Cum sunt vazuti romanii in Italia

Cezar Paul-Badescu,

Mi s-a intamplat de multe ori in strainatate sa fiu privit cu superioritate, cu mila sau chiar cu teama cand spuneam ca sunt roman. Apartin, adica, hoardelor alora de cersetori si de hoti care au navalit peste ei. In Italia, insa, nu am avut parte de asa ceva.

Daca e sa te iei dupa presa, ai zice ca italienii nu-i inghit deloc pe romani. Dupa cazul Mailat, in care o italianca era violata si ucisa de un conational al nostru, italienii ar avea un dinte impotriva noastra. Asa stand lucrurile, ii asteapta pe romani la iesirea din supermarket sa le dea o dovada de iubire contondenta sau le trimit direct bezele cu gloante, atunci cand intra in crize de gelozie. Asta e presa, din pacate: nu face altceva decat sa culeaga senzationalul, nenorocirea, catastrofa si sa construiasca o realitate apocaliptica. Realitatea cea reala e insa departe de asa ceva, din fericire.

Nu numai ca italienii nu vaneaza romani la colt de strada, dar, daca-i intrebi ce parere au despre noi, spun niste lucruri foarte de bun-simt. Sunt constienti ca aia care cersesc sau fura sunt uscaturile pe care le are fiecare natie, dar ca, altfel, romanii sunt oameni de treaba si muncitori. Au cunoscut destui - de la ,,badantele" care le fac curatenie in case sau au grija de batrani, la cei care muncesc pamantul sau lucreaza in constructii si, in cele din urma, la jurnalisti, scriitori, medici sau avocati. In plus, niciun italian nu te va considera inferior daca faci curat prin case - e o munca cinstita si e apreciata ca oricare alta.

Italienii sunt prietenosi si chiar ospitalieri cu romanii. De fapt, cred ca asa sunt ei in general si nu fac nicio

diferentiere in privinta noastra. Am fost de curand in Italia, sa lansez o carte a mea care s-a tradus acolo, si am umblat mult, vreme de doua saptamani (am pornit din nord, din Milano si Torino, si am sfarsit in Sardinia). Peste tot mi-au fost oferite atatea dovezi de omenie si de ospitalitate, incat am fost pur si simplu uluit. Imi pare rau s-o spun, dar asa ceva nu am intalnit in Romania, desi romanii se bat cu pumnu-n piept ca sunt ospitalieri si omenosi prin definitie.

Intr-o gara a unui orasel de provincie, Piacenza, am vazut un poster mare. Reproducea o eticheta de imbracaminte si pe ea scria ,,Made in Italy", iar dedesubt - componenta: 92,46% italieni, 1,60% romani, 0,80% albanezi, 0,75% marocani, 0,35% chinezi, 0,33% uncraineni, 4,31% alte etnii. Concluzia era scrisa mare: ,,L'Italia autentica e quella que sa integrare." Adica ,,Italia autentica e cea care stie sa integreze." Am fost si eu in Italia autentica si pot sa depun marturie in sensul acesta. Ba, mai mult, ca o face in mod natural, dintr-o pornire profund umana. Stiu ca asta nu se invata, ca vine din firea oamenilor, dar n-ar fi rau sa ne molipsim si noi de la ei.