Dumitru StaniloaeCHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU

Volumul I:TMOIKOUMENE% $\ Vom c^Dumitru StaniloaeCHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU*Volumul IEdi|ie ingrijita deCAMIL MARIUS DADARLATr*C RIS T.x LBucureti, 1995cuvAnt inainteLucrarea Parintelui Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu " respira duhul autenticei tradi$ii patristice fund destinata unei circulafii universal creatine i chiar mai mult decat atat. In acest duh, autorul preia invaf.atura patristica despre chipul lui Dumnezeu din om i o dezvolta in mod creator, datorita unei gandiri teologice de excep^ie, sco^dnd la iveala numeroase aspecte i implicafii inedite care conferd lucrdrii valoare universale. Fiecare pagina este un tezaur de gandire i spiritualitate profunda, iar in totalitatea ei lucrarea dobandete caracterul unui adevarat tratat de teologie dogmatica in cuprinsul caruia sunt abordate marile probleme ale invaaturii de credinga creatine. Construcfia monumentala a lucrarii este destinata sa risipeasca anumite erori doctrinare care confrunta Biserica in societatea contemporana i care provoaca atata dezorientare i confuzie in mintea omului contemporan. Vom cauta sa prezentam de aceea cateva jaloane menite sa puna in relief valoarea decisiva a acestei considerabile lucrari pentru via{a i trairea cretina intr-o lume care se vrea dominata de pluralism religios i culturalOmul a fost zidit dupa chipul lui Dumnezeu, din iubirea Tatalui, manifestata in Fiul (Chipul Tatalui), prin lucrarea de via0 facatoare a Sfantului Duh, pentru ca omul sa devind partener contient de dialog cu Dumnezeu. Sau cum spune autorul, >9a fi chip al lui Dumnezeu i a ramdne chip al Lui i a se dezvolta ca atare, inseamna a fi partener de dialog al lui Dumnezeu. Iar omul, fiindfacut partener de dialog comunicat cu Dumnezeu, e facut spre existen^a eternaParadoxul fiinei umane, consta in calitatea ei de fiinj.a creata de Dumnezeu i in acelai timp nemuritoare. Aceasta arata ca omul nu este nemuritor prin sine ci prin Dumnezeu, fiindca odata ce L-a creat, pe fiecare, ca persoana de neinlocuit Dumnezeu nu mai ingdduie sa dispara cu totul din existena, El nu e nemuritor pur i simplu ca Dumnezeu, ci pentru ca e creat i susfinut in existen^a ca partener contient de dialog, recunoscut sau nu de el, al lui Dumnezeu eel nemuritor".Omul a fost creat de Dumnezeu in calitatea de chip al Sau i menit sa se ridice la asemanarea cu Ziditorul sau, prin dialogul iubirii reciproce. Omul ii face astfel drumul spre infinitate printr-o continua transcendere spre Dumnezeu, dar i spre oameni i lume, dorind sa cuprindd totul ca i Dumnezeu. In acest sens, fiecare persoana, chip al lui Dumnezeu, e o complexitate unitara de extindere universala care tinde sa cuprinda toate persoanele i toata realitatea fara sa le confunde cu sine. Astfel, menirea omului nu este aceea de a se topi in fiin{auniversului, ci sa personalizeze universul ca sa inainteze cu el spre o tot mai deplirtd comuniune cu Dumnezeu in Treime.Este adevdrat ca oamenii s-au abatut de la aceasta caleprin socotin^e egoiste, au rupt firea lor de firea dumnezeiasca risipindu-se in tot ataxia indivizi ca$i exista. Dar Dumnezeu n-a ingaduit ca sd piard faptura zidita dupa chipul Sau i a trimis pe Fiul Sau ca sa uneascd firea noastra cu firea Sa divina in unitatea Persoanei Lui Persoana dumnezeiasca ii arata i-i manifesta astfel infinitatea dumnezeiasca in forma noud, prin mediul uman, iar firea omeneasca are in ea in mod statornic, de aceasta data, tending spre comuniunea desavaritd cu Dumnezeu. Prin accentul pus, cu atata stdruin$a, pe nofiunea de persoana, Pdrintele Staniloae ia o pozi^ie radicala impotriva concepfiilor panteiste care bdntuie cu atata furie in lumea contemporana, sub forme diferite, ca unele ce scufunda omul in monotonia unei existence dominatd de for\e impersonate. Sau cum spunea el insui: daca filosofiile panteiste au inchis omului transcendentul i au taiat legdtura omului cu el, Hristos ca persoana divina a ridicat creafia din monotonia vie{ii, care stdpanete imanentul in planul superior al transcendentului creator i mdntuitor. Absolutul transcendent cu iubirea lui interpersonald ridicd acum fiinta creatd a omului cu ambianla nemuririi adevdrate i a infinita^ii de via{a a lui Dumnezeu." Pdrintele Staniloae vrea sa ne aminteasca astfel ca no^iunea de persoana a fost elaborata in focul disputelor trinitare i hristologice de teologia patristica. Filosofia anticd, tocmai pentru ca era o filosofie panteista, nu tia decat de indivizi i substance.In centrul lucrdrii Parintelui Staniloae se afla Persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu i Chip al Tata lui, dar i Fiu al omului creat dupa chipul lui Dumnezeu> intrupat pentru mantuirea tuturor. Cu o rara insistent, autorul subliniazd de fiecare data ca actul intruparii Fiului lui Dumnezeu se intemeiaza pe maxima unire dintre firea Sa divina cu cea umana Pe fdgaul gdndirii patristice, se arata ca firea umana a lui Hristos nu este inchisd in ea insagi i enipostasiata, adica profund ancorata in Persoana sau Ipostasul divin al lui Hristos. Iisus Hristos, spunea Pdrintele Staniloae, ne arata prin unirea firii omeneti cu cea dumnezeiasca in ipostasul Sau unic, ca umanitatea nu este inchisa, in mod fatal9 in ingustimea ipostasurilor unei specii supuse legilor im- anenjei, dupa cum nici dumnezeirea Sa nu ramane inchisa in transcendent ei. Umanitatea devine un mediu al liberta(ii i infinitd{ii unui ipostas absolut al Dumnezeirii treimice iubitoare, ca sd adune oamenii cafii in comuniune directd cu Tatal". Firea umana devine fire asumatd in Ipostasul divin al Fiului lui Dumnezeu"m6Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU10Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU

CUVANTINAINTE9

Pe aceasta cale, autorul respinge doua erori doctrinare hristologice care submineazd grav via\a i spiritualitatea cretind. Pe de o parte este vorba despre monofizitism, adica de faptul ca firea omeneasca a luiHristos ar fi fost absorbita de firea lui divina ramanand de fapt doar firea necreata sau dumnezeiasca. Impotriva unei astfel de erori, autorul spune ca in contopirea firii omeneti cu cea divina e implieata ideea ca firea umana e de o esenta cu cea divina, funded in calitatea ei de fire creata este lipsitd de orice valoare. Monofizitismul nu ii recunoate astfel lui Dumnezeu puterea sa dea fiin0 i unei alte forme durabile i consistente de exist en\a i sa o impodobeasca cu cele mai bogate daruri ale Sale i sa se bucure de existen^a ei ca dar al Lui i de rela{ia de partener al ei cu Sine in in{elegerea existen{ei i de iubire reciprocal Pe de alta parte, lucrarea respinge cu aceeai hotardre i eroarea nestoriana, care introduce o separate radicala intre cele doua firi ale lui Hristos, intre firea divina i firea umana, atat de profunda, incdt susfinea ca in Hristos nu exista doar doua firi, ci i doua persoane. Impotriva unor astfel de aberafii, se subliniazd ca nestorianismul, in forma lui veche sau moderna, nu vedea pe Dumnezeu capabil de atata iubire fa{a de crea(ia Sa, incdt sa uneasca crea{ia cu firea Sa dumnezeiasca necreata, la maximum, intr-o unica Persoana i, prin aceasta, sa se faca Dumnezeu insugi unuldintre oameni, in comuniunea cea mai intima cu oamenii. Nestorianismul nu vede deplina dragoste a lui Dumnezeu in actul credrii unor fiin{e contiente din nimic, care sa-l faca sa se coboare pana a se face El insui Om i partener al iubirii i al in(elegerii comune a existen{ei i bucuriei de ea cu oameniiIn contrast cu aceste erori, Iisus Hristos este marturisit, in Evanghelii i de invagatura Bisericii, ca Fiu al lui Dumnezeu, Care, facandu-Se om, dar ramanand in acelai timp i Dumnezeu, e singurul in stare sa arate dragostea i atotputernicia lui Dumnezeu fa$a de noi i, ca atare, sa ne mantuiasca de moarte i sa ne asigure o viaa venica in comuniune cu Sfanta Treime, izvorul vieii in plenitudine. Luand trup omenesc, Fiul lui Dumnezeu duce prin acesta la indeplinire destinata omului, penetrand prin trupul lui cosmosul material i ajutand i trupurile noastre sa faca aceasta impreuna cu El, din puterea Lui. Astfel, Fiul intrupat i inviat cu trupul pentru vecie adund toata crea$ia in El i o transfigureaza. Dar, prin aceasta, in Iisus Hristos e implieata i invafotura cre^tina despre lume, create a lui Dumnezeu in Treime, transcendent i atotputernic, personal i iubitor. Dumnezeu adevarat i om adevaratLucrarea Pdrintelui Staniloae este indreptata impotriva celor care contesta dumnezeirea lui Hristos, ca Hristos este Dumnezeu, fara sa se realizeze ca, pe langa respingerea naterii Lui din Fecioara, pe langa respingerea Crucii i a Treimii, ei contesta i caracterul creat al lumii acesteia i a putin$ei de invingere a morii persoanelor umane i a unei viep viitoare venice a lor impreuna cu creata intr-o unitate desavarita a iubirii dumnezeieti. Astfel de teorii nu contesta existen\a lui Dumnezeu, dar cu ce pot dovedi existen$a Lui daca n-a venit in lume printr-orPersoana a Treimii in mod mai presus de naturd i n-a invins moartea ? Din aceasta cauza, astfel de teorii eronate ii indreapta aten$ia lor mai mult catre Vechiul Testament, uitand cu precadere Noul Testament in care este vorba despre Sfanta Treime, despre Hristos ca Dumnezeu i Unul din Treime, despre victoria Lui asupra morfii, pe care le contesta. Astfel de teorii, care aeaza Legea Veche deasupra Legii Noi, vorbesc de un Dumnezeu care nu mai cunoate viafa cea mai presus de fire a comuniunii trinitare, sau vorbesc de Duhul Sfdnt fdra sa vada legatura Lui interna cu Hristos.Dar ceea ce este extrem de grav este faptul ca astfel de teorii sparg unitatea Persoanei lui Hristos, vorbind de un Hristos care ramane izolat in cer i de un Iisus ca om ce ramane legat de pamdnt Impotriva unor astfel de erori grave care vin sd submineze Adevdrul revelat, Pdrintele Staniloae ne arata in cartea sa ca Dumnezeu S-a coborat pe pamdnt ca sa Se faca om i S*a inaltat la ceruri pentru ca omul sd se indumnezeiascd. Hristos n-a venit ca sa Se divinizeze dupa cele cereti sau cele pdmantetiy ci ca sd uneascd cerul i pdmantul in Persoana Sa divina, rdmandnd Dumnezeu i om atat in cer cat i pe pamdnt Chipul nemuritor al lui Dumnezeu( la Parusia Domnului, in cerul nou i pamantul nou al Impdra{iei lui Dumnezeu.Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCUDecanul Facultagii de Teologie, BucuretiINTRODUCEREIn cartea Jisus Hristos sau restaurarea omuluiu am urmarit in primul rand sa prezentam efectul intruparii Fiului lui Dumnezeu pentru eliberarea omului i implinirea lui prin larga utilizare a tuturor puterilor lui. In cartea de faja.staruim asupra faptului ca Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu facut om, a unificat in Sine toata creajia cu Dumnezeu, desavarind i eternizand aceasta opera a Sa.Pe de alta parte, numai unirea umanului cu Dumnezeu in persoana lui Hristos da sens deplin existen^ei umanului i-l scapa de lipsa de sens a unei existence trecatoare, supusa mor|ii. In hristologia patristica s-a insistat mult asupra umanului unit cu divinul in Hristos, impotriva monofizitismului, accentuandu-se prin aceasta valoarea umanului. Astazi, mantuirea omului pentru viaja eterna e negata de contestarea dumnezeirii lui Hristos, sau de desparjirea omului de Dumnezeu in Hristos, in sensul unui nestorianism reluat de denomina^iunile sectare. De aceea azi se impune staruirea asupra inva^aturii ca Hristos e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, pentru ca numai aa El unifica umanitatea i creata in Sine i prin aceasta e Tnvenicita.Daca Hristos e numai blandul Iisus", sau Domnul Iisus", nu Fiul Unul Nascut eel intrupat al lui Dumnezeu, El n-a invins moartea prin crucea Sa i nu poate invia in Sine, la o viaja desavarita i venica,- toata creajia.Dar Hristos se dovedete Dumnezeu i prin faptul ca Cel ce Se nate ca om din Maica Lui exista ca Persoana venica de mai inainte, adica din veci, deci ca El Ii ia omenescul din Ea i nu vine la existen^a intru totul din Ea. Daca s-ar fi nascut ca orice om, El ar fi numai om, deci nu Dumnezeu din venicie i deci capabil sa invinga moartea prin inviere. Vom pune deci in relief in aceasta lucrare, continuu, ca Iisus Hristos ce Se nate ca om, vine de dincolo de lumea temporala ca Fiul lui Dumnezeu Unul Nascut i El aduna pe oameni in Sine impreuna cu lumea lor pentru via{a venica. De aceea vom starui asupra faptului ca lumea aceasta nu e din veci, dar e crea^ia Lui, avand putere asupra ei, ca sa o ridice din starea ei temporala, Caci, daca lumea aceasta temporala ar fi singura forma de existen^a i ar exista din veci prin ea insai, toata existent.a ar fi imprimata de o insuficien^a de nedepagit i lipsita de sens.Lumea cu insuficienjele ei nu poate fi nici emana^ia unui Dumnezeu impersonal. In acest caz, nici izvorul din care ar emana n-ar fi perfect i nici ea n-ar putea scapa de insuficienjele care o fac lipsita de sens. Totul ar fi imperfect i intunecat din veci i pana in veci i nimic desavarit sau in stare sa ajunga la desavarire. Lumea aceasta nu poate fi decat creata din nimic in timp de o existen{a plenara, libera i vegnica, care avand in ea toata mul^umirea, trebuie sa fie o existen^a a iubirii i a unitajii desavarite, deci intre Persoane desavarite. Aceasta o spune inva^atura cretina despre Sfanta Treime, care, printr-una din Persoanele Ei, nascuta ca om, poate uni cu Sine persoanele umane create, ducandu-le la fericita comuniune venica cu Dumnezeu in Treime.Contestarea lui Hristos ca Dumnezeu, chiar de catre unii care se declara aderen^i ai Lui, implica, pe langa respingerea naterii Lui din Fecioara, a Crucii i a Treimii, i contestarea caracterului creat al lumii acesteia i a putin^ei de invingere a morjii persoanelor umane i a unei viei viitoare venice a lor impreuna cu creajia intr-o desavarita unitate a iubirii cu Dumnezeu.Cei ce cugeta aa nu contesta existenja lui Dumnezeu. Dar cu ce pot dovedi existena Lui, daca n-a venit ca om in lume printr-o Persoana a Treimii in mod mai presus de natura i n-a invins moartea? Contestand acestea, ei ii concentreaza atenjia mai mult spre Vechiul Testament, dei pretind ca de-abia ei au descoperit Evanghelia. Dar Noul Testament e plin de marturiile despre Sfanta Treime, despre Hristos ca Unul din Treime, despre victoria Lui asupra morii, pe care ei le contesta, contrar Liturghiei Bisericii care provine din primele secole cretine i le marturisete pe toate. Nesocotirea Noului Testament o arata acetia i in faptul ca unii inlocuiesc Duminica invierii cu Sambata crea^iei acesteia, ca una de nedepait, ca ii iau numele din Vechiul Testament in locul celui de cretini (de la Hristos), ataandu-se unui Dumnezeu necunoscut ca Treime, vorbind de un Duh, dar uitand de Hristos.Faa de aceasta slabire a credinjei in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat vom accentua in randurile ce urmeaza credinja in Hristos marturisit in toate paginile Noului Testament i in toata Tradi|ia cretinismului real, in Liturghia i rugaciunile luL Biserica i-a gasit i formule scurte in care i-a marturisit aceasta credin^a. In primele secole cretine era uzitat pentru Hristos simbolul petelui, provenit din cuvantul IXTHYS, format din ini^ialele cuvintelor greceti: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul. Avem aici concentrata marturisirea intregii credin^e cretine: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu care ne-a mantuit prin cruce.Din timpul vechi, monahii i mulji cretini ortodoci au ca scurta rugaciune repetata cat mai des: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ma pe mine, pacatosul". E i ea o marturisire concentrata a intregii credin^e cretine. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos ne poate milui i mantui de moarte. Biserica a numit pe Iisus Hristos, Mantuitorul, cum nu fac unele denpmina^iuni.Biserica Ortodoxa n-a desparjit niciodata credinja, ca act sufletesc, de coninutul ei. De aceea, i rugaciunile ei liturgice i particulare, sunt in acelai timp acte de credinja i marturisiri ale conjinutului credinjei. Nu sunt numai manifestari subiective, lipsite de conjinutul credinjei. Nu sunt expresii ale unui sentiment vag. Aceasta carte nu face decSt sa explice conjinutul credinjei cretine marturisit in Noul Testament, in rugaciunile Bisericii i in inva^atura ei, bazata pe Noul Testament.

14 DUMITRU STANILOAEINTRODUCERE15

Iisus Hristos ne-a mantuit, unindu-ne cu Sine in veci, numai daca e Fiul lui Dumnezeu. i numai de aceea Jine sa ne i uneasca pe toji cu Sine i sa nu ne voiasca faramijaji in grupuri ce se cearta intre ele. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu a invins moartea pentru noi i voiete sa fim toji cu El in via^a de veci. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu insui, care S-a facut om, a biruit moartea in umanitatea Sa i ne poate da i noua viaja venica, pentru ca numai aa Izvorul i Subiectul suprem al Viejii S-a facut i Subiectul umanita|ii incomunicare cu toate celelalte subiecte umane care-L primesc. Numai daca Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, El este Mantuitorul oamenilor, aduna^i in umanitatea iubirii izvoratoare din El.Dar a fi Fiul lui Dumnezeu inseamna a fi Fiul unui Tata i a fi impreuna Dumnezeu cu Acela i cu Duhul Sfant, in unirea cu care suntem i noi uniji deplin in dragoste; inseamna a fi Unul din Treime.Sfanta Treime este purtatoarea venica a viejii desavarite i, de aceea, i a dragostei. Caci viaa deplina este totodata dragoste deplina. Viaja deplina aratata in dragostea deplina este una cu fiinja suprema i desavarita. Dar dragostea nu poate exista decat intre Persoane. Sfanta Treime e posesoarea fiinjei depline atat prin dumnezeirea acesteia, sau prin calitatea de fiinja suprema, fara lipsuri, cat i prin calitatea intreit personala, deci iubitoare.Numai Treimea, ca Viaja fara lipsuri in ea insai i de aceea i ca iubire interpersonal;! desavarita, poate fi izvor de viaja i pentru noi. Numai Ea, prin Unul din ipostasurile Ei facut om din iubire pentru noi, ne poate scapa i pe noi de pieire i ne poate da viaja fara de moarte in comuniunea cu Ea. i numai Acesta a putut comunica prin toate actele Lui dragostea i viaja Treimii, incepand cu intruparea Sa ca om pentru veci, continuand cu jertfa Sa, cu invierea, cu trimiterea Duhului Sau eel Sfant in noi la Botez, cu impartairea trupului i sangelui Sau inviat i cu petrecerea Lui in noi, in cursul viejii pamanteti i in viaa viitoare, daca ne deschidem Lui. Toate sunt fapte ale iubirii Lui, care au efect in noi, daca ne deschidem i noi Lui cu iubirea care ia putere din iubirea Lui. Rela^ia intre noi i Dumnezeu eel in Treime e o relate de iubire, nu determinate de vreo lege. In aceasta relajie de iubire cu Sfanta Treime prin Iisus Hristos, sta mantuirea noastra de moarte i de nedeplinatatea viejii: Ca aa a iubit Dumnezeu lumea, ca i pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat, ca tot eel ce crede intru El (deschizandu-se Lui) sa nu piara, ci sa aiba viaja de veci" {loan III, 17).Viaja deplina este una cu iubirea. Dumnezeu este izvorul vie^ii pentru ca in calitatea de Treime este izvorul iubirii. Cine are in El iubirea, ca relajie normala cu altul, are viaja. Iar acestea ii au izvorul in Dumnezeul treimic. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe insui Fiul sau Unul Nascut L-a trimis in lume, ca prin El viaja sa aiba" (I loan IV, 9). i avem prin El viaja, pentru ca El este iubirea: Dumnezeu este iubire. i eel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu i Dumnezeu ramane in El" (/ loan IV, 10). Dar Dumnezeu este in noi prin Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu ramane in el i el in Dumnezeu" (I loan IV, 15).Numai din Dumnezeu Cel in Treime ne vine viaa, pentru ca numai din El ne vine iubirea. Dumnezeu cel in Treime este Cel ce este" cu adevarat, sau plinatatea existen^ei. i din aceea numai din El ne poate veni i noua viaa. Iar viaa aceasta nu ne-a putut veni decat prin Fiul Unul Nascut, adica prin Iisus Hristos. El e viaja venica, pentru ca e impreuna cu TatSl i cu Duhul Sfant, Viaja in plenitudine, sau Cel ce este" cu adevarat. i aceasta nu poate fi decat in iubire. Venicia nu poate fi de aceea decat desavarirea in iubire. Ca atare, ea nu mai tinde spre altceva mai inalt i mai deplin, pentru ca are in Sine totul. Fiul lui Dumnezeu a venit in istorie i intr-un mod nevazut ramane in legatura intima cu ea, ca izvor al plinata^ii de viaja, in care se cuprinde iubirea nemarginita. Din El iradiaza in noi aceasta iubire ca bunatate, chemandu-ne i pe noi sa inaintam in ea spre desavarirea viejii viitoare. El e inceputul sfaritului. El ne duce spre acest sfarit al timpului, care e venicia intru desavarire, sau plinatatea viejii, a iubirii, a bunatajii, a desavaririi in comuniunea deplina cu Sfanta Treime, desavarirea i iubirea prin Sine.Numai Treimea ca iubire a putut aduce la fiina i o alta existenja prin creare, deci in libertate i din adevarata atotputernicie. Numai un Tata care are din veci un Fiu iubit, a putut voi sa aiba i alji fii pe care sa-i iubeasca i ca ei sa-L iubeasca. i numai un Fiu care iubete din veci pe Tatal, a putut voi sa aiba i alte fiin^e care sa iubeasca pe Tatal asemenea Lui. i numai un asemenea Tata a voit sa se faca Fiul Sau om, ca sa-i iubeasca pe oameni cum iubete pe Fiul Sau Unul Nascut facut om. Iar Fiul a voit i El sa Se faca om, ca sa vada i pe ali oameni bucurandu-se ca fii de iubirea Tatalui faa de El i pe ei iubindu-L pe Tatal asemenea Siei. Numai un asemenea Tata i un asemenea Fiu au putut voi sa adune pe toji in unitatea lor cu Ei i intre ei inii, fara sa faca din diferenjierea lor personala motive de vrajba, ci de reciproca completare.CAPITOLUL ICARACTERISTICILE GENERALE ALE OMULUICA FIINjA NEMURITOARE1. Omul, chipul nemuritor al lui Dumnezeu,restabilit i desavarit in HristosO definire a chipului lui Dumnezeu intiparit in om i o implicare a nemuririi omului in aceasta calitate a lui a dat Sf. Atanasie eel Mare. El spune mai intai ca Dumnezeu a dat omului nu numai existen^a, ci i capacitatea de cunoatere. De aceea le-a daruit oamenilor ceva mai mult i adica nu i-a creat pur i simplu ca pe nite animale nerajionale (necuvantatoare), ci i-a facut dupa chipul Sau, impartaindu-le ceva i din puterea Cuvantului (Logosului) Sau, pentru ca, fiind ca un fel de umbre ale Cuvantului i fiind ra^ionali (cuvantatori), sa se poata menjine pururea in fericire, traind in rai viaja cea adevarata i anume cea a sfinjilor. Fiin^a lor s-a corupt insa cand s-au facut rai. Atunci au cazut in afara viejii din rai, in moarte i stricaciune" (De incarnatione Verbi, cap. III).Caci calcarea poruncii, (ieirea din comuniunea cu Dumnezeu) i-a atras la starea cea dupa fire, ca aa cum neexistand au fost adui la existenja, aa sa suporte, precum se cuvine, i stricaciunea spre nefiin|a in cursul timpului. Caci daca avand odata drept fire nefiinja, prin prezenja i iubirea de oameni ai Cuv&ntului, au fost chema^i la existenja, in mod firesc, golindu-se ei de gandul la Dumnezeu, i intorcandu-se spre cele ce nu sunt - caci cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt - o data ce s-au despar^it de Dumnezeu, Care este, s-au golit i de existenja. De aceea, desfacandu-se, raman in moarte i in stricaciune. Caci omul este dupa fire muritor, ca unui ce a fost facut din cele ce nu sunt (din nimic). Dar pentru asemanarea lui cu Cel ce este, pe care ar fi putut-o pastra prin gandirea la El, ar fi slabit stricaciunea dupa fire i ar fi ramas nestricacios" (Ibidem).Sf. Atanasie nu leaga, precum vedem, incoruptibilitatea i nemurirea de o calitate incoruptibila a corpului material, ci de calitatea spiritului pe care-1 are omul.90 DUMITRU STANILOAECARA CTERISTICILE GENERALE ALE OMULUI CA FUN J A NEMURITOARE89

Omul ramane nemuritor pana cand e insetat mereu de cunoatere, pana cand traiete in contiinJa ca are ceva mereu nou de cunoscut, adica, pana cand se afla intr-o contiina a legaturii cu Dumnezeu eel infinit, nu in monotonia unei esen^e supuse acelorai legi, ci in legatura cu Cel care i se face cunoscut in alte adancimi ale Sale. Iar cunoaterea lui Dumnezeu ca realitate mereu noua, nesupusa unor legi ale repeti^iei, este cunoaterea Lui ca realitate personala. Iar cunoaterea aceasta este totodata o relate iubitoare. Numai iubind pe Dumnezeu i numai in contiin^a ca eiubit de Dumnezeu, omul inainteaza intr-o viaja de care nu se satura niciodata. Chiar cine iubete cu adevarat un om i e iubit de el, ar vrea sa nu moara nici el, nici acela. Dar iubirea intre om i om are i momente de plictiseala, datorita unei uniri paradoxale a marginirii omului cu o anumita permanenta noutate. De aceea, anevoie poate sa nu ajunga aceasta iubire intr-o monotonie de plictiseala continua, cand iubirea se racete i comunicarea slabete.Numai Dumnezeu e infinit ca subiect de cunoscut, pentru ca e un subiect care se face cunoscut mereu nou prin iubirea Lui faa de cel ce gasete in aceasta resurse mereu noi de a-L iubi pe EL i numai pentru ca Dumnezeu este aa, poate fi i omul intr-o oarecare masura aa, ca i chip al Lui, simjind trebuin^a nesfaritei relajii cu El, pentru a-L cunoate in infinitatea cognoscibila i comunicabila a Lui. De aceea, nemurirea este dar al lui Dumnezeu. Omul e nemuritor prin legatura cu Dumnezeu i a fost facut astfel de Dumnezeu, ca sa poata fi facut nemuritor prin aceasta legatura.Par pacatul, care-1 rupe de Dumnezeu, il inchide in mod egoist in mandria proprie, in preten^ia ca n-are altceva de cunoscut decSt o natura fizica i biologica supusa unor legi ale repetijiei, care, ca atare, sunt i singurele posibile de cunoatere ale orriuTui,~fara comunicarea cu Dumnezeu. Dar intrucat omul i in acest caz tot cunoate ceva i contiin$a sa i in acest caz trebuie sa se ocupe cu ceva, el se preo.cupa la infinit cu realitatea monotona pe care o cunoate. Aceasta preocupare ingusta e una cu moartea lui, care nu e o disparijie totala, ci o venica lipsa de reala noutate. El ramane un chip slabit al Logosului lui Dumnezeu, pentru ca ramane intr-o legatura cu creata imprimata de ra^ionalitatea lui, dar continua sa existe imprimat de ra^ionalitatea Logosului, chiar daca a ingustat-o i strambat-o. El nu poate muri de tot, pentru ca nu poate iei din legatura cu Logosul divin, prin constitujia sa rajionala i prin creata rajionala, pastrand prin aceasta i el i ea daca nu o infinitate in ele insei, cel puin o legatura cu Logosul infinit i o neputin^a de a iei din aceasta legatura. Omul poate fi deci cu adevarat nemuritor, daca din mandrie nu-i alege egoismiil insingurarii. Dar se poate spune ca omul este o fiinta nemuritoare in sens alternativ. El nu mai moare cu totul, chiar i in cazul ruperii de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu mai anuleaza nici una din imaginile Sale cunoscatoare preate i nu mai desfiinjeaza lumea. Dar omul ii poate alege o nemurire a viejii i o nemurire chinuita, cu o existenja inchisa, intr-un fel, in marginirea ei. Omul / e nemuritor pentru ca tinde sa cuprinda infinitul, dar pe acesta nu-1 poate cuprinde | niciodata, pentru ca mereu da de o margine peste care vrea sa treaca. Omul : traiete paradoxul: mereu langa o margine, dar mereu avand in sine puterea de a continua sa traiasca i sa se manifeste ca nou, oarecum trecand mereu de fiecare noua margine pentru a da de o alta. Dar marginea peste care trece cand s-a despar^it de Dumnezeu e iluzorie. Trecerea lui pare viaja, dar ea e moarte sufleteasca eterna, ca traire neincetata langa margine. Despre depairea reala a oricarei margini vorbete Sf. Apostol Pavel i, dupa el, Sf. Grigorie de Nyssa care reia ideea Sf. Apostol Pavel (Filip. Ill, 14) despre tinderea continua spre c^lejlin faja, sau despre epectaze. Omul este etern in mod potential, pentru ca inainteaza in infinit, in progres interminabil, cand nu ramane fixat langa aceeai margine. El este i prin aceasta chipul lui Dumnezeu in progres interminabil,daca nu ramane fixat langa aceeai margine. El este i prin aceasta chipul lui Dumnezeu care e etern, pentru ca nu se satura niciodata de infinitatea pe care o are Dumnezeu, prin fire, din veci. Cand omul va ajunge la deplina unire cu Dumnezeu prin Hristos, el se va bucura de o eternitate actualizata pentru ca se va bucura i in mod actual de infinitate, dar prin participare la infinitatea lui Dumnezeu, sau prin har, nu prin fire.Omul ii face drumul spre infinitate printr-o continua transcendere verticala i orizontala. Prin aceasta ii face drumul spre Dumnezeu, spre oameni i spre lume, dorind sa cuprinda totul ca i Dumnezeu. Transcenderea spre oameni inseamna i o convergent cu ei, pentru ca nu poate sa cuprinda cele ale semenilor sai, daca nu i le daruiesc i ei. To^i se imboga^esc prin Dumnezeu i unii prin aljii. Progresul acesta nu e dupa trup, ci dupa suflet. Numai fiindca e dupa suflet poate inainta la nesfrit. Omul nu se extinde numai luand, ci dand. Cu cat da mai mult, cu at&t se deschide mai mult pentru a primi i cu atat i se deschid mai mult ceilalji pentru a-i da partea lor.Infinitatea progresului sau progresul spre infinit se arata de aceea mai ales in continua desavarire a omului. Niciodata el nu ajunge la capatul bunata^ii cu fapta, a in^elegerii, a delicate^ii in raport cu ceilal^i. Totdeauna vede ca mai e de inaintat. Aceasta arata ca omul nu inainteaza spre infinitate decat prin comunicare cu alte persoane i, in ultima analiza, cu Dumnezeu. El trebuie sa le recunoasca pe acelea ca grani|e, dar i ca izvoare de viaja ale sale. Daca n-ar fi granite, n-ar mai avea de inaintat dincolo de sine i acelea n-ar mai fi izvoare de viaja i orizonturi voluntare i transparente pentru el.Sf. Atanasie implica nemurirea in legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu care, pe de o parte, ni se comunica, pe de alta, ne ramane de necuprins in transcendent Lui fiinjiala i voluntara i in infinitatea Lui absoluta. Prin comunicare i prin transcendenja Lui absoluta, El stimuleaza in noi atat voinja de cunoatere cat i cuvSntul comunicativ care, in fond, sunt identice. Prin aceasta se injelege ra^iunea ca una care nu poate epuiza niciodata ceea ce are de cunoscut i de comunicat, deci ramSne ea insagi mereu nedeplin satisfacuta. Dar chiar prin ra^iunea-cuvant, omul intrejine comunicarea sa catre altul i a altuia catre sine, in ceea ce se arata i mai mult neputin^a de a se epuiza i satisface deplin.Omul este fiin^a ra^ionala i cuvantatoare, sau comunicativa, inepuizabila, de aceea insetata de nemurire i este capabil de nemurire.Moartea i-a venit omului ca ceva contrar firii. O simte aceasta in faptul ca nu se poate impaca cu ea, ca ii este o problema principals i permanenta. De aceea, chiar firea ii spune ca nu poate fi rapus de o moarte totala, pentru ca in el ramane mereu o sete de cunoatere i de comunicare chiar daca cunoaterea lui se poate reduce la cunoaterea legilor naturii i la cunoaterea semenilor ca entitaji nesatisfacatoare. Chiar in aceasta omul poate avea o anumita inaintare permanenta dei neesenjiala. El ramane chiar in raporturile sale cu semenii in dorin^a de a li se impune tot mai mult, de a se folosi de ei tot mai mult.Omul nu se satura niciodata de o anumita comunicare cu aljii, chiar daca i-o pervertete pe aceasta intr-o comunicare de laude proprii i in dorin^a de a fi laudat neincetat de cineva, inelandu-se chiar prin aceasta cu o paruta infinitate a sa, chiar daca ia in sprijinul acestei comunicari cu aljii un limbaj tot mai golsau tot mai mincinos. El ii poate arata neincetata sete de progres in neincetata cautare a altor scaderi la aljii i a altor pretinse calitaji la sine.Pe cand viaja spirituala a celui ce are pe Dumnezeu i pe semenii sai ca parteneri i conjinuturi de cunoatere i de iubire, sporete mereu in plinatate i bucurie, via|a celui ce nu cunoate ca vrednice de prejuire decat cele trecatoare i eul sau, devine un chin al golului, al lipsei de sens, al absurdului intregii existence.Acela traiete permanent sentimentul celui ce ar vrea sa piara, dar de existena, totui, nu poate scapa. Aa cum nu i-a dat-o el, nici nu i-o poate lua el. Aceasta este moartea traita venic sau iadul. De aceea nici chipul lui Dumnezeu nu se terge in el cu totul, ci se stramba din ce in ce mai mult, devenind tot mai hidos, din frumos cum era. Chiar moartea lui cu trupul nu e i o distrugere a sufletului, ci mai mult o corupere a lui, care corespunde coruperii trupului. Poate ca un fel de trup corupt i in continua dar nesfarita corupjie va fi i trupul lui inviat.Omul, putand inainta, prin bunatate in desav&rirea chipului dumnezeiesc din el, la o asemanare tot mai mare cu Dumnezeu, printr-o tot mai mare unire in iubire cu Dumnezeu i cu semenii sai, prin aceasta inainteaza i in viaja nemuririi fericite. Dar la nemurirea cu trupul, potrivit credin^ei cretine, el nu poate ajunge, dupa ce trupul a cazut prada stricaciunii i morjii prin pacatul originar, decat prin inviere care ni s-a facut posibila prin invierea Fiului lui Dumnezeu, Care luand trupul nostru a invins moartea in El, prin invierea Lui.Din toate acestea se vede ca omul poate fi chip al lui Dumnezeu i destinat /prin fire nemuririi, pentru ca are un suflet deosebit de trupul alcatuit din materie. Trupul n-ar putea inseta de cunoaterea fara sfarit i mereu noua a lui Dumnezeu Cel infinit i nici de relajia de iubire nemateriala cu Dumnezeu Cel nematerial i deci venic i de injelegere a semenilor sai i de comunicarea cu ei. Omul inseteaza dupa acestea in baza faptului ca vede in Dumnezeu, dar i in semenii sai, o adancime i o complexitate spirituala nesfarita i la semeni o sete de cunoatere i de comunicare identica cu a sa, unita i la ei cu setea de venicie. Dar ii da seama ca adevarata infinitate, i deci adevaratul conjinut al unei cunoateri cu adevarat venic noua, nu poate fi decat o Persoana care nu e supusa insuficienjelor persoanelor umane, ci se poate darui cu voia la infinit.Chiar faptul ca omul nu se poate impaca cu moartea i cauta mereu drumuri spre scaparea de ea sau spre invingerea ei, il arata ca facut pentru nemurire.Dar drumul de la moartea spirituala in care a ajuns omul, prin intoarcerea lui spre lume, ca realitate marginita in multe feluri i socotita exclusiva, nu-1 poate face, dupa credinja cretina, decat in Hristos. Caci Hristos este atat Dumnezeu cel personal, cat i omul realizat la maximum in caracterul Lui de persoana destinata veniciei in Dumnezeu. In Hristos umanitatea este ridicata in Dumnezeu Cel personal insui fara sa se topeasca in El. i intrand El ca om in relate cu oamenii, ca persoane de aceeai fiin^a, acetia toji pot sa ramana in venicie, daca pastreaza legatura cu El, care poate darui pe Dumnezeu la infinit.Hristos e Fiul i Cuvantul lui Dumnezeu facut om. in El, umanitatea este incadrata in ipostasul dumnezeiesc, purtator pana in veci al firii dumnezeieti. In El, ra^iunea umana are, ca in Persoana proprie, cunoaterea infinita^ii dum- nezeirii i o poate comunica oamenilor in mod accesibil lor fara sfarit. Hristosiubete i ca om pe Tatal cu iubirea de Fiu i Tatal tl iubete pe El i ca om cu iubirea de Tata. Umanul i-a capatat o vrednicie de iubire infinita, fiind umanul Fiului lui Dumnezeu, i umanul devenit propriu al Fiului lui Dumnezeu a capatat capacitateaiubirii nesfarite a lui Dumnezeu. Hristos ine intr-o legatura de nedesfacut ra^iunea umanita^ii cu Ra^iunea divina, care e una cu ipostasul divin, dar e i ipostas al rajiunii umanitajii asumate. Aceasta nu mai poate fi inchisa in lume, ca intr-o realitate independents de Dumnezeu i exclusiva, ci e venic scufundata in cunoaterea dumnezeirii din ipostasul divin, devenit ipostas propriu i o data cu El in iubirea Tatalui.Cuvantul lui Dumnezeu a invins astfel in umanitate moartea, a facut-o nemuritoare, intai pe plan spiritual, iar apoi aceasta s-a repercutat i asupra trupului. Cuvantul, ca chip al Tatalui, a restabilit-o pe ea ca umanitate dupa chipul Sau", iubind impreuna cu ea pe Tatal, ca origine suprema i inepuizabila a viejii, iar ea vazand ca partae la Fiul pe Dumnezeu Tatal.Dar Hristos n-a invins numai moartea in^spiritul umanitajii asumate, ci i moartea care s-a prelungit in trupul umanita^ii. Insa n-a invins-o intrucat a pastrat trupul neatins de ea. Caci Fiul lui Dumnezeu, asumand umanitatea, a luat i responsabilitatea umanita^ii faja de Dumnezeu, in ultima analiza faja de Tatal Izvorul suprem al viejii. El n-a ramas numai ca Cel ce ne-a intarit, fiind Cuvantul suprem, calitatea de persoane care rajioneaza i vorbesc i ele, dar raspunzandu-i Lui i Tatalui, ci i-a insuit totodata i calitatea noastra de oameni raspunzatori. Calitatea aceasta trebuia sa mearga, datorita pacatului, pana la predarea viejii noastre in mod total Tatalui, daca am fi voit sa depaim pacatul. Noi insa n-am putut sa implinim cerinja acestei responsabilitaji de bunavoie, pentru ca aceasta ar fi echivalat cu depairea prin noi inine a pacatului. Insa cum de moarte nu putem scapa, muream fara voie. De aceea, nici n-o puteam invinge, odata intrata in firea noastra, fara sa devina o predare voluntara totala a umanitajii catre Tatal, deci o depaire a pacatului.Lucrul acesta 1-a facut Cuvantul lui Dumnezeu ca om. El s-a facut respon- sabil in locul nostru, pana la capat, in faja Tatalui, suportand moartea cu totul de bunavoie, deci fara de pacat. De aceea a putut-o i invinge prin inviere.Cuvantul lui Dumnezeu facandu-Se om, n-a realizat ca om numai relajia de deplina iubire i responsabilitate cu Dumnezeu in numele nostru, primind i invingand prin aceasta i moartea trupului, ci a intrat i in relate de maxima eficienja in bine cu semenii Sai intru umanitate. Aceasta urmare era implicata chiar in faptul ca El s-a facut om, de o fiinja cu noi dupa umanitate, ca deci a primit moartea la care aceasta era supusa, dar a biruit-o pentru noi cu puterea Lui dumnezeiasca aratata i in umanitatea Lui ridicata la nepacatuire.Ca om, relajia Lui cu noi, ca semeni ai Sai, este rela|ia de eficien^a mantuitoare a noastra de tot raul, de toata instfginarea de Dumnezeu, pentru ca El este i Fiul lui Dumnezeu. El ne este tot atat de firesc comunicabil ca om, pe cat ne sunt semenii notri. Dar in comunicarea Lui cu noi avem totodata comunicarea lui Dumnezeu cu noi. El ne comunica de aceea nemurirea umanitajii Lui in spirit, adica nemurirea ce o putem avea in cunoaterea i iubirea lui Dumnezeu cel infinit, prin faptul ca ni S-a facut atat de accesibil in relajia cu noi ca om, ca oricare om, dar ne comunica i victoria Sa asupra morjii trupului, spre o viaja de veci intra fericire. La aceasta vom ajunge insa i noi dupa ce vom crete in alipirea de Dumnezeu Cel infinit prin cunoatere i iubire i prin biruirea ataarii la lume ca unica realitate. Creterea aceasta o realizam insa tot in unire cu El. Mai precis, in viaja aceasta primim nu numai invierea in spirit prin comunicarea spirituala cu Hristos, insa nu fara o cretere in ea i prin efortul nostra, ci i o anumita arvuna a participarii la invierea Lui cu trupul, prin comunicarea spirituala, dar i prin cea de puterile trupului Sau inviat, in Sfintele Taine i cu deosebire in Sfanta Impartaanie. Aceasta insa, fiind o impartaire de trupul Lui, care a trait in curajie i S-a adus jertfa, ne da i puterea unui efort in cregterea spirituala in aceleai calitaji spre invierea viitoare cu trupul.Despre invierea in spirit, pe care o catigam inca in cursul viejii pamanteti in Hristos, sau in comunicarea cu El prin umanitatea Lui in viaja spiritual, ne vorbete El insui prin cuvintele: Adevarat, adevarat zic voiia, ca vine ceasul i acum este, cand mor^ii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu i cei care vor auzi vor invia. Caci precum Tatal are viaa in Sine, aa a dat i Fiului sa aiba viaja in Sine" (loan V, 25-26). Iar despre invierea viitoare cu trupul, urmare a celei din viaja aceasta, cu spiritul, tot El spune in continuare: Nu va miraji de aceasta, ca vine ceasul cand toji cei din morminte vor auzi glasul Lui i vor iei cei ce au facut cele bune spre invierea viejii, iar cei ce au facut cele rele spreinvierea osandirii" (loan V, 28-29).Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu facut om, este pentru amandoua invierile icale" i viaja" pentru ca este i adevarul" care nu poate fi decat infinitulpersonal ca existenja plenara i eterna i ca susjinator i creator al existenjeicreate, model al ei i ajutor pe drumul spre El (loan XIV, 6). El e calea" pentruca S-a facut semen al nostra, comunicandu-ne prin aceasta tot mai mult dinviaa" Sa ca Dumnezeu. El e calea" noastra spirituala ca fiinje nemuritoare ininaintarea neincetata in El, ca adevar i viaja. El e calea" noastra spre inviereacu trupul, pentru ca a luat un trap pe care l-a inviat dupa o viaja de curate idupa moartea ca predare catre Tatal, ca sa ni-1 dea i noua in Sfintele Taine cuaceste puteri ale Lui, spre a ajunge la starea invierii Lui, ca viaa".El ni se face cunoscut in calitate de cale" de viaja" i de adevar"; cale" spreinviere i nemurire chiar prin glasul" Sau, care pe de o parte rasuna din EvangheliaSa i din Biserica ce-L raspSndete prin zeci de milioane de guri, pe de alta, rasunain contiina noastra, trezind raspunderea noastra i facandu-ne sa-L primim i sa-Lurmam in cunoaterea i iubirea Lui nesfarita, spre invierea cu trupul.In faptul ca S-a facut glas" omenesc se arata din nou ca Cuvantul luiDumnezeu n-a mai ramas numai Cuvantul dumnezeiesc ce ne graiete prinlucrarile lumii i prin alji oameni, ci i-a insuit i cuvantul nostra, deci ca S-afacut i Unul dintre noi, Care ne vorbete ca un semen al nostra, dar cu putereadumnezeiasca a Celui ce invie pe cel ce-L asculta.Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut nu numai semen Care ne graiete directcuvantul Sau - fie i preluat de aljii - ci i semen care are nevoie de noi, tot spre folosul nostra, o data ce a spus ca cel ce da de mSncare celui flamand i cerceteaza pe cel bolnav, Lui ii va face acestea (Matei XXV, 33-40).El ne ajuta i in implinirea datoriilor noastre, pui in rolul celor de care are nevoie, insuindu-i situajia semenului nostru ce are nevoie de noi i ne trezegte umanul prin compatimire.Astfel, relajia noastra cu Hristos, ca drum spre nemurirea noastra spirituala i spre invierea cu trupul pentru veci, nu e o relajie in afara relajiei cu semenii notri i cu lucrurile vazute ca daruri date noua de El, spre a ni le face daruri intre noi i a spori astfel in unitatea iubitoare dintre noi. Hristos in calitate de cale" e straveziu i prin semenii notri i prin lucrurile revelate ca daruri ale Lui i ca daruri intre noi. Se injelege ca e cale" i prin trupul Sau i prin puterile imprimate in El prin faptele Sale mantuitoare, trup i puteri date noua prin Tainele Bisericii. Astfel, la Hristos ca jinta a veniciei noastre nu putem ajunge decat prin umanitatea Lui, ca atare e Jinta i cale comunicata noua prin Taine, dar i prin semenii notri i prin darurile ce ni le facem, ceea ce arata ca nu putem ajunge la El ca Jinta decat impreuna cu aljii.Dar numai in Hristos ca om s-a biruit moartea noastra, moartea ingropariiin egoism. De aceea S-a facut Dumnezeu Cuvantul om. Drumul acesta cu Hristos Cel straveziu prin oameni i comunicat prin umanitatea Sa vom incerca sa-1 descriem in cele urmatoare.Aa se poate injelege sensul dat de Sf. Atanasie mantuirii in Hristos, ca eliberare de moarte. Nu era cu putinja altuia sa zideasca in om existenja dupa chipul lui Dumnezeu, decat chipului Tatalui. i nu era cu putinja sa faca prin inviere pe muritor nemuritor decat Celui ce era insai Viaja, adica Domnului nostru Iisus Hristos... De aceea, Cuvantul, deoarece nu era cu putinja sa moara - caci era nemuritor - i-a luat un trup care putea muri, ca sa-1 dea in locul tuturor i, patimind pentru toji, datorita salaluirii Lui in el sa surpe pe cel ce are stapanirea morJii, adica pe diavolul i sa izbaveasca pe cei pe care frica morjii ii Jinea in robie toata viaja" (Evrei II, 14-15). In mod sigur, o data ce Mantuitorul tuturor a murit pentru noi, cei credincioi nu mai murim ca odinioara, din pricina legii care ne ameninja cu moartea. Caci a incetat aceasta osanda. Deci incetand stricaciunea i fiind nimicita moartea prin harul invierii, de aici inainte trupul muritor se desface numai pentru o vreme, cand rSnduiete Dumnezeu fiecaruia, ca sa putem dobandi o mai buna inviere" (Evrei IX, 25) (De incarnatione Verbi, cap. XXI).Dar moartea noastra este invinsa de Hristos prin moartea Lui, pentru ca in ea a fost lucratoare suprema iubire a Fiului lui Dumnezeu pentru noi: suprema iubire a Lui ca Om fa{a de Tatal, suprema iubire a Lui ca Dumnezeu facut om pentru noi. Viaja invierii, care ne vine din aceasta, e viaja desavaritei noastre comunicari cu Dumnezeu i deci a celei mai vii i nesfarite comunicari a Lui cu noi i a comunicarii noastre intre noi. Iar aceasta e i modul celei mai reale cunoateri a lui Dumnezeu de catre noi. Caci numai in dialog direct cu cineva, il cunoti pe acela. Iar dialogul direct cel mai real este dialogul dragostei.Pentru acest dialog al nostru cu Sine ne-a creat Dumnezeu, facandu-ne chipuri ale Lui. A fi chip al lui Dumnezeu i a ramane chip al Lui i a se dezvolta ca atare, inseamna a fi partener de dialog al lui Dumnezeu. Iar omul fiind facut partener de dialog comunicant cu Dumnezeu, e facut spre existenja eterna. Iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel cu care a intrat odata in dialog, deci nu-1 poate lasa sa mceteze definitiv de a exista. Dialogul il sus^ine Dumnezeu cu noi prin Cuvantul Sau. De aceea prin El ne creeaza i cand noi slabim legatura directa cu El, ca parteneri de dialog, El Se face om, dar ramane i Dumnezeu, pentru ca prin nemijlocirea legaturii cu noi, ca om , sa ne faca sim^ita relajia directa in care a revenit cu noi, ca partener de dialog,Persistenja netearsa a calitajii omului de chip sau de partener de dialog cu Dumnezeu, chiar in starea cazuta a lui, o arata faptul ca chiar cei cu mari indoieli in credinja, simt trebuinja absoluta sa se adreseze, in momente grele, lui Dumnezeu in modul cel mai intensiv in care nu se adreseaza nicicand omului. E. M. Cioran spune: Exista momente cand, oricat de straini am fi de credinja, ni-1 inchipuim pe Dumnezeu interlocutor. l\i pare atunci o imposibilitate sau o nebunie sa te adresezi altcuiva. Singuratatea, in starea ei extrema, impune o forma de convorbire, extrema ea insai" (De I'inconvenient d'etre ne). Poji sa te rupi de orice om, dar nu te po|i rupe total de Dumnezeu. Sau uneori chiar in aceasta contiina a parasirii totale din partea oamneilor, simji ca totui e Cineva langa tine, ca nu eti atarnat in golul total, in singuratatea metafizica. Dar aceasta inseamna ca numai cand gaseti prin om pe Dumnezeu, gaseti i in om un sprijin ferm, care nu te lasa in golul totalei neputinje. Atunci, intalnidu-te cu altul in experien^a ultimului sprijin .comun in Dumnezeu, aceasta experien^a iji este mai intarita. Aceasta unete singuratatea mea cu singuratatea altuia - sau nevoia mea cu nevoia lui de a ne sprijini, dar fara succes deplin, sau insuficien^a comuniunii intre noi ca oameni - cu intalnirea dialogica cu Dumnezeu. Simji pe Dumnezeu venind in dialog cu tine, chiar cand nu mai simji pe nici un om in dialog real, sincer, adanc cu tine, sau mai ales atunci. Aceasta ne-o arata i cazul lui Iov.Daxjn Hristos iLto pe Dumnezeu direct, chiar in comunicare umana. Dumnezeu a coborat la modul de comunicare umana, iar umanul a fost ridicat la treapta de mediu aLcomunicariFdirecte a lui Dumnezeu. In Hristos s-a unit apropierea limanS, inal^imea i desavarirea divina a comunicarii. i din Hristos poate^catiga aceasta calitate i comunicarea intre noi.2. Cele doua sensuri ale nemuririi omului: cea in Hristos i cea in afara de HristosParadoxul fundamental, propriu fiinjei umane, sta in unirea intre calitatea ei de fiinja creata de Dumnezeu i in acelai timp nemuritoare. Aceasta il arata pe om ca neexistand prin sine, ci in i prin Dumnezeu, dar tocmai de aceea fiind nemuritor, insa nu prin sine ci prin Dumnezeu, care o data ce 1-a creat pe fiecare ca persoana de neinlocuit, nu mai ingaduie sa dispara cu totul din existenja. El nu e nemuritor pur i simplu ca Dumnezeu, ci pentru ca e creat i susjinut in existenja ca partener contient de dialog, recunoscut sau nu de El, al lui Dumnezeu Cel nemuritor.Aceasta da in Cretinism un sens sau doua sensuri speciale morjii cu trupul, care totui e constatata ca fenomen real. Ca i viaja, tot aa i moartea omului poarta in ea caracterul paradoxal al fiinjei lui. Fiindca intr-un fel oarecare moare, dar fiinja lui e facuta pentru nemurire, moartea e pentru om un eveniment nefiresc, de sminteala i durere. Moartea este evenimentul care proiecteaza asupra intregii omeniri o umbra tragica. Animalele mor i ele, dar neavand contiin|a nu sunt preocupate in mod chinuitor de ea. Moartea il preocupa pe om in mod chinuitor pentru ca e o fiinja contienta, i in contiin|a lui e sadita voinja de a nu muri, de a dura venic. Iar contiinJa reflecta ceea ce simte fiinja lui. Astfel, moartea i contiinja sau fiinja omului sunt intr-o contradicjie inadmisibila. Prin contiinJa, deci prin fiinja insai, omul se opune morjii, voind sa se apere de moarte. Prin voinja, omul e contrar morjii, alaturi de contiinJa, ca insuiri inalienabile ale fiinjei sale, dar moartea ii sfideaza contiinJa, fiinja i voinja, parand sa puna capat tuturor.Dar contiinja, urmand fiinjei, i voinja ca alta expresie a fiinjei, nu se dau batute. Dei ele nu pot evita moartea, contiinJa inspirata de insai fiinja umana, nu poate accepta gandul ca moartea va avea ultimul cuvant. Ea asociaza aceasta inacceptare cu constatarea valorii unice a persoanei proprii i a semenilor sai, dar i cu judecata deplin rajionala ca persoana umana atat de valoroasa nu poate fi produsul unei naturi incontiente, ci opera unei Fiinje de calitatea ei, dar de o viaja nemuritoare, Care poate da nemurirea i persoanelor create de Ea, daca raman sau se intaresc in comunicare cu Ea, dupa moartea cu trupul, pe care o constata ca inevitabila.Dar unii oameni, socotind ca moartea cu trupul e moartea intregii lor fiinje, se impaca cu un surogat al nemuririi, adica cu trairea in memoria urmailor, pentru admirajia contemporanilor catigata cat traiesc pe pamant. Aljii se resemneaza cu ideea ca ceea ce au devenit ei in viaja pamanteasca se va rejine in ansamblul esenjei universale in care se vor topi. Numai o mica parte din oameni se resemneaza sa nu mai atepte nici un fel de nemurire, gasind chiar in aceasta libertatea de a se bucura fara nici o frana de placerile clipelor trecatoare. Toate aceste trei categorii de oameni cauta sa inabue preocuparea cea mai mare a contiinJei i prin aceasta slabesc contiinJa insai. Cei din urma, in special, reduc pana la o calitate pur teoretica, ineficienta sub raportul moral, contiin|a lor, producand i o mare dezbinare i lupta intre oameni, printr-o lacomie intrejinuta de perspectiva viitorului pamantesc, pe care nici o alta fi-inja nu o are. La to\i acetia impacarea cu moartea personala e solidara cu disprejuirea valorii omului ca persoana, considerand-o pe aceasta ca un produs trecator al unei esenje impersonale.Cat de esenjiala este insa in realitate problema morJii pentru omul care ii vede valoarea lui ca persoana unica, o arata faptul ca prea pujini pot inabui teama sau tristejea gandului la moarte; gandul acesta ii arata important i in urmarile favorabile innobilarii morale a omului, produsa de acest gand.Despre important acestui gand pentru om vorbete i Sfanta Scriptura. Ea il prezinta, pe de o parte, pe om creat de Dumnezeu Cel personal, ca o existenja personala, care primete un nume distinct de al altora, cata vreme animalele sunt facute de-a valma, pe de alta, il prezinta pe Dumnezeu aratandu-i omului ca e expus posibilitajii de a muri, daca nu va ramane prin ascultare in legatura cu El i pe calea intaririi spiritului sau. Dar indata dupa aceasta vestire a morjii, ca legata de mancarea din pomul frumos la vedere i gustos la mancare, Geneza il prezinta pe arpe - intruparea vicleniei i a sinuozitajii satanei - linitindu-i pe oameni cu asigurarea ca nu vor muri, ci vor fi ca nite dumnezei, cunoscand binele i raul" (II, 17; III, 4-5).De fapt, dupa mancarea din acest pom, oamenii au devenit victime ale morjii. Dar asocierea acestui tragic eveniment intrat in fiinja umana cu o anumita tocire a sensibilitajii omului pentru grozavia lui i o data cu aceasta, pentru valoarea persoanei umane, se arata producandu-se curand dupa aceea, in actul uciderii unui om de catre alt om, a lui Abel de catre Cain. Cine nu vede moartea sa ca ceva ce nu trebuie sa se intample, nu o mai vede aa nici in uciderea altuia. Nesocotirea valorii semenului e legata cu nesocotirea propriei valori. Iar valoarea omului, in general, e solidara cu contiinJa crearii lui de Dumnezeu ca persoana de neinlocuit. Totui, la inceput, acestei nepasari i se opunea insa contiinJa originara a valorii omului i a grozaviei morjii. Cain sufera toata viaja de omuciderea lui. Cu timpul insa oamenii s-au obinuit tot mai mult cu moartea lor i cu uciderea semenilor lor. Astazi un om e in stare sa omoare milioane de oameni prin mijloace tehnice perfecjionate, justificand fapta lui cu pretexte bune".Astfel, linitirea data de catre satana primilor oameni, ca prin intoarcerea de la Dumnezeu spre placerile materiale i trecatoare ale naturii nu vor muri, a pus stapanire pe gandirea lor in cursul istoriei, in masura tot mai mare. Moartea nu le mai aparea in toata grazavia ei, pentru ca i valoarea omului se estompase, socotindu-1 ca produs al unor legi ale naturii.Cu reinceperea unei legaturi deosebite a poporului Israel cu Dumnezeu Cel personal, s-a trezit in sanul lui o anumita sensibilitate pentru valoarea omului ca opera a unui Creator personal, atent la fiecare persoana i o data cu aceasta i caracterul morjii, ca fenomen pe de o parte ingrozitor, pe de alta posibil de invins. Mulji din cei cu o sensibilitate deosebita pentru Dumnezeu Cel personal ii exprimau, pe de o parte convingerea ca Dumnezeu nu va lasa sufletul lor in moarte (Ps. XXXII, 19; LV, 14; CXVIII, 17), pe de alta se profe.Jea ca va veni Cel ce va invinge i moartea cu trupul (Is. XXIX, 8; 1 Cor. XV, 54; Oseea XIII, 13-14). De aceea, in Vechiul Testament se putea face i o deosebire intre moartea drepjilor (Num. XXIII, 10; Prov. X, 2; Prov. XIV, 32) i moartea pacatoilor (Prov. II, 18; V; VIII, 36), ceea ce arata o anumita deosebire de grad in existenja de dupa moartea cu trupul, sau ideea ca chiar cei morji se bucura intr-un anumit fel de nemurire. Aceasta o spune i domnul Iisus Hristos, referindu-Se la cei din Vechiul Testament. Caci El prezinta pe saracul Lazar bucurandu-se dupa moarte de o fericire in sanul lui Avraam, iar pe bogatul nemilostiv chinuindu-se in muncile iadului" (Luca XVI, 22-23).Dar pentru celelalte filosofii i religii dinainte de Hristos, moartea era considerata ca un fenomen natural i inevitabil, legat de esenja lumii ca unica realitate care se manifests in individua^iuni trecatoare; deci, nu mai era traita ca un fenomen anormal, tragic, care ar trebui i ar putea sa fie biruit. Dar aceasta atitudine faja de moarte nu putea fi impusa contiin|ei umane, fara ca aceasta sa nu protesteze, fara ca aceasta sa nu vada nonsensul imprimat de ea intregii existence. Acest protest impotriva morjii, considerata ca o fatalitate oarba, ii gasea expresii impresionante in tragediile eline.Preocuparea de moarte, dar nu ca o fatalitate inclusa in legile unei esenje oarbe, nici numai unita cu speranja ca ea va fi invinsa prin puterea lui Dumnezeu, ci unita cu siguran^ ca se poate scapa de ea, a adus-o credinja cretina, prin invierea lui Hristos. In Vechiul Testament, victoria asupra morjii era o speranja intemeiata pe credin^a intr-un Dumnezeu superior lumii acesteia i pe valoarea omului creat de un Dumnezeu personal, premise care vor face pe Dumnezeu sa trimita pe insui Fiul Sau cel prea iubit in lume, ca sa ia trup i sa biruiasca moartea in Sine. In Hristos aceasta speranja i proorocire s-a implinit, pentru ca El S-a adeverit fiind Fiul lui Dumnezeu intr-o lume creata, biruind in umanitatea Sa moartea pentru toji oamenii. In Hristos, Care, pe de o parte, e Fiul lui Dumnezeu nascut din fiin^a Lui din veci, pe de alta, Se face om, se confirma astfel caracterul cel mai inalt personal al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu al iubirii interioare, dar i valoarea cea mai inalta a omului in faa lui Dumnezeu, o data ce nu e numai creat de El, ci i trimite pe insui Fiul Sau sa Se faca om asemenea lui, ca sa invinga moartea omului in Sine insui, prin suportarea ei.La baza victoriei asupra morii sta deci faptul ca moartea nu Jine de o lume, care e singura i suprema realitate, sau emana|ia unei esen^e mai presus de care nu e nimic, ci ca moartea a aparut intr-o lume care are deasupra ei un Dumnezeu personal i anume un Dumnezeu Care ii arata atenjia faa de un om nu numai prin faptul ca 1-a creat, ci i prin faptul ca i-a dat atata valoare incat atunci cand, folosind rau libertatea ce i s-a dat i cade sub puterea mor^ii, trimite dupa o vreme pe insui Fiul Sau sa Se faca om i sa-1 scape de ea. Daca omul n-ar fi creat ca persoana de Dumnezeu Cel personal, moartea n-ar fi rodul libertajii lui i ea n-ar putea fi invinsa, iar daca Dumnezeu ar fi o singura Persoana. El S-ar face om dintr-o necesitate i nu din iubire faja de oameni, deci n-ar fi deplin Persoana i intruparea Lui n-ar fi un act de putere, dar i de iubire al unui Dumnezeu care are in Sine insui i iubirea i puterea de a ne scaga de moarte i de a ne asigura o viaja venica, pentru dialogul iubitor cu El. In acest caz, moartea ar fi o venica fatalitate lipsita de sens.Astfel, victoria asupra morii e solidara cu credin^a in Dumnezeu Cel Treimic i deci iubitor i creator al lumii i cu valoarea acordata omului de un astfel de Dumnezeu. Caci, numai un astfel de Dumnezeu a putut crea pe om din iubire, ca persoana cu care vrea sa fie intr-un venic dialog al iubirii. Victoria asupra mor^ii, deci curajul omului de a se angaja pe drumul ce duce la ea, o data cu redescoperirea intregului nonsens chinuitor al morjii, e solidara cu credin^a in Dumnezeul Treimic, Creator al lumii, deci i cu capacitatea i voinja Lui de a scapa pe om, ca fiin^a de valoare, de absurditatea mor^ii.Dar insai invajatura despre creajia lumii i a omului e solidara cu invajatura despre Dumnezeu Cel in Treime i cu cea despre biruirea morjii prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat.Daca lumea nu e creata, ea exista din veci prin ea insai, iar daca exista din veci prin ea insai, toate insuficienjele ei fac parte din fiinja ei, sau tot ce socotim ca e rau, ca lupta, dumania, minciuna, uciderea, provin din aceeai esenja a ei, ca i ceea ce socotim ca e bine, ca prietenia, adevarul, injelegerea reciproca etc. Deosebirea intre acestea e in acest caz cu totul relativa, sau numai de cuvinte.Daca lumea exista prin ea insai din veci, nu exista un Creator superior ei, Care are in Sine o adevarata perfecjiune, Care ne poate face i noua dupa moarte parte de o viaja venica, fara durerile i suspinele pe care viaja in lumea aceasta le produce oamenilor, sau i le produc ei inii, pentru ca au rupt comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul viejii desavarite i cu adevarat bune. in acest caz, fiinjele umane apar i dispar unele dupa altele, definitiv, suportand pentru o vreme viaja supusa unei agitajii fara sens. Totul e in acest caz o desfaurare fara rost, fara scop, fara explicate, lipsita de orice lumina a sensului, o micare oarba.Dar daca lumea a fost creata de o Fiinja superioara contienta i cu adevarat desavarita i eterna, Fiinja aceea trebuie sa fi avut un motiv ca s-o creeze. Lumea n-a putut iei dintr-o esenja oarba, involuntara, caci aceasta ar face lumea necesara acelei esenje i imperfecjiunea lumii ar Jine de imperfecjiunea aceleia. Nu s-ar afla nicaieri o realitate perfecta, cu o putere absoluta in ea insai, putere din care nu poate lipsi contiinJa atotluminoasa i libertatea deplina.Deci, Fiinja creatoare trebuie sa fie o Fiinja personala. Iar daca ea e desavarita, motivul pentru care a creat lumea trebuie sa corespunda desavaririi ei, prin urmare trebuie sa fie un motiv cu totul ireproabil, nu un capriciu, nu o dorinja de distracjie intr-o plictiseala de care vrea sa scape, nu un moft trecator, care cauta sa iasa dintr-o monotonie. Iar motivul cel mai ireproabil nu poate fi decat iubirea. In Fiinja creatoare trebuie sa se afle o iubire anterioara, din veci, caci, o bucurie contienta cum e cea produsa de iubire, n-a putut sa-i vina din afara de ea, schimbandu-i cu totul viaja i aratand-o i pe ea supusa schimbarii, deci imperfecjiunii, sau setei de perfecjiune, pe care nu o putem gasi nici in lume. Dar iubirea nu exista acolo unde o persoana e singura. Caci daca numai o persoana poate iubi, ea nu poate iubi decat o alta persoana.lata de ce credinja cretina leaga strans creajia de Sfanta Treime. Credinja cretina invaja ca Dumnezeu a creat lumea pentru ca El este un Tata care are un Fiu din veci. Caci fiind un Tata iubitor, vrea sa-i intinda iubirea de Tata i spre alte persoane contiente. Dar pe acestea nu le aduce la existenja prin naterea lor din Sine, caci aceasta ar relativiza valoarea unicului sau Fiu, i iubirea faja de El, din care sa se hraneasca iubirea faja de creaturi. Iubirea Lui de Tata faja de Fiul Sau e absoluta, pentru ca e un Fiu unic. Numai din iubirea aceasta se poate explica iubirea indreptata spre alte fiinje contiente, care nu Jin totui de propria Lui fiinja.Dar pentru ca aceste fiinje create, inzestrate cu libertate, ca sa poata raspunde i ele in mod liber iubirii Creatorului, au ieit din comunicarea cu El i prin aceasta au cazut intr-o existenja mai mult moarta decat vie, sau intr-o existenja redusa la extrem, Tatal a mers mai departe cu iubirea Lui i L-a facut pe Fiul Sau Cel nemuritor i de o fiin^a cu Sine om, ca Acesta sa biruiasca moartea umanita|ii asumate in El !nsui, iar prin legatura Lui cu oamenii prin aceasta umanitate, sa-i scape i pe ei de moarte, ba chiar sa-i ridice la calitatea de fii egali in umanitate cu Sine.Sfantul Atanasie a luptat ca nimeni altul pentru apararea calitajii lui Iisus Hristos de Fiu venic al Tatalui i de o fiinja cu El, contient ca numai prin aceasta El ne-a putut scapa de moartea venica i ridica la calitatea de fii ai Tatalui, impreuna cu Sine, facandu-ne partagi de venica fericire in comunicarea iubitoare cu Tatal i cu Sine in Sfantul Duh.Astfel, mvajatura despre create, unita cu cea despre mantuire, asigura valoarea i existen^a venica a persoanelor umane, spre deosebire de concepjiile panteiste, care nu permit oamenilor decat o topire in esenja incontienta, facand din toata framantarea oamenilor de pe pamant un lucru fara sens i coborand pe oameni la gradul egal cu toate obiectele incontiente i trecatoare.Dar Sfantul Atanasie vede i o alta legatura intre crea|ia omului i intre mantuirea sau scaparea lui de moarte, cu Sfanta Treime. El identified pe Fiul lui Dumnezeu cu Cuvantul Lui. Daca Dumnezeu n-ar avea din veci nascut din El pe Cuvantul Sau, ci ar fi lipsit de Cuvant sau de Rajiune, lumea ar iei din El ca dintr-o esen^a incongtienta i nelibera. Cuvantul sau Rapunea cea venica inseamna nu numai prezen^a unei congtiinje in Dumnezeu, ci i a unei posibilitaji de impreuna sfatuire i libera i iubitoare hotarare in ceea ce privete actul crearii lumii.Fiind opera unui Dumnezeu tripersonal, sau fiind creata prin Cuvantul sau Rajiunea personala a unui Dumnezeu personal, lumea poarta in ea amprenta rajionalitajii. Aceasta amprenta o poarta i omul. Ba chiar mai mult. In vreme ce lumea poarta amprenta unei rationality ca obiect, omul poarta, pe langa amprenta ra^ionalitajii ca obiect de cunoscut, i amprenta rajiunii subiective, sau cunoscatoare, aratandu-se prin aceasta dupa chipul Cuvantului sau al Fiului Tatalui, deci ca o fiinja pusa prin fiinja ei in dialog cu Tatal, impreuna cu Fiul. Deci, omul e ridicat in dialogul interior al Sfintei Treimi, suprema existenja dialogica i iubitoare. Numai aceasta calitate a omului confera i lui i lumii un sens: lumea e un conjinut al dialogului intre om i Dumnezeu Cel in Treime, sau prin ea omul crete in injelegerea i iubirea lui Dumnezeu, Cel ce i-o daruiete din iubire, ca sa-1 aiba prin ea partener al unui dialog al in^elegerii i iubirii. Rajionalitatea imprimata in crea^iune de Cuvantul dumnezeiesc pe seama cunoaterii omului, o face pe aceasta luminata de un sens, o face pe ea insai lumina", fapt exprimat de cuvantul romanesc lume" (lumen).Dar fiind creat ca partener de dialog cu Tatal, impreuna cu Fiul, omul e creat ca fiin|a nemuritoare. Sfantul Atanasie vede, de aceea, nemurirea omului in calitate de chip al Fiului, ce are sa inainteze la nesfarit in asemanare cu El, prin cunoaterea inepuizabila a Lui.Lumea obiectelor are o ra^ionalitate spre a fi cunoscuta de oameni, fiinje cu o ra|iune contienta, capabila sa se imboga^easca de lumina lumii i prin ea sa cunoasca tot mai mult lumina infinita a Cuvantului, sau a Rajiunii personale dumnezeieti. Pecetea ra^iunii dumnezeieti e imprimata astfel in dublu sens, sau in mod complet in oameni, ca chipuri ale ei, facu^i sa inainteze in asemanare i in legatura cu Ea in veci. A cunoate o persoana inseamna a o i iubi. Fiind chipul Cuvantului dumnezeiesc personal i infinit, chemat sa-L cunoasca i sa-L iubeasca pe El tot mai mult, fiind adica fiinja rajionala i iubitoare in calitate de persoana, care inainteaza in veci in cunoaterea i iubirea Rajiunii personale dumnezeieti, omul este creat ca fiinja nemuritoare.Oamenii au fost facuji pentru viaja nemuritoare, pentru ca dialogul lor cunoscator i iubitor, ca persoane rationale, cu Cuvantul sau Rajiunea ipostatica infinita, nu se poate sfari niciodata. Ei nu ajung niciodata la capatul cunoaterii, la capatul setei de cunoatere i iubire. Dar in acelai timp, neavand in ei infinitatea conjinutului pe care-1 doresc i fiind liberi de a ramane sau nu in dialog cu Cuvantul cel infinit i in ceea ce poate fi cunoscut din el, oamenii au putut sa paraseasca acest dialog. De fapt, cand e vazuta ca incorporare de rajiuni ale Rajiunii personale supreme, pot inainta i prin ele in cunoaterea i deci i in iubirea acelei Rajiuni de caracter personal. Astfel, rajiunile ei sunt vazute ca nite legi definibile i in repetijie monotona i in scurta vreme omul vede ca nu mai are de cunoscut ceva cu adevarat nou in ea, chiar daca poate inainta in ramificajiile tot mai amanunjite ale acestor legi. Numai rajiunile ei, ce sunt vazute ca iradiind din persoana Cuvantului (Logosului) dumnezeiesc, Jin deschis drumul spre infinitul acelei Persoane. Iar Persoana aceea este izvorul viejii iubitoare nesf&rite. Chiar persoanele umane, cand sunt vazute in ele insei, cand ii limiteaza rajiunea la cunoaterea rajiunilor lucrurilor i a lor ca legi definite in ele insei, nu raman deschise infinitului i nu pot intrejine la nesfarit setea de cunoatere a omului. Numai cand ele se pun prin lucruri sau prin ele insei in legatura cu Persoana care e izvorul infinit de viaja, devin i ele transparente i izvoare ale viejii, una pentru alta.Oamenii, ieind din legatura cu Cuvantul ipostatic i in general cu Dumnezeu Cel din Treime ca izvor al viejii, au murit. Au murit sufletete, dar aceasta le-a adus i moartea trupului. Caci numai un suflet plin de viaja ce o primete din comunicarea cu Dumnezeu cel personal, cu Dumnezeul comuniunii treimice, poate da i materiei trupului puterea sa se opuna procesului de corupere; numai o astfel de viaja poate da sufletului lucrator in trup putere sa Jina materia lui ferita de acest proces.Subliniem legatura stransa ce o vede Sfantul Atanasie intre nemurirea sufleteasca (prin setea de cunoatere i de iubire nesfarita) in comuniune cu Rajiunea ipostatica divina i nemurirea trupeasca, precum i intre moartea sufleteasca i moartea trupeasca, ce i-a venit omului din ieirea lui din comu- niunea cu Dumnezeu Cuvantul ipostatic sau personal.Aceasta ne face sa injelegem i legatura pe care o vede Sfantul Atanasie intre eliberarea de moartea trupeasca i cea sufleteasca, pe care ne-a adus-o Fiul i Cuvantul lui Dumnezeu prin intrupare, rastignire i inviere.Cand omul a cazut in cunoaterea obiectelor lumii, ca supuse unor legi fara sens, i deci in moartea spirituala, ca unul ce socotea ca a ajuns la capatul cunoaterii sale inchisa in nimic, a venit Cuvantul dumnezeiesc ipostatic i a luat firea omeneasca, deschizand rajiunii acesteia, i prin ea tuturor celor ce se alipesc de El, orizontul invecinat al infinitajii Sale, scapandu-i de moartea cunoaterii finite. Aceasta se prelungete ca efect i asupra trupului, inviindu-1 din moarte.Prin aceasta, cade obiec^ia ce se aduce, de obicei de teologia occidentals invS|S- turii PSrinJilor, cS in^eleg mantuirea ca pe un act cu efect fizic. invSjatura PSrin^ilor, punand accentul de mantuire pe eliberarea de moarte, apare, dimpotriva, completS i fundamentals faja de doctrina occidentals, care vede mantuirea deseori numai intr-o justificare juridicS, sau intr-o iertare a pScatelor de catre Dumnezeu, fara nici o urmare asupra fiinjei umane, iar azi, mai mult ca un impuls dat spiritului omenesc spre dreapta comportare in relajiile sociale, fSrS un ajutor al puterii lui Dumnezeu.Credem cS aceastS insuficientS injelegere a mantuirii, stS i in legSturS cu un anumit nestorianism al hristologiei occidentale, dupa care Hristos e mai mult un om pentru oameni", ca model al omului legat mai strans de Dumnezeu, un model ramas destul de pasiv i de neputincios. Ortodoxia, pastrand doctrina Parin^ilor, accentuatS cu deosebitS putere de Sfantul Atanasie, vede mantuirea in scSparea noastra de moarte, de moartea spirituals in primul rSnd, iar aceasta nu o putea realiza decat Fiul i Cuvantul lui Dumnezeu, facSndu-Se om.Caci Cuvantul lui Dumnezeu ne elibereazS de moartea trupului, nu invingand-o fizic, El insui ramanand in afara ei, sau chiar insuindu-i-o, ci invingand-o intai in sufletul omenesc, pe care 1-a luat o datS cu trupul. Cuvantul sau Ra^iunea ipostatica a lui Dumnezeu, asumand in Sine umanitatea noastrS, i-a deschis acesteia din nou setea i posibilitatea de nepierdut de a.cunoate con^inutul infinit al Lui i de-a comunica cu El, ca Rajiune ipostaticS divina, in dialog venic cu Tatal.Aceasta a dat i sufletului omenesc al lui Hristos puterea de a invinge coruperea (sau stricSciunea) trupului i prin aceasta moartea prin inviere dinSuntru.Astfel, Sfantul Atanasie spune: Dar cSzand omul prin neascultare in corupere i moarte, aceasta a facut iubirea de oameni a Cuvantului sS vina la noi i sa Se arate Domnul intre oameni. Pentru cS noi am fost cauza intrupSrii Lui i pentru a noastrS mantuire S-a lasat micat de iubirea de oameni, ca sa Se salSluiasca in trup omenesc i sS Se arate in el" (Despre tntruparea Cuvantului, cap. V).Pentru a sublinia ca omul e exclusiv de la Dumnezeu i nu din ceva exterior lui, Sfantul Atanasie accentueaza ca Dumnezeu 1-a creat din nimic, exclusiv cu puterea Sa i numai prin aceasta il sus^ine. De aceea, dacS Dumnezeu nu S-ar indura de om ca sa-1 scoata din moarte, prin Fiul i Cuvantul SSu intrupat, omul s-ar intoarce in nimicul din care a fost adus la existenjS. Sfantul Atanasie spune aceasta astfel: Deci, calcarea poruncii i-a intors pe ei la starea cea dupS fire, ca aa cum neexistand au fost adui la existenjS, aa sa suporte, precum se cuvine, i stricaciunea spre nefiin^S in cursul timpului" (Op. cit., cap. V).i numai Cel ce a adus pe cel creat la existen^a din nimic putea sa-1 readuca, iarSi, din alunecarea spre nimic. De aceea, Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se om, primete prin jertfa Sa intalnirea cu nimicul in fiin^a omeneascS pentru ca sa-1 biruie din nou, transformand slSbiciunea externa, adusS omului de pacatul despSr^irii de Dumnezeu, intr-un act de dSruire a Sa ca om lui Dumnezeu.Credem ca ideea aceasta a Sfantului Atanasie se poate injelege in sensul cS omul ieit din comuniunea cu Dumnezeu, se simte mereu la marginea existen^ei, gata sS disparS cu totul. Dar el nu pierde, totui, existenja cu totul. Caci Dumnezeu nu reneaga o persoanS unicS, creatS odata din nimic. Daca celelalte individuajiuni lipsite de contiina se intorc rand pe rand in masa generala a naturii, creata de Dumnezeu, sau pot fi inlocuite cu alte individuajiuni ale speciei lor, persoanele umane, avand fiecare unicitatea ei, cu care le imbogaJete pe celelalte, i contiinja acestei unicitaji i in ea setea i putinja de a se imbogaji spiritual la infinit, sunt menjinute de Dumnezeu ca persoane, chiar daca ajung din necomunicare cu Dumnezeu i intre ele la un minimum de existenja. Aceasta e moartea lor. Fiecare ramane venica in manifestarea unei valori unice create de Dumnezeu chiar daca nu i-a actualizat valoarea ei. Iar Hristos, Fiul i Cuvantul lui Dumnezeu insui, li readuce pe oameni de la aceasta margine a existenjei facand din primirea acestei trairi a marginii sale o recunoatere a faptului ca umanul exista exclusiv din puterea lui Dumnezeu, iar prin aceasta daruindu-se lui Dumnezeu printr-o daruire a fiinjei sale.Numai pentru concepjiile panteiste moartea oamenilor inseamna o disparijie totala ca persoane i o durata a lor ca natura in marea esenja. Dar daca omul e creat ca persoana, ca sa dureze ca persoana, fie i numai in marginea existenjei, aceasta se datoreaza faptului ca el e menjinut prin puterea Cuvantului personal Care l-a creat i i-a imprimat chipul sau ipostatic. Adica, el pastreaza intr-un anumit grad i fel redus, chipul personal al Cuvantului. Caci altfel el n-ar mai putea exista ca persoana. In baza acestui fapt i a legaturii pe care o pastreaza prin aceasta cu Cuvantul, Acesta scapa pe om de moartea definitiva, care il ameninja, facand din slabiciunea extrema la care a ajuns un prilej de a se deschide i darui deplin Tatalui i a primi din puterea Tatalui i a Sa ca i Cuvant dupa al carui chip a fost creat omul, readucerea lui la plinatatea viejii. Omul, daca ar ramane in sine insui, n-ar mai fi nimic. Dar el pastreaza chiar la marginea existenjei sale, in sine, chipul personal al Cuvantului i legatura cu El. De aceea, Cuvantul nu-1 lasa sa moara cu totul. Oamenii creaji ca persoane unice de un Dumnezeu personal, nu mai sunt lasaji sa dispara de Dumnezeu Cuvantul, dupa chipul Caruia au fost creaji. O persoana nu poate fi uitata nici de persoanele umane, care au comunicat cu ea. Cu atat mai pujin de Cuvantul creator al ei.Insa, de chipul Cuvantului imprimat in om Jine i voia lui. Caci chipul se arata in dialogul omului cu Dumnezeu. De aceea, daca omul nu aduce i voia sa de comuniune cu Hristos, Acesta il lasa in existenja lui golita de conjinut i anume de conjinutul comuniunii, care nu se poate darui fara voia lui. Aceasta e moartea in care cade omul cand nu primete pe Hristos. Omul e facut ca un vas elastic, dotat cu libertate i menit sa se umple la nesfarit de conjinutul viejii dumnezeieti, dei n-a fost cu totul gol nici la inceput. Dar daca se inchide apei vii, venite de la Dumnezeu, el devine un vas golit i increjit in el insui, chinuit de vidul lui. El se usuca asemenea unei gradini neudate, scoasa din comunicare cu raul viejii. De aceea, in Hristos, vasul umanitajii s-a umplut i cu voia ei de apa viejii infinite a ipostasului ei dumnezeiesc. Iar ceilalji oameni, cu care a intrat in comunicare prin umplerea dupa umanitate cu viaja Lui dumnezeiasca, se umplu i ei de viaja invierii i fericirii de veci, daca primesc i ei comunicarea cu El. Altfel, raman morji sufletete in cursul viejii pamanteti, dar i dupa moartea lor cu trupul, careia li sunt supui toji oamenii, in urma coruperii generale in care a intrat materia, chiar cand a devenit trup al unor suflete alipite la Hristos. Dar ceilalji vor continua sa fie i mai vii dupa moartea cu trupul, care sufera fenomenele coruperii. Iar in ziua sfaritului acestui chip al lumii coruptibile, vor invia i cei ce s-au dus de aici i au ramas morji sufletete, dar vor fi chiar in trupurile inviate, morji sufletete mai departe i de aceasta stare se vor resimji intr-un fel de nedescris i in trupurile lor.De aceea, afirmajia Sfantului Atanasie ca, daca nu s-ar fi facut Fiul lui Dumnezeu om, omul ar fi disparut total in neant, poate fi conciliate cu invajatura Sfintei Scripturi i a Bisericii ca cei morji in pacate nu mor de tot, ci raman intr-o moarte spirituala venica, in sensul ca tot ce mai au ei ca existenja nu mai e dintr-o putere data lor, ci din slabita pecete a Cuvantului lui Dumnezeu, lasata de Acesta in ei. Ei ii traiesc nimicnicia lor in gradul extrem i deci i suferinja i izolarea de nedescris, dar totui sunt \inu\i i in atata contiinJa de Cuvantul, ca chipuri ale Lui, cat sa-i poata trai contient nimicnicia, chinul i izolarea.De altfel, chiar in aceasta existenja chinuita se vadete valoarea persoanelor umane, ca existence unice, de neinlocuit, i o data cu aceasta bogajia imaginajiei creatoare a lui Dumnezeu. i intr-un fel chiar aceasta existenja strambata de libertatea proprie i redusa la extrem, e mai mult decat nefiinja pur i simplu. In acest sens, Sfantul loan Damaschin afirma ca chiar i existenja demonilor e mai buna decat nimicul (Dialogus contra Manichaeos; PG 94, 1541). Dumnezeu vrea sa arate ca poate tolera chiar i existenja persoanelor care uzeaza de libertatea lor intr-un mod potrivnic Lui. Contrariul ar insemna o renegare a importanjei libertajii date de El creaturilor Sale contiente. Dumnezeu ii arata i in aceasta atat generozitatea cat i atotputernicia Lui, care nu se teme de lucrarea creaturilor potrivnice Lui i nu vrea o iubire de sila a lor, care n-ar fi adevarata iubire. Pe langa aceea, El nu vrea sa anuleze fara urma unicitajile create odata de El, ca unele din marturiile imaginajiei Sale creatoare.Deci, omul e prin sine mort, in sensul in care am vorbit. Dar in Hristos el incepe sa fie viu inca de pe pamant, cu sufletul, ca sa continue sa fie viu i dupa moartea cu trupul, iar in ziua cea de apoi sa invie i cu trupul, spre venica viaja fericita i spre marturia valorii sale i dupa trup.Dar aa cum in moartea sa altul a ajuns prin sine, intrucat s-a rupt de comunicarea cu Dumnezeu, tot aa el poate ramane mort sufletete i dupa invierea cu trupul, daca nu se deschid i cu voia sa comunicarii cu Fiul lui Dumnezeu, Cel care a inviat ca om, pentru ca sa ne comunice i noua invierea, intai invierea in spirit, iar prin aceasta, ca pregatire, i viitoarea inviere cu trupul.Insa din faptul ca Dumnezeu ne-a adus, dupa caderea in moarte, viaja Sa, in directa comunicare prin umanitatea asumata de Fiul Sau, i noi o primim in modul cel mai uor, acceptand comuniunea cu El, ca i din faptul ca Fiul i Cuvantul sau a pregatit aceasta coborare in umanitate prin Revelajia data poporului evreu, in sfarit, din faptul ca, in general, a ramas chiar in oamenii morji sufletete o anumita legatura cu Dumnezeu cel personal i o anumita sete de nemurire personala, in grad mai pujin sau mai mult accentuat, rezulta i o alta concluzie: anume, ca chiar prin natura sa, omul poate afla in sine i in semenii sai pe Dumnezeu Cuvantul, mai ales cand el se silete sa traiasca la un nivel mai inalt umanitatea sa. Iar aceasta inseamna ca Hristos, ca unire a Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea, intr-un anumit moment al istoriei, e inscris ca virtualitate chiar in firea noastra. Faptul ca numai prin umanitatea asumata in ipostasul Sau ni se face Fiul lui Dumnezeu apropiat i comunicabil la maximum.inseamna ca umanitatea este cel mai corespunzator mediu prin care ni Se comunica Dumnezeu, sau ca Dumnezeu a Scut umanitatea ca pe chipul i organul cel mai comunicabil al Sau cu oamenii, acetia avand pe Hristos virtual in ei. Aceasta inseamna ca umanul intreg se cere dupa Hristos, sau in el este inscris in mod prefigurat Hristos. Aceasta arata ca nu numai Dumnezeu pregatete i iniiaza intruparea Fiului Sau ca om ci i umanitatea se dorete dupa aceasta intrupare i, in Maica Domnului, vine in intampinarea acestei voinje a lui Dumnezeu. Dar aceasta mai arata i o anumita legatura a oamenilor dinainte de aratarea Fiului lui Dumnezeu, ce se va intrupa ca Hristos, sau a celor de dupa intrupare, dar ramai in afara credinjei in El, cu ELDar aceasta se arata in ei numai daca nu raman scufundaji in lume, ca in unica realitate, adica daca traiesc o anumita transcendere spre Dumnezeu Cel personal, prin toate. Atunci ei descopera moartea ca pe ceva anormal, nu ca pe o topire fireasca in esenja impersonate.S-ar putea spune, de aceea, ca Dumnezeu S-a adresat oamenilor cu Cuvantul: In orice zi in care veji mSnca din pomul cunoaterii binelui i raului, ve^i muri", sau: Iata am pus inaintea ta viaja i moartea" (Deut XX, 11) de trei ori: la inceputul existen^ei lor, cand S-a facut cunoscut firii lor inca nepervertite, ca Dumnezeu personal, i le-a dat prima lege de neataare exclusive la natura; cand S-a facut din nou, prin poporul Israel, cunoscut ca Persoana, dandu-i legea pe Sinai; i cand a venit in maxima apropiere de oameni, in Hristos. In toate cele trei randuri li s-a pus in mod clar in contiina, atat sensul viejii adevarate, cat i al morjii. i prima data, oamenii alegand natura in locul legaturii cu Dumnezeu Cel personal, au ales moartea, dar aceasta prin nepasare faja de ea; a doua i a treia oara, unii primind legatura^ cu Dumnezeu, au ales via^a, iar ceilalji au ales moartea prin aceeai nepasare. In Geneza, dupa ce au ales natura, adica moartea, s-au ascuns de Dumnezeu, Cel ce se arata ca persoana in comunicare, prin Cuvantul Sau cel personal i prin comunitatea Lui cu ei prin acest Cuvant. Prin aceasta au inabuit in ei contiin{a care le vorbea de Dumnezeu. La fel fac, in mare parte, cei care nu accepta revelatia data in Vechiul Testament, in care le vorbete Dumnezeu Cel personal, dar i cei ce nu primesc nici pe Cuvantul, venit prin intruparea in Hristos in maxima apropiere. Toji fac aceasta, alegand moartea, in orice zi", ca ataare la lume, in locul legaturii cu Dumnezeu, inabuindu-i contiina prin care le vorbete El, sau ascunzandu-se de EL Dar in unii, glasul lui Dumnezeu cel personal nu e inabuit cu totul in contjiina.In cea mai mare apropiere i eficienja ne-a infaiat Cuvantul lui Dumnezeu nemurirea ca plinatate de viaa prin invierea cu trupul. Caci daca omul a fost creat prin Dumnezeu Cuvantul, nu ca rajiune fara trup, ci ca ra^iune in trup i in contextul lumii, in El e data putin|a de a veni la oameni in trup, pentru a-i invia cu trupul, sau a-i aduce in mod real la nemurire in fiin^a lor integrala, alcatuita din suflet i trup. Daca n-ar fi venit Cuvantul lui Dumnezeu in trup, chiar drepjii din Vechiul Testament ar fi ramas intr-o nemurire nedeplina, pentru ca n-ar fi inviat cu trupul. Iar viaa omului nu e deplina fara trup.Cu aceasta s-ar putea concilia i faptul ca, pe de o parte, cei buni din Vechiul Testament se duceau in sanul lui Avraam, cu faptul ca, pe de alta,Hristos i-a scos din iad" i i-a mutat la Rai prin coborarea Lui la iad, act care e prezentat in iconografia ortodoxa ca inviere a lui Hristos. Aceasta ar putea insemna ca cei din sanul lui Avraam, deci aflaji la un fel de viafa, sunt mutaji prin apropierea lui Hristos Care invie, la i mai multa viafa, ca sa traiasca nu numai prin nadejde, ci, cu oarecare anticipare, chiar viafa integrala pe care au avut-o in trup, desigur intru totul purificata.A simfi comunicarea cu Cuvantul lui Dumnezeu Cel intrupat, inseamna a simji i viafa dumnezeiasca traita de El in trupul Lui; iar aceasta poate insemna o simjire a ei prin radacinile spirituale, dar totui sensibile, ale trupului propriu ramase in suflet dupa moarte. Poate in acest sens e de injeles i spusa Sfantului Evanghelist Matei ca multe trupuri ale sfinjilor adormifi s-au sculat i ieind din morminte, dupa invierea Lui, s-au aratat multora" (Matei XXVII, 52-53). Ei ii traiau probabil in mod anticipat, dar spiritual foarte puternic, trupurile lor, i oarecum li simfeau aa i pe aljii, sau faceau i pe aljii sa ii simta astfel, incat li se parea i lor i altora ca sunt chiar in trupuri.S-ar putea ca aa sa se simta i cei ce mor in Hristos prin credinja, dupa invierea Lui. Ei ii simt intens viafa ce au avut-o in trup, in unire cu Hristos Cel inviat cu trupul, dei invierea propriu-zisa cu trupurile o vor primi numai la invierea de obte.Vom incerca, in capitolul urmator, sa surprindem mai intai modurile de traire a setei de infinitate a firii omeneti in legatura cu Dumnezeu Cel infinit i personal; a celor ce aleg viaja i inainteaza in nemurire, ca amprenta a lui Dumnezeu Cel nemuritor in ei. Dar cei ce nu inainteaza in aceste moduri ale trairii setei lor de infinitate, se infunda in nemurirea morjii. Iar in capitolul de dupa el, vom incerca sa prezentam structura ontologica a fiinjei umane, in care e implieata nemurirea omului.3. Nemurirea omului implieata in setea lui de experienfa noua, de transcendere i convergent, sau comuniune fara sfaritA scrie o carte exhaustiva despre om este un lucru imposibil.Tristejea, durerea lui spirituala, bucuriile, grijile, nadejdile, sentimentele de prietenie, de frica, de antipatie, de iubire, nu pot fi cunoscute decat de omul care le traiete prin experienja directa a viejii sale interioare. Iar altul i le cunoate primind comunicarea lor de catre primul, dar i prin faptul ca insui traiete aceleai dureri, bucurii, griji, intr-un mod inrudit, dei nu intru totul la fel. Aceasta arata ca fiecare aduce propria sa experienfa in cunoaterea experienfei interioare a altuia, dar i imbogajirea propriei experience prin a altuia. Aceasta experienfa proprie sta i la baza tiinfei" istorice, sau a infelegerii documentelor, care nu sunt cunoscute tiinfific decat in textul lor ca i comunicari aproximative ale experienfei celor ce le-au scris.Experienja unora din conjinuturile interioare amintite e provocata chiar de procesele materiale ale naturii i ale trupului aflat in contact cu natura exterioara. Dar ea, la randul ei, mijlocete o alta cunoatere a naturii exterioare, intrucat omul tie prin ea ce dureri i placeri sunt implicate pentru om in anumite obiecte i procese ale naturii, facandu-1 sa ia atitudine faja de ele in consecinja. In sensul acesta, omului ii e de folos i tiinja, caci il ajuta sa organizeze procesele naturii, intr-un mod care sa-i uureze viaja, punand in valoare alte i alte energii ale ei, in alte i alte moduri.In felul acesta, tiin|a i experienja se ajuta una pe alta. Fara tiinja, omul e lipsit de o anumita experienja i fara experienja, tiinja e lipsita de un ajutor indispensabil.Medicul cunoate, prin tiin^a redusa la ea insai, numai o dereglare vizibila a vreunui organ al trupului. Durerea interioara produsa omului de ea sau de vreo injepatura a vreunui obiect exterior, nu o cunoate decat din comunicarea ei de catre omul injepat sau cu vreun organ dereglat. Insa medicina, afland din comunicarea oamenilor despre aceste dureri, poate ajunge prin incercarea anumitor remedii la acela prin care ei pot evita dereglarile sau le pot vindeca.Chimia cunoate, prin tiinja ei, componentele care alcatuiesc tinere|ea i armonia unei feje umane. Dar nu cunoate prin ea insai sentimentul de atracjie provocat de ea asupra altei persoane i nu poate defini tiinjific nici placerea faja de ea, manifestata in ochii altei persoane.S-a spus ca materia are in ea insai puterea care produce asemenea experience spirituale, caci se constata i la animale. Dar la animale nu se constata trairea contienta a acestor experience i aprecierea lor etica, pe baza careia omul poate lua, prin voinja, atitudine de aprobare sau de franare a acestor experience contrar pornirilor automate trupeti. Aceasta arata prezenja in om a unui factor superior materiei i proceselor materiale. i mai mult, atesta existen^a in om a unui factor superior materiei, durerile de alt ordin, produse in el de absen^a persoanelor iubite sau chiar durerile produse in el de dereglari i injepaturi in organele lui trupeti. Alaturi de ele stau bucuriile ce le avem in legatura iubitoare cu alte persoane, bucurii deosebite de placerile pe care ni le procura satisfacerea poftelor trupului cu cele materiale.In sfarit, intr-un grad i mai inalt, atesta existenja in om a unui factor superior proceselor materiei, faptul ca omul nu se muljumete decat pentru scurte clipe cu satisfacjiile ce le ofera natura materiala trupului sau. Iar satisfacjiile trupeti cele mai depline i permanente il lasa pe om intr-o stare din ce in ce mai trista, dupa fiecare din ele, daca ramane numai la ele. De aci, necesitatea transcenderii lor. Omul nu gasete bucurii adevarate decat in transcenderea satisfacjiilor ce i le da natura. Coni- nutul viejii interioare a omului e alcatuit i provocat nu numai de legatura pozitiva cu natura prin trup, ci i transcenderea ei la legatura iubitoare cu alte persoane. Aceasta da un conjinut mai inalt viejii interioare a omului. Dar nici acest plan al viejii interioare nu-1 mul|umete deplin. Un conjinut superior, care muljume^te deplin, e adus in om prin transcenderea legaturii cu semenii, la legatura prin credinja cu Dumnezeu, Persoana absoluta capabila sa ne asigure tot ce dorete viaja noastra. Omul credincios i-a gasit in aceasta o deplina i statornica linite i aezare a viejii sale.Experienja insai il face pe om mereu nou. Ea nu are numai o func|ie de cunoatere, ci i de zidire continua a omului. In experienja de acum aduc tot ce am ajuns sa fiu prin experienjele trecute, dar prin ea aduc ceva nou in existen^a mea. In fiecare clipa sunt tot ce am experiat, plus experienja de acum. De aceea,niciodata nu pot spune ca am terminat in esenfa cu cunoaterea mea, dar nici cu zidirea mea. Sunt mereu deschis unei formari in continuare, prin experience viitoare, care vor imbogafi totodata cunoaterea mea. Iar in faptul ca omul nu se socotete niciodata ajuns la capatul formarii i al cunoaterii sale, e implieata contiinfa omului ca e destinat eternitafii sau nemuririi. Omul e facut sa alerge mereu, mai departe, in eternitate. Sfantul Apostol Pavel a dat expresie acestei insuiri a omului, spunand: Nu am luat rasplata, nici nu sunt desavarit, dar urmaresc ca doar o voi prinde. Frafilor, eu inca nu ma socotesc sa o fi cucerit. Ci una fac: cele dinapoi uitandu-le i tinzand la cele dinainte, alerg la finta, la rasplata dumnezeietii chemari, intru Hristos Iisus" (Filip. Ill, 11-14). Prin aceasta se arata ca experienfa cu adevarat noua e una cu transcenderea lumii.Kierkegaard a vorbit de importanja clipei, pentru a face ceea ce ni se cere, deci de neamanare, de folosire a fiecarei clipe, pentru a nu ne obinui cu a lasa timpul ce ni s-a dat sa curga sterp. Dar in aceasta adanca raspundere pentru fiecare clipa e implieata contiinfa ca de fiecare clipa depinde implinirea mea p