Cultura plantelor furajere

Cresterea animalelor este o ocupatie straveche a locuitorilor de peaceste meleaguri si are un rol determinant în nutritia populatiei, constituindîn acelasi timp materie prima strategica pentru industria alimentara.Hranirea rationala a animalelor, mai ales în sezonul rece, când ele nu potpasuna, reprezinta factorul determinant care pune în valoare potentialul lorbiologic de realizare a unor productii variate, ridicate, constante an de an side cea mai buna calitate. De aceea, cresterea animalelor, starea lor desanatate si capacitatea productiva depind în cea mai mare masura deasigurarea în tot timpul anului de furaje (nutreturi) bogate în diferiticonstituenti chimici. Acestia la rândul lor sunt transformati în alte substanteplastice si energetice necesare pentru cresterea si dezvoltarea animalului,precum si pentru formarea productiei specifice (lapte, carne, oua, lâna).Specialistii sunt de acord ca dintre toate categoriile de nutreturi care sefolosesc în hrana animalelor cele de origine vegetala prezinta cea mai mareimportanta biologica si economica.

Resursele vegetale furajere

Plantele furajere constituie un capitol importantal fitotehniei si se subordoneaza principiilor si metodelor generale deagrotehnica. Ele au însa particularitati biologice, ecologice si tehniceproprii, care le deosebesc de alte plante agricole implicate în alimentatiaomului, desi o parte din aceste sunt folosite drept furaje. Se poate vorbi de orelatie directa plante agricole – plante furajere – alimentatia animalelor. Înacest sens se pot mentiona sursele care asigura furajele:- plantele cerealiere si leguminoase din care se produc nutreturileconcentrate si cele grosiere (paiele, pleava, cocenii, vrejii);- plantele agricole de la care rezulta reziduuri valoroase dupaprelucrarea lor industriala: floarea soarelui (sroturi si turte), sfecla dezahar (borhotul si melasa);- plante radacinoase precum sfecla furajera, morcovul furajer, broajbasi turnepsul;

- plantele din grupa bostanoaselor (dovlecelul furajer) si al verzei(varza furajera), gulia furajera;- plantele tuberculifere: cartoful si topinamburul;- plantele oleaginoase: floarea soarelui si rapita.- plantele furajere propriu-zise, care produc nutretul verde, fânul sisilozul.Clasificarea plantelor furajere . În situatia actuala aagriculturii, când septelul de animale s-a înjumatatit si suprafata cu furaje ascazut dramatic, reabilitarea acestora este un obiectiv prioritar, îndeosebipentru exploatatiile agricole mici care detin un numar redus de animale.

Producatorul agricol si în acelasi timp crescatorul de animale trebuie sa stiesa aleaga si sa cultive, pe mica lui parcela de pamânt, acele plante furajerestrict necesare pentru hrana animalelor, care sunt adaptate si la conditiilelocale de sol si clima. Problema se pune cu aceeasi acuitate si pentruexploatatiile (fermele) mijlocii si mari, care pot cultiva furajele în cadrulunui asolament special.Burcea P. si Ignat Al. (1974) grupeaza plantele si culturile furajere înmai multe categorii dupa urmatoarele criterii:- durata ciclului biologic: anuale, bianuale, perene;- epoca de semanat: de primavara, de toamna, în miriste;- modul de cultura: culturi simple (pure), culturi mixte, în ogorpropriu, în miristi, culturi intercalate (porumb cu dovlecei);- produsul obtinut: tulpina, frunze, fruct, radacini, tuberculi;- scopul cultivarii: pentru masa verde, fân, siloz, boabe;- caracteristicile botaniceS-a preluat de la autorii citati mai sus clasificarea botanica a plantelorfurajere, care din punct de vedere fitotehnic cuprinde acele plante a carorproductie se foloseste în întregime ca nutret pentru animale, fie în stareverde sau murata (siloz), fie uscata sau sub forma de fân:- gramineele anuale: porumbul, orzul, ovazul, secara, grâul, sorbul,iarba de sudan, meiul, dughia;- gramineele perene: raigrasul, galomatul, paiusul de livezi,timoftica, obsiga;- leguminoasele anuale: soia, mazarea, mazarichea, bobul, lupinul;- leguminoasele pere ne: lucerna, trifoiu, sparceta, ghizdeiul;- tuberculifere si radacinoase: cartoful, topinamburul, sfecla dezahar, morcovul furajer, napii de miriste;- bostanoasele: pepenele furajer, dovleacul, dovlecelul;

- alte plante: floarea soarelui, rapita, varza furaje ra, gulia furajera;Conveierul verde. Resursele vegetale furajere permit ca înorice exploatatie agricola, în cadrul asolamentului, sa se organizeze unconveier verde, adica o succesiune de culturi în decursul unui an, care sacontribuie la o alime ntare sustinuta si echilibrata a animalelor care se cresc.Prin acest sistem de culturi animalele sunt asigurate permanent cu nutretverde, proaspat. Important este ca recoltarea plantelor folosite în conveier safie astfel esalonate, încât sa se obtina treptat, pe masura cerintelor de hrana aanimalelor.Se deosebesc trei tipuri de conveier:a) artificial în regiunile secetoase, lipsite de pajisti naturale, undeconveierul verde este alcatuit din plante cultivate, dintre care douatreimi sunt plante de nutret anuale, iar restul plante perene (deexemplu lucerna);b) natural în regiunile umede, unde pajistile naturale sunt suficiente side buna calitate; baza conveierului verde o formeaza pasunile siotava fânetelor; acesta este un conveier natural;

c) mixt în regiunile mai putin umede, unde exista pajisti naturale, darare nu satisfac decât partial necesarul de nutret verde; conveierul areun caracter mixt: o parte din necesar este satisfacuta de productiapajistilor naturale si alta parte din productia plantelor cultivate.Conveierul verde se poate organiza astfel încât sa satisfaca mai multecategorii de animale sau se poate organiza câte un conveier pentru fiecarecategorie de animale.Structuri de culturi furajerePe zone ecologice, societati si ferme agricole se pot organiza culturifurajere, cu o anumita structura, care sa poata fi valorificate de animale,datorita continutului echilibrat în principii nutritive (saruri minerale, protide,vitamine).Structuri cu plante perene destinate cositului de masa verdeadministrata la iesle si conservata dupa metoda semisilozului:- lucerna (17 kg/ha samânta) + golomat (8 kg/ha samânta), amestecrecomandat pe solurile de tip cernoziomic si brun roscate de padure,în toate zonele ecologice agricole;- trifoi rosu (13 kg/ha samânta) + golomat (10 kg/ha samânta),amestec ce se poate cultiva în sudul Moldovei, Câmpia Româna siDobrogea;

- trifoi rosu (13 kg/ha samânta) + raigras aristat (8 kg/ha samânta),amestec indicat pentru Câmpia Transilvaniei, centrul si nordulMoldovei, în zonele cu temperatura medie anuala mai mica decât+10°CStructuri cu graminee pentru boabe, cu plante care se recolteaza la30-40 % umiditate:- orz de toamna + sorg boabe în cultura dubla, pentru Câmpia Dunarii,Dobrogea, Câmpia Banatului si cernoziom urile din sudul Moldoveicu temperatura medie anuala mai mare de +10°C;- orz de toamna + porumb siloz în cultura dubla, amestec indicatpentru zonele cu cernoziom si soluri brun roscate de padure.Structuri pentru masa verde, recoltate în succesiune pentru furajarela iesle sau conservare (fig.1. 1.)- raigras aristat semanat toamna, consit de doua ori, urmat în culturadubla de porumb pentru siloz sau de hibridul sorg x iarba de sudan;- orz de toamna recoltat succesiv si urmat de porumb în cultura dublasau de hibridul sorg x iarba de sudan;- hibridul sorg x iarba de sudan.Structuri pentru însilozare în amestec cu coceni de porumb:- sfecla furajera din soiurile monogerme, Abondo si Bolero sipoligerme, Polifuraj 2 si Cyclop Poly, indicata pe terenurile irigate siîn zonele cu precipitatii medii anuale de 650mm;- gulia furajera pe terenurile podzolice;

Fig. 1.1. Cositul fânului verde

Cultura porumbului pentru siloz

Zonarea ecologica. Se cultiva în mai toate zonele ecologice,dar foarte favorabile sunt zonele irigate din Câmpia Dunarii, Dobrogea,sudul Moldovei si Câmpia Banatului, pe soiurile de tip cernoziom, balan destepa, brun roscate de padure si aluvionare.Locul în asolament. Ca plante premergatoare se recomandacerealele de toamna si culturile perene, mai putin sfecla de zahar.Hibrizii. În cultura se prefera hibrizii precoci (35-40%) dinsuprafata si târzii (60-65%): Elan, Turda 200, Fundulea 420.Pregatirea terenului. Porumbul reactioneaza foarte bine la fertilizareacu gunoi de grajd si moderat la îngrasamintele cu azot, fosfor si potasiu. Calucrari ale solului se recomanda nivelarea terenului, aratura la începutulsezonului rece si pregatirea terenului în vederea semanatului cu grapa cudiscuri în agregat cu grapa cu colturi.Semanatul are loc în luna aprilie cu 50-70.000 plante/ha pe teren

neirigat si 80-85.000/ha pe teren irigat, la distanta de 70 cm între rânduri.Îngrijirea culturii consta din câteva udari, combatereaburuienilor, a bolilor si daunatorilor.Recoltarea se face când porumbul a acumulat o masa vegetalamaxima în faza de ceara a boabelor cu masini specializate.Productia poate atinge 60-80 tone/ha masa verde în conditiide irigare si 25-40 tone/ha pe teren neirigat.

Cultura sorgului furajer.Aceasta planta începe sa se impuna în alimentatia animalelor pentrucontinutul mare în calciu si fosfor si pentru rezistenta la seceta.Sorgul ca specie (sorghum vulgare, sorgum bicolor) are doua subspeciifolosite ca furaje: sorgul pentru boabe cu panicul compact, dens careformeaza boabe mari si sorgul furajer cu panicul rasfirat si care lastaresteputernic . La acestea se adauga hibridul sorg x iarba de sudan,creatia Institutului de la Fundulea.

Zonarea ecologica. Se cultiva în Câmpia Româna, Dobrogea,sudul Moldovei si Câmpia Banatului pe soluri de tip cernoziom si brunroscat de padure dar prefera si aluviunile.Locul în asolament. Sorgul urmeaza dupa leguminoaseperene, cereale de toamna, sfecla de zahar, porumb, plante medicinale,plante furajere, care elibereaza terenul pâna la 25 aprilie în culturaprincipala.Hibrizii. Se cultiva numai hibrizi simplii dupa cum urmeaza:- La sorgul pentru boabe: Andreea, Arolba, Fundulea 21, Fundulea 30,Fundulea 32;- La sorgul furajer: Nutricom;- La hibridul sorg x iarba de sudan: Fundulea 1104, Tinca si Tutova.Pregatirea terenului. Se pregateste terenul începând cuîncorporarea a 30-80 tone/ha gunoi de grajd odata cu aratura, la care seadauga fosfor si potasiu în doze de 50-90 kg/ha. Sorgul valorifica eficientazotul care se aplica la semanat si dupa fiecare coasa. Ca lucrari ale soluluise asigura aratura de toamna si patul germinativ în primavara cu grapa cudiscuri si cu combinatorul în preziua semanatului.Semanatul se efectueaza dupa 1 aprilie, la o temperatura în sol de+12...13°C fiind o planta iubitoare de caldura, asigurând urmatoarele reguli:- La sorgul pentru boabe: numar de plante la ha 77–200 mii plante lateren irigat si 150–300 mii plante la teren neirigat; Norma desamânta 8–12 kg/ha; distanta între rânduri 50–70 cm; adâncimea 3–6cm în functie de sol,

- La sorgul furajer si hibridul sorg x iarba de sudan: numar de plante150–200 mii/ha; samânta 40 kg/ha; distanta între rânduri 12,5–15cm; adâncimea de semanat 2–3 cm.Îngrijirea culturii. În perioada de vegetatie se fac lucrari de

îngrijire a culturilor prin 2–3 udari, erbicidarea cu SDMA în faza de înfratirea plantelor si combaterea daunatorilor (Tanymecus) cu Decis sau Sinoratox.Recoltarea. Pentru nutret verde începe când plantele auînaltimea de 40-50 cm si se continua timp de 20-25 de zile pâna la aparitiapaniculului. Pentru fân se recolteaza când apare paniculul.Productia, este de 25-30 tone/ha masa verde.

Cultura lucerneiZonarea ecologica. Lucerna (Medicago Sativa) este plantafurajera cu cea mai mare suprafata si se cultiva în toate zonele ecologice, cuprecadere pe terenurile irigate si pe tipurile de sol cernoziomice profunde,permeabile, bine aprovizionate cu substante nutritive cu ph peste 6,5. De asemenea da rezultate bune pe soiurile brun roscate de paduresi balane de stepa irigate.Locul în asolament. Ca plante premergatoare preferacerealele de toamna, cartoful timpuriu, mazarea si plantele anuale furajererecoltate pâna la începutul toamnei. Lucerna ramâne în asolament 2–3 anidupa care se desteleneste. Amplasarea lucernei dupa prasitoare timpurii nuse recomanda. În zonele colinare este de preferat sa se cultive în amestec cugraminee perene, iar în cele de câmpie singura (cultura pura). Pe terenurileirigate se asociaza foarte bine cu golomatul.

Soiurile. În tara noastra au fost create o serie de soiurivaloroase, cu potential ridicat de productie si rezistenta marita la boli. Listaoficiala a IDTIS propune pentru cultivate 17 soiuri perene dintre carementionam: Adonis, Aurora, Satelit, Selena, Super, Topaz, Triumf.Pregatirea terenului. Consta în fertilizare cu gunoi de grajdla planta premergatoare cu 2 sau 3 ani înainte ca lucerna sa vina pe aceeasisola, fosfor în cantitate de 50-120 kg P2O5/ha, azot numai pe solurile slabaprovizionate, la fel si potasiu. Aratura se executa la 22–25 cm adâncime laînceputul toamnei, iar patul germinativ cu grapa cu discuri, urmata detavalug, în primavara.Semanatul. Se practica între 1-15 martie în zonele de câmpiesi 5-25 martie în zonele de deal, în cultura irigata. Institutul de la Fundulearecomanda semanatul pe terenurile irigate între 15-28 august în zonacolinara si 25 august-5 septembrie în câmpia din sudul tarii. Aceasta epocaare o eficienta ridicata ceea ce face ca în anul I de vegetatie productia sacreasca cu 70-100%, consumul de erbicide sa sca da cu 50-70%, cel de apacu 15-20%, iar combustibilul la lucrarile solului cu 20-30%. Semanatul seexecuta la 12,5 cm între rânduri cu 20-22 kg/ha samânta, la adâncimea de1,5-2,5 cm.Îngrijirea culturii consta din udari repetate în perioada devegetatie, dupa fiecare coasa, combaterea buruienilor pe cale chimica,precum si a bolilor si daunatorilor. De retinut ca odata cu recoltarea maseiverzi tratamentele se suspenda pentru a nu intoxica animalele care oconsuma.

Recoltarea. Se recoltea za dupa urmatorul program: în anul Iîn intervalul dintre începutul si mijlocul fazei de înflorire a plantelor; înurmatorii ani la faza de îmbobocire. Se recolteaza manual cu coasa sau cumasini specializate.Productia. Rezulta din 3-4 coase în anii normali si 5-7 coasepe terenurile irigate, ajungându-se la 50-70 tone/ha masa verde, iar peterenurile neirigate la 25-30 tone/ha.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate