Crucea greacă înscrisă – prezentare ilustrată a tipologiei şi exemple din arhitectura bisericilor din łara Românească şi nu numai. Model şi modelat Tipul de cruce greacă înscrisă s-a constituit la sfârşitul perioadei timpurii (apar doar prime încercări de construcŃii de dimensiuni mici) şi se dezvoltă in periodele medie si târzie. Din punct de vedere constructiv este alcătuit dintr-un sistem de patru bolŃi cilindrice dispuse în cruce la intersecŃia cărora, prin intermediul unor pendentivi se ridică, direct sau deasupra unui tambur cilindric, cupola. BolŃile cilindrice sunt rezemate pe arcade care la rândul lor descarcă pe patru stâlpi dispuşi în colŃurile pătratului şi pe pereŃii laterali. Cele patru spaŃii care completează volumul sunt acoperite la nivel inferior, sub naşterile cilindrilor principali, cu bolŃi cilindrice simple, intersectate sau cupolete. Prin înfiinŃarea mitropoliei łării Româneşti (1359), pusă sub autoritatea patriarhiei constantinopolitane şi prin legăturile cu centre însemnate din Serbia macedoneană (vin meşteri şi artişti sârbi în Ńările române) pătrunde influenŃa bizantină în edificare. În łara Românească tipul de cruce greacă înscrisă nu are o răspândire largă, dar se remarcă Biserica domnească Sf. Nicolae, care este un edificiu ce se apropie de modelul ideal al acestui tip de plan. Începută în ultimii ani ai domniei lui Basarab I (cca. 1310-1352) şi continuată în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364) , biserica este de dimensiuni mari. Dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior al planului are o lăŃime de 14,55 m si o lungime de 23,5 m , iar înălŃimea până la vârful acoperişului turlei depăşeşte 23 m . Edificiul este întrecut din punct de vedere al mărimii doar de Biserica Pantocratorului din Constantinopol , construcŃie pe care o putem considera model pentru biserica argeşeană. Naosul Pantocratorului măsoară 16x16 metri, iar lungimea interioară, de la uşa exonartexului până la începutul curburii absidei este de 35 de metri. De asemenea trebuie menŃionată biserica SfinŃii Apostoli din Salonic (terminată prin anii 1312-1315) care este cel mai apropiat edificiu de biserica Sf. Nicolae Domnesc din punct de vedere al planului,a elevaŃiei şi a proporŃiilor generale. Există totuşi câteva diferenŃe dar care pot fi considerate insignifiante. De exemplu la biserica din Salonic stâlpii din navă sunt înlocuinŃi cu coloane şi se manifestă tendinŃa de a multiplica numărul laturilor poligonului absidei. La biserica din Argeş lipsesc aripile laterale ale nartexului (prin urmare şi turlele corespunzătoare),pe când biserica Sf. Apostoli e înconjurată pe trei laturi de un nartex, încoronat cu patru cupole laterale.

Plan şi vedere Biserica Sf. Nicolae

Tipul de cruce greacă înscrisă s-a dezvoltat pe teritoriul łării Româneşti ca un rezultat al interpretării modelului argeşean . Biserica din Hîrtieşti este modelată după formele structurale caracteristice bisericii Sf. Nicolae Domnesc. Există însă anumite diferenŃe din punct de vedere al concepŃiei spaŃiale. Altarul are o singură absidă care este lipită direct pe braŃul dinspre răsărit al navei, iar pronaosul este absent. Caracteristicile bolŃilor se aseamănă mai mult cu tipul simplu de cruce greacă

înscrisă, caracteristic şcolii sârbeşti. Astfel se remarcă o asemănare cu biserica Zaum de pe malul Lacului Ohrida, construcŃie ce datează din secolul al XIV-lea (1361). Are un plan în formă de cruce, cu un dom aşezat deasupra naosului, iar o serie de arce oarbe despart cele trei abside ale bisericii. În forma ei originală avea şi un pridvor, diferenŃiindu-se astfel într-o oarecare măsură de biserica din Hîrtieşti. De asemenea se observă că cele doua biserici se aseamănă şi prin modul de acoperire a braŃelor crucii, nu cu cupole cilindrice ci prin intermediul unor acoperişuri în două ape.

Plan şi secŃiune longitudinală a Bisericii din Hîrtieşti Vederi biserica Zaum

Biserica Mitropolitană din Tîrgovişte reprezintă un alt edificiu modelat având planul aproape identic cu cel al bisericii domneşti din Curtea de Argeş. În interior este aceeaşi împărŃire a navelor prin stâlpi pătraŃi, formând crucea greacă înscrisă, iar spre răsărit se intercalează travei intermediare care măresc spaŃiul altarului, însă aici absida altarului este mai alungită. Pronaosul este la fel de strâmt ca şi la biserica domnească, însă la aceasta din urmă peretele despărŃitor dintre naos si pronaos are o singură perforaŃie, comparativ cu biserica de la Tîrgovişte unde numărul acestora creşte. Cele două construcŃii prezintă diferenŃe notabile din punct de vedere al aspectului exterior; pentru zidăria bisericii tîrgoviştene a fost folosită exclusiv cărămida în locul apareiajului mixt de la modelul argeşean.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează biserica , putem presupune că la ridicarea acesteia au luat parte si meşteri sârbi datorită multiplicării numărului de turle, caracteristică întâlnită la biserica mănăstirii Manasija din Serbia , ctitorie a lui Ştefan Lazarevic (1407-1418). De aici putem deduce că a apărut cam în aceeaşi perioadă ca şi această biserică din Serbia. Fosta mitropolie din Tîrgovişte avea cinci turle dintre care, cea centrală ridicată peste pătratul de la întretăierea braŃelor crucii, şi două aşezate în faŃa absidelor laterale, întocmai ca la Manasija. Celelalte două turle sunt situate deasupra pronaosului. Astfel biserica vechii mitropolii de la Tîrgovişte este un edificiu modelat, având două exemple remarcabile cel din Curtea de Argeş si cel din Manasija.

SecŃiune longitudinală - Mitropolia din Tîrgovişte SecŃiune longitudinală - Biserica Manasija

La sfârşitul secolului al XVI-lea şi la jumătatea secolulul al XVII-lea au mai apărut două exemple de biserici în cruce greacă înscrisă. Acestea se apropie mai mult de modelul vechii mitropolii din Tîrgovişte, o construcŃie modelată ce devine model. Biserica Domnească din Tîrgovişte are un plan cruciform şi se distinge de lăcaşurile ridicate la sfârşitul secolului al XVI-lea prin proporŃiile sale care nu au mai fost întâlnite până atunci, dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior măsurând 14 metri pe 30 de metri. Deasupra intrării în naos, pentru familia domnească, Petru Cercel adaugă un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua construcŃii. Planimetria edificiul este foarte asemănătoare cu cea a vechii mitropolii, diferenŃele fiind destul de mici : legătura dintre naos şi pronaos se realizează prin intermediul unui singur gol , iar pridvorul este de dimensiuni mult mai mici. Se remarcă diminuarea numărului de turle, care aici sunt în număr de trei , fiind suprimate cele doua mici turle de deasupra pastoforiilor.

Planul fostei mitropolii din Tîrgovişte Planul bisericii domneşti din Tîrgovişte

Biserica Sf. Dumitru din Craiova (1651) are o compoziŃie foarte asemănătoare cu cea a bisericii domneşti din Tîrgovişte. Se diferenŃează de aceasta prin sinteza realizată între o structură spaŃială şi planimetrică bizantină şi o plastică arhitecturală de factură gotică, cu zece contraforturi (dintre care două dispuse oblic pe faŃada de vest). Este foarte puŃin probabil ca acestea să aibă un rol structural având în vedere structura spaŃială şi masivitatea zidurilor, însă acestea marchează o elansare pe verticală prin intermediul accentelor de umbră date de contraforturi pe faŃadă, căpătând astfel un rol estetic. În afară de aceste elemente, cele două biserici se diferenŃiază şi prin intermediul pridvorului, care aici este unul deschis.

Plan şi vedere biserica Sf. Dumitru - Craiova

Modelul argeşean îşi exercită influenŃa până in secolul al XVIII-lea, când apare tipul de cruce greacă înscrisă la pronaosul bisericii fostei mănăstiri Văcăreşti din Bucureşti. Ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat a fost zidită între 1716 şi 1722. Are un pronaos lărgit , iar turla centrală este largă şi înaltă şi se ridică pe patru puncte de sprijin izolate prin intermediul a patru bolŃi semicilindrice, ce determină în spaŃiu o cruce înscrisă. PorŃiunile din plan cuprinse între braŃele crucii şi zidurile încăperii sunt acoperite cu bolŃi semicilindrice transversale. Datorită funcŃiei diferite a spaŃiului în cadrul bisericii prezintă anumite diferenŃe, pronaosul de formă dreptunghiulară fiind lărgit pe direcŃia transversală a construcŃiei şi nu în axul longitudinal al ei. Peretele dinspre apus are o singură perforaŃie la fel ca la modelul argeşean, diferenŃa constând în cele două spaŃii diferite pe care le separă (pridvor de pronaos, respectiv pronaos de naos).

Plan şi perspectivă a bisericii fostei mănăstiri Văcăreşti

Prin cele câteva biserici constituite după principiul tipului de cruce greacă înscrisă se remarcă deschiderea domnitorilor łării Româneşti către moştenirea Bizantină şi o abilitate de interpretare şi adaptare a modelului în funcŃie de posibilităŃile constructive şi chiar în funcŃie de necesităŃi. Prin preluările succesive s-au realizat, în cadrul teritoriului românesc, diverse variante ale acestui tip de plan, construcŃiile rezultate având fiecare un anumit specific.

Bibliografie :

Balş, Gheorghe, “O vizită la câteva biserici din Serbia” , Bucureşti , 1911 - deşi majoritatea bisericilor nu

au un plan în cruce greacă înscrisă pur, ci adaptat prin alungirea braţelor crucii pe axul transversal, prin

analiza caracteristicilor acestora am găsit asemănări cu biserici din Ţara Românească, atât din punct de

vedere al planimetriei cât şi din punct de vedere al decoraţiei faţadei.

Delvoye, Charles , “Arta bizantină” , Ed. Meridiane, Bucureşti , 1976 - această carte m-a ajutat deoarece

prezintă apariţia planului în cruce greacă liberă şi înscrisă, şi răspândirea acestei tipologii şi am reuşit să

realizez o legătură între adaptările realizate în anumite zone.

Ionescu,Grigore ,“Arhitectura pe teritoriul românesc de-a lungul veacurilor”, Ed. Academiei Republicii

Socialiste Române, Bucureşti, 1982 - Ionescu realizează atât o evidenţiere a caracteristicilor

monumentelor arhitecturale , cât şi o situare a acestora în timp pe baza inscripţiilor şi a caracteristicilor

clădirilor . Astfel am putut să fac o corelare între bisericile din Ţara Românească şi cele din Grecia,

Macedonia sau Serbia pentru a găsi puncte comune spre a face o paralelă între acestea.

Vătăşianu, Virgil ,”Istoria artei feudale în ţările române” , vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1959 -

realizează o prezentare cronologică coerentă a arhitecturii din perioada feudala a ţărilor române şi o

analiză destul de amănunţită a detaliilor, care m-au ajutat să imi creez o imagine de ansamblu asupra

edificiilor din acea perioadă.

Millet, G, “L’ancien Art Serbe,Les Eglises”, Paris , 1919 – prezintă caracteristicile bisericilor sârbeşti care

m-au ajutat sa realizez conexiunile între construcţiile româneşti si cele din Serbia.