romanii in strainatate

ROMANII IN STRAINATATE
DE-A LUNGUL TIMPURILOR
Introducere
Iatá ce inteleg eu prin RomAnii din strAinAtate. De la o anumitä epocA inainte RomAnii au trecut granita indatà o sA VA arAt de ce n'au trecut granita inainte
de secolul al XIV-lea, §i chiar pentru secolul al XIV-lea avem mult mai putine lucruri. Ace5ti Romfini, trecAnd granita, pe lAngA povestea particularA a lor, care este deosebitä de la until la altul, au represintat tara lor intr'un anume fel §i, pe de altA parte, au inteles strA- inAtatea, unde s'au dus, iarA§i in felul lor. i, atunci, noi avem avantagiul acesta; 5.12d vorbim de cutare sau de cutare categorie de RomAni cari au trecut ho- tarul : putem spune ce era in starea terii lor in momentul cAnd au parasit-o, motivul pentru care au parasit-o, ceiace ne pune in legAturA cu cutafe prot,lema a acelui moment, §i, pe de altà parte, atunci cAnd tiecin altä tara, in ace1a5i timp ei ni dau prilejul de a vorbi de tam in care au ajuns : care era situatia acelei feri, de ce i-a primit i ce a cerut de la dAn§ii, in ce fel a putut sa-i a jute.
In felul acesta este toatä istoria RomAnilor, pe de o parte, §i toata istoria universala, pe de alta parte. Aceasta ar putea sl dea materialul a vre-o zece lectii, ca de obiceiu in contributia mea anualä la acest aye- zAmânt militar. $1 cea d'intAiu din aceste lectii s'ar o- cupa cu primii Romfini cari au cAlAtorit, cu situatia terii in momentul cand au plecat §i cu ceia ce au -putut gasi in terile unde au venit, se va vedea in ce calitate §i pentru ce scop.
DupA aceste lAmuriri preliminarii, putem incepe.
=a,=,<=a,==a..2,==.:,==.7,...=,:a3c=co=ac=0:==a<=c=a.==a<=.=:*==>:.==44=>
inainte de a arata care au fost aceste d'intaiu eategorii de Romani cari au mers aiurea, trebuie sä ex- pile de ce numärul acestor Romani a fost mult mai mic decat ne-am a§tepta. Nu se poate zice c Roma- nul nu este un om vioiu, care se adapteaza la mice fel de imprejurdri : am cunoscut foarte multi cari, ducan- du-se aiurea, s'au gasit acolo imediat ca acasä la dan0i. Imi aduc aminte de un mai Omar prieten al mieu care imi spunea : Arata-mi locul depe glob unde m'a§ putea duce §i da-mi trei zUe ca sä fiu pared m'Eq fi näscut acolo". Romanii sant foarte curiopi de a afla, de i poate nu in aceia5i masura ca alte popoare, ca vechii Gali, de exemplu, strämo§ii Francesilor, §i, in acela§i timp, ei au un deosebit talent de a se deprinde in alt loc, pentru ca sant capabili, cum nu sant alte popoare, de a ii4e1ege §i un alt fel de a fi. Sant in adevar popoare care inleleg numai felul lor de a fE indata ce-i stra- mutá cineva aiurea §i-i pune in contact cu altfel de oameni, tara nu li place stau de vorba cu oamenii aceia, dar nu ajung la niciun resultat, pe and Romanii se familiariseaza imediat. Aceasta se vede din lecturile noastre, care sant foarte felurite §i une ori foarte bine alese, din cuno§tin#le pe care le avem, din vasta orientare pe care o ca§tigam in domenii foarte deosebite. i, a§a fiirrd, aclaugandu-se §i acea vioiciune a Romanului, pentru care a merge din loc in loc flu represinta cine §tie ce greutate mare, se intreaba cineva de ce inainte de secolul al XI V-lea Old torii lipsesc §i chiar In secolnl al XIV-lea sant a§a de pulini cei cari trec graniIa.
'rata de ce : Este sigur ca poporul acesta romanesc a avut cu parnantul pe care se gasege o legatura mult mai stransä decat aceia pe care au avut-o alte natiuni cu pamantul lor.
Aceasta formeaz i o parte foarte importanta din patriotismul, din n4ionalismul nostru. Santem un popor creat pe aceastd brazda, cari ramanem legati de dansa ; santem manati de dorul intoarcerii acasä, chiar daca imprejurarile cle acasa nu sant cele mai bune, iar in strainatate se pot oferi imprejurdri cu mult mai bune decal acestea. Stramo§ii romani ar fi zis : Ubi bene
Dar,
;--ei
ii
5
ibi patria", nutnai cat acest uncle e bine, acolo e pa-- tria", care nu are sensul in general admis, nu 1-am mo5tenit printre multe lucruri pe care le avem de la Romani.
Aici s'a facut o plamadeala de popor foarte grea 5i foarte dureroasä 5i, in deosebire, de exemplur de fratii no5tri de rasa, Francesii, la noi nu Statul a format natiunea, ci natiunea a format Statul.
In Franta sant o multime de vechi natiuni, care, aceste natiuni, antropologice, etnografice, se gasesc 5i acum in mare parte pe locurile pe care le-au ocupat stramo5ii bor. Unul este Normandul, de origine germanica, altul Bretonul, de origine celta ; altceva, iara5i, Flamandul in care s'au amestecat doua rase, rasa germana 5i, rasa celta ; altceva Lorrainul, care are sange german, dar nu norvegian ca Normandul, ci de altd naturd ; altceva Francesul din Auvergne, unde este o veche rasa primitivä ; altceva Francesul din Pro- vence, unde nu sant cleat vechi elemente romane, chiar grece5ti ; altceva este apoi cel din Gasconia, care e Vascon, Base, 5i. altceva Francesul din central Frail- ciei, 5i inca aici a fost un amestec de popoare ga- lice, iberice, 5i au fost 5i coloni barbari, pana 5i Sarmati inteun anume moment, prin cutare regiune de pe Loira, care insa e ligurA. Pe urmA a venit Statul, 5i acesta a unit deosebitele provincii, iar din unirea deosebitelor provincii prin regalitatea francesa la capat a venit Revolutia, care a creat 5i formele generale pentru poporul frances s'a alcatuit natiunea francesd, care este, astfel, o alcatuire de Stat. Poporul frances a taiat capul lui Ludovic al XVI-lea, dar, fAcand aceasta, a tdiat capul cui represinta pe insu5i parintele sau, dinastia care 1-a format.
-
4
la noi, cand in Muntenia lumea traia in judete, fiecare avand in frunte un jude, cad judetul Well aceasta inseamna judetul stapanit de un jude anume Valcea, nume care e tradus ungure5te in vestitul document de la jumatatea secolului al XIII-lea, unde se vorbe5te de un Farca5, caci Valcea dupg s1avone5te inseamna ace-
lucru: lup, precum Romanati inseamna judetul unui Roman, care va fi fost odinioara jude acolo; numai la Dolj i Gorj nu este ace1a5i lucru, de 5i acolo au existat juzi, cad numirea e data dupa rauri, iar la Mehedinti numele e dupa cetatea Mehedia. 5i, in ce prive5te Moldova, a fost in fond tot a5a : formatiuni locale mid, peste care a venit mai tfirziu lumea aceia de nobili, de mid nobili, cavaleri maramura5eni, cari au intemeiat Statul.
Incetul cu incetul Statul dublu a ajuns pand la Dunarea- de-jos 5i pana la Nistru. Am intrebuintat din obi5nuinta cuvintele: incetul cu incetul, dar inaintarea s'a petrecut mult mai rapede ca in orice alta tara. Confundarea acestor mici organisatii, despre care nu 5tim nimic, s'a Mut extraordinar de rapede, mai ales in Moldova.
Dar, traind poporul acesta fard Stat, de la vechii coloni romani, de la elementele trace, de la parasirea acestui teritoriu de catre legiuni 5i de care functionarii romani, s'a produs legatura aceasta admirabild care formeaza marea putere a noastra : legatura intre pamant
om, care pamant a cuprins totdeauna pe om i a indreptat intreaga lui activitate numai spre acest pamant.
Sant alte popoare pentru care mi5carea e o conditie de viata: de exemplu Galii cei vechi, pe cari-i intal- nepte cineva in Irlanda. in Tara Galilor 5i in toata Bri- tania. Ei au luat-o pe valea Dunarii, Taurisci i Scor- disci de .pe langa Singidunum-Belgrad, toti Celti, 5i de aici au trecut pana la Carsum-Har5ova 5i la Durosto- rum-Silistra ; pana la varsarea Nistrnlui se intalnesc Celti de ace5tia, can au mers pana i dincolo de Bosfor 5i au intemeiat Galatia asiatica.
Ii citez pe ace5tia ca tip al unui popor care circula necontenit, pe cand, in ce prive5te pe ai no5tri, ei nu s'au stramutat, ci, de secole, stau in ace1ea5i sate. Ei au avut un rost a5a de mare 5i de greu acasa la dan5ii,
lasi
t
5
incat n'au simtit nevoia de a trece aiurea, de a se re- vársa pe alte tinuturi, §i de aici vine §i o anutne linie a politicei. Politica aceasta a noastra a fost totdeauna o politica de mo5ie, de teritoriu mo§tenit.", de patrie".
Aici ne deosebim foarte mult de vecinii no§tri sarbi §i bulgari. Noi am economisit rasa, pe cand ei au risi- pit-o. Ei, Sarbii §i Bulgarii, au facut, in evul mediu, exact acela§i lucru pe care 1-au facut, in epoca moderna, Spaniolii. Regimentele spaniole pe vremea lui Carol Quintul §i Fi lip al II-lea s'au luptat pe toate campiile de bataie din Europa. Armata pe care n'o aveau in Germania Imparatii germani veniti din Spania li-a venit gata facutd din Peninsula Iberica. Mad a fost vorba de lupte impotriva Turcilor, cu ce mijloace s'au luptat ace§ti Imparati ? Tot cu acele re- gimente de infanterie spaniola. i, pe la 1550, in Ardeal erau trupe spaniole, care luptau pentru Imparatul Ferdi- nand, rege al Ungariei: Castaldo, comandantul lor, punea Domni in Moldova i Muntenia. i resultatul a fost istovirea complecta a rasei spaniole, care a cazut supt absolutismul Filipilor din secolul al XVI-lea §i al XVII-lea, §i este astazi cu mult mai slabd decal ar fi fost daca ar fi ramas acasd §i ar fi purtat numai razboaiele necesare pentru existenta regatelor spaniole, unite pe urma supt aceia§i coroand.
Cei de peste Dunare au urmat de la inceput ideia Imperiului. Primii stapanitori bulgari erau §efii unei horde razboinice, a§ezata intr'un lagàr, horda de rasa curat turaniana, avand itnbracamintea lor, limba lor, religia lor, obi5nuinti1e lor deosebite in toate domeniile, in mijlocul unei populatii slave, care aceasta era wzatã §i ea peste Tracii rotnanisati: de fapt poporul bulgar a ie§it din acest amestec. Insä, gäsindu-se in vecindtate cu teritoriul bizantin,- pe drumul Constantinopolului Adrianopolului, de la inceput ace§ti Huni turanici au avut dorinta de a fi Implrati ai Constantinopolului Caesar-Tar, §i Constantinopolul cetate imparateascd", Tarigrad. Deci supt Simion, care, fiind cre§tin, i§i atri- buia un drept §i hrania o ambitie pe care nu le pu- tusera avea §i hrani predecesorii lui pagani, pana la Boris cel botezat Mihail, tatäl §i inainta§ul lui Simion,
si
6
0 de la Simion pana la pierderea primului Stat bul- gAresc cAci pe urma s'a fAcut un nou Stat i cu elemente albanese i române5ti, in Pind, Statul lui Sa- muil, care n'a reu5it toti Tarii aveau aceia5i traditie: sa stapfineascA Bizantul. 5i, cand s'a gent al treilea Stat bulgaresc, al AsAne5ti1or, cu luptatori ro- mini, vlahi, formand o dinastid care s'a bulgarisat apoi supt influenta Bisericii, ca 5i a culturii, a ram10- tilor vechii rase dominante turanice, ca 0 a atmosferei din ora5e, Asane5tii ace5tia, cu Ionitä i Ioan Asan cel mare, au voit tot stApanirea Constantinopolului. Va puteti inchipui ca un popor mic, care porne5te la un lucru a5a de greu, isprAve5te prin aceia ca se useazA, a5a incAt Bulgarul din timpurile noastre cuprinde in sangele sàu foarte putine din eletnentele luptAtorilor secolului al VIII-lea.
Mai avem un cas de felul acesta : al Ostrogotilor din Italia. Au venit Ostrogotii lui Teodoric, la sfar5itul secolului al V-lea, 0 au intemeiat acolo, nu un regat ostrogot, ci o -forma de Stat in care barbarii ostrogoti erau supu5i lui Teodoric in calitatea lor de veehi cre- dincio5i, iar locuitorii vechi, elementele romane, ascul- tau de Teodoric pentru e ImpAratul din Constantinopol Ii dAduse acestuia i misiunea de a administra pe Ro- manii sAi. Cat a tinut acest Stat ? Foarte putin, cateva decenii numai, pentru ca, de indatA ce a venit Be- lisariu, cu armata rAsdriteana, in numele lui Iustinian, luptandu se vre-o treizeci de ani in Italia, el a facut cii dan5ii cum s'a lAudat cu privire la Germani cutare general frances din timpul Marelui Razboiu, zicand : Je les grignotte". Tot a5a ar fi putut sa zicA i Belisariu: i-a ros a5a incet, incet, panA n'a rAmas nimic
Apoi ce .inseamni in Italia mo5tenirea Ostrogoti- lor ? Ori ce a rAmas din Longobarzi, urma5ii Ostrogo- tilor, in Nordul Italiei, afarà de anumite nume, Pas- trengo, Marengo, atnintiri rare ale semintillor longobarde ?
$i Sarbii, in secolul al XIV-lea, au voit o Impa- rAtie, i supt $tefan Du5an au facut sfortari extraordi- nate pontru ea inteadevar el sa devie Imparat al Romanilor 5i al Sarbilor". $i resultatul ? Chiar urma5u1 lui $tefan, Uro5, s'a gasit in imprejurAri foarte grele.
dintein- sii.
7
Statul s'a sfdrfimat in bucdti, i Turcii au luat unul dupd altul toate aceste fragmente Mil a avea nevoie de sfortdri deosebite.
La noi, n'a fost a5a, de 5i noi am avut Impdrati in esenta noastrá sufleteascA insd5i, de unde apoi carac- terul Domnilor no5tri, care este imperial. Cki Doran" nu inseamnd print", ci Imparat in sens roman, dominus,
§i imperator era mai putin cleat dominus in Roma cea veche. Prin urmare la noi Imparatia nu era o tintA, ci o mo5tenire, o traditie, i astfel noi gdsiam satis- factie i pentru cele mai indrdznete aspiratii in margenile acestui pämAnt al nostru
Un asemenea trecut romAnesc explicA i multe lucruri mai tdrzii, cad &ate inoiri, cdte transformdri nn s'au petrecut in Sud-Estul Europei pe vremea. noastrA Indatd ce s'a produs putinta de expansiune la vecinii no5tri, ei au intrat intr'o stare de spirit deosebiti : pierzfind orice mdsurd, n'au cAntdrit, n'au calculat, 5i de, unde in nude momente erau foarte sus, in altele s'au gdsit ceva mai jos, cum este jocul firesc in astfel de incercdri, pe and noi ni-am tinut firea, am chibzuit imprejurarile i ne-am amestecat numai and trebuia, fArd nicio dorinta de a prinde bucati de pAmânt strain ; dacA s'a intamplat de s'a alipit undeva un fragment de pämant fArd populatie roma- neaseä, aceasta este datorità unei simple masuri de asigurare a granitii.
IatA, din causa aceasta Românii au rámas acasa, iar multi sträini au venit la noi, fiindca am avut elemente straine asezate aici Inca din cei d'intaiu ani ai vietii noastre politice. Multi Slavi, and au dispArut Statele lor din partile DunArii, an. trecut la noi, mai ales element sarbesc din deosebite provincii ; elemente bulgaresti nu cunosc. Asa am avut in Muntenia pe Doamna lui Neagoe, care era din familia Brancovicilor,
!
8
puternica, incAt elementele acestea strAine trecute la noi §i intrate in boierimea noastel au cApAtat imediat felul de a fi al conducgtorilor poporului romAnesc. Nicio- data nu i-am primit pe strAmi cu simtirea lor de strd- ini: §i-au adus-o cu ei, dar, cAnd §i-au dat samä cä n'au ce face cu dAnsa, si-au pArAsit-o in folosul datine- lor care singure asigurA cui se and pe pAmAntul ro- mAnesc putinta. de a duce traiu bun impreunA cu RomAnii. Astfel noi n'am fost niciodatA o natie de vagabonzi i n'am iubit pe vagabonzi. Sant popoare mad care admird pe aceia cad povestesc pe unde au fost i ce au f Acut. Imi aduc aminte cd in copilAria mea o comedie mica francesA a lui Octave Peuillet imi presinta pe un erou de ace§tia de aventuri care se intorsese intr'o familie din provinciafrancesä i o speria, §i pe femei §i pe barbati, povestind cum a mAncat le couscoussou sous la tente de l'Arabe". La noi i-am fi sptrg : poftA bung, dar nu ni-ar fi impus peste ma- surA. La noi un vAnturA tarA", un impu§cA'n lund" nu se bucurd de o mare trecere.
Cred ca ajunge pentru a se intelege de ce numärul RomAnilor trecuti peste granitd este a§a de mic, i odce incercAri se fac in timpurile noastre pentru a inlocui psihologia nationalA cu ceia ce se numete psihologia europeanA" nu izbutesc.
Pe de altà parte, insd, astfel de drumuri in strAing- tate shut mai cu putinta atunci &And existA Statul, cAnd el are o anume politica. Dar, la noi, Statul este foarte thrziu. Inceputurile le avem in secolul al XIV-lea, cand Muntenia s'a consolidat cu Mircea I-iu, cAruia i se zice cel BAtrAn, nu pentru c5 era bdtrAn", cAci a murit probabil la o vrAstä care nu se putea socoti tnatntatA nici pe vremea aceia, ci pentru ca era mai vechiu cleat Mircea Ciobanul de mai tArziu, cum Alexandru-cel-Bun inseatnna Alexandru I-iu fata. de ceilalti Alexandri cari au venit pe urmä.
Cei mai vechi pribegi
Cu toate acestea, chiar in priniele timpuri a fost in terile noastre un motiv de a trece granita, care si-a Mat urmele in istorie, i iatL care.
Domnia noastra s'a intemeiat f5ra teorii, fdr5 o basä de drept cum sant ale dreptului bizantin, sau ale dreptului roman, care s'a pdstrat in Occident. Domnul nostru a fost, in general, un fel de preedinte al unei ordini de lutruri mai vechi, aceasta mai ales in Mun- tenia, c5ci in Moldova el este un cuceritor. Judetele muntene libere de odinioarà s'au legat intre dansele, pe cand in Moldova e altceva : acoló au venit des- calecatorii maramurdseni cu Dragos, in calitate de supus al regelui Ungariei; apoi cu Bogdan, care nu ceruse voie de la nimeni 5i lucra impotriva .regelui Ungariei, cu care a avut contlictele urmarite i pomenite de cronica, iar urmasii lui au rdmas Domni de sine stá- tatori, prin femei trecandu-se de la neamul lui Bogdan la acela; inrudit cu damn], al fiilor, nepotilor i strä- nepotilor Musatei, cdci n'a existat un Roman, un 5tefan Musat", ci un Petru, un 5tefan i un Roman, fii ai Musatei : in mentiunea din cronicä genetivul este fe- menin. Acolo inteadevär au fost cuceritori, cari au luat tara in stápanire. au implrtit-o in pdtrate, care sant cadrele cetatii din mijloc. Forma impärtirilor moldo- venesti nu era judetul, Moldova fiind o tail de tinuturi. De altfel si in evul medin apusean existd tenutum", care vines de la tenea-tenere, corespunzand verbului nostru a tinea".
Dar nici in Moldova n'a existat o ordine de suc- cesiune: trebuia sa' fie cineva os de Domn", i atata.
10
Dar ce fel de os de Domn ? La alte popoare se fixeaza succesiunea in ordinea fiului celui mai mare. In Im- periul otoman este un alt principiu: cel mai in varstà din dinastie acela succedeall ; daca s'ar intampla de ex. sa trdiasca fratele bunicului Sultanului care a murit, acesta iea mostenirea. Pe urma, ce e drept, Turcii au recurs la un sistem foarte expeditiv: ii omo- ran pe toti ceilalti membri ai dinastiei, i ramanea unul singur, care devenia foarte pretios. Dar la noi nu era principiul mostenirii fiului celui mai mare, nici principiul, din Imperiul otoman, al mostenirii celui mai in varstA din dinastie. Ci oricine din neamul Domnilor putea mosteni, i anume Idea deosebire dacd era legitim sau nelegitim Fii legitimi si fii nelegitimi aveau drepturi egale, i atatia din Domnii nostri au fost fii nelegitimi. Existau anumite norme, pe care le cunoa§tem, referitoare la mijloacele de a recunoaste daca era cineva un fiu de Domn, ascuns o bucatá de vreme. Afara de semnul care in momentul nasterii se punea, in presenta martorilor, pe brat, se dädea i un certificat". Am tipIrit acela pe case 1-a avut de la Mitropolit si de la boieri Petru 5chiopul, Domnul Mol- dovei, la sfarsitul secolului al XVI-lea, pentru a se §ti ca. Stefan, nascut din doica fetei lui, Maria, sclava Irina, era fiu domnesc.
AdAugiti pe langa faptul ca mostenirea la tron nu era hotärita in principiu §i ca" ea nu atarna de legi- timitatea copilului, Inca un lucru, special Munteniei: urma3ii acelora cari fusesera odinioará juzi neatarnati, caci de la o bucata de vreme cele cinci judete de peste Olt au Lost unite cu ,ce putuserä prinde Domnii din Curtea Argesului, acesti mostenitori ai vechilor juzi, nemultAmiti cu Domnii cei noi, au trecut granita. Unde ? La Sud ? Turcii ian erau Inca, vorbim de inceputul secolului al XIV-lea, dincolo de Dundre. Pe de aka' parte, pe la 1330 Statde crestine de acolo ispraviau: ele agonisau, cu exceptia Sarbilor, cari si au luat atunci mare avant, in Domnia lui Stefan Dusan. Dar, in general, ai nostri nu mergeau acolo: e un singur cas, al predecesorului i fratelui lui Mircea-cel-Batran,
11
Dan, care a trecut la Bulgari si a disparut acolo. Deci se trecea in Ardeal.
Ardealul de pe vremea aceasta, pe la 1330, era un Voevodat potrivit cu vechea traditie. Ungutii, cand au venit aici, cu gash un astfel de Voevodat, de origine romaneasca, supus la influente de cultura slava, pe care le-a pastrat. Acest Voevodat al Ardealului, care avea in frunte nobili, de forma Maghiari, dar a cdror origine n'o putem sti, era, pe vremea Angevinilor, dinastia cea nou5, in stransa legatura cu regatul Ungariei. Cobo- randu-se din dinastia francesa, plecati de la Neapole, unde ramasese o adevarata traditie de aventura, cu gandul de a _if capitani de cruciata, cum li-a cerut o chiar Papa, si avand drept tinta invierea Imperiului latin la Constantinopol, Carol-Robert si Ludovic ocupa tot secolul al XIV-lea, si dinistia se intinde si vre-o patru- zeci de ani dincolo de acest secol, cad Maria, fiica lui Ludovic, maritata cu Sigismund de Luxemburg, i-a Mat coroan unagara.
Angevinii ne luau in socoteall si pe noi, asa ?twat nu interesam numai pe Voevodul Ardealului, ci si pe regele Ungariei, care dadea pe vremea aceia Ardealului o foarte mare importanta, pentru ca de aici plecau planurile de a stapani sesul dunarean si de a lua drumul Constantinopolulul. Din causa aceasta Angevinii s'au servit de Romani, cari au ocupat situatii mai man supt ei decat supt Arpadieni. Romani din Maramurds Dragos si Bogdan, Romani din judetele dela Apusul Ardealului, la Sud si la Vest de Muras, Romani din Banatul rasaritean de pe la Lugos si Caransebes, erau cavaleri ai regelui .milites regis. Niciodatai neamul roma- nese n'a jucat in Ardeal un rol asa de mare ca pe vremea Angevinilor: am putea zice ca era un instinct de rasa intre dinastia francesa si intre oamenii, inte- ligenti, viol, intreprinzatori. cari stateau totdeauna gata sa participe la razboaiele de aventuri. Ardealul, in ce priveste pe Sasi, a fost la inceput contra Angevinilor: Sasii voiau un rege de origine germanica, pe acel Otto care s'a refugiat dincoace de munti. Din causa aceasta au cautat Carol-Robert si Ludovic sa Vila steins Ar-
12
dealul, care represinta pentru dansii aceastá basa in vederea unei actiuni viitoare.
din causa acestei nevoi pe care o avea regele Un- gariei i wievodul s'au ardelean, foarte strfins legat de Coroan4, de terile noastre, Domnii munteni au avut fata de Ungaria Angevinilor o situatie privilegiatl. Ei au capatat toata Tara Oltului, tinutul räggrasului, cu titlul de duci; titlu apusean, frances, adus de acesti noi stäpAnitori in noua regiune, care nu cunoscuse p'and atunci niciun duce. 5i, niai tArziu, Mircea-cel-Watran n'a fost multamit numai cu Tara Oltului, ci a cApAtat
satele din margenea Sibiiului, din care face parte Amlasul, de unde duce al ragärasului i Amlasului", titlu care s'a pästrat Inca thrziu, phnd si in secolul al XVII-lea, când cutare Domn, foarte ambitios, putintel cam deranjat, ca toti parvenitii, Mihnea Radu, se intitula, nu numai duce, dar, cum auzise el in Austria shut arhiduci, i arhiduce, puindu-si ca pecete vulturul cu doua capete.
Deci, child a inceput sä se -consolideze principatul muntean, o parte din acesti nemultämiti, vechi stá- panitori de parnânturi care fuseserd numai ale lor, au trecut in Ardeal. Dovada documentarã o avem la expeditia din 1330 a lui Carol Robert, regele Ungariei, contra lui Bisgrabl, cel d'intaiu Domn cunoscut din Cetatea Argesului, expeditie care s'a facut in urma cererii unor pribegi.
Iatà astfel prima formA prin care Romanii au trecut granita : forma pribegiei. Termenul de pribegi" s'a pAstrat panA foarte tarziu, i ast5zi el are altà sem- nificatie cleat aceia a unui aspirant la Domnie sau unor partisani ai lui, cari trdiesc in sträingtate, caci trebuie si banuim cä alaturi .de acesti aspiranti la o stApanire dincoace de munti se gäsiau i partisani de-ai bor.
Pentru secolul al XIV-lea nu §tim decal nurnele celor de cari se leaga aceastä explicatie, dar pentru mai tArziu istoria pribegilor o cunoa§tem foarte bine. S'ar putea scrie o carte Intreagá despre ei numai in Ar- deal, afará de cei cari au trecut aiurea, si mai ales in Polonia.
Si
si
15
fáceau ace5ti pribegi ? Regele sau voevodul Ar- dealului putea s'a" ii acorde personal ospitalitatea, dar n'ain prea gdsit asemenea casuri, pentru cá ace5tia nu se incurcau bucuros in astfel de aventuri. Natural, dacd ie5iau lucrurile bine, era altceva. De ex. Matei Ba- sarab a fost ajutat de Gheorghe Rhltóczy I-iu, printul, Ardealului, orn cu o mare putere i influentA i cu o ambitie corespunzdtoare. 0 spun 5i cele douä scrisori ale Doamnei Elina, sotia lui Matei, care, trebuind sá se facg recunoscut la Constantinopol, plecase intr'acolo, intovArd5it de o deputatie intreagä, iar in acest timp r5m5sese Doamna ca regentâ: ea multäme5te foarte alduros pentru sprijinul ce fusese acordat sotului ei. Dar, chiar atunci când voevodul Ardealului dadea ajutor, tnaintea momentului and lua pe pretendent cu sine 5i trecea muntii el se feria s'o anunte.
De obiceiu pribegii fäceau altfel: se duceau in ora5ele sdse5ti, a5a incat, când se va scrie o carte despre pribegii români, pe cari-i putem urmdri pänä in secolul al XVII-lea, dar vremea clasicä a lor este al XVI-lea, s'ar putea face o impärtire pe ora5e: pribegii de la Brapv, de la Sibiin, de la Bistrita, etc. Ei gasiau totdeauna ate un localnic care primia plata pentru intretinerea lor ; era o meserie. Cum este azi in Italia meseria strAinilor, cari yin pentru frumuseta naturii sau pentru splendoarea artei italiene, tot a5a era o meserie, a pribegilor, la foarte multi Sa5i din Ardeal.
In castelele ungure5ti, pribegii nu veniau poate cd nu se intelegeau a5a de u5or cum se intelegeau cu
N'ar avea rost sa aprofundam motivele pentru care nu mergeau i la Unguri. Numai Petru Rare5, la plecarea-i din Moldova, in 1538, când a cautat refugiu in Ardeal, a fost primit foarte frumos de prietenii sI din Secuime, cari 1-au adlpostit, i-au dat de mâncare, i-au pus la indemân'à rAdvanul, pand ce a ajuns la cetatea Ciceului 5i, cum spuna o povestire romaneasca pe care o cred contemporand: a intrat acolo, i s'au inchis portile".
Dar, in afara de casul acesta al unui Domn pribeag care i5i gdse5te prieteni i jurranesele acestor prieteni,
Ce
Sasii.
14
spre a-I primi §i a-I ospata, ace§ti pribegi nu mergeau decat numai in ora§ele sase§ti. Ei aveau §i bani, dar nu era o vreme de gospodarie in monedd, §i oamenii no§tri, cand era vorba de bani, §tiau ce sä faca, la un cas greu, cu ; Ii ascundeau in pamant, comorile pe care .le descoperitn §i acum din cand. in cand. Dar de obiceiu se cauta a se strange bogatia In obiecte ce se puteau lesne tainui ; cheltuiau pentru blanuri §i pentru haine scumpe, dar mai ales pentru pietre scumpe §i margaritare. Bogatia in acest domeniu a oamenilor no§tri de odinioara era foarte mare. Acum Maya vreme s'a descoperit in judetul Buzau o serie de morminte, o intreaga necropola, acolo unde, dupd legenda, care cred cd are dreptate, a fost palatul Doamnei.Neaga. Oricum, acolo a fost* ingropat tot neamul ei, §i in apropiere s'au gasit o sumedenie de podoabe. Unii Sa§i se puteau atinea la momentul and pribeagul mantuia banii §i incepea sa scoata pietre scumpe §i margaritare care se puteau cumpara ieften. Era astfel ca un Munte de Pietate raspandit in toate cetatile din Ardeal. Cu oarecare rise, se dadea sprijin pribeagului care ispravise banii §i oferia o hartie pentru vremea &and, cu Domnul sau, va intra in para. §.1 va ajunge atunci mare boier. Sa§ii gandiau: sad dam, cine §tie ce avantagii va putea ie§i de la el, macar un privilegiu de scutire pentru marfa !
Pribegia avea insa un dublu avantagiu. Cel d'intaiu, cd oamenii se deprindeau cu un orizont mai larg. Alt- ceva era un Domn care statuse totdeauna inchis pe mo§ia lui, care traise cativa ani la eurtea unui pre- decesor, care luase parte la ceva expeditii interne, §i altceva unul care locuise o bucatã de vreme in Ar- deal. Pe vremea acestui secul al XVI-lea, cand un Honterus, intors din Apus in Brasov, aducea cu dansul spiritul Rena§terii, ni putem inchipui ce minti mai luminate se puteau crea acolo. Multe din progresele principatului muntean mai ales au trebuit sd vie de la ace§ti oameni cafi traisera un numar de ani in stra- inatatea ardeleana.
Mai fiecare dintre boierii no§tri avea in trecutul lui unul, ba chiar mai multi ani de pribegie dincolo de granita. Pe urma ei veniau intovära§iti de femeile
dansii
13
lor, care se deprilith....0 mult wai rapede cti o Viata de un caracter mai complicat 5i mai inalt, 5i de copii, baieti 5i fete. Cei d'intaiu urmau la scolile de acolo sau aveau preceptori acasd, fie 5i numai vre-un preot dela biserica romaneasca din 5cheiti1 Bra5o7 vului sau de la bisericuta din margenea Sibiiului. A5a Inca ace5ti copii, pe langa romane5te i slavong, care era limba Bisericii 5i a Statului, ajungeau a 5ti 5i 1atine5te, ceva nemte5te, iar fetele se puteau manta acolo. Cutare fete romance de acestea, man- tate in Ardealul secolului al XVI-lea, au jucat un rol foarte mare, 5i din causa bogatiei, ca 5i din causa inteligentei i frumusetii bor. Astfel fiicile lui Ivan Norocea, ginerele lui Mircea-Voda Ciobannl, Zamfira Velica, din care una a fost prietena i inspiratoarea lui Mihai Viteazul, maritata cu un nobil ungur, apoi cu un altul, femeie cu alta intelectualitate decal Stanca Doamna, credincioasa sotie a Domnului erou. Zam- fira lui Norocea era numita, cred, du/A o alta Zam- Era, fiica lui Moise-Voda, care a intemeiat mandstirea Prislopului, unde este ingropatä, 5i care prin influenta ei era sa deie unuia din sotii ei catolici, unguri, coroana voevodala a Ardealului.
Moldova, din partea ei avea legaturi cu Polonia, legaturi de vasalitate formala, i pentru Pocutia, care nu se putea capata decat prin astfel de raporturi feudale ori supt forma de imprumut. 5tim cã au fost Moldoveni in marea lupta pe care regele polon, la inceputul secolului al XV-lea, a dat-o impotriva Cava- lerilor Teutoni, dar ce putem afla despre participarea lor in aceasta luptä? 0 scurta insemnare in cronica lui Dlugosz este tot ce avem.
si
nt, Cei d'intain ambasadori
Observ CA Moldova n'a prea avut pribegi in Ardeal, putini chiar in Polonia, Domnii moldoveni erau mult
mai stricti decAt vecinii lor muntelii. Moldova este un pAmAnt de disciplina. Nu se putea duce cineva, de acolo, chnd dincolo de granitA, cAnd inapoi cu Domnul sau, gata de rdzboiu. Au fost, e.drept, dupA moartea lui Alexandru cel-Bun: lupte, i ce lupte sAngeroase Fiul lui Alexandru, 5tefan, contra fratelui Ilie,. pe care 1-a orbit, i a fost apoi el insug prins §i decapitat de Roman, fiul lui Ilie, fiind inmormAntat la MAndstirea Neamtului. Dar luptele cele multe s'au dat in general cu elemente de tarà §i in margenile terii. Iar, indatà ce a venit 5tefan-cel-1\Iare, a fost lini§tea aceia adAncd de pe urma cAreia s'a putut desvolta Moldova, cApd- tAnd intAia situatie in lumea romäneascA.
In ce priVe§te ambasadorii, este altceva: ei au fost trimeg de sigur incl de la inceput. Minded, afarA de ativa cari au mers la Constantinopol, toti trebuiau sà treacI prin cetAtile ardelene, fie cA veniau din Moldova, fie CA erau din VIuntenia. pupa registrele de socoteli, nu puteam sl-i cunoa5tem pe cei din secolul al XIV-lea sau al XV lea: socotelile. Bra§ovului §i Sibiiului incep sä fie tinute numai pe la I5oo, iar de pe la reloo aceste izvoare pretioase vor incepe sä fie foarte sarace.
Si afacerile religioase puteau aduce insA o desterare. Astfel, cu prilejul vestitului Conciliu de Unire a Bise- ricii Rdsdritului cu a Apusului la Florenta, in 1439. Moldova a fost represintatá acolo prin Mitropolitul, de origine grec, Damian §i prin protopopul Constantin.
Ce era acest protopop ?
I
17
Nicodim, cAlugAr macedonean din secolul al XIV-tea, venit la noi in pArtile Severinului, ale Olteniei, pentru a crea o situatie culturalA mai inaltg Bisericii muntene, traditionalA pAnA atunci, intemeietorul Voditei i Tis- manei, este intitulat totdeauna popa". Trebuie sA pre- supunem deci c5 protopopul nu era altceva cleat cel d'intAiu dintre staretii Bisericii moldovene, §i cele mai vechi dintre mAnAstirile Moldovei au fost intemeiate tocmai de staretii ale cAror nume le cunoa§tem, ucenici ai lui Nicodim,_ pe vremea lui Petru al Mu§atei. Un Petra, protopop mai vechiu, trebuie sA fie, la sfar§itul veacului al XIV-lea, un fost starer de Neamt ; cestalalt, Constantin, poate tot a§a. Era vremea când se dAdea intre Moldova, guvernatA de stareti de mAngstiri, §i intre Constantinopol, care voia sA aibd aici §efi cano- nici, o luptA care s'a terminat cu biruinta formei cano- nice, prin urmare a influentei grece§ti.
Dar trecuse multA vreme de la sinodul din Flo- renta, §i atefan-cel-Mare, biruitor, la 1475, langl Vasluiu, era foarte amenintat de nAvAlirea turceascd a lui Mo- hammed al II-lea, care-I va infrange in codrii Neamtului. In Maiu din acest an rdu, 1476, se intorcea la Venetia solia Domnului Moldovei, primii soli romani la Ve- netia, §i, cum atefan fusese rAnit intr'o luptA de supt zidurile Chiliei, ei cereau iun medic pentru dânsul 1.
Venetia juca pe vremea aceia un foarte mare rol. Nu era numai un ora§. In afarà de teritoriul continental pe care-I avea de la sfa.r5itul secolului al XIV-lea in Italia, ea a stApanit o mare parte din Peninsula BalcanicA : cApAtase de mutt Dalmatia §i se amesteca §i in Albania. Când Imperiul bizantin §i-a pierdut po- sesiile din Moreia, Venetia, inainte de cucerirea tur- ceascA, a crezut cA poate sl fie ea mo§tenitoarea acestui Imperiu, sperand, chiar sA poatA ca§tiga §i Constantino- polul. Avem o mArturie din secolul al XIV-lea, in care se spune cA Grecii din Constantinopol, gAsindu-se in imprejurAri foarte grele, ar prefera sA aibl alt stäpfin
I V Sanudo, Diarii ; articolul mieu in Omagiui Monticoll" (Venetia in limba italianA) si editia italiana a cartii mele, Istoria RomAnilor si a culturii lor*. Romdni n striiindeate. 2
18
decat pe Imparatul 5i s'ar gandi la dogele venetian, care era de fapt, ca situatie, prma5u1 unui fost guver- nator bizantin, 5i toate rosturile vechi venetiene sant bizantine. Venetia va duce cu Turcii, in a doua jumatate a secolului al XV-lea, o luptä invier5unata, foarte indrazneata, pentru pastrarea Moreii. Razboiul acesta de pe la 1460 s'a continuat tocmai pand dui:4 1470, apoi, reluandu-se pand la inceputul secolului al XVI- lea, Republica a pierdut 5i cele cloud puncte de la Sudul peninsulei, care erau ins45i basa dominatiei sale in a- ceasta regiune. Se intelege deci de ce §tefan se adre- seaza la doge, nu pentru a Venetia era bogatk dar pentru ca, inteleasä 5i cu Uzun-Hasan, Hanul musul- man al Persiei, ea era centrul in care se strangeau toti pentru lupta impotriva lui Mohammed al II-lea.
§tim due a fost ambasadorul din Maiu 1478 pe care il numesc Venetienii Ioan Valahul, ceia ce este forma romaneasca pentru o porecra greceasca : Ioan Tamblac. Am gäsit un Grec, cavaler constantinopolitan, cu numele acesta. Era unchiul lui §tefan-cel-Mare", 5i iata in ce fel.
5tefan a tinnt in casatorie pe Maria din Mangup, care era de sigur o Comnena, fiindca in castelul acelor doi Sfinti Teodori din Crimeia statea o ramura a Corn- nenilor din Trapezunt, dar era 5i o Paleologd, fiindcã pe perdeaua ei de mormant, care ni s'a pastrat, sant in colturi initialele Paleologilor.
0 rudd din Mangup a sotiei lui 5tefan-cel-Mare a presintat deci. Venetienilor scrisoarea din partea Domnu- lui insu5i, care este unul din cele mai frumoase monu- mente de intelepciune romaneascd. Inuntru, Stefan arata cum a fost parasit de toatä lumea, cum din causa aceasta a fost silit sa primeascd o batalie pe care nu era in masura s'o ca5tige, cum locurile acestea ale lui represinta un punct esential de asigurare pentru cre5tinatate, caci peste cetatile lui, la care ravniau Turcii, Chilia 5i Cetatea-Alba, care vor fi pierdute in 1484, pot merge Turcii pretutindeni. Ele sant doua chei ale Dunarii : pe de o parte cheia Belgradului, vecina cu Tara-Romaneasca, pe de alta, cheile Dunarii-
19
de-jos in cetatile Chilia din insula, azi legata de uscat: Licostomo §i, la limanul Nistrului, Cetatea-Alba.
Foarte frumos se spune in aceasta cuvantare a lui Tamblac care este durerea §i dorinta Domnului. Tot ce s'a intamplat din pricina Turcilor in Domnia lui va fi aflat InAltimea Sa (dogele) de mult. Dar CU adevarat ceia ce s'a intamplat nu ar fi fost daca ar fi aflat ca prinjii cre§tini i vecinii lui nu s'ar fi purtat cu el a§a cum s'au purtat ; dar ei au calcat juramintele lor §i invoielile ce le aveau cu dansul, 1-au in§elat, §i el a path &Ate a palit. Invoielile si jurAmintele ce erau intre ei cu- prindeau cà toti trebuiau sa se gAteasca §i sà ajute acel loc §i acea Domnie impotriva cAreia ar merge Turcul.
deci, in nadejdea lor a urmat impotriva mea ce am spus. Pentru ca, daca nu ar fi fost a§a, din doua locuri a§ fi fAcut unul : ori m'a§ fi impotrivit du§- manului la vad. §i tin 1-a§ fi lasat sa treaca ori, de mi-ar fi fost aceasta cu neputintà, a§ fi cautat sà scap pe oamenii din tara mea, §i nu ar fi suferit atata pagubA. Dar ei m'au läsat singur, §i a urmat cum zic mai sus. 51, daca dusmanul ar fi fost singur, nu ar fi fost atat de ran, dar a fAcut sa vie Tara-RomAneasc5, pe de o parte, si Tatarii, pe de alta, si el insu§i cu toata puterea sa, §i m'au incunjurat de trei parti, §i m'au gdsit singur, cu toaä oastea mea tulburata, pentru mantuirea celor de acasa. $i gande§te-te, Inaltimea Ta, catA gloatA aveam asupra-mi, fiind impotriva mea atatea puteri ! TEn, cu Curtea mea, am fAcut ce mi-a fost en putintA §i s'a intamplat ca mai sus, care lucru socot ca a fost vointa lui Dumnezeu, ca sa ma pedepseasca pe mine, pacAtosul, §i lAudat sA fie numele Lui !".
Sant randuri adanc induiosAtoare, in care se cuprinde insa§i simtirea noastra nationala fata de momentele mari si grele. El nu se lauda, el nu spune ce paman- turi stapane§te, el nu strigA cA a castigat o mare biruinta asupra Turcilor cu trei ani in urmA, el nu ascunde catu§i de putin infrangerea sa, §i el nu intrebuinteaza niciun cuvant de urA fata de cei cari 1-au parAsit, ci constata numai CA a fost parAsit, §i a facut ce a putut cu Curtea lui, cu boierii lui, cari au perit mai toti in
20
iupta de la Valea Alba: teranii se dusesera in fata na- valirilor tatarepti ca sapi apere vetrele lor.
Convins, tefan Ii atribuie pacatelor lui aceasta in- frangere, dar îi face in acelapi timp datoria fata de creptinatate. Omul acesta, lipsit de orice vanitate ca de orice interes personal pi cfiruia ii era strain orice fel de megalomanie personala sau nationala, facea atenta creptinatatea la ce se va intampla dupa ce va cadea el: Nici tin vreau sa spun de ce folos este aceasta tara a mea pentru Creptinatate, socotind ca e de prisos, caci este lucru ptiut bine de toti." Vedeti cum se repeta situatia i astazi fata de primejdia din Rasarit: avem dreptul sa spunem exact acelapi lucru cu, aceiapi sign- ranta i aceiapi simplicitate. Nici nu vreau sä spun de cat folos este aceasta tara a mea pentru Creptina- tate, ca este zid de aparare a Terii Ungurepti pi a Terii Lepepti". in ce privepte aceste doua Craii, afara de aceasta, fiind impiedecat Turcul cu mine acum de patru ani, au ramas multi creptini odihniti." i in cursul intregii noastre istorii nationale putem repeta acelapi lucru: Au ramas multi creptini odihniti pentru ce am facut noi, cei de azi, cu ceia ce au putut i ei atunci: sa-i intampinam CU foc i sabie".
Deci, ca la domni creptini i cunoscuti creptini, alerg la Inaltimea Ta, cerpind ajutorul vostru, ca un creptin ce sant, pentru pastrarea acestei teri a mele, de priinta creptinatatii... Ceia ce acum cer, este aceasta. Caci sant sigur ca Turcul iarapi va veni impotriva mea, in vara aceasta, pentru cele doua locuri ale mele, Chilia Cetatea-Alba, care-i sant foarte cu suparare".
Ce dar de profetie ca la 1478 sa ptie ce se va pe- trece peste pase ani ! Deci nu 1-a surprins atacul de la 1484: Va veni in vara aceasta pentru cele doua locuri ale mele: Chilia i Cetatea-Alba".
Turcii vor putea pierde pi Caffa", pe care o luasera de curand, la 1475, pi Cramul, i va fi upor lucru. Dar chipul cum s'ar face nu-I spun, ca sa nu ma intind mai mult la scris, dar, cand yeti porunci, o sa-1 spun".
$i aici este o non' profund romaneasca, i cine face altfel, spunand, pi intrebat i neintrebat, chipul cum
81
21
5i-ar face planul säu, acesta este cu. totul in afar5 de traditia politicei noastre.
Venetienii n'au fAcut nimic, ci au trimis doar un represintant in Moldova. Singur Domnul Moldovei nu s'a Mat, 5i. solii lui in Venetia au urmat 5i mai departe, insA numai dupA o lungA intrerupere, fiinda Stefan-eel-Mare nu era dintre oamenii aceia caH, odatA ce vAd cA au bdtut la 0 u5A -5i nu s'a deschis, sA se mai infdti5eze odatA acolo. La 1484 a mai venit cineva, dar nu pentru omul politic, pentru Domn, ci pentru bolnav, pentru anit, pentru pätitna5. In Februar 150 t au sosit deci, cerând pentru garderoba domneascA brocart 5i pentru suferinte un medic, doi strAini, doi Italieni, veniti poate din Cetatea-AlbA, care acum era a Tureilor, de 5i se putea trece 5i mai departe de acolo, dacl nu s'a fAcut drumul prin Ungaria, ceia ce este mai probabil : Rinaldo 5i Antonio. Când mai intalnim la 1502 5i 1503 soli de-ai lui Stefan : s'ant, iarA5i, nu ambasadori politici; ci oameni veniti pentru suferinta fisicd a stApAnului lor.
Astfel, la 28 Martie 1502, apare la Venetia un tH- mes al lui Stefan Cara-Bogdan", Carabogdania" fiind nutnele dat de Turci Moldovei. 5i este foarte interesant ca scriitorii venetieni insemneaza ca e un trimes al Da- cului" ; prin urmare ideia unei Dacii, din care Ikea parte Moldova, exista in mintea oamenilor Rena5terii de acolo. Solul este primit de doge 5i imbrAcat intr'o mantie de brocart de aur, fiind fácut cavaler: Dimi- trie Purcivii, care nu are nirnic a face cu : Purice. Si la 21 Decembre 1503 gasim iarA5i un trimes al lui Stefan, care avea o aereditivA de la xi Octombre ; acesta se intitula Teodor Postelnicul, cubicularius. El venise flea indoiald prin Ungaria, fiinda era in tovA- rd5ia unui sol al fiului lui Mateia5 Corvinul, care se numia, ca 5i batrânul loan Hunyadi, tot loan 5i a carui familie a gAsit pe urmA adApost in Italia,
Dupä moartea lui Stefan, intalnim la Venetia in 1505, la 18 Octombre, un sol al fiului, Bogdan-Voda, Vistiernicul Ieremia, intovArA5it de Postelnicul Gheorghe 5i de parch.- labul Bernardo (BArnat), probabil un strAin. Dar acum nu Vfa vorba nici de le&aturi politice, nici de medic ? ci de
22
casatoria pe care Bogdan a vanat-o atata vreme cu o principesl polona 5i pe care n'a putut-o incheia ; deci solii ace5tia cereau ceia ce trebuia pentru nunta. Ei aduceau blanuri 5i voiau sa cumpere brocart 5i ju- vaiere. Stand o bucata de vreme la Venetia, ei asistä la petreceri, la baluri mascate, momerie. Ni putem inchipui ce a fost cu boierii no5tri, cari nu cuno5teau so. cietatea fetneilor, cand s'au gasit in mijlocul acestor petreceri. Au asistat apoi 5i la marea petrecere, una din cele mai stralucite din cre5tinatate, a serbarii Corpus Dotnini", and toti magistratii, cu dogele in frunte, strabateau podurile, cum se vede infatipta procesiunea intr'un frumos tablou al lui Carpaccio, cel mai expresiv pictor al vietii venetiene la sfar5itu1 evului mediu. Au privit 5i la logodna cu Marea a Dogelui ie5ind in co- rabia de forma bizantina', aurita, Bucentaurul, 5i arun- canduii inelul in apele Adriaticei.
La 1519 apare, in sfar5it, un individ, Antoniu Pan- calos, Pangal, Grec, ,,Foarte Frumosul", trimes de Stefdnita-Voda cu un dar de blani, ca sa ceard un medic dar, poate, 5i pentru altceva.
Acest $tefan-cel-Tandr, fiul lui Bogdan, este cunoscut in genere prin aceia cd, vroind sd scape de tutela ba- tranului Arbore 5i prinzand ura 5i impotriva copiilor acestuia, 5i-a patat manile cu sangele acestor frunta5i ai boierimii moldovene. Un pacat, care de alminteri nu i-a fost iertat niciodatä, 5i boierii nemultämiti, impreund cu Doamna, 1-ar fi otravit. In literatura noastra mai noul el este infati5at ca anormal, pe jumatate nebun, de talentul marelui scriitor, caruia ii placea pitorescul, care a fost Delavrancea. Nu mi-a placut niciodata acest tip, fals, de tank- Domn epileptic, capricios, neavand nimic din neamul nostru. E a scadea trecutul nostru sl credem ca un astfel de stapan ar fi fost suferit, mai ales in Moldova, ani de zile. Lisa' Stefanita nu era a5a. Intr'un moment el a trimes in Polonia ca sol, cerand tot ceia ce a fost cerut 5i 5tefan-ce1-Mare, pe inteleptul boier Luca Cada. Expunerea de ambasada a acestuia catre rege s'a pastrat in actele lui Tomicki, Acta Tomicia4a, de uncle s'a tradus de Hasdeu, num trei
23
5ferturi de veac. E unial din cele mai nobile monu- mente ale cugetarii politice romdne5ti.
Cada incepe prin a arata, dar, el, nu in numele lui 5tefánita, a5a cum Domnul ar vorbi, ci numai in numele sau , ce s'a intamplat cu Moldova de and s'a pornit marea ofensiva turceasca impotriva Ungariei, ofensiva care a inceput cu luarea Belgradului 5i s'a terminat prin lupta de la Mohács, In 1526. Boierul vorbe5te cu trei ani inainte de aceasta lupta, in care armata un- gureascä a fost distrusa cu totul 5i tanarul rege Lu- dovic al II-lea, jumatate Polon, jumatate Frances, pa- rash de ai sai, s'a inecat in smarcurile campului de lupta.
Necontenit Stefan-Voda, spune solul, a fost indemnat sä ajute pe Turci: sä intre in Ardeal, sa atace Se- cuimea 5i sa dea 5i informatii Cu privire la Poloni, fiindca se pare cd pe vremea aceia se pregatia o ofensiva, care nu s'a produs, impotriva regatului polon.
Cada arata intaiu cum Domnul a 5tiut sa inlature toate aceste cereri. Cand s'a inceput expeditia impotriva Belgradului unui sol moldovean Vizirul Piri-Pa5a i-a vorbit a5a : Spune Domnului tau Stefan sa impli- neasca orice porunca o va da Sultanul, 5i numai a5a se va bucura de mila imparateasca". Si, atunci, spune Luca, Domnul mieu, impreuni cu tot Sfatul boierilor, a stat pe rand 5i s'a intrebat ce-i de facut", 5i, ca sa scape de datoria de a trimete trupe mo1dovene5ti contra Belgradului, care apartinea regelui ungur, a raspuns : ne-au atacat Tatarii, o5ti1e noastre sant tetinute, nu le trimetem". Tanarul Voevoi se pricepea bine la aceasta dibicie de invaluire a realitatii. $i, and au trimes Turcii cate un atnbasador in Moldova, fiecaruia i-a dat bani, ca sa se declare satisfacut 5i sd jure ea Moldova nu poate sa dea un astfel de ajutor. Porunca noua a Sultanului: Iar tu, Stefane Voevod, sa ne sprijine5ti, nävalind asupra Terii Secuie5ti impreuna cu Basaraba, Domnul muntean, 5i cu Mehemed, sangiacul Nicopolului". $i ce face Domnul ? Mult se mahni 5i se turbura Domnul 5i cu Divanul, 5i se gandi la chipul de a scapa de na- pasta." Iara5i el va spune cà s'ar duce foarte bucuros, dar sant Tatarii din nou aproape 5i trebuie sa se apere pArllariturile Mol4ovei de o av4lire ameninptoare. 4i
24
atunci noi n'am mai mers: Muntenii cu Basaraba au mers, noi am ramas."
Dupa doua saptamAni, o aka somatie sa mearga contra Secuimii. Domnul chiamA iara5i Divanul. Vedeti, nu nevropatul care sa nu tie sama de boieri, ci un Omar care-i intreaba in fiecare moment. DupA sfatul primit, el recurge tot la pe§che§, §i solul pleaca. Apoi, când mergea VodA de la Suceava la Harlan, alt sol turcesc se anunta, §i, atunci, Domnul, ca sa ardte ca intr'adevar este primejdie de spre partea Tatarilor, aduna oastea *i o trimete chiar in aceasta directie, dar nu vrea s'o deie nici intr'un chip contra regatului ungar. Aceasta este de inscris la ceia ce au cA§tigat vecinii no5tri de spre partea Domnilor de atunci.
Sultanul se aratA suparat de data aceasta : Este tradator cine se abate de la vointa impArateasca" prin urmare, nu cumva sa cuteze a nu asculta ! din potriva, fara zabava, supt ochii §i supravegherea acestui al mien credincios §i cinstit Sinan Celebi sa ocupi, sa prazi §i sa supui Secuimea."
Ce se inamplA insa ? Sinan Celebi. (cavalerul), era, cum spune Luca, Moldovean de na§tere, din neam boieresc, prins rob din Tara-de-jos. Cu dânsul a fost mai upr sa se inteleaga Domnul. i raspunsul lui tefan sung a§a : Nu ma pot bate cu Secuii, pentru ca avem legaturi de pace cu Craiul unguresc " Al doilea, pentru cã regele ungar fiind nepotul regelui Poloniei, apoi Polonia tine cu Ungaria, iar Litva tine cu Polonia, 0 ni vor cotropi tara, vazdndu-ne in Secuime". Al treilea, pentru a ne ameninta §i Tatarii : fi-va placut Sulta-
-nului si ni pustiascA §i sä ni prade tara, dar atunci cine va plati tributul ?" Un apel direct la interesele materiale ale Sultanului, care nu putea sa ramdie fara ecou. i din nou Domnul intreaba pe boieri. Boierilor, cum sa facem mai bine : sa tinem cu pAganii impotriva creginilor, sau sa ne unim prin pace §i prin prietenie cu cre5tinii contra pagdnilor ?"
Astfel Moldovenii no§tri sant represintantii ideii de unire cre§tina impotriva paganilor, intocmai ca pe vremea. lui 5tefan-ce1-Mare in 1478. i ce raspund boierii cei batrdni ? Este pamantul nostru moldovenesc
pci,
25
in legaturà cu sfintele Crdii ale Ungariei si Poloniei?" $i adauserA: Maria Ta, asa sä fie cum a fost supt inaintasii nostri: sA ne ajute Dumnezeu sä fim una cu crestinii si sA rdspingem pe pdgAni cu orice mijloc".
Acum, Sinan Celebi incepe a intelege, si el spune: Voiu lua eu toatà greutatea de pe capetele voastre asupra spetelor mele, numai sA ni dati 100.000 de aspri peste celelalte daruri". StAturA la mijloc doi boieri de fAcurA sA fie numai 6o.000 de aspri si 5oo de car- lani peste celelalte daruri : caftane aurite, 400 de aspri, cai si bldnuri.
Dar era obiceiul pe atunci ca acela care stAtea la Silistra, laggr central pentru apararea malului drept al Dundrii stIpAnit de Turci, cAnd se instala, sA trimeatä o instiintare Domnului Moldovei, si asa se face si acum. Domnul rAspunde: Sà ne ierte Sultanul cA nu putem face dupà voia lui ; intdiu, cA avem pace si prietenie cu Craiul polon ; al doilea, cd tara noastrd e inchisA intre Ungaria si Polonia ; al treilea, cd insisi Turcii vor sA facA strickiune terii noastre ; din pricina aceasta rugAm pe Sultanul &Ali aleaga altä cale. Era vorba sA se invoiascd. trecerea Turcilor prin Moldova. Iar Divan, iar rdspuns al boierilor si, dupà o plata' la patru Past ate 30.000 de aspri, Moldova scapA si de data aceasta.
Mai departe, CArjA aratà intreprinderile, noi, ale Tur- cilor, amenintatori pentru crestindtate, asediul contra Rodosului, unde erau Cavalerii Ospitalieri : noteazA cA malul drept al DunArii se aflA de fapt in stdpAnirea acelui Mehemed-beg, care era de fapt stdpAn in 'Para- RomäneascA, si oricine i se impotriveste piere sau trebuie si plece ; povesteste cum Voevodul Ardealului, npolya, a volt si ajute pe Radu de la Afumati, cum a venit in tarA, a prAdat cAteva sate, dar s'a intors fdrA resultat, $i, asa fiind, dupA ce se insirà toate a- ceste lucruri, dupA ce se povesteste cum i s'a fAcut lui $tefan-cel-TAnAr o intrebare cu privire la drumurile care due in Polonia, solul inseamnA a el a si rAspuns: Ce nevoie are fratele nostru, sangeacul. sd- ne cerceteze despre teri si Domnii strAine, pe &And noi nu cunoas- tern imprejurArile lor, ci cunoastem numai tam noas-
26
trA, far despre regatul polon i principatul litvan §tim numai atata : cl ele i0 au un stApan al lor, care le carmuie§te 0 in a cArui domnie noi nu ne amestecdm, avand cu MAria Sa bun5 pace §i prietenie". Dupd aceia el indreaptA cdtre regele polon Un ultim indemn ca sä faca unirea cre5tinilor, cu el in frunte, i sal se ridice impotriva Turcilor.
Iatä care sant chiar cuvintele acestea, foarte frumoase : Veghiati Maria VoastrA pand ce pàganul, prins in alte tinuturi, nu s'a intors Inca spre noi cu fata, cad atunci va fi vai de crestinatate I Domnul mieu, prieten Domniei Voastre, v5 face cunoscut pericolul cre§- tinätAtii i vA indeamnd sa va. sculati inpreund cu toata cre§tinatatea impotriva pAganului, nedesbinati §i alipiti ca unghia de deget. Si va mai spun, MAria VoastrA, cA Domnul mieu, prietenul MAriei Voastre, roagA pe Maria VoastrA i pe toti Domnii cre§tini sA nu-1 lAsati pe el afard de mila cre5tini1or". Si, la urmA, incA odatd, ca §i Stefan cel-Mare, se aratA ce amenintA Moldova, dacA aceastA unire a Suveranilor cre§tini nu se face : ,,tn sfarsit rugAm pe MAria VoastrA sA bage in seamd cuvintele noastre: gandeascA-se bine mai inainte de a peri cre§tinAtatea anume in zilele MAriei Voastre, §i deci zicem sd nu vA indoiti !".
:
I.
S'a vazut, intaiu, de ce plecau Romanii i, pe urma, cum se infatisau Romanii cari plecau in strainatate intr'o vreme in care politica celor cloud Principate romanesti era determinata de dansii. Era epoca fericita in care, fdra consideratii esentiale cu privire la interesele straine, actiunea principatului moldovenesc principatului muntean se indreptau pe linii proprii,
perioada independentei noastre in ce priveste direc- tivele de politica externa de aceia, pe langa pribegii pe cari am cautat presint pana la sfarsit, in secolul al XVI-lea, caci pe urma au mai fost pribegi, dar nu Asa de numerosi si de atata importanta avem pe ambasadorii cari mergeau la Venetia, cum a lost casul lui Tatnblac, asa-zisul unchiu" al liii tefan-cel- Mare, care de fapt era o ruda a sotiei lui, Maria de Mangup, i acel Cada, trimes de $tefanita-Voda in Po- Ionia ca sa arate care este in momentul acela directia politica a Moldovei.
Dar, de la inceputul secolului al XVI-lea si mai ales din vremea child Petru Rares este rästurnat la 1538 de Sultanul Soliman, care a flcut expeditia sa cea mare in Moldova ca sa statorniceasca pe deplin granita de Nord a ImpIratiei turcesti, primejcluita oarecum atata vreme cat era un Stat moldovenesc ce facea politica propde i, mai ales, de la moartea lui Petru Rares, intors de la Constantin opol ca sa-si reia Scaunul, ocupat o bucata de vreme de $tefan lAcustd cel omorfit de boieri, 5i apoi de Alexandra Cornea, ridicat de boierii aceia cari doriau o actiune de recuperare impotriva Turcilor, deci, intre anii 1540 §i I55o, Moldova nu mai poate face o po-
5i
28
litica a ei. Incepe astfel perioada de decadentA, in care principatul este la indemana hotAthrilor din Constan- tinopol, servind o indreptare care vine din lumea tur- ceascA 5i nu represintA interese moldovene5ti.
In ce prive5te Muntenia, de multà vreme ea era in absolutä neputinta de a face polttica ei. Pe toatd linia Dunarii Turcii erau pe malul drept, in mare deosebire de Moldova, unde vecinatatea aceasta cu Turcii era repre- sintatA nutnai de bucata de curs dundrean care se intinde de la Galati sau de la Reni pând la Guri, pe and tara vecinA era mArgenità pe toatk intinderea largului curs al DunArii cu ImparAtia Sultanului ; aceasta a adus de la inceput begi ai acelui mal drept cari aveau o situatie foarte mare, dispunând de mijloacele tre- buitoare pentru a interveni in fiecare moment : astfel acel Mehemed-beg, care in epoca lui Neagoe avea Tara- RomAneascA de fapt supt controlul sau 5i hotAra adesea eine putea sA vie pe tronul acestei teri. Apoi incA de la inceput, din primii ani ai secolului al XV-lea, Tureii aveau 5i capete de pod in Muntenia, ceia ce li era absolut necesar, precum le avuserA 5i Bizantinii inaintea lor 5i Romanii de Orient in vremea lor, Du- närea fiind un fel de prelungire cAtre Apus a MArii Negre, a5a fuck 5i ea fAcea parte din sistemul acesta al Imperiului Otoman. Mohammed al II-lea, Mud Caffa 5i toatd Crimeia, iar urma5ul lui, Baiezid al II-lea, cucerind, la 1484, Chilia 5i Cetatea-A1b5, Mdrea NeagrA devenise an lac turcesc. ?i, atunci, capetele acestea de pod au fost anexate la diferite date: Giurgiul intAiu, care fusese clddit de Mircea-cel-BAtrân mai tArziu, pe vremea lui Vlad Dracul, spunea cineva de la Munteni unui Frances venit pe Dundre cu cruciatii: nu 5titi ate pietre de sare a cheltuit Mircea ca sl IntAreascA cetatea aceasta" , pe =ma Nicopolul-cel- Mic, Nicopoia" dupA legile de derivatie ale foneticei române5ti Turnur, turce5te Cule, aitAzi Turnul de pe locul fostului sat MAgurele, Turnu-MAgurele, noua capitalA a Teleormatului, cA5tigatA la 1829 prin tratatul de la Adrianopol, iar, la cele cloud capete, a5teptAn- du- se Mai tArzia ocupatle a BrAilei, Severinul 5i malul din fata Silistrei, cAci dincolo de Silistra In monientul
26
acela nu era nimic cleat un sat, Lichereptii, unde se opriau cAlArapii de la Tarigrad, curierii, pi de aici numele de Calarapi pe care 1-a capatat aceastã apezare, devenita astazi un orap. Turcii erau astfel in masurd sa supravegheze tot ce se intampla in principatul mun- teen pi sa opreascA i cea mai slabd mipcare de independenta ce s'ar incerca de un Doran indraznet pe malul stang al apei.
Deci, dupa i 'too, Muntenia nu mai putea sä facA politica ei. Capitala insapi se mutase, de la Targovipte la Bucurepti, cari erau in drumul Turcilor de la Giurgiu: ajungea un raid mai indrAznet al acestora ca sä punA mana pe un Domn muntean. Muntenia a avut, prin urmare, o indreptare_ creptinA numai in momentul cand ea era stApanita de Moldova, pe vremea lui tefan-cel- Mare, care schimba pe Domnii munteni pe irand : in locul lui Radu-cel-Frumos Basarab eel-Mare, adecA cel Batran, urmat de Basarab-cel-Mic sau cel Tânr, iar, cand i acesta a urmat aceiapi linie, de care nu puteau sa* scape Domnii munteni, a venit Vlad CalugArul, pe care nu 1-a mai putut clinti, cAtre sfaxpitul Domniei lui,
tefan. Deci Muntenia, Inca' de la inceputul secolului al
XV-lea, Moldova, de la jumAtatea secolului al XVI-lea, nu mai au independenta lor. Ambasadorii pot sd mai meargA dincolo de granita unui teri sau celeilalte, dar nu o fac pentru altceva decat pentru cumpArAturi. Avem un mare numAr de soli de felul acesta, cari se due la Venetia sau in alte pArti ca sA cumpere, cum s'a vAzut
pe vremea lui Bogdan-cel-Orb, and se gandia sA-pi serbeze cAsAtoria cu princesa polonA i aceasta, venind dintr'o astfel de tarA, influentata de Apus, putea sA aiba pretentii pe care nu le-ar fi avut cine ptie ce RA- sariteand.
Ambasadorii aceptia nu sant totdeauna Romani: cand avea ocasia un Domn de-al nostru sa cunoascd pe un strain care ptia slavonepte pi se pricepea in ma- terie de latinepte sau de italienepte, era foarte bucuros sA-1 ieie in serviciul sAu i sA-i incredinteze nn astfel de rost. De exemplu, Neagoe a trimes la Venetia §i
s'au glsit actele privitoare la el acum ativa pe malul balcanic al Marii Adriatice pe un Ragusani Ieronim Matievici, care a trecut prin Ragusa. Acolo erau pi negustori cari fäceau afaceri cu f101. Ba gash]] o intreagA colonie ragusanA la Timipoara, iar la Silistra lucrau bancheri ragusani ; la sfarpitul secolului al XVI-lea, doi frati din Ragusa: dei Marini Poli, Pascal pi loan, cAruia i se zicea in Moldova Giva", pe lfingA un vamep ca Dominic, fAceau o multime de asemenea afaceri in terile noastre. Luau venituri In arendd, imprumutând pe Domnii noptri, cu cari au avut i procese. Iar Gio- vanni dei Marini Poli, care a jucat i un rol diplomatic important, s'a inrudit andva cu familia domnitoare din principatul muntean, luand in cAsAtorie pe o ne- poatA a Doamnei Ecaterina: Estera, zisA i Prepia, Draguta", cu care a trait o bucatA de vreme l, pe lama', din cine ptie ce motive de neintelegere, s'a desfAcut aceasta cAsAtorie. Ragusanii aceptia erau astfel marii financiari in toatà Peninsula BalcanicA. i inchid pa- rentesa pomenind de faptul, ca unul din ei, aparti- nand familiei Luccari : Petra, fiul lui Iacob, Pietro di Giacomo Luccari,'In Analele Ragusei, vorbepte pi de trecutul cel mai vechiu al Principatului muntean, adAu- gind lucruri privitoare la Tara-Româneasca in a doua jumAtate a acestui secol al XVI-lea.
Prin urmare, Neagoe Basarab insArcinase pe Ieronim Matievici ca, trecând prin orapul sail de nastere, sä meargA la Venetia, unde i s'au facut onorurile obipnuite fata de trimepii domnepti din acea vreme, adecA a fost irnbrAcat cu un caftan de brocart de aur i i s'a acordat demnitatea de cavaler, cavaler venetian fiind un titlu de onoare, o distinctie de purA forma. De sigur cA au fost mai multi ambasadori de aceptia, pAnA pe vremea lui Mihai Viteazul, intrebuintându-se pi Cate un localnic pentru drumul acesta in strAindtate. Intainim o astfel de solie mokloveneasci pe vremea lui Alexan- dra Lapupneanu, Domnul acesta, cunoscut mai malt dupa nuvela lui Costachi Negruzzi, care a creat ceva intr'adevar foarte via, dar ian absolut conform cu ade- várul, cAci, dacA, de fapt, LApupneanu era un om crunt, aceastA fire salbateca era datoritA unei boli urâte
ani-5i
36
T1
de pe urma careia 5i-a pierdut 5i vederea mai tarziu, cum o dovedesc scrisori prin care cerea medici din Ardeal, dar, firea omeneascA fiind rare ori simplA, atunci nu prea are interes, el avea pArti sentimentale, poetice chiar : cerea intr'un rand sa i se trimeatá din Ardeal prune uscate, care plac a5a de mult Doamnei Ruxandra, intocmai cum Filip al II-lea, tenebrosul rege al Spaniei, trimetea fetei sale Isabela, mAritatà in Terile-de- Jos, scrisori in care spunea ce frumos cantA privighetorile in grAdinile Escurialului. Dar Alexandru Lapu5neanu era 5i un mare negustor, un om de afaceri, care vindea boi din Moldova, pe cari-i trecea prin Danzig in Anglia ; amestecat in multe rosturi din Polonia, la un moment dat voia. sA facA 5i nu 5tiu ce casatorie prin pArtile acestea, cand i s'a presintat obiectia cA pentru a se amesteca in asemenea lucruri se cere o altA situatie &cat a lui ; el facea 5i comenzi de arme acolo, in Polonia, fiind gata sa le plAteascA cu lucruri de la noi ; avand un fel de monopol comercial, el 1-a intrebuintat foarte larg. Pe de altd part; a fost un iubitor de artA, 5i una din cele mai frumoase. mAndstiri din Moldova, Sluina, este fAcutd de el, cdutand sd intreacA mAngstirea lui Petru Rare5, Pobrata, care ea insA5i trebuia sA intreacd Patna din Bucovina 5i mandstirea Neamtului, ale lui $tef a n. cel- Mare.
E explicabil deci cA Alexandru LApu5neanu a trimes un sol cu o scrisoare in limba slavonA, care s'a publicat, la Venetia pentru dottä scopuri: intaiu sA capete un pictor pentru Slatina 5i un invatat polon care s'a ocupat de pictura din bisericile noastre bucovinene, fAcea ob- servatia cA unele din zugrAvelile biserice5ti de acolo sant facute dupA cartoane represintand picturi din Apus, ceia ce inseamnd ca interventia lui Alexandru n'a fost fArd efect 5i, in ace1a5i timp, era vorba 5i de un negot de postav, unit cu cumpArarea de ma- terii prime in Moldova.
Ni pare rAu cA in astfel de calatorii n'avem, ca pentru Mihai Viteazul in relatiile cu Imperiul 5i cu Polonia, instructiile date de Domnii Moldovei, ci le cunoa5tem nutnai prin acte venetiene 5i, in casul lui Matievici, 5i prin insemnAri din archivele Ragusei
3J
sau Dubrovnicului. 5tim cand au venit 0 intru atva ce au spus ; dar atata. De la o bucatA de vreme numai, este la Venetia obiceiul de a se hisemna in actele publice a5a-numite1e expuneri de ambasacIA", 0 aceasta se fAcea in forma pe care o dAdea ambasadorul insu0 care se presinta §ili tinea discursul. Nimeni nuli permitea sä improviseze discursurile, care erau deci scrise 0 se depuneau in archivele Republicii. Dar noi am dori §i altfel : istoricii au pretentii foarte mari, pe care contimporanii nu inteleg sä le satisfack ei cari nu scriu pentru istorie, ci pentru interesele lor, 0, atunci, dacd ele nu o cer, istoricul rAmane farA lAmuriri ;
de sigur cA familia celor trime§i in strAinAtate nu /Astra tot felul de fava5e, ca astazi cand, din neno- rocire, 0 noi le pAstrAm prea putin. Mai tArziu numai vom avea plAcerea sl vedem cum scrie acasA la dansul, sotiei sale, un boier muntean, care se dusese la Mile de la Carlsbad, lucruri foarte hazlii, chi, strä- mutat intr'o lume cu care nu era obi§nuit de loc, lupta intre cele doul civilisatii s'a introdus la un anume moment in biata lui fiintA naivA 0 zApAcitA. Astfel de lucruri nu le putem avea pentru acest secol al XVI-lea.
DupA aceasta venim la altá categorie de Romani cari au petrecut viata lor in strAinatate.
II.
In secolul acesta pAnd la Mihai Viteazul i dincolo de Mihai Viteazul, care i el a trimes soli la Venetia, pentru a-i cumpAra tot felul de lucruri, §i ma teriale de zugrAyeala pentru biserica pe care a prefAcut-o i care astAzi poartA numele Au: Mihai-Vodä", din Bu- cure§ti, este 0 o alA categorie de Romani trecuti peste granita, pretendentii la tron.
Ace§tia sant nepretuiti pe titru cunoa§terea moravurilor, ca §i pentru anumite amAnunte de viatd aventuroasà, de care oamenii de atunci erau doritori pretutindeni, ca 0 la noi.
Trebuie spus de la inceput cd secolul al XV-lea este un secoI serios, gray, profund crqtin, sincer religios. tefan-cel-Mare vorbe§te in fiecare moment de Dum-
tieten care dä biruinta 5i care tot el d i infrangerea. $i fiul lui 5tefan, Petru Rare5, gandia tot a5a : inteun moment, cand regele Poloniei, care biruise la Obertyn, ii cerea sa renunte la Pocutia, el a raspuns: Nu regele m'a biruit pe mine, ci pe mine m'a batut Dumnezeu pentru pacatele mele, iar el insu5i n'are sa-i cedeze regelui, care nu este el biruitorul, a bsolut nimic. Aceasta este conceptia secolului al XV-lea. Dar 5i la Petru Ra- Te5 se amesteca o aka conceptie. Pana atunci se credea Ca Dumnezeu hotara5te totul, cà omul nu are niciun fel de rost creator 5i niciun fel de raspundere. Nu sant ale lui nici meritele, nici demeritele ; fiecare trebuie sa faca a5a incat sa confunde vointa sa cu vointa societatii din care face parte, iar pe de-asupra societatii intregi este voia lui Dumnezeu. Am zice, intrebuintand un cuvant pe care 1-ar intrebuinta filosoful istoriei Lam- precht, ca avem a face cu o epoca de tipism religios.
Dupa Rena5tere s'a introdus un principiu cu totul altul : acuma, omul atarna de el insu5i, a5a bleat el are toate drepturile, precum el are toata raspunderea. $i menireai nu este sa se faca intru totul asemenea cu alti oameni, ci, din potrivd, sa se faca pe dansul mai deosebit decat alti oameni. E punerea in valoare a individualitatii. Sprijinindu-se pe antichitatea clasicd, pe cultul eroilor, care se intalne5te in aceasta antichitate 5i pe care oamenii Rena5terii ii intelegeau 5i mai exclusiv decat cum a fost inteadevar, fiecare are dreptul sä traiasca viata sa potrivit cu scopul pe care 5i-1 fixase, i ramâne ca el sä fie judecat dupa a5a-numita virte, dupa energia 5i inteligenta pe care o cheltuie5te pentru acest scop. Este astfel ó dosebire enorma intre conceptia medievala i aceastalalta, care este antica 5i moderna, imitand antichitatea. Atunci poate cineva sa mintd, sd tradeze, sa' asasineze, dacd mijloacele acestea sant bine alese i duc la tinta : astfel omul dovede5te ea are'
astfel el se a5eaza in rfindul intaiu al celor cari au jucat un rol important intr'o cetate, intr'un Stat.
Petru Rare§ face o multime de lucruri pe care $tefan-cel-Mare nu le-ar fi facut niciodata. Acela a fost un dm profund onest, care nu 5i-ar fi calcat cuvantul pentru nimic, nu ar fi urmarit ce apartinea altuia, nu Romdnii in sträincitate. 3
13
virth,
34
s'ar fi laudat chiar cu lucruri pe care le-a facut in adevar, fiind el cel mai yrednic. Petru Rares este altfel: läudaros, cu gura mare, om caruia ii place sa iasa in fereastä, care cauta sä se vorbeasca de dansul cat se poate mai mult, care, apoi, isi inlatura adversarii prin mijloacele re care le are la indemana. Astfel a scapat el de Gritti, bastardul de doge venetian, favoritul.Sul- tanului Solimancel-Maret, doritorul de coroana regard in Ungaria, si de copiii lui, cari i se pdreau amenintatori pentru Domnia §i familia lui.
Dar la Petru Rare§ tot se mai intalne§te ceva din conceptia teligioasa a lui tefan-cel-Mare. De la o bucata de vreme, elementul religios se sterge insa §i rämane numai energia umand deslantuita.
Putem intelege aceasta cu atat mai bine, cu cat §i noi traim intr'o .astfel de epoca. Franele s'au rupt, nimeni nu-i asa de pftternic ca sa le prinda din nou, si atunci fiecare pleaca in directia pe care o; vrea. Din fericire mai existä unele institutii, cum este armata, care pastreazd disciplina §i solidaritatea, pe and de jur imprejur ele au disparut ; de aeia folosul pe care ni-1 aduce o astfel de institutie, care contribuie atat de mult sä impiedece desfacerea complecta a unei so- cietati. Cu o deosebire : 'epoca noastra este de un mate rialism §i de un caracter trivial fara pareche, de o gro- soldnie cum rare ori se mai poate Ititâlni, pe cand'epoca Rena§terii are o nobild. putere de creatiune. Fire§te, sant apoi totdeauna tipuri interesante, dar in timpurile noastre nu este tendinta de a se forma o indivi- dualitate pentru valoarea §i frumuseta ei, ci numai pentru ceia ce poate chstiga fiecare in viata sa proprie.
Nu este om din secolul al XVI-lea care sa nu fie interesant ; orke . biografie este de interes. Dacd este interesant evul mediu pentru naivitatea lui de caracter generic, secolul al XVI-lea este astfel pentru semnifi- ,catia individuald a fiecaruia dintre cei cari fac parte dintr'insul.
0 epoca de mari aventuri incalculabile, asa incat viata unui individ este o serie intreaga de surprinderi ; nu se poate gaci ce va face cineva dintr'nn moment intealtul. Iata un cas, in legaturá cu istoria noastra,
pe care istoricii au ajuns sA-1 cunoascd mai bine, mul- tdmitd unor descoperiri intamplAtoare.
E vorba de Jacob, fost copist de manuscripte grece§ti, impreund cu un prieten al sdu, pentru Suveranii Re- na§terii in Occident, care se intitula despot de Samos §i Paros, coborator din Hercule, din Brancovice§tii cari au domnit in Serbia, fiind prin urmare rudA cu Ruxanda lui Alexandru Ldpu§neanu, care nu se multdmia numai cu prunele uscate ce i se aduceau din Ardeal, ci era foarte bucuroasd cand un om asa de suptire ca Iacob, cunoscand grece§te, nemte§te, franIuze§te, probabil §i italiene§te, se invartia in jurul pretinsei sale vere. Ca Domn al Moldovei prin usurpare, el §i- a zis Ioan Voevod, inventand ca este fiul lui Stefan-cel-Mare, ceia ce, cronologic, nu se potrive§te. A voit sä se incoroneze rege, a ravnit sd facd unirea Munteniei cu Moldova ; poate in fund vedea §i cucerirea Constantinopolului, inoind traditia Impd- ratilor bizantini. i a isprävit prin rdscoala Moldovenilor supt conducerea bOierului Tom§a, devenit 5tefan-Vod4, prin asediul Sucevei, fldmanzirea, rdscoala mercenarilor earl apartineau la toate natiunile, Francesi, Un- guri prin ie§irea lui teatralà ca ã impund adver- sarilor, ca actor, cu coroana pe care §i- o fAcuse, pe frunte, sau cu gugiumana domneascd inlocuind aceastd coroand, cu buzduganul Iti manA, cdlare, crezand cd poate sd impuie supu§ilor sdi, iar Hatmanul Tom§a,
, devenit Domn al Moldovei, fdcand un semn caldului, §i- a lovit victima cu buzduganul, §i i s'a tdiat lui Despot- VodA" gatul in margenea Sucevei. Aceasta insd§i este o poveste, ca un basm. Mormantul lui Iacob nici nu se §tie uncle, este, de §i acum cativa ani cineva pre- tindea cá a gdsit in nu §tiu ce rapd de . acolo, langd Areni, un cadavru decapitat, dar intrebarea ar fi fost in ce lege sd-1 fi inmormantat, pentru cd Despot a fost ortodox, dupd ageia se aplecase spre luteranism, spre socianism, ca sd se intoarcd din nou la credinta ortodoxd.
,
.
As
gAsit in editia francesä din Istoria Universara" a lui De Thou o noth datorità cuiva care 1-a cunoscut bine, un om de §tiintA care a avut o situatie i r§tiintifia
administrativa importantA, uncle se vorbe§te despre studiile de medicinA ale lui Despot in Franta, la Mont- pellier, pe vremea cAnd isc1ia numai Iacob Marketi (de unde a fãcut marketlios, marchis, §i despot in Arhipelag), cum e spus in chiar inscrierea lui ca student. Se povestesc in aceastä notà lucruri foarte desagreabile despre dânsul, desagreabile in sensul nostru, de §i nu pentru un om din secolul al XVI-lea, cdruia, din moment ce ajunsese la scop, nimic nu putea
fie desagreabil, pe cAnd noi avem un sentiment de decentd care nu era in acel timp. Studentul de la Montpellier a fost prieten cu o persoanA femininA de acolo, Gilette d'André, care fusese märitatA cu cineva,
acesta odatà dispärut, rAmAsese un copil, iar Iacob ar fi rAsturnat un dulap peste dânsul ; apoi a mai moat Inca pe cineva inainte de a trece in Germania. Ciudat pentru viitorul Ioan-Vodd, fiul lui tefan-ce.1- Mare s, dar mdrturisirea vine de la un om care nu poate fi bAnuit. Si, de alminteri, in sensul_acestei marturii am mai gäsit i altceva. Am intrebuintat pentru lectiile mele de la Uriiversitate despre cã4iä caracte- ristice pentru secolul al XVI-lea; insemnarile mu student elvetian de natiune germana, calvin, care a trecut in Franta ce sA invete medicina tot la Mont- pellier. Acolo i s'a vorbit §i a vázut el insu§i alaiul de un Grec care sävar§ise un asasinat §i, fugind, a fost condamnat la moarte prin contumacie, aceastA cere- monie desfd§urAndu-se pe strazile oraplui Montpellier.
vorba de Despot", care a fost, prin urmare mort la Montpellier prin pAcatele sale inainte de a fi foarte viu in Moldova i de a nthntui printr'o altä moarte, rea15.
in acela§i timp, studentul acela a dantat cu Gil- lette d'André, care s'a Impiedecat i bomboanele din corsaj i s'au raspandit pe scânduri. Nu cred sA se mai poatA gasi ceva cu privire la Despot, dar nu este ex- elms ca lucruri tot a§a de nea§teptate sa lasard intr'o altA zi. Noi, cari-1 cunoa§tem in amanunte, §tim pro- iectele lui politice, planurile lui de cAsAtorie, ideia in-
5i
sa-i
5i,
E
$i,
37
temeierii Academiei de la Cotnari, pentru care voia sA adua profesori din strainAtate, i acolo, la Cotnari, dlinuiesc rAmAsitile marii biserici pe care a intemeiato pentru cultul reformat ; acum vre-o treizeci de ani, ea se tinea Ina destul de bine.
Când un astfel de om poate exista si and el nu este un exemplar rAsdrit din intAmplare, ci dA nota societAtii contimporane, ni putem inchipui de ce na- tura vor fi fost aceia multi dintre pietendentii nostri cari erau gata sA intrebuinteze exact aceleasi metode ca si Despot. N'au reusit toti, dar nu din vina lor. Au incercat doar cu mai putine mijloace, si din causa aceasta n'au avut succesul pe care 1 a avut Iacob Hera- elide Cretanul, care, trecand printr'o genealogie ce- reascA i printr'una pAmânteascd i româneascA, in legAturA cu o Doamnd cAreia-i plAcea sA fie curtenitA, a izbutit sl se aseze pe tronul lui tefan-cel-Mare ; sA ni inchipuim ce ar fi fost dacA marele mort ar fi inviat si, rAsArind din pAmânt, s'ar fi aflat in fata lui Despot: ate crud de cea mai perfectA ortodoxie tl'ar fi fAcut el in fata acestei pocitanii ciudate, om i zeu, medic si general, vorbind toate limbile farA sa se poatA gâci care a fost cea d'inthiu limbA a lui !
Astfel, dupl ce am ardtat care este caracteristica secolului al XVI-lea in genere, secol de individualism, de fantasie, dupl instiintAri in ce priveste exemplarele de aventurieri care se pot intolni in decursul lui, venim la pretendentii nostri insii, ca sA vedem de ce se duceau, uncle se duceau. ce scop precis urmAriau si in ce sens putea sA se desfAsoare viata bor.
Dintre ansii numai unul a ajuns Domn, putându- cApdta, in sfarsit, tronul: Petru Cercel, fratele lui
Mihai Viteazul. El a domnit doi ani in Tara-Roma- neasa : un Domn[extraordinar, care a fAcut o fonde- rie de tunuri, dinrcare un fragment cu vulturul muntean i cu frumoasa inscriptie cirilicA in jurul vultu- rului se p5streazAl laL Museul Armatei, unde-1 putem pi/Ai cu mâna : nu s'a tras nicio ghiulea cu tunul acesta, dar erwun tun de paradd impresionant. Petru Cercel a fost incunjurat de oameni suptiri, Italiepi,
pi
si
38
Francesi ; el instni invatase, Dumnezeu §tie unde, fl- indcà acestora nu li poi da niciodatá de capat com- plect, atata cat sd poatà face poesii in limba italiang, in care a scris un irnn &are Dumnezeu, destul de frumos. Era un om de cea mai bung, de cea mai finA societate. Cand a venit la Paris vom auzi vorbind indatà s'a presintat la Curtea Ecaterinei de Medicis, o princesa italiand a carii cre5tere §i ale carii obiceiuri sociale erati nesfar§it superioare fatd de ce se intalnia In domeniile corespunzdtoare 'n Franta. De fapt, Curtea francesa este o creatiune a ei, cand. ea era regentà i influenta domnia celor trei fii cari s'au succedat pe tronul frances. Aceia care a introdus 'po- liteta in Franta era incunjuratä de o multime de doamne pe care le intrebuinta pentru a face sä disparA anumite du5mAnii politice. i astfel s'a putut distinge la Curtea reginei italiene a Franciei Orientalul acesta cu ochi frunao5i, cu plete splendide fasfirate pe umeri, vorbind u5or, elegant, improvisand -concetti" dupd cea mai perfect5 moda italianá. Capabil de a cuceri bar- batii sau femeile de cari avea nevoie, Curtea frances6 a cgzut oarecum amorezatà de dansul. E de mirare ca nu s'a ggsit in tablourile timpului i capul curios al mi Petra Cercel, pe &and fratele lui, Mihai Viteazul, mai norocos, figureaza de dou'd ori in tablouri ale lui Franz Francken, de aparentà religioasá sau clasicá : odatà, atunci child Cresus, de fapt imparatul Rudolf al II-lea , Ii aratä averile sale, Mihai Viteazul, care era la Praga, se vede in randul curtenilor ImpAratului, iar intr'un alt tablou, la Museul din Prado de la Madrid, in seena care infdti§eazA pe Irod primind. din maim Herodiadei capul lui Joan Botezatorul, Irod nu este decat Mihai Viteazul, a carui caciulg rästurnatä capAtä forma unui turban.
Petru Cercel, intre toti pretendentii ace*tia, a fast cel mai cu noroc, pentru cä, dupä ce a stat in Franta, dupä ce s'a infati*at la Venetia, unde inchiriase un palat pe Marele Canal §i avea gondola lui tinutd cu luna, cu care se plimba pana la Ferrara, intretinand tot felul de cunc4tinte printre Evreii i alti financiari din Venetia, de la cari lua bani pentru a-i nisipi la
si-1
39
Constantinopol, sperand sa capete tronul Terii-Roma- ne5ti, frumosul pretendent, dus de mama de ambasadorul frances, a ajuns sa capete tronul. Dar ceilalti, nenorocitii aceia, unii au perit in imprejurari obscure, pe cand 5tim cum a murit Cercel: dupa ce cazuse din Domnie, fugind in Ardeal, unde a fost, d bucata de vreme, in- this la Hust, in Maramura5, 0 s'a lasat pe o scara de frânghie in jos, el s'a -dus din nou in Apus, a aparut iara5i la Venetia, care 1-a trimes la Constantinopol, unde Turcii 1-au exploatat 0 1-au 5i omorat, inecandu-1 tu luntrea cu care se plimba pe Bosfor 0 careia i se sparsese fundul, sau, dupl alte marturii, a disparut tot a5a de tragic, dar printr'un alt mijloc. Dar ceilalti nu se 5tie nici cum au murit, nici unde, in imprejurari a5a de nenorocite, a5a dennisere, cà nu se poate des- coperi ultimul lor sala5, nici care este bucatica de pamant in care li, s'a topit trupul. .
Ce-i face pe ace5ti pretendenti sa apara in il =dr a5a 'de mare la o anumitä epoca, 5i nu la altal Am spus a mice ,os de Domn" avea dreptul la succesitme, data' era fiu mai mare sau mai mic, unchit sau ruda mai apropiatä ori mai departata a Domnului care ispravise. Data in secolul al XV-lea cineva avea marturia cä este fiu de Domn, sau era numai banuit, ori el 1nsu5i 10 facea ilusia cä este fiu de: Domn 5i voia sa capete tronul, erau trei drumuri pentru aceasta TJn drum era, odata, sa se (luta in Rasarit, la Imparatul bizantin, la Impäratnl cre5tin din Rasarit. Cand Imparatia bizantina a incetat, la 1453, atunci un al doilea drum conducea la Turci, incepand cu begil aceia de langa Dunare cari pritniau bucuros pe pretendenti, trimetandu-i sau ba la Constantinopol. Aeoleo bucatá de:vreme era tinut pretendentul la Curtea Sultanului, unde i se dadea chiar un rost. Erau 0 printi cre5tini cari0 trimeteau odraslele, intr'o situatie jumatate de ostatec, jumdtate de curtean. Putea dar sa Steie cineva pe langa acel care era in Imparat" in conceptia Domnilor no5tri 5i a poporului nostru. De la un timp au fast mai multi, 5i atunci s'a facut obiceiul pentru secolul al XV- lea nu avem Inca nicio marturie, 5tiind numai ca Vlad Tepe5 5i Radu- cel Fromo au fost 9 bucatá de vreme ostateci, ng
40
numai la Constantinopol, dar i intr'un castel din Asia Mica, ca ace5ti doritori de Domnie s5 fie expediati anumite loca1it5ti de langä Marea Mediterand sau 5i din Asia, cu tain de la Sultan. Si, de cAte cri era la licitatie tronul, cum a inceput din secolul al XVI-lea in Muntenia intain, in Moldova ceva mai tarziu, se recurgea 5i la dan5ii : poate ca unul dintre ei, gAsind un financiar care sà-1 imprutnute, ar izbuti sa inain- teze o suml mai important5. Vândtoarea aceasta de tron poate fi presintatd in ridicul 5i fostul rnieu pro- fesor, un mare istoric, Xenopol, o i fãcea de chte ori era vorba de un tron cumpdrat dar mi se pare ea' lucrurile acestea, privite in umanitatea lor, erau mai degraba tragice : stoarcerea unui om paná la ultima fárâmä de aur, ca 5i 0/15 la ultima picdturá de sAnge, e pentru trecutul nostru national altceva decfit o gluma.
Unii dintre dânii mergeau in insula Cipru, altii in insula Rodos, i, dacd s'ar face cercetäri in aceste cloud insule, prin bisericile grece5ti de acolo, cine 5tie daca nu s'ar gAsi lucruri &drake pentru ca Dumnezeu sa se milostiveascä de dânii, ori pentru cà s'au milostivit, 5i in cutare din 15.ca5urile acestea trebuie si fie ingropat un pribeag de la noi ori vre-o rudà care era pe lam& ansul. Ar fi o descoperire duioasa s5 se gdseascA astfel urmele petrecerii acesteia scAldate cu multe lacrami. Avem insd scrisori de ale lor, scrise 5i in turce5te, catre oamenii influenti de la Curte, cu necontenita rugärninte de a fi tinuti in saml, de a fi sco5i de acolo, de a li se da voie si vie la Constantinopol, unde unii ajungeau, altii nu.
Ca locuri de retragere s'au gbh 5i altele. De pildà, Mihnea, caruia i se zicea Turcitul (de fapt e Turcul"), Domn al Terii-Romine5ti la sfar5itul secolului al XVI- lea, care/a mantuit ca beg la Silistra 5i pe o parte din malul drept al Dunkii, a fost la Tripoli in Africa, dupd ce fusese Domn de cloud ori. Este singurul cas in care ;unul din nenorocitii ace5tia sa fi ajuns pe termul/african, unde era de sigur autoritatea Sultanului din Coustantinopol, dar el nu 5i-a exercitat-o prin func- jivai ltii, ci printrsuu Pap' batharesc de spqa lui
41
Cairedin Barbarosa. Altii erau trimesi, nu numai in Asia MicA, dar 5i in Siria. Unul din ei, Petru, fiul fetei lui Petra Rares 5i al lui Mircea Ciobanul, a fost astfel exilat la Alep , ,,Mircioaia" insAsi a cunoscut surgunul acesta sirian si a murit in iocurile acestea asiatice: acurn cAtiva vreme s'a gäsit undeva, probabil nu pe locul uncle a fost ingropat acest nenorocit tAngr, piatra in care se desluseste numele de Petra, Domnul Terii- Rominesti" Alepul. precum se stie, era si atunci una din Capitalele Siriei ; in cealaltA, Damascul, nu s'au prea addpostit astfel de doritori de tronuri romAnesti.
Prin urtnare, in vrelnuri mai vechi, cineva se ducea la Turci. 5i, in secolul al XVI-lea, a se duce cineva la Turci, aceasta insemna si posibilitatea de a fi trimes in locurile acestea de exil indepArtate, unde foarte multi au murk, uitati ea desAvArsire de toatà lumea.
Altii puteau sä mearga la Poloni. Astfel de Oameni, veniti cine stie de unde, cari se addpostiau intr'una din provinciile. supuse autoritAtii regelui p3lon, ii si cunoastem. Iata un fiu al lui Petra Cercel, cu cine, nimeni nu putem spune, care nu stia romAneste, ci numai greceste, limba in care scria convenabil. Elul acesta al. lui Petrascu-VodA, iscAlindu-se Dimitrie Despot Cercel al Ungrovlahiei", cu pecete greco-slavo-latinA, a stat la Marienburg, la Elbing in Prusia, si .cAt nu s'a sbAtut prin 'anii i600 pentru a-si cApAta liberta- tea : ,,Pentru nemAsurata milA a prea-sfAptului Dum- nezeu libereazd-ne din aceastä inchisoare I" Un biet omulet cu barbA cgruntd, suferind de epilepsie 1.
Pe land cä un f rate al lui Petra Cercel, Petrascu Voevod s'a putut blnui chiar Petru Cercel insusi fAcuse in Orient insA o gramaticA greceascd, ce se gAseste in biblioteca din Dresda.
Pe de altà parte, cum stim, multi treceau in Ardeal, made erau si culcusuri anume pentru dAn$ii. Irl afarA
' Iorga, Un pretendent la tronul muntean : Dumitraqcu-Voda Cercel, in Gui Titu Maiorescu omagiu, 1900, p. 154 §i urm.
42.
de orasele sisesti de care am vorbit, in secolul XVI- lea, VoevJdul Ardealului avea anumite feude romanesti, in care putea sI adaposteascA pe pribegi. Pe and unii fuseserA prin Pagäras, prin Am las, in secolul al XV-lea, acuma urmasii lor pot fi trimesi al Vinti l VurpAr, cloud castele din Ardeal, care Inca de la inceputul secolului al XVI-lea stAteau la dis- positia Domnilor nostri. Dna Voevodul din Ardeal era pentru Donn, acesta trimetea pe administratorii sAi in aceste castele, iar, daca Voevodul era contra Domnului, atunci el tinea aceste castele pentru adApostul vre untria din adversarii cafi voiau sà rdpeascA tronul celui care-I Ocupa. De la un timp ins5, in afarA de cei cari mergeau la Turci, in afarà de cei gAzduiti de Sasi sau pe cari-i tinea o bucatà de vreme cu tainul sau Voevodul ardelean in timpani mai vechi i regele Ungariei, si am gAsit pe la 1550 pe un Aron-Vodd, care n'a apucat sA domneascd la noi,

romanii in strainatate

Documents

Procedura de Echivalare ...Romanii Din Strainatate

Secuii si romanii

Daco Romanii

Claificarea hotelurilor strainatate

Stagii In Strainatate

Romanii Psihologie Identitate spirituala

Alexandru v Boldur Romanii Si Stramosii Lor in Istoria Transnistriei 1943

Atacurile de phishing in Romania si in strainatate

Romanii in armata austro-ungara la inceputul primului razboi mondial

PORTOFOLIU MEDIA - Banca de Joburi · Romanii care vor sa lucreze in strainatate pot la aplica la unul dintre cele 400 de posturi pentru muncitori in depozite in Anglia, disponibile

Romanii si nostalgia_comunismului

Dacii si romanii evaluare

Romanii - Tipologie Si Mentalitati

Art-Romanii Si Poezia Lor-Publicat La 1850 in Rev.bucovina-V.alecsandri

Ghid privind asistenta medicala pentru cetatenii romani care calatoresc in strainatate

SINTEZA# 20_Studiu IRES_Profilul Romanilor Plecati in Strainatate

36340214 Cum Traiau Romanii

STUDIU de CAZ Studentii Romani care invata in strainatate

Romanii in Armata Austroungara in Primul Razboi Mondial

Ires romanii si_internetul_2011

Procedura privind deplasarile in strainatate a

Romanii Din Bugeac

Lista Locurilor de Munca in strainatate

SITUATIA LOCURILOR DE MUNCA VACANTE IN STRAINATATE ... · SITUATIA LOCURILOR DE MUNCA VACANTE IN STRAINATATE, OFERITE PRIN RETEAUA EURES, VALABILE LA DATA DE 05 februarie 2018 Nr

Romanii si otomanii

Serban Papacostea Romanii in Secolul Al Xiii Lea

Poeme din strainatate

Raport excursie strainatate

Lucrare - Adolescenti Cu Parinti in Strainatate

Romanii Mentionati in Podoaba Istoriilor a Geografului Persan Gardizi Circa 1050

Romanii Iubesc Ungurii

Romanii la psiholog preview

ASIGURAREA COMPLEXA A CALATORIILOR EFECTUATE IN STRAINATATE

Formulare Dauna Asigurare Calatorie in Strainatate

Draganu, Romanii in toponimia.pdf