F O A I E UU - T U R A S I E D U C A T b A -ARE DUfvllNEC

A n u l I , N o . 1 3 1 c ; ü O p t p a

GÄZETÄ SOCIETĂŢII „CULTURĂ POPORULUI" DIRECTOR

G e n e r a l d e D i v i z i e N . P E T A L A COMANDANTUL CORPULUI VI ARMATĂ

ABONAMENTE A N U A L E : pentru cititori 3 0 Lei

autorităţi ; „ 6 0 Ld „ întreprinderi financiare .. ІѲ0 Lei

Redacţia: Str. Dorobaaţilor 11

PREŞEDINTELE COMITETULUI SOC. „CULTURA-PÖPORÜDUI"

V . D I M I T R 1 U RECTORUL UNIVERSITAŢEl CLUJ

Secretar de Redacţie: VASILÉ D. СЫВШ (Telefon No. 15—74) Administraţia: Sír, lier II

L u a ţ i a m i n t e 1. Motivul pentru care duşmanii noştri! (Germani, Un­guri, Ruşi), caută a#impieäica consolidarea noilor s t a -te naţionale şl în special a noastră a Românilor.

Puterile centrale luptând în scop de a supune lumea, şi de a face ca toate celelalte popoare să muncească numai pentru bunul trai al poporului Oerman, Ungur şi Rus, au pi­erdut răsboiuL Restul lunaei, şi cu ei Ro.nânii, au preferit moartea, au făcut jertfe în vieţi, sânge şi materiale, căci nu voiau selăvia, nu voiau robia. Dreptatea fiind cu aceştia din urmă, aliaţii, au invins.

Duşmanii noştrii şi anume: oligarhia Germană din im­periu, nobilimea maghiară, lacomul popor bulgar şi marii pro­prietari ruşi, azi învinşi, au fost nevoiţi a încheia o pace, tare este dreaptă, care asigură libertatea naţiunilor şi drep­turile sfinte ale omului şi ale muncei fiecăruia; In plus că <acei cari au provocat şi au făcut răsboiul în chip neomenesc, distrugând în mod barbar ţări şi avuturi (Belgia, Franţa, Polonia, Serbia, România, Nordul Itaiii), au fost silifi prin îratatul de pace, a da despăgubiri pentru jafurile ce au pro­dus. Acest lucru, natural că nu le convine, căci ei ţinteau a irăi din munca altera. Pentrucă azi ei se văd învinşi, pentrucă dreptul şi umanitatea au învins, căută prin ori-ce mijloc, că

.pe deoparte să ţipe, iar pe de alta să lucreze pe căi ascun­se, a dezorganiza pe învingători, şi astfel să nu mai aibă cine să-i execută ca să îndeplinească, cea ce cu drept, Co­misia de pace, le-a împus.

2. Hliioacele prin care inamicii noştrii caută a împi-«Лсэ е@й$££іізгза гсозйіі stat R$snân şi i гйіШтШ unirea realizată cu atâta s i n g e şl sa:rificii.

a) 6e?or§anizarea armatei. -* De ce ? fiindcă armata noastră, care este scutul tarei,

contra acestor duşmani şi contra răuvoitorilor interni, a rămas, datorită cuminţeniei poporalei nestru, cea mai bună din lume. £a este garanţia Ţărei, este puternică, mare, disciplinată ; în fine este lucru de care ei se tem, căci, cât armata va fi bu­nă, pe deoparte ea va garanta libertatea cetăţenilor, iar pe •de alta, va obliga pe duşmani a executa condiţiile drepte, ce ,li-s'au împus prin pacea delà Paris.

în ce mod caută ei să dezorganizeze armata?

1. Caută ca prin emisari trimişi cu duhul blândeţei, prin sate, prin oraşe, — să înducă lumea şi pe soldaţi .în rătă­cire, speculând orice ocazie, ca să propage neascultarea, de­zertarea, nedisciplina, lenea, răzvrătirea, neglijenţa. Cel dintâiu lucru apoi, caută a suprima ordinea şi respectul, care sunt baza progresului în orice -fel de instituţie. Aşa au făcut cu armata Rusă. Prin conrupere au reuşit a suprima salutul, şi atunci acea armată puternică, s-a dezorganizat si a ajuns o turmă de oameni, care a fost măcelărite de însăşi aceia care o îndemnase şi care sub piele de oi, nu erau de cât lupii cei mai sălbateci. Dacă armata Rusă nu era dezorganizată, ,în Rusia nu se ajungea la prăpădul care este azi, jaf, şi o-iinor. Cine o să folosească de acest fapt? Duşmanii, care (iub raotiv că vin să stabilească ordinea, pe care armata Rusă jnu e în stare s-o facă, îi va încătuşa, îi va subjuga pentru «mită vreme, şi îi vor face robi şi sclavi. lata dar, cum o (armată marc, un popor supus, muncitor, religios, luându-se după minciunile spuse sub forma blândă a propagandiştilor,

R o m â n i fără să bage de seamă prăpastia ce U-se pregăteşte, a ajuns în starea de azi. E un preverfe care spune : „unde nu e cap vai de picioare." Şi e drept! Fără ordine, fără disciplină, un stat nu poate să existe.

2. Propagandiştii duşmani caută apoi a îndemna pe o-ameni ca să nu răspundă la recrutare, sau cei cari răspund, ca să dezerteze. Motivele ? Ba că trăesc în cazarmă rău, ba că hainele sunt proaste, că muncesc mult, că mâncarea este rea, etc. Din toate ac©6tea nimic nu este adevărat. Nu tre-bue să uităm, că armata Română, din moşi strămoşi, a luptat, hu cu hainele ci cu sufletul, voinţa şi conştiinţa, că-şi apără ţara, avutul, libertatea sa şi mormântul strămoşilor lui, ca să nu fie pângărite, aşa cum au fâcut-o duşmanii noştri în a cest rărboiu, câ«d bisericele noastre le-au transformat în graj­duri, fapte pentru care Dumnezeu le-a răsplătit. . <•

Este drept că din cauza lipsei provocate de răsboiu, Ţara nu poate avea azi toate hainele noi, şi fiecare potrivite pe corp. Aceasta este un motiv, la o armată de mercenari, iar nu pentru armata Română, care e a Ţărei şi care îşi apără pământul.

Dorebanţul Român în Moldova, a luptat desculţ, des-brăcat, nemâncat şi cu boale care-l secera, dar el avea ini­mă, nu s'a descurajat, şi astfel a învins, căci mai bine a pre­ferat a muri cu arma în mână, decât ca rob al duşmanului. Guvernul îşi dă toată oseeneaiă şi zi de zi se procură haine, ec-

'hipament etc. Masa seWatului. nostru este bună şi îndcstulitoare. Ofiţerul Român, este deosebit de acel de tristă memorie

Austro-Ungar de eri, căci e născut din popor, crescut cu poporul, simte la fel cu el; munceşte din greu ca soldatul, el îl creşte, îl înstrueşte, îl îngrijeşte cu de toate; nu e stăpâ-nitor cum era la Germani şi Austro-Ungari, ci el este fratele şi părintele soldatului, şi de aceia soldatul 1-a iubit şi s-a •sacrificat cu el împreună. Ofiţerul Român a fost şi va fi tot­deauna în fruntea soldaţilor săi, şi la bucurie, şi la lucru şi la pericol. Aceasta a f©st cheia bravúréi armatei Române, pe care duşmanii aü simţii-o şi de aceia acuma caută s-o surpe.

Pentru aceia toţi să răspunză Ia apelul Ţărei, să vie să-şi facă datoria cu plăcere către ţară. Când omul vine de drag, şi nevoile şi greutăţile par mai uşoare.

Cel care nu vine de drag, va veni de nevoie, căci da­toria trebue să şi-o facă. Dece să fie adus cu forţa ? Ca să râzâ duşmanii de el ? Ca duşmanul să-şi facă gustui şi să se încurajeze? Cine nu-şi face datoria faţă de ţară nu me­rită să trăiască, este ori laş ori incapabil. La Greci şi Ro­mani, cine nu-şi făcea daroria către ţară, era desconsiderat şi nici fetele nu-i luau de bărbaţi, ca pe nişte incapabili de minte, sau schilozi trupeşte şi sufleteşto. Venit la armata fiecare să fie muncitor, cinstit, mândru, să poarte haina, aşa veche cum este ea ; dar curată şi bine îmbrăcată. S-o poarte cu mândrie, Omul mândru şi conştiincios, îl respectă şi duş­manul şi lumea. Dacă vrei să te respecte toţi, respectă-te tu singur făcându-ţi datoria complect şi cu drag către ţară şi tron.

Cine e dezertor nu merită a trăi. Trebue hulit, trebue siüt a se întoarcă la datoria lui. Dezertorul alungat, fuge în păduri, fuge de lume, suferă frig, suferă de foame. Este o viaţă aceasta? E mai bună ca în cazarmă, unde el este cinstit de toate „ lumea, unde -este respectat, este mândru, este îngrijit? Nu! Acei cari cunosc nn dezertor şi nu-1 dau pe faţă, fac o crimă, căci înseamnă că sunt părtaşi cu d, la cea mai mare crimă, acea de a nu-şi face datoria.

li îi ШШШ ШШ

în vremuri de restrişte când ţara este amenia|ată de vrăjmaşi^ patriotismul tuturor cetăţeniilor ia forma văzută a apărări nationale, chiar cu sacrificiul vieţei lorjAtunci vorbele n'au nici cum rost şi nt>-mai faptele ne pot scăpa.

Când naţiunea română a trimis tot ce avea ea mai viguros In luptele legendare de la Mărăşti şi Mărăşeşti, când oştirea ţăreL — care şi a făcut complect şl strălucit datoria — a hotărnicit cu munţi de cadavre şi valuri d% sânge, înaintarea vrăşmaşilor şi a dat viaţă cuvântului evanghelie „pe aîceia nu se trece", dându-o» astfel cea mai strălucită pildă de patriotismul faptelor.

Când ţara noastră ajunsese aproape de aşa zisul triunghki a! morţei, când multe capete mari se zăpăciseră, când mulţi luau dra­mul pribegiei spre Odesa pentrucă nu puteau suporta nici măcar ca imaginaţia crudele suferinţi de care era ameninţat poporul românesc, când duşmanul crud şi neertătof ne impunea sacrificii peste puterile noastre, puterea faptelor vitejd noastre oştiri ne-a scăpat.

Iaia patriotismul faptelor. Aceasta piîdă ar trebui să fie

urmată de toţi acei ce spun că-şl iubesc ţara şi în împrejurări cri­tice ar trebui să pue totdeauna mai jos persoana şi interesul lor, şi să-şi ţie ochii aţintiţi la binele ţărei şi neamului.

* ^ * In vremuri liniştite, patriotis­

mul dacă ia forma vorbelor mari, promisiunilor largi dar amânate^ discursurilor strălucite şi zgudui­toare, focuri de pae, care se stâng imediat, pentru a eşi în toată golic-nea lui, interesul personal. Acest fel de patrotism este nu numai nefolositor, ci dă dreptul pericu­los, căci înşelând, ca şi „apa mor­ţilor", ochii şi sufletele amână con­solidarea internă atât de trebui- -toare.

Să ne ferim, prin urmare, de patriotismul vorbelor, de decla-marea dragostei de neam şi ţară pe Ia toate răspântiile, şi să lur crăm necontenit, tăcut dar temei-nie pentru înfrăţirea şi bană sta­rea tuturor celor ce träae în­tre fruntariile României întregite.

Acesta es'e, —şl numai acesta — patfotismul faptelor.

Conştiinţa datoriei este prima pârghie a patriotismului de fapte.

Când fieeare în sfera sa de ac­tivitate va fi un cetăţean conşti­ent de datoriile saie, pe cari şi le va îndeplini şi de drepturile sale, pe care nu le va lăsa încălcate, câsd domnia cinstei şi a legilor ѵщ fi întronată, când hatărârile şt

Pag. 2 No. I«, Iulie 41921

(toleranţa vor fi îngropate pentru totdeauna, când dreptatea şi ade­vărul vor triumfa'în toate ramu-ile de activitate, când nimeni nu te va simţi nedreptăţit şl toţi se rcr bucura de drepturile lor înscrise

jfei legi, atunci patriotismul faptelor va da binecuvântatele safe roade «i atunci noi toţi vom fi împăcaţi In conştiinţa noastră, că ne am făcut cinstit şi temernc datoria.

Numai atunci România mare, va fi consolidata, numai atunci vom putea sta cu fruntea sus în faţa judecatei istoriei, numai atunci nu Vom avea a ne teme de uneltiri wclene şi ameninţări duşmănoase, pumai atunci vom putea spune cu g i b de tunet celui ce ar îndrăzni să ne atace, îi vom putea spune vorbele lui Mircea Voevod:

„Eu im apar sărăcia şi nevoile ş i ] aeamul, . Şi de aceia, tot ce mi^că 'n ţara esta : rău!, rama!,

Numai mie mi-e prieten, Iară ţie duşman este ; ; Duşmănit vei fi de toate fără a prinde chiar de veste."

Să nu uităm că pădurile de cruci «amânate în tot cuprinsul ţărei,

fână Ia înfiorătorul cimitir de la tirtucaia şi până pe malurile blâ­

ndei şi linişteiei Tise, ascund sub jele atâtea sute de mii de eroi, Icare şi au jerfii singurul» lor bun, |~- viata — iar astăzi sufletele tor privesc de su> spre mi, ca să vadă cum ştim să ne facem da­toria şi cum consolidăm ceia ce •ei au clădit.

S ă nu uităm că aceste păduri jde cruci, care îşi întindeau braţele, "ca un simbol ai desnădăjduirei, cât ÜHmp dnşmanul ne ţinea cotrupită jjara, astăzi şi au ridicat braţele * binecuvântare, că visu! s'a foi-laptui şi jertfa celor ce dorm sub «le n'a fost zadarnică.

Aceste cruci sunt semnul văzut m\ patriotismului de fapte şi trebue jeă fie eternul îndemn de a părăsi frftriotismul vorbelor.

Să ne păzească Dumnezeul ţteamului nostru de ziaa când }ßceste. craci îşi vor ridica braţele e blestem, dacă noi nu vom fi щв înălţimea patriotismului ce ni ke cere, şi dacă nu vom şii să păstrăm şi să consolidăm aceia Ш morţii noştri scumpi ne-au faárait. Vladimir Nicoarä.

; i

la America a îacepat, ru vre­murile acestea de udfdri nesoco­tite, cea mai anflpwfai ţi mai imonrfă dffltre toate n^dkräe: aceea a alcolului.

Cei ce trăesc pria a k e i ea şi cd ce mor printrâraad — cârciu-ffiarii şt beţivi la aMtl — au orânduit un meefifig, flfră de ш-şine şi fără teamă de Dumnezeu.

Şi au eşit maimuţoii ia drum, cu-kisufleţire multă, voAoreţi, gălă­gioşi şi au pornit-o pe tdlţi, plini de mândrie, ca şi eon ir fl ple­cat să ridice glasul peatni vre un ideal măreţ.

Voiau adică, beuforü si specu­latorii lor — cârdœsani — să hotârescă statul se fie mai bun alcoolul şi cu alcoolicii fl pentracă s'a îneiuerit ca stăpânirea şi nu plece urechea Ia careghioaseie lor pretenţiuni, hai să scoale poporul în picioare!

Nu s'a mai pomenit, de când e lumea, mai multă îndrăzneală din partea viciului, din partea celor cari îl întreţin, ca şl din partea celor încălecaţi de ei!

înainte vreme, cel care avea vre-un asemenea beteşug — beţia, cârţile, ere. se ascundea, se feria de lume şi, afară de cazul când era ргіпз în fapt —.încerca sa şi dea înfăţişarea că este şi el om ca toţi oamenii. îşi dădea seama, nenorocitul, că a cazai Ia o раь

timá urâtă, se luptă cât putea cu ea şi fi era ruşine de beteşugul lui, care îl colo» mal jos de concetăţenii săi, ba uneori chiarmai los de animale.

Peafiii primaoarăse ţrăraiiţeazâ dreptui la vicini, beţie şi pria ur­mare, la scandal, turberäri şi la crimă!

Ne surprinde faptei acesta, cu atât mai mult cu cât s'a petrecut in America, ţară civilizată, ca pa­late care spintecă шгВ.

Alcoolul m e biyj de піітйс — In ceea ce priveşte hraoa omului, Ţuica, luată pe síosaacui goi, este îndată absorbita şl atacă sis­temei nervos. Сеіог - cari an de mai nainte acreală îa stomac —

Cu privire ia cucuvăile din jh cani, bătrâna mea gazdă Catiaca i Manole Mâjle?. тпі-а povestit

'• mulţime de istorii fniriec.şetoare. ( latr'o zi a găsit няа, cazată же coş, In chiier. Fetele babei — értà vre'o trei — ar fi voit s'o «moare, sar mama iar s'a opus cu îadârjire şi i-a dat dramul: să se ducă să mai cobească şi ia «Iţă, că deasupra casei ter des­tul a cobit !

De atunci singurul ei Su »a ră-ert la f iămâBzî a , dar o dace aşa, .«am poate, că de-ar fi ucis cacu-*eaoa, ii ador mia şi băiatul pc «ed. Aşa credea mama Catíaea — şi toate Riărt'f !e de „o samă cu ea din sat. Cât desfre pilde, slavă Domnului, Ie ştia toată b -«ssa!

Si a început sà-ші povestească; far, cu mâna ia gară, înfiorată, «om s'a stas tot neamul unui ap-ţeg vânător, proprietar pan partea aecuhs, care înpuşfiS nesocotit «cuvăl le.

Cum auzea oare-tma pe casă, A» puşca, sfúa ie o^Badă fi o *»Ьота, c i era oétóor maţe..Da ш ba W a bună, săracul! %

avea un neg mare ia гяіна stângă. Intr'ezi. necuratul ba iederrsrat să lege negul cu o sforicică, s'o prindă de cleampa tf sâ şi să smu­cească zdravăn, ca тещаа- Cres-cătura a eşit ca m dop, lăsând o fasară prin сгге a teceput să ţâşnească ea sânge aşţra şi urât, de ziceau ai tel că a scăpat de toată răutatea dia trăssaL Dar iată că, peste câteva zile, is'a Eraplat teâiă mâna, cu pfeïpt es Ш 8** dss, deşi era втв bt pote», marit cu ziîe!

Dapece l-au {гавсстіпіаі, au trecat trei r*ie dé Hîikşte şi cucu-väSe au început să sa jelească, dk bou , de asupra aegà ѵйва-torektí. Si veneau sttbrHstoiari şi roari şi se ІвШЩа jarcä, spur­catele, că m mai trjf ~эа simeni îa ele. Dar раяа bir*» zi a fos t şi asta, că i erau tare urâte co­anei văduve cncmăSe. S fetr'o noapte, mâniată foc, că na mai era chip să se odueească din cauza lor, a trimis băiat»! cu pasca afară, să ie dea jos. Tfcagea bine a fcjcicwuJ : îi seiofeea Ш taf'su. Doei a ucis diotr'o dată. Sî erau mari şi grase! Dar ved dk,

hiperdorhidricii — scietr'o mtre-btdn|are índekagaía ea ie gău­reşte mucoasa acesM «^ao, cel mai însemnat dta teste, dacă e vorba de mistuire.

Taica cea bună, dopa cum spu-uea un meáic, este aoaea care are cât mai malta api tatrănsa, adică aceea din care ©irava s'a împrăştiat.

Berea dtfată stonaepi st face pe om leneş; iar trepafeaîi răpeşte eleganţa şi mlMerea. Berea de după Făsboi, cu deosebire, este crudă şi vătămătore aâoătaţir. Ce­realele scumpiada-^e, ca-şi otunca, fabricanţii întrebiaaţeazS te miri ce mijloace — stricătoare orga­nismului omenesc —ca să eb^aă.} o cantitate cât mai gœe, tntr'un tkrip cât mai scurt, fură milă de sănătatea noastră.

Vinul întărâtă pe «p», îl face râu, crud, inpingaßda»! până Ia omor, fără ca să»l hritaiască mă­car cât de puţin. Ш exetlă orga­nismul, nu-1 hrăneşte.

' Vinul se falsifică mai d e s de cât ţuica şi berea şi într'un mod mai barbar. Se face vin din lemne, din mere. din pepeni, din spirt şi dm fel de fel de esenţe şt de otrăvuri. Ca să-i dea coloane, se adaugă vinului cafea nemţească (franc cafea); iar negustorul îl bate cu ţârnaL, cu care adesea mătură şi prin prăvjffle, ca să-J amestece!

Se mai pun în ѵіяагі diferite vopsele, albuşuri de ettă (proas­pete sau vechi) şi câte alte ne­curăţenii!

Acum, dacă finem sama că ţui­ca, berea şi vinul sînt alcoolurile cele mai cinstite, — căşf printre răifăcători sínt unü щиі primej­dios! şi aîjii mai puţin răi — l e s ­ne ne putem închîpni ce sînt ce­lelalte, diferitele mektari, iiqea-raru amestecate, жіаШигі, etc.

Deosebirea întie eteäwuräe cu-' noscute — add fente, sublimat co­rosiv, esenţă, «ie ofet, apă tare etc. şi alcool este una singură ode din­tâi omoară dintr'o dată, cel dia urmă ucide cu încetat.

Dar pe când o t rava omoară au-

douazi, au găsit flăcăul ÎQir'un puţ païasii. Kid azi m se föa" dacă a căzut el, sac 1-a aruncat einem acolo.

Catinca Iul Manole Marl sa se închiria, gândindu se ia Г&ЫІ глі-euvăiior, în, întâmplarea tragică a băiatului.

Apd, dupece îşi roti ochi de jur împrejur, ça şi cum ar fi vrut să se asigure că n*a pătruns cineva în casă, eoatiasă, fără să ia mâna delà gură:

Rămăsese în casă numai femeea că un argat. Şi trecerii iar trei aile de unişţe, dupe care cueuăă-ile năvăliră şi maá obraznice. Biata cucoană se jeluia în tôt sa­tul că nu stie cam să le alunge, că uu mai poate să le cabde,

toir*o seară uimise argatul ta M urgent, dupe nişte pâiae, când sosiră pacostele pe casa. Cucoana era tare aiaărăia, că pierduse nişte boi.

A luat singură puşca şi a ucis una; ştia să nimerească şi ea, că mergea cu boerii delà Hat ia vâ-1 nătuare. Cdelalte s'au speriet şi ] au fugit, dar pe cocoana chiar în ; aoaptea aceea a strâas's de gât argatul şi fa furat toţi banul Trei zile a zăcut moarta în casă, fără s'o stie nimeni, e i argutai îşi luase himea fa cap. Cum mai gemeau cucuvăile şi ataşa !

Dupe ce s'a" dovedit «norul şi aukigropato, cucHvâue ieaau mal dat pe acolo.: s'au mutat la dmi-ftr, todeskit І%гора(і vână<erii!

mai pe cel c a r e l e bea, alcoolul ti otfvveşte şi urmaşii nevinovaţi, bieţii copii care v o r suferi toată viaţa diu pricina pafimei părinţilor.

Nu se află pe faţa pământului un duşman mai mare , mai şiret şi mai crud al omului de cât alcoo­lul.

Henrik Ibsen, un mare scriitor al urnii neam de la uord, ne spu­ne povestea peste măsură de tristă a unui doctor ta medicină anume "Rauk, care a fost toată ti­nereţea neom, din cauză că tatăl lui a băut prea mult în vieaţă şi care a închis ochii de timpuriu, din aceiaş priciflă, fără de nici o vină.

V W '

te medicină alcoolul se între­buinţează ea antiseptic — prin urmare ca şi celelalte otrăvuri —

şi foarte rar se dă anor ofti­coşi in ultimul grad, spre a le procura o viaţă artificială de o clipă, ^

Cei mai învăţaţi medici au osân­dit alcoolul, de multă vreme; iar regii s'au aşezat în fruntea socie­tăţilor antialcoolice.

In America s'a şi tăgăduit un meeting al Beţivilor; aşa spune telegraful, aşa trebue să fie.

Noi nu sîntem dupa părerea unora, atât de civilizaţi ca ameri­canii.

Dar să poftească, pe stradele noastre, speculatorii de alcool şi nenorociţii stăpâniţi de acest viciu, să organizeze meetiguri, cu surele şi cu tobe şi dacă nu i-o linişti poporul nostru cuminte de îndată, ca să le treacă pentru muita vre­me pofta de asemenea manifes­taţii, mă prind cu dvoastră pe ce vreţi!

Un singur beţiv, când trece> stârneşte râsul sau mila celor ce îl văd; mai nariţi alcoolici la un loc ţanţoşi, obraznici şt gafă, gloşi, stârnesc îndigarea oameni­lor celor mai blajini.

. . . Iată de ce „Cultura Popo­rului" sfătueste pe drajii sai ceti­tori să lupte pe toate căile în pot­riva alcoolului, unul din mijloacele, pria care duşmanii neamului caută' să ne doboare, să ne viacăiască, că minţile dă să poată face ce vor vrea cu noi.

C&nsl. Rîuleţ

Si Catinua lui Manole Mâjlea s'a o p t a , clătinând din cap, cu un fel de tristeţe amestecată cu teama multă:

"— Să nu trageţi îa ele, maică, aşavăi-og, că-rai prăpădiţi bătatul şi a fast şi d ostaş sergene fu­rier la laş*

N*au tras şi cucuvăile veneau înrr'uaa. Un prieten, ofiţer, care cunoştea poveştile ішіпсі Catinca, ав-а sds. într'o seară, în glumă:

— Mă, se vede ca s'a înşelat lelea Catinca : nu la dmitir, ci aici s'au mutat cucuvăile!

Noi făceam haz, dar Catinca lui Manoie Mâjlea, serioasa, de câteori auzi a cucuvăile, rresária şi îşi îavăhiia сѳріі lotr'c privire catdl, dureroasă . . .

C0ast. Rîuieţ.

I PROVERBE 1 Unul fine frigarea şl altat mănâncă friptura.

Când te frigi, incailea să te frigi cu ciorba baiul

Nimenea.nu întreabă de casa frumosului ci de casa vrednicului

Gura rea numai pământul o astupă.

Oura ucide mai înalt decât sabia.

Sacul cu două guri nu-l poţi umplea.

— u * ' . • r Şede hârbul în drum " şi râde

de oala.

Nn-i harnic cine dă cl-i har­nic cine ţine. , ...

Când te calcă hota nu te în­treabă de ce ţi-e cojocul.

Cine goneşte doi iep.iri na pfinde nici unui. - ;

Cine nu e iertat nu ştie să ierte.

Cine voeşte să se Snbogăţeascâ din plug trebue să-i poarte di coarne.

Cine îmbrăţişează'mittle puţine adună.

Mai bine o împăcare strimoă decât o judecată dreapta.

i Chiorul e împărat intre orbi.

\ împrejura.: ea face pe hoţ, ir.f.

Cel ce se înalţă se smereşte.

Cel ce începe multe nu ispră­veşte nimic.

' Lenea e începutul tuturor räa~ taţilor.

Dacă vom rasfot cronicele pră-ferite de vreme, ori cât ne-am în­cerca să căutăm priatre trădătorii de neam sau spioni, nu vom is-btiti să făsiiii Bumeie unui român care să-şi fi călcat datoriile şi să fi întrat în slujba daşmasilor.

Românul din iirea lui su poate fi trădător de neam şi nici să ser­vească de spion în contra patriei Itti.

Toţi câţi au fost ia skşbe stră­ine, au fost,sau de origină stră­ină, sau străini şi ca suflet ţi ca aeans, de români.

Si de aceia despre aceştia voi încerca să vorbesc, peuuaca noi Românii să ştim _cum să-i.desco­perim, cum să ne ferim d» r.v. Hieiile lor, şi ce sa face-nj.o::*ra:a să-i dăm pe mâr a aatoriţăţilur?

Pe spion îl poţi cunoaşte 'după tebrăcămiute, de obicei e prost înbrăcat ca să nu atr.?;gă atenţia autorităţilor, ciupă privirea k veşnic cercvtăfoare cSufân-l să radă cât mai înuli iară s<\ fie văzut; după «¥orba iui întrebi-rilí lui sânt îutotdeaui-.a tainice; după felul mi de purtare, caută sa se arate că e nepásííor Ia tot cc so vorbeşte în junii lui, în südrub bisa trage cu urechea.

Văzându-1, juri cf. e un om tare nenorocit, prăpădit de tr.f.iî;ă, face pe somn crosul prin cârctuai, dar urechea îi-e sţintilă Ia 'oi ce se vorbeşt*. Caută să-şi alia ia­cul aproape de militarii, iar dacă întră in vorbă cu ei, prin fot fe­lul 'de întrebări sucite cauiă să tragă de limbă pe cei siabi ce Înger, umblând s^ afle de Ia ei, cum e organizată armata noastră, jcâtă armată ar fi în cutare parte, 'ce ofiţeri o conduc, dacă au so- ;

sit sa» va mai sosi oştire şi pe nade sânt tranşee ?

De multe ori sub haina unsu--reaisa a ispititorului se ascunde spionul cel mai viclean care in ţara lai fusese ofiţer, şi un ora cu ştiinţă de carte întrebările lui 6ân de multe ori ocolite aşa că u tspidtel fără să vrei îi dai jec

I Ho. m. falie 1921 CULTURA POPORULUI y

! «ai răspunsul £ajre lui ii trebuia. I De aceia nifcPödatä tiu trebuie ІШІ dăm ráspans ntmărula, \ţOnd e vorbände chestiuni refe-• Aar la armam sau în legătură \m armata. кй**»-.«> ! Sânt mulţi duşmani, cari frec

Suliţa pe sub ascuns, cutreer eie împărţind oameniter mani-

; feste, cari nu au alt folss decât ; că încearcă să vă otrăvească suf-jJeteJe cu tot felul de neadevărt şi i promisiuni

Luaţi diu :>curt spun că sânt \ trimişi de cine ştie ce mare domn ; (Un Unghia sau Rusia, ca să-vă \ îbereze din ţara noastră care ; din fericire are cea mai mare : libertate. Tocmai din ecest lucru se poate vedea lipsa de temei a acestor păcătoşi ; cari dacă au scăpat pentru o clipă de sub

; achiul autorităţilor noastre, cad '. ia^ cele din urmă tot pe mâna lor.

Faţă de SOÍMÍ acesta de otră­vitori de suflete, da'oria noastră a cetăţenilor României mari, s să aducem la cunostiinţa celui mai

; apropiat post de jandarmi, că în ! cutare sat şi Ioc se află un i.pion, : iar dacă postul e prea departe şi • vedeţi bine cu ce fel de om străin ide neam aveţi de aface, singuri • sf-i daţi pe mâna autoritaţilar spre a primi pedeapsa ce merită asemenea răufă; ătoriî

Nu primiţi nici o tipăritură de a lor, na staţi nici cum cu ei de

1 mrbă, şi numai decât să-i daţi : ge mâna jandarmilor sau o po­liţiei, şisă nui adăpostii subaco-perişnl vostru.

' Paziţivoastre de ase/nenea fiinţe '• că şi voi veţi cădea în mare : vină, şi legea amar vă va pe­depsi.

Mulţi din felul acesta de oa­meni, vă vor da bani şi ginvae-ruri spre Y ie servi ior de unelte, să nu le primiţi. Lucrurile acelea

I mai toate sănt pătate de sânge şi [etrâmbătate, ele sânt ispita, şi ; lucrul diavolui nu trebuie să atingă j mâinile voastre, penfrucă legea I vă va pedepsi ca şi pe ei.

Dar toate astea să nu le faceţi : numai de frica legii, ci de-a iuii

Dzeu. Să fiţi pătrunşi de adevăr, de bineie pe care Statul nostru

. ti vrea tutulor naţionaliştilor, Vpentruca toată lumea din Româ­

nia să poată trăi în bună pace. Să vă vedeţii de munca voas-

; tră, şi de nevoile voastre, şi să ; nu daţi ascultare vorbelor înşelă­t o a r e ale acelora ce vin în ţftră cu gânduri meschine, cătănd' să vă otrăvească sufletele cu tot fe­lul de minciuni ; cătând sä vă at­ragă în partea ior cu tot felul de daruri, abătându-vă delà drunful cel drept : care e munca ogoru­lui câştigat cu atâtea îertfe, res­pectul legilor ţărei, înerederea şi dragostea neţărmurită în Regele nostru, şi numai aumcea Dzeu îşi va arunca bunătatea Lui asupra celor drepţi, buni şi ascultători, iar ţara noastră va prospera în ciuda spionilor, cari numai prin priceperea voast ă vor fi stârpiţi

,şi daţi pe mână judecătorilor în-riaiute de-aşi-ti primit plata mâr-

iSăviei ior deia atot puternicul IDzea. Angelo Stâtescu. • I I I I M 3 B I I 1 I I I I H I I M B

:S 4—^СКІСІ S . £ si RflSPflflDIlî 2 |S ZlflRUb OOStRU S

Is ^ І Ш Т Ж с І г s V . POPORUlslII i S ce TRfiesTe PRin S

;ï ooi si penRU non S

5 ZlflRUlî DOSCRU S 5 HUPRime5tesiJ8üenrii ; S BCbfl nimeni — ceci A- s g вопш-аясягоетиы: z • I f I I I I I I I I I I I I I I I I I I I B

Pag. 3

i totuşi se poate Au trecut ani de zile de când provinciile zmalse

patriei mame, au fost scépate din jugül strein. Zile mari, sărbători netrăiie, au încununat jertfa

vieţilor tinere pierdute în câmpiile gloriei româneşti. Zile mari ne-au fost date să le trăim, nouă, celora ce am avut norocul să rămânem în viaţă, spre a le prăznui. Şi bucuria înfrăţirei noastre a fost aşa de mare, în cât, ura îngrămădită de veacuri în sufletele fraţilor desro-biţi s'a muiat în milă şi în uitare. Suferinţele îndurate de gemraţlunile robite au fost uitate şi mâinile noastre, s'au întins frăţeşte mâinilor duşmane ce ne gâtuise vea­curi nenumărate, în şir.

Pentru noi, toţi locuitorii pământului nostru blagoslovit, au devenit raţi i noştri tuni şi aşa şi trebue sl-l socotim pe toţi aceia ce rămaşi intre noi, vor ajuta ia propăşirea in liniate, a ţărei noastre.

Jidovul ce ne a vândut şi în timp de pace şl în timp de războia şi în provinciile ce le-am desrobit şi în ţara mamă, Neamţul ce ne-a speculat şi Ungarui ce ne-a sagrumai şi ne-a batjocorit şi leagănul \şi cosciugul, în locul răzbunărei noastre legitime, în locul cmzimei la care se aşteptau, întâlneşte astăfi prietenia caldă a celei mai omeneşti iertări

Şi această prietenie nu e nici joc de bursă, nu este născută nici din sovoteli diplomatice, nici din ordine su­perioare, naţionale sau internaţionale, cu atât mai mult, cu cât tribunalul suprem al lumei, al tutulor neamurilor biruitoare alături de noi, în războiu, judecă astăzi pe toţi aceia ce au injosit prin purtarea lor, omenirea. Această prietenie s'a muls din adâncul sufletului nostru Românesc, a pornit instinctiv din firea cea nobilă, a neamului nostru mare.

In locul răspunderilor a venit uitarea tu'ui or ne­legiuirilor, In locui răsbunarei a is vârât iertarea atât de creştinească a poporului nostru.

Dar ceia ce formează bunătatea sufletelor noastre să nu se transforme în slăbiciune, uitarea şi iertarea să nu fie socotite ca o scădere a simţirei noastre, a mând­riei şi demânităţei noastre româneşti.

Şi dacă din contribuţiile noastre se plătesc pensii funcţionarilor ce au slujit statul duşman al cotropitorilor, dacă îngrijim de invalizii şi văduvele şi orfanii celor care au căzut pentru ţară streină, în război cu noi, dacă dăm pâine slujbaşilor străin!, primiţi cu buna noastră credinţa în serviciul statului nostru; dacă socotim pe toţi locuitorii ţărei noastre, eeteţeni buni şi nu le cerem soc&teala 'împilărilor trecute, şl le tolerăm toate îndrăs-nelile şi le îngăduim libertăţile ce nici propriile lor ţări nu le îngăduiau, să nu treacă prin gândul nimănui că toate acestea, le facem din silă, din inferioritate, ori din linguşire. Nu, nimeni nu ne poate impune s i nu ne îngrădim siguranţa noastră cu măsurile cele mai severe, nimeni nu ne poate cire socoteala că am plitit poliţele suferinţe or trecute. Purtarea ncastrâ are obârşia în însuşi superioritatea rasei noastre ce în toate timpurile şi in toate biruinţele, nu şi-a baîiocrrii învinşii.

Purtarea noastră, demnă şi iertătoare, de neam superior, nu trebue însă înpinsă până acolo unde să ne- nesecottm noi înşine.

Dacă împotriva felului în care istoria ce a arătat că împilat or ii noştri s'au purtat cu Roma naşii provincii­lor desrobite, ne purtam noi astăzi cu ei. Dacă le în­găduim şcoalele în care se plămândeşte ura înpotriva a tot ce este românesc, şi noi o ştim.

Dacă bisericile în care popii lor, propovăduesc piei-rea noastră şi o stim şi nu le închidem, în nădejdea că Dumnezeu le va deschide ochii împăienjeniţi de ură.

Dacă tolerăm ziarele lor, în care ne înjură şi ne blesteamâ, Dacă îi lăsam să grăiască limba lor, ce a creiat un vocabular special cu ocări la adresa noastră.

Dacă în sfârşit, le facem viaţă ia noi în ţară, mult mai uşoară de cât au avut'o ei la ei, nici pomeneală de a noastră între ei; nu înţelegem însă, să uităm o clipă măcar că noi suntem stăpâni în. ţara noastră, mărită nu numai în virtutea drepturilor istorice, ci şi în virtutea sfântului drept al jertfei sângelui nostru şi al vitejiei soldatului Român.

Am atras luarea aminte a autorităţilor noastre în nădejdea unei grabnice îndreptări. Dacă înţelegem greu­tăţile mari de organizare a unei admUnistraţii umforme. Dacă pricepem epoca de transformare prin care trecem.

Dacă ne găsim în fruntea celor ce propovăduiesc liber? tagte civice îngrădite numai de orânduială iubire de ţară şi respect de lege şi autorităţi.

Nu ne împăcăm însă, cu păstrarea la nesfârşit a vum stări de fapte, ce lovesc nu n^mai în demnitatea noattră naţională, ci în înmşi existenţa noastră de stat.

In nenumărate rânduri cetitori noştri, nhs'aa plânt că IU multe aut or itali, limba oficială este cea ungurească ţi îi am. crezut.

Ne-au trimis imprimate întrebuinţate de, Administraţie. Românească-şi am bănuit că sânt glume. $i s'au expediat scrisori şi acte, pornite din ţara noastră, de la Autori­tăţile noastre de Stat, cu sigiliile maghiare şi ne-am zis că nu se poate, că trebue să fie o greşeală,

Fusese parcă o obligaţiune pentru slujbaşii noştri de Stat să înveţe româneşte, şi apoi în slujbele Statului nostru, în regiunele desrobite, Români să nu fie de locp

Autorităţile noastre să nu fie oare autorităţi Româ­neşti?

Nn, nu, asta nu se poate, simţul nostru naţional nit poete să creadă. Nu, nu se poate!

Şl totuşi s e poate. Multe din tribunalele din Ardeal, nu mai vorbim de

polipi şi cele lalte administratiuni, nu numai că întrebu­inţează imprimatele rămase prin arhire de la autorităţile ungureşti, nu numai că retipăresc aceleaşi formulare, doar cu marca ţărei, ci declaraţiile cercetările, constatările şi hotărârile sânt date 'în limba ungurească.

Şl totuşi s e poaie; Am văzut un dosar al tribunalului de la Or adia-.

Mare, cercetat de poliţia aceluias oraş, numai în ungu­reşte, în tot dosarul ne fiind o vorbă românească, şi nici hotărârea, sentinţa ce se dă în numele M. S. Regelui, al legei şi al poporului Român, nici această hotărâre nu era cei puţin în Româneşte.

Şl totuşi se poate. #

Am primit scrisori nenumărate din tot Ardealul, scri­sori pe care rânjeau sfidător ştampilele ungureşti, cn coroana Ungariei cu cruce strâmbă, cu minurile oraşelor în limba asupritori'or noştri.

„Ktiosvár", „Temesvár", „Maruşborsa" etc. sânt numite ofi­ciile poştale Româneşti?

Şl totuşi s e poată . Caile ferate române din Ardealul Românesc, folosesc Impri­

mata* limba şi ştampilele ungureşti. Avem documente şi inpritmte, pe care le vom păstra în mu­

zeal Ы«гк, al nepăsărei noastre vinovate. Cum nu s e g ă s e ş t e în ţară n&asră bogată un car cu i

lemne s i s lujească pentru rugul pe cari s ă ardem hartlUa cm ne amintesc organiza;iunaa de asuprire v o i t ă ?

Pe întinsul câmpiilor noastre, nu e un petec de pământ unde sâ ne îngropăm de a pururi ştampilele cu sfidăteafea coroană cu crace strâmbă?

Dată nu se mal găseşte nici un loc, să desgropam oasele şfiitite aie unui, martir al asupririlor trecute şi să îngropăm acala sigiliile ét dureroasă aducere aminte.

Nu avem atâţia bani să ne facem tipărituri româneşti? Na avem hârtie în ţara bradului? , v . Ori toate aceste lucruri au trecut neobservate? ^ Funcţionarii noştri nu ştiu româneşte, judecătorii noştri judecă

tn limba altui popor? . ! Cheltuim milioane din punga noastră comună, pentru oficiile

Româneşti, nu pentru cele maghiare. Cheltuim milioana pentru redeşteptarea neamului nostru îm­

pilat ş/ păstrăm încă limba ^oficială, numirile ' oraşelor, stampilebe şi imprimatele foştilor noştri duşmani, oficial făcând cea mai vie prepagttttdâ pentru ei!

Cam se poate una ca asta ? Sâ ni să mărească birul daük cnntribaţîle noastre na ajung să Românizăm cel puţin serviciile poetice Româneşti.

Le am văzut toate acestea, le avem în meinele noastre, le privim îndureraţi, dar nu credem, nu putem crede. i Trebue sâ fie o simplă scăpare din vedere în vălmăşagut marilor noastre preocupări.

Suntem siguri că cele semnala te de noi, s e vor în­drepta de însuş i şefii serviciilor respect ive , fără să s e mal a ş t e p t * măsurile ce va urma s ă s e fa de guvern, căci pentru Dumnezeu suntem în ţara Romanească .

^ * 1 <~;- ; . ^ ş f v * toba.

(

lOOduuBuopn

о і ш в ш д а ш і і штт

Limba românească î .

Să R U se mire іпЬр cităori Şi ,CtíkmÜ Poporului", că Ь àcest cars popular de Istork a Românilor vroira să le spun cevà şi despre limba шіш-öeascä • Din celace urmează Tor vedea, că şi ümba for-Biează o paginât şf incă mate, Én Istoria шші popor. Ajaoge «ă ап&шж aici un singur «terapia: In agricultură nu-Şode ршфаіеіог plante de S ^ U T Í , ca grâu, orz, secara, ţma, a apoi cuvintele co­a s e , arare, sămânara, să-'p&re sunt din Ifcaba istkiu, adecă limba Romanilor. Tot aşa miraeie animalelor trebuiţi cfoaae la agricultură, ca boa, ce£t*acăfC<iprâ, о&іе.Ce în­semnează aceasta? Chiar da-că «war fi alte dovezi, că aoi suntem dm пеаіш! Roma-ßior vechi limba dovedeşte, că ne trajem din aceştia şi că strămoşii noştri, coloniştii • romani aşezaţi tn Dacia, să ecupau cei mai raofţi cu agri­cultura şi creşterea vitelor, a efecă ca aceea ce se ocupau & Româml cari nuprea aveau œeserîasi din neamul tor, aceştia flhţd mai mat străbi

Mai e tocă ceva. Soarta tind limbi Q tot una cu so­arta ророшіш, care e vor­beşte. Cât timp o ßrcbä e racă fel cevin'e şi Ь tome, poporul care » vorbeşte e totdeauna pe o teeaptâ îafe-doarä de cultură ; o Itebă amestecară dovedeşte, că ir> poporal, care o vorbeşte, s'au topit şi frânturi dai alte se­imuri*) s'au că o fost şi stib-

ІШфашгеа «rad neam străin; d Hm bă împărţită în dialecte, adecă în feluri deosebita de-a

'# vorbi, kcât mai nu semai te|eáeg tmfi cu аіЖ**) ssatä CU partite din acel popor au fest despărţite firap î&deitm-gat ende de sitele. Eată ami avem deci în Mrnfcă şi istoria tsmi pofxar. Saat chiar fervâ-ţaţi, cari zic, că un popor

' este o Umbâ. Şl ta limb* ao-astră mai veche / > O } E W şi

e tot una. Mftropöfóni Dœoftefa, îraducând în veacai st Î74ea psalmii Ш zice te psalmul 49 :

ZAtítffesă* aalte Ca câatece 'Maße

ÎDjefejând cu vorba Hn&üe pa popoarăle ktmS. De à-tmMeri şi acum zicem gloată şi gloate, cc-eace însemnează fa aoî popor, dar tn vechea fcubă grecească, din care am , feiprtrrrmtat vorba de pe tim­pul legatarilor noastre strânse hisericeştl cu Grecii, însemna limba.

Căutând / а д / , apáé se vor­beşte limba roffltaeaecâ, vom înviţă istoria íariridBtíi neamu­lui nostru şi ѵош causaşte şi nean orile sirălae, cari s'au aşezat, căutând hraaă, pe pă­mântul românesc Libába româ­nească se vorbele înainte de roate de Románt fifta Dacia lui Traian, acum România mare. Aici a fast teagănul nostru de când s'a plămădit si aici a rămas р Ш în ziua de azi. Limbă românească se mai vorbeşte însă, tot de Ro­mâni, şi pe matei drept al Dunării, în Serbia veche şi în Bulgaria, apoi până departe dincolo de Nistru la ucraina. Aceasta dovedeşte, eă uni Români, dând de năcazuri au trecut peste ironie» Daciei traiane şi s'au aşezat pejîă-mânt străin. în Peafesula Bal­canică, şi arrime Ь 4>егЫа de saeazäzi şi în Grecia sunt, raai a'es în părţie muntoase, sutç de mii de Români căraţi, cari vorbesc r&itôaeste. M;ii ateu o rămăşiţă de Români şi in Istria, care se ţine acum de Italia. Şi rmrs&î eu rrmîră |a!e ne aducem- aminte, că Bœba noastră remâaească se vorbia pe ѵгешеяі şi tn Oa-liţia, unde craa vra-o suiâcw-dzeei de sate pwaâaeştt, în Savonh (intra Ошіге, Dráva şi Sava), în Мжшіь (Ceho-Sfovada), SÜeaa şi chiar şl în ѴНЪж$щ шіг tn anttî 1875 a marit e d din urmă Român bătrân, case a mai ştîui rugăciunea „Născătoare-de Dzcu" ramâeeşfe.

Dar nu numai Raatírea, cas Ігаіш şi ш W pe o întindere ui&t de ш с de pă­mânt, ѵогЬіщ Ш fWîâ-nească. In Тгавшвшіа, cu èoate opintirile guvernelor œ$-gereşri de-a neb^iş i f c iba . ea a rămas încă k nare raă-sœ*2 limba, cu e s m «e tnfe-kg ede două poooedl «егйе аЙ, SaşS şi Usgedg, msă afes ţăranii, unu CU aátü Ш de S E eră ксші acesta ai шаі obişmiî, ba se povesteşte chiar, că Saşii din ţmi Bis­triţe! când se Шкшш cu cei c6s irul Sibiului sau ai Bra-şoviiîul vorbiaa wmâneşte anii ca alj?'', căd na se pu­teau tnţeieje иай cu a p în diaiectcle for nen^eşfi ier pe atunci (îiîainte á/щ 6 todus Luther biblia Ы fieabă ger­mană literara) адошвве оеяь ţeşti nu aveau încă o ifotba comună. De аІГАЕйеті ş i Sa­sul Heydendorf adevereşte la 1772, că Ы TraasOtania üuxba ţârii e cea roinâaeascl Mai ştim djn documente, că ne­gustorii armeni dto îransfi-vania corc3poadta cu cei din . еюфапібе de negflBton gseci | <ÜB Sforu, Braşo% Ctai,«Eş-| colţ ş, a. ia ІішЬа fomítíejacaJ

scriind cu litere româneşti, nu cirâice sau bisericeşti.

Muiti au răspândi harbă românească, printrestrămli mai îndepărtaţi, Românii dki Dacia inferioară, mai ales cei din Muntenia. Această ţară atât de bogată delà Dzeu şi cu oameni prea primi&od au atras încă de demtrft mă şi zeci de mii de străini dm Peninsula— Balcanică, cari maactod, mulţi înşelând şi jefutad găsiau htanâ îmbelşugată şi făceau avere. Aceşti străini erau mai ales Greci, Bdgari, Aibaeeji şi Sârbi, de vre-o sotă de ani încoace şi Evrei. Mu$î todtă-jeaa ţara atât de tare, încât rai mai plecau din ea, cei mai mulţi din ei, de o lege fend cu Românii se românizau (se făceau Români). Ear cei ce plecau duceau şi dec cu ei până în ziua de azi cunoştinţa nrafcei româneşti. De aceea nu e mirare, că astăzi găsim prin Buigarîa, Serbia, TWcia, Gre­cia până şi prin enele por­tari din Marea-Modituraaă, ca ta Smirna (Azia), Alexandria (Africa) mulţi oameni, cari ştiu româneşte. Dar şi ta wenau-rile шаі vechi, Ünáa rontó-nească trebue că a fost béne-cunoscută fa părţăe de mea-xăzKăsărit ale Europei, căci s*a păstrat un docsment fo­arte interesant pentru noi: Negustorii din Polonia au ce­rut delà Sultanul Baiazid un act, care să le garanteze tre­cerea liberă prin toate ţările stăpânite de ei. Baiazid a dat acest act, cu sigü împărătesc şi scris în limbă remâueesca, І& anul 1464.

Dacă privim !a íkaMe vor­biţi în vecinătatea noastră, trebue sa constatam cu .mân­drie, căci шсі dán* Èaiba йяог popoare mai tnari nu e aşa dé răspândită ca a no­astră. Nu mai vorbim de cea ungurească, pe case un o îa-ţefeje ііігаеш, íadaüce eşi аЫ& de Transilvania sau de Uagarfe de azi. Chiar şl în Тгаішіѵша tosa abia de-o ştiu juniäiaie dan lecuitori ş,:

m va trece mult, de яшпаі Ungurii vor mai taţelege-o. Dsr nici chiar ііяйа rtssească ш e aşa de răspândită, afară de Rusia, cam e a noastră afară de graniţele Româaiei.

Vtotor Lazăr.

Jrfdevàrurt

Cooperatiste Coopérâtes urm&mţtt : teţăfta-

irea toitdarituţli emmirtL, tntâ-rtrea пшгйШ omeutşiX şi organi­zarea consumaţiei prin produc­ta* ; şi are la bază: dreptei de proprietate cd ШіѵИШхі, mmeà ţi шесШшНяеа, spre amretde-вшаЫге de social tstinai èotnav явяШ ^Lţevism" sau ^ожи-аі$яг* саНагтак&рѵцкШсиеа corectă.

O R A Ş E L E B A S A R A B I E I

Cetatea-JUbă Lingă waşul cu acesi nume se

säsea In timpurile vechi, pe malul Limanukri Nistrului o fain.că ce­tite, ale cărei rane se văd şi as­uzi. De jur-împrejur îaconjuratA cu an şanţ, ce se umplea cu apă, stdarik ei de piatră îucă destui de bone, tn mare parte, subteranele nesfârşite, ce se găseau boltite pe dedesupt, cu armele fastului cestd fi а bisericef dki interior, precum şi tarmirile şi crenelele ante se aşezau tunurile de apăra­re, vorbesc prezentului de оѵій-saţia treetihxifl. Prin ftuniuşeţea ţi ийгеаа ei «ceasta cetate constitue unîîi din eele mai frumoase monu­mente Ijtorioe, asupra căruia tre­buie să fie fcadreptai* toste ргіѵЬ rile aoastre. Ruşii m aveau aáci m îateres de dâasa, de aceia au läsaf o hvfe-'o complectă părăsire. Na iot acelaş hieru iasă, trebue să se petreacă şi cu soi. Ea re­prezintă icoana trecutului nostru Istoric şi pentru redeşteptarea acestui trecui fntr'o regian«, care este пші inetreinată decât altele. CorrJskmea pentru cercetarea aro-eimefîteior istorice nu trebuie t& trască ai vederea acest h*cm. Este nevoe, ea deocamdată să »e dea cea mai mare ateuţiane tutu­ror monumentelor istorice, din regifinfle aUţKte şi apoi cetor din vechiul regat, adunanda-se prtn această cale, martttruk trecutuiui origtoei stăpânire; aeasire stră-aoşeşti. '

Dacă la popoarele apusului s*a desyoitat a.fs de mun com ştiinţa aaţieuaJă, fapta! se da^ef i e şi alenţiuaei ce s'a dat ferfuror rămă­şiţelor vecbei c ivi i tzaţ i i i iTi f i tre-câtuM istoric ai ace/w popoare. Ninse nu poate ea teaJ|e шаі tœdt юійеягі şi şă mărească deraaitaies eoaştEnţei nsţionale !a ari popor deefi conoşterea rrecuia*«i bi, căci ateßci eiiiar cei ma ІвсгесНіЙ de

obârşia neamului, din care fac parte, îşi formează propria şi reala lor convingere despre eeiace în adevăr sunt şi ce kebue sâ ііз pe viitor. Daca - pentru mo;nent, arând în vedere greutăţile noastre fiaanciare, nu poate fi vorba dej a restaurare a aceMai frumos mo- i autaent din Cetatea-Albă, cu toate :

;

acestea nu este mai puţin adevă­rat că ou trebue lăsat ca să së' mineze complect, după cum sè poate constată astăzi. Cu orice j preţ trebue menţinut şi Ingrigitj pentru ca să nu coste reştaurărea loi mai mult, uni târziu. Cum estej lăsat astăzi în cea mai straşnica' părăsire şi fără nici o pază şi cum piatra şi alte materiale S J : H 'aşa de acœapt, se pot ridica materia' lui Oin dărâmăturile vechei cetăţi, sbucaadus-e astfel, astăzi teraeüa întreagă a acestui moauaieat is­toric.

Acest monument trebue păstrat dacă nu pentru altceva, cel puţin pentru amiîiùrer; siaată a acelor strămoşi ai neştri morţi sub zidu­rile acestei cetiţi apărând frumo-wti poiaâfit ai Moldovei de inva­da păgânilor, ce vo'i&jt $& ne strf-veescă fatregulneam roaiânesc

* . * Prin Í8^rrigirea şi luarea de mă­

suri, de pază a vechei cetăţî, voia arăta că suntem un neam ee ne' cunoaştem menirea fa viaţă, şl care având în vedere numai ordi­nea şi disciplina soxială, iucrăîti 1« închegarea şi consolidarea no- :

astră, bazată pe munca şi vitejia' strămoş lor noştri, ce cu multă trudă ne te îăsât un pămlnt rod­nic şi o laăndră ţară, Pe vedni-cfa şi munca vi:i v re a i-itaráf b»»ior Гоійаи,ca.isufU pst deplin' cofivinşj de datoria ce trebue să e «ibâ f»{i de neamul şi de ра- !

tria br. C. V. ипакаь-

Urece Valul de Mibai Codreann:

Ami comanda m ar citri Traian.r ' Metalic sună glasul prin ruine : ^Române, trece valul peste tine, Aţine-te c u pâeptal tfto Romani* 1

Pe Mircea, pe Mahai şi pe Ştefa», hsuú strigând în ceasul care vine ? J C H * R Turda Razboeni, ca la Rovine, Ккіка-Н oţelitul huzdirgan 1"

Române la chemarea strămoşeasca, Nu'ncepe sângele să-ţi elocoteascâ, Prin vâi şi dealuri, prin păduri şi rminfî? :

Ori ţi-ai pierdut de-apnruri ktealul ? Ce, nu mai poţi furt unde sâ'nfrtmţi? Române peste tine trece valul 1

Trei Jngerf sboară

* * * A fote coopamţk m teame-

«rtf t aţttpia tetei deta stor; d « te,orgcutizăJota±idi3-te de omultafek к fi-k dă statal spre

Trei îngeri sboartfn asfinţit; ч Doi tac şi anal a grăit: - E liniştea atât de mare •< Aud a florilor suflare. j Trei îngeri sboară'n asfinţii; i Doi tac şi anul a şoptit: j E liniştea atât de sfântă.. ". " Aud cum stelate tU cântă.

Vrei îngeri зЬоагФп asfinţit; „ Top ш ft imai *m$toâih

Ce şgomvte tnfritaţate . . . '"'•9 tnUttâPte batst:

de Jon PUlat

| 2 I o. 18. fufe 192 î CULTURA POPOfcULtJÎ * 4 5

C R O N I C Ă E C O N O M I C Ă Toate învăţaturile eco­

nomiei, a le ştiinţei ce se •arpă'cu tircuîaţiîinea ave filor, au un singur scop şi mume : belşugul şi ïeftma-tetea.

Belşugul este născut d*n jounca, ieftina ta tea se naşte Ian belşug.

Cu cât o ţara este mai jobelşugată şi viaţa este mai lef&ă, cu atât locuitorii ace-, lei ţâri, au vreme su mun­cească şi pentru luminarea Bnnţei şi înălţarea sufletu­tei, nu numai pentrti mân­care.

In ţările sărace, MURR, a grea nu dă rag.CZ oarneniior J& mai citească o carte ÎN­ţeleaptă sau o gazeta bană spre a şti ce se ішл pe­trece tn lume, fund câ"toate ceasurile lor trebue să leic-J-t-fească numai periru bra:ia ЮІПІСА.

Ţara noastră blagoslo­vită de cel sfânt, este în-beişugata cum au este o altă ţara pe lume. Belşugul natural, bogăţiile pământu-lui ei mânos, prin rnimcă lace să se ştie că Románia aoastra este ţara cea гллі

"«vuia din câte ţâri se cu­nosc.

Munca locuitorilor ei mun­că desfăşurată PI întreaga ţară. şi în toate direcţiur.î^

.scoate la lumina zilei, actaU-. ^bogaţii nesiârşite şi face cu •tr&jut în taxa noastră să f*e îmbelşugat şi ieftin.

Cu cât această raunen este mai rânduita., MAI cu dragoste făcuţi, mai teme-bucă, mi de mântuială, cu atât şi traiul poporului ES,ZT mai bun. Dacă traiul oarne-шіог e gospodăresc, şi lu­mina pătrunde mai uşor. şi Învăţătura se răspândeşte mai ca înlesnire.

Ţara noastră est? bogată si poporul nostru este mun­citor chibzuit şi oranduiL.

Pământul ţărei, dă recoltă Ară bătaie mare de cap.

Rar de sânt locuri unde. ogoarele au nevoie de în­grăşăminte, mai peste tot pământul ţărei noastre, ro­deşte negunoit.

Păduri nesfârşite acoperi: munţii, în tainele caróra s t ascund metale scumpe, l ă ­ţimile bogate cresc uşor ^cirezi nesfârşite de vite.

Ape bogate brăzdează în 'hing şa lat ţara. Mine de 'cărbuni de aur şi puţuri de •păcura sânt risipite prc'.u-"tindem cu dărnicie.

Şi toate sceste bogaţi ce fee ca viaţa să fie tabelşu-|gatu ţi uşoara, se pot adu­na cu multă înlesnire, : Aceste bogăţii naturale,

făcut sâ năpădească jttuiti streini la noi în ţară, jtmde câştigul erea mai mare | j^mai uşor, de cât la ţările

In toate chipurile şi pe " toate căile, fa'osmda-se de t^ate mijloacele au căutat să pună mâna pe izvoarele bogăţiilor noastră.

Sprijinindu-se între ei, adunând ban cu ban, au is-bândit ca prin ajutorul lip­sei noastre de cunoştinţe, poporul ne fiind destul de luminat, prin ajutorul unor oameni dintre noi dornici

I Û™ înavuţire uşoară, să cu­prindă mare parte din pâ-

I durile noastre, din minele I şi puţurile de păcura, mcus-I triile, şi o bună parte a

comerţului nostru. Şi cu nici un chip nu

lasă să le scape din mâna «ceste bogaţii. Multe ţâri vecine de şi mai mari de cât a noastră, dai- mai să­race ţintesc ia belşugul pă­mântul ai nostru, pe cari ar dori sâ-î stăpâneasca. In tre­cut, atâtea neamuri streine, din pneina acestor bogaţii, au năvălit la noi în ţară, ne-au furat dia pământ şi ne-au stăpânit atât amar de vreme.

Vitejia., soldatului părţei din ţară- ce rămăsese ne subjugată, a desrobit pro-1 vracr.îe stăpânite de neamu­rile duşmane şi a £ac«t Ro­mânia Mare de azi.

Streinii rîr веат , ce stă­pâniseră provinciile dezlăn­ţuite, streinii ce aveau în manile lor isvoarele US ARI de bogăţii, aceşti streini ce nu numai că nu au yjirtat cu nimic ia biruinţa noastră, dar ne-a stat înpotrivu, ie-au jeluit şi ne-au vâa'iui nu pot îngădui să li-se ia din mână exploatarea bogă­ţiilor ţârei ncasii e, pe cari ie au dobândit pe preţ d< nimic.

LOL* d o -

t )e aceia prin fraţii risipiţi pe tot întinsul bului pământesc, se strâdu-esc să scadă preţul bănu­iai noatru ' şi au reuşit, prin luptă, sâ vâre neînţelegerea între noi. zânzanii si ne mulţumiri între muncitori spre a provoca turbarăn şi revoluţie in ţarii, dar ace­asta nu vos" reuşi.

Luând pildă de la univer­sala lor înfrăţirea # in bine şi. adunând ban cu ban să j-unem iâr mâna pe toate bogăţiile ţărei ce au fost a ie noastre.

kiirâţimiu-ne munca, strângând rândurile. Noi Românii, învăţând temeinic şi meserii şi carte, să cum­părăm toate averile duşma­nilor noştri spre ai alunga cu o clipă mai de vreme din ţară.

Ori cât de dulci ar fi primirile încărcate ca con-juetrvita poftelor de câştig, să nu ne fore lăcomia şi averile ce ne-au rămas să nu le mai tnstreinâm.

Fraţi Români nu гжн vm-eeţi averile voastre la streini ori cât dc mare ar fi pre­ţul ce Vil oferă.

Grânele voastre lnbebu-gate adunaţi4e la ш loc, voi între voi Românii şi vin-deţj-le la olaka fără misiţii ce s'au mbogâţit din buna voastră credinţa. Adunaţi-vă la olaltă toţi muncitorii, ca uneltirile vrăşmaşilor să nu mai poată sparge zidul In* fraţirei voastre.

Ţara noastră bogată, cu belşugul ei născut din mun­că cu viaţă ieftină trasă din belşug, să fie numai a no­astră a Românilor şi harul Dumnezeiesc al acestui pă­mânt blagoslovit, să ne fe­ricească viaţa numai a no­astră a Românilor, ce am stropit pământul cu sângele nostru, CE i-am apărat brazda cu piepturile, cu vi­aţa iîoăstră si a generaţiilor naastre trecute.

Dr. ТАІАІЕИ Economii.

B i b l i o g r a f i

Feala diecezană organul epar­hiei OIXJIIOZB ioinâne a Caranse­beşului apare Dumineca.

АЬаімгаепшІ anual iS la .

Ţara LUI Höbsth. Apáhre în îaşi sut/ direcţiunea D-1 ui George G. Maxăm publicist.

Abonament 20 ld anual. Organ personal, bilunar de de-

staftvîaie politică, morală socială şi economică.

„Drsptaîea** Cernăuţi. Ziarul Part.äuiul Poporului. Abuunmen. «ouai 150 tei, i teu auroârak

„Democratul" Cernăuţi. Db rAcior Const. Cehau Rscoviţă.

e i лЬопапіепші ÎÛ0 Iei anual. Zi­arul este s a i s in Româneşte şi Nemţeşte.

„Fosta pentru Popor" Apare Ы Craiova SUD coniucerea unui coi.Jteî de profesori şi scriitori аш scuti. Articolele se vor tri­şate Dluî Profesor I. Gelep Cra-tova.

,CuvSntul" Brăila. Ziar inde­pendent ÜI sub direcţia apreciatu­lui nostru conirate Marcel Stă-aescu şi editat de marea ediiara „ЛЙСОПІ" a cunoscutului om de tant bun român şi iubitor de po-per L. Calafeteanu, Abonament anual 120 iei.

I n c u f î u ş i l î î t a r e . Domnii" Autori şi editori sunt

răgaţi sâ ne trimite lacrarfle Dior spre a fi anunţate ki gazeta no­astră.

Asupra lucrărilor anunţate vom reveni m dări de seama.

A n u n c i u r i l e

s i R e c l a m e l e

se primesc bt Adnanis-traţie Cluj, Stxada Doro­banţilor No. ! ! • •

Viaţa Pământului şi Viaţa pe Pământ

A doaoa zi fui deşteptat de primele raze ale soarelui, ce ca valuri de schântei aurii, bl gj&ns lor după înUmerecul aopţe», ascuns tiptil prin va­ué umbroase ne Învăluită— pe moşneag şi, pe mine — îatr'o mreaja ameţitoare de foc ; iar în jurul nostru rouă, lacrămile de duioşie ale nopţei strălu­ceau în mii de culori vii, schim­bând pajiştea verde ce ne servilă de aşternut, mtr'ua cevor ca din poveşti, lucrat în fir de aur şi petri nesti­mate.

— Bună dimineaţă" nepoate, — îmi şopteşte blânda voce a Timpului, — ai dormit bine şi te senţi înviorat acarn?. Somnul ţi-a fost cam sbuciu-пш, câci toată noaptea ai vorbii de soare, de s te le . . . de toate şi multe, ce să'ţi mai spui eu . . .

— Cum să na fi visai, du­pă atâtea minunăţii auzite assră. Сшп văd dumneata nu ai dormit de ioc?

— Aşa sunt ursit ea ne­poate, să stau vecinie veghiă-iGf, toate sä'rai treacă pe supt OCLII. . .

Moşneagul să aşăză mai b''ne pe lespedea ce'f servea drept scaun, îşi scutură odată capul spre aşi mai pune în raguiâ pletele, fer cu degete­le'! lungi şi osoase mă prinse de mâna atragându-aiă fat dân­sul şi iţinrbdu-şi ochâ drept iiur'ai rad, — cu o privire ce părea ca două săgeţi, ce Ш pătrundeau créerai — îşi în­cepu asrfet povestirea tatrerup-tâ în ajun.

— ian priveşte soarele ; vezi'i cat e de luminos? sim­ţi cât e de ferbiate ? ; şi toate astea ie simţi la 150.000.000 kilometri, ce ne desparte de el.

Nici mi să poate pătrunde cu mintea cam căt de mare t căldura şi lumina la supra­faţa lai.

Şi cum e soarele azi de bminos şi cu căldură, aşa au fost întru întâi, atât pămân-tal cu luna, cât şl toate cele­lalte planete şi sateliţi ale sis­temului solar, atunci când şi-au luat fiinţă aparte, desfă-candu-să din materia genera­la, ce ie coprindea pe bate mpreună cu soarele.

Azi nu să mai aseamănă, căci toate afară de soare, şi-au perd ut lumina şi multă din căldură.

Era şi drept să fie aşa, căci dacă ai încătei până la roju—-alb, în foc, două ghiu­lele de fier, una cât măciulia : ; unui ac din cele mici şi alta " cM roata carului de mare şi le'am lăsa să să răcească ; pe când cea mică va perde căl­dura numai de cât, la cea mare va trece mult pâoă să s i răcească şi ea.

Şi pământul ce e d* vre'o

1.350.000 de ori mai mic ca soarele s'a răcit mai cu uşu­rinţă; iar luni ce e şi mai mică a perd ut căldura cu mult mai repede de cât pământul.

Răcirea pământului nostru s'a întâmpiat nu aşa dintr'o dată, ci pe încet pe încet; mai întâi Substanţa gazoasă a devenit Ucidă, în tocmai cum să prefac aburii norilor în pi­curi de apă; apoi această masă licidá a început a prinde o coajă tare, solidă la supra­faţă, cu timpul s'a îngroşat şi $ă îngroaşă mereu şi astăzi.

De şi să înjgheba să o sco-. arţă destui de groasă la su­prafaţa păîiîâiuului, totuşi sub­stanţele ce costiîuesc azi aerul precum şi apa să găseau tot în stare gazoasă, toi în stare de vapori.

Dar coaja solidă a pămân-ЫІІІ nu putea rămâne fără să" să îndoiască. Ţi-aduci aminte, nepoate, cum fierarii mcalţă roatele ca şină ?, că ei făuresc şina mai scurtă decât încon-jttrul obezilor, apoi o încălzesc bine ca să să îmi Întindă, şi pœiând'o pe roată, şina prin răcire să micşorează şi numai щ& să strânge bme roata.

Ori ce corp cald prin răcire fşi micşorează volumul. Tot aşa pate şi sâmburele licid al pământului.

Şi după cum un măr Casat Ш cameră, perzând apa, cea ce face să'i scadă miezul, coaja începe sâ-i sâ sbărce-ăscă căutând să stea vecinie în legătură cu el, tot aşa şi coaja pământului căutând să stea continuu în contact cu sâmburele licid al lui, ce prin răcire să micşora, a început să să sbărceascâ dând naş­tere ia ac'âncături şi ridicaturi.

Aceste vâf prime au fost cu timpul umplute de ape, ce eu căzut pe miinja! uscatului sub' forma de ploi din nori, şi prin răcire s'a-i condensat.

Aşa că în timpurile acelea, pământul ce locuim noi astăzi era astfel alcătuit : la exterior o atmosferă grea, înbâxită de nori groşi şi mai caldă mult ca o bae de abur; cât ţi-ar fi văiut ochii de jur înprejur numai apă lucie şi li.ilştita for­mând oceane, mări şi bălţi, ce erau străbătute ici colea de insule, singurile mărturii ale uscatului ce fonna patul acestor ape mari; iar la inte­rior, ca în pântecile unui cup­tor de topit fierul, era sâmbu­rele licid şi fierbinte, cauza marei călduri, ce conţinea şi conţine încă şi azi în sânul său.

Inţaleg toate bine, dragă moşule, până acum, dar de fiinţe тй nu гаьаі vorbit ni* mic pân'acum.

—T Ai răbdare nepoate, că bats mat cu rostul lor.

i — bfcH- âfii vorbit pâafc

, / a g .

fteum, eăd nu putçayj&gga-ßLv Căldura Lëra îqçâ ртеа Şţare şi aSpi' |trrftpfera în trapul: acesta v de " care'ţi p o -ivestii, *era aşa .de încărcată jde gaze văgmătoarş, că viaţa mu putea SÍFÍV naştere.

Numai după ce căliura a «lai scăzut şi aerul s'a mai jcurăţit, a născut şl fiinţe vii «pe pământ. : — Tomtai asta aşi vrea |sa ştiu, cum a putut lua naş­tere această viaţă. ; — Te-ai intrebat«vre-o dată icirte face să nască viaţa în •săminţele sămănate prirtrăva-ira?; cine face să învieze to-itul în natură după o iarnă jlungă şi grea, ce păţea că înrnormiărasă viaţa sub lin-jtoliul alb alUăpezi?

— Cum nu ! Primăvara via-ţţa mijeşte numai când căldura mai ales şi lumina soarelui începe să se sim.i mai cu iputere.

— Ei b i i r , ot căldura şi Ilumina soarelui, care întreţine jşi azi viafa, i t e i , zic,' a tfăcut să i ascâ y. prima vie-Itate pe p mân : si nostru. ! — Mă iartă că te întrerup, Idar dumneata spui mereu „pă­mântul nostru" şi zici că te jnumeşti Timpul. , Pare că ai fi legat mai muit ;de Pământ, pe când eu cre-ideam că Dumneata şi cu ^Spaţiul sânteţi două măsuri ale Ţârii sau universului şi tot aşa de nemărginite ca şi jacesta.

— Aşa s 'ar părea dintr'o jdată. Dar voi oamenii, ca să iputeţi cuprinde cu mintea |aceste două cătinii nemărgi-jnite, aţi-căutat să le măsuraţi. jPe Spaţiu îl socotiţi cu me­tru, ce nu e decât a zecea 'milioana parte din sfertul în­

conjurului Pământului, iar pe mine, Timp, cu: anul sau timpul unei învârtiri a păm4r> tului. în jurul Soarelui, împăf-ţit Ѣ luni sau timpul unei rotiri de Luna în iurul Pă­mântului ; aceasta înpărţită în zile sau timpul unei rotiri a pământului în jurul hii înseşi, ziua în ceasuri, ceasul în mi­nute şi acestea în secunde, ce nu-s mai mari ca o clipita. Timpul unui an îl socotiţi că e de 365 zile, 5 ceasuri 48 minute şi 54 securffle; dar dacă" ţi-ai închipui, nepoate> că, eşti în univers, nelegat de nici unul din corpurile cereşti, ce plutesc in el şi nici să ştii aceste măsuri inventate de oamenii pământului şi nici pe cele ce le-o fi inventat locui­torii altor lumi cereşti ca pă-_ mântui ; ai vedea că timpul nu există şi că spaţiu în ne­mărginirea lui nu să poate •cuprinde şi nici judeca cu mintea. Timpul nu există de cât pe pământ, după cum vezi şi e legat de mersul lui în spaţiu. Oamenii l'au năs­cocit să'şi poată da samă mai bine de scurgerea ziieter vieţei lor şi de modul de înlănţuire al faptelor din trecutul ome-nîrei.

Astfel vezi bine, nepoate, că eu sunt legat de viaţa acestui pământ şi nunni de el în tot Universul.

Şi acum odihneşte-ţi mintea puţin ca să poţi pricepe mai uşor cum a luat naştere viaţa pe pământ şi cum s'a des­făşurat de atunci şi până azi, când face cea mai variată şi mai frumoasă podoaba cu care Atotputernicul a împodobit us­catul şi apele.

/. P. Voiteşti, profesor universitar.

I H i l\ « i i Р9ШІ f f r t ЫтШгеща sau cura m apă rece.

!• Unul din cele mai bune mijlo-|ace natu;ale pentru vindecarea jmultor boale este idroterapia, adecă •cura cu apă rece.

Idroterapia a luat o desvoltare mai mare şi mai sistematică înce-;pânu din anul 1862, când ţăranul Vichentie Priessniíz, din satui

.Gräfeaberg in Silezia austriac:!, după ce s'a vindecat pe el însuşi jde o frântură de oase cu ajutorul carpilor înmuiate în apă rece, a început să încerce tratamentul cu apă rece şi în alte boale obţinând rezultate uimitoare, Faima lui s'a ! lăţit .în tot ţinutul din jur şi boi-ínávii cu fot felul de boale alergau jla el ca la isvorul tămăduirii. Mai târziu veneau bolnavi şi din părţi mai depărtate, apoi chiar şi din Iţări străine; bolnavi de íoaíá mâna ţărani şi prinţi, pana .şi doctori vestiţi veneau să-şi caute sănă­tatea acolo sau să să încredinţeze de efectele miraculoase ale curei cu apă rece.

Această cură consta la început iproape numai din spălaturi, cu ipă rece; mai târziu însă cura să ) icepea cu împachetarea udă, ' ivelind bolnavul într'un ciarşaf srostire, lepedeu) uscat şi în pături e lână, pentru ca bolnavul să mde bine. Împachetarea ţinea —2 ciasuri, după care bolnavul

întră într'un basin (havuz) cu apă rece, curgătoare, şi după câteva minute ieşea, iar baiaşul îl usca ştergându-1 cu un ciarşaf uscat, gros, apoi îl fricjiona (freca) pe tot corpul, dupá care bolnavul să îmbrăca şi mergea la plimbare timp de o oră; după amiazi bol­navul făcea numai duşi reci. Afară de acestea, bolnavul bea multă apă rece şi ţinea o dietă deosebită. Cam aceasta era cura de apă rece a lui Priessnitz,

Modurile de aplicare ale apei reci pe suprafaţa corpului . sunt multe : cele mai de căpetenie suni : abluţiunea (spălarea), băile reci şi duşii. Despre băile reci am vorbit în numărul trecut al Cul­turii Poporului, aşa că aci mă voiu ocupa numai cu celelalte.

Ablaţiunea sau spălarea e nea­părată pentru a întreţine curăţenia corpului. Omul trebuie să-şi spele cu apă cel puţin odată pe zi faţa, gâtul şi manile. Manile însă trebuie spălate nu numai dimineaţa, ci şi înainte de fiecare mâncare, ca să fie curate. Aceste spălaturi să chiamă parţiale şi să fac de obiceiu cu apă şt săpun, care curăţă mai bine murdăria. Spălarea generală să face astfel: să desbracă omul, să aşează într'o putina (cadă) şi cineva îi toarnă pe cap apă rece

ca o stropitoare sau cu un vas oarecare, aşa că tot corpul să adia tn scurt timp. Apoi iasă din cadă şl cineva П şterge şi 11 freacă cu un ciarşaf pană să usucă bine cor­pul, după care, să îmbrăcă şi să pKmbă puţin. Aceste spălaturi ge­nerale să deosebesc de duşi prin faptul că apa curge dealungoJ corpului fin, în loc de a-i iebl (lovi) cu putere, şi ele sunt mai puţin escitante (aţâţătoare) şi să potrivesc mai bine la cei cu tem­perament prea slab sau prea ner­vos, cari nu ar putea suferi duşii.

Duşn să întrebuinţează mai des şi cu mult folos în multe boale. Prin cuvântul duş, să înţelege o coloană de apă care isbeşte cu o putere oarecare o parte a cor­pului cu scopul de a schimba impresiuniie periferice, de-a înteţi forţele sau a determina unele reacţiuni locale. Duşii sunt de două feluri: generali şi locali.

Duşii generali. Aci avem mai întâiu duşii in formă de ploaie, în care, apa cade dintr'o stropi­toare, cu găurele mici şi multe; stropitoarea aceasta este cam la înălţime de 2 pană le 3 metri; Apa cade cu putere asupra omului (la femei capul este bine să fie proiegiat cu o scufa de cauciuc). După duşi omul trebuie să fie şters repede şi fricţionat (frecat), sau să îi facă masaj (trăsături), apoi să îmbracă şi merge la plim­bare. Durata unui astfel de duş, făcut cu apă rece nu trebue la început să treacă de 12 secunde. Dacă apa rece este cu greu supor­tată, duşul sä poate face cu o apă care are 15—20 grade.

Apoi avem duşii tn coloană, cari să fac îndreptând spre supra­faţa corpului, afară de cap şi de piept, o coloană de apă dintr'un tub (ţeava) cu un diamentru de 2 centimetri.

Duşi tn formă de lame con­centrice, cari să fac cu o stropi­toare ale cărei găurele sunt în­locuite prin două despicături cir­culare concentrice, cu deschizătura de au milimetru fiecare ; ei înlocuesc cu succes duşii sub formă de ploaie.

Duşii in 'formă de cerc sau dc p af, cari sá fac cu un apărat compus din 9 — 10 cercuri de metal suprapuse în mod orizontal pe o coloană verticală, depărtate "între eie de 12—15 centimetri şi având fiecare o mulţime de găurele de câte un milimetru dit metru ; fiecare cerc poate funcţiona şi separat. Aparatui este de obiceiu completat cu un duş în formă de ploaie. Acest fel de duş este foarte eset­tant (aţâţător) şi nu trebue făcut decât dună porunca medicului.

Duşi mobili, cari să îutrojuin-ţeaza mai cu uşurinţă şi mai des; să instalează foarte uşor potrivind (adap.ând) tui tub de caucîuc de lungimea voită ia conductu de api ; acest tub are la extremitate un robinet la care să poate fixa un aparat pentru siropire sub formă de ploMe, de evantai'.!, etc. Tem­peratura apoi în acest duş poate fi rece sau caldă în mod alter­nativ. Operatorul ţinând în mână tubul de cauciuc al aparatului în­dreaptă aruncătura apoi pe diferite părţi ale corpului, putând face astfel un duş general sau local. Bolnavul trebuie să steie cam la 2 metri de operator.

Duşi locali sunt acei cari să îndreaptă spre anumite regiuni ale corpului. Astfel sunt duşii cari să aplică în regiunea ficatului, a şe-lelor etc.

Intru cât priveşte temperatura apoi, duşii să impărţ în : duşi reci cari să întrebuinţează mat mult; duşi temperaţi, cu apă călduţă; duşi scoţiani, cari constau în 'un duş cu apă caldă, urmat de un duş cu apă rece, cel dintâiu pre­lungit şi ajungând gradat pană la cea mai înaltă temperatură su­portabilă, h.r cel de ai doilea mai

scurt şi urmându-i fără întreru­pere; duşi alternativi, cari cons­ta» re aplicaţiunea de mai multe ori repetată de un duş caM şi da un duş rece, amândoi de du­rată scurtă şi egală.

Pentru duşi reci apa va avea 10—13 grade, niciodată mai puţin de 8 grade, dacă nu vrem ca duşii să fle dureroşi şi reacţiunea greo­aie. Puterea cu care apa isbeşte corpul atârnă de înălţimea ia care este pus rezervorul : nu trebuie să dăm o putere prea mare peatru ca să nu producem asupra pielii lovituri prea simţite, dureroase; ea trebuie să fie potrivită după starea de impresiune a bolnavului şi după efectele pe cari voim să le obţinem. Durata duşilor trebuie să fie foarte scurta la început: un sfert de minut, o jumătate de minut. Duşii să vor face de obiceiu vara ; să pot începe din primăvară, continuându-să până toamna.

Apa rece venind în atingere cu corpul produce Ia început strânge­rea vaselor (vinelor) întind cu-rentut sanguin, apoi lărgirea vase­lor cu încetinirea acestui curent. La începutul unui duş mişcările res­piraţiei (răsuflării) devin mai uiţi, apoi mai încete, mai largi şi mai adânci. Excitaţiunea (intârâtarea) produsă de frig asupra nervilor senzitivi delà suprafaţa corpului lucrează asupra măduvii, care la rândul ei propagă această excita-ţiune asupra nervilor motori (ai mişcărilor).

Idroterapia sau cura cu apă rece înteţeşte (stimulează) şi regulează inervaţiunea, circulaţia sângelui, producerea căldurii corpului, nutri-ţiunea şi obicinuind pe om să reacţioneze sub lucrarea apei reci îl obicinueşte a reacţiona în contra frigului.

Idroterapia este buna la toate vrâstele, afară de copii deia 6 ani în jos, şi Ia amândouă sexele. Atât baia ca şi duşii reci să vor face pe nemâncate, cu stomacul gol. Durata unei cufundări în apă rece, sau o unui duş trebuie să fie scurtă şi întotdeauna să vor face la urmă fricţiuni, masaj sau exerciţii corporale (plimbări).

La persoanele cu temperament sangvin (sângeroase), cu consti­tuţie puternică sunt mai bane băile, sudaţiunile, afuzitmile şi spă­laturile decât duşii, cari simt mai buni pentru persoanele limfatice, pentru gutoşi şi reumatizanţi, însă cu. băgare de seamă la omenii cari şuier de nervi. La femei duşii să vor recomanda numai in anu­mite cazuri şi cu precauţii me. Dacă corpul s'a obicinuit l U duşii, aceştia pot fi de mare folos, idroterapia nu este bună ia omenii cari su fer de boale de inima, de piept şi de unele boale de piele, nici ia omenii supuşi la congestiuni (îngrămădiri--de sânge în vr'o parte a corpului) şi la curgeri de sang-?.

Ea însă este foarte bună ia limfatici, la scrofuloşi, aciiror re­zistenţa este mare şi cari nu sunt nevooşi, la anemici (lipsă de sân­ge) şi ea trebuie oplicată fără şo­văire. La omenii nervoşi ms'« tre­buie la început să-i obicinuim în­cetul cu apa rece şi numai după aceea să-i supunem la idroterapie mai energică.

Tratamentul cu apă rece este bine să să înceapă primăvara sau toamna, şi să să continue şi iarna pentru ca sub infininte frigului di­nafară şi a excitaţiuini produse de idroterapie sá să repare forţele şi să să activeze funcţiunile. Idrote­rapia este bine să să facă într'un stabiliment special şi sub direcţia urmi medic. Dacă aceasta nu să poate, vom mărgini tratamentul unmai la spălaturi reci, afuziuni reci, Ia fricţiuni şi înveiiri în dar-şafuri reci.

Dr. Vasile Bianu, Aut arul Dicţionarului sănătăţii.

S ă p t ă m â n a e „ H De peste hotare

Săptămâna aceasta u'am avut veşti prea multe de peste hotare. Fapte mai puţine s'au întâmlat. m schimb întâmplările vechi, răz­boaie şi sfaturi de pace, se pre­lungesc, fără să se mai sfârşască. Astfel grecii după ce-au pregătit două luni ofensiva contra turcilor naţionalişti de sub conducerea paşei Keinal, au dat atacul si-au câştigat unele localităţi în Asia Mică. Aliaţii nostru pentru a nu da însă prileg turcilor revoltaţi, să ocupe Constantlnapolul, l-au declarat neutrii, adică nici o o -nora nici a altora, şi n'a mai lă­sat carăbiiie greceşti în străm-torile Bosforului şi Dardaneîeior. NeutralitateaConstantinopoluiui ne prieşte de minune nouă românilor cari nu suntem siguri de libertatea mărilor decăt atunci când corăbiile marilor noştri Aliaţi veghează ia apărarea lor.

La Paris conferinţă adică o consfătuire între reprezentanţii An­gliei Franţei şi Jugoslaviei, adică Serbiei mari, a hotărât ca din cele 6.5 la sută procente cari se cuveneau Rnmâniei, Cehoslovaciei, Serbiei, Polomei, Siemului şi al­tor state din despăgubirile ce le plătesc germanii, — să se dea Jugoslaviei 5 procente şi restul de 1.5 procente să se înparfi 1* toate celelalte state, intre cari $ România. Această veste a intri»» tat toate inimile româneşti pen-truca meritele noastre n'au îost răsplătite de marii aliaţi. Sperăm totuşi că până la sfârşit lucrurile se vor îndrepta. Dl Titulescu mi­nistru de finanţe a promis că c* ocazia discutărei budgetului adică totalului cheltuelilor statului, va vorbi şi de despăgubirile de răz-boui arătând cum se face că aliaţii au preţuit atât de puţin sa-crificiiile României.

In Franţa primul ministru Di Briand a arătat care va fi poli­tica externă a marei noastre p î^ efene. Intre alele a spus că va veghea Ia aplicarea tratatului da pace din Versailles încheiat cu Germania şi va lua măsuri ca aceasta să pedepsească cu açto* varat pe criminalii războiului, «a numai de ochii hunei cum a fost în procesul delà Lipsea:

Ungaria continua războiul cote-tra noastră şi-a altor popoare з*» Ie subjugaseră până eri, prin put--licaţii de tot felul pe care le îm­prăştie în întreaga lume. Astfel peste 40 J mii broşuri se împart fără bani în inireaga lume arătând neirepfăţirea „naţiunei maghiare" şi cerând revizuirea păcei pentru a li se reci a teritoriul vechiu. Ei mai arată deasemnea „crimele" ce le săvârşesc românii în Ardeal, uncie chinuesc populaţia maghiară. Tot în acest scop de-a răspândi minciuni au cumpărat ungurii la Roma o agenţie de ştiri „Ştefani" care să le servească pe viitor. Pe scurt ungurii au în streinătate 24 Je trimişi, legături ziinice cu 18 mari ziare şi legături săptă­mânale cu 182 ziare. Toate aces­tea numai şi numai pentru a po­negri poporul românesc şi a că­uta să smulgă ţinuturile dezro­bite.

Guvernul român a hotărât să-răspundă la aceste minciuni printr'o contra propagandă ce va arăta lumei dreptatea noastră şi min­ciunile ungureşti.

O mare ideie, care îşi a ce ioc acum în apus este Icieia de~ zarmărei navale, adică Hmit rea corăbilor de războiu. Aceasta ideie vine delà preşedintele statelor unite ale Americei Harding, şi se bucură de o buna .jpimire de

Mo. 13. lotie 1921 C U L T U R A P O P O R U L U I Pag, 7

că banii ce trebuiau pentru и vapoare luau o bună parte i agonisirea popoarelor. Franţa, îlia şi Spania HU primit să în-

o înţelegere în acest scop reprezentanţii lor se vor în-ві in Ncembrie pentru a hotăra, litru armata de uscat însă aţa a arătat că nu poate să o

Igdcşoreze deoarece Germania as­tă doar momentul favorabil

entru a-i sări în soatc.

«•••• »*»«»^««* п&атілыіѣ* ж\\ mm se administrează o

cooperaiva. După ce o cooperativă a fost

instituită legal şi actele publicate Monitorul Oficial, dobândind snalitate morală şi juridică,

fcvinc aptă de a face orice ope-uui comerciale şi financiare, ca

societate comercială, în con-fcrmitrtiC cu statutele sale.

Cooperativele noastre româneşti au ssatuteie lor tip, făcute şi

edificate în cursul timpului, după ienţa dobândită. Cn toate

stea, în foarte inul ie cazuri, ile din articolele sale nu mai

respund scopului. Pentru ca o societate să fie

poper«divă în înţelesul strict al Cestui sistem economic, findcă speraţia nu este o viaţa nouă snomfeă ci nu S-stem de orga-

re eeunomicâ ; trobme să atba ibaza sa următoarele principii,

nu treb';esc modificate. a) repartiţia, beneficiul propor-

fcfflal cu erapárábtrile fiecărui etnbru sau cu cuantumul aface-

|lor iăcuti, de meinbru cu coope-itlvă, "b) egalitatea completă a socie-ßbr ia adunarea generală ; adică'

in ora, un vot, c) vânzarea ícbUzimu 'pe prend

iftt'; d) nerepartizarea fondurilor de

SlBtervă ale sodeí;-ijil. Din acest principiu din urmă,

că §' cei de pe urmă meni-ca şi cei din?inte sunt egiîr,

(n urmare, se îndeplineşte şi vor-din Sf. S':~. auă.

Foarte mulţi şi chiar majoriratea cooperatorii всз:гі, m cunosc

Blees.'? principii ; .ţi, dia această gouza, a-j o ţiiitită cu total cou-liarie scopului.

Cei m?.i mu îţi dintre cooperatorii atoştri creu, ci;,' f,'-eă.:d cooperativă I—statal — esiô dator s i ie aducă -ide toate ieftin şi hun şi ca fiecare

Jiierabru care s'a înscrii eu an ca-|pjtal oarecare ar ; rrinai drepturii |dar cktorii, da ioc.

Elii, Ы&е, tocmai în acest dife-Irend stă -miezul cunoaşterii cu ade-barat a rriaunii coopera-ii.

A face cooperaţie : a fi prin ur­inare лі luptător p-;"iru întrona­rea unui. nou sistem de organizare

.economică, care :;re la bază '.— iMiiiea şi drept-tea — nu în-; lemne-uşă a te însene ca membru ţi a aştepta totul '••ic-la direcţiune

.uu cessiUu de administraţie care, : In cele mat muhe cazuri, nu e la bilţimea misiunii ce i s'a încre­dinţat; ci, din contra, a deveni fiecare membru un colaborator harnic şi neobosit şi un controlor 'iscret şi, bine crescut.

Şi dacă lucrurile astăzi nu sunt cum ar trebui să fie în cooperaţie,

:*çeasta se datoreze, în cea mai mare parte lipsei de educaţie coope­ratista ce le lipseşte celor mai ювШ; puţinului feteres ce-i depune ptstru binele general şi mat ales, aacaB&şterea» scopului oi adevărat B* care fi urmăreşte cooperaţia noastră — mai ales — în ceace Ivette emanciparea şj ridicarea Uesfră economică românească, sta noi înşine.

Şi de ce ? Findcă la baza coope­raţiei stând egalitatea membrilor; importanţa capitalului nu-şi are rostul, deci oricine, oricât de mare capital ar avea, tot un vot numai are ca şi cel care are cel mai mic capital.

Dar, acest lucru, nu voese a-1 înţelege cooperatorii noştri şi fo­arte mulţi, sunt atâtea cazuri, înţe­leg că cooperaţia este im nou mij­loc de îmbogăţire repede sau o armă politică nouă pentru noui sau vechii poliliciant şi caută a se folosi de ea, sub diferite forme.

Dacă cooperaţia este singura luptă care poate recompensa bine şt frumos pe cel ce* a muncit cu

. dor, cinstit şi corect pentru binele general aceasta nu înseninează că de foloasele ce ni le poate aduce să ne folosim în alt fel decât aşa cum este corect şi cinstit.

Intrând ca membru într'o coope­rativă, trebue să ai în vedere ur­mătoarele lucruri şi să le respecţi cu sfinţenie;

j o) să fii corect şî cinstit; b) să cunoşti statutele, regula­

mentul, legea, etc. ; , e) să alegi în consiliu pe cei cé

merită, dupâ faptele lor trecute, şi nu după simpatii sau interese ;

d) să respecţi statutele, regula­mentul, legea, etc. ;

e) să fii membru cu adevărat, 'adică, să colaborezi la toate pentru progresul cooperativei, findcă -co­operativa progresând, progresezi şi tu ca membru ;

f) să nu fii un defăimător din obişnuinţă sau din Invidie, ci din contră, să lupţi contra celorlalţi duşmani ai cooperativei.

De foarte multe ori mi s'a spus: „De ce să facem cooperativă sau să mă înscriu în cooperativă, dacă nu e mai ieftin pe piaţă?

Dar, cooperaţia nu are de scop să vânzâ mai ieftin, findcă rra-i dă voie principiiie, ci să faeă edu­caţie, adică, să4 educe pe fiecare in sensul că, la cooperativă, be­neficiul nu rămâne unui shígur om sau la căţiva, ca în celelalte ne­goţuri, ci se distribuiesc tuturor sub formă de primă de Consum ia sfârşitul anului. Şi atunci ? Chiar dacă cumpărăturle au fost la fel c'J ceîe de po piaţă, când ia sfâr-şîml anu'ui se restituie membrului din câştig, n*a câştigat ?* Oare acest litera nu e aşa rîe mare ca şi lucru! din Biblie : cheltuiala să stea în acclnş buzunar cu econo­mia, iindcă Câşt igul delà sfârşitul anulai nu e o economie?

Şi-apoi şi felul negoţului e cu totul altul la cooperativă faţă cu ceilalţi comercianţi.

. Aurel 1. Lepăd atu.

INFORM AŢIUNI 1 B a

Urt2Ît??ll8 Bulgariei. Vecina noastră Bulgaria a cărei viclenie o cunoaştem cu toţii a încereat să uneitiască în contra Greciei, pro­miţând Serbiei Salonicul (un mare port ai Greciei) îi, schimbul fap­tului că Serbia să-i garanteze ne­utralitatea în cazul unui razboiu Bulgaro-Gree pe care ar voi Bul­garia să-l provoace. Prim-ministral Serbiei D-i Pasici dfmdu şi. se-1 amă de uneltirile Bulgariei nu a i voit cu nici un preţ să primeescă propunerea.

Propagande írt s f rä t»Sta te Guvernul nostru, prin noul bug'cr-a pregătit .suma de 4 шШоапе lei care să se întrebuinţeze pentru propaganda în străinătate în folo­sul Romanţei.

RSz&Ofu! бгесо-Тигс După căteva serioase Înfrângeri suferite de armatele greceşti, acestea au pornit la o mare şt indrăsneaţâ eteostvä culegând pâuă асшп ini­moase victorii.

Reforma agrară în Ardeal. După ce reforma agrară pentru vechiul regat a fost votată, s'a votat şi reforma agrară pentru Ardeal aşa că In curând ţăranii Vor primi pământul ce-1 merită fiindcă e al lor.

împăcarea angls-lrfandeză Se ştie că de câtva timp o co-itasiune engleză şi altă irlandeză au început tratative în vederea unei împăcări. Acesfe tratative au mers foarte bine delà început şi în cele.din urmă s'a ajuns la un rezultat foarte îmbucurător: împă­carea definitivă între Anglia şi Irlanda. «e*

Greva rrfnejilor englazl . Gre­va minerilor englezi a adus Angliei o pierdere de 70 de miliarde de lei.

Ofensiva grecească. Marea ofenzivă grecească pornită în contra turcilor continuă cu foarte muii succes. Armatele greceşti înaintează spre nord; au trecut râul Gumenis au ocupat oraşul Ermenti Dag şi acum atacă 'oraşul Kuta-briei o poziţie turcească foarte bine întărită.' Prada de război luată de armatele greceşti e foarte mare.

Ţăranii ruşi cer un Ţar ca­re 'să-i scape din dezastru. Situaţia economică şi sanitară'este mai dezastruoasă ca oricând în Rusia şi teroarea roşie, mai gro­zavă ca niciodată. împuşcăturile de oameni nu mai Încete?z1. Toţi ţăranii Jcare formează 90 la sută din populaţie, vor 'din nou un Ţar, drr un Ţar democratic care să Ie înţeleagă şi să le accepte dorinţele lor. Ei vor ca acest Ţar să fie ales de către o constitu­antă a ţăranilor. Ţăranii sunt foarte iritaţi că s'a reluat comerţul (cu bolşevicii, — ei socotesc aceasta ca o prelungire a existenţei bol­şevicilor. Ei formează liste negre eu numele acelor cari au fabricat mărfurile exportate şi jură că îi vor boicota fără milă, când va fi răsturnat regimul sovielic. De alt­fel bolşevicii nu mai au de ioc aur. Situaţia în Rusia e disperată.

Târgurile din Cehc-SIova- J , ela. în anul aceste vor avea loc "

în Cehoslovacia următoarele târ­guri.

1. Târgul oriental la Bratislava deia 6—15 August a. c.

2. Al 2 lea Târg Internaţional la Liberec (Reichenberg) delà 13—21 August 1921-.

3. Al 3-iea Târg da Mostre la Praga delà 1—8 Septembrie

Vizitatorilor acestor târguri li se va acorda următoarele avan-tagli :

50 la sută reducerea asupra preţului voiajului pe toate C. F. Cehoslovace ;

Reducere asupra taxei vizei pa­şapoartelor. înforaiaţiunJe şi vi­zele vor fi date la Consulatele CehosJovaee dirT Bucureşti, Cluj t

şi Cernăuţi ; Procurarea locuinţei; înformaţiuni detailate se va a-

corda: " .1. Pentru Târgul Oriental la

Legaţtunea Republrcei Cehoslo­vace din Bucureşti şi ia Consula­tele din Galaţi, Cernăuţi şi Cluj.

2. Pentru al 2-iea Târg înier-eaţional din Libelec la reprezen­tanţii târguiţii ş. a.;

D-i I. Gnnfeld et M. Gold­mann Bucureşti, strada Sf. Apos­toli 6.

D-l Max Adler et Jacques Weissmann, Bucureşti, Strada Lu­cád §4, precum şi la Consulatele Cehoslovace din Galaţi, Cernăuţi şi Cluj.

3. Pentru al 3-lea Târg de M°esire din Praga, Ia Camtoirui Popular Român, e4 Leo Margu-les , Bucureşti, Pasagiul Român 12, precum şi ia Consiliatele Ce­hoslovace din Galaţi, Osj ai Cer-

K c R o m c f l sfleramânei 1

Votarea reformei agrare

Camera şi Senatul a votat ^ cu două treimi din glasuri, legea îm­părţirea pământurilor la ţărani, în vechiul Regat, şi a luat în dis­cuţie şt legiuirea împărţirei pămân­turilor în Ardeal.

Legiuirea Regatului consfinţeşte un fapt vechiu, câci ţărănimea se afla în stăpânirea pământului, încă din primăvară.

Era folositor însă să se treacă în Contituţia ţărei, adică in legea legilor, drepturile ţărănimei, ca neam de neamul răzăşilor de azi să stăpânească în linişte pămân­tul.

M. Sa Regele, a doua zl după votare a promulgat, adică a dat ordinul de aplicare a legei care a şi apărui în Monitorul ofidal, fiind de acum literă de evanghelie.

Astfel ţăranii au putut vedea în vechiul regat cum voiau să-i înşele unii ce spuneau că pămân­tul nu se va împărţi, iar cei din Ardeal să i'a aminte aşteptând cu răbdare ziua împărţirei pă­mântului şi-a dreptăţei.

Dl Averescu sefuî guvernului a dat cu prilejul înfăptuirei de­pline a reformei agrare un mani­fest către ţărani în care spune îulre altele:

„Legea agrară a fost votată de corpurile legiuitoare ale Româ­niei întregite şi astăzi a fost sancţionată de M. Sa Regele Ferdinand I.

•„Aproape 3 milioane hectare din proprietatea rurală vor. trece în stăpânirea ţăranilor ca pământ cultivabil şi păşune peste ceia ce-au avut până acum.

„iubiţi săteni, împroprietărirea ţăranilor chezăşuită de cuvântul regal dat în primăvara anului 1917 de către M. Sa Regele Fer­dinand, pe front chiar vitejilor soidaţi, cart stăvileau puhoiul duşman la porţile Moldovei, î m ­proprietărirea în scrisă în Cons­tituţia ţărd cu comsimţâmântul pretinesc al tuturor partidelor ş. si tuturor oamenilor politici în vara anulai 1917, când s'a hotă­rât ca peşte două milioane^ de hectare să treacă din marea "pro* prielate în manile ţăranilor, în afară de ceia' ce mai aveau de înainte ; împroprietărirea menita să asigure îmbunătăţirea stărei ţărănimei' şi deci propăşirea Ţâ­re!, este azi consfinţită ßt veci prin lege şi înscrisă 'în Consti­tuţia Tară".

Apoi frumosul manifest dupăce dă sfaturi bune ţărănimei încheie astfel:

„Fericit că am putut lua parte ca prim sfeşnic al Tronului la a-ceastă mare dreptate făcuiă ţăra­nilor, le zic, din adâncul sufletu­lui, în numele meu, în numele co­legilor mei 'clin Guvern şi în nu­mele Senatorilor şi Deputaţilor cari votând legea au davedit Gă nu v'aţi pus în deşert încrederea In ei să-l stăpâniţi sănătoşi, pe veci, din tată în fiu!"

General Averescu. Şi în curând va veni timpul ca

aceiaşi frumoasă reformă de drep­tate să se înfăptuiască şi pentru ţărănimea din Ardeal.

] Starea semănăturilor

Veştile ce vin din ţară arată starea sămânăiurilor ca mulţumi­toare, fâră să fie însă străiadtă. In adevăr cu toate că seceta de astă primăvară n'a dănuat atât fiind urmată de ploi ce-au venit încă ia timp în foarte multe părţi, totuşi furtunile ploile prea atmn-dente, Inundaţiile grindina şi alte

nenorodri au stricat mult câmpu­rile. Astfd in Banat furtuna şi grindina a disturs câmpurile ta multe comune; în Bucovina şi nordul Basarabiei nîşte viermi au măncat sfecla şi cartofii atacând apei păpuşoiul şi trifoiul ; în Ialo­miţa şi Dobrogea seceta şi apoi furtunile au distrus mult semănă­turile ; în Ardeal şi sudul Basara­biei multe râuri au înnundat ogo­arele, sărăcind oamenii. Totuşi după cum am spus starea sămâ-năturilor e mulţumitoare şi vom avea o recoltă mijlocie, putâad face şi un însemnat export, adică să vindem cu mare câştig peste hotare. De altfel au şi început a veni negustori , streini la cumpă­rare şi în Basarabia. Fructele, ce sunt în mare abundenţă, au fost vândute deja acestora. De asem-nea vinurile vor da mult rod iar vinul va fi mult deşi nu prea bo­gat îu alcol.

Pentru toate acestea putem mulţumi lui Dumnezeu şi aştepta eu încredere viitorul.

De asemenea trebue lăudat uralt, ţăranul care, îndată ce şi-căpătat ogorul lai nu s'a lenit c Ьа muncit cu sărguinţă, nelăsâad nid un petec de pământ nelucrat.

j 14 Iulie fn Bucureşti. ! 14 Iulie este sărbătoarea naţi­onală a marei noastre aliate Fran-ţa. In această zi se sărbătoreşte a mintirea darămarei Bastiliei, o cetaţue în care închideau regii ti­rani ce stăpâneau Franţa acum o sută de ani şi mai bine, pe oame­nii cinstiţi cari cereau dreptate, egalitate şi fraieraiiite, între Щ aceluiaşi neam francez. Această dărâmase a foat făcută de popor care s'a revoltat atacând cetăţuja ce servea de închisoare. Idetie de dreptate fraternitate şi egalitate a'au rămas însă nu mai între hota­rele Franţei.

Ele aa pătruns în toată Europa şi de atunci servesc ca bază de organizare a ţărilor moderne, In cari poporul e stăpân, şi tind să servească îa legaturile dintre sta­te, pentru aceasta ziua de 14 Iulie s"e sărbătoreşte numi mai îa Franţa dar în întreaga Europă.

Aslid ia liucureşti s'a făcut în această si un pelerinagiu la mor­mintele eroilor francezi căzuţi pentru apărarea patriei noastre. Au vorbit gerisrakri! francez Pdain şi generalul român Bobrea.

De asitnea la legaţia Franţa а fost o primire la care au luat parte autorităţile româneşti, colo­nia franceză şi reprezentanţii M, M. L ' L Regele şt Regina. , f }

; Pacea su Rusia. Bolşevtdi oare totdeauna au

mu}, o purtare duşmănoasă faţă de România au văzut că aceasta nu duce ia nici un rezultat.. Au căutat ddci să facă o pace care să-î liniştească de grija armatelor române,. în acest moment când d au demobilizat,' şi pe de altă parte să je permită continuarea agitaţiunilor în ţara noastră, pe care o împănează cu agenţi plătiţi de-ai ior.

1 Guvernul a voit totuşi să cu* noască condiţiile în cari bolşevicii înţeleg să încheia pacea şi pentru aceasta a trimes delegaţi ce s'au

'mtălrat cu cei bolşevici pe Nistru într'o mică corabie românească.

(Nu se ştie încă rezultatele aces-jtor consfătuiri. In orice caz însă nu se va hia în ascute cbesti* Wea. Besarabtei care este defini4

tiv încheiată, drepturile Româsie) fiind şfabSiie pe depim. ' Bucium.

Г Pag, 8 C U L T U R A Р О Р О ^ и і Д Я 1*0.13 . Iulie Í92Í

•

B A П C IF

i R O M Â

S

S O C I E T A T E A N O N V M A C a p i t a l S o c i a l 1 6 0 , 0 0 0 . 0 0 0 L e i m m m W m S e d i u l C e n t r a l i B U C U R E Ş T I .

Y

S U C U R S A L E I

Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişineu, Cernăuţi, Constanţa, Galaţi, ;

Cluj, Ismail, Tárgu.-Mureşului, Oradaa-Marg, Sibiu, Yulcea, Tlmlşeara.

ш Face orice operaţiuni de bancă

A N C A S O C I E T A T E A N O N I M A

CAPITAL SI REZERVE LEI 175 .000 .000

U N B U C U R E Ş T I

CALEA VICTORIEI 9 8 (Piaţa Palatului Regal)

AFILIATE: LONDRA, PARIS, НІШО, ИЕЦ ПЖ ( Ш ) t Ei SI îl ШШШ Щі І №

• - r i t - i i i

EXECUŢI ORICE OPERAŢIUNI DE. BANCĂ ÎN GENERAL. — SCONT. —-AVANSURI PE IPOTECI, GAJURI DE EFECTE PUBLICE, SECŢIUNI ŞI MĂR­FURI. —- EFECTUEAZĂ PLĂŢI ŞI ÎNCASĂRI. EMITE CECURI ŞI SCRISORI DE CREDIT IN ŢARĂ ŞI IN STRĂINĂTATE. — PRIMEŞTE DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE* — EXECUTĂ ORDINE DA BURSĂ. — CONTURI CURENTE.

: /ОСХХХХХХХХХХІХХХХЮСХХХХ ^ A a p ă r u t

„ С О Й О І Й 5 U F L E T Ü L I care cuprinde: cântece poporale deîubire şi despre fire cântece de plugărie, păstorie şi pescărie, cântece ostăşeşti, colinzi, urăfurk ru­găciuni ş. a. PENTRU toate vârste le , stările sufleteşt i ş i îndeletnicirile poporului român. • • • • • • • • •

Ä N C Ä C E N T R fj P e n t r u i ndus t r i e si C o m e r ţ s. p . a . 1 C l u j , S t r a d a R e g i n a M a r i a N o . 6 - 8

;< (casele proprii). I

^ Г и Г ( і 2 з păuni) Lei 4. X Capital social Lei 50fiifl.000 deplin vârsai: Revânzătorilor rabat. — Se comanda delà Librăria „ŞCOALA ROMÂNĂ" din Suceava (Bucovina). • Costul se trimite înainte.

In Editura „Şcoalei Române" au apărut de asemeni si alte cărticele religioase — poporale, de cântece, povestiria. al căror catalog se frPmite g r a t u i t oricui îl cere. • -SPRE'a înlesni onor. cetitori cunoaşterea cărţilor noastre, Ii. rugăm să binevoiască a ne înştiinţa în cari gazete ceţHe,»de el, ar dori să publicăm titlul şi preţul cărţilor Ö noastre, care după cuprins sunt foarte folositoare. •

S e c ţ i a d e B a n c a . •"gr

1 S e c M a d e M ă r f u r i .

F I L I A L E : Sibiu, Arad, Turda, Alba-iulia, Haţeg, Satu-МагѳЛ Reprezentanţi stabili in Bucureşti, Kosice, Praga шгжш*т*тѵпшь*LAWWWIWW S Í Ѵ Ѵ І Ѳ П З .

• • • • • • e a • • • • • • • • • • • • a a • a 9 a a a a o ••••••••• • ••

: UHUHCIUraLE si НЕШШЕ se plinesc la ШШЛ On|, Strada DofbMof No. 11 itătii' iWTb. C. îa

а а а а а ф а а а а а а а а %Тц>фі cu maşina ROTATIVĂ С Ш Ч А RÖH&FTEASCA insutut dé" arte grafice „CosinzeaiMf Öüf, str.