conflictul din kasmir 12

26
Conflictul din Kashmir La începutul secolului al XXI-lea, nu lipsesc conflictele armate. Multe au debutat cu mulţi ani în urmă şi nu par a fi pe punctul de a se încheia. Altele se nasc şi dobândesc o gravitate crescândă. Unele conflicte s-au agravat, suscitând cu atât mai multă nelinişte, cu cât soluţionarea lor pare îndepărtată, dacă nu chiar inaccesibilă într-un viitor imediat 1 , acesta fiind şi cazul conflictului din Kashmir. Puţine conflicte bilaterale s-au dovedit a fi de lungă durată şi fără de soluţie precum este disputa Kashmirului dintre India şi Pakistan. Ce ar putea să explice durabilitatea şi intensitatea acestui conflict? Dorinţa de a afla răspunsul la această întrebare m-a determinat să aleg acest subiect. Am încercat să descopăr adevăratele motive ale continuităţii în timp a acestui conflict; să analizez care ar putea fi riscurile izbucnirii unui război între India şi Pakistan, atât pentru cele două state, cât şi pe plan mondial; să determin dacă acest conflict este doar unul regional sau este unul internaţional, antrenând marile puteri ale lumii; să aflu dacă se poate vorbi de o axă India-China, axă ce ar putea relaxa sau tensiona starea din Kashmir; şi, în final, să 1 Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până în zilele noastre, vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, pp. 436;

Upload: bella

Post on 18-Feb-2016

222 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

codul contraventional

TRANSCRIPT

Page 1: Conflictul Din Kasmir 12

Conflictul din Kashmir

La începutul secolului al XXI-lea, nu lipsesc conflictele armate. Multe au

debutat cu mulţi ani în urmă şi nu par a fi pe punctul de a se încheia. Altele se nasc şi

dobândesc o gravitate crescândă. Unele conflicte s-au agravat, suscitând cu atât mai

multă nelinişte, cu cât soluţionarea lor pare îndepărtată, dacă nu chiar inaccesibilă într-un

viitor imediat1, acesta fiind şi cazul conflictului din Kashmir. Puţine conflicte bilaterale s-

au dovedit a fi de lungă durată şi fără de soluţie precum este disputa Kashmirului dintre

India şi Pakistan. Ce ar putea să explice durabilitatea şi intensitatea acestui conflict?

Dorinţa de a afla răspunsul la această întrebare m-a determinat să aleg acest subiect. Am

încercat să descopăr adevăratele motive ale continuităţii în timp a acestui conflict; să

analizez care ar putea fi riscurile izbucnirii unui război între India şi Pakistan, atât pentru

cele două state, cât şi pe plan mondial; să determin dacă acest conflict este doar unul

regional sau este unul internaţional, antrenând marile puteri ale lumii; să aflu dacă se

poate vorbi de o axă India-China, axă ce ar putea relaxa sau tensiona starea din Kashmir;

şi, în final, să determin dacă acest conflict este susţinut de către populaţia din Kashmir

sau este doar rezultatul hotărârilor luate la nivel înalt. Conflictul se referă la domeniul

politico-militar, a cărui manifestare poate afecta grav pacea, valorile dreptului

internaţional umanitar, securitatea regională şi mondială, relaţiile diplomatice, militare,

economice, cooperarea internaţională la nivel regional, continental sau mondial.2

Am utilizat drept bibliografie cărţile Istoria relaţiilor internaţionale 1948 - până

în zilele noastre a lui Jean-Baptiste Duroselle şi Politica mondială după 1945 a lui Peter

Calvocoressi pentru a prezenta istoricul, desfăşurarea şi unele aspecte ale conflictului din

Kashmir. Pentru evenimentele actuale am utilizat Lumea 2005: Enciclopedie politică şi

militară (studii strategice şi militare) a lui Teodor Frunzeti şi paginile de internet ale unor

importante surse mass-media (World Press, The New Yorker, BBC News, Reuters).

1 Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până în zilele noastre, vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, pp. 436;2 Marian-Valentin Grigoroiu, Crizele şi conflictele contemporane, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006, p. 22;

Page 2: Conflictul Din Kasmir 12

Statul Kashmir consta în Kashmirul propriu-zis; Jammu; o regiune muntoasă care

străbătea ţara de la nord-vest spre sud-est formată din Gilgit, Balistan şi Ladakh; şi o zonă

vestică ce includea micul teritoriu Poonch. Kashmirul a suferit timp de secole opresiunea

unor domnitori tiranici. S-a aflat sub stăpânire afgană atunci când a fost cucerit de prinţul

sikh Ranjit Singh în 1918. La scurt timp după aceea, acelaşi prinţ l-a instalat pe Gulab

Singh ca stăpân al Jammu, iar Gutab Singh a adăugat regatului său Ladakh şi Baltisan.3

Conflictele existente azi în Kashmir sunt motivate prin cuceririle făcute în 1819

de către Sikhs (o comunitate războinică religioasă din regiunea Punjab - ’’ţara celor cinci

ape’’- din nordul Indiei) sub conducerea lui Ranjit Singh, anexând Kashmirul pe de o

parte, iar pe de altă parte prin împărţirea în anul 1947 a Indiei formând două state,

Pakistan (predominant musulman) şi India (predominant hindus) din timpul

colonialismului englez, neţinând seama de originea etnică şi religioasă diferită a

populaţiei musulmane şi hinduse, a căror rivalitate constituind şi astăzi principala ’’sursă

de insecuritate din Asia de Sud’’4. Partajul realizat a condus la realizarea statului laic

India şi a celui religios Pakistan. Kashmirul rămâne după împărţirea britanică la început

independent, sub conducerea nesatisfăcătoare a bogatului şi incompetentului prinţ Hari

Singh. Opoziţia musulmană s-a împărţit între Conferinţa Musulmană a Kashmirului, din

care nu puteau face parte hinduşi, şi o mai amplă organizaţie condusă de şeicul Abdullah,

inteligent şi lipsit de prejudecăţi, care, urmând exemplul Congresului Naţional Indian, a

inclus în organizaţia sa reprezentanţi ai ambelor culte5. Teritoriul Kashmirului a devenit

un teritoriu disputat de către trei ţări: India, Pakistan şi Republica Populară Chineză.

Kashmir era original o fortăreaţă a hinduismului. Budismul a fost introdus aproximativ în

anul 245 îHr. Începând cu secolul XIV sultanii musulmani au controlat regiunea timp de

două secole.

În prezent, Kashmirul este divizat în: regiunea indiană Jammu, regiunea Kashmir

cu 101.387 km² şi 10,1 miloane locuitori; regiunea de nord Azad-Kashmir din Pakistan

cu 83.888 km² şi 1,3 milioane de locuitori; regiunea chineză (Aksai Chin) cu 36.991 km²

şi câteva mii de locuitori.

3 Peter Calvocoressi, Politica mondială după 1945, Ediţia a VII-a, Editura Allfa, Bucureşti, 2000, p. 459.4Teodor Frunzeti, Lumea 2005: Enciclopedie politică şi militară (studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, p. 520.5Peter Calvocoressi, Op. cit., p.460.

Page 3: Conflictul Din Kasmir 12

Primul conflict (1947-1949): Triburile pakistaneze au invadat provincia Kashmir

pentru a susţine revolta ţăranilor musulmani. Maharajahul a fugit la Delhi, unde a decis

aderarea la noua Federaţie Indiană, pe fondul masacrelor şi migraţiilor din 1946-1947. În

octombrie 1947, intră trupe masive din India în Kashmir, pentru a apăra fosta provincie

regală, ca urmare a cererii de ajutor a prinţului, care au creat mari probleme armatei

pakistaneze. Pakistanul nu acceptă intervenţia Indiei în conflict, astfel dintr-un conflict

religios hindu-musulman se ajunge la un conflict politic între cele două state. În ianuarie

1949, Naţiunile Unite au aranjat un armistiţiu pe liniile de încetare a focului, însoţit de

promisiunea unui plebiscit, care nu a fost vreodată organizat. Prin intrarea trupelor

chineze în 1956 şi 1962 în estul Kashmirului, când au ocupat platoul Aksai-Chin şi au

preluat de la Pakistan, K2, şi China s-a implicat în acest conflict. Pakistanul şi-a mai

câştigat un aliat pe lângă URSS.

Al doilea conflict (august-septembrie 1965): În aprilie 1965 au izbucnit lupte

puternice la graniţa dintre Pakistanul de Vest şi India şi, ulterior, s-a extins asupra

regiunilor Kashmir şi Punjab. India a acuzat faptul că din nou pakistanezii invadau

Kashmirul, în timp ce Pakistanul a pretins că invadatorii erau de fapt luptătorii de

eliberare aparţinând Kashmirului. Pe 5 august, un conflict violent la frontieră a declanşat

conflictul dintre India şi Pakistan. Între 5 şi 16 august, pakistanezii au trecut la ofensivă.

Pe 28 august, trupele pakistaneze au trecut dincolo de linia de încetare a focului în

Kashmir, stabilită şi ţinută sub observaţie de O.N.U. din ianuarie 1949. Chiar dacă forţele

aeriene pakistaneze au avut succes, totuşi armata terestră indiană şi-a spus ultimul cuvânt,

astfel că pe 6 septembrie, India a trecut la represalii şi a invadat Pakistanul.

China a intervenit pe plan diplomatic în favoarea Pakistanului, iar pe 16

septembrie a adresat un ultimatum Indiei, somând-o să demoleze fortificaţiile pe care

aceasta le-a ridicat la frontiera chineză. U.R.S.S. şi Statele Unite au transmis Chinei că nu

îi vor tolera intervenţia. Consiliul de Securitate a ordonat încetarea focului pe 18

septembrie. India şi Pakistan au acceptat. Pe 23 septembrie, Naţiunile Unite au intervenit

din nou pentru a se înceta focul şi au mediat un nou armistiţiu de-a lungul liniilor de

demarcaţie din 1949. U.R.S.S. a reuşit atunci o lovitură magistrală. A propus celor doi

adversari să se întâlnească pe teritoriu sovietic, la Taşkent, în prezenţa lui Kosîghin, ceea

ce a sporit prestigiul URSS-ului, dar neoferind o soluţie conflictului din Kashmir.

Page 4: Conflictul Din Kasmir 12

Întâlnirea de la Taşkent- dintre Ayub Khan şi Premierul indian Shastri- a avut loc între 4

şi 9 ianuarie 1966. Pe 10 ianuarie s-a publicat un comunicat conform căruia cele două ţări

se angajau să nu mai recurgă la forţă şi să reia dialogul6. India avea două motive majore

să continue să refuze negocierile cu Pakistanul: singurul drum practicabil pentru armata

indiană pentru a ajunge la Ladakh trecea prin Valea Kashmirului şi, al doilea motiv, era

legat de adversitatea pe care o resimţeau indienii faţă de încheierea unui acord pe baze

religioase.7

Războiul scurt din Kashmir a permis Indiei să îşi redobândească prestigiul militar

şi să obţină un modest succes diplomatic împotriva neînsemnatei intervenţii chineze.

India nu a fost obligată să cedeze nimic Pakistanului. Pakistanul, pe de altă parte, nu a

reuşit să îşi realizeze obiectivele şi a dat ocazia vecinului său mai mare să-şi demonstreze

forţa în Kashmir. China s-a simţit obligată să facă ceva în sprijinul Pakistanului şi a ales

să facă cât mai puţin. U.R.S.S. a fost neliniştită de perspectiva reizbucnirii conflictului

chino-indian şi de posiblitatea de a fi obligată să aleagă între India şi Pakistan. India, în

mod intrinsec cea mai importantă dintre cele două ţări, fie şi nu numai ca mărime, a fost

considerată de U.R.S.S. un ajutor în conflictul chino-sovietic, a susţinut pretenţia

U.R.S.S.-ului (respinsă de China) de a fi o ţară asiatică şi un membru corespunzător al

conferinţelor afro-asiatice. Prin urmare, U.R.S.S. a avut motive întemeiate să nu supere

India dar, pe de altă parte, a vrut să aibă şi relaţii bune cu Pakistanul. În plus, războiul din

Kashmir a stricat relaţiile Pakistanului cu Statele Unite.8

Al treilea conflict (decembrie 1971): India intervine în războiul civil care a

început între Pakistanul de Vest şi cel de Est, permiţând separarea celui din urmă, care a

devenit statul independent Bangladesh. În 1972, India şi Pakistan au decis formal să se

abţină de la utilizarea forţei în a rezolva disputele din Kashmir. Ascensiunea Indirei

Gandhi din 1967 a schimbat în profunzime relaţiile politice între statele din Asia de Sud.

Confruntându-se cu mişcări comuniste, maoiste, islamiste şi hinduiste, noul prim-

ministru a aplicat o politică de ’’mână forte” în interiorul ţării. În acelaşi timp, Indira

Gandhi a profitat de problemele fundamentale ale Pakistanului, aplicându-i o lovitură din

care rivalul regional al Indiei nu şi-a revenit în întregime nici astăzi. Victoria electorală a 6 Jean-Baptiste Duroselle, Op.cit., pp. 224-225;7 România Liberă, Anul XXV, Nr. 7081, Indira Gandhi despre unele probleme ale politicii externe indiene, 25 iulie 1967, p. 6.8 Peter Calvocoressi, Op. cit., pp. 470-472;

Page 5: Conflictul Din Kasmir 12

grupărilor musulmane Bengali în Pakistanul de Est (1970) a provocat represiunea

centrului Punjabi (1970-1971). Milioane de refugiaţi au trecut în India, Pakistanul de Est

şi-a proclamat independenţa, iar confruntările dintre armata guvernului de la Islamabad şi

cea indiană s-au escaladat. Premierul a ordonat intervenţia împotriva forţelor pakistaneze

orientale (3 decembrie 1971) pe cinci direcţii de înaintare. Prestaţia militară a trupelor şi

aviaţiei inamice în nord-vestul Indiei, fiind slabă, a dus la căderea în aproximativ două

săptămâni, a capitalei estice, Dacca. În Asia de Sud, s-a format un nou stat- Bangladesh.9

Acordul de la Simla din 1972 a fost încheiat între Prim-ministrul Indira Gandhi

şi Preşedintele Pakistanului, Z.A. Bhutto. În scopul normalizării treptate a relaţiilor

dintre cele două ţări, preşedintele Ali Bhuto şi Indira Gandhi au adoptat măsuri pentru

restabilirea comunicaţiilor poştale, telegrafice, maritime, terestre şi aeriene dintre cele

două ţări.10 Cele două guverne au hotărât ca: principiile şi scopul hotărârilor O.N.U. să

guverneze relaţiile dintre cele două state; cele două state să-şi rezolve orice posibile

diferende prin mijloace paşnice prin intermediul relaţiilor bilaterale sau oricare alte

mijloace paşnice de acord mutual; ambele state să respecte integritatea teritorială,

suveranitatea şi neintervenţia în treburile interne ale fiecăruia, pe baza egalităţii şi a

beneficiului mutual; acestea trebuie să respecte întotdeauna unitatea naţională a

fiecăruia, independenţa politică. Pentru a iniţia procesul de instaurare a păcii durabile,

ambele guverne sunt de acord ca: forţele indiene şi pakistaneze să se retragă în spatele

graniţelor lor internaţionale; în Jammu şi Kashmir, linia de control rezultată în urma

încetării focului din data de 17 decembrie 1971, să fie respectată de ambele state fără a

pune în pericol poziţia nici uneia dintre părţi; ambele părţi se vor feri de utilizarea forţei

sau a violenţei în acest spaţiu. Retragerile vor începe după intrarea în vigoare a acestui

acord şi trebuie respectat timp de 30 de ani de la această dată.

Nici în anii ’80 conflictul dintre India şi Pakistan nu a luat sfârşit ci, dimpotrivă,

s-a accentuat datorită problemelor legate de populaţia sikh din India şi zona Kashmir.

India a acuzat Pakistanul că incită populaţia sikh din provincia indiană Punjab. Nici după

asasinarea Indirei Gandhi conflictul nu s-a încheiat. Astfel, în 1985, a început un nou

conflict armat între India şi Pakistan din cauza unui gheţar din nordul Kashmirului, ce îl

9Teodor Frunzeti, Op. cit., p. 528;10 România Liberă, Anul XXX, Nr. 8613, India şi Pakistanul au convenit să soluţioneze conflictul dintre ele pe cale paşnică, 4 iulie 1972, p. 6

Page 6: Conflictul Din Kasmir 12

revendicau ambele ţări. În 1987, s-a propus medierea conflictului. Au urmat însă noi

confruntări, iar în 1989 problema Kashmirului a revenit la ordinea zilei. În Kashmir,

Frontul de Eliberare a câştigat sprijinul populaţiei (1989-1990), în timp ce, în paralel,

autorităţile indiene au recurs din nou la represalii, cum ar fi torturarea de persoane

nevinovate. Iranul şi Arabia Saudită au acordat sprijin Pakistanului ca modalitate de a

demonstra puritatea credinţei islamice. Disidenţii din Kashmir erau împărţiţi în cei care

doreau independenţa şi cei care preferau includerea în Pakistan, divizare pe care indienii

erau bucuroşi să o constate şi de care erau dornici să profite.11

În 1990, India a răspuns într-un mod impresionant războiului sponsorizat al

Pakistanului din Kashmir. Legea Interzicerii Acţiunilor Destructive şi Teroriste a condus

la arestarea a mai mult de 76.000 de indivizi. Diferite măsuri împotriva terorismului s-au

remarcat datorită încălcării drepturilor omului. În concordanţă cu Raportul Grupului

Internaţional de Criză, Învăţând din Trecut, din martie 2002, ’’Parlamentul indian a

aprobat o lege draconică împotriva terorismului care a fost denunţată chiar de către

Comisia Drepturilor Omului din India’’12.

Axa China-India: Un rol important în desfăşurarea conflictului din Kashmir l-a

deţinut China. China a devenit un element în conflictul dintre India şi Pakistan asupra

Kashmirului, iar Kashmirul a devenit un element în conflictul chino-indian.

Raporturile dintre China şi India au oscilat între cooperare, conflict şi competiţie

şi afectează relaţiile internaţionale la nivel regional în Asia de Sud, de Sud–Est şi la nivel

mondial. Iniţial, după cel de-al doilea război mondial, cele două state au colaborat în

cadrul aşa numitei mişcări de nealiniere. Pe fondul detensionării competiţiei sovieto-

americane, în 1954, s-a semnat un acord comercial prin care India recunoştea apartenenţa

Tibetului la China şi prin care erau stabilite principiile relaţiilor politice bilaterale:

suveranitatea şi integritatea teritorială, neagresiunea şi neamestecul în problemele interne

şi coexistenţa paşnică. Cele două state s-au afirmat pe plan internaţional în cursul

Conferinţei de la Bandung (1955) a ţărilor nealiniate din noua ’’lume a treia”, dar

apropierea anti-europeană fundamentată pe amestecuri de socialism, comunism şi

naţionalism nu a durat din cauza conflictelor de interese. În octombrie 1962, disputa

11 Peter Calvocoressi, Op. cit., pp. 482-483;12http://terrorism.about.com/od/centralandeasternasia/tp/Pakistan_Kashmir_History.htm, site accesat la 14.04.2010;

Page 7: Conflictul Din Kasmir 12

asupra graniţei sino-indiene în zonele Aksai Chin, lângă Kashmir, aflată sub control

chinez, dar revendicată de India, şi Arunachal Pradesh, la est de Bhutan, aflată sub

control indian, dar revendicată de China, s-a transformat în război. După alungarea

armatei indiene din Arunachal Pradesh, Armata de Eliberare Populară Chineză s-a retras

şi a trasat o linie de control de-a lungul frontierei revendicate de India. China şi-a

îndeplinit toate obiectivele în acest conflict, cunoscut ca Războiul sino-indian.

Vremurile în care China şi India se ciocneau militar la frontieră (1962) par o

istorie îndepărtată. Inclusiv sub presiunea factorului economic, între timp, au fost

deschise puncte de trecere în toate cele trei sectoare ale frontierei comune, iar unele

servicii de informaţii susţin că între cele două părţi au fost iniţiate discuţii discrete privind

reglementarea situaţiei din Kashmir, provincie din care un sector a fost cedat unilateral de

Pakistan controlului administraţiei chineze. Noua abordare a Chinei faţă de India a

întâmpinat însă probleme după 1991, când o economie indiană proaspăt reformată şi-a

revenit din criză şi a intrat într-o perioadă de creştere rapidă, permiţând ţării să urce rapid

în ierarhia internaţională a importatorilor de armament. În timp ce dinamismul economic

al Indiei exercita presiuni asupra relaţiei sino-indiene, punctul de cotitură a fost ziua de

11 mai 1998, când guvernul indian a detonat trei dispozitive nucleare, primul dintr-o serie

de teste realizate de Delhi şi Islamabad în acea lună. Testele au scos la iveală suspiciunile

pe care Beijingul şi Delhi continuau să le nutrească. În ciuda faptului că a condamnat

programul nuclear al Indiei, China a refuzat să impună sancţiuni atât Indiei, cât şi

Pakistanului, pe care încă îl vedea ca pe un element util de echilibrare pe subcontinent.

Astfel, Beijingul a intrat într-o perioadă de apropiere diplomatică de Delhi, care a

culminat cu vizita de stat a lui Vajpayee la Beijing, în iunie 2003. Într-o demonstraţie

impresionantă de diplomaţie-fulger, China şi India au negociat o serie de acorduri

importante: un parteneriat strategic în mai 2005 prin care sunt stabilite principiile de bază

în rezolvarea disputei lor de frontieră (fără utilizarea forţei), un memorandum de

colaborare energetică în ianuarie 2006 şi un memorandum de înţelegere privind relaţiile

militare în mai 200613. Cei doi giganţi asiatici au deschis, la începutul lunii iulie, o veche

rută comercială himalayană (trecătoarea Nathu-La), închisă în urma conflictului de

13http://www.sectsco.org/EN/index.asp, site accesat la 28.04.2010;

Page 8: Conflictul Din Kasmir 12

graniţă din 1962, ca semn al apropierii economice şi politice a celor două state din ultimii

ani. Ruta limitează comerţul la 29 de tipuri de produse exportate din India spre China şi

la importul de 15 tipuri de produse din China către India. Cele două state şi-au propus ca

obiectiv creşterea schimburilor comerciale bilaterale până în 2008 şi au convenit să

stabilească un Parteneriat Strategic şi de Cooperare pentru Pace şi Prosperitate. În

octombrie 2007 a avut loc primul exerciţiu comun contra terorismului efectuat de cele

două armate la Kunming. Dar, nu totul este aşa cum pare la prima vedere în Asia.

Urmărind mai îndeaproape relaţia sino-indiană, este tot mai evident că Beijingul copiază

ceea ce China percepe a fi strategia SUA de ţinere sub control a unei puteri emergente.

Situaţia actuală în Kashmir: O revoltă a separatiştilor musulmani a cauzat

30.000 de morţi în 1997, iar India şi Pakistan şi-au relansat eforturile diplomatice de a

rezolva pretenţiile teritoriale ale celor două state. Aceste eforturi nu au avut succes, şi

nivelul de violenţă în Kashmir (incluzând câteva masacre ale civililor hinduşi de către

separatiştii musulmani) au crescut îngrijorător, mai ales după instaurarea unui nou guvern

naţionalist în India în 1998. Testele nucleare efectuate de India şi Pakistan în mai al

aceluiaşi an au mărit tensiunile în zonă. Întâlniri la nivel înalt între prim-miniştrii celor

două state nu au avut nici un rezultat concret în ceea ce priveşte reînceperea procesului de

pace în zonă. Pakistanul a antrenat şi susţinut numeroşi militanţi islamişti care au lansat o

ofensivă majoră asupra părţii din Kashmir administrate de India în mai 1999. India a

răspuns prin atacuri aeriene, iar infiltratorii s-au retras în iulie din partea de Kashmir

administrată de India, ca urmare a unui tratat semnat de India şi Pakistan, după opt

săptămâni de luptă. Ministrul Apărării indian a anunţat o săptămână mai târziu că ultimii

militanţi s-au retras şi luptele au încetat. În decembrie 1999, numeroşi militanţi au fost

eliberaţi din închisorile indiene. Discipolii acestora au deturnat ulterior câteva avioane

indiene.

Conflictul din Kargil: În 1999, în timpul sezonului de iarnă, Forţele indiene

obişnuiesc să se mute la altitudini mai scăzute, condiţiile climatice severe făcându-le

imposibilă misiunea de a păzi vârfurile înalte din apropierea Liniei de Control.

Insurgenţii au profitat de acest lucru şi au ocupat vârfurile regiunii Kargil, care se ridicau

asupra autostrăzii în Kashmirul indian şi care leagă Srinagar de Leah. Astfel blocând

autostrada, intenţia lor a fost să rupă singura legătura dintre Valea Kashmirului şi

Page 9: Conflictul Din Kasmir 12

Ladakh. Acest lucru a dus la un conflict deschis între armata indiană şi cea pakistaneză.

În acelaşi timp, temerile că războiul din Kargil se poate transforma într-un război

nuclear, l-au determinat pe preşedintele Statelor Unite de atunci- Bill Clinton - să

constrângă Pakistanul să se retragă. India şi-a propus limitarea conflictului în zona

Kargil, evitarea secesiunii Kashmirului şi delegitimarea pretenţiilor Pakistanului. Politica

Preşedintelui Bill Clinton căuta ’’mai întâi să stopeze, apoi să reducă şi, în final, să

distrugă capacităţile indieni şi pakistaneze de a produce arme nucleare şi rachete

balistice’’14. Rezultatele chiar şi a unui scurt schimb nuclear ar fi dezastruoase. Doar în

prima oră, după estimările militare ale SUA, 15 milioane de persoane ar fi omorâte sau

rănite.15

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au schimbat situaţia din Kashmir.

Pakistanul nu a încăput pe mâinile islamiştilor. Generalul Pervez Muşarraf a ştiut să

colaboreze cu americanii, rezistând în acelaşi timp adversarilor lui politici. Dar, nereuşind

să păstreze puterea în Afganistan, partizanii lui Ben Laden revendică tot mai înfocat

anexarea Kashmirului la Pakistan. Indienii nu vor să cedeze nimic, susţinând că lupta lor

contra islamiştilor face parte din războiul contra terorismului şi că, în aceste condiţii, sunt

alături de Statele Unite. Dar, la faţa locului, tensiunile se exacerbează. Pe 1 octombrie

2001, un atentat sinucigaş cu maşină-capcană în faţa Parlamentului din Kashmirul indian

se soldează, la Srinagar, cu 34 de morţi şi vreo 40 de răniţi. Islamiştii din Pakistan

revendică atacul. India masează trupe la frontieră. Pakistanul se pregăteşte şi el de

apărare. Cele două state sunt gata de luptă. Premierul indian întreabă: ’’De ce ar trebui

noi să suportăm aceste acte de terorism şi pentru cât timp, când întreaga lume este unită

împotriva terorismului, iar forţele americane sunt în Afganistan?’’. Generalul Muşarraf

promite să controleze terorismul, dar refuză să cedeze la injoncţiunile Indiei. Or, ambele

state deţin arma nucleară. Acesta este momentul în care Statele Unite intervin, cu

concursul Marii Britanii, al Rusiei şi al Chinei. Tensiunea scade, se pare, dar atentatele se

reiau. Conflictul nu este încă soluţionat.

14 Hagerty, Devin T., The Consequences of Nuclear Proliferation - Lessons from South-Asia, The Mit Press, Cambridge, 1998, p. 174;15 http://www.isreview.org/issues/24/india_pakistan.shtml, site accesat la 03.05.2010;

Page 10: Conflictul Din Kasmir 12

Astfel, pe 13 decembrie 2001 are loc un atac al grupărilor sinucigaşe Lashkar-e-

Toiba (Let) şi Jaish-e-Mohammed (JeM) asupra Parlamentului indian. Acest atac a fost

punctul culminant al seriei de atacuri din ultimii doi ani care, după spusele ministrului L.

K. Advani, urmărea îndepărtarea liderilor politici indieni, fiind totodată o declaraţie de

război16. Pe 27 decembrie Ministrul indian al Apărării, George Fernandes, a numit situaţia

de la frontieră ’’gravă’’. Pentru a menţine presiunea asupra Islamabadului, pe 11 ianuarie

2002, Generalul armatei S. Padmanabhan a avertizat într-o conferinţă de presă că:’’Vă

asigur de un lucru la fel de sigur ca faptul că sunt în viaţă. Dacă o armă nucleară este

folosită împotriva Indiei, forţelor Indiei, bunurilor noastre maritime, economice, umane

sau altor ţinte, făptaşii acelei atrocităţi vor fi pedepsiţi sever’’17.

La jumătatea lui ianuarie 2002, poliţia pakistaneză a arestat în jur de 200 de

militanţi, ajungând, în final, la 1,100. Tensiunea dintre cele două ţări s-a intensificat în

urma atacului asupra familiei militarilor din tabăra de adăpostire din Kalu Chak din 14

mai. Trei militanţi ajunşi cu autobusul, după ce au deschis focul asupra pasagerilor

autobusului, au intrat în tabăra slab păzită. Militanţii şi-au îndreptat sistematic armele

asupra familiei soldaţilor şi au tras. 8 femei şi 11 copii au murit din cauza rănilor. Cea

mai mare parte a celor 25 de răniţi era formată din femei şi copii. Atacatorii au fost ucişi

în urma unei lupte intense cu soldaţii care i-au urmărit. Acesta a fost atacul cel mai grav

din Kashmir din ultimele opt săptămâni. Pe 22 mai, Primul ministru indian a afirmat că

India trebuie să fie pregătită pentru sacrificii, dar această bătălie va fi victorioasă. El a

afirmat că a sosit timpul pentru o ’’luptă decisivă’’. Pe 5 iunie, SUA şi Marea Britanie şi-

au avertizat cetăţenii din India şi Pakistan să plece imediat:’’Tensiunile au ajuns la un

nivel serios şi riscul intensificării ostilităţilor militare dintre India şi Pakistan nu poate fi

stăpânit’’. Pe 26 iunie, nivelul de tensiune dintre India şi Pakistan a scăzut, fapt datorat

activităţii diplomatice intense şi a paşilor importanţi făcuţi atât de India cât şi de Pakistan.

Totuşi, mobilizarea militară a celor două ţări a rămas în continuare de-a lungul Liniei de

Control. Pe 25 noiembrie 2003, India şi Pakistan au încetat focurile.

16 http://www.globalsecurity.org/military/world/war/indo-pak.htm, site accesat la 03.05.2010;17 http://news.bbc.co.uk, site accesat la 04.05.2010;

Page 11: Conflictul Din Kasmir 12

În 2004, Preşedintele Muşarraf a început un proces de pace cu India pentru a nu

permite nici unui teritoriu aflat sub controlul Pakistanului să fie folosit pentru a susţine

terorismul sub orice formă. În aprilie 2005, Preşedintele Muşarraf şi Primul ministru

indian Manmohan Singh au stabilit, prin intermediul unui summit, ideea continuării

procesului de pace. Erau noi legături între partea indiană şi cea pakistaneză a

Kashmirului, inclusiv un autobus de serviciu între cele două capitale. De asemenea,

diminuarea tensiunilor a permis colaborarea acestor ţări împotriva traficului de droguri, a

crimei organizate, a terorismului, a luării de prizonieri.

Raportul asociaţiei ’’Freedom in the World 2006’’ a numit Kashmirul administrat

de India ca ’’partly free’’ şi Kashmirul administrat de Pakistan ’’not free’’. India afirmă,

contrar părerii general formate, că o mare parte a populaţiei din Jammu şi Kashmir vrea

să rămână cu India. Într-un sondaj de opinie efectuat în 2002 de către Institutul MORI din

Minneapolis (SUA) se arată că, în zonele administrate de India, 61% din locuitori au

declarat că se simt mai în siguranţă atât politic cât şi economic ca cetăţeni indieni şi

numai 6% preferă Pakistanul. 63% din locuitori se împotrivesc războiului dintre India şi

Pakistan considerând că modalitatea corectă de a aduce pacea în regiune este realizată

doar prin intermediul alegerilor democratice. Doar 8% sprijină împărţirea dintre Jammu

şi Kashmir pe baza criteriului religios sau etnic. Este un consens răspândit în ceea ce

priveşte măsurile care vor aduce pacea în Jammu şi Kashmir (85%): dezvoltarea

economică, alegeri libere şi corecte, consultări directe între guvernul indian şi populaţia

din Kashmir, stoparea violenţei militare şi a infiltrării de-a lungul Liniei de Control.18

Cu toate acestea, un alt sondaj din Valea Kashmirului dezvăluie că 9% din

populaţie preferă să fie indieni, 13% pakistanezi şi restul de 78% nu îşi arată entuziasmul

pentru nici una dintre naţiuni.În 2007, drept rezultat a trei ani de negocieri, un acord a

prins contur: demilitarizarea va neutraliza cele două părţi ale Kashmirului, frontierele

deschise le vor uni, iar o formă de auto-guvernare sau autonomie va satisface, cel puţin

parţial, aspiraţiile populaţiei din Kashmir la auto-determinare. Armata ar fi de acord în

cazul în care populaţia din Kashmir ar vota acest luc. Însă, pe 26 noiembrie 2008, are loc

atacul terorist din Mumbai, capitala financiară a Indiei. Dacă ar izbucni acum un război

18 http://www.milligazette.com/Archives/15062002/1506200229.htm, site accesat la 03.05.2010;

Page 12: Conflictul Din Kasmir 12

între India şi Pakistan situaţia ar putea să nu mai semene deloc cu luptele din 1947. În

acest moment, ambele state deţin armament nuclear.

Proliferarea nucleară ar destabiliza lumea şi ar creşte riscul războiului nuclear.19

Arsenalul nuclear al celor două părti, poziţia geopolitică, interesele marilor puteri în

zonă, religia, statutul Indiei de putere regională, toate acestea fac din acest conflict unul

de importanţă mondială, un conflict internaţional aflat pe agenda de lucru a marilor puteri

ale lumii, cât şi a O.N.U sau U.E.

Conducătorii Indiei şi Pakistanului au demonstrat că sunt în stare de măsuri

extreme pentru a-şi atinge scopul. Însă, clasele muncitoare ale ambelor ţări au arătat că nu

au nimic de câştigat indiferent sub a cărui jurisdicţie s-ar afla. În ciuda faptului că ambele

ţări pot veni cu explicaţii pentru a-şi motiva ocupaţia, populaţia din Kashmir ar trebui să

decidă viitorul Kashmirului. Rolul Indiei şi al Pakistanului ar trebui să fie doar acela de a

oferi condiţiile propice astfel încât populaţia din Kashmir să-şi poată exercita dreptul la

auto-determinare fără a fi oprită sau constrânsă. Opţiunile populaţiei din Kashmir nu ar

trebui să se rezume doar la a alege între India şi Pakistan. Dacă eşuează în a-şi rezolva

problemele şi vor continua cu politica animozităţilor, atunci singurele lucruri pe care le

vor oferi generaţiilor viitoare sunt distrugerea, mizeria şi suferinţa20.

BIBLIOGRAFIE

19Sumit Ganguly, The Kashmir question-retrospect and prospect, Frank Cass and Company Limited, London, 2003, p. 174;20 http://www.jammu-kashmir.com/shabir/shabir2.html, site accesat la 05.05.2010.

Page 13: Conflictul Din Kasmir 12

1. Calvocoressi, Peter, Politica mondială după 1945, Ediţia a VII-a, Editura Allfa,

Bucureşti, 2000;

2. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relaţiilor internaţionale 1948 - până în zilele

noastre, Vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006;

3. Frunzeti, Teodor, Lumea 2005: Enciclopedie politică şi militară (studii strategice şi

de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007;

4. Ganguly, Sumit, India-Pakistan Tensions since 1947, Columbia University Press,

New York, 2001;

5. Ganguly, Sumit, The Kashmir question - retrospect and prospect, Frank Cass and

Company Limited, London, 2003;

6. Grigoroiu, Marian-Valentin, Crizele şi conflictele contemporane, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006;

7. Hagerty, Devin T., The Consequences of Nuclear Proliferation - Lessons from South-

Asia, The Mit Press, Cambridge, 1998;

8. Wirsing, Robert G., Kashmir in the Shadow of War - Regional Rivalries in a Nuclear

Age, M. E. Sharpe, New York, 2003;

Internet

1. http://terrorism.about.com/od/centralandeasternasia/tp/Pakistan_Kashmir_History.htm.

2. http://www.sectsco.org/EN/index.asp.

3. http://www.isreview.org/issues/24/india_pakistan.shtml.

4. http://www.globalsecurity.org/military/world/war/indo-pak.html.

5. http://news.bbc.co.uk.

6. http://www.milligazette.com/Archives/15062002/1506200229.html.

7. http://www.jammu-kashmir.com/shabir/shabir2.html.

Cuprins:

Page 14: Conflictul Din Kasmir 12

1. Introducere;2. Primul conflict (1947-1949);3. Al doilea conflict (august-septembrie

1965);4. Al treilea conflict (decembrie 1971);5. Acordul de la Simla din 1972;6. Axa China-India;7. Situaţia actuală în Kashmir;8. Conflictul din Kargil.

Page 15: Conflictul Din Kasmir 12

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova

ReferatPe tema: Conflictul dintre India si Pakistan cu privire la regiunea Kashmir.

A realizat: Curagau Octavian gr.213. A controlat: C. Bancu.