Articolul 1. Legislaţia familială şi alte acte ce conţin                    norme ale dreptului familiei(1) Legislaţia familială constă din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în cazurile şi în

limitele prevăzute de acesta.(2) Guvernul este în drept să adopte acte normative în domeniul dreptului familiei în cazurile

prevăzute de prezentul cod, de alte legi şi de decretele Preşedintelui Republicii Moldova.(3) Dacă există divergenţe între prezentul cod şi convenţiile şi tratatele ce reglementează relaţiile

familiale, la care Republica Moldova este parte, au prioritate reglementările internaţionale.Articolul 2. Principiile de bază ale legislaţiei familiale(1) Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat.(2) Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă (denumite în continuare organe de

stare civilă) generează drepturile şi obligaţiile de soţi prevăzute de prezentul cod.(3) Relaţiile familiale sînt reglementate în conformitate cu următoarele principii: monogamie,

căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitate în drepturi a soţilor în familie, sprijin reciproc moral şi material, fidelitate conjugală, prioritate a educaţiei copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale amiabilă, a tuturor problemelor vieţii familiale, inadmisibilitate a amestecului deliberat în relaţiile familiale, liber acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor familiei.

Articolul 3. Relaţiile sociale reglementate de prezentul cod

    Prezentul cod stabileşte condiţiile şi modalitatea de încheiere, încetare şi declarare a nulităţii căsătoriei, reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale născute din căsătorie, rudenie şi adopţie, precum şi alte relaţii sociale similare celor familiale.    [Art.3 modificat prin LP140 din 14.06.13, MO167-172/02.08.13 art.534; în vigoare 01.01.14]

Articolul 4. Aplicarea legislaţiei civilePentru reglementarea relaţiilor personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre membrii familiei,

prevăzute la art.3, nereglementate de legislaţia familială, se aplică legislaţia civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenţei relaţiilor familiale.

Capitolul 2REALIZAREA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR FAMILIALE

Articolul 5. Egalitatea în relaţiile familiale(1) Toate persoanele căsătorite au drepturi şi obligaţii egale în relaţiile familiale, indiferent de sex,

rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, apartenenţă politică, avere şi origine socială.(2) Drepturile şi obligaţiile familiale sînt legate de titularii lor şi nu pot fi cedate persoanelor terţe.Articolul 6. Realizarea drepturilor şi îndeplinirea                   obligaţiilor familiale(1) Cetăţenii îşi realizează de sine stătător drepturile ce le aparţin şi iau naştere din relaţiile familiale,

dacă prezentul cod nu prevede altfel.(2) Realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor familiale nu trebuie să lezeze drepturile,

obligaţiile, libertăţile şi interesele legitime ale altor membri ai familiei şi ale altor cetăţeni.Articolul 7. Ocrotirea drepturilor familiale(1) Drepturile familiale sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor cînd acestea sînt realizate contrar

destinaţiei sau contrar prevederilor legale.(2) Drepturile familiale sînt ocrotite de autorităţile abilitate ale administraţiei publice, iar  în anumite

cazuri şi de instanţele judecătoreşti.(3) Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sînt stabilite de prezentul cod, de alte legi şi acte

normative.Articolul 8. Aplicarea prescripţiei(1) Cerinţele ce ţin de relaţiile familiale sînt imprescriptibile, cu excepţia cazurilor cînd termenele

pentru apărarea dreptului lezat sînt prevăzute în mod expres de prezentul cod.(2) La examinarea cerinţelor ce ţin de relaţiile familiale, instanţa judecătorească aplică normele care

reglementează prescripţia în conformitate cu prevederile articolelor respective ale Codului civil.TITLUL II

CĂSĂTORIACapitolul 3

CONDIŢIILE ŞI MODALITATEA DE ÎNCHEIERE A CĂSĂTORIEI

Articolul 9. Încheierea căsătoriei(1) Încheierea căsătoriei are loc la organele de stare civilă.(2) Drepturile şi obligaţiile juridice ale soţilor iau naştere din ziua înregistrării căsătoriei la organele

de stare civilă.Articolul 10. Declaraţia de căsătorie(1) Declaraţia de căsătorie se depune personal de cetăţenii care doresc să se căsătorească la organul de

stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre ei sau al părinţilor unuia dintre ei.(2) În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi trebuie să indice că nu există nici un impediment legal la

căsătorie.(3) Depunerea declaraţiei de căsătorie şi înregistrarea căsătoriei au loc în modul stabilit pentru

înregistrarea de stat a actelor de stare civilă.Articolul 11. Condiţiile de încheiere a căsătoriei(1) Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţămîntul reciproc, neviciat, exprimat personal şi

necondiţionat, al bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a vîrstei matrimoniale.

(2) Persoanele care doresc să se căsătorească sînt obligate să se

Componenta infractiunii

1. Notiunea componentei infractiunii si importanta ei 

2. Elementele si semnele componentei infractiunii  

3. Infractiunea si componenta infractiunii, corelatia dintre ele 

4. Modalitatile sau tipurile componentei infractiunii 

 

1. Raspunderea penala conform dr.penal poate fi aplicata numai atunci cind exista

temeiurile aratate in continutul al.2 al art.51 ce stabileste raspunderii penale este supusa

numai persoana vinovata de comiterea unei infractiuni. 

 P.u tragerea la raspundere penala este necesar de stabilit in savirsirea unei fapte

prejudiciabile, semnele concrete ale unei infractiuni. Orice persoana raspunde penal nu

datorita faptului ca este considerata de catre ofiterul de urmarire penala, procuror sau

judecator - periculoasa, ci p.u faptul ca a savirsit o actiune sau inactiune care contine toti

indicii unei infractiuni stabilite de norma penala. 

  In stiinta dreptului penal se stabileste ca temeiul legal de tragere a raspunderii penale a

persoane este componenta infractiunii care reprezinta de fapt primul temei, si al doilea

temei eeste insasi infractiunea. Rezulta ca savirsirea de catre o persoana a unei infractiuni

care contine indicii sau elementele unei componente de infractiune descrisa in partea

speciala a codului penal, constituie temeiul juridic si de fapt de tragere la raspundere

penala a faptuitorului. In CP se contine o enumerare exhaustiva a tuturor componentelor

de infractiune. 

  Componenta de infractiune defapt reprezinta o notiune juridica despre fapta

prejudiciabila savirsita in realitatea obiectiva care se regaseste in dispozitiile normelor

partii speciale a CP.  

  Fapta social periculoasa este ceea ce se petrece in realitate. Raspunderea penala apare

numai pe baza faptei persoanei. Fapta ce contine semnele componentei de infractiune, deci

nu componenta de infractiune ca o abstractie stiintifica constituie temeiul tragerii la

raspundere penala, dar actiunea sau inactiunea persoanei in care se contin semnele unei

componente concrete de infractiune. Depilda in continutul dispozitiilor alin.1 art.151 se

contin atit semnele obiective cit si subiective ale vatamarii intentionate grave a integritatii

corporale sau a sanatatii. 

  In conformitate cu disp.alin.1 art.52 se considera componenta a infractiunii totalitatea

semnelor(si elementelor) obiective si subiective stabilite de legea penala ce califica o fapta

prejudiciabila drept o infractiune concreta. 

  Particularitatea acestor elemente si semne consta in faptul ca ele sunt stabilite numai de

lege, sunt obligatorii p.u calificare si nu pot fi completate sau omise la initiativa

ofiteruluide urmarire penala sau a judecatorului. Daca semnele faptei prejudiciabile si ale

componentei infractiunii coincid, atunci trebuie sa recunoastem faptul ca calificarea a fost

facuta corect. De calificarea corecta, justa a faptei conform literei alin. Art.respectiv

depinde in primul rind stabilirea de catre judecata a tipului si termenului pedepsei penale

p.u infractiunea comisa. O mica abatere de la principiul dat atrage dupa sine incalcarea

legislatiei a drepturilor si libertatilor cetateanului. 

  Importanta componentei infractiunii consta : 

1. Constituie temeiul juridic al raspunderii penale 

2. Reprezinta o conditie p.u justa incadrare juridica a faptei 

3. Este temeiul stabilirii de catre instanta de judecata a tipului si termenului pedepsei

penale 

4. Constituie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor cetateanului si contribuie

la respectarea ordinii de drept in societate  

2. Orice fapta prejudiciabila prezinta o totalitate de semne obiective si subiective a

comportamentului uman, semne ce sunt aratate in legea penala intro componenta de

infractiune concreta. 

Stiinta DP alcatuind modelul teoretic al oricarei componente de infractiune in scopul

inlasnirii procesului de studiu a componentelor concrete de infractiune distinge

notiunea de element si semn al componentei infractiunii. 

 Elementele componentei infractiunii reprezinta parti componente ale unui sistem integral

al infractiunii, astfel in orice fapta infractionala deosebim 4 parti componente care poarta

denumirea de elemente a componentei infractiunii, acestea sunt : 

1. Obiectul infractiunii 

2. Latura obiectiva 

3. Subiectul infractiunii 

4. Latura subiectiva  

Semnele componentei infractiunii sunt trasaturile concrete specifice, caracteristica

acestor elemente. Rezulta ca celor patru elemente ale componentei infractiunei le

corespund patru grupuri de semne ce le caracterizeaza : 

1. Grupul de semne ce caracterizeaza obiectul infractiunii 

2. Grupul de semne ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii 

3. Grupul de semne ce caract.  

4. Ce caract. Latura sub.a infractiunii 

In teoria DP, primele doua semne poarta denumirea de semne obiective ale comp.infr, ai

ultimile doua poarta denumirea de semne subiective ale comp.infr. 

  Componentele de infractiune intotdeauna sunt identice conform elementelor lor, spre

deosebire de semne acestora care in fiecare componenta de infractiune sunt individuale,

specifice(art.186,187). 

  Prin obiect a componentei infractiunii sunt relatiile speciale ocrotite de LP de atentate

criminale. Cele mai importante obiecte aparate de LP sunt aratate in continutul alin.1 al

art.2.

 

Stiinta DP cunoaste : 

1.  obiectul general 

2. O.generic(de specie sau de de grup) 

3. O.special 

4. O.material 

Latura obiectiva reprezinta aspectul exterior al atentatului criminal asupra obiectului

aparat de LP. Aceasta contine nr.cel mai mare de semne ce il caracterizeaza : 

1. Fapta prejudiciabila(actiunea au in.prej) 

2. Urmarea prejudiciabila 

3. Legatura cauzala sau raportul cauzal dintre fapte si urmare 

4. Timpul,locul,metoda,mijlocul,instrumentul si imprejurarea comiterii infractiunii 

Subiectul infractiunii este p.fiz.responsabila care a implinit virsta ceruta de lege(16,14

ani) sau p.jur.cu exceptia autoritatii publice care se fac vinovate de comiterea unor

anumite infractiuni. 

Semnele ce le caract.: 

1. Caracterul fizic 

2. Virsta ceruta de lege(16,14 ani) 

3. Responsabilitatea 

4. Subiectul special 

5. Persoana juridica cu exceptia autoritatilor publice 

Latura subiectiva - este atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savirsita, motivul si

scopul infractiunii. 

  Semnele : 

1. Vinovatia 

2. Motivul 

3. Scopul 

Dintre toate semnele ce caracterizeaza elementele componentei infractiunii exista o unitate

Indisolubila, daca in fapta persoanei este absent macar unul dintre semnele componentei

concrete de infractiune, faptuitorul nu va putea raspunde penal. Prin urmare gradul

prejudiciabil al infractiunii este conditionat absolut de toate semnele componentei

infractiunii, adica acestea reprezinta o calitate a celor comise ca un tot unitar, ca ceva

integru. 

 Teoria DP distinge doua grupuri de semne ale componentei infractiunii : 

1. Semne principale - sunt acele semne care se regasesc in continutul oricarei

componentei de infractiune, adica obiectul special, fapta prejudiciabila, caracterul

fizic,virsta,responsabilitatea si vinovatia. In componentele de infractiune materiale

in calitate de semne principale apare urmarea prejudiciabila si legatura dintre fapta

si urmare. 

2. Semne facultative sau secundare - sunt semnele pe care legiuitorul le indica

suplimentar in procesul descrierii unor componente concrete de infractiune, adica

obiectul material, timpul locul, metoda, instrumentul , subiectul special, motivul si

scopul 

Atunci cind ele sunt indicate de legiutor in mod special, acestea devin obligatorii sau

principale. Lipsa acestora avind drept urmare absenta temeiului de tragere a raspunderii

penale a faptuitorului, de ex.vinatul ilegal sau indelitinicrea ilegala cu pescuitul sau vinatul

sau alte altor exploatari in ape 233,234. 

  Daca semnele facultative nu sunt indicate in calitate de semne principale obligatorii ale

componentei infractiunii, ele vor avea rolul de circumstante atenuante sau agravante ale

cauzei(76,77) 

  

  Corelatia dintre componenta infractiunii si infractiunea reprezinta una dintre

problemele dificile ale teoriei si practicii DP . 

Infractiunea este definita in art.14 in calitatea de fapta prejudiciabila. Componenta

infractiunii mai intii a fost elaborata de stiinta DP dupa care a fost legiferata in continutul

alin.1 art.52, aceste doua notiuni sunt strins legate intre ele intrucit exprima esenta unuia si

aceluiasi fenomen care este infractiunea. Aceste doua notiuni se aseamana insa ele nu sunt

identice. Infractiunea reprezinta o fapta concreta prejudiciabila savirsita intrun loc

determinat la ora fixa care se mai caracterizeaza si cu unele particularitati personale

proprii subiectului infractiunii. Componenta de infractiune este o notiune juridica data de

dispozitia normei concrete din partea speciala a CP care se refera nu la infractiune

concreta ci la o infractiune de un anumit tip, gen prin intermediul descrierii semnelor

esentiale sau semnelor de baza a acesteia. Notiunea generala a infractiunii este cuprinsa in

continutul alin.1 art.14 iar art.17,18,61 stabilesc alte semne obligatorii caracteristice

acesteia si anume vinovatia si pasibilitatea de pedeapsa. Deci notiunea generala a

infractiunii descrie continutul social politic al infractiunii prin intermediul inscrierii sau

indicarii semnului principal al acesteia gradul prejudiciabil al faptei. Acesta la rindul sau

se determina conform importantei obiectului adica a relatiilor sociale carora lea fost

provocata o dauna sau care sunt puse in pericolul provocarii unui prejudiciu. Cu alte

cuvinte, notiunea infractiunii indica asupra caracteristii social politice a acesteia constatind

semnele ei, fapt ce ne permite sa constatam de ce anume o astfel de fapta este

prejudiciabila p.u societate, adica infractionala, si dupa care se poate delimita infractiunea

de alte incalcari de lege. 

  Componenta de infractiune reprezinta o totalitate de elemente si semne obiective si

subiective ce caracterizeaza o fapta prejudiciabila concreta drept o infractiune. Fiecare

componenta de infractiune concreta descrie semnele ce sunt caracteristice infractiunii de

un anumit tip, gen. Notiunea generala a componentei de infractiune include semnele

principale si facultative ce caracterizeaza orice tip de componenta de infractiune.

Componenta de infractiune nu reprezinta o fapta comisa de infractor, ci o notiune abstracta

prevazuta de stiinta DP in calitate de categorie abstracta. Componenta de infractiune exista

chiar daca in realitate nu se comite nici o infractiune prevazuta de aceasta componenta,

anume de aceea este periculoasa infractiunea ca fapta concreta si nu componenta de

infractiune ca o categorie juridica, ca metoda legislativa de descriere in legea penala a

tuturor infractiunilor. Componenta de infractiune este de neconceput fara de legea penala,

dar ea nu exista nici in afara faptei reale prejudiciabile. Fara un atentat real exista doar

descrierea de catre legiutor a componentei de infractiune. 

   

  Tipurile componentei de infractiune. 

Teoria DP deosebeste mai multe tipuri ale componentelor de infractiune concrete. 

 La baza clasificarii avem mai multe criterii : 

1. Dupa gradul prejudiciabil : 

1. Componentse de baza (este mereu primul aliniat)  

2. Comp.cu circumstante agravante 

3. Comp.cu circumstante atenuante 

4. Comp.cu circumstante deosebit de grave 

2. Dupa modul de descriere :

3.  

1. Comp.simple  - (alin.1 art.145 - cuprinde descrierea doar a unei fapte infractionale.

In astfel de componente toate semnele se manifesta o singura data adica are loc o fapta,

o urmare, este prezenta o si gura forma de vinovatie. Majoritatea componentelor de

infractiune conform acestui criteriu sunt componente simple). 

2. Comp.complexe - sunt acele componente ce includ doua sau mai multe fapte

infractionale care de fapt sunt pedepsite penal separat, doua sau mai multe urmari

prejudiciabile, doua forme de vinovatie. (alin.4 art.151, art.188 etc.).

3. Comp.alternative - reprezinta o modalita a componentelor complexe, atunci cind

legiutorul prevede in calitate de infractiune savirsirea uneia dintre faptele prevazute in

cadrul dispozitiei normei penale, de ex.art.290,292,293. 

4. Dupa specificul structurii : 

1. Comp.formale - sunt acele componente in procesul descrierii carora legiutorul

considera ca ele se considera consumate in momentul comiterii faptei deoarece in

continutul dispozitiei nu se face nici o referire la urmarea prejudiciabila, de

ex.huliganismul, dezertarea etc. 

2. Comp.materiale - sunt componentele in care legiutorul descrie latura obiectiva a

componentei nu numai cu ajutorul descrieirii faptei prejudiciabile, dar si apelind la

semnele ce caracterizeaza urmarea prejudiciabila a faptei date. Cu alte cuvinte in

continutul dispozitiei normei penale, legiutorul indica prezenta urmarii prejudiciabile,

de ex.omorul, vatamarea corporala, furtul etc. 

3. Comp.formal reduse - reprezinta o modalitate a componentei formale, in cadrul

careia caracteristica legislativa a laturii obiective are loc prin descrierea nu numai a

semnelor actiunii sau inactiunii, dar si a pericolului real de survenire a urmarilor

prejudiciabile concrete. Aceste urmari insa nereprezentind semnul de baza principal al

acestor componente de infractiune. Art.188 

  Avind in vedere pericolul social diferit al faptelor prejudiciabile concrete, legiutorul

caracterizeaza componentele lor in articole diferite sau alinia diferite ale unuia si aceluiasi

al CP,nutilizind diferite semne ce demonstreaza gradul marit sau scazut al

prejudiciabilitatii. P.u aceasta se utilizeaza caracteristici calitative si cantitative, de

ex.daune in proportii mari, fapta comisa de un grup criminal organizat sau de o asociatie

criminala. 

CUPRINS:Notiunea componentei infractiunii si importanta ei 

Elementele si semnele componentei infractiunii  

Infractiunea si componenta infractiunii, corelatia dintre

ele 

Modalitatile sau tipurile componentei infractiunii 

Bibliografia:

[1] Drept penal. Partea generală, Ştiinţa, Chişinău, 1994, Carpov T., p.59.

[2] Carpov T., op.cit., p.63.

[3] Учебник уголовного права. Общая часть, Москва, 1996, р.78.

[4] ibed, p.79.

[5] Bunăoară, A.Ş. Iakupov (Советское уголовное право .Часть общая,

Киев, 1973, p.69-

76) afirmă, corect, că noţinunea generală a componenţei de infracţiune cupr

inde în sine semnele de bază, obiective şi subiective, proprii fiecăreicompon

enţe de infracţiune. Apoi,

însă, spune:«în limitele noţiunii generale a componenţei de infracţiune toate 

semnele ce caracterizează elementele componenţei se împart în două grupe: 

a) necesare, sau obligatorii, şi b) facultative». Ca în cele din urmă să indice

că «necesare sunt acele semne, care sunt proprii

tuturor componenţelor infracţiunilor»(trad. şi subl. noastră). Deci avem o

coincidenţă totală (după volum şi conţinut) între aceste concepte; şi atunci

ce facem cu semnele facultative (locul, timpul etc.) care nu sunt proprii

tuturor componenţelor?

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL

REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

Anul universitar: 2014-2015

Tematica lucrarii de domiciuliu ”SEMNELE ESENTIALE (CONSTITUTIVE)SI SEMNELE ACCIDENTATE(CIRCUMSTANTIALE)ALE COMPONENTEI DE INFRACTIUNE”

La disciplina: „TEHNICA INCADRARII JURIDICE ALE INFRACTUNILOR”

Catedra: „ STIINTE PENALE”

Efectuat de:

Postolachi Doina

Grupa academica 532

Chisinau-2015