Caracteristici : Solvabil versus Insolvabil Un conflict insolvabil poate fi in mare caracterizat ca unul recalcitrant, intens, de impas si extrem de dificil de rezolvat. O definitie mai speciala a conflictului insolvabil poate fi generata prin identificarea acelor caracteristici care fac diferenta intre un conflict insolvabil si unul solvabil. Timpul si intensitatea: conflictele insolvabile tind sa persiste si sa se repete in timp, cu cresteri sporadice in intensitate si izbucniri ocazionale de violenta. Aceste conflicte Cand conflictele care sunt profund importante pentru oameni adesea raman nerezolvate sociale tergiversate dureaza in mod obisnuit cel putin o generatie, chiar mai pentru perioade lungi de timp, ele tind sa escaladeze, sa se transforme si sa iasa la multe. suprafata repetat, ca in cele din urma sa ramana blocate la un inalt nivel de Din cand in cand pot sa dispara si sa para a fi rezolvate, dar in conditiile in care intensitate si cauzele distrugere.Acestea sunt conflictele insolvabile. Ele nou pot la sa suprafata apara intre in lor profunde nu sunt rezolvate, ele pot sa iasa din si indivizi(ca sa se intensifice disputele maritale prelungite) ori in cadrul sau intre grupuri(asa cum se evidentiaza in atunci cand circumstantele extreme o permit sau incurajeaza evolutia lor. Acest conflictul anti-avort-pro-libera alegere) sau intre natiuni(ca in tragicele evenimente model al din suprimarii si revenirii este exemplificat prin conflictul pe tema inegalitatii rasiale in Irlanda SUA. de Nord, Rwanda si fosta Iugoslavie). Ele adesea imlica multe parti de-a lungul unei perioade mari de timp;privesc un set complicat de pot probleme istorice, religioase, Astfel, revoltele de strada si South Central LA din 1994 fi privite ca o revenire a culturale, politice si economice.Ele ridica o amenintare asupra asupra nevoilor umane violentei provocate de aceleasi preocupari pentru oportunitate si autodeterminare Centralitatea problemei: Conflictul insolvabil tinde sa implice nevoi sau valori pentru de carora li in conflict le traiesc ca fiind critice pentru supravietuirea lor proprie(sau a care cei baza sau asupra valorilor si rezolvate pot avea intr-o ca rezultat elemente s-a dat glas, dar nu auaceste fost sificienta in timpul incepand revoltelor Watts grupului lor). Adesea, preocupari numasura au legatura cu distructive problemele care staucu alienarea reciproca si dispretul pana la atrocitati reciproce cum ar fi crima, violul si din LA cu 25 de ani mai devreme. initial la genocidul intre partile in masura conflict.ce conflictul escaladeaza, problemele sunt adesea baza conflictului, dar pe Din nefericire, conflictele insolvabile sunt des intalnite(obisnuite). La nivel transformate si capata in cele din urma un caracter de baza si amenintator. global, 25% dintre razboaiele in desfasurare in momentul scrierii acestei lucrari , si Deutsch(1985) intranationale si internationale(conflicte cu mai mult de 1000 morti pe an)dureaza de a oferit denumirea de procese sociale malignepentru a caracteriza acest stadiu al mai unei bine de doua decade(Lederach, 19970). Unele cum ar fi disputele actuale relatii intense, conflictuale care este din ce in conflicte( ce mai periculoasa si mai costisitoare din si Kosovo Cipru) sunt nu intretinute secole.In interiorul SUA sa nedevina confruntam cu astfel din caresi participantii vad nici de o cale de a se elibera fara vulnerabili pana de la o Generalitatea conflictului: Experienta amenintarii asociata unui astfel de conflict este conflicte intergrupuri-rasiale, de clasa, discriminare sexuala, identitati precum sisau conflicte inacceptabila pierdere unei valori centrale pentruexperienta propriile adesea asa de centralaasi de fundamentala pentru umana incatpentru efectele provocate de subiecte ca:dreptul la avort, pedeapsa cu moartea si eutanasia. respectul lor de sine.(p.263) conflictului se raspandesc si devin generale, afectand cele mai multe aspecte ale In mod similar, este substantiala si lista disputelor conflictuale insolvabile, invidiile, si vietii dusmaniile intre membrii familiilor, cu fosti prieteni si cu inamicii personali. sociale si politice ale unei persoane sau ale comunitatii. Instututiile culturale, Acest capitol are 3 sectiuni. Incepe cu o discutie a caracteristicilor, cauzelor si religioase, consecintelor conflictelor insolvabile, subliniind diferenta dintre conflictele insolvabile educative, publice si politice sunt implicate in conflict, ca de asemenea si multi si oameni cele solvabile. A doua sectiune discuta despre strategiile de interventie intr-un de stiinta si conducatori ai comunitatii. Multi rezidenti din Tel Aviv, de exemplu, spun conflict ca CONFLICTE INSOLVABILE: insolvabil. Incepe prin a oferi principii generale pentru interventiile in astfel deunde Lipsa de speranta: partile dintr-un conflict insolvabil ajungdin intr-un punct conflictul de CARACTERISTICI, durataTipic, din comunitatea lor le-a afectat mare parte existenta lor CAUZE SI CONSECINTE conflicte se zilnica, Desi conflictulcateva insolvabil incepe adesea in mare parte interventia in aceeasi maniera ca un si apoi contureaza abordari constructive, subliniind care este simt lipsiti de speranta in ceea ce priveste potentialitatea rezolvari constructive. incluzand unele aspecte dintre cele mai obisnuite ale vietiiunei lor. circumstante conflict solvabil, de obicei implica un set distinct de probleme, si multilaterala si multidisciplinara. Capitolul se incheie cu o discutie asupra implicatiilor In dinamici pentru training intervenors si disputants. acest punct, partile devin incapabile sa-si imagineze alta modalitate de rezolvare a care contribuie la transformarea sa intr-un proces taios si periculos. Desi exista o conflictului decat continua utilizare a fortei indreptata spre anihilarea celuilalt. mare Conflictul diferenta intre un tip de conflict insolvabil(o disputa de familie) si un altul(razboiul Motivatia de a obicei rani.La acest stadiu de intensitate, motivatiile participantilor la disputa este simtit de ca o situatie de pierdere tragica. civil tipice intr-un punct in care obiectivul lor primar este de a se rani unul pe celalalt. sunt din Sri Lanka), ele au unele trasaturi comune. Accentul este pus in aceasta sectiune asupra factorilor socio-psihologici care contribuie la setul particular de probleme asociate cu astfel de conflicte.

CAPITOLUL 21 CONFLICTELE NEREZOLVABILE (REFRACTARE, INSOLVABILE) PETER T. COLEMAN

La acest nivel de escaladare exista de obicei o mare teama reciproca. Aceasta , impreuna cu tendinta in aceste situatii extreme de a exclude inamicul din universul moral al respectivei persoane (percepandu-i ca nemeritand tratament moral) si impreuna cu dorinta profunda de a se razbuna pentru pierderile suferite, ii motiveaza pe participantii la disputa Impotrivirea la rezolvarea In cele urma, de conflicte sa doreasca sa-l raneasca situatiei. pe celalat fizic sidin psihic catastfel mai mult posibil. sunt rezistente la incercarile repetate si concertate de a le rezolva. Modalitatile traditionale cum ar fi diplomatia, negocierea, medierea si utilizarea unilaterala a amenintarilor sau a fortei de catre fiecare parte adesea nu reusesc sa conduca conflictul spre dezamorsare sau rezolvare. Conflictele insolvabile necesita dezvoltarea unor alternative extraordinare pentru a fi solutionate. Cauzele unui conflict insolvabil Alte capitole din acest volum discuta cauzele escaladarii conflictului, perpetuarea si rezultatetele distructive sau violente (vezi cap.1, 2, 8, 20). Aceasta sectiune se Cauzele.In general, conflictele pot implica o varietate de elemente inter relationate bazeaza pe cum aceste discutii, subliniind cauzele care disting conflictele insolvabile de cele solvabile. ar fi resurse, valori , putere sau nevoi umane elementare (vezi comentariile lui Ronald Fisher asupra tipologiei conflictului realizata de Katz in Cap. 8 al acestui volum). Cele mai multe conflicte mai multe tipuri de cauze fir direct , fie indirect; de exemplu, un conflict marital pe probleme banesti poate ascunde un conflict mai adanc cu privire la problema puterii si a controlului in relatie. Pot fi totusi facute cateva distinctii importante cu privire la cauzele comune ale conflictului insolvabil. Burgess si Burgess (1996) au identificat trei tipuri de cauze care adesea duc la insolvabilitate. In primul rand exista diferentele morale ireconciliabile, care reprezinta conflicte pe probleme de valori fundamentale morale, religioase sau personale care nu au raspunsuri verificabile si astfel nu pot fi usor schimbate sau compromise. Conflictul catolici-protestanti cu privire la doctrina crestina corecta este un exemplu. Al doilea tip sunt conflictele distributionale cu miza mare cu privire la niste resurse finite sau reduse. Un exemplu este disputa la granita intre clanuri, triburi sau natiuni pentru teritorii. In al treilea rand apar conflictele de rang social, lupte de la puterea de relationare, clasificare sociala sau dominatie politica intre indivizi sau grupuri. Multe dintre conflictele prelungite dintre rude sunt de aceasta natura. Tate aceste trei tipuri de cauze sunt foarte importante pentru partile implicate in oricare dintre ele si sunt in general percepute ca tot sau nimic/castigi sau pierzi. John Burton (1987), Jay Rothman (1997) si John Paul Lederach (1997)-eminenti specialisti in problema conflictului- au facut distinctie intre problemele care privesc, elementar, resursele divizibile (cum ar fi timpul, banii sau pamantul) si acelea care privesc cauzele mai putin tangibile si elementare ale identitatii personale si de grup (cum ar fi tratamentul respectos si corect, securitate, siguranta si sentimentul controlului asupra propriei vieti). Se crede ca preocuparile bazate pe identitate sunt legate de cele mai fundamentale necesitati umane; deci conflictele bazate pe acestea sunt adesea percepute de oameni drept amenintari la insasi adresa existentei lor. Distinctia resursa-sauidentitate

are implicatii asupra modului cum intelegem si cum abordam aceste conflicte. Desi cele mai multe conflicte insolvabile implica ambele tipuri de cauze, cauzele bazate pe identitate tind sa fie mai caracteristice pentru situatiile insolvabile.Astfel, Lederach (1997) arata ca aproape doua treimi din actualele conflicte armate din lume pot fi definite drept conflicte de identitate. Deoarece conflictele de identitate sunt resimtite de parti ca mai elementare si ami amenintatoare decat conflictele provocate de resurse, practicantii sugereaza ca ele trebuiesc abordate si rezolvate pe diferite canale (cum ar fi prin intermediul utilizariii unor sesiuni extinse de dialog, comisii de aflare a adevarului, sau intruniri orasenesti). Diversele metode dezvoltate pentru conflictele bazate predominant pe resurse (cum ar fi negocirea, medierea, rezolvarea problemei in comunitate) par a fi inadecvate pentru rezolvarea problemelor care sunt elementar legate de constiinta identitaii de sine si de grup. Conflictul din Kosovo, de exemplu, este un conflict nu doar asupra teritoriului din regiune, ci si asupra intelesurilor simbolice ale acestui teritoriu pentru poporul sarb ( care a fost brutal infrant acolo acum mai bine de 600 de ani) si pentru albanezii din Kosovo (care formeza cea mai mare parte a locuitorilor). Incercarile de a rezolva acest conflict au beneficiat de sume oferite pentru dialogul national despre aceste diferente , sprijinind astfel eforturile sustinute pentru orice acord de pace. O a treia dimensiune importanta a cauzelor intr-un conflict insolvabil este timpul.Astfel de conflicte au de obicei un trecut indelungat, un prezent tulbure si un viitor intunecos. Societatea occidentala este in mare parte orientata din prezent catre viitor, ceea ce adesea favorizeaza o intelegere a problemelor si a solutiilor lor care au aceeasi perspectiva temporala. Desi o perspectiva de a privi inainte poate avea multe beneficii, poate neglija nevoia indivizilor si a grupurilor de a vindeca ranile infectate din trecut si de a-si indeplini obligatiile fata de stramosi. Stramosii care au fost ucisi sau n-au fost inmormantati cum trebuie pot crea obligatii puternice cu importante consecinte psihologice si sociale pentru descendentii lor din ziua de astazi. De exemplu , in unele traditii religioase din estul Africii, moartea (chiar si crima) este adesea atribuita relelor intentii ale stramosilor furiosi care, simtindu-se tradati de stramosii lor, se crede ca-si otravesc sau vrajesc victimele prin mijloace oculte. O analiza cuprinzatoare a cauzelor trebuie sa aiba in vedere diferentele de orientare temporala. In sfarsit, este normal, in aceste situatii de conflicte escaladate si prelungite sa se dezvolte o retea de cauze latente si manifeste , greu de inteles, analizat si rezolvat.Mai mult, procesele distructive implicate in escaladarea conflictului adesea genereaza cauze cu privire la comportamentul imoral al ambelor parti in timpul conflictului. Acesta duce la o situatie si mai complicata.Conflictul vechi de secole din Irlanda de Nord este un exemplu clasic (vezi capitolul introductiv al volumului). Problemele irlandeze , intelese multa vreme drept un conflict religios intre catolici si protestanti este la baza un conflict intre cei care vor ca Irlanda de Nord sa ramana parte a Regatului Unit si cei care vor ca insula sa fie unificata. Religia , desigur , joaca si ea un rol in conflict, la fel ca si relatiile internationale, o istorie a dominatiei internationale, inegalitati economice si de alte tipuri (acces la educatie, sanatate etc.), cauze de identitate sociala, existenta unor multiple

Contextul.Conflictele insovabile, in mod deosebit la nivel de grup sau international, au in mod obisnuit radacini intr-o istorie a colonialismului, etnocentrismului, rasismului, sexismului sau a abuzurilor impotriva drepturilor omului in relatiile intre parti. Ele apar de obicei in situatii unde exista un dezechilibru sever al puterii intre parti, in care cel mai puternic exploateza, controleaza sau abuzeaza de cel mai putin puternic. Adesea, detinatorii puterii in aceste conditii utilizeaza existenta distinctiilor pregnante intre grupuri (cum ar fi etnicitatea) ca un mijloc de mentinere sau de intarire a bazei lor de putere.Asa a fost cazul in Rwanda (Smith, 1998).Frecvent, conflictele insolvabile apar in locuri in care structurile de oportunitate favorizeaza o persoana sau un grup fata de celalalt.Acesti factori contribuie la un cadru unde circumstante materiale dificile si conflictul politic duc la dezorganizare sociala, facand mai dificil pentru oameni sa-si realizeze nevoile elementare fizice si pshihice. Adesea, in mijlocul problemelor bazate pe identitate se afla ceea ce Edward Azar(1990) a numit victimizarea structurala, iar Deutsch(vezi cap. 2) o discuta in capitolul nedreptate sociala. Participantii sunt perceputi a fi victimizati in masura in care sufera din cauza (1) negarii identitatii lor (in mod obisnuit prin lipsa recunoasterii de catre majoritate), (2) lipsa securitatii pentru cultura lor sau pentru alte grupari importante, si (3) absenta participarii politice efective (cunoscuta de asemenea si ca voce) prin care victimizarea poate fi remediata. Adaug la aceasta lista alte forme de violenta structuralasi nedreptate care pun in pericol siguranta fizica si securitatea oamenilor prin efectele saraciei, degradarii mediului, accesul scazut la protectie medicala, si altele asemenea. Esenta victimizarii structurale este ca nevoile umane elementare ale unei persoane, de demnitate, siguranta si detinerea controlului asupra propriei vieti sunt puse in pericol sau sunt negate. Incercarile de rezolvare a conflictului care nu se adreseaza radacinilor structurale ale unei astfel de victimizari nu au sanse mari de succes sau , daca au succes pe moment , nu sunt de durata. Normele culturale sau sociale care legitimeaza utilizarea fortei creeaza un mediu favorabil in mod deosebit pentru utilizarea violentei in conflicte. De exemplu, intr-o analiza a 90 de societati preindustriale, Ross (1993) a descoperit ca o violenta deosebit de Dinamica escaladarii. Fisher si Keashly(1991)ofera un model simplu de intensa este posibile in mod semnificativ in culturi unde copiii sunt crescuti in mod escaladare a conflictului care caracterizeaza diferitele schimbari care apar in obisnuit in familii reci sau severe, in special acolo unde exista o rutina pentru ei de a procesele fi sociale pe masura ce conflictul se intensifica. Ei au conceptualizat conflictul drept un abuzati fizic sau emotional. Disponibilitatea armilor letale este un alt factor care amestec de elemente obiective si subiective care sunt escaladate sau dezamorsate in creste timp probabilitatea violentei. De asemenea perioadele de schimbari sociale si politice si au propus elementele subiective cresc si capata o mai mare importanta pe masura rapide ce care duc la schimbari sau ambiguitati in structura puterii, sau la lipsa de comunicare conflictul escaladeaza (p. 234). De exemplu, ei descriu cum pe masura ce conflictul intre escaladeaza , cauzele tind sa se mute de la interesele si pozitiile independente la partile aflate in conflict, pot creste sansele aparitiei unui raspuns violent si distructiv preocupari care privesc relatia, la nevoile sau valorile elementare elementare , si in in cele timpul conflictului. din urma chiar la supravietuirea partilor (p. 236). Fisher si Keashly au catalogat cele 4

stadii ale escaladarii conflictului drept discutie, polarizare, segregare si distrugere. Ei remarca faptul ca schimbarile distructive apar in cateva procese, incluzand comunicarile participantilor, interactiunile, perceptiile si relatiile cu celalalt; identificarea cauzei; si perceperea si abordarea rezultatelor. Ultimul stadiu al acestui model, distrugerea, caracterizeaza conflictele grav escaladate unde nu exista comunicare , ci atacuri directe; celalalt este perceput ca nefiind o fiinta umana; relatiile sunt vazute ca fiind fara spreranta; cauzele se transforma in nevoi de supravietuire; iar rezultatele sunt privite ca pierdere-pierdere, cu o dorinta de a face celuilalt cat mai mult rau posibil. Literatura vasta despre escaladarea conflictului a identificat o varietate de procese social psihologice care pot alimenta intensitatea unui conflict, in mod deosebit la un grad inalt de escaladare. Ele includ elemente cum ar fi perceperea gresita ( stereotipuri negative si simpliste), perceperea selectiva (evaluarea selectiva a comportamentului, descoperirea unor probe care confirma si distorsiuni atributionale), profetii care se indeplinesc de la sine (cand atitudini si perceptii negative au impact asupra comportamentului celuilalt), supra implicare (escaladarea implicarii) si caderea in cursa ( o forma speciala de escaladare in care partile utilizeaza in conflict mai multe resurse decat ar putea fi considerate corespunzatoare dupa standardele exterioare). Alti factori cuprind: o orientare castigi-pierzi sau o orientare competitiva ( a partilor in conflict), tendinta catre o rigiditate cognitiva (constrangere a gandurilor si incapacitatea de a descoperi alternative) a partilor dintr-un conflict escaladat, o orientare catre o strategie a jocurilor (care indeparteaza conflictul de la cauze care in viata reala sunt castigate sau pierdute si catre un conflict abstract despre imaginile puterii), o comunicare defectuoasa (un esec in comunicarea deschisa si directa) si o ostilitate autista (tendinta de a inceta sa mai interactionezi si sa comunici cu cei cu care esti in conflict). In cele din urma, procesele de aparare a ego-ului cum ar fi deindividualizare si dezumanizare a inamicului pot sa actioneze pentru a scuti comportamentul unei parti fata de cealalta, de la normele care exista intr-o comunitate morala si elibereaza drumul catre Consecintele conflictului insolvabil comiterea unor atrocitati teribile. In concluzie, combinatia particulara a factorilor contextuali cum ar fi victimizarea Exista o lunga lista de consecinte negative datorate unor conflicte destuctive structurala, preocuparile de supravietuire bazate pe identitate care rezulta din aceste puternic escaladate. Mai jos, am pus in evidenta acele consecinte care sunt specifice conditii si dinamicile esclatorii care se desfasoara in timpul luptei intre parti pentru unui supravietuire adesea actioneaza concomitent pentru a escalada un conflict la un nivel conflict insolvabil. de Costurile economice.In general, costurile unui conflict insolvabil in termeni de mare intensitate si interactiune. Consecintele unei astfel de combinatii sunt adesea timp si bani cheltuiti sunt foarte mari. Ele cuprind de la taxe legale costisitoare, foarte facturi serioase. medicale, si concedii de la locul de munca pana la costurile determinate de mentinerea unui numeros personal de securitate, reconstruirea comunitatilor distruse de razboi, investitii facute in comunitate si profituri din turism care sunt pierdute, ajutor umanitar pentru refugiati.

Violenta. Cea mai evidenta consecinta a acestor conflicte este violenta fizica si psihica. Aceasta poate fi de la violenta psihologica cum ar fi umilirea si abuzarea progresiva pana la distrugerea proprietatii, atacurile teroriste, angajare militara limitata, epurare etnica, genocid, sau razboi la scara larga. Ceea ce este unic pentru conflictele insolvabile este omniprezenta si persistenta violentei fizice si psihologice, modul cum aceasta duce la contraviolenta si la anumite grade de normalizare a actelor de violenta, si Perpetuarea generatii. Adesea atrocitatile asociate cu aceste conflicte nivelul extrem de intre distrugere pe care il provoaca in general. genereaza animozitati considerabile pe termen lung intre participantii la conflict, animozitati care devin parte integranta a proceselor de socializare din respectivele familii, grupuri sau societati implicate.Prin astfel de procese de socializare, noile generatii de potentiali participanti la conflict sunt hranite cu imagini ale inamicului cel rau, ca si cu furia datorata unor nedreptati trecute. Divizarea. In astfel de situatii, este adesea necesar sa separam participantii la conflict pentru a limita violenta si a-i proteja pe ei de anihilare. Separarea poate reduce violenta, dar lipsa de contact uman intre parti poate de asemenea sa ofere o forta noua imaginilor negative si stereotipe pe care fiecare parte o are despre cealalta, si astfel se poate perpetua ura si dorinta de razbunare.Separarea comunitatilor cipriote: grecesti Sanatatea mentala. Experienta unei traume prelungite asociata cu multe si conflicte turce pe mica lor insula a aratat efectele separarii comunitare. insolvabile produce ceea ce este probabil cea mai adanca rana. Expunerea pe termen lung la atrocitati teribile si la suferinta umana, pierderea celor dragi, violul, desfigurarea trupeasca si problemele cronice de sanatate pot distruge spiritul oamenilor si pot afecta capacitatea lor de a duce o viata sanatoasa. Dupa genocidul din Rwanda, un studiu a descoperit ca 90% dintre supravietuitori prezentau semne de trauma psihologica (Carney, IMPLICATII ALE INTERVENTIEI CONFLICT INSOLVABIL 1994). Copiii care sunt expusiINTR-UN la abuzuri si violenta, sunt orfani de razboi sau folositi ca soldati copii ca neveste soldati sunt cel mai adanc traumatizati. Din ce sau in ce mai mult, sede efectueaza o munca importanta in activitatea de prevenire si interventie in conflictele insolvabile. Aceasta sectiune ofera niste principii generale pentru interventii. Apoi se descriu cateva modalitati de abordare constructiva a conflictului insolvabil, subliniind interventia care este multimodala, multidisciplinara, bine coordonata si orientata catre aspecte ale conflictului care au radacini in trecut, in prezent si in viitor. Setul de reguli prezentat aici s-a bazat pe munca urmatorilor: Dean Pruitt, Paul Olczak, Heidi Burgess, Guy Burgess, John Paul Lederach, Herbert Kelman si Michael Wessells. Regulile sunt utile pentru rezolvarea multor tipuri de conflicte, dar au o relevanta deosebita pentru conflictele insolvabile. Toate ar trebui considerate importante; oricum, ele sunt prezentate aici intr-o ordine strict cronologica pentru a sugera ca regulile initiale trebuie sa fie subliniate in stadiile timpurii ale interventiei.

General vorbind, exista trei faze in abordarea efectiva a conflictelor complexe: faza de analiza a problemei, faza de angajare in problema si faza de rezolvare a problemei (Fisher, 1994). Ele sunt rareori secventiale si adesea ciclice in practica, dar analiza problemei ar trebui gandita cu atentie astfek incat initiativele care rezulta sa se refere direct la problemele preocupa partile participante la conflict. Datorita Regula no.1: Faceti ocare analiza completa a sistemului conflictului complexitatii, ( istorie, context, cauze si dinamica) inainte de a interveni. caracterului si interrelationarii intre multi factori cauzali ai conflictelor insolvabile descrise anterior in acest capitol, este mai important decat orice altceva ca cel care intervine sa inceapa cu o analiza temeinica a situatiei. Tendinta noastra de a actiona inainte de a intelege pe deplin sistemul unui conflict duce adesea la exacerbarea acestuia. Acest tip de eroare a fost descrisa in filmul lui John Sayles Men with Guns, in care un medic care doreste sa usureze suferinta muntenilor, victime ale razboiului civil introduce o echipa de medici tineri in sat. Acest act bine intentionat are exact efect opus atragand suspiciunile armatei guvernamentale cum ca medicii i-ar ajuta pe taranii revolutionari; armata contraataca, iar rezultatul este si mai mult rau provocat taranilor. Ideal, evaluarea unei situatii de conflict insolvabil ar trebui sa fie sistemica in scop (avand in vedere elemente importante ale istoriei si contextului), informata si verificata de ce direct implicati in conflict si reevaluata in timp pe masura ce apar schimbari. Exista multe tipuri de cadru analitic care sunt utilizate pentru analiza sistemelor conflictuale( vezi Dugan, 1996 si Lederach, 1997). Pruitt si Olczak (1995) au oferit un cadru simplu dar complet ce poate fi utilizat in analizarea si abordarea conflictelor insolvabile. Modelul lor MACBE reprezinta o abordare eclectica, multimodala a sistemelor cu referire la conflictul social care descopera sursa si rezolvarea potentiala a conflictului in schimbarile din 5 subsisteme distincte, dar interdependente ale indivizilor implicati: asa cum sugereaza acronimul, motivatia, afectul, cunoasterea, comportamentul si mediul inconjurator.Conflictele puternic escaladate au elemente ostile in toate 5 componentele. Motivele sunt de a rani sau de ai distruge pe ceilalti; afectul este ostil si plin de ura; cunoasterea include stereotipuri si perceptii negative, si neincredere in mare masura;comportamentele sunt violente si distructive; iar mediul este de obicei polarizat. Modelul considera aceste 5 moduri de experienta ca fiind interactive si functionand cu o cauzalitate circulara, afectand si fiind afectate de schimbarile din celelalte moduri. Acest lucru alimenteaza escaladarea sistemului prin spirale de conflict intern. Autorii modelului argumenteaza ca pentru a aborda mai eficient conflictele care par insolvabile , trebuie sa fie inteleasa interrelatia acestor experiente si sa se incerce producerea de schimbari in cateva , daca nu in toate aceste moduri. Sa luam , de exemplu, o disputa de familie, aparent insolvabila intre un tata vitreg si fiul sau vitreg. Conflictul a izbucnit dintr-o multitudine de cauze bazate pe identitate si resurse, au persistat cativa ani, au afectat intreagul sistem familial, si in cele din urma au ajuns la un stadiu in care interactiunile dintre participantii la conflict alternau intre ostilitate autista si violenta. Familiei i-a fost oferita medierea de catre politie, iar mediatorul a implicat in cele din urma un psihoterapeut familial. Aceasta echipa de persoane care au intervenit au descoperit ca era util sa separe acele aspecte ale conflictului care aveau o baza cognitiva (neincredere si perceptii eronate stereotipe), se

bazau pe sentimente (ura si teama), pe comportament( lipsa de capacitati efective de rezolvare a conflictului), pe motivatie( lipsa de dorinta de a se implica) si pe mediu( sciziuni la nivelul mai larg al sistemului familial). Cei care au intervenit , in lumina interrelationarii intre aceste elemente, au descoperit ca aceste distinctii sunt utile in propunerea unei strategii complete pentru interventie. Modelul MACBE recomanda o metoda secventiala pentru interventia intr-un conflict Regula no. Preocuparea initiala pentru cei care intervin intr-un conflict trebui sa insolvabil , 2: care incepe referindu-se la maturizate.Aceasta este pe primul ar loc in fie modelul stabilirea saupasul favorizarea experiente autentice de maturizate participanti lor deoarece initial unei [catre rezolvarea conflictului] trebuie sa fieintre dezvoltarea sau motivatiei pentru a scapa din conflict (Pruitt si Olczak, 1995, p. 83). In alta parte am intre reprezentantii cheie o ai grupurilor implicate insolvabil. definit maturizarea drept angajare din partea intr-un partilorconflict de a schimba directia proceselor normative sociale ale relatiilor catre dezamorsare(Coleman, 1997, p.3-4).Aici, subliniez notiunea de implicare autentica in dezamorsare pentru a face distinctia intre maturizatea care este falsa si pe termen scurt( simulata in general ca o miscare tactica) si cea care este sincera si motivata de o dorinta adevarata de pace. In sistemele care se confrunta cu conflicte puternic escaladate, procesele distructive ale procesului pot treptat sa fie simtite ca norme de partile implicate. Acest lucru poate fi simtit individual(prin experientele si asteptarile subiective personale ale fiecaruia cu privire la ceilalti implicati in conflict) ca si prin actiunile fiecarei parti si prin normele distructive de grup care ajung sa fie stabilite in sistem. Cand se intampla acest lucru, maturizarea poate fi definita ca o angajare din partea partilor de a schimba directia proceselor normative escalatorii si social distructive catre dezamorsare. O asemenea angajare poate produce o schimbare in natura relatiilor dintre parti de la o orientare competitionala, fara speranta, distructiva catre o coexistenta cooperativa, constructiva cu potential pentru castiguri reciproce. Maturizarea se poate dezvolta si neplanificata ca rezultat al timpului si circumstantelor asociate conflictului sau sa fie intentionat facilitata de partile implicate si de terti. Diferentele in modul in care este prezentata poate avea implicatii importante pentru sistemul conflictual. Lewin(1947) a dezvoltat un model pentru conceptualizarea schimbarii in sisteme, care ofera o vizualizare importanta in aceste procese (vezi cap. 18). El a scris ca studierea conditiilor de schimbare incepe corespunzator cu o analiza a conditiilor de neschimbare, adica pentru starea de echilibru (p. 208). Lewin a indicat ca starea de neschimbare sociala se refera la o stare de echilibru social cvasi-stationar, adica o stare relativ constanta. Deci, pentru a localiza mai bine si a intelege caile variate de a ajunge la maturizare intr-un conflict, este important sa incercam sa intelegem fortele dinamice care mentin un conflict intr-o stare de ne-maturizare. In timpul Razboiului Rece , de exemplu, combinatia de teama, intelegere gresita, neincredere reciproca si investitii in echipamente si industrie militara au actionat intre SUA si URSS pentru a mentine conflictul la un nivel costisitor pe o perioada prelungita de timp. Lewin a comparat aceasta stare cu un rau care curge cu o viteza data intr-o directie data, intr-un anume interval de timp, si a adaugat, o scimbare sociala este comparabila cu o schimbare a vitezei sau a directiei raului (p. 208).

Lewin a oferit doua metode de baza pentru producerea unei schimbari in directia de curgere a unui sistem: prin adaugarea fortelor in directia de schimbare dorita sau prin diminuarea fortelor opuse care produc rezistenta la schimbare. In general, fortele de schimbare care pot duce la maturizare includ - amenintari si utilizarea fortei fizice - perceperea unui punct mort ( pierderi suferite intr-un conflict care nu poate fi castigat) - experienta unei catastrofe recente sau pe punctul de a se petrece - constientizarea unei catastrofe iminente sau a unei pozitii care se deterioreaza (Zartman si Aurik, 1991) Adaugarea de forte de schimbare la sistemul de conflict induce o stare de tensiune crescanda care este insotita de o mare oboseala, o agresivitate mai puternica, o emotionalitate mai mare si o constructivitate mai scazuta (Lewin, 1947, p. 26). In mod evident, este riscant in starea de tensiune deja ridicata a unui proces conflictual escaladat. Deci, poate fi benefic sa se aiba in vedere initial metoda alternativa de a indeparta fortele de rezistenta care se opun maturizarii, facilitand-o astfel prin scaderea tensiunii. Intorcandu-ne la conflictul familial descris mai devreme, cativa factori cheie au contribuit la dezghetarea rezistentei si a adolescentului si a tatalui contra maturizarii si directionarea lor catre rezolvarea conflictului si catre schimbarea relatiilor lor. Procesul de mediere (intr-o mica masura) si sesiunile de consiliere individuala( intro masura mai mare) au indus partilor experienta de catarsis de care aveau nevoie pentru a-si aerisi sentimentele si a se simti auziti si respectati de terte parti care-i inteleg. Aceasta i-a ajutat sa treaca peste intensa blamare a celuilalt si sa inceapa sa-si asume responsabilitatea pentru situatiile respective. Aceste experiente i-au ajutat de asemenea sa stabileasca o anume incredere intre parti. Consilierul si mediatorul au modelat si au discutat utilizarea abilitatilor sociale corespunzatoare pentru abordarea furiei si atunci cand sunt implicati in conflict. Aceasta a ajutat partile sa vada metode alternative de a raspunde una celeilalte. In cele din urma, consilierul adolescentului a implicat alti membri cheie in terapia de familie ca un mijloc de a-i invata rolul lor in conflict si de a-i face sa ia parte la solutionare. Aceste interventii au functionat combinate pentru a directiona partile catre maturizare si rezolvare. Prin identificarea si indepartarea obstacolelor ( cum ar fi neincrederea, furia si lipsa abilitatilor) care actioneaza pentru a opune rezistenta maturizarii, devine posibila crearea sau intensificarea implicarii unui participant in procesul de pace fara cresterea fara cresterea nivelului general al tensiunii in sistem. Obstacolele care opun rezistenta difera prin capacitatea lor de schimbare si prin nivelul de impact pe care il au asupra sistemului. Cei care intervin in conflict ar beneficia de identificarea obstacolelor care sunt de mare importanta si mai predispuse spre schimbare. Adesea fortele care se opun maturizarii pot fi o sursa valoroasa de informatii despre locul unde energia este blocata in sistem si despre ceea ce membrii sistemului pretuiesc si gasesc satisfacator. Aceste informatii pot fi cruciale in localizarea si dezvoltarea unor posibile interventii.

Regula no. 3: Initial, orientati participantii catre obiectivul primar al definirii unui proces corect, constructiv de angajare in conflict si indepartati-i de obiectivul atingerii unui punct care sa duca la solutionarea conflictului. Lucrarea lui Burgess si Burgess (1996) despre conflictele insolvabile a identificat o subtila , dar importanta reformulare a modului de abordare a acestor probleme (vezi si cap. 13). Ei pretind ca , datorita caracteristicii zero-suma a celor mai multe conflicte insolvabile, confruntarea asupra elementelor de baza puse in joc este inevitabila si o rezolvare completa nu este realista. Oricum , pretind ei , procesele nu trebuie sa fie distructive. In consecinta, ei sustin ca cei care rezolva conflicte, cand se afla intr-o asemenea situatie pun accentul pe realizarea unui proces de confruntare pe care combatantii il gasesc eficient ( in termenii micsorarii costurilor negative ale conflictului si in cresterea beneficiilor ) si corect sau cinstit ( in termenii preocuparilor morale). Ei sugereaza ca cei care rezolva conflicte vad asta ca o trecere la o abordare progresiva de rezolvare a acestuia, care are potentialul de reducere a stricaciunilor produse de procesul conflictual in ciuda lipsei oricarei rezolvari finale. Intr-o mare masura, asta s-a imtamplat cu actualul acord de pace din Irlanda de Nord, unde s-a stabilit un proces politic (reguli si un aranjament de impartire a puterii intre comunitati) a carui agenda va fi sa abordeze problemele esentiale asociate Regula no.4: Datorita complexitatii unui conflict insolvabil, si interventia conflictului (precum dezarmarea IRA). Parerea mea este ca analiza acest accent pus pe trebuiesc incluse intr-un cadru interdisciplinar. stabilirea unui proces constructiv poate fi o strategie deosebit de utila in fazele de inceput ale rezolvarii unui conflict, dar in cele din urma, daca miza e mare, combatantii vor cere osi concentrare asupra substantei preocuparilor lor. Datorita complexitatii multidimensionalitatii conflictelor insolvabile, este strict necesar ca cei care intervin sa inteleaga sistemul conflictului din diverse perspective si il abordeaza in totalitate. Psihologia sociala este doar o lentila prin care se poate vedea. De fapt, fiecare perspectiva disciplinara (stiinte politice, afaceri internationale, sanatate publica, economie, istorie, drept s.a.m.d.) este limitata prin faptul ca ne focalizeaza atentia asupra anumitor aspecte ale unui fenomen si ne-o indeparteaza de altele. Asta ridica in mod deosebit probleme cand este vorba despre intelegerea si rezolvarea conflictelor complexe. Interventiile psihosociale bine intentionate ( ca si cele politice si economice) care ignora realitatile politice, economice si culturale pot fi ineficiente sau pot avea consecinte dezastruoase. Oricum, perfectionarea specializata pe discipline, complexitatea utilizarii unor metode variate si lipsa unor stimulente care sa functioneze peste granitele disciplinare fac abordarea multidisciplinara a acestor conflicte deosebit de dificil de realizat. Regula no. 5: Abordarile care duc la obtinerea de rezultate in interventiile in conflict, in mod deosebit cand functioneaza intercultural, tind sa respecte combatantii mai mult, sa acorde mai multe drepturi/puteri si sa sustina mai mult si in general sa fie mai eficiente decat abordarile prescriptive.

Exista o preocupare curenta intre teoreticieni si practicanti daca modelele aflate in uz in multe interventii de rezolvare a conflictelor sunt implicit orientate catre barbati din occident si deci nu sunt suficient de sensibile si nu respecta suficient diferentele (de sex, rasa, cultura, clasa etc.) in modul in care este inteles conflictul, cum este abordat si ideal rezolvat.(Pentru alte discutii despre relatia intre cultura si conflict, vezi cele doua capitole in partea urmatoare a acestui volum). Raspunzand la aceste preocupari, unii teoreticieni au recomandat o abordare elicitiva/responsiva interculturala a abordarii rezolvarii conflictului( Lederach, 1995; Mays, Bullock, Rosenzweig si Wessells, 1998). Ei pretind ca abordarile prescriptive ale interventiei, care il privesc pe cel care intervine ca pe un expert si pe participanti ca pe niste receptori pasivi ai unor conostinte modele si abilitati predeterminate sunt adesea necorespunzatoare. Ei sustin un alt tip de abordare, in care experienta locala, culturala a participantilor este solicitata si accentuata, in care cel care intervine , impreuna cu participantii proiecteaza interventii care sunt in mod specific potrivite problemelor, resurselor si constrangerilor contextului cultural specific. O abordare responsiva nu numai corecteaza parerea despre abordarea prescriptiva, ci si este resimtita ca oferind mai multa putere participantilor prin aceea no. 6: Interventiile pe termen scurt( managementul crizei) trebuie sa fie Regula ca respecta,si imbratiseaza si gazduieste vocile locale. Poate de asemenea promova coordonate sa aiba in vedere obiective si interventii pe termen lung. o mare angajare in procesul de pace din partea implicati si deci de duce la planuri Conflictul insolvabil cateodata aduce cu el ocelor perioada prelungita criza si si suferinta umana intensa.Adesea aceste evenimente captureaza atentia unor terte initiative viabile pe perioade lungi. parti (ca politia, mass media, si comunitatea internationala). Cand se intampla acest lucru, cei care intervin isi concentreaza in general eforturile asupra crizei imediate si a stoparii violentei. Aceasta forma de management a crizei este, desigur, esentiala. Oricum, se desfasoara adesea cu foarte putina consideratie pentru implicatiile pentru sistemul mai larg al conflictului si pentru obiectivele de pace pe termen lung. Lederach(1997) descrie diverse cadre de timp inerente in aspectele activitaii de pace. Activitatea pe termen scurt de interventie in criza (cum ar fi reducerea starii de urgenta si ajutoarele umanitare) ii indreapta pe cei care intervin catre activitati imediate de salvare de vieti care de obicei se incadreaza intr-o perioada de 2 pana la 6 luni. Planificarea pe termen scurt ( ca pregatirea si antrenarea pentru reducerea posibilitatii reaparitiei violentei) necesita o gandire in viitor, care sa intrevada urmatorii unul sau doi ani. Perspectiva pe termen lung , pe care Lederach o defineste ca gandire generationala sau gandire peste 20 si(20+) de ani , nu este des intalnita in actiunile de pace ci este folosita de unii pentru vizualizarea pacii si armoniei sociale intre combatanti si pentru identificarea pasilor necesari pentru a ajunge la o astfel de stare ideala. Aflata intre planificarea pe termen scurt si gandirea generationala este ceea ce Lederach numeste gandirea decenala(de la 5 la 10 ani), in care se poate proiecta si implementa o schimbare sociala fundamentala.

Lederach incurajeaza practicienii sa vada fiecare cadru temporal inclus in schemele pe termen lung, si sa aiba grija la impactul managementului crizei si al planificarii pe termen scurt asupra obiectivelor pe termen lung. El sugereaza ca ca gandirea pe decade poate ajuta la coordonarea actiunilor de pace intr-o maniera care leaga experienta imediata a interventiei in criza cu initiativele catre un viitor mai bun in care astfel de probleme pot fi evitate. Acest cadru temporal larg este mei realist cand se adreseaza conflictelor prelungite care dureaza de cateva generatii si pot sa necesite un Regula no. 7: Cand se lucreaza cu conflicte intre grupuri mari (cum ar fi grupurile si timp indelungat pentru a fi rezolvate. comunitatile etnice) este utila concentrarea interventiilor asupra liderilor de nivel mediu care reprezinta fiecare grup. Lucrarile lui John Burton, Herbert Kelman, John Paul Lederach si ale altora au identificat drept tinte ale in terventiei anumite tipuri de lideri din grupuri si comunitati angajate in conflicte sociale prelungite. Acesti lideri, numiti diplomati de linia II sau lideri de mijloc sunt de obicei reprezentanti influenti, neoficiali (membri ai mass media, fosti sau potentiali oficiali guvernamentali, lideri din afaceri, educatie, religie, sindicate si alte institutii locale) ale partilor opuse dintr-un conflict care reprezinta curentul principal al fiecarei comunitati si reflecta atitudinile si interesele comunitatilor lor. Acesti lideri se disting si de liderii la nivel inalt (oficialitati guvernamentale si diplomati) si de liderii inferiori (lideri locali si ai comunitatii). Exista cateva avantaje sa lucrezi cu acesti reprezentanti de nivel mediu ai comunitatii. In primul rand si foarte simplu, este eficient. Liderii la nivel inalt sunt de obicei inaccesibili, in timp ce cei de nivel inferior sunt de obicei prea lipsiti de legaturi cu cei de la nivel inalt, si de asemenea prea numerosi. Liderii de nivel mijlociu tind sa aiba si influenta la varf, la cei pe care-i sustin si in partea inferioara deoarece au atentia liderilor oficiali. Liderii de nivel mediu sunt adesea realisti in evaluarea situatiilor de conflict multumita legaturilor directe cu cei care-i sustin (acolo unde apar de obicei suferintele ) si intelegerii complexitatii situatiei de lider si a diplomatiei.De asemenea liderii de nivel mijlociu nu sunt de obicei asa de constransi de rolurile lor si de asteptarile celor cre-i sustin (si de atentia mass mediei) cum sunt liderii la nivel inalt.In cele din urma, in viitor acesti lideri pot sa capete roluri de conducere oficiale in guvern, in care pot avea impact direct asupra diplomatiei oficiale. trebuie sa integreze abordari Regula no. 8: Strategia generala de interventie corespunzatoare pentru problemele inradacinate in trecut, prezent si viitor. Cum am mentionat anterior, conflictele insolvabile tind sa se invarta in jurul unor probleme legate de trecut, prezent si viitor. De fapt antropologii au descoperit ca membri ai unor culturi distincte difera in importanta relativa pe care o acorda evenimentelor din trecut, prezent si viitor. Pentru ca aceste conflicte insolvabile sa fie rezolvate eficient, strategia interventiei trebuie realizata in asa fel incat sa respecte aceste orientari temporale si sa fie completa in abordarea elementelor importante din fiecare dimensiune temporala. Mai mult, aceste interventii trebuie sa fie introduse intr-o maniera incluziva si respectand strategiile trecute si prezente ale conflictului care au adus castiguri in

abordarea problemelor. In tabelul 21.1, scot in evidenta unele metode curente in domeniul rezolvarii conflictelor care au fost create pentru o abordare constructiva a acestor zone de interes. Obiectivele primare ale acestor metode sunt menite sa ofere securitate combatantilor si comunitatilor lor si sa promoveze relatii mai bune intre combatanti.Tabel 21.1 Abordari constructive pentru solutionarea conflictelor insolvabile

Past Reflexivitate Dialog Iertare si reconciliere Abordari traditionale

Present Managementul crizei Analiza sistemelor de conflict Crearea maturizarii Confruntare constructiva Ateliere pentru rezolvarea de probleme

Future Reconciliere sustinuta Imaginarea sociala concentrata

Rezolvarea situatiei prezente Desigur, toate interventiile noi incep in prezent. Oricum, interventiile difera prin gradul in care sunt in principal directionate catre stabilizarea situatiei curente si identificare posibilelor solutii ale conflictului. Iata cateva dintre multele initiative implicate in rezolvarea situatiei prezente. Managementul crizei.Managementul crizei tinteste catre stoparea violentei si reducerea suferintei umane aduse de conflict. Aceasta include separarea combatantilor, mentinerea pacii, ajutor umanitar (mancare, cazare, asistenta sanitara si medicala, consiliere), introducerea de observatori internationali, controlarea activitatilor criminale. Analiza conflictului. Identificarea sistematica ale elementelor evidente si latente( resurse si identitate), partilor, istoriei, dinamicii escalatorii si a altor factori ajuta la definirea parametrilor conflictului si deci il fac abordabil oferind o prognoza si recomandari pentru interventie. Cadrul, cum ar fi modelul MACBE sau analiza de planificare chip-chop Coleman-Raider (vezi cap. 24) sunt utile in organizarea acestor analize. Incurajarea maturizarii. Asa cum s-a mentionat anterior, stabilirea unei angajari autentice in procesul de pace intre combatanti este strict necesara inaintea multor altor interventii. Confruntarea constructiva. Telul acestei abordari este transformarea constructiva a unei relatii conflictuale. Asta se poate realiza prin focalizarea interventiei pe promovarea unui proces conflictual constructiv, nu prin identificarea sau gasirea unei solutii pentru conflict (Burgess si Burgess, 1996). Metoda tinteste sa imbunatateasca intelegerea de catre combatanti a ambelor parti ale conflictului, sa separe problemele principale ale conflictului de conflictul de suprafata si sa dezvolte o strategie de conflict cu potentialul de a intampina nevoile combatantilor si sa fie corecta si cinstita.

Ateliere de rezolvare de probleme. Lucrarile lui Kelman si altii (vezi Rouhana si Kelman, 1994) despre utilizarea atelierelor interactive de rezolvare de probleme pentru solutionarea conflictelor insolvabile ofera un prototip util al diplomatiei de rangul II folosita in disputele in desfasurare. Aceste ateliere imlica intentionat reprezentanti influenti, neoficiali (cum ar fi membrii mass media, activisti comunitari si fosti sau potentiali oficiali guvernamentali) apartinand partilor opuse din conflict, cu accent pe indivizii din curentul principal al fiecarei comunitati care reflecta atitudinile si interesele comunitatilor lor. In timpul atelierului, participantii se angajeaza in activitati formale, colaborative de rezolvare a problemelor avand ca tema elementele bazate pe nevoi cae au fost identificate ca fiind centrale in conflict; au de asemenea contacte sociale neoficiale cu membrii partii sau partilor opuse. Aceste interventii sunt fondate pe propunerile teoretice ingemanate cum ca un contact pe principii de egalitate care urmareste niste teluri de rang superior poate transforma elementele si relatiile dintre partile in conflict, si ca experientele si interactiunile indivizilor implicati in aceste ateliere pot afecta rezultatele mai generale ale sistemului conflictual. Atelierele de acest tip adesea afecteaza maturizarea participantilor individuali adresandu-se zonelor lor de rezistenta, modificandu-le modul de percepere a inamicului din rau in uman, initiind un sentiment de rasplata si de incredere in procesul de solutionare interactiva a problemei, permitandu-le participantilor sa aiba oportunitatea de a se simti ascultati si respectati de adversari si propunand solutii functionale pentru diverse zone de controversa. Acest lucru se intampla intr-un mediu relativ liber de presiunile externe ale supravegherii de catre mass media si de o contabilitate constitutiva oficiala, presiuni care tind sa incuie negociatorii oficiali pe pozitii rigide. Aceasta experienta poate incuraja o schimbare in maturizarea individului si poate genera angajarea in procesul de pace si intr-o schimbare de baza in relatiile cu cealalta parte. Daca acest lucru se intampla, indivizii se intorc la comunitatile lor si incep sa afecteze sistemul mai larg al conflictului lor prin zonele lor de influenta.Acest tip de activitate a fost si continua sa fie utilizat in conflictele insolvabile din toata lumea, cum ar fi in Cipru (prin AMIDEAST) si in relatiile etnice din America (prin Serviciul Federal de Reflexivitatea. Continuand munca multor altora, Rothman(1997) a dezvoltat acest Relatii in Comunitate). proces.Este in principiu metoda pentru ca indivizii sa asupra propriului lor Lucrul cu problemeoale conflictelor inradacinate in reflecte trecut este un proces complex rol , si a esential. propriei responsabilitati unui conflict.Este o incercare de a dar Este complicat in deescaladarea factori ca slabiciunea in aducerea aminte,activa blocaje de scoate participantii in afara cadrului antagonic de a-l blama pe celalalt, separand memorie datorate traumelor si de experientele fundamental diferite ale trecutului binele care de rau in (noi impotriva celorlalti, atributii ostile cu privire la adversar si exista diverse culturi in ceea identificand ce priveste rolul si importanta stramosilor si efectele proiectand aspectele negative ale sinelui asupra celuilalt.Asta se face prin incurajarea trecutului asupra vietii actuale a individului. Indiferent de cum este inteles trecutul, in adversarilor sa incetineasca procesul al conflictului examineze cu grija ce conflictele insolvabile este necesar sareactiv ai in vedere trecutul si casa vindecarea sa poata avea loc in prezent. Iata cateva abordari care sunt destinate sa functioneze cu evenimente din trecut.

inseamna conflictul pentru ei, de ce este important si de ce au ajuns sa fie asa de implicati intr-un proces distructiv.Obiectivele sunt de a ajuta la clarificarea si adancirea intelegerii de catre participanti a propriilor lor contributii la escaladarea evenimentelor si , in cele Dialogul.Acesta este un proces facilitat, interactiv intre actuali sau fosti adversari, din urma sa sustina exprimarea acestei intelegeri in prezenta celeilalte parti. care are ca scop stabilirea contactului, oferirea posibilitatii de exprimare a durerii si suferintei si incurajarea unei profunde intelegeri a experientei umane in conflict. Obiectivul sau primar nu este sa rezolve probleme , ci sa puna indivizii si grupurile instrainate de conflict din nou in legatura. Du Bois si Hutson (1997) descriu dialogul drept un forum incluziv, facilitat pentru schimburile de informatii directe, fata in fata, impartasirea de povesti personale, exprimarea cinstita a emotiei, afirmarea valorilor, clasificarea punctelor de vedere si deliberarea solutiilor la niste preocupari serioase (p. 11). Procesul de dialogare necesita nu pledoarie, ci investigatie; suspendarea temporara a judecatii si a pozitiilor inreconcilierea. favoarea explorarii; sieste recunoasterea publica a valorii nevoilor celuilalt. Iertarea si Iertarea un aspect al reconcilierii, dar reconcilierea ca Dialogurile nationale ale Presedintelui Clinton despre rasa sunt un exemplu al acestui proces este mai presus de ea ( vezi discutiile lui Deutsch despre iertare in cap. 2). proces in actiune. Reconcilierea este o intalnire relationala (bazata pe relatiile intre elementele esentiale in sistemul conflictual) care subliniaza recunoasterea relelor trecute. Lederach(1997) a scris ca reconcilierea-ca-intalnire sugereaza ca spatiul de recunoastere a trecutului si de prezicere a viitorului (care) este ingredientul necesar pentru a recladi prezentul (p. 27). Include astfel de procese ca reflexivitatea, dialogul si iertarea, dar de asemenea incorporeaza cautarea justitiei (egalitate si restituire), adevar (transparenta, revelatie si claritate), mila ( acceptare, compasiune si vindecare) si pace (armonie, securitate si respect). Lederach sugereaza ca reconcilierea este si un proces si un obiectiv sau un ideal. Abordarile traditionale. Si in societatile moderne si in cele traditionale exista o serie Comisiile deparade, adevarul si reconciliere din si Africa de Sud, Guatemala si Haiti sunt si de intreaga de ritualuri, ceremonii alte experiente si activitati individuale exemple grup care au evoluat si au fost lasate mostenire ca metode de respectare si de oficiale ale abordare a acestor procese. trecutului. Aceste experiente incorporeaza muzica, dans, costume, poezie si proza intr-o varietate de procese destinate sa jeleasca pierderea si sa-i respecte pe cei morti. Trebuie depusa mai multa munca pentru a intelege relatia intre aceste activitati cu evenimentele trecute si a clarifica rolul pe care il pot juca in a-i ajuta pe adversari sa-si vindece ranile trecute. Este mare nevoie de inovatie in dezvoltarea noilor metode(sau probabil imbratisarea celor vechi) care au ca tinta problemele inradacinate in trecut. Dezvoltarea unor procese expresive si simbolice cum ar fi comisiile de adevar si reconciliere, intalnirile orasenesti, si sesiunile de dialog in aceasta tara si consilierea familiilor si cuplurilor pentru a sustine procesele de mediere sunt toate incercari pe aceste directii. Aceste procese consuma adesea foarte mult timp, aceste initiative fiind focalizate mai putin pe actiune si mai mult pe vindecare, iertare si reconciliere.In ultimul rand,

practicienii conflictului trebuie sa dezvolte o capacitate intensificata de intelegere a puterii trecutului, ca si rabdarea si toleranta pe care o cer unele dintre aceste abordari consumatoare de timp care se adreseaza trecutului. Abordarea viitorului Un sef al tribului Mohawk, populatia bastinasa din Quebec, a observat odata ca traditia Mohawk desemneaza ca responsabilitate a sefilor sa se gandeasca de-a lungul a sapte generatii. Acest lucru se bazeaza pe credinta ca decizii luate acum sapte generatii ii afecteaza pe oamenii de azi si ca deciziile luate astazi vor afecta urmatoarele sapte generatii (Lederach, 1997). Din nefericire, acest tip de gandire pe termen lung cu privire la conflicte maligne, desi esentiala, nu este des intalnita in lucrarile teoreticienilor si Reconciliere In conflictelor. cartea sa Constructia Pacii: Reconcilierea sustinuta in practicienilorsustinuta. solutionarii Ceea ce urmeaza sunt doua exceptii importante. societatile divizate (1997), John Paul Lederach descrie o strategie si un proces de construire a pacii in conflictele sociale prelungite care sunt orientate catre reconstruirea relatiilor si care se adreseaza inechitatilor structurale originale care au contribuit la intensificarea conflictului. Abordarea complexa a lui Lederach a actiunilor de pace subliniaza interventiile in care initiativele pe termen scurt si lung sunt coordonate si in care concentrarea de baza a interventiilor este asupra subsistemelor conflictului. Aceste subsisteme sunt organizatiile si institutiile din societati (care sunt adesea conduse de lideri de nivel mediu) care au capacitatea de de a avea in vedere si nevoile individuale si de grup, ca si abilitatea de a influenta schimbarile constructive necesare la nivelul Imaginarea sociala concentrata.Elise Boulding (1986) a proiectat si a condus o serie sistemelor sau al societatii. Din nou, abordarea lui Lederach accentueaza gandirea de decenala ca un mijloc de conectare a interventiilor prezente la pacea viitorului. ateliere care ofera un proces creativ si plin de speranta pentru a lucra cu adversarii care sunt blocati in plasa unui conflict social malign. Abordarea este destul de simpla. Atelierul implica activ participantii care sunt parti ale unei dispute (tineri arabi si israelieni). Ei incep prin identificarea unor preocupari sociale impartasite cu privire la conflict (cum ar fi reducerea violentei sau imbunatatirea serviciilor de sanatate ale comunitatii). Participantii sunt apoi rugati sa lase temporar deoparte realitatile curente ale situatiei si sa paseasca in viitor. Sunt rugati sa se imagineze peste aproximativ 20 sau 30 de ani cand preocuparile lor au fost rezolvate. Pe masura ce participantii incep sa descopere un sens al aranjamentelor sociale si al institutiilor in acest viitor idealizat , urmeaza discutii. Impreuna, ei incep sa creeze o viziune a unei comunitati care are institutiile si relatiile necesare de a solutiona preocuparile lor impartasite. Apoi participantii sunt rugati sa revina incet in timp, si sa inceapa sa identifice pasii care ar preceda stabilirea unor asemenea institutii si relatii. Este un proces si creativ si critic de examinare a realizare a idealului lor de viitor in contextul circumstantelor care sunt posibile intre prezent si un astfel de viitor. In sfarsit, acest proces are ca rezultat si o viziune si un plan de a face viziunea realitate. Poate de asemenea servi la deschiderea constientizarii de catre participanti a optiunilor si abordarilor actualului conflict pe acre anterior gaseau ca este imposibil sa si-l imagineze.

Implicatiile pentru instruireSpatiul nu ne permite niste discutii detaliate despre necesitatile de instruire in acest domeniu. Oricum, regulile si procesele pe care le-am descris contureaza obiectivele ce trebuie urmarite intr-un program complet de instruire pentru parcticienii care lucreaza cu conflicte insolvabile. Ca rezumat, o astfel de instruire trebuie sa vizeze: Gandirea si analiza sistemelor. O introducere in teoria sistemelor generale (von Bertalanffy, 1973) care ofera un cadru conceptual pentru intelegerea interrelatiilor intre diverse elemente din sisteme si interfata lor cu mediul extern. Participantii trebuie de asemenea instruiti in utilizarea unei varietati de cadre analitice pentru interventia in conflict cum ar fi cele dezvoltate de Dugan (1996); Lederach (1997); Fisher si Keashly (1991); Pruitt si Olczak (1995); Raider, Coleman si Gerson (vezai cap. 24). Coordonarea activitatilor complexe.Instruirea trebuie sa dezvolte abilitati de lucru cu sarcini multiple, abordari multimedodice care pot integra perspective si metodologii multidisciplinare care vizeaza teluri imediate, pe termen scurt si lung intrun mod complet si coordonat. Instruirea trebuie de asemenea sa accentueze distinctiile temporale intre orientarile catre trecut , prezent si viitor in cadrul interventiei. Crearea maturizarii. Cei care intervin vor beneficia de instruire in intelegerea si dezvoltarea startegiilor si tacticilor de evaluare, promovare si mentinere a unei angajari autentice intr-un proces conflictual constructiv intre adversari sau reprezentantii grupurilor adverse.O astfel de instruire trebuie sa puna accentul pe efectele distincte de introducere a fortelor de schimbare in opozitie cu indepartarea rezistentei atunci cand este promovata maturizarea. Actiuni cu crize si traume. Cei care solutioneaza conflicte si lucreaza cu adversarii dintr-un conflict insolvabil trebuie sa fie instruiti sa lucreze cu indivizii in crize emotionale sau fizice. Constientizarea simptomelor sindromului de stres posttraumatic si intelegerea modului cum sa faci o interventie intr-o criza atunci cand au loc urgente sunt importante in desfasurarea actiunilor in acest domeniu. Facilitarea proceselor conflictuale constructive. Instruirea in facilitarea conflictproces trebuie sa includa instructia in negocierea colaborativa, medierea si alte forme de interventie a unor terte parti ( arbitrare, med-arb etc.) ca si in facilitarea sesiunilor de reflexivitate si dialog.Cei care intervin trebuie de asemenea instruiti in obtinerea abilitatilor de actionare elicitiva, in mod deosebit in situatiile intraculturale. Creativitate, inovatie si maiestrie. In acest domeniu exista o nevoie substantiala de inovatie. Instruirea in procesul de imaginare sociala concentrata(Boulding, 1986) este un bun inceput. Dar practicienii ar beneficia mai mult din aplicarea unui proces de solutionare de probleme (vezi cap. 17) la metodele de lucru cu conflicte insolvabile, in mod deosebit in lucrul cu conflictele de identitate profunde si intangibile.

ConcluzieNu exista solutii simple la insolvabilitate. Odata ce conflictul atinge acest nivel de distuctivitate, putem doar sa speram sa tinem sub control violenta si varsarea de sange si sa incepem munca considerabila de reparare a distrugerilor cauzate oamenilor, locurilor si relatiilor. Este o sarcina infricosatoare, dar mai exista inca speranta. Speranta in prevenire. Conflictele insolvabile de obicei au o istorie lunga de escaladarea anterioara ajungerii la criza si incalcare. Trebuie sa gasim moduri de a interveni din timp, atunci cand adversarii inca mai pot sa vada umanitatea si validitatea nevoilor celorlalti. Din nefericire insa , de obicei scartaitul rotii crizei este cel care atrage atentia mediei, a comunitatii internationale si a sistemelor noastre de guvernare. Deci, trebuie sa fim activi in stabilirea unro sisteme de avertizare din timp la nivelul comunitatii, al regiunii, national si international. Sarcina lor ar fi sa monitorizeze disputele care apar si sa-si concentreze atentia asupra situatiilor inainte ca ele sa devina imposibli de solutionat. Speranta noastra cea mai mare in abordarea conflictelor insolvabile este sa gasim mijloace de a le evita.