Costumul în Egiptul antic

Veşmintele vechilor egipteni s-au adaptat climei calde din ţările lor. Ca si coafura sau bijuteriile, ele reflectau condiţia celui care le poarta: ţăran, funcţionar, persoana de vază…

Ţesătura cea mai folosită la început a fost inul. Bumbacul a fost cultivat numai începând cu sec. Al III –lea d.H. toate ţesăturile aveau culoarea albă, albul având caracter sacru, simbolizând puritatea şi curăţenia. Îmbrăcămintea principală era un şal îngust înfăşurat în jurul coapselor ca un fel de fustă scurtă drapată sau plisată, numit senti. Acesta se fixa în talie cu o centură din pânză sau din piele cu plăci din metal.

Caracteristic pentru egipteni era faptul că aveau aproape tot timpul pieptul descoperit. Parul barbatilor este mai mult sau mai putin scurt, dar intotdeauna ingrijit taiat.

Faraonul avea un senti ornamentat cu raze dispuse orizontal, de culori galben, bleu şi verde. Mai avea în plus un triunghi brodat ori ţesut în aur, plasat în faţă. Pentru a se putea distinge, faraonul purta pe cap o mitră (o basma de pânză vărgată ) şi o diademă pe frunte cu semnul soarelui sau al şoimului. Faraonii egipteni erau renumiţi prin luxul lor exorbitant, ce a durat secole de-a rândul. Ei erau imbracaţi cu o tunică largă si aproape transparentă, in partea dreapta purtand o tiara. In picioare purtau sandale. Coafura lor, numita neme , se ridica mereu deasupra unei cobre aşezată pe frunte.Femeile purtau părul împletit, rochia foarte

strânsă pe trup, care-i lasa sânii goi. Chiar si marile doamne purtau rochii cu bretele care lăsau sânii descoperiţi. Colierul lat este un pieptar. Coafura femeilor era din

par lung – impletit sau strans intr-o legatura in jurul fruntii. Femeilor le place parul lung. Multe dintre persoanele de vaza poarta peruca împletita din in negru sau din par natural.

Prof. Buzilă Delia

Rochii egiptene Tunica egipteană

Prof. Buzilă Delia