crearea unei lucrari stiintifice

Informatică medicală pentru studenți

1

CUPRINS

CREAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE .......................................................... 2

Strategii pentru editarea rezultatelor cercetării ................................................................. 2

B. Structura unei lucrări ....................................................................................................... 4

C. Pași în crearea unei lucrări științifice ............................................................................. 20

D. Programe/pachete de programe utilizate în crearea unei lucrări științifice ................. 24

Crearea unei lucrări științifice

2

CREAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

STRATEGII PENTRU EDITAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

CREAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE .......................................................... 2

Strategii pentru editarea rezultatelor cercetării ................................................................. 2

Definiție, tipuri de lucrări științifice ................................................................................ 3

Reguli de bază în redactarea unei lucrări științifice ........................................................ 4

B. Structura unei lucrări ....................................................................................................... 4

1. Titlul lucrării ........................................................................................................ 5

2. INTRODUCEREA/ BACKGROUND ................................................................................. 6

3. SCOPUL LUCRĂRII ...................................................................................................... 10

4. MATERIAL ȘI METODĂ ............................................................................................... 10

5. REZULTATE ........................................................................................................ 14

6. DISCUȚII ..................................................................................................................... 17

7. CONCLUZII ................................................................................................................. 19

8. ACKNOWLEDGMENTS – APRECIERI ........................................................................... 19

9. ANEXA - APPENDICES ............................................................................................ 19

10. REFERINȚELE BIBLIOGRAFICE - LITERATURA CITATĂ ............................................... 20

C. Pași în crearea unei lucrări științifice ............................................................................. 20

1. ORGANIZAREA (Liste, Notițe, etc.) ......................................................................... 20

2. ANALIZA LITERATURII PRIMARE DE CERCETARE........................................................ 21

3. REDACTAREA SECȚIUNII INTRODUCERE .................................................................... 21

4. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXPERIMENTULUI ................................................ 21

5. REDACTAREA SECȚIUNII MATERIAL ȘI METODĂ ....................................................... 21

6. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR ............................................................ 22

7. REDACTAREA SECȚIUNII DE REZULTATE .................................................................... 22

8. REDACTAREA SECȚIUNII DISCUȚII ............................................................................. 22

9. REDACTAREA REZUMATULUI ȘI A TITLULUI .............................................................. 23

10. AUTOREVIZUIREA LUCRĂRII – SELF REVISE ............................................................. 23

11. REVIZUIREA COLEGILOR sau a SUPERIORILOR - PEER REVIEW ................................ 23

12. REDACTAREA PROIECTULUI FINAL .......................................................................... 24

D. Programe/pachete de programe utilizate în crearea unei lucrări științifice ................. 24


3

A. DEFINIȚIE, TIPURI DE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE. REGULI DE BAZĂ ÎN

REDACTAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

DEFINIȚIE, TIPURI DE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

Ce este o lucrare știintifică?

Conform definiției DEX, termenul de lucrare științifică este utilizat pentru un

studiu scris asupra unui anumit subiect sau pentru a defini o operă artistică sau

ştiinţifică.

Principalele tipuri de lucrări ştiinţifice în forma finală (full paper), cunoscute

și utilizate în domeniul medical sunt:

articolul original, publicat în extenso într-o revistă de specialitate sau în

volumul de lucrări originale atașat unei conferinţe/congres

articolul didactic publicat în extenso într-o revistă arondată unei universități

sau în volumul de lucrări originale atașat unei conferinţe/congres universitar

studiul de specialitate publicat în extenso într-o revistă sau în volumul de

lucrări originale atașat unei conferinţe/congres

cartea / monografia, publicaţie ce expune anumite teme specifice atât din

punct de vedere teoretic cât şi practic

teza de doctorat, lucrare ştiinţifică ce expune rezultatele unor cercetări într-

un anumit domeniu și pe o anumită temă pentru obţinerea titlului de dr. - phd.

teza de disertaţie, lucrare ştiinţifică ce expune un studiu de specialitate într-o

anumită temă pentru obţinerea titlului de master of science

lucrarea de licenţă, lucrare ştiinţifică ce expune un studiu de specialitate într-

o anumită temă pentru obţinerea diplomei de licenţă

O revistă de specialitate reprezintă, fie o publicaţie de articole ştiinţifice

specifice specialității respective (ex: Revista Română de Cardiologie) sau lucrări

prezentate în cadrul unei conferinţe de specialitate (ex: European Journal of

Echocardiography, în care sunt publicate cu prioritate articolele aferente lucrărilor ce

au fost prezentate în cadrul Congresului European de Ecocardiografie Euroecho),

expunând rezultatele cercetărilor ştiinţifice dintr-un anumit domeniu.

Revista tip volum conferință publică articolele ştiinţifice în extenso aferente

lucrărilor prezentate în cadrul unei conferinţe de profil.


4

REGULI DE BAZĂ ÎN REDACTAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

MOTTO: "Scrie cu precizie, claritate şi economie. Fiecare propoziţie trebuie

să transmită exact adevărul cel mai simplu cu putinţă".

"Write with precision, clarity and economy. Every sentence should convey the

exact truth as simply as possible."

Instructions to Authors, Ecology 1964

Prezentarea unui articol ştiinţific trebuie să fie coerentă, completă dar

concisă şi neredundantă, necontradictorie, clară, scrisă într-un limbaj extrem de

atent la fiecare detaliu şi interpretare. Fiecare domeniu conţine termeni cu accepţiuni

precise, care trebuie utilizaţi corespunzător în lucrare, evitând ambiguităţile de

limbaj şi jargoanele obositoare. Astfel, principalele principii de bază în redactarea

unei lucrări științifice trebuie să fie rigoarea, claritatea și concizia.

Pornind de la axioma „Ceea ce se ştie bine se enunţă clar”(Boilean), în

redactarea unei lucrări științifice trebuie să existe întotdeauna o coerenţă între FOND

(conţinutul articolului) şi FORMA (redactarea) articolului). („Dacă nu găseşti

cuvintele, nu ai în cap ideea” – G. Calinescu)

De asemenea, exprimarea unui gând, a unui raționament, a unei idei este cu

atât mai cuprinzătoare, cu cât acesta este mai clar exprimat, întrucât, „Ideile sunt

rădăcinile creaţiei” (Ernest Dimnet)

B. STRUCTURA UNEI LUCRĂRI

Principalele elemente componente ale unei lucrări

științifice sunt:

1. TITLUL LUCRĂRII

2. INTRODUCEREA/ BACKGROUND

3. SCOPUL LUCRĂRII

4. MATERIAL ȘI METODĂ

5. REZULTATE

6. DISCUȚII

7. CONCLUZII

8. ACKNOWLEDGMENTS – APRECIERI

9. ANEXA – APPENDICES

10. REFERINȚELE BIBLIOGRAFICE


5

1. TITLUL LUCRĂRII

Titlul nu reprezintă propriu-zis o secțiune a lucrării, dar este absolut necesar și

foarte important, întrucât va fi utilizat în toate citările referitoare la lucrarea

respectivă și de toate motoarele de căutare, atunci când sunt necesare informații

despre domeniul de interes aferent titlului. De aceea, titlul lucrării trebuie să fie

specific și concis, astfel încât să descrie succint conținutul lucrării.

În titlul lucrării se utilizează cuvinte descriptive care să fie puternic asociate

cu conținutul lucrării, cum ar fi: molecula studiată, organismul utilizat sau studiat,

tratamentul folosit, populația de pacienți studiată, răspunsul măsurat, etc.. Astfel,

majoritatea celor care vă vor citi lucrarea o vor găsi cu ajutorul motoarelor de

căutare în bazele de date electronice care vor utiliza cuvintele cheie din titlul

acesteia.

Principalele reguli de urmărit atunci când compunem titlul lucrării:

1. Titlul trebuie să fie scurt și fără ambiguități astfel încât să reprezinte o

descriere adecvată a lucrării.

2. Titlul trebuie să conțină cuvintele cheie care să descrie clar conținutul

lucrării.

Titlul reprezintă elementul de bază al majorității cautărilor on-line, iar dacă

titlul este insuficient sau prost formulat, puține persoane vor avea acces la munca

dvs!

De exemplu, într-o lucrare ce raportează rolul nursingului în ceea ce privește

prevenirea complicațiilor postoperatorii la pacienții operați pe cord (cu bypass

aortocoronarian), un titlu necorespunzător și prost ales ar fi: ”Complicațiile

bypassului aortocoronarian”, întrucât acesta este foarte general și se poate referi la

orice moment al apariției și la orice aspect pe care îl implică complicațiile

bypassului aortocoronarian. Un titlu corespunzător sau bine ales pentru lucrarea

respectivă ar putea fi: „Prevenția complicațiilor postoperatorii prin nursing la

pacienții cu bypass aortocoronarian” sau ”Nursingul previne complicațiile

postoperatorii la pacienții cu bypass aortocoronarian”

De ce este acesta un titlu potrivit?

Deoarece cuvintele cheie din titlul lucrării cuprind toate elementele

importante care definesc lucrarea și anume:


6

o complicație postoperatorie

un agent terapeutic (nursing)

o subpopulație de pacienți

(pacienți cu bypass

aortocoronarian)

Astfel, atunci când este posibil, este util să introducem cât mai multe cuvinte

cheie în titlul unei lucrări științifice.

Formatul titlului unei lucrări științifice:

Titlul se poziționează, în general centrat, în partea superioară a paginii.

Atunci când este vorba despre lucrări de dimensiuni mari (lucrare de licență, teză de

doctorat) se poate utiliza o pagină întreagă pentru titlul lucrării.

Titlul nu va fi subliniat sau scris cu caractere ȋnclinate (italic). În majoritatea

situațiilor, titlul se redactează în format “Title Case” - adică, cu Prima Literă Mare

Pentru Toate Cuvintele cu Excepția Prepozitiilor, Articolelor și Conjuncțiilor.

Ex: „Nursingul Previne Complicațiile Postoperatorii la Pacienții cu Bypass

Aortocoronarian”

2. INTRODUCEREA/ BACKGROUND

Introducerea unei lucrări științifice trebuie să furnizeze un context pentru

manuscrisul respectiv, astfel ȋncât, în cadrul introducerii trebuiesc incluse

următoarele elemente: obiectul studiului, cunoștințele despre acesta la momentul

studiului (din ce s-a publicat în literatura de specialitate) precum și justificarea

necesității studiului. Atunci când pregătiți introducerea aveți în vedere că nu toți cei

care vă vor citi lucrarea sunt experți în domeniul dvs de cercetare.

Rolul introducerii unei lucrări științifice:

stabilirea contextului în care a apărut studiul raportat în lucrare;

discutarea elementelor relevante găsite în literatura de cercetare în

domeniul studiat (cu citații)

http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/HTWsections.html






http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/HTWcitations.html



7

prezentarea unui sumar al cunoștintelor și înțelegerii curente (de la debutul

studiului) în ceea ce privește problema investigată în lucrare.

Astfel, introducerea unei lucrări trebuie să raspundă la următoarele întrebări:

Ce am studiat?

De ce problema studiată în lucrare reprezintă o

întrebare importantă?

Ce se cunoștea despre această problemă înainte

de a începe acest studiu?

Cum va ajuta studiul meu cunoașterea

în domeniul respectiv?"

Stilul de redactare al introducerii

La redactarea introducerii se recomandă folosirea unui ton activ, cât mai mult

posibil. Utilizarea persoanei întâi poate fi uneori utilă, dar nu trebuie să se

exagereze cu aceasta.

Structura introducerii:

Introducerea unei lucrări trebuie gândită ca un triunghi inversat în care, partea

largă superioară, reprezintă informația cea mai generală cu focusare în jos, către

partea inferioară, îngustă către problema specifică studiată.

Realizarea facilă a acestei

structuri se face prin parcurgerea

introducerii în sens invers astfel:

începeți cu scopul specific al

studiului (adică cu ceea ce urmărește

lucrarea să demonstreze) și apoi ,

decideți care este contextul

științific în care se pot pune întrebările pe care le formulează studiul dvs. Odată cu

stabilirea contextului știintific va deveni clar

ce nivel și tip de informații generale trebuie plasate la începutul introducerii.


8

De exemplu, pentru lucrarea

„Prevenția complicațiilor postoperatorii

prin nursing la pacienții cu bypass

aortocoronarian”, structura introducerii

conform principiului triunghiului inversat

ar fi următoarea:

Pentru reușita unei structuri a

introducerii, conform acestor

principii trebuiesc avute în vedere

următoarele reguli:

1. Începeți introducerea

prin identificarea clară a ariei de

interes care este acoperită de

subiectul studiului. Acest lucru se

realizează facil prin utilizarea

cuvintelor cheie din titlu în primele

câteva propoziții ale introducerii pentru a obține un focus direct asupra topicului la

nivelul cel mai apropiat sau corespunzător. Astfel veți intra rapid în subiect fără să

pierdeți focusul și fără să scrieți informații prea generale în cadrul introducerii.

În exemplul urmărit, cuvintele nursing, complicații postoperatorii și bypass

aortocoronarian vor apărea în primele 1-2 propoziții ale introducerii.

2. Stabiliți contextul studiului furnizând o prezentare clară și concisă a

datelor pertinente publicate în literatură care sunt disponibile referitoare la

subiectul cercetării. Încercați să sumarizați (pentru cititor) ceea ce se cunoștea

despre problema specifică studiată inainte de ȋnceperea studiului dvs. Acest lucru se

poate realiza ușor și clar dacă redactați un review general al literaturii (cu citații)

despre problema studiată, dar fără să utilizați explicații lungi sau foarte specifice, pe

care probabil le veți include în capitolul de Discuții. Evident, inițial va fi dificil de

stabilit ceea ce este general sau specific, dar prin practica personală și prin lectura

atentă a literaturii științifice din domeniu, în cele din urmă vă veți descurca.

De exemplu, pentru lucrarea „Prevenția

complicațiilor postoperatorii prin nursing la

pacienții cu bypass aortocoronarian”, prima

parte a introducerii va cuprinde informații din

literatură referitoare la mortalitatea și

complicațiile postoperatorii după bypassul

aortocoronarian, apoi focusul va cădea rapid







9

pe îngrijirea postoperatorie la pacienții cu bypass aortocoronarian. Astfel, cititorul se

va apropia treptat de scopul și ipotezele lucrării focusând datele din literatură de la

contexul general (bypass aortocoronarian) către topicurile de interes specifice: rolul

nursingului în prevenirea complicațiilor postoperatorii în chirurgia cardiacă și în

special la pacienții cu bypass aortocoronarian.

3. Datele din literatură care trebuiesc plasate în reviewul din cadrul

introducerii pot face parte doar din următoarele categorii:

a. Reviste tip primary research journals, adică reviste care publică articole de

cercetare originale. Nu este recomandat să citați referințe generale despre subiectul

abordat (enciclopedii, cărți, manuale, etc), deși, pentru a informa cât mai amplu

despre subiectul respectiv, cu siguranță le-ați citit, pentru că acestea conțin

informații considerate fundamentale sau "comune". Citați doar articole care

raportează rezultate specifice relevante pentru. studiul dvs.

b. Articolele cuprinse în literatura citată (bibliografia lucrărilor relevante

găsite) pot reprezenta un bun punct de pornire pentru deplasarea spre înapoi în

studierea literaturii. Astfel, majoritatea bibliotecilor academice au un “Citation

Index“ atașat, iar acesta poate fi foarte util pentru trasarea unei linii directoare în

ceea ce privește studierea problemei respective în timp. Unele dintre noile motoare

de căutare trimit chiar alerte despre noile lucrări care citează articolele particulare de

interes, acestea dovedindu-se foarte utile în redactarea introducerii.

c. Articolele tip Review, care sumarizează toate cercetările realizate într-un

domeniu restrâns, într-o perioadă de timp (în majoritatea situatiilor un an sau câțiva

ani) sunt, de asemenea foarte utile în redactarea introducerii.

4. Introducerea trebuie să conțină și răspunsurile la următoarele întrebări :

De ce ați ales acest tip de experiment?

Care sunt meritele științifice ale acestui model particular?

Ce avantaje aduce găsirea răspunsului la întrebările particulare ridicate de

studiu?

5. Nu discutați în introducere tehnicile sau protocoalele utilizate în studiu,

acestea vor fi detaliate însecțiunea Material și Metodă, din introducere; cititorii

trebuie doar să fie familiarizați cu tehnicile uzuale și protocoalele utilizate în

domeniul respectiv. În situația particulară în care, în cadrul studiului ați utilizat

tehnici sau metodologii noi, revoluționare, care nu au mai fost utilizate înainte,

meritele noii tehnici/metode versus metodele utilizate anterior trebuie prezentate în

Introducere.






10

3. SCOPUL LUCRĂRII

Reguli de urmat în redactarea scopului lucrării

1. Plasați scopul lucrării sub formă de ipoteză, întrebare sau problemă de

investigat

2. Explicați clar și concis raționamentul inițial al studiului și, atunci când

este realizabil, posibilele scenarii și concluzii pentru viitor pe care studiul

dvs le poate lămuri. Fiți siguri ca ați formulat clar scopul și/sau ipotezele

investigate. Astfel, este de preferat să utilizați formularea: “Scopul acestui

studiu a fost să...." sau “Am investigat trei mecanisme posibile pentru a

explica ... (1) blah, blah..(2) etc.

3. Plasați formularea scopului aproape de finalul Introducerii, de obicei în

paragraful final. Nu este necesar (chiar este de evitat) să utilizați cuvintele

“ipoteza" sau “ipoteza nulă", atâta timp cât acestea sunt implicite dacă au

fost formulate clar în scopul lucrării.

4. Furnizați o formulare clară a raționamentului și utilității problemei

studiate, formulând scurt și concis modul în care ați ajuns să studiați

problema respectivă.

De exemplu, în cazul lucrării menționate, formularea din ultima frază a

introducerii va fi: „Am studiat efectul nursingului în evoluția postoperatorie la

pacienții cu bypass aortocoronarian”

4. MATERIAL ȘI METODĂ

Rolul secțiunii Material și Metodă în cadrul unei lucrări științifice constă în

explicarea clară a modului în care s-a desfășurat studiul, urmărind următoarea

structură și organizare generală:

a. Descrierea organismului/organismelor studiate (plante, animale, oameni,

etc.) cu menționarea următoarelor elemente:

(1) Sursa (furnizorul sau unde și cum au fost colectate orgranismele)

(2) Dimensiunea tipică (greutate, lungime, etc),

(3) Cum au fost ingrijite,hrănite și găzduite înainte de experiment,

(4) Cum au fost îngrijite,hrănite și găzduite în timpul experimentului.

(5) Pentru anumite studii vârsta poate fi un factor important (s-au folosit

șoareci tineri sau maturi, plante tinere sau mature?)

(6) Unde și când s-a desfășurat studiul (doar dacă locația și timpul sunt factori

importanți)













11

Atenție,termenul "subiect" este utilizat doar pentru studiile umane.

b. Descrierea siteului studiului

Pentru studii efectuate într-o anumită zonă (studii zonale), este necesară

descrierea siteului studiului, inclusiv aspecte semnificative fizice și biologice, data

studiului și locația exactă (latitudine și longitudine, harta, etc). Acest lucru este

necesar, întrucât alte persoane trebuie să poată să găsească locația exactă a studiului

dacă doresc să viziteze sau să verifice studiul.

Pentru studiile de laborator nu trebuie însă să raportați data și locația studiului

cu excepția situației în care reprezintă o informație necesară cuiva care dorește să

repete studiul dvs sau să utilizeze aceeași facilitate. Este necesar însă să menționați

locația studiului dacă ați efectuat un experiment într-o locație particulară sau într-un

laborator special care reprezintă singurul loc/unul dintre puținele locații unde acesta

poate fi efectuat.

c. Designul experimentuluisau modul de eșantionare (sampling)

Descrieți clar cum a fost structurat experimentul sau studiul.

1. Includeți ipotezele testate, controalele, tratamentele, variabilele măsurate,

câte eșantioane de analiză au fost colectate, ce ați măsurat, ce formă de date ați

preluat, etc.

2. Identificați tratamentele ca variabile sau prin numele tratamentului, nu

prin denumiri sau numere ambigui sau generice (de ex, utilizați "2.5% NaCl" mai

bine decât"test 1".)

3. Când studiul include mai mult decât un experiment, utilizați subtitluri care

vă ajută să organizați prezentarea.

4. Utilizați o figură care să prezinte designul general al experimentului care

va ajuta la clarificarea prezentării

5. Descrieți procedurile utilizate în studiu suficient de detaliat astfel încât alt

cercetător să poată să repete studiul sau să-l verifice. Descrierea trebuie să cuprindă

“cantitățile" utilizate în studiu - mase, volume, timpi de incubare, concentratii, etc.,

6. Când utilizați metode de laborator standard nu este întotdeauna necesar să

explicați procedura sau echipamentul utilizat. Este necesar să identificați anumite

tipuri de echipament după numele brandului, numele comercial sau după categorie

(ex. ultracentrifuga vs. prep centrifuga), doar dacă nu se găsesc în mod curent în

majoritatea laboratoarelor.

7. Dacă utilizați o metodă descrisă în altă lucrare publicată, salvați timp și

cuvinte furnizând citația sursei. Descrieți orice modificare ați făcut la o metodă

standard sau publicată.

Atenție, foarte frecvent designul studiului și procedurile de colectare a datelor

nu pot fi separate și trebuie integrate împreună. Dacă trebuie să repetați multe
















http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/expdesign.html








12

informații despre designul studiului atunci când descrieți procedura de colectare a

datelor, este de preferat să le combinati și, astfel să fiți mai concis.

d. Protocolul de colectare a datelor

Cuprinde descrierea cât mai clară a modului de desfășurare propriu-zisă a

procedurilor experimentale

e. Modul de analiză a datelor trebuie să cuprindă:

descrierea elementelor care au facilitat analiza calitativă

procedurile statistice utilizate pentru determinarea semnificației,

transformările de date utilizate,

probabilitatea utilizată pentru a decide semnificația, etc.

Analiza statistică poate consta în inspecția vizuală a figurilor și calcule simple

ale mediilor și deviațiilor standard sau, pentru cei mai avansați, în aplicarea și

interpretarea unei varietăți de teste statistice, în funcție de nivelul de analiză necesar.

Astfel, pentru ca această secțiune să fie completă și clară este necesar să

cuprindă următoarele elemente:

descrierea modului în care ați ȋnsumat și analizat datele.

indicarea indicatorilor de statistică descriptivă utilizați

indicarea tipului de analize (de obicei teste statistice) utilizate pentru a

răspunde la fiecare din intrebările sau ipotezele testate și

precizarea tipului de teste statistice care au fost utilizate pentru determinarea

semnificației statistice

Astfel, informația din cadrul acestei secțiuni trebuie să includă:

1. Softwareul statistic utilizat

2. Modul în care au fost însumate datele (medii, procente, etc) și cum sunt

raportate măsurile de variabilitate (deviație standard, SEM, 95% CI, etc) -

aceasta vă ajută să evitați indicarea repetată a faptului că ați utilizat media

aritmetică ± deviația stadard sau SEM.

3. Ce tip de transformări ați utilizat pentru date (ex. corecția pentru distribuția

normală sau egalizarea varianțelor)

4. Testele statistice utilizate pentru anumite întrebări sau grupuri de intrebări

particulare (ex: Testul Student, analiza ANOVA)

5. Orice altă tehnică numerică (e.g., normalizarea datelor) sau grafică utilizată

pentru analiza datelor

6. Ce probabilitate (a priori) a fost utilizată pentru a decide semnificația; uzual

este raportată ca simbolul grecesc alpha.

Nu trebuie să mentionați că ați facut tabele sau grafice

Rol: Explicarea clară a modului în care s-a desfășurat studiul urmărind

urmatoarea structură și organizare generală:











13

Reguli generale pentru redactarea secțiunii Material și Metodă

1. Organizați-vă prezentarea astfel încât cititorul să înteleagă fluxul logic al

experimentului; subtitlurile sunt utile în acest sens

2. Orice experiment sau procedură trebuie prezentate unitar, chiar dacă a fost

împarțită în decursul timpului

3. Designul experimentului și procedurile implicate în studiu sunt uneori mai

eficient prezentate ca o unitate integrată, pentru că altfel sunt dificil de

împărțit.

4. Furnizați destule detalii cantitative (cât de mult, cât timp, când, etc.) despre

protocolul experimental, astfel încât alți cercetatori să vă poată reproduce

experimentul

5. Trebuie să indicați procedurile statistice utilizate pentru analiza rezultatelor,

inclusiv nivelul de probabilitate stabilit pentru semnificația statistică (de

obicei 0.05)

Stilul de redactare al secțiunii Material și Metodă

Secțiunea Material și Metodă trebuie redactată ca și cum ați descrie verbal

toată desfășurarea studiului.

Se poate folosi tonul activ, deși această secțiune necesită utilizarea mult mai

frecventă a persoanei 3 și construcții pasive decât alte secțiuni.

Evitați să folosiți persoana intâi în această secțiune.

Nu uitați să folosiți timpul trecut, întrucât toată activitatea aferentă studiului

este gata și a fost efectuată în trecut, nu în viitor.

Strategia pentru redactarea secțiunii Metodă.

Probleme particulare și modul de rezolvarea al acestora.

Problema 1: secțiunea Metodă are prea multe cuvinte și este prea detaliată

Evitați utilizarea repetată a unei singure propoziții în relație cu o singură

acțiune, deoarece vor rezulta multe pasaje iar lungimea conținutului va crește. O

secvență de acțiuni relaționate pot fi combinate într-o singură propoziție,

îmbunătățind claritatea și reducând lungimea, și astfel, va fi mai usor de citit.

De exemplu, descrierea lungă și în multe cuvinte a unei proceduri simple, cu o

singură acțiune per propoziție și multe detalii inutile este redactată astfel:

“Recuperarea cardiovasculară din ziua 3 postoperator s-a desfășurat la patul

pacientului. S-au utilizat câteva miscări pasive . Ulterior, pacientul a beneficiat de

un masaj terapeutic. În timpul masajului s-a insistat asupra zonei cervicale și

articulațiilor membrelor. Asistenta a ȋncheiat sedința de recuperare prin

administarea medicației. De asemenea, pacientul a primit sfaturi referitoare la

activitățile permise în ziua 3 postoperator“.





http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/HTWstrategy.html







14

Printr-o formulare corectă, aceleași acțiuni sunt păstrate, dar toate informațiile

importante sunt furnizate într-o propoziție simplă și concisă astfel

"Sedința de recuperare cardiovasculară din ziua 3 postoperator la patul

pacientului a constat în cateva miscari pasive, masaj terapeutic al zonei cervicale și

articulatiilor membrelor, sfaturi referitoare la activitățile permise și administarea

medicației“.

Problema 2: Evitați utilizarea termenilor ambigui pentru a identifica

grupurile de control sau de tratament, sau alți parametri de studiu ce necesită

identificatori specifici pentru a fi inteleși clar.

De exemplu, identificatori ca Tubul 1, Tubul 2, sau Locația 1 și Locația 2 nu

exprimă nimic și sunt dificil de urmărit în context.

Exemplu: “Calitatea vieții în subgrupul A1 a fost superioară celor din

subgrupurile A2 și A3 sau B2 și B3“. Din acest exemplu, frecvent cititorul nu reține

ce conțin subgrupurile A1 și A2, B1 și B2 și este nevoit să recitească mereu

descrierea acestora în secțiunea Metodă.

Reformulând astfel:" Calitatea vieții la pacienții sub 70 ani care au urmat un

program de nursing intens a fost superioară celor cu nursing mediu sau absent în

ambele grupuri de vârstă”. Astfel, fiecare dintre subgrupuri este identificat printr-un

termen reprezentativ, fiind mai ușor de înțeles.

5. REZULTATE

Secțiunea Rezultate cuprinde o prezentare obiectivă a rezultatelor cheie ale

studiului, fără interpretare, într-o ordine și o secvență logică utilizând atât text, cât și

materiale ilustrative (Tabele și Figuri).

Secțiunea ȋncepe intotdeauna cu text, care raportează rezultatele cheie ale

cercetării, ulterior referindu-se la figuri și tabele în funcție de context. Sumarul

analizei statistice poate să apară, fie ca și text sau integrat în tabele sau figuri

relevante (în legendă sau ca note de subsol către tabele sau figuri).

Astfel, secțiunea de Rezultate trebuie să fie organizată în jurul Tabelelor

și/sau Figurilor și trebuie să prezinte secvențial rezultatele cheie într-o ordine logică.

Textul secțiunii Rezultate trebuie organizat astfel încât să respecte această secvență

și să scoată în evidență răspunsurile la întrebările/ipotezele investigate. De

asemenea, rezultatele negative importante trebuiesc raportate.

Reguli generale pentru redactarea secțiunii Rezultate:

1. Corpul secțiunii Rezultate este o prezentare text a rezultatelor cheie care

include referințe către fiecare Tabel și Figură. Astfel, textul redactat în cadrul acestei

secțiuni trebuie să ghideze cititorul prin rezultate evidențiind rezultatele cheie care










http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/HTWtablefigs.html






















15

furnizează răspunsurile la întrebările investigate, un rol major care îi revine textului

fiind să clarifice informația. Rezultatele cheie depind de întrebările formulate în

secțiunea Scop, și pot include tendințe evidente, diferențe importante, similarități,

corelații, maxime, minime, etc.

2. Referirea la fiecare Tabel și/sau Figură se va face individual și secvențial

(în ordinea numerelor) și va indica clar cititorului rezultatele cheie pe care le conține

fiecare.

3. Raportați rezultatele astfel încât să furnizați cât mai multă informație

posibilă cititorului despre natura diferențelor sau a relațiilor. De exemplu, dacă

testați diferențe între grupuri și găsiți o diferență semnificativă, nu este suficient să

raportați simplu că "grupurile A și B au fost semnificativ diferite"; este foarte

important să redactați și cum diferă sau cât de mult diferă cele două grupuri. Astfel,

este de preferat formularea: “Indivizii din Grupul A au fost cu 23% mai înalți decât

cei din Grupul B", sau: “Calitatea vieții pacienților din grupul A a crescut de 2 ori

mai repede decât a celor din grupul B “. De asemenea, este important să raportați

întotdeauna și direcționalitatea diferențelor (mai mare, mai înalt, mai larg, mai mic

etc, precum și magnitudinea diferențelor (% diferență, de câte ori, etc.), oricând este

posibil.

4. Organizați secțiunea de rezultate bazându-vă pe secvența de Tabele și

Figuri incluse. Pregatiți Tabelele și Figurile imediat după ce toate datele au fost

analizate și aranjati-le în secvența care prezintă cel mai bine rezulatele cercetării

într-o succesiune logică. Astfel, o strategie bună este să notați pe o ciornă (draft)

pentru fiecare Tabel sau Figură, unul sau două rezultate cheie pe care le evidențiază

acestea pe care urmează să le mentionați în Rezultate. La redactarea Tabelelor și

Figurilor țineți cont de următoarele reguli:

4.1.Tabelele și Figurile au asignate numere separate în secvența în care vor fi

referite în text. Primul Tabel referit va fi Tabelul 1, următorul Tabelul 2. Similar,

prima Figură referită va fi Figura 1, următoarea Figura 2.

4.2.Fiecare Tabel sau Figură trebuie să includă o scurtă descriere a

rezultatelor prezentate și alte informații necesare în legendă.

4.3. Legenda Tabelelor se plasează deasupra (tabelele se citesc de sus în jos),

în timp ce legenda Figurilor se plasează sub figură, întrucât figurile sunt vizualizate

de obicei de jos în sus.

4.4. Când facem referința la o figură din text, "Figura" este abreviată ca

Fig.(ex. Fig. 1), în timp ce denumirea tabelului nu este niciodată abreviată (ex.

Tabel 1).

5. Raportaţi rezultatele negative, acestea sunt foarte importante. Dacă în

urma studiului nu ați obtinut rezultatele anticipate, aceasta poate însemna că ipoteza

inițială a fost incorectă şi trebuie să fie reformulată, sau poate că ați descoperit ceva

















16

neaşteptat care justifică continuarea studiului în viitor. Astfel, rezultatele diferite de

ceea ce v-aţi aşteptat sunt neapărat "date rele". Rezultatele studiului pot fi de

importanţă pentru alţii, chiar dacă nu respectă ipoteza inițială.

6. Introduceţi unităţi adecvate atunci când raportați date sau rezumatul

datelor statistice. Astfel, pentru o valoare individuală se va scrie, “lungimea medie a

fost de 10 m", sau, "timpul maxim a fost 140 min."Când includeți o măsură de

variabilitate, plasaţi unitatea după valoarea de eroare, de exemplu, ".....a fost 10 ±

2,3 m". Într-o serie de numere care au aceeaşi unitate, denumirea acesteia se va plasa

după ultima valoare. De exemplu: "lungimi de 5, 10, 15 și 20 m", sau "nu au fost

observate diferenţe după 2, 4, 6 sau 8 min. de incubare".

7. Nu interpretați date în această secțiune. Tranziția către limbajul

interpretativ din secțiunea Discuții poate fi dificilă. De exemplu, următoarea

formulare evidențiază trendul/diferența pe care autorul dorește ca cititorul să se

focuseze: “Durata programului de recuperare a avut un efect optim asupra calității

vieții pacienților(Fig. 2). Pacienții care au urmat un program de recuperare de 3 luni

au avut cel mai mare procent de creștere a calității vieții față de cei cu durata mai

mică sau care nu au urmat un program de recuperare“. Acest exemplu intră subtil

sub interpretare referindu-se la optimalitate (un model conceptual) și suprapunând

rezultatele observate peste această idee, iar reformularea corectă ar fi: “Rezultatele

programului de recuperare (Fig. 2) sugerează că timpul optim pentru creșterea

calității vieții este de 3 luni. Acest grup a arătat cele mai mari creșteri ale calității

vieții față de celelalte grupuri“.

Stilul de redactare al rezultatelor

Redactați textul secțiunii Rezultate concis și obiectiv.

În această secțiune domină tonul pasiv, dar utilizați și tonul activ cât mai mult

posibil. Utilizați numai timpul trecut. Evitați structuri de paragrafe repetitive.

Strategiapentru redactarea secțiunii Rezultate

Probleme de evitat!

1.Nu reiterați fiecare valoare dintr-o Figură sau Tabel, evidențiați doar

rezultatele cheie sau tendințele pe care le transmite fiecare.

2.Nu prezentați aceleași date într-un Tabel și într-o Figură, întrucât acest

lucru este considerat redundant și o pierdere de spațiu și energie. Decideți ce format

ilustrează mai bine rezultatele și utilizați-l.

3.Nu raportați datele brute atunci când acestea pot fi sumarizate ca medii,

procente, etc.

4.Evitați să dedicați propoziţii întregi pentru a raporta un singur rezultat

statistic.








17

5.Utilizarea şi suprautilizarea cuvântului "semnificativ" - rezultatele vor fi

citite mult mai cursiv dacă evitați suprautilizarea cuvântului“semnificativ" în oricare

dintre formele sale. În studiile ştiinţifice, utilizarea acestui cuvânt implică faptul că

ați folosit un test statistic pentru a lua o decizie în privința datelor; în acest caz testul

poate să indice o diferenţă mai mare în medie decât v-aţi aştepta să obţineți doar din

şansă sau hazard. Limitați utilizarea cuvântului "semnificativ" doar pentru acest

scop. De asemenea, dacă informaţiile statistice prezentate în paranteză includ o

valoare p care indică semnificaţia statistică (de obicei, atunci când p < 0.05), nu este

necesar (şi redundant) să folosiți cuvântul "semnificativ" în corpul propoziției (a se

vedea exemplul de mai sus), deoarece oricine ar interpreta valoarea lui p în acelaşi

mod. Când raportaţi că un grup este oarecum diferit de altul (mai mare, mai mic, a

crescut, a scăzut, etc), cititorul va înţelege că ați testat acest lucru şi ați găsit o

diferenţa semnificativă statistic, mai ales dacă raportaţi

valoarea p < 0.05.

6. DISCUȚII

Rolul secțiunii Discuţii este să

interpreteze rezultatele obținute în

funcţie de ceea ce era deja cunoscut despre obiectul studiului şi să explice noua

viziune sau nivel de înţelegere asupra problemei, ţinând cont de rezultatele obținute.

Discuţia se conectează mereu la Introducere prin întrebările sau ipotezele

menționate şi literatura de specialitate citată, dar nu reprezintă o repetare simplă sau

o rearanjare a Introducerii. Astfel, secțiunea Discuții arată în ce fel a avansat studiul

față de stadiul în care se afla la sfârşitul Introducerii.

Principalele întrebări la care trebuie să răspundă capitolul Discuții :

1. Rezultatele oferă răspunsuri la ipotezele testate în studiu? Dacă este aşa,

cum interpretaţi constatările studiului?

2. Constatările proprii sunt în acord cu ceea ce au arătat alţii? Dacă nu, ei

sugerează o explicaţie alternativă sau poate un defect neprevăzut de proiectare în

studiul dvs (sau al lor?)

3. Având în vedere concluziile studului, care este noul nivel de înţelegere

asupra problemei investigate şi prezentate în introducere?

4. Dacă se justifică, care ar fi următorul pas în studiu, de exemplu ce

experimente sau studii ați face în continuare pentru a lămuri pe deplin problema

studiată?

Reguli generale pentru redactarea secțiunii Discuții:


18

1. Organizați capitolul Discuţii astfel încât să abordați fiecare dintre experimentele

sau studiile pentru care aţi prezentat date în secțiunea Rezultate; discutați fiecare

studiu în aceeaşi ordine în care este prezentat în Rezultate, oferind interpretarea

personală a ceea ce înseamnă sau reprezintă în contextul mai mare al problemei

studiate

2. Nu pierdeţi propoziţii întregi prezentând din nou rezultatele proprii. Dacă aveţi

nevoie să reamintiți cititorului rezultatul ce urmează să fie discutat, utilizaţi

"propoziţii punte" care leagă rezultatul de interpretare (Ex: "Răspunsul lent al

neuronilor expuși la plumb în raport cu controlul sugerează că...[interpretarea]

3. Pentru a sprijini interpretările proprii este obligatoriu să faceți trimitere la

rezultatele altora. Este necesar să legați efortul depus de dvs de constatările altor

studii, inclusiv studii anterioare pe care le-aţi făcut dvs sau alți investigatori.

Astfel, puteţi găsi informaţii cruciale în studiul altcuiva care vă pot ajuta să

interpretați propriile date, sau poate că veți fi capabil să reinterpretați

constatările altora în lumina celor descoperite de dvs. Asiguraţi-vă că ați

menționat la referinţe orice surse exterioare (la fel ca în Introducere.)

4. Discutați motivele pe care le considerați responsabile pentru asemănările şi

diferenţele între studiul propriu şi constatările altora. Luaţi în considerare modul

în care rezultatele altor studii pot fi combinate cu rezultatele dvs astfel încât să

se obţină o nouă înţelegere sau una mai bine argumentată asupra problemei

studiate. De asemenea, asiguraţi-vă că ați formulat concluziile care pot fi trase

din rezultatele dvs în lumina acestor considerente

5. Puteţi menţiona pe scurt în continuare studii viitoare pe care le-ați face pentru a

clarifica aceste ipoteze de lucru

6. Pentru a ajuta la organizarea prezentării și pentru a fi ușor de urmărit, dacă este

necesar utilizaţi subparagrafe

7. Evitați reiterarea unui rezultat pentru a plasa o interpretare, dar asiguraţi-vă că

nici nu veți prezenta rezultate noi în această secțiune, acestea aparţinând în

exclusivitate secțiunii Rezultate

8. Ocazional puteți include în această secţiune tabele şi figuri (care ajută la

explicarea a ceea ce discutați), dar acestea nu trebuie, de asemenea să conțină

date noi (din studiul dvs), care ar fi trebuit să fie prezentate anterior în secțiunea

Rezultate. Acestea ar putea fi diagrame de flux, date din literatura de

specialitate, sau ceva care arată cum un tip de date conduce sau se corelează cu

un alt tip de date, etc. De exemplu, dacă ați studiat un canal membranar de

transport şi aţi descoperit o nouă informaţie despre mecanismul său, ați putea

prezenta o diagramă care arată modul în care constatările dumneavoastră ajută

pentru a explica mecanismul de funcționare al canalului.


19

Stilul de redactare al secțiunii Discuții

Utilizaţi tonul activ ori de câte ori este posibil în această secţiune.

Feriți-vă de frazele prolifice, cu prea multe cuvinte; fiți concis şi prezentați-

vă punctele de vedere în mod clar.

Puteți utiliza persoana întâi, dar trebuie să aveți în vedere că utilizarea

excesivă a primei persoane poate distrage cititorul de la principalele aspecte

importante prezentate în această secțiune.

7. CONCLUZII

Secțiunea Concluzii cuprinde o prezentare scurtă,

succintă și obiectivă a rezultatelor studiului, interpretate în

contextul a tot ceea ce s-a mai redactat, într-o ordine și o secvență logică utilizând

doar text

8. ACKNOWLEDGMENTS – APRECIERI

Dacă în experiment ați primit un ajutor semnificativ în gândirea, proiectarea,

sau realizarea lucrărilor, sau ați primit materiale de la cineva care v-a făcut o

favoare prin furnizarea acestora, trebuie să recunoașteți ajutorul primit, serviciul pe

care vi l-au făcut sau materialul furnizat. Autorii recunosc întotdeauna pe cei care le-

au revizuit lucrarea în formă de ciornă şi orice sursă de finanţare care a sprijinit

cercetarea.

Deşi, de obicei cerinţele de stil din secțiunea Aprecieri (de exemplu, prima

persoană, obiectivitate) sunt mult mai relaxate, aprecierile trebuie să fie întotdeauna

scurte, succinte şi niciodată stufoase, poetice, înflorite.

Plasați secțiunea Aprecieri între Discuţii şi Literatura citată (References).

9. ANEXA - APPENDICES

Anexa conţine informaţii care nu sunt esenţiale

pentru înţelegerea lucrării, dar poate prezenta informaţii

care clarifică un punct de vedere, fără să împovăreze

sau să aglomereze corpul prezentării. Astfel, anexa este

o parte opţională a unei lucrări științifice şi este doar rareori găsită în lucrările

publicate.

Fiecare anexă trebuie să fie identificată printr-o cifră romană în ordine, de

exemplu, apendicele I, apendicele II, etc. Fiecare anexă trebuie să conțină materiale

diferite.

Exemple de materiale care ar putea fi puse într-o anexă:










20

- datele brute

- hărţi (în special tip pliant)

- fotografii suplimentare

- explicaţia formulelor, fie deja cunoscute, sau mai ales dacă s-au "inventat"

proceduri statistice sau matematice pentru analiza datelor

- programe de calculator specializate pentru o procedură specială

- numele generic complet pentru substanţe chimice sau compuşi care au fost

menţionate în forma prescurtată sau prin nume comune în textul lucrării

- diagrame de la aparate specializate

Figuri şi tabele în anexe

Figurile şi tabelele sunt adesea găsite într-o anexă. Formatarea acestora este

identică cu cele prezentate anterior în secțiunea Rezultate. Numerotarea figurilor şi

tabelelor din anexă se face într-o secvență separată de cele existente în corpul

lucrării (prima cifră pentru figuri în apendice ar fi figura 1, primul tabel ar fi tabelul

1, şamd). Dacă sunt utilizate mai multe anexe, în numerotarea tabelelor şi figurilor

trebuie indicat și numărul de apendice (Huth et al, 1994).

10. REFERINȚELE BIBLIOGRAFICE - LITERATURA CITATĂ

Această secțiune oferă o listă alfabetică (după numele de

familie al primului autor) a referinţelor citate în lucrarea

dumneavoastră.

Instrucţiunile pentru redactarea referintelor bibliografice pot fi diferite pentru

diverse surse. O listă completă de format pentru practic toate tipurile de publicare

poate fi găsita în Huth and others (1994).

Nu etichetați această secţiune "Bibliografie". Bibliografia conţine referinţe pe

care poate le-ați citit, dar nu au fost în mod specific citate în text. Secţiunea

Bibliografie este regăsită în cărţi şi în alte scrieri literare, dar nu în lucrări ştiinţifice.

C. PAȘI ÎN CREAREA UNEI LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

1. ORGANIZAREA (Liste, Notițe, etc.)

Înainte de a incepe, rezervați-vă timp pentru a gândi și

dezvolta lista de probleme de abordat în lucrare.

Pe măsură ce progresați, utilizați ce strategie considerați

pentru a ordona și organiza ideile în secțiuni.


21

2. ANALIZA LITERATURII PRIMARE DE CERCETARE

Efectuați o revizuire profundă, echilibrată a

literaturii primare de cercetare relevante pentru

întrebările legate de studiul dumneavoastră înainte

de proiectarea şi efectuarea experimentelor.

Această revizuire vă va ajuta să învățați ceea ce este cunoscut

despre subiectul pe care ȋl investigați și să evitați repetarea inutilă a unui studiu

efectuat deja de către alţii. Această literatură analizată va constitui și baza pentru

secțiunile Introducere şi Discuţii. Antrenați-vă în căutări on-line utilizând motoarele

de căutare, Reference Librarians, Interlibrary Loan System.

3. REDACTAREA SECȚIUNII INTRODUCERE

Odată ce ipoteza a fost rafinată pentru testare,

aceasta va permite elaborarea secțiunii Introducere

din lucrarea dumneavoastră. De asemenea, pentru a

vedea dacă studiul pe care vi l-ați propus este

fezabil, puteți testa un miniproiect de introducere în

laborator

4. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXPERIMENTULUI

Păstrați cu atenție toate notițele si adnotările legate de

procedurile utilizate în timpul experimentului. Este foarte

util să ȋncepeți să redactați secțiunea Material și Metodă pe

măsură ce se desfășoară experimentul, pentru a nu scăpa din

vedere aspecte importante.

5. REDACTAREA SECȚIUNII MATERIAL ȘI METODĂ

Explicați clar și concis modul în care s-a

desfășurat studiul, cuprinzând în detaliu descrierea

organismului/organismelor studiate, descrierea siteului

studiului, designul experimentului sau modul de

eșantionare, protocolul de colectare și modul de analiză

a datelor (inclusiv procedurile statistice utilizate pentru

analiza rezultatelor și nivelul de probabilitate stabilit

pentru semnificația statistică).

https://illiad.bates.edu/illiad/logon.html

































22

6. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Aceasta se face doar după ce toate datele sunt

colectate. Analiza include rezumarea datelor (de exemplu,

calculul mediilor şi varianţele) şi teste statistice pentru

verificarea concluziilor.

Tabelele şi Figurile se redactează la finalizarea

analizei datelor, înainte de a scrie în secţiunea de

Rezultate. Redactați întotdeauna legende atașate Tabelelor și Figurilor. Pentru

fiecare Tabel sau Figură reţineţi unul sau două rezultate importante și utilizaţi

această informaţie ca bază pentru secţiunea Rezultate. Ordonati și numerotați

Tabelele şi Figurile în ordinea care va permite cel mai bine cititorului să regăsească

concluziile dumneavoastră.

7. REDACTAREA SECȚIUNII DE REZULTATE

Aceasta va conține atât text cât şi materiale

ilustrative (tabele şi figuri). Utilizaţi textul pentru

a ghida cititorul prin rezultatele cheie, adică acele

rezultate care răspund întrebărilor investigate

Fiecare Tabel sau Figură trebuie să fie referite în partea de text a rezultatelor

şi trebuie punctat cititorului ce rezultat cheie transmite fiecare tabel sau figură.

8. REDACTAREA SECȚIUNII DISCUȚII

Interpretarea rezultatelor

dumneavoastră include discutarea modului în

care rezultatele obținute modifică sau se

potrivesc/întăresc ceea ce se cunoștea anterior

despre problema studiată.

De aceea, în acest moment este necesară o nouă revizuire a literaturii de

specialitate. După terminarea experimentelor se obține un nivel de înţelegere net

superior în ceea ce privește obiectul studiului față de momentul de debut al acestuia,

iar revizuirea literaturii de specialitate, aduce informaţii care anterior păreau banale

sau care au fost trecute cu vederea dar care, în acest moment, se pot dovedi foarte

importante pentru interpretarea rezultatelor dvs. Asiguraţi-vă că citați în secțiunea

Referințe bibliografice toate lucrările la care v-ați referit.


23

9. REDACTAREA REZUMATULUI ȘI A TITLULUI

Rezumatul este întotdeauna

ultima secţiune scrisă deoarece este un

rezumat concis al întregii lucrări şi ar

trebui să includă o declaraţie clară a

obiectivelor dumneavoastră, o scurtă

descriere a metodelor, constatările

cheie şi interpretarea proprie a rezultatelor cheie.

Titlul, probabil că a fost scris mai devreme, dar adesea este modificat odată ce

forma finală a lucrării este în mod clar cunoscută.

10. AUTOREVIZUIREA LUCRĂRII – SELF REVISE

Cei mai mulți autori revizuiesc documentele lor de

cel puţin două-trei ori înainte de a le da colegilor spre

revizuire (peer review)

Citiți și recitiți lucrarea dumneavoastră acum cu

mare atentie; citiți-o cu voce tare, critic încercând să

răspundeți la următoarele întrebări:

- Exprimă ceea ce ați vrut să spuneți?

- Este necesar să mutați idei, experimente sau interpretări în cadrul textului

pentru a spori fluxul logic al argumentelor dumneavoastră?

- Puteţi scurta frazele lungi pentru a le clarifica?

- Puteţi schimba verbele pasive în forme active?

- Tabelele şi Figurile au informaţii suficiente, astfel încât să poată fi înțelese

singure în afara contextului lucrării?

La final, utilizaţi dicţionarul pentru a corecta ortografia şi punctuația

11. REVIZUIREA COLEGILOR SAU A SUPERIORILOR - PEER REVIEW

Rugați-vă colegii să citeasca în mod critic lucrarea dvs. Utilizați comentariile

acestora pentru a revizui din nou lucrarea dumneavoastră. Puteți utiliza de

asemenea:

Making Effective Comments on Peer Reviews

Peer Review Form

Responding as Group to a Peer Reviews

http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/HTWcritique.html

http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/PEER_REVIEW_FORM_PDF.pdf

http://abacus.bates.edu/~ganderso/biology/resources/writing/PR-Response.html


24

12. REDACTAREA PROIECTULUI FINAL

Pregătiti proiectul final cu atenţie pentru a va

asigura că este redactat/scris în cel mai atent mod

posibil.

Verificaţi de două ori că ați citat toate sursele

dumneavoastră, atât în text, cît şi în literatura citată.

Verificați pentru ultima oară formatarea. Celor care

vă vor accepta lucrarea spre publicare le va plăcea

să vă acorde credit complet pentru problemele de format ori de câte ori este posibil,

dar nu vor ezita să vă ia puncte pentru încetinirea activității.

D. PROGRAME/PACHETE DE PROGRAME

UTILIZATE ÎN CREAREA UNEI LUCRĂRI

ȘTIINȚIFICE

Organizarea lucrării și analiza

literaturii primare de cercetare au ca

suport documentarea informatizată prin

utilizarea diverselor motoare de căutare ce

au la bază lumea virtuală a Internetului

Programele de tehnoredactare și

tip procesor de texte (ex: Microsoft Word, Corel, Word Perfect, Lotus WordPro,

Adobe AcrobatReader, QuarkXPress, Adobe, Pagemaker, Ventura Publisher) sunt

utilizate pentru redactarea secțiunilor

Introducere, Material și Metoda, Rezultate,

Discuții, Rezumat, precum și a titlului lucrării

științifice. Uneori, în cazul unor lucrări

științifice complexe, multidisciplinare, pentru

redactarea acestor secțiuni pot fi necesare

programe de grafică (ex: CorelDraw,

Macromedia Freehand), programe pentru prelucrarea

imaginilor (ex:Adobe Photoshop, Corel Photopaint) sau

editoare HTML (ex: Netscape Composer, FrontPage).


25

Proiectarea şi desfăşurarea experimentului precum și analiza şi

interpretarea rezultatelor au la bază:

programele tip baze de date (ex:

Microsoft Access, Visual FoxPro,

DBase),

programe de calcul tabelar (ex:

Microsoft Excel, Quattro Pro,Lotus 1-2-

3)

programe de analiză statistică

(Statistica, Systat, SPSS, EpiInfo etc).

Etapele de autorevizuire a lucrării științifice (self revise) și de revizuire a colegilor

sau superiorilor (peer review) utilizează din nou toate instrumentele Internet (browsere

Internet: Netscape Comunicator, Microsoft Internet Explorer, programele pentru poştă

electronică: Netscape Messenger, Microsoft Outlook Express, Lotus Notes) etc

Redactarea proiectului final

utilizează toate tipurile de aplicații cu

care sunteți deja familiarizați din

parcurgerea etapelor anterioare

(documentare informatizată, procesoare

de texte, aplicații de grafică, de calcul

tabelar, etc

Și, în sfârșit, pentru prezentarea

lucrării și a rezultatelor obținute sunt

utilizate programele de prezentare (Microsoft

PowerPoint, Harvard Graphics), cu interfețe din

ce în ce mai prietenoase, care permit

expunerea principalelor elemente ale lucrării

științifice unui auditoriu și încununează

munca susținută care a stat în spatele

elaborării acesteia.

crearea unei lucrari stiintifice

Documents