COMUNICARE PROFESIONALA

COMUNICARE PROFESIONALA

CURS NR.1

1. Comunicarea umana

Comunicarea a devenit una dintre temele predilecte ale cercetarii in societatea contemporana , Specialistii din diferite domenii studiaza fenomenul comunicarii si propun modele de interpretare , grile de lectura a actelor comunicative sau ofera solutii si sfaturi pentru ameliorarea comunicarii. Ce inseamna a comunica? De ce este atat de dificil sa comunici ? Cum putem sa facilitam comunicarea interumana? Sunt doar cateva intrebari la care incearca sa raspunda toti teoreticienii comunicarii.

In vorbirea curenta , a comunica inseamna a transmite un mesaj despre ceva unui anumit receptor .

Emitator >>>>>>>Codare>>>>>>.>>>>>Decorare >>>>>>>Receptor

Modelul lui Shannon si-a dovedit aplicabilitatea in toate domeniile comunicarii .Totusi ,ceea ce ignora modelul in discutie este faptul ca actele comunicative sunt efctuate de indivizi sau de grupuri care se caracterizeaza printr-un ansamblu de particularitati si care se plaseaza intr-un anumit context social. Comunicarea nu poate fi privata ca un proces liniar si secvential de transmitere a informatiilor de la emitator la receptor. Orice comunicare presupune o interactiune. Termenul de interactiune trimite , prin etimologia sa, la ideea unei actiuni mutuale , reciproce.Din aceasta perspectiva , comunicarea apare ca un proces circular in care fiecare mesaj actioneaza ca un stimul asupra destinatarului si implica o reactie ce devine , la randul sau, un stimul pentru primul.

O definitie care ia in considerare aceste aspecte psiho-sociale ale comunicarii este cea propusa de Jean-Claude Abric (1996) :comunicarea este ansamblul proceselor prin care se efctueaza schimbul de informatii si de semnificatii intre persoane aflate intr-o situatie sociala data.

2.Tipuri ale comunicarii Comunicarea este un element esential al vietii sociale . Orice activitate desfasurata in comun presupune schimbul de informatii , adica procese si relatii de comunicare. Fenomen extrem de complex , daca avem in vedere diversitatea codurilor , canalelor , situatiilor si modalitatilor in care se produce , comunicarea umana beneficiaza de tipologii diverse.

In functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre acestia sunt delimitate urmatoarele tipuri de comunicare (M.Dinu , 1997);

(a) Comunicarea intrapersonala in care emitatorul si receptorul sunt una si aceeasi persoana. Dialogul pe care-l purtam cu noi insine , cu sau fara cuvinte ,reprezinta un autentic proces de comunicare.

(b) Comunicarea interpersonala diadica presupune dialogul direct dintre doua persoane. Acest tip de comunicare pune cel mai bine in evidenta o dimensiune fundamentala a fiintei umane : nevoia de altul;

(c) Comunicarea de grup este o alta ipostaza a comunicarii interpersonale , care presupune mai mult de doi participanti. Tipica pentru acesta forma de comunicare este comunicare in grupul mic in care membrii se afla in contact direct , fata in fata , ceea ce permite fluxul liber al informatiilor .

(d) Comunicarea publica implica prezenta unui emitator unic iar receptorul sau auditoriul este un public larg, aflat in relatie directa cu emitatorul (prelegeri , conferinte, comunicari stiintifice, rapoarte) ;

(e) Comunicarea de masa se refera la situatia in care informatia este transmisa unui public de mare amplitudine prin canale de transmisie speciale , precum presa, televiziunea, radioul, cinematograful. Acest tip de comunicare se caracterizeaza printr-o slaba prezenta a feed-back-ului.

Luand in considerare finalitatea actului de comunicare , R.Zajonc (1967) distinge trei tipuri de comunicare;

(a) Comunicarea accidentala (intamplatoare ) in care emitatorul transmite informatii altuia fara a avea intentia de a o face si chiar fara sa-si dea seama ;

(b) Comunicarea subiectiva prin intermediul careia emitatorul exprima direct (verbal sau nonverbal) starea sa emotionala dintr-o nevoie de exprimare sau de descarcare in urma acumularii unor tensioni psihice. Elevul care face creta bucati in timp ce este ascultat la matematica isi descarca astfel emotiva acumulata;

(c) Comunicarea instrumentala urmareste in mod intentionat si vadit un scop precis, cauta sa produca anumite efecte aspra receptorului si este capabila sa se modifice in functie de reactiile partenerilor pentru a-si atinge telul.

De o atentie aparte in analiza comunicarii umane se bucura tipologia ce are la baza instrumentul cu ajutorul caruia se codifica informatia si canalul de transmitere a mesajului astfel rezultat. Din acest punct de vedere distingem :

(a) Comunicarea verbala este comunicarea realizata prin cuvinte . Alegerea cuvintelor , dispunerea lor in propozitii si in fraze cu scopul constructiei mesajului sunt elemente foarte importante ale comunicarii verbale pentru ca puterea cuvantului poate fi imensa atat in textele scrise , dar mai ales in comunicarea orala.

(b) Comunicarea paraverbala este realizata prin elemente ce insotesc cuvantul si vorbirea in general : caracteristicile vocii, particularitatile vorbirii , accent , intonatie , pauza, ritmul si debitul vorbirii, intensitatea rostirii. Chiar si tacerea in doze bine masurate si in anumite contexte pragmatice , poate transmite diferite semnificatii (Cucos, 1996). Paraverbalul nu poate exista decat concomitent cu exprimarea verbala. E leste elementul care da expresivitate vorbirii. Paraverbalul are darul de a personaliza actul comunicarii. Tonul vocii, ritmul vorbirii , intonatia pot transmite informatii despre starea afectiva a emitatorului , despre atitudinile ori gradul de siguranta in raport cu ceea ce se spune. Cercetatorii au constatat ca indicii paraverbali pot servi foarte bine pentru distingerea unor emotii precum teama, dezgustul , admiratia , amuzamentul, iubirea.

(c) Comunicarea nonverbala este acea forma de comunicare in care transmisia mesajului se realizeaza prin alte mijloace decat cuvantul . Voluntar sau involuntar , noi comunicam si prin : expresia fetii , privire, gesturi, pozitia corpului, proximitatea, contactul corporal, infatisarea fizica, imbracaminte .

Cercetarile au aratat ca intr-o conversatie aspra unor probleme personale , subiectii se privesc intre ei intre 60%si 70%din timpul total al conversatiei. Dupa M.Argyle, contactul vizual are functii importante in comunicare : reglarea fluxului conversatiei, furnizarea de feed-back vorbitorului despre ceea ce a comunicat , exprimarea emotiilor si informarea ambilor participanti despre natura relatiilor lor.

Componentele nonverbale , direct perceptibile de catre interlocutor in relatia de comunicare , sunt decodificate si intelese mult mai rapid decat mesajul verbal. Comunicarea nonverbala are rolul de a sustine comunicarea verbala .

Ansamblul elementelor paraverbale si nonverbale este denumit metacomunicare . Metacomunicarea este foarte importanta deoarece ascultatorul este tentat sa preia intalesul , semnificatia mesajului mai degrada din metacomunicare decat din cuvintela auzite.

O cercetare realizata de Argyle, Alkema si Gilmour a aratat ca oamenii reactioneaza cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indicii nonverbali si paraverbali decat la cei verbali. Daca mesajul nonverbal si paraverbal il contrazice pe cel verbal (cu mar fi un mesaj ostil transmis intr-o maniera prietenoasa), subiectii au tendina de a ignora cuvintele tinand seama doar de mesajul nonverbal si cel paraverbal.

Unitile comunicrii. Mesajul este unitatea de baz a comunicrii, situat de fapt la intersecia dintre comunicare i reprezentarea realitii. El poate fi alctuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini vizuale, muzic, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc. Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care ndeplinete i funcia de cale de transport sau distribuie a mesajului.

Dimensiunea originalitii mesajului este data de informaie. Efectele comunicrii pot fi de natur cognitiv, afectiv sau comportamental i nu

trebuie confundate cu rspunsurile receptorului mesajului. Rspunsul, feed-back-ul, este

un mesaj returnat de receptor ca reacie la stimulul expediat de emitor, iar uneori poate

proveni chiar de la emitor, ca reacie la propriul mesaj.

Finalitatea procesului de comunicare exist n msura n care mesajul codificat de

emitor este decodificat i acceptat de receptor. Cunoaterea codului informaiei oblig la respectarea semnelor i simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor putea fi cu usurin detectate i corectate. Cnd semnificaia este codificat n cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iar comunicarea este verbal. Dac semnificaia este purtat prin altceva dect cuvinte, mesajul i comunicarea sunt non-verbale.

Coninutul i maniera n care se comunic se afla sub influena contextului

comunicrii. Evaluarea lui implica analiza mai multor dimensiuni contextuale: fizic,

temporal, cultural, social i psihologic.

Capacitatea de comprehensiune a receptorului nu trebuie niciodat ignorat, iar

mesajul trebuie atent construit. Inteligibilitatea unui mesaj este dat nu numai de aportul

de noutate n forma i coninut, ci i de structura lui mult prea elaborat, sau dimpotriv,

mult prea banala i previzibil.

Schimbul de mesaje ntre participanii angrenai n comunicare devine interaciune.

n funcie de numrul de participani n reelele de comunicare instituite la un moment dat, putem distinge dou tipuri de comunicare:

comunicarea bipolar

comunicare multipolar (un emitor i mai muli receptori; un receptor i mai muli

emitori; comunicarea cu potai adic prin intermediari umani care funcioneaz

ca mijloace de transmitere a mesajului).

Putem vorbi despre o surs a comunicrii care produce mesajul care poate conine gnduri, sentimente, idei, sau emoii.

Mesajul nu poate fi transmis n forma pur, ci este trimis prin este tradus n cuvinte nsoite de tot ceea ce nseamn limbajul non-verbal.

Aadar, mesajul este codificat n limba emitorului i transmis prin intermediul unui

canal (verbal, non-verbal, vizual etc.). n comunicarea uman, rareori folosim un singur

canal. n acest moment al comunicrii, apar zgomotele care pot perturba comunicarea. n categoria perturbaiilor, putem exemplifica zgomotele fizice (zgomotul strzii, ntunericul, ceaa etc.) Perturbaiile pot aprea i n etapele de codificare i decodificare n funcie de particularitile sursei i destinaiei. Este vorba de diferenele semantice ale unor cuvinte i de experiena de via a fiecruia.

Semnalul este recepionat i decodificat la destinaie. Destinatarul recepioneaz i

nelege mesajul transmis mai mult sau mai puin n concordan cu ceea ce a vrut

emitorul s exprime: adevrul este cel auzit, nu cel rostit. n continuare, rolurile se pot

schimba: destinaia devine sur i sursa devine destinaie.

Jean Claude Abric (1996) stabileste cinci reguli ale unei comunicari eficiente si de calitate :

(a) sa asculti sa tii cont de punctul de vedere al celuilalt;

(b) sa observi sa te interesezi de tot ceea ce se petrece in situatia de comunicare ;

(c) sa analizezi sa degajezi elementele componente ale campului psihologic si social care ii determina pe indivizi;

(d) sa te exprimi - in functie de interlocutor sau de natura obiectului comunicarii ;

(e) sa controlezi sa urmaresti calitatea si pertinenta mesajului precum si procesele care pot perturba transmisia.

Metoda de verificare a eficientei comunicarii obtinerea feed-back-ului .

Termenul de feed-back, imprumutat din vocabularul ciberneticii , inseamna informatie de revenire , verbala sau nonverbala, care permite emitatorului sa cunoasca daca mesajul sau a fost primit si cum a fost receptat si inteles.

Functiile feed-back-ului Jean-Claude Abric (1996);

(a) functia de control al gradului de receptare si intelegere a mesajului ;

(b) functia de adaptare a mesajului la caracteristicile auditoriului si situatiei;

(c) functia de reglare sociala prin adoptarea de roluri diferite de catre interlocutori , ceea ce favorizeaza intelegerea punctului de vedere al celuilalt;

(d) functia socio-afectiva : existenta feed-back-ului determina cresterea sentimentelor de siguranta ale interlocutorilor , cresterea motivatiei si acceptarea situatiei de comunicare.Optimizarea comunicarii .

1. Comportamentul asertiv

Comunicarea este comportament. Prin comportament asertiv , sau comportament prin care cineva se afirma pe sine insusi , intelegem un comportament ce ii permite unei persoane sa actioneze cat mai bine in interes propriu , sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata , sa-si exprime sentimentale in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega pe ale celuilalt. (J.Cottraux,2003).

Pe scurt , comportamentul asertiv se caracterizeaza prin:

-autovalorizare , credinta in dreptul de a-ti exprima propriile opinii si de a actiona pentru satisfacere propriilor nevoi;

-capacitatea de a comunica , de a impartasi propriile experiente cu ceilalti , mai degraba decat a pastra totul in tine;

-respectarea drepturilor si a nevoilor celorlalti ;

-capacitatea de a alege cum sa raspunzi oamenilor si situatiilor ;

-sentimente confortabile in legatura cu propria persoana , cu nevoile si actiunile personale.

2. Aspecte verbale si nonverbale ale comportamentelor asertive, agresive si pas

sive (Bedell si Lennox, 1997)

Asertivitatea , agresivitatea si pasivitatea reprezinta forme diferite de manifestare in relatiile interpersonale , fiecare dintre acestea exprimandu-se verbal si nonverbal intr-o maniera specifica. Cunoasterea lor reprezinta o prima conditie a dezvoltarii capacitatii de autocontrol in situatiile sociale.

a) Aspecte verbale

Comportament asertiv

-comportament verbal ce reflecta decizia de a tine cont de dorintele celorlalti concomitent cu promovarea dorintelor proprii.Poate sa implice compromisul , decizia unei parti de a sacrifica partila dorintele, proiectele sale , astfel incat ambele parti sa aiba un anumit beneficiu;

- comportament verbal , care exprima direct dorintele , asteptarile si sentimentele.

-comportament verbal socialmente adecvat.

Comportament agresiv

- comportament verbal ce reflecta decizia de a nu tine cont de dorintele celorlalti , concomitent cu tendinata de a-si impune dorintele si proiectele proprii ; nu ia deloc in calcul compromisul; - cel mai adesea nu implica o exprimare directa a dorintelor , asteptarilor si sentimentelor.

-comportamentul verbal este frecvent inadecvat din punct de vedere social;

Comportament pasiv

- comportament verbal ce esprima decizia de a nu tine cont de dorintele personale concomitent cu permisiunea acordata celorlalti sa-si promoveze dorintele si proiectele;

-implica fie (a) incapacitatea de a exprima dorintele, asteptarile si sentimentale, fie (b) exprimarea indirecta a acestora , fapt ce poate sa determine comunicarea lor intr-o maniera defensiva, parca cerand scuze ori la minimizarea importantei lor.

Interactiunile sociale presupun nu numai manifestari verbale , ci si nonverbale. Cunoastem cu totii cat de important este cum spunem ceea ce spunem .

Indicatorii nonverbali ai comportamentului care completeaza continutul verbal al mesajelor trasmise includ : contactul vizual, distanta dintre parti , postura corpului, gesturile mainilor, expresiile faciale, miscarile corpului si aspecte ale vocii (tonul ,volumul intonatia etc.)

b) Aspecte nonverbale

Comportamentul asertiv

-contact vizual : direct fara a fixa interlocutorul.

-postura : cu fata orientate spre interlocutor sau asezat oblic , pastrand o pozitie asimetrica ; bratele si picioarele relaxate ; corpul poate fi inclinat usor spre interlocutor.

-gestica : relaxata , miscari calme ce accentueaza comunicarea verbala ;

-distanta :mentinerea unei distante adecvate conversatiei, aproximativ 0,5-1m ;

-latenta : raspunsuri formulate fara ezitare dupa ce interlocutorul a terminat de vorbit;

-vocea : volum suficient fara a fi prea ridicata ;bine modulata , viteza normala.

Comportament agresiv

-contact vizual : fara expresie , strans, rece, care fixeaza interlocutorul ;

-postura : rigida, incordata corp tensionat , picioare departate , pozitie asimetrica;

-gestica : maini inclestate sau pe solduri ; gesturi abrupte sau largi ; gesturi directive;

-distanta : mai mica decat 0.5 m

- latenta ; foarte scurta , intreruperi frecvente;

-voce : foarte ridicata , ritm rapid;

Abilitati de autoexprimare

Afirmatiile de tipul eu simt

In loc sa ne certam sau sa devenim defensivi , putem sa ne exteriorizam sentimentele utilizand afirmatii de tipul eu ma simt nervos, suparat, deprimat etc.

Prin intermediul unor afirmatii de acest gen , pot fi exprimate urmatoarele tipuri de stari afective (Burns, 1989).

a) sentimente negative: Ma simt criticat ; Ma simt suparat ; Ma simt neinteles ; Ma simt constrans etc

b) sentimente care exprima vulnerabilitatea : Ma simt trist ; Ma simt respins ; Ma simt neinteles ; Ma simt constrans etc

c) dorinte si aspiratii : As dori sa plecam impreuna o perioda mai lunga ; As vrea sa rezolvam aceasta probleme si sa ne simtim mai aproape unul de celalalt ; As dori ca tu sa intelegi punctul meu de vedere etc

Afirmatiile de tipul eu simt sunt opuse celor care incep cu tu .ma enervezi ; tu nu ai dreptul sa spui acest lucru ; tu gresesti., pentru ca acestea cuprind in sine critica si blamarea celuilalt , conducand la discutii in contrdictoriu si chiar la cearta.

Abilitatile de ascultare va vor ajuta sa intelegeti sentimentale celorlalti , in timp ce abilitatile de exprimare va vor folosi in dezvaluirea propriilor simtaminte.

Se pare ca este mult mai simplu sa adresam vorbe grele unei persoane care ne-a suparat decat sa-i spunem : Ma simt ranit de ceea ce mi-ai spus .Hai mai bine sa discutam problema impreuna.

Folositi-l pe EU cel de pozitionare si responsabilizare;

,,Eu imi asum intreaga responsabilitate pentru ceea ce spun, imi exprim emotiile, resentimantele mele, dezamagirile mele, suferintele mele, imi impartasesc dorintele si nevoile , imi spun parerea caci sunt singura fiinta pe care o cunosc (sau ar trebui sa o cunosc) si despre care pot vorbi.,,

Motive care ii impiedica pe oameni sa comunice in mod adecvat unii cu altii

10 atitudini care ne impiedica sa ne exprimam sentimentale

1.Fobia de conflicte Subiectul se teme de conflicte sau de sentimentale de ostilitate exprimate de alte persoane. El crede ca oamenii care au relatiti bune unii cu altii nu se cearta niciodata . De asemenea , traieste cu impresia ca persoanele apropiate se vor simti lezate si nu vor putea suporta sa auda ceea ce simtim sau gandim.

Burns (1989), denumeste acest fenomen politica strutului pentru ca persoana isi ascunde capul in nisip in loc sa rezolve in mod deschis problemele care apar in relatiile cu ceilalti.

2.Perfectionismul emotional

Persoana considera ca nu trebuie sa traiasca emotii negative ca mania, gelozia, depresia, sau anxietatea . Ea isi impume sa fie totdeauna rationala si cu un control perfect asupra emotiilor sale , temandu-se ca nu cumva sa fie perceputa ca slaba si vulnerabila.

Subiectul este convins de faptul ca oamenii il vor privi de sus daca vor afla ce simte cu adevarat.

3.Teama de dezaprobare si respingere Individul este atat de ingrozit la gandul ca va fi respins si ca va sfarsi in singuratate incat isi inhiba total sentimentale, acceptand chiar ca ceilalti sa abuzeze de el. El simte nevosa exagerata de a face pe plac celotlalti si de a veni in intampinarea dorintelor acestora. Subiectul se teme ca oamenii nu il vor agreea daca isi va exprima propriile idei si sentimente.

4. Agresivitatea pasiva

Subiectul isi reprima sentimentale de frustrare si ostilitate in loc sa le exprime in mod deschis. In relatiile cu ceilalti se refugiaza in tacere , incercand sa-i faca sa se simta vinovati , in loc sa-si impartaseasca sentimentale.

5. Lipsa de speranta

Persoana este convinsa de faptul ca relatiile sale interpersonale nu se pot imbunatati , indiferent ce ar face , asa ca renunta sa mai faca vreo tentativa. De asemenea , subiectul crede ca a incercat totul si ca nimic nu a dat rezultate sau ca partenerul sau este prea incapatanat si prea insensibil pentru a se putea schimba. Aceste convingeri actioneaza ca o profetie autoimplinita.De indata ce subiectul renunta , lucrurile raman neschimbate si acesta ajunge la concluzia ca situatia este intradevar lipsita de speranta.

6. Nivelul scazut al autostimei

Subiectul considera can u are dreptul sa-si esprime sentimentale sau sa le ceara celorlalti anumite lucruri . El isi inchipuie ca trebuie totodeauna sa-i multumeasca pe ceilalti si sa vina in intampinarea dorintelor sale.

7.Spontaneitatea

Persoana considera ca are drteptul sa spuna tot ce gandeste sau ce simte atunci cand este suparata. Ea este de parere ca orice modificare in stilul sau de comunicare este ridicola si pare falsa.

8, Citirea gandurilor Subiectul crede ca ceilalti trebuie sa stie ce simte si ce doreste el, fara a fi necesar sa-si exprime in mod deschis sentimentele si dorintele . Aceasta atitudine ii confera o scuza pentru faptul ca isi ascunde sentimentale si nutreste resentimente intrucat celorlalti pare sa nu le pese de ceea ce simte el.

9. Tendinta spre martirizare

Individul se teme sa recunoasca faptul ca este suparat deoarece nu vrea sa dea nimanui satisfactia de a afla ca l-a ranit . El e foarte mandru de capacitatea sa de a-si controla sentimentale si de a suferi in tacere.

10. Nevoia de a rezolva problemele

Atunci cand avem un conflict cu cineva , facem tot felul de incercari de a rezolva problema , in loc sa ne impartasim in mod deschis sentimentale si sa ascultam ceea ce simte cealalta persoana.

Atitudini care ne impiedica sa-i ascultam pe altii (Burns, 1989)

1.Convingerea ca dreptatea este de partea noastra Subiectul isi inchipuie ca numai el are dreptate si ca cealalta persoana se inseala .El este preocupat sa dovedeasca justetea propriului punct de vederein loc sa0si exprime propriile sentimente de ostilotate in mod deschis si sa incerce sa inteleaga ce simte sau gandeste interlocutorul sau.

2.Blamarea

Individul este convins ca probleme a fost generata de greseala celeilalte persoane.Aceasta il face sa se simta total nevinovat si ii confera dreptul de a-l blama pe celalalt .

3. Nevoia de victimizare

Individul isi plange de milasi considera ca ceilalti il trateaza in mod nedrept datorita egoismului si lipsei lor de sensibilitate . Incapatanarea de a nu intreprinde nimic pentru a ameliora situatia lasa celorlalti impresia ca subiectul in cauza se complace in postura de martir .

4.Scoaterea din cauza

Persoana nu-si poate imagina ca a contribuit in vreun fel la crearea problemei survenite , pentru ca nu sesizeaza impactul comportamentului sau asupra celorlalti . De pilda sotia se plange de faptul ca sotul este dogmatic , incapatanat si nu asculta ceea ce i spune ea, fara sa-si dea seama ca es insasi il contrazice ori de cate ori incearca sa emita o parere.

5.Defensivitatea Subiectului ii este atat de teama de critica incat nu supotra sa auda nimic negativ sau dezagreabil.In loc sa asculte si sa identifice ce este adevarat in spusele celuilalt, el invoca argumente pentru a se apara.

6.Hipersensibilitatea la constrangere

Persoana se teme sa cedeze sau sa fie condusa. Intrucat ceilalti oameni ii par excesiv de dominatori , considera ca trebuie sa reziste cu orice pret tendintelor acestora de a o influenta in vreun fel.

7.Solicitari exagerate fata de ceilalti

Persoana se crede indreptatita sa beneficieze de un tratament special din partea celorlalti si se simte frustrata atunci cand nu este tratata asa cum s-a asteptat. In loc sa incerce sa inteleaga ce-i determina pe cei din jur sa procedeze astfel subiectul considera ca acestia nu sunt rezonabili si ca nu au dreptul sa se poarte ca arare.

8.Egoismul

Subiectul doreste un amunit lucru , intr-un anumit moment si face crize de nervi daca nu-l obtine. El nu este interesat de ceea ce cred sau simt altii.

9.Neincrederea

Individul se inconjoara de un zid, de teama ca , daca va asculta si va cauta sa inteleaga ce simt si gandesc ceilalti , acestia vor profita de el.

10.Nevoia compulsiva de a oferi ajutor. Subiectul simte nevoia sa-i ajute pe ceilalti , desi acestia nu doresc decat sa fie ascultati.Atunci cand prietenii sau membri de familie se plang ca se simt rau , subiectul le da tot felul de indicatii in legatura cu ce trebuie sa faca. In loc sa aprecieze acest lucru , cei care au primit sfaturile se simt agasati si continua sa planga , ambele parti implicate simtindu-se frustrate.

PAGE 8