Creditul pentru consumatori după trei ani de la aplicarea noii

legislații

Conferinţa Naţională ALB - RomâniaRelansarea creditării economiei prin reconstrucţia încrederii în

instituţiile financiare nebancareEdiţia a IX–a,

21 noiembrie 2013 Hotel Intercontinental Bucureşti

Legislația aplicabilă contractelor de credit pentru consumatori

• OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată prin Legea 288/2010;

• Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor;

• Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori;

• OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.

2

3

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

• OUG nr. 50/2010 reglementează atât contractele de credit de consum cât şi contractele garantate cu ipotecă, cuprinzând atât prevederi naţionale specifice cât şi prevederi ce transpun în legislaţia românească Directiva nr. 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori.

• Pentru evitarea fragmentărilor legislative, OUG nr. 50/2010 işi propune o abordare unitară pentru contractele care intră în sfera de aplicare a acesteia, astfel încât să se creeze condiţii echitabile de concurenţă pentru toţi participanţii din piaţă şi să se asigure o protecţie adecvată a consumatorilor.

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Principalele obligații introduse prin OUG nr. 50/2010 sunt, în principal, cele privind informarea consumatorilor. Ordonanța cuprinde prevederi esențiale cu privire la:

• Publicitate, respectiv obligația creditorilor de a oferi informații standard

4

5

Publicitatea OUG 50/2010

• Informații standard care trebuie incluse în publicitate• Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să cuprindă

informații standard.• Informațiile standard cuprind, prin intermediul unui exemplu reprezentativ,

următoarele: rata dobânzii aferente creditului, fixă și/sau variabilă, împreună cu informații privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator, valoarea totală a creditului, dobânda anuală efectivă, durata contractului de credit, în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, prețul de achiziție și valoarea oricărei plăți în avans, după caz, valoarea totală plătibilă de către consumator și valoarea ratelor.

• În orice formă de publicitate, informațiile sunt scrise în mod clar, concis, vizibil și ușor de citit, în același câmp vizual și cu caractere de aceeași mărime.

• În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, în special o asigurare, este obligatorie pentru obținerea creditului însuși sau pentru obținerea acestuia în concordanță cu clauzele și condițiile prezentate, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligația de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menționată în mod clar, concis și vizibil, împreună cu dobânda anuală efectivă.

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

• Alte prevederi esențiale cuprinse de OUG nr. 50/2010 se referă la:

• informațiile precontractuale: - formularul ”Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori“

• informațiile și obligațiile contractuale:

- creditorii pot percepe un număr limitat de comisioane, respectiv comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;

- dreptul de retragere anticipată;

- dreptul de rambursare anticipată.

6

7

Dreptul de retragere OUG 50/2010

Consumatorul are la dispoziție un termen de 14 zile calendaristice în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca motive, începând de la una dintre următoarele date:

• data încheierii contractului de credit; • data la care consumatorului îi sunt aduse la cunoștință clauzele, condițiile

contractuale și informațiile în cazul în care ziua respectivă este ulterioară celei la care se face referire la primul punct.

Exercitarea dreptului de retragere își produce efectul de la data expedierii notificării de către consumator.

În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere, acesta trebuie să:

• îl notifice pe creditor; • să plătească creditorului creditul sau partea de credit trasă și dobânda

aferentă de la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost trasă până la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost rambursată; dobânda se calculează pe baza ratei dobânzii convenite.

8

Dreptul de retragere OUG 50/2010

Dreptul de retragere în cazul contractelor de credit legate• În cazul în care consumatorul și-a exercitat un drept de retragere

dintr-un contract de furnizare de bunuri sau servicii, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 106/1999, republicată, sau a altor actelor normative ce transpun sau ce creează cadrul de aplicare pentru actele normative comunitare, acesta nu mai are obligații în temeiul unui contract de credit legat.

• Creditorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru orice pretenții pe care consumatorul le poate avea împotriva vânzătorului.

9

Dreptul de rambursare anticipată OUG 50/2010

• Consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau în parte de obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere privind dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.

• În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

• Compensație nu poate fi mai mare de: • 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre

rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an;

• 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an.

• Creditorul stabilește o metodă de calcul a compensației clară și ușor verificabilă, pe care o va face cunoscută consumatorului din stadiu precontractual.

10

Dreptul de rambursare anticipată OUG 50/2010

• Nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată în niciunul dintre următoarele cazuri:

• rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată;

• contractul de credit este acordat sub forma „descoperitului de cont”;

• rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

• Orice compensație nu poate depăși cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit.

11

Practici comerciale incorecte Legea nr. 363/2007

• O practică comercială este incorectă dacă:

• este contrară cerinţelor diligenţei profesionale;• deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial

comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau caruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

• Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului.

• Grupul de consumatori este cu precadere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Aceasta prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.

12

Practici comerciale incorecte Legea nr. 363/2007

• Practicile comerciale incorecte sunt înşelătoare sau agresive

• Practici comerciale înşelătoare• Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni

înşelătoare.• O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta

conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe elemente ale situaţiei date.

• O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi tinand cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrangere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

• Lista practicilor comerciale care, în orice situaţie, se consideră incorecte este prevazută în anexa nr. 1 la Legea 363/2007.

13

Clauze abuzive în contracte Legea nr. 193/2000

• O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

• O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

• Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

• Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:

•  a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

•  b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; • c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

14

Clauze abuzive în contracte Legea nr. 193/2000

• Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

• Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

Probleme

Urmare a controalelor efectuate, au fost semnalate, în principal, următoarele probleme:

1.percepere comision de risc în condițiile în care este perceput și comision de garanție;

2. modificarea unilaterală a dobânzii, fără justificare în contract;

3. calculul incomplet al prețului (fără TVA) în cazul contractelor de leasing;

15

Probleme

4. inserarea în cadrul contractului de adeziune a unei clauze prin care utilizatorul declară că toate clauzele au fost negociate direct, înțelese și acceptate;

5. în cazul publicității, lipsa exemplului reprezentativ și a DAE;

6. perceperea unei taxe de operare pentru eliberarea graficului de plăți, taxa fiind, de fapt, un comision de administrare.

16

17

Concluzii

• Instituția financiară nu este o instituţie de binefacere, dar nici nu trebuie să aibă o atitudine dominatoare faţă de client.

• Este de dorit adoptarea unei atitudini pro-consumatoriste – respectiv orientarea către client.

• Acest lucru va contribui şi la schimbarea de imagine. Vina trebuie căutată în interiorul sistemului şi nu în afara lui.

• Instituția financiară trebuie să stabilească o relaţie cu clienţii având o strategie pe termen lung: – Să ofere clienţilor serviciile care li se potrivesc, precum şi cele pe care aceştia şi le permit;– Salariile la conducere – limitate;– Recâştigarea încrederii clientului.

• Societăţile de recuperare – creează imagine proastă care se răsfrânge şi asupra instituțiilor financiare.

• Coduri de bună practică.

• Servicii de “satisfacere a clienţilor”.

18

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

Mihail MeiuDirector,Direcţia Armonizare Europeană, Strategii, Asociaţii şi JuridicAutoritatea Naţională pentru Protecţia ConsumatorilorBlvd Aviatorilor nr. 72, sector 1, Bucureştiwww.anpc.ro