comunitate

11
Jurnalul practicilor pozitive comunitare Numărul 1-2/2002 1 POLIŢIA COMUNITARĂ ÎN ROMÂNIA Prof. univ. dr. Pavel ABRAHAM Drd. Victor NICOLĂESCU Criminalitatea, ca subprodus inevitabil al funcţionării sistemului social, a constituit întotdeauna un motiv de preocupare pentru guverne şi de nelinişte pentru populaţie. Ca tendinţă, acest fenomen a evoluat continuu, atât în timp, cât şi în spaţiu, determinând, în mod corelativ, o creştere a cererii sociale de securitate, care să se concretizeze în instaurarea şi consolidarea stării de ordine publică, juridică, socială şi morală. Din păcate, instituţiile abilitate nu răspund încă într-o manieră adecvată tuturor ameninţărilor la adresa acestor valori. Incapacitatea sistemului justiţiei penale de a prelua iniţiativa în lupta cu fenomenul criminalităţii este determinată de o multitudine de factori. Sistemele de drept evoluează mai lent decât formele negative de comportament social şi nu sunt apte să sesizeze şi să creeze rapid un cadru legal necesar exercitării unei acţiuni eficiente de prevenire şi combatere a acestora. Este evident că, în majoritatea cazurilor, structura şi atribuţiile forţelor de ordine publică sunt determinate, mai mult de necesităţi conjuncturale decât de imperative ale unor strategii bine fundamentate, care să valorifice atât datele dintr-o analiză lucidă a situaţiei operative la un moment dat, cât şi prognoza realistă a evoluţiei şi tendinţelor criminalităţii pe termen scurt, mediu şi îndelungat. De asemenea, creşterea şi diversificarea formelor de manifestare a criminalităţii a demonstrat necesitatea unei noi abordări conceptuale a locului şi rolului poliţiei în comunitate. Implicarea comunităţii în activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii a devenit, în ultimii ani, un subiect de mare interes, atât în rândul opiniei publice şi al factorilor de decizie, cât şi al structurilor cu atribuţii în apărarea şi aplicarea legii. Această concepţie, deşi nu este nouă, a căpătat în actualele circumstanţe o amploare deosebită. Pentru prima dată se manifestă o anumită tentativă de implicare a cetăţenilor într-un domeniu care era considerat de competenţa exclusivă a poliţiei. În ultimul deceniu, în domeniul prevenirii criminalităţi se vorbeşte deseori despre parteneriat, ceea ce demonstrează că nu este vorba de o sarcină rezervată exclusiv poliţiei, având loc o deplasare a statutului acesteia , de la organ însărcinat cu aplicarea legii, la cel de organ de serviciu public. În acest context, s-a diseminat în cadrul forţelor de poliţie modelul Poliţiei Comunitare, structură creată din dorinţa de a se depăşi un stadiu caracterizat printr-o strictă organizare ierarhică, o accentuată diviziune a muncii şi aplicarea nediferenţiată a legii faţă de toţi cetăţenii, care nu lua în considerare capacităţile diferite ale grupurilor sociale de a respecta cadrul normativ existent. Abordări conceptuale ale poliţiei comunitare Poliţia comunitară se prezintă sub forma unei varietăţi de programe, strategii, studii şi teorii. De-a lungul secolului 20, programele care se focalizau pe relaţiile poliţie-comunitate au deplasat filosofia poliţiei către un sistem care să reunească poliţia şi comunitatea pentru a reduce ostilitatea şi a îmbunătăţi comunicarea.

Upload: goguhans1

Post on 11-Nov-2015

8 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

free

TRANSCRIPT

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 1

    POLIIA COMUNITAR N ROMNIA

    Prof. univ. dr. Pavel ABRAHAM Drd. Victor NICOLESCU

    Criminalitatea, ca subprodus inevitabil al funcionrii sistemului social, a constituit ntotdeauna un motiv de preocupare pentru guverne i de nelinite pentru populaie.

    Ca tendin, acest fenomen a evoluat continuu, att n timp, ct i n spaiu, determinnd, n mod corelativ, o cretere a cererii sociale de securitate, care s se concretizeze n instaurarea i consolidarea strii de ordine public, juridic, social i moral. Din pcate, instituiile abilitate nu rspund nc ntr-o manier adecvat tuturor ameninrilor la adresa acestor valori.

    Incapacitatea sistemului justiiei penale de a prelua iniiativa n lupta cu fenomenul criminalitii este determinat de o multitudine de factori.

    Sistemele de drept evolueaz mai lent dect formele negative de comportament social i nu sunt apte s sesizeze i s creeze rapid un cadru legal necesar exercitrii unei aciuni eficiente de prevenire i combatere a acestora.

    Este evident c, n majoritatea cazurilor, structura i atribuiile forelor de ordine public sunt determinate, mai mult de necesiti conjuncturale dect de imperative ale unor strategii bine fundamentate, care s valorifice att datele dintr-o analiz lucid a situaiei operative la un moment dat, ct i prognoza realist a evoluiei i tendinelor criminalitii pe termen scurt, mediu i ndelungat.

    De asemenea, creterea i diversificarea formelor de manifestare a criminalitii a demonstrat necesitatea unei noi abordri conceptuale a locului i rolului poliiei n comunitate.

    Implicarea comunitii n activitatea de prevenire i combatere a criminalitii a devenit, n ultimii ani, un subiect de mare interes, att n rndul

    opiniei publice i al factorilor de decizie, ct i al structurilor cu atribuii n aprarea i aplicarea legii.

    Aceast concepie, dei nu este nou, a cptat n actualele circumstane o amploare deosebit. Pentru prima dat se manifest o anumit tentativ de implicare a cetenilor ntr-un domeniu care era considerat de competena exclusiv a poliiei. n ultimul deceniu, n domeniul prevenirii criminaliti se vorbete deseori despre parteneriat, ceea ce demonstreaz c nu este vorba de o sarcin rezervat exclusiv poliiei, avnd loc o deplasare a statutului acesteia , de la organ nsrcinat cu aplicarea legii, la cel de organ de serviciu public.

    n acest context, s-a diseminat n cadrul forelor de poliie modelul Poliiei Comunitare, structur creat din dorina de a se depi un stadiu caracterizat printr-o strict organizare ierarhic, o accentuat diviziune a muncii i aplicarea nedifereniat a legii fa de toi cetenii, care nu lua n considerare capacitile diferite ale grupurilor sociale de a respecta cadrul normativ existent.

    Abordri conceptuale ale poliiei comunitare

    Poliia comunitar se prezint sub forma unei varieti de programe, strategii, studii i teorii. De-a lungul secolului 20, programele care se focalizau pe relaiile poliie-comunitate au deplasat filosofia poliiei ctre un sistem care s reuneasc poliia i comunitatea pentru a reduce ostilitatea i a mbunti comunicarea.

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 2

    Poliia comunitar difer de programele ce vizau numai aceste relaii pentru c reprezint o filosofie ampl care se adreseaz n ntregime departamentului de poliie i comunitii, n timp ce programele respective au fost criticate pentru c se concentreaz numai asupra cetenilor care reprezint minoritile.

    Herman Goldstein, prin lucrrile sale care descriu poliia orientat ctre problem, este unul dintre liderii de vrf ce a asigurat un fundament teoretic pentru poliia comunitar. El a artat c poliia este mai mult interesat n a oferi un rspuns rapid i n a trata simptomele problemei dect s se concentreze pe probleme n sine. nc odat, s-a afirmat c poliia trebuie s comunice cu rezidenii, s neleag problemele comunitii i s lucreze pentru a gsi cele mai bune soluii.

    Goldstein diferenia poliia comunitar de poliia orientat ctre problem prin sublinierea faptului c prima accentua angajarea comunitii. Fa de aceasta, el aduga faptul c activitatea de control social depinde n esen mai mult de reelele sociale dect de poliie i c poliia poate numai s sprijine aceste reele. Acelai autor reconceptualizeaz ceea ce face poliia, se focalizeaz pe problemele cu care se confrunt, ncurajeaz o abordare mult mai analitic a acestor probleme i cere poliiei s creeze variate strategii, una dintre acestea fiind colaborarea cu comunitatea pentru rezolvarea unei probleme particulare. Golstein a observat c marea diferen dintre poliia comunitar i poliia orientat ctre problem, era accentul masiv pe care prima form l pune pe parteneriatul cu comunitatea i concepia diferit asupra a ceea ce poate face poliia.

    James Wilson, un analist politic, i George Kelling, un criminolog, au publicat n Atlantic Monthly un articol (1982) intitulat Broken Windows: The Police and Neighborhood Safety. Teoria dezvoltat de aceti doi autori, numit modelul ferestrelor sparte, este un factor prezent n poliia comunitar i o schimbare esenial n practicile, cercetrile i studiile poliieneti. Extrem

    de folositor pentru poliie, acest model analizeaz critic metodele tradiionale i stimuleaz noi abordri i cercetri. Principiile sale fundamentale sunt:

    Vecintatea care cuprinde consumatori de droguri, reele de prostituie, bande de tineri i oameni fr adpost este caracterizat de team, dezordine i rate nalte ale criminalitii.

    Cldirile deteriorate, care rmn nereparate, i comportamentele deviante atrag infractorii i conduc la crim.

    Teama i criminalitatea se reduc n aceste vecinti prin cooperarea dintre poliie i ceteni. Mai mult dect lupta mpotriva criminalitii, ocrotirea, sigurana i meninerea ordinii comunitii ar trebui s fie prioritile absolute ale poliiei.

    Mesajul autorilor se refer la faptul c rezidenii dezvolt un sentiment puternic al comunitii atunci cnd interacioneaz unul cu cellalt i cnd sunt mndri de condiiile de via oferite de vecintatea lor. Dar, atunci cnd cineva sparge un geam i el nu este nlocuit, mult mai multe geamuri ale ferestrelor se vor sparge n perioada urmtoare. Geamurile ferestrelor sparte sau cldirile care nu sunt ngrijite, sunt semnale c oamenii triesc ntr-o zon care nu-i intereseaz. Imaginea deteriorrii i apatia acioneaz ca un magnet care atrage infractorii. Cu ct vecintile devin zone periferice cu att va crete populaia care comite infraciuni, ceea ce va conduce la creterea sentimentului de team.

    Pentru comunitate i poliie, modelul ferestrelor sparte ilustreaz importana corectrii semnelor minore ale degradrii mediului de via i meninerea ordinii pe strzi. Aciunea ar trebui s se concentreze pe vandalism, graffiti, consumul public de droguri i alte infraciuni minore care pot conduce la probleme mult mai grave ce pot distruge vecintatea. Poliia ar trebui s considere infraciunile minore nu ca duntoare, ci ca ameninri reale pentru comunitate.

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 3

    Lyman (1999) a furnizat o ilustrare asupra modului n care modelul ferestrelor sparte, n combinaie cu abordarea toleranei zero, a fost aplicat cu succes pentru reducerea criminalitii n sistemul de metrou din New York. Modelul toleranei zero se refer la aciunea poliiei fa de infraciunile minore, ce sunt luate n serios. William Bratton, ca ef al New York Police Transit Police, a testat teoria ferestrelor sparte prin aplicarea legilor care se refer la calitatea vieii, constatnd c semnele minore ale dezordinii au un impact enorm asupra criminalitii majore. Bratton a descoperit c cei care cltoresc fr s plteasc biletul - ceretori agresivi, oameni fr adpost, consumatori de droguri - contribuie la dezordine i cresc rata criminalitii cu violen. Poliia a descoperit c aceleai persoane care violeaz legea prin srirea pragurilor de le punctele de control a biletului sunt de fapt cei care fur de la cltori. Cheia a fost arestarea celor care comit infraciuni minore pentru a reduce infraciunile cu violen. Bratton a aplicat aceeai abordare pentru ntreg oraul atunci cnd a devenit consilier al NYPD. De exemplu, el a ordonat s se aresteze spltorii de parbrize, n fapt persoane care cer bani de la conductorii auto staionai la intersecii sub pretextul splrii geamurilor mainilor.

    Fuller (1998) a utilizat modelul ferestrelor sparte pentru a fi inclus n perspectiva pacificatoare. Aceast perspectiv este caracterizat de faptul c structurile sistemului de justiie i cetenii lucreaz mpreun pentru a reduce problemele sociale i suferina uman, n acest sens constituindu-se reele comunitare pentru a controla criminalitatea. Aceast poziie aduce modificri tradiionalului rzboi mpotriva criminalitii, n care infractorul era privit ca un inamic pentru care pedepsirea aspr i rapid reprezenta cel mai adecvat rspuns. Asemenea opinii sunt adnc nrdcinate n societatea noastr. Perspectiva pacificatoare, subliniaz justiia social, rezolvarea conflictelor, reabilitarea i credina c oamenii au nevoie s coopereze pentru a mbunti calitatea vieii n comunitile

    n care triesc. Este un model cuprinztor prin care indivizii sunt mputernicii i care asigur oportunitile ca ei s-i controleze destinele. Fuller (1998) a afirmat c perspectiva pacificatoare nu este o neglijare a criminalitii. n multe cazuri, ea este foarte ferm cu criminalitatea, dar prin acest sistem se caut s se transforme att indivizii (criminalii) ct i instituiile care produc acest tip de indivizi. De asemenea, se cere o atitudine clar instituiilor care aplic justiia pentru diferite clase, pentru a nu fi etichetate ca fiind rasiste.

    Fuller (1998) este critic cu articolul n care Wilson i Kelling au prezentat modelul ferestrelor sparte, datorit accentului prea mare pus pe ncrederea c poliia poate rezolva problemele. Perspectiva pacificatoare nu se focalizeaz pe vnarea sau arestarea indezirabilor, ci i vrea inclui n comunitate, unde vor fi ajutai prin diferite programe (programe de recreare pentru tineri, centre de primire pentru oamenii fr adpost i programe anti-drog).

    Susan Trojanowicz (1992), a identificat dou teorii suplimentare care susin poliia comunitar:

    1. teoria responsabilitii normative apreciaz c majoritatea oamenilor sunt bine intenionai i c ei vor coopera cu alii pentru a facilita construirea consensului. Cu ct grupuri variate mprtesc mai mult valori, credine i scopuri comune, cu att este mai probabil s fie de acord asupra scopurilor comune atunci cnd ei vor interaciona mpreun pentru a-i mbunti vecintile lor.

    2. teoria criticii sociale se concentreaz pe modalitile prin care oamenii se coalizeaz mpreun pentru a corecta i a depi obstacolele sociale, economice i politice care-i obstrucioneaz n atingerea nevoilor lor. Teoria mbrac trei concepte de baz:

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 4

    a. Contientizarea. nainte de a li se cere schimbarea oamenii trebuie s fie educai asupra circumstanelor prezente.

    b. mputernicirea. Oamenii trebuie s acioneze pentru a-i mbunti condiia lor.

    c. Emanciparea. Oamenii pot dobndi eliberarea prin aciune social.

    O for care reine dezvoltarea poliiei comunitare este credina c poliia este redus n eficiena sa prin limitarea utilizrii metodelor de tip rzboi mpotriva crimei i lupta mpotriva criminalitii. Aceste abordri tradiionale se concentreaz mai degrab pe probleme, dect pe cauze i simptome.

    n consecin, o abordare alternativ la problema criminalitii este necesar s fie tratat. Cu toate c poliia este insuficient echipat i pregtit, remarcndu-se lipsa resurselor de a controla problemele sociale care alimenteaz criminalitatea, poliia comunitar este o ncercare de a rezolva problemele criminalitii prin analizarea cauzelor i simptomelor.

    Congresul SUA a susinut poliia comunitar prin adoptarea unei legi n 1994, Violent Crime Control and Law Enforcement Act. Aceast lege reprezint cea mai mare iniiativ legislativ ce viza criminalitatea din istoria SUA, proiectul costnd aproximativ 30 de miliarde de dolari. Principalele direcii vizau: Criminalitatea violent i construirea

    mai multor nchisori; Suplimentarea efectivelor de poliiti

    cu nc 100.000 (numr atins n 1999); Sprijinirea poliiei comunitare de pe

    ntreg teritoriul american prin finanarea ageniilor locale i statale care adoptau conceptul.

    Poliia comunitar este un concept care nu are o definiie comun printre teoreticieni i practicieni. Chiar i termenul n sine

    este un subiect de dezbtut. Aceste probleme sunt comune pentru multe discipline. Cnd directorii ageniilor de poliie planific i implementeaz poliia comunitar, se constat multe diferene ntre organizaii. Un departament poate desemna anumii ofieri pentru a face poliie comunitar, n timp ce restul departamentului opereaz utiliznd metodele tradiionale. Un alt departament poate s prevad beneficii pentru ntreg departamentul prin abordarea filosofiei poliiei comunitare. Diferenele dintre definiie, concept i implementarea sa creeaz probleme pentru cercettori n ncercarea de a studia diferite agenii de poliie i comuniti, n scopul realizrii unor comparaii benefice. Cel care a oferit o definiie fundamental a poliiei comunitare a fost Robert Trojanowicz. El a fost un pionier recunoscut pe plan internaional prin cercetarea direct realizat n Flint, Michigan Neighborhood Foot Patrol Program, un experiment care a demonstrat potenialul poliiei comunitare. Trojanowicz a nfiinat Centrul Naional pentru Poliia Comunitar n Michigan State University. Definiia fundamental regsit n manualele din Academiile de Poliie din SUA este urmtoarea (Trojanowicz and Bucqueroux, 1998): Poliia comunitar este o filosofie i o strategie organizaional care promoveaz un nou parteneriat ntre ceteni i poliia lor. Ea se bazeaz pe premisa c poliia i comunitatea trebuie s lucreze mpreun ca parteneri egali pentru a identifica, evalua i rezolva probleme contemporane cum ar fi criminalitatea, teama de criminalitate, drogurile, dezordinea fizic i social i decderea vecintii. Toate aceste eforturi se axeaz pe mbuntirea calitii vieii n zon. Poliia comunitar necesit angajarea fiecrui om din departament n adoptarea filosofiei sale. Ea cere fiecrui angajat s gseasc modalitile de a exprima aceast nou filosofie n activitile sale, precum i echilibrarea nevoii de a menine rspunsul eficient i imediat la urgenele i incidentele ce apar cu obiectivul de a explora noi iniiative proactive care se fixeaz pe rezolvarea problemelor nainte

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 5

    ca ele s se ntmple sau s escaladeze. Poliia comunitar se bazeaz pe descentralizarea i personalizarea serviciului de poliie n aa fel nct ofierii operativi s aib oportunitatea, libertatea i mandatul de a se concentra pe construirea comunitii i rezolvarea problemelor din comunitate, scopul final fiind ca fiecare vecintate s devin un loc mai bun i mai sigur n care s se munceasc i s se locuiasc.

    Foarte multe strategii ale poliiei sunt construite pentru aplicarea unor msuri de for dup ce o perturbare a linitii i ordinii publice se nregistreaz, minimalizndu-se sau subestimndu-se importana a ceea ce se poate face nainte de a ncepe. Problema este c atunci cnd o tulburare stradal ncepe, opiunile se ngusteaz foarte mult i toate alegerile nu sunt prea atrgtoare: responsabilitatea oricrui guvern este de a restabili ordinea ct mai repede posibil, s salveze vieile cetenilor, s protejeze proprietatea i s previn extinderea violenelor. De asemenea, trebuie s se asigure c alte grupuri nu exploateaz situaia pentru atingerea propriilor scopuri.

    Willard Oliver (1998) a oferit o definiie a poliiei comunitare care conine trei componente: 1. Poliia orientat strategic utilizeaz practicile i procedurile tradiionale ale poliiei i i redirecioneaz resursele ctre problemele zonelor care se confrunt cu valuri de criminalitate. 2. Poliia orientat ctre comunitate include o varietate de programe i strategii care deschid liniile de comunicaie ntre poliie i ceteni i alimenteaz crearea unui sentiment al comunitii. 3. Poliia orientat ctre problem este un efort concertat al poliiei de a determina cauzele criminalitii i dezordinii sociale, de a identifica soluiile la probleme i de a implementa programe viabile. Aceast component se deruleaz continuu, cu evaluri i modernizri permanente. Oliver subliniaz faptul c cele trei componente sunt o structur interconectat de programe ce trebuie s fie

    implementate mpreun. De exemplu, componenta strategic clarific modurile de operare pentru celelalte dou. Poliia comunitar reprezint o stare de perpetu schimbare pentru c ea se mbuntete i se reinventeaz permanent. Datorit acestui fapt, definiiile se vor schimba permanent. Pentru a ntri potenialul i succesul poliiei comunitare, dar i pentru a-i stimula creativitatea, o larg definiie acioneaz ca un magnet ce atrage o serie de subconcepte, filosofii, programe, strategii, metode, discipline i tehnologii benefice. Aceast definiie larg caut noi direcii ntr-un mediu aflat n schimbare i deschide ua teoreticienilor i practicienilor ale cror inovaii sunt limitate n proiectarea lor. Realiznd o sintez a definiiilor care se vehiculeaz n privina poliiei comunitare, Philip Purpura (2001) propune urmtoarea definiie:

    Poliia comunitar este o filosofie a ntregului departament de poliie care practic traseaz practici de succes din trecut i prezent, menindu-se n acelai timp o imagine pentru viitor i o proiectare interdisciplinar prin mprumutarea conceptual de la o varietate de discipline (ex. marketing) pentru a produce cele mai creative, eficiente i efective abordri, pentru a cuta cele mai bune relaii i parteneriate cu diverse persoane i grupuri, n scopul controlului criminalitii, reducerii sentimentului de team, rezolvrii problemelor criminalitii i mbuntirii calitii vieii.

    O definiie sintetic, ce concentreaz diferitele puncte de vedere exprimate de numeroi autori, este cea cunoscut sub numele de cei nou P ai poliiei comunitare1: Poliia comunitar este o filosofie a unui serviciu permanent consacrat unei activiti de poliie personalizate, n care acelai ofier de poliie patruleaz i lucreaz n aceeai zon tot timpul ca o parte descentralizat ce are un parteneriat proactiv cu cetenii pentru a identifica i rezolva problemele.

    1 Engl.: PHILOSOPHY, PERSONALIZED,

    POLICING, PATROLS, PERMANENT, PLACE, PROACTIVE, PARTENERSHIP, PROBLEM SOLVING

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 6

    Etape ale dezvoltrii poliiei comunitare n Romnia

    Poliia comunitar reprezint materializarea unei viziuni n care conceptele cheie sunt: organizarea descentralizat, flexibilitatea operaional i analiza problematicii criminalitii, att n dimensiunile sale penale, ct i ntr-un context mai larg, socio-cultural, n care regulile procedurale i autoritatea devin subsidiare negocierii, acordndu-se prioritate mbuntirii calitii vieii pe plan local.

    Implementarea filosofiei poliiei comunitare n cadrul structurilor de poliie din Romnia a fost o consecin fireasc a amplelor schimbri care s-au produs la nivelul ntregii societi, prin aderarea la valorile europene i euro-atlantice. Cu siguran, nu a fost suficient s se accepte valorile, ci a fost mai important ca ele s fie transpuse n funcionarea unor instituii ale statului de drept.

    Prin opiunea fundamental fcut n Decembrie 1989, de aderare la un sistem de valori propriu lumii civilizate, bazat pe democraie, respectul drepturilor i libertilor ceteneti, protecia minoritilor, dialog i toleran, Romnia a fost obligat s-i reformeze din temelie toate instituiile sale, inclusiv aparatul poliienesc, prin transformarea acestuia ntr-o instituie n slujba ceteanului, prin realizarea unor structuri funcionale i flexibile care s asigure n mod eficient ndeplinirea sarcinilor specifice, precum i prin creterea capacitii de rspuns adecvat la dinamica situaiei operative. Capacitatea instituiilor de aplicare a legii, deci i a structurilor poliieneti de a asigura meninerea linitii publice, de a proteja drepturile i libertile fundamentale ale omului, dar i de a combate flagelul infracionalitii a reprezentat i reprezint o condiie esenial pentru ca Romnia s fie parte component a acestui spaiu al libertii, securitii i justiiei, care este Uniunea European.

    Plecnd de la aceiai idee, conform creia familia, coala, serviciile sociale, grupurile comunitare etc. sunt, mpreun cu poliia, elementele eseniale

    ale unui sistem general care asigur meninerea i respectarea valorilor morale, iar criminalitatea este un fenomen social care privete ntreaga comunitate, s-a procedat la derularea unor etape care s contureze un cadru adecvat pentru o colaborare pozitiv ntre poliie i comunitate. Etapizarea procesului a rezultat din contientizarea faptului c, implementarea poliiei comunitare nu este nici o simpl politic de schimbare care poate fi rezolvat prin elaborarea unui act legislativ care s consfineasc oficial noua filozofie de poliie i nici o simpl restructurare pentru eficientizarea serviciilor existente.

    Astfel, s-a considerat c prevenirea criminalitii trebuie s devin o prioritate a oricrui tip de cercetare, fiind impus de necesitatea evalurii gradului de utilitate i eficien al diferitelor forme i mijloace de intervenie i control social.

    De aceea, avnd ca baz principiile pe care se fundamenteaz conceptul de Poliie Comunitar i anume: consultarea colectivitii n luarea deciziilor importante, n stabilirea obiectivelor i prioritilor poliiei, mprirea responsabilitii n domeniul infracional i atragerea i sprijinirea participrii colectivitii la activitile de prevenire, un prim pas a fost fcut n anul 1994, prin nfiinarea Serviciului de Prevenire, reorganizat n anul 1998, cnd s-a creat Institutul pentru Cercetarea i Prevenirea Criminalitii, aflat n subordinea Inspectoratului General al Poliiei Romne. Avnd ca principal scop elaborarea de studii i cercetri criminologice i poliieneti, rezultatele acestora fiind un suport n fundamentarea strategiilor de prevenire i sprijinire a actului managerial, Institutul s-a implicat n aria larg a problemelor comunitii printr-o serie de activiti cum ar fi: organizarea de campanii mass-media pentru promovarea conceptului de Poliiei Comunitar; implicarea membrilor comunitii i a structurilor cu atribuii educaionale (guvernamentale i neguvernamentale) n aciuni de prevenire pentru reducerea criminalitii; elaborarea unor programe de asisten i consiliere a victimelor pentru a preveni victimizarea, difereniate pe categorii de victime,

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 7

    suportul comunitii n diminuarea riscului victimizrii etc.

    Participarea comunitar permite intervenia mai multor persoane care provin din toate mediile socio-culturale i economice, fiecare dintre acestea avnd o viziune proprie asupra criminalitii, victimei i delincventului, n conformitate cu posibilitile sale de percepie i evaluare. Pornind de la propriul su nivel de colarizare, pregtire, capacitate de nelegere, experien etc. fiecare dintre acetia i creeaz o anumit opinie privind cea mai bun modalitate de aciune. Expunerea tuturor acestor viziuni personale permite sesizarea tuturor faetelor problemei n discuie i elaborarea unei strategii ct mai complete de prevenire a criminalitii.

    Un alt pas la constituit activitatea de relaii publice a Ministerului de Interne Romn. Astfel, a fost iniiat Programul de parteneriat cu comunitatea, instrument important n domeniul stabilirii i meninerii unor legturi de comunicare permanente i reale cu ceteanul, societatea civil i instituiile acesteia. De asemenea, a fost organizat i se afl n curs de desfurare un program intitulat Pori deschise, cu un impact pozitiv asupra relaiilor instituiei poliiei cu publicul, fiind nfiinat i Centrul de consiliere, cu atribuii privind identificarea i aplicarea unor strategii de rezolvare operaional a problemelor cu care se confrunt cetenii. Programul de parteneriat cu comunitatea s-a fundamentat pe principiile: respectrii drepturilor omului, al tratamentului corect i egal; al cunoaterii comunitii n diversitatea sa etnic, confesional i cultural; al identificrii problemelor comunitii i implicrii acesteia n rezolvarea lor, precum i al contientizrii poliistului privind rolul pe care l are n comunitate.

    ntreaga arie de demersuri consacrate mediatizrii activitii Poliiei, dar i altor structuri componente ale Ministerului de Interne, a avut n permanen, drept obiectiv major informarea operativ i corect a populaiei asupra preocuprilor instituiei, cu accent pe ideea c poliistul se afl n serviciul exclusiv al Comunitii, al

    ceteanului, c indiferent de domeniul specific de activitate este un om al cetii i n slujba cetii.

    Pasul, poate cel mai important, la constituit reforma Poliiei Romne.

    n acest sens, aparatul poliienesc a fost supus unui amplu, extins i continuu proces de perfecionare, nceput n anul 1994, cnd au fost adoptate Legea de organizare i funcionare a Poliiei Romne (Legea nr.26/1994), dar i o serie de reglementri interne n domeniul aprrii drepturilor fundamentale ale omului, relaiilor cu societatea civil, precum i n domeniul managementului resurselor umane, materiale i financiare.

    Totui, realitatea a demonstrat c ritmul alert de dezvoltare a relaiilor sociale, politice i economice, att interne, ct i internaionale a fcut ca reglementrile interne, relativ noi, referitoare la instituia poliiei s devin anacronice. Acest fapt a impus nu numai elaborarea unei noi legi a poliiei, ci i reglementarea profesiei de poliist, realizndu-se corelarea prevederilor ce reglementeaz structurile poliiei, raporturile acesteia cu celelalte autoriti ale administraiei publice i armonizarea legislaiei interne cu prevederile cuprinse n acte normative din ri cu tradiie democratic, dar i implementarea celor mai nalte standarde n domeniu.

    Mai mult, fa de exigenele construciei democratice n Romnia s-a acionat prioritar pentru fundamentarea unei strategii n care sistemul poliienesc s fie format pe trei dimensiuni: Poliia Naional o instituie cu caracter civil; Jandarmeria instituie cu caracter militar i Gardienii publici poliia de proximitate, n care un accent deosebit este pus pe dezvoltarea, pe principii comunitare a modelelor de lucru.

    Ca norm de recomandare, la nceputul anului 2001, aproximativ la acelai moment cu adoptarea de ctre Comitetul minitrilor al Consiliului Europei a Codului european de etic a poliiei, au fost promovate la Parlamentul Romniei proiectul Legii privind organizarea i funcionarea Poliiei Romne, precum i proiectul Legii privind statutul poliistului, ambele acte normative fiind adoptate de ctre legislativ n anul

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 8

    2002 i care au intrat n vigoare la sfritul lunii august.

    Noua lege de organizare i funcionare a Poliiei Romne cuprinde o serie de principii i dispoziii ce deriv din Codul european de etica a poliiei. De exemplu, n ceea ce privete obiectivele poliiei, pe lng misiunile tradiionale ale acesteia au fost avute n vedere i aspectele privind oferirea de asisten i servicii populaiei, prin reglementarea faptului c, activitatea Poliiei Romne constituie un serviciu public i se desfoar n interesul persoanei, comunitii, precum i n sprijinul instituiilor statului, exclusiv pe baza i n executarea legii. Prin aceast prevedere a fost modificat rolul poliiei, acesta transformndu-se ntr-un organ n serviciul comunitii, ncetnd s mai constituie n exclusivitate un instrument de for ce este utilizat n cadrul acesteia. Dei serviciile ce pot fi puse la dispoziia comunitii sunt nc insuficient de clar precizate, totui este marcat cu o mai mare acuratee apropierea poliiei de comunitate, de integrare a acesteia n societatea civil.

    Tot n aceiai not de aliniere la standardele internaionale n materie au fost prevzute nfiinarea unor structuri - Autoritatea teritorial de ordine public i Consiliul consultativ- n cadrul crora reprezentani ai poliiei i ai altor instituii publice, dar i ai societii civile particip n comun la mbuntirea prestaiei poliiei prin adaptarea activitilor acesteia la solicitrile i exigenele comunitii, cu un accent deosebit pe respectarea legii n executarea sarcinilor ce-i revin.

    De asemenea, au fost reglementate pe alte baze, mai eficiente, raporturile dintre poliie i autoritile administraiei publice locale, crendu-se premisele integrrii poliiei n societate, ndeosebi prin descentralizarea organizrii poliiei, cu consecin direct asupra eficienei i eficacitii activitii acesteia.

    Nu n ultimul rnd, au fost reformulate o serie de atribuii ale Poliiei Romne, precum i unele drepturi i obligaii ale poliitilor. Acestea au vizat aezarea pe baze noi a problematicii viznd intervenia poliiei, ndeosebi a folosirii forei n situaii absolut necesare, cu respectarea proporionalitii n raport

    de ndeplinirea scopurilor legitime, a interzicerii torturii sau a altor tratamente ori pedepse inumane i abordarea acestor aspecte, strict n spiritul prevederilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului. De altfel, toate principiile generale i speciale referitoare la aciunea i intervenia poliiei, prevzute n Codul european de etic poliieneasc, au fost avute n vedere i implementate n reglementrile referitoare la atribuiile Poliiei Romne, cu un accent deosebit pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

    Totui, actul normativ cu implicaiile cele mai profunde asupra a ceea ce va nsemna exercitarea funciei poliieneti n societatea romneasc este Legea privind statutul poliistului, care reprezint prima reglementare a naturii juridice a profesiei de poliist i de conturare a acesteia n raport cu alte comuniti profesionale.

    Una din prevederile acestei legi, pe care noi o apreciem ca fundamental, se refer la opiunea ferm de demilitarizare a corpului poliienesc i a activitii profesionale a poliistului prin definirea acestuia ca funcionar public, civil, narmat ce i exercit atribuiile stabilite prin lege pentru Poliia Romn.

    Demilitarizarea corpului poliienesc din Romnia, o iniiativ deocamdat unic n spaiul sud-est european, este o condiie sine qva non a realizrii opiunii de transformare a rolului pe care l va juca poliia n societatea romneasc, n care accentul va fi pus pe funcia de serviciu public, fr a fi ns neglijat i funcia judiciar a poliei. Pentru aceasta s-a plecat de la premisa c un serviciu de poliie care susine valorile civile are toate ansele s fie cel mai bun n practicarea unui profesionalism de tip poliienesc adaptat cerinelor societii civile. Mai mult, bazele juridice i atribuiile poliiei pe care trebuie s la ndeplineasc ntr-o societate democratic bazat pe respectarea drepturilor civile i politice ale individului, sunt diferite de cele ale personalului militar.

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 9

    Tot n aceiai not, Legea privind Statutul poliistului urmrete reglementarea, cu mai mult claritate, i a aspectelor referitoare la principiile sistemului poliiei, a raporturilor interne, precum i a comportamentului n relaiile dintre poliist i comunitate. Prin aceasta nu numai c s-a dorit, ci s-a i urmrit schimbarea rolului social jucat de poliistul-soldat, ce dispunea de toate mijloacele specifice de constrngere i se supunea ordinelor superiorilor si, cu cel al poliistului-cetean, n care elementele definitorii sunt sociabilitatea i calitile umane.

    O atenie deosebit a fost acordat managementului resurselor umane, fiind avute n vedere reproiectarea structurilor proprii de nvmnt, durata cursurilor i coninutul programelor de nvmnt, a sistemului de recrutare, selecie i ncadrare a personalului, urmrindu-se diversificarea criteriilor de selecie pe specialiti i profiluri de activitate, cu respectarea deplin a obiectivitii i nediscriminrii, precum i proiectarea i aplicarea unor programe de formare a formatorilor.

    De asemenea, n considerarea importanei deosebite a rolului de protecie a societii, n serviciul creia se afl s-a acordat o atenie special formrii personalului poliiei fiind reproiectate unele instrumente de gestiune a resurselor umane, n concordan cu Concepia privind dezvoltarea carierelor personalului, cu deplasarea accentului spre formarea continu, proiectat ntr-o manier flexibil, n scopul ridicrii nivelului de calitate a elementului uman.

    Tot n aceiai not de construcie a premiselor implementrii cu succes a conceptului de Poliie Comunitar l constituie i iniierea unui proces de reevaluare i regndire a atribuiilor actualului Corp al Gardienilor Publici, care se dorete a fi transformat n instrumentul de realizare a funciilor a ceea ce este cunoscut n lucrrile de specialitate sub denumirea de poliie de proximitate n subordinea nemijlocit a primarului.

    La modul concret, un pas important n asimilarea i implementarea conceptului de poliie comunitar n Romnia l-a constituit vizita, n anul 1997 a unei delegaii oficiale a Poliiei din Geneva la Inspectoratul de Poliie al Judeului Gorj, respectiv, Inspectoratul de Poliie al Judeului Arge, n scopul formrii poliitilor romni ca ageni de legtur cu comunitatea i evalurii modului n care populaia percepe necesitatea aplicrii acestui concept. Ca urmare a cooperrii ntre poliiti romni i cei elveieni, a fost elaborat un proiect pentru Ghidul poliistului comunitar, care cuprindea i obiectivele poliei comunitare.

    De asemenea, n perioada 1998 2001, au fost iniiate i derulate de ctre Inspectoratul General al Poliiei, prin Institutul pentru Cercetarea i Prevenirea Criminalitii, o serie de programe, cum ar fi: Prevenirea i gestionarea conflictelor n comunitile multiculturale; Poliia i drepturile omului; Contribuia poliiei romne la mbuntirea situaiei romilor; Prevenirea violenelor intercomunitare, care au vizat problematica n domeniul aplicrii legii i meninerii ordinii publice, precum i efectele produse de aplicarea strategiilor privind controlul i limitarea fenomenelor antisociale. Au fost de asemenea, efectuate sondaje de opinie pentru cunoaterea atitudinilor, experienelor, capacitii de percepie i a ateptrilor locuitorilor din zonele pilot, cu privire la activitatea structurilor de poliie.

    Totodat, dup cteva proiecte de mai mic anvergur, cum ar fi: Strada Noastr - viznd monitorizarea n comun a gtilor de cartier i dezintegrarea acestora; Din Nou Acas ce a avut ca obiect identificarea i conducerea la domiciliu a persoanelor din provincie fr adpost i fr mijloace de existen n Capital, la nivelul Municipiului Bucureti a fost conceput i iniiat un program intitulat PAI SPRE SIGURANA COMUNITII, ce urmeaz a se derula n perioada 2001 2004, care are ca parteneri primriile i serviciile publice descentralizate, Inspectoratul colar municipal, Inspectoratul General de Sntate Public, Direciile pentru

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 10

    Protecia Copilului, Centrele de Prevenire i Consiliere Antidrog, Arhiepiscopia Bucuretilor, organizaiile neguvernamentale i mass-media i care se dorete a realiza trecerea la poliia comunitar.

    Avnd ca faze operaionale, renunarea la conceptul tradiional de poliie, eficientizarea combaterii fenomenului infracional, o nou filozofie i strategie organizaional a poliiei, materializarea conceptului de Poliie modern i implementarea progresiv a tehnicilor poliiei comunitare, programul reprezint un nou mod de exprimare profesional al tuturor structurilor de poliie din Bucureti, devenind principiul de baz al poliiei comunitare n elaborarea diagnosticului local de ordine public, cea care pregtete i realizeaz contractul local de siguran public cu comunitatea.

    Poliia comunitar i agenii de legtur cu comunitatea trebuie s beneficieze de ajutorul fiecrui cetean, deoarece, prin schimbul de informaii i confruntarea punctelor de vedere i al ateptrilor fiecruia, pot fi elaborate prioritile n activitate care s corespund n totalitate doleanelor cetenilor. De asemenea, agenii de legtur vor fi evaluai de ceteni i de ceilali componeni ai comunitii, mpreun cu care vor contribui la formarea unei politici de ansamblu, materializat n final, n cadrul general de siguran public.

    Urmrind trecerea de la un concept filosofic, la unul practic, realizabil, s-a propus realizarea urmtoarele obiective:

    a) schimbarea mentalitii managerilor i a poliitilor cu privire la prioritile activitii de poliie

    - n contextul unei poliii moderne, stabilirea prioritilor de aciune pe o perioad de timp trebuie fcute n funcie de nemulumirile comunitii, pentru c ele constituie criterii

    dup care este apreciat activitatea poliiei

    b) responsabilizarea poliitilor din teritoriu determinat

    - au fost nominalizate 163 de zone de siguran public i 45 zone de siguran rutier, fiind desemnai 4743 Ageni de legtur cu comunitatea din rndul poliitilor cu experien, care dispun de reale capaciti de comunicare cu publicul

    c) anticiparea evenimentelor - se vor avea n vedere

    studiile criminologice i sociologice, precum i

    concluziile sondajelor de opinie, care reflect ntr-o mare msur doleanele populaiei

    d) o poliie mai prezent n mijlocul publicului

    - se urmrete restabilirea ncrederii comunitii, prin demonstrarea faptului c poliia este interesat de viaa comunitii, fiind o modalitate de depire a barierelor psihologice existente ntre poliiti i ceteni

    e) cooperarea cu alte instituii - plecnd de la ideea de

    parteneriat, cu toate instituiile, ncepnd cu coala, familia, serviciile sociale i grupurile comunitare i terminnd cu poliia sunt elemente eseniale ale unui sistem general care asigur meninerea i

  • Jurnalul practicilor pozitive comunitare

    Numrul 1-2/2002 11

    respectarea valorilor morale.

    Dei ar mai fi de menionat numeroase aspecte referitoare la efectele pozitive pe care le ateptm, deopotriv, pentru comunitate i pentru poliie, precum i a elementelor definitorii a agentului de legtur cu comunitatea, amintind aici doar faptul c acesta trebuie s fie un poliist diplomat i un diplomat poliist, precum i preotul din afara bisericii, m voi opri aici, nu nainte de sublinia nc odat pertinena i

    necesitatea acestei maniere de activitate n raport cu rolul poliiei ntr-o societate democratic, n care poliia contribuie la meninerea valorilor democraiei, fiind ea nsi penetrat de aceste valori.

    De asemenea, trebuie s se recunoasc faptul c n ceea ce privete Romnia, noile legi la care am fcut referire anterior, nu reprezint transformarea, ci numai nceputul acestui proces ireversibil a crui durat va fi stabilit de capacitatea de adaptare la schimbare.

    *

    * *

    Bibliografie selectiv:

    Abraham, Pavel, Comunitatea, poliia i tranziia, Editura Naional, Bucureti, 1996

    Fuller, J. Criminal Justice: A Peacemaking Perspective, Allyn and Bacon, Boston, 1998

    Goldstein, H. Problem Oriented Policing, McGraw-Hill, New York, 1990

    Lyman, M. The Police: An Introduction, Prentince-Hall, Upper Saddle River NJ, 1999

    Pupura, Philip Police and Community, Concepts and Cases, Allyn and Bacon, Boston, 2001

    Trojanowicz, Robert, Bucqueroux, Bonnie Community Policing How to Get Started, Anderson Publishing Co, Cincinnati, 1994

    Trojanowicz, Robert, Bucqueroux, Bonnie Community Policing A Contemporary Perspective, Anderson Publishing Co, 1990

    Trojanowicz, Robert, Bucqueroux, Bonnie Community Policing How to Get Started, 2nd ed., Anderson Publishing Co, Cincinnati, 1998

    Willard, Oliver, Community Policing, Classical Readings, Prentince Hall, New Jersey, 2000

    Wilson, J. Kelling, G Broken Windows: The Police and Neighborhood Safety, Atlantic Monthly, 1982 (March)

    Zamfir, E. Zamfir, C. Politici sociale, Romnia n context european, Editura Alternative, Bucureti, 1995