comunitatea curs

8/8/2019 Comunitatea Curs

1/34

Tema I Introducere: Ce este o comunitate ?

1. Istoria notiunii: Perspectiva evolutionista: de la comunitate lasocietate (Tonnies) si alte polaritati clasice; critica teoriilormodernitatii;

2. Comunitate siorganizatie: schimbul si forme ale sale; dinamicaorganic-instrumental si complementaritatea comunitate-organizatie; retelele sociale

1. Istoria notiunii de comunitate

0. Poveste inaugurala: Cea mai mare problema a stiintelor sociale esteurmatoarea: Cum este posibil acest curs (= cum este posibil ca mai multiindivizi sa se uneasca pentru a face n mod sistematic si consecvent ceva

mpreuna) ? (Cum este posibila si n ce forme se realizeaza punerea ncomun ?)

1. Definitii

DEX: 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte ;

posesiune n comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme deviata comune ; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. Dctionar de sociologie (Zamfir si Vlasceanu, 1993): Entitate social-

umana, ai carei membri snt legati mpreuna prin locuirea aceluiasi teritoriusi prin relatii sociale constante si traditionale (= consolidate n timp)

The New Shorter Oxford Dictionary (1993): face distinctia ntre douatipuri de ntelesuri: A. O unitate de indivizi; si B. O calitate sau stare. Dinprima categorie fac parte urmatoarele sensuri: 1. cei care sunt mpreuna cadiferiti de alti semeni ai lor; 2. o unitate organizata social sau politic; 3. Ounitate monastica, socialista, etc. de oameni traind mpreuna si posednd

bunuri n comun; 4. un grup de animale traind sau actionnd mpreuna.Urmatoarele ntelesuri se nscriu n a doua categorie: 5. starea de a mpartasisau a poseda ceva n comun; 6. o caracteristica comuna; o ntelegere; oidentitate; 7. interdependenta sociala, tovarasie; 8. comunalitate; viata inasociatie cu altii. Termenul ca atare are o lunga istorie filosofica, avndu-si originea n

Platon. Aristotel i reproseaza acestuia acceptiunea realista pe care oconfera termenului, ca si cum legatura care asigura unei pluralitati de


2/34

indivizi o unitate ar fi un lucru sau o substanta si nu un sistem deatribute si relatii (Boudon si Bouricaud, 1982, p. 73).

In sociologie, termenul patrunde mai ales prin sensul sau moral-politic, legat de problematica modernitatii: cum si n ce fel estesocietatea noastra (moderna) diferita de toate formele precedente dealcatuire sociala ?

2. Ferdinand Tnnies (1855-1936) si opozitia Gemeinschaft-GeselschaftA.Contextul general Sociologia lui Tnnies, ca si cea franceza, apare n contextul crizei

profunde a ordinii dupa destramarea legitimismului monarhic sibisericesc. De aici au pornit toti acei Topoi centrali ai pozitiilorconservatoare si progresiste, de promovare sau de revolutionare asistemului, pna n ziua de azi. (Rehberg, 1993) Reducnd-o laexpresia sa limita, problema teoretica si existentiala era aceea de sti cepierdem si ce cstigam, ca oameni, prin ducerea la ndeplinire aproiectului modern ?

Actualitatea problemei: dezbaterea n jurul tensiunii dintrecomunitate si societate () este (si) problema centrala a tuturor acelorsocietati care, dupa decenii de dictatura, se afla n fata sarcinii de apromova institutional n acelasi timp o economie eficienta, democratia

politica si o ordine sociala dreapta (Brumlik si Brunkhorst, 1993).Mai mult, iesirea din comunism poate fi vazuta si caiesire/desprindere de o anumita forma de Gemeinschaft(Flego, 1993).Ce se ntimpla acum poate constitui deci o analogie aproximativa caorice analogie cu ceea ce s-a ntmplat atunci . (A se vedea sidezbaterile actuale n jurul noului comunitarism)

B.Miza lui Tnnies Tnnies nu a fost un fatalist cu privire la tendintele culturale (ale

vremii, n.n.) si nici un dispretuitor al achizitiilor modernitatii. Sitotusi,principiul acesteia i-a aparut ca o anchilozare mortala a fortelorvitale ale omului. Dizolvarea culturii occidentale n societate(Gesellschaft) i s-a parut o situatie ce nu putea fi eludata. De aiciTnnies a derivat nsa datoria asumata de a ntari, prin disponibilitateareformatoare, contra-forte sociale si de a cauta modalitati ale unorforme superioare de comunitaritate. (Rehberg, 1993)

Tnnies nu este un revizionist si nu vizeaza o restauratie, darviseaza la eventuale reforme, n masura n care acestea potreprezenta o recuperare a fundamentelor naturale ale culturii umane:naturalul si (pentru noi) trecutul dar totusi nca existentul fundament


3/34

al constitutiei culturii este comunist, actual si n devenire socialist(Tnnies, [1887] 1969) (a se vedea si pozitia lui Marx; analogia cu

euro-scepticii actuali)C.Conceptia lui Tnnies Punctul de pornire: o viziune ambigua asupra naturii umane si

ancorarea sociologiei n aceasta. Peformantele modernitatii suntevaluate prin raportare la acest presupus natural al Omului;

Intentia: analiza formelor de cultura, pe care le concepe ca fiindconcepte normale (Normalbegriffe), ntr-un mod similar tipurilorideale cu care va opera mai trziu Max Weber;

Polaritatea originara: El deriva toate comportamentele sociale dinproto-fenomenul dualismului uman dintre vointa existentiala/esentiala (Wesenswillen), ne-reflexiva, naturala si liberul arbitru,vointa arbitrara (Kurwillen), calculata si artizanala. Vointeiexistentiale i corespunde actiunea din trebuinte interne, vointeiarbitrare actiunea din stabilirea exterioara a unor scopuri. (Hettlage,1989)

Comunitate si societate: Este comunitate tot ceea ce n creatiilegndirii sau ale reprezentarii sociale a oamenilor este natural sauspontan; societate, tot ceea ce este efectul artei (n sens de arte-fact, detehnica sociala, n. n.) Aceasta este, de exemplu, diferenta dintre troc si

comert, ospitalitate amicala si industrie hoteliera, productia exersatapentru nevoile unui producator si productia capitalista. Relatia nsasi si astfel legatura (sociala) este conceputa fie ca viata reala siorganica aceasta este fiinta comunitatii, fie ca o constructie ideala simecanica acesta este conceptul de societate. (Tnnies, op. cit. )

Polaritati legate de opozitia comunitate-societate (cf. Traian Vedinas):Motivatia actiunii: Vointa esentiala Vointa arbitraraIdenitatea sociala: Eul PersoanaAutoritatea simbolica: Stapnirea AvereaFundamentul economic: Pamntul BanulOrdinea sociala: Drept familial Drept contractualAutoritatea legislativa: Obiceiul Structura politicaComunicarea sociala: Religia Opinia publica

3.Dramatizarea modernitatii ca ruptura si alte polaritati conceptualeIndustrializarea a provocat sentimental unei rupturi divers interpretata, alunei separari ntre un nainte si un dupa ce au dat nastere unor reprezentariputernic contrastante. (Valade, 1997): dramatizarea modernitatii ca ruptura.


4/34

Exemple: De la relatiile ntre oameni la relatiile ntre obiecte: John Locke

aratase cum proprietatea privata fondeaza o logica a relatiilor culucrurile, independenta de relatiile ntre persoane, distinctie preluataapoi si de Adam Smith; Saint-Simon vorbise si el, la vremea lui, detrecerea de la guvernarea oamenilor la administrarea lucrurilor.Mult mai trziu, Louis Dumont va considera aceasta polaritate cadefinitorie pentru opozitia dintre holism si individualism.

De la dat/natural la artificial: Sumner Maine (de la status la contract) De la colectiv la individual: Durkheim: dominarea constiintei

colective si solidaritatea mecanica versus dominarea constiinteiindividuale si solidaritatea organica. . Formele de solidaritate ale luiDurkheim, chiar daca rasturnate conceptual si normativ, se bazeaza peTonnies (Hettlage, 1989). In alte cazuri, se gliseaza, nehotart, ntrefundamentul colectiv si cel individual al socialului : AdamSmith, ca autor al Teorie a sentimentelor morale, pune la origineasocietatii simpatia, iar ca autor al Bogatia Natiunilorinteresulindividual.

4. Concluzii si implicatii politice Pentru Tonnies, modernitatea nseamna trecerea de la comunitate

(forma de cultura comuna tuturor societatilor anterioare, non-moderne) la societate (forma culturala proprie societatilor noastreactuale. Cele doua forme sunt asezate ntr-o succesiune istorica (veziprimitivismul)

Modernitatea ndeparteaza omul de relatiile sale naturale, propriicomunitatilor. Critica modernitatii trebuie sa aiba deci n vedereavantajele comunitatii originare pentru a corecta desavantajelesocietatii actuale;

Aceasta comunitatea originara este nsa n mare masura un mit, asacum este cazul explicit la Rousseau: pe care mi-as fi dorit-o( jaurais voulu) din Trait sur lorigine de lingalit parmi leshommes, sau cum se exprima Freud n Totem si Tabu o istorieplauzibila. (Raulet, 1993) Pe scurt, n dimensiunea sa politica, ideeade comunitate este un paseism fictiv si un mesianism activ: reactivafata de prezent, ea priveste fictional trecutul pentru a intervenidinamic n viitor. Nu despre vreo restauratie a vechii societati estedeci vorba, ci mai degraba de o revolutie conservatoare (vezi, la noi,Eminescu si epoca voevodala, Maiorescu si ideea dezvoltariiorganice, etc.)


5/34

2. Critica conceptului de comunitate

1. Critica teoriilor modernitatii n general (...) aceste teorii contin toate o idee asupra istoriei ce duce, n

majoritatea cazurilor, la opunerea societatii traditionale societatiiindustriale. Iluziile o data spulberate, se poate observa acum ce anume le-adat nastere: permanenta unui model linear de dezvoltare, certitudinea ca aceleasi mecanisme trebuie sa produca ntotdeauna

aceleasi efecte, o conceptie eronata asupra societatilor arhaice sau traditionale si, mai presus de toate, un arsenal teoretic cu ajutorul caruia se

considerau posibile controlul, anticiparea, dominarea schimbarilor.(Valade, 1997)

2. Critica conceptului de comunitate : se refera n principal la pretentiiledescriptive ale conceptului de comunitate = nainte demodernitate/industrializare oamenii chiar traiau n comunitati iar acesteachiar erau alcatuite astfel. argumentul diversitatii: societatile pre-moderne sunt mult mai diferite

ntre ele. Nu exista o identitate structurala ntre comunitatile de snge(de gen familie, clan, etc.), cele spirituale (prietenie, tovarasie) si celede teritoriu (comuna, etc.), pe care Tonnies le aseza sub aceeasipalarie conceptuala ;

argumentul complexitatii: chiar si cele mai primitive societati s-audovedit, la o analiza mai aprofundata, a fi mult mai putin omogene sisimple dect se credea;

argumentul comunicarii: chiar si cele mai primitive si izolatesocietati s-au dovedit a fi mult mai legate prin schimburi diverse cu

alte colectivitati mai mult sau mai putin proxime; argumentul dimensiunii: dimensiunea nu face comunitatea. Aceastapresupune o confuzie (...) ntre comunitate ca un tip de colectivitatesau unitate sociala si comunitate ca un tip de relatie sociala sausentiment. (Azarya, 1985). O colectivitate restrnsa de oameni nueste neaparat o comunitate. Un mic sat este doar o colectivitate localasi nu o comunitate, n care pot exista sau nu relatii comunitare, mairestrnse sau mai largite. Inter-cunoasterea existenta n colectivitatilemici nu este n sine si neaparat si o relatie comunitara.


6/34

3.Critica lui Weber Comunitatea nu tine de structura, ci de cultura: Ceea ce face o

comunitate nu este o proximitate sau o coexistenta de un soi sau altul,ci sentimentul subiectiv al participantilor de a apartine unei aceeasicomunitati. Doar n momentul n care, n virtutea acestui sentimentcomun, indivizii si orienteaza mutual, ntr-un mod sau altul,comportamentele lor, se naste n ei o relatie sociala (Weber, 1922)iar aceasta relatie poate nchega apoi o comunitate. Constructiacomunitara nu se ntemeiaza deci pe elemente obiective structurale,necesare si suficiente, cum ar fi relatiile de rudenie, vecinatatea sauchiar co-rezidenta, ci pe un element subiectiv fundamental, care este

semnificatia pe care o au pentru actorul social toate acestea. Si existasemnificatii foarte diferite care pot uni oamenii ntre ei, deci si multeforme/tipuri de comunitate

Comunitatea este un proces: Max Weber nlocuieste programaticsubstantivul comunitate cu forma sa verbala de comunitarizare(Vergemeinschaftung). In acest sens, nici macar o familie cu multi anide existenta comuna n spatele sau nu este neaparat o comunitate; ease poate comunitariza sau nu, dupa cum se poate si de-comunitariza la un moment dat, transformndu-se ntr-o co-existentaunul linga altul.

Deci: exista procese de comunitarizare oricnd si pretutindeni =comunitatea nu este apanajul sau expresia doar a unui tip deorganizare sociala (societatile pre-moderne) = de-dramatizareamodernitatii ca ruptura.


7/34

3. Comunitate si organizatie

1. Dezvoltari conceptuale Comunitati si organizatii. In incercarile lor de redefinire a

comunitatii, Hillery (1968) si Gottschalk (1975) introduc anumiteprecizari utile in demersul nostru. Incercind sa faca diferenta intrecomunitati (sau organizatii comunitare la Hillery) si organizatiiformale, acestia definesc organizatia formala prin orientarea eiprimara catre un scop specific si definitoriu, in timp ce comunitateaare o orientare primara mai difuza in raport cu scopul. Complementar,organizatia defineste roluri specifice membrilor sai, acestia

raportindu-se unul la celalalt in aceasta calitate de reprezentanti aiunor roluri, in timp ce in cazul comunitatii aceasta specializare arolurilor este mult mai redusa iar membrii acesteia se raporteaza unulla celalalt intr-o arie mult mai larga de privinte. Din acest punct devedere, o intreprindere, o armata, o scoala, un partid sau o asociatieprofesionala sunt toate organizatii formale. Dimpotriva, o familie, ungrup etnic sau o vecinatate sunt comunitati.

Retele si aparate: Aparatele sunt ansambluri de actori socialiorganizati in mod specific pentru scopuri de reglementare (regulation)externa a publicurilor. Caracteristica primara pe care o retine o astfel

de definitie este aceea de a avea un public, adica un ansamblu deindivizi care intretin un raport de exterioritate cu organizatia, fara a-ifi complet straini. () Acest mod de functionare poate fi caracterizatspunind ca aparatele sunt heteroreglementate, sau heteronome ininsasi principiul lor. Ele sunt intemeiate pe acest dualism, aceastaruptura dintre ei si cei care sunt insasi ratiunea lor de a exista: publicullor. Dimpotriva, retelele pur si simplu nu au public. Ele se refera laprocese de reglementare care se adreseaza unui ansamblu de membri.De aceea se poate spune ca modul de functionare al unei retele este

autoreglementarea. () Aceasta lipsa a rupturii producator-utilizatorcaracterizeaza retelele si este inerenta modelului comunitar.(Godbout, 2000).

2. Dimensiunea schimbuluiDat fiind ca nici o colectivitate de Noi, orict de mica si izolata ar fiea, nu este niciodata integral nchisa si autarhica, ci ntretine totdeaunasi un minim de relatii si cu altii, cu Ei, nici o colectivitate nu poate fi


8/34

abordata si nteleasa facnd abstractie de aceste schimburi care odefinesc si o modifica.

Relatii de schimb: orice schimb (n sensul larg de circulatie de bunurisi semne) presupune o relatie de un gen sau altul ntre participantii laschimb. Principalele tipuri de relatii de schimb:

Relatii de schimb

Simetrice Asimetrice Excludere

Pastrare Schimb Acaparare Donatie

Reciproce Redistributive De piata(dar) (taxe) (marfa)

3. Dinamica schimburilor: Comunitatea siorganizatia ca procese Procese denchidere sideschidere a schimburilor: Daca privim aceste

forme de schimb din punctul de vedere al partenerilor angajati nschimb si al relatiilor lor reciproce, s-ar parea ca acestea se desfasoara

ntre o extrema centrata pe un grup restrns de participanti, carepastreaza circulatia de bunuri si semne doar pentru ei, si extremaopusa, n care circulatia se face, ntr-un sens sau altul, ntre partenerimai mult sau mai putin diferiti si distanti. Am putea vorbi de oextrema a nchiderii si una a deschiderii schimburilor. Dar ar fi o

greseala sa consideram aceste extreme drept forme sociale deschimb, adica unitati sociale nchise, respectiv deschise. Oricecolectivitate, orict de mica sau de mare cunoaste, n moduri si gradediferite, ambele orientari, este nchisa n unele privinte si deschisa naltele si aceasta pentru simplul motiv ca orice colectivitate sedefineste si functioneaza n si prin relatiile sale de schimb cu unminim de alte colectivitati. Ar fi deci mai corect sa vorbim despre

procese de nchidere si deschidere. Este ceea ce sugereaza si MaxWeber din perspectiva sa particulara asupra relatiilor economice:


9/34

Comunitatile umane sunt totdeauna, n masuri diferite, deschise sinchise catre exterior si catre interior (Weber 1922).

Comunitatea si organizatia ca procese: Putem spune astfel ca existatotdeauna, n orice societate si la orice nivel, doua orientari aleschimbului (doua curente de circulatie a bunurilor si semnelor),complementare dar distincte: o orientare spre sine, spre propriul grup,de nchidere n jurul unui Noi, si o orientare spre ceilalti, din afaragrupului perceput de apartenenta, de deschidere spreEi (un public).Metodologic, putem sa consideram apoi ca atunci si unde constatam oorientare dominanta a nchiderii putem vorbi ca si cum ar exista o

comunitate sau forme de comunitarizare, iar acolo unde acest lucru sentmpla cu orientarea spre deschidere sa vorbim ca si cum ar existao organizatie sau forme organizationale. Sub o forma sau alta,dinamica nchidere-deschidere va trebuie sa existe pretutindeni sipermanent.

4. Structura schimburilor: Comunitatile si organizatiile ca unitati deapartenenta Necesitatea delimitarilor: pentru ca schimburile sa aiba loc si

circulatia de bunuri si semne sa fie gestionabila, participantii laschimburi stabilesc anumite relatii de schimb ntre ei, delimitndu-se

unii de altii: cine schimba cu cine, ce anume, cnd si cum ? Seconstituie astfel unitati de apartenenta corelative (Noi-Ei) mai multsau mai putin stabile si precise.

Frontiere simbolice: aceste delimitari iau forma unor frontiere ce sestabilesc ntre unitati de apartenenta, definind spatii sociale propriisi definitorii. Aceste frontiere pot lua cele mai diferite forme, de lapur simbolic (limite de vrsta, criterii de eligibilitate ntr-o facultate,corporatie, etc.) la puternic material (garduri, frontiere de stat, etc.).De regula, aceste frontiere sunt nsotite de rituri de trecere carereglementeaza conditiile si modul de trecere a frontierei si astfel detrecere dintr-o unitate de apartenenta n alta (rituri de initiere,examene, control de vama, etc.)

Delimitari orizontale: ntre unitati de apartenenta corelative (Noi,studentii de la SNSPA, Ei, studentii de la Univ. Buc.; Noi, studentiidin anul I, Ei, studentii din anul IV; Noi, studentii, Ei, profesorii, etc.)

Delimitari verticale: ntre grade de apartenenta, de la implicit lamanifest, de la latent la institutional (legal) (studentii de la SNSPA ngeneral, asociatia studentilor de la SNSPA, etc.)


10/34

5. Apartenenta si identitate

Orice individ apartine unei diversitati de unitati de apartenenta; niciun individ nu-si manifesta permanent si integral nici una dintre acesteapartenente

Identitatea este manifestarea intentionala (reflexiva) a uneiapartenente sau alteia, alese n functie de context si de preferintetrans-contextuale, fiind astfel, de fapt, un act de identificare mai multsau mai putin dominant si exclusivist

Diferite apartenente pot avea cerinte nu doar diferite, ci chiarcontradictorii, putnd genera conflicte de identitate/identificare(conflicte defidelitate)

6. Exemple: Cultura ntreprinderii si reintroducerea comunitatii n organizatie; agro-turismul de la noi ntre comunitatea domestica si organizatia

hoteliera; contractualism si nepotism n ntreprinderi, n politica, etc. Institutia de nvatamnt, organizatia profesorala si publicul studentesc,

comunitati si organizatii studentesti, etc.


11/34

4. Comunitati agricole

Dumneavoastra nu cunoasteti taranul romn! (Liviu Rebreanu)

1. Fraternitatea economica1.1. Max Weber: Distinctia dintre comunitate domestica si vecinatate Comunitatea domestica: o comunitate ce acopera nevoile de munca

si relatii; In termenii lui Weber, am avea de a face aici cu un comunism domestic, conform caruia nu exista un calcul derapartitie, fiecare aducnd contributia ce corespunde fortelor sale siobtinnd satisfacerea a ceea ce este necesar trebuintelor sale (cu

conditia ca bunurile disponibile sa fie suficient de abundente). Ex:gospodaria din satele romnesti Vecinatate: acopera nevoile extra-ordinare: Acest termen nu

desemneaza doar forma primitiva a relatiilor ce apar ca urmare aproximitatii terenurilor sau locuirii, ci si, la un mod general, ntreagacomunitate de interese, efemere sau perene, ce rezulta dinproximitatea geografica sau spatiul rezidential al unor locuitori maimult sau mai putin permanenti. Caracteristica definitorie pe care oatribuie Weber acestor vecinatati este fratia sau fraternitateaeconomica, adica ajutorul reciproc oferit n absenta oricarui soi de

sentimentalism. Din acest punct de vedere, mai tine sa precizezeWeber, satul societatilor agricole era o comunitate tipica devecinatate. Aceasta fraternitate ne spune Weber se manifestasub forma unui ajutor reciproc, n special atunci cnd resursele uneicomunitati domestice se dovedesc a fi insuficiente, a unui ajutorbenevol, adica un mprumut neretribuit de bunuri de uz, adica unaport de mna de lucru n caz de nevoie deosebit de urgenta. Maideparte, Weber evoca n mod explicit ideea romana de mutuum, vizndastfel implicit relatiile de dar si contra-dar n general. Fraternitatea

economica se refera deci la anumite forme de schimb si se constituieca vecinatate, adica o anumita unitate de apartenenta, n si prindesfasurarea acestor schimburi particulare. La rndul sau, unitatea deapartenenta mai restrnsa a comunitatii domestice se va defini si ea

n functie de modurile si gradele de participare/non-participare laaceste schimburi. Exemplu: satul, asa cum l stim noi

1.2. Relatia dinamica dintre unitatile domestice si vecinatati Definita prin schimburi de tipul comunismului domestic, unitatea

domestica de apartenenta trebuie co-definita permanent prin relatiile


12/34

extra-domestice cu fraternitatea economica ce defineste alta unitatede apartenenta, aceea a vecinatatii. Care, la rndul ei, se nscrie ntr-

un context mai larg de schimburiAltfel spus, orice colectivitateagricola se confrunta cu un ansamblu de activitati necesare existenteisale, care trebuiesc distribuite ntre membrii sai pentru a putea fi

ndeplinite. Aceasta distributie se face n moduri diferite, ntremembrii unei comunitati domestice (n interiorul acesteia) si ntreunitatile domestice si vecinatatea sateasca din care fac parte

Tendinta generala: cu ct responsabilitatile unitatii domestice vor fimai mari, cu att aceasta va fi mai mare (mai numeroasa, extinsa) iarvecinatatea (satul) va fi mai mic; invers, cu ct vecinatatea va preluamai multe responsabilitati (activitati de interes comun), cu att aceastava fi mai mare (mai dezvoltata) iar unitatile domestice (gospodariile)vor fi mai mici, mai restrnse. Exemplu: zadruga si obstea devalmasa(vezi cursul urmator)

2. Caracteristici generale ale comunitatilor agricole2.1. Henri Mandras:

SALBATEC TARAN AGRICULTOR1.Autonomia colect. loc completa relativa nula2.Autosubzistenta completa dublata de prod. nula

ptr. tributuri3.Specializare sarcini nula slaba puternica4.Intercunoastere da da nu5.Refuz out-sideri da ambivalent nu6.Mediere cu exteriorul nu da nu

2.2. Ethosul muncii In termenii lui Mircea Vulcanescu, acesta poate fi apreciat prin relatia

dintre osteneala (munca) si folos (produs, rezultat)

_____________ ____________ ____________ ____________

gospodar protestant marginal consumerist

_____________ _____________ ____________ ____________


13/34

5. Comunitati agricole din Sud-estul Europei(text integral nu a fost tinut curs)

a) ZadrugaZadruga este numele cu care o forma de familie extinsa a intrat n

circulatia internationala ca fiind tipic sud-slava. In limbajul curent existadoar forme adjectivale (zadruzhen, zadrugarski, etc.), acestea fiind folositecu sensul de mpreuna, laolalta, comunitar, etc. si se refera la munca, relatiide acest tip. Termenul ca atare se pare ca este o inventie culta trzie, careapare n Dictionarul lui Vuk Karadzic publicat la Viena n 1818, undedefineste o ntovarasie de casa, mai multe familii n aceeasi gospodarie

more Serbico, adica afirmat ca o specificitate etnica (vezi. Todorova, 1993).Pe de alta parte, cam n aceeasi perioada, administratia habsburgica defineste n codul sau de legi referitor la asezarile de granita din aceasta parte aimperiului o forma comunitara de gospodarie numita Hauskommunion(vezi Kaser, 1985). Imaginarul national si administratia imperialaconlucreaza astfel la definirea unei forme de organizare sociala tipica zonei.

La ce se refera acest relativ neologism ? Desi nici o singura definitienu mbratiseaza toate variantele de zadruga, aceasta poate fi considerata cuaproximatie ca fiind o gospodarie din doua sau mai multe familii biologicesau familii mici, strns legate ntre ele prin snge sau adoptiune, posednd n

comun mijloacele de productie, producnd si consumnd mijloacele lor detrai n comun si reglementnd n comun controlul proprietatii, muncii simijloacelor de trai. (Mosley, 1976, p. 19) Dificultatea de a defini zadrugavine din faptul ca, pe de o parte, grupul domestic are o componenta foartevariabila, care poate ajunge n cazuri exceptionale pna la 5o de persoane sauchiar mai mult, slujitorii fiind considerati ca facnd parte din zadruga, iar pede alta parte deoarece, asa cum se exprima unii cercetatori, zadruga este unproces (Hammel, 1975), adica poate trece prin diferite configuratii de-alungul ciclurilor de viata.

Paul Stahl distinge doua forme principale: a) prima reuneste tatal sibaietii necasatoriti; fratii se separa dupa moartea tatalui; b) a doua reunestetatal si fiii casatoriti, dar si alte rude: unchi, veri de gradul nti sau al doilea,rude mai ndepartate, dar care toate se trag din acelasi stramos. () Tatal,care este conducatorul firesc al grupului domestic romnesc, poate sa fieconducator si n zadruga bazata pe asocierea tatalui si a fiilor sai casatoriti,dar asta nu se mai ntimpla atunci cnd grupul domestic este format din maimulte zeci de persoane si din multe cupluri casatorite () (P. Stahl, 2000,


14/34

pp. 60-61). In acest din urma caz conducatorul zadrugii este ales, ierarhiacare se instituie nefiind propriu-zis una de rudenie.

Evident, aceste doua forme sunt departe de a fi identice; de ce sunt eleconsiderate atunci deopotriva ca zadruga ?Baltasar Bogisic, pornind de la distinctia dintre kuca ikonosna (grupul

domestic al unei familii mici) si kuca zadruzna (gospodaria locuita de ofamilie extinsa sau multipla) a argumentat se pare primul (n 1884) caacestea nu sunt doua morfologii sociale separate, ci faze ale evolutieiaceleiasi institutii familiale, ceea ce permite ntelegerea zadrugii n dinamicasa.

Problemele de istorie sociala pe care le pune zadruga sunt numeroase.Este ea ntr-adevar tipica pentru slavii de sud si n ce sens ? Ca familiiextinse sau multiple, evident ca nu; ele au existat pretutindeni n lume. MariaTodorova conchide astfel ca se poate considera linistit ca toate zadruga aufost familii extinse sau multiple. In acelasi timp, () nu toate familiileextinse sau multiple au fost zadruga (Todorova, op. cit., p. 158), aceastapastrnd deci o anumita specificitate a ei, nu foarte convingatoare nsa. Pe dealta parte, ct de extinsa a fost cu adevarat aceasta institutie ? Evidenteledisponibile sugereaza existenta unor anumite zone de concentratie azadrugii, care sunt nsa departe de a acoperi mai mult sau mai putin uniformspatiul sud-slav atribuit n general zadrugii. Drept care unii autori prefera sa

vorbeasca despre un tip ideal al zadrugii (Halpern si Wagner, 1984). Oricegeneralizare pare deci a fi hazardata. Aceasta depinde nsa si de vechimeaatribuita zadrugii: este vorba de o forma veche de organizare, destramata nmoduri si ritmuri diferite n zone diferite, asa cum sustine Paul Stahl, depilda, sau, dimpotriva, ceea ce se considera a fi zadruga este doar unfenomen relativ recent sau, mai degraba ciclic, aparut datorita unor factori sicontexte specifice, asa cum sugereaza Todorova, de pilda, ca ipotezaalternativa ?

Lasnd nsa deoparte aceste dezbateri, vom insista n cele de fata doarasupra a doua aspecte esentiale din punctul nostru de vedere.

Pe de o parte, o puternica ideologie comunitara a rudeniei nu poatefi negata. Comunitatea de snge este prezenta n constiinta membrilor uneizadrugi si este invocata ca explicatie a vietii n comun si ca justificare adrepturilor asupra proprietatii. (P. Stahl, op. cit., p. 60-61) Dar aceastaideologie trebuie urmarita n contextul ei mai larg si nu doar n practicilecurente ale unei zadrugi. Astfel, de pilda, sistemul de nume este foartegraitor: Grupul domestic al fiecarei gospodarii avea un patronim legat deobicei de numele ntemeietorului neamului, caruia i se poate adauga numeleconducatorului grupului. Iata cum prezinta Friedrich Krauss atribuirea


15/34

numelor unei persoane (1885, cap. III, p. 45): 1) numele de botez, Jovo; 2)numele tatalui n forma adjectivata, Jovo Petrov (Jovo, fiul lui Petrov); 3)

daca n aceeasi gospodarie sunt mai multe persoane care se numesc JovoPetrov, se adauga numele bunicului n forma adjectivata, Jovo PetraMarkova (Jovo, fiul lui Petro, fiul lui Marco); 4) se adauga apoi numelecasei; daca acest nume este Jancovic, numele lui Jovo devine Jovo PetraMarkova Jancovica (Jovo, fiul lui Petro, fiul lui Marco, din casa Jancovic);5) se adauga n sfrsit numele fratriei, Jovo Petra Markova JankovicaKovacevica (Jovo, fiul lui Petro, fiul lui Marco, din casa Jancovic, din fratriaKovacevic). Sistemul de nume este caracteristic; n afara de numele debotez care este personal (si chiar si aici normele traditionale fac sa fie purtatenume legate de ale stramosilor), toate celelalte sunt clasificatoare si suntfolosite potrivit cu mprejurarile n timpul carora sunt evocate. (idem, pp.59-60) In alt registru, Maria Todorova aminteste de modul n care taranii

nsisi se refereau la zadruga: Dupa cum am mai spus, termenii cei maiobisnuiti (n Bulgaria, n. n.) erau cei de kuca (casa) sau celjad(copii, lot) sierau aproape invariabil precedati de adjective precum velika sau goljama(mare). In mod cert, pentru oameni marimea zadrugii era o caracteristicaimportanta si pare nendoielnic ca aceasta trebuie luata n consideratie, chiardaca nici un criteriu cantitativ strict nu poate fi dedus de aici. (Todorova,op. cit., p. 146) In sfrsit, sa mai amintim si de Hammel, pentru care o

ideologie care permite adoptarea organizarii familiilor comunale (joint-families) constituie unul din factorii esentiali n explicarea fenomenuluizadruga (Hammel, 1975, p. 148). Pe scurt, apartenenta pare a fi gndita nprincipal n termeni de rudenie iar frontierele se formeaza n mare masuradupa criterii de rudenie.

Pe de alta parte, aceste unitati de rudenie tind sa-si distribuie ninteriorul lor majoritatea sarcinilor ce decurg din gestiunea si folosintaproprietatilor pe care le detin. Acestea sunt alcatuite din patrimoniulereditar al gospodariei (...) (si din) drepturile sale asupra partilor comunitareale teritoriului (komunica), care apartin unor neamuri, unor fratrii, unorsate, unor triburi (P.Stahl, op. cit., p. 68). Tot acest patrimoniu esteinalienabil iar transmiterea lui nu are legatura cu moartea si casatoria, ci seperpetueaza n interiorul unitatii domestice de rudenie atta vreme ct aceastaexista. Proprietatea se mparte n mod egalitar ntre frati doar cnd se spargeo zadruga sau, ceea ce revine la acelasi lucru, o familie tnara nu (mai) vreasa locuiasca n aceeasi unitate rezidentiala cu parintii barbatului. In interiorulacestor unitati domestice, cu ct grupul e mai numeros si proprietatea sa maiimportanta, cu att apar mai multe specializari. Daca animalele sunt trimise

n departare, pe proprietatile comune, le conduce unul dintre membrii


16/34

zadrugii, nsotit (sau nu) de nevasta lui; ei sunt numiti baca si bacica(...), nume luate de la pastorii aromni. Membrii unui grup pot sa se

specializeze ntr-o meserie, olaritul de exemplu, si sa lucreze n aceastacalitate pentru grup, dar si pentru straini. Se cunoaste cazul acelorpecalbari, persoane plecate n departare pentru a munci si care continua saapartina grupului domestic de origine cu care mpart cstigurile; odata

ntorsi, ei sunt primiti ca membri cu drepturi depline. Zadruga din regiuneaMetohjia studiata de Milisav Lutovac (1935, p. 38) prezinta o specializare

mpinsa pna la limita: Fiecare treaba este atribuita unui specialist;apicultorul, plugarul, pastorii (exista unul pentru vitele mari, unul pentru oi,unul pentru capre), munteanul, comerciantul, gospodina, etc., toti si au aicilocul lor. In acest fel treburile sunt facute rapid si la timpul dorit. (P. Stahl,op. cit., p 63) La rndul sau, Hammel este de parere ca trebuie sarecunoastem ca agricultura, combinata cu turmele de oi si cresterea porcilor,cum era de obicei cazul, era o sarcina pentru un grup mai larg dect o familienucleara, mai ales o familie nucleara tnara. Acesti factori si cerintele deaparare si de defrisare a unor noi terenuri n anumite zone, si servitutilemilitare si economice n altele, au tins sa pastreze familia extinsa.(Hammel, 1968, p. 19)

Bazndu-se si pe corelatia stabilita de Nimkoff si Middleton pe unesantion de 549 de societati ntre tipuri de familie si tipuri de economie

(familiile extinse sunt tipice pentru societatile cu economii mixte deagricultura si crestere a vitelor), Todorova merge mai departe si urmaresteaceasta teza n istoria agrara a Balcanilor, evidentiind factorii si contextelecare au dus la schimbari sistematice ale raportului dintre cultivareapamntului si cresterea vitelor. Ea ajunge astfel la concluzia ca zadrugapoate fi vazuta nu ca o supravietuire arhaica, ci ca dezvoltarea unui raspunsnou (sau ciclic) la provocarile create de noi conditii (Todorova, op. cit., p.156). Altfel spus, interpretarea alternativa ar fi aceea a unor adaptaridinamice ale grupului domestic la presiuni economice diferite, n spetalargirea acestuia n conditiile unei economii nevoite sa combine agriculturacu cresterea vitelor.

Dar taranii romni s-au confruntat exact cu acelasi tip de probleme ncontexte foarte asemanatoare ! De ce nu exista atunci si pe teritoriulRomniei zadruga, se ntreaba pe buna dreptate Daniel Chirot ?

b) Obstea devalmasa si satele umblatoare pe mosiSa aruncam deci o privire asupra istoriei sociale a satelor romnesti, n

speta asupra caracteristicilor si evolutiei obstei devalmase, asa cum o


17/34

cunoastem n primul rnd din cercetarile fundamentale ale lui Henri Stahl nacest domeniu.

Respingnd teoriile inaugurale ale descalecatului, H. Stahl propuneo alta ipoteza, care porneste de la stravechi organizatii sociale gentilice,care se sparg, teritorializndu-se si continua apoi a se fragmenta n obstisatesti, apoi n cete si sfarsesc printr-un proces de autonomizare agospodariilor familiale (H. Stahl, 1959, vol. I, p. 55). Pe aceasta linie, Stahlva identifica apoi doua tipuri mari de organizare sateasca, aflate ntr-osuccesiune istorica ntre ele: satul arhaic si satul evoluat.

Satul arhaic este un sat cu o obstie democratica egalitara, vagcolorata gherontocratic, cu o populatie omogena alcatuita exclusiv dinbastinasi, formnd o singura ceata nchisa nebastinasilor, folosind trupul demosie n devalmasie absoluta, prin stapniri locuresti si, exceptional, pesuma de stnjeni, pe baza unei economii naturale, dominata de folosireaprin munca directa a pamntului, n tehnicile primitive ale defrisarilor sidestelenirilor permanente. (idem, vol. II, p. 9) Comparativ cu ce se va

ntmpla mai trziu, satul arhaic poate fi considerat satul unei devalmasiidepline. Trupul de mosie, stapnit n devalmasie de obstea sateasca, este

mpartit n doua zone, prima cuprinznd terenuri puse n exploatare doar prinactivitati de folosinta temporara, cealalta referindu-se la terenuri nexploatare permanenta. In satul arhaic, prima zona era net predominanta.

Satele evoluate sunt satele umblatoare pe mosi, n care aceastadevalmasie deplina se sparge, obstea mpartindu-se si ea pe cete. Este un tipde sat cu o obstie nlauntrul careia s-au produs diferentieri de avere, cudrepturi inegalitare, expresie a unei populatii scindate n cete multiple sicategorii sociale diverse, cei bogati ncepnd sa domine asupra celorlaltimembri, cu interese antagonice, puternic invadata de nebastinasiaccaparatori locali, care si intemeiau drepturile nu pe bastinasie, ci pecontracte, ducnd o apriga lupta sociala pentru acapararea veniturilor si afondului de teren valmas, pe baza unei economii de schimb si a unor tehnicide lucru permitnd exploatarea an de an a acelorasi terenuri. (idem, p. 10)Tipic pentru acest gen de organizare este asa numitul sat umblator pe mosi,pe care H. Stahl l caracterizeaza n felul urmator: a) existenta unui hotar,adica a unui patrimoniu colectiv satesc; b) organizarea unei obsti dedevalmasi, cuprinzatoare de mai multe cete, n forma unei spite de neamcomune, n care, dintr-un stramos, curg ctiva batrni, ceata simbolizataprin batrn fiind la rndul ei subdivizata pe frati mici, etc.; c) o organizarea stapnirii patrimoniului satesc de cote parti inegale; d) o proportionalizare acotelor parti potrivit ncrengaturilor spitei de neam (idem, vol. I, pp. 66-67).


18/34

O privire asupra legendelor eroului eponim, ntemeietor de sat, nepoate ajuta sa ntelegem mai bine cum s-au petrecut aceste transformari.

Consecvent cu respingerea ipotezelor descalecatului, Henri Stahl respinge siideea ca aceste legende, a caror memorie o mai gasim si astazi n numeroasesate, ar fi pur si simplu memoria folclorizata a originii reale a satului.Dimpotriva, arata Stahl, nti au avut loc toate aceste schimbari sociale,

ndelungate si variate, binenteles, si de abia dupa aceea s-a nascut legenda.Altfel spus, nti s-a schimbat substantial raportul dintre zona I si zona II ncadrul patrimoniului colectiv satesc, terenurile n exploatare permanentadevenind ereditare si astfel posibil de a fi nstrainate unor acaparatorilocali prin contracte dar si nrudiri strategice, uneori fictive; apoi, n maremasura ca o reactie de aparare mpotriva acestei disolutii, drepturile unorgrupuri de bastinasi sunt recunoscute ca drepturi de acum inegalitare dar cuconditia sa fie pastrate n interiorul acestor grupuri, deci sa nu mai fiealienate unor acaparatori si nebastinasi. In aceste conditii, asa cumremarca Daniel Chirot, situarea individului n cadrul genealogiei satului eracruciala (Chirot, 1976, p. 142), apartenenta la un neam mare sau vechiasigurndu-i cote superioare de mostenire. Stabilirea acestor grupuri si acotelor parti la care vor avea dreptul dureaza si uneori poate face obiectulunor renegocieri n timp (n obstea Cmpulungului, de pilda, al 42-lea moseste introdus de abia n secolul XIX). Cristalizarea cutumiara a acestei

repartitii are loc sub forma ncrengaturilor de neam, care stabilesc acestegrupuri si drepturile lor relative. aceste sate se generalizeaza la unmoment dat al istoriei lor, la o anumita faza de dezvoltare si anume nmomentul n care din punct de vedere social este necesara si posibilatrecerea de la o devalmasie globala sateasca, la o devalmasie pe gruperestrnse de familie. Cu alte cuvinte, spitele de neam care apar la un anumemoment al dezvoltarii devalmasiei satesti nu sunt altceva dect legende

juridice etiologice si atta tot. (idem, vol. II, p. 71) Astfel, fenomenulbiologic al spitei face loc unui fenomen pur juridic. Fiecare neam estereprezentat printr-un mos sau batrn. Dupa lungi tatonari, se fixeaza definitivnumarul acestor batrni. Legenda etiologica se naste apoi si netezeste toateaceste asperitati. (H. Stahl, 1938, p. 565)

Faptul ca mpartirea pe mosi era, n esenta, un calcul de dreptcutumiar si nu memoria unei genealogii reale o ilustreaza aproape caricaturalexistenta unor sate umblatoare pe fractiuni de mosi, de pilda 9 mosi si

jumate. De asemenea, faptul ca aceasta mpartire pe neamuri devine utilaacolo, cnd si n masura n care obstea devalmasa nu mai functioneaza estesustinut si de inexistenta unor legende eponime n zone precum Vrancea,


19/34

unde obstile au functionat pna trziu, n prima jumatate a secolul XX (H.Stahl, 1940, vol. I, pp. 131-132)

In concluzie, din perspectiva dezvoltarii generale a satului, constatamo graduala marire a zonei a II-a n defavoarea zonei I, att ca suprafata ct sica pondere economica (idem, vol. II, p. 12). In momentul n care zona a II-a devine predominanta, principiile generale pe baza carora este organizat

ntreg satul vor deveni si ele ereditare (idem, vol. II, p. 13), altfel spus,proprietatea gospodariei si transmiterea egalitara a acesteia ntre urmasi vordeveni dominante.

Care erau, n aceste conditii, responsabilitatile gospodariei si care celeale obstei, adica ale satului n ansamblul sau ?

Sa reluam aceste descrieri din perspectiva comparatiei cu zadruga.In primul rnd, n cazul satelor romnesti, criteriul teriorial pare sa fi

fost originar sau n orice caz anterior satelor evoluate, el putnd sa sepastreze aproape ca atare vreme ndelungata, ca n cazul exceptional alVrancei. Satul ca atare se ntemeia pe un trup de mosie, realitate juridicasuperioara oamenilor care l foloseau. Acest trup de mosie are un netedcaracter de stravechime. Tara ntreaga se afla astazi nca mpartita nasemenea trupuri de mosie traditionale, cari ramn pentru totdeauna legate depeisajul cmpurilor, prin delimitarile facute pe teren si prin toponimie. Inciuda tuturor prefacerilor suferite de-a lungul istoriei, trupul si pastreaza

individualitatea afirma Henri Stahl (1938, p. 567). Mai mult dect doarexistenta fizica a trupului de mosie, aceasta proprietate devalmasansemna, n fapt, munca n comun si mpartirea rezultatelor acestei munci(P. Stahl, op. cit., p. 191). Notiunea juridica de proprietate este deci

nlocuita printr-un fapt, anume: prestarea muncii n colectivitate. (H. Stahl,1953, vol. II, p. 123) Iar aceasta colectivitate poate fi ntreaga obste alocalitatii, posednd n devalmasie trupul de mosie al satului, neamurile eiacreditate ca bastinase sau doar gospodaria. In cazul gospodariei, relatiiledevalmase de proprietate functioneaza pe toata durata existentei acesteia,facnd foarte relagtiva notiunea de mostenire: Mostenirea joaca un rolminim, cel putin n trecut. Obligatia de a nzestra n timpul vietii tatalui esteatt de puternica, nct era dificil de schimbat si ea s-a practicat pna lacolectivizarea pamntului, n pofida codurilor de legi moderne (P. Stahl, op.cit., p. 137). Pna n prezent, membrii gospodariei romnesti continua sa fieproprietarii indivizi ai bunurilor gospodariei ca unitate de co-rezidenta nmasura n care muncesc mpreuna si mpart mpreuna rezultatele muncii lor.

In alta parte, Stahl precizeaza faptul ca satul devalmas este oasociatie de gospodarii familiale, pe baza unui teritoriu stapnit n comun, ncare colectivitatea ca atare are drepturi anterioare si superioare gospodariilor


20/34

alcatuitoare, drepturi exercitate printr-un organ de conducere denumitobstie. (H. Stahl, 1959, vol. II, p. 25) Aceasta este o forma de conducere

la nivelul localitatii (uneori mai larg, n cazul federatiilor de obsti),caracterizat printr-o democratie primitiva, n care toti gospodarii afarade nebastinasi si, uneori, de femei au drept egal de vot, acesta devenindproportional de abia n satele evoluate.

Satul ca unitate teritoriala va fi apoi acela care se va confrunta cugenul de probleme invocate n cazul zadrugii si nu vreo forma sau alta deunitate de rudenie care, desi existente, se subordoneaza obstei generale asatului. Satul, ca unitate comunitara, va fi acela care va distribui sarcinile

ntre membrii obstei pentru a face fata acestor probleme, si nu o unitate derudenie inevitabil mai cuprinzatoare. Este ceea ce acelasi Henri Stahlnumeste mandatarii satului: Obstia da astfel unuia sau mai multor obsteniun vechilet, delegnd o parte din puterea pe care o detine. Caracteristicaacestor mandate este faptul ca snt ntotdeauna limitate ca obiect si ca duratasi n acelasi timp snt oricnd revocabile, obstia rezervndu-si un drept de acontrola, permanent si direct, felul n care vechilii sai executa sarcina ce li s-a dat. (idem, vol. II, p 39) Din rndul acestor mandatari ai obstei se vorselecta cu timpul functionarii satesti, oficializati apoi de Regulamenteleorganice.

Acelasi gen de specializare descrisa n cazul zadrugilor mai mari o

regasim astfel n cazul obstilor romnesti, cu vacarul, padurarul, jitarul,pomojnicul, etc. lor, toti mandatari ai satului. De unde si concluzia luiChirot: n Romnia satul ca un tot era comunal si nu familia extinsa. ()Cu alte cuvinte, satul comunal romnesc trebuie vazut ca o alternativafunctionala la zadruga si prin existenta sa a facut inutila dezvoltarea unorzadrugi. (Chirot, op. cit., pp. 141-142) Aceasta revine, n termenii luiMargaret Mead, la a spune ca apartenenta la sat si responsabilitatile satuluisunt accentuate mult mai mult dect apartenenta si responsabilitatile derudenie1. Aceasta explica si de ce n cadrul satului, familiile erauconsiderabil mai mici dect n zonele cu zadruga. (idem, p. 141) Paul Stahlaminteste la rndul lui ca ceea ce deosebeste gospodaria traditionala a

1 Aceasta relativa diferentiere n distribuirea responsabilitatilor poate fi ilustrata si altfel. In cazul uneizadrugi, P. Stahl aminteste faptul ca membrii sai sunt responsabili n mod colectiv de faptele fiecaruia ;astfel, capul grupului trebuie sa plateasca pagubele provocate de oricare dintre ei. (P. Stahl, op. cit., p.69). Dimpotriva, n cazul romnesc, Cristina Codarcea aminteste ca statul putea judeca si pedepsi un sat

ntreg, evocnd n acest sens si originea cunoscutei expresii i-a prins cu mortun papusoi. Aceasta serefera la faptul ca un sat pe teritoriul caruia era gasit un mort putea fi pedepsit n ansamblul sau dacaadevaratul criminal nu era identificat. Drept care se putea ajunge la situatia macabra n care mortul eramutat de pe un teritoriu pe altul pentru a evita pedeapsa (Codarcea, 2002, p. 49). Ambele situatii suntsemnificativ diferite de aceea existenta n Vecinatatile sasesti, unde, dupa cum vom vedea, fiecare individera dator sa plateasca comunitatii o amenda proportionala cu gravitatea delictului comis.


21/34

slavilor din sud de cea a vecinilor romni () este n primul rnd compozitiagrupului domestic. Intr-adevar, la romni grupul domestic este bazat pe

existenta unui singur cuplu casatorit cu copiii sai necasatoriti; n zadrugaeste vorba totdeauna de mai multe cupluri casatorite. (P. Stahl, op. cit.,p.60)

Cum ramne cu neamurile atunci si care mai este rolul lor n satulcomunitar ?

Chirot le considera n mod abuziv tot un fel de familii largite(extended families), ceea ce ar contraveni celor spuse mai sus. Pentru a

ntelege particularitatea acestei forme de rudenie, trebuie sa pastram n minteprecizarea fundamentala pe care o face Paul Stahl (op. cit.) si anume caneamul, ca structura de rudenie, clasifica mai nti pamnturi si apoi oamenii

n functie de acestea. El este deci la origine o fictiune juridica, luatabinenteles n serios si organiznd apoi ansamblul relatiilor sociale. Neamuleste, ca sa spunem asa, o rudenie selectiva pe criterii de proprietate, un soide rudenie de pamnt ceea ce nu exclude nsa, binenteles, existenta reala aunor relatii de filiatie.

Rezumnd, s-ar parea ca zadruga si obstea devalmasa, privite fiecare n dinamica lor adaptativa, privilegiaza doua solutii complementare pentruacelasi tip de probleme: o tendinta de dezvoltare a unitatii domestice, atuncisi ct o cer conditiile, n primul caz; o tendinta de accentuare a apartenentei

si responsabilitatilor satului, cu reducerea corespunzatoare a unitatilor saledomestice, n al doilea caz. Aceasta relatie invers proportionala ntrecomunitatea domestica si comunitatea de vecinatate pare a fi confirmatasi de constatarile lui Traian Stoianovich, care constata, pe baza unor datestatistice din Serbia secolului XVIII, ca n regiunile cu cea mai redusa talie aasezarilor, gospodariile erau cele mai mari, n timp ce spre est, undepredomina agricultura, asezarile deveneau mai mari iar gospodariile maimici, familiile extinse fiind o raritate (Stoianovich, 1980). Relund aceastarelatie mai degraba morfologica n termenii sugerati mai sus, am putea spuneca, n conditiile comune ale unei complementaritati ntre o parte comunitarasi devalmasa si o parte patrimoniala a unitatilor domestice, modalitatilelegitime de distribuire sociala a accesului si folosirii resurselor disponibile seface: fie prin concentrarea relatiilor de proprietate n cadrul unitatilordomestice si astfel dezvoltarea acestora si a comunismului lor domestic; fieprin distribuirea comparativ superioara a relatiilor de proprietate la nivelulunitatilor proxime de vecinatate si dezvoltarea n consecinta a acestora si afraternitatii economice specifice lor, cu reducerea corespunzatoare si relativaa rolului gospodariilor alcatuitoare. Ambele variante par a fi nsa extreme ale


22/34

unui sistem adaptativ de transformari si nu forme morfologice stabile sietnice.

c) VecinatatileSa aruncam acum o scurta privire comparativa asupra unei forme de

organizare sociala ntlnita tot n tara noastra, dar care este semnificativdiferita si este proprie populatiei sasesti. Este vorba despre asa-numiteleVecinatati sau Vecinii (a nu se confunda cu simplul fapt al existentei unorrelatii de vecinatate), cum au fost ale adoptate n romna, ca traducere agermanuluiNachbarschaft.

Prin ce sunt acestea diferite ?Originea Vecinatatilor trebuie cautata n diferitele forme de corporatii

funerare, de Fraternitas, etc. existente n traditiile occidentale medievale, pecare se pare ca sasii le-au adus cu ei la stabilirea lor pe teritoriulTransilvaniei. Ele s-au dezvoltat de pe la nceputul secolului XVI, strnslegat si de raspndirea protestantismului, initial n orase dar patrunznd apoisi n lumea rurala. Tipic sasesti, acestea au ramas ca atare pna pe la 1781,cnd reglementarea imperiala impusa de Concivitas a fortat o anumitaalcatuire etnica mixta a localitatilor. Aceasta este si perioada aparitieiprimelor Vecinatati romne, ncurajate de Imperiul Habsburgic din motiveadministrative si avnd initial un conducator (tata de Vecinatate) sas.

Ceea ce este nsa esential din punctul de vedere al celor de fata estefaptul ca Vecinatatile erau organizate dupa un criteriu explicit si exclusivteritorial, toate gospodariile unei strazi sau ale unei parti din strada, cndaceasta era foarte lunga alcatuind o astfel de Vecinatate. Unitatea dereferinta nu este deci nici una de rudenie, nici una devalmasa deapartenenta la o colectivitate posednd n comun un trup de mosie, ci unaspatiala aproape administrativa, delimitnd unitati de proximitate cu regulistricte n interiorul lor si relatii determinate ntre ele precum si cu institutiilesupraordonate (biserica, administratie, etc.). In rest, sarcinile si problemedomestice si de fraternitate economica cu care se confruntau membriiVecinatatilor erau, n esenta, aceleasi cu cele ale altor comunitati taranestidin zona.

Principalele caracteristici ale Vecinatatilor dincole de variatiile lorn timp si spatiu ar putea fi considerate urmatoarele2: Vecinatatile sunt forme de organizare spatiala, delimitndu-se astfel

att de comunitatile de rudenie ct si de cele devalmase. Ca asocieri degospodarii, ele sunt conduse de un tata mare de Vecinatate ales prin

2 Pentru mai multe detalii vezi V. Mihailescu (coordonator), Vecini si Vecinatati n Transilvania (2002)


23/34

rotatie dintre membrii Vecinatatii, ajutat de un tata mic de Vecinatate, carede regula i va succeda, si de un casier. Sotiile primilor doi, numite mama

mare/mica de Vecinatate au si ele anumite roluri determinate n cadrul unorevenimente ale Vecinatatii; Exista un soi de apartenenta formala la Vecinatate, fiecare nou

membru trebuind sa solicite acceptarea lui ca membru, aceastafacndu-se ntr-un cadru ceremonial cu ocazia ntrunirii anuale a

ntregii Vecinatati, cnd noilor veniti li se prezinta drepturile si ndatoririle oricarui membru. De asemenea, n principiu, oricemembru poate sa decida iesirea lui din Vecinatate, desi, asa cum arataAnnemie Schenk, viata n afara Vecinatatii era de neimaginat pentruun sas (Schenk, 1995);

Exista un soi de normativitate scrisa a fraternitatii economiceninteriorul Vecinatatii. Astfel, principalele ndatoriri reciproce alemembrilor Vecinatatii sunt stabilite n scris prin statutul Vecinatatii,act esential, care este pastrat n lada Vecinatatii si transmis de la untata de Vecinatate la urmatorul si citit noilor membri la ntrunireaanuala;

Exista un soi de contabilitate a moralei, de asemenea stabilita nscris n cadrul statutului si care prevede amenzile specifice(Bussgeld) pe care orice mebru al Vecinatatii trebuie sa le plateasca n

ziua de judecata (Richttag) pentru nerespectarea diferitelor ndatoriri specifice, suma fiind considerata ca proportionala cugravitatea culpei. Prin aceasta plata, membrul Vecinatatii esteconsiderat ca fiind absolvit de pacate binenteles cu conditia sa nupersiste n repetarea lor, caz n care poate fi exclus, n principiu, dinVecinatate. Pe lnga o monetarizare a vinei, avem de a face si cu odeosebit de semnificativa individualizare a responsabilitatii;

In sfrsit, cel putin n ultima vreme, exista o anumita transferabilitate a responsabilitatilor. Astfel, de pilda, cea mai importantaresponsabilitate a Vecinatatii a ramas pna n ziua de astaziorganizarea funerariilor pentru membrii sai decedati. La acesteaparticipa cel putin cte un reprezentant al fiecarei gospodariialcatuitoare, fiecare avnd de ndeplinit, prin rotatie, anumite sarciniprecise. Nendeplinirea lor este considerata o vina si se sanctioneazaprintr-o amenda corespunzatoare. Exista nsa si posibilitatea ca unindivid caruia i vine rndul pentru o astfel de sarcina n cadrulVecinatatii sa plateasca pe alt membru sau chiar pe cineva din afara ca sa o realizeze n locul sau.


24/34

Vecinatatea ca un tot constituie de asemenea o unitate de serviciicomunitare, n beneficiul membrilor sai, al bisericii, al localitatii, sau

chiar al comunitatii etnice a sasilor n general.Cu aceste caracteristici, puternic ancorate si n protestantism,comunitatea Vecinatatii dezvolta ntr-o mai mare masura orientareaorganizationala : din punct de vedere al continutului sau, fraternitateaeconomica nu este semnificativ diferita de aceea ntlnita n alte forme deorganizare a societatilor taranesti din zona, dar regulile ei de reciprocitatesunt prescriptii precise si scrise, ceea ce i limiteaza mult caracterul difuz;membrii Vecinatatii sunt embedded n grupul lor de apartenenta, ca si oricealt taran, dar exista, virtual cel putin, optiunea intrarii si posibilitatea de exit,astfel nct, atunci cnd conditiile istorice o vor permite, aceasta virtualitatese va transforma relativ firesc n act; n sfrsit, desi gospodariile si pastreazaindividualitatea si proprietatea lor, ceea ce le defineste n mare masura esteasocierea lor rationala n unitatile supraordonate ale Vecinatatilor.

Dincolo de perioada si masura n care au fost impuse pe linieadministrativa, Vecinatatile au fost adoptate si de catre romni, dar ntr-unmod selectiv, mai mult ca mod de organizare recunoscut ca fiind maieficient a unora dintre activitatile comune de fraternitate economica.Astfel, de pilda, organizarea stricta de catre Vecinatatile sasesti a tuturoractivitatilor presupuse de nmormntare va fi luata drept model n numeroase

colectivitati romnesti, permitnd astfel o anumita rationalizare aceremonialului. Cu o rezerva esentiala nsa: Vecinatatea ajuta familia lanmormntare, dupa cum ne explica o romnca, n timp ce la sasi Vecinatateapractic nlocuieste familia n organizarea activitatilor de nmormntare.Dupa 1990, aceasta activitate a Vecinatatii s-a putut transforma aproapefiresc dintr-un element de fraternitate economica n cadrul uneicomunitati, n organizatii comunitare explicite de servicii funebre.Vecinatatile au putut fi utilizate de asemenea pentru institutionalizarea unornchideri interne aparute n noul context: n unele sate, elitele vechi s-auorganizat ntr-o Vecinatate a lor, nemaitinnd cont de criteriul originar alproximitatii, dupa cum viniturile, desi acceptate n principiu n sat, s-auorganizat n Vecinatati ale lor pentru a-si marca identitatea si a-si aparapozitia n comunitate.

Revenind asupra acestor cazuri mai mult sau mai putin diferite, putemsa spunem ca fraternitatea economica proprie oricarei societati locale3, senegociaza diferit n functie de repartitia specifica a rolurilor ntre unitatile

3 Intelegem prin societate locala o colectivitate ocupnd un teritoriu definit si relativ limitat de resurse sischimburi si organizndu-si existenta n si prin raportare la acest teritoriu.


25/34

elementare ale comunitatilor domestice si cele supraordonate alecomunitatilor de vecinatate. Cele trei cazuri evocate sunt si trei tipuri

relativ distincte de geografie sociala de referinta la care recurg n modpreferential societatile locale pentru rezolvarea unor probleme relativcomune. Plasticitatea si adaptarea acestor forme de organizare la cerinteeconomice specifice, precum relatia dintre agricultura si cresterea vitelor,invocata de Maria Todorova, este fara doar si poate importanta si constituieun factor determinant n geometria variabila n timp si spatiu a acestora. Nutrebuie subevaluat nsa nici rolul acestor geografii sociale, cu frontierelelor specifice ntre unitati de apartenenta, care constituie solutii strategice delunga durata, la care localnicii tin si pe care tind sa le reproduca cutumiar

n masura posibilului. Dupa cum remarca si Max Weber, exista si relatiainversa, care face ca economia sa suporte ea nsasi influenta unor legistructurale proprii comunitatii n cadrul careia se dezvolta. In ceea cepriveste stabilirea momentului cnd si modului cum aceasta se produce, esteimposibil de a formula n aceasta privinta o regula generala de a anumitacuprindere. (Weber, op. cit., p. 54) Anumite reactii comunitare conservator-particulare la contexte economice mult mai generale apar nsa frecvent. Inacest sens, H. Stahl constata n anii 30 ca un veac ntreg, satenii n-au facutaltceva dect sa rastalmaceasca n duh devalmas toate reformele statului si,paradoxal, seria de mproprietariri cari au urmat nu au dus la o ntarire a

spiritului de proprietate individual, ci dimpotriva la ntarirea credintei ntr-odevalmasie a tuturor pamnturilor tarii, din care ei, satenii, aveau dreptul safoloseasca dupa nevoie, evident platind impozite si dijma. (H. Stahl, 1938)Poate ca astfel se explica si faptul ca, odata venit timpul valorizarilornationale, srbii, de pilda, vor proclama zadruga ca institutia lor prototipica,

n timp ce referinta echivalenta a romnilor va fi satul ca atare, leagan siesenta a romnitatii chiar daca nici zadruga, nici satul, asa cum erau eleconstruite ca imagini identitare, nu prea mai existau n realitatea vietii rurale.Dincolo de satul iluminist al superstitiilor, poate cel mai bine ilustrat deScoala Ardeleana, imaginea dominanta n cultura noastra este aceea a satuluiromantic al traditiilor patrimoniale. Dar chiar si cnd abordarea se vrea unapur si militant pozitivista, ca n cazul Scolii sociologice de la Bucuresti, satulramne referinta modului de viata tipic al poporului romn, n asa masura

nct Gusti va milita pentru stiinta natiunii bazata pe stiinta satului (Gusti,1938, p. 41). In sfrsit, Vecinatatea a fost considerata n asa masura ca tipicsaseasca nct a constituit un obiect preferat si exclusivist de studiu pentrumulti cercetatori germani, ramnnd nsa profund neglijata de catre ceiromni, desi societatea transilvana este greu de nteles fara cunoastereaVecinatatilor.


26/34

Aceasta repartitie mai mult sau mai putin particulara a relatiilor deproprietate si a responsabilitatilor ntre unitatile de apartenenta ale

societatilor locale nu este nsa niciodata una permanenta si perfect stabila,chiar daca n multe cazuri ea ajunge sa fie considerata arhetipala pentru onatiune sau alta.

Pe de o parte, ea este obiectul unor conflicte si negociere internepermanente, legate de cele mai multe ori de drepturile de proprietate (sirelatiile ce decurg din acestea) ale unitatilor domestice si ale acestora nraport cu cele devalmase ale colectivitatii teritoriale mai largi. Cazuldestramarii obstilor devalmase prin pretentiile tot mai mari si renoiteperiodic asupra pamnturilor devalmase din zona I si luarea n stapnireereditara de catre gospodarii este ct se poate de semnificativa n acest sens.Procesul este similar n multe privinte cu cel din zona sud-slava, undeterenuri altadata comunitare devin treptat terenuri arabile si formeazabastina grupurilor satesti sau familiale. (P. Stahl, op. cit., p. 80) Drepturileindividuale ale gospodariilor si cele devalmase ale comunitatii satesti suntrenegociate apoi permanent, tinnd cont si de schimbarile sociale, politice sieconomice care survin. Astfel, de pilda, chiar si n satele de clacasi, unde numai putea fi vorba de nici un fel de autonomie de obste, aceste reglementarireapar sui generis. Se pare ca temeiul vietii clacasesti, interne, adica aclacasilor ntre ei dupa ce dasera boierului ce era a boierului, era aceeasi

devalmasie care statea drept temei vietii razasesti. Foarte trziu, dupaexpropierea de la 1864, dupa mproprietarirea individuala a clacasilor ()acesti clacasi au continuat a trai n devalmasie. (Stahl, 1938, p. 568) Maimult, despartirea si individualizarea unitatilor domestice, eventual sub formafamiliilor nucleare, nu nseamna neaparat renuntarea la toate formeleprecedente de proprietate devalmasa si viata comunitara. In acest sens, P.Stahl relateaza cazuri din Macedonia, unde, desi fiecare frate avea casa sa,unde traia cu propria sa familie, mncarea se pregatea pentru toti ntr-o micabaraca si copiii erau crescuti n comun (P. Stahl, op. cit., p. 67).

Periodic, tensiunile si renogocierile care le nsotesc sunt armonizate nreglementari noi sau renoite, de natura sa garanteze, pe ct posibil, paceasociala. Impartirea pe spite de neam si stabilizarea satelor umblatoare pemosi sunt un exemplu n acest sens. Evolutia statutelor de Vecinatate, subcontrolul bisericii si n conformitate cu interesele ntregii colectivitati etnicea sasilor, este graitoare si ea pentru schimbarea raporturilor din interiorulcolectivitatii sasesti. Asemenea ntelegeri sunt nsa mult mai frecvente sipunctuale.Pe de alta parte nsa, aceasta repartitie a relatiilor de proprietate si aresponsabilitatilor ntre unitatile de apartenenta ale societatilor locale nu este


27/34

doar opera interna a acestora si nici doar rezultatul unor adaptari laconstrngeri externe, ci poate fi si obiectul unor presiuni externe explicite

ntr-un sens sau altul. Din motive administrative, mai ales fiscale, dar similitare, etc., guvernarile imperiale au fost interesate adesea n mentinereasi/sau promovarea unor unitati sociale mai largi. Asa s-a ntmplat cuzadruga, asa s-a ntmplat cu Vecinatatea, etc. In cazul romnesc, obstea afost si a continuat sa fie multa vreme un subiect colectiv n relatiile cudomnia.


28/34

6. Chestiunea agrara n Romnia1. Modele agricole

Prin model agricol ntelegem un sistem de organizare a productiei, cumna sa de lucru si capitalul sau tehnic, dar si ncadrarea sa financiarasi comerciala (Sivignon) Este rezulatul unei alegeri sociale, carepoate merge pna la impunerea unui model abstract ideologic, ca ncazul sovietic

Modelul englez: se bazeaza pe o concentrare exceptionala aproprietatii ntr-un numar redus de mini ti formarea unei categoriisociale de farmers, care gestioneaza exploatari de mari dimensiuni.Presupune eliminarea taranimii mici si mijlocii si proletarizarea

acesteia n cadrul revolutiei industriale Modelul danez: se bazeaza pe trecerea, n sec. XVIII, de la odominare cvasi-absoluta a marii proprietati senioriale la formarea uneiclase dominante de proprietari mici si mijlocii, care si organizeaza nsistem asociativ (nu nsemna colectivist!) productia si desfacerea

La est de Elba (Europa de sud-est), societatile se inspira din modeluldanez, boicatat nsa permanent de marea proprietate funciara(sustinuta n rolul sau de furnizor de cereale pentru tarileindustrializate din Vest), care ramne puternica si influenta dincolo detoate reformele agrare. Daca n Europa occidentala am asistat la

formarea pregresiva de-alungul istoriei a unei taranimi independentesi proprietara a terenurilor sale, la est de Elba acest proces a fost frnatde a doua iobagie, marea proprietate pastrnd aici o foarte mareinfluenta funciara (Maurel) Pe de alta parte, mica taranime,majoritara numeric, este sustinuta din motive politice si ideologice:Confortarea, prin reforme agrare, a acestei taranimi, era n acelasitimp un mijloc de a ntari bazele statelor-natiuni nca foarte tinere(Maurel) Vezi si importanta partidelor taraniste

2. Repere istorice

1821: revenirea la domni autohtoni si scindarea boierimii n mareaboierime, conservatoare si mica boierime, liberala 1829: pacea de la Adrianopole desfiinteaza monopolul comercial

turcesc si impulsioineaza puternic exportul de cereale spre Occident,ceea ce duce mai departe la extinderea si ntarirea latifundiilor

1864: desfiintarea clacii, abolirea iobagiei si mproprietarireaclacasilor (Cuza/Kogalniceanu). Rezulta 511.000 gospodarii cu osuprafata medie de 4,6 ha/gospodarie


29/34

1866: Legea tocmelilor agricole, impusa de locotenenta domneascadupa abdicarea lui Cuza, pentru a garanta forta de munca necesara

boierilor. Incepe a doua iobagie 1872, 1882, 1889-1893: nasprirea tocmelilor; transcrierea lor de pe

un an pe altul; se ajunge la un fel de claca continua. Legile detocmeli agricole sunt oglinda fidela a necesitatii de stat ca productiaagricola sa nu fie periclitata. Ele fac nsa dovada ca promisiunile legiidin 1864, liberarea muncii, nu au putut fi ndeplinite (Garoflid)

1907, 1908: rascoala taraneasca; modificarea legislatiei agricole sirelativa usurarea a tocmelilor

nainte de 1918 (n Tara Romneasca si Moldova): 95,4% dinexploatatii aveau sub 10 ha, nsumnd 40,5% din totalul terenurilor; laextrema cealalta, 0,6% din exploatari aveau peste 100 ha, nsumnd42,5% din totalul terenurilor

1918 Reforma agrara: exproprierea a 2 milioane ha (proprietatile depeste 100 ha) si mproprietarirea taranilor. Marii latifundiari (peste100 ha) mai posedau doar 7,8% din totalul terenurilor. Se formeaza, ntimp, si o taranime mijlocasa (de la 3,6% care aveau terenuri ntre 10si 100 de ha se trece la 7,6% n 1930)

repere statistice actuale: locul 2 din Europa att ca populatie rurala(peste 45%, fata de 22% n CE), ct si ca populatie activa n

agricultura (peste 37% n total populatie activa, n crestere dupa 1990,fata de 5,5 n CE si 1,7% n SUA); procentul n PIB din agriculturaeste de 21%, fata de 1,8% n CE

3. Caracteristici generale; implicatii politice natura comunitara a relatiilor de proprietate (duhul devalmas

Henri Stahl): subiectul reformelor l constituie comunitatile si nuindivizii: de la Moruzi si pna la 1864, tiersajul stabilea doar treimeaboierului fata de obstea satului, nu fata de membrii acestei obsti. Maimult, aceasta stare de fapt va continua si dupa 1864: Sint 27 de anide cnd legea rurala s-a aplicat si pna azi nu s-au delimitat ncaproprietatile celor mpamnteniti la 1864. Cei ce au aplicat legearurala s-au marginit a face, n fiecare sat, doua parti: parteaproprietarului si partea locuitorilor, fara a delimita locul fiecaruisatean. Astfel, azi nca satenii poseda pamnturile lor n indiviziune nota Kogalniceanu la 1906. Si situatia continua pna n secolul XX:Decretul din decembrie 1918 nu prevedea nici o dispozitie pentru

mproprietarire, care urma sa fie facuta dupa o lege speciala maitrziu. Pamntul expropriat trebuia cultivat n obste constataGaroflid la rndul sau n 1938. >>> Asa se face ca un veac ntreg,


30/34

satenii n-au facut altceva dect sa rastalmaceasca n duh devalmastoate reformele statului si, paradoxal, seria de mproprietariri care au

urmat nu au dus la o ntarire a spiritului de proprietate cidimpotriva la ntarirea credintei ntr-o devalmasie a tuturorpamnturilor tarii, din care ei, satenii, aveau dreptul sa foloseasca dupanevoie, evident platind impozite si dijma (Henri Stahl) Formulamanchesteriana si liberala a societatii cunoaste, ca principiu, olibertate desavrsita de contractare ntre doi proprietari deplini. Pentruun gnditor de scoala liberala (...) este o neputinta logica de a ntelege,necum de a admite, devalmatia ca sistem social. (...) Devalmasiaromneasca, cu drepturile ei nedeterminate si complexe, de folos lafamnt, dijma si claca, trebuia sa le apara ca un non sens

jridic.(H.Stahl) insuficienta loturilor: In conditiile noastre de clima si debuseu, de

agricultura rudimentara, productia lotului tip de 5 ha nu putea asiguraexistenta taranului. Legile agrare nu au creat tarani liberi . Aceastasituatie, de la nceput rea, a fost nrautatita nca prin dispozitiile legii.Loturile de mproprietarire erau inalienabile, dar divizibile. Rezultatula fost ca proprietatea taraneasca, care avea la nfiintarea ei o mijlociede 4,6 ha, avea la recensamntul din 1896 o mijlocie de 3,4 ha iar la1905 numai 3,2 ha constata Garoflid n 1938. Acest ciclu de

reinjectare de proprietate prin reforme agrare si erodare a propritatiiprin mosteniri si vnzari se continua pna n ziua de astazi, cndsuprafata medie pe gospodarie oscileaza tot n jurul a 4 ha: Noulcadru juridic (legea din 1992) provoaca fragmentarizarea sidezarticularea mijloacelor agricole fara a oferi o orientarerecompunerii acestora constata Beatrice von Hirschhausen-Leclerc

n 1997 Reforme agrare si nu agricole: continuitatea unei politici agrare,

centrata pe proprietate si nu a unei politici agricole, axate peproductivitate. Astfel, de pilda, Garoflid constata n 1938 ca politicaagrara a partidelor politice trebuie sa fie nlocuita printr-o politicaagricola iar Beatrice von Hirschhausen-Leclerc facea o constatareidentica n 1994: Romnia are o lege agrara, dar i lipseste o legeagricola. Miza productiva care statea la baza proiectului initial delege, s-a vazut marginalizata n favoarea unei mize funciare sociale sisimbolice care par sa fi anulat orice fel de alte considerente (idem).Altfel spus, noi v-am dat pamnt, ce faceti cu el e treaba voastra!


31/34

7. Gospodaria difuza1. Gospodaria, unitate functionala

componenta gospodariei este variabila si depinde n mare masura derelatiile cu restul vecinatatii (vezi curs anterior) gospodaria nu se identifica cu familia si, uneori, nici strict cu rudenia

(din gospodarie pot face parte si argati, etc.) gospodaria nu se identifica nici macar cu unitatea de rezidenta: unii

membri ai gospodariei pot fi plecati pe perioade mai lungi sau maiscurte, la distante mai mici sau mai mari, continund nsa sacontribuie, ntr-un fel sau altul, la functionarea gospodariei (ex:carausie, lucrul la padure, pastori transhumanti, etc.)

gospodaria trebuie privita deci ca o unitate de productie si de consum,bazata pe relatii egalitare de proprietate. Notiunea juridica deproprietate este deci nlocuita (n acest caz, n.n.) printr-un fapt,anume: prestarea muncii n colectivitate (Henri Stahl) Participantii laaceasta prestare colectiva de munca, chiar daca ea nu se facepermanent n acelasi loc (unitate de rezidenta) vor avea si drepturi nprincipiu egalitare asupra beneficiilor acestei munci

2. Gospodaria difuza2.1. Definitie: gospodaria difuza se refera la recompunerea unor forme deunitate de productie si consum ntre membri ai unei gospodarii-matca (de

origine) n conditii de deplasare sistematica a unora dintre acestia. Termenulde difuza indica relativa de-teritorializare a gospodariei ca unitatefunctionala, unii dintre membrii sai putnd sa lucreze, eventual si salocuiasca, la distante mai mici sau mai mari de rezidenta de origine agospodariei. Gospodaria difuza devine o forma relativ tipica de organizareodata cu industrializarea si migrarea unei parti a membrilor gospodariilortaranesti la oras, definitiv sau sub forma de naveta2.2.Gospodaria difuza n comunism context general: cooperativizarea si disparitia (diferentiata) a

proprietatii gospodariilor ca baza a comunismului domestic loturile n folosinta scad n suprafata de la 1000 metri patrati la 250n anii 80; destramarea relativa a relatiilor comunitare traditionale sia fraternitatii economice bazate pe acestea; industrializarea simobilitatea fortei de munca provenita de la sat

functionarea gospodariei difuze: n esenta, avea loc o redistribuire aresurselor rare prin schimburi reciproce n munca si produse: cei dela oras aduceau produse industriale si alimentare greu de procurat lasat, participau n limita posibilitatilor la muncile agricole, faceau


32/34

reparatii prin gospodarie daca erau meseriasi, participau, uneori, cubani, si luau parintii la oras pe perioada iernii, etc. In schimb luau

produse agricole (pe lnga ce consuma cnd vin, mai iau si ntr-ogeanta, brnza, carne, oua, malai, faina, aproape tot. Cenusa daca s-arlua ar lua-o si pe aia !), si lasau copiii n vacante (sapoi aducemicutii aia... Am vreo zece, i-aduce toti aicea. Le mulg lapte, le daulapte, brnza, oua, acolo, ce am si eu n batatura).

domesticirea industriei (G. Creed): la nivel macro, aceste retele deschimb sat/oras si agricultura/industrie au avut ca efect o parazitare sideturnare a activitatilor industriale n favoarea intereselorgospodariilor rurale. Exemple: furtul din ntreprinderi pentru nevoilegospodariei, concediile si absenteismul din industrie n perioadele demunci agricole, etc.

2.3. Gospodaria difuza n prezent se reiau forme de redistribuire a resurselor rare n cadrul

gospodariei difuze pe de o parte din cauza disfunctionalitatilor majoreale sistemului economiei de piata, pe de alta parte n conditiileexistentei unor noi resurse/oportunitati datorate pietii (n primul rndlibertatea comertului, a muncii n strainatate, agroturism, etc.)

prosperitatea gospodariei este data n primul rnd de diversitateasferelor de acces la resurse si, implicit, de gradul de mobilitate al

membrilor retelelor de gospodarie. Gospodariile nchise (din motivede vrsta, izolare, etc.) revin la productie domestica si schimburi nnatura, alimentnd pungile de saracie

3. Implicatii osmoza ntre sat si oras, taran si muncitor si constituirea unor forme

sociale hibride proasta functionare a institutiilor si scaderea dramatica a ncrederii n

acestea duce la replierea pe retele de ncredere interpersonala, precumgospodaria difuza; stabilizarea functionarii acestora paraziteaza sierodeaza mai departe functionarea institutiilor

deplasarea masiva a activitatilor economice din sfera economieiformale n aceea a economiei informale (aproximativ 40% nRomnia)

elaborarea predominanta a unor strategii pe termen scurt orientate spreconsum (suma totala a intrarilor de bani din munca n strainatate estemai mare dect suma investitiilor straine, dar este destinata aproapeexclusiv consumului gospodaresc investitii n case si dotari)


33/34

8. Comunitatile etnice1. Termenul si utilizarile sale

ethnos (n greaca) usaj ecleziastic, definind popoarele necrestine termenul este reinventat n secolul XX pentru a defini grupuri etnice

n contextul administrativ si politic al colonializarii la nceputul anilor 70 se trece de la grup etnic la etnicitate;

corespunde ncercarilor de explicare a noilor revendicari ale unorgrupuri urbane care si reinventeaza origini etnice n numele caroramiliteaza. Etnicitatea preia n mare masura rolul clasei sociale ngestiunea conflictelor: Comunitatea etnica este o forma alternativa a

organizarii sociale de clasa iar etnicitatea este o forma alternativa aconstiintei de clasa (Brass)2. Definitie: ntelegem prin grup etnic un grup al carui membri poseda, nproprii lor ochi si n cei ai celorlalti, o identitate distincta ancorata nconstiinta unei istorii sau a unei origini comune. Acest fapt de constiinta sebazeaza pe date obiective precum o limba, o rasa si o religie comuna, unteritoriu, institutii sau trasaturi culturale comune, chiar daca unele dintreaceste date pot lipsi (Selim Abou) etnicitatea (apartenenta etnica) este deci n primul rnd un fapt de

constiinta, care tine de semnificatia comuna a unor date obiective

(vezi si Weber despre comuniate) si nu direct de existenta acestora Ceea ce diferentiaza n ultima instanta etnicitatea de alte forme de

identitate colectiva este faptul ca aceasta este orientata spre trecut(Poutignat si Streiff-Fenart). Datele obiective care sunt invocatepentru a defini o identitate etnica pot fi utilizate ca probe doar nmasura n care se poate afirma ca apartin comunitatii respective demult, pe ct posibil de la origini

natura constructivista si nu esentialista a etnicului: existenta unuirepertoriu de elemente obiective (dintre care rasa, religia si limba sunt

fundamentale), care si capata semnificatia de trasaturi etnice doar nmasura n care sunt activate si integrate n constiinta si vointa uneiidentitati etnice. Inlocuirea, din aceasta perspectiva, a preocuparilorpentru etnogeneza cu cele pentru etnicizare. Vezi si tentatiile etnice(Mircea Vulcanescu) ale romnilor, oscilnd ntre originea romana,daca, traca, secundar bizantina, slava, etc.

conceptul de etnicitate a permis abordarea unitara a unor fenomeneprecum tribalismul din Nigeria, comunitarismul din India si conflictul


34/34

lingvistic din Canada, considerate anterior ca profund diferite sianalizate total independent

3. Fredrik Barth (Ethnic groups and boundaries, 1969) introduce perspectiva interactionista n analiza etnicitatii; accentul nu

pe identitate (un grup etnic cu particularitatile sale definitorii), ci pediferentiere (frontierele care delimiteaza apartenente etnice n si prininteractiunea dintre populatii). Principale teze:

frontierele sunt produse si reproduse de interactiuni dintre colectivitati(ex. aromnii si romnii)

frontierele sunt mai mult sau mai putin stabile (ex. basarabenii) frontierele etnice nu sunt bariere; exista posibilitatea adoptiunilor

etnice o comunitate etnica si poate schimba cultura fara a-si pierde

identitatea etnica. In acest sens, Hechter face diferenta dintreschimbare etnica (se refera la gradul de solidaritate ntre membriicomunitatii n virtutea apartenentei lor etnice comune) si schimbareculturala (care se refera la practicile sociale). Ex. practicile sociale aleevreilor s-au schimbat substantial fie si n ultimul secol fara a afectaidentitatea lor etnica

o comunitate etnica si poate schimba o mare parte a membrilor saifara a-si schimba sentimentul de apartenenta etnica

4. Identitate culturala si identitate etnica (Selim Abou) identitatea culturala: se refera la repertoriul de practici si cunostinte

disponibile pentru un individ sau o colectivitate. Cu exceptia micilorcomunitati locale nchise, depaseste totdeauna cu mult orice forma deidentitate etnica

identitatea etnica: este o selectie din repertoriul identitatii culturale cucare comunitatea etnica alege sa se identifice. Ex.: n identitateanoastra culturala intra si elemente cumane, albaneze, bulgare, etc.,care nu au fost retinute nsa n selectia identitatii noastre etniceromnesti, n timp ce altele, precum cele romane, getice, franceze, etc.ocupa un loc definitoriu. Europa s-a construit n mare masura perespingerea identitatii sale culturale arabe si redescoperirea originilorsale greco-romane o data cu renasterea

exista o dinamica necesara si sanatoasa ntre cele doua, identitateaculturala reprezentnd polul diferentierii n timp ce identitatea etnicareprezinta polul uniformizarii

comunitatea curs

Documents