Crestinism-Ortodoxie-

Un periplu initiatic al sarbatorilor crestin-ortodoxe

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului (Sf. Marie mica)• Prima mare sărbătoare religioasă din anul bisericesc

(care începe la 1 septembrie) este cea a Naşterii Maicii Domnului de pe 8 septembrie, numită în popor şi Sfânta Maria Mică.

• Părinţii Mariei au fost Ioachim şi Ana, si erau originari din Nazaretul Galileii - cum scrie Evanghelia apocrifa a lui Iacob. Ei ajunseseră la adânci bătrâneţi fără să aibă copii, dar nu-şi pierduseră speranţa, rugându-se continuu lui Dumnezeu să le dăruiască un urmaş. În credinta lor au mers până la retragerea separata în locuri singuratice, unde au postit si s-au rugat până ce Dumnezeu le-a trimis răspuns, prin înger, că cererea lor va fi inplinita. Aşa s-a născut Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în pântece şi va naşte pe Dumnezeu Cuvantul – Mântuitorul lumii, asa cum prorocise Isaia: “Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7, 14).

• In plan personal acest moment corespunde cu momentul nasterii noastre, care este un minunat dar al lui Dumnezeu pentru intreaga omenire prin care El urmareste sa duca la implinire, prin fiecare, planul Sau de mantuire al intregii lumi. Privind din acest punct de vedere exista o predestinare spirituala: “am fost nascuti doar pentru El”. Dumnezeu are in centrul planului Sau de mantuire al intregii Creatii, omul, si de aceea este normal ca acesta sa fie initiat chiar de la nasterea lui. Insa ca acest plan sa ajunga la implinire, fara a irosi aceasta sansa, va trebui ca si omul sa-L aiba in centrul tuturor preocuparilor sale pe Dumnezeu.

• Ispita ar fi aici ca parintii nostri sa nu fie constienti ca orice copil ii apartine in definitiv lui Dumnezeu si din nestiinta sau in incercarea de a ne pastra doar pentru ei sa nu primim o educatie religioasa.

Sarbatoarea Intrarea in biserica (templu) a Maicii Domnului

• Mai tarziu Ioachim şi Ana o consacră pe Maria serviciului religios la Templu, Biserica rânduindu-i o altă sărbătoare, la 21 Noiembrie – si anume Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - în amintirea făgăduinţei părinţilor săi de a o închina lui Dumnezeu, spre a vieţui întru bunătate, cinste şi neprihănire.

• In plan personal aceasta se petrece atunci cand la un moment dat hotaram sa ne indepartam de lume si de obiceiurile ei pentru a ne dedica viata din ce in ce mai mult bisericii si randuielilor ei, devenind un membru activ al ei intr-o vietuire prin credinta in Dumnezeu, cu bunatate, cinste si neprihanire. Totodata, aici in Biserica, vom regasi locul si timpul sacru, unde ne vom putea regasi departe de tumultul vietii cotidiene si unde vom putea primi o initiere autentica pe calea Fiului lui Dumnezeu, cea propavaduita de Isus Hristos.

• Ispita ar fi ca sa amanam prea mult acest prim pas si sa ne trezim undeva la capatul vietii ca ne-am irosit in van intreaga viata, fara a descoperii vreodata cu adevarat cine santem, de unde venim si incotro ne indreptam. Si atunci pierduti in sarabanda desartaciunilor sa constatam neputinciosi ca am ratat inca o data tinta, pe Dumnezeu Tatal nostru si Imparatia Sa.

Sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul

• “Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; – datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” (Luca 1.76:79)

• “În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” (Matei 3.1:3)

• “Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?” Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.” (Ioan 1.25:27)

• In plan personal acest moment se petrece cand printr-un om al lui Dumnezeu, de regula din biserica, suntem constientizati de importanta pocaintei in viata noastra de credinta, in vederea dobandirii Imparatiei lui Dumnezeu.

• Ispita ar fi ca sa ne inchidem “inima” si sa nu urmam calea pocaintei de teama de a nu fi respinsi de cei din jur, dar si din dorinta de a nu renunta la micile “bucurii” ale vietii, si astfel sa ramanem mereu pe “afara”, pe “prispa” bisericii, multumiti cu un crestinism doar de duminica si de sarbatori legale.

Sarbatoarea Botezul Domnului - Boboteaza

• “Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.” (Matei 3.13:16)

• In plan personal acest moment se petrece ca o consecinta a rugaciunii noastre dar si a constientizarii importantei pocaintei ca mod de viata pe aceasta cale a credintei in Dumnezeu, si de buna voie cerem sa fim botezati cu apa in numele lui Isus. Acest botez ritualic reprezinta o marturisire de credinta, dar si un legamant sacru incheiat cu Dumnezeu, care va fi pecetluit de chiar Dumnezeu prin coborarea Duhului Sfant dezvaluind astfel in taina botezului pocaintei o dubla lucrare: atat a omului cat si a lui Dumnezeu. Numai prin aceasta con-lucrare pocainta noastra devine reala si permanenta in viata noastra. In cultul ortodox acest botez al pocaintei este numit “al doilea botez” si este figurat de “darul lacrimilor” izvorate dintr-o inima smerita si sincer strapunsa de dorul de Dumnezeu.

• Ispita ar fi aici sa nu cerem prin rugaciune lui Dumnezeu din toata inima putere si intelepciune de la Duhul Sfant, pentru a-l putea urma pe Isus Hrstos pe calea credintei, asa incat sa ajungem sa reinoim legamantul facut cu El, de asta data intr-o totala cunostinta de cauza, si astfel singuri si fara putere impotriva necazurilor si a tentatiilor sa oscilam mereu undeva intre cainta si pocainta.

Sarbatoarea Sf. Arh. Mihail si Gavril• Biserica lui Hristos îi prăznuieşte pe Arhanghelul Gavriil împreună cu

Arhanghelul Mihail, cheamănd harul şi ajutorul lor, spre a afla în veacul de acum scapare de rele dar si buna vestire în “cel ce va să fie” ca sa ne învrednicim de bucuria cerească şi de Impărăţia lui Dumnezeu.

• “Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” (Luca 1.11:20)

• “În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 1.11:20)

• In plan personal aceasta se produce cand in urma rugaciunilor noastre primim de la Dumnezeu o revelatie, care in functie de intelegerea noastra va fi:

• 1. legata de credinta – si din care se va “naste” ulterior un fiu al credintei in Dumnezeu si al respectului fata de Lege, iar slujirea noastra pentru Dumnezeu va fi aceea de a indrepta pe oameni pe aceasta cale a credintei, sau

• 2. legata de Imparatia lui Dumnezeu – si din care se va “naste” ulterior un fiu al lui Dumnezeu, iar slujirea noastra pentru Dumnezeu va fi aceea de a indrepta pe oameni pe calea Imparatiei lui Dumnezeu.

• Ispita ar fi aici, ca atunci cand primim revelatia (oricare dintre ele) sa ne indoim de ea si astfel sa n-o urmam pana la capat, macar ca am “vazut” prin semnele care ne-au fost date ca ea nu putea veni decat printr-un “mesager” al lui Dumnezeu.

Sarbatoarea Bunei Vestiri• ““Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia

îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1.31:35)

• “Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, – cum făgăduise părinţilor noştri, – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” (Luca 1.46:55)

• “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3.17)

• La nivel personal aceasta se produce atunci cand mergand pe calea Imparatiei divine spre implinirea revelatiei vom primi in noi pe Dumnezeu Cuvantul prin lucrarea Duhului Sfant.

• Ispita ar fi ca atunci cand vor incepe grijile, greutatile si incercarile spirituale sa “lepadam” Cuvantul lui Dumnezeu cel Viu si abandonand calea Imparatiei sa ne intoarcem din nou pe calea credintei.

Sarbatoarea Schimbarii la fata

• “După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Matei 17.1:3)

• La nivel personal aceasta se va petrece cand mergand pe calea Imparatiei lui Dumnezeu dupa primirea Cuvantului, Duhul Sfant ne va cerceta si ne va transfigura pregatind locul “nasterii” sfinte, adica viitoarea “iesle”, in care se va naste Pruncul Divin. Asadar pana la implinirea sorocului nasterii sfinte, cea din Cuvant, vor avea loc transformari ample ale fiintei noastre pe toate planurile.

• Ispita ar fi ca dupa ce am pornit pe aceasta cale a Imparatiei lui Dumnezeu sa revenim din cauza nerabdarii la vechile obiceiuri si traditii religioase stopand astfel lucrarea pregatitoare a Duhului Sfant din “inima” noastra.

Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim-Floriile

• “Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, si le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21.1:9)

• La nivel personal aceasta se va petrece cand dupa transfigurarea facuta de Duhul Sfant vom simti totodata si un elan interior de a face cunoscut tuturor celor din jurul nostru revelatia lui Dumnezeu legata de Imparatia divina, si de aceea ne reintoarcem iar in lume. Initial, lumea este foarte bucuroasa sa ne primeasca sperand prin noi la o izbavire din nevoile lumesti si de suferinta care ii apasa. Insa cand aceasta lume isi va da seama ca adevaratul scop al reintoarcerii noastre este propavaduirea Imparatiei lui Dumnezeu, vor fi foarte dezamagiti, suparati si chiar furiosi cautand un mijloc de a ne “suprima” numai pentru a-si putea continua nestingheriti vechile obiceiuri pacatoase.

• Ajunsi aici, ispita ar fi ca sa ne lasam impresionati de necazurile si suferintele celor din jurul nostru si astfel sa ne pierdem in tot felul de activitati care, chiar daca au iz crestinesc si caritabil, nu vor face decat sa ne indeparteze de momentul “nasterii din nou” - cea sfanta din Cuvant, si de intrarea noastra in Imparatia lui Dumnezeu.

Sarbatoarea Pastilor• „Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat

de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12.12:25)

• “În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult, şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!” Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” După ce au cântat cântarea, au ieşit în muntele Măslinilor.” (Matei 26.17:30)

• La nivel personal aceasta se va petrece cand plin de neputinta de a shimba ceva in cei din jurul nostru, le acceptam reactia de respingere fata de aceasta evanghelie a Imparatiei si resemnati ne detasam complet de lume - “murim” fata de ea. Acest moment din viata noastra de credinta apare intotdeauna inaintea “mortii” de sine pe care trebuie sa o suferim pentru Hristos, spre a putea fi re-nascuti ulterior cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, din Cuvantul lui Dumnezeu.

• Ispita ar fi ca sa ajungem sa respingem lumea fara a ne rastigni si egoul, si pastrand mandria “spirituala” in “inima” noastra sa ramanem separati nu numai de lume, dar si de Dumnezeu.

Sarbatoarea taierii capului Sfantului prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan

• Acest act sângeros a fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca, dupa ce a fost pe pamânt inaintemergatorul lui Hristos, Sfântul Ioan Botezatorul, sa ramana in constiinta noastra nu doar un exemplu de pocainta ci si un sol divin ce ii va instiinta pe “mortii” cei drepti de speranta Mântuirii si venirea apropiata a lui Mesia ce va sparge prin Cruce portile si inchizatorile iadului nostru. Prin viata precum si prin moartea sa, inaintemergatorul va ramâne de asemenea pentru toti crestinii ultimul mare profet si implinitor al Legii. Prin comportamentul sau ireprosabil, el este un exemplu de sacrificiu - pâna la “moarte”, impotriva pacatului, cat si pentru respectul fata de Legea lui Dumnezeu, necesare pentru a putea inainta spre Imparatia lui Dumnezeu. De atunci incoace orice constiinta cizelata prin respectul fata de Legea lui Dumnezeu se va aseamana cu “inaintemergatorul”, facand loc in sufletul care se pocaieste "cailor Domnului", pentru a putea primi cunostinta Mântuirii (cf. Luca 1:76). Totusi acest credincios al Legii vechi si “inaintemergator” al lui Hristos va fi sortit sa “moara” in credinta sa pentru a putea re-naste din nou dincolo de orice indoiala, incredintat in Legea cea Noua a lui Hristos.

• “Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos, şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” (Matei 11.2:6, Luca 7.18:23)

• “Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere. Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.” Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într-un mormânt.” (Marcu 6.19:29)

• La nivel personal acest moment se petrece chiar inaintea “nasterii din nou”, cand, pentru a putea renaste la o viata noua, tot trecutul pacatos (memorialul “durerii”) trebuie sa fie sters, anulat. Astfel intreaga noastra viata anterioara traita in separare de Dumnezeu datorita pacatului originar -“cunostinta binelui si a raului”, provenita din judecata tuturor lucrurilor, va fi stearsa prin interventia tainica a Logosului divin. Acest Cuvant Sfant care actioneaza ca o sabie cu doua taisuri va desparti simbolic “capul” (mintea dualista) de restul trupului, rebransand fiinta noastra cea “fara cap” (fara de minte) prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu inseminat in noi, direct la Dumnezeu. Prin aceasta orice indoiala va dispare restabilindu-se spontan starea de unitate cu Dumnezeu.

• Ispita ar fi aici sa ne lasam coplesiti de indoiala fata de puterea Cuvantului lui Dumnezeu cel Viu, care este impreuna cu noi, si in loc sa ramanem cat mai mult in prezenta Lui, in orice loc si in orice timp pe care il avem la indemana, cedam locul Lui gandurilor noastre.

Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului

• “Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11.25:26)

• „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3)

• “Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2.10:14)

• “Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.” (Ioan 16.20:25)

• “fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.” (1 Petru 1.23)

• “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1.12:14)

• “Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.” (Ioan 3.33)• In plan personal aceasta se produce atunci cand, dupa divina inseminare a Cuvantului in “inima”

noastra, aceasta va fi iluminata prin harul lui Dumnezeu (Fecioara Maria) devenind constienta de Hristosul lui Dumnezeu din “inima” noastra, Dumnezeu Cuvantul. Aceasta manifestare a Gratiei Divine corespunde “nasterii din nou”, marcand totodata re-venirea noastra la starea adamica a fiului Omului, cea avuta de el inainte de caderea in Pacat. Fiind de acum in colo pentru totdeauna constienti de Hristos in interiorul nostrum, devenim astfel un purtator de Hristos, un “hristofor”, iar locul credintei noastre in Hristos va fi luat de incredintarea in El.

• Ispita ar fi ca imediat dupa momentul trezirii constiintei lui Hristos in noi si din cauza lipsei de experienta sa ne pierdem increderea in minunea “nasterii din nou” la sugestia si presiunea celor din jur si sa ne intoarcem la vechile obiceiuri religioase, fara a privi lumea prin “ochii lui Hristos” care ne-au fost acum deschisi. Insa, chiar daca lumea va cauta sa ne abata prin orice mijloace “privirea” de la constiinta vie a lui Hristos din fiinta noastra, aceasta nu va putea decat sa ne limiteze (si doar in masura uitarii noastre) “statura” in Hristos si nu pe Hristos din noi.

Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii

• “În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7.37:38)

• “Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4.14)

• “Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.” (Ioan 6.35)

• “Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.” (Ioan 6.54:56)

• La nivel personal aceasta se va produce cand aprofundand calea Imparatiei lui Dumnezeu dupa momentul “nasterii din nou” vom descoperi spontan in noi sursa din care izvoraste fara incetare Viata - Dumnezeu Cuvantul, din care ne vom putea impartasi in orice clipa fara a mai ajunge sa “insetam” vreodata dupa Dumnezeu.

• Ispita ar fi ca cel proaspat “nascut din nou” sa nu “bea” mai mereu din izvorul cel viu al Cuvantului lui Dumnezeu revelat in el pentru a patrunde mai mult in Imparatia lui Dumnezeu, in vederea atingerii starii de maturitate spirituala, asteptand tot din exterior un ajutor sau o ghidare in vederea depasirii noilor obstacole spirituale.

Sarbatoarea Întâmpinarii Domnului

• "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32)

• "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).

• La Templu se afla şi o proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel care "nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim."  (Luca 2:37-38).

• La nivel personal aceasta se produce cand dupa “nasterea din nou” si patrunzand mai adanc in Imparatia divina vom intelege dimensiunile reale ale lucrarii de mantuire pe care Dumnezeu a promis-o omului si ne vom bucura vestind tuturor Evanghelia Imparatiei, de asta data ca un martor viu al implinirii fagaduintei lui Dumnezeu. Totusi in timp el va intelege ca aceasta sfanta lucrare dumnezeiasca va fi “spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri” si prin aceasta sufletul sau se va mahni foarte tare din pricina celor fatarnici pe care aceasta lucrare ii va adeveri ca fiind niste credinciosi in Dumnezeu doar cu numele.

• Ispita ar fi sa considere ca aceste ostacole spirituale din calea propavaduirii Evangheliei Imparatiei lui Dumnezeu sunt de netrecut din cauza starii de intunecare spirituala a celor din jurul lui, dar si a mahniri care poate pune stapanire pe el, si astfel sa inceteze a mai vesti aceasta Evanghelie a Pacii.

Sarbatoarea Inaltarii Domnului

• “Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” – Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. – Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” (Ioan 12.32:34)

• “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3.13:15)

• “ Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu.” (Luca 24.49:53)

• “Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” (Ioan 7.39)

• „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.” (Fapte 1.8:9)

• “Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4.7:15)

• “Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.” (Ioan 8.28)

• La nivel personal acest lucru se va produce atunci cand dupa ce am fost “nascuti din nou”, ne vom “inalta” (creste = maturiza) de la stadiul de Fiu al Omului (Adam) la cel de Hristos (Fiu al lui Dumnezeu) prin lucrarea de propavaduire a evangheliei Imparatiei lui Dumnezeu si de slujire in biserica lui Hristos prin intermediul darurilor Duhului Sfant: de invatator, de pastor, de evanghelist, de proroc si de apostol.

• Ispita ar fi ca in pofida darurilor pe care le-a primit de la Duhul Sfant in momentul “nasterii din nou” sa nu continuam sa aprofundam Imparatia lui Dumnezeu prin prisma celor cinci daruri ale Duhului Sfant: de invatator, de pastor, de evanghelist, de proroc si de apostol in lucrarea de evanghelizare spre atingerea maturitatii in Hristos.

Sarbatoarea Coborarii Duhului Sfant

• “Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3.7:8)

• “Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan 15.7:15)

• “Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Fapte 1.5)

• “Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.” (Ioan 15.26:27)

• “În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (Fapte 2.1:4)

• La nivel personal aceasta se va petrece atunci cand acest “fiu al omului” nascut din nou (Adam) prin intermediul lucrarii de evanghelizare si de slujire in biserica lui Hristos s-a “inaltat”, cu alte cuvinte s-a “maturizat” parasind orice atractie a lumii si ne mai fiind astfel ispitit de nimic din aceasta lume va ramane doar in prezenta lui Dumnezeu, in Imparatia Sa. Aceasta va atrage peste el coborarea Duhului lui Dumnezeu intr-o masura deplina, spre desavarsirea mantuirii sale.

• Ispita ar fi aici ca sa mai pastram o anumita forma de atractie fata de lume si datorita acestei mici “oscilatii” sa se intarzie foarte mult coborarea intr-o masura deplina a Duhului Sfant - semn al desprinderii noastre definitive fata de legaturile Creatiei si al inaltarii noastre dincolo de nivelul individual.

Sarbatoarea Sfintei Treimi• “Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega in ziua

Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.18:24)

• “Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa; şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.” (Ioan 5.37:38)

• “Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia.Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.”(Ioan 5. 25:26)

• “Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.” (Ioan 6.46)

• “Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10.30)• “Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12.45)• “Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă m-

aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.6:20)

• “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14.26)

• La nivel personal aceasta se va petrece din chiar momentul coborarii Duhului Sfant cand ne va fi revelata pe deplin (devenind astfel perfect constienti), demnitatea cea dintai, care ne-a fost data de Tatal nostru mai inainte de intemeierea lumii, inca din vesnicia Sa, aceea de - fiu al lui Dumnezeu. Astfel noi devenim din acel moment martorul cel viu al revelatiei Sfintei Treimi incepand chiar din aceasta lume.

• De la acest nivel orice ispita este depasita spontan neavand nici o putere asupra celui pe deplin indumnezeit.

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului – Sfanta Marie Mare

• Cartea Petrecerii Prea Sfintei Fecioare, atribuita episcopului Meliton de Sardes, mentioneaza ca apostolii, care au inconjurat pe Fecioara in ultimele clipe ale Ei, au dus trupul sau spre ingropare in valea lui Iosaphat, dar aici, in fata mormintului, a fost inaltata la cer.

• Între Sfinţi, Sfânta Fecioara Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngereşti şi atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii omeneşti. Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare Maria se numeşte supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de cinstirea acordată sfinţilor, care se numeşte venerare (doulia). Sfânta Biserică o numeşte “Împărăteasa” şi “Doamna”, mărturisind că este “mai cinstita decât heruvimii şi mai mărita, fără de asemănare, decât serafimii”, deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu ca Maică a Fiului Său.

• Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele rol în iconomia mântuirii, Biserica ortodoxa o preamăreşte din cele mai vechi timpuri, închinân-du-i imnuri, adresându-i rugăciuni sau numind-o: “Împărăteasa Maică”, “Pururea Fericită”, “Prea Nevinovată”, “Biserică sfinţită”, “Uşă cerească”, “Rai cuvântător”, “Lauda fecioriei”, Nascatoare de Dumnezeu, etc. Nu există nici un serviciu divin în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu fie pomenit ori să nu i se adreseze ectenii sau rugăciuni. Prin urmare putem spune ca Ea ne apare ca marea bucurie pregătită de Dumnezeu dinaintea celei supreme, cea a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Christos. Sfânta Fecioara Maria este aurora care vesteşte zorile, este luceafărul de dimineata în care stă ascuns viitorul, lumea nouă a lui Christos care va să vină. Troparul Naşterii Sfintei Fecioare Maria este nespus de sugestiv: “Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit soarele dreptăţii, Christos Dumnezeul nostru, care dezlegând blestemul ne-a dat binecuvântare, şi stricând moartea ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.

• La nivel personal acest moment se va petrece cand dupa ce am fost ales un fiu al lui Dumnezeu vom parasi la un moment dat lumea aceasta, pentru a ne uni in vesnicie cu Dumnezeu, in Imparatia Sa.

Epilog• Indiscutabil Dumnezeu are un plan de mantuire pentru

intreaga Creatie, iar in centrul planului Sau a asezat - omul, de cand se naste si pana moare. De aceea si anul liturgic incepe cu Sarbatoarea nasterii Maicii Domnului si se termina cu Sarbatoarea adormirii Ei. Pentru omul initiat Fecioara Maria nu poate fi altcineva decat el insusi. Dar pentru a ajunge sa O traiasca autentic si deplin trebuie urmata o cale, cea a Cuvantului lui Dumnezeu, a celui care a spus despre sine: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Fiecare sarbatoare religioasa ascunde in acelasi timp o taina si o initiere, care se reveleaza insa numai prin traire directa. A celebra acum, un eveniment biblic de atunci, nu se poate face decat daca ti s-a petrecut in viata aceasta, adica daca l-ai trait in fiinta ta si astfel i-ai inteles taina. In rest ramane un eveniment strain tie, care oricat ar fi de important din punct de vedere spiritual, pentru tine nu inseamna mai nimic, si care prin repetare "ad infinitum" ajunge doar sa-ti creeze repulsie. Cum nu asta urmareste biserica prin calendarul ei religios, urmeaza mai bine firul expunerii si apreciaza just unde te afli. Porneste apoi fara preget, facand pasi concreti pe calea Cuvantului lui Dumnezeu ajungand sa traiesti rand pe rand in fiinta ta fiecare sarbatoare, inainte de a pleca de pe acest pamant. Cu cat vei ajunge mai repede la capat vei putea sa celebrezi impreuna cu Dumnezeu si sa te bucuri din toata inima si in toate zilele vietii tale de aceste sarbatori pline de semnificatii spirituale (nu doar de ziua lor si la modul superficial). Iata bucuria cea mare si Sarbatoarea pe care ne-a randuit-o inca din vesnicie Dumnezeu, aceea de a fi mereu in El, cu El si pentru EL.

• Amin!

parinteledaniil@yahoo.com