crearea unei intrep in romania
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA SEXTIL PUŞCARIU
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializarea Finanţe-Bănci
LUCRARE DE DIPLOMĂ
CREAREA UNEI ÎNTREPRINDERI ÎN ROMÂNIA
Îndrumător, Absolvent,
Lect. univ.drd. Adrian Dăneţ Barbu Ioana-Victoriţa
BRAŞOV
Promoţia 2003
1
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................4
CAPITOLUL I
SOCIETĂŢI COMERCIALE ........................................................................... 5
1.1 Noţiune şi clasificare ................................................................................ 5
1.1.1 Evoluţie istorică .................................................................. 5
1.1.2 Clasificarea societăţilor comerciale ..................................... 6
1.2 Formele societăţilor comerciale ................................................................ 7
1.2.1 Societatea în nume colectiv .................................................. 8
1.2.2 Societatea în comandită simplă ............................................9
1.2.3 Societatea pe acţiuni ............................................................. 9
1.2.4 Societatea în comandită pe acţiuni ....................................... 10
1.2.5 Societatea cu răspundere limitată ......................................... 11
1.3 Constituirea societăţilor comerciale .......................................................... 12
1.3.1 Actul constitutiv ................................................................... 14
1.3.2 Autentificarea şi publicarea în Monitorul Oficial ................16
1.3.3 Înmatricularea societăţilor comerciale ..................................17
1.4 Lichidarea şi dizolvarea societăţilor comerciale ........................................20
1.4.1 Dizolvarea. Noţiuni generale .................................................20
1.4.2 Lichidarea ..............................................................................21
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ ŞI STRUCTURALĂ A ÎNTREPRINDERII ....23
2.1 Funcţiunile întreprinderii ............................................................................... 23
2.1.1 Funcţiunea de cercetare – dezvoltare .......................................... 25
2.1.2 Funcţiunea de producţie .............................................................. 26
2.1.3 Funcţiunea de marketing – comercializare ................................. 27
2.1.4 Funcţiunea financiară – contabilă .............................................. 27
2.1.5 Funcţiunea de personal ............................................................... 28
2.2 Organizarea structurală a întreprinderii ....................................................... 29
2.2.1 Premisele organizării structurale ................................................. 29
2.2.2 Conţinutul organizării structurale ............................................. 29
2
CAPITOLUL III
ACTIVITATEA DE PERSONAL .........................................................................34
3.1 Caracterizare generală ............................................................................... 34
3.2 Recrutarea, selecţia şi incadrarea personalului ..........................................35
3.3 Formarea şi perfecţionarea personalului ....................................................37
3.4 Salarizarea personalului .............................................................................39
CAPITOLUL IV
STRUCTURA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII .......................................... 41
4.1 Finanţarea pe termen lung ......................................................................... 41
4.1.1 Finanţarea pe termen lung prin fonduri proprii ................................. 41
4.1.2 Finanţarea prin angajamente la termen ............................................. 43
4.2 Finanţarea pe termen scurt sau resurse financiare a activelor circulante ..44
4.2.1 Fondul de rulment ..............................................................................44
4.2.2 Credite bancare pe termen scurt ....................................................... 45
4.3 Analiza echilibrului financiar ................................................................. 46
4.3.1 Analiza bilanţului patrimonial .............................................................46
4.3. 2 Analiza bilanţului funcţional .............................................................. 47
4.4 Finanţări SAPARD .................................................................................. 48
CAPITOLUL V
PLAN DE AFACERI ......................................................................................... 50
5.1 Caracteizare generală ............................................................................... 50
5.2 Conţinutul planului de afaceri ................................................................. 51
SC Project Company SA........................................................ ........................ 54
CONCLUZII ................................................................................................... 69
ANEXE .......................................................................................................... 75
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 96
3
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă tratează anumite aspecte esenţiale privitoare la societăţile comerciale, organizarea constituirea şi finanţarea lor. Complexitatea fenomenelor şi proceselor economice precum şi mutaţiile ce se produc în cadrul întreprinderii de la o perioadă la alta, impun analiza economico-financiară ca pe o necesitate stringentă, metodele şi tehnicile utilizate de această disciplină ştiinţifică, conducând la stabilirea unui diagnostic privind activitatea desfîşurată de întreprindere iar pe baza acestuia se pot elabora programe şi strategii privind îmbunătăţirea eficienţei activităţii în viitor. Lucrarea este axată pe organizarea şi structurarea funcţională a întreprinderii, structura financiară a întreprinderii şi planul de afaceri. Întreprinderea ca organism economico-social, are o structură sistemică în care diferitele elemente componente se condiţionează reciproc în vederea atragerii scopului pentru care a fost creată. Activitatea acestui mecanism se desfăşoară sub impulsul continuu al factorilor interni şi externi şe manifestă într-o mare diversitate de forme, fiecare dintre ele fiind expresia autorităţii de care dispune întreprinderea în virtutea autonomiei gestionare pe care o are. Organizarea structurală a unei întreprinderi presupune mai multe momente. Este nevoie mai întâi de evidenţierea unor premise prin prisma cărora să se proiecteze schema structurală generală a întreprinderii. Organizarea constă în stabilirea principalelor categorii de muncă pentru a realiza obiectivele propuse. Rezultatul organizării sunt funcţiile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile. Organizareacrează structurile, formele de subordonare pe baza cărora se înfăptuieşte realizarea cooperării între verigile de producţie. Procedura de constituire a societăţilor comerciale se realizează în mai multe etape: redactarea şi autentificarea actului constitutiv,autorizarea înfiinţării societăţii de către judecătorul delegat de la oficiul registrului comerţului,înmatricularea societăţii în registrul comerţului,publicarea încheierii de autorizare a înfiinţării societăţii pronunţate de judecătorul delegat, în Monitorul Oficial,înregistrarea societăţii la Administraţia financiară.obţinerea codului fiscal. Finanţarea întreprinderilor presupune nevoi de fonduri cu caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în diverse forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii şi ale pieţei financiare. Creditele sunt foarte variate în economia de piaţă, dar în mare se pot împărţi în trei categorii : împrumuturi obligatare, credite bancare şi creditul-contract de închiriere.
Întreprinderile care solicită una din sursele de finanţare sunt obligate să prezinte creditorilor un plan de afaceri pentru ca aceştia să urmărească evoluţia societăţii. Planul de afaceri este un document care face cunoscute resursele existente şi perspectivele de dezvoltare ale unei firme.
4
CAPITOLUL I
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
1.1 Noţiune şi clasificare
Societatea comercială poate fi privită cel puţin în două sensuri :
ca o instituţie publică considerată a fi un organism constituit de
regulă pe baze asociative, cu scopul obţinerii unui anumit profit de către cei care s-au asociat
în vederea realizării unei activităţi comerciale;
ca un contract cu caracteristici proprii determinate de specificul
scopului pentru care s-a realizat acordul de voinţă.
Cele două sensuri în care trebuie privită societatea comercială explică şi de altfel şi
natura sa juridică cu totul specifică, natură ce rezultă din înţelegerea conceptelor de
societate-contract şi societate-instituţie.
1.1.1. Evoluţie
Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată asocierea liberă a
membrilor ei, are o istorie de mii de ani.
În dreptul roman1 societăţile comerciale erau de mai multe feluri:
- societăţi în cadrul cărora se puneau în comun toate bunurile prezente
şi viitoare
- societăţi în cadrul cărora se puneau în comun veniturile
- societăţi cu un singur fel de afaceri.
Societatea comercială, cu principalele ei atribute, apare în evul mediu.
În republicile italiene Florenţa, Genova si Veneţia comerţul maritim şi terestru a
cunoscut o puternică înflorire la începutul secolului al XII-lea.
Marile cuceriri coloniale din secolele XVI-XVII au solicitat importante capitaluri,care au fost
obţinute din Olanda, Franţa, Anglia, prin înfiinţarea societăţilor anonime pe acţiuni.
Compania Olandeză a Indiilor Orientale (înfiinţată în 1602),Compania Olandeză a Indiilor
1 Constantin Tomulescu, Drept privat roman, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1972, pag.
83
5
Occidentale, Compania Noii Franţe, Societatea Franceză a Indiilor Orientale, Compania India
de Est şi Compania Marilor Sudului, celebre în epoca, au jucat un rol important în procesul de
colonizare.
Printr-o lege din 1892, în Germania s-a introdus o noua formă de societate care s-a
extins rapid : societatea cu răspundere limitată.
A fost luată şi reglementată în Franţa în 1925 şi apoi în alte ţări.
În ceea ce priveşte reglementarea societăţilor comerciale în ţara noastră, este de
remarcat că primele dispoziţii referitoare la activitatea comercială au fost cuprinse în Codul
Calimachi al Moldovei şi Codul Caragea al Munteniei, ambele în anul 1817. Societăţile
comerciale capătă o reglementare amplă, distinctă de cea a societăţilor civile prevăzute de
Codul Civil, prin Codul comercial de la 1887, în vigoare, cu modificările survenite ulterior, şi
astăzi.
1.1.2. Clasificarea societăţilor comerciale
Conform Legii 15/1990, societăţile comerciale puteau fi:
- societăţi cu capital integral de stat
- societăţi cu capital mixt (de stat şi privat)
- societăţi cu capital integral privat.
În ceea ce priveşte situaţia societăţilor comerciale cu capital integral de stat, acestea
nu aveau calitatea de persoane juridice de drept public. Patrimoniul societăţii aparţinea
societăţii, statul nefiind decât unic acţionar, titular al capitalului societăţii.
După adoptarea Legii 31/1990 s-a revenit la clasificarea societăţilor comerciale, după
natura lor, în societăţi de capitaluri şi societăţi de persoane, având în vedere enumerarea
formelor de societate în cuprinsul legii. Alături de societăţile de persoane şi cele de capital, ca
societate de graniţă - care împrumută atât trăsături specifice societăţilor de persoane, cât şi de
la cele de capital - s-a constituit societatea cu răspundere limitată, societate care, în special în
actuala conjunctură social-economică din România, reprezintă forma cel mai des uzitată. In
doctrina de specialitate s-au propus şi alte criterii de clasificare ale societăţilor comerciale,
respectiv:
6
în funcţie de răspunderea asociaţilor :
- societăţi în care asociaţii au răspundere limitată;
- societăţi în care asociaţii au răspundere nelimitată.
în funcţie de structura capitalului social:
- societăţi comerciale cu capital social împărţit în acţiuni;
- societăţi comerciale cu capital social împărţit în părţi de interese.
în funcţie de titlurile de valoare:
- societăţi comerciale care emit titluri de valoare;
- societăţi comerciale care nu pot emite astfel de titluri.
Societăţile comerciale pot fi clasificate şi având în vedere modul lor de reglementare.
Din acest punct de vedere, există:
societăţi comerciale reglementate de Legea generală (Legea
31/1990)
societăţi comerciale reglementate în legi speciale:
- societăţile bancare
- societăţi agricole
- societăţi de asigurări.
1.2 Formele societăţilor comerciale
1.2.1 Noţiuni generale
La baza înfiinţării unei societăţi de persoane există încrederea între asociaţi, fapt ce
determină ca relaţia care duce la constituirea unei societăţi de persoane să fie “intuitu
personae”.
Sunt societăţi de persoane :
societăţile în nume colectiv;
societăţile în comandită simplă.
Sunt societăţi de capital :
societăţile pe acţiuni
societăţile în comandită pe acţiuni.
Societatea în nume colectiv şi în comandită simplă se constituie prin contract de
societate .
7
1.2.2 Societăţile în nume colectiv
Societăţile de persoane în general sunt societăţi cu număr mic de asociaţi (minimum
doi asociaţi) .
În societăţile de persoane legea nu prevede un minimun de capital social, acesta
trebuie să existe chiar din momentul constituirii societăţii, pentru că altfel nu ar putea dobândi
personalitate juridică. Orice persoană juridică trebuie să aibă un patrimoniu.
În societăţile de persoane se admite a se aporta orice fel de bunuri : numerar, natură
şi creanţe. Cu privire la aportul în muncă sau în industrie, deşi este admis în societăţile de
persoane,acesta nu reprezintă un aport la capitalul social.
Capitalul social este divizat în părţi sociale de valoare egală, sunt netransmisibile.
Cesiunea părţilor sociale sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat operează numai
dacă în actul constitutiv al societăţii s-a prevăzt în mod expres continuarea activităţii cu
moştenitorii celui decedat.
Răspunderea asociaţilor este solidară şi nelimitată.
Răspunderea este solidară în sensul că dacă patrimoniul social nu este suficient pentru plata
datoriilor societăţii, creditorii pot urmări pe oricare dintre asociaţi pentru acoperirea
creanţelor.
Solidaritatea asociaţilor există numai în raport cu creditorii societăţii În schimb, între asociaţi
obligaţiile sunt divizibile,în funcţie de modul de participare la beneficii şi pierderi al fiecărui
asociat.
Răspunderea este nelimitată,în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile
societăţii,inclusiv cu bunurile proprii,aşa încât,în momentul constituirii societăţii,asociatul
trebuie să declare propria avere.
Conducerea societăţile de persoane revine adunării generale a asociaţilor. Hotărârile
în adunările generale se adoptă,de regulă,cu unanimitate de vot.
Administrarea şi reprezentarea societăţilor în relaţiile cu terţii se face de către unul
sau doi administratori (giranţi) care, de regulă,sunt asociaţi,dar pot fi şi terţe persoane.
Controlul activităţii economico-financiare se realizează,de regulă,de către asociaţi,
având posibilitatea să desemneze unul sau mai mulţi cenzori.
8
Dizolvarea societăţile de persoane se produce pentru cauze generale,comune tuturor
formelor de societăţi comerciale,dar şi pentru cauze specifice,adică : moartea,incapacitatea
falimentul,retragerea sau excluderea unui asociat .
1.2.3 Societăţile în comandită simplă
Societatea în comandită simplă presupune două categorii de asociaţi:
- asociaţii comanditaţi
- asociatii comanditari.
Asociaţii comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societăţii,care finanţează
societatea,fără a participa în mod direct la conducerea şi administrarea patrimoniului acesteia.
Asociaţii comanditaţi lucrează sub comanda comanditarilor, ei sunt cei care
administrează societatea.
Asociaţii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social,pe câtă
vreme asociaţii comanditaţi răspund în mod solidar şi nelimitat.
Societatea este legal constituită dacă în denumire sa cuprinde numele a cel puţin
unuia dintre asociaţii comanditaţi.
Societatea în comandită simplă îşi încetează existenţa în cazul decesului,dispariţiei,
punerii sub interdicţie a unui asociat,dacă în contract nu există o clauză de continuare a
societăţii cu moştenitorii. Excluderea sau retragerea asociaţilor comanditaţi este cauză de
dizolvare a societăţii.
1.2.4 Societăţile pe acţiuni
Societăţile pe acţiuni se constituie în baza unui act constitutiv,ce trebuie să cuprindă
obligatoriu atât elementele specifice ale contractului de societate cât şi cele ale statutului de
funcţionare.
Societăţile pe acţiuni sunt societăţi mari cu un număr mare de acţionari la
constituire (minim cinci acţionari).
Capitalul social obligatoriu la constituire este stabilit prin lege, minim 25 milioane
lei. Capitalul social se poate constitui numai în bani şi natură.
9
Capitalul social este împărţit în acţiuni (sunt transmisibile). Acţiunile sunt
nominative sau la purtător.
Orice societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acţiuni cât şi
obligaţiuni.
Principala obligaţie a acţionarilor se referă la plata acţiunilor subscrise.
Răspunderile acţionarilor pentru datoriile societăţii este limitată la valoarea
acţiunilor pe care le deţine fiecare.
Conducerea societăţii se face pe principiul majorităţii voturilor acţionarilor şi nu al
unanimităţii. Organul de conducere este adunarea generală a acţionarilor care poate fi ordinară
şi extraordinară.
Administrarea societăţii se realizează de către un consiliu de administraţie şi un
comitet de direcţie. Administrarea societăţii poate fi efectuată de unul sau mai mulţi
administratori,temporari şi revocabili. Controlul activităţii societăţii se realizează,în mod
obligatoriu de o comisie de cenzori formată din minimum trei cenzori şi tot atâţia
supleanţi,dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare (numărul cenzorilor
trebuie să fie impar).
Dizolvarea societăţilor de capital se produce pentru cauze generale dar şi pentru
cauze speciale,în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege la
constituire :
- dacă numărul de acţionari a scăzut sub minimul legal
- dacă capitalul social se reduce sub minimul legal.
1.2.5 Societăţile în comandită pe acţiuni
Societăţile în comandită pe acţiuni presupune două categorii de acţionari :
comanditari şi comanditaţi.
Comanditaţii au răspundere solidară şi nelimitată pentru debitele societăţii, iar
comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. Societăţile în
comandită acţiuni sunt societăţi mari cu un număr mare de acţionari la constituire (minim
cinci acţionari).
Capitalul social obligatoriu la constituire este stabilit prin lege, minim 25 milioane lei.
Capitalul social se poate constitui numai în bani şi natură.
10
Capitalul social este împărţit în acţiuni (sunt transmisibile). Acţiunile sunt nominative
sau la purtător.
Orice societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acţiuni cât şi obligaţiuni.
Principala obligaţie a acţionarilor se referă la plata acţiunilor subscrise.
Răspunderile acţionarilor pentru datoriile societăţii este limitată la valoarea acţiunilor
pe care le deţine fiecare.
Conducerea societăţii se face pe principiul majorităţii voturilor acţionarilor şi nu al
unanimităţii. Organul de conducere este adunarea generală a acţionarilor care poate fi ordinară
şi extraordinară.
Administrarea societăţii se realizează de către un consiliu de administraţie şi un
comitet de direcţie. Administrarea societăţii poate fi efectuată de unul sau mai mulţi asociaţi
comanditaţi.
Controlul activităţii societăţii se realizează,în mod obligatoriu de o comisie de
cenzori formată din minimum trei cenzori şi tot atâţia supleanţi,dacă prin actul constitutiv nu
se prevede un număr mai mare.(numărul cenzorilor trebuie să fie impar).
Dizolvarea societăţilor de capital se produce pentru cauze generale dar şi pentru
cauze speciale,în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege la
constituire :
- dacă numărul de acţionari a scăzut sub minimul legal
- dacă capitalul social se reduce sub minimul legal.
1.2.6 Societatea cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate comercială
între societăţile de persoane şi societăţile de capitaluri. Este o formă intermediară deoarece în
unele privinţe se aseamănă cu societăţile de persoane, iar în alte aspecte cu cele de capitaluri.
Societatea cu răspundere limitată este o formă de societate comercială apărută mai
târziu în activitatea comercială. Prima oară a fost reglementată în anul 1892 în Germania,
fiind preluată în 1925 în Franţa, iar în România şi-a găsit consacrarea abia prin Legea
nr.31/1990,republicată.
11
Această formă de societate a fost iniţiată din nevoia de a satisface anumite cerinţe
ale activităţii comerciale.
Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o sociatate constituită în baza
unui act constitutiv care cuprinde elementele specifice contractului de societate, dar şi cele
specifice statutului de funcţionare.
Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaţilor. Datorită
acestui fapt, numărul asociaţilor este limitat, iar părţile sociale nu sunt liber cesibile.
Societatea cu răspundere limitată are un număr mic de asociaţi care să nu fie mai mare de 50.
În cazul societăţilor cu răspundere limitată , legea stabileşte un capital minim de 2
milioane de lei.
Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociaţi la constituire, aporturi
care pot consta în bani sau în natură, nu se admite aportul în creanţe, conform art.15 alin.(3)
din legea nr. 31/1990, repubicată.
Capitalul social este împărţit în părţi sociale, care nu sunt liber transmisibile. Valoarea
nominală minimă a unei părţi sociale este stabilită de lege la 100000 lei.
Conducerea societăţii este asigurată de adunarea generală a asociaţilor.
Administrarea societăţii se realizează prin intermediul unuia sau mai multor
administratori numiţi prin actul constitutiv sau aleşi de adunarea generală.
Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor,fie direct de către asociaţii care
nu au şi calitatea de administrator.
În societatea cu răspundere limitată răspunderea asociaţilor este limitată. Aceştia
răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aportului lor.
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât pentru cauze generale cât şi pentru
cauze specifice : moartea, incapacitatea, interdicţia, retragerea excluderea unui asociat .
Avantaje :
- asociaţii răspund numai limita aportului adus la capitalul social al
societăţii;
- controlul activităţii poate fi realizat chiar de către asociaţi;
- asociatul se poate retrage din societate în condiţiile prevăzute de
lege;
12
- pentru finanţarea şi dezvoltarea societăţii, societăţii cu răspundere
limitată poate apela la noi aporturi aduse de o persoană din afara
societăţii.
Dezavantaje :
- cesiunea părţilor sociale se face numai în concordanţă cu
dispoziţiile legale;
- aportul la capitalul social poate să constea fie în numerar fie în
natură şi numerar;
- relaţiile dintre asociaţi au la bază încrederea reciprocă ce există
între aceştia.
1.3 Constituirea societăţilor comerciale
Orice societate comercială se constituie parcurgând două etape:
redactarea actului constitutiv şi autentificarea acestuia
înmatricularea societăţii în registrul comerţului.
Procedura de constituire a societăţilor comerciale se realizează în mai multe etape:
- redactarea şi autentificarea actului constitutiv
- autorizarea înfiinţării societăţii de către judecătorul delegat de la
oficiul registrului comerţului
- înmatricularea societăţii în registrul comerţului
- publicarea încheierii de autorizare a înfiinţării societăţii pronunţate
de judecătorul delegat, în Monitorul Oficial
- înregistrarea societăţii la Administraţia financiară.
- obţinerea codului fiscal.
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv sau în comandită simplă este
contractul de societate, iar al societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere
limitată este contractul de societate şi statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi
încheiate sub forma unui singur înscris, denumit act constitutiv.
13
1.3.1Actul constitutiv
Actul constitutiv trebuie să cuprindă unele menţiuni comune , indiferent de forma de
societate, cum ar fi :
- identificarea asociaţilor;
- denumirea societăţii şi forma acesteia;
- sediul principal ;
- obiectul de activitate, cu precizarea domeniului de activitate ;
- capitalul subscris şi cel vărsat de asociaţi ;
- organele de conducere, de administrare şi de control a societăţii ;
- modul de participare la beneficii şi pierderi ;
- durata societăţii ;
- modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
În cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, actul constitutiv cuprinde (art.7 din Legea nr.31/1990) :
- numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
asociaţilor,persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea
asociaţilor, persoane juridice;
- forma, denumirea, sediul şi, emblema societăţi;
- obiectul de activitate, cu precizarea domeniului de activitate ;
- capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului
fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în
natură şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa
integral capitalul social subscris ;
- asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau
administratorii neasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile ce li
s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat ;
- partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi ;
- sediile secundare - succursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică ;
14
- durata de funcţionare a societăţii ;
- modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, actul constitutiv cuprinde
(art.8 din Legea nr.31/1990) :
- numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
asociaţilor,persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea
asociaţilor, persoane juridice;
- forma, denumirea, sediul şi, emblema societăţii;
- obiectul de activitate, cu precizarea domeniului de activitate ;
- capitalul social subscris şi cel vărsat .
La constituire ,capitalul social subscris, vărsat de fiecare acţionar, nu va putea fi
mai mic de 30 % din cel subscris. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12
luni de la înmatriculare :
- valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societate, modul
de evaluare şi numărul acţiunilor acordate pentru acestea ;
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă
sunt nominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe categorii de
acţiuni, se vor arăta numărul, valoarea nominală şi drepturile
conferite acţionarilor ;
- numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
administratorilor,persoane fizice; denumirea, sediul şi
naţionalitatea administratorilor, persoane juridice ;
- numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
cenzorilor,persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea
cenzorilor, persoane juridice ;
- conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii
societăţii de către organele statutare, controlul acesteia de către
acţionari, precum şi documentele la care aceştia vor putea să aibă
acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul ;
- durata de funcţionare a societăţii ;
- modul de distribuire a beneficiilor şi suportare a pierderilor ;
15
- sediile secundare - succursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică ;
- avantajele rezervate fondatorilor ;
- acţiunile comanditarilor (în societatea în comandită pe acţiuni) ;
- operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se
constituie şi pe care aceasta urmează să le preia, precum şi sumele
ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni ;
- modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
1.3.2 Autentificarea şi publicarea în Monitorul Oficial
Societatea pe acţiuni
În cadrul acestei societăţi capitalul social va fi de cel puţin 25 milioane lei.Se poate
constitui prin subscriere integrală şi simultană sau prin subscripţie publică. Se constituie prin
contract de societate şi statut.
În cazul în care capitalul social se compune din sume în valută acestea se vor
converti în lei la cursul oficial. Aportul în natură se constituie din bunuri mobile, imobile sau
creanţe. Sumele aduse ca aport la capitalul social vor fi depuse într-un cont bancar.
Contractul de societate şi statutul se vor autentifica la notariat, iar în termen de 15
zile de la autentificare fiecare asociat sau administrator vor depune la judecătorie următoarele
documente : - contractul de societate şi statutul autentificate
- dovada existenţei sediului social
- acte constatatoare ale operaţiunii încheiate în contul societăţii
- cerere care se va timbra.
Judecătorul va fixa un termen de înfăţişare şi va cere avizul Camerei de Comerţ
privind utilitatea societăţii. Acest aviz este consultativ. Sentinţa definitivă este dată în termen
de 15 zile de la pronunţare şi trebuie depusă împreună cu contractul de societate la registrul
comerţului şi apoi la administraţia financiară. Sentinţa va fi publicată în Monitorul Oficial.
Înmatricularea se face la registrul comerţului prezentându-se dovada publicării.
Firma dobândeşte personalitate juridică din ziua înmatriculării la registrul
comerţului.
Societatea cu răspundere limitată
16
În urma întocmirii documentului care va cuprinde contractul de societate şi statutul,
asociaţii vor verifica la registrul comerţului acceptabilitatea numelui şi emblemei alese.
Contractul de societate şi statutul vor fi legalizate la notariat în atâtea exemplare câţi asociaţi
sunt. Asociaţii vor semna în faţa notarului toate exemplarele, iar apoi toate demersurile sunt
făcute de unul dintre asociaţi.
În cazul în care capitalul social va fi constituit din bunuri în natură se face o
evaluare a acestor bunuri de către un expert recomandat de bancă. Sumele depuse ca aport la
capitalul social vor fi consemnate la C.E.C sau la o unitate bancară.
Pentru autorizarea la judecător se depun următoarele documente :
- contractul de societate şi statutul
- dovada efectuării vărsămintelor aduse ca aport la capitalul social
- certificat de evaluare şi acte de proprietate pentru bunurile în
natură
- dovada asupra dreptului de folosinţă a sediului.
După verificarea documentelor judecătorul va da un termen de judecată în termen
de 7 zile şi va înainta o cerere de avizare către Camera de Comerţ. Avizul este consultativ,
firma trebuie să prezinte actele :
- contractul de societate şi statutul
- certificat de cazier al asociaţilor
- va plăti o taxă la casierie pentru avizare.
Dosarul complet este judecat într-o şedinţă publică, sentinţa este redactată în
termen de 1-10zile de la pronunţare. Şedinţa se pronunţă după 15 zile.Se va face publicarea în
Monitorul Oficial. Reprezentanţii firmei vor obţine de la registrul comerţului cererea de
înmatriculare. În termen de 30 zile se obţine certificatul de înmatriculare al firmei.
Firma dobândeşte personalitate juridică din ziua în care a fost înmatriculată la
registrul comerţului.
1.3.3 Înmatricularea societăţilor comerciale
După îndeplinirea condiţiilor cu privire la actul constitutiv, respectiv forma scrisă şi
autentificarea, membrii fondatori, administratorul sau persoana special împuternicită pentru
17
constituirea societăţii va solicita înmatricularea la oficiul registrului comerţului, în termen de
15 zile.
Cererea de înmatriculare se depune la registrul comerţului din raza teritorială a
sediului central al societăţii însoţită de: actul constitutiv al societăţii, dovada efectuării
vărsămintelor în condiţiile cerute de actul constitutiv, actele privind proprietatea aporturilor în
natură sau de certificatul de sarcini.
Oficiul registrului comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va
solicita autorităţilor competente avizarea, acte de autorizare care vor fi înaintate în termen de
15 zile.
La nivelul oficiului registrului comerţului se realizează un control de legalitate a
actelor constitutive ale societăţii. Acest control este asigurat de un judecător delegat care se
stabileşte anual de către preşedintele tribunalului din raza teritorială a oficiul registrului
comerţului. Judecătorul delegat, va putea dispune efectuarea unor expertize sau administrarea
altor dovezi.
În situaţia în care judecătorul delegat constată legalitatea constituirii societăţii, el
este în drept să autorizeze constituirea şi să dispună înmatricularea societăţii în registrul
comerţului. Aceste dispoziţii se cuprind într-o încheiere, care se realizează în termen de 5 zile
de la momentul constatării legalităţii societăţii. Încheierea, denumită încheiere de
înmatriculare, trebuie să cuprindă elementele obligatorii ale actului constitutiv. Societatea
comercială va dobândi personalitate juridică după ce încheierea de înmatriculare a devenit
irevocabilă.
Încheierea de înmatriculare se va publica în Monitorul Oficial. Pentru societăţile în
nume colectiv sau în comandită simplă, publicarea în Monitorul Oficial poate fi făcută numai
în extras al încheierii, vizat de judecătorul delegat, va fi transmisă şi administraţiei financiare
pentru evidenţa fiscală.
Înmatricularea se solicită în termen de 15 zile de la momentul autentificării actului
constitutiv.
Acţiunile sunt indivizibile; indivizibilitatea presupune înlăturarea posibilităţilor de
fracţionare a acţiunilor.
Acţiunile au o valoare egală conferind titularilor lor drepturi egale.
Ca titluri de valoare, acţiunile sunt titluri negociabile, ele încorporând valoare în
conţinutul lor.
18
În funcţie se modul de transmitere, acţiunile pot fi:
acţiuni nominative – atunci când în cuprinsul titlurilor de valoare se
stabileşte titularul dreptului asupra acelei acţiuni;
acţiuni la purtător – acele acţiuni pentru care simpla deţinere materială
reprezintă dreptul asupra acţiunii.
Acţiunile vor cuprinde:
- datele societăţii emitente
- data şi numărul de înmatriculare al societăţii emitente
- numărul Monitorului Oficial în care s-a realizat publicitatea
societăţii constituite
- capitalul social al societăţii emitente
- numărul de acţiuni în care e împărţit capitalul social şi valoarea
emitentă
- numărul de acţiuni pentru care s-a realizat vărsământul
- numărul de ordine al fiecărei acţiuni
- avantajele rezervate fondatorilor.
Orice acţiune pentru a fi valabilă trebuie semnată de administrator.
Dacă o societate comercială nu emite acţiuni pe suport material, ea are obligaţia ca, la
solicitarea acţionarului, să elibereze acestuia un certificat de acţionar.
În baza acţiunilor pe care le deţine, acţionarii îşi pot exercita dreptul la vot în cadrul
adunării generale. Conform art.101 alin.(1) din legea nr. 31/1990, republicată orice acţiune
plătită dă dreptul la un vot.
Prin actul constitutiv al societăţii se poate limita dreptul la vot pentru acei acţionari
care deţin un număr foarte mare de acţiuni.
Dreptul la vot se suspendă pentru acei acţionari care nu sunt la curent cu
vărsămintele ajunse la scadenţă.
Proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, acţionarii beneficiază
de dividende în cuantumul stabilit de adunarea generală a acţionarilor.
19
1.4 Lichidarea şi dizolvarea societăţilor comerciale
1.4.1 Dizolvarea
Dizolvarea societăţilor comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a
personalităţii juridice a acestora, formată dintr-un ansamblu de operaţiuni care au ca urmare
lichidarea patrimoniului societăţii.
Dizolvarea se poate produce :
- pe baza unei hotărâri a asociaţilor
- prin hotărârea instanţei judecătoreşti
- în virtutea legii.
Potrivit art. 222 alin(1) din lege există următoarele cauze de dizovare a societăţilor
comerciale :
trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
imposibilitatea realizării obiectului sau realizarea acestuia;
declararea nulităţii societăţii;
hotărârea adunării generale;
hotărârea tribunalului ;
falimentul societăţii ;
alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv.
Conform art. 223 din lege societatea pe acţiuni se dizolvă:
- dacă administratorii constată pierderea unei jumătăţi din capitalul
social;
- când capitalul social se micşorează sub minimul legal;
- când numărul acţionarilor scade sub minimul legal.
Societatea în comandită pe acţiuni se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăţi din
capitalul social sau al micşorării lui sub minimul legal. Aceasta se dizolvă şi prin deschiderea
procedurii lichidării judiciare faţă de singurul asociat comanditat sau comanditar sau prin
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia.
Societatea în nume colectiv se dizolvă prin falimentul, incapacitatea,excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi.
20
Societatea în comandită simplă se dizolvă prin falimentul asociatului comanditat
sau comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia.
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăţi din
capitalul social sau al micşorării sub minimul legal de 2000000 lei ori prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi când numărul lor s-a
redus la unul singur.
* Efectele dizovării
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării patrimoniului
societăţii. Dizolvarea societăţilor comerciale se înscrie în registrul comerţului şi publicarea ei
se face în Monitorul Oficial. Dizolvarea societăţilor comerciale are ca efect lichidarea
patrimoniului societăţii cu excepţia reorganizării prin fuziune sau divizare precum şi în cazul
în care societatea are asociat unic.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţii; altfel
ei vor răspunde solidar pentru operaţiunile pe care le-au întreprins.
Dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea
universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic fără lichidare.
1.4.2 Lichidarea
Lichidarea reprezintă ansamblul de operaţii economice şi financiare determinate de
dizolvarea sau falimentul judiciar al unei societăţi comerciale.
În vederea lichidării societăţilor comerciale se va numi un lichidator. Lichidatorii
sunt persoane însărcinate să organizeze şi să conducă operaţiunile de lichidare.
* Drepturile şi obligaţiile lichidatorilor
Lichidatorii au următoarele obligaţii :
- să facă un inventar şi să încheie un bilanţ care să constate situaţia
exactă a activului şi pasivului societăţii;
- să păstreze patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de
administratori şi actele societăţii ;
- să întocmească un registru cu toate operaţiunile lichidării.
Lichidatorii au următoarele drepturi :
21
- să execute şi să termine operaţiunile de comerţ cu privire la
lichidare;
- să stea în judecată în calitate de reclamant sau de pârât în interesul
lichidării patrimoniului societăţii ;
- să vândă prin licitaţie bunurile mobile şi imobile ale societăţii, să
facă tranzacţii.
* Puterile lichidatorilor
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice. Lichidatorii persoane fizice sau
reprezentanţii permanenţi - persoane fizice -ai societăţii lichidatoare trebuie să fie lichidatori
autorizaţi.Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. Lichidatorii îşi îndeplinesc
mandatul lor sub controlul cenzorilor.
Administratorii sunt obligaţi să-şi continue mandatul până la intrarea în funcţie a
lichidatorilor.
Pot fi acţionaţi în judecată ca reprezentanţi ai societăţii comerciale în interesul
acesteia, dar numai pentru actele de lichidare.
Lichidatorii trebuie să facă tranzacţii în numele societăţii, să lichideze şi să
încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanţă.
În cazul falimentului operaţiunile efectuate sunt :
- sigilarea bunurilor aflate în societăţile comerciale;
- inventarierea ;
- întocmirea bilanţului contabil de începere a lichidării ;
- vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente ;
- vânzarea bunurilor importante din averea debitorului cât mai
avantajos şi cât mai repede ;
- distribuirea sumelor rezultate în urma lichidării;
- stabilirea masei pasive ;
- distribuirea efectivă a rezultatului lichidării ;
- întocmirea raportului final ;
- întocmirea bilanţului final de lichidare.
Registrele societăţilor comerciale lichidate trebuie păstrate timp de 5 ani.
După terminarea lichidării, lichidatorii trebiue să ceară radierea societăţii din
registrul comerţului, radiere care se poate face şi din oficiu.
22
Cererea de radiere a asociaţilor din registrul comerţului trebuie însoţită de
următoarele acte :
- bilanţ de lichidare vizat de organul fiscal;
- raportul lichidatorilor privind repartizarea activului şi stingerea
pasivului;
- certificatul fiscal eliberat de Administraţia financiară (din care să
rezulte că societatea nu are datorii);
- originalele documentelor emise de oficiul registrului comerţului
(certificat de înmatriculare, cerere de înmatriculare, etc.) ;
- declaraţia lichidatorilor cu privire la executarea operaţiunilor
efectuate.
Capitolul II
Organizarea funcţională şi structurală a întreprinderii
23
2.1 Funcţiunile întreprinderii
Întreprinderea, ca organism economico-social, are o structură sistemică, în care
diferitele elemente componente se condiţionează reciproc în vederea atingerii scopului pentru
care a fost creată. Totalitatea elementelor componente în interacţiunea lor constituie,
mecanismul întreprinderii. Activitatea acestui mecanism se desfăşoară sub impulsul continuu
al factorilor interni şi externi, se manifestă într-o mare diversitate de forme, fiecare dintre ele
fiind expresia autorităţii de care dispune întreprinderea în virtutea autonomiei gestionare pe
care o are. Aceste manifestări întreţin şi justifică existenţa întreprinderii, fiind o expresie a
conţinutului activităţii sale. În acest sens, putem aprecia că domeniile concrete în care se
exercită autoritatea formează funcţiunile întreprinderii, fiecare funcţiune referindu-se la
gruparea unor activităţi omogene, specializate.
Funcţiunile fiind inerente conţinutului definitoriu al întreprinderii, ele se regăsesc
în toate tipurile de unităţi, indiferent de nivelul de organizare şi de ramura economiei căreia îi
aparţin : întreprindere, holding, sau grup de întreprinderi aparţinătoare industriei, agriculturii,
construcţiilor, transporturilor, comerţului etc. Ceea ce diferenţiază funcţiunile diferitelor tipuri
de unităţi este numai proporţia diferită în care se dezvoltă acestea.
Determinarea şi caracterizarea funcţiunilor de bază ale întreprinderii reprezintă
un domeniu bogat în păreri diferite, adeseori contradictorii, ale specialiştilor în organizarea şi
conducerea unităţilor.
Volumul redus al lucrărilor de concepţie existent în întreprinderi la începutul
secolului al XX-lea explică adevărata concepţie despre funcţiile întreprinderii. Cerinţele care
se pun în faţa întreprinderilor în cea de a doua jumătate a secolului XX-lea şi în perspectivă
nu mai pot să se realizeze în cadrul unor activităţi combinate de cercetare şi realizare a
producţiei. În acelaşi timp separarea funcţiunii financiare de cea contabilă este relativ greu de
realizat datorită problemelor comune care fac obiectul acestor funcţiuni. Separarea lor crează
şi dificultăţi în aplicarea principiilor de organizare structurală a întreprinderilor.
Funcţiunea de personal are un conţinut mai larg care vizează în primul rând
realizarea tuturor acţiunilor al căror subiect principal este omul şi anume recrutarea,
selecţionarea, perfecţionarea sa, precum şi salarizarea.
Asupra conţinutului funcţiunii administrative sunt necesare o serie de comentarii
mai detaliate. Fayol afirma că, separat, în cadrul fiecăreia din funcţiunile întreprinderii nu
24
poate fi alcătuit programul general de acţiune al întreprinderii, de constituirea corpului de
salariaţi, de coordonare a eforturilor şi de armonizare a actelor acestora. El defineşte
conţinutul funcţiunii administrative astfel : a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a
controla.
După cum afirmă Ov. Nicolescu şi colaboratorii 2, funcţiunea întreprinderii este o
componentă a organizării procesuale, un ansamblu de activităţi omogene şi/sau
complementare, desfăşurate de personal de o anumită specialitate, folosind metode şi tehnici
specifice, cu scopul realizării obiectivelor stabilite.Realizarea obiecivelor stabilite pentru o
perioadă în cadrul întreprinderii depinde de manifestarea în strânsă interdependenţă a tuturor
funcţiunilor acesteia,cu intensităţi diferite în etape diferite de dezvoltare a întreprinderii şi, în
funcţie de etapa de dezvoltare, şi de nivelul obiectivelor stabilite.
O analiză cuprinzătoare a domeniilor de activitate ale întreprinderii conduce la
următoarele funcţiuni de bază ale întreprinderii :
1. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare
2. Funcţiunea de producţie
3. Funcţiunea de marketing-comercializare
4. Funcţiunea financiar-contabilă
5. Funcţiunea de personal.
2.1.1 Funcţiunea de cercetare-dezvoltare
Funcţiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activităţi care se desfăşoară în cadrul
întreprinderii în vederea realizării obiectivelor în domeniul obţinetii de produse noi şi a
transformării ideilor în produse sau servicii utilizate pentru dezvoltatea viitoare.
Funcţiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activităţi de elaborare a planului
strategic, activităţi de concepţie (proiectare şi cercetare a produselor) ; mai fac parte şi
activităţi care se referă la controlul tehnic de calitate al produselor. În acest domeniu mai fac
parte şi problemele privind organizarea producţiei şi a muncii, dezvoltarea de ansamblu a
întreprinderii, creşterea capacităţii de producţie, utilarea întreprinderii corespunzător
necesităţilor de fabricaţie a noilor produse.
Funcţiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul că se manifestă în
toate domeniile. Între principalele activităţi şi domenii pot fi enumerate :
25
* cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi introducerea progresului
tehnico-ştiinţific ;
investiţii şi construcţii
organizarea producţiei şi a muncii, ca ansamblu de atribuţii în
domeniul introducerii unor noi metode, tehnici, şi instrumente de
organizare şi management a activităţii productive.
2.1.2 Funcţiunea de producţie
Funcţiunea de producţie reprezintă ansamblul de activităţi de bază, auxiliare şi de
servire prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor, elaborării
lucrărilor, prestării de servicii în cadrul întreprinderii.
Activităţile la care se referă această funcţiune sunt :
- programarea şi lansarea producţiei ;
- fabricarea sau exploatarea, care constă în transformarea obiectelor
muncii în produse, servicii, lucrări care fac obiectul de bază al
activităţii întreprinderii ;
- controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor,
subansamblelor pe întregul flux de fabricaţie, precum şi al
produselor finite;
- întreţinerea şi repararea utilajelor în vederea menţinerii acestora în
stare de funcţionare;
- exploatarea instalaţiilor şi agregatelor energetice ;
- aplicarea normelor de protecţie şi igienă a muncii, precum şi pentru
prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător;
- organizarea şi controlul producţiei
- transportul şi manipularea materiilor prime, materialelor,
semifabricatelor, produselor, pe parcursul fabricaţiei;
- urmărirea realizării producţiei şi a celorlalte activităţi auxiliare.
2.1.3 Funcţiunea de marketing-comercializare
26
Funcţiunea de marketing-comercializare cuprinde activităţile privind realizarea
obiectivelor din domeniul stabilirii legăturilor întreprinderii cu mediul ambiant în vederea
asigurării materiilor prime şi materialelor necesare producţiei, conservarea acestora şi a
produselor realizate, transportul lor, desfacerea produselor şi serviciilor. Activităţile de
comercializare a produselor trebuie să se desfăşoare pe baza studiilor de marketing. Aceste
studii orientează şi determină activitatea din cadrul funcţiunii de cercetare-dezvoltare şi de
producţie.
Funcţiunea de marketing-comercializare cuprinde trei categorii de activităţi
principale:
- aprovizionarea tehnico-materială
- desfacerea, care asigură livrarea produselor, serviciilor şi lucrărilor,
încasarea contravalorii acestora ;
- marketingul, care are drept scop crearea şi descoperirea
necesităţilor consumatorilor ;
Rolul funcţiei marketing-comercializare devine prioritar întrucât pe baza
studiilor de marketing se pot cunoaşte , sistematiza şi interpreta informaţiile din mediul
ambiant, în vederea organizării activităţii viitoare şi a dimensionării ofertei.
2.1.4 Funcţiunea financiar-contabilă
Funcţiunea financiar-contabilă reprezintă ansamblul activităţilor prin care se
realizează obiectivele privind obţinerea şi folosirea mijloacelor financiare necesare
desfăşurării normale a producţiei. Ea asigură : înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a
fenomenelor economice din cadrul întreprinderii; utilizarea eficientă a resurselor; desfăşurarea
unei activităţi rentabile; semnalează fenomenele care influenţează nivelul profitului şi
reducerea costurilor.
Funcţiunea financiar-contabilă are implicaţii în activitatea generală de gestiune,
în asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime şi materiale, utilaje etc.
Activităţile acestei funcţiuni se grupează în două categorii :
activitate financiară, se referă la obţinerea şi folosirea raţională a
mijloacelor financiare ale întreprinderii, la utilizarea facilităţilor de
27
ordin financiar, achitarea obligaţiunilor financiare, contractarea de
credite şi rambursarea lor ;
activitatea contabilă, asigură înregistrarea şi evidenţa veniturilor şi
cheltuielilor, a materialelor şi a producţiei, calculul costurilor şi
determinarea rezultatelor financiare finale evidenţierea modificărilor
patrimoniale în volum şi structură.
Funcţiunea financiar-contabilă, prin complexitatea operaţiunilor pe care le
ocazionează, prin multiplele corelaţii pe care la are cu toate celelalte funcţiuni ale
întreprinderii, se concretizează ca o latură a gestiunii financiare a întreprinderii.
Pentru întreprindere, gestiunea financiară îndeplineşte rolul esenţial de
procurare şi gestionare a fondurilor băneşti, fără de care însăşi întreprinderea ar fi de
neconceput.
Importanţa gestiunii financiare nu se mărgineşte numai la sfera de activitate a
întreprinderii. Procurarea şi mai ales utilizarea fondurilor se realizează prin nesfârşitul lanţ al
operaţiunilor băneşti. În acest sens, marea majoritate a fluxurilor băneşti din economie este
tranzitată de gestiunea financiară a întreprinderii.
2.1.5 Funcţiunea de personal
Funcţiunea de personal cuprinde ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul
întreprinderii pentru realizarea obiectivelor în domeniul asigurării şi dezvoltării potenţialului
uman. Această funcţie concentrează toată problematica privind asigurarea cantitativă şi
calitativă a forţei de muncă necesară îndeplinirii obiectivelor întreprinderii. Ea se realizează
prin recrutarea, pregătirea corespunzătoare şi reciclarea periodică a personalului, prin
stabilirea corectă şi stimulativă a salarizării, precum şi prin integrarea organică a întregului
personal în sistemul complex de relaţii tehnice şi social-economice. Importanţa şi
complexitatea funcţiunii de personal este accentuată şi de faptul că ea trebuie să asigure,
concomitent cu obiectivele de mai sus, promovarea iniţiativei, tehnici specifice de psihologie,
sociologie, ergonomia muncii.
Principalele activităţi ale funcţiunii de personal sunt :
asigurarea cantitativă şi calitativă a forţei de muncă
pregătirea, perfecţionarea şi salarizarea personalului
28
rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariaţi-
mamagement şi sindicate-patronat, protecţia personalului.
2.2 Organizarea structurală a întreprinderii
2.2.1 Premisele organizării structurale
Funcţiunile întreprinderii, ca şi funcţiile conducerii, sunt elemente esenţiale ale
organizării structurale şi cunoaşterea temeinică a lor este o premisă esenţială a înţelegerii
structurii întreprinderii.
Organizarea structurală a unei întreprinderi presupune mai multe momemte. Mai
întâi este nevoie de evidenţierea unor premise, prin prisma cărora să se proiecteze schema
structurală a întreprinderii.
Premisele esenţiale ale organizării structurale constau dintr-o bună cunoaştere a
direcţiilor şi ritmului de dezvoltare a întreprinderii, a obiectivelor de realizat, a nevoilor de
resurse umane, materiale şi financiare, interne şi atrase.
Direcţiile şi ritmul de dezvoltare a întreprinderii exprimă într-o formă sintetică
direcţia de dezvoltare a tuturor domeniilor de activitate (începând cu producţia şi terminând
cu gestiunea personalului).
Atingerea obiectivelor fixate reclamă determinarea nevoilor de resurse de muncă,
materiale şi financiare şi mai ales raţionala utilizare a acestor resurse. Folosirea diferitelor
resurse pentru atingerea obiectivelor fixate se înfăptuieşte prin organizarea activităţii pe baza
principiului gestiunii economico-financiare.
2.2.2 Conţinutul organizării structurale
W.A. Newman spune că a organiza înseamnă a grupa activităţi în unităţi de
gestionare, pentru a realiza sarcinile şi a defini raporturile dintre manageri şi executanţi; a
organiza înseamnă a diviza şi a grupa munca ce trebuie efectuată în sarcini individuale,
stabilind raporturile dintre indivizii cărora le sunt încredinţate.
29
Organizarea constă în stabilirea principalelor categorii de muncă pentru a realiza
obiectivele propuse.Rezultatul organizării sunt funcţiile, activităţiile, atribuţiile şi sarcinile.
Organizarea reuneşte modalităţiile de elaborare, adaptare şi introducere de noi
concepte şi tehnici cu caracter organizatoric ; este un proces de diviziune a muncii, de
precizare a atribuţiilor şi sarcinilor ce revin oamenilor atât în munca de execuţie, cât şi în cea
de conducere.
Prin organizare se înţelege crearea sistemului, organizarea sistemică fiind
condiţia conducerii optime.În concepţie sistemică, organizarea înseamnă totalitatea acţiunilor
care concură la constituirea unui sistem.Organizarea este proprietatea sistemului de a avea un
comportament interdependent al părţilor în cadrul întregului, menţinerea stabilităţii interne a
sistemului în condiţiile adaptării la mediu.
Organizarea creează structurile, formele de subordonare, pe baza cărora se
înfăptuieşte realizarea cooperării între verigile de producţie. Organizarea are un rol
catalizator, stabilind măsurile organizatorice ce vizează eficinţa în realizarea obiectivelor.
Sub raportul conţinutului, organizarea se defineşte ca un proces operaţional prin
care se precizează şi se delimitează după criterii economice, tehnice şi sociale
responsabilităţiile, atibuţiile, sarcinile concrete necesare realizării scopului, precum şi relaţiile
dintre compartimentele şi persoanele care primesc aceste atribuţii.Sub raportul conţinutului,
se au în vedere :
- organizarea ansamblului firmei
- organizarea componentelor.
Se distinge organizarea procesuală şi organizarea structurală.
Organizarea procesuală presupune stabilirea categoriilor de muncă şi a proceselor necesare
realizării obiectivelor fundamentale.Organizarea structurală constă în gruparea funcţiilor,
atribuţiilor, sarcinilor şi repartizarea lor pe oameni în vederea realizării obiectivelor.Aceasta
este de fapt o organizare formală ; dar există şi o organizare informală care seminifică
ansamblul de interacţiuni umane cu caracter organizatoric care apar spontan şi natural,
elementul de bază fiind grupul.
În exercitarea atribului de organizare, managerii folosesc structura organizatorică
şi sistemul informaţional în relaţia lor reciprocă.
Stuctura organizatorică integrează într-un ansamblu unitar elemente umane,
compartimente, relaţii, texte şi scheme. O întreprindere are mai multe structuri :
30
- structura de producţie şi sortimentală
- structura procesului de producţie
- structura organizării producţiei
- structura mijloacelor fixe şi circulante
- structura umană
- structura organizării conducerii
- structura de proprietate
- structura sistemului informtional
Compartimentele pe baza cărora se identifică conceptual şi în detaliu o structură
organizatorică sunt cuprinse în organigrama întreprinderii : postul, funcţiile de conducere şi
execuţie, compartimentele întreprinderii, nivelul ierarhic, releţiile organizatorice.
Structura organizatorică a unei întreprinderi se determină prin mai multe
elemente :
organismele care fac să funcţioneze întreprinderea
legăturile care există între aceste organisme şi natura lor
gruparea compartimentelor în subdiuviziuni organizatorice şi a
raporturilor cu conducerea întreprinderii
legăturile întreprinderii cu mediul.
Compartimentele structurii organizatorice trebuie să asigure o cât mai mare
economie de personal prin realizarea unui grad raţional de încărcare a acestuia cu sarcini.
Legăturile dintre compartimente, ca element determinant al structurii organizatorice,
reprezintă o modalitate concretă de comunicare între subdiviziunile unei structuri. După
conţinutul lor, legăturile dintre compartimente pot fi : ierarhice, funcţionale, de stat major, de
cooperare.
Legăturile ierarhice sunt legături de autoritate deoarece se stabilesc între organisme
ce nu se află pe acelaşi plan ierarhic, se statornicesc între coordonator şi coordonat. Legăturile
funcţionale se stabilesc între compartimente ţinându-se seama de principiul competenţei
specializate.Aceste legături apar ca urmare a necesităţii sporirii eficienţei conducerii
întreprinderii.Legăturile de stat major sunt legături de consultare, determinate nu de
desfăşurarea operaţiunilor de rutină, ci de cele cu caracter de unicat, de necesiatatea găsirii
căilor de îmbunătăţire a activităţii, de găsire a unor noi tehnici de organizare, conducere şi
desfăşurare a activităţii.Legăturile de cooperare se statornicesc între compartimente diferite,
31
prin evitarea legăturilor ierarhice, pentru urmărirea operativităţii în îndeplinirea sarcinilor
comune.
Unul şi acelaşi compartiment poate întreţine mai multe tipuri de relaţii.Astfel
compartimentul financiar are, de regulă, legături funcţionale dar adeseori întreţine şi legături
de stat major, când este consultat în ceea ce priveşte luarea deciziilor şi de cooperare când se
urmăreşte evoluţia costurilor etc. Compartimentul de personal este un compartiment
funcţional dar mai întreţine şi legături de stat major, mai ales atunci când este vorba de
stabilirea politicii de personal a întreprinderii.
Derularea legăturilor între compartimente, între ele şi conducerea întreprinderii
realizează aspectul dinamic al întreprinderii şi asigură buna funcţionarea a mecanismelor sale.
Legăturile care se stabilesc între compartimentele de activitate ale unei întreprinderi pot fi
privite şi sub aspectul subordonării şi coordonării, deoarece funcţionarea structurii presupune
o coordonare permanentă a diferitelor tipuri de activităţi şi subordonarea lor realizării
obiectivelor generale.
Structurile organizatorice posibile pot fi grupate pe funcţii după mai multe criterii :
natura legăturilor existente între organisme, mărimea întreprinderii, unitatea spaţială a
amplasării mijloacelor întreprinderii, tipul de producţie ş.a.
În funcţie de primul criteriu se pot deosebi mai multe tipuri de structuri : structură
funcţională, structură ierarhică, structură “staff and line”, structură mixtă, fiecare din ele
particularizându-se prin caracterul direct sau mijlocit al legăturilor existente între conducerea
întreprinderii, pe de o parte, şi unităţile de producţie, pe de altă parte.
Mărimea întreprinderii caracterizată fie prin numărul personalului, fie prin
valoarea producţiei marfă, fie printr-un alt indicator reclamă unul sau altul din tipurile de
structură amintite mai sus. Amplasarea pe teritoriu a mijloacelor de producţie şi a personalului
reclamă tipuri adecvate de structură în funcţie de gradul de dispersare. Tipul de producţie
reclamă o adaptare corespunzătoare a structurilor organizatorice.
Potrivit volumului, complexităţii şi importanţei fiecărei activităţi, structura
organizatorică a întreprinderilor constă în două mari grupe de organisme :
- structura de producţie şi de concepţie
- structura funcţională.
Structura de producţie şi de concepţie cuprinde ateliere de producţie sau montaj,
laboratoare de analiză şi control, uzine, fabrici şi exploatări.
32
Structura funcţională cuprinde : compartimente, birouri şi servicii menite să
înfăptuiască funcţiunile întreprinderii
După stabilirea numărului, aşezării şi relaţiilor organismelor elementare (ateliere,
birouri, servicii, ferme, sectoare) se elaborează organigrama de ansamblu care vizează :
stabilirea treptelor ierarhice, organigramele de stat major, organismele funcţionale şi cele
subordonate ierarhic, definirea circuitelor informaţionale.
Capitolul III
Activitatea de personal
33
3.1 Caracterizare generală
Activitatea productivă din întreprindere se bazează pe asigurarea resurselor de
producţie, reprezentate de potenţialul uman, natural, material şi financiar posibil de valorificat
în vederea obţinerii de bunuri materiale şi servicii.
Factorul muncă este supus unor mutaţii importante : reducerea relativă a
timpului de muncă prin substituirea accelerată a muncii cu capitalul ; creşterea rolului
efortului intelectual în procesul de producţie, având ca rezultat înlocuirea muncii vii cu
procesele de automatizare şi robotizare.
Factorul uman poate fi abordat sub raport cantitativ, calitativ şi structural. Din
punct de vedere cantitativ, factorul muncă se exprimă prin dimensiunea (numărul)
personalului întreprinderii. La nivelul întregii economii, vorbim de populaţia aptă de muncă,
aceasta reprezentând potenţialul de muncă al ţării. Totalitatea persoanelor care au loc de
muncă constituie populaţia ocupată. Diferenţa dintre populaţia activă şi cea ocupată este
reprezentată de şomeri. Din punct de vedere calitativ, factorul de muncă se diferenţiază prin
mai multe caracteristici : nivelul pregătirii profesionale şi culturale, gradul de calificare,
îndemânare, etc.
Capacitatea de muncă este determinată de constituţia fizică, de înzestrarea
naturală a oamenilor, de vârstă, de pregătirea profesională, de specialitate, de experienţă
practică, etc.
Managementul resurselor umane cuprinde o multitudine de elemente cantitative
şi calitative printre care:
- planul forţelor de muncă
- planul de competenţă
- recrutarea şi selecţia personalului
- instruirea şi perfecţionarea personalului.
Pentru a-şi realiza planurile de activitate, organizaţia are nevoie de forţă de
muncă
şi de competenţa forţei de muncă .Un bun conducător trebuie să se asigure că fiecare
persoană care lucrează în cadrul unei organizaţii ştie ce se aşteaptă de la ea şi de ce.
Competenţa unei organizaţii este dată de:
- cunoştinţele şi îndemânările personalului
34
- experienţa personală care face posibilă rezolvarea problemelor
- contactele personale şi informaţionale despre piaţă.
Competenţa unei organizaţii nu poate fi construită doar pe baza sporirii
perfecţionării, ci şi pe un număr de activităţi diferite care acţionează la un nivel individual, de
grup,de organizaţie. Fiecare nivel presupune existenţa unui anumit mod de rezolvare a
problemelor tehnice, economice şi sociale.
Planificarea resurselor umane presupune determinarea necesarului de personal
corespunzător activităţilor într-un anumit orizont de timp, în concordanţă cu bugetul. O altă
problemă legată de planificarea resurselor umane o reprezintă şi competenţa necesară
executării respectivelor activităţi.
Planificarea forţei de muncă trebuie efectuată în concordanţă cu planificarea
celorlalte activităţi. Una dintre “cheile de control” în acest domeniu o reprezintă
productivitatea care determină raţionalizarea personalului pe activităţi şi domenii.
Un rol important în îmbunătăţirea competenţei în organizaţie îl are managerul
care trebuie să-şi “crească subordonaţii”, să-şi creeze în cadrul colectivelor colaboratori
“persoane cheie” cu nivel de competenţă ridicat şi o redusă dependenţă decizională.
3.2 Recrutarea, selecţia şi încadrarea personalului
Organizaţiilor trebuie să le fie clar faptul că locurile de muncă mai bune sunt
sub controlul lor şi să se asigure că pot oferi posibilitatea avansării în carieră,în cadrul
structurilor organizatorice.
În acest sens primul pas îl constituie recrutarea şi selecţionarea celor mai buni
oameni pentru postul respectiv.Apoi, pentru a păstra oamenii prioritatea managerului şi a
organizaţiei trebuie să fie o continuă perfecţionare profesională a acestora.
Recrutarea personalului este procesul de căutare, localizare, identificare şi
atragere de candidaţi potenţiali care dispun de caracteristicile necesare pentru ocuparea
posturilor vacante.
Recrutarea personalului este o primă etapă a procesului de selecţie, un prim
contact cu candidaţii.
35
Când managerul îşi selecţionează personalul acesta angajează oameni care-şi
urmăresc propriile scopuri, aşa cum ei şi le urmăresc pe ale lor. Alegerea unui post greşit
poate fi un dezastru, atât pentru angajat cât şi pentru manager şi organizaţie.
Numirea într-un post este, văzută prin urmare ca o situaţie în care organizaţia
şi solicitantul încearcă să descopere măsura în care interesele lor separate au şanse să fie
satisfăcute prin acea angajare.
Postul se defineşte ca fiind ansamblul obiectivelor, sarcinilor autorităţii şi
responsabilităţilor care-i revin spre exercitare unei persoane din cadrul organizaţiei.
Fişa unui post cuprinde următoarele elemente:
denumirea postului
locul
numărul de personal aflat pe acest post
obiectivele postului
responsabilităţi
relaţii
condiţii fizice
schiţa postului
aspecte ale protecţiei muncii
salariul şi condiţiile asigurate.
Selecţia personalului se defineşte ca fiind ansamblul proceselor prin care se
aleg persoanele ce întrunesc calităţile, cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile necesare
realizării obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise anumitor
posturi.
Încadrarea personalului constă în ansamblul proceselor de atribuire efectivă a
posturilor prevăzute în structura organizatorică a persoanelor selecţionate inclusiv întocmirea
tuturor formalităţilor necesare.
Selecţionarea şi încadrarea personalului se bazează pe 4 elemente:
- studii atestate de certificate sau diplome
- vechimea în muncă
- postul deţinut anterior
- calităţile, cunoştinţele, deprinderiile, aptitudinile şi comportamentele persoanelor în
cauză.
36
Selecţia şi angajarea candidaţilor presupune mai multe etape :
- completarea cererii de angajare de către candidat, însoţită de un curriculum vitae
- interviul iniţial care aduce o rapidă evaluare a candidatului
- testarea, care constă în măsurarea cunoştinţelor şi aprecierea potenţialului personalului
de a se adapta la viitoarea muncă
- investigaţiile în teren, prin contactarea foştilor şefi ai candidaţilor, în scopul verificării
autenticităţii informaţilor prezentate de candidat
- interviu în profunzime care este susţinut în prezenţa patronului
- examinarea medicală
- stabilirea detaliilor ofertei de serviciu.
3.3 Formarea şi perfecţionarea personalului
Pregătirea profesională este activitatea desfăşurată în scopul însuşirii de
cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice, de un anumit gen şi nivel, în măsură să asigure
îndeplinirea calificată de către lucrători a sarcinilor ce le revin în exercitare, în procesul
muncii, a unei profesiuni sau meserii.
Formarea profesională este activitatea cu caracter preponderent informativ
desfăşurată în unităţi de învăţământ sau economice în vederea lărgirii şi actualizării
cunoştinţelor, dezvoltării aptitudinilor şi modelării atitudinilor necesare cadrelor de conducere
şi de specialişti în vederea creşterii nivelului calitativ al activităţii lor profesionale.
Formarea profesională implică un ansamblu de măsuri sau acţiuni care permit
unei persoane să posede competenţa necesară pentru a putea face faţă în mod eficace
executării unei operaţii sau îndeplinirii unei funcţii, prezente sau viitoare corespunzătoare cu
obiectivele urmărite de către manager.
Formarea profesională, exercitarea meseriei şi perfecţionarea conţin
întotdeauna ambele elemente: învăţarea şi aplicarea celor învăţate.
Pentru îmbunătăţirea comportării întregii organizaţii pe baza ridicării nivelului
profesional se parcurg mai multe etape:
analiza operaţiilor întreprinderii şi a proceselor manageriale pe care le implică
studiul factorilor de influenţă a comportării salariaţilor
determinarea principalelor probleme şi cerinţe ale întreprinderii
37
identificarea problemelor a căror rezolvare poate fi influenţată de pregătirea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale
selectarea metodelor pentru obţinerea îmbunătăţirilor vizate
întocmirea, executarea şi evaluarea programului de ridicare a nivelului profesional.
Scopul fundamental al procesului de formare constă în alimentarea şi
transmiterea patrimoniului cultural al întreprinderii, respectiv al unui ansamblu de
cunoştinţe profesionale, deprinderi, proceduri, de experienţă tehnică, reţele informale,
cunoştinţe tehnice şi comerciale care asigură în final supravieţuirea unităţii.
În întreprinderi, formarea personalului se realizează prin licee de specialitate şi
şcoli profesionale pendinte de acestea, prin calificare la locul de muncă şi cursuri serale de
calificare. Se poate desprinde concluzia că în întreprinderi activitatea de formare vizează
personalul de execuţie, de regulă la o parte din muncitori ; cealaltă parte din muncitori
precum şi inginerii, economiştii, tehnicienii se pregătesc prin sistemul de învăţământ.
De regulă, perfecţionarea pregătirii personalului întreprinderilor se efectuează
prin instituţiile de învăţământ superior, firmele private sau publice de pregătire a
personalului, care organizează cursuri sau programe proprii.
Perfecţionarea pregătirii personalului are prim scop reciclarea, adică
împrospătarea şi îmbogăţirea sistematică a cunoştinţelor profesionale, aprofundarea unui
anumit domeniu al specialităţii de bază. Cel de-al doilea scop vizează policalificarea, adică
obţinerea unei calificări suplimentare pe lângă profesia de bază şi recalificarea -
schimbarea calificării.
Cele mai importante metode întrebuinţate sunt :
înlocuirea temporară a unui superior (în timpul unei călătorii, concediului sau unei
boli) ;
funcţiile de asistent (au sarcina de a pregăti munca şefului) ;
echipele (se ocupă de unele studii speciale) ;
conferinţele (sunt ţinute de cadrele întreprinderii) ;
seminariile (obligă pe participanţi să facă lecturi extinse),
călătoriile de studii (permite familiarizarea cu tehnici noi).
38
3.4 Salarizarea personalului
Pe piaţa forţei de muncă salariul joacă un rol deosebit de semnificativ, acţionând
ca un instrument de bază în dimensionarea volumului ocupării, ajustarea cererii şi ofertei de
forţă de muncă.
Substanţa salariului se concretizează în salariul nominal şi în cel real. Salariul
nominal este suma de bani pe care salariatul o primeşte de le unitatea în care sau pentru care
lucrează. Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată, la un
moment dat, cu salariul nominal. Această cantitate diferă de la o perioadă la alta şi de la o
piaţă la alta.
În cadrul oricăror întreprinderi, atât managerul general cât şi salariaţii săi sunt
interesaţi în conceperea şi funcţionarea unui sistem de salarizare raţional şi eficient. Cu
ajutorul unui sistem de salarizare corect se influenţează nivelul câştigurilor, starea de spirit,
eficienţa şi profitul, preţul de cost şi poziţia competitivă a unităţii.
Formarea salariului are loc în cadrul unor relaţii complexe generate de
angajarea, utilizarea şi plata muncii ca factor de producţie. Salariul reprezintă venitul cel mai
legat de existenţa omului, fără care nu se poate asigura cea mai mare parte a forţei de muncă
prezente şi viitoare.
Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o lună. Drepturile
băneşti cuvenite salariatului se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale unităţii.
Salariul poate fi definit ca retribuirea activităţii lucrătorului legat printr-un contract de muncă.
În orice întreprindere, formele de salarizare sunt concepute şi utilizate ca
modalităţi prin care de determină mărimea şi dinamica salariilor individuale, urmărind să se
realizeze legătura dintre mărimea rezultatului muncii, partea ce revine salariaţilor şi
activitatea depusă de ei.
Se cunosc trei forme de salarizare : după timpul lucrat sau în regie, în acord,
mixtă. Salarizarea în regie asigură remunerarea salariului după timpul lucrat, fără să se
precizeze expres cantitatea de muncă pe care el trebuie s-o depună pe unitatea de timp.
Salariul în acord constă în remunerarea pe operaţii, activităţi, produse, etc.Durata timpului de
muncă pentru efectuarea muncii respective nu este fixată în mod expres. Salarizarea mixtă
constă într-o remunerare stabilă pe unitatea de timp, ce se acordă în funcţie de îndeplinirea
unor condiţii tehnice, tehnologice, de organizare, etc.
39
Negocierea reprezintă un proces complex, întemeiat pe principii, structuri şi
reguli de funcţionare şi bazat pe o tehnică cu o serie de particularităţi temporal-spaţiale
determinate de caracteristicile mediului întreprinderii, de amploarea şi raportul de forţe dintre
partenerii sociali.
Negocierea salariilor vizează convergenţa revendicărilor salariale cu interesul
partenerului pentru maximizarea profitului.
40
Capitolul IV
Structura financiară a
Intreprinderii
Nevoile de fonduri ale întreprinderilor sunt variate de la trebuinţe de lungă
durată şi de o valoare ridicată, până la trebuinţe de scurtă durată al căror nivel variază frecvent
în cursul anului în funcţie de factori interni sau externi. Finanţarea, adică acoperirea financiară
a acestor nevoi se face ţinând cont de caracterul permanent sau temporar al trebuinţelor.
4.1 Finanţarea pe termen lung
Finanţarea pe termen lung a întreprinderilor presupune nevoi de fonduri cu
caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în
diverse forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii şi ale pieţei financiare.
Din punctul de vedere al apartenenţei fondurilor distingem finanţări din
fonduri proprii (autofinanţarea, creşteri de capital prin noi aporturi la capitalul social, creşteri
de capital prin încorporarea rezervelor le capitalul social, creşteri de capital prin conversia
datoriilor) şi finanţări prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare, credite bancare,
leasing). Din punct de vedere al efortului depus pentru obţinerea lor, sursele de finanţare pe
termen lung pot fi grupate în două părţi : finanţări interne (autofinanţarea) şi finanţări externe
(creşteri de capital şi împrumuturi diverse).
4.1.1 Finanţarea pe termen lung, prin fonduri proprii
Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare şi presupune că
întreprinderea îşi asigură dezvoltarea cu forţe proprii, folosind drept surse de finanţare o parte
a profitului obţinut în exerciţiul expirat şi fondul de amortizare acoperind atât nevoile de
înlocuire a activelor imobilizate, cât şi o creştere a activului economic.
41
Sursele destinate autofinanţării de formează în cadrul întreprinderii
reprezentând surse interne. Aceste surse provin din excedentul monetar creat din operaţiunile
economice şi financiare, adică din diferenţa dintre fluxurile financiare pozitive şi negative,
adică dintre încasări şi plăţi.
Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale
procesului economic, precum şi din fondul de amortizare creat. Excedentul brut de exploatare
poate fi calculat în două feluri: fie ca diferenţă dintre totalul încasărilor din activitatea
economico-financiară şi totalul cheltuielilor efectuate, fie ca o sumă a unor elemente diferite
cum ar fi salarii, impozite, dobânzi plătite, fond de amortizare anual, dividende, beneficii
nerepartizabile.
Fluxul surselor de autofinanţare rezultă din performanţele economice şi
financiare, fiind grupate însă în funcţie de posibilităţile repartizării beneficiilor, amortizării şi
de politica de îndatorare.
Prima fază de finanţare a unei societăţi reprezintă constituirea de capital
social care este întâia sursă de finanţare.
Creşterile de capital reprezintă un mijloc de finanţare prin fonduri proprii ca
şi autofinanţarea. Autofinanţarea este practic o finanţare internă, realizată prin efortul propriu
al societăţii comerciale, respectiv prin capitalizarea unei părţi a beneficiului, creşterea de
capital reprezintă o finanţare externă prin fonduri proprii aduse din afara societăţii de către
acţionari.
Creşterea capitalului social se poate face prin noi aporturi în numerar, prin
încorporarea rezervelor sau prin conversiunea datoriilor.
Creşterea de capital prin noi aporturi în numerar conduc la sporirea
mijloacelor băneşti ale societăţii, la creşterea lichidităţii financiare. În schimbul
disponibilităţilor lor băneşti, acţionarii primesc acţiuni care le conferă dreptul la dividend,
dreptul de vot, dreptul la coprorietari. Cumpărarea de acţiuni reprezintă o investire pentru
acţionari.
Creşterile de capital conduc la întărirea fondului de rulment al societăţii şi deci la întărirea
echilibrului financiar, întrucât creşterea capitalului permanent, determinată de sporirea
capitalului social nu este însoţită imediat de o sporire a activelor imobilizate.
Creşterea de capital prin încorporarea rezervelor nu aduce resurse
financiare noi pentru firmă . Sepoate face fie prin creşterea valorii nominale a vechilor
42
acţiuni, fie prin emisiunea de noi acţiuni de aceeaşi categorie şi valoare nominală cu cele
existente anterior. Prin creşterea capitalului social întreprinderea îşi poate garanta mai bine
creditele primite.
Creşterea de capital prin conversiunea datoriilor este propice marilor
societăţi pe acţiuni care anterior au efectuat împrumuturi obligatare emiţând obligaţiuni
convertibile în acţiuni. Convertirea obligaţiunilor în acţiuni provoacă o creştere de capital fără
flux financiar pozitiv. Pe total, sursele societăţii rămân aceleaşi, numai că împrumutul
obligatar devine acum capital social.
Finanţarea prin vânzarea acţiunilor are avantajul de a nu trebui să
ramburseze capitalul obţinut şi, totodată, de a nu datora acţionarilor o remuneraţie fixă ceea ce
este de natură să reducă riscul financiar.
4.1.2 Finanţarea prin angajamente la termen
Creditele pe termen mijlociu şi lung sunt foarte variate în economia de piaţă,
dar în mare se pot împărţi în trei categorii : împrumuturi obligatare, credite bancare şi
creditul-contract de închiriere.
Împrumutul obligatar este un contract de credit, o modalitate de procurare
a resurselor financiare necesare asigurării creşterii economice şi respectării unor obligaţii de
plăţi asumate.El este sccesibil numai marilor societăţi pe acţiuni sau statului.
Finanţarea întreprinderilor prin apelul la credite bancare se dovedeşte dificil
de realizat ca urmare a costului ridicat şi a condiţiilor contractului de credit, cerute de bănci.
Pentru stat, recurgerea la împrumutul obligatar urmăreşte finanţarea investiţiilor statului sau
acoperirea deficitului bugetar prin mijloace mai sănătoase decât apelul la credite externe sau
interne.Băncile care creditează întreprinzătorii privaţi pot apela în mare măsură la astfel de
împrumuturi obligatare ceea ce înseamnă că întreprinderile beneficiază de sumele constituite.
De regulă numai societăţiile cotate la bursă pot lansa împrumuturi obligatare.
Creditul bancar pe termen mijlociu, 2-7 ani, joacă un rol important în
finanţarea întreprinderilor, fiind destinat acoperirii cheltuielilor de investiţii în echipament de
producţie cu durate de funcţionare relativ scurte, în amenajări, construcţii uşoare. Toate
condiţiile creditului se negociază între bancă şi întreprindere.
43
Creditele pe termen mijlociu mobilizabile se materializează în efecte
financiare care se pot sconta la bancă sau resconta de către băncile comerciale la banca
centrală.
Creditele pe termen mijlociu nemobilizabile au aceeaşi destinaţie ca şi cele
mobilizabile. Banca nu mai primeşte nici un efect financiar din partea beneficiarului, în
schimb dispune de o garanţie a unei instituţii financiare specializate.
Contract de închiriere. Acest credit poartă denumirea de leasing sau credit-bail
şi reprezintă o operaţiune de finanţare care permite întreprinderii să dispună de un bun după
cum crede de cuviinţă, fără a fi necesar să-şi constituie fond de investiţie, ci plătind o chirie.
În fapt, acest credit reprezintă şi o monedă de finanţare care în esenţă se poate asimila
împrumutului.
Întreprinderea îşi alege bunul pe care să-l exploateze, examinând ea însăşi
împreună cu furnizorul caracteristicile tehnice şi condiţiile de cumpărare. La expirarea
termenului contractului de închiriere există trei posibilităţi : fie înapoierea bunului către
proprietar, fie cumpărarea lui la o valoare reziduală prevăzută în contract, fie reînnoirea
creditului leasing.
Creditul leasing acoperă 100% valoarea bunului închiriat, întreprinderea
putându-şi rezerva capitalul propriu.
4.2 Finanţarea pe termen scurt sau resurse de finanţare
a activelor circulante
Finanţarea activelor circulante se face pe seama fondului de rulment, a
creditelor furnizor şi a creditelor bancare pe termen scurt.
4.2.1 Fondul de rulment
Fondul de rulment serveşte pentru a măsura condiţiile echilibrului financiar
care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt şi exigibilitatea
pasivelor pe termen scurt. Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor pe termen scurt
asupra pasivelor pe termen scurt.
44
Fondul de rulment este şi un indicator de lichiditate : cu cât fondul de rulment
este mai mare, cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor
circulante.
Fondul de rulment poate fi de patru feluri :
- fond de rulment brut - desemnează toate elementele de active circulante succeptibile de
a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an.
- fond de rulment net – reprezintă partea din capitalul permanent care poate fi utilizată
pentru finanţarea activelor circulante sau excedentul activelor circulante cu lichidităţi
pe termen mai mic de un an, faţă de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un
an.
- fond de rulment propriu – defineşte excedentul capitalului propriu faţă de activele
imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de
finanţare a investiţiilor.
- fond de rulment străin este egal cu datoriile la termen sau diferenţa dintre fondul de
rulment net şi fondul de rulment propriu.
4.2.2 Credite bancare pe termen scurt
Creditele pe termen scurt se acordă de bănci pe o perioadă până la 12 luni
pentru agenţii economici înscrişi în registrul comerţului, care prezintă garanţii ferme, au cont
în bancă şi lucrează rentabil.
Atât la acordare, cât şi pentru întreaga perioadă de utilizare, debitori trebuie
să garanteze creditele cu valori materiale şi resurse financiare prevăzute a se realiza în sumă
cel puţin egală cu creditul primit. Existenţa garanţiei constituie o certitudine pentru bancă în
ceea ce priveşte recuperarea sumelor împrumutate, în cazul nerambursării la termen a
creditului. În garanţia creditului poate intra orice bun din patrimoniul societăţilor comerciale.
Creditele pe termen scurt se pot prezenta grupate în trei părţi :
credite de trezorerie – se acordă în cazul deficitului de trezorerie, fără alte garanţii
deosebite în vederea acoperirii plăţilor curente.
credite de mobilizare – sunt garantate de către întreprindere cu active financiare şi în
primul rând prin trate (cambii)
45
credite de prefinanţare – sunt specifice anumitor operaţiuni: finanţarea lucrărilor
publice; facilitarea exporturilor, respectiv acoperirea cheltuielilor efectuate de
exportator până la încasarea contravalorii de la partenerul străin; obligaţiuni pe
cauţiune.
4.3 Analiza echilibrului financiar
Prin echilibrul financiar al întreprinderii se poate înţelege o corespondenţă
între nevoile de capitaluri şi posibilitatea obţinerii lor. Putem defini echilibrul financiar ca
egalitate între capitalurile avansate în circuit şi capitalurile apte de a fi rambursate.
4.3.1 Analiza bilanţului patrimonial
Pornind de la activitatea practică a întreprinderiloe cu o economie de piaţă
tradiţională, un principiu de care trebuie să se ţină seama este următorul : activele pe care şi le
procură întreprinderea să fie acoperite cu capitaluri care rămân la dispoziţia ei pe un interval
de timp cel puţin egal cu durata de viaţă a activelor. Aceasta este o condiţie esenţială pentru
asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii.
Bilanţul financiar structurează elementele de activ în funcţie de creşterea
gradului de lichiditate şi elementele de pasiv după gradul de exigibilitate.
Un bilanţ se prezintă astfel :
ACTIV PASIV
1. Active imobilizate 1. Capitaluri permanente
2. Active circulante (capitaluri proprii, datorii
(stocuri şi creanţe) financiare pe termen lung)
3. Disponibilităţi băneşti 2. Datorii de exploatare
3. Credite de trezorerie
Egalitatea bilanţieră se păstrează şi după transformarea bilanţului din contabil
în financiar. Rezultatul pozitiv adică profitul se înscrie în pasiv la capitaluri proprii iar
pierderea se poate înscrie la activ, reprezentând o utilizare ineficientă a pasivului.
Pasivul este sursa capitalurilor investite în întreprindere. El determină
întinderea responsabilităţilor întreprinderii şi măsura angajamentelor acesteia faţă de terţi, ca
şi toate drepturile prezente asupra bunurilor de activ.
46
Activul exprimă modul în care exploatarea este finanţată de către pasiv
(alocăriile, destinaţiile surselor din pasiv).
4.3.2 Analiza bilanţului funcţional
Principalii utilizatori ai analizei financiare sunt acţionarii, managerii
întreprinderii şi creanţierii, obiectivul lor fiind diferit.
Acţionarul apreciază că echilibrul financiar este respectat dacă rentabilitatea
pe care i-o oferă un plasament compensează riscul la care se expune. Interesul managerilor
privind aprecierea echilibrului financiar este legat de obiectivul maximizării valorii
întreprinderii,de criteriile de autonomie financiară, creştere economică şi flexibilitate
financiară.
Modelul de analiză funcţional este centrat pe o noţiune dinamică ce pote fi
dimensionată în raport cu volumul de activitate al întreprinderii, respectiv nevoia de fond de
rulment pentru exploatare. Analiza fondului de rulment se poate realiza în funcţie de
specificul întreprinderii, de natura activităţii şi de nevoile financiare ale ciclului de
exploatare, acestea aflându-se într-o strânsă legătură cu termenele de stocaj şi cu duratele
creditului furnuzori şi clienţi.
În ciclul de exploatare se nasc fluxuri reale articulate pe trei categorii de
stocuri fizice : materii prime şi materiale, producţie în curs sau neterminată şi produse finite,
cărora le corespund fluxuri financiare şi un ansamblu de active financiare sub forma
creanţelor şi datoriilor.
Trăsăturile caracteristice echilibrului funcţional sunt puse în patru niveluri :
fondul de rulment pentru exploatare, necesarul de fond de rulment pentru exploatare(NFRE),
necesarul de fond de rulment în afara exploatării(NFRAE) şi valorile de trezorerie.
Putem pune în evidenţă diversele modalităţi de realizare a echilibrului
financiar funcţional :
Nevoia de fond de rulment este finanţată în întregime din resurse stabile, a căror
valoare totală permite degajarea unei trezorerii pozitive.
Resurse stabile şi temporare finanţează parţial nevoia de fond de rulment, diferenţa
fiind acoperită din credite de trezorerie.
47
Activele fixe, nevoia de fond de rulment şi disponibilităţile sunt finanţate din credite
bancare curente.
Resursele în fondul de rulment acoperă parţial activele imobilizate şi nevoia în fond de
rulment generând astfel o trezorerie netă pozitivă.
4.4 Finanţări SAPARD
PROGRAMUL PHARE ÎN ROMÂNIA
În perioada 1990–2001, România a primit prin programul Phare circa 1,7 miliarde
euro. Comisia Europeană a acordat asistenţă nerambursabilă Phare în valoare de. Începând
cu anul 2000, la aceste fonduri se adaugă instrumentele financiare de tip pre-structural, astfel
încât asistenţa nerambursabilă acordată României în procesul de pre-aderare va depăşi suma
de 660 milioane euro anual, volumul asistenţei crescând astfel de cca. 6 ori comparativ cu
1997, prin intermediul celor trei instrumente financiare: Phare, ISPA şi SAPARD.
Rolul programului Phare a evoluat, pe măsura ritmului reformelor din ţările central
şi est europene, având în vedere şi procesul de lărgire a Uniunii Europene. Obiectivul
general al programului Phare este de a ajuta statele candidate să se pregatească în vederea
aderării la Uniunea Europeană, sprijinul concentrându-se asupra priorităţilor care duc la
îndeplinirea criteriilor de aderare de la Copenhaga, şi anume:
· stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, respectarea
drepturilor omului şi protecţia minorităţor;
· existenţ unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii
concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană;
· capacitatea de a asumare a obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene.
De la 4,2 miliarde euro în perioada 1990-1994, bugetul Phare total alocat ţărilor beneficiare
a crescut la 6,693 miliarde euro pentru perioada 1995-1999.
Din 1997, programul Phare acordă un sprijin crescut dezvoltării cadrului legislativ şi
structurilor administrative, proiectelor care promovează democraţia şi dezvoltarea societăţii
civile, investiţiilor în infrastructură, inclusiv cooperării transfrontaliere.
48
În perioada 2000-2006 sprijinul Phare va fi concentrat pe două mari priorităţi:
construcţia instituţională şi investiţii.
Prin “construcţie instituţională” se înţelege procesul de sprijinire a ţărilor candidate de a-şi
dezvolta structurile, strategiile, resursele umane şi managementul necesare pentru
dezvoltarea capacităţii economice, sociale, administrative şi de reglementare. Programul
Phare sprijină ţările candidate pentru a dobândi capacitatea de a pune în aplicare o legislaţie
armonizată cu cea a comunităţilor europene şi de a participa la politicile Uniunii Europene
cum ar fi coeziunea economică şi socială. De asemenea, Phare furnizează sprijin pentru
îndeplinirea cerinţelor pentru primul criteriu de la Copenhaga, şi anume stabilitatea
instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi
protecţia minorităţilor.
Circa 30% din sprijinul Phare se alocă pentru construcţie instituţională.
A doua prioritate, “investiţii”, îmbracă două forme:
Investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii de reglementare necesară pentru a asigura
conformitatea cu legislaţia comunitară şi investiţii directe legate de legislaţia comunităţilor
europene. Alinierea la normele şi standardele Uniunii Europene presupune investiţii pentru
dotarea instituţiilor cheie, a căror infrastructură sau capacitate de a monitoriza sau aplica
corpul legislativ comunitar trebuie întărită (infrastructura de reglementare); investiţiile în
infrastructura de reglementare se realizează numai pe baza unei strategii guvernamentale,
sprijinită de componenta “construcţie instituţională”;
Investiţii în coeziunea economică şi socială prin măsuri similare celor luate în statele
membre ale Uniunii Europene prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională
şi al Fondului Social European. Aceste investiţii contribuie la dezvoltarea unei economii de
piaţă funcţionale şi la dezvoltarea capacităţii de a face faţă presiunilor concurenţiale şi
forţelor pieţei din Uniunea Europeana. Investiţiile în coeziunea economică şi socială
contribuie la finanţarea unor măsuri pentru îndeplinirea următoarelor obiective: creşterea
activităţii sectorului productiv; dezvoltarea resurselor umane; îmbunătăţirea infrastructurii de
afaceri.
Circa 70% din finanţarea Phare se alocă pentru investiţii.
Convergenţa economiilor ţărilor candidate cu economia Uniunii Europene şi capacitatea de
asumare a obligaţiilor de stat membru presupun îmbunătăţirea competitivităţii şi
infrastructură corespunzătoare.
49
Capitolul V
Planul de afaceri
5.1 Caracterizare generală
Planul de afaceri este o prezentare a ceea ce dorim să realizăm cu afacerea
noastră, precum şi cu a modului în care intenţionăm să ne folosim resursele ca să ne atingem
scopurile.
Un plan de afaceri bun este o schemă de acţiune construită logic. El
presupune o gândire de perspectivă asupra afacerii, şi pornind de la obiectivele pe care le-am
stabilit, cuprinde toate etapele şi resursele de care avem nevoie pentru a le atinge într-o
perioadă de timp determinată.
Planul de afaceri ne poate ajuta să evaluăm o nouă idee de afaceri sau şansele
de succes ale afacerii în curs. Planul de afaceri reprezintă un studiu de fezabilitate.
Acesta este un instrument care ajută la o conducere mai bună a afacerii.
Planul de afaceri ne permite să ne comunicăm ideile de afaceri persoanelor din afara firmei şi,
dacă este necesar să obşinem finanţare ori să înfiinţăm societăţi mixte.
Există două etape în întocmirea unui plan de afaceri :
culegerea informaţiilor
Pentru a întocmi un plan de afaceri viabil, trebuie să ştim cât mai multe lucruri despre
activitatea pe care ne pregătim să o începem, despre condiţiile în care aceasta se va desfăşura.
Trebuie să cunoaştem : afacerea, piaţa, finanţele.
organizarea informaţiilor
Planul de afaceri trebuie să fie cuprinzător şi concis. El poate fi simplu sau complex.
Dar cel mai important este ca acesta să fie adaptat necesităţilor pentru care a fost elaborat.
Caracteristicile unui plan de afaceri sunt :
- planul de afaceri oferă o imagine de ansamblu asupra afacerii ferindu-l pe manager de
a se pierde în amănunte ;
- dacă este bine întocmit este în acelaşi timp un studiu de fezabilitate , o garanşie a
reuşitei ideilor în afaceri, a finalizării cu succes a unei afaceri în derulare ;
- acesta constituie un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii ;
50
- oferă managerilor posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele bune investitorilor
sau partenerilor potenţiali ajutându-i să identifice şi să obţină surse de finanţare ;
- acesta mai constituie şi un instrument de autoevaluare a întreprinderii prin care să-şi
verifice aptitudinile şi calităţile dar şi să elimine obstacolele ce stau în calea afacerii.
5.2 Conţinutul planului de afaceri
Domeniile principale pe care trebuie să le acopere un plan de afaceri sunt :
- Afacerea (firma, domeniul de activitate, obiectivele) ;
- Piaţa (clienţii, produsul, segmentul de piaţă, concurenţa) ;
- Conducerea (organizarea, conducerea, personalul) ;
- Finanţele (venituri, cheltuieli, sursele şi utilizarea fondurilor, previziuni financiare).
Sinteza planului
Elementele esenţiale ale planului de afaceri : o scurtă descriere a afacerii, o descriere
succintă a produsului şi a caracteristicilor sale, descrierea segmentului de piaţă,
prezentarea echipei de conducere, sumarul previziunilor financiare, obiectivele generale şi
specifice ale afacerii.
Afacerea
~ Descrierea afacerii
- descrierea firmei
- o scurtă prezentare a istoricului firmei
- obiectul de activitate
- descrierea produselor/serviciilor
- perspective de dezvoltare ale firmei.
O scurtă prezentare a firmei : firma, domeniul de activitate, obiectivele.
Această parte are o importanţă deosebită în cazul în care planul de afaceri ne foloseşte
pentru contractarea unor parteneri din afara firmei cum ar fi : bancheri (pentru acordarea
unui împrumut), investitori (pentru o posibilă dezvoltare), potenţiali clienţi.
Înainte de a se decide să colaboreze cu noi, ei trebuie să ne cunoască şi să se convingă de
avantajele pe care le putem oferi .
~ Domeniul de activitate
- se evidenţiază care este domeniul de activitate în care intră în concurenţă cu altele.
51
- în ce stadiu de dezvoltare se va afla domeniul de activitate aflat sub incidenţa afacerii
preconizată a se iniţia.
~ Obiectivele
- strategia abordată
- obiectivele impuse pe termen lung.
Piaţa
Se face o scurtă descriere a pieţei, o analiză a concurenţei şi a clienţilor.
~ Clienţii
- caracterizarea actualilor clienţi
- venitul clienţilor şi modul de achiziţionare a produselor/serviciilor.
~ Produsul/serviciul
- identificarea produsului/serviciilor
- parametrii economici ai produsului/serviciilor : preţ de vânzare, costuri implicate,
profitul înregistrat.
~ Segmentul de piaţă
- localizarea geografică a pieţei de desfacere, mărimea acesteia, tendinţele, ritmul de
creştere şi dezvoltare, caracteristiciile specifice şi identificarea pieţei ţintă.
~ Concurenţa
- principalii concurenţi
- caracterizarea produsului/serviciilor concurente
- reputaţia concurenţei
- modul de realizare a distribuţiei
- mărimea segmentelor de piaţă.
Organizare şi conducere
Vom descrie modul în care structurăm şi conducem afacerea.
În primul rând, investitorii, bancherii, examinează cu atenţie experinţa celor care conduc
afacerea. În al doilea caz, fiecare întreprindere îndeplineşte anumite funcţii: producţie,
comercial, personal, financiar,etc.
~ Procesul de producţie
- descrierea procesului de producţie şi etapele de bază şi evaluarea timpului şi a fondului
necesar fiecăreia
- precizarea necesarului de materii prime, a furnizorului, proceduri de control a calităţii
52
- determinarea echipamentelor utilizate
- caracterizarea modului de organizare a fluxului de producţie.
~ Conducerea
- organizarea firmei
- caracterizarea echipei manageriale şi a managarului general
- precizarea ariei de responsabilitate a conducătorilor
- supravegherea personalului.
~ Personalul
- numărul de angajaţi de care este nevoie
- calificarea personalului
- modalităţi de recrutare
- modalităţi de instruire
- participarea la cursuri de calificare şi perfecţionare.
Informaţii financiare
Facem o evaluare a viabilităţii şi profitabilităţii afacerii: previziuni financiare, bilanţul,
pragul de rentabilitate.
- necesarul de finanţare utilizat în primul an
- venitul estimat în primul an
- cât valorează înfiinţarea firmei
- surse de fonduri prevăzute şi care va fi destinaţia lor
- profitul previzionat pentru anii următori
- situaţia lunară a fluxului de numerar pentru primul an
- active, pasive şi capitalul propriu prevăzute
- analiza pragului de rentabilitate.
Anexele
53
PLAN DE AFACERI
SC PROJECT COMPANY SA BRAŞOV
1. Prezentare generală
Societatea comercială “ PROJECT COMPANY” SA este persoană juridică română, cu
capital privat, situată în Braşov pe strada Vasile Alecsandri nr.15, telefon 415380 şi
0268/151664.
Societatea este înregistrată la Registrul comerţului sub nr.J/08/95/2002 din 25.02.2002.
Codul fiscal este 1110575. Banca la care are deschis contul nr. 4001683900708 este
Banca Română de Dezvoltare- filiala Braşov.
Specificul de activitate al societăţii este proiectarea.
Obiectul de activitate al societăţii constă în atragerea disponibilului bancar de la
populaţie şi agenţi economici interni şi externi, pentru realizarea în ţară şi străinătate a
lucrărilor de amenajarea teritoriului, studii topografice şi geotehnice, construcţii de locuinţe,
dotări social-culturale, sedii administrative, spaţii comerciale şi prestări servicii, dotări
turistice şi de agrement, lucrări de proiectare pentru teleferice, restaurări monumente de artă şi
istorice, studii şi expertize pentru consolidări, lucrări tehnico-edilitare activitate de
consulting,activităţi de design, machete, reclame, mobilier şi decoraţiuni interioare.
Datele de identificare ale societăţii : SC PROJECT COMPANY -BRAŞOV S.A,
Braşov, str. Vasile Alecsandri, nr. 15 , telefon 415380 Fax 374560.
Societatea are un număr de personal 70 persoane.
Domeniul principal de activitate : sunt activităţi de servicii prestate în principal
întreprinderilor. Activitatea principală : activitatea de proiectare, urbanism, inginerie şi alte
sevicii tehnice. Activitatea de proiectare pentru agenţii economici interni şi externi de lucrări
de amenajare de teritoriu, studii topografice şi geotehnice, construcţii de locuinţe, dotări
social-culturale, spaţii comerciale şi de prestări servicii, sedii administrative, dotări turistice şi
de agreement, instalaţii de transport pe cablu, restaurări de monumente istorice şi de artă,
studii şi expertize pentru consilidări, lucrări tehnico-edilitare, design, machete, reclame,
decoraţiuni interioare.
54
Structura organizatorică a societăţii prevede ca organ de conducere Adunarea
Generală a Acţionarilor, Consiliul de Administraţie, Director General, Director economic,
Director comercial, un birou, trei secţii ale compartimentului CTA şi alte compartimente.
Societatea are un compartiment de studii geotehnice şi un laborator geo, precum
şi un compartiment de studii topografice, un compartiment ediţie, toate dotate cu echipamente
specifce.
Activitatea de personal este realizată de un grup de specialişti. Structura de
personal se prezintă astfel : există un număr de 70 salariaţi dintre care : 5 persoane în funcţii
de conducere, în domeniul proiectării sunt 40 de persoane din care 18 persoane muncitori, 10
persoane din personalul auxiliar şi 12 muncitori.
Personalul de proiectare este alcătuit din cadre cu studii superioare arhitecţi şi
ingineri în număr de 20 şi cadre tehnice medii în număr de 50 , structuraţi pe trei secţii :
arhitectură, instalaţii şi rezistenţă.
2. Conducerea societăţii
Firma va fi condusă de Adunarea Generală a Acţionarilor şi de Consiliul de
Administraţie.
Adunarea Generală a Acţionarilor este formată din : economişti, ingineri, arhitecţi, jurişti.
Consiliul de Administraţie al cărui preşedinte este arhitectul Vasilescu Ioan este şi
managerul general al societăţii.
Echipa managerială este formată din:
Managerul General – Vasilescu Ioan (45 ani), fiind de profesie arhitect absolvent al
Facultăţii de Arhitectură Bucureşti.
Manager Economic – Costache Mihai (40 ani), economist absolvent al Facultăţii de
Contabilitate ASE Bucureşti
Manager Comercial – Ionescu Sorin (43 ani), inginer TCM (Tehnologia Construcţiilor
de Maşini)
Manager Financiar – Petrescu Tiberiu (45 ani), economist absolvent al Facultăţii de
Contabilitate ASE Bucureşti.
Acţionarii vor coordona întreaga activitate, vor angaja şi controla personalul, se va ocupa
direct de problemele de contractare, producţie.
Menţionăm că toţi acţionarii au experienţă în domeniu lor.
55
2.1 Resursele umane şi dinamica acestora
Numărul de salariaţi ai societăţii comerciale este de 70, din care 25 TESA şi 45
muncitori. Din totalul de 50, sunt 20 femei şi 30 bărbaţi.
Din punct de vedere al pregătirii profesionale, structura personalului SC Project
Company SA este următoarea:
Tabel 1
Total personal Număr persoane %
Din care : 70 100
* Studii superioare (TESA) 20 28.5
- tehnice 11 15.7
- economice 9 12.8
* Studii medii (TESA) 5 7.15
* Muncitori 45 64.25
- calificaţi 45 -
- necalificaţi - -
După vârstă, personalul societăţii are următoarea structură:
Tabel 2
Vârsta Număr persoane
20 - 25 ani 10
25 – 35 ani 23
35 – 45 ani 37
Total 70
După cum observăm societatea dispune de cadre cu studii superioare de înaltă
competenţă profesională şi de un personal tânăr fiind apt de muncă.
Organigrama este prezentată în anexa 1
56
3. Marketing şi promovarea vânzării
1. Politica de produs
Preocuparea de bază este asigurarea calităţii proiectelor actuale şi satisfacerea
beneficiarului.
Noi dorim să se acţioneze pentru obţinerea alinierii la standardele europene de
calitate (ISO).
2. Politica de preţuri. Costurile proprii şi nivelul competitivităţii.
Estimăm pentru anul 2003 următorii parametrii:
Tabel 3
Nr.crt Denumire
proiect
Cost efectiv de
producţie şi mk.
Preţ mediu
obţinut la vânz.
Profit
Brut
1 R.K şi
Amenajări
(Sibiu)
3.880.000.000lei 3.260.504.200lei 1.154.300.000lei
2 R.K.Muzeul
de Etnografie
(Rupea)
268.637.576lei 225.745.863lei 67.159.394lei
3 Lucrări
Tehnico-
Edilitare
(BV)
642.600.000lei 540.000.000lei 160.650.000lei
Exemplele de mai sus demonstrează capacitatea societăţii de a realiza servicii la
nivel competitiv. De asemenea observăm că are un profit foarte mare.
În legătură cu preţurile pentru proiecte acestea sunt stabilite în cadrul unor
licitaţii.
3. Politica de promovare
Acţiunile vizate vor fi :
- participări la Târguri şi Expoziţii specializate
- editare de prospecte şi cataloage
57
- creare de pagină Web pe internet
- reclamă prin firma Kompass.
4. Piaţa
A) Clienţii
Clienţii unei firme de proiectare pot fi persoane fizice şi persoane juridice.
Persoanele fizice sunt persoanele trecute de 30 ani, cu o stare materială destul de bună pentru
realizarea unui proiect. Aceste proiecte pot fi case, vile, garaje, amenajări de apartamente şi
altele.
Persoanele juridice sunt: societăţile comerciale, intreprinderile, primăriile, consiliul judeţean,
inspectoratul şcolar, etc.
Toţi aceşti clienţi sunt determinaţi şi obligaţi totodată prin legile în vigoare de a-şi
întocmi un proiect pentru orice lucrare care doreşte să o construiască.
Persoanele fizice pentru a recurge la realizarea unui proiect are nevoie de un buget
propriu în timp ce persoanele juridice au resurse alocate de la diferite instituţii.
Preţul unui proiect constă în funcţie de complexitatea şi natura lor. Pot fi proiecte de
construcţii civile, industriale, edilitare (instalaţii de apă, gaz, canalizare etc.). Valoarea unui
proiect poate porni de la 100.000.000 lei şi până la 3-4.000.000.000 lei, iar costul unei clădiri
este de 18.000.000 lei mp.
B) Produsul/ serviciul
Produsele oferite de firma noastră sunt proiectele de case, şcoli, hoteluri, blocuri,
pârtii de schi şi altele. Pentru un proiect este nevoie de un studiu de fezabilitate cu toate
avizele necesare (apă, gaz, electricitate, mediu, certificat de urbanism,etc.).
Proiectele sunt vândute din interiorul firmei.
Cumpărătorul sau beneficiarul află de existenţa firmei noastre de proiectare din reclame la
radio şi televizor, de pe internet, reviste de publicitate (pagini aurii).
Parametrii economici ai unui produs/serviciu realizat de firmă sunt:
- preţuri variabile în funcţie de natura proiectului, ele se întocmesc pe baza legii
arhitecţiilor (anexă la sfărşitul lucrării);
- costurile unui proiect sunt plata salariilor proiectanţilor şi realizarea proiectului
(consum de hârtie, calcule numeroase etc.);
- firma poate realiza profit dar şi pierdere.
C) Segmentul de piaţă 58
Piaţa de desfacere poate fi în judeţul nostru sau în întreaga ţară, în funcţie de
participarea la licitaţie şi câştigarea lor. Piaţa se poate întinde pe câteva judeţe şi anume:
Braşov, Sibiu, Covasna, Harghita.
D) Concurenţii
Principalii concurenţi pot fi colegii de breaslă adică alte firme de arhitectură aflate în
judeţ şi în ţară.
Calitatea produselor noastre poate fi mai bună sau mai proastă decât a concurenţilor
noştrii, dar încercăm să fim mai buni. Această calitate este influenţată de pregătirea, abilitatea,
capacitatea şi nivelul de proiectare a unui angajat.
Practic, proiectarea este o artă. Arhitecţii sunt şi ei artişti în felul lor pentru că ei crează la
fel ca un pictor.
5. Analiza fondului de rulment, nevoii fondului
de rulment, trezoreriei nete şi a cash-flow-lui
Fondul de rulment (FR) = Capital permanent(CPM ) – Active imobilizate (AI)
Fondul de rulment propriu (FRP) = Capital propriu(CPR) – Active imobilizate(AI)
Fondul de rulment împrumutat(FRS) =Capital permanent(CPM) - Capital propriu
(CPR)
Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Stocuri +Creanţe) – Credite pe termen scurt
Trezoreria netă (TN) = Fondul de rulment (FR) - Nevoia de fond de rulment (NFR)
Pentru anul 2003
FR = CPM- AI = 1.826.202 – 1.822.500 = 3702 mii lei
FRP = CPR – AI = 1.826.202 -1.822.500 = 3702 mii lei
FRS = CPM- CPR = 1.826.202- 1.826.202 = 0
NFR = (Stocuri +Creanţe)- Credite pe termen scurt = 2.131.703- 3.866.270 = -
1.734.567 mii lei
TN = FR-NFR = 3702 –(-1.734.567) = 1.738.269 mii lei
Pentru anul 2004
FR = CPM- AI = 2.082.825 – 2.261.127 = -178.302 mii lei
FRP = CPR – AI = 1.893.072 – 2.261.127 = - 368.055 mii lei
FRS = CPM- CPR = 1.893.072 – 189.753= 1.703.319 mii lei59
NFR = (Stocuri +Creanţe)- Credite pe termen scurt= 4.157.655 - 5.052.850=
= -895.195 mii lei
TN = FR- NFR = -178.302 – (-859.195) = 716.893 mii lei
Dacă urmărim evoluţia fondului de rulment (FR) observăm că el scade de la un an la
altul cu 178.302 mii lei, ceea ce semnifică faptul că resursele temporare folosite pentru
finanţarea activelor imobilizate au o pondere mare ceea ce are influenţe nefavorabile asupra
gradului de îndatorare pe termen scurt, astfel periclitând capacitatea de plată şi trezoreria
curentă a societăţii.
Fondul de rulment propriu (FRP) scade în anul 2001 cu 364.353 mii lei faţă de anul
2000 semnificând faptul că imobilizările sunt finanţate doar parţial din surse proprii, şi va
trebui să apeleze la surse străine pentru a finanţa o parte din imobilizările sale.
Fondul de rulment străin (FRS) are o evoluţie crescătoare în anul 2001 cu 189.753 mii
lei ceea ce pune în gardă în privinţa efortului de îndatorare pe care-l face societatea
comercială.
Nevoia de fond de rulment (NFR) are valori negative, semnifică un surplus de resurse
temporare comparativ cu nevoile temporare, situaţia fiind favorabilă doar dacă este rezultatul
accelerării rotaţiei activelor circulante şi ale angajării de datorii cu scadenţe mai mari. Nevoia
de fond de rulment înregistrează o scădere de 842.372 mii lei în anul 2001 faţă de 2000.
În anul 2001 trezoreria netă (TN) este pozitivă, dar scade cu 1.021.376 mii lei.
Trezoreria netă fiind pozitivă excedentul de finanţare se va regăsi sub forma disponibilităţilor
băneşti în conturi bancare şi în casă.
Din analiza evoluţiei trezoreriei nete de la un exerciţiu la altul se desprinde un indicator
cu o putere de sinteză deosebită denumit cash-flow. Cash-flow-ul are o valoare negativă
( – 1.021.376 mii lei) , ceea ce duce la o scădere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor .
Pentru a caracteriza activitatea din anii următori vom prezenta un set de indicatori de
performanţă economică şi financiară ce definesc nivelul eficienţei şi rentabilităţii acesteia.
60
6. Indicatori financiari
A) Indicatori de lichiditate
1) Rata lichidităţii generale
Această rată reflectă posibilitatea componenţelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile
Rg = Active circulante
Datorii curente
(2003) Rg = 3.904.992 = 0.99
3.922.556
(2004)
Rg 4.833.049
= 5.250.177 = 0.92
(2005)
Rg = 5.502.928 = 0.93
5.943.200
2) Rata lichidităţii imediate
Această rată ţine cont de nivelul disponibilităţilor existente pentru rambursarea
instantanee a datoriilor.
Rli = Disponibilităţi
Datorii pe termen scurt
(2003)
Rli 1.751.233
= = 0.45
3.922.556
(2004)
944.723
Rli = 5.060.424 = 0.18
(2005)
61
1.069.427
Rli = 5.728.400 = 0.19
3) Rata lichidităţii reduse
Exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile pe termen scurt din
creanţe şi disponibilităţi.
Creanţe + Disponibilităţi
Rlr =
Datorii pe termen scurt
1.659.790 + 1.751.233
(2003) Rlr = = 0.87
3.922.556
(2004) 3.365.252 + 944.723
Rlr = = 0.85
5.060.424
4.878.893
(2005) Rlr = 5.728.400 = 0.85
B) Indicatori de solvabilitate
Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai
importanţi sunt :
1) Rata solvabilităţii generale
Rata indică ponderea datoriilor în active circulante.
Sg = Active circulante
Datorii pe termen scurt
(2003) 3.904.992
Sg = = 0.100
3.922.556
62
(2004)
4.833.049
Sg = = 0.95
5.060.424
(2005)
5.502.928
Sg = 5.728.400 = 0.96
2) Rata solvabilităţii fondului de rulment
Capitaluri permenente
S fr =
Active imobilizate
(2003)
1.826.202
Sfr = = 1.002
1.822.500
(2004)
Sfr = 1.893.072 = 0.84
2.261.127
(2005) 2.142.957
Sfr = = 0.85
2 527.408
3) Rata solvabilităţii parţiale
Creanţe + disponibilităţi
Sp = Datorii pe termen scurt
(2003) 3.433.079
Sp = = 0.87
3.922.553
(2004)
4.332.031
Sp = 5.060424 = 0.85
63
(2005) 4.903.860
Sp = = 0.86
5.728.400
4) Rata solvabilităţii imediate
Rsi = Disponibilităţi
Datorii pe termen scurt
(2003)
Rsi 1.773.289
= = 0.45
3.922.556
( 2004) 966.779
Rsi = 5.060.424 = 0.19
(2005)
1.094.394
Rsi = 5.728.400 = 0.20
C) Indicatori de echilibru financiar
1) Rata autonomiei financiare
Raf = Datorii pe termen lung
Capital propriu * 100
(2003)
Raf = 0
(2004) 189.753
Raf = *100 = 10.02
1.893.072
64
(2005) 214.800
Raf = * 100 = 10.02
2.142.957
2) Rata de finanţare a stocurilor
Rfs = Fond de rulment
Active circulante
(2003) 3702
Rfs = = 0.0094
3.904.992
(2004)
- 178.302
Rfs = = - 0.03
4.833.049
3) Rata datoriilor financiare
Exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile faţă de terţi pe seama
activelor sale.
Rd = Datorii totale
Active totale
(2003)
3.922.556
Rd = = 0.68
5.748.758
(2004)
5.250.177
Rd = 7.143.249 = 0.73
(2005) 5.943.200
Rd = = 0.74
8.086.157
65
4) Gradul de îndatorare
Total Pasiv
Gî =
Capital propriu
(2003) 5.748.758
Gî = = 3,14
1.826.202
(2004)
Gî = 7.143.249 = 3.77
1.893.072
(2005)
8.086.157
Gî = 2.142.957 = 3.77
D) Rate de rentabilitate
1) Rata rentabilităţii comerciale
Profit
Rc = * 100
Cifra de afaceri
(2003)
734107
Rc = * 100 = 9.40
7.812.672
(2004)
926.595
Rc = * 100 = 8.93
10.371.732
(2005)
1.062.689
Rc = * 100 = 9.05
11.740.800
66
2) Rata rentabilităţii economice
Rezultatul exploatării
Re = * 100
Activ Total
(2003)
1.025.607
Re = * 100 = 17.84
5.748.758
(2004)
1.259.177
Re = * 100 = 17.62
5.748.758
(2005)
1.425.388
Rc = * 100 = 17.63
8.086.157
3) Rata rentabilităţii financiare
Profitul net
Rf = * 100
Capital propriu
(2003)
734.107
Rf = * 100 = 40.19
1.826.202
(2004)
926.595
Rf = * 100 = 48.94
1.893.072
67
(2005)
1.062.689
Rf = * 100 = 49.58
2.142.957
Rata profitului:
Profit net
R pf = * 100
Activ total
(2003)
734.107
R pf = * 100 = 12.77
5.748.758
(2004) 926.595
R pf = * 100 = 12.97
7.143.249
(2005)
1.062.689
R pf = * 100 = 13.14
8.068.157
68
CONCLUZII
„Societăţile comerciale sunt persoane juridice cu patrimoniu propriu care au ca obiect
una sau mai multe activităţi şi desfăşoară acte de comerţ.”
Societatea comercială poate fi privită în cel mult două sensuri: ca o instituţie
publică, cu scopul de a obţine profit şi ca un contract cu caracteristici proprii.
Societăţile comerciale se pot constitui în următoarele forme :
Societăţi în nume colectiv se caracterizează prin faptul că obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară tuturor asociaţiilor.
Societăţi în comandită simplă, fiind caracterizate prin prin asocierea a două
categorii de persoane: comanditaţi - sunt cei care au o răspundere solidară şi nemărginită
faţă de obligaţiile societăţii şi comanditarii care răspund numai la limita aportului lor
social.
Societăţile pe acţiuni sunt caracterizate prin existenţa unei singure categorii de
asociaţi.
Societăţi în comandită pe acţiuni sunt societăţi al cărei capital social este împărţit
în acţiuni, iar asociaţii acesteia sunt comanditaţi şi comanditari.
Societăţile cu răspundere limitată sunt constituite pe baza deplinei încrederi de
două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o
acţivitate comercială pentru a obţine profit.
Societăţile comerciale se constituie printr-un act constitutiv care se autentifică şi
apoi se face înmatricularea la registrul comerţului. Înmatricularea se face la registrul
comerţului după ce au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în actul constitutiv. După
aceste formalităţi societatea va dobândi personalitate juridică, înmatricularea va deveni
irevocabilă.
Dizolvarea societăţii este o etapă de încetare a personalităţii juridice a acesteia şi
este formată dintr-o multitudine de operaţiuni care duc la lichidarea patrimoniului
69
societăţii, iar lichidarea reprezintă un ansamblu de operaţii economice şi financiare
determinate de falimentul judiciar al societăţii.
Organizarea întreprinderii constă într-un proces operaţional prin care se va
preciza şi delimita responsabilităţile, atribuţiile, sarcinile necesare realizării scopului
dorit. Organizarea structurală constă în gruparea funcţiilor, atribuţiilor, sarcinilor şi
repartizarea lor pe oameni în vederea realizării obiectivelor. Această structură integrează
într-un ansamblu elemente umane, compartimente, relaţii.
Societatea la un moment dat poate avea nevoie de surse de finanţare, această
finanţare se face prin mai multe metode şi anume: finanţare pe termen lung şi pe termen
scurt. Finanţările pe termen lung va presupune fonduri pentru perioade mari de timp. În
această categorie de finanţare cel mai răspândit principiu este cel de autofinanţare.
Autofinanţarea presupune faptul că întreprinderea se poate dezvolta folosind ca surse de
finanţare o parte din profitul obţinut în cursul anului precedent.
Finanţarea pe termen scurt se face pe seama fondului de rulment şi a creditelor bancare.
Întreprinderile care solicită una din sursele de finanţare sunt obligate să prezinte
creditorilor un plan de afaceri pentru ca aceştia să urmărească evoluţia societăţii.
Planul de afaceri este un document care face cunoscute resursele existente şi
perspectivele de dezvoltare ale unei firme.
Procesul elaborării unui bun plan de afaceri implică culegerea de informaţii
corecte şi convingătoare cât şi proiectarea cu claritate a elementelor planului.
Planul de afaceri al societăţii PROJECT COMPANY are ca domeniu de
activitate proiectarea .Obiectul său de activitate constă în atragerea disponibilului bancar
de la populaţie pentru realizarea lucrărilor de amenajare a teritoriului(sistematizare).
Societatea îşi propune să atingă un profit de la 734.107 mii lei la 1.062.689 mii
lei, dar profitul poate creşte din momentul în care societatea va realiza mai multe
proiecte.
Din analiza financiară putem spune că societatea la un moment dat poate fi în pericolul de
incapacitate de plată dar pe parcurs se poate redresa.
Pentru cunoaşterea gradului de independenţă economică şi financiară, detectarea
la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea
unei întreprinderi presupune analizarea unor indicatori. Aceşti indicatori au o mare
importanţă în analizarea performanţei, rentabilităţii şi eficienţei întreprinderii.
70
Societatea SC “PROJECT COMPANY” SA poate prezenta şi unele avantaje
precum :
amplasarea într-o zonă bună ,populată; se poate face cunoscută printr-o serie de
programe publicitare; participă la licitaţii pe care le câştigă de multe ori; foloseşte
materiale de bună calitate în domeniul proiectării; personalul calificat, cu experienţă în
acest domeniu; nivelul scăzut al datoriilor societăţii consecinţă a finanţării activităţii
numai din surse proprii, concomitent cu achitarea regulată a obligaţiilor către stat.
71
Bilanţ previzionat
Tabel 4
Mii lei
Indicatori 2003 2004 2005
A. TOTAL ACTIV 5.748.758 7.143.249 8.086.157
1. Active imobilizate 1.822.500 2.261.127 2.527.408
2.Active circulante 3.904.992 4.833.049 5.502.928
2.1 Disponibilităţi 1.751.233 944.723 1.069.427
2.2 Creanţe 1.659.790 3.365.252 3.809.466
B TOTAL PASIV 5.748.758 7.143.249 8.086.157
1. Capital social 1.441.455 1.441.455 1.631.727
2. Capital propriu 1.826.202 1.893.072 2.142.957
3. Datorii 3.922.556 5.250.177 5.942.200
Prognozarea bilanţului s-a făcut pe baza inflaţiei. Această prognoză oferă nu numai certitudini
ci şi soluţii pe baza cărora să se poată stabili opţiuni în prezent , în perspectiva unui orizont
delimitat lucid şi relativ dezirabil.
72
Bugetul de venituri şi cheltuieli
Tabel 5
Mii lei
Nr.crt. Indicatori Prognozat
2003 2004 2005
1. Venituri din exploatare 7.754.585 10.457.039 11.837.367
2. Cheltuieli din exploatare 6.728.978 9.197.862 10.398.196
2.1 Chelt.lucrări terţi 1.065.621 2 860.385 3.237.955
2.2 Chelt.cu impozite şi
taxe
255.737 243.687 275.853
2.3 Chelt.cu personalul 4.652.762 4.876.382 5.520.063
2.4 Chelt.cu amortizarea - 57.485 65.073
3. REZULTATUL EXPL
- Profit 1.025.607 1.259.177 1.425.388
- Pierdere - - -
4. Venituri financiare 45.327 90.671 102.639
5. Cheltuieli financiare - 18.997 21.504
6. REZULTATUL
FINANCIAR
- Profit 45.327 71.674 81.135
- Pierdere - - -
7. Venituri excepţionale - 4.100 4.641
8. Cheltuieli excepţionale 69.094 63.937 72.376
9. REZULTATUL
EXCEPŢIONAL
- Profit - - -
-Pierdere 69.094 59.837 67.735
10. VENITURI TOTALE 7.799.912 10.551.810 11.944.647
11. CHELTUIELI TOTALE 6.798.072 9.280.796 10.492.07673
12. REZULTATUL BRUT
AL EXERCIŢIULUI
- Profit 1.001.840 1.271.014 1.452.571
- Pierdere - - -
Impozit pe profit 267.733 344.419 389.882
13. REZULTATUL NET
AL EXERCIŢIULUI
- Profit 734.107 926.595 1.062.689
Potrivit datelor şi informaţiilor cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli în perioadele
următoare activitatea desfăşurată de societatea SC PROJECT COMPANY SA va fi una
generatoare de profit.
74
ANEXE
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
SC „ PROJECT COMPANY „SA BRAŞOV
ADUNAREA GENERALĂ
A ACŢIONARILOR
CONSILIUL DE
ADMINISTRAŢIE
MANAGER
BIROUL JURIDIC GENERAL BIROU
RESURSE UMANE CONTABILITATE
FINANCIAR
CTA
Secretariat
Registratură
SECŢIA SECŢIA SECŢIA
ARHITECTURĂ REZISTENŢĂ INSTALAŢII
* Arhitectură * Rezistenţă * Apa-Canal
* Urbanism şi Gaz * Ediţie
Comunicaţii * Teleferice Termo-
* Topografic ventilaţii
şi Geotehnic *Contrac-
* Laborator * Economic tare
Geotehnic *Producţie
* Arhivă şi
Bibliotecă
75
Documente necesare pentru înfiinţarea unei societăţi
DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
D-2
Subsemnatul.........................................................................posesor al B.I/C.I.
seria ..............Nr..........................Eliberat (ă)
de ................C.N.P.......................................................
Paşaport nr.......................................eliberat de ............................................în calitate de .........
La .......................................................................................reprezentat prin ..............................
........................................conform............................................declar pe propria răspundere,
cunoscând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală, următoarele:
Cunosc şi respect prevederile legislaţiei şi ale reglementărilor tehnice generale şi
specifice privind apărarea împotriva incendiilor.
Sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniu,
aplicabile la obiectivul*** ...............................................................................................situat în
......................................Strada.................................................................nr.........
bl .................sc ...................et.................ap..........unde se desfăşoară
activitatea .................................................. conformCAEN ......................................
Data:............................................. Semnătura.............................................
OPIS cu documente
Nr.crt Denumirea obiectivului Nr. file
1 Memoriu tehnic
2 Schiţa de amplasament (cu precizarea celui care a întocmit-o)
3 Schiţa detaliată a spaţiului (cu precizarea celui care a întocmit-o)
DESCRIERE OBIECTIV ŞI ACTIVITATE DESFĂŞURATĂ
76
A.Date generale:
SC/PF/
AF...........................................................................................................................................
Adresa obiectivului
social/secundar ................................................................................................
Obiectivul analizat ......................................................................................................................
Activitatea desfăşurată ................................................................................................................
B. Descrierea spaţiului:
Tipul construcţiei .........................................................................................................................
Destinaţia spaţiului prin construcţie (comercial sau locuinţă) .....................................................
Suprafaţa totală .............................m2 din care .....................m2 destinat sediului
social/secundar
Compartimentarea spaţiului ......................................................................................................
Finisaje: zugrăveli ........................................................ tâmplărie .............................................
C. Utilităţi:
1. Alimentarea cu apă:
Sistem public Din sistemul altui agent Sistem propriu (precizat)
Da Nu Da Nu
2. Instalaţii electrice:
Iluminat Utilaje Altele (precizat)
Normal Etanş 220V
380V
Becuri fluorescent
3.Incalzire
Sistem centralizat Sistem propriu
Da Nu
4. Instalaţii, utilaje, aparate existente, măsuri şi mijloace de prevenire şi stingere a
incendiilor(existente sau care urmează a fi realizate):
Stingătoare
Sistem
hidrant
77
Cu praf Cu CO2 Cu spumă Alt tip Stradal
Propriu
clădirii
Buc..... Buc...... Buc..... Buc...... Precizarea
dist.
Da Nu
D.Materiale depozitate (înmagazinate):
Materiale Inflamabile Materiale Consumabile
Materiale
periculoase
Tip material Cantitate Tip
material
Cantitate Tip material Cantitate
Întocmit,
78
SC................................................. Nr.
B.U ..............................
Adresa...........................................
(Strada, nr., Localitate)
Nr. Tel. Fax .................................. Vizat B2
Nr. ........................Data...............
DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
D-3
Subsemnatul.........................................................................posesor al B.I/C.I. seria .......
Nr .......................... Eliberat (ă) de ................................... C.N.P ...............................................
Paşaport nr....................................... eliberat de ............................................ în calitate de
* ......... La ....................................................................................... reprezentat prin
** ...............
........................................ conform ............................................ declar pe propria
răspundere, cunoscând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală, următoarele:
Pentru situaţiile precizate la art. 3 alin (1) lit. b din Procedura de autorizare sanitară a
funcţionării comercianţilor:
1. În sediul social în care se desfăţoară activitatea/activităţile:
(cod CAEN)
a)..........................................
b) .........................................
c)..........................................
şi/sau sediul/sediile secundare din localitatea.......................................
str .................................... nr ..............bl .............. sc ............... et ................. ap .................. jud
...................................... în care se desfăţoară activitatea/activităţile:
(cod CAEN)
a)..........................................
b) .........................................
c)..........................................
79
cu un număr de personal angajat.............................. sunt asigurate următoarele condiţii:
Utilităţi Concluzii
Acces la apa potabilă
- racord apa potabilă Da
- alt sistem Precizat
- buletin de analiză apă potabilă Concluzii
Acces la apa caldă menajeră
- racord apa potabilă Da
- alt sistem Precizat
Sistem de evacuare a apelor uzate
menajere
- racord la canalizare Da
- alt sistem Precizat
Acces la grup sanitar pentru personal:
- grup sanitar propriu Da
- acces la grup sanitar Da
Managementul deşeurilor solide:
- colectarea şi/sau depozitarea intermediară a
deşeurilor solide menajere conform normelor
de igienă în vigoare;
Da
- evacuarea deşeurilor solide menajere prin
contractare cu firma specializată;
Da
- alt sistem Precizat
Managementul deşeurilor periculoase:
- colectarea şi/sau depozitarea intermediară a
deşeurilor periculoase conform normelor de
igienă în vigoare;
Da
- evacuarea şi neutralizarea deşeurilor
periculoase prin contractare cu firma
Da
80
specializată;
- alt sistem Precizat
2.Destinaţia spaţiului în care se desfăşoară activitatea este cea pentru care a fost construit
iniţial;
3.Posed spaţiul şi dotările specifice capacităţii fundamentale (de lucru) cerute de normele
igienico/sanitare pentru domeniul meu de activitate;
4.Cunosc normele igienico-sanitare privind producerea, depozitarea, păstrarea, transportul
sau comercializarea produselor din domeniul meu de activitate;
5.Mă angajez să respect normele igienico-sanitare în vigoare privind asigurarea utilităţilor
şi personalul;
6.Mă angajez să asigur personal cu calificarea necesară domeniului meu de activitate şi
cu cunoştinţele necesare privind normele igienico-sanitare în vigoare în scopul prevenirii
riscului pentru sănătatea consumatorilor;
7. Mă angajez să comunic orice modificare privind cele declarate.
NOTA:
Va fi specificat numărul estimativ de angajaţi şi capacitatea de producţie sau desfacere a
produselor pentru sediul social şi pentru fiecare sediu secundar în care se desfăşoară o
activitate specifică codului CAEN . Punctele nr. 1-6 vor fi completate pentru fiecare sediu în
care se desfăşoară activităţi supuse autorizării sanitare.
Data: .......................................... Semnătura .....................................
81
SC................................................. Nr.
B.U ...............................
Adresa...........................................
(Strada, nr., Localitate)
Nr. Tel. Fax .................................. Vizat B2
Nr. ........................Data...............
DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
D-5
Subsemnatul.........................................................................posesor al B.I/C.I. seria .......
Nr..........................Eliberat (ă) de ................................................ C.N.P ................................
Paşaport nr.......................................eliberat de ............................................în calitate de *......
La .......................................................................................reprezentat prin **...........................
........................................conform............................................declar pe propria răspundere,
cunoscând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală, următoarele:
Pentru situaţiile precizate la art. 3 alin (1) lit. b din Procedura de autorizare a activităţii cu
impact asupra mediului înconjurător:
Activităţile enumerate mai jos şi pentru care se solicită completarea anexei certificatului de
înregistrare se vor desfăşura în conformitate cu prevederile următoare:
a) Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată, cu modificările ulterioare;
b) Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare (NTPA 002/2002), aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 188 / 2002 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
187 din 20 martie 2002;
c) Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate
industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali (NTPA 001/2002),aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 188 /2002;
82
d) Condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei şi Normele metodologice privind
deteiminarea emisiilor de poluanţi atmosferici din surse staţionare, aprobate prin
Ordinul ministerului apelor şi protecţiei mediului nr. 462/1993;
e) STAS 12574/1987 privind condiţiile de calitate a aerului în zonele protejate;
f) STAS 10009/1998 - Acustica urbană – limite admisibile ale nivelului de zgomot;
g) STAS 6156/1986 Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-
culturale – limite admisibile şi parametrii de izolare acustică;
h) Legea nr. 84/1993 pentru aderarea României la Convenţia privind protecţia stratului
de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985 şi Protocolul privind substanţele care
epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987 şi pentru
acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanţele care
epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra,
din 27-29 iunie 1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.292
din 15 decembrie 1993;
i) Normele de salubrizare orăşeneşti adoptate de autorităţile administraţiei publice
locale;
j) Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 18 februarie 1998
k) Legislaţia privind regimul deşeurilor;
83
I. Activităţi desfăşurate la sediul social:
a) Cu impact nesemnificativ asupra mediului (pentru care nu este necesară
autorizarea):
COD/CAEN/Denumire activitate
1) .........................................
2) .........................................
3) .........................................
b) Cu impact redus sau semnificativ asupra mediului pentru care este
valabilă autorizaţia
De mediu nr...........................din..............................(se anexează copie de pe autorizaţia de
mediu în vig.)
COD/CAEN/Denumire activitate
1)......................................
2)......................................
3)......................................
II. Activităţi desfăşurate în sediul/sediile secundare din
localitatea...........................................
adresa (se completează pentru fiecare sediu în parte):
a) Cu impact nesemnificativ asupra mediului (pentru care nu este necesară
autorizarea):
COD/CAEN/Denumire activitate
1) .........................................
2) .........................................
3) .........................................
b) Cu impact redus sau semnificativ asupra mediului pentru care este
valabilă autorizaţia
De mediu nr...........................din..............................(se anexează copie de pe autorizaţia de
mediu în vig.)
84
COD/CAEN/Denumire activitate
1)......................................
2)......................................
3)......................................
Ne angajăm ca pentru desfăşurarea oricărei activităţi supuse procedurii complete de
autorizare menţionate ca atare în anexa nr. 4.1 la procedura de autorizare a activităţiilor cu
impact asupra mediului înconjurător, sau încadrate în această procedură ca urmare a verificării
conformării activităţii de către autorităţile publice pentru protecţia mediului conform
prevederilor art.9 din Procedură, să continuăm procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu,
conform prevederilor Procedurii adoptate în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.76/2001, republicată.
Pentru situaţiile precizate la atr.27 alin.(1) din Procedura de autorizare a activităţilor cu
impact asupra mediului înconjurător:
Nu s-au modificat condiţiile care au stat la baza emiterii autorizaţiei de mediu
nr......./................., obţinută anterior prezentei solicitări. Cunosc şi respect prevederile
legislaţiei de protecţie a mediului în vigoare, aplicabile la sediul social şi/sau sediul (sediile)
secundar(e) pentru activităţile declarate în cererea de înregistrare.
Data: ......................................... Semnătura ..................................
85
SC................................................. Nr.
B.U ...............................
Adresa...........................................
(Strada, nr., Localitate)
Nr. Tel. Fax .................................. Vizat B2
Nr. ........................Data...............
DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
D-7
Subsemnatul.........................................................................posesor al B.I/C.I. seria ........
Nr..........................Eliberat (ă) de ................................................. C.N.P ................................
Paşaport nr.......................................eliberat de ............................................în calitate de *.......
La .......................................................................................reprezentat prin **.........................
....................................... conform ............................................declar pe propria răspundere,
cunoscând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală, următoarele:
Pentru situaţiile precizate la art. 3 alin (1) lit. b din Procedura de autorizare a funcţionării
comercianţilor din punct de vedere al PROTECŢIEI MUNCII:
Activităţile enumerate mai jos se vor desfăşura, din punct de vedere al protecţiei muncii, în
conformitate cu prevederile :
- Legii nr. 90/1996 privind protecţia muncii, republicată în Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 47 din ianuarie 2001, cu modificările ulterioare;
- Normelor generale de protecţia muncii;
- Normelor specifice de securitate a muncii pentru activităţile desfăşurate;
- Standardelor de securitate;
- Ordinelor ministrului muncii şi solidarităţii sociale, publicate în Monitorul
Oficial al
86
României, Partea I.
Sediul social/sediile secundare şi activităţile desfăşurate în acestea sunt:
Nr.crt Adresa sediului
social/secundar
Activităţi desfăşurate Cod
CAEN
Nr.
telefon
Nr.
salariaţi
1
2
Activităţi nominalizate mai sus se încadrează şi respectă prevederile:
Denumirea regelmentării Da Nu Nr.autorizaţie
şi/sau aviz
Decretul nr. 446/1997 privind produsele şi
substanţele toxice, publicate în Buletinul Oficial nr. 2
din 3 ianuarie 1980, cu modificările ulterioare.
Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor
explozive, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I,nr. 298 din 28 decembrie 1995.
Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea,
comercializarea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi
buruienilor în agricultură şi silvicultură, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 30
ianuarie 1995, aprobată cu modificări prin Legea
85/1995.
87
Sunt îndeplinite următoarele condiţii:
Condiţii
Se mar-
chează
cu X
1. Activitatea de protecţia muncii se desfăşoară în mod organizat.
2. Riscurile de accidente, îmbolnăvire sau îmbolnăvire profesională generate de
activităţiile desfăşurate sunt identificate.
3. Sunt stabilite măsurile de securitate şi sănătate în muncă corespunzătoare
riscurilor identificate.
4. Echipamentele tehnice utilizate în medii normale respectă cerinţele esenţiale
(minime) de securitate şi sănătate în muncă
5. Echpamentele tehnice utilizate în atmosfere potenţial explozive sunt certificate
din punct de vedere al calităţii de securitate a muncii, conform reglementărilor
legale în vigoare.
6. Locurile de muncă sunt dotate cu mijloacele necesare pentru intervenţie în caz
de accident sau intoxicaţii.
7. Sunt nominalizate locurile de muncă cu pericol deosebit.
8. Personalul este dotat cu echipamentul individual de protecţie corespunzător
pericolelor existente în activitate.
Ne angajăm ca în situaţia în care urmează să efectuăm şi alte activităţi şi/sau în situaţia în care
vom înfiinţa alte sedii secundare să reactualizăm prezenta declaraţie şi să solicităm reînnoirea
autorizaţiei.
Data................................................ Semnătura..........................
88
DECLARAŢIE
Pe propie răpspundere
Subsemnatul.................................................................................. în calitate ..................
.............................................................. al SC..........................................................................din
...................................................... str. ............................................................. nr. .....................
bl. ............. sc. .................. et. ........................... ap. ...................... tel. ...................................
fax .......
Declar pe propria răspundere, cunocând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea
penală:
În unitatea ..................................................................................................................................
din ........................................... str. ................................................................... nr. ................
NU SE PRODUC, DEPOZITEAZĂ SAU COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE
ALIMENTARE DE PROVENIENŢĂ ANIMALĂ.
Data .................................. Semnătura...................................
Notă:
PRODUSE ALIMENTARE DE PROVENIENŢĂ ANIMALĂ carne şi organe produse
comestibile de abator, preparate din carne, lapte, lactate, brânzeturi, lapte praf, unt, margarină
animală, peşte, preparate din peşte, icre, melci, batracieni, fructe de mare, ouă, preparate din
ouă, miere, preparate din miere, îngheţată, produse de cofetărie, patiserie, specialităţi de
panificaţie, conserve şi preparate culinare tratate şi netratate termic, care să conţină unul
89
dintre produsele enumerate anterior, ingrediente şi adjuvanţi alimentari, hrană pentru animale
de companie.
Legea arhitecţiilor
Valori minime de investiţie C+I exprimate în euro/m2, fără TVA
Grupa Construcţii
Cuprinde
Valori conform legii 27/94 priv. impozitele şi taxele
Observaţii
Grupa I Construcţii cu programe simple
Construcţii cu programe simple pentru clădiri publice,de învăţământ primar, internate, creşe, puncte sanitare şi alte construcţii cu destinaţie simplă, temporară/proviz.
192
Grupa II
Construcţii cu programe de locuit
1 Locuinţe sociale2 Alte locuinţe
240 320 *
Grupa III
Construcţii destinate afacerilor curente
Construcţii cu cerinţe normale pentru clădiri cu funcţiuni:1. Comerciale 2882. Prestări servicii (agenţii turistice, publicitare,moteluri, hoteluri, etc.)
336
3. Culturale 3604. Alimentaţie publică (cantine, braserii.)
312
Grupa IV
Construcţii cu programe complexe
Construcţii cu programe complexe ptr.clădiri:1. Sănătate (spitale, clinici, sanatorii, laboratoare de specialitate, băi publice,case de sănătate ptr.bătrâni etc.)
792
2 Cultură (teatre, muzee.) 6963.Învăţământ 5284.Culte (biserici etc.) 1560
90
5 Turism (hotel cu confort ridicat)
528
6. Comerţ (magazine, imobile, birouri)
432
7 Sport (stadioane, piscine, complexe turistice )
696
8 Funcţiuni publice (tribunale,bănci, burse, gări etc.)
792
9.Clădiri plombe/cu contururi obligate
432
Grupa V
Construcţii cu specific tehnologicDin sect.public-civ.
Ateliere, laboratoare, hale, instalaţii, lucrări de poduri etc.
360
Grupa VI
Construcţii şi instalaţii ptr. Centrale şi puncte termice
264
Grupa VII
Modernizări, amenajări, renovări, reparaţii
Se vor considera valori de investiţie de 60% din C+I/m2
91
Tranşe de investiţie reactualizate şi exprimate în euro
Nr.
crt
Tranşa de calcul
din val.de inv.
(Fără TVA)
Grupa
I
euro
Grupa
II
euro
Grupa
III
euro
Grupa
IV
euro
Grupa
V
euro
Grupa
VI
euro
Grupa
VII
euro
1 Tranşa min.
54000
val.proiectare
7.2%
3.888 E
8,4%
4.536 E
8,6%
4.644 E
9,5%
5.130 E
8,5%
4.590 E
9,0%
4.860 E
9,7%
5.238 E
2 De la 54000 la
144.000
val.proiectare
tranşe cumulate
6.7%
9.918*
6.6%
10.476*
7.9%
11.754*
8.7%
12.960*
7.7%
11.520*
8.0%
12.060*
8.6%
12.978*
3 De la 144000 la
1.080.000
val.proiectare
tranşe cumulate
6.0%
66.078*
5.7%
63.828*
7.2%
72.146*
7.9%
86.904*
7.0%
77.040*
7.1%
78.516*
7.6%
84.114*
4 De la 1.080.000
La 2.880.000
val.proiectare
tranşe cumulate
5.3%
161.478
*
4.8%
150.228
*
6.6%
197.946*
7.1%
214.704*
6.1%
186.840*
6.2%
190.116
*
6.8%
20.6514*
5 De la 2880000
La 18000000
val.proiectare
tranşe cumulate
4.6%
856.998
*
3.9%
739.908
*
6.0%
1.105.146
*
6.3%
1.167.264
*
5.9%
1.078.920
*
5.1%
961.236
*
6.3%
1.159.074
*
6 Peste 18 mil. 3.8% 2.7% 5.4% 5.5% 4.1% 4.4% 5.8%92
* onorariile editate sunt rezultatul calculului corespunzător limitei superioare a tranşei
respective
Tranşa de
calcul din val.
de investiţii
euro
Până la
10.800
De la
10.800 la
28.800
De la
28.800 la
93.600
De la
93.600 la
216.000
De la
216.000
la
1.26 mil
De la
1.26 mil
la
2.88 mil
Peste
2.88 mil
Gr. VIII (%)
val. de
proiectare pe
tranşe
cumulate
0.56%
60.48
0.42%
136.08*
0.35%
362.88*
0.16%
558.72*
0.06%
1185.12*
0.03%
1671.12*
0.01%
93
Cote procentuale din valoarea de investiţie pentru proiectarea
lucrărilor cu specific preponderent arhitectural
Clasificarea lucrărilor
- Gr. I – Lucrări de plastică arhitecturală şi decoraţiuni interioare/exterioare la clădiri
- Gr. II – Mobilare Clădiri civile
- Gr. III – Amenajare peisagistică
- Gr. IV – Mobilier urban şi dotări stradale
Nr.
Crt.
Tranşa de calcul din
val. de investiţie
(Fără T.V.A.)
Grupa I
Decoraţiuni
Grupa II
Mobilare
Clădiri
Grupa III
Amenajare
Peisagistică
Grupa IV
Mobilier
Urban
1 Tranşa minimă până
la 1.440
Val. de proiectare
tranşe cumulate
20%
288
14%
201.6
18%
259.2
12%
172.8
2 De la 1.440 la 7.200
Val. de proiectare
tranşe cumulate
16%
1.209.6*
12%
892.8*
15%
1.123.2*
10%
748.8*
3 De la 7200 la 21.600
Val. de proiectare
tranşe cumulate
12%
2.937.6*
11%
2.476.8*
12%
2.851.2*
9%
2.044.8*
4 De la 21.600 la
50.400
Val. de proiectare
tranşe cumulate
9%
5.529.6*
10%
5.356.8*
10%
5.731.2*
8%
4.348.8
5 De la 50.400 la 8% 9% 8% 7%94
144.000
Val. de proiectare
tranşe cumulate
13.017.6% 13.780.8*
13.219.2%
10.900.8*
6 De la 144.000 la
360.000
Val. de proiectare
tranşe cumulate
7%
28.137.6*
8%
31.060.8*
6%
26.179.2*
6%
23.860.8*
7 Peste 360.000 5% 7% 4% 5%
* onorariile editate sunt rezultatul calculului corespunzător limitei superioare a tranşei
respective
95
BIBLIOGRAFIE
1. Angheni Smaranda Drept comercial Ed.Oscar Print , Bucureşti 2000
2. Botea Florin Ghidul întreprinzătorului particular Ed. Tehnică Bucureşti 1997
3. Coşea Mircea Managementul afacerilor Ed. LuxLibris Braşov 2000
4. Dăneţ Adrian, Popa Adriana Manegement financiar Ed. Economică Bucureşti 2001
5. Işfănescu Aurel Analiză economico-financiară Ed. ASE Bucureşti 2002
6. Manolescu Gheorghe Finanţele întreprinderii Ed. Fundaţia România de Mâine
Bucureşti 1999
7. Pertescu Ion Managementul resurselor umane Ed. LuxLibris Braşov 1995
8. Petrescu Raul Drept comercial român Ed.Oscar Print , Bucureşti 1998
9. Zahiu Letiţia Economia întreprinderii Ed. Poligrafic ASE Bucureşti 1997
10. Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990
96
97