Universitatea Transilvania, Facultatea de Știinte Economice și Administrarea Afacerilor,

Brașov

POLITICA SOCIALĂ

Profesor coordonator:

Student:

Grupa:

2

Cuprins:

1. Politica socială ........................................................................................................................3

2. Islamul ...................................................................................................................................6

3. Drepturile și obligațiile femeii în islam ....................................................................................8

4. Drepturile și obligațiile femeii în UE ........................................................................................9

5. Femeia în islam versus femeia în creștinism .........................................................................12

6. Bibliografie: ..........................................................................................................................14

7. Webografie: .........................................................................................................................14

3

1. Politica socială

Politica socială defineşte setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecţiei

sociale şi a bunăstării. Ca disciplină academică, politica socială este o arie

multidisciplinară, ce foloseşte concepte şi metode din economie, ştiinţa politică, sociologie,

asistenţă socială, psihologie, management, filozofie şi drept. Politicile sociale - reprezintă

deci un set de programe, activităţi, măsuri ce au ca scop adresarea unor nevoi (elementare)

umane de protecţie socială, educaţie, sănătate, locuire şi în general creşterea bunăstării

sociale, prin intermediul (re)distribuirii unor resurse considerate a fi relevante (bani,

servicii, timp etc.)

Obiectivele politicilor sociale, adică obiectivele sociale, vizează protecţia socială.

Protecţia socială este un rezultat al politicilor sociale, dar ea se poate realiza pe mai multe

căi. Politicile sociale nu sunt decât una dintre strategiile ce au ca obiectiv protecţia socială.

Sectorul non-guvernamental reprezintă, de exemplu, o altă modalitate de adresare a

protecţiei sociale.

Această politică studiază fenomene ce transcend acţiunile şi politicile

guvernamentale: dincolo de serviciile sociale, politica socială studiază o gamă largă de

fenomene sociale şi economice legate de bunăstarea la nivel individual, familial sau la

nivelul colectivităţii.

Astfel, ariile de interes în studiul practicii sociale cuprind:

practici administrative şi politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii

medicale, asigurări sociale, educaţie, angajare şi formare profesională, servicii comunitare,

locuire;

probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, şomaj, sănătate mintală,

bătrâneţe;

discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie, inegalitate economică.

Politica socială este, în primul rând, problema fiecăruia dintre statele membre şi ar

trebui să rămână aşa. În fiecare ţară, sistemul de securitate socială este rezultatul a multe

secole de lupte politice şi dezvoltare. O societate este definită prin prosperitatea ţării, ceea

ce influenţează profund modul de viaţă şi cultura cotidiană ale cetăţenilor săi.

Tipuri și domenii de protecție socială

Sistemul de protecție socială este conceptul privind asigurarea unui standard de viață,

de bază, pentru toți oamenii, indiferent de mijloacele de care aceștia dispun. Sistemul

furnizează un set complet de protecție socială care trebuie să fie cuprinzator, să funcționeze

operativ și adecvat, prin metode de conducere și normative specifice domeniului.

4

Se disting numeroase domenii și categorii sociale care cer prezența protecției sociale:

a) Protecția șomerilor

Pentru a se evita manifestarea convulsiilor sociale în planul forței de muncă a fost

adoptat un sistem legal de protecție socială, care vizează drepturi bănești și perioade de

ajutor de care beneficiază un șomer, precum și sursele de formare a fondurilor din care se

plătesc asemenea ajutoare.

Organizarea acestui tip de protecție prevede trei forme de ajutor:

- indemnizația de șomaj (asigurare de șomaj);

- asistența de șomaj și ajutorul social de șomaj.

Indemnizația de șomaj se acordă pentru o anumită perioadă stabilită de lege. În

funcție de legislația din fiecare țară, indemnizația de șomaj reprezintă un anumit procent

din salariul brut al fiecărui salariat înainte de a fi concediat.

De asistența de șomaj beneficiază persoana în cauză încă o anumită perioada de timp

după cea legală privind indemnizația de șomaj. Ajutorul de șomaj se acordă celor cu o

situație materială deosebit de precară și care au ieșit de sub incidența primelor două forme

de protecție.

Când șomajul ia proporții considerabile sau este de lungă durată, sistemul de

protecție socială devine vulnerabil, deoarece fondurile alocate sunt insuficiente pentru

menținerea nivelului indemnizației de șomaj care trebuie să asigure minimul necesar

pentru un trai civilizat.

În toate țările industrializate, protecția socială are un caracter activ, fiind însoțită de o

serie de programe privind:

- reconversiunea șomerilor;

- pregătirea acestora în concordanța cu structura cererii de munca sau redistribuirea

lor în profil teritorial;

- programele de formare profesională a tinerilor pentru a fi integrați cât mai activ

într-o ocupație economico-socială.

Toate aceste programe sunt, de regulă, susținute de sindicate, de salariați, de oficiile

locale de administrare a pieței muncii și de stat.

b) Protecția mediului, a lucrătorului și a publicului.

c) Protecția consumatorului

Segment al protecției sociale, protecția consumatorului pornește de la evaluarea

tehnologiilor de viitor și repercusiunile asupra individului în calitatea sa de consumator.

5

Obiectivele acestei protecții sociale se referă, în primul rând, la identificarea din start

a posibilităților de folosire a inovației tehnologice astfel încât să nu stânjenească

consumatorul.

d) Protecția sănătății

Acest tip de protecție face parte din obiectivele de protejare a mediului de viață.

Obiectivele sale au drept scop furnizarea factorilor de decizie a unui ansamblu de referințe

privind proiectul normelor de sănătate și siguranța, în avantajul întreprinderilor și

lucrătorilor, prin promovarea sănătății tuturor oamenilor cu prioritate a grupurilor

vulnerabile și expuse la risc.

e) Protecția handicapaților

Pornind de la drepturile civile ale cetățenilor mai slabi, apar evidente importanța și

rolul serviciilor socio-sanitare, pentru a proteja și oferi sprijin adecvat individului și

familiei sale.

În aceste cazuri, protecția socială va cuprinde un ansamblu de măsuri prin care se

încearcă cultivarea valorii și semnificația diferită a simțului de responsabilitate, de abilitate

manuală (atunci când este posibil). Dificultatea de integrare a acestor persoane în lumea

muncii cere mijloace de protecție economică și socială, corespunzătoare acestei categorii

sociale defavorizate. Începând cu integrarea școlară (individualizarea unor planuri

educative, ce garantează trecerea de la un nivel școlar la altul) și până la găsirea unui loc de

muncă pentru aceste persoane care să le confere o oarecare independență economică,

protecția handicapaților se constituie ca cea mai asidua purtătoare a mesajului umanist-

social.

f) Protecția copilului și a tineretului

Abordarea și studierea problemelor specifice vârstei tinere au un impact paticular

deosebit asupra calități vieții. Aspectul tot mai emblematic al condițiilor juvenile prezintă

o serie de caracteristici negative, precum:

- violența minorilor;

- slăbirea legăturilor familiale dintre generații;

- consumul de droguri și alcool;

- problema șomajului la categoriile de tineri;

- marginalizarea socială a tineretului.

g) Protecția socială complementară

Detaliind ansamblul dispozițiilor fiscale și sintetizând practica în gestionarea

fondurilor legate de asigurările sociale complementare, protecția socială complementară

6

trebuie să se manifeste la nivelul fiecărei unități economice. Scopul ei este de a completa

protecția socială exercitată de stat și de a asigura salariaților protecție socială în cazul

producerii unor evenimente, cum ar fi: decese, incapacitate temporară de muncă, boala

profesională.

Politica socială la nivel european va trebui să respecte această diversitate de tradiţii,

evoluţii, puncte focale şi metode. Prioritatea fiecăruia dintre statele membre va diferi din

alte considerente, precum politica competiţiei. Numai acele probleme sociale pentru care

nu se poate găsi o soluţie satisfăcătoare în alt mod, vor fi tratate la nivel european

(subsidiaritatea). Statele membre vor determina sferele de acţiune, metodele, mijloacele şi

ritmul dezvoltării socio-politice la nivel european.

2. Islamul

Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce

privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și

supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-

lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad

și bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a

răspîndit pe un un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul

religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina.

Legea islamică cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu așa cum au fost ele

păstrate în Coran și în Sunna (Cutumă) și se bazează pe cinci postulate care guvernează

întreaga viață a unui musulman:

datoria obligatorie care trebuie îndeplinită întocmai, așa cum a fost prescrisă fără nici

o abatere. Cel ce încalcă o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu în Viața

de Apoi și pedepsei legiuitorului în această viață;

îndatorirea sau ceea ce este de dorit a fi îndeplinit având ca model faptele profetului

Muhammad. Dacă musulmanul îndeplinește îndatorirea va fi răsplătit, dacă nu o

îndeplinește nu va fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent;

lucrul îngăduit, ceva ce este permis, licit (în orice domeniu : alimentar, vestimentar,

social etc.);

lucrul nerecomandabil ("detestabil", "scârbos"), un lucru pe care Legea l-a interzis,

însă fară să insiste asupra acestei interziceri.

lucrul interzis, un lucru oprit total de către Legiutor, iar săvârșirea lui atrage după

sine atât pedeapsa în Lumea de Apoi, cât și o pedeapsă în lumea aceasta.

7

Legea islamică la nivel de guvernare și justiţie socială se aplică doar acolo unde la

conducere se află un guvern islamic.

Există şcoli diferite şi mişcări în cadrul islamului care permit o anumită flexibilitate.

Mai mult, islamul este o religie foarte diversă pe măsură ce multe culturi l-au adoptat. În

acelaşi timp totuşi, se pot decela anumite constante ale gândirii juridice islamice, care

traverseaza atât timpul cât şi spaţiul. Explicaţia acestui fenomen stă în unicitatea surselor

care stau la baza viziunii juridice a Legii islamice, şi deşi aceasta din urmă este

interpretabilă şi modernizabilă, ea comportă totuşi anumite linii directoare greu de adus la

zi, o dovadă fiind şi dificultăţile majore cu care se confruntă toate statele islamice în

procesul lor de modernizare şi democratizare drepturile omului.

Obligaţiile musulmanului se constituie, în primul rând, din "Cei Cinci Stâlpi". Pentru

ducerea la îndeplinire a acestor obligaţii, musulmanul trebuie să fie major şi cu mintea

întreagă. De asemenea, înainte de a începe îndeplinirea uneia dintre obligaţii, el trebuie să -

şi exprime (în sinea lui) intenţia a ceea ce vrea să facă, adică să conştientizeze pe deplin

actul respectiv. Din această cauză, îndeplinirea unei obligaţii este precedată de o serie de

pregătiri (cum ar fi spălările rituale, de exemplu) care au exact această menire.

1. Mărturisirea de credinţă prin care o persoană îşi exprimă apartenenţa la islam, şi

care constă în afirmarea unicităţii lui Dumnezeu, al cărui trimis este Muhammad: lā ilāha

illā allāh wa muhammad rasūlu-llāh "Nu existâ [dumne]zeu în afară de Dumnezeu, iar

Muhammad este trimisul lui Dumnezeu".

2.Rugăciunea (salāt), ce constă într-un ansamblu de gesturi - prosternări,

îngenuncheri, înclinări - însoţite de rostirea unor formule rituale, se desfăşoară de cinci ori

pe zi, în momente bine precizate, anunţate de muezin (fie direct prin vocea sa, fie printr-o

înregistrare): rugăciunea din zori (subh), de la prânz (zuhr), de după-amiază ('isr), de

dinainte de apusul soarelui (maġrib), de după lăsarea serii (išā). Vinerea, la prânz, are loc

rugăciunea comunitară la moschee, rugăciune însoţită de predica (khutba) imamului.

3.Postul (sawm), ce constă în abţinerea de la mâncare, băutură, relaţii sexuale pe

timpul zilei (începând cu puţin înainte de răsăritul soarelui până după asfinţitul acestuia)pe

tot parcursul lunii Ramadan, a IX-a lună a calendarului islamic.

4.Dania (zakāt), care reprezintă a 40-a parte (2,5%) din economiile ţinute mai mult

de un an, cu puţine excepţii, pentru fiecare musulman a cărui avere depăşeşte media, şi

10% sau 20% din producţia agricolă. Aceşti bani sau produse vor fi distribuite săracilor.

8

5.Pelerinajul (hağğ), realizat în primele două săptămâni ale lunii dhū-l-hiğğa, la

Mecca şi în împrejurimile sale, care este obligatoriu o dată în viaţă pentru cei care au

posibilitatea materială.

3. Drepturile și obligațiile femeii în islam

Islamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni negau că femeia este o

fiinţă umană; unii erau sceptici, iar alţii i-au admis umanitatea, însă considerau că femeia a

fost creată pentru a-l servi, umilă, pe bărbat. Odată cu apariţia Islamului, circumstanţele

s-au îmbunătăţit în ceea ce priveşte femeia. Demnitatea şi umanitatea sa au fost restabilite.

Islamul i-a confirmat capacitatea de a îndeplini poruncile lui Allah, de a-şi împlini

responsabilităţile şi de a urma poruncile care o conduc spre Rai. Islamul a considerat că

femeia este o fiinţă omenească demnă, având acelaşi procent de umanitate ca şi bărbatul.

Ambii sunt ramuri ale aceluiaşi copac şi copii ai aceluiaşi tată, Adam, şi ai aceleiaşi mame,

Eva. Unica lor origine, trăsăturile lor umane generale, responsabilitatea lor în îndeplinirea

datoriilor religioase, urmate de răsplata sau pedeapsa aferentă, şi unitatea destinelor lor,

toate depun mărturie pentru egalitatea lor din punct de vedere islamic.

Femeile ocupă un loc foarte important în societatea islamică. Spre deosebire de alte

religii, Islamul ține femeia la mare faimă. Importanța ei ca mamă și ca soție a fost arătată

clar de Profetul Muhammed și îi sunt recunocute multe drepturi: are o identitate distinctă și

separată, are dreptul la proprietatea personală adică este proprietara propriilor bunuri și

nimeni, fie că îi este tată, soț sau frate, nu are vreun drept asupra lor, în limitele legale și

nelegale. De asemenea, aceasta are dreptul la moștenire adică poate obține o parte din

proprietatea tatălui, soțului sau fratelui fără copii atunci când aceștia mor.

Totodată, femeia are dreptul de a-și alege soțul. Nimeni nu-i poate impune o decizie

peste voința ei. Are și dreptul de a cere separarea de soțul ei dacă mariajul lor devine

imposibil de suportat. Dacă un barbat se îndoiește fals de castitatea unei femei acel barbat e

declarat incapabil de a demonstra aceasta iar acest lucru dovedește faptul că este păzită

onoarea unei femei de false acuzații.

Coranul le cere musulmanilor să le trateze cu blândețe pe femei și îi face pe soții

musulmani răspunzatori de întreținerea soției lor. Femeilor, li se cere să rămână

ascultatoare și caste.

O femeie are dreptul de a-și dezvolta talentele și de a lucra dar în limitele islamului.

Se permite unei femei măritate non-musulmane să-și păstreze propria religie, iar soțul nu

9

se poate amesteca în această libertate. Acest lucru este aplicabil femeilor creștine și evreice

căsătorite cu soți musulmani.

Pe lângă drepturi, o musulmancă trebuie să aibă în considerare și îndatoririle sale:

1. În primul rând, credința în Tawhid și practica islamului. O femeie musulmană trebuie

să-și practice Salah-ul adică rugăciunile zilnice, să plătească Zakah pe propria avere (daca

acesta este aplicabil) adică să plătească procentajul anual de bani sau bunuri, pe care un

musulman trebuie sa le ofere nevoiașilor, să meargă la Hajj ori de câte ori își poate permite

acest lucru. Ea este scutită de Salah și poate amâna Sawm (post) în timpul ciclului său

menstrual, dar trebuie să facă după aceea zilele pierdute. Rugaciunea de vineri (Jum'ah)

este opțională pentru femei.

2. Ei i se cere să-și mențină tot timpul castitatea. Nu trebuie să aibă relații extra-

maritale. Același lucru este valabil și pentru bărbați.

3. Este datoria ei să crească copiii conform nevoilor Islamului. Ea trebuie să-și

îngrijească familia și are un control aproape absolut asupra treburilor casnice, deși familia

e condusă de consultație și cooperare reciprocă. Ea este regina familiei și veghează asupra

vieții domestice.

4. Ea ar trebui să se îmbrace modest și să poarte Hijab (basma de acoperire) când iese

undeva, sau când va întalni bărbați adulți printre rudele ei apropiate. Ea nu trebuie să

poarte haine bărbătești.

5. Ea este ajutorul soțului ei. O soție credincioasă este asemeni unui acoperământ, izvor

de pace, fericire și mulțumire pentru soțul ei.

6. Dacă i se cere să meargă împotriva poruncilor lui Allah, ea trebuie sa-l înfrunte chiar

și pe soțul, tatăl sau fratele ei.

7. Se presupune ca ea va proteja proprietatea soțului și tot ceea ce-i aparține, în absența

acestuia.

4. Drepturile și obligațiile femeii în UE

Tratatul de la Lisabona consolidează dimensiunea socială a Uniunii Europene (UE).

Acesta recunoaşte în tratatele fondatoare valorile sociale ale Uniunii şi include noi

obiective în materie socială.

În schimb, competenţele UE în acest domeniu nu cunosc schimbări semnificative.

Tratatul de la Lisabona aduce câteva inovaţii, însă elaborarea şi punerea în aplicare a

politicilor sociale rămân, în principal, responsabilitatea statelor membre.

10

De la crearea sa, Uniunea Europeană (UE) a privit lupta împotriva discriminării ca

una dintre misiunile sale cele mai urgente. Deşi discriminarea, directă sau indirectă, este

considerată o infracţiune în temeiul dreptului comunitar, există în fiecare zi, pe întreg

teritoriul european, persoane care sunt împiedicate să îşi trăiască pe deplin viaţa socială sau

profesională din motive arbitrare. Timp de mulţi ani, accentul s-a pus pe prevenirea

discriminării bazate pe criterii de naţionalitate sau sex. Începând cu 1999, competenţele UE

s-au extins pentru a include acţiuni împotriva discriminării bazate pe criterii de rasă sau

origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În acest

domeniu, mai mult decât în oricare altul, organizaţiile societăţii civile joacă un rol esenţial

de intermediere între cetăţeni şi instituţiile europene.

Recunoaşterea pe deplin a obiectivelor sociale în tratatele fondatoare nu are numai

un caracter simbolic. Ea implică deopotrivă o mai bună integrare a obiectivelor sociale la

nivelul elaborării şi punerii în aplicare a politicilor europene în general.

Mai mult, Tratatul de la Lisabona modifică trei articole din tratatele fondatoare, în

scopul de a clarifica şi întări obiectivele sociale ale UE:

articolul 3 din Tratatul privind UE prevede acum printre obiectivele Uniunii

ocuparea integrală a forţei de muncă, progresul social, combaterea excluziunii sociale şi

protecţia socială;

articolul 9 din Tratatul privind funcţionarea UE precizează că nivelul ridicat de

ocupare a locurilor de muncă, o protecţie socială adecvată şi combaterea excluziunii

sociale trebuie luate în considerare în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor Uniunii;

articolul 152 din Tratatul privind funcţionarea UE consacră rolul partenerilor

sociali în UE; în plus, acesta recunoaşte contribuţia la dialogul social a Summitului tripartit

pentru dezvoltare şi ocuparea forţei de muncă, care reuneşte reprezentanţii Consiliului, ai

Comisiei şi partenerii sociali.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona recunoaşte valoarea juridică a Cartei

drepturilor fundamentale a UE. Această Cartă are acum forţă obligatorie şi poate fi

invocată în justiţie. Această recunoaştere constituie un progres în materie socială, întrucât

Carta garantează drepturile sociale rezidenţilor pe teritoriul UE:

dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii (articolul

27 din Cartă);

dreptul de negociere şi dreptul la grevă (articolul 28 din Cartă);

dreptul de acces la serviciile de plasament (articolul 29 din Cartă);

11

protecţia în caz de concediere nejustificată (articolul 30 din Cartă);

dreptul la condiţii de muncă corecte şi echitabile (articolul 31 din Cartă);

interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă (articolul 32 din

Cartă);

concilierea între viaţa de familie şi viaţa profesională (articolul 33 din Cartă);

securitatea socială (articolul 34 din Cartă);

protecţia sănătăţii (articolul 35 din Cartă).

Politica socială face parte din competenţele partajate între UE şi statele membre. Cu

toate acestea, politicile sociale sunt puse în aplicare în mod mai eficient la nivelul statelor

membre decât la nivel european. Astfel, şi în conformitate cu principiul subsidiarităţii,

rolul UE în acest domeniu se limitează la susţinerea şi completarea acţiunii statelor

membre.

Tratatul de la Lisabona păstrează acest sistem de repartizare a competenţelor. În plus,

acesta menţine adoptarea textelor în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru

majoritatea măsurilor din domeniul politicii sociale.

Dimpotrivă, pentru anumite măsuri se menţine votul în unanimitate al Consiliului, cu

consultarea Parlamentului European, iar Tratatul de la Lisabona include clauza pasarelă

specifică, care a fost introdusă prin Tratatul de la Nisa (articolul 153 din Tratatul privind

funcţionarea UE). Această clauză pasarelă autorizează Consiliul să decidă în unanimitate

aplicarea procedurii legislative ordinare în domeniile următoare:

protecţia lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;

reprezentarea şi apărarea colectivă a lucrătorilor şi a angajatorilor;

condiţiile de ocupare a forţei de muncă referitoare la resortisanţii ţărilor terţe aflaţi

în situaţie de şedere legală pe teritoriul Uniunii.

În sfârşit, Tratatul de la Lisabona aduce două inovaţii:

votul cu majoritate calificată a fost extins la măsurile referitoare la prestaţiile

sociale pentru lucrătorii migranţi (articolul 48 din Tratatul privind funcţionarea UE);

metoda deschisă de coordonare a fost instituţionalizată cu recunoaşterea

competenţei Comisiei de a lua iniţiative pentru a încuraja cooperarea între statele membre

în domeniul social şi pentru a facilita coordonarea acţiunilor acestora. De pildă, aceste

iniţiative pot lua forma unor studii sau avize în vederea stabilirii orientărilor şi a

indicatorilor şi a realizării schimbului de cele mai bune practici, cu organizarea unei

evaluări periodice (articolul 156 din Tratatul privind funcţionarea UE).

12

5. Femeia în islam versus femeia în creștinism

Egalitatea între femei şi bărbaţi este unul dintre principiile fundamentale ale

dreptului comunitar. Obiectivele Uniunii Europene în materie de egalitate între femei și

bărbați sunt de a asigura egalitatea de şanse şi tratamentul egal pentru femei și bărbați,

precum şi de a lupta împotriva oricărei forme de discriminare bazate pe sex. În acest sens,

UE a adoptat o dublă abordare, combinând acţiunile specifice cu integrarea perspectivei de

gen. Această temă are, de asemenea, o dimensiune internaţională pronunţată în ceea ce

priveşte lupta împotriva sărăciei, accesul la educaţie şi la servicii de sănătate, participarea

la mediul economic şi la procesul decizional, drepturile femeilor şi drepturile omului.

Islamul consideră că soțul și soția se completează reciproc. Nici unul nu-l domina pe

celălalt. Fiecare are drepturile și îndatoririle sale individuale, împreuna ei formează o

familie liniștită și fericită care constituie baza unei societăți unite și prospere.

Barbatul și femeia nu sunt egali în islam. Ei au trăsături fizice și biologice diferite.

Islamul recunoaște conducerea femeii de către barbat, dar nu înțelege prin aceasta

dominație.

Un barbat obișnuit este mai puternic, mai greu, mai înalt și are muschii mai tari decât

o femeie obișnuită. Femeile pot rămâne gravide și da naștere la copii, dar barbații nu pot.

Femeile tind să fie sensibile, emotive și tandre, în timp ce, comparativ, barbații sunt puțin

emotivi și mai practici.

De-a lungul istoriei, barbatii și femeile nu au fost niciodata tratați identic. Islamul le-

a dat femeilor o dreapta poziție, și nu au încercat să atenteze la legile divine. Alte religii și

filozofii nu au fost capabile de a exprima rolul exact și drept al femeilor până astăzi. În

vest, femeile au fost aproape reduse la statutul unui obiect de placere și capriciu. Și femeile

au fost tentate să se autodegradeze, fără a-și da seama, în timpurile moderne devenind, în

numele egalității, obiecte exploatate de către bărbați, iar sloganele despre libertate și

egalitate le-au redus la obiecte de joc. Ele nu au câștigat nici libertatea, nici egalitatea, ci

mai degraba și-au pierdut locul natural în casă.

Controversatul voal pe care femeile trebuie să îl poarte în public își are originea în

Biblie, unde este menționat ca obligatoriu de către apostolul Paul. Desigur, cum creștinii au

ales să ignore aceasta regulă și majoritatea musulmanilor care trăiesc în societăți moderne

au ales să o ignore (în Turcia este chiar interzisă purtarea voalului în școlile statului).

Deasemenea, islamul stabilește reguli cu privire la cum trebuie să se îmbrace barbații

(spre ex, genunchii trebuie să fie acoperiți - în Iran este ilegal să porți pantaloni scurți).

13

Apariția islamului a avut ca urmare o imediata și drastica îmbunătățire a condițiilor

de viața a femeilor din peninsula arabică. După moartea profetului însă, regulile stabilite în

Coran au fost interpretate în mod diferit și situația femeilor a devenit similară cu cea din

epoca pre-islamică. În general însă, Coranul nu face diferențieri între femeie și bărbat. Spre

exemplu, când se încurajează studiul se subînțelege că aceasta se aplică atâ t pentru femei,

cât și pentru bărbați. Diferențele care există în acest sens în unele țări islamice se datorează

culturii și obiceiurilor locale și nu religiei.

Islamul nu ignoră personalitatea niciunei femei, din cauza căsătoriei ei, precum se

întâmplă în anumite culturi care ataşează femeia bărbatului pentru a-i da numele lui.

Islamul a păstrat deosebirea, personalitatea independentă a femeii, aşa cum este, acesta

fiind motivul pentru care astăzi cunoaştem soţiile Trimisului (Pacea şi binecuvântarea lui

Allah fie asupra sa!) după numele lor.

În plus, personalitatea ei juridică nu este diminuată din cauza căsătoriei, ea nu îşi

pierde dreptul de a încheia contracte etc. Ea poate vinde şi cumpăra, poate să îşi închirieze

proprietăţile, să doneze o parte din banii ei, să facă acte de caritate, să împuternicească şi

să se opună unui lucru. Acestea sunt drepturi dobândite de femeile occidentale recent şi

încă mai suportă restricţii din partea soţului în anumite ţări.

14

6. Bibliografie:

1) Uniunea Europeană, Versiune consolidată a tratatelor – Cartea drepturilor

fundamentale, Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene, Luxemburg

2) Dr. Abdur-Rahman bin Abd Al-Karim Ash-Sheha, Femeile în Islam și combaterea

unor concepții generale greșite despre acestea, Traducere: European Ismalic Research

Center (EIRC) și Nica Oana-Alexandra

3) Gatens, M., Feminism și filosofie – Perspective asupra diferenței și egalității, Editura

Polirom, Iași, 2000

4) Zamfir, C., (coord), Politici sociale în România, Editura Expert, București, 1999

5) Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. Traducere: Cezar Baltag,

Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988

6) Sherif Abdel Azim, Femeia în islam versus femeia în tradiția iudeo-creștină – mit și

realitate, Editura Selam, 2005

7) Pop, L., (coord), Dicționar de Politici Sociale, Editura Expert, București, 2002

8) Zamfir, E., Zamfir, C., (coord), Politici sociale. România în context european, Editura

Alternative, București, 1995

9) Vîrjan, D., Economie și politici sociale, Editura Ase, București, 2005

10) Poede, G., Politici sociale: Abordare politologică, Editura TipoMoldova, Iași, 2002

7. Webografie:

1) http://www.thekeytoislam.com/ro/human-rights-in-islam.aspx accesat la data de

16.12.2013

2) http://europa.eu/pol/rights/index_ro.htm accesat la data de 16.12.2013

3) http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/index_ro.htm accesat la data de

16.12.2013

4) http://www.islam-abc.ro/islamul-si-femeile.aspx accesat la data de 16.12.2013

5) http://coran.ro/coran.pdf accesat la data de 17.12.2013

6) http://www.islam.ro/articol.php?id_articol=6 accesat la data de 17.12.2013

7) http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/equality_betw

een_men_and_women/index_ro.htm accesat la data de 19.12.2013

8) http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai00

23_ro.htm accesat la data de 19.12.2013

9) http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/antidiscrimina

tion_relations_with_civil_society/index_ro.htm accesat la data de 19.12.2013