cum să biruim mîndria-lecţii despre mîndrie şi vindecarea ei

5/11/2018 Cum s biruim mndria-lecii despre mndrie i vindecarea ei

1/81

, c a s a 0 s im 1 i, b a ga d e s e a-rn a c u m te v e i s im ti a tu n ci c a n d c e i d in ju ru l ta u fa c c e v a a s a c u m nu-fp la ce tie , im p otr iv a v oii ta le . D a ca i n tin e ia n as te ra in p rim u l r an d n u g an d uld e a in d re pta c u b la n de te g re ~ ea la , c i n em u l1 um ir ea ~ i m a n ia , s a s tii c a e ~tim a n d ru , ~ i i nc a p ro fu n d m a n d ru .

D a ca p a na ~ i c ele m a i m ic i n er eu s ite te in tr is te az a ~ i t e a p as a, i n ca t n ut e m a i i n ve s e le ~ te n ic i g a n du lla P u rt ar e a d e g r ija d u m n ez e ia s ca , c e ia p a rt ela tr eb ur ile n oa str e, s a ~ tii c a e sti m a n dr u, ~ i i nc a p ro fu nd m a n d r u

D a c a e s t l f ie r bin te f at a d e n e vo ile p ro p ri i ~ i r e c e f ala d e n e vo ile c e lo rla lt i,s a s tll c a e s ti m a nd ru , ~ i i nc a p ro fu n d m a n e r u

D a c a a t un c i c a nd v e zi r es tr i~ tile a lt or a, f ie a c es n a c h ia r s i v ra jm a ~ i a i t a i,t e b u cu r i, ia r c a nd v e zi f er ic ir ea n e a st ep ta ta a a p ro a pe lu i t e in tr is te z i, s a ~ tiic a e ~ ti m a nd ru , ~ i i nc a p ro fu n d m a n dr u.

D a ca te jig ne s c c hia r ~ i o b se rv an lle m o d er ate c u p riv ir e la n ea ju n su rileta le , ia r la ud ele p en tr u c alita ti p e c are d e fa pt n u Ie a i i ti fa c p la ce re , t e in -c an ta , s a ~ tii c a e ~ ti m a nd ru , ~ i i nc a p ro fu n d m a nd ru ."

C a r te a d e f a 18 r e p re z in t a 0 a n to lo g ie d in s c rie rile S fin tilo r P a rin ti ~ i a lec ato rv a d in tre c ei m a i c un os cu n d uh ov nic i a i R us ie i m o de rn e c u p riv ire lac ea m a i t m p o r t a n t a d in t re c a u z e le t u lb u r ar ii ~ i n e li nl st il s u tl et e s ti : m a n d r l a ,

C U M s A B I R U I M M A N D R I A :C A L E A C A T R E lIN I~ T E A S U F L ET E A s c A

www.sophia.roISBN 978-973-136-189-5

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 19 7 89 73 1 3 61 89 5
http://www.sophia.ro/http://www.sophia.ro/


2/81

Cums a biruimmandria

Traducere din limba rusa deAdrian Tanasescu-Vlas

Tiparita cu binecuvantareaPrea Sfintitului Parinte Galaction,

Episcopul Alexandriei 1jiTeleormanului

. Bucuresti


3/81

Redactor: Diana-Cristina VIadCoperta: Mona Velciov

Traducere dupa originalul In lb. rusa "Kak izjit'gordiniu", Moscova, 2007. Editura Sophia, pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomanieiCum sa biruim mandria I trad. din Iimba rusa deAdrian Tanasescu-Vlas. - Bucuresti: Editura Sophia;Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2010ISBN 978-973-136-189-5ISBN 978-606-529-086-0

I.Tanasescu-Vlas, Adrian (trad.)2 4 1 . 4 4 1

r

I.'Mandria

este un ~arpecu 0mie de eapete

, P ii .: at el e Ju g d e la e el c ar e le m a rt ur is es te ,f i~ ll dc a e le ~ e i nt eme ia zi i. p e t ru fi a f ir ii c ii .z ut e,~l n u r ab da m u str ar e ~irusinare

SfantuI Ignatie Briancianinov


4/81

SFANTUL TIHON DIN ZADONSK

Otrava ascunsii in om'

Se intampla ea oameni rai sa-i dea euiva otra-va inaltarii de sine: asa ne-a varsat infire otra-va aducatoare de moarte a pacatului vrajmasulnostru, sarpele eel veehi. Daca se intampla sa seotraveasca, omul, ehiar daca inainte era sanatos,ajunge in mare suferinta: si firea noastra era eu-rata, neprihanita, sfanta, buna, dar cand o~avavicleanului ~arpe a patruns in ea, a cazut inboa-la ~i nenorocire nevindecata. Aflandu-se in om,otrava li imbolnaveste tot trupul: ~i otrava eeaaducatoare de moarte a sarpelui ne-a irnbolnavittoate puterile sufletesti ~i trupesti.De aid iau nastere nu numai mandria, ei ~ise-

meata cugetare, dispretuirea aproapelui, osandi-rea, clevetirea, grairea de rau. ocarile, razbuna-rea eu fapta ~i eu cuvantul, dorirea ~i cautareaeinstirilor, slavei omenesti ~ilaudelor.

IExtras din: Sf. Tihon din Zadonsk, Comoarii duhovni-ceascii adunaiii din lume.

7


5/81

CUM s A BIRUlM MANDRlA

De aici iau nastere amagirea, viclenia, sirete-nia, minciuna ~ifatarnicia.De aici iau nastere faptele ~i cuvintele de ru-

sine.De aici iau nastere mancatul ~i bautul pestemasura ~igrija ospetelor,Asa se face ca oamenii nascocesc schimbari in

imbracaminte, in zi~irea ~iimpodobirea caselor,precum ~icelelalte desertaciuni,Toate aces tea ~i cele asemenea lor sunt de la

cugetarea trupeasca ~i de la otrava aducatoarede moarte a sarpelui, care este semanata in ini-rna omeneasca.Otrava dinauntrul omului il chinuie pe aces-ta, ~i cu timpul ii face suferinta de neindurat: ~iotrava sarpelui, care este ascunsa in sulet, chinu-ie foarte suletul ~iii pricinuieste felurite dureri.Uita-te ce face in om mandria! Cum il chinu-

ie! Cate mijloace nascoceste pentru a dobandicinste, slava ~i lauda in aceasta lume, si, odatace le-a dobandit, cu cata osteneala ~i grija i~i pa-zeste aceasta comoaral Cat de nernultumita esteatunci cand cineva 0dispretuieste! Cat 0doareatunci, cat se tulbura, cum carteste ~ise indarje~-te cand e lipsita de cinstiri, incat multi chiar i~ipun cap at zilelor!

SCHIIGUMENUL SAVA

Despre mandrie'

Mandria este 0boala sufleteasca de temut, ca-re se vindeca foare greu. Nu este pacat mai uratinaintea lui Dumnezeu decat mandria, Sfintii Pa-rinti 0numesc "samanta satanei".Mandria este increderea in sine dusa pan a la

extrem, care respinge tot ce nu este "al meu" ; es-te izvor al maniei, cruzimii, enervarii si rautatii:~ , 'este refuz al ajutorului dumnezeiesc - dar toc-mai eel mandru are deosebita nevoie de Du~ne-zeu, fiindca oamenii nu-l pot salva atunci candboala ajunge in ultimul stadiu.Cel ce a "inventat" pacatul, ingerul eel cazutal intunericului, a pacatuit el insusi prin impo-trivirea fata de Dumnezeu, adica prin rnandrie,~i arunca tot neamul omenesc in aceasta patimapierzatoare,Orice pacatos, care face pe placul patimii sale,

poarta razboi impotriva lui Dumnezeu asa cumIExtras din: Schiigumenul Sava, Calea p i in1l1n teasci i spreDumnezeu.

9


6/81

CUM s A BIRUlM MANDlUA I. MANDRIA ESTE UN ~ARPE CU 0 MJE DE CAPETE

satana s-a razvratit candva ~i a pomit razboi incer impotriva lui Dumnezeu ca sa iasa din supu-nerea fata de EI ~isa traiasca dupa voia sa.Atunci cand cel mandru, cel iubitor de slava

desarta, eel iubitor de sine, eel iubitor de slavaomeneasca, cel iubitor de stapanire, cel crud, celmanics, eel invidios, eel semet, cel ingamfat, eelneascultator ~i altii i~i satisfac patima ~i pentru"eul" lor 'i i injosesc pe altii, prin aceasta ridicasabia, ca sa zic asa, asupra lui Dumnezeu, ca ~icum I-ar zice lui Hristos: "Nu vrem sa urmampildei Tale, nu vrem sa fim blanzi ~i fara de rau-tate! Legea Ta nu ne place! Oamenii sa ni se su-puna ~isa ne slujeasca noua, nu noi lor!"Izbaveste-ne, Doamne, de 0asemenea intune-

care! Cu cei mandri asa se ~iintampla de obicei.Daca nu se opresc la timp, daca nu se pocaiesc,devin potrivnici ai lui Dumnezeu.Prin orice pacat, chiar ~i printr-unul mic, in

suflet slabeste harul lui Dumnezeu, iar prin pa-catele de moarte oamenii il pierd cu desavarsire~idevin vrednici de pedeapsa vesnica.Cei mandri ies de sub stapanirea legii lui

Dumnezeu; ca atare, se lipsesc singuri de apara-rea ~i ocrotirea dumnezeiasca. Ei sufera infran-gere in toate caile lor. Traind cu trupul, sunt dejamorti cu sufletul si inca din timpul vietii traiescmuncile gheenei: singuratatea, Iancezeala moho-rata, tristetea, rautatea, ura, sterpiciunea, intune-carea ~ideznadejdea.

Simptomele ~idezvoltarea boliiPacatul mandriei are in dezvoltarea sa cateva

stadii, ~iincepe cu slava desarta.Simptomele slavei desarte: setea de laude; ne-suferirea mustrarilor, moralei ~ireprosurilor: pur-

tarea banuitoare ~i.ranchiunoasa: banuirea altora,greutatea ina cere iertare, cautarea cailor usoare:omul joaca permanent teatru in prezenta altora, cuscopul de a prezenta 0aparenta evlavioasa, ascun-zandu-si cu multa grija patimile ~ineajunsurile.Omul inceteaza sa-~i mai vada pacatele, nu-si

mai baga de seama defectele, incepe sa-si mi-nimalizeze vinovatia ori sa ~i-o nege cu totul,ba uneori chiar s-o arunce asupra altora, ~i inschimb incepe sa-~i exagereze ~i propriile cu-nostinte, propria experienta, propriile calitati ~ivirtuti, Pe masura evolutiei bolii, in parerea sadespre sine el devine mare, vrednic de slava, Deaceea se ~icheama aceasta boala "mania grando-rii". In starea aceasta, omul nu numai ca-i osan-deste pe altii, ci incepe sa-i dispretuiasca ~i sa-ifie sila de ei, ~ichiar sa Ie faca rau, Izbaveste-ne,Doamne, de asta!Iar cand bolnavului i se pare ca nimeni nu-l

intelege, nimeni nu-I iubeste, ci top il persecutasi vor sa-i faca rau, boala aceasta se numeste ma-nia persecutiei.Mania grandorii ~imania persecutiei sunt ce-Ie mai raspandite forme de boala sufleteasca.

10 11


7/81

CUM sA BIRUlM MANDRIA

Aceste boli sunt legate de aprecierea excesiva apropriei persoane, atunci cand sentimentul exa-gerat al propriei valori starneste dispre] i atitu-dine dusmanoasa fata de oameni.eel mandru este intotdeauna nemultumit decei din jur i de conditiile sale de viata, ide ace-

ea ajunge cateodata la deznadejde, hula, inela-re, iar uneori ila sinucidere.In stadiul de inceput, mandria este greu de re-cunoscut. Doar un duhovnic incercat sau un psi-holog incercat poate stabili fara gre aceasta pa-tima atunci cand ea se afla in faa.Omul se poarta aparent normal, insa un ochiexperimentat recunoaste in el inceputul bolii.

Omul e multumit de sine. Este bine dis pus: canta,zambeste, adeseori chiar rade i cateodata hoho-teste fara pricina: face pe originalul, pe spiritualul;cauta sa atraga cu orice pret atentia celor din jur;li place sa vorbeasca mult, iar in convorbirile luise aude la nesfarsit "Eu", insa un singur cuvantdezaprobator face ca dispozitia lui sa se schimberapid, i el devine abatut, ca in urma unei laudesa infloreasca din nou.1n general insa, in stadiulacesta dispozitia lui ramane luminoasa.In continuare, daca omul nu-si da seama de

pacatosenia sa, daca nu se pocaieste i nu se in-dreapta, boala lui duhovniceasca evolueaza i seacutizeaza.In om apare convingerea sincera de faptul caeste mai presus de altii, Aceasta convingere se

12

I.MANDRIA ESTE UN SARPE CU 0 MIE DE CAPETE

transforma in patima de a comanda, i el ince-pe sa dispuna dupa bunul plac de atentia, detimpul i de puterile altora. Devine obraznic: seapuca de orice, chiar daca nu face decat sa stricei sa incurce, in toate se baga, chiar i in familii-Ie altora.I n stadiul acesta, dispozitia omului mandruse strica, fiindca el intampina deseori rezistentacelor din jur. EI devine, treptat, tot mai irascibil,incapatanat, certaret, nesuferit de nimeni. Fires-te, oamenii incep sa-l evite, dar el este convinsde dreptatea sa i considera ca pur i simplu ni-meni nu vrea sa-l inteleaga, si ca atare 0rupe cutop. Rautatea i ura, dispretul i ingamfarea seinstaleaza i prind radacini in sufletullui. Sufle-tul ii devine intunecat si rece, mintea i se intu-neca, i omul iese din orice supunere. Scopulluieste sa iasa cum vrea el, sa-i faca pe ceilalti ~a sesimta inferiori, sa-i impresioneze si sa-i demon-streze "dreptatea". Tocmai trufasi de felul acestacreeaza schismele i ereziile.In urmatoarea etapa de dezvoltare a bolii,omul 0rupe si cu Dumnezeu ... Tot ce are, inclu-siv calitatile iunele virtuti, i Ieatribuie siesi. EIe convins ca-i poate aranja viata fara ajutorul al-tora si ca poate dobandi singur tot ce-i trebuie inviata. El se simte mare voinic chiar iatunci candare 0sanatate plapanda, Se ingamfa cu "intelep-ciunea" sa, cu cunostintele sale, i se mandrestecu tot ce are - iar rugaciunea lui devine nesince-

13


8/81

CUM s A BIRUlM MANDRIA

ra, rece, fara frangere de inima, iar mai apoi ince-teaza de tot sa se mai roage. Starea lui sufleteas-ca se face negrait de intunecata, dar totodata el econvins ca e pe calea cea dreapta i continua samearga cu grab a spre propria pierzare.

Cum s a recunoastem trufia din noi?La intrebarea: "Cum sa recunoastem trufia

din noi?", arhiepiscopul lacov al Novgoroduluiscrie urmatoarele: "Ca sa 0pricepi, ca s-o simp,baga de seam a cum te vei simp atunci cand ceidin jurul tau fac ceva asa cum nu-ti place tie, im-potriva voii tale. Daca in tine ia nastere in pri-mul rand nu gandul de a indrepta cu blandetegreseala, ci nemultumirea imania, sa stii ea estitrufas, i inca profund trufas."Daca pana i cele mai mici nereusite te intris-

teaza i te apasa, incat nu te mai inveseleste nicigandul Ia Purtarea de grija dumnezeiasca, ce iaparte la treburile noastre, sa stii ea esti trufas, iinca profund trufas.Daca esti fierbinte fata de nevoile proprii ire-

ce fata de nevoile celorlalti, sa stii ea esti trufas,i inca profund trufas.Daca atunci cand vezi restristile altora, fie aces-

tia chiar ivrajmasi ai tai, te bucuri, iar cand vezifericirea neasteptata a aproapelui te intristezi, sastii ea esti trufas, i inca profund trufas.

14

I.MANDRIA ESTE UN $ARPE CU 0 MIE DECAPETE

Daca te jignesc chiar i observatiile moderatecu privire la neajunsurile tale, iar laudele pen-tru cali tap pe care de fapt nu Ie ai ip fac placere,te incanta, sa stii ea esti trufas, i inca profundtrufas,Ce se mai poate adauga la aceste semne princare omul poate recunoaste trufia din el insusi?Poate numai ca daca asupra omului cade frica, iaeesta este un semn at trufiei. Sfantul loan Sea-rarul scrie des pre aceasta: "Sufletul mandru erob al fricii; nadajduind in sinesi, el se teme i deun zgomot slab, pana i de 0umbra. Fricosii iipierd adeseori min tile, ipe drept - fiindca drepteste ca Domnul sa-i paraseasca pe cei mandri, caiceilalti sa invete sa nu se mandreasca."Tot el scrie: .Trufia cea mai mare sta in aceea

ca omul, de dragul slavei desarte, sa arate cu fa-tarnicie virtuti care de fapt nu se afla in el." _

Ispitele diauolestiFirea omeneasca e inclinata atat spre bine, cat

i spre rau. Ea primeste cu usurinta atat binele,cat iraul, atat harul dumnezeiesc, cat i putereacea rea.Domnul nu sileste libertatea omului, nu 0

obliga la bine, ci doar ii vesteste despre Sine cublandete sufletului i-l cheama pe calea mantui-rii - iar sufletul alege, potrivit voii i aplecarii sa-

15


9/81

CUM sA BIRUlM MANDRlA I.MANDRIA ESTE UN SARPE CU 0 MIE DECAPETE

le, sa traiasca cu Dumnezeu dupa sfanta Lui voiesau sa traiasca dupa voia sa, fara sa se gandeascala urmari.Despre oamenii care traiesc doar dupa voialor ~ii~i satisfac patimile nu este de vorbit mult,pentru ca voia lor este samanta a iadului, ea co-boara sufletul in iad. lar despre cei care se stra-duie sa cunoasca voia lui Dumnezeu ~i sa-l ur-meze putem ~i trebuie sa vorbim mult, ca sa Iiajutam in aceasta lucrare buna.Sa nu crezi, prietene, ca trufia este 0patima,o boala sufleteasca ce duce la modificari fizio-logice ~i patologice in organismul omului, ~i caatare este doar a catorva. De aceasta boala a fostmolipsita. se poate spune, intreaga omenire, inafara de cei cativa care sunt smeriti cu adevarat., 'Boala aceasta are insa diferite stadii, ~ipe deasu-pra se ascunde sub masca smereniei de parada,fatarnice, drept care nu se manifesta pe deplin ~iadesea este subestimata.Vrajmasul neamului omenesc ne indeamnaintotdeauna la felurite pacate ~ifaradelegi. El es-

te siret, viclean ~icrud. Cunoaste bine inclinarilefiecaruia dintre noi ~i ataca cu iscusinta punctulslab al omului, mai ales al celui ce n-are 0voin-t a puternica.Nu e nimic uimitor in aceea ca diavolul itarunca pe om in trufie cu usurinta, pentru ca su-fletul nostru este zidit, dupa chipul ~i asemana-rea lui Dumnezeu, curat, luminat, bineinmires-

mat de virtuti, ~i din firea sa nazuieste spre totce-i bun, nobil, inalt. El vrea sa fie intotdeaunaprintre primii, vrea sa ajunga cat mai repede ladesavarsire, la fericire!Spune-mi, prietene, oare nu sunt de laudataceste porniri ale sufletului? Se intelege ca sunt!Dar... Sarmanul 'suflet lipsit de experienta nu

apnea sa-~i vina In fire, c a de la primii pasi nime-reste in cursele viclene ale vrajmasului - ~icu cattinde mai mult spre intaietate, spre desavarsire (pecare Ie intelege potrivit conceptiilor lui lumesti),cu atat mai mult va spori ...vail deja insa nu In vir-tute; se va incurca tot mai mult In laturile vrajma-sului din lipsa sa de experienta, lipsit fiind de In-drumator duhovnicesc, de parinte duhovnicesc.Treaba este ca puterea cea rea 11amageste pe

om, insuflandu-i 0 conceptie pervertita desprefericire. Ea Ii propune "fericirea" vremelnica,pamanteasca, 1 1 ajuta sa reuseasca In obtinereaunei asemenea fericiri ~i ascunde cu viclenie deom faptul ca mantuirea lui ~i,fericirea adevara-ta, vesnica, este invers proportionala cu "ferici-rea" pamanteasca, ce trece repede. Daca top arcunoaste lucrul acesta ~i si l-ar lamuri cu toataseriozitatea, puterea cea rea s-ar dovedi nepu-tincioasa In viclenia sa ~i n-ar reusi sa Ie insufleoamenilor ganduri trufase nici daca ar avea ne-numarate fapte bune. Fiecare si-ar spune cu sin-ceritate: "Cu ce rna pot lauda? Poate doar cu ne-putintele ~ipacatele - iar tot ceea ce am bun e de

1 6 17


10/81

CUM s A BlRUlM MANDlUA

la Dumnezeu!" - ~i prin smerenia sa ar alungaputerea cea rea.Necazul este ins a ca omul asculta mai cu pla-cere si cu mai multa luare-aminte glasul vrajma-sului sau decat glasul Mantuitorului sau. .Stramta, spinoasa ~i grea este calea crestinu-lui smerit, ea cere jertfa ... cere lepadare de sinein numele iubirii de Dumnezeu ~ide aproapele,si in aceasta cale il in tamp ina mereu ispite de ladiavol. Este nevoie de 0vointa foarte puternicapentru a nu ceda smintelii, pentru a nu te temede ispite, de lupta cu puterea cea rea.Larga. neteda ~i usoara e calea omului (nu-lvoi numi pe acesta crestin) care traieste dupa vo-

ia diavolului, care raspunde la chemarea pati-milor sale ~i le impline~te nazurile. Pe dinafara,aceasta cale este semanata cu trandafiri, insa ...pentru cat timp?lata inaintea voastra un exemplu caracteristic:rrufasul. Duhul rau i-a fost insotitor nevazut ~il-a ajutat sa ia din viata tot ce poate lua murito-rul, toate lucrurile de care se poate satura panala imbuibare, alergand dupa 0 fericire himerica.Tineretea. sanatatea, frumusetea. bogatia, onoru-rile ~islava, succesele ametitoare. mzestrarile, ta-lentele - toate i le-a dat vicleanul insotitor neva-zut, doar-doar va tnradacina in el cea mai pier-zatoare dintre patimi: trufia. Omul, nepasator. amers cu mare viteza pe panta caii largi, desfa-tandu-se de stralucirea amagitoare a fericirii lu-

18

I. MANDRIA ESTEUN $ARPE CU 0 MJE DE CAPETE

mesti, ~is-a trezit, pana sa-~i dea seama, pe mar-ginea prapastiei., A devenit de nesuferit pentrucei din jur, ~iacestia au inceput sa-l ocoleasca. Auincetat sa mai manifeste interes pentru persona-litatea lui, au incetat sa-i mai admire aptitudinile,.talentul, ~iel a inceput sa-i urasca pe toti, "Intu-nericul dinafara" ii cuprinde toata fiinta, minteai se intuneca ~iajunge la nebunie. Scopul vietii afost pierdut, nu mai rarnane decat 0singura bu-curie: incetarea chinurilor, uitarea de toate ...Dia-volul se bucura! Inca 0victima - nefericitul sinu-cigas, care devine bun allui pe vesnicie,lata la ce sfarsit nefericit duce trufia. Am datca exemplu treapta extrema a ei, insa, oricare ar fi

momentul din evolutia acestei cumplite boli, poa-te fi cu adevarat ferici omul care s-a despartit ~ideiubirea lui Dumnezeu, ~ide iubirea aproapelui?Raspunsul se impune de la sine.Pe cand omul smerit ajunge la un sfarsit fe-

ricit: la vesnica bucurie, la vesnica fericire. Dar,ca s-o spunem pe sleau, oare este chiar atat degrea ~i obositoare calea crestinului simplu, ca-re nu este legat cu legarnintele slujirii poporu-lui? Doar inceputul acestei cai este dureros pen-tru cel smerit, insa apoi, in urma exersarii, virtu-tea devine obisnuinta, si cel smerit inceteaza samai simta apasare de pe urma ispitelor diavo-Iesti - dimpotriva, el simte tot mai mult bucuriede pe urma fiecarei biruinte pe care 0dobandes-te asupra sa. lar cand se statorniceste definitiv in

19


11/81

CUM s A BLRUlMMANDlUA

aceasta virtute, puterea eea rea nu mai indraz-neste sa se apropie de el, fiindca smerenia ii ardepe draci ~iii izgone~te.Atunci, diavolul se straduie sa-l ispiteasca insomn, prin oameni, insa nici asa nu reuseste ma-re lueru, fiindca eel eu adevarat smerit place ori-cui ~i top i1 iubese. Cursele diavolului sunt reeu-noseute, ~i ere~tinii evlaviosi nu i~i fae pacat, nuse ridica impotriva dreptului.$i ee bucurie nepamanteasea umple cu asu-pra de masura sufletul omului smerit! Cate man-gaieri duhovnicestil Ce apropiere ~i trnpartasi-re adevarata eu Domnul! Cred ea ~itu, prietene,te vei invoi ea pentru 0 asemenea fericire nepa-manteasca sa te inchini tuturor, sa-i mangai petop, sa le slujesti tuturor, sa fii pentru top, faraalegere, eel de pe urma rob.Ispitele ne sunt de folos, daca stim sa lc fo-losim. Ele pun la ineereare, curatesc ~i luminea-za sufletul, ~i arata cat este de puternica eredin-ta noastra: de aeeea nu trebuie sa deznadajduim. 'atunci cand vin ispitele, ci trebuie sa ne luptamvitejeste cu ele si, luerul principal, nu trebuie sadam loe gandului: "Sunt mai bun ea altii!" Dim-potriva, trebuie pana la sudori de sange sa ne si-lim spre gandul: "Sunt mai rau decat top", ~i sane straduim sa gasim innoi 'insine eeea ee-l po a-te adeveri.Atata doar: sa nu uiti niciodata, prietene, eaorice neplaceri ~i ispite ai intampina in ealea ta,

20

I.MANDRJA ESTEUN $ARl'E CU 0 M1EDE CAI'ETE

trebuie sa Ie primesti intotdeauna ca pe niste in-cercari, nu ca pe niste semne ale lepadarii talede catre Dumnezeu. Aici se poticnese multi cres-tini ~ide asta cad indeznadejde, soeotindu-se le-padati de El.Ispita este 0 eale ee duee la cunoasterea lui

Dumnezeu. Nenorocirile, necazurile ~i ispitelede tot felul ne frang sufletul - insa Hristos, spremangaierea eelor necajiti, spune: ea spre M ine anadi tj du it , ~ i -l vo i i zb ii oi p e e l. : ~ i- l vo i p roe li io i. .. s i- iv oi a rii ta lu i m i in tu ir ea Mea (Ps. 90, 14-16).In ispite cunoastern mai bine ~i mai limpe-

de ea nimeni altcineva, in afara de Domnul (~ide Preacurata Lui Maica), nu alina intristarilenoastre, nu tamaduieste bolile noastre, nu ajutai imbogate~te in saracie, nu izbaveste de moar-te; stim, de asemenea, ea El este singurul izvoral vietii noastre, al mantuirii noastre, al fericiriinoastre, ~iea de aeeea suntem datori sa ne bucu-ram de toate neeazurile, de toate ispitele, nu saeadem in aeedie si sa deznadajduim.Cand sufletul tau va fi inviforat de aeedie saudeznadejde, citeste rugaciuni de felul aeestora:

in z ad ar te o ste ne sti in p rio in ia m e a, ma i-ma re v o-ie vo d c iizu i. E u su nt ro b a l D om nu lu i Iisu s H risto s.L u pt ii nd u- te e u m i ne , e el s la b, t u, t ru ft e p re as eme iit a,n u f ac i d ec di s it te i njo se~ ti p e s in eii .

C e este tie ~ i nouii, fugarule din C er ~i sluga vi-c le an ii? N u tu a i stiip an ire a p este n oi, c ac i H risto s,F iu l lu i D um ne ze u, a re sta pa nire a p este n oi ~i peste

21


12/81

CUM s A BIRUIM MANDRIA

i ot i. L u i I-am p aca tu it, L ui ii v om ~ iA ra sp un de . Ia r tuJ ug i d epar te d e la n oi, p ie rz ato ru le . I nti1 riti c u c in sti-ta L ui cru ce, n oi ca lcam ca pu l tau d e sarp e. A min .

Exemple de ispite din uiata fiilorduhotmicestiUneori te minunezi de siretenia ~i subtirimea

ispitelor aduse de vrajmasul.Ip aduci aminte, prietene, cum l-ai provocatodata la intrecere in ascultare pe prietenul tau A.?Vai, cu ce incantare ai venit atunci! Caci doar 0lu-asei inaintea lui!.. Eu insa am simtit indata ca nu-ia buna, Cand te-am descusut, temerile mele s-auadeverit: te bucurai atunci nu ca un semanator alcelor bune, ci ca un biruitor al rivalului tau.lti amintesti cum te-ai suparat pe mine cand

te-am taiat de tot de la ascultare? Tunete ~ifulge-re! Demult s-a intamplat asta ...Acum te-ai schim-bat cu totul, insa atunci aveai neaparata nevoie deaceasta metoda de educatie duhovniceasca.Este foarte important sa nu scapam momentul

zamislirii mandriei. Atunci m-am gandit: "Dacanu inhat acum mandria de cap, pe urrna n-o samai reusesc: 0sa-mi muste mana!" Acum esti re-cunoscator, se intelege, 'insa atunci, uhhh, cum temai luptai...La nici 0 patima nu reactioneaza atat de du-reros fiii duhovnicesti ca la trufie ~i la slava de-

22

I.MANDRIA ESTEUN SARPE CU 0 M1EDE CAPETE

~arta. Ei primesc darea ei in vileag ca pe 0jigni-re personal a ~i se supara, drept care esti nevoitsa faci cumva incat, ajutat de experienta vietii, saiti atingi scopul, adica sa-i aduci la smerenie farasa Ie explici motivele. Esti nevoit sa tai de la omlucrurile care hranesc patima mandriei. Cu tim-pul, omul intelegece ~i cum.Unul din fiii mei duhovnicesti mi-a povestit

despre sine 0istorie trista, cum puterea cea rea l-aaruncat inmandrie ~icum ingerul pazitor I-a ajutatlainceput sa-~idea seama de cursele vrajmasului,EI ocupa 0 functie de raspundere, ~i pe linie

de serviciu comunica cu mari savanti, Odata, unprofesor i-a zis:- Ei, daca ar fi descoperit stiinta ce procese auloc in ..., s-ar fi putut face cutare ~icutare lucru ...

Ar fi 0economie colosala de energie electricalFiul meu duhovnicesc ii raspunde:- Pili uite ce are loc... - si, in mod inconstient,

ca in somn, iivorbeste, iivorbeste, gandlndu-sein acelasi timp cu groaza: "Aadar sunt posed at!Cine vorbeste in mine? $i ce vorbeste? Acum 0saafle top ca sunt bolnav psihic ... Ce atitudine 0saia conducerea? 0 sa rna dea afara!"I s-a facut rusine ~ifrica; voia sa se opreasca, ~inu putea. A zis chiar urmatorul lucru:- Puteti verifica toate acestea prin experiente-Ie urrnatoare ... Convingeti-va singur!lar peste 0 luna, cand spusele lui s-au con-firmat, I-au ridicat in slavi intr-asa un hal, incat

23


13/81

CUM s A BU{ulM MANDRlA

cinci ani dupa aceea a trait intr-o continua fricapentru sine insusi.Veneau la el cu problemele cele mai complica-te. Avea 0asemenea limpezime a mintii incat lainceput se mira i se temea, dupa care s-a obis-nuit, i dupa cinci ani, fara sa-i mai dea seama,s-a involt cu gandul trufas, i l-a atribuit, i deatunci a inceput caderea lui.A inceput sa se inalte cu gandul mai presusde ceilalti, se mira de "prostia" savantilor i ad-ministratorilor, iar cateodata iesea la suprafata isentimentul de dispre], de dezgust, de scarba. Aincetat sa mai vada 'in om chipullui Dumnezeu,a aparut 'in el un sentiment acut ca este nedrep-tatit, a inceput sa remarce cu mare acuitate de-fectele celor din jur i sa se indigneze de com-portamentullor "nedemn". Pe fondul oamenilor"vicioi" 'iivedea limpede intaietatea i "corec-titudinea", si, ca un fariseu, se mandrea tot tim-pul fata de ei.In conceptia lui, oamenii se imparteau in do-ua categorii: buni i raL Pe oamenii "rai" iievi-

ta i le intorcea spatele, pe cand cu cei buni eraamabil, respectuos, serviabil, atent i se ingrijeade ei ca un parinte sau frate bun. Iiiubea, ei, larandul lor, 'il iubeau, i 'intre ei era, cum se zice,pace i bucurie. Era intotdeauna binedispus, 'in-totdeauna vesel, iintotdeauna se simtea bine.Vrajmasul ascuns l-a dus cu siretenie tot maideparte, pregustandu-si victoria. Mandria se

24

I.MANDRlA ESTE UN ~ARPE CU 0 MIE DECAPETE

dezvolta 'in el cu 0 repeziciune ametitoare. S-asimtit in stare sa-i indrume pe altii, sa-i duca lamantuire - i iata ca s-a intamplat cu el ceva ceI-a facut sa cada intr-o deznadejde cumplita, in-tunecata, fara iesire,Pe neasteptate, diavolul a navalit asupra luidin doua parp.: i-a descoperit adancul mandrieisale i i-a aprins patima trupeasca, Inca cinci anivrajmasul l-a chinuit cu ganduri de hula i gan-duri de curvie.- Cine stie cum s-ar fi terminat toate astea -

si-a incheiat acela marturisirea - daca n-as fi in-talnit in calea mea un parinte duhovnicesc! Credca n-as fi scapat de muncile iadului -insa Dom-nul Cel milostiv, nevoind moartea pacatosu-lui, S-a milostivit de mine, aratandu-mi, ca peo ancora a mantuirii, calea duhovniceasca. Aju-tap-rna, deci, sa scap de mandriel Ma tern foartemult de aceasta patimal Pentru ca pop sa te man-dresti gandindu-te ca esti smerit.Vezi, prietene, cat este Domnul de iubitor? L-alasat sa cada in pacate grele, insa aceasta i-a slujit

drept mijloc de dobandire a smereniei. Se spuneca eel ce n-a cunoscut amarul nu va pretui dulce-Ie. Se mai spune ca "tot raul spre bine". Prover-bele acestea i se potrivesc foarte bine. Acum, bi-neinteles, va fimuIt mai prudent cand e yorba sase pretuiasca pe sine insusi,Cu sinceritate ip. spun, prietene, c a p se bu-cura sufletul cand vezi ca Domnul il aduce pe

25


14/81

CUM s A BUW1M MANDlUA

un pacatos la pocainta pe 0 asemenea cale, adi-ca prin necazuri. lspitele traite il feresc pe cres-tin, ca un zid tare, de noile ispite ale vrajma~ului~imai ales de mgamfare. lar acesta e eel mai im-portant lucru.Unii, pesemne, se gandesc: ,,0000, ce parinteaspru!" De pilda, a venit odata 0 pereche de ti-neri casatoriti. In prezenta sotiei, sotul s-a plans,zicand:_ Parinte, nu pot deloc sa ii intru in voie! Es-te mandra. e capricioasa, e certareata, nimic nu-iplace, nimic nu-i bine din ce fac eu. Ma obliga safac totul asa cum vrea ea, de mine nu tine cont,nu e de acord niciodata cu mine, rna baga in pa-caL. Ce este de facut?_ Sa-ti iubesti sotia ca pe sufletul tau - i-am zis=, dar sa 0scuturi bine atunci cand te abate de laevlavie. Uite asa ~iasa sa faci. ..Tanara s-a suparat pe mine ~i probabil ca acrezut: lICemai parinte este ~iasta!"Dar uite ca trebuie sa fii ~i asa, ca pe urma saaiba cu totii parte de bucurie ~i pamanteasca, ~icereasca.Spre zidire, 0sa-ti mai povestesc 0intampla-re din viata fiilor duhovnicesti, cum vrajmasul aaprins ura 'intre doua fete ~i cum acestea l-au bi-ruit incepand sa-si sarute cruciulitele de la gat.La inceput, fetele acestea, E. ~i M., erau mari

prietene - cum se zice, la catarama. lnsa vrajma-sul eel siret si viclean invidia prietenia lor, ~i a

26

I. MANDRlA ESTE U N $ARI'E CU 0 MlE DE CAPETE

inceput sa le faca tulburare in suflete. Una ii zi-cea celeilalte:- E~timandrallar cealalta ii raspundea:- lar tu esti chiar mandria intruchipata!Ei, ~ide aici, se intelege, au inceput sa se dus-

maneasca. Lucrurile au luat-o ca roata la va-le. Totul a 'inceput sa se arate intr-o alta lumina.Au inceput sa-~i rastalmaceasca spusele. Fieca-re dintre ele se gandea: "Uite cum pop sa te in-seli in privinta omului! Credeam ca nu-i om maibun decat ea pe lume!" Au inceput sa se evitedin rasputeri, pe cat se putea in conditiile in carefaceau ascultare impreuna - ~iiata ca amandouaimi scriu: "Parinte, ce sa facem? Pierim! Despar-pp-ne!" intreb pe M.:- Cruciulita 0saruti pentru E.?-Nu.- De ce? Nu stii c a trebuie sa saruti cruciulita. .pentru eel ce te necajeste?- Iertati-ma, parinte, uit.- Uite ca puterea cea rea s-a ~i folosit de ne-

pasarea voastra, ~iva joaca asa cum vrea. Sa sa-ruti cruciulita pentru E. de cinci ori, dimineata ~iseara, sa te rogi si sa-i doresti sincer mantuirea.E. va face la fel. Atunci ilveti birui pe vrajmas ~iveti avea iarasi pace ~idragoste.Au inceput sa se sileasca sa sarute cruciulita

~i sa se roage una pentru alta, ~i apoi M. mi-apovestit:

27


15/81

CUM S A BIRUlM MANDlUA

- Vedeam ca E. plange, ~i mi se facea atat demila de eat Ma gandeam: "Eu sunt cea care 0chi-nuiesc. Sunt mai rea ca 0fiara" - ~irna podideau~i pe mine lacrimile. Era de ajuns sa rna uit laea ca sa incep sa plang, dar nu indrazneam sa-izic, caci mi-era rusine. Ma gandeam ca n-o sa rnacreada, ca 0sa zica: "Fatarniea!" Tacearn, A tre-cut 0saptamana, pe urma alta ... Taceam, uneoriplangeam, mai ales in biserica, si ne uitam pe fu-ris una la alta. Odata i-am surprins privirea. Inea era atata compasiune, atata dragoste, incat num-am mai abtinut ~i m-am aruncat la picioareleei, plangand:- Surioara, draga mea, iarta-ma, pentru Hris-tos! Te iubesc sincer, din toata inima ... Ce s-a in-tamplat cu mine nu inteleg nici eu. Crede-ma canu mint!lar ea m-a inabusit cu imbrap~arile, nu mai

termina cu sarutarile, ~ipe urma mi-a zis, cu pri-virea stralucitoare:- Cred, surioara, cred! Pe urrna am ~i planscand am vazut cum te chinui din pricina mea ...

Oameni mari, dar ce proaste sun tern, mai rau caniste copii!Dupa aceea au inceput sa se iubeasca ~i mai

tare. Ip facea placere sa le privesti. Intotdeaunalinistite, energiee, grijulii. $i lucrul a inceput sa lemearga din plin.Vezi ce face Crucea de viata facatoare a Dom-nului?! Indata ce a venit pe lume, ca sa zie asa,

28

I.MANDRIA ESTEUN SARPE CU 0 MIE DE CAPETE

mandria, au inabusit-o in fa~a. S-au silit, s-auchinuit, in schimb acum Ie este amandorura bi-ne. lar daca s-ar fi despartit, pacatul ar fi conti-nuat sa traiasca pe ascuns in ele ~ile-ar fi chinu-it din vreme in vreme. Ar fi ramas cu 0parereproasta una despre alta ~iar fi adaugat un pacatnou la pacatele dinainte. Pe cand acum s-au con-vins din proprie experienta ca daca omuI nu selupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau. Iz-baveste-ne, Doamne!lata cat sunt de folositoare ispitele, cat este defolositoare lupta cu ele! Prin ispite, omul se cu-

noaste pe sine insusi, iar cand saruta cruciulitavede cursele vrajmasului, drept care in urma fi~-carei ispite devine tot mai incercat.Atata doar ca nu trebuie sa uitati sa sarutati

cruciulita ~i sa va rugati pentru cei ce va nec~-jesc, si atunci totul va fi bine, vrajmasul nu vaputea sa faca nimie.


16/81

AVADDRDTEI

Nu va indreptatiti pe voi in~ival

Dupa aceea, EI ne invata cum sa ne curatim,prin mijlocirea sfintelor porunci, ~ide 'insesi pa-tirnile, ca sa nu eadem iarasi, prin ele, in aceleasipacate. In cele din urma, ne arata ~ipricina de lacare ajunge omulla nepasare ~ineascultarea deinsesi poruncile lui Durnnezeu, ~iin felul aces-ta ne da doctorie ~iimpotriva acestei pricini, casa putem deveni ascultatori ~isa ne putem man-tui. Dar care este doctoria aceasta ~i care-i prici-na nepasarii? Ascultati ce spune Insu~iDornnulnostru: in va ta ti-va d e la M in e, ca su nt b la nd ~ i sm e-rit c u in im a , ~iue ti a fl a od ihn ii s u fl et el or voa st re (Mt.11,29). lata caaici ne-a ararat pe scurt radacina ~ipricina tuturor relelor, precum ~idoctoria impo-triva lor, care este pricina a tot binele; ne-a ara-tat ca semetia ne-a doborat, ca nu este cu putin-ta sa fimmiluiti altfel decat prin lucrul potrivnicei, adica prin smerita cugetare. Pentru ca serne-

lExtras din: Ava Dorotei, i nv at atu r i f ol os ito a re d e s uf le t.30

I.MANDRLA ESTEUN SARPE CU 0 MlE DE CAI'ETE

tia naste nepasare, neascultare ~ipierzare, dupacum ~ismerita cugetare naste ascultare ~iman-tuire a sufletului. Am in vedere adevarata cu-getare smerita, nu cea care este numai in vorbesau in infatisare, ci simtamantul eel smerit carea prins radacini in inima. Asadar eel ce dorestesa afle adevarata smerenie ~i odihna pentru su-fletul sau trebuie sa deprinda smerita cugetare,~iva vedea ca in aceasta e toata bucuria, ~itoataslava, ~itoata odihna, dupa cum in mandrie sunttoate cele dimpotriva, Pentru ca, de ce am ajunsnoi supusi tuturor necazurilor acestora? Dare nudin pricina nebuniei noastre? Dare nu din prici-na ca nu ne infrfinarn reaua noastra voie? Darenu pentru ca ne tinem de sarnavolnicia noastraamara? $i de la ce altceva? Dare nu era omul, in-data dupa zidirea sa, in toata desfatarea, in toatabucuria, in toata odihna, in toata slava?

Nu era, oare, in Rai? I s-a poruncit sa nu fa-ca cutare lucru, iar ell-a facut, Vezi cemandrie?Vezi ce incapatanare? Vezi ce nesupunere?Dupa aceea, Durnnezeu, vazand atata nerusi-nare, zice: "Este nebun, nu stie sa se indulceascade bucuria Raiului. Dad nu trece prin restristi,va merge ~imai departe ~i va pieri cu desavar-sire. Caci daca nu afla ce este necazul, nu va stinici cee odihna." Atunci, Durnnezeu i-a dat pla-ta de care era vrednic, ~il-a alungat din Rai. $iomul a fost lasat in seama iubirii sale de sine ~ia voii sale, ca acestea sa sfarame oasele lui, ca

31


17/81

CUM s A BU{ulM MANDRIA

sa se invete sa nu mai urmeze siesi, ci porunci-lor dumnezeiesti, ca insa suferinta neascultariisa-l invete odihna ascultarii, precum s-a zis prinprorocul: Lepi ida reata de c red in ti : t e tia pedepsi (Ier.2, 19). Totu~i, bunatatea lui Dumnezeu, precumam zis deseori, ll cheama iarasi: u en iii L aM in e,to ti cei osteniii $i im poudrati, $i E u vii voi odihni pevo i (Mt. 11, 28). Ca si cum ar zice: "Iata ca ati os-tenit, iata ca ati patirnit, iata ca ati cunoscut rele-Ie urmari ale nesupunerii voastre; veniti acum,intoarceti-va: veniti, cunoasteti-va neputinta, casa intrati intru odihna ~islava voastra, Veniti deluati viata prin cugetarea cea smerita in locul se-metei cugetari, cu care v-ati omorat, inviitati-viide L aM ine, cii sunt bland $; sm erit c u in im a, $; vetia fl od ihnd su fl et el or voas tr e (Mt. 11, 29). De miraree, fratii mei, ce face mandria! Ce minune, cat deputernica este cugetarea smerita! Cad ce nevo-ie era de toate aceste restristi? Daca omul s-ar fismerit de la inceput, daca ar fi ascultat de Dum-nezeu ~iar fi pazit porunca, n-ar fi cazu t.Dupa cadere, Dumnezeu i-a dat putinta sa se

pocaiasca ~isa fie miluit, insa grumazullui a ra-mas neplecat. Pentru ca Dumnezeu a venit, zi-candu-i: A dam e, unde esti? Adica "din ce slava lace rusine ai ajuns?" Si, dupa aceea, intrebandu-l:"Pentru ce ai pacatuit, pentru ce ai calcat porun-ca?", pregatindu-l prin aceasta sa spuna: .Jar-ta-ma" Insa el n-a avut smerenie! Unde este cu-vantul "iarta-ma"? N-a avut pocainta, ci dimpo-

3 2

I.MANDRlA ESTEUN ~ARPE CU 0 MIE DE CAPETE

triva, Pentru ca el se impotrive~te i zice: Femeia,~ e c are m i-a i d at-o T u, m -a am iigit - inu a zis: feme-ta mea m -a am iig it, ci:fe me ia , p e ca re m i-a i d at-o T u,m -a am iig it, ca ~i cum ar fi zis: "Necazul acesta,pe care Tu l-ai adus pe capul meu". Pentru ca a s ase intampla intotdeauna, fratilor: cand omul nuvrea sa se mustre pe sinesi, nu va sta pe gandurisa-L invinuiasca nici pe Dumnezeu Insui. Du-pa aceea, Dumnezeu vine la femeie i-i zice: "Dece nu ai pazit nici tu porunca?" Ca ~i cum i-ar fidat de inteles: "Spune macar tu iarta-ma, ca sase smereasca sufletul tau si sa fii miluita." Darnici atunci nu aude cuvantul "iarta-ma", fiindca~iea raspunde: sarpele m-a amii gi t. Ca ~icum ar fizis: ,,$arpele a pacatuit, iar eu ce treaba am?" Cefaceti, ticalosilor? Pocaiti-va, recunoa~tep-va pa-catul, sa va para rau pentru goliciunea voastra.Nici unul dintre ei insa n-a vrut sa se invinuias-ca pe sine insusi, in nici unul dintre ei nu s-a-ga-sit nici un pic de smerenie. Asadar vedeti acumlimpede pana unde a ajuns starea noastra, iatain cat de multe ~i mari nevoi ne-a aruncat fap-tul ca ne indreptapm pe noi insine, ca ne tinemde voia noastra ~i urmam ei. Toate acestea suntodrasle ale trufiei, care este vrajma~a lui Dumne-zeu. lar odraslele smeritei cugetari sunt: mustra-rea de sine, neincrederea in intelegerea proprie,urarea voii proprii - pentru ca prin aces tea omulse invredniceste sa-~i vina in fire ~isa se intoarcala starea sa cea fireasca prin curatirea de sine cu

33


18/81

CUM s A BumlM MANDRIA

sfintele porunei ale lui Hristos. Fara smerenie nueste eu putinta sa te supui poruncilor i sa ajungila vreun bine, preeum a zis i Ava Marcu: "Fa-ra frangerea inimii este eu neputinta sa te slobo-zesti de rau i sa dobandesti virtutea." ~apte duhuri necurate'

Cuvantul lui Dumnezeu este nesfarsit de ma-re, iar omul, adancindu-se in el, dobandeste me-reu, chiar i fara sa iasa dintre hotarele intelege-rii Sfintei Biserici Ortodoxe, noi inoi nuante deintelegere, insemnatati si noime ale celor vesnicepe care nu le deseoperise mai inainte.Binecunoscuta igeneral intrebuintata este pa-

rabola Mantuitorului despre duhul neeurat ea_reaiesit din om. C iind duhu l necurat a iesit d in om , um -b Ui p rin locuri fo ra apa , ciiu ttin d od ih nd ~ i nu ga se~ -teo Atunci zice: "M a voi in toarce la casa m ea de undeam ie sit" ; ~ i v en in d, 0 a fl a g o li ta , m i itu ra iii ~ i im po d o-b ita . A tunci se duce ~ i ia cu sine a lte sap te duhuri m air el e d ee d! e l e i, i nt rii nd , s iil a~ lu ie sc a ic i, ~ise f ac c ele d epe u rm ii a le o mu lu i aceluia m ai re le d ecdt cele d in tdi.A ~a va ft ~ i c u a cest n ea m vic le an (Mt. 12, 43-45).Atunei cand sufletuI, dupa izgonirea pati-

mii, nu se poate umple eu un continut pozitiv i1 Extras din culegerea: Carte de ciipiltili pentru monahi ~i

mireni .35


19/81

CUM SA BffiUlM MANDRlA

sfant, duhurile necurate ajuta ca in el sa prindaradacini 0 impatimire cu mult mai abundenta,mai saturata ~i mai intensa: sapte duhuri necu-rate, cele mai rele dintre toate.Dar de ce sapte? Intamplator oare? Dar daca nuintamplator? lar daca nu intamplator, adica daca

numarul sapte nu are un inteles pur simbolic, caresemnifica deplinatatea, ci ~iun continut pe deplinreal, din aceasta reiese ca cele sapte patimi pe ca-re duhurile necurate le fac s a actioneze in sufletulomului sunt intotdeauna statomice, aceleasi (bi-neinteles, este yorba numai de cazurile cand mis-carile patimase - pe deplin concrete, cum ar fi be-tia si curvia - sunt alungate din suflet, iar acestanu se ingrijeste sa inceapa lucrarea cea buna),Observarea unor situatii de acest fel- iar pen-

tru omul atent ele sunt totdeauna la indemana-, precum ~i logica vietii duhovnicesc-morale aomului, dovedesc c a pacatul actioneaza la fel insituatii asemanatoare.Ce trebuie sa faca omul care a reusit sa biruieun obicei pacatos? Pentru inceput, trebuie sa-~ipuna min tea la straja inimii, ca ea sa cercetezemacar cele mai grosolane dintre gandurile paca-toase si, ca un paznic, fie el ~inu foarte bun, sa sestraduie sa nu Ie lase sa treaca pe cele care nein-doielnic sunt vrajmase,Primul porneste la actiune duhul necurat almandriei, care, in functie de caracterul ~i dis po-

zitia "pacientului", se manifesta printr-unul din-3 6

I.M A.NDIUA ESTE UN SARPE CU 0 M IE DE CAPETE

tre cele trei chipuri urmatoare: multumirea desine ("ce tare sunt, am reusit sa-mi birui singurpacatul"), nadajduirea in sine ("uite ca nu-i atatde greu; ~i eu am destula putere ca sa rna des-cure eu asta") ~iincrederea in sine ("pai uraciu-nea asta nici nu va mai indrazni sa se apropie demine, stiind ca sunt incercat ~i biruitor in luptacu ea"). Vazandu-l pe om ea este lipsit de experi-enta in viata duhovniceasca, il sminteste cu celetrei chipuri ale sale in toate combinatiile ~i ordi-nile posibile, patrunzand in sarmanul lui suflet~iintemeindu-se acolo.'Simtamantul multumirii de sine, care este atatde propriu lucrarii exterioare, alunga rama~itele

pocaintei (asta daca au mai ramas in suflet), inschimb llasa sa treaca pe cel de-al patrulea duhneeurat, al necaintei, nedorintei de a te pocai,care se arata triumfal ~ipompos. Aeesta trece fa-ra frica, ~i-linsotesc ajutoare de nadejde: indrep-tatirea de sine ~ineluarea aminte la sine. Vazandea intrarea e libera, numeroasele greseli de zi cuzi au patruns fara sa intalneasca piedici in sufletsi, ramanand nepocaite, si-au produs efectul dis-trugator, Pentru pacatele mai mari s-au gasit in-data motive de scuza. Omul se indreptateste pesine Ia scara mare pentru pacate, Chiar mergandsa se spovedeasca, ramane in esenta nepocait.Asa a ramas si fara cealalta arrna principala.Nepocairea pentru mandrie poate deja, in si-ne, sa atraga orice duhuri neeurate din "locuri

37


20/81


fara apa" - dar ele, avand multa experienta, stiucum sa actioneze, unde este eel mai comod saaplice lovitura cea mai dureroasa.Aceasta este data de urmatorul duh necurat:

duhul nerecunostintei. Pentru acesta este firescsa ocupe locul de mijloc acolo unde s-au aciuitdeja multumirea de sine, lenea, lipsa rugaciunii,necainta, Duhul acesta este foarte viclean, min-cinos ~i rautacios, Cel pe care pune el stapani-re devine intr-o mare masura strain de lucrareaSfantului Duh ~i nu aude insuflarile Lui. Duhulnecurat se salasluieste in om, ~i acesta se rosto-goleste in prapastie. Omul nerecunoscator nue instare sa vada nimic bun nici in lucrarile luiDumnezeu, nici inactiunile oamenilor care, dincompasiune, se grabesc sa-i sara in ajutor, ci i~iatribuie orice lucru bun.Tocmai atunci, in urma nerecunostintei, vineingalop cel de-al saselea duh. El aduce cu sinenepasarea fata de toti. El aduce cu sine fixareaasupra propriei persoane - ~icelui nepasator totioamenii ii sunt deja indiferenti, pentru ca top,din toate partile, il necajesc (bineinteles ca lui ise pare doar, insa pentru el necazurile cu pricinasunt intru totul reale). Inrairea ~i nemultumireasporesc. intre timp, in orbirea ~i nepasarea sa,chiar el provoaca necazuri in stanga ~iin dreap-ta, insa, nevazand oamenii, nu vede nici necazu-rile pe care le face. Potrivit ordinii naturale a lu-crurilor, injurul lui se inchide cercul singurata-

38

I. MANDRIA ESTE UN $ARPE CU 0 MIE DE CAPETE

tii. Cea mai distructiva este atitudinea lui fata decei care ii vor mantuirea ...Acest duh necurat a lucrat "pe cinste". In jur

sunt doar rama~ite - rama~itele bunelor relatiidin trecut. Potrivit obisnuintei inradacinate inel, omul vede in toate necazurile vina celor ca-re sunt ~iau fost injurullui, pe cand la el insusivede doar bunatate - insa insuflet e tot mai rau,iar din starea aceasta rea creste tulburarea. $i lu-crul principal este ca omul nu stie cum sa maiscape din ea.Tocmai atunci se furiseaza ~i se intinde ca 0

pel tea, in tot spatiul sufletului, eel de-al sapteleaduh necurat - duhul aeediei.Despre lucrarea lui se poate scrie 0 dizerta-

tie ... dar una trista. Ca atare, mai bine sa punempunct aici.


21/81

PROTOIEREUL lOAN VOSTORGOV

P iir ere a d e sin e'N u su nt c a c eila lii o am en i!

Le. 18, 11

Astazi, prin farisei ne-a fost dat un avertis-ment cu privire la un vrajmas cumplit al dez-voltarii morale ~i al intregii vieti duhovnicestia omului; vrajmasul acesta este parerea de sine.Cu cat aceasta este mai sincera, ca sa zic asa, alt-fel spus cu cat crede omul mai mult in calitatile~i inmeritele sale, cu atat este mai primejdioasa~ipierzatoare. Pentru tinerii vremii noastre, caresufera tocmai de parere de sine ~imarire de sine,care se considera sarea pamantului, floarea inte-lectualitaHi innoitori c;:imdrumatori ai viepi, ~i, ~pe care parerea de sine ii face intoleranti fata detoti cei ce nu-s de acord cu ei, este foarte folositorsa'se gandeasca adanc la aceasta cumplita boalaa duhului. Pentru ca in trup cea mai primejdioa-sa boala este cea de care omul nu-si da seama ~i

1 Extras din: Proloan Vostorgov, Ope re c omp le te , vol. 3.40

I. MANDRIA ESTE UN ~ARPE CU 0 MJE DE CAI'ETE

pe care n-o observa, i de aceea nu ia nici un felde masuri impotnva ei...Parabola despre vames ifariseu ne zugraves-

te parerea de sine intr-o forma vie, concreta. As-cultati cum se lauda fariseul inaintea lui Dumne-zeu: Nu su nt ca ce ila ui o am en i! Minte? Se preface?Foarte putin probabil. Fiindca nu pop sa crezi cail pop insela pe Dumnezeu. Nu. Dupa cat se ve-de, el era sincer convins ca este lipsit de pacat~iireprosabil, El isi enumera virtu tile cu deliciu."Postesc ... dau zeciuiala ..." $i, cred eu, nici aidnu minte; este foarte posibil si foarte probabil cael sa fi ipostit de doua ori pe saptamani, sa fi ~iplatit zeciuiala pentru venitul sau.$i totusi, el a plecat acasa osandit dupa ruga-

dune. Pentru ce a primit 0asemenea sentinta?Pentru ce a fost osandit? Ce rau a facut fariseul?Bineinteles, el nu a savarsit 0incalcare a Legii,

insa morala nu este 0 insiruire, 0 Iista de fapte,cimai intai i mai intai este un domeniu duhov-nicesc al dispozitiilor sufletesti, al simtamintelor~i al gandurilor, din care Yin dorintele ~i decurgfaptele. in aceste conditii, aceeasi fapta capatadiferite nuante, are diferite valori. La Liturghie,insfantul potir, pe sfanta masa, painea ~i vinulsunt cea mai mare taina: acasa, la masa, painea ivinul sunt simpla mancare. Operatia sangeroasaichinuitoare pe care 0face doctorul asupra bol-navului atrage stima ~i recunostinta: fapta san-geroasa a talharului, cu toate ca i acela tot cutit

41


22/81


a avut in mana ~ia ranit aceleasi parti ale trupu-lui, atrage blestem. $i faptele evlaviei au insern-natate, sunt sau nu recunoscute ca atare in func-tie de starea duhovniceasca din care provin. larfariseul ajunsese la 0 stare morala cumplita, ca-re a pus capat viepi lui duhovnicesti ~i a insem-nat moartea lui duhovniceasca. EI va face ~i deacum inainte aceleasi fapte ale evlaviei aparente,insa ~i de acum inainte acestea, intemeindu-sepe mandrie ~ipe parerea de sine, vor fi lipsite devaloare morala.Inchipuip-va un om care nu este doar sa~l,

ci chiar imbuibat: va vrea sa manance, oare? In-chipuiti-va un om care a baut apa pana la sat: vavrea sa bea, oare? insu~i gandulla mancare ii fa-ce sila celui imbuibat; pana ~i 0 singura inghiti-tura de apa ii face sila celui care nu simte absolutdeloc sete. Aplicati ceea ce am spus acum la do-meniul duhovnicesc. lata un om care se admirasingur, care este convins ca este ireprosabil, ca inel nu se gaseste nici un neajuns, ca a indeplinit cumulta prisosinta toate datoriile care au fost puseasupra lui: fariseul trebuia sa posteasca 0data pean, iar el facea aceasta de doua ori pe saptamana;trebuia sa dea zeciuiala numai din roadele cam-pului, iar el dadea din tot ce agonisea, chiar ~idinierburile neinsernnate: din menta, din chimen ~idin marar ... Poate un asemenea om sa aiba do-rinta de a se desavarsi mai depare, nazuinta sprechemarea cea mai malta? Se intelege ca nu. Mai

42

I .MANDRiA ESTE UN $ARPE CU 0 MlE DE CAPETE

mult decat atat, insusi gandul ca trebuie sa devi-na mai bun reprezinta pentru el, deja, 0jignire.in fata noastra este imaginea familiara a slu-

gii viclene ~ilenese, care, primind de la stapanulsau un talant de argint, s-a grabit sa-l ascunda,sa-l ingroape in parnant, I-a tinut, nu l-a cheltuit,l-a pastrat pana la venirea stapanului, si in stupi-da sa multumire de sine era convins ca ~i-a facutdatoria ia meritat rasplata, Totusi, el a fost osan-dit cu asprime: "Luap-i talantul", s-a zis despreel, ,,i dati-l celui ce are zece talanti ... lar pe slu-ga netrebnica aruncati-o in intunericul dinafara,unde va fi plansul ~i scrasnirea dintilor ..." latasentinta cuvenita unei asemenea impliniri lipsitede suflet, rautacioase imandre a datoriei.Caci crestinismul este religie a duhului, nu

trup, taram launtric, nu lucrare exterioara - ce-Ie exterioare vor veni, neaparat, de la sine atuncicand exista dispozitia launtrica potrivita: cacicrestinismul este nesfarsita desavarsire moral a,nu stagnare, asa incat cel care s-a oprit pe caleasuisului moral va regresa inevitabil; caci cresti-nismul este religie a viepi, nu a mortii. Crestinis-mul adevarat i viu este sete necontenita de totmai mare desavarsire ... Pentru ca fericiti sunt ceice flamanzesc ~iinsetoseaza de dreptate: acestiase vor satura: pentru ca nu este fapta buna caresa nu poata fi ~imai buna: pentru ca nu exista 0stare moral a atat de malta incat sa nu poate fi imai inalta ... Pentru c a acel ideal al desavarsirii

43


23/81


care e ararat crestinului este un ideal vesnic, ne-marginit, pururea neajuns: fiti desiivar~it i, precumTa ti il v os tr u e el c er es c e st e d es iiv ar~i t.$i din acest punct de vedere, in conditiile unei

asemenea aprecieri a purtarii omului, oare esteposibila, oare este adrnisibila i oportuna vreomandrie i parere de sine? Dimpotriva, simta-mantul adancii smerenii, cea mai modesta parerecu putinta despre sine, despre propriile calitap,merite i forte, constiinta permanenta a propri-ei nevrednicii i a micimii succeselor inregistra-te in viata duhovniceasca - iata ce apare firesc inom, iata ee-l caracterizeaza pe crestinul adevarati arata in el adevaratul gust duhovnicesc i lar-gul orizont al mtelegerii lui cu privire la desavar-sirea morala. EI se uita nu cat a strabatut deja dindrum, ci cat i-a mai ramas inainte, Iar inainte estemuntele Domnului, muntele suisurilor duhovni-cesti pana la Cer, inainte este imaginea desavar-sirii lui Dumnezeu insui, cu Care crestinul estedator sa semene. La vederea acestei imagini ne-sfarsit de inalte nu simp, oare, ca esti nesfarsit demic? Insa tu te compari cu altii, cu oameni ase-menea tie... Oare firul de nisip i stanca enormasunt, oare, atat de diferite in insemnatate cand Ieeompari eu globul pamantesc? Oare poti macarsa Ie loealizezi pe harta Pamantului?Ai daruri i merite ... $i esti gata sa Ie admiri?

Este semnul sigur ea de fapt nici nu ai asemeneamerite. Meritele sunt parfumuri, observa Sfantul

44


Teofan Zavoratul: cine e parfumat, nu baga deseama aroma. Chiar si in viata corpului gasimceva asemanator, Eu vorbesc aeum, iar voi ascul-tap - or, intre timp in fiecare din voi au loe ce-Ie mai importante procese din corp: sangele cir-cula, ereierul, nervii, muschii sunt activi, are loepereeperea luminii si a sunetului, se desfasoaratainica asimilare a mancarii de catre organism itransformarea ei in sange, in grasime, in muschii in alte tesuturi: aerul intra in plamani i Ie daoxigen, sangele se coloreaza ba intr-o culoare, bain alta ...Toate procesele aeestea sunt pentru corpcele mai importante; daca ar inceta macar un mi-nut, corpul este amenintat cu moartea. Iar voi nuobservati toate lucrurile acestea. A~a este ~i cucele mai inalte calitati duhovnicesti din om. CineIe are, nu Ie observa,Sa zicem ca ai reale calitap ale mintii, memo-riei, gandirii, imaginatiei. "Nu pot, zici, sa nu Ieobserv". N-ai decat sa le observi ~isa iti dai sea-rna de ele, insa gandeste-te: ce ai? $i cu ce te potilauda in cazul acesta? Doar nu pop sa-p schimbisingur nici inaltimea, nici sexul, nici varsta. $i telauzi cu lucruri straine, nu cu ale tale. Nu esteasta ca ~icum cineva ar pretinde glorie i recom-pense pentru faptul c a plamanii lui functionea-

- za asa cum trebuie i respira permanent aerul?Chiar daca ti-ai indeplinit toata datoria, ceea eein fapt e cu neputinta, si atunci Domnul iti spu-ne: c iin d u eti f ac e to ate c ele p or un cite u ou ii: S lu gi n e-

45


24/81

CUM s A BIRUIM MANDRlA

treb niee su ntem , e eea ee eram d ato ri sii j aee m am fii-cu t (Lc. 17, 10). Faptul di vezi un sfarsit al dato-riei ~i nu ti-o inchipui ca fiind nesfar~Wi da dejamarturie despre grosolania ta duhovniceasca.Iar daca te vei lasa prada parerii de sine, vei fi 0complete nulitate morala.Un scriitor genial a facut urmatoarea obser-

vatie cat se poate de nimerita: meritele ~i talen-tele omului sunt numaratorul lui, pe cand amo-rul propriu ~iparerea de sine, infumurarea, suntnumitorul. ~tip ~i voi ca numarul este cu atatmai marunt ~i neinsemnat cu cat numitorul es-te mai mare ...Pana acum am vorbit despre parerea de sine indomeniul moral, in raporturile omului cu sine in-susi. In viata ea are loc pe cai ~isub forme nenu-marate ~i foarte diverse, ~ipeste tot aduce roadape potriva: vatamare ~imoarte. Elevii iiosandesccu ingamfare pe profesori ~i, considerandu-sepregatiti, sunt gata sa-i ~iindrume: tinerii judecacu 0uimitoare usuratate, lipsa de jena ~i parerede sine despre toate problemele reIigioase, stata-Ie, sociale, propun poruncitor planuri ~i decizii,impart ordine, laude ~i condamnari instanga ~iin dreapta, "rezolva" cu usurinta oriee nedurne-riri; scriitorii iactivistii sociaIi sunt preapIini deconvingerea ca anume in ei, in vederile ~i inju-decatile lor, in sfaturile ~i in parerile lor se afladeplinatatea adevarului, infailibilitatea ~i desa-varsirea, iar ceilalti oameni sunt tonti ~ibuni de.

46

I .MANDRlA ESTEUN ~ARPE CU 0 MIEDE CAPETE

nimie, vrednici de izgonire ~i de pedeapsa fiind-ca nu sunt de acord cu ei; "oamenii de societate"traiesc innarcisistica inchinare Ia sine ~ii~i inchi-puie ca nu e nimeni pe Iume mai bun si desteptca ei, ca numai ei alcatuiesc opinia publica ~i cadegeaba nu Ii s-a cerut sfatul atunci cand a fostzidita Iumea. Toate acestea sunt manifestari aleduhului fariseie al parerii de sine.

P ii zi (i -v ii d e p li imada j ar is ei lo r, ne-a prevenitMantuitorul, Se stie ca plamada, pusa in fainachiar incantitate mica, patrunde in tot aluatuI, ildospeste ~i-l umfla. Asa ~iparerea de sine, man-dria ~i fatarnicia, aceasta plamada a fariseilor,patrunzand insufletul nostru chiar intr-o canti-tate redusa, lucreaza cu putere, se raspandestepana departe, due la pierzare tot sufletul, stra-batand in toate miscarile lui, otravind gandurile,simtarnintele ~i hotararile, iar de aici reflectan-du-se ~iin actiuni,Din tinerete trebuie sa ne pazim de aceasta

plamada. Din tinerete trebuie sa crestem cu con-stiinta indatoririlor, nu drepturilor noastre, ~itoata viata trebuie sa dezvoltam, in locul amo-rului propriu ~i mandriei ce ne sunt innascute,smerita constiinta a pacatoseniei, nevrednicieinoastre, constiinta care este atfit de proprie orto-doxului imbisericit, ~isa ne rugam cu gura ~icuduhul folosind minunata ~i mfintuitoarea ruga-ciune a vamesului cu inima lnfranta: Dumnezeu-l e, m i lo s ti v f ti m ie , p i ie ii to sulu i!

4 7


25/81

PREOTUL ALEKSANDR ELCEANINOV

Fo rtiir ea ta d emonic a(d es p re mand r ie )'

Cuviosul Isaac Sirul, mare cunoscator al pro-funzimilor duhului omenesc, scrie in Cuvantulal 41-lea: "Cel ce a dobandit simp rea pacatuluisau este mai presus decat cel ce invie cu ruga-ciunea sa mortii: cine s-a invrednicit sa se vadape sine insusi este mai presus decat eel ce s-a in-vrednicit sa-i vada pe ingeri."Tocmai la aceasta cunoastere de sine duce cer-cetarea problemei pe care am pus-o in titlu.~i mandria, i amorul propriu, i slava desar-ta, la care se pot adauga aroganta, laudarosenia,ingamfarea, sunt forme diferite ale unui singurfenomen fundamental: egocentrismul. Vom pas-tra acest termen generic, care acopera toate con-ceptele enumerate mai sus. .Din toate aceste cuvinte, prin intelesul cel maldens se deosebesc doua: slava desarta i man-

IExtras din: ProAleksandr Elceaninov, insemnari.48


dria; potrivit Sciirii, acestea sunt ca tanarul ibarbatul, ca grauntele i painea, ca inceputul isfarsitul.Simptomele slavei desarte, acestui pacat pri-

mordial, sunt urmatoarele: nesuferirea reprosuri-lor, setea de laude, cautarea cailor usoare, orien-tarea continua dupa altii: lICe0sa spuna cutare icutare? Cum 0sa li se para asta? Ce 0sa creada?""Slava desarta vede de departe privitorul cumse apropie, i pe cei maniosi ii face blanzi, pe ceiusuratici - seriosi, pe cei imprastiati - adunati, pecei lacomi - infranap, si aa mai departe" - toateacestea atata timp cat sunt spectatori...Timiditatea copilareasca i adolescentina nusunt adesea decat amorul propriu i slava desar-ta ascunse.Prin aceeasi orientare dupa privitor se expli-

ca pacatul indreptatirii de sine, care adeseori sefuriseaza pe nebagate de seama chiar i in spo-vedania noastra: "sunt pacatos ca toti", lIn-amdecat pacate marunte - n-am omorat pe nimeni,n-am furat" .In jumalele contesei Sofia Andreev-na Toistaia exista un pasaj caracteristic: ,,~i fap-tul ca nu m-am priceput sa-mi aduc copiii (mari-tandu-ma de fetita i traind inchisa 18 ani la tara)rna chinuie deseori." Principala fraza de pocain-ta este pe deplin desfiintata de indreptatirea desine dintre paranteze..Dracul slavei desarte se bucura, spune Cu-

viosul loan Scararul, vazand inmultirea virtu-49


26/81

CUM s A BlRUIM MANDRlA

tilor noastre: cu cat avem mai multe reusite, cuatat este mai multa hrana pentru slava desarta.""Cand tin post, rna slavesc in desert, iar atuncicand, pentru a-mi tainui nevointa, 0ascund, rnaslavesc in desert pentru intelepciunea mea. Da-dncep sa vorbesc, rna imbrac in slava desarta:daca pastrez tacerea, tot acesteia rna las prada,Oriincotro ai rasuci acest mara cine, spinii lui totin sus vor sta."Lev Toistoi cunostea prea bine esenta otravi-ta a slavei desarte. In jumalele sale timpurii, dinanii '50, se plange cu amar ca ajunge sa apara insufletullui un simtamant bun, ca indata se iveste~i autoadrniratia, "autopipairea" orgolioasa - ~iiata ca cele mai pretioase miscari sufletesti dis-par, se topesc ca zapada la soare. Se topesc in-seamna ca mor; inseamna ca din pricina slaveidesarte moare ce e mai bun in noi; inseamna caprin slava desarta ne omorarn pe noi insine, In-locuim cu fantome viata reala, simpla, buna. Celce se slaveste in desert nazuieste spre moarte, ~io primeste,"Rareori am vazut, scrie unul dintre autorii

contemporani, ca marea bucurie muta a suferin-tei sa strabata departarile sufletelor omenesti fa-ra sa fie insotita de acest tovaras dezgustator ca-re este cochetaria desarta, flecara (slava desarta).In ce consta esenta cochetariei? Dupa mine, in in-capacitatea de a fiinta. Oamenii cocheti sunt, inesenta, oameni inexistenti, pentru ca singuri i~i

50

I. MANDRIA ESTE UN ~ARPE CU 0 MIEDE CAPITE

echivaleaza fiintarea cu parerea celorlalti despreei. Trecand prin cele mai mari suferinte, oameniicocheti tind in mod organic sa le arate altora, fi-indca privirea straina este pentru ei ca luminilerampei pentru decoratiile teatrale" (Stepun, Ni-colae Peresleghin).Prinzand putere, slava desarta naste mandria.Mandria este increderea in sine extrema, ca-

re respinge tot ce "nu-i al meu"; izvor al maniei,cruzimii ~irautatii, refuz al ajutorului dumneze-iesc, "fortareata demonica". Ea este "perete dearama" intre noi i Dumnezeu (Ava Pimen); eaeste vrajma~ie fata de Dumnezeu, inceput a totpacatul: ea e in fiecare pacat, pentru ca fiecarepacat inseamna ca te lasi de bunavoie prada pa-timii tale, ca incalci in mod constient legea dum-nezeiasca, inseamna ca te obraznicesti impotri-va lui Dumnezeu, cu toate ca "tocmai cel supustrufiei are nevoie neaparata de Dumnezeu, pen-tru ca oamenii nu-l pot scapa pe unul ca acesta"(Scara).Dar de unde vine aceasta patima? Cum incepe?

Cu ce se hraneste? Ce trepte strabate in dezvolta-rea sa? Dupa ce semne poate fi recunoscuta?Aceasta ultima problema este deosebit de im-

portanta, fiindca cel mandru nu-si vede, de obi-cei, pacatul. "Un oarecare batran iscusit 11pova-tuia pe un frate sa nu se mandreasca, insa acela,orbit de mintea sa, i-a raspuns: "Iarta-ma, parin-te, inmine nu se afla trufie." lnteleptul batran i-a

51


27/81


raspuns: "Cu ce puteai, fiule, sa-p dovedesti tru-fia mai bine decat cu acest raspuns? ..."In orice caz, daca omului ii este greu sa-s i cea-ra iertare, daca este suparacios si banuitor, dacapomeneste raul ~iii osandeste pe altii, toate aces-tea sunt fara indoiala semne ale mandriei.Despre aceasta scrie minunat Simeon Noul

Teolog:"Oespre eel pe care, atunci cand 11necinstesteori il supara cineva, 11doare inima, cunoscut safie ca-l poarta in sanurile sale pe sarpele cel vechi(trufia). Daca va incepe sa rabde in tacere supa-rarile care i se fac, il va face pe acest ~arpe nepu-tincios ~ilipsit de vlaga: dar daca se va impotrivicu amaraciune ~iva vorbi cu obraznicie, ii va dasarpelui putere sa verse otrava in inima lui ~i samanance fara mila maruntaiele lui."In Cuvlintul impotr ioa piiglinilor al Sfantului

Atanasie cel Mare exista pasajul urmator: "Oa-menii au cazut in poftirea de sine, preferandcontemplarea de sine contemplarii celor dumne-zeiesti." In aceasta definitie scurta este surprinsainsasi esenta mandriei: omul, pentru care panaatunci centru si obiect al dorintei era Dumnezeu,I-a intors Acestuia spatele, "a cazut in poftireade sine", s-a dorit si s-a indragit pe sine mai multdecat pe Dumnezeu, a preferat conternplarii ce-lor dumnezeiesti contemplarea de sine.In viata noastra, aceasta recurgere la "con-templarea de sine" ~i "poftirea de sine" a deve-

52

I.MANDRlA ESTEUN SARPE CU 0 MIE DE CAPETE

nit pentru noi 0a doua natura ~ise manifesta eelputin prin putemicul instinct de conservare, atatin viata trupului, cat ~iin cea sufleteasca,o tumoare maligna incepe adesea de la 0con-tuzie sau de la iritatia de lunga durata a unuianumit loc: ~i boala mandriei incepe adeseorifie de la un cutremur neasteptat al sufletului (depilda, de la 0mare amaraciune), fie de la auto-aprecierea indelungata provenita, de exemplu,din succes, reusita, manifestarea permanenta apropriului talent.Adeseori este yorba de un asa-numit "tempe-

ramental", "entuziast", "patima~", talentat. Esteun fel de gheizer in eruptie, care prin activitateasa neintrerupta nu-L lasa pe Dumnezeu, nu-i la-sa nici pe oameni sa se apropie de el. El este plin,inghitit, imbatat de sine insusi. El nu vede ~inusimte nimic inafara arderii sale, talentului sau,de care se delecteaza, de la care primeste deplinafericire ~i satisfactie, Greu de facut ceva cu ase-menea oameni pana cand vulcanul lor nu se vastinge ... In aceasta consta pericolul oricarei 'inzes-trari, oricarui talent. Aceste calitati trebuie echi-librate de 0duhovnicie completa, profunda.In cazurile contrare - in marile arnaraciuni -

rezultatul este acelasi: omul este "inghipt" dedurerea sa, lumea din jur paleste ~i se intunecain ochii lui; nu se mai poate gandi la nimic, numai poate sa vorbeasca despre nimic in afara du-rerii sale; traieste prin ea, se tine de ea, infine, ca

53


28/81


de singurul lucru care i-a mai ram as, ca de sin-gurul sens al existentei sale. Caci doar exista oa-meni "care in msusi simtamantul propriei injo-siri au cutezat sa caute desfatare" (Dostoievski,Insemnari d in subt erana ).Adeseori, acest egocentrism se dezvolta in oa-menii linistiti, supusi, tacuti, in care din copilariea fost inabuita viata personala - i aceasta "su-biectivitate reprimata genereaza, in compensatie,tendinta egocentrica" (Jung, Tipuri le ps iho log ice)in cele mai diverse manifestari: omul este supa-racios, banuitor, cochet, doreste sa atraga aten-tia chiar prin intrettnerea iexagerarea barfelor laadresa sa; infine, chiar sub forma psihozelor, ide-ilor obsesive, maniei persecutiei sau maniei gran-dorii (vezi personajul Poprisdn allui Gogol).Asadar concentrarea asupra propriei persoa-

ne 1 1 mstraineaza pe om de lume i de Dumne-zeu; el se desprinde, ca sa zic asa, din trunchiulcomun al universului si se transforms intr-o as-chie de talas rasucita in jurul unui loc gol.Vom incerca sa punem in evidenta etapeleprincipale ale dezvoltarii mandriei, pornind dela usoara multumire de sine pana la extrema in-tunecare a sufletului ipierzarea deplina,La inceput este yorba doar despre 0preoru-

pare de sine aproape normala, insotita de 0bu-na dispozitie care se transforms adeseori in usu-ratate. Omul e multumit de sine, deseori hoho-teste, fluiera, fredo~eaza, pocneste din degete. Ii

54

I.MANDRlA ESTEUN ~ARPE CU 0 MIE DECAPETE

place sa para original, sa uimeasca ru tot felulde paradoxuri, sa faca spirite; manifesta gusturiaparte, este capricios la mancare. Da cu placeresfaturi si se amesteca "prietenete" in treburilealtora; ii da in vileag, fara sa vrea, exceptiona-lul interes fata de sine insusi prin fraze de genul:"stap. sa va spun eu", "nu, eu stiu mai bine", "amobiceiul sa...", "de regula, eu ..." (sau, cum gasimla Turgheniev, "am obiceiul sa prefer" ...).Vorbind despre necazul altuia, vorbesc, fara

sa-i dea seama, tot despre sine: "Am fost atat dezguduita, ca pana arum nu-mi pot reveni." Toto-data, enorma dependenta de aprobarea altora, infunctie de care eel ru pricina ba "inflorete", balIseofileste" ilIse acreste" .Ingeneral ins a, in sta-diul acesta dispozitia ramane luminoasa, Aceastaforma de egocentrism este foarte proprie tinere-pi, desi se intalneste i la varsta adulta.Ferice de omul care in stadiul acesta da de

griji serioase, mai ales pentru altii (prin casato-rie, familie), de munca, de efort, sau pe care ajun-ge sa-l fascineze calea religioasa i care, atras defrumusetea nevointei duhovnicesti, ii vede sa-racia si incepe sa doreasca ajutorul harului! Da-ca nu se intampla lucrul acesta, boala se dezvoltain continuare.Apare convingerea sincera de propria intaie-

tate. Adeseori, aceasta se exprima printr-o logo-ree neinfranata - caci ce este flecareala decat, pede 0parte, lipsa de modestie, iar pe de alta de-

55


29/81

CUM s A BIRUIM MANDRlA

lectare de sine prin procesul primitiv al desco-peririi de sine?. Natura egoista a logoreei nu seimputineaza deloc in urrna faptului ca ea atingeuneori 0tema serioasa: omul mandru poate vor-bi despre smerenie i tacere, poate ridica in slavipostul, poate dezbate problema: ceeste mai pre-sus, faptele bune sau rugaciunea?increderea in sine se transforma rapid in pa-

tima de a comanda; el atenteaza la libertatea al-tora (fara sa suporte nici eel mai mic atentat lalibertatea sa), dispune de atentia, de timpul, deputerile altora, devine obraznic i tupeist. Trea-ba lui este importanta, treaba altuia e un fleac.De toate se apuca, in toate se baga.in stadiul acesta, dispozitia celui mandru se

strica. in agresivitatea sa, el mtampina, bineinte-les, rezistenta: apare irascibilitatea, incapatana-rea, artagul: este convins ca nimeni nu-l intelege,nici macar duhovnicul; ciocnirile cu "lumea" seacutizeaza, i eel mandru face alegerea definiti-va: "eu" impotriva oamenilor, insa deocamdatanu iimpotriva lui Dumnezeu.Sufletul devine mohorat i rece; in el se insta-

leaza ingamfarea, dispretul, rautatea, ura. Min-tea se intuneca, distinctia dintre bine i rau de-vine tulbure, intrucat ea e inlocuita cu distinc-tia dintre "ceea ce e al meu" i "ceea ce nu-i almeu". EI iese din orice ascultare, este insupor-tabil in orice societate; scopullui este sa iasa cael, sa-i impresioneze, sa-i faca sa se simta inferi-

56

I.MANDRlA ESTEUN SARPE CU 0 MlE DE CAPETE

ori pe ceilalti: el cauta cu sete notorietatea - fieaceasta i de scandal -, razbunandu-se astfel pelume pentru ca nu-l recunoaste i Iuandu-si re-vansa in fata ei. Uneori, aceasta forta de auto-afirmare este orientata spre castigul material,spre cariera, spre activitatea sociala i politica,iar uneori, daca exista talent, spre creatie - iaraici eel mandru poate repurta, datorita energieisale, unele succese. Pe acest teren se dezvolta, deasemenea, schismele iereziile.in fine, pe cea din urma treapta, omul 0rupei cu Dumnezeu. Daca rnai inainte facea pacateledin neastampar, ca sa zic asa, ~i din spirit rebel,acum ii permite orice: pacatul nu-l chinuie, de-vine pentru el 0deprindere; daca in stadiul aces-ta poate sa-i fie usor, atunci poate sa-i fie usori cu diavolul, pe caile intunericului. Starea luisufleteasca este mohorata, lipsita de orice lumi-na, singuratatea lui e deplina - dar totodata areconvingerea sincera de corectitudinea caii sale isentimentul deplinei sigurante, in timp ce aripinegre n poarta repede spre pierzare.La drept vorbind, intre 0asemenea stare ine-

bunie deosebirea este marunta.eel mandru ramane iin aceasta viata in stare

de izolare deplina ("intunericul dinafara"). Ui-tati-va cum discuta i cum poarta disputele: fieca nu aude deloc ceea ce i se spune, fie ca audedoar ceea ce coincide cu parerile lui; iar daca ise spune ceva nepotrivit cu parerile lui, se supa-

57


30/81


ra ca ~icum ar fi fost jignit personal, devine bat-jocoritor ~i neaga cu inversunare. La cei din jurvede doar insusirile pe care el insusi le atribuiein mod arbitrar, asa ca ~i atunci cand lauda es-te mandru, inchis in sine, inabordabil pentru eelobiectiv. Caracteristic este faptul ca doua dintreformele cele mai raspandite de boala psihica -mania grandorii ~imania persecutiei - decurg inmod direct din "autoaprecierea sporita" ~i suntabsolut de neconceput la cei smeriti, simpli, ca-re uita de eullor. De altfel, ~i psihiatrii conside-ra ca la paranoie due in primul rand sentimen-tul exacerbat al propriei personalitati, atitudineadusmanoasa fata de oameni, pierderea capacita-pi normale de adaptare, pervertirea aprecierilor.Paranoicul clasic nu se ataca niciodata pe sine in-susi, el are totdeauna dreptate in proprii sai ochi~ieste acut nemultumit de cei din jur ~ide con-ditiile sale de viata.. .lata unde se arata profunzimea definitiei Cu-viosului loan Scararul: "Mandria este saracia ceamai de pe urma (extrema) a sufletului."Cel mandru sufera infrangere pe toate fron-

turile.Psihologic - mahnire, intuneric, sterilitate.Moral - singuratate, secatuire a dragostei,

rautate.Din punct de vedere teologic - moartea sufle-

tuIui, care premerge mortii trupesti, gheena incadin timpul vietii.

58

1. MANDRIA ESTE UN ~ARPE CU 0 MIE DE CAPETE

Fiziologic ~i patologic - boala nervoasa ~i su-fleteasca.I n incheiere, se ridica in mod natural proble-ma: cum sa ne luptam cu boala, ce sa opunempierzarii care-i ameninta pe cei ce merg pe aceas-ta cale? Raspunsul decurge din esenta intrebarii:smerenia, ascultarea fata de cel obiectiv; asculta-rea pe trepte - fata de oamenii indragiti, fata deapropiati, fata de legile lumii, fata de dreptateaobiectiva, fata de tot ce e bun in noi ~i inafaranoastra, ascultarea fata de Legea lui Dumnezeu~i,infine, ascultarea fala de Biserica, de randuie-lile ei, de poruncile ei, de lucrarile ei de taina.lar pentru asta este nevoie de ceea ce se aflala inceputul caii crestine: cin e vo ie ste s a vin a dupi;M in e, sa se lep ed e d e sin e.Sa se lepede ...sa se lepede zi de zi; zi de zi, cum

se spune inmanuscrisele cele vechi, sa-~i ia omulcrucea sa - crucea rabdarii necazurilor, a puneriide sine pe ultimul loc, a indurarii amaraciunilor~ia bolilor si a acceptant tacute a ocarilor, a ascul-tarii depline ~ifara rezerve, neintarziate, de buna-voie, bucuroase, neinfricate, statornice.~i atunci i se va deschide calea in imparatia

odihnei, "a preaadancii cugetari smerite, ce ni-miceste toate patimile" .Dumnezeului nostru, Care c elo r mdndri le s ta im-

poirio d, ia r c elo r sm eriii le d d har , se cuvine slava.


31/81

IEROMONAHULAMBROZIEERMAKOV

Din inviitiiturileSfantului loan Gurii de Aur

Mai mult decat toate patimile ilimpiedidi peom sa se mantuiasca mandria. Dupa cum spuneSfantul loan Cura de Aur, cele mai mari neno-rociri din istoria lumii zidite de Dumnezeu auavut intotdeauna ca obarsie mandria. Din prici-na ei ingerul de lumina s-a facut diavol. Adam,amagit cu nadejdea mincinoasa de a fi deopotri-va cu Dumnezeu, a fost izgonit din Rai ia deve-nit muritor. lstoria de mai apoi a omenirii arataca de fiecare data cand omul a visat cu mandriela egalitatea cu Dumnezeu a cazut in paganatate.Sfantul Parinte nu stie nimic mai nepotrivit pen-tru sufletul crestinesc decat mandria ~i nici unom mai neferidt decat omul suferind de aceas-ta boala.

IExtras din: Ierom. Ambrozie Ermakov, invatatura de-spre miiniuire a Sfiintului loan Gurii de Aur.

6 0

I.MANDIUA ESTEUN SARPE CU 0 M1EDE CAPETE

Mandria este 0"inflamape" a sufletului, rada-dna i izvor a toata paganatatea, culme a raului,patima care-l face pe om unealta a diavolului i11supune aceleiasi pedepse cu a ingerului cazut.Patima mandriei nu lasa nici 0 virtute sa sestatorniceasca in sufletul omului i sa-i faca lu-

crarea mantuitoare. Ca exemplu, Sfantul da pa-rabola despre vames si fariseu (v. Lc. 18,9-14) izice: "Fariseul, care postea de doua ori pe sapta-mana, nu era oare drept? Dar ce zice? Nu suni cace ilal ti oameni , r iip itor i, nedrept i (Lc. 18, 11).Adese-ori omul cu constiinta 'curata cade in mandrie, sidaca nu-l vatama pacatul, II vatama mandria."Mandria 11lipseste pe om de nadejdea man-tuirii. Viata duhovniceasca a crestinului trebuiesa fie Insotita de cunoasterea de sine ~i de cu-noasterea propriei neputinte - pe cand mandriaIl lipseste pe om de vederea duhovniceasca.si deaceasta cunoastere. Cu atat mai mult 11impiedi-ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu.Nimic nu este atat de potrivnic dragostei ca

mandria, Aceasta da nastere maniei, iubirii deslava, invidiei, geloziei, dispretului fata de sa-raci, patimii banilor, razbunarii ~i multor altorpatimi.

Aceasta patima tulbura mereu sufletul omuluisi-l face incapabil s a indure supararile ~irestristile.Sfantul loan da acestei patimi pierzatoare ur-

matoarea definitie.j.A te socoti mai bun decat se-menii till este mandrie." EI spune ca mandria es-

61


32/81


te semnul prin care se deosebeste 0minte mar-ginita ~i un suflet lipsit de noblete, EI consideraca pacatul mandriei este mai rau decat curvia, ~iexplica: " ...fiindca, desi curvia este un rau carenu poate fi dezvinovatit, dar cel putin unii maipot spune ca au fost biruiti de dorinta, pe candtrufia n-are nici 0pricina fireasca." Sfantul spu-ne, de asemenea, ca e mai bine sa fii prost decatmandru, Prostia este un rau doar pentru prostulmsu~i, pe cand mandria este 0 plaga ~i pentruceilalti.Mandria poate actiona mtr-un mod subtil, pecare omul lipsit de experienta viepi duhovni-cesti nu-l observe. De pilda, ea se manifesta in-direct atunci cand eel cu pricina nu poate rabdamgamfarea altui om bolnav de mandrie.Aceasta patima i~i are obarsia in necunostin-

ta de Dumnezeu. Afirmand aceasta, Sfantul ex-plica: "Cine-L cunoaste pe Dumnezeu asa cumtrebuie EI cunoscut, cel care stie cat de mult S-asmerit pe Sine Fiullui Dumnezeu, nuse va man-dri, ci se va mandri eel ce nu stie asta."Surse ale mandriei pot fi, de asemenea, cunos-

tintele ~i darurile neinsotite de dragoste. De pil-da, pe timpul Sfantului Apostol Pavel, crestiniiBisericii din Corint se mandreau unul fata de aI-tul cu harismele lor duhovnicesti i se intreceauin cunostinte filosofice. Mandria care le unbolna-vise sufletele a pricinuit numeroase neorandu-ieli in Biserica,

62

I.MANDRIA ESTE UN $ARPE CU 0 MlE DE CAPETE

Patima mandriei nu cunoaste sat i nu poatefi niciodata satisfacuta, "Daca eel mandru ar ve-dea ca irnparatul i se pleaca umilit ~i sta cu fricainaintea lui, nici atunci n-ar fimultumit, ciimaimult s-ar aprinde." 0 hrana pe care mandria si-odoreste in chip deosebit este "stapanirea imari-rea domniei". Ca sa nu ne imbolnavirn de aceas-ta patima, Sfantul ne sfatuieste sa fugim de oa-menii ingamfati, sa ne ferim de ei, sa ne scarbimi chiar sa-i uram. Bineinteles, el nu vorbeste aiddespre ura fata de oameni, ci de ura fata de paca-tul ai carui purtatori stint cei de felul acesta.In lupta cu mandria, crestinul trebuie sa se in-armeze cu virtutea opusa acestei patimi, i anu-

me cu smerenia, pe care inmultind-o prin ne-vointe, cu impreuna-lucrarea Sfantului Duh, vaputea birui trufia ise va putea imbogati cu mul-te alte virtuti.


33/81

PROTOIEREULALEXANDER SCHMEMANN

eel ce se inaltii pe sine va fi smerit'

Una dintre particularitatile principale, uni-ce in felullor, ale Evangheliei este constituita deacele scurte istorisiri-parabole de care Se foloses-te Hristos in invatatura Sa, in comuniearea Sa eupoporul - iar in parabolele acestea :ste .~imito~faptul ca ele, rostite cu aproape doua mn de amin urma, in conditii cu totul diferite de ale noas-tre, in cadrul unei alte civilizatii, intr-o eu totulalta limba, raman actuale, au ~iastazi aceeasi tin-ta - prin urmare, inima noastra.Sunt carp ~i cuvinte care, rostite foarte de eu-rand, ieri, alaltaieri, sunt deja invechite, uitate,s-au scufundat in nefiinta. Ele nu ne mai spun ni-mie, sunt moarte - pe cand aceste istorisiri, atatde simple in aparenta, traiesc 0viata depli~a. L~ascultam, ~i parca se in tam pIa ceva eu noi, ca Icum cineva ar privi in adancul sufletului vietii

IExtras din: ProAlexander Sclunemann, Omi l ii dumin i ca l e .64

I. M ANDRIA ESTE UN SARJ>E CU 0 M lE DE CAJ>ETE

noastre ~i ar spune ceva care ne priveste numaipe noi, numai pe mine.In aceasta parabola - despre vames i fariseu

- se povesteste despre doi oameni. .Vames" in-seamna strangator de impozite, profesie incon-jurata in lumea antica de dispretul general.Hristos spune: D oi oam eni s-au suit la tem plu,

c a s a se r oa ge : u nu l [ aris eu ~ice li ila lt tames. Par iseu l,s ta nd , a ~a se r ug a I n s in e: .Dumnezeule, iii muuumescc a n u s un t c a c eila lfi o am en i, riip ito ri, n ed re pii, a du l-te ri , s au c a~ia ce st n ame s. P o ste sc d e d ou i: o ri p e s ap ta -mana , d au zeciuiala d in to ate c ate c ~tig . " la r tame su l,d ep arte sta nd , n u v oia n ic i o ch ii sa -~ i rid ic e c atre c er ,ci-si b dtea piep iul, zidm d: .D um ne ze ule , fii m ilo stivm ie , p ac at os ulu i." Z ic v ou a, incheie Hristos aceastaparabola, c a a c e st a s -a c ob or at ma i i nd re pt ai la c as a s ad ed i! a ce la . F iin dc ii o ric in e s e ln alta p e sin e v a f i sm e -rit, iar eel ce se sm eresie pe sine va fi lniiltat (Lc, 18,10-14).Cateva randuri din Evanghelie, ~sa in eleeste exprimat eeva vesnic, eeva care cu adevaratpriveste toate timpurile ~itoate situatiile,Sa luam insa doar vremea noastra, sa ne luampe noi insine. Daca se poate spune ca eeva sta labaza vietii noastre politice, sociale - da, in fine, ~ipartieulare -, nu poate fi yorba decat - nu-i asa?- tocmai de aceasta necontenita inaltare de sine,afirmare de sine, sau, ca sa vorbim un limbaj maivechi, insa totusi vesnic, trufia. Ascultati cu lu-are-aminte pulsul vietii noastre contemporane:oare nu vom fi socati de aceasta monstruoasa re-

65


34/81

I.MANDIUA ESTE UN SARPE CU 0 MlE DE CAPETE

lor sunt asmutiti ceilalti: "Uitati-va la tradatorii, , ,acestial Sunt impotriva maretiei ~iputerii patrieilor! Sunt impotriva realizarilor ei! Se indoiesc defaptul c a aceasta este cea mai buna, cea mai pu-ternica, cea mai libera, cea mai fericita, cea mai ...,cea mai., tara, ~isa fiti fericiti ca nu sunteti ca re-negatii acestia nenorociti."Sa intelegem insa ca aceasta lupta, aceasta dis-puta, care acum este cunoscuta doar de 0minori-tate neinsemnata, este lupta ~idisputa privitoarela insesi izvoarele duhovnicesti ale vietii, fiindcatrufia fariseica nu este doar 0vorba.Mai devre-me sau mai tarziu, ea naste ura impotriva celorcare nu recunosc maretia lui "eu", desavarsirealui "eu". Ea naste persecutie ~i teroare. Ea du-ce la moarte. Parabola lui Hristos se infige ca unbisturiu in cea mai infricosatoare tumoare a lu-mii contemporane: tumoarea trufiei fariseice. Fi-indca atata timp cat tumoarea aceasta continua sacreasca, in lume vor imparati ura, teama ~i san-gele. ~i asa ~istau lucrurile acum. Doar intorcan-du-ne la aceasta forta uitata, dispretuita, respinsacare este srnerenia putem curati lumea. Fiindcasmerenia este recunoasterea celuilalt, este respectfata de celalalt ~ieste capacitatea de a-p recunoas-te cu barbatie imperfectiunea. De la laudarosenia,minciuna ~iintunericul fariseismului la lumina ~iintegritatea autenticei umanitati: la dreptate, lasmerenie, ~ila dragoste. lata chemarea acestei pa-rabole a lui Hristos, iata chemarea, prima chema-re a prirnaverii Postului celui Mare ...

67

CUM s A BO{ulM MANDIUA

clama pe care oamenii si-o fac singuri, de aceastaingamfare, de aceasta nerusinata lauda de sine,care au intrat in viata noastra intr-asa un hal in-eat aproape nu le mai observamj..Orice critica, revizuire, reevaluare, orice rna-nifestare de smerenie n-au devenit, oare, mai

mult decat un neajuns, un defect, ci0crima soci-ala ~ichiar politica?.,Analizati-va viata, viata societatii voastre, ba-

zele organizarii sale, si va trebui sa recunoastetic a asa stau lucrurile. Lumea in care traim estepatrunsa de 0 laudarosenie atat de naucitoare ~igrosolana, incat nici nu 0mai observa, pentru cai-a devenit 0a doua natura.Bineinteles, eel mai infricosator lucru este ace-

la c a fariseismul este socotit drept virtute. Atat demult timp, cu atata insistenta am fost nauciti cugloria, cu realizarile, cu lansarile ~i cu zborurile,atata vreme am fost tinuti in atmosfera acestei pse-udomaretii fantomatice, incat toate acestea chiarau inceput sa ni se para bune si frumoase, incat insufletul unor genera pi intregi a aparut chipul uneilumi in care numai puterea, numai mandria, nu-mai laud a de sine nerusinata reprezinta norma.Este timpul sa ne ingrozim de lucrul acesta,

sa ne amintim de cuvantul Evangheliei: o ri cin e s einaltii pe sine va fi smerit. Acum, putinii care vor-besc in soapta despre lucrul acesta, care amin-tesc de lucrul acesta sunt tarap prin tribuna-Ie sau inchisi in spitale de psihiatrie, si asupra

66


35/81

ARHIMANDRlTUL LAZAR

"Trufiei ii place sii-i inuete pe altii":trebuie crestinul incepiitor sii sefaciiinviitiitor aproapelui in lucrurilecare tin de credintii?l

Pe fondul ravnei duhovnicesti, provenite dintrufie, din aprinderea omului cu slava desarta,din parerea de sine, se dezvolta adeseori patimade a-i invata pe altii. In vremea noastra a devenitun lucru obisnuit ca fiecare sa-i invete i sa-simoralizeze aproapele, desi foarte des se fac in-vatatori cei care inca n-au facut nici macar cap-ve.pasi in viata crestina, ci doar i-au aruncat 0privire prin usa tntredcschtsa. Cum se intamplaadeseori in ziua de astazi, omul, dupa ce si-a pe-trecut toata viata in necredinta si in pacate, s-apocait i si-a schimbat intrucatva modul de via-ta a mers de cateva ori la biserica sau a stat cate-. 'va zile la manastire, a alat cateva legi i concep-

1 Extras din: Arhim. Lazar Abasidze, B olile a sc un se a lesufletului.6 8

l.MANDRlA ESTEUN $ARPE CU 0 MIE DECAI'ETE

pi crestine, a facut cunostinta cu unele reguli iranduieli bisericesti. In mod nemeritat, incepe sase mandreasca, iindata incepe sa-i invete isa-imustre pe apropiatii sai, pe prieteni irude, sa Iereproeze necredinta, neirnbisericirea, chiar sa-iacuze ca sunt slujitori ai satanei si asa mai de-parte. in numeroase cazuri, proaspatul conver-tit, care a inceput sa-i "indrepte" pe apropiatiisai, sa se straduie din rasputeri sa-i converteas-ca, sa Ie mantuiasca sufletele, ajunge el insusi sase poticneasca nu dupa multa vreme, ajunge sacada i sa se intoarca la viata pacatoasa de maiinainte, Iar cei pe care el ii mustra, vazandu-l instarea aceea jalnica.. atribuie crestinismului in-susi inutilitatea si neputinta i se indeparteaza imai mult de Biserica, de Dumnezeu.Cei mai multi dintre noi, indata ce citesc in

cartile duhovnicesti ceva instructiv sau sesizea-za 0 idee interesanta, se grabesc sa-i "serveas-ca" aproapelui, "spre invatatura", ceea ce au ci-tit, sa-l

cum să biruim mîndria-lecţii despre mîndrie şi vindecarea ei

Documents