ColecţiecoordonatădeDENISACOMĂNESCU

GUZELIAHINA

ZULEIHAOTKRÎVAETGLAZACopyright©2015byGuzelYakhinaPublishedbyarrangementwithELKOSTIntl.LiteraryAgency.Allrightsreserved.©HUMANITASFICTION,2018,pentruprezentaversiuneromânească(ediţiadigitală)ISBN:978-606-779-365-9(epub)

EDITURAHUMANITASFICTION

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax021/4088351www.humanitas.ro

Comenzionline:www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro Comenzi telefonice:021.311.23.30

Cuprins

ZULEIHADESCHIDEOCHII

IubireşitandreţeîninfernParteaîntâi.Curcăplouată

OziObătaieîngeamÎntâlnirea

Parteaadoua.Încotro?LadrumCafeauaKazanPânălanoiordineEvadareaBarja

Parteaatreia.SupravieţuireTreizeciNaştereaPrimaiarnăColoniaUnombunPasărea-HanPatruîngeriCortulnegru

Parteaapatra.ÎntoarcereaRăzboiulIusufşiZuleiha

Glosarulcuvintelorşiexpresiilorînlimbatătară

Iubireşitandreţeîninfern

Romanul de faţă aparţine acelui gen de literatură care, pare-se, a dispărutcompletdupădestrămareaURSS.Aexistatlanoiidealulminunatalscriitorilorbiculturali,carefăceaupartedintr-onaţiunesaualtaaimperiului,darcarescriauîn limba rusă: Fazil Iskander, Iuri Rîthău, Anatoli Kim, Oljas Suleimenov,CinghizAitmatov…Tradiţiileacesteişcolisuntcunoaştereaprofundăavalorilornaţionale, dragostea faţă de propriul popor, o atitudine demnă şi respectuoasăfaţădeceidealtenaţionalităţi,ocomplexărelaţiecufolclorul.Păreacăeanuvacontinua, că este un continent dispărut. Dar a avut loc un eveniment rar şiîmbucurător: a apărut un nou prozator, tânăra tătăroaică Guzel Iahina, care asporitfirescrândurileacestormaeştri.Romanul Zuleiha deschide ochii este un debut excepţional. Are calitatea

esenţială a literaturii adevărate: îţi merge direct la inimă. Povestea despredestinul personajului principal, o ţărancă tătară din vremurile deschiaburirii,respirăoriginalitate, autenticitate şi farmec,pe carenudemulteori le-ammaiîntâlnitînultimeledeceniiînşuvoiulimensalprozeicontemporane.Stilul narativ oarecum cinematografic sporeşte dramatismul acţiunii şi

veridicitateapersonajelor,iartentajurnalisticănunumaicănudistrugepovestea,ci,dimpotrivă,sedovedeşteafiunuldintremeriteleromanului.Autoareaîlfacepecititor să se întoarcă la literaturaobservaţieiexacte,apsihologiei subtile şi,celmaiimportant,laaceadragostefărădecarepânăşiscriitoriiceimaitalentaţise transformă în nişte cronicari reci ai bolilor vremii. Expresia „literaturăfeminină“ are o nuanţă depreciativă – în mare măsură impusă de criticamasculină.Înfond,abiaînsecolulXXfemeileauînceputsăaibăprofesiipânăatunci considerate exclusiv masculine: medic, profesor, cercetător ştiinţific,scriitor.De-alungulexistenţeigenului,bărbaţiiauscrisromaneproastemultmaimulte decât femeile, şi acesta este un adevăr greu de combătut. Romanul luiGuzelIahinaeste,fărănicioîndoială,feminin.Estedespreforţafemeiişidespreslăbiciunea ei, despre maternitatea sacră nu pe fundalul unei camere de copilenglezeşti, ci pe fundalul unei colonii de muncă, această rezervaţie infernală,inventatădeunuldintreceimaimarirăufăcătoriaiomenirii.Pentruminerămânede neînţeles cum a reuşit o autoare atât de tânără să creeze o operă atât deputernică,unimnînchinatiubiriişitandreţeiîninfern…Ofelicitdintoatăinimapentru acest debut minunat, iar pe cititori, pentru că au parte de o prozăexcepţională.Esteunstartstrălucit.

LudmilaUliţkaia

ParteaîntâiCURCĂPLOUATĂ

Ozi

Zuleiha deschide ochii. E întuneric ca-n mormânt. După perdeaua subţire,nişte gâşte suspină somnoroase.Mânzul de-o lună plescăie din buze, căutândugerulmamei.Dincolodeferestruicadelacapulpatului,gemesurdviscoluldeianuarie.Darnutragecurentulprincrăpături–astamulţumităluiMurtaza,careapuscâlţilaferestrepânăsăvinăfrigul.EgospodarbunMurtaza.Şiunsoţbun.Sforăiezgomotos,cupoftă,înjumătateadecamerădestinatăbărbatului.Dormiînfundat,Murtaza,înaintedeivireazoriloresomnulcelmaiadânc.Etimpul.AllahAtotputernic,ajută-măsăîndeplinesccemi-ampropus,făca

nimenisănusetrezească.Zuleiha îşi coboarăneauzitpepodeaunpiciordesculţ, apoipealdoilea, se

ridicăsprijinindu-sedesobă.Întimpulnopţii,aceastas-arăcit,călduras-adus,podeauareceîiardetălpile.Săseîncalţenupoate–n-armaireuşisăsemiştecupaşi de pisică, ar putea scârţâi vreo scândură. Nu-i nimic, rabdă Zuleiha.Ţinându-se cu mâna de latura rugoasă a sobei, din locul destinat femeii seîndreaptăspreieşire.Aiciestrâmtşiîntunecos,dareaţinemintefiecarecotlon,fiecareprag–dejumătatedeviaţăumblădecolo-colocapendulul,zileîntregi:delaceaunla jumătateadincamerădestinatăbărbatului,custrăchinileplineşifierbinţi,şiînapoi,cuelegoaleşireci.Decâţianiemăritată?Cincisprezecedinceitreizeciaiei?Ofimaimultde

jumătate din viaţă, pesemne. Trebuie să-l întrebe peMurtaza când o să fie întoanebune,săsocoteascăel.Să nu se împiedice de covor. Să nu se lovească cu piciorul gol de cufărul

sculptatde lângăpereteledindreapta.Săpăşeascăpestescânduracarescârţâiedelângăcolţulsobei.Sătreacăneauzitădecearşaul1dinbumbaccaredesparteizba-ndouă,opartepentrufemeie,altapentrubărbat…Uitecănumaiemultpânălauşă.SforăitulluiMurtazaemaiaproape.Dormi,dormi,pentrunumeleluiAllah.

Femeia nu trebuie să-i tăinuiască bărbatului nimic, dar, ce să-i faci, uneori emusai.Acum cel mai important e să nu trezească animalele. De obicei dorm în

grajduldeiarnă,dar,cândegermare,Murtazaporunceştecapăsărileşipuiideanimale să fie aduşi în casă. Gâştele nu se agită, darmânzul bate din copită,scuturădincap–s-atrezit,blestematul.Osăfieuncalbun,ager.Îşitrecemânaprinperdeaşiîimângâiebotulcatifelat:linişteşte-te,suntde-acasei.Elpufneştemulţumitdinnăriînpalmaei–arecunoscut-o.Zuleihaîşiştergedegeteleumede

de cămaşă şi împinge încetişor uşa cuumărul.Grea, acoperită pentru iarnă cupâslă, uşa abia se deschide; prin crăpătură năvăleşte un nor de ger şfichiuitor.Faceunpasmare, trecândpestepragul înalt– asta armai lipsi, să calcepeeltocmaiacumşisătrezeascăduhurilerele,ptiu,ptiu!–şiajungeîntindă.Închideuşacâtpoate,sesprijinăcuspinareadeea.SlavăluiAllah,astrăbătutopartedindrum.În tindăe frig,capeuliţă– i se facepieleadegăină,cămaşadenoapten-o

încălzeşte.Curenţiideaerîngheţatîibiciuiesctălpilegoaleprincrăpăturiledinpodea.Darnueîngrozitor.Îngrozitoredeparteacealaltăauşii.Ubîrlî karciîk –Strigoaica. Aşa o numeşte Zuleiha în sinea ei. Slavă Celui

Atotputernic,soacranutrăieşteînaceeaşiizbăcuei.CasaluiMurtazaemare,cudouăizbelegateprintindacomună.ÎnziuacândbărbatuldepatruzecişicincideanioaduseseîncasăpeZuleiha,decincisprezeceani,Strigoaica,cuosuferinţădemartir întipărită pe faţă, îşi mutase singură numeroasele cufere, boccele şivase în izba pentru oaspeţi şi o ocupase pe toată. „Ia mâna!“ ţipase eaameninţătorlafiulei,cândacestaîncercases-oajutelamutat.Şin-amaivorbitcueldouăluni.Înacelaşianaînceputsăorbeascărapidşifărăsperanţă,iardupăovreme,săşisurzească.Încâţivaaniaajunsoarbăşisurdăcapiatra.Înschimb,acumvorbeamult,eradeneoprit.Nimeninuştiacâţianiaredefapt.Easusţineacăosută.Nudemult,Murtaza

seapucasesă socotească–socotise îndelungşiconfirmase:ecumzicemama,chiar are o sută de ani. Era un copil făcut la bătrâneţe, iar acum el însuşi eaproapebătrân.Deobicei,Strigoaicasetrezeştemaidevremedecâttoţiceilalţişiîşiduceîn

tindăcomoarapăstratăcugrijă–elegantaoalădenoaptedinporţelanalb-lăptos,cualbăstreledelicatepemargineşicuuncapacciudat(Murtazail-aadusdelaKazanînchipdecadou).Cândocheamăsoacra,Zuleihatrebuiesădeafugasăgoleascăşisăspelecugrijăpreţiosulvas–astaînprimulrând,înaintesăaprindăcuptorul,săpregăteascăaluatulsausăducăvacalacireadă.Vaideeadacănusetrezeştelatimp.Încincisprezeceani,dedouăorinus-atrezit–şinicinuvreasă-şiaminteascăceaurmat.Decealaltăparteauşiie liniştedeocamdată.Dargrăbeşte-te,Zuleiha,curcă

plouată. Curcă plouată – jebeghean tavîk – o numise prima dată soacra ei.Zuleihanicinuşi-adatseamacum,dupăovreme,a începutsă-şizicăşiea lafel.Se furişează în adâncul tindei, să ajungă la scara care duce în pod.Bâjbâie

dupăbalustradaneted şlefuită.Treptele sunt abrupte, scândurile îngheţategemabiaauzit.Sus se simtemirosde lemnumed,praf îngheţat, ierburiuscate şio

aromă vagă de pastramă de gâscă. Zuleiha urcă – zgomotul viscolului e maiaproape,vântulbateînacoperişşivuieşteprincolţuri.În pod hotărăşte să se târască în patru labe – dacă păşeşte, scândurile vor

scârţâichiardeasupracapuluiluiMurtaza,caredoarme.Dar,dacăsetârăşte,osăaluneceuşor–nucântăreştemarelucru,Murtazaoridicăcuosingurămână,cape un berbec. Îşi sumete poalele cămăşii de noapte până la piept, ca să nu seumpledepraf,şioapucăcudinţii;apoi,pepipăite,îşifacedrumprintrecufere,cutii, unelte de lemn, trece cumare atenţie pestegrinzi. Îşi sprijină frunteadeperete.Însfârşit.Se ridicăpuţin şi seuităprin lucarnă.Prinbeznadeunalbastru întunecat a

zorilorseîntrezărescvagcaseleacoperitedezăpadăaleIulbaşuluidrag.ParcălenumăraseMurtaza–îiieşiserăpesteosutădegospodării.Satulemare,nimicdezis.Drumuldeţară,cotinduşor,sepierdeîmpreunăcurâullaorizont.Ici-colo,încaseîncepsăseaprindăluminile.Mairepede,Zuleiha.Seridicăînpicioareşiîntindemâinile.Simteînpalmecevagreu,alunecosşi

totodatăaspru–pastramadegâscă.Stomaculisestrânge,îighiorăiecerându-şidrepturile. Nu, gâscă nu poate să ia. Dă drumul bucăţii de carne, caută maideparte. Iat-o! În stânga lucarnei atârnă nişte pachetemari şi grele învelite înpânză, întărite de frig, de la care vine un uşormiros de fructe.Marmeladă demere.Coaptăcugrijă în cuptor,bine întinsăpe tăbliimari,uscată temeinicpeacoperiş, să absoarbă soarele fierbinte de august şi vânturile răcoroase deseptembrie. Poţi să muşti câte puţin din ea şi s-o sugi îndelung, plimbândbucăţicatare,acrişoarăşizgrunţuroasăpecerulgurii,sausă-ţiumpliguraşisămesteci, să totmestecimasa elastică, scuipând poate în palmă vreun sâmburerătăcit…Îilasăguraapăpentruoclipă.Zuleihaiadouăbucăţidepefrânghie,lerăsuceştebineşileîndeasăsubbraţ.

Îşi trecemânapeste cele rămase–multe, încă foartemulte.Murtazan-o să-şideaseama.Iaracum,înapoi.Se lasă în genunchi şi se târăşte spre scară. Pachetul cu marmeladă o

împiedicăsăsemişterepede.Chiarcă-icurcăplouată,nui-atrecutprinmintesăiacueaunsăculeţ.Coboarăîncetscara:nu-şimaisimtepicioarele,i-auamorţit,calcă cu tălpile înţepenite pe cant.Când ajunge pe ultima treaptă, uşa dinspreStrigoaicăsedeschidecuzgomot,şiosiluetăstrăvezie,abiadesluşită,apareîngolulnegru.Seaudebastonulgreubocănindînpodea.—Ecinevaacolo?întreabăStrigoaicaîntunericul,cuglasgros,debărbat.Zuleihaîncremeneşte.Inimaîispargepieptul,stomacul isestrângeghem,îl

simtecapeunsloidegheaţă.N-a reuşit…Subbraţ,marmeladase topeşte, seînmoaie.

Strigoaica face un pas înainte. În cei cincisprezece ani de când e oarbă, aînvăţatcasapederost–semişcăprineaînvoie,cumultăsiguranţă.Zuleiha se caţără târâş câteva trepte mai sus, strângând mai tare cu cotul

marmeladamoale.Bătrânaîşiîntoarcebărbiaîntr-oparte,apoiînalta.Nuaudenimic,nuvede–

darsimte,cotoroanţabătrână.Pescurt,Strigoaica.Bastonulloveştecuputere–maiaproape,şimaiaproape.Of,osă-ltrezeascăpeMurtaza…Zuleiha mai suie câteva trepte, agăţată de balustradă, umezindu-şi buzele

uscate.Silueta albă se opreşte la picioarele scării. Se aude cum bătrâna adulmecă,

trage aerul pe nări. Zuleiha duce îngrozită mâinile la faţă – asta-i, miros apastramăşiamere.Deodată,Strigoaicaserepedeînainteşiîncepesăloveascăîndreapta şi-n stânga primele trepte cu bastonul lung, de parcă le-ar despica îndouăcusabia.Seaudecumvârfulbastonuluibocăneşteundeva,foarteaproape,şi,poc!,îiloveştecuputeredegetulmijlociualpicioruluigol.Corpulisemoaie,se scurgepe treptecaaluatul.Dacăbătrânacotoroanţăomai loveşteodată…Strigoaica mormăie ceva neclar şi îşi retrage bastonul. Se aude în întunericsunetulînfundataloaleidenoapte.—Zuleiha!urlăStrigoaicasprejumătateadeizbăafiului.Aşaîncepedeobiceidimineaţaîncasalor.Zuleiha îşi înghite saliva vâscoasă, gâtul îi rămâne uscat. Oare am scăpat?

Păşindcumaregrijă,coboarăscara.Aşteaptăcâtevaclipe.—Zuleihaaa!Acumemomentul.Soacreinu-iplacesărepeteatreiaoară.Zuleihagrăbeşte

pasul–„Vin,vin,mamă!“–şiîiiadinmâinioalagrea,acoperităcucapaculcaldşiumed,aşacumfaceînfiecarezi.— Ai apărut, curcă plouată, bombăne soacra. Nu faci decât să dormi,

puturoaso…Murtazas-ofitrezitprobabildincauzagălăgiei–poateieseîntindă.Zuleiha

strânge marmelada sub braţ (numai de n-ar scăpa-o pe drum!), bâjbâie cupicioareledupăpâslarişidăfugaafară.Viscolulo izbeşte înpiept,oprinde înpumnulîncleştat,mais-osmulgădinloccude-asila.Cămaşaiseridicăcaunclopot. Cerdacul se transformase peste noapte într-un morman de zăpadă –Zuleiha se repede în jos, abia nimerind treptele cu picioarele.Gata să cadă îngenunchi, îşi croieşte drum spre latrină.Se luptă cuuşa, o deschide împotrivavântului.Varsăoala îngaura îngheţată.Cândse întoarce încasă,Strigoaicanumaieacolo–s-adusîncameraei.În prag o întâmpină Murtaza, somnoros, cu lampa de gaz în mână.

Sprâncenele stufoase i se apropie de rădăcina nasului, cutele săpate pe obrajii

boţiţidesomnsuntadânci,partăiatecucuţitul.—Te-aitâmpit,femeie?Peviscolulăsta,dezbrăcată?—Amdusoalamameişim-amîntors…—Iarvreisăboleştitoatăiarna?Şisălaşitoatăcasaînseamamea?—Cetotspui,Murtaza!Nicimăcarnumi-afostfrig.Uite!Zuleihaîntindepalmeleroşii,ţinândstrânscoatelepelângăcorp–subbraţse

topeştemarmelada.Nu s-o vedea sub cămaşă?Pânza e udă de la zăpadă, i selipeştedecorp.DarMurtazaesupărat,nicinuseuitălaea.Scuipăîntr-oparte,îşitrecepalma

pestecapulras,îşinetezeştebarbazburlităcudegetele.—Dă-misămănânc.Dupăaiacurăţăcurteaşisăfiigatadedrum.Mergem

dupălemne.Zuleihapleacăcapulşidisparedupăcearşau.A reuşit! A reuşit! Ah, da, Zuleiha, da, curcă plouată! Uite ce pradă: două

bucăţidemarmeladăgustoasă,strivite,încreţite,lipicioase.Oareosăreuşeascăsălescoatăazi?Şiundesăascundăcomoara?Nupoates-olaseîncasă:înlipsalor,Strigoaicascotoceşteprin lucruri.Trebuies-oiacuea.Epericulos,fireşte.DarastăziseparecăAllahedeparteaei–trebuiesăreuşească.Înfăşoarăstrânsmarmeladaîntr-obucatălungădepânzăşişi-opunecolacîn

jurulmijlocului.Îşiîmbracădeasupracămaşadecorp,apoikulmekul,şalvarii.Îşiîmpleteştecozile,îşileagăbasmaua.Lacăpătâiulpatuluiei,dincolodefereastră,semiîntunericuldenssesubţiază,

diluat de lumina slabă a dimineţii mohorâte de iarnă. Zuleiha dă la o parteperdelele–emaibinedecâtsăroboteştiînîntuneric.Lampacugazdelacolţulsobei îşi aruncă lumina chioară şi în partea destinată femeii, dar Murtaza,economdinfire,alăsatfitilulatâtdescurt,încâtflacăraabiadacăsevede.Nu-inimic,eaarputeafacetotulşilegatălaochi.Începeonouăzi.Pânălaamiază,viscoluldedimineaţăs-amaiînmuiat,şisoareles-aarătatpe

cerulcareîncepeasăseînsenineze.Auplecatdupălemne.Zuleiha şade în sanie cu spatele laMurtaza şi priveşte cum se îndepărtează

casele din Iulbaş. Verzi, galbene, albastre-închis, arată ca nişte ciuperci viucolorate,ieşitedesubtroieneledezăpadă.Lumânăriînaltedefumalbsetopescîn albastrul cerului. Zăpada scrâşneşte plăcut sub tălpicile saniei. Din când încând, Sandugaci fornăie şi îşi scutură coama îngheţată. Blana de oaie de subZuleiha se încălzeşte. Simte pe burtă căldura preţiosului brâu.De-aş reuşi s-oducastăzi…Odorbraţeleşispinarea–noapteaaninsmult,şiZuleihaadatmultlalopată

înotândprinnămeţi,croindcărări largiprincurte:de lacerdaclahambarulcelmare, la celmic, la latrină, lagrajdulde iarnă, la curteadin spate.Dupăatâtamuncăe tareplăcutsă leneveascăînsaniacarese leagănăritmic–săseaşezemai bine, să se înfăşoare mai strâns în cojocul de oaie, să-şi bage mâinileîngheţateînmâneci,să-şilasebărbiaînpieptşisăînchidăochii…—Trezeşte-te,femeie,amajuns.Copaciuriaşiînconjurăsania.Pernealbedezăpadăpecrengilebrazilorşipe

vârfurile răsfirate ale pinilor. Promoroacă pe crengile mestecenilor, lungi şisubţiricapărulfemeilor.Mormaneuriaşedezăpadă.Linişte–peversteîntregidejurîmprejur.Murtazaîşileagălapâslaritălpicileîmpletite,saredinsanie,îşipunepuşcape

umăr, îşivâră labrâuun topormare. Iabeţele încare să se sprijine şi, fără săprivească în jur, porneşte cu pas sigur pe poteca ce duce în desişul pădurii.Zuleihaîlurmează.Pădurea de lângă Iulbaş e frumoasă, bogată. Vara îi hrăneşte pe săteni cu

căpşunimari şi zmeură dulce, toamna, cu ciuperci aromate.Cuvânat de toatefelurile.DinadânculpăduriicurgeCişme–deobiceieblând,puţinadânc,plindepeştiiuţişiracilenţi,darprimăvaraenăvalnic,supărat,umflatdelazăpadatopită şi de la mâl. Pe vremea Foametei celei mari doar pădurea şi râul îisalvaseră.ŞimilaluiAllah,fireşte.Astăzi Murtaza a ajuns departe, aproape de capătul drumului croit demult,

careducepânăseterminăparteaundeluminapătrundeînpădure.ApoiintrăînPoianaMărginaşă,înconjuratădenouăpinistrâmbi,şiseîntrerupe.Maidepartenumaiedrum.Pădureasesfârşeşteşiîncepecodruldes,cuarboridoborâţidefurtună,populatde fiaresălbatice,duhurialepădurii şi tot feluldealte făpturinecurate.Braziinegriseculari,cuvârfurileascuţitecalăncile,crescatâtdedeşi,încâtnupoţitrececucalulprintreei.Iarcopacicarelasăluminasătreacă–piniruginii,mestecenipătaţi,stejaricenuşii–nucrescdelocacolo.Sespunecădacăstrăbaţicodrulpoţiajungelapământurileceremişilor–dacă

mergimultezilelarândsprevest.Darceomîntoateminţilearvreasăfacăaşaceva?NicimăcarpevremeaFoameteiceleimarinuîndrăzneausăteniisătreacăgraniţa Poienii Mărginaşe: jupuiau scoarţa copacilor, rodeau ghinde şiscormoneauîngăuriledeşoarecedupăgrăunţe,darnuintrauîncodru.Iarcineintra,nu-lmaivedeainiciodată.Zuleihaseopreşteoclipăşiaşazăpezăpadăcoşulmarepentruvreascuri.Se

uităneliniştităînjur–degeabaseduceMurtazaatâtdedeparte.— Mai avem mult de mers, Murtaza? N-o mai văd pe Sandugaci printre

arbori.Bărbatulnu-irăspunde–îşicroieştedrumprinhăţişulvirgin,afundatpânăla

brâu,înfigebeţelelungiînnămeţişistriveştezăpada,carescârţâiesubtălpicilelate. Doar câte un nor de abur îngheţat se ridică din când în când deasupracapuluisău.Într-untârziu,seopreştelângăunmesteacănînaltşidrept,năpăditdeciuperci,şibatemulţumitîntrunchi:ăstae.Maiîntâibătătoresczăpadadejurîmprejur.ApoiMurtazaîşiscoatecojocul,

apucămaistrânstoporulcurbat,aratăcuelspreluminişuldintrecopaci(acoloîltrântim)–şiîncepesălovească.Lamaluceşteînsoareşiintrăîntrunchiulmesteacănuluicuobufniturăscurtă

şi înfundată. „Uf! Uf!“ răspunde ecoul. Toporul crestează coaja groasă, cuexcrescenţelenegreformânddeseneciudate,apoistrăpungemiezulroz-fragedalcopacului.Aşchiileţâşnesccalacrimile.Ecoulumplepădurea.„Seaudeşi-ncodru“,segândeşteîngrijoratăZuleiha.Stăcevamaideparte,în

zăpada până la brâu, ţine coşul şi se uită cum retează copaculMurtaza. El setrageîntr-oparte,îşifacevântsălovească,seîndoaiedelamijloccuuşurinţăşiaruncă toporul cu precizie în despicătura albă, plină de aşchii, din trunchiulcopacului. E puternic, înalt. Şimunceşte cu pricepere.Are parte de un bărbatbun, ar vorbi cu păcat dacă s-ar plânge.Ea emărunţică, abia dacă-i ajunge laumăr.Curândmesteacănul începe să se zgâlţâiemai tare, să geamămai puternic.

Ranadeschisădetoporîntrunchiseamănăcuogurăcăscatăîntr-unstrigătmut.Murtaza aruncă toporul, îşi scutură aşchiile şi crenguţeledepeumeri şi-i facesemnZuleihăi:ajută-mă.Seproptesccuumăruldetrunchiulaspruşi-lîmping–mai tare, şimai tare. Un trosnet puternic, şimesteacănul se prăbuşeşte cu ungeamătadânc,derămas-bun,ridicândunnordezăpadă.Încălecândpecopaculînfrânt,bărbatulîitaiecrengilegroase.Nevastalerupe

pe cele subţiri şi le adună în coş împreună cu uscăturile. Muncesc vremeîndelungată, întăcere.Îidoarespinarea,umerii lesuntîmpovăraţideoboseală.Leîngheaţămâinilechiarşiînmănuşi.—Eadevărat,Murtaza,căîntinereţemamataaintratîncodrucâtevazileşi

s-aîntorsteafărăşinevătămată?Zuleihaîşiîndreaptăspinareaşiîşiarcuieştemijloculcasăseodihnească.—Mi-apovestitabîstai,iareii-apovestitbunică-sa.Elnu-irăspunde,măsoarăcutoporulocreangăcurbatăşinoduroasă,ieşitădin

trunchi.—Euaşfimuritdefricădacăm-aşfinimeritacolo.Credcămis-arfiînmuiat

picioarele.Aşfistat întinsăpepământcuochiistrânşişim-aşfirugatîntruna,pânămis-arfiîncurcatlimbaîngură.Murtazaloveştetare,şicreangasarecâtcolo,zbârnâindşitremurând.—Sespunecăîncodrurugăciunilenuauputere.Terogi,nuterogi,totuna-i,

totaisăpieri…Tucecrezi,coboarăZuleihavocea,existălocuripepământundenupătrundeochiulluiAllah?Murtazaîşiiaavântşiînfigeadânctoporulînbuturugacarescrâşneşteînaerul

îngheţat.Îşiscoatecalpacul,îşiştergecupalmascăfârliaînfierbântatădecăldurăşiscuipăcusetepejos.Seapucădinnoudetreabăamândoi.Înscurttimp,coşulpentruvreascurieplin–numaipoţisă-lridici,doarsă-l

târăşti după tine. Mesteacănul e curăţat de crengi şi tăiat în câţiva buşteni.Crengilelungistauculcate,legatecugrijă,penămeţiidinjur.Niciunulnubagădeseamăcăîncepesăseîntunece.CândZuleihaîşiridică

ochii spre cer, soarele e deja ascuns în spatelenorilor zdrenţuiţi.Bateunvântputernic,şuierăşispulberăzăpada.—Sămergemacasă,Murtaza,căiarseporneşteviforul.Bărbatulnu-irăspunde,continuăsălegecusfoarăsnopiigroşidelemne.Când

egatalegatşiultimul,viscolulîncepesăurlecalupii,întărâtatrău.Murtaza arată cumănuşa îmblănită sprebuşteni:mai întâi îi târâmpe ăştia.

Patrubuşteni,curăţaţidecrăci,fiecaremailungdecâtZuleiha.Icnind,Murtazaridicădelapământuncapătalbuşteanuluimaigros.Femeiaapucădecelălalt.Nupoatesă-lridicedeprimadată,sefoieşteovremeîncercândsăfacămişcareapotrivităpentrulemnulgrosşinoduros.—Ei,poftim!exclamăenervatMurtaza.Muiere!În sfârşit reuşeşte. Cuprinde buşteanul cu amândouă mâinile, îşi sprijină

pieptul de lemnul alb-rozaliu, proaspăt tăiat, înţepându-se în aşchiile lungi şiascuţite. Se îndreaptă amândoi spre sanie. Merg încet. Le tremură mâinile.Numaidenul-arscăpa.AllahPreaînalt,numaidenul-arscăpa!Dacăîţicadepepicior,rămâiologpeviaţă.Isefacecald,îicurgşiroaiefierbinţipespinare,peburtă.Seudăpreţioasacârpă înfăşurată în jurulpieptului–marmeladao să seîmbibedesare.Astanu-inimic,numaide-arreuşis-oducăastăzi…Sandugacistăsupusăînacelaşiloc,bateleneşdinpicioare.Îniarnaastasunt

puţini lupi, subhan Allah, de-asta Murtaza nu se teme să-şi lase calul singurmultăvreme.După ce urcă buşteanul în sanie, Zuleiha se prăbuşeşte lângă el, îşi scoate

mănuşile, îşi slăbeştebasmaua lagât.Odoarecând respiră,deparcăa alergatfărăsăseopreascăprintotsatul.Murtaza, fără să scoată o vorbă, se duce înapoi la lemne. Zuleiha coboară

lăsându-sesăalunecedinsanieşisetârăşteînurmalui.Carăamândoibuşteniirămaşi.Apoilegăturiledecrengigroase.Apoipeceledincrenguţesubţiri.Întimpcepunlemneleînsanie,amurgulcompactalzilelordeiarnăcuprinde

pădurea.LângăciotulmesteacănuluiproaspăttăiatarămasdoarcoşulZuleihăi.

—Vreascurile le aduci singură, îi aruncă porunca Murtaza şi se apucă săpropteascălemnele.Vântul se stârneşte de-a binelea şi împrăştiemânios omătul în toate părţile,

măturândurmelelăsatedeoameni.Zuleihaîşistrângelapieptmâinilebăgateînmănuşişiseavântăpecărareaceabiasevedeînîntunericulpădurii.Până să ajungă ea la ciotul rămas, coşul a fost îngropat în zăpadă. Văzând

asta,rupeocreangădintr-untufişşiumblăîncoaceşiîncolo,împungândcueaînzăpadă.Dacăpierdecoşul,os-oîncurcerău.Murtazaos-ocerteşiosăsepoarterececuea,iarStrigoaicaos-oocărascădupăpoftainimii,osădezlănţuieiadul,osă-iaminteascădecoşulăstapânălamoarte.Uite-l, drăguţul de el, aici e! Zuleiha scoate târând coşul greu de sub

mormanuldezăpadăşirăsuflăuşurată.Poatesăseîntoarcă.Darîncotros-oia?Înjur,viscoluldănţuieşteîndrăcit.Fuioarelealbedezăpadăseridicăşicoboarăiuteprinaer,oînvăluiesc,oacoperă,oţincaptivă.Cerulatârnăcaouriaşăvatăcenuşiepestevârfurile ascuţite alebrazilor.Copacii din jur, topiţi în întuneric,începsăsemeneunulcualtul,caumbrele.Niciurmădecărare.—Murtaza!strigăZuleiha,şiguraiseumpledezăpadă.Murtazaaa!…Dreptrăspuns,viforulcântă,urlă,şuieră.Sesimteslăbită,isemoaiepicioarele,parcăarfifăcutedinzăpadă.Zuleihase

aşazăpeciotcuspatelelavânt,ţinândcoşulcuomânăşimarginilecojoculuicucealaltă.Nupoatesăplecedepeloc–s-arrătăci.Maibinesăaştepteaici.DacăMurtazaolasăînpădure?Ces-armaibucuraStrigoaica…Şimarmelada?Oaretotulafostînzadar?…—Murtazaaa!Dinnoruldeomătapareo siluetă înaltă, întunecată,cucalpac.Apucându-şi

zdravănnevastademânecă,Murtazaotragedupăelprinviscol.N-olasăsăseurceînsanie–suntmultelemne,iapan-armaiaveaputere.Aşa

cămergpejos:Murtazaînainte,ţinându-lpeSandugacidecăpăstru,Zuleihaînurmă,ţinându-sedespatelesanieişiabiatrăgându-şipicioarele,împleticindu-se.I-aintratzăpadăînpâslari,darnuareputeres-oscuture.Acumtrebuiedoarsăpoată păşi. Să-şi mişte picioarele: dreptul, stângul, dreptul, stângul… Haide,Zuleiha, curcă plouată! Ştii şi tu: dacă rămâi în urma saniei, s-a zis cu tine,Murtazan-osăbagedeseamă.Uite-aşaosăîngheţiînpădure.Şi totuşi ce om bun e – s-a întors după ea.Ar fi putut foarte bine s-o lase

acolo, în desiş – cui îi pasă dacă ea trăieşte sau nu?Ar fi spus: s-a rătăcit înpădure,n-ammaigăsit-o;dupăozi-două,nimeninuşi-armaifiamintitdeea…Se vede treaba că poţi să păşeşti şi cu ochii închişi. Chiar e mai bine –

picioarelemuncesc,iarochiiseodihnesc.Importantesăteţiibinedesanie,să

nu-ţidesfacidegetele…Zăpadaoloveştedurerosînfaţă,îiizbeştenasulşigura.Zuleiharidicăunpic

capulşi tresare.Eîntinsăpezăpadă, înfaţaei,saniaseîndepărtează, iar înjurviforulse învârtejeştealb.Seridică,aleargădupăsanie,seprindecuputeredeea.Hotărăştesănumaiînchidăochiipânăacasă.Cândintrăeiîncurte,edejaîntuneric.Descarcălemnelelângăstivă(Murtaza

osăletaiemâine),odeshamăpeSandugaci,adăpostescsania.GeamurileStrigoaicei, acoperite cu un strat gros de gheaţă, sunt întunecate,

darZuleiha ştie: soacra simte că au venit.Acum stă la fereastră şi e atentă lamişcareascândurilordinpodea:aşteaptăcaelesătremurecândsetrânteşteuşadelaintrare,apoisăsaltecaarcurilesubpaşiigreiaistăpânului.Murtazaosăsedezbrace,osăsespeledupădrumşiosăseducăînparteadecasăamamei.Elzice despre asta că stă la taclale cu ea seara.Despre ce poţi vorbi cu o babăsurdă? Zuleiha nu pricepe. Taclalele astea se lungesc mult, uneori dureazăceasuri întregi. Murtaza iese de la maică-sa liniştit, împăcat, poate chiar săzâmbeascăsausăfacăoglumă.AstăziîntâlnireadesearăemanăcereascăpentruZuleiha.Îndatăcebărbatul,

după ce îmbracă o cămaşă curată, intră la Strigoaică, ea îşi aruncă pe umericojoculîncăudşiieseînfugădinizbă.Viscolul acoperă Iulbaşul cu zăpadă mare, grea. Zuleiha merge pe uliţă

împotriva vântului, aplecată mult înainte, ca într-o rugăciune. Ferestruicilecaselor, licărindînluminagalbenăşicaldăalămpilorcugaz,abiasezărescînîntuneric.Uiteşimargineasatului.Aici,subgardulultimeicase,cunasulsprecâmpşi

coadaspreIulbaş,trăieştebasukapkaiase–duhuldelabarieră.Zuleihanul-avăzut,darsespunecăefoartesupărat,foartemorocănos.Şicumaltfel?Treabalui e să izgoneascăduhurile reledin sat, sănu le lase să treacădebarieră, iardacă sătenii au vreo rugăminte către duhurile pădurii, să-i ajute, să le fiemijlocitor.Eotreabăserioasă,nu-ilocdeveselie.Zuleiha îşi desface cojocul, scotoceşte îndelung prin faldurile kulmekului şi

scoatecârpajilavădinjurultaliei.— Iartă-mă că te tulbur aşa des, rosteşte ea prin vifor.Ajută-mă şi de data

asta,numărefuza.Săleintriînvoieduhurilornu-ilucruuşor.Trebuiesăştiice-iplacefiecăruia.

Biciura, de pildă, care trăieşte în tindă, nu-i pretenţios. Îi pui o pereche defarfuriinespălate,cu resturidecaşăsausupă– le lingenoapteaşiemulţumit.Biciuradinbaieemaicapricios,trebuiesă-idainucisauseminţe.Duhuluidingrajd îi place făina, duhului de la poartă – coaja de ou pisată. Iar duhul de la

barierămoaredupădulciuri.Aşaoînvăţasemama.Zuleihaîiadusesebomboanecândveniseprimadatăsă-icearăluibasukapka

iasesăvorbeascăcuziratiase,duhulcimitirului,casăaibăgrijădemormintelefiicelorei,săleacoperemaibinecuzăpadăcasălefiecald,şisă-ialungeperăiişineobosiţiişurale.Apoi i-aadusnuci înmiere,uscăţelesfărâmicioase, fructedepădureuscate.Marmeladăaducepentruprimaoară.Oareosă-iplacă?Dezlipeşte foile demarmeladă şi le aruncă una câte una în faţa ei, departe.

Vântul le iaşi leduceundeva încâmp– lesuceşte, le-nvârteşteşi lepoartă înbârlogulluibasukapkaiase.Nici o singură foaie nu s-a întors la Zuleiha – duhul de la barieră a primit

trataţia. Înseamnăcăo să-i îndeplinească rugămintea:o să-ivorbeascăduhuluidelacimitirpelimbalor,osă-lconvingă.Feteleosăstealacăldură,înlinişte,pânălaprimăvară.Săvorbeascădirectcuduhulcimitirului,astanu.Seteme–laurmaurmei,nuedecâtofemeiesimplă,nuooşkeruce.Îimulţumeşteluibasukapkaiase–seînclinăpânălapământînîntuneric–şi

segrăbeştesprecasă,repede,pânănuieseMurtazadelaStrigoaică.Dăfugaîntindă,vedecăbărbatuleîncălamaică-sa.ÎimulţumeşteluiAllahAtotputernic,îşifacevântcupalmele–da,chiarcăafostdeparteaeiastăzi.La căldură o toropeşte brusc oboseala. Mâinile şi picioarele-i sunt ca de

plumb, parcă are câlţi în cap. Trupul cere un singur lucru: linişte. Încălzeşterepedesoba,cares-arăcitdeazi-dimineaţă.PunepemasătutunpentruMurtaza,îi pregăteştemâncarea. Dă fuga la grajdul de iarnă, încălzeşte soba. Hrăneşteanimalele,curăţădupăele.DucemânzulşipeSandugacisămănâncedeseară.OmulgepeKiubelek,strecoarălaptele.Iadepelaviţaînaltăperneleşilebate(luiMurtazaîiplacesădoarmăcucapulmaisus).Însfârşit,poatesăseducălaloculei,dupăsobă.De obicei, copiii dorm pe cufere, iar femeilor adulte le e rezervată omică

parte din siake, separată printr-un ciîbîldîk de jumătatea de cameră destinatăbărbaţilor.Darlacincisprezeceani,cândveniseîncasaluiMurtaza,Zuleihaeraatâtdemicădestatură,încâtStrigoaicaspuseseîncădinprimazi,măsurându-şinoracuochiigalbeni-căprui,peatuncistrălucitori:„Piticaastan-osăcadădepecufăr“.Şi-i aranjaseră sădoarmăpeuncufărmare, vechi, căptuşit cuplăcidetablăşibătutînţintestrălucitoare.N-amaicrescutdeatunci–n-afostnevoiesăsemutedeacolo.IarsiakeeraocupatăînîntregimedeMurtaza.Zuleihaîntindepecufărsalteaua,plapuma,îşiscoatekulmekulşiîncepesă-şi

despletească cozile. Degetele n-o ascultă, capul îi cade în piept. Pe jumătateadormită,audecumsetrânteşteuşa:seîntoarceMurtaza.—Aicieşti,femeie?întreabăeldinjumătatealuidecameră.Încălzeştebaia!

Mamavreasăsespele.

Zuleihaîşiastupăfaţacumâinile.Pentrubaieenevoiedemulttimp.Înplus,eatrebuies-ospelepeStrigoaică…Deundesă-şiaduneputerile?Dacăarputeasămaişadăaşamăcarcâtevaclipe,fărăsăsemişte!Osăprindăputeri…osăseridice…şiosăîncălzească…—Desomnîţiarde?!Însaniedormi,acasădormi.Aredreptatemama:eştio

puturoasă!Zuleihatresare.Murtaza stă în picioare în faţa cufărului, ţinând în mână lampa de gaz cu

flacăraabiapâlpâind;bărbialată,cugropiţaadâncă,eîncreţitădefurie.Umbratremurândăasoţuluiacoperăjumătatedinsobă.—Măduc,măduc,Murtaza,răspundeeacuvocerăguşită.Şidăfuga.Mai întâi trebuie săcureţedezăpadădrumulpână labaie (nu l-acurăţatde

dimineaţă–n-aştiutcăvatrebuis-oîncălzească).Apoisăscoatăapădinpuţ–douăzecidegăleţi:Strigoaicei îiplacesăsebălăcească.Trebuiesă încălzeascăsoba. Să îngrămădească crengi de nuc în spatele banchetei, ca să nu se stingăfocul în sobă şi nici să nu scoată fum să strice aburul. Să spele podelele. Săaducădinpodierburiuscate–dentiţăpentrupărţileintimeşimentăpentruaburaromat–,apoisălefiarbă.Săîntindăunpreşcuratînfaţabăii.Săaducăalbituricurate – pentru Strigoaică, pentru Murtaza, pentru ea. Să nu uite pernele şiulcioarelecuapărecedebăut.Murtaza instalase baia într-un colţ al curţii, după hambar şi grajd. Soba o

construise după metoda modernă: se uitase îndelung la desenele din revistaadusă de la Kazan, îşi mişcase buzele în tăcere, plimbându-şi unghia lată pepaginilegalbene;câtevazilelarândzidisesobadincărămizi,confruntândmereuconstrucţiacudesenul.ComandaseunrezervordeoţelpemăsurălafabricadinKazanaproducătoruluiprusacDieseşi-lmontaselaloculdestinatlui,fixându-lbineculut.Sobaîncălzeabaia,fierbeaaparepede,trebuiadoars-oporneşti–ominune care-ţi desfăta ochii, nu o sobă obişnuită. Însuşi mullahul venise s-ovadă,apoiîşicomandaseunalafel.Cât timp Zuleiha fusese asaltată de treburi, oboseala se ascunsese undeva

înăuntrulei, sepitisebine, făcutăghem–poate laceafă,poate laşiraspinării.Curând o să iasă din nou la suprafaţă – o s-o acopere ca valul uriaş, o s-otrânteascălapământ,os-oînece.Darfiece-ofi.Deocamdatăbaias-aîncălzit,poates-ochemepeStrigoaicăsăsespele.Murtazaintraîncameramameifărăsăbatălauşă,darZuleihatrebuiasăbată

tarecupicioareleînpodeamulttimp,cabătrânasăsepregăteascăs-oprimească.DacăStrigoaicaeratrează,simţeatremurulscândurilorşioîntâmpinaursuzăpe

noră,privind-ocuorbitele lipsitedevedere.Dacădormea,nora trebuiasă iasăimediatşisăseîntoarcămaitârziu.„Poate o fi adormit?“ speră Zuleiha, tropăind insistent la intrarea în izba

soacrei.Împingeuşaşibagăcapulprindeschizătură.Trei lămpidegazînsuporturidefierforjat lumineazăputerniccameramare

(Strigoaicaleaprindemereuseara,cândtrebuiesăvinăMurtaza).Podelelesuntrăzuitecuuncuţitascuţitşifrecatecunisipderâupânăcapătăostrălucirecademiere(vara,Zuleihaaveapieleajupuităpedegetedeatâtalustruit);danteleledelaferestresuntalbecaneauaşiapretateatâtdetare,încâttepoţităiaînele;pepereteledintreferestreseaflăniştetastîmalţesutecuroşuşiverdeşiooglindăovalăatâtdemare, că,dacăZuleiha seaşază în faţa ei, sevede toată,dincappână-n picioare. Orologiul mare, lăcuit, scânteiază în culorile ambrei, iarpendululdealamămăsoarătimpulîncet,neînduplecat.Foculgalbenabiapâlpâieînsobaînaltă,acoperităcuplăcideceramică(numaiMurtazaoaprinde,Zuleihanu are voie s-o atingă). O kaşaga din mătase subţire ca pânza de păianjen,atârnatădetavan,încadreazăcameracaoramăpreţioasă.În colţul cel mai bun – tur –, pe patul solid de fier, cu speteaza traforată,

bătrânaşaderezematăpeomovilădeperneînfoiate.Picioareleîncălţateînniştekotamoi, albe ca laptele, împodobite cupanglici colorate, şi le ţinepepodea.Capul, legat după moda veche cu o basma lungă şi albă, care-i ajunge lasprâncenele stufoase, îi stă drept şi ţeapănpegâtul ca un sac fleşcăit. Pomeţiiridicaţi şi laţi sprijină fantele înguste ale ochilor, triunghiulare din cauzapleoapelorofilite,ce-iatârnăoblicspretâmple.—Poatesămoarăomulaşteptândsăîncălzeştitubaia,rosteştecalmăsoacra.Gura îi e căzută şi ridatăprecumcoadauneigâştebătrâne,dinţi numai are

aproapedeloc,darvorbeşteclar,răspicat.„N-ai sămori tu“, se gândeşte Zuleiha. „O să spui grozăvii despremine şi

cândm-orîngropa.“—Nu-ţifacesperanţe,amdegândsătrăiescmult,continuăbătrâna.Punedeopartemătăniiledinjasp,bâjbâinddupăbastonulînnegritdevreme.—Murtazaşicumineosătrăimmaimultcatoţi,suntemdinneamputernic,

curădăcinizdravene.„Acuşiosăpomeneascăderădăcinameaputredă“,ofteazăZuleiharesemnată,

ajutând-opebătrânăsăîmbraceiaga2decotoroanţă,calpaculdeblanăşipâslarii.—Nucatine,oleşinată.Bătrâna întinde piciorul numai os şi piele, Zuleiha îi scoate cu grijă kota

moale,de-adreptulpufoasă,şiîipunepâslarultare.—Nicitucorp,nicitufaţă.Oififost,pesemne,întinereţeunsăcumiereîntre

picioare,daruitecăniciloculălanus-adoveditpreagrozav,aşa-i?Numaifete

aiaduspelume–şiniciunadinalean-asupravieţuit.Zuleihatragepreataredeceade-adouakota,şibătrânaţipădedurere.— Mai uşor, fato! Adevărat vorbesc, ştii bine. Se sfârşeşte neamul tău,

slăbănoago,sestinge.Aşaseşicuvine:rădăcinaputredăsăputrezească,iarceasănătoasăsătrăiască.Strigoaicasesprijinăînbaston,seridicădepepatşideodatăseînalţăcuun

capdeasupraZuleihăi.Întindebărbialată,semănândcuocopită,şiîşiîndreaptăochiialbispretavan:—Atotputerniculmi-atrimisaziunvisdespreasta.Zuleiha îi aşază Strigoaicei iaga pe umeri, îi pune calpacul de blană şi îi

înfăşoarăgâtulcuunşalmoale.Allah Preaînalt, iar a visat! Soacra avea rar vise, dar când le avea erau

profetice:ciudate,uneoriînfricoşătoare,plinedesemneşiviziunidenedescris,încareviitoruleraînceţoşatşidistorsionat,caîntr-ooglindămurdarăşistrâmbă.Nici Strigoaica însăşi nu reuşea mereu să le ghicească sensul. În câtevasăptămânisauluni,misterulselămureafărădoarşipoate:seîntâmplaceva–decelemaimulteoricevarău,arareoribun,darîntotdeaunaimportant,repetândcuperversăacurateţeimagineadinvisulpejumătateuitatpânăatunci.Bătrânacotoroanţănuseînşelaseniciodată.În1915,imediatdupănuntafiului

ei, îi apăruse în vis Murtaza, hoinărind printre flori roşii. N-au reuşit sădesluşeascăvisul, dardupă scurtăvremegospodăria a fost cuprinsăde flăcări,careaurasdintemeliihambarulşivecheacamerădebaie,şiastfels-adezlegatmisterul.Dupăcâtevaluni,bătrânaavisatunmuntedecraniigalbenecucoarneşiaprezisoepidemiedefebrăaftoasă,careasecerattoateviteledinIulbaş.Înurmătorii zece ani, visele fuseserămereu triste, înspăimântătoare: cămăşuţe decopii care pluteau singuratice pe râu; leagănedespicate în două; pui înecaţi însânge…Înacesttimp,Zuleihanăscuseşiîngropasepatrufiice.Cumplitfuseseşivisul despre Marea Foamete din 1921: soacrei i s-a arătat un aer negru cafuninginea – oamenii înotau în el ca în apă şi se dizolvau încet, pierzându-şitreptatmâinile,picioarele,capetele.—Maiasudămmultaici?Bătrânaloveştenerăbdătoarecubastonulînpodea

şiseîndreaptăprimacătreuşă.Vreisăiestranspiratăafarăşisărăcesc?Zuleihastingerepedefitilelelămpilorşisegrăbeştes-ourmeze.În cerdac,Strigoaica se opreşte – nu iese afară neînsoţită.Zuleiha îşi apucă

soacradecot–aceastaîiînfigedurerosdegetelelungişinoduroaseînmână–şio conduce la baie. Merg cu grijă, mişcându-şi încet picioarele pe zăpadaalunecoasă–viscolulnus-apotolit,şipotecaedinnoupejumătateacoperită.— Tu ai dat zăpada în curte? mormăie cu jumătate de gură Strigoaica la

intrareaînbaie,îngăduindu-isă-iscoatăiaganinsă.Sevede.

Scuturădincap,aruncându-şicalpaculpejos(Zuleihaserepedesă-lridice),pipăiesăgăseascăuşaşiintrăsingurăînbaie.Miroaseafrunzedemesteacănînmuiatedeaburi,adentiţăşialemnproaspăt,

umed.Strigoaicaseaşazăpelaviţalatăşilungădelângăpereteşisecufundăîntăcere,semncă-idăvoies-odezbrace.Zuleihaîiscoatemaiîntâibasmauaalbă,greadincauzamărgelelormari.Apoijiletcalargădincatifea,cupaftapeburtă.Apoimărgelele–unşiragdecoral,unuldeperle,unuldesticlă,unuldemonede,înnegrit de vreme. Kulmekul de pânză de deasupra. Kulmekul subţire dededesubt.Pâslarii.Şalvarii–primapereche,adoua.Ciorapiipufoşi.Ciorapiidemătase.Ciorapiiîmpletiţi.Vreasăscoatăcerceiimari,înformădesemilună,dinlobiigroşişiîncreţiţiaisoacrei,daraceastastrigă:—Nu-iatinge!Osă-ipierzi…Sauosăspuicăi-aipierdut…De inelele de metal auriu de pe degetele noduroase, cu pielea încreţită,

Zuleihahotărăştesănuseatingă.HaineleStrigoaicei,aşezatecugrijăîntr-oordinebinestabilită,ocupăîntreaga

laviţă, din perete în perete. Soacra pipăie cu atenţie fiecare obiect – strângenemulţumită din buze, îndreaptă ceva, netezeşte. Zuleiha îşi aruncă repedehaineleîncoşulcurufemurdaredelaintrareşioconducepebătrânăîncameracuaburi.Abiadeschiduşaşi le izbeşteaerul fierbinte,mirosuldepietre încinseşide

scoarţă de copac ţinută în aburi. Pe faţă şi pe spinare începe să şiroiascăsudoarea.— Ţi-a fost lene să încălzeşti ca lumea, baia abia dacă-i caldă… strecoară

printredinţibătrânascărpinându-se.Seurcăpelăukaaflatăsusdetot,seîntindepeeacufaţaspretavan,închideochiişiselasăînmuiatădeaburi.Zuleiha se aşază lângă ligheanele pregătite şi începe să vânture măturicile

umezite.— Le vânturi anapoda, continuă Strigoaica să bombăne. Nu văd, dar ştiu:

anapoda. Le plimbi de colo-colo în lighean, de parcă ai amesteca în oala cuciorbă. Trebuie să le frămânţi ca pe aluat… De ce te-o fi luat Murtaza aşaneîndemânatică?Cădoarn-osăaimiereîntrepicioaretoatăviaţa…Ridicându-seîngenunchi,Zuleihaîncepesăfrământemăturicile.Deodatăîşi

simtecorpulînfierbântat,faţaşipieptulîişiroiescdesudoare.— Totuna-i, zici, continuă glasul răguşit al soacrei. Voiai să mă baţi cu

măturicineînmuiate,puturoaso!Nu-ţipermitsămănecăjeşti.Nu-ţipermitsă-lnecăjeştinicipeMurtazaalmeu.De-astami-adatAllahoviaţăaşalungă,casă-l apăr de tine… În afară de mine, cine să ia partea băieţelului meu? Tu nu-liubeşti,nu-lcinsteşti–doarteprefaci.Eştioprefăcutăreceşi lipsitădesuflet,astaeşti.Tesimteu,ah,cumtesimt…

Iardesprevis–niciovorbă.Zgripţuroaicaos-ochinuiascătoatăseara.ŞtiecăZuleihaabiaaşteaptăsăaudă.Otorturează.Zuleiha ia două măturici din apa verzuie şi se urcă să ajungă la lăuka

Strigoaicei.Începesă-ivâjâiecapulînstratuldensdeaerumeddesubtavan.Înochiîijoacăfiredenisipcolorate,carezboară,plutesccavalurile.Iat-o,Strigoaicaefoarteaproape:stăîntinsădelaunperetelaaltulcaunogor

lat.Oaselebătrâneşinoduroaseîi iesînafară,corpuldeosutădeanistăîntreele risipit înmoviliţe ciudate, pielea îi atârnă ca pământul care o ia la vale şiîncremeneşte. Şi prin toată valea asta, când colţuroasă, când atârnând flască,şerpuiescpârâiaşedesudoare.Strigoaicavreasăfiespălatăcudouămâini,porninddelaburtă.Zuleihaîntâi

trece uşor măturica peste corp, pregătind pielea, apoi începe să bată cu douămăturici înacelaşi timp.Pecorpulbătrâneise ivescdungiroşii, frunzelenegredemesteacănzboarăîntoatepărţile.—Niciastanuştiisăfaci.Decâţianitetotînvăţ…Strigoaicaridicăvoceaca

săacopereplesnetulcrenguţelor.Maitare!Hai,hai,curcăplouată!Încălzeşte-mioaselebătrâne!…Maicu răutate,puturoaso!Să ţi seaprindăsângeleălaapos,poatesemaiîngroaşă!Cumţi-oifiiubindsoţulnoapteadacăeştiaşaslabă,ai?OsăpleceMurtaza,osătelasepentrualta,careştiesăbatăşisăiubeascămaitare!Pânăşieupotsălovescmaicufoc.Munceştecalumea,că,denu,tetârnosesc!Teapucdepărşi-ţiarăteuţie!Eunu-sMurtaza,nutelasnepedepsită!Undeţi-eputerea,curcăplouată?Doarn-oifimurit!Sauaimurit?Bătrânarăcneştecâto ţinegura, ridicându-şi faţaschimonositădefuriespre

tavan.Zuleiha îşi ia avânt, ca să prindă putere, şi loveşte cu ambelemăturici, aşa

cumarlovicutoporul,încorpulluciosdelaaburi.Crengileşuieră,despicăaerul–bătrânatresaltăsurprinsă,peburtăşipepieptîiaparfâşiilateşiroşii,peeleseivescici,colopicăturidesângeînchislaculoare.—Însfârşit,ofteazărăguşitStrigoaica,culcându-şicapulpelaviţă.Zuleihăiiseîntunecăochii,coboarătreptelelăukăi,ajungepepodeauareceşi

alunecoasă.Respirăsacadat,mâinileîitremură.—Maidă-mivreodouăşipeurmătrecilaspate,porunceşteStrigoaicacuun

aercalmşipreocupat.SlavăluiAllah,bătrâneiîiplacesăsespelejos,pepodea.Seaşazăînciubărul

uriaşde lemn,umplutcuapăpână lamargine, îşi lasă încet înelsacii lungişiturtiţiaisânilor,care-iatârnăpânălaburic,şi-iîntindeîmbunatăZuleihăicândomână,cândunpicior.Norailefreacăculufaumezitădeaburi,scoatedepeelecocoloaşedejegşilearuncăpepodea.Vine rândul capului. Cele două cozi subţiri, lungi până la şolduri, trebuie

despletite,spălateşilimpezitefărăsăatingăcerceiimari,înformădesemilună,şifărăsălaseapasăintreînochiioarbei.Dupăceolimpezeştecucâtevagăleţideapărece,Strigoaicaegata.Zuleihao

conduce în vestiar şi începe s-o şteargă cu prosoapele, încercând să ghiceascădacăbătrânaîivadezlegavisulmisterios.Nuarenicioîndoialăcăil-apovestitfiuluieiastăzi.Deodată, Strigoaica o împunge dureros în coastă cu degetul ei noduros.

Zuleiha icneşte şi se dă înapoi. Bătrâna o împunge din nou. A treia oară, apatra…Ce-aapucat-o?Auameţit-oaburii?Zuleihaseretragelaperete.După câteva clipe, soacra se linişteşte. Face gestul cunoscut, întinde mâna

poruncitor,mişcându-şinerăbdătoaredegetele–Zuleihaîidăulciorulcuapădebăut,pregătitdinainte.Bătrânabeacuseteşi,de-alungulpliuriloradâncidelacolţurilegurii,iseprelingpicăturideapăsprebărbie.Apoiîşiiaavântşiazvârlecuputerevasulînperete.Lutulpocneştecuzgomot,sefaceţăndări,şipelemnapareopatăîntinsăşiîntunecatădeapă.Zuleiha îşimişcă buzele într-o scurtă rugăciunemută.Ce-o fi cuStrigoaica

azi, Allah Atotputernic? Parcă a luat-o razna. Oare o lasă mintea din cauzavârstei?Aşteaptăpuţin să-i treacă soacrei enervarea.Apoi se apropiedeeacubăgaredeseamăşicontinuăs-oîmbrace.—Taci,ai?zicebătrânaacuzator,lăsând-osă-ipunăcămaşadecorpcuratăşi

şalvarii.Tacimereu,muto…Dacăs-arpurtacinevaaşacumine,l-aşomorî.Zuleihaseopreşte.—Tunueşti în starenici să loveşti,nici săomori,nici să iubeşti.Răutatea

doarmeadâncîntineşin-osăsetrezească.Cumsătrăieştifărărăutate?Nu,n-osătrăieştiniciodatăde-adevăratelea.Asta-i,curcă…Duciviaţădecurcăplouată,continuăStrigoaica,rezemându-sedepereteşioftândmulţumitădesine.Uite,ameaa fost adevărată.Amorbit, am surzit – şi trăiesc încă, şi-miplace.Tunutrăieşti.De-astanumi-emilădetine.Zuleihastăşiascultă,strângelapieptpâslariibătrânei.—Osămori repede,amvăzut învis.Murtazaşicumineo să rămânem în

casă,iartreifărăştăidefocosăvinădupătineşiosăteducădirectîniad.Amvăzuttotulcumosăfie:şicumteiaudemâini,şicumtearuncă-ncar,şicumteducînprăpastie.Eustauîncerdacşimăuit.Chiarşiatuncitaci–doarmugeşticaKiubelekşi-ţiholbeziochiiăiaverzilaminecaonebună.Fărăştăiihohotesc,teţinzdravăn.Şfichiuiescdinbici,şipământulsedeschide,iardincrăpăturăiesefumcuscântei.Încăunşfichi,şiaţizburatcutoţiiacolo,aţipieritînfumulăla…Zuleihăiisemoaiepicioareleşiscapăpâslariidinmână,sereazemădeperete,

apoiseprelingepeelpânăpepreşulsubţirelcareabiaacoperărăcealapodelei.—Poaten-osăfiecurând.Bătrânatrageuncăscatcupoftă.Ştiişi tu:unele

viseseîmplinescrepede,altele,dupăluniîntregi,începchiarsăleuit…Zuleiha o îmbracă cumpoate –mâinile n-omai ascultă. Strigoaica bagă de

seamăşirânjeştecurăutate.Apoiseaşazăpelaviţăşisesprijinăfărăsăşovăieînbaston:—Azinuiescutinedinbaie.Poateţis-autulburatminţiledelaceleauzite.

Cine ştie ce-ţi mai trece prin cap. Eu mai am mult de trăit. Să-l chemi peMurtaza,sămăducăelîncasăşisămăculce.Strângându-şimai tare cojocul pe corpul gol, umed de la aburi, Zuleiha se

duce-ncasătârându-şigreupicioareleşivinecusoţulei.Murtazaintrăînvestiarfărăcăciulă,fărăsă-şiscuturezăpadadepepâslari.—Ces-aîntâmplat,eni?oîntreabăel.Dăfugalamaică-saşioiademână.—Numai pot… bolboroseşte deodată Strigoaica cu voce slabă, lăsându-şi

capulpepieptulfiuluiei.Numaipot…—Ce?!Ce?!Murtazacadeîngenunchişiîncepes-omângâiepecap,pegât,peumeri.Cumânatremurându-i,bătrânaîşidezleagăcugreupanglicilekulmekuluişise

îndreaptăspreieşire.Înluminadinpraguluşii,elvedepetriunghiuldepielealbăcevaînchislaculoare,opatăpurpuriecupunctemarişinegredesângeînchegat.Îndeschizăturacămăşii,vânătaiaseîntindepânălaburtă.—Pentruce?Cei-amfăcut?Strigoaicaîşiîncleşteazăgura,surprinsăde-adreptul,şidouălacrimimarişi

strălucitoare i se rostogolescdinochi,pierzându-se înzbârciturileobrajilor; selipeştedefiuleişitremurăfărăsăscoatăovorbă.—Doarnui-amfăcutnimic…Murtazasarecaars.—Tu?!strigăelsurd,fulgerând-ocuprivireapeZuleihaşipipăindcumâna

pereteledelângăel.Nimereştemănunchiurile de ierburi uscate, legăturile de bureţi – le rupe, le

aruncă.Înceledinurmă,nimereştecoadagreaamăturii–oapucăzdravănşiîşiiaavânt.—N-ambătut-o!şopteşteslabZuleiha,retrăgându-sespregeam.N-amatins-

oniciodatănicimăcarcuundeget!Eami-acerut…—Murtaza,fiule,n-obate,fie-ţimilă!seaudedintr-uncolţglasultremuratal

Strigoaicei.Ean-aavutmilădemine,dartusăai…Murtazaaruncămătura.CoadaoloveştedurerospeZuleihaînumăr,cojoculîi

cadepejos.Dădrumulpâslarilorşiseadăposteşteînsaună.Seaudeobufnitură,uşasetrânteşteînurmaei,zăvorulzăngăne–bărbatuloîncuiepedinafară.Lipindu-şi faţa înfierbântată de geamlâcul aburit, Zuleiha se uită cum, pe

pânzavălurităazăpezii,soţulşisoacraplutescsprecasăcadouăumbreînalte.CumseaprindşisestingluminileînparteadecasăaStrigoaicei.CumMurtazaseîntoarceîndreptându-secupasgreusprebaie.Zuleihaapucăunpolonicmareşi-lcufundăînligheanulcuapădepesobă,din

careseridicărotocoalegroasedeaburi.Zăvorul zăngăne din nou:Murtaza stă în prag numai în izmene, cu aceeaşi

măturăînmână.Faceunpasînainteşiînchideuşadupăel.Azvârleînelcuapăclocotită!Chiaracum,numaiaştepta!Respirândagitatşiţinândpoloniculînmâinileîntinse,Zuleihasedăînapoişi

sereazemăcuspateledeperete.Simtecuumeriibârnelebombate.Murtazamai faceunpasşismulgepoloniculdinmâinileei.Seapropieşio

trânteştepelăukadejos–Zuleihaseloveştetarelagenunchişiseprăbuşeştepepodea.—Smirnăsăstai,femeie!Şiîncepes-obată.N-o doaremătura pe spinare. Parcă emăturica de baie. Zuleiha stă smirnă,

cum i-a poruncit bărbatul, doar tresare şi zgârie cu unghiile lăuka la fiecarelovitură;dincauzaastan-obatemultăvreme.Serăcoreşterepede.Arepartedeunsoţbuntotuşi.După aceea îl spală şi-l primeneşte. Când Murtaza iese în vestiar să se

odihnească,eaîispalălenjeria.Oajungeoboseala,numaiareputeresăsespele– îşi simte pleoapele grele, capul tulbure –, îşi trece lufa peste tâmple şi îşinetezeşte părul. Mai rămâne doar să se spele pe picioare – şi să doarmă, sădoarmă…E obişnuită de mică să spele podelele în genunchi. „Aplecaţi de spate sau

ghemuiţi pe vine muncesc numai leneşii“, o învăţa mama. Zuleiha nu seconsideră leneşă – freacă scândurile întunecate şi alunecoase cu mişcări deşopârlă:cuburtaşipieptullipitedepodea,aplecându-şimultcapulşiridicându-şifundulcâtmaisus.Aşaîşiţineechilibrul.Înscurttimp,saunaespălată,şitreceînvestiar:atârnălauscatpreşurileude

pe kişteul întins sub tavan, adună cioburile ulciorului spart şi începe să frecepodelele.Murtazastăîncontinuareîntinspelaviţă–dezbrăcat,înfăşuratîntr-uncearşaf

alb,seodihneşte.PrivireasoţuluieiofaceîntotdeaunapeZuleihasămunceascămaibine,maicurâvnă,mairepede–săvadăcănuesoţierea,chiardacăemicădestatură.Uiteşiacum,îşiadunăputerilerămaseşi,întinsăpepodea,trececufurie cârpa peste scândurile deja curate – înainte şi-napoi, înainte şi-napoi;şuviţele ude, despletite, se mişcă ritmic, sânii goi i se freacă de scândurilepodelei.

—Zuleiha,rosteşteMurtazacuglasscăzut,privindu-şinevastagoală.Easeîndreaptădeşale,seridicăîngenunchifărăsălasecârpadinmână,dar

nu apucă să-şi ridice privirea somnoroasă. Bărbatul o prinde din spate şi otrânteşte cu burta pe laviţă, se lasă cu toată greutatea peste ea, răsuflă greu,horcăie, începe s-o apese, s-o frece de scândurile aspre. Vrea să-şi iubeascănevasta.Darcorpulnu-lascultă–s-adezvăţatsăsesupunădorinţelor lui…Înceledinurmă,Murtazaseridicăşiîncepesăseîmbrace.—Nicicarneameanu temaivrea, îiaruncăfărăsăseuite laeaşi iesedin

baie.Zuleihaseridicăîncetdepelaviţăcuaceeaşicârpăînmână.Terminădespălat

podeaua.Întindelenjeriadecorpşiprosoapeleude.Seîmbracăşiseduceîncasătârându-şipicioarele.Nuareputeresăfiesupăratăpentruceis-aîntâmplat luiMurtaza. Prorocirea cumplită a Strigoaicei – la asta o să se gândească, darmâine,mâine…cândsetrezeşte…Încasă,luminaestinsă.Murtazaetreazîncă–gâfâietareînjumătatealuide

cameră,şiscândurilescârţâiesubel.Zuleiha ajunge pe dibuite în colţul ei, îşi trece mâna pe suprafaţa caldă şi

zgrunţuroasăasobeişiseprăbuşeştepecufărfărăsăsedezbrace.—Zuleihaaa,ostrigăMurtaza;sesimtedinvocecăemulţumitşiîmbunat.Eavreasăseridiceşinupoate.Corpuliseîntindepecufărcaogelatină.—Zuleiha!Seprelingepepodea,seridică îngenunchi înfaţacufărului,darnureuşeşte

să-şiridicecapul.—Zuleiha,curcăplouată,mairepede!Seridicăîncetşi,împleticindu-se,seducesărăspundălachemareasoţului.Se

strecoarăpesiake.Murtaza îi scoate şalvarii cumâininerăbdătoare (mormăie enervat– leneşa,

nu s-a dezbrăcat!), o aşază pe spate şi îi ridică kulmekul. Ea îi aude gâfâitulaproape, îşi simte faţa acoperită de barba lungă,mirosind a saună şi a ger, şirănile proaspete de pe spinare gem sub greutatea lui. Corpul lui Murtazarăspundeînsfârşitdorinţelorlui,şielsegrăbeştesăşileîndeplinească–cusete,cuforţă,îndelung,triumfător…De obicei, în timp ce-şi îndeplineşte îndatoririle de nevastă, Zuleiha se

compară în gând cu putineiul în care gospodina bate cumâini puternice untulpânădevineopastăgroasă şi tare.Azi însă, gândul ăsta, familiar ei, nupoatestrăpunge cortina grea de oboseală. Prin somnul care o învăluie, abia maidistingeicnetelebărbatului.Loviturilerepetatealetrupuluiluioadorm,precumlegănatulritmicaluneicăruţe…Murtazasedăjosdepenevastă,îşiştergecupalmaceafaudă.Numaigâfâie;

respirăobositşisatisfăcut.—Du-telatine,femeie,ziceelîmpingândtrupulnemişcat.Nu-iplacecaeasădoarmălângăelpesiake.Fărăsădeschidăochii,Zuleihaseduceîmpleticindu-sepecufărulei,fărăca

măcarsă-şideaseamaceface:doarmeadânc.

Note1.Termeniitătărăştifolosiţiîncartesuntexplicaţiînglosaruldelasfârşitulvolumului.2.Unfeldeşubă,cojoccucroialăcadehalat(n.a.).

Obătaieîngeam

Osămor?Dincolo de ferestre vuieşte viscolul albastru-ameninţător. Zuleiha stă în

genunchi şi curăţă cuperia caftanul luiMurtaza.Caftanul e ceamaide seamăpodoabă a casei: din fetru matlasat, acoperit cu catifea, cu miros puternic debărbat,uriaşcastăpânul lui.Stăatârnat într-uncuigrosdearamă,cumânecileluibogateşilucioase,îngăduindu-imărinimosplăpândeiZuleihasăsetârascălapicioareleluişisă-icureţestropiidenoroidelapoale.Osămorcurând?NoroiuldinKazanegras,bun.Zuleihanufuseseacoloniciodată–nuieşise

din Iulbaş decât până la pădure sau la cimitir. Dar ar fi vrut. Murtaza îipromisesecăos-oiacândvacuel.Setemeasă-iamintească,îlpriveadoarlung,pesubsprâncene,cândsepregăteasăplece.EloînhămapeSandugaci,loveacucălcâiulroţile,săvadădacăsuntbinefixate,şiseprefăceacănuobservă.Dacăosămor,n-osăapucsăvădKazanul?ZuleihaseuităpiezişlaMurtaza.Elşadepesiakeşireparăhamutul.Degetele

cu unghii negre – aspre şi puternice ca trunchiurile stejarilor tineri – trecîndemânaticecureaualunecoasădepieleprinineluldelemn.Nicinus-aîntorsbinedinoraşşis-aapucatdelucru.Bărbatbun,cesămaivorbim!Dacăosămor,osăseînsoarerepedecualta?Murtaza plescăie mulţumit: e gata! Încearcă hamutul pe gâtul lui puternic,

verificădacăesolid–venelegroaseiseumflăsublemnulcurbat.Da,unbărbatcaăstaosăseînsoare,şiîncăfoarterepede.ŞidacăStrigoaicaseînşelase?Peria Zuleihăi fâşâie. Fâş-fâş. Fâş-fâş. Şamsia – Firuza. Halida – Sabida.

Prima şi a doua fiică. A treia şi a patra. Rosteşte deseori numele lor, ca pemătănii.PatrumorţipreziseseStrigoaica.Zuleihaafladelasoacraeiînacelaşitimpcăera însărcinatăşicănou-născutulaveasămoară.Depatruoriprinseserodpânteceleei,şidefiecaredatăsperaseînadânculsufletuluicăStrigoaicaseînşelase.Dar s-a dovedit că bătrâna avusese dreptate iar şi iar.Oare o să aibădreptateşiacum?Munceşte,Zuleiha,munceşte!Cumziceamama?Muncagoneştetristeţea.Of,

mamă,tristeţeameanuascultădezicaleletale…Cinevabate îngeam,esemnalulconvenitdemult: trei lovituri rapide,două

mairare.Tresare.Is-apărut?Şiiarăşi:treiloviturirapide,douămairare.Nu,nui s-a părut, nu-i loc de îndoială: e aceeaşi bătaie. Peria îi cade din mână, se

rostogoleştepepodea.Zuleiha ridicăochii şi întâlneşteprivireagreaa soţului.Allahsaklasîn,Murtaza,iar?!El îşi scoate încethamutuldepegât, îşi aruncăcojoculpeumeri şi îşivâră

picioareleînpâslari.Uşasetrânteştedupăel.Zuleihaserepedelageam,topeştecudegeteledeseneleîngheţatedepesticlă

şi îşi lipeşte ochiul de rotundul curăţat. Murtaza deschide poarta, se luptă cuviscolul stârnit în clipa aceea. Din vârtejul fulgilor albi se desprinde siluetaîntunecatăaunuical,călăreţulacoperitdezăpadăseapleacădinşaspresoţulei,îişopteştecevalaurecheşidupăoclipăsepierdeiarînviscol,deparcănicin-afost.Murtazaseîntoarce.Zuleiha se aruncă la podea, bâjbâie după perie şi îşi vâră nasul în poalele

caftanului–ofemeienutrebuiesăarateniciceamaimicăurmădecuriozitate,nici chiar într-unmoment ca ăsta. Uşa scârţâie prelung, lăsând să intre suflulproaspătalgerului.Bărbatulmergeagale,îiaudepaşiigreiînspateleei.Nu-iabunăcupaşiiăştia–înceţi,obosiţi,parcăarprevestirăul.S-alipitcupieptuldepodeauarece,cufaţavârâtăîncaftanulmoale.Respiră

încet, neauzit. Focul trosneşte în sobă. După ce aşteaptă puţin, întoarce uşorcapul: Murtaza şade pe siake în cojoc şi cu căciula ninsă; în sprâncenelestufoase, adunate la rădăcina nasului, se sting încet scânteile fulgilor mari dezăpadă.Ocutăadâncsăpată,caunşanţ,îistrăbatefrunteadintr-oparteîntr-alta,privireaîiefixă,stinsă.ŞiZuleihaînţelege:da,iar.Allah, ce se va întâmpla de data asta? Se încruntă şi îşi lasă pentru o clipă

frunteaînfierbântatăpescândurarece.Simteumezealăpepodea–eapă?ZăpadadepepâslariiluiMurtazasetopeşteşicurgeînpârâiaşeunduitoare.Zuleihaiaocârpăşisetârăşteîngenunchi,ştergeapa.Îşisprijinăfrunteade

picioareleputernice,cadefier,alebărbatului.Absoarbecucârpa toatăapadinjur,fărăsăîndrăzneascăsăridicecapul.Pâslaruluriaşocalcăpemânadreaptă.Vrea să-şi retragă palma, dar pâslarul îi apasă degetele, e greu ca un pietroi.Ridică privirea. Ochii galbeni ai lui Murtaza sunt foarte aproape. În pupilelemaricâtvişinajoacăfulgere.—Nuledau,şopteşteelliniştit.Nuledaunimicdedataasta.Respiraţiaacrăîiardefaţa.Zuleihasedăînapoi.Şisimtecumcelălaltpâslari

seaşazăpemânastângă.Numaidenui-arstrividegetele–cumsămunceştifărădegete…— Ce-o să fie, Murtaza? bolboroseşte ea pe un ton de jale. Ţi-au spus?

Trebuiesădămgrâne?Sauvite?—Ce-ţipasăţie,femeie?îirăspundeelprintredinţi.Îiprindecozileşi le înfăşoarăînjurulpumnilor.Ochiieisunt lângăguralui

fierbinte. În şanţurile maronii şi adânci dintre dinţi îi strălucesc băşicuţe de

salivă.—Poatecănouaputeren-aredestulemuieri!Grânelele-auluat,vitelelafel.

O să vrea pământul – o să-l ia. Cu muierile-i necazul. Saliva lui Murtaza îistropeştefaţaZuleihăi.Comisariiroşiin-auceregula.Îi cuprinde capul cu genunchii.Ah, ce picioare puternice are soţul ei, chiar

dacăaîncărunţit.— E poruncă să fie adunate toate muierile şi să fie predate preşedintelui

sovietuluisătesc.Cinenusesupuneeînscrisînkalhus3.Pevecie.Zuleiha înţelege în sfârşit că soţul ei glumeşte. Dar nu ştie dacă trebuie să

zâmbească.Dupărespiraţialuigreaînţelegecănutrebuie.Murtazaîielibereazăcapul.Îşiridicăpâslariidepedegeteleei.Sescoalăşiîşi

strângecojocullapiept.—Ascundemâncarea,cumaifăcutmereu,îiaruncăelscurt.Mâine-dimineaţă

mergemlaascunzătoare.Iahamutuldepesiakeşiiese.Zuleihaiadincuilegăturadechei,apucălampadegazşifugeîncurte.Numaiavuseserădemultnecazuri,şimulţiîncepuserăsăpăstrezealimentele

capevremuri,înpivniţeşiînhambare,fărăsălemaiascundă.Înzadar,sevedetreaba.Hambarule încuiat, lacătulmareşibombate îmbrăcat într-unglobnetedde

zăpadă.Zuleihapipăiedupăgauracheii,răsuceşteodată,dedouăori,şilacătulîncăpăţânatcedează.Flacăra slabă a lămpii luminează pereţii galbeni de lemn bine rindeluit şi

tavanul înalt (acolo,unchepengpătrat,negru,duce la fânar),darnuajunge încolţurile întunecoase – hambarul emare, solid, făcut să reziste o veşnicie, catoatecelelaltelucruridingospodărialuiMurtaza.Pepereţisuntatârnateunelte:coase şi seceri cu lama ascuţită, fierăstraie şi greble cu dinţi, rindele grele,topoareşidălţi,ciocaneboantedelemn,furciascuţiteşileviere.Totaicisuntşiharnaşamentele pentru cai: hamuturi vechi şi noi, căpestre din piele, scăriruginitesaustrălucinddeunsoare,potcoave.Câtevaroţidelemn,ocopaieşiunlăgănnou-nouţdearamăcufundullucios(mulţumităluiMurtaza;îladusesedelaoraş cu câţiva ani înurmă).De tavan era atârnat un leagăn crăpat de copil.Miroaseagrâneîngheţatedegerşiapastramărece.Zuleiha îşi aduce aminte de vremurile când aici erau saci dolofani cu grâu.

Murtaza se plimba printre ei – satisfăcut, zâmbind cu bunătate – şi-i număranecontenit,punândmânatremurândpefiecaresac,capetrupulcuformeplinealfemeii.Acumînsă…Punelampadegazpepodea.Sacisuntmaipuţinidecâtdegeteledelamâini.

Şiniciunulnueburduşit,marginileleatârnămoi.Săîmpartăgrăunţeledintr-un

sac în mai mulţi se învăţaseră încă din 1919, când abia apăruse în Iulbaşprodrazviorstka4,peatuncinecunoscută,darcu fiecareanmai temută,caniştealbastî,caundev,caunjalmavîz.Egreusăascunziunsacburduşit,iardacăţi-lgăsesc pierzi toate grăunţele dintr-odată. Pe cei mai puţin umflaţi poţi să-iîngropiînsămailesne(câteunul,printotfeluldelocuri),şinicinu-ţipareaşaderău dacă îi pierzi. Şi încă ceva: Zuleiha poate să târască sacii mai uşori fărăajutorul luiMurtaza–fieşiperând,unulcâteunul,sedescurcăea, îiascundesingurăcâtmergeelpelavecinişiselămureştecumstătreaba.Dacăn-ar fi viscol,mulţi săteni s-ar duce în seara asta înpădure.Acolo, la

adăpostul crengilor debrad şi al lemneloruscate ce trosnesc, fiecaregospodarchibzuitareascunzătoareasa.InclusivMurtaza.Darpeviscolundesăteduci?Singuranădejdeesăsemilostiveascăcerul.DacăvreaAllah,pânădimineaţan-osăvinănimeni.Zuleihaîncepesăascundăgrâneleşialimentele.Păstreazădoisaciaici,înhambar(tunelulpesubpodeauadepământ,pelângă

perete,îislujisecucredinţăînultimiizeceani).Îiefricăsă-iducăînfânar–eoascunzătoarefolositădemulţi.Saciipreţioşicuseminţe,marcaţicuvopseaalbă,îipunepefundulsecretalrezervoruluipentruapădinbaie.Acum e rândul cărnii de cal.Maţe de cal lungi, semănând cu nişte degete

zbârcite, umplute bine cu carne condimentată, de culoare roşu-închis, stauatârnatede tavan înmănunchiuri.Ah,şicummaimiros!Zuleiha tragepenăriaroma acru-sărată de kîzîlîk. E bine să ascundă cârnaţii undeva unde să nu sesimtămirosul.Varaputeaisă-iducipeacoperişşisă-iaşeziînşiruriegaleîntrecărămiziledininteriorulhornului–carneanupăţeanimic,miroseamaibinedela fum. Dar acum, fărăMurtaza, n-are cum să se urce, acoperişul e îngheţat.Trebuie să-i pună în casă, sub scândurile podelei, ferecaţi bine în lăzimari defier,casă-ifereascădeşobolani.Acum nucile. Miezurile tari şi rotunde răsună în coajă precum o mie de

zdrăngănelede lemn, în timpce ea târăşte sacii lungi şi înguşti dinhambar îngrajduldeiarnă,îistivuieştepefunduliesleişipresarăfândeasupra.Vacaşiiapaprivesc indiferente agitaţia din jurul troacelor. De sub burta lui Sandugaci,mânzulseuităcuochiicurioşilastăpână.Sarea,mazăreaşifăinademorcovidinpivniţăZuleihaleaşazăperaftullatde

subacoperişullatrinei,punânddeasuprascânduri.Mierea în ramemari de lemn, învelite în cârpe subţiri, cu zahărul întărit pe

ele,oduce înpod.Totacolo,subscândurile tavanului,ascundeşipastramadegâscă,şisulurilecumarmeladăîntăritălager.Mai rămâne un singur lucru de ascuns: cincizeci de ouă mari, care se

întrezărescalbe,aşezatepepaiemoiînadânculcoşuluidincrengidemesteacăn.

Poatecătotuşin-osăvină?Oaspeţi răi, care se simt înoricecurte ca la ei acasă, care le iauoamenilor,

fărăsă-ntrebemăcar,ultimeleproviziidehranăşiceaumaidepreţ–seminţelealesecuatenţie şipăstratecugrijăpentruprimăvaraviitoare; fărăaclipi, suntgatasălovească,săîmpungăcubaioneta,săîmpuştepeoricinele-arstaîncale.Vreme de paisprezece ani zbuciumaţi, Zuleiha, ascunzându-se de oaspeţii

nepoftiţiînjumătateaeidecameră,priviseprintrefaldurilecearşauluimulţimeadechipuri:nebărbieritesauîngrijite,feţebronzatesaudeopaloarearistocratică,râsuldinţilordemetal saucăutături severeşigrave, indivizivorbind repezit întătară, în rusă, în ucraineană, dar ascunzând cu străşnicie adevăruri cumplite,înscriseculiterepătrăţoaseşiegalepehârtiilelorsubţiri, tocitelaîndoituri,pecareiletotbăgauluiMurtazasubnas.Oamenii cu chipurile astea rosteau cuvinte încurcate, unul mai înfricoşător

decât altul: monopolul cerealelor, prodrazviorstka, expropriere, impozit înnatură, bolşevici, detaşamente de rechiziţie, Armata Roşie, puterea sovietică,Ceka,comsomolişti,GPU,comunişti,comisari…Zuleihăi i se păreau complicate cuvintele ruseşti lungi, al căror sens nu-l

înţelegea,aşacăînsineaeiîinumeapetoţiHoardaRoşie.TatăleiîipovestisemultedespreHoardadeAur,aicăreiemisaricruzi,cuochiiînguşti,strânseserăvremedesecoledărideprinţinuturilelorşileduseserăconducătoruluinemilos,Genghis-Han,copiilor,nepoţilorşistrănepoţilorlui.Hoardeleroşiistrângeauşieledări.Darcuileduceau,Zuleihanuştia.La început luaseră numai cereale. Apoi cartofi şi carne. Iar pe vremea

Foameteiceleimari,în1921,auînceputsăradătotceerademâncare.Şipăsări.Şivite.Şitotcegăseauprincasă.AtunciaînvăţatZuleihasăpunăgrâneledintr-unsacînmaimulţi.Nu mai apăruseră de mult, satul Iulbaş se liniştise. În perioada cu nume

caraghios,NEP,ţăraniifuseserălăsaţisă-şilucrezepământul,avuseserăvoiesăangajezeargaţi.Păreacă,dupăundezechilibrugrav,viaţaîşiregăseacumpăna.Anul trecut, puterea sovietică căpătase deodată un chip cunoscut, delocînfricoşător: preşedinte al sovietului sătesc devenise fostul argat MansurŞigabutdinov,unstrăincarevenisedemultdincantonulînvecinatcărându-şicuelmamabătrână–eraburlac,şigurilereleglumeaupesocotealalui,spunândcătoată viaţa nu se învrednicise să adune un kalîm pentru o nevastă bună; pe laspateîiziceauMansurka-Scaiete.Mansurkaaadunatcâţivaoameniîncelulaluişiseîntâlneacueisearasădiscute.Organizaadunărişi-iinvitacuînflăcărarepesătenisăintreînkalhus,otovărăşiecunumetareciudatşineliniştitor,darnu-lpreaascultanimeni–laadunăriseduceaudoarsărăntocicael.Şiacumiarăşi:obătaiecunoscutăîngeamlaceasdeseară,cabătaianervoasă

ainimiibolnave.Zuleihaseuităpefereastră:încaselevecineelumină–Iulbaşnudoarme,sepregăteştedevenireaoaspeţilornepoftiţi…Undesăascundăouăle?Lagersevorsparge–niciînpod,niciîntindă,niciîn

baienupoţisăleduci.Trebuiesăleascunziîntr-unlocmaicald.Înjumătateadecameră destinată bărbatului nu se poate –HoardaRoşie o să întoarcă totul cufundulînsus,seîntâmplasenuodată.Înparteadestinatăfemeii?Iroziiăştian-auruşine,osăscotoceascăşiacolo.LaStrigoaică?Oaspeţiinepoftiţisesimţiserăadeseoristânjeniţi,ţintuiţideprivireaseveră,oarbăabătrânei,şipercheziţiileînizbaeifuseserădeobiceiscurte,grăbite.Zuleihaiacugrijăcoşulgreuşidăfugapeprispă.Nuevremesăzăbovească

laintrarecasăcearăvoie–deschideuşaşiseuită:Strigoaicadoarme,sforăindzgomotos cu bărbia dublă îndreptată spre tavan, unde trei pete de luminădantelatedanseazăînculoriciudate–lămpilesuntaprinse,încazcăMurtazaarvreasătreacăînsearaastapelamaică-sa.Zuleihapăşeştepestebârnagroasăapraguluişiseducerepedeînspatelesobei.Cefrumoasăesobadeaici!Uriaşă,câtocasă,acoperităcuplăcuţenetede,ca

desticlă(chiarşispreparteadestinatăfemeii!),cudouăcazaneadânci,carenusuntniciodatăfolosite:unulpentrupreparareamâncării,celălaltpentrufiertapa–dacăaraveaşiZuleihaunelelafel!Toatăviaţas-achinuitcuunulsingur.Punecoşulpetreaptăşiiacapaculdepecazan.Acumosăaşezeouăle,osăîmprăştiepaiedeasupraşiosădeafugaînapoi,laea,şinimenin-osăbagedeseamă…Cândsăaşezeultimulou,uşasedeschidecuunscârţâit.Cineva trecegreoi

pragul, scândurile podelei gem supuse.Murtaza!Mâna îi tresarede surpriză–coaja oului se crapă abia auzit şi albuşul rece şi vâscos îi curge încet printredegete.Inimaisetransformăîntr-ogelatinălafeldevâscoasăcaoulspart,simtecumisescurgeprintrecoasteundevaînjos,spreburtarececagheaţa.Să iasă acum? Să admită că s-a furişat fără voie în jumătatea de casă a

soacrei?Să-şiasumevinapentruoulspart?—Eni!răzbatevoceagroasăaluiMurtaza.Mamă!Sforăitul bătrânei se gâtuie şi se opreşte. Somiera patului scârţâie prelung–

Strigoaicaîşiridicătrupulmasiv,separecăaauzitchemareafiului.—Janîm,spuneeaîncet,cuglasrăguşit,întrebător.Sufletulmeu,tueşti?Zgomotulfăcutdetrupulbătrâneicareseridicăîncapuloaselorşirăsuflarea

greaaluiMurtazarămânsuspendateînlinişteacaredureazăoveşnicie.Ţinându-şi răsuflarea, Zuleiha îşi şterge palma murdară de marginea

cazanului.Sesprijinădesobăşi,moartădefricălafiecaremişcare,facecâţivapaşi neauziţi într-o parte, cu obrazul lipit de plăcile calde, trăgând cu degetularătătorfaldurilecearşaului.Acum,printr-ocrăpăturăaperdelei, îivedeclar–mamăşifiu:Strigoaicaşadepepatfoartedreaptăcaîntotdeauna,cupicioarele

pepodea,iarMurtazastăîngenunchi,afundându-şiînburtamameicapulras,cuţepiicărunţisclipitori,şi îmbrăţişându-istrânstrupulmasiv.Zuleihanul-amaivăzutniciodatăpeMurtazaîngenuncheat.Dacăarieşiacum,n-arierta-o.—Ulîm,spargeStrigoaicaliniştea,copilaşulmeu!Simtcăs-aîntâmplatceva.—Da, eni, s-a întâmplat, spune Murtaza fără să-şi ridice faţa de pe burta

mamei; glasul îi sună înfundat din această pricină, ca printr-o pernă. S-aîntâmplatdemult.Dacăaişticeneaşteaptă…—Povesteşte-itotulbătrâneitalemame,Murtaza,băieţelulmeu.Sănu-ţipese

cănuvădşinuaud.Eusimttotul,şiosăştiusăteogoiesc.Strigoaica îşi mângâie fiul pe spate cu mişcări largi şi liniştite, aşa cum

mângâimânzulînfierbântatdupăungalop.—Cumsătrăim,mamă?Cumsătrăim?Murtaza se loveşte cu frunteadegenunchiimamei, vârându-şi-omai tare în

burtaei.—Nejecmănesc,nusemaisaturăsănejecmănească.Iaucujapcatotul.Abia

cândnu-ţimairămânenimic–chiardacătedaideceasulmorţii!–,abiaatuncitelasăsărăsufli.Iar,dacă-ţireviişiridicipuţincapul,iartejecmănesc.Numaiamputere,inimameanumaipoaterăbda!—Viaţaeocaleîncâlcită,ulîm.Încâlcităşilungă.Uneoriîţivinesăteaşezi

pemargineadrumului şi să-ţi întinzipicioarele–n-aredecât să treacă totulpelângătine,săseducălanaiba–,aşază-te,întinde-le,osăvezicăsepoate!De-astaaivenitlamine.Staipuţintelcumine,odihneşte-te,trage-ţisufletul.Bătrânavorbeşteîncet,tărăgănat,caşicumarcântasauarspuneorugăciune

înritmulmarcatdependululorologiului.—Apoiteridicişiporneştimaideparte.Simtcâtdeobositeştiacum,sufletul

meu,groaznicdeobosit.—Azisezvoneacă iarsepregăteşteceva.Denum-aşmai trezidimineaţa!

Oamenii gândesc căo săne ia pământurile, ori vitele, ori toate la un loc.Amascunsseminţele,dardacăneiaupământul?Undesă-lascund,înrăsaduriledecartofi?!Nu-ldausăştiucămor,măţincudinţiideel!N-audecâtsămădeclareculac–nu-ldau!Ealmeu!Loveşte cu pumnul înmuchia patului, care se tânguie jalnic drept răspuns,

scoţândunsunetsubţirel,metalic.—Găseştitucevas-oscoţilacapăt,ştiueu.Şeziacumniţel,tesfătuieşticu

mineşigăseşti tuceva.Eştiputernic,Murtaza,băiatulmeu.Puternicşideşteptcum eram şi eu. Glasul bătrânei se încălzeşte, devinemai tânăr. Ohooo, cumeram…Tatăluitău,cândm-avăzut,îicurgeaubalelepânălabrâuşiauitatsăleşteargă,aşadetarevoiasăpunăşauapemine.Voi,bărbaţii,sunteţicaberbecii–cumvedeţipecinevamaiputerniccavoi,cumvreţisă-lîmpungeţicucoarnele,

să-lcălcaţiînpicioare,să-lînfrângeţi.Căproştimaisunteţi!Zâmbeşte, reţeauade zbârcituri depe faţă îi tremură, joacă în luminadeun

galbenblând.Murtazarespirămaiegal,mailiniştit.— I-am zis:mărul nu-i de nasul tău, slăbănogule, nu tânji după el, îţi rupi

dinţii! Şi el: am dinţi mulţi. Şi eu: ai grijă, viaţa-i lungă, s-ar putea să nu-ţiajungă!Dar,cesăvezi,amzădărâtdulăul…Strigoaicarâdepe-nfundate,parcăartuşi.—Învaraaceea,când jucamkîz-kuu,Şakirziannumaidupăminealerga,ca

uncâinedupăocăţeaîncălduri.Aveamcelmaifrumosşorţdekîz-kuudin totIulbaşul–dinbrocartnegru,brodatcufloridinmărgele(mi-aluattoatăiarnasăle cos!). Iar pepiept…bătrâna îşi pipăie sânii căzuţi cumâna-i noduroasă, cudegetelungi…osalbădublă.Tataîmidădusecalulluidetreiani:cândsăreamîn şa, salba zornăia – îndrăcit, ademenitor –, flăcăii n-aveauochi decât pentrumine.Ai-ai-aaaaai…Şakirziangalopa,galopa, îşiumpleacaluldespume,roşuşieldefurie,darnuputeasămăprindă.Şivădînzareuncrângdealuni–îmistrunesccaluloleacă,parcăpentruamălăsaprinsă.Tatăltăusebucură,goneştecaapucat,credecăacuşipunemânapemine.Dareu,directsprecrâng–hop:înfigpintenii,calulţâşneşteînaintecasăgeata,Şakirzianrămânedoarcuprafulîn ochi. Strănută, şi eu deja am ajuns lângă crâng şi m-am întors, am scoscravaşa din cizmă: acum e rândul meu! Iar cravaşa e tare, împletită, ba şiînnodatălacapăt,casăşfichiuiascămaidureros.Aşacă-lajungdinurmăcalaluptă,doarîmistăînfire,şi-lbiciuiescînvoie:n-aifostînstaresădovedeştiofată,plăteşte,na!Şirâd,şiţip…Şiuite-aşanum-aprinsniciodată,nicimăcarodată!Strigoaicaîşiştergecudosulpalmeilacrimiledincolţulochilor.—Of,şice-amaipătimitdincauzameaînvaraaia!Toatăviaţaaţinutminte:

m-abătutzdravăn,mult,chiarşicubiciul.Îifăceaunnodcâtunpumn,frigeacaotorţă,dareuîirâdeamînfaţă:ce,îiziceam,teieidupămine?Născoceşteşituceva, nu te ajută mintea? El se înrăia şi mai tare, lovea şi mai cu foc, până-ncepea să gâfâie, să se ţină de inimă…Uite-aşa, n-a reuşit sămă doboare. Şiacumundee?Hrăneştecorbiidejumătatedeveac.Şieuamtrăitdouăvieţide-aleluişi-amînceput-ope-atreia.Putereaţi-edatădesus.Strigoaicaîşiacoperăorbitelealbe.—Tu semeni cumine, fiule, inimamea! În venele tale curge sângelemeu.

Sub carne ai oaselemele, îi zicemângâindu-i ţepii cărunţi de pe capul ras. Şiforţataeamea:rea,deneînfrânt.—Mamă,mamă…Murtaza apucă strâns trupul mamei, aşa cum apucă luptătorul trupul

adversaruluişiiubitultrupulfemeiidorite.

—Decândm-amuitatlatinepentruprimadată–trupuşorroşu,degeţelecuzbârcituri,ochi încăorbi–mi-amdatseamape loccăeştialmeu.Alnimănuialtcuiva – numai al meu. Zece copii i-am născut soţului, dar pe ultimul l-amnăscut pentru mine. Nu degeaba cordonul de la buric era cât mâna de gros.Bunică-ta abia a reuşit să-l taie cu cuţitul.Nu vrea copilul să se desprindă detine,zicea.Şituchiarnuvoiai–sugeailapiept,teprinseseşideelcauncleşte.Şinute-aidesprins–treianim-aisuptcaunviţel,mi-ailăsatdoarniştesăculeţigoiînlocdesâni.Şidormeaicumine:eraidejamare,greu,darteîntindeaipelaviţăşi-mipuneaipalmapepiept,casănuplecdelângătine.NicipeŞakirziannu-llăsaisăseapropiedemine–urlaicadingurădeşarpe.Înjurastraşnic,eragelos. Dar cu ce te-aş fi hrănit la vreme de foamete dacă n-aş fi avut atuncilapte?!—Eni,eni…repetăMurtazaînşoaptă.—Aufostvremuricumplite.Aveaidejatreiani,darvoiaisămănâncicaun

ommare.Îmisugeaisânulpânălaultimapicătură,darcâtlaptesăfieacolo?Nu-ţiajungeanicipe-omăsea!Şi-lmozoleaicufurie,îlrupeaicudinţii:maivreau,maivreau!Darnumaieranimic.Dă-mipâine,îmicereai.Deundepâine?!Spresfârşitulveriimâncaserămşipaieledepeacoperiş,prinseserăm toate lăcusteledinîmprejurimi,lobodaeraodelicatesă.Deundeerasăluămlobodă?Oameniiîşipierdeauminţile,rătăceaucanişteşuraleprinpădure,rupeaucudinţiiscoarţacopacilor.Şakirzianeradusîncădinprimăvarălaoraşsăfacărostdebani,iareurămăsesemsingurăcuvoipatru.Tumăcarmaiaveaiunsândesupt,darceimari,nimic…Murtaza mormăie ceva nedesluşit, lipindu-se şi mai tare de mama lui.

Strigoaicaîiiacapulînpalme,îlridicăşiîşipriveşteseverfiulcuochiieiorbi.—Sănu-ţitreacăpringândunacaasta,auzi?Ţi-amrepetatdeomiedeori–

şi-ţispunaomieunaoară:nui-amomorâteu.Aumuritsinguri.Defoame.Eltace,respirădoar–zgomotos,şuierat.—Nule-amdatlapte,edrept.Totceeraînminepăstrampentrutine,pânăla

ultimapicătură.La începutau încercat să se lupte, să-ţi smulgăsânulcu forţa.Eraumaiputernicidecâttine.Dareueramşimaiputernică.Nui-amlăsatsătenecăjească. Pe urmă i-au lăsat puterile, şi tu ai devenitmai puternic. Iar ei aumurit.Asta-itot,nimicaltceva.Strigoaica îşi trage bărbia spre nas, faţa zbârcindu-i-se şi mai tare şi îşi

acoperă orbitele cu mâna uşor tremurândă; în aurul inelelor licăresc palideflăcărilelămpilorcugaz.—Şiştiiceva,fiule?Nui-ammâncat.I-amîngropat.Noisinguri,fărămullah,

noaptea.Eraimicşiaiuitattotul.Şidecenuaumorminte–mis-auscatlimbadecâteoriţi-amexplicatcăînvaraaceeatoţierauîngropaţifărămormânt.Prin

cimitireumblauhoardedecanibali,doar-doarorvedeavreunmormântproaspăt;îl răvăşeau şi-l devorau pe răposat.Aşa că sămă crezi, sămă crezi în sfârşit,dupăjumătatedeveac.Ceicareauîmprăştiatzvonurileasteamizerabiledesprenoisunteiînşişiţărânăacum.Iarnoidoisuntemînviaţă.Doarnuînzadars-amilostivitAllahdenoi,aşa-i?—Mamă,mamă!Murtazaîiapucămânaridicatăşiîncepesăi-osărute.—Gata,gata!Strigoaicaseapleacăsprefiuleişi-lacoperăcutrupul,cucapul,cumâinile.

DouăcodiţealbestauculcatepespinarealuiMurtaza,atârnândpânălapodea.—Tueşticelmaiputernic,Murtaza.Nimeninupoatesătedovedească,săte

doboare.Amvisat ieri, ştii doar.Dacă îi este sortit cuiva să părăsească lumeaastasaucasaasta,nueştituacela.Nevastă-taaiacudinţiieimărunţin-afostînstaresă-ţinascăunfiuşicurândosăseprăpădească,os-oînghităpământul.Eştiîncă tânăr, poţi să ai un urmaş. O să ai un fiu. Să n-ai teamă. Noi doi o sărămânemîncasaasta,sufletulmeu,şiosămaitrăimmultăvreme.Tupentrucăeştiîncătânăr.Iareupentrucănupotsătelassingur.Începesăseaudăbinecumbate încetşi implacabil inimamecanismuluidin

pieptulpendulei.—Îţimulţumesc,mamă.Murtazaseridicăcugreu.Măduc.Îşi mângâie mama pe faţă, pe păr. O aşază în pat, îi aranjează pernele, o

acoperă cu plapuma. Îi sărută amândouă mâinile – la încheietură, apoi laîndoituracotului.Răsuceştefitilurile,şisefaceîntuneric.Uşasetrânteştedupăel.Înscurttimpseaudefornăitulbătrâneipejumătateadormitepepatulînţesat

deperneşiplăpumiafânate;seîntoarcepetărâmulîntunecatalviselor.Zuleihaîşiducelapieptmânacucojiledeouuscateînpalmă,seîndreaptăfărăzgomotspreuşăşisestrecoarăafară.Murtaza stă pe vine lângă sobă şi taie posomorât nişte surcele. Lumina

galbenă a flăcărilor se prelinge pe lama toporului: sus-jos, sus-jos. Zuleiha,legănându-se ca o raţă, păşeşte pe scândurile sub care sunt ascunse proviziile:oarenuscârţâiepreatare?—Stai!seaudeglasulrăguşit,aproapespartalsoţuluiei.Zuleiha se sprijină speriatăde cuferelepuseunulpeste altul lângă fereastră,

îndreptând grăbită cu mâna kaplaul cu dantelă (pe învelitori au voie să şadănumaioaspeţii–şi,fireşte,bărbatul).Of,cerăueazi,cemânios,zicic-aintratdjinînel.S-adusşilamaică-sa,şitotnus-aliniştit.Aşteaptăhoardeleroşii.Seteme.

—Înunsprezeceanine-auînvăţatpederosttoatetainiţele.ToporulluiMurtazataiebuşteanulmoalecapeunt.—Dacăvor,răstoarnătoatăcasacufundulînsusşigăsescceletrebuie.Moviladesurcelealbecreştelângăel.Lacebunatâteasurcele?Nuleajunge

osăptămânăsăletermine.—Nunerămânedecâtsăghicim:osăiavaca,saucalul?În cele din urmă, Murtaza renunţă şi aruncă toporul cu toată puterea în

buturugă.—Încurândevremeaaratului,rosteştetimidZuleiha.Maibinesăiavaca.—Vaca?!Bărbatulridicăbrusccapul,sarecaars.Respirătare,sacadat,şuierat.Întocmaicumgâfâietaurulînaintesăserepeadă

laadversar.Aşacumstăîngenunchi,MurtazasenăpusteşteasupraZuleihăi.Easefereşte

speriată.Allahsaklasîn…Murtazamutăcuferelecuumărulluiputernic–uşor,deparc-ar fi de carton.Smulge cuunghiileo scândură, se audeun zgomot cageamătul.Bagămâna până la cot în groapa neagră, din care răzbate o răcealăumedă, şi scoate o cutie plată din fier. Capacul acoperit cu gheaţă zdrăngănesurd. Murtaza muşcă grăbit dintr-un şir lung şi încolăcit de cârnaţi de cal şimestecăfurios.—Nu le dau,mârâie el cu gura plină. Nu le dau nimic de data asta. Sunt

puternic.Mirosuldecalpluteşteprincameră.Zuleihaîşisimteguraumplându-i-sede

salivă dulce. Ultima oară a mâncat kîzîlîk anul trecut. Ia de pe sobă o lipieproaspătăşi i-o întindesoţului, sămănâncecupâine.Murtazascuturădincap.Fălcile i semişcă repede şi cu putere, ca nişte pietre demoară. Se aude cumscrâşnescmaţeleelasticedecal întredinţii lui tari.Firişoaresubţiridesalivăîicaddinguradeschisăpemargineakulmekului.Fără să scoată cârnatuldingură,Murtazapipăie cumâna în colţurile cutiei.

Scoateocăpăţânădezahărcarestrăluceşteblândînsemiîntuneric,oloveştedintoateputerilecucoadatoporului–sedesprindeobucatămare,aruncândînjurscânteialbastre–,apoibagămânaîntr-unuldintrecufereşigăseşteunflacondesticlă şlefuit în faţete: otravă pentru şobolani, adusă anul trecut de la Kazan.Înmoaiebucatadezahărînlichiduldinflacon.—Aipriceput,femeie?hohoteşteel.Zuleiha se lipeşte speriată de perete.Murtaza aşază bulgărele de zahăr, din

care cadpicături lunguieţe şi grele, pepervazul ferestrei, şi îşi ştergedeburtăpalmeleude.Îladmiră,dându-şicapulpespate,cubucatadecârnatieşindu-idingură.

—Dacăvindupăviteînlipsamea,săle-odaivaciişiiepei.Aipriceput?Zuleihadădincap,sprijinindu-secuspateledebârnelecurbatealeperetelui.—Aipriceput?!Neauzindrăspunsul,Murtazaoapucădecozişioîmpingecufaţaînpervaz,

unde bucata de zahăr stă într-o băltoacă mică; are miros amărui, de aproapeseamănăcuobucatădegheaţămare,careabiaîncepesăsetopeascălacăldură.—Da,Murtaza!Da!Elîidădrumul,râdemulţumit.Stăpepodea,taiecutoporulbucăţeledekîzîlîk

şileîndeasăîngură.—Nimic…mormăie el plescăind.Nu le dau…Sunt puternic…Nimeni nu

măînfrânge,numădoboară…Allah,cefacefricadinom…Privindînjurcuteamă,Zuleihaiadelângăel

sticlaşlefuităculichidulcareaducemoartea.Punelalocscândurascoasă,mutăcuferele. Când îndreaptă faldurile kaplaului deasupra piramidei de cufere, dinnou aranjată perfect pe locul obişnuit (ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat),geamulexplodează în sutedecioburimărunte.Cevamicşigreu intrăzburânddinstradă,lovindpodeauacuunsunetsurd.Zuleiha se întoarce. În steaua cu multe colţuri din fereastră se deschide o

gaurămareşineagră,princareintrăîncetfulgipufoşidezăpadă.Bucăţeleledesticlăserostogolescpepodeacuunclinchetblând.Murtaza şade pe podea cu gura plină. Între picioarele lui desfăcute zace o

piatrăînvelităînhârtiealbă,groasă.Odesfaceuluit,continuândsămestece.Unafiş:untractornegrugiganticstriveştesubroţileluidinţate,capeniştegândaci,duşmanii împrăştiaţi în toate părţile. Unul dintre ei seamănă foarte bine cuMurtaza:stăînpicioareşipunesperiatcâtevagreblestrâmbeîncaleamaşinărieide fier. De sus cad nişte litere grele, pătrate: „Să distrugem chiaburimea!“Zuleihanuştiesăcitească,înrusăniciatât.DarînţelegecătractorulnegruîlvazdrobiîncurândpeomuleţulMurtaza,cutotcugrebleleluicaraghioase.Murtaza scuipă pe laviţă o bucată de cârnat. Îşi ştergemeticulosmâinile şi

buzelecuafişulmototolit,îlaruncăîncuptor–tractorulşiduşmaniisechircescînlimbileportocaliialeflăcărilor,transformându-seîncenuşăîntr-oclipă–,apoiapucătoporulşidăfugaafară.Atotputernice, facă-se voia ta! Zuleiha se repede la fereastră privind prin

reţeauadecrăpăturialungite.Murtazaseavântăpeuliţăcukulmekuldescheiatlapiept şi cu capul descoperit. Se uită în jur, agitându-şi ameninţător toporul caviforuldezlănţuit.Înjur,nimeni.SlavăluiAllah!Altfelarfiucispecineva,şi-arfiluatunpăcatpesuflet.Zuleihaseaşazăpelaviţă,cufaţaînfierbântatăînvoiarafalelordevântvenite

prin fereastradeschisă.Fără îndoială că aici emâna luiMansurka-Scaiete şi a

vagabonzilor din celula lui. Nu o dată au trecut prin curţi făcând agitaţie înkalhus,certându-secuoamenii.ÎmpânzeauIulbaşulcuafişe.Săspargăgeamurinuîndrăzniserăpânăacum.Daruitec-aufăcut-oşipeasta.Pesemnecăştiueiceva:puncevalacale.Lua-i-arŞeitan!Pentruungeamnoutrebuiesăteduciînsatulvecin.Eşiastaocheltuială.Izbaserăceştepestenoapte…Murtazatotnusevede.Numaiden-arrăci–fărăcojocpegerulăsta.Chiarcăaintratdivolulînel…Gândul neaşteptat, înfricoşător o face să tresară. Zuleiha dă fuga în tindă.

Întredeschideuşa.MurtazaşiKiubelekstau înmijloculcurţii– frunte la frunte.Elmângâiecu

tandreţebotulcârlionţatalvacii,careşi-llipeşteîncrezătoaredefaţalui.Apoiiatoporulşioloveşteîntreochiimarişiumezi,cugenelungi.Vacaseprăbuşeştelapământcuunicnetînăbuşit,liniştit,ridicândînjurunnordeomăt.ZuleihascoateunstrigătputernicşiserepedespreMurtaza,coborândînfugă

treptelecerdacului.Fărăcamăcarsăseuitelaea,Murtazaoloveştecupumnul.Femeiacadepespate,şitrepteleîirănesccoastele.Toporul despică aerul. Ceva fierbinte stropeşte faţa Zuleihăi – e sânge.

Murtazamânuieştetoporulrepedeşicuforţă,fărăsăseoprească.Lamapătrundeîn carnea caldă cu un zgomot uniform. Aerul şuieră ieşind din plămânii luiKiubelek.Sângeleţâşneştegâlgâinddinartere.Unaburroz,densînvăluietrupulnemişcat,caresedesfacerapidînbucăţi.—Na-vă pentru rechiziţia din şaişpe!Murtaza taie oasele uşor, ca pe nişte

rămurele. Pentru trupele de rechiziţie din op’şpe!Din nouăşpe!Din douăzeci!Na-vă însilozare!Na-vă taxă pe produse!Na-vă surplus de grâne!Luaţi, dacăputeţi!În uşa grajdului, Sandugaci se ridică pe picioarele dindărăt, nechezând

puternic, izbind aerul cu copitele grele, arătându-şi albul ochilor îngroziţi.Mânzulsepiteştesubpicioarelemamei.Murtazaseîntoarcespreiapă:kulmekulîieroşu,prindeschizăturadelagâti

sezăreştepieptulplindesudoare,înmânăţinetoporulnegrudesânge.Zuleihaseridicăîncoate,spinareaoarde.Murtazafaceunpaspestecapulvaciicudinţiidezveliţişi limbaatârnându-iascuţită,albastrăcacerneala,şise îndreaptăspreSandugaci.—Şiaratul?Cumosăari?ZuleihasearuncăînspinarealuiMurtaza.Acuşi

vineprimăvara!Osămurimdefoame!El încearcă să-şi elibereze spinarea, îşi agită braţele, cu mâna dreaptă

încleştatăpetopordespicăaerul.Zuleihaîşiînfigedinţiiînumărulbărbatului.Elţipăşioaruncădinspate–eazboară,cerulşipământulîşischimbălocurile,apoiiarşiiar.Cevaenorm,tare,cucolţurimarişiascuţiteoîmpungeînspate–ofi

gardulcerdacului?Serăsuceştepeburtăşi,fărăsăseridice,seajutăcumâinileşipicioarelecasăsecaţărepe treptele îngheţate, se târăşte încasă.Bărbatulourmeazăcupaşiapăsaţi.Uşilese trântescsec,canişte lovituridebici–una,adoua.Zuleihaaleargăprincameră–subtălpiscrâşneştesticlageamuluispart–,sare

pe laviţa din colţul izbei, se ghemuieşte acolo acoperindu-se cu perna laîndemână.Murtazaoajunge.Sudoareaîipicurădinbarbă,ochiiîisuntieşiţidinorbite.Ridicămâna,şitoporulspintecăcuunşuieratfaţadepernăşicăptuşeala–pernaplesneşteîntr-unnordepuf.Penelealbe,uşoareumplupedatăcamera,plutindînaer.Murtaza icneşte din greu şi aruncă toporul – nu în Zuleiha, ci într-o parte.

Lamascânteiazăînaerşiseînfigeînramasculptatăaferestrei.Desus,pufulcadeînvârtejuriline.Murtazasuflăgreu,îşiştergeţeastarasă,

ninsă. Fără s-o privească peZuleiha, smulge toporul din rama ferestrei şi ieseafară.Subpaşiiluiapăsaţi,sticlascrâşneştetare,cazăpadadinfebruarie.Fulgii de nea intră plutind în izbă prin fereastra spartă, amestecându-se cu

puful.Vârtejulalbaratăcaogătealădesărbătoare.Cugrijă,străduindu-sesănusetaie,Zuleihaastupăgauradinfereastrăcupernaspintecată.Vedepelaviţăobucăţicădecârnatşiomănâncă.Egustoasă.NumaiAllahştiecândosămaiaibăocaziasămănâncekîzîlîk.Îşilingedegetelegraseşisărate.Iesedincasă.Zăpadadincerdacareculoareafragilorzemoase,presăratecuzahăr.Într-un colţ îndepărtat, pe bancheta băii, Murtaza taie carne. Sandugaci şi

mânzulnusevăd.Zuleihaintrăîngrajd.Uite-iaicipeamândoi,înboxă.Sandugacilingemânzul

culimbaeilungă,aspră.Suntvii,slavăluiAllah!Mângâiecapulcaldşicatifelataliepeişiscarpinăcoamadreaptăşiţepoasăamânzului.Afară,miidefulgidezăpadăseaşternpezăpadaroşie,oacoperă,ofacdin

noualbă.

Note3.Pronunţarestâlcităacuvântului„colhoz“.4.Politicăbolşevicădeconfiscareagrânelorşiaaltorproduseagricoledelaţăraniconformunorcote.

Întâlnirea

Ascunzătoareaseaflaîntr-unlocsigur.TotcegândeaşimeştereaMurtazacumâinileluierabinefăcutşirezistent–câtpentrudouăvieţi.Azis-au trezitcândera încă întuneric.Augustatdinmâncarearece,au ieşit

dincurtelaluminalunii,străvezieaproape,şiaultimelorsteledinainteazorilor.Pe la răsărit au ajuns. Din negru, cerul devenise albastru intens, copacii, princarepătrunseseluminaalbă,seunduiaucusclipiridediamant.În pădure e linişte, şi zăpada scârţâie straşnic sub cizmele luiMurtaza – ca

varzaproaspătăcândotaieZuleihacusatârulcas-opunălamurat.Bărbatulşifemeia îşi croiesc drum prin troienele uriaşe, compacte, ajungându-le până lagenunchi. Pe două lopeţi mari de lemn, ca pe nişte tărgi, stă încărcăturapreţioasă: saciicuboabedesemănat, fixaţibinecu frânghii. Îi carăcuatenţie,ferindu-idecrengişicioturiascuţite.Dacăserupeunsac,Zuleihăin-osă-ifiebine.Deatâtaaşteptareahoardelorroşii,Murtazaaobositşiaînnebunitdetot–os-ospintecefărăsăclipească,aşacumafăcutiericuKiubelek.Printrebraziiacoperiţidepromoroacă,sezăreştealbastrulzorilor.Mestecenii

lefacloc,sunânddinmărgeleledegheaţădeperamuri,şileapareînfaţăpoianaîntinsă, acoperită cu un strat gros de zăpadă. Iată şi teiul strâmb, cu scorburalungăşiîngustă,caorană,şialăturitufadesorbîngheţată–auajuns.Peocreangăa teiuluistăunpiţigoi.Pieptulalbastrueunpeticdecer,ochii

suntdouămărgelenegre.Nuseteme,seuitălaZuleihacuatenţie,ciripeşte.— Şamsia! zâmbeşte Zuleiha şi întinde spre el mâna cu mănuşa groasă,

îmblănită.—Lasătrăncăneala,femeie!Murtazaaruncăunpumndezăpadă,şipasărea,

ferindu-seîntr-oparte,zboară.Amvenitsămuncim.Zuleihaapucăsperiatălopata.Începsăsapelângătei–înscurt timp,subelseiveşteconturuluneimovile

închise la culoare.Zuleiha îşi scoatemănuşile şi, cumâinile înroşite deger, ocurăţărepede,onetezeşte.Subrăcealazăpezii–răcealapietrei.Unghiilescurmăurmeledezăpadădininscripţiaculiterearaberotunjite,degeteletopescgheaţadingropiţele taşkilului, deasuprabuclelor lungi ale literelor.Zuleihanu ştie săcitească,darştieceegravataici:Şamsia,fiicaluiMurtazaValiev.Şidata:1917.CâttimpMurtazacurăţămormântulfiiceimaimari,Zuleihafaceunpasîntr-o

parte,îngenuncheazăşipipăiesubzăpadăîncăutareaunuialdoileataş,pecareîlcurăţădezăpadăcucoatele.Degetele-iamorţitegăsescsingurepiatra,alunecăpestelitereleîngheţate:Firuza,fiicaluiMurtazaValiev.1920.

Următorultaş:Sabida.1924.Următorul:Halida.1926.—Tragichiulul?Murtazaacurăţatdejaprimulmormânt şi, ridicându-se, se sprijină încoada

lopeţii şiosfredeleştecuprivireapeZuleiha:pupilele îi suntgalbene, reci, iaralbulochiloreîntunecat,deunroşuopac.Cutadinmijloculfrunţiiisemişcădeparcăaraveaviaţăproprie.—Le-amdatbineţetuturor,îngaimăZuleihaplecândvinovatăochii.Patrupietrecenuşii,uşor înclinate, stau înşirate şioprivesc în tăcere–sunt

mici,destaturaunuicopildeunan.—Maibinem-aiajuta!Murtazaicneşteşiînfigelopatadintoateputerileînpământulîngheţat.—PentruAllah,stai!ZuleihasearuncăspretaşulŞamsieişi-lapărăcumâinile.Murtazagâfâienemulţumit,zgomotos,darlasălopata;aşteaptă.—Iartă-ne,zirat iase,duhalcimitirului!N-amvrutsă testingherimpână-n

primăvară, dar n-am avut încotro, şopteşte Zuleiha în adânciturile rotunde aleliterelor.Şitusăneierţi,fetiţamea.Ştiucănutesuperi.Tebucurişitucăpoţisă-ţiajuţipărinţii.Zuleihaseridicăşifacesemndincapcăacumsepoate.Murtazamărunţeşte

pământulde lângămormânt, încercândsăbage lopataprincrăpătura îngheţată,care abia se vede. Zuleiha împunge gheaţa cu un băţ. Crăpătura se lărgeştetreptat,semăreşte,cedeazăşi,însfârşit,sedeschidecuuntrosnetprelung,dândla iveală o ladă lungă din lemn, din care răzbate miros de pământ îngheţat.Murtazarăstoarnăacologrăunţelegalbenecasoarele,rostogolindu-seîngercaniştepietricele.Zuleihaîşipunemâinilesubşuvoiulgreu.Grâu.O să doarmă aici, între Şamsia şi Firuza, în sicriul adânc din lemn, în

aşteptarea primăverii. Iar când aerul va fi cald, când pajiştile pustii vor fimângâiatedesoare,vafipusdinnouînpământ,casărăsarăşisăcreascăverdepecâmp.IdeeaascunzătoriiîncimitirulsatuluifusesealuiMurtaza.Zuleihasesperiase

laînceput:nu-ioarepăcatsătulburimorţii?N-arfimaibinesă-iceremvoieluimullah-hazret? N-o să se supere oare duhul cimitirului? Apoi s-a învoit – săajute şi fetele în gospodărie. Fetele îi ajutau mereu – nu era primul an cândpăstraupână-nprimăvarăproviziilepărinţilor.Capacullăziiseînchidecuunpocnet.Murtazaacoperăcuzăpadămormântul

răvăşit.Apoiînfăşoarăsaciigoiînjurulmâneruluilopeţilor,lesaltăpeumărşiintrăînpădure.

Zuleihamai pune şi ea zăpadă pe taşurile răscolite, aşa cum se acoperă cuplapuma pentru noapte. La revedere, fetiţele mele. Ne vedem la primăvară –dacăprezicereaStrigoaiceinus-oadeverimaidevreme.—Murtaza, îl cheamă ea încet.Dac-o fi să fie, pemine sămă pui aici, cu

fetele.LadreaptaHalidei,căeloc.Nu-mitrebuiemult,ştiişituasta.Bărbatulnuseopreşte,siluetaluiînaltăsezăreşteici-coloprintremesteceni.

Zuleihamurmurăîncetunrămas-bunsprepietreşiîşitragemănuşilepemâinileînţepenite.Pe creanga teiului se aude iar un ciripit – piţigoiul cu pieptul albastru s-a

întors la locul lui.Zuleiha îi facecumânabucuroasă: „Şamsia, ştiameucă tueşti!“şidăfugadupăsoţulei.Saniaalunecădomolprinpădure.Sandugacifornăie, îndemnându-şimânzul.

Acestatropăieveselalături,baafundându-şipicioarelesubţireleîntroieneledepemargineapotecii,babăgându-şibotulrotundîncoastamamei.Astăziseţinusescaidupăei.Cuatâtmaibine:săseobişnuiascăcudrumurile

înpădure.Soarele încă n-a ajuns la amiază, şi ei şi-au terminat deja treaba. Slavă lui

Allah,nui-avăzutnimeni.Viscolulosăşteargăcâtaiclipiurmeledincimitir,caşicumnimicnus-aîntâmplat.Zuleihastăînsaniecaîntotdeauna,cuspatelelaMurtaza.Simteînceafăcuce

gânduri sumbre, apăsătoare, îşi bate el capul. Spera că, după ce au îngropatgrânele,soţuleiosăsemailinişteascăpuţin,şicutamaredepefrunte,caranafăcută de topor, o să se netezească. Dar nu, cuta n-a dispărut, ba chiar s-aadâncit.—Lanoapteplecînpădure,ziceelfărăsăseîntoarcă,aruncândvorbaînspre

căpăstrulluiSandugaci,sausprecoadaei.—Cumaşa?Zuleiha se întoarce şi îşi înfigeprivirea îndurerată în spinarea

neînduplecatăabărbatului.Doareianuarie…—Osăfimmaimulţi.N-osăîngheţăm.Pânăacum,Murtazanuseduseseniciodatăînpădure.Alţibărbaţiplecaseră–

în ’20, în ’24. Se adunau în grupuri, se ascundeau în păduri de noua putere.Omorauvitelesauleluaucuei.Femeileşicopiiirămâneauacasă,aşteptândşinădăjduindcabărbaţiilorsăseîntoarcă.Uneoriaşaseîntâmpla,dardecelemaimulte ori nu se mai întorceau. Unii erau împuşcaţi de hoardele roşii, alţiidispăreaufărăurmă…—Pânălaprimăvarăsănumăaştepţi,continuăMurtaza.Săaigrijădemama.Zuleiha se uită la pielea de oaie aspră, întinsă zdravăn între omoplaţii

puterniciaibărbatului.

—Iaucalul.Murtazaplescăiedinlimbă,şiSandugaci,ascultătoare,maifaceîncăunpas.Mânzulîlputeţimânca.Puiul iepei aleargă grăbit în urma ei, aruncându-şi comic picioarele când

înainte,cândînapoi.—Ean-o să reziste, vorbeşteZuleiha spinării luiMurtaza.Mama ta n-o să

reziste,îţizic.Spinarea tace. Copitele lui Sandugaci răsună surd în zăpadă. Undeva în

pădure, nişte coţofene scot sunete caraghioase. Murtaza îşi scoate de pe capcăciulamiţoasă şi îşi şterge ţeasta lucitoare.De pe pielea netedă şi rozalie seridicăunaburabiavăzut.Discuţias-a încheiat.Zuleihase întoarcecuspatele lael.N-arămassingură

niciodată.Cineosă-i spunăcesă facăşice sănu facă?Cineos-ocertecândfaceprostceva?Cineos-oaperedehoardeleroşii?Şi,laurmaurmei,cineos-ohrănească?Şi,cumadică,seînşelaseStrigoaica?Osărămânăbătrânaîncasănucufiuliubit,cicunora,pecareodispreţuieşte?Allah,cumsepoateaşaceva…?Cântecul îi ajunge din urmă pe amândoi deodată, ca o rafală de vânt.

Adineaorinulesunaînurechidecâtscârţâituljeluitoraltălpilorsaniei,iaracumaudvoceaplinădesperanţăaunuibărbat.Frumoasă,profundă,undevadeparteîn pădure. Cuvintele sunt ruseşti, melodia – necunoscută. Zuleiha ar vrea săasculte,darMurtaza,nuseştiedece,devineneliniştit,îidăbiceluiSandugaci.Sculaţi,nu-iniciomântuireÎnregi,ciocoisaudumnezei!Unire,muncitori,unire,Şilumeavascăpadeei!Zuleiha ştie destul de bine ruseşte. Înţelege că versurile cântecului sunt

frumoase,desprelibertateşimântuire.—Ascundelopeţile,îiaruncăprintredinţiMurtaza.Femeiaînfăşoarăîngrabălopeţileînsacişileacoperăcufusteleei.Sandugaci galopează speriată, dar nu destul de repede – e ţinută în loc de

pasulinegalalmânzului.Şiglasulseapropie,îiajunge.Preamultne-audespuiattâlhariiCe-nlume,lux,desfrâusescald:Săneunimtoţiproletarii,Săbatemfierulcâtecald!Ecânteculunuimuncitor,hotărăşteZuleiha,unfierarsauuntopitor.Acume

clarcăomulacestaeînurmalorpedrumuldepădureşicurândosăsearatededupă copaci. Câţi ani o avea? Pesemne că-i tânăr, are glasul puternic, plin de

speranţă.Hailaluptaceamare,Robcurobsăneunim,InternaţionalaPrinnois-ofăurim!Departe,printrecopaci,semişcăniştesilueteîntunecate.Şiunpâlcdecălăreţi

seiveştepedrum.Înfruntealor,unbărbat–stăînşarelaxat,drept;sevedecâtde colo: nu-i nici fierar, nici topitor – e soldat. Când se apropie, i se zărescpetliţeleverzidepemantauacenuşie,pecapareunchipiuascuţitdepostav,cuostearoşcată.Unsoldatdinhoardeleroşii.Chiarelcântă.Ţăranişimuncitori,noisuntemPartidul,maremuncitor!Pământuleste-alcelorharnici,Ceileneşipleceundevor!Allahi-adăruitochibuniZuleihăi.Înluminaputernicăasoarelui,eapriveşte

faţasoldatului,neobişnuitdenetedăpentruunbărbat(nicimustăţi,nicibarbă–într-un cuvânt, ca a unei fete). Sub cozorocul chipiului, ochii par închişi laculoare,iardinţiialbişiegaliparfăcuţidinzahăr.Cândvulturilacomi,corbidepradă,N-ormaiplutinorinegri-nvânt,Pecerluci-va-ntotdeaunaAlînfrăţiriisoaresfânt.5

Soldatulroşuefoarteaproape.Îşimijeşteochiidelasoare,şizbârciturileiseîntind de la colţurile lor până la urechile lungi de postav ale budionovkăi6. ÎizâmbeştecuneruşinareZuleihăi.Eapleacăochii,cumsecuvinesăfacăofemeiemăritată,ascunzându-şimaiadâncbărbiaînşal.—Hei,gospodarule,maiemultpânălaIulbaş?Fărăsă-şiiaochiiiscoditoridelaZuleiha,soldatulroşuseapropiedesanie–

easimtemirosulfierbinteşisăratalcalului.Fărăsăseîntoarcă,Murtazacontinuăs-omânepeSandugaci.—Ceai,eştisurd?Călăreţulstrângeuşorcucălcâielecrupacaluluişidindouăsalturiajungedin

urmăsania.Brusc,Murtazaplesneşte spinarea luiSandugacicuhăţurile, şi iapa ţâşneşte

deodată, lovindu-se cu pieptul de calul soldatului.Acesta nechează speriat, seîmpiedică şi nimereşte cu picioarele dindărăt în troianul de pe margineadrumului,spulberândzăpada.

—Orieştiorb?!Dinvoceasoldatuluirăzbatemânia.—S-asperiat,ţărănuşul,şidăfugasăseascundăsubfustelemamei.Detaşamentuldecavalerieajungedinurmăsania,şiunţărannegricios,cuun

dinte de aur strălucitor zărindu-i-se de sub buza de sus, ridicată caraghios,cerceteazăînfuriatsania.—Cemaispăimoşi!Câţi or fi? Cât degetele de la amândouă mâinile, nu mai mulţi. Bărbaţi

zdraveni,sănătoşi.Uniiînmanta,alţiipurşisimpluîncojocşiîncinşicuunbrâulat, roşu. Şi toţi au în spate o puşcă. Baionetele scânteiază în soare de te dorochii.Eşiofemeie.Buzecazmeura,obrajirumenicamerele.Stăînşadreaptă,cu

capulsusşipieptulînainte,lăsându-seadmirată.Sevedechiarşiprincojoc:aşaniştesâniarajungepentrutreifemei.Ofrumuseţedemuiere,cemai!Înceledinurmă,calulsoldatuluiseîntoarcepedrumulbătătorit,şicălăreţulo

apucăpeSandugacidecăpăstru.Saniaseopreşte,Murtazaaruncăhăţurile.Nuseuitălacălăreţi,îşiascundeprivireaursuză.—Ei?întreabăasprusoldatul.—Ăştiape-aicinu ştiuo iotă ruseşte, tovarăşe Ignatov, se audevoceaunui

soldatmaivârstnic,cuocicatricelungăpeobraz.Cicatriceaealbăşidreaptă,cafuniaîntinsă.Făcutădesabie,ghiceşteZuleiha.—Aşa,nicioiotă…Soldatul roşu Ignatovcerceteazăcuatenţie iapa–care ascunde subburta ei

mânzul–şipeMurtaza.Acestatace.Căciulai-acăzutpefrunte,nuisevădochii.Dinnărilealbiteîi

iesrotocoaledeabur,acoperindu-imustăţilecupromoroacă.—Eşticammorocănos,frate,rosteştegânditorIgnatov.—L-oficertatnevasta!sarenegriciosulcudinteledeaur,făcându-icuochiul

Zuleihăi – mai întâi cu unul, apoi cu celălalt. Are albul ochilor tulbure, cafierturadeovăz, iarpupilele îi suntmici câtgămălia acului.Ceidingrup râd.Tătăroaicele-sîndărătnice!Nuteiartă!Nu-iaşa,ochi-verzi?Ochi-verzi îi spunea tatăl ei în copilărie.Asta era demult.Zuleiha uitase ce

culoareauochiiei.Ceidingruprâdşimaitare.Zeceperechideochiobraznicişibatjocoritorio

privesccustăruinţă.Îşiacoperăpedatăobrajiiîncinşicumarginileşalului.—Îndărătnice,darnucineştiecefrumoase,mormăieleneşfemeiapieptoasă,

întorcându-secuspatele.—Cinesăsemăsoarecutine?!chiuiesoldaţiiroşiiînbătaiedejoc.Zuleihaîşiaudesoţulsuflândgreuînspateleei.

—Lăsaţi-o!Ignatovcontinuăsă-lfixezecuprivireapeMurtaza.—Unde-aiplecataşadevreme,gospodarule?Ţi-ailuatşinevasta.Lemnevăd

căn-aităiat.Ce-aipierdutînpădure?Ianu-ţimaiascundeochii.Vădcă-nţelegitot.Caiifornăiezgomotosînlinişteapădurii,lovescpământulcucopitele.Zuleiha

nuvede,simtecumcutadepefruntea luiMurtazaseadânceşte, îipătrunde înţeastă, şi gropiţa din bărbie îi tremură uşor, ca pluta undiţei când peştele seprindeîncârlig.—Aucăutatciupercisubzăpadă!Negriciosul ridică puţin fusta Zuleihăi cu baioneta – de sub saci se zăresc

cozilelopeţilor.—Da’n-auadunatpreamulte!Iaunsacînvârfulbaioneteişi-lscuturăînaer.Râsetelesoldaţilorsetransformăînhohotenestăvilite.Câtevagrăunţemarişi

galbene cad din sac pe fusta Zuleihăi, şi hohotele se întrerup brusc, parcăretezatecucuţitul.Uitându-se în poală, Zuleiha îşi smulge mănuşa din mână şi adună grăbită

boabele înpumn.Călăreţiiseapropie în tăceredesanie,o înconjoară.Murtazaduceîncetmânaspretoporulprinslabrâu.Ignatovîiaruncăhăţurilesoldatuluidelângăelşisarejosdinşa.Seapropie

deZuleiha,îiiapumnulcuamândouămâinileşii-ldesfacecuforţa.Deaproapesevedecăochiiluinusuntcâtuşidepuţinînchişilaculoare,cicenuşii-deschis,caapadinrâu.Ochifrumoşi.Iardegeteleuscateîisuntneaşteptatdefierbinţi.Şifoarte puternice. Pumnul Zuleihăi cedează, se desface. În palmă are câtevagrăunţe lunguieţe, netede, strălucind ca mierea în lumina soarelui. Grâu alespentrusemănat.—Ciuperci,carevasăzică…rosteşteîncetIgnatov.Nucumva,culacnemernic,

aisăpatînpădureşipentrualtceva?Murtaza, care până acum stătuse ca stana de piatră, se întoarce brusc spre

sanieşi-lpriveştecuurăpeIgnatov.Răsuflăsugrumatdefurie,bărbiaîitremură.Ignatov îşi desface tocul de la brâu, scoate un revolver negru cu ţeavă lungă,ameninţătoare,îlîndreaptăspreMurtazaşitragepiedica.—Nudau!hârâierăguşitMurtaza.Dedataasta,nuvădaunimic!Ridică toporul. Puştile ţăcănesc la unison. Ignatov apasă pe trăgaci, şi

împuşcătura răsună, pierzându-se cu ecou în pădure. Sandugaci necheazăsperiată,coţofeneleţâşnescdeperamurilebrazilorşisepierdîndesişcuţipeteputernice.TrupulluiMurtazaseprăvăleşteînsaniecupicioarelesprecal,cufaţaînjos.Saniasezgâlţâiezdravăn.

Zuleihaeţintaadouăsprezecepuşti:găurinegredinţevileaflatesubvârfurilescânteietoare alebaionetelor.Din revolver se ridicăun firicel albastrude fum.Miroaseputernicaprafdepuşcă.Ignatovseuităuluitlatrupulnemişcat,întinspesanie.Îşiştergebuzadesus

cumânaîncareţinerevolverul,apoipunearmaîntoc.Iatoporulcăzutdinmânaţăranuluişi-laruncă înspatelesaniei– laundegetdecapul luiMurtaza.Apoisareînşa,dăpintenicaluluişi,fărăsăpriveascăînurmă,porneştecutoatăvitezapedrumuldinfaţalui.Desubcopitezboarăunnordeomăt.—TovarăşeIgnatov!strigădupăelsoldatulcucicatrice.Cufemeiacefacem?Ignatovdădoardinmână:lăsaţi-o!—Ciuperciţi-autrebuit,ochi-verzi!zicerânjindnegriciosul.Călăreţii grăbesc pasul după comandant. Detaşamentul dă ocol saniei, ca

valurile în jurul unei insule. Cojoace cu gulere încreţite, caschete ponosite,mantale cenuşii, vipuşti roşii se scurg pe lângă ea în urma călăreţului cubudionovkaţuguiată.Înscurttimp,tropotulcopiteloramuţeşte.Zuleiharămânesingurăînlinişteapădurii.Şade nemişcată, cu mâinile împreunate pe genunchi, strângând în pumn

boabeledegrâu.ÎnfaţaeizacetrupulputernicalluiMurtaza.Şi-aîntinsînvoiebraţele şipicioarele,capul îi stă întorspeoparte,cubarba lungădesfăcutăpescânduri.Doarmeaşacumdoarmedeobiceipelaviţă,ocupândtotspaţiul.NicimăcarmărunţicaZuleihanuareloclângăel.Vântulrăsfirăvârfurilecopacilor.Undevaînpăduretrosnescniştepini.După

vreodouăore,mânzul,înfometat,găseştecubuzeleugerulmameişisugelapte.Sandugaciîşiapleacăliniştităcapul.Soarele se târăşte fărăgrabăpebolta cerească, apoi se afundă încet înnorii

maridezăpadăcarevindinspreest.Seînserează.Dincertoarnăcuzăpadă.Fără să aştepte obişnuitul strigăt al stăpânului şi lovitura hăţurilor pe crupă,

Sandugaci face un pas timid înainte. Apoi încă unul, şi încă unul. Sania seclinteştedinloccuunscrâşnetputernic.IapamergelapaspedrumulspreIulbaş,cumânzulsătul şivesel tropăindalături.Loculvizitiuluiegol,hăţurilezacpecapră. Însanie,cuspatele lacal, şadeZuleihaşipriveşte fărăsăvadăpădurearămasăînurmă.Pedrum,acoloundestătuseînţepenitătoatăziuasania,sevedeomicăpatăde

unroşu-închis,demărimeauneiturte.Zăpadacadepepatăşioacoperărepede.Cevamaitârziu,înciudastrădaniilorei,Zuleihanu-şivaaminticumaajuns

acasă. Cum a lăsat calul nedeshămat în curte, cum l-a apucat peMurtaza desubsuori şi l-a târât în casă. Cât de greu era trupul imens, mătăhălos albărbatului,cumseloveaucălcâieleluidetreptelecerdacului.

I-abătutpernele(săsteamaisus,cumîiplăcealui),l-adezbrăcat,l-aîntinspelaviţă.S-aîntinsşieaalături.Austataşamulttimp,onoapteîntreagă.DemultserăciseînsobăbuşteanularuncatacolodimineaţadeMurtaza,bârneleizbeitotmairecitrosneaudeger.Fereastraspartăcrăpasedetotşisespărsesecuunsunetsurd de sticlă, prin pătratul gol sufla vântul năprasnic, amestecat cu gheaţăşfichiuitoare.Stăteauumărlângăumărşipriveaucuochiilargdeschişitavanul,mai întâi întunecat,apoi scăldat în luminaalbăa lunii, apoidinnou întunecat.Pentruprimaoară,Murtazan-aizgonit-oînjumătateaeidecameră.Lucrude-adreptuluimitor.ŞisenzaţiadeuimirenemăsuratăvafisinguraamintirerămasăînminteaZuleihăidesprenoapteaaceea.Iar când marginea cerului a pălit, prevestind alarmată venirea zorilor de

gheaţă,s-auauzitbătăiînpoartă.Bătăiputernice,înfuriate,insistente.Aşabatecu răutate, fără milă, stăpânul obosit, care se întoarce acasă şi găseşte poartaîncuiatăpedinăuntru.Zuleiha aude zgomotul – îndepărtat, abia desluşit, ca printr-o pernă de puf.

Dar n-are putere să-şi ia ochii din tavan.Să se scoaleMurtaza şi să deschidă.Nu-itreabafemeiisădeschidăporţilenoaptea.Zăvorul porţilor zăngăne, lăsându-i să intre pe oaspeţii nepoftiţi. Curtea se

umple de glasuri, de nechezat de cai. Câteva siluete înalte străbat curteaneluminatăîncă.Setrânteşteuşadelatindă,uşadelaizbă.—Doamne,cefrige!Aumierlit-otoţiaici,sauce?—Încălzeştesobaaia!Murimdracului.Bocănitdecizmecuţintepescândurile îngheţate.Podeauascârţâieputernic,

sfâşietor.Gemeuşiţadelasobă.Sfârâieunchibritşimiroaseacruasulf.Foculseaprindetrosnindînsobă.—Unde-orfistăpânii?—Îigăsim,n-aveagrijă.Deocamdatăuită-tepe-aici.Fitilullămpiiclipeşte,seaprinde–pepereţidanseazăumbreîntunecate–,şi

iatăcăoluminăblândă,caldăumpleizba.DeasupraZuleihăiseapleacăofaţăcupomeţiilaţi,ciupiţidevărsat.Epreşedintelesovietuluisătesc,Mansurka-Scaiete.Ţine lampa cugaz aproapede faţă, şi de aceea ciupiturile rotundepar adânci,scobiteculingura.SeuităpreocupatlaZuleiha.Îşimutăprivireasprechipultrasal luiMurtaza, cercetează surprins pata neagră, închegată, de pe pieptul lui şifluierănedumerit.—Noi,Zuleiha,amvenitlabărbatultău…PebuzeleluiMansurkaapareunfirişordegheaţăîncreţit.Vorbeşteruseştecu

accentputernic,dar fluent,corect.MaibinedecâtZuleiha.Ebundegură, şi-adatdrumullalimbădecândflecăreştecusoldaţiidinhoardeleroşii.

—Ridică-te,avemdevorbit!Zuleihanuştiedacăevissaueaievea.Dacăevis,deceluminaîiînţeapăatât

de dureros ochii? Dacă-i aievea, de ce sunetele şi mirosurile vin de departe,parcădesubpodea?—Zuleiha!Preşedinteleoscuturăapucând-odeumăr,mai întâiuşurel,apoi

maitare.Ridică-te,femeie!strigăelcurăutateîntătară.Corpul ei răspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura

hăţurilor.Îşicoboarăîncetpicioarelepepodeaşirămâneaşezatăpelaviţă.—Aşa,zicesatisfăcutMansurkaşitrecedinnoularusă.Tovarăşedelegat,e-n

regulă!În mijlocul izbei, cu mâinile înfipte în centură şi cizmele depărtate, stă

Ignatov.Fărăsăseuite laZuleiha,scoatedintr-omapătaredepieleofoaiedehârtiemototolităşiuncreion.Seuităintrigatînjur.— Dar cum aşa? Ce casă-i asta, nici masă, nici laviţe… Cum să scriu

procesul-verbal?Preşedintele bate grăbit cu palma în capacul cufărului de lângă fereastră,

cocoţatdeasupracelorlaltecufere:—Uitaţi,aiciarfiunloc.Ignatovseaşazăcumpoatepecufere,kaplauldeinsestrângesubtrupullui

mare, cade pe jos. Îşi încălzeşte mâinile suflând în ele, udă cu salivă vârfulcreionuluişi-lînfigeînhârtie.—N-audeprins încămoduldeviaţăsocialist,bolboroseşteMansurkapeun

tondescuză,ţinânddecuferelenărăvaşe,caresemişcăîntoatepărţile.Păgâni,cesălefaci!În jumătatea destinată femeilor se aude deodată clinchet de vase ciocnite,

zgomotde ligheanedearamăcăzând.Niştegăinicotcodăcindsperiate.Cinevaînjură tare, cunăduf, încurcându-se în faldurilecearşaului – şi de acolo aparenegriciosulîntr-unnordepeneşipuf,cucâteogăinăcotcodăcinddisperatăsubbraţ.— Ia te uită!Ochi-verzi! exclamă el vesel, văzând-o pe Zuleiha. Permiteţi,

daţi-mivoie!Fără sădeadrumulgăinilorcare sezbat, tragedinmerskaplaul din dantelă

finădesubIgnatovcuomişcarerapidădeiluzionist.—Cufereleosăleiaumaitârziu…SubprivireairitatăaluiIgnatov,negriciosulseîndreaptăînsfârşitspreuşăşi

dispare,lăsândînurmaluiunvârtejdepene.Ignatovterminădescrisşitrânteştecuzgomotcreionulpeprocesul-verbal:—Săsemneze.Pecufărsevedefoaiadehârtiealbă,cauntastîmalîmpăturit.

—Ce-iasta?Zuleihaîşiîntoarceîncetochiisprepreşedinte.Mansurka,pentruce-iasta?—Decâteoriţi-amrepetat:trebuiesă-mizicitovarăşepreşedinte!Clar?Mansurka îşi ridică ameninţător bărbia cu pielea lucioasă, întrezărită printre

tuleieleroşcate.— Îi dăscăleşti ce-nseamnă viaţa nouă, îi tot dăscăleşti…Vă expropriem…

Aruncă o privire nemulţumită spre laviţă, unde se conturează întunecat trupulputernic al lui Murtaza. …Adică pe tine. Culac de categoria întâi. Pentruactivitatecontrarevoluţionară.S-astabilitînşedinţadepartid.Mansurkabatecudegeteleluiscurteînhârtiadepecufăr.Izbaoluămpentrusovietulsătesc.—Număameţicuvorbenoi.Spune-milimpede, tovarăşeMansurka,ces-a

întâmplat?— Asta tu să-mi spui! De ce Murtaza al tău nu şi-a dat până acum

proprietăţile la colectivă? Vă împotriviţi noii puteri, individualiştilor? Mi s-auscatlimbadecândîncercsăvăconving.Decenu-ivacalacolhoz?—N-avemvacă.—Darcalul?Mansurkaaratăcucapulsprefereastră,laSandugaci,carestăîn

curtenedeshămată,cumânzulînvârtindu-i-seprintrepicioare.Aveţidoicai.—Ainoştri,aşadar.—Ainoştri…oimităel.Şirâşniţa?—Păicumsănedescurcămîngospodăriefărăea?Adu-ţiaminte–numaitu

decâteoriaiîmprumutat-o.—Aha, asta-i! zice el îngustându-şi şimaimult ochii deja înguşti.Darea-n

arendă a mijloacelor de muncă. Indiciu sigur că avem de-a face cu un culacîndârjit,înrăit,irecuperabil!Îistrângemânamicăînpumnulluiameninţător,solid.—Măscuzaţi,măiertaţi…Negriciosul s-a întors şi trage teancul de perne brodate de sub capul lui

Murtaza (capul cade cu un pocnet pe laviţă), smulge perdelele de la ferestre,ştergareledepepereţi,scoatedinizbă,ţinându-şimâinileîntinse,vrafuluriaşdelenjerie,perne,plăpumi.Fărăsăvadănimicînfaţă,împingecupicioruluşadelaintrare,caresedeschidelarg,cuungeamăttrist.—Maiuşor,nueştilatineacasă!serăţoieşteînurmaluiMansurka.El mângâie uşor bârnele rotunjite, modelele sculptate în rama ferestrei.

Găseşteotăieturăadâncădetoporşiplescăiedinlimbămâhnit.—Mişcă-te,Zuleiha,numai tragede timp!ofteazăelprietenos,sincer, fără

să-şi iaprivireapofticioasădelabârnelegroaseşinetede,căptuşitegeneroscupâslăgroasă.Înuşăapareiarcapulnegriciosului,cuochiistrălucinddeemoţie:

—TovarăşeIgnatov,dinvacăn-amairămasdecât…carnea.Oluăm?—Peinventar,îiaruncăposacIgnatovşiseridicădepecufăr.Maistămmult

aici…săfacemînvăţământpolitic?—Sepoateunacaasta,Zuleiha?îiziceplindereproşMansurka,strângându-

şisprânceneleraresprerădăcinanasului.TovarăşiiauvenitpentrutinetocmaidelaKazan,şitutragidetimp?—Nusemnez,rosteşteeacuprivireaînpodea.Nuplecnicăieri.Ignatov se apropie de fereastră, ciocăneşte în geam şi face semn cuiva de

afară. Scândurile scâncesc subţire şi prelung sub cizmele lui. Stă pe cârnaţi şihabar n-are, se gândeşte Zuleiha. La scurt timp, dă buzna în izbă soldatul cucicatricea.Faţaîieroşiedelager,iarcicatricea,albădetot.— Are cinci minute să-şi strângă catrafusele, arată Ignatov cu bărbia spre

Zuleiha.Negriciosul n-are astâmpăr, cercetează pentru ultima dată izba goală, parcă

nelocuită, în căutarea vreunei prăzi nedescoperite. În cele din urmă, îşi înfigevârfulbaioneteiînliauheulatârnatsus,deasuprauşiidelaintrare,şiîncearcăsă-lia.Dantelacomplicatăaliterelorarabeseîntindeşisestrâmbăsubascuţişuldeoţel.—Laeiasta-iînlocdeicoane,îişopteştesoldatulcucicatricea.—Aidegândsăterogi?Ignatov îl fixează cu privirea pe negricios, nările tremurându-i de scârbă, şi

iesedinizbă.—Păi ni s-a spus că sunt păgâni… zice negriciosul trăgându-şi nasul şi se

grăbeşteînurmacomandantului.Liauheul sfâşiat rămâneatârnat la locul lui.Mullah-hazret îiexplicaseodată

Zuleihăi sensul acelor cuvinte: „Sufletul nu poate să moară altfel decât cupermisiunealuiAllah,atuncicândescrissă-ivinăsorocul“.—Semnezi,nusemnezi,totpleci,îispuneMansurkaZuleihăişi-iaratăfigura

înaltăasoldatului,careseplimbăprin izbăuitându-sepeste tot, împungândcubaionetaînkişteurilegolitedesubtavan.Zuleiha cade în genunchi lângă laviţă şi îşi lipeşte fruntea demâna rece şi

ţeapănă a lui Murtaza. Bărbatul meu, sortit de Allah Atotputernic ca să măîndrume,sămăhrăneascăşisămăapere,cemăfacacum?—PeMurtazaosă-lînmormântămaşacumsecuvine,dupăobiceiulsovietic,

o linişteştepreşedintele,mângâindcuplăcere laturileaspreale sobei, spoite înalbcumigală.Totuşi,cebungospodarafost…Lama de oţel o atinge pe Zuleiha – soldatul se apropiase din spate şi o

împungeauşorînumărcubaioneta.Eascuturădincap:numerg.Şiimediatniştemâiniputerniceoapucă şio ridică înaer.Eadădinmâini şidinpicioare, aşa

cumcopilulcapriciossezbateînbraţeleadultului,şalvariiisezăresclucinddesubfuste,darsoldatuloţinezdravăn,durerosdetare.—Număatinge!strigăZuleihadesubtavan.Păcătuieşti!—Mergidebunăvoie sau te luămpe sus? întreabădeundevade josglasul

îngrijoratalluiMansurka.—Mergsingură.Soldatulîidădrumulcubăgaredeseamă.Picioareleîiajungpepodea.— O să te pedepsească Allah, îi spune ea lui Mansurka. Pe toţi o să vă

pedepsească.Şiîncepesă-şistrângălucrurile.— Să te îmbraci bine, o sfătuieşte Mansurka, aruncând lemne în sobă şi

aţâţândfoculgospodăreşte.Sănurăceşticumva.Curând, lucrurile sunt strânse într-o boccea. Zuleiha îşi înfăşoară zdravăn

capul cuun şal, îşi încheiebine cojocul. Iadin cuptor restulde turtă înfăşuratîntr-ocârpăşi-lpuneîntr-unbuzunar.Încelălaltpunezahărulotrăvit,luatdepepervaz. Lângă fereastră zace trupuşorulmort al unui şoarece – se lăcomise înnoapteaaceea.Zuleihaegatadedrum.Oprindu-seînprag,îmbrăţişeazăcuprivireaizbadevastată.Pereţigoi,ferestre

sparte, două tastîmal călcate în picioare pe podeaua murdară. Murtaza zaceîntinspelaviţă,cubarba-iascuţităîndreptatăspretavan.NuseuitălaZuleiha.Iartă-mă,bărbate.Nudinvoiameatepărăsesc.Seaudeunpârâitputernic–Mansurkasfâşiecearşaulcaredespartejumătatea

de cameră a femeii de cea a bărbatului şi îşi scutură mâinile satisfăcut. Oalesparte,cuferegolite,rămăşiţealevaselordebucătărieseînfăţişeazănecuviinciospriviriioricăruivizitator.Cegrozăvie!Roşindderuşine,Zuleihalasăochiiînpământşiieseîncerdac.Zorileaprindcerul.Înmijloculcurţiiseînalţăunmormanimensdeobiecte:cufere,coşuri,vase,

unelte…Gâfâinddeefort,negriciosultrageafarădinhambarunleagăngreudelemn.—TovarăşeIgnatov!Uitaţi-vă,să-lluăm?—Idiotule.—Peinventar,măgândeam…sesupărănegriciosul,aruncândtotuşileagănul

învârfulmormanului.Măiculiţă,da’ştiucăautrăitbine!—Toate-salenoastreacum,alecolhozului.Mansurkaiauncoşcăzutşi-lpunecugrijăînapoi.—Îhî!Alenoastre.Alepoporului,râdecugurapânălaurechinegriciosulşi

bagăpeneobservateînbuzunarunkaplaumicdein.

Zuleihacoboarătreptelecerdaculuişiseurcăînsanie,aşezându-secuspatelelacal,cumîieraobiceiul.Sandugaci,carestătusenemişcatăafarătoatănoaptea,scuturădincap.—Zuleihaaa!seaudedeodatădincasăovocegravă,răguşită.Toţiseîntorc

spreuşă.—A-nviatmortul,şopteştetarenegriciosulînlinişteadeafarăşiîşifacecruce

pefuriş,cufaţaînsprehambar.—Zuleihaaa!seaudeiardincasă.Ignatovridicărevolverul.Leagănulsedesprindedingrămadăşiseizbeştede

pământcuuntrosnet,făcându-sebucăţi.UşasedeschidecuunscârţâitprelungşiînpragapareStrigoaica.Îifluturăcămaşadenoaptelungă,buzeleîitremurăderăutate.Îşiaţinteşteorbitelerotundeşialbeasupraoaspeţilor,cubastonulîntr-omânăşioaladenoapteîncealaltă.—PeundetepoartăŞeitan,curcăplouată?!—Ladracu’!răsuflăuşuratnegriciosul.Erasămisealbeascăpăruldefrică.— Ia te uită, mai trăieşte vrăjitoarea bătrână! zice Mansurka ştergându-şi

sudoareadepefruntecupalma.—Astacinemaie?Ignatovbagărevolverulîntoc.— Mama lui Murtaza, răspunde Mansurka, cercetând-o cu privirea pe

Strigoaicăşifluierânddeadmiraţie.Areosutădeani,numaipuţin.—Decenu-iînscripte?—Păicineştiacămaitrăieşte…—Zuleihaaa!Ei,staic-osăvezitu,îţiaratăel,Murtaza!Strigoaica ridică furioasă bărbia, agitându-şi bastonul. Cu o mişcare largă,

aruncă în faţa ei conţinutul oalei de noapte. Clopoţeii albaştri scânteiază peporţelanul alb ca laptele. Lichidul tulbure zboară ca flegma precis ţintită; pemantaualuiIgnatovapareopatăîntinsă,închisălaculoare.Soldatulridicăpuşca,darIgnatovîlopreşte:las-o!Mansurkadeschidegrăbit

porţile,şiIgnatov,cufaţăcrispată,încalecăşiiesedincurte.—S-oluăm?strigăsoldatuldupăel.—Numaimorţiviimailipseauînconvoi!seaudedinstradă.—Cestai?SoldatulurcăînşaşiseuitănerăbdătorlaZuleiha.Sămergem!Privind descumpănită în jur, ea semută pe locul vizitiului şi apucă hăţurile

grele.Seîntoarcespresoacră.—Osă te jupoaieMurtazaalmeu!şuierădincerdacStrigoaica,şivântul îi

ridicăcodiţelesubţiricaniştesforicele.Zuleihaaa!Sandugaciseurneştedinloc,cumânzuldupăea.Zuleihaiesedincurte.Negriciosulmerge înurma tuturor.Ridicăochii şivedepeuluciniştecranii

galbene, îngheţate: un cal îşi rânjeşte dinţii lungi şi rari, un taur îşi holbeazăorbitelenegrealeochilor,unberbecîşiîncovoaiecoarnelerăsucitecanişteşerpi.—Eclar,suntpăgânitotuşi!hotărăşteelşigrăbeştepasuldupăceilalţi.—Murtaza almeu o să te omoare!O să te omoare! Zuleihaaa! se aude în

urmalor.Mansurka-Scaiete rânjeşte.Zăvorăşteporţilepedinafară,bătândcublândeţe

în canaturile zdravene, ajustate bine (ba nu, zăvorul trebuie întărit!), şi pleacăgrăbitsprecasă–vreasăseculce.N-afostoglumă:cincisprezececurţi într-osingurănoapte.Încănuştiecălângăcasăstaulapândădoiindivizi–îlvorizbide gard, îi vor crăpa capul şi vor dispărea; el va rămâne să atârne de ulucinemişcat,înfiptîndouăseceri,cuochiisticloşiaţintiţicuuimirecătrecer…SaniaZuleihăi intră într-ocaravanălungă,alăturidealţi ţăranideschiaburiţi.

ŞuvoiulsescurgepeuliţaprincipalădinIulbaş,spremargineasatului.Eflancatde călăreţi înarmaţi cu puşti. Printre ei se află şi femeia pieptoasă, cu obrajiirumeni,întâlnitădimineaţaînpădure.—Ce,tovarăşeIgnatov,strigăeaveselă,uitându-selaZuleiha,emaiuşorsă

deschiabureştifemei?Fărăa-idaatenţie,Ignatovoiaînaintelatrap.Porţile casei bărbatului ei sunt tot mai departe, se fac mici, se pierd în

întunericul uliţei. Zuleiha întoarce capul şi le priveşte, le tot priveşte, n-areputeresă-şiiaochiidelaele.—Zuleihaaa!seaudedeacolo.Laferestre,deambelepărţialeuliţeisezărescchipurilepalidealevecinilor,

cuochiilargdeschişi.Iatăşimargineasatului.AuieşitdinIulbaş.—Zuleihaaa!abiamairăzbateglasul.Caravanasăniilorurcădealul.PâlculdecasedinIulbaşsevede-nzaretotmai

întunecat.—Zuleihaaa!îivuieştevântulînurechi.Zuleihaaa!Ea întoarcecapul.Depeculmeadealului,valeacare sedesfăşoarădedesubt

pare o faţă de masă albă, uriaşă, pe care mâna Atotputernicului a împrăştiatcopacii ca mărgelele şi drumurile ca panglicile şerpuite. Caravanadeschiaburiţilorseîntindecaoplasăsubţiredemătasepânălaorizont,deasupracăruiarăsaresolemnsoarelepurpuriu.

Note5.ToateversurilesuntdinimnulsocialistInternaţionala.6.ChipiumilitarcuclapetepentruurechipurtatdesoldaţiiruşiînRăzboiulCivilşiînaniidedupăel.A

fostnumitbudionovkadupăSemionMihailoviciBudionnîi(1883–1973),comandantmilitarsovietic.

ParteaadouaÎNCOTRO?

Ladrum

Frumoasăfemeie.Ignatovmergeînfrunteacaravanei.Larăstimpuriseopreşteşilasăconvoiul

s-o ia înainte,privindstăruitor fiecarepersoană: feţeleposacealeculacilordinsănii, soldaţii luide ispravă, îmbujoraţidefrig.Apoidă iarpintenicalului– îiplacesămeargăînfrunte.Săaibăînfaţaluidoarîntindereamare,ademenitoare,şivântul.Sestrăduieştesănuseuitelafemeie,caeasănucreadăcineştiece.Darcum

sănuteuiţi,cândareasemeneaforme,de-ţisarînochi?!Parcăn-arstapecal,cipe un tron.La fiecare pas se leagănă în şa, curbându-şi talia şi împingându-şiînainte pieptul strâns în cojocul alb, parcă dă din cap şi rosteşte: da, tovarăşeIgnatov,da,Vania,da…El se ridică în scări şi cercetează caravana, care trece pe lângă el, cumâna

pavăzălaochi,caşicumşii-arapăradesoare.Defaptîşiacoperăochii,care-ialunecăneascultătorispreNastasia.Aşaocheamă.Săniile alunecă, scârţâind pe zăpadă. Din când în când, caii fornăie, şi din

boturileloracoperitecubrumăiesnorişorideaburcoloraţiciudat.Unţărancuchipulfiorosşibarbaneagră, încâlcită îşimânăîndrăcit iapa.În

spate e soţia lui, înfofolită într-o broboadă până la sprâncene, ţinând în braţedouăboţuridepruncişi,înjur,oliotăpestriţădecopilaşi.„Văomor!“strigaseelcândveniserăsă-liadeacasă,repezindu-secufurcalaIgnatov.Abiacândi-auameninţatnevastaşicopiiicupuştiles-arăzgânditşis-acalmat.Nu,cufurcanu-ldovedeştipeIgnatov…Bătrânulmullahţinehăţurilestângaci,chiarşifărămănuşiledelână.Sevede

că toată viaţa lui n-a ţinut înmână cevamai greu decât o carte. Cârlionţii deblanădinşubaîmbrăcatăpentrudrumlucescînsoare.Cuoşubăcaastan-ajungipână la capăt, se gândeşte Ignatov cu nepăsare, ţi-o iau – fie la punctul derepartiţie,fieundeva,pedrum.N-aidecesătegăteştiaşa,doarnumergemlanuntă…Soţiamullahuluistăînspateleluicaobocceainformă,greoaie.Înmâiniţineominunedecuşcă,înfăşuratăîntr-opăturică:şi-aluatcueapisicapreferată.Tâmpita.Lui Ignatov nu-i prea arde să se uite la următoarea sanie. Cum ar veni: l-a

omorâtpeomşialăsat-opemuierefărăbărbatulei.Nuodatăs-aîntâmplat.Şinumaidinvinaţăranului,s-arepezitcutoporulasupraluicaturbat.Laînceputn-auvrutdecâtsă-lîntrebededrum…Totuşi,Ignatovnupoatescăpadesenzaţianeplăcută că i se strânge stomacul. Milă? E tare mărunţică femeia asta, e

plăpândă.Şiarechipulpalid,delicat,parcă-idehârtie.Elimpede:n-osăţinăladrum.Poatecubărbatu-săuarfirezistat,daraşa…Reiesecăel,Ignatov,nul-aucisnumaipesoţulei,cişipeea.Poftim,aînceputsă-ifiemilădeculaci.Când trece pe lângă el, femeiamărunţică ridică privirea.Măiculiţă, ce ochi

verziare!Calulbatedincopită,danseazăînloc.Ignatovserăsuceşteînşa,săseuitemaibine,darsaniaatrecutdeja.Înparteadinspatesevedeodungăneagră:urmaadâncădetoporlăsatăierideIgnatov.Priveşteurmaasta,darsimteînspatecumseapropiecalulroşcat,cucoama

lungă,pecareseapleacăsâniiplini,gatasăţâşneascădesubhaină,aiNastasiei,care cu fiecaremişcare a ei pare a strigadin toateputerile:Da,Vania, da, da,da…PuseseochiipeNastasiaîncădinvremeainstrucţiei.Noii recruţi se adunau de obicei dimineaţa în curte, chiar sub ferestrele lui:

douăzileascultaudiscursurimobilizatoareşiînvăţausămânuiascăpuşca,atreiazi o porneau cu certificatul în dinţi, sub comanda agentului pentru acţiunispecialealorganelorGPU,aflatînmisiune.Iarîndimineaţaurmătoareapăreaîncurteunaltgrup.Veneaumulţivoluntari,toţivoiausăsprijinecauzadreaptă.Seîntâmplasăfieşifemei,deşimultedintreeleseînscriauînmiliţie,nuseştiedece.Edrept,GPUetreabăserioasă,debărbat.S-o luăm pe Nastasia, de pildă. Cum a venit, toată activitatea din curte a

încetat. Recruţii au rămas cu ochii pironiţi la ea, cu gâturile întoarse, ca niştegăinimoarte,nu-lmaiascultaupeinstructordecâtcuoureche.Pânăseînmuiaşiel,transpirattot,întimpce-iexplicapărţilecomponentealepuştii(dinbiroulluiIgnatovsevedeabine).Aureuşitcumvasă-iînveţeceeradeînvăţat,autrimisgrupullalucruşiaurăsuflatuşuraţi.Daramintireafemeiifrumoasele-arămasînstomaccaunghemdegheaţădulce.Însearaaceea,Ignatovnus-aduslaIlona.Toţispuneaucăefatăfrumoasă–

nici prea tânără (o încercase deja viaţa, nu-şi ţinea nasul pe sus), nici preabătrână(eraîncăplăcutălavedere),eratrupeşă(aveaipecepunemâna),nuseuita decât în gura lui, nu se împăuna cu farmecele ei; în plus, avea o camerămare,dedoisprezecemetri, într-unapartament lacomun.Unapestealta,puteasă trăiascăcuea,darnuvoia.Defapt,ea îispusese:„Trăieştecumine,Ivan!“Darelşi-adatseamacănuvoia.Foindu-sepepatul taredincămin,elascultasforăitulvecinilordecamerăşi

medita laviaţă.N-ofichiaro ticăloşiesăsegândească laomuierenouăcândcea veche îşi face încă speranţe, îl aşteaptă, bate, pesemne, pernele să arateînfoiate?Nu,ahotărâtel,nu-ioticăloşie.De-aia-sdatesentimentele,casăse-aprindăomul.Dacănu-ssentimente,dacăs-austins,cesămaiţiicărbuniireci?

Ignatovn-afostniciodatăunmuieratic.Erachipeş,impunător,inteligent–deobiceifemeileseuitaudupăelşisestrăduiausă-iplacă.Elînsănusegrăbeasăseîncurcecunimenişinicinuseataşauşor.Dealtfel,femeilepecareleavuseseînviaţa lui– îieraruşinesărecunoască– leputeanumărapedegetelede laomână.Nu prea-i stătea gândul la asta. Se înrolase în 1918 înArmataRoşie şiavusese ce face: mai întâi Războiul Civil, apoi trebuie să-i potolească pebasmaci7 înAsiaCentrală…Probabil că şi-ar flutura şi acumsabiaprinmunţidacă n-ar fi fost Bakiev. Acesta devenise om important în Kazan la vremeaaceea; se transformasedinMişka, lunganul roşcovan, înTohtamîşMuradovici,unbărbatonorabil,cucapulmare,bineras,şicupince-nezauriuînbuzunaruldelapiept.Ela fostcelcare l-aaduspe Ignatov înTatarstanulnatal. Întoarce-te,Vania, i-aspus,amnevoiecudisperaresăamoameniimei,nupotfărătine.Aştiut, şiretul, cumsă-l ia. Ignatov a înghiţitmomeala şi a dat fuga acasă, să-şiajuteprietenul.AşaaînceputactivitatealuilaGPU,înKazan.Nuputeaspunecă-iinteresantă

(hârţogăraie de tot felul, adunări şi altele asemenea), dar măcar putea sărespire…Lascurt timp,a făcutcunoştinţăcuodactilografăde lasediuldepeBolşaia Prolomnaia. Avea umerii plini, lăsaţi, şi un nume trist – Ilona. Abiaacum, la treizeci şi ceva de ani, Ignatov a cunoscut pentru primadată bucuriaunei relaţii de lungădurată– se împliniserădejapatru lunide cândmergea laIlona.Nucăarfifostîndrăgostit,nu.Îifăceaplăceresăfiecuea,îieracomod,astada.Dardeiubit…Ignatovhabarnuaveacumsepoatesăiubeştiofemeie.Poţisăiubeştinumai

lucruri măreţe: Revoluţia, Partidul, Patria. Dar femeia? Cum să exprimi cuacelaşi cuvânt ce simţi faţă dedouă lucruri atât dediferite – săpui pe acelaşitaleralbalanţeiofemeieoarecareşiRevoluţia?Arfioprostie.PânăşiNastasia– are pe vino-ncoa’, e atrăgătoare, totuşi nu e decât o muiere. Să petreacă onoapte-douăcuea,şaselunicelmult,să-şi linişteascăbărbăţia,şigata,ajunge.Caredragoste?Aşa,niştesentimenteacolo,foculemoţiilor.Arde,eplăcut;cândse stinge, sufli în cenuşă şi-ţi vezi deviaţămai departe.De aceea, Ignatovnufoloseaniciodatăcuvântulaiubi–nuvoiasă-lprofaneze.Într-o dimineaţă, îl sună din senin Bakiev. Ai aşteptat destul o misiune

adevărată, prietene Vania, zice el. Te duci la ţară să te lupţi cu duşmaniirevoluţiei,aurămasîncămulţiacolo.LuiIgnatovi-asăritinimadebucurie:dinnoupecal,dinnoulaluptă!Is-audatînsubordinedoisoldaţidinArmataRoşieşiundetaşamentderecruţi.Iarprintreei,încojocalb,călarepeuncalroib–ea,ea,dragalui…Emânadestinului,nualta…ÎnaintedeplecareatrecutpelaIlonaşişi-aluatunrămas-bunrece.Simţindu-

i răceala din privire, ea a izbucnit în lacrimi: „Nu mă iubeşti, Ivan?“ El s-a

enervat,ascrâşnitdindinţi:„Deiubit,îiiubescmamelepecopii!“–şiaieşit.Iareadupăel: „Osă teaştept, Ivan,aşa să ştii!Osă teaştept!“ Într-uncuvânt, afăcutoscenă.CuNastasiaealtceva.Astan-osă-şifrângămâinileşin-osăofteze.Ştiedece

aunevoiebărbaţiidemuierişimuieriledebărbaţi…Trecepe lângăel: surâde larg,nu se ruşinează, îl priveştedirect înochi. Îşi

scoate cudinţii ascuţiţimănuşadinmânaplinuţă şi piaptănă coamacalului cudegetele,îndreptându-işuviţele.Omângâie.Ignatov simte cum îl trec deodată furnicături fierbinţi de la ceafă în jos, pe

omoplaţi,de-alungulşireispinării.Seuităîncruntatînaltăparte:nusecuvinecaunsoldatroşuînmisiunesăsegândeascălafemei.Ean-arecumsă-iscape.Şidăpintenicalului,trecândînfrunteacaravanei.Aumersmultăvreme.Vedeaucoadaaltorcoloanecaresetâraulafeldeîncet,

fără să contenească, pe dealurile nesfârşite a ceea ce fusese odată guberniaKazan, iaracumeraTatarstanulRoşu;mergeausprecapitalaKazan,construitădinpiatrăalbă.Carevazăreaprobabilşicoadacaravaneilor,darastaIgnatovnuaveadeundesăştie–nu-iplăceasăseuiteînapoi.Dincândîncândtreceauprinsate, şi ţăranii aduceaudin casă pâine şi o îndesau înmâinile deschiaburiţilor,careşedeauabătuţi însănii.Elnule interzicea: înfelulăstaaveausămănâncemaipuţinpesocotealastatuluilaKazan.Aumailăsatînurmăundeal(Ignatovrenunţasesălemainumere).Deodată,

în scârţâitul monoton al tălpilor de sanie, se aude strigătul puternic alnegriciosuluiProkopenko:„TovarăşeIgnatov!Veniţiaici!“Ignatovseîntoarce:panglicadreaptăacaravaneieruptălamijloc,catăiatăcu

un cuţit. Partea din faţă înaintează încet, cealaltă stă. Siluetele întunecate alecâtorva călăreţi se agită la locul rupturii, jucându-şi caii în loc şi agitându-şimâinile.Ignatovseapropie.Iatăcare-ipricina:saniafemeiimărunţelecuochiiverzi.

Iapaînhămatălaeastăcucapulplecatfoartejos,iarsubpânteculeistămânzulşisugegrăbitlaugerulmamei–isefăcusefoame.Nupotfidepăşiţi:drumuleîngust,nuîncapedecâtosanie.—Iapaeîngrevă!seplângesupăratProkopenko,ridicânddinsprâncene.Am

încercatîntoatefelurile…Trage din toate puterile de căpăstrul calului, dar acesta îşi scutură coama

fornăind:nuvreasăpornească.—Trebuiesăaşteptămpână-lhrăneşte,spuneîncetişorfemeiadinsanie.Hăţurileiseodihnescpegenunchi.—Deaşteptat,aştepţibărbatulacasă,îirăspundeaspruIgnatov.Noitrebuiesă

mergem.Sare jos din şa. Scoate din buzunarul mantalei nişte coji de pâine păstrate

pentrucalul lui,presăratecugranulemaridesaremurdară,şi i le întindeiepeiîncăpăţânate.Aceasta lemănâncă,plescăinddinbuzele-inegreşi strălucitoare.Aşa,aşa,uită-telamine…Elîimângâiebotullung,cufiredepărcenuşii,aspre.—Cumângâieriîmblânzeştişioiapă,îiziceNastasiaapropiindu-se–surâde

larg,isevădgropiţeledinobraji.Ignatovtragedecăpăstru:hai,dragamea!Iapamestecăşiultimacoajăşiîşi

lasăîncăpăţânatăcapulînpământ:nuvreau.— N-o urniţi acuma, se aude glasul tăcutului Slavuţki, care îşi scarpină

gânditorcicatricealungădepefaţă.Pânănu-lhrăneşte,nupleacă.—Carevasăzicănupleacă…Ignatovtragemaitare,apoismuceştescurtcăpăstrul.Iapanecheazăcujale,arătându-şidinţiigalbenişibătânddincopită.Mânzul

sugegrăbit,privindu-lpiezişpeIgnatovcuochişoriinegricaprunele.Acestaîşiia avânt şi pocneşte iapa cu palma pe crupă: dii! Iapa nechează şi mai tare,scuturădincap,darnusemişcă.Încăoloviturăpecrupă:dii,amzis!Dii,fir-aitu să fii! Caii din preajmă devin agitaţi, prind glas, se ridică pe picioareledindărăt.— Nu pleacă, repetă încăpăţânat Slavuţki. Poţi s-o omori în bătaie. Aşa-s

mamele…Numai taci odată, ofiţer idiot.De zece ani eşti înArmataRoşie şi încă nu

gândeşticanoi,sovieticii.—Se pare că trebuie să cedăm în faţa iepei, aşa-i, tovarăşe Ignatov? ridică

Nastasiadinsprâncene,mângâindcoamacaluluieicasă-lliniştească.Ignatovapucămânzuldecrupăşi-ltrage,încercândsă-ldesprindădelaugerul

iepei.Mânzul dădinpicioare ca o lăcustă şi sare subpântecul iepei peparteacealaltă.Ignatovseprăbuşeştepespateînzăpadă–mânzulcontinuăsămănânce.Nastasiarâdeînhohote,culcându-şisâniipegâtulcaluluiei.Slavuţkiîşiîntoarcecapulfâstâcit.Înjurând,Ignatovseridicăînpicioare,îşiscuturăzăpadadepecaschetă,depe

manta,depepantaloni.Facesemncumânasăniilorcareoluaserăînainte:—Staaai!Şicălăreţiipornescîngalopsprecapulconvoiului:Staaai!Pânălanoiordine

–pelocrepaaa-os!Ignatov îşi scoate budionovka, îşi şterge faţa roşie şi se răsteşte supărat la

Zuleiha:—Pânăşiiepelevoastresuntcontrarevoluţionare!Caravanaseodihneşte,aşteptândcamânzuldeolunăşijumătatesăsesature

delaptelemamei.Când pe câmpuri se lasă întunericul dens, mai rămâne o jumătate de zi de

merspânălaKazan.Suntnevoiţisăînnoptezeîncantonuldinapropiere.Preşedintelesovietuluideacolo,Denisov–unţăranmasiv,cuaerdemarinar

încercat–,i-aprimitcălduros,cubucuriechiar.—Văorganizezcazareacalacelmaibunhotel!Astoria!Banu,şimaibine,

Angleterre!le-apromisel,arătându-şidinţiimariîntr-unzâmbetlarg.Şideodată,cesăvezi–nişteoi începsăbehăieasurzitor, se îmbrâncesc, se

repedunalaaltacuurechile tremurându-le,daudinpicioarelenegre,subţirele.Bătând din palme, Denisov le goneşte pe toate în ţarc – dincolo de perdeaualungădepânzăcareîmparteloculîndouăjumătăţi.Unultimmieluşelzburdalnicnu se lasădus, bate zdravăndin copite înpodeauade lemn. În cele dinurmă,preşedintele îl apucă de lâna buclată şi-l aruncă alături de ceilalţi; se uitămulţumit în jur, mătură cu cizma căcărezele negre şi mirositoare, îşi desfaceprimitorbraţele(îngoluluşii,dungiledepetricoulluidemarinarstrălucesc):—Păicev-amspus?Ignatov ridică capul şi priveşte în jur. Flacăra puternică a lămpii cu gaz

lumineazătavanulînaltdelemn.Ferestreleînalteşiîngustefachorăînjuruluneicupole rotunde. Pe pereţii negri, acoperiţi cu smoală, se mai zăresc urmeleinscripţiilor arăbeşti. Se cască şi câteva nişe asemenea peşterilor, în care sedistingvagpătratedeschiselaculoare,urmealeliauhelordatejosnudemult.LaînceputIgnatovn-avrutsăînnoptezeînfostamoschee–ladracu’cuea,e

semnulobscurantismului.Iaracumsegândeşte:chiaraşa,decenu?Bine-afăcutDenisov.Decesăsteadegeabaclădireagoală?—Loculajungepentrutoţi,continuăsă-llaudepreşedintele,trăgândcearşaul

pestriţ.Oileînjumătateadestinatăfemeilor,oameniiînceadestinatăbărbaţilor.Rămăşiţăburgheză,fireşte.Darecomod–nusepoatenega!Maiîntâiamvrutsă scoatem perdeaua, apoi am hotărât s-o lăsăm.Aici, la noi, aproape că nu-isearăfărăoaspeţi.Moscheeafusesecedatărecentcolhozului.Nicichiarmirosulacrudecăcăreze

nu-iputeaalungaparfumulcaracteristic,păstratprincolţuri–decovoarevechi,decărţiprăfuite.La intrare se înghesuie deschiaburiţii îngheţaţi, privesc speriaţi perdeaua în

spatelecăreiabehăieşiseîmbrâncescoile.—Faceţi-văcomozi,cetăţenideschiaburiţi.Denisovdeschideuşiţasobeişipunecâtevalemnepefoc.—Şifemeiledelacolhozs-autemutlaînceputsăintreînjumătateadestinată

bărbaţilor,îişopteşteelluiIgnatov.Cică-ipăcat.S-auobişnuitpeurmă.

Mullahulîncojocintrăprimulînmoschee.Seducelanişaînaltăamihrabuluişiseaşazăîngenunchi.Câţivabărbaţiisealătură.Femeilerămânînghesuiteînprag.— Cetăţencelor! strigă vesel preşedintele de lângă sobă, şi flăcările aurii

strălucescînochiiluinegri.Uitaţi-vă,oilenusetem!Luaţiexempludelaele.Dedupăperdeaseaude,dreptrăspuns,unbehăitputernic.Mullahul se ridică în picioare. Se întoarce spre deportaţi şi îşi deschide

palmele într-ungest de invitaţie.Oamenii intră timid, răspândindu-sepe lângăpereţi.Aşezat pe un morman de lucruri aruncate într-un colţ, Prokopenko le

răscoleşte şi dă peste o carte, îi zgândăreşte cu unghia coperta frumoasă dinpânză,cuornamentedemetal–eatrasdecultură.—Cărţi vă rog să nu luaţi, îl observă preşedintele. Sunt tare bune la făcut

focul.—Nuneatingemdenimic.Ignatov se uită sever la Prokopenko, şi acesta azvârle cartea înapoi în

morman,dândindiferentdinumeri:număinteresacineştiece.—Auzi, împuternicitule–Denisovse întoarcecătre Ignatov–,da’ soldăţeii

ăştiaaităin-osăseînfruptedinoilacină?Decâteoritrececâteocaravanăcudeschiaburiţipe-aici,mătrezescdimineaţacuoilipsă.Dinianuarieîncoaceamrămascujumătatedeturmă.Adevăratîţizic.—Cumsepoate?Doarsuntbunurialecolhozului!— Bine, bine… Denisov zâmbeşte şi-l ameninţă în glumă pe Ignatov cu

degetul lui noduros, plin de bătături negre. Până la urmă, nu poţi să-isupraveghezipetoţi…Ignatovîlbateîmpăciuitorpeumăr:nuteteme,tovarăşe!Iateuită,îivenea

să-i zică: un fost marinar petersburghez (de la Marea Baltică!) şi muncitorleningrădean (fruntaş!), ajuns acum din proprie voinţă să lucreze la colhoz(romantic!),venitlachemareapartiduluisăridicesatulsovietic–într-uncuvânt,unulde-alnostrudintoatepuncteledevedere,şigândeşteatâtderăudespreailui…Nastasia se plimbă cu pas leneş prin moschee, cercetându-i pe deportaţii

înghesuiţi prin colţuri. Îşi scoate căciulamiţoasă de pe cap, şi coada grea, deculoarea spicelor îi cade pe spate până la călcâie. Femeile suspină adânc (înmoschee,înprezenţabărbaţilor,înprezenţamullahului,cucapuldescoperit!)şiacoperă cu palma ochii copiilor. Nastasia se apropie de soba fierbinte şi îşiaruncăşubapeea.Tunicaşi-oţineadunatăînfaldurisubsâniiridicaţi,legatăîntaliecuocenturălatăatâtdestrâns,încâtparecăstăsăplesnească.—Aiciosăpunemcopiii,spuneIgnatovfărăsăseuitelaea.„Iarmi-emilă?“

îivineînmintegândulcelrău.Darselinişteşteimediat:orfieicopiideculaci,dartotcopiisunt.—Of,osă-ngheţ!ofteazăeaveselşiîşiiaşuba.—Haisă-ţiaranjezunculcuşînfân,frumoaso,îifacecuochiulDenisov.În plânsete şi hărmălaie, copiii se aranjează cum pot pe soba mare: unii

deasupra,alţiialături.Mameleseculcăpepodeafăcânduncerclarg,binestrânsîn jurul lor. Ceilalţi îşi caută câte un locuşor de-a lungul pereţilor, pe cârpelearuncateprincolţuri,peresturiledebibliotecişilaviţe.Zuleihagăseşteunpeticdecovorpejumătatearsşiseaşazăpeel,rezemându-

secu spateledeperete.Gândurile îi sunt încăapăsătoare, încete, caaluatuldepâine.Ochii eivăd,dar caprintr-operdea.Urechile aud,dar cadindepărtare.Corpulisemişcă,respiră,darparcăn-arfialei.Toată ziua s-a gândit că prezicerea Strigoaicei se adeverise. Dar în ce fel

cumplit!Trei fărăştăi de foc– trei soldaţidinhoardele roşii –o scoseserădincasa bărbatului ei într-un car, şi bătrâna rămăsese acolo, cu fiul ei adorat. S-aîmplinitlucruldecareStrigoaicasebucuraşipecareşi-ldoreaatâtdemult.Osă-i treacă prin cap luiMansurka să-l înmormânteze peMurtaza lângă fiicelelor? Dar pe Strigoaică? Zuleiha nu se îndoia că bătrâna nu avea săsupravieţuiascămulttimpdupămoarteafiuluiei.AllahPreaînalt,facă-sevoiata.Pentruprimadatăînviaţăstăîntr-omoschee,bachiarînjumătateadestinată

bărbaţilor,aproapedemihrab.ProbabilcăşiastaedinvoiaCeluiAtotputernic.Bărbaţii îşi lăsau cu greu femeile să intre în moschee, şi asta numai la

sărbătorile mari: deUraza şi deKurban. În fiecare vineri, Murtaza, după ceasuda bine în baia de aburi, ieşea îmbujorat de acolo, cu barba pieptănată cugrijă,şiplecagrăbitlamoscheeadinIulbaşpentrurugăciuneamare,punându-şitichia de catifea verde pe creştetul atât de bine ras, încât căpăta un luciutrandafiriu. Jumătatea destinată femeilor – într-un colţ al moscheii, după uncearşaugros–eradeobiceipustievinerea.Mullah-hazretporunceabărbaţilorsătransmităconţinutuldiscuţiilordevinerifemeilorrămaselatreburilecasei,spreanuseabatedelacaleaceadreaptăşiaseîntăriîncredinţaadevărată.Murtazaîndeplinea ascultător porunca: după ce venea acasă, se aşeza pe laviţă, aşteptapânăcândînjumătateadecamerădestinatăfemeiisestingeazgomotulrâşniţeisauzdrăngănitulvaselorşiaruncaprinperdeamereuaceleaşicuvinte:„Amfostla moschee. L-am văzut pe mullah“. Zuleiha aştepta în fiecare vineri aceastăfrază,căcieaînsemnamultmaimultdecâtspuneaucuvinteleluateseparat:toateînlumeaastasuntlalocullor,ordinealucruriloreneclintită.Mâineevineri.Mâine,Murtazanuseducelamoschee.Zuleiha îlgăseştecuprivireapemullah-hazret, carecontinuasă se roagecu

faţaspremihrab.

— Oamenii de gardă să-şi ocupe posturile, ordonă Ignatov. Ceilalţi – laculcare.—Şidacănuvrem,tovarăşeIgnatov?Femeia cu sânii mari, care îşi descoperise capul cu atâta neruşinare în

moschee,luaseunbraţdefânşistăteaînpicioarecuelînmâini.—Deşteptareaeînzori,răspundeelsec,şiZuleihăi,fărăsăştiedece,îipare

binecăeatâtdeasprucomandantulcufemeianeruşinată.Femeia oftează zgomotos, ridicându-şi şi mai sus pieptul proeminent, şi

aruncăbraţuldefânpepodea,aproapedeZuleiha.Santineleleseaşazălaintrare,peobibliotecărăsturnată,şilamelebaionetelor

scânteiază vioaie în întuneric. „De cu seară pân’ ce zorii vor să vie,marinariisuntmereuladatorie!“rosteştepreşedintelecătreeiînlocderămas-bun,apoileureazănoaptebunădeportaţilorşioilor.Ignatovfaceunsemn,şi lampacugazîşiînghitemicalimbăportocalie,doarvârfulfitiluluimailicăreşteabiavizibilînbeznă.Zuleihapipăieînbuzunardupăpâine,rupeobucăţicăşiomestecă.— Unde ne duci, comisare? se aude în întuneric vocea sonoră, cântată a

mullahului.—Undev-atrimispartidul,acolovăduc,răspundelafeldetareIgnatov.—Şiundene-atrimispartidultău?—Întreabă-lpeatotştiutorulAllah,să-ţişopteascăellaureche.—N-osărezistetoţiladrum.Neducilamoarte,comisare.—Străduieşte-te să supravieţuieşti. Sau roagă-l peAllah să-ţi dea omoarte

rapidă,sănutechinuieşti.Deportaţii şuşotesc îngrijoraţi: Unde?Unde? –Oare în Siberia? – Păi unde

altundeva? Când trimit, acolo trimit. – O fi departe? – Doar a spusmullah-hazret:eatâtdedeparte,căn-osărezistămladrum.Allah!Măcarde-amajunge.–Aşa-i.Cineajungeosăsupravieţuiască…Santinelele îşi armează puştile înainte de culcare cu un zgomot metalic.

Murmurulvocilorsestinge.Căldurasobeiserăspândeşteînmoschee,pleoapelegrele de oboseală se închid, Zuleiha aţipeşte. Nevasta mullahului scoate dincuşcă iubita ei pisică cenuşie şi o hrăneşte dinmână, vărsând lacrimimari pespinareaeivărgatăşimoale.—Zuleihaaa! se aude glasul Strigoaicei din depărtare, parcă de sub podea.

Zuleihaaa!Vin,vin,mamă…Zuleihadeschideochii.Înjur,însemiîntunericuldens,abiastrăpunsdelumina

tremurândăa lămpii,dormdeportaţii.Focul trosneşte în sobă, cândşi când, în

fundulmoscheii,oilebehăiesomnoroase.Santinelelepicotesccupoftăsprijinitedeperete,cucapulînclinatpeumeriilăsaţi.Uf,is-apărut.Şideodată,foarteaproape,seaudeunfâşâitputernic.Oşoaptăsacadată–de

bărbat,oridefemeie?–, fierbinte,grăbită,poticnită,amestecatăcuorespiraţieritmică,sonoră:pebraţuldefân,undeierişi-afăcutculcuşulfemeianeruşinată,întunericul tremură, freamătă, gâfâie. Se mişcă – mai întâi încet, apoi mairepede, mai violent, mai intens. Nu mai e întuneric, sunt doar două trupuriînvăluite înumbră.Ceva tremură, răsuflăadânc,prelung.Şiun râs înăbuşitdefemeie:„Stai,turbatule,m-aiistovitdetot!“Glasulecunoscut:eae,neobrăzatacuobraji rumeni.Zuleihăi i separecă-ivede în întunericpărulblond, răsfirat,atârnându-igreu.Respirăuşurată,cuguradeschisălarg–caşicândnus-artemecăoaudecineva.Îşilasăcapulpepieptulcuiva,şiamândoisepotolesc,tac.Zuleiha îşi forţează ochii, încercând să vadă mai bine faţa bărbatului. Şi

reuşeştesădistingădoiochicareoprivescdinbeznă:seuitălaeademult,cuatenţie–eIgnatov.— Salahatdin! se aude deodată în adâncul moscheii un strigăt sfâşietor.

Bărbate!O lampă se aprinde brusc.Oamenii tresar, se uită în jur, un copil plânge în

somn,pisicamiaunăcălcatădingreşealădeocizmă.—Salahatdin!continuăsăţipenevastamullahului.Ignatov înjură, se eliberează din plasa părului de rusalcă al Nastasiei, îşi

încheie grăbit cureaua şi îşi trage dinmers cizmele. Dă fuga într-acolo, undedeportaţiisestrânseserăîntr-ogrămadăcompactă.Oameniifaccărare.Pejos,cucapulcăruntspremihrabşicupicioarelelungi

ieşindu-i de sub şuba miţoasă, zace mullah-hazret. Alături, în genunchi, cufruntea lipită de podea, hohoteşte nevasta lui trupeşă. Ochii deschişi aimullahuluis-austinsşiprivesc însus,pielea întinsăpepomeţişi ridurile,carecoboarădelanassprebărbie,facsă-iaparăpebuzeunzâmbetlivid,încremenit.Ignatov ridică privirea. Prin ferestruicile înguste pătrunde un firicel de luminăalbastră.Edimineaţă.—Toatălumeasăsepregătească,seadreseazăelchipurilorînlemnitedinjur.

Pornim.Şiseîndreaptăspreieşire.Nastasiaîlpetrececuprivireaşezândpeclaiadefân,îşiîmpleteştepărulîntr-o

coadăgroasăpărulrăvăşit.Pregătirile de drum au fost rapide. S-a hotărât ca trupul mullahului să fie

înmormântat acolo, la canton. Ignatov a insistat ca şuba s-o îmbrace nevastasecată de lacrimi a mullahului. Copiii au ajutat-o să prindă pisica speriată,

ascunsădupăsobă,şis-opunălalocîncuşcă.CândZuleihastădejapecapră,ţinândhăţurilepregătite–seaşteaptăordinul

depornire–,negriciosulseapropiedeea,uitându-se în toatepărţile,şiaruncăgrăbitînsaniecevagreu,alb,cârlionţat:unmieluşel.Îlacoperăcuunsacşiducedegetulnoduroslabuze:ssst…Întoatăcurteaseaudetare:Ladrum!Caiifornăie,gărzilestrigă.Şisăniilese

târăscafarădincurtecaunbancdepeştimarişiînceţi.PreşedinteleDenisovstăînpoartăzâmbitor,îipetrece.—Ei,frate,curaj!îispuneIgnatovprieteneşte,strângându-ipalmabătătorită,

catalpadeaspră.—Ascultă,Ignatov,ziceDenisovcoborândvocea,încruntându-sepreocupat.

Ce-arfisăridicămsteagulroşupemoschee?Ignatov se uită la turnul înalt al minaretului, înălţat spre cer cu vârful lui

ascuţit,pecarestăosemilunădetablăînchisălaculoare.—Osăsevadădedeparte,aprobăel.Frumos!—Totuşi,eoclădiredecult.Osăiasăunfeldesalatăamestecată.—Salatăe-ncapultău,ziceIgnatovbătându-şipegâtcalulcarejoacăînloc

nerăbdător.Ăsta-iunadevăratgrajd,bunpentrucolhoz.Aipriceput,fruntaşule?Denisovdădinmânăzâmbind:cumsănupricep?Ignatov lasă să treacă înainte ultimele sănii, îmbrăţişează cu privirea curtea

goalăşiporneşteînurmacaravanei,făcândomătuldimineţiisăscrâşneascăsubcopitelecalului.Când satul rămâne departe în urmă, Zuleiha îşi întoarce capul. În vârful

moscheiifluturăsteagulroşucafocul.Preşedintelesovietuluisătesc,Denisov,vamai lucra însat încă jumătatede

an.Spreprimăvară,elvaorganizacolhozulşivacreştesemnificativ,cusimţderăspundere,procentulcolectivizăriiînlocalitateaîncredinţatălui.Sevaluptacureligiadintoateputerile,aşacumluptapeMareaBaltică:în

timpul lunii sacre a Ramadanului va face propagandă organizând marşuri înjurul moscheii, îi va înfrunta singur pe trei slujitori ai cultului în dezbatereapublicăintitulată„Enecesarăreligiaînsocietateasovietică?“,vaadunaşivapunepefoctoatecărţiledinsatcareconţinCoranul.Încununarea carierei sale la ţară va fi procurarea tractorului Kommunar

pentru colhozul său – spre invidia tuturor satelor învecinate din canton, careîncănuaveaumaşini.TractorulvadevenicelmaipreţiosşimaiapăratobiectdingospodărialuiDenisov.Vaaveaoiniţiativăinovatoare:săschimbenumelesărbătorii păgâne Saban-tui – Sărbătoarea Plugului, care are loc în sateletătăreştilasfârşitulprimăverii–înTraktor-tui.Iniţiativaîivafisusţinutădecei

de la centru; la ceremonie va veni o delegaţie ŢIK8 tocmai de la Kazan şi oarmată de ziarişti. Sărbătoarea va fi ratată din cauza unei defecţiuni atractorului. Mai târziu se va lămuri că o bătrânică abîstai bine intenţionatădorisesă îmblânzeascăduhul tractorului şihrănisepe furişmotorulcucâtevaouăşiniştepâine,tocmaipricinastricăciunii.Nemulţumiţi,tovarăşiidelaŢIKşiziariştiivorplecalaKazancumâinilegoale,iarcarieraluiDenisovovaluaînjosvertiginos.Vafirechematdelaţarăşitrimisacasă.LaîntoarcerealaLeningrad,îşiva

găsicameradinlocuinţacomunăînţesatădeveciniiocupaţisăseînmulţeascăpestemăsură.Luptacruntăşiîndelungatăcuşefiidelaspaţiullocativîlvafaces-odeapebăutură,şidupăvreodoianivafiizgonitdincăminpentrualcoolism.În1933,cândsevorschimbabuletineledeidentitate,Denisov,capersoanăfărăacte şi beţiv inveterat, se va vedea dat afară din Leningrad – mai întâi lakilometrul101,apoilaUst-Ţîlma,iarapoişimaideparte,laDuşkacean,undeisevapierdeurmapentrutotdeaunaprintrecolineledinjurulBaikalului.

Note7.Contrarevoluţionarimusulmanicareauorganizatomişcarearmatădeopoziţieîmpotrivaconducerii

ţaristeşisovieticeîntreanii1916şi1923.8.ŢentralnîiIspolnitelnîiKomitet–ComitetulExecutivCentral.

Cafeaua

Cuinu-iplacecafeauaservităînceşcuţemicideporţelan?WolfKarlovici îşi ascunde faţa sub plapumă, continuând să simtă pe frunte

atingereafierbintearazeidesoare.Încădouăclipeşisevascula.Treburilenuaşteaptă.Curând, Grunia va da buzna cu zgomot în cabinet, străduindu-se să ţină

braţelebineîntinse,pecarestătavacuceşcuţaaburindă.Dimineaţa,numaicafeaşiobucăţicădeciocolată,fărămâncare,căîngreuneazăgândurileşimembrele.Elsevaridicaşivatragedraperiacuomişcarelargă,lăsândluminasoareluisăumple camera. Grunia îi va cerceta, sâcâindu-l, uniforma albastră care atârnăpregătităşivaîndepărtacugrijădepemânecăfiruldeprafinexistent(admiraţiaeitimidăpentruîmbrăcămintealuioficialădeprofesordevinecufiecareanmaiputernică).Şivaîncepeonouăzi:cursuri,examene,miidestudenţicuchipuriemoţionate…Wolf Karlovici aruncă energic plapuma pe jos, şi degetele de la picioare

bâjbâie după pielea netedă şi răcoroasă a papucilor. Draperia flutură zburândîntr-o parte, dezvăluind priveliştea cunoscută din copilărie. Bovindoul cu treiferestreînalteecaunuriaştripticcareprindeviaţăşiprincaresevădramurileteilor bătrâni, de mulţi ani la rând înverzite, înflorite, despuiate de frunze,acoperitecupromoroacăşiiarînflorite,oglindindu-seînlaculCiornoeOzero.Acumgeamurilesuntacoperitecudesenedelicatedegheaţă.Januar,cumar

fispustata,aruncându-şiprivireadearistocratpefereastrăînfiecaredimineaţă,capentruasalutaprieteneştelunadeiarnă.Înaintefuseseacolobiroultatăluisău,iarmiculWolfnuaveavoiesăintre.Se

furişacândnu-lvedeanimenişi,ţinându-sedefalduriledraperiei,îşiturteanasuldesticlareceşiadmiralacul.Acum lucrează el în birou. Preferă chiar să doarmă aici, pe divanul tare de

lângăvechiulsecreteraltatăluisău.Pemasăsuntpregătitetoculşihârtia–ideilebune vin de obicei noaptea. A uitat când a înnoptat ultima oară în dormitor.Probabilînaintederenovare.Renovarea o supraveghea Grunia, ca de altfel tot ce se petrecea în vechiul

apartament al profesorului. Multă, gălăgioasă, cu coada groasă cât braţul,împletită în jurul capului, şimâinile groase cât piciorul,Grunia intrase cu pasgreu de soldat în casa lui cu douăzeci de ani în urmă, iar Wolf Karlovicicapitulasepelocşiîiînmânasebucurosşidocilhăţurilemiciisalegospodării,caelsăsepoatăcufundaînîncântătoarealumetainicăacorpuluiomenesc.

ProfesorlaUniversitateadinKazanlaatreiageneraţie,WolfKarloviciLeibeerachirurgpractician.Practica luieravastă,oameniistăteau lacoadăcu lunilepentru o operaţie. De fiecare dată când trecea bisturiul peste pielea moale şigalbenăapacientului,simţeacumisestrângestomaculîntr-unghemrece:oaream dreptul? Bisturiul atingea pielea, şi răceala se transforma în căldură,răspândindu-i-seînmembre:nuamdreptulsănuîncerc.Şiîncerca:purtaunmicdialogînmintecuînvelişuldepiele,cumuşchiişicuţesuturileconjunctive,princareseapropiadeţintaoperaţiei,salutarespectuosorganeleinterne,şuşoteacuvasele de sânge. Vorbea cu corpul pacientului prin intermediul bisturiului. Şicorpul îi răspundea. Nu povestea nimănui despre dialogurile sale – văzut dinafară,puteapăreacăsuferădeoboalăpsihică.Wolf Karlovici mai avea un secret: îl emoţiona până peste poate misterul

naşteriiomului,pânăîlapucaufurnicăturileînvârfuldegetelor.Întinereţe,îmbătatdecursurilelegendaruluiprofesorFenomenov,voisechiar

sărămânăsălucrezelacatedradeobstetricăşiginecologie.Tatălluiîlfăcusesăse răzgândească („Să nu faci toată viaţa altceva decât să moşeşti ţărănci?“).TânărulWolfseresemnaseşiîşialeseseprofesianobilădechirurg–rămăseselacatedradechirurgie.Dupăceadevenitchirurg,cândpregăteaînamfiteatruldeanatomiecorpurile

nerevendicatedenimenialecerşetorilor sauprostituatelor luatede la secţiadepoliţiepepostdecadavrepentrudisecţie,găseauneoriînpânteculuneifemeiunmicfăt.Descoperireaîiprovocadefiecaredatăviiemoţii.Îlstrăfulgeragândulprostesc: dacă e viu animăluţul minuscul cu feţişoara boţită şi terminaţiilecaricaturaldemici?His locus est ubi mors gaudet succurrere vitae, suna inscripţia de pe

frontispiciulclădiriirotundeaamfiteatruluideanatomiedelauniversitate.„Aiciesteloculundemoarteaajutăcubucurieviaţa.“Chiaraşaera.Prunciinenăscuţidinpântecelebietelorfemeiînjunghiatedingeloziesauuciseînschimburiledefocuridintrebandiţitânjeausă-idezvăluieluiWolfKarlovicimicilelortaine–glasurile lor firave îi zumzăiau continuu în cap, şopteau, bolboroseau, uneoriţipau.Şielacedat.Înanul1900,lacumpănadintreveacuri,cândaveadouăzecişicincideani,afăcutprimaluioperaţiedecezariană.Lavremeaaceeaaveadejalaactivcâtevazecide inciziiabdominale, şiaceastăoperaţienouănuerapreacomplicată pentru el. Dar cu totul specială era emoţia care îl cuprindea dupăaceea:unaerasăscoţidinpântecotumoareînsângeratăşialunecoasă,apois-oazvârli într-otavă,şicutotulaltcevaerasăscoţiuncopilaşviu, tremurânddintotcorpul.Operaţiaadecursstrălucit.Apoiîncăuna,şiîncăuna.Faimatânăruluichirurg

„trimisdeDumnezeu“s-arăspânditcavântulpringuberniaKazan.Aşaatrăit:

se ocupa de chirurgie clinică pentru tatăl lui şi de ginecologie (un pic ruşinat,fărăs-oafişeze)pentruel.Apropo,cândaoperatultimaoară?WolfKarlovicirămânepegânduri.Parcă

nu demult, dar îi e greu să-şi amintească data exactă sau obiectul operaţiei.Muncadeprofesornecesităatâtaputereşitimp,încâtuneleevenimenteiseştergdinminte.Vatrebuis-oîntrebepeGrunia.WolfKarloviciiaostropitoaredepepervazşiîşiudăpalmierul.Estesingurul

lucru pe care Grunia nu are voie să-l facă în casă. Udatul florilor e un ritualspecial:profesorulse linişteştecândîşiudăpalmierul.Copaculuriaşcufrunzecărnoase,strălucitoare,aşezatînhârdăuldinlemndepepodea,areexactvârstalui.Înziuacândsenăscuse,cucincizecişicincideaniînurmă,tatălluisădiseunsâmbure înhârdăuşiuitasedeel, iardupăo lunădescoperisecuuimireunvlăstardrept şi robust.Palmierul acrescut şi s-a transformat încetul cu încetulîntr-uncopacînaltşiputernic–edrept,fărăsăfiînfloritvreodată.Înziuaîncarevaînflori,vafisărbătoarepentruWolfKarlovici.Uşasetrânteştecuzgomotdeperete,şiGruniadăbuznaînăuntrugălăgioasă

şinestăpânităcalocomotivazburândpeşine.„Bunădimineaţa“,rostescbuzeleeipline,datecuopomadădeunroşu-aprins.Aşadareodimineaţăbună.Lafelcaziuacareîncepe.Încăpereaseumpledemirosdecaşăcuceapă.Gruniapunepemargineameseitavadeargintcuceşcuţadeporţelan.— Te rog să le spui muncitorilor să-şi înceapă zarva mai târziu, zâmbeşte

rugător Wolf Karlovici, stând în picioare lângă palmier. Vreau să lucrez înlinişte.Gruniadăîntăceredincapulcucoafuraînaltă,aranjatădincozilegroasecât

parâmeledecorabie.—Cândosăse…WolfKarloviciatingegrijuliufrunzelenetedeşireci.Când

osăseterminerenovareaastafărăsfârşit?—Curând,răspundeGruniacuglasscăzut,îndreptându-sespreieşire.Numai

dureazămult.—Şimaieceva,Grunia…Easeopreşteînuşăşiseîntoarce.—Dumneataîţiaminteşticândamoperatultimaoară?Mi-aieşitdinminte…Gruniaîşiîncreţeştefrunteaîngustă.—Decevreţisăştiţi?WolfKarlovicisefacemicsubprivireaeiameninţătoare.—Număsimtbinecândnupotsă-miamintescdeunlucruatâtdesimpludin

biografiamea.—Măducsă-miamintesc, îiziceGruniadândhotărâtădincap, împungând

parcăaerul,şiiese.Prin uşa întredeschisă răzbat zăngănit de vase, voci supărate de femeie şi

plânsetedecopii.—Parcăamcerutlinişte!ducechinuitmânalafrunteWolfKarlovici.Grunia intră în bucătărie să ia mâncarea de dimineaţă pentru ea şi pentru

Stepan.Treiferestreimense,fărăstoruri.Niştefrânghiicurufeîmpartspaţiulîndouă triunghiuri inegale. Şase mese stau înşirate lângă pereţi. Pe mese, şaseprimusuri.Şasedulapuripântecoase. Înapartament sunt cu totul şaptecamere,darWolfKarlovicinuaremasalui.Prinurmarenuareniciprimusullui.La vederea Gruniei, femeile, care dezbăteau ceva cu aprindere, tac,

răspândindu-sepelalocurilelor.Seaudeomletacuivasfârâindîntigaie.Gruniaapucă frânghia cu rufe şi mută cearşafurile întinse cu grijă pe ea, făcându-learmonică.—V-amspusclar:sănuocupaţijumătateamea!rosteşteeaspretavan.— Azi n-ai rufe, răspunde una dintre femei cu mâinile-n şold şi mânecile

suflecate.Gruniaîşidesfaceîntăcereşorţulzdrenţuitdelabrâuşi-latârnăpefrânghia

eliberată:acumam!Apoidescuiebufetul,scoatepâineaşi-lîncuielaloc.Iadepeprimusuleicratiţacucaşăşiporneştespreieşire.Femeileopetreccuprivirea.Apaclocoteşteîncazanulcurufepuselafiert,şilaptelesfârâie,dândînfoc.Pecoridorullargeîntuneric:arzătoareledegaznumaifuncţioneazădevreo

zeceani.S-autotîngrămăditacolodulapurişicufere,n-aipeundesătreci.Aşa-iviaţa la comun: întuneric, strâmt şi miros de ceapă prăjită. Altfel era pevremuri…Gruniaîmpingeuşacuspatelevânjosşiintrăîncameraei.—Ce-aduratatâta?Stepan stă lamasă numai înmaiou şimeştereşte ceva cu şurubelniţa la un

lacătmarepentruhambar.Pemâiniarepetenegreşilucioasedeulei.—Zicecăvreasă-şiaducăamintecândaoperatultimaoară.Gruniapunecratiţapemasăşipriveştegânditoaredesenuldepefaţademasă.Stepan lasă jos şurubelniţa şi ia lacătul în mână. Clac! – şi arcul închide

lacătul cu un scrâşnet rapace. Apoi ia cheia de alături, o vâră în broască, orăsuceştecuunsunetmetalicplăcut,şilacătulsedeschideascultător.—Gata! zâmbeşte el dând la iveală şirul dinţilor rari, strâmbi, înnegriţi de

tutun.—Vreasă-şiaducăamintecândaoperatultimaoară,repetămaitareGrunia.

Cenefacemdacăosăvreasă-şiaminteascăşidealtele?—Crezică-iaşadesimplu?Avrut,şigata,şi-aamintit?Nuşi-aamintitzece

anişiacumavreacuoricepreţ?Stepanîşiştergemâiniledemaiou,frângepâineaşiîncepesămestece.—Deundesăştiueu?Gruniaiapoloniculşiaruncă-nfarfurieunboţdecaşăaburindă.—Cândaitrimisscrisoarea?Stepanmănâncăhrişcafierbinteculinguraplină,fărăsăsefrigă.—Atrecutdejaolună.—Înseamnăcăosăvinăcurând.Numaiavemmultdeaşteptat.Oameniiăia

auşieitreburiacolo,trebuiesă-şifacătimp.Stepanîşiscoatecudegetulmicunbobînfipt înfalcadesus,apoiîşişterge

mânadefaţademasă.—Treabanoastrăesănu-ilăsăm…Asta-i!Se ridicăde lamasă, scutură lacătulgreu înaerşi-latârnă încuiulde lângă

uşă.—După ce ei sigilează, hop şi tu! Pui lacătul pe uşă peste sigiliu.Dacă se

burzuluieştecareva,zicicăaşaţi-azisadministratorul.Gruniaşadepetaburetşidămăruntdincap,însemncăedeacord.—N-osăserăzgândeascăadministratorul?Ea se uită pe sub sprâncene la Stepan, cum se aşază din nou la masă şi

reîncepesămânuiascălingura;muşchiiumerilor,nişteridicăturirotunde,îijoacăsubpiele.—Nu te teme.El zâmbeşte larg, lăsând să sevadăhrişca rămasă în spaţiul

dintre dinţi. Cu mine n-ai a te teme! O să bei cafiele dimineaţa în cameraprofiesorului,dinceştileprofiesorului.Buzele ei cărnoase se deschid într-un zâmbet timid, apoi se strâng a

îngrijorare:—Totuşimi-emilădeel.Ceomafost…Stepan linge temeinic lingura. Apoi se apropie de Grunia pe la spate şi îşi

pune mâinile vânjoase pe umerii ei rotunzi. Pieptul plin tresaltă sub stambasubţire,uzată, şi se ridică încet, însoţitdeunoftatadânc,caaluatulcudrojdiepuspecuptor.—Decesă-ţifiemilă?îişopteşteelatingându-iurecheacubuzele.Afost,dar

s-aterminat.Mirosul luiStepaneputernic,bărbătesc, cu izdecaşă şideuleidemaşină.

Gruniaîşistrângedegetelepegenunchi,şiţesăturarochieisemototoleşte.—Tu ţi-ai făcut treaba.Vreme de douăzeci de ani…L-ai slujit. Uite că şi

acum:îidaisămănânce,săbea,îispeli.Atenţie:fărăplată.Sătegândeştic-ailucrat cândva pentru el. C-a fostmare grangure. Fără tine ar fimurit demultprofiesorultău.Aşacăsăzicămersicăe-nviaţă.

Palmele lui Stepan strâng ca o menghină umerii Gruniei. Se aude ceasulticăindpeperete.—Iar,peurmă,noidoiosăneextindem,uite-aşa.Vreisăneînghesuimtoată

viaţaîndouăcămăruţe?Ea închideochii şi îşi lipeşteurecheadebraţulputernic,păros.Degetele lui

alunecălabazagâtuluişimaideparte,spredecolteulrochiei.—Hai,Gruşenka!şopteşteelîncetişor.Hai,merişorulmeu…Soneria de la intrare sună strident.O dată – e pentru profesor.Ultima oară

venise cineva la el cu cinci-şase ani în urmă – un bătrânel slăbănog, aflat întreceredelaMoscovaspreSiberia(îlchemasepeprofesorsăpredealaTomsk,darLeiberefuzase).Gruniasare înpicioare.Ochiiei întâlnescprivireaîncordatăa luiStepan, îşi

ducemânalagură:eisăfie?Elîifacesemnsupăratcubărbia:deschide,cestai?!Ea aleargă pe coridor, încheindu-şi din fugă nasturii rochiei desfăcuţi la gât.SimteînspateprivireagreaaluiStepanlovind-oînceafăprinuşaîntredeschisă.Îşifacedelucruzdrăngănindîndelunglacăteleşi lanţurile,pânăcândînsfârşitdegetelesepotolescdin tremurat.Curespiraţia întretăiată,Grunia împingeuşagreadelaintrare.Ilonastăînpraglegănându-sepetocurilecuişiîndesându-şimaitarecăciula

peochi.Ceruşine,Doamne,ceruşine…Îi deschide uşa un munte de femeie. Suflă greu, înfricoşător, ca un balaur.

OchiimicicâtmărgeleleoprivescpeIlona.Femeiatace.—AmvenitlaprofesorulLeibe,spuneneajutoratăIlona.Muntele de femeie loveşte aerul cu bărbia, arătând spre o uşă albă în

semiîntunericulcoridorului.Darnuseclinteştedinloc–stănemişcată,blocândintrarea. Ilona îşi strânge la piept poşeta ca pe un scut şi, ameţită demirosulputernic de ceapă şi hrişcă al femeii, intră în apartament lipindu-se de perete.Vreasădisparăînspateleuşiialbe,darteribilapăzitoareapraguluipuneomânăînfaţaei,nelăsând-osătreacă.—Îlanunţeu,spuneeacuvocedebas,încărcatădeură,şiintrăîncameră.Ilonarămânesingurăînpenumbravestibulului.Undevadeparteînfaţaeisevededreptunghiulluminosalintrăriiînbucătărie,

deundemiroasearufeşiamâncare,seaudglasurifemeieşti,râsetedecopiişiţârâitul unei sonerii de bicicletă. De-a lungul coridorului abia se disting uşilecamerelor,cusolzidevopseaalbă,scorojită.Iloneiiseparecăîndosullorstăcinevaascuns.Şi,cânduşaprofesoruluisedeschideînsfârşitşivoceagroasăafemeiimasiveoinvităsăintre,ţâşneşteînăuntrucuouşurarerecunoscătoare.„Wolf Karlovici Leibe, prof. dr. în boli fem., o somitate!“ Însemnarea o

descoperise Ilona în jurnalul mamei sale, când îi strângea lucrurile dupăînmormântare.Cuvântul„somitate“erasubliniatdedouăori.Roşindpentrucăghicisedeceavusesemamaeinevoiede„prof.dr.înbolifem.“,adunaselaunlocfoilevolantealeblocnotesuluişi-lduseselamezanin.Şi-aadusamintedeelabiadupăcâţivaani,pecândsefoiacadeobiceifărăsomnînpat,încercândsăse liniştească după plecarea lui Ivan, chinuită de întrebări: de ce, până ladouăzecişicincideani,încăn-a…Cumsăformulezeastarămânândînlimitelebunei-cuviinţe?Prieteneleeicomsomolisteduceauoviaţăplină:seîndrăgosteau,aveauiubiţi

(comsomoliştişimembridepartid,saumăcarfruntaşiînproducţie),îischimbau,se căsătoreau şi se despărţeau, pierdeau şirul avorturilor. Unele chiar năşteaucopiimici,rozalii,careţipaucuglăscioarelelornesuferite.Ilonaobservadinafarăvâltoareavieţiilorşiintrigilelorîncurcate,înpauzele

în care nu lovea tastele bunei şi bătrânei ei Underwood, maşina de scris înspatelecăreiaseascundeacuiscusinţădeviaţadinbiroulmititel.Curtezaniaveapuţini,iarein-ocereaudesoţie.Cumpuţini?Erau,fireşte.Şi

o făceau fericită – cât şi cumputea fiecare. Ea sorbea cu sete, până la ultimapicătură,dinbucuriiledăruite.Darnu rămâneagravidă (cecuvânt îngrozitor!).Pânteculeieraunvasfărăfund,careprimeatotcesenimereafărăsădeanimiclumiiăsteia.MiliţianulFiodorciuk,unvoinicatrăgător–oacheş,cupărulbuclat,cuochiinegri,însuratfărăcaledeîntoarcere–,contabilulZeldovici,carecheliseşi încărunţise devreme şi căruia îi plăcea să doarmă cuibărit la pieptul ei,studentul la chimie cu nume de familie caraghios, Obida, şi cu semnele uneiveşniceipohondriipechip…Fărăsălaseniciourmă,toţiaceştiatrecuserăprinpatul ei de fier, cu globuri strălucitoare la căpătâi, şi prin viaţa ei. Şi asta n-oîngrijoracâtuşidepuţin.ApoiaapărutdinseninIvan.Vania.Cevântnebunescl-aadusînviaţaeiprăfuită,apăratăcustrăşniciedemaşina

de scris, pe bărbatul chipeş, înalt, lat în umeri, cu privire arogantă şi ţinutăseveră? Ilona s-a agăţat de el zdravăn, cu toată puterea degetelor ei palide,epuizatedebătăliilenesfârşitecutastele.Lacinematografrâdeaînhohote,dândcapul pe spate; roşind de ruşine, îmbrăca pentru plimbarea de seară bluza deşifon a mamei, transparentă la lumină puternică; noaptea se străduia să fiepasionalăşineobosită;i-acusutdoinasturilatunicăşichiaraînvăţatreţetadepapanaşiabunicii.Învâltoareauneicerterecente,eli-aaruncatînfaţăcâtevacuvinteneînţelese

despredragosteapentrucopii–afostcaşicumarfiplesnit-opestefaţă.Oaremilitarulsobru,cuochicenuşii,reci,vreacăldurauneifamilii,vreacopii?Aparatul de fotografiat almamei o privea neîndurător de pe comodă: nu te

lăsa! Ilona a căutat caietul aruncat în bezna prăfuită a subsolului, a găsit cudegetetremurânde,înteanculdefoiîngălbenite,adresadecareaveanevoieşis-aîndreptatcătre„prof.dr.înbolifem.“.Vaniavreacopii–eibine,osă-ifacă.Dacăpoate,fireşte.Doctorul,osomitateînprofesie,arfipututînatâţiaanisă-şiînchidăcabinetul,

să-şi schimbe adresa sau pur şi simplu să îmbătrânească şi să moară. Dar cefericireimensă,incredibilă!Locuiatotaici,păzitdeuncâineînlanţ–femeiacâtunmunte,cuprivireadeursoaicăflămândă.Acum Ilona stă timidă înmijlocul încăperii, cu capul plecat, iar excentricul

profesorsegrăbeştesă-iiasăînîntâmpinare.Poalelehalatuluideatlasîiflutură,părul buclat îi încadrează în semicerc, ca o aureolă, fruntea înaltă, lucioasă,continuăcugâtul la feldeneted.Seapleacă,atingându-icubuzelemâna,carepentruoclipăseînroşeşteputernicderuşine(degeteleIloneinufuseserăsărutatedenimeniniciodată,nicichiardeiubăreţulmiliţianFiodorciuk,cuatâtmaipuţincudezinvoltură,înprezenţaaltorpersoane).—Mulţumesc,Grunia,spuneprofesorulcuglascântat.Femeia-ursoaicăscoatedezamăgităunoftatdinpieptulvoluminos,seîntoarce

aleneşiîşicarătrupulgreoiafarădincameră.ProfesorulîiaratăIloneiamabil,cupalmauscăţivă,scaunulcupicioaredelemncurbateşibraţelăcuite,amintinddeecleruriledelacofetăriaGorzin9.Ilona,încăneîndrăznindsă-şiridicegeneleîngreunatedetuşnegru,seaşazăpemargineascaunuluitapiţatcuatlasînflorat.Cevamic,ascuţitoînţeapăsus,înpicior:uncui?Hotărăştesănu-ideaatenţieşisărabde.—Vă rog să-mi scuzaţi ţinutaneîngrijită, spuneprecipitatLeibe.Deobicei

primescdupă-amiaza.Daracum,căaţivenit– şimăbucur foartemult, sincermăbucur!–,săvorbimpuţindespre…mmm…problemadumneavoastră.Ceruşine,Doamne,ceruşine…Ilonaînghiteînsecşiridicăochii.Somitatea

se aşază comod la biroulmare, cumâinile pe catifeaua de un cenuşiu-deschiscarecăptuşeştetăblia.—Văascultcuceamaimareatenţie.Ochiialbaştri şi luminoşiaiprofesoruluioprivesccublândeţe.Halatuluşor

desfăcutlasăsăisevadăadânciturapieptului,dincarepornesccanişterazedesoare coastele subţiri. Ilona îşi coboară iar ochii în pământ.Unei somităţi i sepermit multe, chiar să aibă ciudăţenii, să-şi primească pacienţii într-o ţinutăextravagantă.—Ei?oîncurajeazăLeibe.—Trebuiesăfacuncopil,spuneeadintr-osuflare.Cuoricepreţ.Profesorul ia linguriţadeargintdepetavaaflatăpemasăşibategânditor în

ceaşcă–oceaşcădelicatădecafea,dinporţelanalbcalaptele,subţire,cupereţii

curbaţiarmoniosşimânerrăsucit.Sunetuleneaşteptatde înfundatşidebanal:zdrang-zdrang…zdrang-zdrang.—Decândvădoriţiacestlucru?— Nu foarte de mult… Puteam de mult… Adică teoretic… Şi practic, de

fapt…Ilonaseîncurcăşiîşilasăbărbiapevolanelefrumoscălcatedepepiept.Deşapteani.— Aşadar de şapte ani aveţi relaţii cu bărbaţi, dar nu aţi fost însărcinată

niciodată.Astaaţivrutsăspuneţi?Ilonaîşibagăşimaiadânccapulîntreumeri:da,chiarasta.Cuiulîndărătnic

dintapiţeriascaunuluiîiînţeapătarepiciorul.Îiefricăsăsemişte:dacăîşiruperochia?— Ei bine, pentru început trebuie să vă consult şi să vă completez fişa

medicală.Dupăaceeaîmivoidaseamadacăpotsăvăajut.Saumăcarsăîncercsăvăajut.—Suntgatasămăexaminaţi,şopteşteIlonaînvolaneledepepiept.—Dragamea,dareunusuntgata!râdeprofesorul.Undesăvăpun,pebiroul

ăsta?!Da,îmidesfăşorpracticaacasă,daracumapartamentulmeuserenovează.E îngrozitor, nu se mai termină odată! Sufrageria, camera de zi, dormitorul,biblioteca,cabinetuldeconsultaţii,anticamera–toatesuntocupatedemuncitoriiăştianesuferiţi,carefaczgomotcâteziuadelungă.Măîmpiedicăsăgândesc,sălucrez,sătrăiesc,laurmaurmei!Numi-amairămasdecâtsăfurcâtevaceasuriliniştite noaptea, când îşi întrerup vacarmul fără sfârşit. Sunt nevoit să lucreznoaptea,laluminalămpii,înpropriameacasă!Caşoarecii!Facesemncucapulsprefoaiadehârtiedinfaţalui.—Defapt,coşmarulăstasevasfârşicurând.Gruniami-apromiscănumai

ammultdeaşteptat.—Grunia?Ilonanupoateînţelegecesepetrece:profesorulrefuzăs-oajute?Cuiuli-apătrunsîncarneinsuportabildeadânc–parcăafostpusăpefrigare.—Grunialeştiepetoate.Profesoruliaceaşcadepemasă,oducelagurăşiîşi

linge buzele anticipând plăcerea. E îngerul meu păzitor, fără ea aş fi pierdut.Aflaţidelaeacândseterminănebuniaasta–pesteosăptămână,pesteolună–şiveniţiatunci.Complet epuizată de ruşine şi de neputinţa de a înţelege ceva, Ilona ridică

privirea.—Nupotsăaştept,domnuleprofesor.—Atunci…faceelungestlargcuceaşcaînaer,veniţilaminelaclinică.Am

consultaţiiacolojoia…sauvinerea…VăspuneGruniaexact.Ilonasaredepescaun(maidegrabădepecui)şisearuncăîngenunchiînfaţa

biroului.— Nu mă refuzaţi, domnule profesor! Ajutaţi-mă! Sunteţi ultima mea

speranţă!—Nu,nu! strigădeodatăLeibecuunglasneaşteptatde subţire.Eunuştiu

nimic!Gruniaştie!Duceţi-vălaGrunia!—Numaidumneavoastrămăputeţisalva!Sunteţiungeniu!Osomitate!Ilonase târăşte îngenunchisprebirou, îşi frângemâinile,seagaţăcuelede

tăblialui.Unvârtejalb-cenuşiuseridicădesubele,dândlaivealăcăptuşealadeunverdeintensascunsăsubstratuldepraf.Prafulacoperătotul:tăbliabiroului,instrumenteledescris,călimaradeschisă,cuomicăbaltădecernealăuscatăpefund,foaiadehârtiealbă,imaculatăşitoculcuvârfulruptaşezatpeea.Profesorul tresaresperiat, îşi ţineceaşcadecafea în faţă,parcăapărându-se.

Ceaşcaareocrăpăturămareşiecompletgoală.—Vărogsămăiertaţi,spuneIlonatârându-seînapoiîngenunchi.Soarele pătrunde prin desenele murdare de pe cele trei ferestre, şi aureola

părului vâlvoi din jurul cheliei profesorului se umple de o strălucire aurie. Elpuneceaşcapetavă,secalmează,respirănormal.Apoiseridicădelabirouşi,aruncând priviri speriate spre Ilona, ia în mâini stropitoarea mare de tablă.Firicele de apă curg din capătul perforat în hârdăul uriaş de lemn, din care seiţeşte un băţ noduros, cu nişte resturi rupte şi zbârlite de ramuri uscate –scheletulunuicopacmortdemult.— Iertaţi-mă, pentru numele lui Dumnezeu, iertaţi-mă! şopteşte Ilona

ridicându-sedingenunchişiscuturându-şirochia.Iertaţi-mă,iertaţi-mă…—Nu-iaşacăefrumos?zâmbeştestingheritprofesorultrecându-şidegetulcu

unghialungăşiruptăde-alungultulpiniizbârcite.Sedăînapoi,admirând-o.Mângâiecupalmaîntinsăfrunzeleinexistente.—Foartefrumos,spuneIlonaretrăgându-sespreuşă.—Văaşteptlaclinică.Leibeosalutădincap,fărăsă-şiiaochiidelapalmier.UşasedeschidecuosecundăînaintecaIlonas-oatingă.Înpragoîntâmpină

trupul uriaş alGruniei, care îi dă paltonul şi căciula.A tras cuurechea, îşi dăseamatânăra.—EadevăratcăprofesorulLeibeareconsultaţiilaclinicăjoia?întreabăeaîn

întunericulcoridorului.—WolfKarlovicin-amaiieşitdincameraluidezeceani,răspundeGrunia.Geniu.WolfKarlovici scuturădincap.Sesimtestânjenitde fiecaredatăcândaude

astfeldeepiteteentuziastedelapacienţişistudenţi.

Osomitate.Deundeşipânăunde!…Unbăieţelcarestăpemaluloceanului–aşasesimte

elînştiinţă.Şinusesfieştesărecunoascăastadelacatedră,uitându-seînochiilargdeschişiaistudenţilor.Numaidumneavoastrămăputeţisalva.Dinpăcate,niciastanu-iadevărat.Organismulpacientuluisesalveazăsingur.

Mediculnufacedecâtsă-lajute,să-iîndrepteforţeleîndirecţiapotrivită,uneorisă-lscapedeceedeprisos,inutil,depăşit.Mediculşipacientulstrăbatdrumulspreînsănătoşiremână-nmână,darrolulprincipal,hotărâtor,îljoacăîntotdeaunapacientul,dorinţa luidea trăi, forţeleorganismului său.Studenţiidinaniimaimari, care s-au familiarizat cu tainele farmaceuticii şi care au în spate câtevaoperaţiichirurgicalesimple,seîncumetăuneorisă-lcontrazică.Dragiideei,suntniştepuişoricăroranule-aucrescutîncăpenele…Dar n-o fi timpul să plece la universitate? Vizita fetei exaltate l-a scos din

rutinazilnică, şiWolfKarlovici şi-apierdutcalmul, s-azăpăcit.Lacât areaziprimulcurs?Depindeceziasăptămâniieste.Chiar,cezieste?Leibeseuitălaceas.Limbilestaunemişcatepecadran.Iahainadeprofesordepespătarul scaunuluişi îşidăseamacăestevechiul

halataltatei.Darunde-ofiuniforma?Aceeadinstofăgroasă,albastră,cunasturiimpresionanţi (pe fiecare îşi desface aripile un vultur aprig, cu două capete)?Aceeapepieptul căreia străluceşteun rombdin email alb ca zăpada– semnulprofesorilor de la Universitatea din Kazan? Aceea de pe care Gruniaîndepărteazăfireledeprafînfiecaredimineaţă?A,da,oduseselacurăţat.WolfKarlovici faceunpasspreuşă.Clanţanetedă i secuibăreştesupusă în

palmă.Oapasădecâtevaori,caşicumarstrângeprieteneştemânadealamă,apoiapasăscurtpeeaşipăşeşteînabisulnegrualcoridorului…Grunia freacăpână la istovirecucârpadevase fundularsal cratiţei, spuma

albăsfârâieşiseînnegreşteîncontactcufuningineagrasă.OdatăcuapariţialuiStepan,s-atrezitîneadorinţadeaspălavaselepânălefacecuratecaoglinda,aşa că oalele şi tigăile profesorului strălucesc ca niciodată în mâinile eiputernice,rănindu-ţiochii.Simte,împungând-oîntreomoplaţi,privirileneprietenoasealevecinelor.N-au

decâtsăseuite,târfele.Nuepreaiubită,pentrucăsecomportăcaşicumarfistăpâna apartamentului. Păi şi nu-i aşa? Chiar e stăpână. Aici fiecare perete,fiecare scândură de podea, fiecare plintă, fiecare înfloritură de pe uşile albesculptateîicunoaştemâinile–toatefuseserămăturate,curăţate,spălateşifrecatedeeadesutedeori.Când, în 1921, în apartamentul profesorului fuseseră aduşi chiriaşii, ea se

ţinuse tare: a adunat cu străşnicie lucrurile cele mai preţioase şi le-a cărat încamera ei (serviciile demasă şi de ceai, tacâmurile de argint, sfeşnicele grele,draperiiledecatifea–ce,erasălelasepemânavreuneiţărăncianalfabete?!);aocupat ceamai bunămasă din bucătărie şi celmaimare dulap de pe coridor,chiarşicămara.Într-osearăîntunecoasădetoamnăi-adusadministratoruluiunserviciudebirouuriaşcâtopernăşigreucaopiatră,dinargintculuciumat,pecareerascris„ProfesoruluiînştiinţealemedicineiW.K.Leibe,cuadâncrespectdinpartearectoruluiUniversităţiiImperialedinKazan,G.F.Dormidontov“–şinu i-apărut rău (cuadministratorii trebuiesă te împrieteneşti,pânăşiunprostştieasta).Şiaînceputsăaştepte.Profesorul, lavremeaaceeadeprimatseriosdeschimbărilepetrecute în ţară,

fusesefoarteafectatderăzboiulculegiunilecehe,apoicăzuseîndizgraţianoilorrectoriaiuniversităţii(seschimbaserămulţiînprimiianiaiRăzboiuluiCivil)şi-ifusese interzisă practica în clinică. Apoi, într-o dimineaţă, n-a mai ieşit dincameră.Nimeninui-asimţitlipsa.NumaiGrunia,cândi-aaduslamiculdejunceaşcacufierturadeierburipecareprofesorulseobişnuises-obeadimineaţaînloc de cafeaua obişnuită, l-a privit în ochii albaştri, netulburaţi de necazuripământene, cuprinşi de o bucurie ciudată, şi a oftat încetişor. La început s-asperiat.Apoiapriceput:însfârşitaveasăfiestăpânăpeapartament.Îi suporta cu stoicismpe chiriaşi, capenişteploşniţe.Pur şi simplunu ştia

cumsă-istârpească.Stepan,apărutînviaţaeicucâtevaluniînurmă,ştiacesălefacă.S-ahotărâtsăînceapăcuceeramaiuşor:cuprofesorul.Grunian-aşovăitmult.Sesăturasepânăpestecapsăaibăgrijădestăpânulpejumătatenebun.Îşidorea grozav să fie perişoara, merişorul, coacăza, câteodată chiar (iartă-mă,Doamne,suntpăcătoasă,măcăiesc…)cireşicaluiStepan.Şi iată că scrisoarea e deja scrisă şi pusă în cutia poştală (Grunia asudase

zdravăn,cauncal,scriinddupădictarealuiStepancuvintelelungişicomplicatealcărorsensnu-lînţelegea:burghez–cu„s“sau„z“?–,german–cu„ge“sau„dje“?–,spion–cuun„i“saucudoi?–,contrarevoluţie–într-uncuvântsauîndouă?).DacăStepanaredreptate,vorvenicurândsăeliberezebiroulcuceletreiferestreciudate,dândsprevechiulparc,cupodelelemirosindacearăşimobilagrea din lemnde nuc. Să-l elibereze pentruGrunia, care îşi aşteaptă rândul lafericire după zece ani lungi cât o zi de post. Şi-apoi – cum zicea Stepan azi-dimineaţă?–n-osăseînghesuieveşnicîndouăcamere…Gruniaclăteştecratiţaînlighean.Înbucătăriesefacedeodatăliniştedeplină.

Înprezenţaei,vecinelenuvorbesc,doarîşiaruncăpriviri.Daracumlinişteadinspatele ei e apăsătoare, neobişnuit de grea. O supă a nu ştiu cui gâlgâiezgomotos,parcăseîneacă.

Gruniaseîntoarce.În bucătăria comună se află profesorul Leibe. Fetiţa unei vecine, care li se

încurcamereuprintrepicioarepetricicletaeicromată,apasăsperiatăpesonerie–rrring!–şiîntreabăînlinişteaabsolută:—Mamă,cine-iăsta?Femeileîncremenesc–carecupoloniculînmână,carecufieruldecălcat,care

cu cârpa de şters. Îl privesc cu ochii holbaţi peLeibe, dar el se uită numai laGrunia.—Undeeuniformameadeprofesor?întreabăcuglassubţiatdeemoţie.Mânaeistrângecârpa,şispumadesăpunisescurgeprintredegete,picurând

cuzgomotînlighean.—Undeeuniformameadeprofesor?Grunia,pedumneatateîntreb.—Haideţis-ocăutămîncameradumneavoastră,domnuleprofesor,spuneea

cuvocearăguşitădintr-odată.Sămergemîncameră.—Acoloamcăutat-odeja,seîncăpăţâneazăLeibe.Dă-miimediatuniforma!

Suntînîntârziere.Vecinele cercetează cu ochii măriţi de curiozitate silueta plăpândă a

profesorului,îşimutăpriviriledelaGrunialael.Sepoateoareuna ca asta: nu şi-a adus aminte timpde zece ani, şi acum…

Tocmai acum, când ei trebuie să sosească dintr-o zi în alta… Să nu-i fie datGrunieisăbeacafeadinceştileprofesorului,ah,sănubea…N-osă-imaifiedefolosluiStepanaşa,cuosingurăcămăruţăînmuşuroiulînghesuitlacomun,cineştie…Îiîngheaţădegetelegroase,acoperitecuspumaalbă,careseîmprăştieînaer.—Aşadar,îmidaiuniforma?Subprivirileatentealevecinelor,easeurcăpeuntaburetşiscoatedindebara

un geamantan uriaş din placaj. Scotoceşte în el şi găseşte la fund uniformamototolită,ciupităpealocuridemoliişialbădepraf.Leibe râde bucuros şi o îmbracă, omângâie duios. Cusătura de pemânecă

plesneşte,sedesfaceîncet,lăsândsăsevadăaţaînzigzag.Unnastureînnegritserupeşisarecuzgomotîntr-uncolţalpodelei.—Ştiameucăaidus-olacurăţat,zâmbeştemulţumitprofesorul,îndreptându-

şirombulstrâmbdepepiept,şiserăsuceştepecălcâie.—Undevăduceţi?îlîntreabăGruniacuglaspierit,presimţindocatastrofă.—Launiversitate,lacurs,ridicăelmiratdinumerişiieselipăindcupapucii.—Măcarsăseîncalţe,îşirecapătăînsfârşitdarulvorbiriiunadintrevecine.

Osărăcească…Din fericire,WolfKarlovicin-a reuşit să răcească.L-au luat chiarunminut

mai târziu – chiar acolo, la intrare, sub ochii a jumătate dintre chiriaşi, carepriveaupeferestrecumiese-nlumevecinullorciudat.Abiaîncepusesăcoboareînfugătreptele–picioareleparcă-izburau,uşor,tinereşte–,şi înîntâmpinarealui,peaceleaşitrepte,urcauînfugăaltepicioare,încizmenegrelustruite.—WolfKarloviciLeibe?l-auîntrebat.—Da!arăspunselmândru.Peminemăcăutaţi?Delauniversitate?—Deacolo,l-auliniştitei.Sămergemlamaşină.—Decândau început să trimitămaşini atâtde luxoasedupăprofesori? s-a

minunatWolfKarlovici,aşezându-sepebanchetadinspateşipipăindcuuimirecopilăreascăpieleaeimoale.Deoparte şi de alta s-au aşezat nişte bărbaţi înuniformă, înghesuindu-l cu

umerii lor tari. Leibe zâmbea, tot încercând să-şi eliberezemâinile. PortiereleFordului negru s-au trântit, şi profesorul i-a făcut bucuros semn cu mânaşoferului:sămergem!În aceeaşi clipă în care duba care-l ducea pe Wolf Karlovici, împroşcând

zăpada de sub roţi în semn de rămas-bun, dispărea după colţ, în uşa fostuluibiroualprofesorului îşi înfigeacolţii lacătulgreu.Vârându-şi înbuzunarsticlaburduhănoasă, închisă la culoare, pregătită demult, Stepan s-a dus laadministrator.Gruniai-aîmbrăţişatcupriviredeţarinăpeveciniiîngrămădiţiînfaţauşiiînchise(voiausăpunămânapemobileleprofesorului,şacalii!)şi,fărăsărosteascăovorbă,aplecatlaeaîncameră.ProfesorulLeibevafidusînapropiere–directînclădireadirecţieiregionale

aGPU.Vremededouăsăptămâni,anchetatorulButîlkinîlvahărţuipespionulgermancareofăceaatâtdebinepeprostul,darînceledinurmăvarenunţaşivahotărîsă-l trimitălaspitaluldepsihiatriedinArskoe–săselămureascăeidacăseprefacesauchiareidiot.Darnuvaapuca.Lamijloculluifebruarie1930,ŢIKşiCHK10aleRASSTătarevoradoptaun

decretprivind„LichidareaclaseiculacilorînRepublicaTătară“.Osăptămânămaitârziu,laoconsfătuireŢIKsevaajungelaconcluziacăritmulcolectivizăriişideschiabuririiînrepublicăesteîngrijorătordescăzut.Şicumvadelasine,fărăştireaconducătorilordepartidşiaişefilorGPU,se

valuahotărâreacaopartedintremusafiriidirecţieiregionaleaGPU,carenusunt neapărat utili pentru anchetă, să fie trecuţi la culaci.Dosarele lor vor fifăcutesădispară,sevorprăfuiprindulapurişiseifuri,vorfipusepefoc.Iareivor fi mutaţi din celulele individuale şi izolatoarele de arest preventiv încazematele pline cu ţărani deschiaburiţi, folosite drept închisoare de tranzitpentrudeportaţi.Şi,lamijloculluimartie,TatariaRoşievaieşiatreiapeţarăcaritmalcolectivizării.

VaajungeînlegendaracasădetranzitşiWolfKarloviciLeibe.Nusevamiradeloc,maidegrabăsevabucura–înzeceaniderecluziuneîncepusesă-ifiedordeoameni.Îlvaneliniştivagosingurăîntrebare:ofitotulînordinecuGrunia?DarviaţaGrunieisevaschimbaînbine.Dimineaţavabeacafeadinceştile

profesorului.Edrept,ceştilesevordovediextremdeincomode–micişifragile,unchin,nualta.Dupăunan,Stepanvamaieliberapentrueiocameră,iardupădoi,direcţiaregionalăaOGPUsevamutalaCiornoeOzero,încasaînvecinată.Stepanvacumpănipuţinlucrurileşisevaducesălucrezeacolo.Vaavansaîncarieră şi, foarte curând,nu vamai fi nevoie să elibereze încăo camerăprinmetoda obişnuită: vor primi un luxos apartament numai pentru ei pe stradaPocitamskaia.Ajunsăstăpânăabsolutăînnoulapartamentmareşigol,Gruniasevaplictisi:

nuvaaveacucinesăsecerte,Stepanvafizişinoaptelaslujbă.Deaceea,cândva rămâne însărcinată, la patruzeci şi şase de ani, Grunia va hotărî să ducăsarcinapânălasfârşit.Vamurilanaştere;mediciidelaspitaluluniversitarvorridicadinumerioftând:uncazpreacomplicat.

Note9.CofetăriecunoscutăînKazanlasfârşitulsecoluluialXIX-leaşiînceputulsecoluluiXX.10.SovetNarodnîhKommisarov–ConsiliulComisarilorPoporului,denumireaguvernuluisovieticpână

în1946.

Kazan

Botulpărosîşidezveleştedinţiigalbenişiurlă,frământându-şibuzeleîntoarsepedos.Zuleihaapucămai strânshăţurile.Allahsaklasîn, cecreaturăa iaduluimaieşiasta?—Ocămilă!strigăcinevadinspate.Ocămilăadevărată!Legănându-şiîntrecocoaşestăpânulîmbrăcatîntr-ociîbavătuită,viucolorată,

ciudatul animal trece încet pe lângă ea, lăsând în urmă un miros puternic demirodenii.Săniilestrăbatstradacentrală.Caravanastrângerândurile–căruţelemerg una după alta în şir compact. Casele de piatră – albastre, roz, albe –seamănăcunişteuriaşecutiisculptate.Acoperişurilefiesuntplinedeturnuleţe,unulmaimicdecâtaltul, fieaudinlocîn locgiruetecufloridetablă,fiesuntacoperitecusolzimulticoloride ţiglă,cescânteiazăprintrepeticeledezăpadă.Bucle complicate încadrează frontoanele, iar strada freamătă sub tălpile unorbărbaţişifemeipejumătatedezbrăcaţi(Allah,ceruşine!),purtândcoşurigrelepeumeriimusculoşi.Gardurilesuntadevăratedanteledinfierforjat.Kazan.Domnişoareîncălţatecubotinecutoc(cumdenucaddepeele?),soldaţi în

mantalecenuşii(exactcamantauamilitaruluidinhoardaroşie,Ignatov),slujbaşizgribuliţiînpaltoanepeticite,vânzătoaredepiroşticupâslariuriaşi(şicemiros,cemirosminunat…),dădacetrupeşecucopiiiînfăşuraţiînşaluri,aşezateînsăniidelemn…Înmâini–bastoane,portofele,tuburipentruhârtii,poşete,buchetedeflori,torturi…Vântulsmulgeteanculdepartituridinmâinileunuitânărochelaristslăbuţşile

aruncăpebotulvaciicuochiitrişti,mânatădeunţărannumaipieleşios.Un tractor uriaş trece duduind cu cele şase roţi grele, trăgând după el un

clopotcrăpat,înjurulcăruiaesteînfăşuratăcaunşarpeopânzăroşieculozinca:„Săfacemdinclopotetractoare!“Zăpadamurdarădepedrumexplodeazăînfântâniarteziene–basubcopitele

cailorregimentuluidemiliţieînmarş,basubroţileautomobilelornegrecevinînvitezădinsensopus.Un tramvai roşu ca focul zboară cu zgomot asurzitor, barele de alamă

strălucesc de-ţi ia ochii; prin ferestrele fără geamuri se zăresc ciorchini deoameni.Dintr-un gang ţâşneşte un stol de copii vagabonzi şi se agaţă de barăţipânddintoţirărunchii.Furios,vatmanullearatăpumnul,iardinparteaopusăastrăziiunmiliţianaleargăfluierându-i.Zuleiha îşimijeşteochii.Casemulte,oamenimulţi.Gălăgie,culorivii, ritm

trepidant,mirosuri.Ede înţeles,doarecapitala.Kazanul îşidezvăluiegeneroscomorileochiloruluiţiaideportaţilor,nelăsându-letimpsă-şivinăînfire.Vârfulascuţit, alb-roşu,albisericiiSfântaVarvaraarată triumfător, fereastra

clopotniţei epărăsită, deasupra intrării scrie cuvopseagalbenă: „Îi salutămpelucrătorii Primului parc de tramvaie!“ Fosta casă a guvernatorului, unde s-ainstalatspitalulTBC,eîmpodobităcauntort.PepatinoaruldepeCiornoeOzerorăsună glasuri de copii. Se zăresc albe coloanele clădirii care adăposteşteUniversitateadinKazan,fiecareegroasăcâtunstejardeosutădeani.Turnurileascuţitealecetăţiiaratăcanişteornamentedezahăr.Dincadranul

rotund de pe turnul Spasski, în locul orologiului, un chip sever o priveşte peZuleiha; are ochii închişi pe jumătate, căutătura lor pe sub sprâncene escrutătoare,aducecuprivireavulturului,mustaţaemare,răsucită.Cineofi?Nuseamănăcudumnezeul creştin (Zuleiha l-avăzutodată într-opoză, i l-a arătatmullah-hazret).Deodată se aude un strigăt: „Am ajuns!“ Cum? Unde au ajuns? Zuleiha

priveştedescumpănităînjur.Înfaţaeiapareoclădirescundă,deunalbmurdar,cugeamurimici,pătrate,ziduriterminatecuţepuşedefierşiungarddepiatrădetreiorimaiînaltdejurîmprejur.—Hai,dă-tejos,ochi-verzi!îşi încreţeşteobrajii într-unzâmbetnegriciosul,

făcându-icuochiulşiaruncândoprivirelamieluldesubsaciidinsanie,săvadădacărămăseseîntreg.Zuleiha strânge la piept bocceaua cu lucruri şi sare jos. Baionetele se

îndreaptă spre ea – un coridor viu din soldaţi tineri o conduce către o uşiţămetalică,largdeschisă.Peaici,aşadar.NegriciosuloapucădecăpăstrupeSandugaci,şiaceastanecheazăasurzitor,

zbătându-seînmâinilestrăinului.Zuleihadădrumulbocceleişiserepedelacal,lipindu-şifaţadebotuldrag.—Interzis!audeunstrigătalarmatşisimteînspinarecevaascuţit–lamaunei

baionete.—Bine, fie!zicezâmbindnegriciosul.Las-osă-şi ia rămas-bun.Ţise face

milă,sauce?—Numărpânălatrei!răsunăsecvoceaalarmată.Unu!Sandugacimiroaseasudoaresănătoasă,afân,agrâu,alapte–a„acasă“.Se

lipeştede stăpâna lui, suflăbucuroasă şiumezealacaldăanărilordelicate i seaşazăpeobraz.Zuleihabagămânaînbuzunarşiscoatezahărulotrăvit.Bucatamareşigreaîiatârnăînpalmăcaopiatră.Detoates-aîngrijitMurtaza;deşieduspelumeacealaltă,îşiîndrumătotuşicugândulnevastacredincioasă.—Doi!ZuleihaîşidesfacepalmatranspiratăşioapropiedebotulluiSandugaci.Iapa

dădincapbucuroasăşirecunoscătoare.Mânzulţâşneştedesubpicioareleei.Oîmpingepemaică-sa şi, întinzându-şicupoftăgâtul lung, fornăie,plescăiedinbuzeleîntinseşisegrăbeştesăapucedelicatesa.—Trei!Baionetao împungedureros întreomoplaţi.Zuleihastrângedegeteleşibagă

zahărulînbuzunar.ScoatedincelălaltbuzunarofărâmădeturtăşiovârăîntrebuzeleîntinsealeluiSandugacişialemânzului.Iartă-mă,Murtaza,cănu ţi-amîndeplinitporunca.N-amputut.Pentruprima

datăînviaţănute-amascultat.ÎnspateseaudevoceanemulţumităaluiIgnatov:—Care-itreaba?Deceîntârzie?Zuleiha îşi ia bocceaua de jos şi pătrunde prin uşa deschisă.Merge cu paşi

mărunţi mult timp prin curtea îngheţată, lipsită de vegetaţie, apoi printr-uncoridor îngust, în urma unui soldat mic de statură, stângaci, care lumineazăpereţiidepiatrăaccidentaţicuolampăînnegritădefuningine,depecarepicurăumezeala.Unaltultropăieînspatecucizmelepingelite.Zuleihaîşiscuturăînfioratăumerii.Aicişifrigulespecial:pătrunzător,jilav,

lipicios.Dinspateleuşilorgrele,cuferestruicizăbrelite,seaudglasuriînrusă,întătară,înlimbamari,înciuvaşă;cântece,înjurături,plânsetedecopii…—Puţinăapă,şefule!Ni-isete…—Cerinsistent–banu,pretind–sămisedeaunavocat!Judecatasovietică

trebuie…—Vreauomuiere,comandante.Ad-oaici,cezici?—Vărogdinsuflet:număruldetelefonedoi,treizecişicinci.Doaratât:din

partealuiPavluşaSemionîci…— Mi-am amintit! Mi-am amintit tot! Chemaţi-l pe anchetatorul Ivaşov!

Spuneţi-iaşa:Sidorciuksemneazămărturisirea…—Săardeţiînfoculgheeneipânălasfârşitulveacurilor…—Văimplor,oaspirină!Copilularefebră…— Pe Deribasovskaia s-a deschis o berărie-e-e, şi adunatu-s-au fârtaţii în

hoţie-e-e…—Daţi-midrumul,porcidecâine!Nemernicilor!Canaliilor!Aaaa…Ouşă scârţâie greoaie, se deschide în lături. Soldatulmic de statură îi face

semn cu capul: aici. Zuleiha păşeşte în bezna de cerneală, inhalând mirosultrupurilornespălatedemult, şi fierul rece al uşii o loveşte în spate.Departeacealaltă zăngăne lacătul. Ea aşteaptă să i se obişnuiască ochii cu întunericul,ascultând respiraţia mulţimii de guri. Prin pătratul zăbrelit al ferestruicii seprelingeoluminăpalidă;Zuleihaîncepesădistingăsiluetele.Priciurilepedouănivelurisuntticsitedeoameni.Stauuniipeunfeldecufere,

pegrămezidecârpesaudirectpepodea.Suntatâtdemulţi,căn-aipeundesăpăşeşti.Unulsescarpinăcuzgomot,altulsforăie,altulvorbeştecuglasscăzut.Omamăîispuneînşoaptăcopiluluieiopoveste.Într-uncolţ,cinevamurmură:„Doamne Isuse, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii!“ „Auzu billiahi min aşaitaniarradjim“,seaudedinaltcolţ.Nimeni nu-i dă atenţie Zuleihăi. Ea înaintează străduindu-se să nu calce pe

mânasaupepiciorulcuiva.Ajungelaprici,seopreşteneştiindundesăseaşeze:spinări, burţi, capete se înghesuieunele într-altele, parcă înmaimulte straturi.Deodată, cineva (nu-ţi puteai da seamadacă era bărbat sau femeie) se dă la oparte eliberând o palmă de loc pe prici. Zuleiha se aşază şi şopteşterecunoscătoare în întuneric „mulţumesc“. Omul se întoarce cu faţa – bucleluminoaseînjurulfrunţiiînalte,nasulascuţit–şi-icomunicăpeuntonocrotitor:—Osăcersăvisedealenjeriecuratăşiîncălţămintedeschimb.Zuleihaaprobădincapcuînsufleţire.Dupăvoce,omuleînvârstă,respectabil.

Cineştiecare-sregulilepe-aici…—Nuştiţicumvaundeneduc,aga?întreabăearespectuos.—Mâinesăveniţi laminepentruoprimăconsultaţie,continuăbărbatul.Pe

stomaculgol.Zuleihanuştiece-iaiaprimăconsultaţie,daraprobăiardincap,pentruorice

eventualitate.O roade stomacul – n-amaimâncat de ieri. Scoate din buzunarrestul de turtă. Ciudatul ei vecin adulmecă zgomotos aerul cu nările, întoarcecapulşiîşipironeşteochiipepâine.Earupeobucăţicăînjumătateşi-iîntindeoparte.Vecinulbagăiutedumicatulîngurăşi-lînghiteaproapepenemestecate.—Neapăratpestomaculgol!mormăieelameninţător,ţinândfirimiturilegata

să-icadădingură.Înfelulacesta,rămăşiţadeturtăuscatăapusbazeleuneiprieteniineobişnuite.

Zuleiha şiWolfKarlovici Leibe au devenit, oricât ar fi de ciudat, tovarăşi deconversaţie.Dincândîncând,înmomenteleîncaremaiaveacâteolicăriredeluciditate, el vorbea, presărându-şi discursul cu termeni medicali fără nici olegătură între ei, îşi amintea şi lămureadiagnostice ale foştilorpacienţi, puneaîntrebări profesionale care nu aşteptau răspuns; ea îl asculta recunoscătoare,nepricepând o iotă din amestecul de cuvinte savante, ruseşti şi latineşti, darintuind sensul lor ascuns şi bucurându-se că stă de vorbă cu un om atât deînvăţat. În cea mai mare parte a timpului tăceau, dar tăcerea asta nu eraobositoarenicipentruunul,nicipentrucelălalt. Încelulăau fost aduşi şinişteconsătenidinIulbaş:soţiamullahului,ţinândînmânănelipsitacuşcăcupisica,şiţăranulursuz,cubarbaneagră,împreunăcunumeroaselesaleodrasle.Pisicaauluat-oşiaumâncat-odupăosăptămânăniştedeţinuţidedreptcomun,nimeriţiprintredeportaţi, iar şubadeastrahan şi-a însuşit-o şefulgardienilor,punând-o

pe nevasta mullahului să semneze un proces-verbal de predare–primire. Eaaproapecăn-aobservatpierderea–plângeaziuaîntreagăbadupăsoţ,badupăpisică.Moartea era prezentă peste tot. Zuleiha înţelesese lucrul ăsta încă din

copilărie.Şi puiimoi tremurând, acoperiţi cupufdelicat, galbenca soarele, şimieluşeii creţi,mirosinda fân şi a laptecald, şiprimii fluturideprimăvară, şimerele rumene, dulci şi zemoase – toţi purtau în ei germenelemorţii viitoare.Eradeajunssăseîntâmpleceva–uneorilaluminazilei,alteoripenevăzute,dinsenin, fulgerător, capulsulvieţii să seoprească, lăsând loculdescompunerii şiputrefacţiei: trupuşoarele puilor ca bulgăraşii se prăbuşeau în iarba verde,seceratedevreoboalăagăinilor;mieii jupuiţi lasărbătoareaKurban îşiarătaumăruntaieledeun roşupalid; fluturii efemeri curgeaudincercazăpadacaldă,deasă,acoperindmerelecăzutelapământ,petelelorviolaceefiindşielesemnulalterării.Iar soarta propriilor ei copii o confirma din plin. Patru prunci care se

născuserănumaipentruamuri.Defiecaredatădupănaştere,cândducealabuzesăsărute feţişoaraboţităa fetiţeiei,Zuleihaseuitacusperanţă laochişoriipejumătate orbi, acoperiţi încă de pleoapele umflate, la nări, la fanta buzelor depăpuşă,laporiiaproapenevăzuţipepieleadelicată,roşieîncă,laperişorulrarşipufos de pe cap. I se părea că vede viaţa. Mai târziu se dovedea că văzusemoartea.Seobişnuisecugândulăsta,aşacumseobişnuiescboulcu jugulşicalulcu

voceastăpânului.Unoraleeradatdoarunstropdeviaţă,cafiicelorei,altoraogrămăjoară, iaraltoranemăsuratdegeneros,sacişihambareîntregi,casoacreisale.Darmoartea îiaşteptape toţi–secuibărea înei saumergeaalături, li seîmpleticea ca pisica printre picioare, se aşeza ca praful pe haine, le intra înplămâniodatăcuaerul.Moarteaeraomniprezentă–maivicleană,maideşteaptăşimaiputernicădecâtviaţaneroadă,carepierdeamereubătălia.Veniseşi-lluasecueapeMurtazacelvoinic,născutparcăsătrăiascăosutăde

ani. Pesemne că avea s-o ia în curând şi pe trufaşa de Strigoaică. Până şigrăunţelepecareZuleihaşibărbatulei leîngropaserăînmormintelefetelor, însperanţacălevorsalvapentrunouarecoltă,pânăşielevorputrezilaprimăvară,închiseînlăzilestrâmtedelemn,vorcădeapradămorţii.PăreacăveniseşivremeaZuleihăi.Înnoapteaaceeadepomină,cândzăcuse

pelaviţălângăleşulluiMurtaza,sepregăteasăprimeascămoarteaşisemiracăera încă vie. A aşteptat-o când au dat buzna hoardele roşii şi i-au devastatcăminul.Aaşteptat-oşicândaupurtat-opeîntinderileninsealeţinutuluinatal.Şicândaînnoptatînmoscheeapângărită,încareseauzeaubehăitulsomnorosal

oilorşiţipeteleneruşinatealeblondeidesfrânate.Oaşteptaşiacum,încutiadinpiatrăjilavă,cândîşipetreceatimpulpentruprimadatăînviaţaeifrământându-şiminteaîndelung.Valuaoaremoarteaînfăţişareasoldatuluitinerelcubaionetalungăşiascuţită?

A vreunui hoţ adus în celulă, cu zâmbet de animal la pândă, având cuţitul,meşterit de el, ascuns în cizmă, care o să poftească la cojocul ei călduros dinpieledeoaie?Saumoarteaosăvinădinăuntru,valuachipulbolii–ovalăsasărăceascălaplămâni,îivaaşezapefruntetranspiraţiafierbinteşilipicioasă,îivaumplegâtulcumucozităţiverzişi,însfârşit,îivaprindeinimaîntr-unpumndegheaţă,interzicându-isămaibată?Zuleihanuştia.Neştiinţa ei însemna o aşteptare dureroasă, lungă, chinuitoare. Uneori i se

năzărea că era dejamoartă.Toţi oamenii din jurul ei – epuizaţi, palizi, care-şipetreceauziuaînşoapteşiplânsetetăcute–,ceeraueialtcevadecâtniştemorţi?Loculăsta–receşistrâmt,cupereţipătrunşideumezeală,îngropatsubpământ,fărăorazădesoare–,cealtcevaeradecâtocriptă?Abiacânds-aîndreptatsprelatrinadincolţulcelulei,improvizatădintr-ogăleatădetinichea,mareşiadâncă,şiasimţitcumiseaprindobrajiideruşine,s-aconvinscăeîncăvie.Morţiinucunoscruşinea.Închisoarea de tranzit dinKazan e un loc respectat, care a devenit legendar

datorităfaimeisale;prineaautrecutomulţimedeoamenicuminţiluminateşioameninegri la suflet.Nu întâmplător e amplasată aproapede cetate (arestaţiimainorocoşipotadmiradincelulecupolelealbastrecusteleauriialeMânăstiriiBuna Vestire şi vârful verde-închis al turnului de strajă din interiorul cetăţii).Precum o inimă perfect sănătoasă, ce nu cunoaşte oboseala, închisoareafuncţionează fără întreruperedeunveac şi jumătate, transportând sângele ţăriiuriaşedelavestlaest.Chiar în celula în care Zuleiha ascultă monologul pe jumătate dement al

profesorului Leibe, scoţându-şi pe furiş primul păduche de la subraţ, cu exactpatruzeci şi trei de ani în urmă a stat acolo un tânăr student al UniversităţiiImperiale din Kazan. Vârtejurile din creştet îi stăteau în sus neascultătoare,răzvrătite tinereşte, iar privirea îi era serioasă,mohorâtă.Fusese arestat pentruorganizarea unei adunări studenţeşti antiguvernamentale. La început, când s-atrezit în celulă, a bătut furios cu pumnii în uşa îngheţată, strigând tot felul degrosolănii şi prostii. A cântatMarseilleza cu buzele vinete de frig. A făcutsârguinciosexerciţiidegimnastică,încercândsăseîncălzească.Apois-aaşezatpe podea, punând sub el mantaua de la uniforma de student făcută ghem,iremediabildistrusădemizeriaumedăatemniţei,şi,cuprinzându-şigenunchiicubraţeleamorţitedefrig,aplânsculacrimifierbinţi,încărcatedeură.Studentulse

numeaVladimirUlianov.Deatuncinu s-a schimbatnimic aici.La conducerea ţării s-auperindatmai

întâimai-mariiimperiului,apoiconducătoriirevoluţiei,şiînchisoareadetranzita continuat să slujească puterea cu credinţă, cum se cuvine să facă o bătrânătemniţăbunăpentruoriceregim.AicierauţinuţideportaţiiînaintesăfietrimişiînlagăreledinSiberiaşiOrientulÎndepărtat,apoişidinKazahstan.Deţinuţiidedreptcomunşiceipoliticierauînchişideobiceiseparat,casăseeviteinfluenţaideilorcriminale.Darînultimavremeordineastabilitădesecoleaînceputsăfienesocotită.Lasfârşitulanului1928,depeîntinderilegubernieiKazan,cumsenumeape

atunci, a ajuns în capitală omână de ţărani deschiaburiţi, scurgându-se ca unpârâiaş firav.Deportaţii trebuiau să fie adunaţi, încărcaţi în vagoane şi trimişispre locurile de destinaţie conform dispoziţiilor primite. S-a hotărât ca acestcontingent fără elemente criminale să fie ţinut aici, în închisoarea de tranzit,fiindcă trebuia totuşi supravegheat, cu atâtmaimult cu cât deschiaburiţii erautrimişi mereu pe aceleaşi trasee (Kolîma, Enisei, Transbaikal, Sahalin…),deseoricuaceleaşitrenuricaşizekii11,învagoanealăturate.Treptat, debitul pârâiaşului a crescut şi în iarna anului 1930 s-a transformat

într-unmare fluviu, care a inundat nunumai închisoarea, ci şi subteranele dinjurulgării,clădirileadministrativeşimultealtesedii–adăposturipentruţăraniiflămânzi,înrăiţi,carenuînţelegeaunimic,aşteptândsă-şiaflesoarta,sperândşi,înacelaşitimp,temându-sesălefiehotărâtăprearepede.Fluviuluriaşamăturattotulîncale–aufostdistruserânduieliledeveacurialetemniţei(deschiaburiţiierau puşi laolaltă cu deţinuţii de drept comun, apoi cu deţinuţii politici); s-aupierdut şi s-au încurcat vrafuri întregi de dosare din fişete (a se citi: sate şicantoane), făcând imposibilă evidenţa statistică privind dimensiuneacontingentelor,iarmaitârziu,identificareapersoanelor;auzburatdinposturişefidetoatecalibrele,dindirecţiileregionaleşidetransporturialeGPU.Zuleiha şi tovarăşii săi au petrecut o lună întreagă în închisoarea de tranzit,

pânăînprimazideprimăvarăaanului1930.Lavremeaaceea,celuleleerauatâtdeticsitedeţăranideschiaburiţi,încâtdirectorulînchisorii,careîncercadisperatsăscapedecontingentuldeţăraniimpus,afăcutunatacdeapoplexie.Printr-oîntâmplarefericită,Zuleihaşitovarăşiisăiaufostexpediaţicupuţinînaintecaînînchisoare să se dezlănţuie epidemia de tifos exantematic, care a secerat maimult de jumătate dintre deţinuţi, eliberând astfel locul, spre marea uşurare adirectoruluiinternatînSpitalulŞamovski.Lunafebruarieaanului1930s-adoveditfructuoasă–IgnatovaaduslaKazan

patruloturideţăranideschiaburiţi.Defiecaredatăcândpriveaculaciidispărând

înspateleporţilorgrelealeînchisoriidetranzit,răsuflauşurat,bucurându-seînsufletullui:făcuseîncăofaptăfolositoare,aruncaseîncăungrăuntedenisippetalerul istoriei. În felul ăsta, grăunte cu grăunte, poporul avea să clădeascăviitorulpatriei.Viitorcareaveasăînsemne,fărădoarşipoate,pacemondialăşitriumfulobligatoriualrevoluţiei–pentruelpersonal,pentruIgnatov,precumşipentrumilioaneledefraţisovietici,precumveselulDenisovsauisteţulBakiev.Călătoriile neîncetate l-au scăpat pe Ignatov de nevoia de a-i da explicaţii

Ilonei. A trecut o dată pe la ea scurt („Treburi, treburi…“) – să zicămersi şipentruasta.N-arămaspestenoapte.Osăpriceapăsingurăceşicum.Şicui îiardeadeviaţăpersonalăcutoatecâteseîntâmplau?Sute, mii de familii se revărsau pe întinderile Tătariei Roşii, în nesfârşite

caravane de sănii. Le aştepta un drum lung. Unde, nu ştiau nici ele, niciconducătoriiconvoiului.Unsingurlucrueraclar:departe.Ignatovnu segândeapreamult la soartaviitoare a celorpe care-i avea sub

supraveghere. Treaba lui era să-i predea.Când Ilona îl întreba unde erau duşiţăraniibărboşichinuiţi,caresetârautoatăziuaînsăniipestrăzileKazanului,eli-o reteza: acolo unde exploatatorii şi cei care sug sângele poporului îşi vorispăşipânălacapăttrecutulnegruprinmuncăcinstităşiîşivorcâştiga–câş-ti-ga!–dreptullaunviitorluminos.Punct.Nastasia nu l-ar întreba niciodată aşa ceva. Nastasia… Poamă coaptă,

zemoasă.Toată lunafebruarie lui Ignatov i-a fostcald,ca înmai–se încălzeanumai gândindu-se la ea. Şi voia să creadă că expediţiile la ţară „ladeschiaburire“ – călătoriile cu cântece şi glume prin tăcute păduri înzăpezite,discuţiileaprinsesearacuactiviştiidepartiddelasovietelesăteşti,întrosnetullemnelordefoc,lacâtevapaharedebasamac,nopţileînfierbântatedelatrupulîncins alNastasiei, petrecute prinmoschei şi hambare vechi – vor continua lanesfârşit.Şideodatăcadecauntrăsnet:veiescortaurmătorulconvoidetren.Cumeu?!

De ce eu?! Pentru ce?! Mă supun ordinului, fireşte, tovarăşe comandant, darBakiev, prietene, explică-mi şimie: eu stau aici şi înfrunt culacii zi şi noapte,fărăsămădaujosdinşa.Einesuntduşmani,n-auideecăacumepace–iescufurci,cutopoare,cupuşti.Unadevăratfront!Suntnecesaraici!Şitumătrimiţisăescortezconvoiul,sepoatespunecă…Bakievîiaruncăoprivireneobişnuitdeseverăprincercurileauriialepince-

nez-ului. Pentru astfel de treburi avem nevoie de oameni de nădejde ca tine,Ignatov.Şisănucrezicălaconvoiemaiuşor.Şiîncăceconvoi!Douăzecidevagoaneplinelarefuzcuvieţiomeneşti.Fiecareeunculacînrăit,ascunde-nelourăcâtporculdemare,bachiarcâtovacă,faţăderegimulnostru.Încearcăsă-iduciprinjumătatedeţară,să-ipredailadestinaţiefărăsăseialabătaiesausă

fugăpedrum.Săvedem,poţi?Cumsănupot,Bakiev?Ce,număcunoşti?Nu-imarelucru:osupraveghere

mai dură, lacăte mai zdravene la vagoane. Cine mişcă în front primeşte obaionetăînochi.Chiar aşa? Bakiev îşi mijeşte ochii – se vede cât de tare a îmbătrânit în

jumătateaastadean,lacălduricăînbiroullui,cumasădestejarşiceaidulceînpaharecusuportuvrajat.Uitecefacecutovarăşiiluideluptă.Şiareabiatreizecideani,întocmaicaIgnatov.Osăajungăeiladestinaţie,n-auundesăfugă.Ştiucespun.Aiîncredereîn

mine,amvăzutanulăstaogrămadădeexploatatoricaresugsângelepoporului.Maigândeşte-te,Bakiev,prietene.Şidă-miunrăspunsdefinitiv–nusepoatesătrimiţipealtcineva?Mi-eruşinesămăducdădacălatren…Dădacă?Adică,înopiniata,comandantulconvoiuluiedădacă?!Şiomiede

capeteomeneşticesunt, jucării?Cândosătematurizezi,Ivan?Altcevanuştiidecâtsă-ncalecicalulşi–lagalopcusabiaridicată.Să-ţivâjâievântulcâtmaitarepelaurechi!Darîncotrogalopezi,dece,astan-areimportanţă?!Şi–trosc!–Bakiev(liniştitulBakiev)loveştecupumnulînmasă.Ignatov îi răspunde lovind şi el cu pumnul înmasă. Ei, ei! Cum să n-aibă

importanţă?Galopezîncotroîmiordonăpartidul!Îţi ordonă să laşi demagogia! Chiar azi preiei convoiul K-2437. Mâine,

plecarea!Amînţeles…Îşitragsufletul.Tac.Fumează.Înţelege,Bakiev,prietene:inimameaaparţineînîntregimepartidului…numă

doare – arde. Chiar trebuie să ardă.Dacă-n loc de inimă am avea unmuc delumânare,dacăprivireane-arfistinsă,lace-ammaifolosiţăriinoastre?Teînţeleg,Vania.Străduieşte-tesămăînţelegişitupemine.Poateosăpricepi

mai târziuşiosă-mimulţumeşti.Pentru tineofac,prostule…Casă…Bakievtaceşiîşifreacăzdravănlentilelepince-nez-uluicuocârpă,dezicicăvreasălestoarcă–lentilelescârţâie.Ciudatsepoartăazi!Undesă-ţiducconvoiul?Ignatovîndreaptăfumulsprepodea.Deocamdată, până la Sverdlovsk. Acolo te opreşti la punctul de tranzit şi

aştepţiinstrucţiuni.Aşaîiexpediempetoţiacum–lapost-restant.Aşadeci.Ignatovsegândeştedacăvareuşisă-şiiarămas-bundelaamândouă

pânăadouazi.MaiîntâidelaNastasia–astaneapărat.Şi,dacămaietimp,delaIlona.Săsedespartădefinitivdeea,săpunăpunct.Îşi strângmâinile. Şi, nu se ştie de ce, Bakiev desface deodată braţele şi-l

strângelapieptpeIgnatov.Ciudatmaieazi!Mâine, înainte de plecare, dau o fugă să ne luăm rămas-bun. Nu-i nevoie,

Vania.Considerăcăne-amluatazi.Bakiev îşi înfige pince-nez-ul pe nas şi continuă să adune documentele în

teancuri.Dincauzamormanuluidehârtii,biroulluiaratăcaunmuntedezăpadă.Ignatoviese,înpragseîntoarce:Bakievşadenemişcat,îngropatpânălagâtîn

hârtii. Ochii, măriţi de lentilele groase ale pince-nez-ului, sunt închişi deoboseală.Fireşte că n-a mai avut timp să treacă pe la Ilona. Dă-o-ncolo, o să-şi dea

seamacăaplecat într-omisiuneurgentă.Dispăreaşi înaintecâteosăptămână-douăfărăs-oanunţe.Dedataastavalipsicamolună,olunăşijumătate.Câtofinevoieoaresăbatădrumulpecaleaferată?Însfârşit,dacă is-aordonatsă fiecomandant,osăfiecomandant.Osămănâncepesocotealastatului,osădoarmămult –drumul e lung.O să conducă convoiul ăsta blestemat aşa cumpofteşteBakiev.Peurmăosă-izică:gata,prietene,trimite-măînapoilatreabăadevărată,mi-aamorţitsufletul–cereacţiune…Dimineaţadevreme,înprimazideprimăvarăaanului1930,trăgândcunesaţ

înpieptaerulgerosînţepător,Ignatovaleargăspregară.Laoraaceeatramvaieleîncănumerg,şisăaruncecincicopeicipeobirjănuse-ndură.Delacăminuldefemei, unde locuieşte Nastasia, e drum lung, aşa că a trebuit să se trezeascădevreme,înaintesăsunesirenelefabricilor.Geamantanul îi zdrăngăne,mânerul se loveşte de pereţii de placaj.Cizmele

tropăiepecărareabătătorităde-a lungul laculuiBulak,o întinderedeapăcarestrăpunge oraşul ca o săgeată. Oraşul adormit îşi aprinde primele lumini şitrimitepe străzi câţiva trecători somnoroşi.Câinii latră răguşit, abia treziţi dinsomn,iarundevaîndepărtaresehurducăieprimultramvai.Vârfurileminaretelorplutescînceaţaalbastră,difuză,adimineţii–moscheile

Iunusovskaia, Apanaevskaia, Galeevskaia. Bine s-a gândit Denisov, ca unadevărat revoluţionar, să ridice steagul roşupe fostamoschee a satului!Deceaici, încapitală,nu le-avenit înminte ideeaasta?Stauminaretelecahulubeleîndreptate-nsusfărăniciunsens,găurescceruldegeaba.Ignatov coteşte spre bazar. Pe colină lucesc crenelurile albe ca hârtia ale

cetăţii. Stelele în cinci colţuri de pe turnurile triunghiulare ard cu raze de aur.Uite, asta-i adevărata frumuseţe, dreaptă, a noastră…Clădirea gării arată ca ocăsuţă din turtă dulce, gustoasă: are culoare ciocolatie-roşcată, e acoperită cuturnuleţeşiferestruici,împodobităcustemeşivasecuflori,cuţiglelescânteind,cuturlaascuţită,cugiruetă.Ignatovseîncruntă:garadinKazanefereastraspreSiberia pentru toată Rusia, şi arată ca un palat al culturii sau ca un muzeuoarecare.Într-uncuvânt,ptiu!În piaţa din faţa gării e deja forfotă, căruţele se ciocnesc, hamalii înjură.

Ignatov încetineşte pasul, îşi trage sufletul (nu se cuvine ca un comandant deconvoi să gâfâie ca o locomotivă). Îi priveşte sever din mers pe vizitiii careocărăsc,şiaceştiatac,uitându-sepiezişlamantaualuicenuşie,curomburiroşiipemânecastângă.Haida-de!Ignatovîmpingeuşagării,înaltăşigreacaundulap.Îlizbeşteînnasmirosul

desudoare,depâine,armecurăţate,prafdepuşcă,pieideoaie,părnespălat,uleidemaşină,cizmesoldăţeşti,câinivagabonzi,terebentină,lemnşimedicamente.Aeruledens,îltaicucuţitul.Răsunădeţipete,lătrături,nechezături,măcăneli,behăieli, guiţături. O locomotivă fluieră şi acoperă pentru o clipă toatezgomotele. Aici nu e dimineaţă. Nu există momente ale zilei. Nebunia eneîntreruptă.Dânddincoateşiîntinzândgâtulîncăutareaghişeuluidecareaveanevoie,Ignatovseamestecăînmulţime.—Dupămine!Nuvă împrăştiaţi!Rămâneţi în formaţie! În formaţie,mama

voastrădenenorociţi!Ungrupderecruţiîncivil,cubanderoleroşiilamânecişipuştiînpoziţiede

tragere, conduce o duzină de ţărani care se uită în toate părţile cu ochii lorînguşti, speriaţi; sunt îmbrăcaţi de vară, cu ciîba pestriţe şi tichii; şefulregimentului răcneşte, strigă ordinele din toţi rărunchii, apoi mormăie încetprintredinţi:berrrrbeciuzbeci,cumm-oificăptuşitcuei…—Lalocurilevoastre!Rămâneţitoţipeloc!Dacăîncearcăvreunulsăfugă,îl

împuşc imediat! sare un soldat subţirel din partea cealaltă, fluturându-şirevolverul şi încercândsăopreascăsingurcâteva femeicarepânăadineaoriaustatîmpletindliniştite,dar,văzându-ipeţărani,ausăritînpicioareşiauînceputsăbocească,bolborosindceva,uneleînmari,alteleînciuvaşă.—Laoparteeee!strigăhamaliiîmpungândmulţimeacuroabelelor,pecare

se îngrămădesc, ameninţând să cadă,munţi de portocale parfumate şi cutii cucarnedevităfriptă.Proviziipentrurapiduldoi!Laoparteeee!De la înălţimea lui de uriaş, pe deasupra căciulilor, basmalelor, pălăriilor,

tichiilor şi şepcilor, Ignatov găseşte cu ochii uşa de care are nevoie – biroulşefuluinoduluiferoviarKazan.Uşasetrânteştefărăîntrerupere,lăsândsăintreşi să iasă puhoiul nesfârşit de oameni – aici bate inima gării. Înjurând şiscuzându-se, călcând pe picioare şi geamantane, Ignatov îşi croieşte drumînăuntruşiseagaţăcumâiniledetejgheauadelemnuzat.Deoparteşidealtastaurezemaţisolicitanţicaşiel.Ignatov scoate documentele din geamantan – o mapă gri nouă-nouţă, încă

scârţâindplăcutlacotor,pecareesteimprimatcuvântul„Misiune“şi,cuunscrisapăsat demână, e adăugat „K-2437“ (înăuntru sunt două foi subţirele pe caresunt tipăritemărunt şi îndesat numele deschiaburiţilor, puţin peste opt sute deoamenicu totul)– şi le întindeomuluimărunţel, cuochii roşii,veşnicobosiţi.

Acestanu-lobservă–înbiroueunvacarmcontinuu,întreruptdincândîncânddesoneriatelefonului.— Da! Da! răcneşte răguşit omuleţul în receptor. Porneşte Taişet!

Şaptesprezeceedejaticsit!ŞiCitatotaşa,fir-armamadracului!—ZecemergelaOrenburg?seaudeovocedeundevadinspate.—Tot aici sunteţi? Care Orenburg?! La Taşkentmerge, porc împuţit! latră

şefuldreptrăspuns.Ignatov se apleacă peste tejghea şi-i vâră mapa, ca pe o sabie, direct în

uniformaverde.Abiaaruncându-ioprivire,şefulextragedinmormanuldeactedepemasăo foaiedehârtiemototolităpe care scrieoblic, cu cernealăviolet,„Leningrad–rămaşi“şii-oîntindeluiIgnatov:—Trebuiesă-iluaţişipeăştia.Semnaţi.—Păiunde…?Ignatovnureuşeştesă-şitermineîntrebarea.Iarsunăînduşmănietelefonul–

şefulapucăreceptoruldeparcăarvreasă-lsfărâme.—Cumadicăvagonulnuedinelastic?scuipăelîngăurilereceptorului.Am

spus:încărcaţi-iînŞaizeci!Priciurilesuntlate,osăîncapă!Ignatovîlapucăpeşefdeguler:—Undesămaiiauoameni?!CareLeningrad…Şiaşaamuntrencaredăpe

dinafară.— Dă pe dinafară? urlă şeful de gară, şi vocea îi devine uimitor de

asemănătoarecusoneriatelefonului.Lacincizecidecapetepevagonţiseparecădăpedinafară?Darşaizecinuvrei,caîntrenuldeSamarkand?Darşaptezeci,caînăladeCita?Încurândosăfieşinouăzeci!Osămeargăînpicioare,precumcaii!Astaînseamnăsădeapedinafară!Ia de pe masă teancul de mape groase, din care se revarsă hârtiile, şi i-l

trânteşteînfaţă.—Numaideschiaburiţisuntoptsutedemiidecapete!Şitoţitrebuieexpediaţi

într-osăptămână.Astacume?Şiînfiecarezi,înfiecarezi,alţii!Încurândosă-iînşirămpestrăzi.Şidumneatanuvreisăieioduzinădeguriînplus?—Bine,cedeazăIgnatov,mâzgălindîncruntatcucreionulînregistru.Dă-mi

şi…rămăşiţeleastealeningrădenealedumitale.—Nu-ţimaifaceatâteagriji!spuneşefuldegarăpeneaşteptate,devinecalm,

suflăcufocîntr-oştampilămare,albastră,şipunepemapăun„DTKazan“mareşi albastru. În câteva săptămâni se împuţinează, mama lor de porci. O săcălătoreştimaiuşor.Şiadaugădata:„1martie1930“.Înaintedeplecare,IgnatovhotărâsesătreacătotuşipelaBakiev.Cândintrăîn

clădireadepestradaVozdvijenskaia,îlcuprinseseneliniştea.Totulparelafelcade obicei: soldatul controlează vigilent permisele la intrare, uşile birourilor setrântesc, secretarele seagită în sus şi-n jospe trepteledemarmură.Dar înaerpluteşteceva.Ce?Ignatovîncetineştepasul.Ofatădelasecţiaatreia,caretrecepelângăel,are

ochii speriaţi şi roşii, ca de iepure, sub genele date cu tuş. Câţiva soldaţicunoscuţi târăsc spetindu-se nişte cutii cu documente. Cineva trage cu ochiulatentdinspatelecoloanelor.S-aîntâmplatceva?PrecisştieBakiev.Fără să treacă pe la biroul lui, Ignatov se grăbeşte să urce la etajul trei, la

prietenul Bakiev. Biroul acestuia se află la capătul unui coridor lung cât unintestin,peelsevădlucindclanţeledealamăaleuşilordreptunghiulare,înguste.Deobicei, aici eplinde lume şi de fumde ţigară.Acum toateuşile suntbineînchise,parîncuiate.Cusiguranţăs-aîntâmplatceva.Ignatovpăşeşte pe parchetul înnegrit de vremede pemargine, şi scândurile

crăpatescârţâiestridentsubcizmelelui.Observăcumclanţauneiadintreuşisemişcă încet, fără zgomot, se opreşte, apoi revine la locul ei (ca şi cumcinevadinăuntruvoiasăiasă,dars-arăzgândit).Cenaiba-iasta?UşadelabiroulluiBakievedeschisă.Lângăeastaudoisoldaţinecunoscuţi

înarmaţicupuşti.ÎlprivescpeIgnatovcuatenţie,fărăsăsemişte.SăsefiîntâmplatcevacuBakiev?Nusepoate.Nusepoate,şitotuşis-aîntâmplat.Ignatov lasă privirea în jos. Nu te opri. Picioarele îl poartă pe lângă birou.

Soldaţii se dau deoparte reticenţi, făcându-i loc.Cu coada ochiului observă îninteriorulîncăperiicâtevascaunerăsturnatepepodeauainundatădehârtii,guralargcăscatăaseifuluişisiluetaneagră-cenuşieacuivalângăfereastră,cufundatînlecturadocumentelor.Nu te uita. Nu grăbi pasul. La capătul coridorului e o ieşire pe scara de

serviciu.Osăcoboarepeea,şipe-aiciţi-edrumul.Lagară!Ignatovcontinuăsămeargăpecoridor.—Hei!seaudeunstrigătdinspate.Seopreşteşiseîntoarce.Siluetaneagră-cenuşieaieşitdinbirouşiseuităla

el.—AţivenitlaBakiev?—Eu?Nu.—Delacesecţiesunteţi?

—Acincea,minteIgnatovfărăsăştiedece.Dac-ofilaoadică,săfugăoare?Decine,de-ailui?Osă-lîmpuştecapeun

câine…Decesăfugă,dacănuevinovatdenimic?Osăselămureascăşiosă-ideadrumul.Şidacănu-idaudrumul?Aşadarsăfugătotuşi?Siluetaseîntoarceîntăcereînbirou.Soldaţiiseîntorcşiei.Ignatovdeschide

uşa de la scara de serviciu şi coboară în fugă treptele până la parter. Iese dinclădire fără să se uite împrejur. Se duce la gară, are capul descoperit, dar nusimtefrigul.Un val fierbinte de ruşine îi năpădeşte urechile. De ce te-ai speriat aşa,

prostule?Doar sunt tovarăşii tăi, îşi fac datoria cinstit. CuBakiev s-a făcut ogreşeală.Cusiguranţă–omaregreşeală,sănu-ţivinăsăcrezi,edetotrâsul!L-o fi bârfit careva. Sau o fi o greşeală de tipar, un incident absurd? Se maiîntâmplă:augreşitnumeledefamilieşiauarestatpealtcineva.Dinneglijenţă.Decefugicaunlaş,caunşobolannenorocit?Decenuteîntorci?Decenu

daibuznaînbiroulrăvăşit?Decenu-istrigiînfaţăăluianegru-cenuşiu„Bakievnuevinovatdenimic!Garantezpentruel!“?Ignatov se opreşte, îşi ţine mai strâns budionovka în mână. Să rămână

convoiul fără comandant? Plecarea e peste o oră. Pentru neprezentare la loculmisiunii poate fi declarat dezertor. Asta înseamnă împuşcarea pe loc. Aîndeplinit şi el astfel de sentinţe. Îşi îndeasă cascheta pe cap şi grăbeşte pasulspregară.Ştietoatălumea:MişkaBakievedeştept,ataşatpartidului,revoluţiei.Ede-al

nostru până la ultima picătură de sânge, până la ultima suflare. Precis o să selămureascăeişiosă-ideadrumul.Nusepoatesănu-ideadrumul.Osă-ideadrumulcuscuzeînfaţaîntreguluicolectiv.Iarceivinovaţivorfipedepsiţi.Cusiguranţă.

Notă11.Termenargoticpentrudeţinuţiidinînchisorisaudinlagăreledemuncăforţată.

Pânălanoiordine

—ZuleihaValieva!—Eu.Întoatăviaţaeinupronunţasedeatâteaori„eu“câtîntr-olunădeînchisoare.

Modestiaînfrumuseţează–nusecuvinecaofemeiecinstităsăspună„eu“fărămotiv.Pânăşilimbatătarăeconstruităînaşafelîncâtpoţisătrăieştitoatăviaţafărăsăspuimăcarodată„eu“:înoriceîmprejurareaivorbidespresine,verbulvafipuslaformanecesară,schimbându-i-seterminaţia,aşaîncâtdevineinutilăfolosireaacestuimiccuvântalvanităţii. În limba rusănu se întâmplăaşa, aicitoţiobişnuiescsăspună„eu“,„mie“şiiarăşi„almeu“…Soldatuldinpraguluşiistrigănumeletare,apăsat.Eprimadatăcândîlvede.

Ofinou?—WolfLe…Lei…Leibe!—Decâteoriamrugatcapersonalulmedicalsămiseadresezecuprenumele

şipatronimul?Wolf Karlovici repetă fraza cuvânt cu cuvânt în fiecare zi la apel. Ceilalţi

soldaţidinconvoioînvăţaserăpedinafară,daracestaîlpriveştemirat,încercândsă-idesluşeascăchipulînîntuneric.Apoistrigăbrusc:—Laieşire!Cutotculucruri!Zuleihasareînpicioare,caşfichiuită.Îşistrângebocceaualapiept.Mulţimea

de oameni din jur freamătă, sunt alarmaţi, stau cu gurile căscate, cu mâinileîntinse.—Unde?Unde-iduceţi?Şinoi?Cunoicefaceţi?—Ceilalţirămânpeloc!WolfKarloviciseridicădemn,sescuturădeprafşiolasăpeZuleihasătreacă

în faţa lui. Îşi croiesc drum spre ieşire, păşind peste corpuri, capete, saci,geamantane, mâini, boccele, prunci înfăşaţi… Împreună cu ei, soldatulnecunoscutîiiadincelulăpevăduvamullahuluişifamiliaţăranuluimorocănoscudroaiadecopii.După atâtea zile de întuneric, lumina lămpii cu gaz pare strălucitoare ca o

fărâmăde soare.După atmosfera stătută din celulă, aerul rece al coridorului eîmbătător. Picioarele obosite de atâta şezut sunt slăbite, se împleticesc, darcorpul se bucură de mişcare. Cât stătuseră în cazemate? Vecinii de celulăsusţineaucăvremedecâtevasăptămâni–socotiserădupăapelurilezilnice.Merg pe coridor formând un convoi, cu un soldat înainte şi unul în urmă.

Câteodatăseoprescşicheamăoamenidinaltecelule.Laieşireadinînchisoare

suntmulţi,egreusă-inumeri.Sunt ţărani,observăZuleihacercetânddinmerschipurileşiveşminteletovarăşilordedrum.Uniiaufeţeproaspete,rumenechiar(au fost aduşi recent). Câţiva – precum consătenii ei – abia se mai ţin pepicioare.Văduvamullahuluiaîmbătrânit,aîncărunţit,darcarăcuîncăpăţânarecuşcagoalăapisicii.Nevastaţăranuluis-auscatşis-aîngălbenit,darcontinuăsăstrângălapieptceledouăboţurideprunciînfăşaţi.—Însfârşit!îiajungelaurecheşoaptatremurată,bucuroasăaluiLeibe.Mută

spitalulînspatelefrontului!Zuleihaaprobădincap.Înspatelefrontului,fieşi-nspatelefrontului.Îlvede

pentru prima dată pe Leibe la lumină: trăsăturile feţei îi sunt armonioase,tinereşti,părulcăruntşibuclateluminos,argintiu;pânăşiridurilesuntfine,deom inteligent. Barba lungă, de mai multe săptămâni, îi acoperă obrajii,conferindu-i un aer nobil.Nici nu e atât de bătrân cum i s-a părut la început,probabil că e mai tânăr decât Murtaza. Numai că e îmbrăcat ciudat, ca uncerşetor– într-ouniformăbleumarinfoarteveche,mâncatădemoliişiruptă înmaimultelocuri,iarînpicioareleînfăşurateîncârpepoartăpapucidecasăfărăcălcâie.— Strângeţi rândurile! Cu pas alergător înainte,marş! ordonă soldatul care

merge înfrunteşideschideuşasprestradă.Luminazilei îi izbeşte înfaţăcaolovitură de lopată. Ochii zvâcnesc roşii în spatele pleoapelor mijite o clipă.Zuleiha se prinde de zidul care se clatină şi se lipeşte de el. Zidul vrea s-oarunce,dareaalunecăpurşisimplupepodea.Unstrigătofacesă-şivinăînfire:—Înpicioare!Toatălumeaînpicioare,nenorociţilor!Vreţiînapoiîncelulă?Zace pe podeaua murdară din piatră, la ieşirea din cazemate. În golul uşii

deschisesezăreştedurerosdealbastruceruldemartieşiplatoulînchisorii,pătatici-colodeoglinzilebăltoacelor.Alăturizaccâţivaoamenijeluindu-secumâinilelaochi.Cinevas-asprijinitdeperete,alţiistaupevine,îngenunchi,gemând…—Amspusînainte!Pasalergător!Marş!Unul câte unul, mijindu-şi ochii precum cârtiţele, oamenii ies pe stradă.

Clătinându-sedincauzaaerului curat, ţinându-seunuldealtul, seadună într-ogrămadă fragilă, şchioapă, care se destramă ici-colo pe drum, alergând cu pasinegalpe stradaTaşaiak spregară.Din toatepărţile sunt înconjuraţi de soldaţivigilenţi. Puştile sunt în poziţie de tragere – conform paragrafului şapte aldispoziţiei 122 bis-4 din 17 februarie 1930 „Despre regimul escortării foştilorculaci,ainfractorilorşiaaltorelementeantisovietice“.Înscurttimp,ochiiseobişnuiescculuminazilei,şiZuleihaseuităînjur.De

ambelepărţi,canişteşerpigigantici,stauînşirategarnituricuzecidevagoane.Dedesubtul lor–panglicinesfârşitede şine şi traversecanişte coaste,pecarepăşescgrăbitpâslariiuzidezăpadălipicioasă,ghetelescâlciate,cizmelemânjite

denoroialedeportaţilor.Miroaseputernicapăcură.Înfaţăseaudeunşuierat:seapropieuntren.„Îllăsămsătreacă!“sunăordinuldattotdinfaţă.Soldaţiiseoprescşifacsemncubaionetele: îndepărtaţi-vădeperoane.Şise

iveşte, suflândaburi fierbinţi şi învolburaţi,o locomotivăuriaşă.Botul roşucafocul spintecă aerul. Volanţii sunt ca pietrele de moară furioase. Uruit,zdrăngănit–zgomotecumplite.Zuleihavedeuntrenpentruprimadatăînviaţaei. Pe laturi scânteiază nişte litere inegale, mâzgălite cu vopsea albă: „Sprefericire – înainte!“, o pală de aer le biciuieşte feţele şi locomotiva seîndepărtează,târânddupăeaşirullungdevagoaneuruitoare.Unuldintrebăieţiiţăranuluicumulţicopii,unlungandevreodoisprezeceani,

iesepeneaşteptatedinmulţime,sare,seapucădebare,atârnândcaunpisoipeocreangă, şipleacă împreunăcugarniturade tren.Un soldat îşi armeazăpuşca.Bubuitulîmpuşcăturiisecontopeştecuşuieratullocomotivei,unnordefumdensînvăluie trenul. Zgomotul lui se îndepărtează la fel de repede cum apăruse.Fumulserisipeşte,şipeşinerămânetrupulmicuţ,înfăşuratîncojoculmaimaredecâtel.Mamaluiapucăsădeschidăgurafărăsăscoatăunsunet;mâinileîiatârnăca

nişte frânghii. Pruncii sunt gata să-i cadă din braţe.Zuleiha îl prinde pe unul,ţăranulpecelălalt.Copiiimaimariseagaţăsperiaţidepicioareletatăluilor.—Înainte!Nustămpeloc!Degeteledeoţelalebaionetelor indicădrumul.Unadintreeleatingeumărul

femeii: înainte,amzis!Ţăranulo iadeumeri.Eanuse împotriveşte:cucapuldatpespate,caogăinămoartă,nu-şipoateluaochiidelatrupulfiuluieiîntinspe şine. Fără să închidă gura, merge ascultătoare mai departe alături de toţiceilalţi,dintraversăîntraversă.Mergemultăvreme.Deodată,scoateunţipătrăguşitşiîncepesăsezbatăînbraţelesoţuluiei,dând

necontrolat dinmâini şi din picioare – vrea să se întoarcă.Dar îi taie calea onouăgarniturăde trencarevine înzbor,uruind,şi ţipătuleise îneacă încorulputernicalvolanţilor,pistoanelor,ciocanelor,vagoanelor,şinelor,roţilor…Zuleiha strânge la piept boţul cald şi moale. Un copil străin, rozaliu ca o

păpuşă, cu obrăjori dolofani, cu năsuc cât un nasture şi puf moale în loc desprâncene.Parecăsugeînvis.Arevreodouăluni,numaimult.Niciunadintrefiiceleeinuaapucatvârstalui.Şuvoiullungaldeportaţilorsescurgepeşine.Dingarăleieseînîntâmpinare,

alergând, un altul, mai firav, de oameni îngheţaţi, îmbrăcaţi nepotrivit pentruvremeadeafară.Iardepestedrum,de-acurmezişullui,păşeşteapăsatosiluetăstingheră,cucaschetăascuţităşiomapăcenuşie înmână.Se întâlnesccu toţiilângăvagonulmare,făcutdinscânduristrâmbe,prostrindeluite,vopsiteînroşu.—Stai!rosteştenupreatareomulcumapa.Zuleihaîlrecunoaşte:emilitarul

dinHoardaRoşie,Ignatov,ucigaşulluiMurtaza.Şeful convoiului se grăbeşte să-l întâmpine şi-i şopteşte ceva la ureche,

arătândsprenevasta ţăranului,carecontinuăsăurle. Ignatovascultă,aprobândcândşicânddincap,şicerceteazăîncruntatmulţimeadezorientatădinfaţalui.PrivireamilitaruluiîntâlneşteprivireaZuleihăi.Arecunoscut-o?Sauis-apărut?—Atenţielamine!spuneelînceledinurmă.Eusuntcomandantulvostru…Ea nu ştie ce înseamnă comandant.A spus „al vostru“? Înseamnă că vor fi

multăvremeîmpreună?—…şiosăvăconduc,cetăţenideschiaburiţi,şipevoi,cetăţeni-foştioameni,

spreoviaţănouă…Foştioameni?Zuleihanuînţelege:foştioamenisuntmorţii.Seuitălagrupul

caretocmailisealăturase.Chipuripalide,obosite.Tremură,seînghesuieuniiînalţii – sunt îmbrăcaţi de toamnă, cu pardesie din postav caraghioase şi ghetesubţiri. Străluceşte un pince-nez auriu crăpat, se zăreşte ca o pată verde casmaraldulpălăria ridicolădedamă, cuvoaletă– sevedede laopoştă că suntorăşeni.Darnusuntmorţi,nu.—…Spreoviaţăgrea,plinăde lipsurişi încercări,darşicumuncăcinstită

pentrubinelemultiubiteinoastrepatrii…—Unde?Undeneduci,comandante?eîntreruptdeodatăcuimpertinenţădin

mulţime.Ignatov săgetează cu privirea chipurile, căutându-l pe impertinent. Nu-l

găseşte.—Osă afli cândo să ajungi! zice cuautoritatemilitarulpeste capetele lor.

Uite-aşa…—Şidacănuajung?seaudeiarvoceaîndrăzneaţă,sfidătoare.Ignatovtrageaer înpiept.Apoiscoateunciotdecreiondinbuzunarulde la

pieptşi-ludătemeiniccusalivă.—Cumsenumeştecelucisîntimpceevada?întreabăeltare.Auzindrăspunsul,deschidemapaşitaieunnumedepelistă.—Unuln-amaiajuns.Ridicămapaşiofluturăînaer:Avăzuttoatălumea?Linia strâmbă şi groasă de pe foaia torturată la maşina de scris pluteşte

deasupramulţimii.Ignatovîşidregeglasul.— Multă vreme aţi supt sângele ţăranilor truditori. A sosit timpul să vă

răscumpăraţi vina şi să vă dovediţi dreptul la viaţă în prezentul dificil şi, deasemenea, înviitorul luminos şiminunatcareneaşteaptă, fărănicio îndoială,foarte,foartecurând…Cuvinte lungi, complicate. Zuleiha înţelege extrem de puţine – doar

promisiunealuiIgnatovcătotulsevaterminacubine.

—…Sarcinamea este să vă conduc teferi şi nevătămaţi spre această viaţă.Sarcinavoastrăestesămăajutaţi.Suntîntrebări?—Da! zice grăbit, pe un ton de scuză, un bărbat adus de spate din grupul

„foştilor“ – are ochii trişti, pielea de sub ei atârnă în pungi, ca mucurile delumânare (e beţiv, ghiceşte Zuleiha). Fiţi amabil, e prevăzută şi hrană pentrudrum?Ştiţi,noideosăptămână…— Hrană, carevasăzică, rosteşte cu răutate Ignatov apropiindu-se mult de

omuladusdespate,şinărileisemişcă,îşipierddinculoarepentruoclipă.Maibine aţi mulţumi că puterea sovietică nu v-a împuşcat! Că se gândeşte încontinuarelavoi,aregrijădevoi!Căosăcălătoriţiînvagoanecalde,alăturideaivoştri!—Mulţumim!bâiguiesperiatomuluitându-selatreseleverzidepepieptullui

Ignatov.Mulţumim!—Văveţieliberadincătuşelelumiivechi,veţicunoaşteonouălibertate,am

putea spune!continuă să tune Ignatov,mergândde-a lungul şiruluidezordonatdeoamenicucapetelevârâte întreumeri.Văgândiţinumaicumsăvăumpleţiburdihanul!Osăvădăm…şicocoşdemunteînşampanie,şifructeînciocolată!Faceunsemnrapidcumânasoldatuluipostatlângăvagon:hai!Eltrageuşa,

care scârţâie asurzitor şi alunecă într-o parte: în vagon se cască unhăunegru,dreptunghiular.—BunvenitlaGrand-Hôtel!râdeunsoldatdinescortă.—Văfoartemulţumim,domnuleşef!Un omuleţ cu mişcări sprintene, apucături de animal şi privire ageră sare

primuldelaloculluisăurceînvagon,îşi iaavântşi,săltându-sepeunpicior,intrăînhăulînalt(lăsândsăisevadăîntărituriledelativulpantalonilorlargi)şidispareînăuntru.Ompericulos,puşcăriaşînrăit,ghiceşteZuleiha.Deunulcaăstatrebuiesăte

ţiicâtmaideparte.Apoiîncepsăseurcedeportaţii,seînghiontesccasăocupelocurimaibune.

Ţăraniiţipă,seîmping,secaţărădinfugă.Femeilegâfâie,încurcându-şipâslariiînmulţimeafustelor,secaţărăcumpot,îşitragdupăelecopiii,carescâncesc.—Şipeceicarenupotsăsecaţărecamaimuţeleosă-iluaţiînbraţe?seaude

ovocecalmădinmijloculiureşului.Este vocea unei femei impunătoare, cu părul cărunt aranjat într-o coafură

înaltă,cuunfeldeturnuleţerăsucite–echiarpurtătoareapălărieideunverde-aprins,cuvoaletă.Stăcubraţeleputernicedesfăcuteînlături,caoinvitaţiesăfieluatăînbraţe.Peastanupoţis-oridici,îşiziceZuleiha,emultpreagrea.Ignatov se uită fix la femeie – ea nu-şi fereşte privirea, ci doar ridică din

sprânceana subţire: ei, cum rămâne?Bătrânelul cu pince-nez-ul crăpat o trage

îngrijoratdeumăr,darea îidă încăpăţânatăpestemână. Ignatov faceunsemndinbărbie,şiunsoldatsmulgeoscândurăgroasădinuşavagonuluişioaşazăînchip de rampă între vagon şi pământ. Femeia îşi înclină pălăria spre Ignatovdreptmulţumire,seîndreaptăsprevagon.Picioareleeimari,încălţateînbotinecuşireturi,păşeschotărâtşinecruţător–scânduraseîndoaie,tremură.—VotreGrand-Hôtelm’impressionne,monami12,îispuneeasoldatului,care

seopreştenedumeritauzindlimbanecunoscută.Zuleihaurcăînurmaeicubăgaredeseamă,ţinândîntr-omânăbocceauacu

lucruri şi în cealaltăpruncul adormit. IAllah, unde s-amaivăzut aşa ceva: săînfrunţi un bărbat, militar pe deasupra, şi-n plus şef… Femeie bătrână, darcurajoasă.Sauecurajoasăfiindcăebătrână?Totuşiemultmaiuşorsăurcipescândură.Înspateleei,uşaseînchidecuunzgomotstrident.Sefacedinnouîntuneric,

caîncelulă.Unzăvorzdrăngăne,apoiunaltul.Asta-itot:vagonuldevite(sau,cuoexpresiepopulară,„tepluşka“)numărulKO310048,cuosarcinămaximădedouăzecidetoneşiocapacitateproiectatăpentrupatruzecicapeteoamenisauzececapetecai,completatcucincizecişidoidedeportaţi,estegatadepornire.Depăşirea capacităţii proiectate cu douăsprezece capete poate fi consideratănesemnificativă–vorfiîncurândnouăzeci,vorstaînpicioare,asemeneacailor,dupăcumînţeleptremarcasededimineaţăşefulnoduluidecaleferatăKazan.CâttimpZuleihai-aajutatsăseinstalezepeţăranulnenorocitşipefemeialui

împietrită de durere – aşezându-i câtmai comod pe priciuri pe cei doi prunciînfăşaţi(cegreuîifusesesăsedespartădeboţulcald,mirosindacopildeţâţă!)şiplasându-ipecopiiimaimarişimaineastâmpăraţi–,numairămăseserălocurilibere: oamenii umpluseră până la refuz priciurile pe douăniveluri.A salvat-oLeibe,cumfăcuseşiînainte.Aapărutdeundevadesusşiatras-odemânăspretavan,înîntunericulcompactdelaetajulaldoilea.—Vărogsărespectaţilocurilerepartizateînsalon,mormăieelsupărat.Zuleihaîlaprobărecunoscătoare,sestrecoarăpebâjbâiteîntreperetelerececa

piatraşiprofesor,stăcucapulaplecatcasănuşi-lloveascădetavanulacoperitdegheaţă.Îşiscoateşaluldepecapşi-laşazăîntrepicioruleişişoldulascuţitalluiLeibe–păcătuieştidacăstaiatâtdeaproapedeunbărbat străin. Îţi facideruşinestrămoşiipânălaatreiageneraţie,arfispusmamaei.Da,mamă,ştiu.Darreguliletaleeraubuneînvecheaviaţă.Noiducemînsă–cumspuseseIgnatov?–oviaţănouă.Ah,ceviaţăducemacum…Puşcăriaşul cu mişcări agile de dulău scoate un chibrit ascuns bine într-o

crăpătură nevăzută din perete. Îl freacă de talpă şi se apleacă deasupra sobeiburduhănoasedefier,caregemedecărbune–şiimediatseaprindetrosnindun

foc zdravăn, încălzind şi învăluind totul în jur într-o lumină strălucitoare,tremurândă.Zuleiha priveşte în jur: pereţi de scânduri, podea de scânduri, tavan de

scânduri. În centrul vagonului, ca o inimă fierbinte, soba strâmbă, pătată pealocuri de rugină.Pemargini, priciurile înnegrite devreme, frecate de sute demâinişipicioarepânăcăpătaserăunluciuşters,brun-cenuşiu.—Ei,ce-aţiamuţitaşa,oamenibuni?şuierăpuşcăriaşul,dezvelindu-şidinţii

mari,aproapenegri.N-aveţigrijă,osăfiusupraveghetorulvostru.N-osăvăfacnecazuri–sunthaimanacumsecade,toţiîlştiupeGorelov.Părul lungca la femei îi stă îndezordine.Laţele slinoase îi totcadgrelepe

faţă, făcându-iprivireasălbatică, fioroasă.Mergede-a lungulpriciurilorcupassăltat,cadedans,şicerceteazăchipurileîntunecate.—Fără supraveghetor aţi încurcat-o, guguştiucilor!Avemmultdemers.Şi,

neaşteptat de tare, începe să lălăie: Hai, voi şmenari, pe sub vagoaneeeee,conductoru-acuuuuşivăprindeeeee…13

—Deundeştiţicăavemmultdemers?Beţivanul adus de spate, cu ochii trişti („Ikonnikov Ilia Petrovici, pictor“,

dupăcumsevaprezentamaitârziuvecinilorsăi)stăaşezatpevineînfaţasobeifierbinţişiîşiîncălzeştemâinileîngheţate.—PoatecăneducdoarpânălaUralşiacolonedaujos.Gorelovseapropiedesobă.Examineazăcuochideexpertspinareagârbovită

aluiIkonnikov:paltonulcaunsac,fularulînnodatînjurulgâtului.Îşiscoatedinpicior gheatamurdară, desfăcută la cusături, şi i-o întinde: ţine-o! Îşi desfaceîndelungobialaşi,într-untârziu,scoateun„peştişor“ascunsîntredegeteledelapicioare. Îl pune în gură, îşi înfăşoară cu drag obiala şi se încalţă. Îşi aprindeţigaralasobăşi-isuflăfumulînfaţăluiIkonnikov.—Păiştiu,ziceelcontinuândconversaţiacaşicumnus-arfiîntâmplatnimic,

că-strecutprinmulte.Amdouăcondamnărilaactiv.AmacostatlaSahalin,amajunsşilaSolovki.Ikonnikov tuşeşte, ferindu-şi faţa de fum. Gorelov se ridică în picioare şi

cuprindevagonultăcutcuoprivireameninţătoare:seîndoieştecareva?—Nusunteţidecapulvostru.Trebuiepăstratăordinea,rosteşteelsentenţios.

Aşacăosăamgrijăsănufacănimenivreoprostie.Cuomişcareiuteprindeunpăduchedupăureche,îlstriveşteîntreunghiişi-l

aruncăînfoc.—Gaboriilaintrares-auadunatciorchineeee…cântăel,şicoroanadeaurde

pedintestrăluceşteînrânjetullarg.Lacurvenufugiţi,căenăpastămareeee.Înjur e plin de lume, scăpare nu-i, vezi bineeee. Ne-aşteaptă judecată, pârnaie,împuşcareeeee…14

Stă în picioare în centrul vagonului cu mâinile în buzunar, îşi ţine umeriiîndreptaţisprespate,capeniştearipi.—Arecinevachefde-mpuşcare?Depe priciuri îl privesc în tăcere chipuri încordate.Gorelov face un pas în

spatelesobeişiîmpingecupicioruluncapacdelemn.Îşiroteşteprivireaînjurcasoldatulînofensivă,îşidăjospantaloniişiseslobozeştecuzgomotîngauradeschisăînpodea.Înluminalumânărilor,jetulvârtosfulgerăcaunarcdecristal.Câtevafemeitragaerînpiept,privindvrăjite,fărăsăclipească.Bărbaţiiletragdemânecă,şieleîşipleacăprivirea,acoperindochiicopiilor.Zuleiha,venindu-şiînfire,seîntoarceşiea.Sunetulapeicurgândîirăsunăîn

urechi,înfierbântându-ifaţaderuşine.Acoloelatrina,aşadar?Şifemeilecumosăfacă?Încelulăîşifăceaunevoileîngăleată,daracoloeraîntuneric,întimpceaici…Gorelov râde victorios, îşi scutură picăturile, nu se grăbeşte să-şi vâre fala

bărbaţilorînpantaloni.—Herpesgenitales,dacănumăînşel,seaudevoceacalmăaluiLeibe,lângă

Zuleiha.Profesorul seuităgânditor labucatadecarnedezgolităa luiGorelov.Treipicăturideuleietericdelavandă,opicăturădesulf.Ungeţidetreioripezi.Şi fără contact sexualpână la însănătoşirea completă, dă el din caphotărât, înacordcusineînsuşi,apoiseîntoarcefărăsă-lmaiinteresezecazul.Gorelov, schimbat la faţă, îşi îndeasă mădularul zbârcit în pantaloni şi se

repedelaLeibe,căţărându-secamaimuţapepriciuldelaetaj.—Iade-aicioamintire,stârpitură,îişuierăelînfaţaimpasibilă,ştergându-şi

vârfurile degetelor de uniformaprofesorului, ca de un şervet. Să zicimersi căsuntsupraveghetor.Altfelţi-aşfigăuritpielea…Scoateunţipăt–şi-aînţepatdegetulîninsignamică,prinsăstrâmblareverul

uniformei.Vagonulseurneştedinloccuunscrâşnetîngrozitor.—Ampornit!Ampornit!seaudşoapteînfierbântatepepriciuri.BanditulîiaruncăopriviredeanimalîntărâtatluiLeibeşipleacălalocullui.Lângă Zuleiha, chiar sub acoperiş, e o ferestruică minusculă, de mărimea

uşiţeidelacuptor,acoperităcubaredemetal,îmbrăcateîncatifeadegheaţă.Iardincolodezăbrele sevădplutind impunătoareperonulcentral şiuriaşaclădireroşie a gării cu dantela literelor: „Kazan“. Oamenii se grăbesc undeva,înconjuraţi de lamele lucioase ale baionetelor. Se aude nechezatul cailorîncălecaţidemiliţieni.Răsunăvocilevânzătoarelordemâncare.—DelaMoscovatocmaiînSiberia,remarcăcineva.—Unde-aţifivrut?LaMareaNeagră?Locomotiva şuieră tare,prelung, le ţiuieurechile.Unnordensdeaburi albi

învăluie totul, le intră în ochi şi în gură. Iar, când se împrăştie, dincolo defereastră se văd zburând scheletele negre ale copacilor pe fundalul câmpiiloralbe.Zuleiha atinge cu degetul zăbrelele: pojghiţa se topeşte. De sus începe să

picure;căldurasobeişiarespiraţieioamenilortopeştegheaţadepetavan…S-auinstalatrepede.Nueracineştiece–lucruripuţine,locurilafel.Ţăranii

s-au înghesuit într-un capăt al vagonului, „foştii“ de la Leningrad în celălalt.Zuleihaşiprofesorulaunimeritînjumătateaurbană.Aufăcutcunoştinţă.Femeia înaltă,cupălăriaverdepurtaunnumecare i se

potrivea de minune: Isabella. Avea un patronim lung şi, în plus, un nume defamiliecomplicat,darZuleihanu le-a reţinut. În fiecaredimineaţă, Isabella îşiaranjaşuviţelecărunteîntr-ocoafurăînaltă.Uneorirecitaversuricuvocetare–sclipitoare, de neînţeles, sunau frumos, când în ruseşte, când într-o limbă carehuruia ca roţile vagonului: franceza. Nu le repeta niciodată. Cei din vagon oascultau. Zuleiha nu pricepea cum de se poate ca atâtea versuri diferite,complicate şi foarte lungi să încapă într-o singură minte, şi aceea de femeie.Chipul Isabellei rămânea tot timpulcalmşimaiestuos,chiar şicândmergea lagauraastupatăcuozdreanţăsaucândprindeapăduchiilasubraţ.Soţulei,KonstantinArnoldovici,unbătrâneluscăţivcuuncioccăruntşirar,

tăcea mai tot timpul. Dimineaţa se trezea devreme şi îşi ocupa locul lângă ocrăpătură a uşii – aştepta primele raze de soare, şi la lumina lor deschideasingura lui carte şi citea. Zâmbea când ajungea la anumite pagini, dădeaaprobatordincap,laalteleameninţacudegetul,scuturându-şitristcapulmic,cucâteva intra în dispută. Când ajungea la ultima pagină, închidea cartea cuzgomot, se uita îndelung la spiculeţul gri de pe copertă şi o deschidea iarăşi.Uneorivorbeamulttimpînşoaptăcusoţialui,darîncuvinteatâtdealese,încâtZuleihanuînţelegeanicimăcarosingurăfrază,deşiconversaţiasepurtaînrusă.Ciudatom,Zuleihasetemeapuţindeel.Iar pe gârbovul Ikonnikov nu-l plăcea deloc.Nimic nu-i plăcea la el – nici

pungile vinete, zbârcite de sub ochi, nici tremurul uşor al degetelor lungi şinervoase,nicimişcărileluipuţinagitate,nicichiarfelulcumînghiţeacuzgomotprelung,mişcându-şimărulluiAdammareşiascuţit–sevedeacâtdecolocăebeţivan.Mamaîispuneamereu:omulbeatemairăucafiara.Dar cel mai tare Zuleiha îl detesta pe Gorelov. Toată lumea îl detesta.

Starostelevagonuluiîiţineapetoţidinscurt,fărăputinţădescăpare.Mâncareale-oîmpărţeael:caşavâscoasăşisupadeheringlemăsuracucanaluiciobită,pâinea o tăia cu o aţă cenuşie slinoasă şi-i lovea nemilos cu lingura pestedegeteleîntinse–nutebăgaînainteaşefului!Pânăşiapadebăutdingăleatapejumătateruginită,acoperităcuocrustădegheaţă,le-oturnatotel.Îşiluaporţie

dublă – pentru osteneală. Ţăranii îl priveau pieziş, în tăcere. Gorelov săreaprimul de pe prici când se deschidea uşa pentru inspecţia zilnică şiimperturbabilul Ignatov intra învagon însoţitde soldaţi, aţintindu-icuprivireaseveră şi arogantă. Starostele lua poziţie de drepţi în faţa comandantului, îşiloveafrunteacudegeteleîncordateşidădearaportulstrigândtareşicuzelcă„nuau avut loc evenimente“. Ignatov îl asculta fără chef, întors pe jumătate, şiZuleihăi parcă îi părea bine văzând cum îi freamătă puţin nările fine.Uneori,Gorelov era chemat în vagonul comandantului; se întorcea tăcut, cu o minămisterioasă,visătoarechiar–poatecăîidădeausămănânce.Demâncat,voiau sămănânce tot timpul. Îidureaburta, îşi cereadrepturile.

Ba li se strângea ca pumnul, ba se întindea, se umfla.Hrană era puţină – n-oliniştea, numai o zădăra pe dinăuntru. Zuleiha îşi amintea povestea mameidespre uriaşa nesătulă Jalmavîz, caremănâncă tot ce-i iese în cale.Uite că şiZuleiha devenise aşa. Hămesită ca o lăcustă. Lacomă ca o curcă. Habar nuavusesecăeposibilăoasemeneafoame.Ţisefacenegruînfaţaochilor,atâtdereae.Numaiceseaudezăvorulvagonuluişiţisestrângestomacul,îţifreamătă:nucumvane-auadusdemâncare?Decelemaimulteorisedovedeştecăedoarun control de rutină: fie se numără capetele, fie medicul gării îi examineazăgrăbit,dezgustat.Cât timp mergea trenul, le era mai uşor. Zuleiha privea prin dreptunghiul

ferestruicii zăbrelite cum trece pe lângă ea viaţa necunoscută ei – păduri rare,sătucurirăspânditepedealuri,râuricaniştepanglicivălurite,stepacaofaţădemasă întinsă, crânguri – şi uita de foame. Îşi amintea din nou când trenul seopreaînstaţii.Uneorisurprindeaochiivecinuluiaţintiţiasupraei.Leibeoprivealung,fără

să clipească, cum îşi linge gamela până se aude limba trecând pestemetal. Şiimediatîidădeabucataluidepâinepejumătatemâncatăsauresturiledecaşă.Laînceput,Zuleiharefuza,apoiaîncetatsă-lrefuze.Îimulţumeadoarşi-iascultalanesfârşitdiscursuriledezlânate–fiepoveştidinpracticamedicală,fiecrâmpeiede diagnostice. În scurt timp a observat că amatorul de lectură, tăcutulKonstantin Arnoldovici, le asculta convorbirile bizare. În van se chinuie, segândeaeacugelozie.Profesoruln-osă-şiîmpartămâncareacucărturarulăsta!Nu ştia dacăvagonul are şi el un iase, undomovoi15 al lui. I sepărea că ar

trebuisăaibă,cumsănuaibă?Dardacăarstasăsegândească–cuces-arhrăniel?Niciurmădepăduchimorţi(fieeraumâncaţi,fieerauarşiînsobă),darămitefirimituridepâine.Noapteatrăgeacuurechea:n-oscârţâiceva,n-otrosnicevasublabapăroasă?Nu,nimicnuseaude,elinişte.Vagonulnuaveaduhullui,eramort.Erafoartefrigînel,lisedădeaupuţinicărbuni.Dincândîncândlisedădeau

lumânări pentru două lămpi chioare – şi atunci se făcea lumină pentru câtăvavreme.Peste tot învagonsevedeauurmelepredecesorilor–canişte salutărivenite

din trecut.Gorelov descoperise o ţigară în prima jumătate de oră demers, totcercetând crăpăturile şi găurile din scândurile pereţilor. Când îndepărtaserăstratul demizerie şi rugină de pe sobă, găsiseră scrijelite cu un cui cuvinteledeocheate: „Să ardem curvele!“ Priciurile erau acoperite demesaje: nume alecelor dragi, date, jurăminte de a nu uita şi a nu ierta, versuri, dedicaţii,ameninţări,rugăciuni,înjurăturiobscene,unprofilsubţireldefemeie,citatedinBiblie, literearăbeşti…Jucându-sepesubpriciuri,odraslele ţăranuluicumulţicopiiaugăsitoghetuţădeculoarecrem,cutocelegantşitalpăsubţiredepiele,pentruofetiţădecinci-şaseani.Gorelovavrutsă-iscoatăşiretuldemătase(înviaţăoricepoatesă-ţifiedefolos),darn-areuşit–Ikonnikov,atâtdereţinutdeobicei, a aruncat-o scurt în sobă.După aceea, învagon amirositmultă vremeurât,apielearsă…Traseul era lung, părea fără sfârşit. Denumirile oraşelor, ale satelor şi ale

gărilorseînşirauunadupăalta,camărgelelepeaţă.Kenderi,VîsokaiaGora,Biriuli,Arsk…Trenulbagoneacanebunulprinvântşiviscol,basetâraleneşpebretelede

legătură şi linii secundare, în căutarea punctului de staţionare destinat lui, bastăteanemişcatcusăptămânileacolo,troienitşicuroţileîngheţatepeşine.Şemordan,Kukmor,Kizner…Uneori, între staţii, prin crăpăturile uşii apărea din când în când un tren,

mergândalături.—Laiş!strigauatunciţăraniităcuţideobicei.Mamadîş!Sviajsk!Şupaşkar!—NoisuntemdinLipeţk!veneaînzborrăspunsul.—Voronej!Taganrog!Şahtî!—DelângăArzamas!—DinSîzrani!—DinVologda!Sarkuz,Mojta,Pîceaz…Odată, după o staţionare obişnuită, garnitura de tren a fost trimisă pe

neaşteptateîndirecţiaopusă:Pîceaz,Mojta,Sarkuz…Ţăraniis-aubucurat,s-aurugatfărăîncetare:mergemacasă,slavăcerului,acasă!Aumersaşaaproapeoziîntreagă.Apoi şi-auvenit în fire–au fost întorşi,goneaudinnouspre răsărit:Sarkuz,Mojta,Pîceaz…—N-arenimeninevoiedenoi,spuseseatunciIkonnikov.Nevânturăcape…

Apoiîşiînghiţisecuvântul.— Da, da! încuviinţase Isabella. Aveţi perfectă dreptate: ca pe un rahat în

copcă.Chiaraşa!Aumersmaideparte.Agrîz,Butrîş,Sarapul…Primiiauînceputsămoarăcopiii.Unuldupăaltul,deparcăarfijucatleapşa,

au fugit în lumeacealaltă toateodraslelenefericitului ţăran–mai întâipruncii(amândoiodată,într-ozi),apoiceimari.I-aurmatsoţia,care,lamomentulacela,oricum numai deosebea bine graniţa dintre lumea viilor şi lumea cealaltă. Înziuaaceea,ţăranulsedădusecucapuldeperetelevagonului–voiasă-şisfărâmeţeasta.L-autras,l-aulegat,l-auţinutpânăs-aliniştit.Ianaul,Rabak,Turun…Morţii erau înmormântaţi de-a lungul drumului, în gropi comune. Le săpau

deportaţii,culopeţidelemn,subameninţareapuştilor.Uneorinureuşeausăsapemorminteleca lumeasausăacoperemorţii– răsunaordinul„Învagoaneeee!“.Lăsau cadavrele descoperite – nădăjduiau că în eşalonul următor aveau să segăsească oameni buni care să arunce pământ deasupra. Doar şi ei acopereauîntotdeaunamormintelecupământcândlegăseaudescoperite.Bisert,Cebota,Revda…Ignatovnueraobişnuitcusuportulpentrupaharuldeceai.Beadintr-ocană

vechedealuminiu,iarsuportul–pântecos,cuolucrăturădinmetalstrălucitorşiunmânersfidătordelucios–zăceapemasă.Paharulfaţetatpedinăuntruscoteaunclinchetispititorcândtrenuleraînmers,uneorisălta,amintindu-icăexistă.Dar i se părea stupid, chiar ruşinos, şi-i era de-a dreptul imposibil să bea dinasemenea pahar. După Sarapul, Ignatov l-a dat soldaţilor din compartimentulalăturat,săsedistrezeeicuel.Avrutsăledeaşisalteauamoale,îndungi,cuohusăneobişnuitdealunecoasă(mătase,oare?),dars-arăzgândit:idioţiiăiaosăstriceproprietateastatului.Afăcut-osulşiaîndesat-ocumapututperaftuldesubtavan.Eramaidulcesomnulpe laviţade lemn,sedeprinsesecuea.Multenu-iplăceauîncompartimentulcomandantului.Niciuşacarealunecasilenţioasă,supusă (dreapta–stânga, dreapta–stânga…), nici perdelele elegante, tivite cu opanglică subţirică, abia vizibilă (să zicem că fereastra nu poţi s-o laşineacoperită,dar lacebuntoatevolănaşelealea?),nicioglindamare,fărăurmăde pată, atârnată deasupra lavoarului uriaş (se uita în ea numai de nevoie –dimineaţa, când se bărbierea). Se întâmplă atâtea în jur! Şi aici – danteluţe,paharecusuporturi…Să conduci un convoi nu era o glumă, cum i se păruse la început. Erau pe

drum de două luni. Ar fi fost bine dacă ar fi mers tot timpul, dar mai multstăteau.Bagarnituraporneacuosmuciturădinloc,gonitădinspate(„Ce,te-aiprostit, comandante?Nu vezi că liniile sunt ticsite?Dă-mi hârtiile şi şterge-o,

şterge-o mai repede de-aici – eliberează-mi linia a cincea!“), ba rămâneaînţepenităînlocosăptămână(„N-amprimitniciunfeldedispoziţiiînlegăturăcuvoi,tovarăşe.Vis-aordonatsăaşteptaţi–aşteptaţi.Şinumaiveniţilaminedinoră-noră!Încazdeceva,văgăsimnoi.“).Niciîncolo,niciîncoace.Se simţea bine în clipa când garnitura ca un maţ lung, maroniu, accelera,

huruiadingreu,apoioluadinceîncemairepede,zburapeşine,parcătremurade nerăbdare. Îi venea să deschidă cu o smucitură geamul, să-şi scoată capulafară, să-şi lase faţa în voia vântului. Îndura cu greu zilele lungi de aşteptareapăsătoareîntriajulvreuneigărimici,cunumelescriscursivpehartă.Iată-lcumbatenervoscudegeteleîntăblialăcuităamesei,întimpcepriveşte

pringeamulmatdincauzastratuluigrosdeprafaşezatpeel,dincolodecareseîntindnemişcatecâmpurilenegrecupetemicişialbe–rămăşiţedezăpadă.Cincisprezecemorţi înoptziledestaţionare.Remarcasedemultcăoamenii

morîntimpulstaţionărilor.Poatecăroţile,cuhurducăitullorgreoi,puninimileobositeînmişcare,saupoatelegănatulînritmulloreliniştitor.Unfaptesigur:cum se opresc, cum mai taie vreo două nume în mapa gri cu inscripţia„Misiune“.Unsprezecebătrânişipatrucopii.Cândconduciaproapeomiedesuflete,nuedelocdemirarecămorcâţiva,

nu-i aşa? Bătrânii mor de bătrâneţe, de boli. Dar copiii? E drept, din cauzaslăbiciunii.Cepoţisăfaci,aşa-iladrum.— Tovarăşe comandant, bagă capul pe uşă Polipiev, responsabilul cu

întreţinerea,dupăcebătusediscretînuşă,cefac,văaducprânzul?În compartiment pluteştemirosul orzului răsfiert cu bucăţele de slănină. Pe

boabelelungi,perlate,lucesccristaledesare.Alături,obucatăgroasădepâinebinedospită.Ignatov ia farfuria de pe tavă. Polipiev îşi lasă umil braţele pe lângă corp.

Încercaselaînceputsă-lajutepecomandant–săîndrepteşervetuldeinpemasă,săaşezefarfuriafrumos,înmijloc,săpunătacâmurilecorect(linguraşicuţitulîndreapta,furculiţaînstânga),sareaşipiperul,şi…Darăstanu-icomandant,efiarăînfuriată:dacămaivădodatăfarafastâcurileastea,zice…Foartebine,dacăvreţisămâncaţifărăetichetă,n-aveţidecât.Înfulecaţi-văcaşaculingura,şigata!—TovarăşeIgnatov,spunePolipievţinândtavagoalăînfaţapieptului,cape

unscut,cumrămânecucarneadeoaie?Ignatovîşiridicăprivireacruntă,fărăsărosteascăovorbă.—Apriliebate lauşă,mătemc-osăsestrice.Edrept,avemgheaţă,darcu

vremeanutepui.Polipievcoboarăvoceaconspirativ.Poates-ofolosimtotuşi?Factotcevreţicuea:şiciorbăţărănească,şimacaroanemarinăreşti.Bachiarşiconsommécugăluşte…Şifelulîntâi,şifeluldoi,şiaspicdinoase–mâncămo

săptămână.CădelaKazanpân-aicinumaiînfierturădeorzamţinut-o.Soldaţiidumneavoastrăauînceputsămăpriveascăcuochirăi.Aujuratcămămănâncăpeminedacănuledaucarne.—Fărăordinulmeu,n-osămănânce.Ignatovmuşcădinpâineşi,mestecând

cufurieameninţătoare, ia lingura înmână.Dacăzicicăsestrică, fie!Osămăocupchiareudetreabaasta.Polipievseuităstrâmb–nuştiidacăezâmbetsauunsemncăaînţelesşică

sesupune.—Să vedem! Ignatov îl împunge cu lingura în piept.Dumneata poţi să-mi

spuicâtosămaimergem?Osăptămână?Olună?Jumătatedean?Cuce-amsătehrănesc–pedumneata,personal!–dacăînfulecămacumtot?—Cesăzic,dacă-ilagheaţă,asta-i!ofteazăPolipievşidisparepeuşă.Ignatovaruncăculingura.Carnedeoaie,auzi!Şi tocană, şi lapte condensat, şi unt – frigiderul vagonului de comandă era

ticsitcuprovizii.Toatebogăţiileasteaeraudestinatepersonalului:soldaţilordinescortă,celordoifochişti,mecanicului.Şicomandantului,fireşte.Iardeportaţilorarfitrebuitsălisedeamâncareîngări.Înprotocolulspecial

pentruorganeleDirecţieidetransportaGPUscrianegrupealb:„Săseasiguredeportaţilorapăfiartăneîntreruptpetotparcursuldrumului,săseorganizezeîngăripunctedealimentarecumâncarecaldăodatăladouăzile,numairar“.Aşadeci,şiundeeraupuncteleasteadealimentare?Chiar în prima gară, Ignatov şi-a dat seama: o adevărată pacoste picase pe

capul lui. Garniturile cu deschiaburiţi se târau pe calea ferată una după alta,uneleseîmpotmoleaugaratelatriajînaşteptareaordinelor.„Deundesă-ţiscotaprovizionare?“îlîntrebaseblândunşefdegară.„Zimersică-ţidauapăfiartă.“Ignatovîirăspunsese:edrept,apăfiartănisedăregulat.Mâncarepentrudeportaţi nu erade ajuns. Ignatov sebucura când reuşea să

facărostdecaşă(dinmei,dinovăz,dinorz–rareoridingrâusauarpacaş).Căde-aiaecaşă,nupoţis-olungeştipreamult.Supele,depildă,eraulungitefărămilădecâtevaori,bauneorişicuapăîngheţată.Ignatovîncercasesăprotesteze,darajungeasăfieelacuzat.„Ce,ţi-emilădeei?“îlîntrebau.„Răspundpentruei!“se răsteael.„Pecineosămaipredau ladestinaţie?“„Şiundeedestinaţiaastaata?!“dădeaueidinmânăalehamite.Aşaeste:unde?Nuştia.Pesemnecănuştianimeni.Îngaraurmătoare,după

ce aştepta o săptămână, uneori şi două, în triaj, Ignatov primea acelaşi ordin:„Continuaţipânăînpunctulcutareşimaideparte–aşteptaţinoiordine“.Trenulîşicontinuadrumul.Ajungeaînpunctulcutare.Elsegrăbeacudocumentelelaşefuldestaţie.Şiiaraşteptanoiordine.

Îşiziceacalmându-se:nueştisingurul.Seîntâlneaîngăricualţicomandanţimaiexperimentaţişischimbacâtevavorbecuei.Da,îispuneau,şinoiaşteptămnoi ordine. Da, mor oamenii în vagoane. Da, mulţi. Important e să-isupraveghezicâtmaibine,sănuexistesituaţiideurgenţă.Pierderinaturalevorfiîntotdeauna,n-osă-ţicearănimenisocoteală.Şi toate astea n-ar însemna nimic, de n-ar fi controalele zilnice… Şi-a dat

seamacă începesă recunoască feţeleoamenilor.Defiecaredatăcândstătea încompartimentşibăgalinguraîncaşafierbinte, împrăştiată înfarfurie,se trezeadinsenincă-şiaminteştebadeadolescentulalbinosdinvagonultrei,unulslăbuţ,cu ochii complet roz, încrezători, ba de femeia grasă şi pistruiată din vagonulşase, cu aluniţa mare şi roşie pe obraz („Şefuleţule! Dă-mi şi mie ceva demâncare, nuvezi că slăbesc…?“), bade femeiamăruntă şi palidădinvagonulopt, cuochiiverzi ce-i acopereau jumătatedin faţă.Uite, şi acum îi treceprinminteacelaşigând:toţioameniiăştias-auhrănitazicuapăfiartă.Nuoamenii,secorecteazăel.Duşmanii.Duşmaniis-auhrănitcuapăfiartă–şidincauzaastacaşaîiparefărăgust.Îşiaminteştecăel,prichindelulde-oşchioapă,aveatreianicândstăteaseara

pepervazul ferestrei lorde lademisol şi căuta cuprivireapantofii pătrăţoşi aimamei printre picioarele care alergau pe stradă. Mama se întorcea la lăsareaîntunericului. Îşi ascundea ochii când îi dădea apă goală fiartă şi-l ducea laculcare.Unprost, asta e.O cârpă.Un smiorcăit.Bakiev ar fi râs de el – şi pebună

dreptate.Seridicăşiducefarfurianeatinsăîncompartimentul-bucătărie,laPolipiev.Să

seîndoapeelcucaşa.Însearaaceleiaşizile,Polipiev,măcinatdepresimţirirele,i-adatadjunctului

şefului de gară toată carnea de oaie din lada frigorifică a vagonului. Carnearoşie, închisă la culoare, cu vinişoare albe, aşezată în coşul uriaş de nuiele, adispărut pentru totdeauna din viaţa lui Polipiev (aşa cum înainte părăsiserăfrigiderul aproape cinci kilograme de unt şi o duzină de borcane de laptecondensat din cel mai bun). Predarea a avut loc seara târziu, pe întuneric, laordinulverbalalcomandantuluideconvoi,fărăprocesdepredare–primireşifărăchitanţă, fapt care l-a adus la disperare mută pe responsabilul cu alimentele,îndeobştevigilent.Dupăjumătatedeoră,autrimislatrenuncontainercufierturădemei–pentru

deportaţi.A fost atât de neaşteptat şi de bine-venit (oamenii numâncaseră dedouăzile),încâtnimeninuputeacredecăeraosimplăcoincidenţă.„Ia te uită“, medita cu năduf Polipiev, urmărind de la fereastra

compartimentuluicumbucăţilemarişigalbenedecaşasuntaruncateîngăleată

cuunpolonicdemăsurat(câteogăleatădevagon).„Teribilulcomandant-fiarăs-adoveditpânălaurmăunbanalmituitor.“Gândul acesta l-a umplut de satisfacţie şi l-a liniştit pe responsabilul cu

alimente,cuatâtmaimultcucâtreuşisetotuşisădoseascăvreodouăbucăţidecarneexcelente.Polipievahotărâtcaadouazi,fărăştiinţacomandantului,săleamestece în eterna caşă. În ultima vreme, Ignatov mănâncă prost – n-o sărecunoascăgustuldecarneînfierturaodioasă…ÎnultimazidestaţionarelângăSverdlovsk,învagonulopts-apetrecutunmic

incident.Trenulstaţionaacolodeaproapeosăptămână.Prinuşadeschisăde-opalmăsevedeavaleaîntunecată,presăratăpealocuricuzăpadă,dincareseiţeaiarbă proaspătă (pe drum şi în timpul staţionării în câmp gol era permisădeschidereade-opalmăauşii,dar la intrarea în localităţiea trebuia închisăcudouăzăvoare).Cufiecarezi,iarbadeveneatotmaideasă,verdeleeieratotmaiviu,invadaorizontul.Opasăremică,cupieptulroşcat,înşelatădestaţionareaîndelungatăatrenului,

s-ahotărâtsă-şifacăcuibulsubacoperişulvagonului,nudepartedeferestruicaZuleihăi–căraplinădezelcrenguţeşipufşi leîndesaneobosităsubacoperiş,ciripindcuînsufleţire.— Dacă mai stăm mult aici, o să depună ouă, a remarcat Konstantin

Arnoldovicifărăsă-şiridiceochiidincarte.— Ouă?! Le înhăţăm urgent! a înghiţit în sec Gorelov şi s-a apropiat de

ferestruică mişcându-şi nerăbdător degetele şi cântărind cum să-şi însuşeascămaiuşorprada.—Hai s-omaiadmirămpuţin, azis Ikonnikovapropiindu-şiochiimijiţide

ferestruică.Deodatăs-aauzitzgomotuluneiloviturişis-aiscatunvârtejdepraf,nisipşi

crenguţe. Păsăruica a ţâşnit speriată şi s-a pierdut pe cer. Zuleiha lovise întavanulvagonuluicuoscândură lungăşi tare,scoasădinchingiledefierde lauşă.Apetrecutpasăreacuprivirea,apusscânduralalocşişi-ascuturatpalmele.Cuunstrigătdezamăgit(„Cefaci,tătăroaicătâmpită?“),Gorelovs-atrântitpe

prici: gata, s-a dus prânzul, a zburat! Parcă pentru prima dată de la începutulcălătoriei,Ikonnikovaprivit-ocuinterespeZuleiha.—Dacă rămâne fără cuib, n-o sămai facă ouă, a lămurit ea scurt.O să-şi

cautetoatăvaracuibulpierdut.S-a urcat la loc pe prici. A observat că în urma loviturii se deplasase o

scândurădin tavanşiapăruseocrăpătură îngustă–sevedeaofâşiedecer.Cebine,nuteuiţiîntrunanumaipeferestruică!Seara,trenulseurneştedinloc.NoapteatraverseazăcreastaUralilor.Zuleiha

osăpriveascăstelelescânteindprincrăpăturadintavanşiosăsegândească:I

Allah,oareosămaimergemmult?Unde-te-duc?vorgrăi roţile.Unde-te-duc?Unde-te-duc?Şi tot ele vor răspunde:Te duc-te duc.Te duc-te duc.Te duc-teduc.

Note12.AcestGrand-Hôtelalvostrumăimpresionează,prietene(înfranceză,înoriginal).13. Cântec cântat deseori în primii ani ai puterii sovietice (1917–1925) de către vagabonzii care

călătoreauprinţarăcutrenulfărăbiletşisefereaudecontrolori.14.Cunoscutcântecalinfractorilor.15.Spiritalcaseiînmitologiarusă.

Evadarea

— Javre! Fir-aţi… se aude de undeva de jos o voce buimacă, pe jumătateşoptită.Zuleihaseapleacăpestepricişiscruteazăîntunericul.Ce-iacolo?Zgomotde

luptă,gemete,lovituridepumn–baînfundate,caîncevamoale,basonore,caîncevatare–acoperămersulritmicalroţilor.Înrazafiravăaluniicarepătrundeprinfereastrăsezăresccâtevatrupuriîncăieratelângăsobă.— Vă omor, porci de…! şi din nou un strigăt slab, care se transformă în

tânguit.Paresăfievoceastarostelui.Da,iată-lpeGorelovzăcândpepodeacumâinile

legate la spate şi cu o cârpă înfundată în gură, zbătându-se ca un vierme.Deasupra lui, doi ţărani zdraveni îl lovesc întruna, cu sete. El se smulge, searcuieşte, se târăşte îndărăt, dar se loveşte cu capul de colţul sobei şi rămânenemişcat.În vagon nu doarme nimeni. Bărbaţii şi femeile privesc cu interes de pe

priciuri,vorbescîntreei,dauaprobatordincap:aşa-itrebuie.Unulîiajutăpeceidoisă-llegemaibinepestaroste,altulîşiadunăgrăbitlucrurile.Ţăranul rămas fără copii smulge de pe uşă o scândură groasă şi grea. Se

apropiedepriciulZuleihăi,îşiiaavântşiloveşteînacelaşilocîncareloviseeadimineaţa,cândalungasepasăreacupieptulroşcat.—Cefaci,omule?sesperieZuleiha.El nu-i răspunde; loveşte iar şi iar cu scândura. Îşi potriveşte loviturile cu

ritmulroţilor,casănuseaudă.Crăpăturadedeasupracapuluisecască–numaieodungăîngustă,cioditamaibucatadecerînstelat.ŢăranulîiîntindescânduraZuleihăi şi sarepeprici.Se ridică îngenunchi,ajungândcuumerii săivânjoşipânălatavanulşubrezit–seaudeuntrosnet,şivântulproaspătintrăpringaură,izbindfaţaZuleihăi.Ţăranulsesaltăînmâinişidispare.—Uuuu!sevaităpejosGorelov,venindu-şiînfireşisfredelind-ocuprivirea

peZuleiha.În gaura presărată cu stele din tavan se iveşte chipul ţăranului. Zâmbeşte –

pentruprimadatădupăcâtevaluni.—Ei?rosteşteeladresându-seoamenilorîngrămădiţijos,întinzându-lemâna

lungăşiosoasă.Deportaţiioapucăunuldupăaltul,sarpepriciulZuleihăişisestrecoarăprin

gauradintavan.Bărbaţi,femei,tineridisparrapid,cudibăcie.Ofemeiegrasăseînţepeneşte în trecerea prea îngustă pentru ea, dar cei de jos, aşteptându-şi

rândul,ogrăbesc,oîmping,şieareuşeşteînceledinurmă,rupându-şirochiaşijulindu-şipielea,lăsândaţeşibucăţidestofăînaşchiileascuţite.—Uuuuu!Uuuuuu!setânguieştecumplitGorelov,izbindu-şicorpuldefierul

sobei.—Şitu,soro?Voceaechiarlângăurecheaei:ţăranulseuitălaZuleiha,ridicândîncurajator

dinsprâncene.Să fugă? Să părăsească vagonul în care petrecuse atâtea săptămâni lungi?

Priciul încălzit de căldura ei şi îmbibat cu mirosul ei? Pe blândul şi dragulprofesor, pe buna Isabella? Să-i sfideze pe durul Ignatov, pe fioroşii soldaţiînarmaţi,peşefiidegarăfurioşi?Săseîmpotriveascăsoartei?Clatinădincap:nu,numerg,Allahsalaksîn.—Eştiputernică,osărăzbeşti!insistăţăranulîntinzându-imâna.Ea se uită lung, neîncrezătoare, la palma lată, cu bătături negre. În cele din

urmălasăcapulînjos:nu.—Eh,cumvrei!Pe acoperiş se aud paşi înăbuşiţi. Prin ferestruică se văd umbre negre,

alungite,căzând,alunecândpepovârniş,dispărânduşorînpădure.Şigata.Zuleihaseuităînjur:vagonuls-agolit.Dintreţăraniauplecataproapetoţi,au

rămasnumaidoibătrânineputincioşi(şi-auîmbrăţişatîndelungladespărţirefiulsaunepotul,stauşiacumpepricişiprivesccuochiobosiţigauradintavanprincareailoraudispărutnudemult)şicâtevafemeisingure.„Foştii“,dinLeningrad,aurămasaproapetoţi,aufugitdoarvreodouătinere

studente. Isabella stă pe prici ţinându-şi strâns soţul de mână. Cu faţazâmbitoare, Ikonnikov priveşte visător stelele sclipind în golul din tavan şişopteşte, nu se ştie de ce, „mulţumesc, mulţumesc“. Profesorul Leibe, careşezusetottimpullângăZuleiha,selasăpespatecuunoftatdeuşurare.—Libertatea e ca fericirea,murmură el pentru sine, unora le e dăunătoare,

altora–utilă.—Goethe?seînsufleţeşteKonstantinArnoldovicipepriciuldealături.—Novalis,intervineIkonnikov.—Nu,daţi-mivoie,eGoethetotuşi!—Nu,permiteţi-mi.CusiguranţăeNovalis.— Uuuu! se zbate pe jos Gorelov; nu-i trecuse prin minte nimănui să-l

dezlege.Zuleihaîşidăseamabrusccămaiţineînmâiniscânduracupricinaşioaruncă

pejos.Îndeschizăturaciopârţitădintavantremurăcovoruldeauralstelelor.MareeţaraîncaretrăieşteZuleiha!Mareşiroşie,casângeledetaur.Eastăîn

faţa unei hărţi cât peretele, pe care se întinde o imensă pată purpurie,asemănătoarecuofemelădelimaxburtoasă–UniuneaSovietică.Maivăzuseodată limaxulpeunpanoudepropagandădin Iulbaş. Îi explicase şiMansurka-Scaiete: uite, patria noastră e uriaşă, se întindede la unocean la altul.Ean-aînţeles atunci unde se aflau mările-oceanele astea, dar i-a rămas în mintelimaxul,pentrucăerafoartecaraghios,aveabarbăşiolabăcurbatăînspate.Iaracum chiar pare imensă pe peretele înalt – n-o pot cuprinde nici măcar doioameni,darămiteZuleiha.Pecorpuldeculoareacoacăzeişerpuiescvinişoarelealbastreale râurilor (o fiprintreeleşidraguleiCişme?),oraşeleşi satelesuntnişte aluniţe negre (i-ar putea arăta cineva unde e Iulbaş?). Zuleiha întindedegetele spre suprafaţa lucioasă a hărţii, dar nu apucă s-o atingă, căci osfredeleştevoceaasprăaluiIgnatov:—Eadevăratcătui-aiajutatsăfugă?Zuleihaîşi tragemânaînapoi.Ignatovstălângăfereastradeschisăînnoapte,

cu faţa spre stradă, fumează. Flacăra galbenă a lămpii de pemasă lumineazătunicabineîntinsăîntreumeri,pecareseîncrucişeazădouăcurele.—Sănunegi,continuăel,aifostvăzută.Dincolodefereastră,noapteaecaldă,catifelată.—Tudeceairămas?Gorelov, negru la suflet, a dat raportul ca să se răzbune. Nu l-a dezlegat

nimenipânălaPîşma–s-azbătuttoatănoapteacamielulduslatăiere.Cânds-afăcut ziuă şi trenul s-aoprit, s-audeschisuşile. Ignatov avenit învagon să-şifacăinspecţia.Aîncremenitcândavăzutgauradintavan,s-aalbitlafaţă,şitoţiau început să alerge, să bată din picioare, să ţipe.Gorelov, sub escortă, într-oparte, ceilalţi, tot sub escortă, în altă parte. Gaura din tavan a fost acoperitărepede, dar fugarii, prinde-i dacă mai poţi! Cei rămaşi n-au primit mâncare,bineînţeles. Seara l-au luat mai întâi pe Leibe, apoi i-au luat pe Isabella, peKonstantin Arnoldovici şi pe încă cineva. Îi luau şi-i aduceau pe rând. V-auinterogat,azisIkonnikov.ŞiIsabellacătreel:IliaPetrovici,dragulmeu,astasecheamăinterogatoriu?!Şiarâsveselă.Noapteaautrezit-odinsomnpeZuleihaşiauadus-oîntr-ocamerămare,cu

tavanul înălţându-se în întuneric, de care atârna un păianjen uriaş de bronz –scheletuluneilustrefrumoasecândva;pereţiifuseserăodatăacoperiţicuvopseacolorată, acum erau cheliţi până la cărămizile de un roşu-închis; două scaunenegredesperecheate,culaculcrăpatpespătarelecurbate;înmijloc,omasămare,sculptată,arsăîntr-oparte,cuunteancdecărţifixatînloculpicioruluilipsă;într-uncolţsevedeaaustercubulunuiseif,deasupracăruiaseaflaportretulaceluiaşibărbat mustăcios, cu privirea de vultur, pe care Zuleiha îl văzuse în locaşulorologiuluidepeturnuldincetateaKazanului.Sebucurăsă-lregăsească:ochii

luimijiţioprivescpărinteşte,liniştitorparcă,apărând-oderăutateanemăsuratăaluiIgnatov.ElseîntoarcespreZuleiha.Areochiinegri,şioaselefeţeiisevăddistinctsub

stratulsubţiredepiele.—Cestaicamuta?Adicănouănefugcincizecidesufletedinconvoi,şi tu

staicamuta?Întredegeteleluipâlpâieoluminiţăroşieminusculă–oţigarărăsucitădeel.

Seapropiedemasăşiostingenervosîntr-unbliddelemn,plincumucuri.Blidulzdrăngăne, se răstoarnă şi cadepe jos –mucurile se împrăştie în toate părţile.Ignatovşuieră–ffffir-ar!–şiîncepesăleadune.Zuleihaseaşazărepedelângăel.Undes-amaipomenitcaunbărbatsăstrângămizeriadepejosînfaţauneifemei,şieasăsteasăseuite?!Mucurilesuntmici,recicaviermii.Cadescrumuldinele,mirosafumrece.

Ignatovînsămiroaseafumcald.—Teaşteaptălagărul,proasto!Vocealuiefoarteaproape.Sauexecuţia.Ştii

ce-iaiaexecuţie?Zuleiharidicăochii.Aici,submasă,efoarteîntuneric,şipupilelenegrealelui

Ignatovlucesccaniştecărbuniînalbulochilor.—Eunuînţelegbineruseşte,îiziceeaînceledinurmă.Degeteleluiputerniceşifierbinţioapucădebărbie.—Minţi,şuierăIgnatov.Înţelegitot,numaicănuvreisăspui.Hai,vorbeşte!

S-auînţelescutoţiisăevadeze?Undevoiausăseducă?Vorbeşte!Odoarebărbia.—Nu ştiu nimic.Amvăzut ce-au văzut şi ceilalţi.Am auzit ce-au auzit şi

ceilalţi.Faţa lui Ignatov, cu ochii ca două găuri negre, se apropie de urechea ei; îi

simterăsuflareapeobraz.—Încăpăţânatămaietătăroaicanoastră…Zuleiha,aşatecheamă?Easeîntoarcecufaţalael.—Păcatcăn-amfugit.Acumîmiparerău.Uşasedeschidecuunscârţâit.— Soldat! se aude vocea enervată a şefului serviciului operativ din Pîşma.

Undeaudispărut?Soldatultropăiegrăbit,speriat,paşiiiseaudaşacumseaudcartofiicândcad

dingăleată.DegeteleluiIgnatovdaudrumulbărbiei–pieleaîiardecaatinsădefoc.Else

ridicădesubmasăşiîşiîndreaptătunica:—Aicisuntem,nutenelinişti.Zuleihaseridicăşieaşipunescrumieracumucuripemasă.Mâinile îisunt

negre,deparcăsfărâmaserăcărbune.Soldatultinerel,plindecoşuri,cupuşcaînpoziţiedetragere,ofteazăuşurat.

SeuitălaZuleihaşiizbucneşteînrâs:obrajiişibărbiaeisuntbrăzdatededunginegredescrum.Întâlnindprivireaseverăaşefuluiserviciuluioperativ,zâmbetulîi piere de pe faţă, se retrage spre ieşire şi închide uşa după el. Ignatov seîntoarcespreZuleihaşirâdeşielscurt,nervos.—Ei,aiinterogat-o?întreabăşeful.Escundşiîndesat,dararemâinilemari,caniştelopeţi,deparcăle-afuratde

laaltcineva.Ignatovtace,îşiscuturăpalmeledescrum.—Vădcăaiinterogat-o,zâmbeştecelălalt,privindamuzatfaţacudunginegre

aZuleihăi.Iadepemasăofoaiedehârtiealbă,ocerceteazăpeambelepărţi–nimicnu-i

scrispeea.—Vădcăaiscrisşiprocesul-verbal,continuăelbinevoitor,mototolindhârtia

înmâini.Ţi-amspus,Ignatov,interogatoriulnu-itreabăuşoară.Eartă,aşputeaspune. E nevoie de experienţă. De măiestrie! Şi mie… ce să zic… nu-milipseşte!Din cauzahârtiei sfărâmicioase saudin cauza palmelor aspre, se aude foaia

fâşâindînmâinileluitare,strident,aşacumscârţâiezăpadaproaspătă.—Uitecee,ziceelfăcândghemotochârtia, las-opemânamea.Staueude

vorbăcuea.Considerăcămi-aipredat-opentruanchetă.Ignatov îşi ia cascheta de pemargineamesei, şi-o pune pe cap şi porneşte

încetspreieşire.Zuleihaîlpetrececuprivirea,nedumerită:Ce-iasta?Dece?Şefulserviciuluioperativîşiiaavântşiaruncăghemotoculdehârtieîncoşul

desârmădelângăuşă.Seaşazălamasăşideschidesertaruldesus;cuungestintratînobişnuinţă,fărăsăseuite,scoatedeacolounteancdehârtie,untocşicerneală. Fluierând o melodie veselă, îşi împreunează mâinile şi îşi trosneştedegetelelungişiputernice.Ignatov se opreşte la uşă, privind cum aterizează ghemotocul de hârtie pe

fundulcoşuluidegunoi.Seîntoarce.—Nuştieîncotros-audus,spuneel.— Asta ţi-a şoptit ea acolo, sub masă? îl săgetează şeful cu privirea din

celălaltcapătalîncăperii.— N-o să-ţi fie de folos, tovarăşe! N-are ce spune, îi răspunde Ignatov

întorcându-sedelauşă.Şefulselasăpespate–scaunulscârţâieprelung,trosneşte,părândgatasăse

rupă–şi-istudiazăatentpeZuleihaşipeIgnatov,caşicândi-arvedeapentruprimadată.Continuăsă-şipocneascădegetele.—Gogoşi!Măsuperi,Ignatov.Laminevorbesctoţi.Pânăşimuţii.

—Oiaucumine.—Asta-ibună! îşidesface însfârşit şefulmâinile,bătândcuele înmasă. Îi

scapăprintredegeteunvagonîntregşisetrezeştedupăjumătatedezi,şipoftimdetedescurcă!Caută-iprintaiga,prinde-i…Ehei,s-auîmprăştiatdemultprinhalte.Şiacumsăalergeuculimbascoasă,transpirat,şisămaidauşisocotealădecenui-amprins!Iarelîmiiaşiprimulmartor!Aşazicitu?—Treabameaesăconducoameniiladestinaţie.Ataesă-iprinzi.—Dardece-iconduciatâtdeprost,Ignatov?Jumătateţi-aumuritpedrum.

Seorganizeazăoevadaresubnasultău.Şiacumnuvreisăajuţilaanchetă,ieicomplicelecutine.Crezicăosăscapibasmacurată?—Dacăosăfiecazul,osărăspundpentrugreşelilemele.Darnuînfaţata.IgnatovîifacesemncucapulZuleihăi:sămergem!Eaîşiîndreaptăochiispre

anchetatorulroşulafaţă.—Osăfiecazul,Ignatov,osăfie!ţipăel.Şifoartecurând!N-amdegândsă

teacopăr,osăspuncumaiapăratomuieredeculac!Ignatov îşi îndreaptă cascheta, se răsuceşte pe călcâie şi iese din cameră.

Zuleihaporneştesperiatădupăel.Laieşirearuncăoprivireînîncăpere–limaxulroşu uriaş se târăşte netulburat pe perete, iar mustăciosul cu privirea mereutreazăîipetrecezâmbindpărinteşte.Ignatov păşeşte repede de-a lungul şinelor, ţinând în faţă un felinar care

pâlpâie.Tătăroaicamicuţădinvagonuloptaleargădupăelcupaşiuşori,aproapecănuiseaud.Înurmalor,soldatultinereltropăiepetraverse.LuiIgnatovîiecâtsepoatedeclarcăosăfietraslarăspundere.Cei-auspus

dimineaţă ladirecţie?„Osăne lămurimla întoarcere.“Eclar,vorcamai întâisă-şi ducă treaba la bun sfârşit, apoi o să-i tragă un perdaf, e posibil să seîntâmpleşiasta.Foartebine,daţi-văpestecap,lămuriţi-vă.Darnicielnuaredegândsătacă.Osălepovesteascătot:şicummoroameniidefoamepedrum,şicumîiplimbădecolo,coloprinhaltefărăsălegăseascăunloc.Suntdetreilunipedrumşiabiaautrecuttârâş-grăpişUralii.Undes-amaivăzutaşaceva?Şipejosar fiajunsmai repede. În timpulăstaaumuritcincizecidecapete.Orfieiculaci, dar tot e păcat – e forţă demuncă, ar fi putut lucra la defrişări sau înconstrucţii.Totarfifostmaifolositoridecâtsăputrezeascăpecoclauri.Uite,şiaziîncăcincizecideoameni…Nu,pentruevadarerăspundeel–evinalui,nuneagă.N-afostatent.Atâtas-a

lăudat starostele vagonului cu experienţa lui („Vă rog să nu vă faceţi griji,cetăţenecomandant,lanoioameniisuntliniştiţi,ţăraniignoranţişiintelighenţieputredă–cesăfacăăştia?“)–şiuitecăpânăşiluii-auscăpatprintredegete.Păisăstămşisăjudecămdrept,dacăarfiajunsmaidevremeladestinaţie,n-armai

fifostvorbadenicioevadare.Sănucredeţi,nuvreausămădezvinovăţesc,darvărogsăcercetaţicauzelecelorîntâmplate.Întreilunidecălătorie,oricuiîivinînmintegânduriprosteşti,şisegăseştetimppentrupunerealorînpractică.Asta-i,fraţilor.Şi dacă-l întreabă: de ce i-ai luat anchetatorului martorul? Femeia aia

mărunţică,cunumelece-ţisunăînurechi–Zuleiha?Ce-osălespună?…Ocutiede conserve nimereşte sub picioarele lui, se trage-napoi şi-i dă un şut. Cutiazboarăînfaţaluizornăindpeşine.Auajunslapunctuldestaţionare.Nueuşorsă-şigăseascătrenulînîntuneric,

sunt multe garnituri în jur: carcase dreptunghiulare ale vagoanelor de marfă,vagoane ca nişte lăzi lungi şi roşii pentru animale, de unde răzbat ba oconversaţie liniştită,bacântece. Ignatov ridică la răstimpuri felinarulcareabiapâlpâie şi citeşte numerele vagoanelor. Trei umbre lungi dansează pe pereţiivagoanelor,cândcresc luându-şizborul,cândsestrângşi se lipescdepământ,aşternându-sepeşine.Înspateseaudestrigătulsperiatalsoldatuluidinescortă:„Hei,cefaciacolo?“

Ignatovseîntoarce.Tătăroaicamărunţicăstăîntoarsăîntr-oparte,ţinându-sedeburtăşicucapuldatpespate.Deodatăîncepesăcadăîncet.Soldatulîndreaptăprosteştepuşcaspreea:„Stai!Stai,îţispun!“Femeiaselasăpepământuşor,cugrijă,parcăpliindu-seîndouă.Ignatov se aşazăpevine lângă ea.Mâinile ei sunt reci cagheaţa.Areochii

închişi,iarumbragenelorîiacoperăjumătatedinfaţă.Soldatulstăîncontinuarecupuşcaaţintităprosteşteasupraei.—Închide-ţigura,îiziceIgnatov.Şiia-ţipuşcade-aici,idiotule.Soldatulîşipunepuşcapeumăr.—Defoame,sauce?întreabăel.— Ridic-o, îi porunceşte Ignatov. Şi, orice-ar fi, n-o mai păzeşti cu puşca

aţintităpânănusetrezeşte.Soldatulîncearcăs-oridicepefemeie,daroapucăgreşit,şicapuleicadecu

unpocnetpetraversă.Ignatovînjură–idiotmaieşti!–şioridicăel.—Pune-imânapedupăgâtulmeu,ordonăel.Mergmaideparte.Acumsoldatulaleargă înainte, luminânddrumul. Ignatov

duce în braţe trupulmic. Ce uşoară e!Uneori…Zuleiha îşi revine încetul cuîncetul,îicuprindegâtulcubraţele,şielîisimtedegetelerecipeobraz.Autrimisdupădoctor(Ignatovn-avrutsăaşteptepânădimineaţa),l-ausculat

din pat şi l-au adus. Acesta a intrat în vagon bombănind şi aruncându-şicaraghiosînlăturipicioareledolofane(deşieîncătânăr,doarpuţinmaiînvârstădecâtIgnatov).Zuleihaîşirevenisedetot.Aexaminat-olaluminalămpiicugaz,şi-a muşcat obosit buza de jos răsfrântă şi şi-a netezit şuviţa lungă şi rară,

pieptănatăpestecheliatimpurie.—Inimaeînparametrinormali,spuneelindiferent.Lafelşiplămânii.Pielea

ecurată.—Şiatunci…?Ignatovstăînvagoncuspatelesprijinitdeuşaînchisăşifumează.Depepriciuriprivesczeciledeperechideochialecelorrămaşidupăevadare

(învagonuloptn-aumaifostaduşioameni,nui-aarsnimănuideasta).— Liniştiţi-vă, tovarăşe! cască obosit doctorul punându-şi bruma de

instrumentelaloc,într-ogeantăponosită.Nu-itifos,nicirâie,nicidizenterie.N-osăbăgămtrenulîncarantină.Ignatovdădincapşiaruncăuşuratmuculdeţigarăînsobarece(nulis-amai

datcărbunepentruîncălziredelasfârşitulluiaprilie,s-ahotărâtcăerade-ajuns,doarnuesanatoriu,ecaldoricum).—Cauza leşinului poate fi orice doriţi, continuă să bolborosească doctorul,

parcă pentru sine, îndreptându-se spre uşă. Lipsă de oxigen, hranăneîndestulătoare–cealtceva?Purşisimplucirculaţieproastă.—Saueînsărcinată,seaudetareşirăspicatdinfundulpriciurilor.Doctorulseîntoarcenedumeritşiridicălampa.Câţivaindivizicufeţeursuze

şibărbimarişimurdareîlprivesccualbulochilorstrălucind.Mulţidintreeiautrecut prin mâinile lui în aceste ultime luni – şi nu le-a reţinut chipurile, secontopeau toate într-unul singur, istovit şi trist. Dar chipul unuia din vagon îiaminteşteparcădecineva,bachiardeocunoştinţăveche…Oştieatâtdebine,încâtridicălampaîndreptulei.Maiaproape,şimaiaproape.Nasulcaunciocascuţit,ochiirecişiironici,liniacurbăafrunţiimasiveşiînalte,înconjuratădeoclaieîncurcatădepărargintiu.Nu,nusepoate…Ce-iasta?!—Domnuleprofesor!ofteazădoctorul.Dumneavoastră?— N-o să vă lase să-i măsuraţi tensiunea în zona glandelor mamare şi

tuberculilor luiMontgomery, rosteşteLeibe cu vocea puternică şi clară a unuiconferenţiar aflat într-un amfiteatru mare. Încercaţi măcar să verificaţi stareaglandelorsalivareşipigmentaţiafeţei.Doctorulnureuşeştesă-şidesprindăochiidelael.—WolfKarlovici!Cumaţi…— Încercaţi, de asemenea, să palpaţi apăsând puternic abdomenul, continuă

profesorul.Diagnosticulmeu:optsprezecesăptămâni.Terminânddevorbit,Leibeîlpriveştepedoctorlung,fărăsăclipească.Acesta îşi şterge buza de sus transpirată şi se aşază pe prici, lângă Zuleiha

cuprinsădefrică.Îipipăiemaxilarulinferior.—Expiră,îicereelîncet.Eaclatinădincap,respirăzgomotos,des,fărăsăseoprească.

— Zuleiha, draga mea, spune Isabella aşezându-se lângă ea şi luând-o demână.Teroagădoctorul.—Expiră,amspus!repetăacestasever.Zuleiha expiră, apoi îşi ţine respiraţia. Doctorul înghite în sec şi îşi pune

palmelepeburtaei.Seuităcuînţeleslaprofesor.—Areuterulmărit.Leibe râde tare, triumfător, dinţii îi strălucesc în întuneric: — Vă dau

calificativul„nesatisfăcător“,Cernov.Doarv-amavertizatdelaprimulcurs:n-osăfiţiunbundiagnostician!Zuleihaicneşteîncurcată:acumcesăfacă?—Spuneţi-ipacienteisărespire,ziceLeibeşi,mulţumit,selasăpespatepe

prici,continuândsărâdăîncet.Zuleihatrageconvulsivaerînpiept.—Domnuleprofesor,cumaţi…Doctorul împinge lampa în adâncul priciului, unde se ascunde Leibe,

încercândsă-igăseascăfaţa.— O să vă primiţi carnetul de note la decanat, Cernov, răspunde acesta,

înfăşurându-se în cojocul cuiva ca într-un cocon şi dându-se mai aproape deperete.Acumnuamtimpdeconsultaţii.—WolfKarlovici,insistădoctorul,plimbândlampacasăluminezepriciurile,

noipedumneavoastră…dumneavoastrăpentrunoi…—N-am timpacum,Cernov,abia seaudevoceadin fundulpriciului.N-am

timp.Lampa doctorului luminează muntele de cârpe mişcându-se departe lângă

perete.Înscurttimp,munteleîncremeneşte.Zuleiha scânceşte ca un câine, îşi muşcă poala rochiei, rămâne cu privirea

aţintită în sus. Isabella, aşezată alături, îimângâiemâinile întinse de-a lungulcorpului,cupumniistrânşi.Cernovscuturădincap,parcăpentruaalungaohalucinaţie,îşistrângegeanta

la piept şi iese din vagon. Sare pe pământ, sprijinindu-se de mâna oferită deIgnatov,şiobservăcăşiprivireaacestuiaeseveră,încordată.—Văasigurdinnou,tovarăşecomandant,cănuenimicrău,îizicedoctorul

uşoriritat(s-auduscomandanţiiblânzi!).Ce-icudumneavoastră?Scoate din buzunar o batistă şi-i şterge obrazul lui Ignatov: are patru dungi

negre,parurmeleuneimâinimicuţe.Însărcinată?Da,voiasămănâncetottimpul–darastapentrucănuisedădea

mâncare suficientă. Da, i se îngroşase puţin mijlocul în ultima vreme, dar segândise:evârsta.Şiciclulîncetasesă-ivină,darîşizisesecăedincauzaacâtei

seîntâmplaseră.Cumaşa–însărcinată…Ah,Murtaza,cumapăcălitelmoartea!Edemultînmormânt,darfamilialuitrăieşte,creşteînburtaei.Acrescutdejapejumătate.Osăfieiarfată?Fireşte,cealtceva?CumziceaStrigoaica?Numaifeteaiadus

pe lume. Nu, nu aşa spunea: Numai fete aduci pe lume – şi nici alea nusupravieţuiesc.Oareniciasta…?Păicumaltfel?Şiastaos-opărăseascăimediatceosăse

nască.Nicin-osăapucesă-itreacăroşeaţadenou-născutdepepieleagingaşă,n-o să apuce ochişorii să privească şi să cunoască, nici guriţa să-i zâmbeascăpentruprimadată.Zuleiha seuită la tavanulnegru.Gândurile i seperindăprinminte în ritmul

roţilor de tren.Dincolo de peretele de scânduri alunecă noaptea caldă demai.Vagonuluşor,pejumătategol,seclatinăneobişnuitderepede,cumişcăriample,caunleagăndecopil.Dormtoţi–şibunaIsabella,careastatjumătatedenoaptesă-i mângâie mâna, şi profesorul ciudat, care a privit-o îndelung cu ochii săiluminoşi, plini de bucurie. Ar vrea şi ea să adoarmă, dar nu poate. Îi esteîngăduitoaresă-lroagepeAllahsă-ilasecopilulmăcarsăajungăsăseridiceînpicioare?Măcarsăfacăprimiipaşiînaintesăpărăseascăaceastălume?Sauarfio îndrăzneală preamare?Nu are pe nimeni cu care să se sfătuiască – nici peMurtaza, nici pe mullah-hazret. Allah Preaînalt, spune-mi măcar că mi-eîngăduitsăamrugăminteaasta.Altcevanu-ţicer,nucutez.Darmăcaratât.Şi aici gândul i se împotmoleşte: dar dacă Atotputernicul te ascultă şi-i

îngăduie copilului tău să facă primul pas – cum te-ai simţi atunci când l-aipierde?Nueoaremaibinesăseîntâmpleimediat,înaintesăteobişnuieşticuel,înaintesăteataşezideel?Adu-ţiamintecumte-aidatdeceasulmorţiilaprimafetiţă, căreia i-a fost sortit să trăiască o lună întreagă.La a doua, care s-a dusdupădouăsăptămâni,te-aiarătatmaipuţinimpresionată.Şimaipuţinlaatreia,careatrăitşaptezile.Peapatra,cares-aprăpăditpeloc,lanaştere,aicondus-olagroapăcuochiiuscaţi.Şamsia–Firuza,batritmulroţile.Halida–Sabida.Şiiarăşi:Şamsia–Firuza.

Halida–Sabida.Aşadar nu-i mai bine imediat? Mama ar fi spus că astfel de gânduri sunt

păcătoase.ÎntoateevoialuiAllah,nuneestedatnouăsăjudecămceşicândemai bine. Degeaba te zbuciumi. Se umple capul de gânduri cum se umplenăvodulcupeşte.Poaten-o sănascănimic, cine ştie?Semai întâmplă, aşavorbeau în şoaptă

femeilelafântână.Trăieşteprunculînburtă,creştepuţin,iarapoiserupedelalocul lui înaintedesorocşisescurgedinpântec,rămânedoarunghemotocdesângepeşalvari.

Nici Strigoaica nu-i aici, n-are cine să-i prezică ce se va întâmpla. Până laurmă,o fibine să ştiidinainte?Aşteptareanu facedecât să techinuiască.Dardacănuştii?Atuncitechinuieşteneştiinţa,cumochinuieştepeeaacum.A obosit, a obosit să sufere. Să sufere de foame, să-şi tot îndemne burta

nesătulăsăse laseamăgită.Odoaredincauzamâncăriiproaste.Suferădefrignoaptea.Dedureriînoasedimineaţa,depăduchi,degreţurifrecvente.Suferădincauzanefericiriidinjurşiamorţilornenumăraţi.Suferădefrică,şichinulăstaedinceîncemaimare.Şi–celmaiîngrozitor–suferădeoruşinecarenutreceniciodată.Îieruşinetottimpul:cândsimtemirosultrupuluieinespălat,când,întimpul

inspecţiilor zilnice, privirea soldaţilor alunecă indiferentă peste capul eidescoperit, peste cozile ei la vedere, îi e ruşine cândde faţă cu toţi se lasăpevineîndosulparavanuluidincârpeundeseaflălatrina,cândselipeştenoapteadeprofesoruladormitcasăseîncălzeascăpuţin.Aseară,cânddoctorulstrăinaatins-o nepăsător cu degetele lui dolofane, puţin a mai lipsit să nu ia foc deruşine.Şicândelaanunţatînguramarecăeînsărcinată,eas-apuspeurlat:ceruşine,ruşine,ruşine!Oruşinepecarevatrebuis-oîndureînprezenţatuturor.Pentru prima dată în viaţă nu va putea să-şi ascundă taina în spatele garduluiînaltalcaseibărbatuluiei.Îivacreşteînpânteculmare,expusvederiituturor,uncopilcare,dupăcesevanaşte,ovapărăsiimediat.IAllah,cândosăseterminecălătoriamea?N-aiputeas-oîntrerupicuungest

almâiniitalepreasfinte?Zuleihaîşiafundăfaţaînkulmekulpecareşi-lpusesesub cap în loc de pernă. Fruntea i se loveşte de ceva tare, ascuţit. Întoarcebuzunarelepedosşigăseşteobucăţicăaproapepietrificată:zahărul!Aceeapecarei-odăduseMurtaza.Uitasedeea,dariatăcămaieraîncăacolo:cristalelemarişialbelucesc,lacolţuriscânteiazămaitare,auoaromădelicată,darlafelde intensă ca astă-iarnă. Săptămâni la rând Zuleiha purtase cu ea în buzunarmoartea râvnită – ca s-o găsească tocmai acum, în această clipă amară. Cealtcevaera,dacănuunrăspunslarugăminteaeifierbinte?Îşiapropiezahăruldegură.Sămuştecâtepuţin,sausăîncercesăînghitătoată

bucatadeodată?Oareotravaacţioneazăimediat,sautrebuiesătreacăuntimp?Osăsechinuiască?Etotuna…—Zahăr?MeinGott,deunde?Ochiiprofesoruluisuntfoarteaproape,uimiţişibucuroşideopotrivă.S-atrezit

şi se uită la ea sprijinit în coate. În lumina lunii, cununa lui de bucle pare deargint.Zuleihanu-irăspunde,strângezahărulînpumn,şimuchiiletarişiascuţiteîistrăpungpielea.—Mâncaţi-l,mâncaţi-lneapărat!îişopteşteînduioşatLeibe.Numaisănuvă

treacăprincapsă-larătaţicuiva,maiales luiGorelov,căosăvi-l ia.Duceun

degetlabuze.Ştiţi,eu…aşfivrut…sămăinteresez…Profesorul îi priveşte burta, îşi mijeşte ochii, şovăie, apoi, în sfârşit, se

hotărăşte:—Cumsesimte?—Cine?—Copilul,fireşte.—Efată.Neamulmeupiere.Nupotnaştedecâtfete.—Cinev-aspusasta?Emoţionat, Leibe se ridică brusc în capul oaselor, gata să dea cu capul de

tavan;multăvrememormăietare,cerceteazăinsistentburtaZuleihăi:maiîntâienemulţumit,apoişovăieşiînceledinurmăsebucură.—Sănucredeţiasta!exclamăelsatisfăcut,chicotindşifluturânddinmână.

Sănucredeţi!Roţile trenului se-nvârt ritmic, se aud din ce în ce mai tare, zgomotul lor

acoperăconvorbirea.Şamsia–Firuza.Halida–Sabida.—Credeţică-ibatedejainima?—Ceîntrebareeasta?pufneşteprofesorulindignat.Batededouăluni.Serăsuceştepepricicugreutate,icnindcaomulbătrân.Seapleacă,îşiapropie

urecheadeburtaei,caşicumarvreasăascultepulsaţiileiuţiascunseînăuntrulei,darnuseîncumetăs-oatingăcuobrazul.Zuleihaîşipunepalmelepebuclelecărunteşilipeştecapulprofesoruluideburtaei.Şi-ipiereruşinea.Bărbatulstrăinîiatingecorpulcufaţa,îisimtemirosul,şieinu-ieruşine.Vreadoaratâtsăştie:ceeacolo,înăuntrulei?Leibeascultăîndelung,atent,cuochiiînchişi.Apoiîşiridicăcapul–arefaţa

blândă,visătoare–şi-ifacesemns-oliniştească:totulebine.—Sămâncaţizahărul!îiaminteşteîntorcându-selalocullui.Mâncaţi-lchiar

acum…În curând adoarme cu mâinile sub cap şi faţa zâmbitoare, îndreptată spre

tavan,caşicumaradmirastelele.Zuleihapunezahărul la loc înbuzunarulkulmekului.Acum,cândmoartea–

dulce, cumiros delicat, luând chipul atât de familiar al bucăţelei de zahăr – eidentificabilăşiseaflăatâtdeaproape,easesimtemaicalmă.Dacăvrea,poateprimimoarteaînoriceclipă,mulţumindu-iluiAllahcăi-aascultatrugăciuneaşii-arăspuns.Trenultrecepeunpodlung,defierforjat,pesterâulcescânteiazăînrazele lunii, şi din cauza asta roţile sună cumva surd: da-da, da-da, da-da, da-da…Vormaimergeîncămultăvremeşivorajungeladestinaţieabialaînceputul

luiaugust.Elan,Iuşala,Tugulîm…

Din Tiumen trenul va fi trimis spre est, la Tobolsk. Apoi deodată se vorrăzgândi,îlvorîntoarcedindrumşi-lvortrimitespresud.Vagai,Karasul,Işim…Învagonuloptvor fiaduşinoideportaţi.Gorelovva rămânestarosteşi-iva

încolţişihărţuipetoţimaitarecaînainte,deteamauneinoievadărişi,înplus,casă-şirecapeteautoritateazdruncinată.Mangut,Omsk…Burta Zuleihăi va creşte repede. Copilul va începe să se mişte aproape de

Mangut, şi, curând dupăOmsk,Zuleiha va simţi pentru prima dată sub pieleabine întinsă un picioruş cu călcâiul rotunjor, proeminent, care nu-i vamai dapace.Kalacinsk,Barabinsk,Kargat…Îniulievaficevamaibinecumâncarea(înSiberia,puţinetrenuriajungatât

dedeparte,şiluiIgnatovîivafimaiuşorsăfacărostdeprovizii),aparepâineaînraţiadeportaţilor.Ciulîm,Novosibirsk…Morţile vor fimai frecvente – îşi vor spune cuvântul epuizarea şi oboseala

pricinuite de un drum atât de lung. În jumătate din vagoane se va declanşa oepidemiedetifosşivaluacueaosutăcincizecidevieţi.Iurga,Anjero-Sudjensk,Mariinsk…Cutotul,înceleşaselunidecălătorie,pierderilevorînsumatreisutenouăzeci

şioptdecapete.Fărăsăfiesocotiţievadaţii,fireşte.Tisul,Kaştan,Bogotol,Acinsk…LaintrareaînKrasnoiarsk,tăindcuciotuldecreionultimiimorţidinmapagri

pe care scria „Misiune“, Ignatov îşi dă seama că, privind numele tipăriteînghesuit,vedenurândurişilitere,cichipuri.Nimeninuştiacăeraultimazidemerscutrenul.Roţilezdrăngăneau,îngeam

băteasoareleaprigdeaugust.IkonnikovodistrapeIsabella.Eraunadintreacelecliperareîncareprinposomorealaluiobişnuitărăzbăteacevaproaspăt,unfeldeştrengăriecopilărească,şideveneadenestăpânit,vioi,jucăuşchiar.Înastfeldemomente,Zuleihaaproapecă-lplăcea.NuînţelegeaoiotădinglumeleluilacareIsabella râdea în hohote şi delicatul Konstantin Arnoldovici mustăcea, dar sebucura că se află lângă oameni veseli, zâmbitori, şi se străduia să fie mereuprezentă. Iar „foştii“ nu se fereau de ea; era atât de liniştită şi tăcută, nu-iincomodacunimic.ÎnpalmadeschisăaluiIliaPetroviciseaflăofeliuţăsubţiredepâineîncepută

dedimineaţă.—Maipune!spuneelmişcându-şinerăbdătordegetele.

Are ochii legaţi cu cămaşa cuiva, ca un copil care se joacă de-a v-aţiascunselea.Isabellamaipuneobucăţicăînpalmapictorului.—Încă!cereel.Haideţi,nuvăzgârciţi,ofaceţipentruartă!Konstantin Arnoldovici îi dă bucata lui. Ikonnikov mormăie mulţumit şi

începesăsfărâmepâineacudegetelelungi.Zuleihaîipriveştedezaprobator,iseciteştepefaţăpărereaderău.Ean-arfi

dat bucăţica ei pentru nimic în lume. Dacă ar fi folosit la ceva, da, ar maiînţelege,darastaedoarojoacă.Şiuitecumserisipescfirimiturilepepodea,nicimăcarnupoţisăleaduni.În degetele îndemânatice ale lui Ilia Petrovici, pâinea se înmoaie,

transformându-seîntr-omasăcenuşieşielastică,sesfărâmă,sesfărâmăşi–iateuită! – se transformă într-o… jucărie? Un cap! Isabella şi KonstantinArnoldovicipriveschipnotizaţicumsubpăruldesaparniştesprâncenestufoaseşiciufulite,unprofilvulturesc,niştemustăţirăsucite,serotunjeşteobărbieieşitămultînrelief…—MonDieu!ziceîncetşirăspicatIsabella.—Incredibil!şopteşteKonstantinArnoldovici.Purşisimpluincredibil…—Ei?exclamăvictoriosIliaPetroviciscoţându-şilegăturadelaochi.În mână ţine un cap mic, arată de parcă ar fi viu: are privirea ageră,

pătrunzătoare,şipebuzelepejumătateînchiseîifluturăunzâmbetenigmatic.— Am primit de curând Ordinul Muncii „Steagul Roşu“, oftează artistul.

Nouăsprezececapetedebronz.Şaptedemarmură.Douădemalahit.—Şiunuldepâine,adaugăKonstantinArnoldovici.Zuleihaseuităfixlabustuldepâine: iseparecămaivăzuseundevachipul

vulturesc,cupriviredepărintesever,ocrotitor.Unomcumsecade,şiartistuluiîireuşisedeminune,undemaipuicăeralegatlaochi.Păcatdepâine…IliaPetroviciîiîntindeeibustul.—Nuvreau,preaîmidaţimietoatăpâinea,scuturăeadincapîndărătnică.—Nuţie,dragamea!aratăIsabellacuprivireaspreburtaeibombată.Lui.—Ei,ocorecteazăZuleiha.Efată.Iacapuldinpâineşimuşcăjumătatedinelcupoftă,pânălamustaţă.Brusc,

KonstantinArnoldovicifluierăascuţitşise întoarce.Înspatele luiseaflăochiicurioşişinărilefremătândealeluiGorelov.Pesemnecăavrutsăascultediscuţia(după evadarea memorabilă, devenise o adevărată fiară, adulmeca întruna,scotocea,căutapestetot,casă-iraportezeluiIgnatov),darn-aapucat.— Gorelov, negru la suflet mai eşti! Konstantin Arnoldovici o acoperă cu

umeriiluiînguştişiascuţiţipeZuleiha,careîncămaimestecă.DumneataştiicăIlia Petrovici al nostru a creat decorurile pentru baletul Bolşevicul la TeatrulMariinski?

—Nuumblămpe la balete. Şi nici voi nu prea cred să fi umblat în ultimavreme.Gorelov apucă mânios mâna delicată a lui Konstantin Arnoldovici şi o dă

deoparte: ia lasă-mă să văd! Dar se dovedeşte că n-are la ce se uita: femeiagravidă mestecă cu gura plină, adunând cu buzele firimiturile din palmă. Şitotuşiaicia fostceva,a fost, simteprin toţiporii…Gorelovofteazăsupăratşiaruncă o privire pe ferestruică: se zăresc clădirile înalte şi cenuşii ale ultimeigări,cunumelescrisculiteremaripefaţadadecărămidă.—Krasnoiarsk!citeştecinevacuvocetare.Probabilcăiarosăstaţionezevreodouăsăptămâni,numaipuţin.Mergemla

capătul lumii, e-he-heei…Zgomotul roţilor se opreşte. De afară se aud câiniicumlatrăfurioşi.Lace-or lătra?Uşavagonuluie trasă într-opartecuunvaietprelung,şiovocetăioasă,careacoperălătratulcâinilor,ordonă:„Coborâââ-rea!“Ce? Cum? Noi? Am ajuns? Nu se poate… Ba se poate, Bella, se poate…

Adunaţi-vă lucrurile, repede!Mai repede! Ilia Petrovici, ce faceţi…Domnuleprofesor,ajutaţi-opeZuleiha…N-amfostniciodatălaKrasnoiarsk…Cecredeţi,osănelaseaicisauosăneducămaideparte?Undeadispărutcarteamea?Poatenemutăînalttren?…Omulţimesurescitatăsescurgedinvagonpescânduraaşezatădreptrampă–

dinvagon,pepământ.Zuleihacoboarăultima,ţinându-şicuomânăbocceauaşicucealaltăburtamare,bombatăînsus.Învârtejulcoborârii,nimeninuobservăcă sub priciuri a rămas pălăria Isabellei; e jerpelită, dar încă viu colorată, areculoareasmaraldului,îşiaratăţanţoşăpanadepăun.Suntîntâmpinaţideomulţimedesoldaţi,fiecarealdoileasoldateînsoţitde

un câinemare, care latră răguşit şi tremură nervos. Latră atât de tare, încât eimposibilsăvorbeşticucineva.Coborârea deportaţilor este urmărită de la distanţă de Ignatov, care ţine la

subraţ aceeaşi mapă pe care scrie „Misiune“. În lungile luni de călătorie s-adecolorat, coperta ei s-a acoperit cu cicatrice albăstrui lăsate de sigilii şiştampile, are înăuntru date scrise cu mov, liste, însemnări cu creionul şisemnături cu tot felul de înflorituri. Omapă importantă, îşimerită numele demapăoficială.Acumovapredaîmpreunăcudeportaţiiunuiîmputernicitlocal,darovavisamereu, cu siguranţă, îi va apărea cubotul căscat, azvârlindu-i înfaţămăruntaieleînrealitatealorcrudă:douăfoidehârtiescrisemărunt,coloanecunume,dintrecarepatrusutetăiatecuoliniegroasă,inegaltrasatăcucreionul.Nu-inimic,osă-lbântuievisulcâtevanopţi,apoiosăînceteze.Ochiicarenusevădseuită.Şitotuşicetarelatrăcâiniiăştia…— Ne întâmpinaţi ca pe nişte deţinuţi de drept comun, îi spune Ignatov

soldatuluicareseapropieînfugă.—Aşa-i întâmpinăm pe toţi, răspunde acestamândru. Cumuzică! Cum se

zice:bineaţivenitînSiberia!Zâmbeştevesel.Toţidinţiidinguraluisuntdemetal–toţi,pânălaunul.

Barja

Zinovi Kuzneţ, însărcinatul cu misiuni speciale al direcţiei GPU dinKrasnoiarsk,refuzăfărădreptdeapelsăpreiaoameniiaduşideIgnatov.—Îţidauobarjă,uite-acoloEniseiul–du-i!—Înordinulprimitdeminescrienegrupealbcătrebuie„puşiladispoziţia

direcţieilocaleaGPU“!serăsteşteIgnatov.—Cască ochii! Citeşte cu un rândmai sus: „a se duce până la punctul de

destinaţie“.Mai întâi să-i duci, apoi să-ipredai. Aşa că du-i, nu te lenevi! Iacomandabarjeişiporneşte-ospreAngara.Neîntâlnimacolopestedouăzile,şiatunciosă-ţipreiaumârţoagele.—Şiunde-ipunctul ăstadedestinaţie? În taiga, ladracu-npraznic?Treaba

meaa fost să-i transportpecalea ferată!Ţi-iaducstrăbătând jumătatede ţară,şase luni m-am târât pe şine! Şi tu nu vrei să-i preiei în oraşul tău. Nu-iomeneşte,nu-isovietic.—Cevreau,cenuvreau…Pesemnecădeastă-iarnănumaivreaudecâtun

singurlucru:sădorm!Kuzneţscuipăcusetelapicioarelelui,seuităînjur,şiochiiîisuntîntr-adevăr

roşii,împăienjeniţi.—Crezi că eşti singurul aşa fercheş şi frumosdin toatăSiberia?Păi euam

câte-oduzinădebarjedinasteapesăptămână,uneorişicâtedouă.Deundesăiauescortepentrutoate?Aşacăasta-i,Ignatov.Casuperiorînfuncţie,îţiordonsăurci labordşi săduci încărcătura încredinţată ţie înnumărde…tuştiicâtecapeteducipânălaloculviitoareicoloniidemuncă.—Încănu-ssubordineletale!—Eibine,considerăcăeşti.Sauainevoiedehârtiecuştampilă?Sănucrezi

cănupotsăfacrostrepededeuna.Numi-oluaînnumederău,drăguţule…KuzneţîşiridicăspreIgnatovochiiroşii,cupupilelenegrecâtunvârfdeac.Ignatovîşipocneştepalmeledegenunchi:amîncurcat-o!Îşiscoatechipiulde

pecapşiîşiştergefrunteascăldatăînsudoare–eocăldurăinfernală,parcăn-arfiSiberia.Staupemalulînaltşiabrupt.Deaicitotulsevedeca-npalmă.Cupolaalbastră

aceruluiseoglindeştepesuprafaţaîntinsă,uşorvălurităaEniseiului.Apaluieîntunecată,densă,leneşă.Îndepărtaresezăreştemalulstâng,înverzit.Pecheiulstrâmbsevăddebarcaderelecadegetelecostelive.Unuleplindeviaţă:oameniiforfotesc,câinii latrăplinidezel,soldaţiistrigă,baionetelescânteiazăînsoare.Deportaţiisuntîncărcaţipeobarjămicăşiburtoasă.

Kuzneţscoateunportţigaretdeosdinbuzunaruldelapiept:—Maibineiade-aici.Ignatov refuză la început, apoi trage fără chef din ţigară. Bune ţigări are

Kuzneţ,scumpe!—Aipierderimari,patrusutedecapete.Ce-aifăcut,i-aistârpit?—Dacăarfifosthrăniţimaibine,aşfiadusmaimulţi!Degeabafumează.Fumularomatîirămâneîngât,nu-ifacenicioplăcere.—Ţi-aufugitdinconvoi?îlîntreabăpeneaşteptateKuzneţprivindu-lcuochii

mijiţi şi ascunzându-şi zâmbetul în mustaţa neagră răsucită. Mă învaţă el peminece-isovieticşicenu-i…Ignatovazvârleţigaraneterminată.—Gatacuasta,conchideKuzneţsfătos.Bine,nuteînfuria.Culacisuntmulţi,

nu-imarepagubă.Osăsapepământul,osăsădeascăgrâu.Face semn cu capul spre şirul lung de soldaţi care încarcă pe barjă braţe

întregidelopeţi,fierăstraieşitopoareînfăşurateînpânză,lăzicuuneltecanişteguricare-şiaratăcolţii.—Dupăcumvezi,mijloacedeproducţieau.Plusc-osăseînmulţeascăcâtai

zicepeşte.Pebarjăseîncarcăîntr-adevărmulte,suntşidouăşaretecuroţidelemn(„O

săînhameelani?Cădoarîntaiga…“segândeşteIgnatovfărăumbrădebucurie).Unelte,sacicuprovizii, ţevi–toatesuntstivuitepepunteabarjei,acoperitecuprelatăşilegatecusfori.Lucreazălesne,sevedecăsuntobişnuiţisăfacăasta.Suntşisoldaţicupuştile înpoziţiedetragere.Deacolon-aucumsăgreşeascăţintaîncazdeceva.Unulîşiagitămâinile,dăordine.Ceilalţiseplimbăşiseuitădesus ladeportaţiicaremişunădedesubt.Oameniisuntmânaţiundeva jos.Sescurgunuldupăaltulcafurnicileprintr-otrapăşidispar,disparînadânculcalei.Înurmalor,pemal,seaudelătratulfuriosalcâinilor.Suntcaturbaţi,nemernicii!Zicică-ihrănesccucarnedeom…— Ce-i, abia aştepţi să te întorci? întreabă Kuzneţ remarcând privirea

mohorâtă a lui Ignatov. Aici viaţa-i aspră. N-ai frică, îţi laşi mârţoagele şi tetrimitacasă,lanevastă,lacăldurică.—Nu-sînsurat,îiaruncăsecIgnatov.Când să-i încarce pe deportaţi, s-a constatat că nu încap toţi pe barjă. Au

înghesuit trei sutedecapete încală,den-aveau locnici să respire– încălcândtoateordineleşiregulile,depăşindcumultnormaprevăzută(barjaselăsaînjos,greoaie)–,dartotaurămascâtevazecipedinafară.Kuzneţ a propus să fie duşi pe punte cei mai bătrâni şi mai neputincioşi

(zicândcăbătrâniin-auputeresăsearunceînapă),darIgnatovs-aîmpotrivitca

uncatâr: pentrunimic în lume. Îi ajunseseo evadare.Ce ticălos,Kuzneţ ăsta!Doarştiacănuajungeosingurăbarjă.Asperatcă-ivaputeaînghesuipetoţi?Sauşi-aziscăIgnatov,lipsitdeexperienţăsauslabdeînger,osăacceptesă-şilaseoameniisubcerulliber?De chei s-a apropiat o a doua barjă, lipindu-se de debarcader cu botul ei

rotunjit: pentru grupul următor. Deţinuţi, a lămurit Kuzneţ. Judecând dupălătratulpemaimultevocialcâinilor,einueraudeparte,aşteptaupemalulînaltsăplecebarjaluiIgnatov.—Ai adormit? răcneşte răguşit şeful debarcaderului la Ignatov.Hai, pleacă

odată!Răspundpentruordine,troţkistule…— Iamai taci! se răsteşte supărat Ignatov. Şi tu – gura (de data asta către

Kuzneţ).Faceţicevreţi,dareunu-itransportsubcerulliber.Eurăspundpentruei.—Dracu’săteia!dădinmânăalehamiteKuzneţ.Hai,dă-mimiesurplusul

peşalupă.Ia-ţibarjamairepede,săn-omaivăd!Au ales oamenii din „surplus“ – pe ceimai slabi,mai obosiţi, incapabili să

fugă.Kuzneţîiîmpungeacudegetul–i-aluatpemulţi„foşti“dinLeningradşipecâţivaţăranibătrâni.I-amânatpeşalupaluiîncăpătoare,încalaundeseţineapeştele.Trebuiasăiasăcueanoaptea,înurmabarjeiluiIgnatov,şis-oducăpânăla gurile Angarei. A cerut să-l însoţească un om de nădejde, care săsupravegheze turma şi să-i raporteze în caz că se întâmplă ceva.Drumul duratreizile,darnuseştieniciodată,multeseputeauîntâmpla.Ignatovazâmbitşiretşiil-adatpeGorelov.—Deluat,îiiau,azisKuzneţ,darturăspunzi,Ignatov,eumăspălpemâini.

Bagă-ţibineîncap,daisocotealăpentrueicâtsuntpedrum.Laşul.Kuzneţaluatşimapapecarescria„Misiune“–săarunceunochi.Ignatovs-a

simţituşuratcândi-apredat-oînmâinilearsedesoare.Parcăi-aluatopiatrădepeinimă.Într-untârziuaupornit.Barja,uncastravetemareşinegru,mergeaexactde-a

lungul canalului, tăind Eniseiul în două. Se târa încet, aluneca greoi –supraîncărcareaîşispuneacuvântul.Motorulhârâiaşipufnea,dincoşulcudungilateieşeatottimpulunfumgros.Deoparteşidealtaloveaunervoasevalurilecaniştemustăţialbeşidrepte.BarjasenumeaClara.Literelelungi,trasateegal,fuseserădesenatecândvacu

grijă pe botul ei rotund.Dar vopseaua se ştersese demult, fusesemâncată derugină, şi acum numele nemţesc cu rezonanţă sonoră abia se mai zărea peparapetulbrun-închis.Nudemult,cinevahotărâsesă-ideaşiunnumedefamilie–mâzgălise dedesubt, strâmb,Zetkin16. Dar şi literele astea fuseseră şterse de

valuri,aproapedispăruseră.Înaintedetoate,Ignatovaverificatbineuşilecaleiuriaşe,întinsăpeîntreaga

lungime a barjei, în care se afla contingentul: un rând de uşi la proră, altul lapupă.Cele de la proră eraubătute demult în scânduri, pentru că numai eraufolosite–condamnaţii lamuncăsilnică transportaţicubarje înaintede1917şideţinuţiisaudeportaţiitransportaţiacumerauîncărcaţişidescărcaţinumaipelapupă.Şipebunădreptate:cucâtmaipuţineuşi,cuatâtmaipuţinegriji.Ignatovapipăitscândurilegroase,aîncercatcuunghiaclemelepejumătateruginitecucareerauprinse,a trasdegratiilemetalice încrucişate,fixatezdravănşisus,şijos. Treabă bine făcută, durabilă. Nu aveai cum să te strecori oricât te-ai fistrăduit.Apusşiunsoldatdegardă,pentruoriceeventualitate.Cânds-aapropiatdeuşiledelapupă,l-aizbitunmirosacrudeurină.Mirosul

plutea peste tot în barjă, ca un nor, dar aici, lângă uşi, îţi înţepa nasul de-adreptul,teusturapegât–mirosulveneadincală.Multegeneraţiideocnaşisaudeţinuţi de drept comun trecuseră pe acolo cumirosurile lor amestecate.Ca oultimăamintirea lor,unmonument„cioplitnucumâna“17.Mulţinumai sunt,pieriseră,darmirosulrămăsese.Lângăuşiledelapupăn-apusosingurăstrajă,cidouă.Uşaestedublatăpe

dinăuntru de un grilaj de fier, care se închide zdravăn cu nişte bare groasetransversale,fixateînpereţideoparteşidealta–nulepoţizgâlţâi,niciforţa.Deasupra,uşidefierînchisecuzăvoarecâtbraţuldegroase.Binegândit.Puteaisăţiiurşiacolo,nunumainiştebieţioamenislăbiţideluniîntregidecălătorie.—Ăstadecenu-iînchis?Ignatovobservălacătulpejumătatedeschislazăvoruluneiuşi.—Nu ni s-a ordonat, răspunde leneş un soldat toropit de căldură. Cică se

închideprost,trebuiereparat.Neglijenţă,treabădemântuială.Ignatovialacătulînmână–cheiaseiţeştedin

broască;oînvârteîntr-oparte,într-alta–cheiaţăcănerăsucindu-seascultătoare.Pune lacătul la uşă şi-l încuie. Perfect, nici şoarecii numai ies. Pune cheia înbuzunar.Seaudvoci,oameniidincalăprindviaţă,batcupumniiînuşă.— Comandante! se aude o voce înăbuşită din spatele uşii sau de sub

scânduriledinpodea.Comandante,fierbemaici!—Nuavemaer!—Deschidemăcaruşa,sărespirămunpic!—Necoacem!Ignatovtragedegulerultuniciideparcăl-arsmulge.Edrept,ecald,îţivinesă

tearuncicucapulînainteînEnisei.—Sănudeschideţiuşile,îispuneelsoldatuluidepază.Uite,doargemuleţele.

De-a lungul punţii, e un şir de ochiuri de aerisire înguste, închise etanş.Santinelaîmpingezăvoarelecuvârfulcizmei,şielesedeschid,unuldupăaltul.Dinăuntruseaudoftaturi,suspine,înjurături.—Apăle-aţidat?—N-amprimitordin,dăsoldatuldinumeri.—Ledaţisăbeadinoră-noră.Asta-imailipseşte,să-imoarădesete,tamanlasfârşit.Acumpotfisupravegheaţimaibine.Ignatovîşicontinuăinspecţia.Pepunte

se înalţă două cabine de lemn scunde, cu acoperişul plat, unde se odihnescsoldaţiidegardăşisepăstreazăproviziile.Deasupralorsuntdouălotciaşezatecu fundul în sus,cuparâmele făcutecolac.Câţivasoldaţiumblăpeacoperiş–umbrele lor albastre se unduiesc în valuri de-a lungul bordului, scândurilescârţâienecruţător.Totulscârţâieaici:puntea(scândurileaugoluri întreele,sedeplaseazăcândpăşeştipeele,parcăar fivii),pereţiicabinelor (din loc în locmâncaţi de ploşniţe, înnegriţi de igrasie), treptele uscate.Balustradele roşii derugină,brăzdate ici-colode rămăşiţedevopseaalbă cândva, scotvaiete surde.Ţi-e frică să te sprijini de ele: dacă te le atingi, îţi rămâne pe mână o urmăslinoasădeunroşu-închislaculoare.—Şibunicu’mergeacuea,remarcăunmatroztrecândînfugădesculţ.—Bunicul,zici,îlîngânăIgnatovîntorcându-şicapuldupăel.Cucâtteapropiidemotoare,cuatâtmaitaresimţipodeauacumtremurăsub

picioare.Peuşaîntr-orână,largdeschisă,ieseunvalfierbinte,seaudeunţăcănitmetalic monoton – uite şi maşinăria. Undeva dedesubt, în întunericul brăzdatcândşicânddeluminaflăcărilor,staudoifochiştinegri:leluceşteameninţătoralbulochilor,rânjesc:„Se-ntindemareacâtezareaaaaa…“Zgomotulmotoruluieputernic,dar se întrerupesă-şi tragăsufletul şigâfâie

dincândîncând.—Mecanicaveţi?— N-avem nevoie, zâmbeşte matrozul. Şi bunicu’ zicea: Clara e fată

capricioasă,dacăoapucănăbădăile,n-omaiîmblânzeştenicimecanicul.Da,otroacăîntoatăputereacuvântului,nimicdezis…Lascurttimpauanunţatcăfemeiaînsărcinatădincalăsesimterău,şiIgnatov

le-apermiss-oaducăpepunte.S-aapropiat,aurmăritcumZuleiha,galbenălafaţă,eadusălaaercuratşiaşezatălaumbracabinei.Slăbise,parcăisesubţiasefaţaînceletreiluni.Geneleşisprâncenelepăreaumaidese,mainegre,şiochiiaveau în jur cercuri vineţii pronunţate. Numai ei rămăseseră din chipul dealtădată.Supravieţuise totuşi. Roşcata grasă din vagonul şase, cu aluniţa sângerie pe

obraz, murise la lacul Şciucie; trupul ei zdravăn, care fremăta de viaţă, nu-i

fusesedeajutor.Nevastatrupeşăamullahului,pasionatădupăpisici,nurezistaseniciealadrum,muriselângăVagai.Şiiatăcăastaasupravieţuit.Ba,maimult,poartăuncopilînpântec.Ce-ofiţinând-oînviaţă…Decen-olăsaseatunci,laPîşma,înseamaanchetatorului?Ignatovnugăsea

răspuns.Probabilcădinacelaşimotivpentrucarefugisepescaradeserviciu,casănu-lprindăofiţerulnecunoscutdinbiroulluiBakiev.Isefăcuseinimacâtunpurice,searuncasecucapulînainte–mareprostie.Dacăstăteasăsegândeascălarece,n-arfitrebuitnicisăfugă,nicis-oscapepemuiereaastadeanchetă.Înfond,cetreabăareelcuea?!Chiaraşa,nimic.Uite,depildă,oricâts-arstrădui,nu-şiaminteştecumarătabărbatulei.Defiecaredatăseînfuriecândîncearcăsăşi-lamintească:decemăchinuiescatât?Dacăarfisă-iţinmintepetoţiţăraniicare s-au repezit la mine cu toporul sau cu furca, nu mi-ar ajunge o viaţăîntreagă.Am în cap o divizie întreagă.Mapa se numeşte „Misiune“, cuprindecâtevasutedesuflete.Ladracu’,arvreasă-şiscoatădinmintechipurileastea,darnupoate.Bun,osă-iducăpânălaAngara,osă-ipredealuiKuzneţ–şigata.Cutimpulosă-iuite,cusiguranţăosă-iuite.—Ordonaţis-opăzim?Soldatul arată cu capul spre Zuleiha: ea îşi ţine burta imensă cu amândouă

mâinile,respirăgreuşiîncearcăsă-şigăseascăopoziţiemaicomodă.Ignatovîifacesemnsoldatuluisăplece:undesăfugăunacaasta?Îşiaduce

amintedinsenincumopurtasepebraţe:erauşoară,subţirică,ofetiţă,nicimaimult,nicimaipuţin.Nastasianu-icaea–eplinălatrup,se-ntindecaelasticul,ţiserevarsăînpalme,freamătă,îţivines-ostrângi,s-ostriveşti,s-orostogoleşti.CorpulIloneiealtfel:moale, tandru,maleabil,dar totcorpdefemeie.Pecândasta-itoatănumaiaer.Şidece,seîntreabăel,sesperiaseatuncişitrimisesedupădoctorînmiezdenoapte?Fiindcăpăreacă-şidăduhul,de-aia.Isefăcusemilă.Oricumosămoară în lagăr.Taiga, insecte,muncăgrea…n-osăreziste,nu.

Puterile-i sunt pe sfârşite, se vede după ochi.De la o vreme, Ignatov şi-a datseamacă-ighiceştedupăochi:cinemaiareputereşicinenu.Uneori,când îşifăcea inspecţia şi seuita laei, îimăsuradincappână-npicioare:ăstadăortulpopiicurând,areochiistinşidetot,morţi;ăstaomaiduce,astalafel.Îngeneral,lenimerea.Aajunsoghicitoare,asta-i.Ptiu!Uitecefacedrumullungdinom…ZuleihaseîntoarceşiîşiridicăprivireachinuităspreIgnatov.Parcăis-aruita

însuflet.Îşiaminteştecumşi-asimţitinimazdrobităcândi-aprivitochiiverzi.—Sănu-ţitreacăprincapsă-minaştiaici!îiziceelaspruşiseducelaproră.N-aredecâtsănascăatuncicândosăi-opredealuiKuzneţ.Aulăsat-opepunte.Astatacolotoatăziua,cuspinareasprijinitădeperetele

cabinei,privindcresteledealurilorverziplutindpelângăei,presărateici-colocu

pâlcuridepinişibrazi.Suntpăduridese,întunecoaseaici.Adevăraţicodri.Unsoldati-aadusdincalăbocceauaculucruri,şinoapteas-aînvelitcucojoculdeiarnă–deşieraaugust,nopţileeraureci,friguroase.Zuleiha semişcă anevoios–burta emare, grea, picioarele cadeplumbn-o

ascultă.Prunculadevenitneliniştit:baserăsuceştecaovârtelniţă,baloveştedintoateputerile,ba împingecumânuţele înburtaei.Sevedecăseamănăcusoraluimaimare–Şamsiaeralafeldeneastâmpărată.Saupoatedoarîiefoame.Şieaaslăbitmultînlunileastea–capevremeaFoameteidin’21.Pânăşidegetelei-auslăbit,suntmaisubţiri,pieleadepeeleestrăvezie.Desprefătuldinpântec,cesămaizică…Îşi priveşte mereu burta strânsă în pânza kulmekului, imaginându-şi fetiţa

mititicădinăuntru,care îşi încreţeştenăsuculdemărimeaunghieide ladegetulmic şi deschide guriţa – imediat sânii i se umplu de lapte, grei şi tari precumcarnea bărbatului înainte de împreunare; pe pânza rochiei îi apar două peteîntunecaterotunde,demărimeauneitenke.Fătulnuaredecâtoptluni,darsâniieiaulaptedestul.AşaseîntâmplaseşicândoaşteptasepeSabida.Zuleiha îşi interzice să se gândească la fiicele ei, dar nu reuşeşte.Şamsia –

Firuza, Halida – Sabida, pleoscăie apa izbindu-se de bord. Şamsia! strigăsupăratunpescăruş.Firuza!răspundeunaltul.Halida!Sabida!leţinalţiiisonul.Aobositsăsemailupte.Şisăflămânzeascăaobosit.Leibe,Isabella,severul

Konstantin Arnoldovici, pictorul Ilia Petrovici, care nu-i plăcea deloc, dar cucare începusesă seobişnuiască,pânăşimizerabiluldeGorelov– toţi fuseserăduşiundevapecheidesoldatulputernic,cumustăţilenegre,dinHoardaRoşie.Probabilcăn-osă-imaivadăvreodată.Aurămasîntrecut,s-autransformatînamintiricareiauchipulfantomelor,caMurtazasauStrigoaica.Câtaobositsă-ipiardă pe oamenii apropiaţi ei! Să trăiască cu frica despărţirii. Într-o aşteptarecontinuăamorţiiiminenteacopilului,amorţiiei.Aobositsătrăiască.Singura bucurie şi alinare se afla în buzunarul kulmekului. Zuleiha îşi

aminteştecurecunoştinţădeclipacândînvagon,înbătaiaritmicăaroţilor,is-aivit în faţă moartea – stătea în palma ei, avea chipul unei bucăţele grele şicolţuroasedezahăr;îifusesemereuaproapedeatunci,caunprietencredinciossauomamădevotată. Înmomentelecelemaigrele,Zuleihapipăia în faldurilehaineibucăţicatăinuităşi-ieramaiuşor.Doareramoarteaei,unică,personală,trimisăde sus– toatecelelalten-oatingeau,oocoleau, sedădeaudeoparte: înjur,oameniiînnebuneausaumureau,caredeboală,caredefoame;zăceaude-alungul drumului – petrecând trenul lor cu priviri stinse – morţii din alteconvoaie,pecaretovarăşiilordedrumnureuşiserăsă-iîngroape;câţivaoameni,auzindde evadarea curajoasă de laPîşma, îşi puseseră în gând s-o repete, darfuseseră prinşi şi împuşcaţi pe loc, lângă vagoane. Zuleiha era încă în viaţă.

Înseamnăcă-iesortitătocmaimoarteaasta–mică,dulce,mirosindademenitoracevaamar.Poatecăarfitrebuitsămănâncezahărulatunci,întren–chinurileeiar fi încetat de mult. Hotărăşte să-l mănânce când o s-o lase de tot puterile.Firescarfisăseîntâmpleînaintedenaştereacopilului,casăadoarmăîmpreună,sănusedespartă…Zuleihadeschideochii. Înaburii rozalii ai răsăritului, toateobiecteledin jur

par că tremură, că plutesc. Un pescăruş mare, cu pieptul bombat stă pe obalustradă şi o priveşte cu ochişorii lui strălucitori, ca de chihlimbar, fără săclipească. În spatele lui, în freamătul vătuit al ceţei matinale abia se zăresccontururile malurilor îndepărtate.Motorul tace, barja pluteşte liniştită în aval.Valurimărunte lovescblândbordul.Deodată, seaudevoceacunoscutădinspreproră:„Hai,toarnă!“Pescăruşul îşi desface aripile cu un foşnet abia auzit şi se pierde în ceaţă.

Zuleihaseuitădupăperetelecabinei.LaprorăstăIgnatov,golpânălabrâu.Unmatrozaruncăpeelapădintr-ogăleată,şi Ignatovrâde, îşiscuturăcapuludşistropiizboarăîntoatepărţile,îşiştergeurechile,umeriiplinidemuşchi,coasteleproeminente. Are totuşi un zâmbet frumos, alb. Ca zahărul. Iar pe spate, subomoplat,ocicatriceadâncă.Aumers o zi şi o noapte pe Enisei în jos, şi dimineaţa au intrat înAgara,

târându-se în amonte.O nouă zi de arşiţă şi sudoare. La amiază se încălzeştebine,teapucămoleşeala.Ignatovşadepeuncolacdefrânghiistrâns,cuspatelesprijinitdepereteledelemnalcabinei.Priveştepesubcozorocultraspefrunte,zăreşte crestele dealurilor, obrajii de piatră ai râpelor. Un petic minuscul şiîncreţitdesoareardepeapăcaunsolzdefoc.Însfârşit,numaiemult. Îivinesănumereminutelepânăcândosăvadăîn

depărtareunpunctroşu–drapeluldepeşalupă–,cândosă-ipredeaoameniiluiKuzneţ, socotindnumăruldecapete, ca sănusechinuiascăcu listele (şi ca sănu-ipriveascăînfaţă,cerostaravea?),cândosăscapedepacosteaastaşiosărăsufleuşuratpentruprimadatăînjumătatedean:gata,Kuzneţ,acumrăspunzitu!Să te chinuiască şi pe tinenoaptea în somnbărboşii ăştia.Miemi-a ajuns.Vreaumuncămaisimplă,sănu-mibatcapul,orilaie,oribălaie:dacă-sduşmani,să-iomorâmfărămilă;dacă-sprieteni,să-iapărăm.Darcumvineasta,să-iapăr,să-ihrănesc şi să-ivindecpeduşmani–nu,mă lipsesc…Ura şi acasă, acasă!Dorm în tren, de la gară mă duc direct la Bakiev, cu raportul, iar seara, laNastasia, drăgălaşa de ea, scumpă şi focoasă. Nu-l preocupă gândul că înjumătate de an ea putea să-şi găsească pe altul. Aşa cum l-a găsit, aşa o să-lpiardă.El,Ignatov,osărezolverepedetreabaasta.Vatrebuisă-şigăseascătimpsătreacăşipelaIlona,nupreaeînregulăcums-audespărţit…

Matrozuldesculţseînvârtepelângăel,reparăotreaptăputredă,plinădepetenegre.—AţimaifostpeAngara?întreabăel.Îielenesă-irăspundă,epreacald.Îiplacesămoţăieînplescăitulmonotonal

zbaturilor. „Ai avut dreptate, Bakiev, prietene“, o să recunoască Ignatov dinprimaclipă.„Of,n-afostdelocuşoarătreabadedădacălatren…“—Buniculîmizicea,continuămatrozul,cănimicpelumenu-imaifrumosca

Angara.Şinicimaiviclean.Ignatovabiadacă îşi ridică sprânceanadrept răspuns.Osă recunoască şi că

văzusepercheziţiadinbiroulluiBakiev.„Num-amîndoitniciosecundăcăosă-ţi dea drumul curând, de-aia am plecat atunci“, aşa o să-i zică. O să râdăîmpreunădetărăşeniaasta,osăsebatăpeumeri…—Aşa-iAngara…Încântatdeatenţiacomandantului,matrozulseopreştedintreabă,seîntoarce

spreIgnatovşicontinuăsă-iexplice:—…pentruuniimamă,pentruuniisoră,pentruuniimaşteră.Iarpentrualţii

mormântchiar.Ignatov lasă capul în piept. Trebuie să-i ducă un cadou Nastasiei, doar îl

aşteptaseatâtatimp.Vreunbatic,saucealtcevale-ofiplăcândfemeilor…Capulîicadepeumăr,tangajuluşorîladoarme,îlleagănă.— Bunicul s-a înecat chiar aici, îşi încheie matrozul povestea. Da, da.

Degeabaînotacaoştiucă.Fulgerul spintecă lung cerul, cuprinde tot orizontul.Norii liliachii se freacă

uniidealţii, răspândindîntunericul.Bubuitul tunetuluiseaudeaproape,darnuplouă.Furtuna pare că a început brusc, într-o clipă. O rafală de vânt îi zboară

caschetadepecapluiIgnatov.Setrezeşte,serepedes-oprindă,şicândseuită-njur –măiculiţă! – orizontul se leagănă, valurile spumegă, pescăruşii săgeteazăvăzduhul,matroziialeargăcaniştepisicicărorale-aluatfoccoada.Strigătelenuseauddincauzavântului.— Tovarăşe comandant de barjă! îi răcneşte la ureche un soldat ivit brusc

lângăel.Acolo…Arată surescitat cu degetul spre pupă, căutându-şi cuvintele. Ignatov se uită

într-acolo.Uşadefiersezgâlţâiedelovituri.—Deschideeeţi!urlăceidinăuntru.Daţi-nedrumuuuul!—Vărăsculaţi?tresareIgnatov.Vreţisăfaceţirevoluţie,nemernicilor?Scoate revolveruldin toccuungest scurt.Soldaţii îşi îndreaptăpuştile spre

uşă,încărcătoareleţăcănesc.

— Nenorociţilor! se aude din cală. Ne înecăm, deschideţi! Ne înecaţiintenţionat?!Nenorociţilor,eapăaici!Apă!Aaaa!—Minţi!şuierăIgnatov.Număpăcăleştitupemine.Ia–înapoi,canaliilor!

Trag!Sirena barjei sună răguşit, rostogolindu-se ca tunetul, se aşterne pe apă, se

răspândeşte.Ce s-a întâmplat?De cemârâiţi, javrelor? Ignatov se repede sprecârmă. E greu să alerge – puntea se leagănă sub picioarele lui, scânduriletremură,îlizbescstropideapăînfaţă.Iarlacârmănuenimeni,roataseînvârtecaapucată.—Ce s-a întâmplat? strigă el în urechea unuimatroz care trece în fugă pe

lângăel.—Neducemlafund!răcneştemarinarul.Nuvezi?—Cumadicăneducemlafund?Adicăăştiadincalănumint?De pe acoperişul înclinat cade cu zgomot o ladă cu unelte, se crapă, dar

lucrurile nu se împrăştie. Se rostogoleşte hurducându-se, alunecă pe lângăIgnatov şi dispare în apă.De sus plouă cumânere, răngi, lopeţi…Scânteiazălamele de topor (Ignatov abia apucă să se lipească de perete, altfel ar fi fostspintecat!), şuieră coasele, furcile se izbesc cu un zgomotmetalic de bord, seaude răpăiala cuielor pe scânduri. Şaretele cad în apă, cu roţile învârtindu-se.Zboară-nAngaramijloaceledeproducţie,îniad,latoţidracii.Puntea se înclină, se tot înclină. Orizontul se frânge brusc, înfigându-şi un

capătîncer.Barjaseafundăîncetlapupă,îşiridicăbotulrotund.—Săriţi!seaudelaproră.Săriţi,sescufundă!CâţivamatrozişifochiştisarînAngararepedecabroaştele.Cumadicăsăriţi?Şiceidincală?Ignatovscotoceşteînbuzunardupăcheieşi

ogăseşte.Seavântăînjos,lapupă.Soldaţiialeargăcătreel.—Staţipeloc!strigăIgnatov.Strigătulnuseaude–unziddevântîiastupăgura.Soldaţiiîşiaruncăpuştileînapă,sardupăeleşidisparînvaluri.Şi-aupărăsit

postul, ticăloşii!Ultimulsoldat smulgedincuicolaculalbcu roşu, îlzvârle înAngara,scoateunurletşi,făcându-şicruce,searuncăcucapulînainte.Puntea se clatină serios; Ignatov cade şi se apucă de nişte cleme. Cheia îi

alunecădinmânăşicadezdrăngănindpescânduri.Searuncăcupieptulpeea,oacoperă.Uite-o,uite-o,dragadeea!Opuneîngură–acumnu-imaidaudrumul.Continuăsăsetârascăsprecală,agăţându-secumâiniledetotceapucă.Deasupra se aude o bufnitură puternică, apoi un fâlfâit zgomotos. Ignatov

ridicăochii:opânzăuriaşăseizbeştedeacoperiş,cuparâmeleridicatesprecercaniştemâiniînrugăciune.Lacală,lacală,Ignatov!Să-ieliberezipeculaciiăştia,să-ieliberezipetoţi,la

dracu’!Cădoarnui-aiadusdegeabapânăaici…În golul dintre cabinele echipajului, de cealaltă parte a punţii, o zăreşte pe

femeia gravidă. S-a apucat cu mâinile de balustradă şi se holbează la el. Edeparte,nupoatesăajungălaea.—Sari!îistrigăel,scoţândcheiadingurăşiîncercândsăacoperezgomotul

vântului.Sariînapă,proasto!Sescufundă!Unvaluriaş trecedebordşinăvăleştepepunte.Sesparge–nusemaivăd

nici femeia, nici balustrada. Se văd doar nişte cioturi ruginite. Târăşte-te maideparte,Ignatov,maideparte!Ofemeie,unasingură.Tuaimulţideeliberat.Ajunge la uşa calei, vede cum apa biciuieşte ochiurile de aerisire deschise.

Niştemâiniîntinseîncearcăsăseprindădeceva,darunvalleîmpingeînapoi.SubIgnatov,punteasetânguieştepesutedevoci.Simteînpieptlovituriledededesubt–cinevaîncearcăsăspargăscândurile.—Aaaaa!seaudegemândsubscânduri.Tunetul îi bubuie în urechi. De sus cade o perdea groasă de ploaie, care

învăluiepuntea.Ignatovsetârăştespreuşă–dincauzaploii,totulînjurcurge,alunecă.Acuşi,acuşi,amărâţilor,vădaudrumul,numaiurlaţi!Înmomentul în care se agaţă cumânadeunadintreuşi, se audeun trosnet

îngrozitor,şibarjaîncepesăsescufunde.Ignatova reuşit sănu-şidesprindădegetele, sănudeadrumulclanţei, sănu

scape cheia. Dar n-a reuşit să tragă adânc aerul în piept. Apa îi năvăleşte înurechi,înnas,înochi.IgnatovsescufundăînAngara–Claraîltragedupăea.Bâjbâie cu cheia în broasca lacătului – unde eşti, blestemato?Ţac, ţac!Am

nimerit! Dar nu poate s-o răsucească. S-a blocat. Învârte disperat cheia înbroască,învremeceClara,răsucindu-seîncet,seafundătotmaiadânc.Hai,Ignatov,hai!Apaîirăsfirăpărul,îibiciuieşteochii,îipătrundeîngură.Gata!S-arăsucit!Trageuşaspreel.Uşasedeschideîncet,caînvis.Înspateleei,gratii.Ladracu’!Zecidemâiniseîntindspreel,seîncleştează

de bare, le zgâlţâie.Apa trece printre gratii, năvăleşte înăuntru neînduplecată,necruţătoare. Barja ia apă rapid – şi, cu un trosnet puternic, se duce curepeziciunelafund.Claraseîneacă.Clanţauşiiîialunecădintredegete.Ignatovvreas-oapucedinnou,seîntinde,

simte că i se rup muşchii, dar şuvoiul îl azvârle într-o parte. Prin apa verdezăreşteînspatelegratiilorochilargdeschişi,gurilargdeschise.—Aaaaaa!strigăeicuglasrăguşit,înfricoşător,şimiidebulemarideaerîl

înconjoară,isetârăscpecorp,iseprelingpepiept,pegât,pefaţă.—Aaaaaa!seaudedinfiecarebulădeaer.Zecidemâini se întind spre el printregratii, sevăddegetemişcându-se.Se

unduiesccaunsnopuriaş.Disparînadânc,înîntunericulverde.

Ignatov e răsucit, aruncat în toate părţile şi, în cele din urmă, e scos lasuprafaţă.—Aaaaaaa!strigăelcătrecerulaflatjosdetot,plindenorivălătuciţi,agitaţi.

Aaaaaa!Aaaa!Ploaiaîiplesneşteguradeschisă.—Iii!Iii!îirăspundpescăruşii.Zuleihaepurtatăprinapăînjos.Verdeleaproapenegruisetopeşteînochi,îi

îngreunează, îi înnegurează. Un vârtej de bule albe se dezlănţuie în jurul ei,lovind-oînfaţă.Strângedindinţi,nurespira,staiaşa.Departe dansează o lumină puternică, sclipeşte pentru o clipă când într-o

parte,cândundevajos.Sestinge.Niştesiluetenegre,uriaşeplutescmaiîncolo–badeasupra,badedesubt.Bucăţidevas?Oameni?Peşti?Stăghemuită,cuprinzându-şipieptulcubraţele.Cozileis-auînnodatînjurul

gâtului.AllahAtotputernic,facă-sevoiata!Ceva tare o răsuceşte, o răstoarnă, o loveşte în frunte. Allah ţi-a ascultat

rugăciunile şi a hotărât să rupă firul vieţii tale – să te piardă aici, în apeleAngarei.Bismilliahirahmanirahim…Îiintrăapăîngură–eamăruie,îiscrâşneşteîntredinţi.Alhamdulilliahirabi…Baînghite,bainhaleazăapaaceea.Corpulîncepesă-itremure,să-idanseze.Aliamin…Aliamin…Alia18…Trupulîimaitresareodată,apoirămânenemişcat.Mâinileîiatârnăcanişte

sfori,picioarele isedesfac.Cozile îistauridicate însus,unduindu-se încet,caniştealge.Zuleihasescufundăcufaţaînjos.Maijos,totmaijos,pânălafund.Tălpile îi pătrund în nămolul moale, ridicând în jur un nor negru, leneş.Gleznele.Genunchii.Burta.Copilulse trezeştebrusc.Dădinpicioruşe–odată, încăodată.Loveştecu

mânuţele, îşi răsuceştecapul,sezbate.BurtaZuleihăisemişcă tare–călcâielemititeleseagităînăuntru.Dreptrăspuns,picioareleeizvâcnesc.Încăodată.Încă…Împingfundulapei

şisedesprind.Sestrângşisedesfac.Şimâinilesestrângşisedesfac.Zuleiha iese la suprafaţă din norul învolburat de nămol, către lumina

îndepărtată.Prinstraturidemalahit,sus,maisus,totmaisus.Dămaiputernicdinmâini şidinpicioare– se ridicămai repede.Uncurent

receoprindeşiopoartăînsus,unzidorbitordeluminăalbăoizbeşteînochi.Zuleihadesparteapacumâinile,horcăie,tuşeşte.Odoaregâtul–odoaredela

naspână-nvintre.Vântulîicuprindefaţa,îipătrundeînurechi–audestrigătedepescăruşi, zgomot de valuri. Cu coada ochiului vede licărind un petic de ceralbastru.Oareaieşitlasuprafaţă?Apaclocoteşteînjur,oloveşte, îialunecăprintredegete.Nuaredecesăse

prindă.Zuleihanuştiesăînoate.Picioareleotragdinnouînjos.Osăseducăiarlafund?Orizontulseapleacăşisescufundăiar,capulîiintrăsubapă.IAllah…Niştemâiniotragînsusdecozi.—Întinde-tepeapă!îispuneovocecunoscută.Cuburtaînsus!EIgnatov!Zuleihaîncearcăsăseîntoarcă,săseapucecumâiniledeceva,deorice.—O să te îneci! Ignatov se îndepărtează de ea, dar nu dă drumul cozilor.

Întinde-te,proasto!Ea tuşeşte,urlă,abiadacă-laude,darsestrăduieşte,serăsuceştecuburta în

sus,seîntindepeapă.Burtaiseînalţădeasupravalurilorcaoinsulă.Valurileîibiciuiescfaţadintr-oparte,ploaia,desus.—Ţinemâinileşipicioareledepărtate!Depărtate,amspus!FaţaluiIgnatovestefoarteaproape,darnui-ovede.—Aşa!Bravo,proasto!Zuleiha depărtează mâinile şi picioarele, pluteşte ca o meduză. Îi vine să

tuşească,darseabţine.Respiră zgomotos, cu sughiţuri. Numai de-ar avea destul aer ca să respire,

numaide-araveadestulaer…—Teţin,teţin,seaudevoceadealături.Teţindecozi.Copilul s-a liniştit în burta ei, n-o mai deranjează. Şi valurile se potolesc

încetul cu încetul, devin tot mai mici. Fulgerele dispar dincolo de liniaorizontului, dungadecer albastru se lărgeşte, creşte, răspândeştenorii în toatepărţile.—Eştiaici?Zuleihasetemesăîntoarcăcapul,casănuînghităapă.—Suntaici,spunevoceadealături.Undesămăduc?Ignatovar fi vrut să înoate spremal, darZuleihanuera în stare.Aşacă au

rămasaşa,plutindînaval.Aufostpescuiţidupăcâtevaore,rebegiţidefrig,cubuzelevinete.ŞalupasprintenăaluiKuzneţplecaseînîntâmpinareaClarei,darn-omaigăsise.ÎnafarădeZuleihaşiIgnatov,aumaifostsalvaţicâţivamatrozi,inclusivmatrozuldesculţcarespuneapoveşti.Sevedetreabacăluinu-iveniseîncăsorocul.Cândtoţi,sleiţideputerişitremurânddefrig,aufostîntinşipepunteşis-adat

ordinsălisescoatăhaineleudeşisăfiepuselauscat,Zuleihaabăgatmânaînbuzunardupăzahăr.Cândadesfăcutdegetele,lichidulis-ascursprintreele.A

întinsmânapestebord,şipicăturilealbe,tulburi,aucăzutînAngara.Basamacul gâlgâie desfătător, bolboroseşte vioi când curge din sticla verde,

burduhănoasă,încanastrâmbădetinichea.Ignatovstăînpicioaregolînmijloculcabinei,înfăşuratîntr-opânzădesacpecareoţineadunatălapieptcuomână.Capul îi e încă ud, cu urme de alge în păr. Priveşte fără să clipească lichidulvârtosşitulbure.Fărăsăaşteptesăcadăşiultimelepicăturidingâtulsticlei,iacana şi-o dă pe gât.Alcoolul îi arde laringele, îi bolboroseşte în stomac, urcăîncet spre cap ca un val cald. În ochi îi explodează scântei verzi. E tarebasamacul, bun.Oftează lung, liniştit, şi îşi ridică privirea spreKuzneţ.Ochiiacestuiasuntrăi,câinoşi,şibuzele,subţiricaaţa.—Era ruginită ca… Ignatov strânge pânza de sac în pumn, omototoleşte.

Ca…Kuzneţîiiacanadinmânăşioumpledinnou.—Ceputeamsă…?—Bea!Margineametalicăzdrăngănelovindu-sededinţiiputerniciailuiIgnatov–el

strânge cana mai tare şi bea. Basamacul alunecă în jos uşor şi mângâios, cauntul.Scânteileverzidinochirevin,sescurg,îlcheamă.Ceface,seîmbatăcaunporc?Nicimăcarodatăînviaţăn-afostbeatde-adevăratelea,pânăsănumaiştiedeel…Ignatovîndepărteazăcuregretcanadelagurăşioftează.Pleoapeleiseîngreunează,seînchid.— Acum ascultă-mă. Vocea lui Kuzneţ e aspră, spartă parcă. N-am

permisiuneasă-iiaupebandiţiităi.—Îmm?Ignatov îşi ridică genele cu greu.Kuzneţ tremură, se dizolvă, devine dublu.

Acumnudoardoi,cipatruochirăisuntaţintiţifărăsăclipeascăasupralui.—Petoţiceicareausupravieţuitîidescarcşi-ilasaici.—U…unde?—Dracu’ştie.Osăcăutămunlocpotrivit.—Păi…Ignatovseuităpefereastramurdară.Acolo,pemalulîndepărtat,seleagănăîn

vântvârfurileascuţitealeunorbrazinesfârşiţicaresepierdlaorizont.—Staiunpic,Kuzneţ…Nu-ipoateprindeprivirea,arepreamulţiochi,fir-ar

săfie!Întaiga?Fărăinven…inventar?—Amordin,răspundecelălalttăios,deparc-arlovicutoporul.PânzaegatasăcadădepepieptulluiIgnatov,şieloprinde,boţind-odinnou.—Osăcrape,ziceelîncet.Începesăseaudămotorulşalupeihuruind.

—Enevoiedesatulăsta,pricepeodată!CeidoiKuzneţsecontopescînsfârşitîntr-unulsingur.—Vreisăpuiunpunctpehartă?Ignatovapucăsticladegâtulîngust,casă-şimaitoarneîncanagoală.—SăieiînstăpâniremalurilemăreţeiAngare?Şioamenii,ducă-sedracului,

s-ornaştealţii?Kuzneţapucăsticladeparteaumflată;Ignatovnu-idădrumul.—Sătaci!Kuzneţotragespreel.Barjacine-ascufundat-o?—Barjăgăurită!Găurită,pricepe!— Şi vagoanele tot găurite au fost? Ţi s-au scurs jumătate din oameni pe

drum, jumătate au fugit… Sau poate mâinile tale sunt găurite, Ignatov? Saucapul?—I-amtransportatdelauncapătlaaltulalţării!Ignatovicneşte,încercândsădesprindădegetelecrispatealeluiKuzneţdepe

sticlaalunecoasă.—M-amtârâtpeşinejumătatedeancasăţi-ipredauţie,boule!Şituvreisă-i

laşiîntaiga?Săhrăneştilupii?—Nu,drăguţule, tuo să-ihrăneşti, îi şuierăcelălalt laurechecu răsuflarea

fierbinte.Pentrucăosărămâicuei,încalitatedecomandant.SticlaalunecăşirămâneîntrepalmeleluiKuzneţ.Acestapufneşte,îşirecapătă

respiraţiaregulatăşiîşiştergefrunteaudădesudoare.—Provizoriu,bineînţeles.Fără să se uite la Ignatov, îi toarnă basamac în cană cu o mărinimie

răutăcioasă.—Cevrei să faceucu invalizii tăi?Cinemi-abăgat încalăcâtevazecide

babalâci?Nutu?Dacăi-aifiduspepunte,n-amfiavutacumaceastădiscuţie.Daraşa…Tuaiîncurcat-o,tus-odescurci.Osăstaicueiosăptămânăşi-osă-ipăzeştipânăvincutranşaurmătoareşicuuncomandantpermanent.Sticlaseîntoarcepemasăcuobufnitură.—Cespui,Kuzneţ?VocealuiIgnatoveînfundată,deparc-arfirăcit.Pânzadesaccadepejos,şi

elrămânegolcuml-afăcutmaică-sa.Kuzneţîlţintuieştecuoprivireseveră:—ÎnsărcinatcumisiunispecialeIgnatov,ăsta-iunordin!Aruncă pe masă bine-cunoscuta mapă gri cu inscripţia „Misiune“ şi iese.

Ignatov ia cana cu amândouămâinile şi toarnă în el basamac – răcoarea i serăspândeşteînobraji,îngât,înpieptuldezgolit.—Chibrituri.Sare.Unelte.

Kuzneţstăpevineşideschideunulcâteunulsaciişipachetele,înfigândtaredegetulînele.Ignatovstăînpicioarelângăel,clătinându-seuşor.Uniformaîieîncăumedă,şifonată(sevedecăafostbinestoarsăşiapoiîntinsălavânt),toculpistolului e prins strâmb, dar el nu observă.Vocea luiKuzneţ ajunge la el dedeparte,parcădepemalulcelălalt.Scânteileverzicontinuăsă-ipluteascăînfaţaochilor, acoperind şi orizontul îndepărtat cu crestele zimţate, nesfârşite aledealurilor cu brazi, şi apa cenuşie a Angarei, şi şlepul care pluteşte pe ea, şibarcadelemndelângămal,încareaşteaptădoisoldaţi.—Fierăstraie.Cuţite.Cazane.Kuzneţseuitălafaţasomnoroasă,cupleoapele

pejumătateînchise,aluiIgnatov.Puteţisăfaceţiciorbădepeşte,v-amspus.Oamintireîilicăreşteslabînmemorie.—Darcocoşdemunte?Ignatovridicăundegettremurând.Cocoşdemunteîn

şampaniesepoate?—Sepoate.Kuzneţseridicăşiîşiscuturăgenunchii.Proviziinu-ţilas,terog

sămăscuzi.Osăvădescurcaţivoicumva.Uite–loveşteelcupiciorulunsacmicşiîndesat,înăuntrulcăruiazdrăngăneînfundatceva–,cartuşe,osă-ţiajungăpentru toateanimaleledin taiga.Ba şipentruneisprăviţii ăia ai tăi,dacănu teascultă.Iarastaepentrutine,spuneelluânddinmâinileunuisoldatosticlăgrea,aproapeplină.Casănu-ţifieurâtseara.Ignatov o recunoaşte, e aceeaşi butelcă verde, mult îndrăgită! Zâmbeşte,

îmbrăţişează sticla rece şi lichidul clipoceşte promiţător înăuntru. Of,mulţumesc,fraaaate…Kuzneţîiîndeasăsubsticlămapagricuinscripţia„Misiune“.—Ei,comandante,curaj!spuneel.Osă-ţitrimitajutoarecurând.Aşteaptă.Ignatovseapleacăşipunecugrijăsticlapeopiatră–nucumvasăseverse

preţiosulconţinut.Mapacadealături.—St…stai…Limbaiseîmpleticeştedeparcăn-arfialui.Uitecevreausăte

în…întreb…Se îndreaptăde spinare şi seuită în jur.DarKuzneţnu-inicăieri.Sezăresc

doardouăvâslelicărindîndepărtare–barcaseîndreaptălegănatspreşalupă.—Încotro?bolboroseştemiratIgnatov.Kuzneţ,undeteduci?Barca e deja ridicată pe şalupă. Ignatov face un pas nesigur şi piciorul i se

împiedică de ceva – pe rogojina udă sunt nişte fierăstraie de mână lungi şisubţiri.Astea-sfierăstraie?Cubriceguţeleasteavorsătăiempădurea?—Undeteduci,Kuzneţ?Ignatovfluturădinmânăşifacecâţivapaşide-alungulmalului.Şalupa şuieră a rămas-bun – un sunet înalt, prelung. Motorul pufneşte, se

stropşeşte,apoiîncepesătoarcălinşişalupaîntoarce.—Undeteduci?ridicăvoceaIgnatov,continuândsăfugăînurmaei.Unde?

Stai!Şalupapleacă,sefacetotmaimică.—Stai!Ignatovintrăalergândînapă.Încotro?Degetele lui pipăie singure în toc şi scot din el revolverul. Un val rece îl

plesneştepestecizme;intrăînapăpânălagenunchi,apoipânălabrâu.—Undene-aiadus,câine?Unde?—…de!…de!…de!răspundeecoul,zburândpesteAngaraînurmaşalupei,

devenitădoarunpunctalbastru,caredispare,sepierdelaorizont.—Unde?!Undeee?!Undeeeeee?!Ignatovapasăpetrăgaci.Împuşcăturarăsunăgreu,cauntunet.Înspateleluiseaudeunscâncetsperiat.Deportaţiistaupemal,sprijinindu-se

unii de alţii şi strângându-şi la piept boccelele fleşcăite. Chipurile lor supte,întunecate îl privesc: gravida Zuleiha cu ochii ei imenşi, ţăranii cu ochiîncruntaţi,„foştii“delaLeningradcuochiuluiţi,Gorelovcuochidescumpăniţi.Ignatovloveşteneputincioscurevolverulînapăşiridicăprivireasprecer.Din

norulnegrupluteştespreelcevamoale,alb:zăpadă.

Note16.ClaraZetkin(1857–1933)afostompolitic,teoreticianmarxist;aluptatpentrudrepturilefemeilor.17.AluzielaunversalluiA.S.Puşkin:„Cioplit-am,nucumâna,unmonumentsprecare/Vorficărări

bătute întruna de popor…“ – în Puşkin,Versuri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1958, traducere de Al.Philippide.

18.Versuridintr-orugăciunemusulmanăînarabă:„ÎnnumeleluiAllahcelmilostivşiîndurător,SlavăluiAllah,stăpânullumilor…Amin“.

ParteaatreiaSUPRAVIEŢUIRE

Treizeci

De pe faleză, Angara se vede ca-n palmă. Dealurile înverzite de pe malulstâng se ridică abrupt, ca aluatul în copaie, aruncând reflexe de smarald înoglindaplumburiearâului.Apacaofâşiedepânzăgroasăseunduieşteleneşă,pierzându-seînalbastrulorizontului,spreEnisei.ÎndirecţiaîncareadispărutnudemultşalupaluiKuzneţ.Maluldrept,pecares-auaşezatdeportaţii,seaşternelinde-alungulapei,apoi

se înalţă formând o movilă lăbărţată, creşte într-o grămadă de coline şi sesfârşeştecufalezaplinădestânciascuţite.Ignatovşadepeostâncăşicerceteazăcu privirea taigaua întinsă la picioarele lui. De acolo nu se vede tabăra – eundevafoartejos,întrecoline.Ignatovnuarechefsăvadăpenimeniînfaţaochilor.Pânăacumaprivittotul

deparcănuelfusesecelimplicat:cineeraăstacarestăteaîmbrăcatînapapânălabrâu,scuturându-şifulgiidezăpadăprinşiînpăr–el,oare?Cinedădeaordine(„Aprindeţifocul!Adunaţicrengipentrucolibe!Nuvăîndepărtaţidetabărănicimăcar cu un pas, canaliilor!“) şi pleca la vânătoare în taiga – el, oare? Cinemergeapeurmeleanimalelor,sestrecuraprintrecopaciicăzuţilapământ,setârapepietreleacoperitedemuşchişiiarbăuscatădepefaleză–el,oare?Stăcuochiimijiţi,aşezatpebolovanulîncălzitdesoare.Simtecăldurapietrei

prin hainele reci, încă umede. Palma lui striveşte un smoc fragil de muşchi.Câţiva ţânţari îibâzâie înurechi,darvântul îi alungăşibâzâitul lorzboară, sepierde în depărtare. În nări îi pătrunde răcoarea proaspătă a apei şi mirosulînţepătoraltaigalei–brazi,pini,lariţe,ierburimirositoaredetotfelul.Exactastas-aîntâmplat:el,IvanIgnatov,eaici,înSiberia.AînecattreisutedesufletedevrăjmaşiînAngara.L-aulăsatsăcomandeomânădeelementeantisovieticemaimult moarte decât vii. Fără alimente şi fără personal. I s-a ordonat:supravieţuieşteşiaşteaptăvenireaurmătoareibarje.Ce-idrept,nuel i-a înecat,ela încercatsă-isalveze.„Încercat“euncuvânt

pentru cei slabi de înger, după cum ziceBakiev.Un comunist nu încearcă, ciface.Darn-ampututsă-isalvez,n-amputut!M-amstrăduit,m-amdatdeceasulmorţii,erasămăînecşieu.Darnute-aiînecat!Eiînsă,da,s-auînecattoţi,acumîimănâncăpeştiipefundulapei.Arfifostoaremaibinesămăînecşieuodatăcuei?!Darcinesuntei?Culaci,exploatatori,opovarăpentruputereasovietică–duşmani.Şi,pedeasupra,osăseînmulţească,dupăcumziceKuzneţ.Vreisă-ţiacoperivinacuvorbelealtcuiva?Şiîncăalecui,alecanalieiăleiadeKuzneţ…Gânduriprosteştiiseînfigcaniştecuieîncreier,îlsfâşieînbucăţi.Ignatovîşi

scoatecascheta,seapucădepărşi-ltragedezicicăvreasăşi-lsmulgădincap.Îşizicehotărât:gata!Ocupă-ţimâinilecuvreo treabăoarecareşipicioarelecumersul. Oboseşte-ţi corpul, stoarce-l, sleieşte-l de puteri, nu-ţi mai frământamintea.Saugândeşte-telaaltceva.Se uită la linia orizontului, albastră-cenuşie, înceţoşată. De acolo o să vină

următoarea barjă.Când?Kuzneţ i-a promis că în curând.Le-a luat trei zile săajungăaici.Kuzneţaajunsmairepedecuşalupalui,într-osingurăzi.Săzicemcă-i trebuie o zi să facă drumul înapoi, o zi-două cât ăia de la administraţietărăgăneazălucrurileşiîncarcăbarja,treizilecasăseîntoarcă.Osăptămânăcutotul.Trebuiesărabdeosăptămână.ŞidacăKuzneţ întârzie?Da,canaliaastan-o să segrăbească.Poate săvină

pesteosăptămânăşijumătate,bachiarpestedouă.Adicălasfârşitulluiaugust.Aninsazi,parcăn-amfiînvară,ciînmiezuluneitoamnereci.Câtdemults-auîndepărtatdeKrasnoiarsk?AumersdouăzileînjospeEnisei

–astaînseamnăvreotreisutedekilometri,poateşimaimult.AumersaproapeoziîntreagăînsuspeAngara–încăvreosutădekilometri.Întotal,patrusute.ÎldespartdeKuzneţpatrusutedekilometridedrumpeapă.Şimareanesfârşităataigalei.IgnatovvăzusecândşicândmiciaşezăripemalulEniseiului(încercasemai tot timpul să ghicească dacă erau locuite sau părăsite), dar peAngara nuvăzusenicimăcaruna.Aicinutrăiescoameni.Îşiapropiedegetulmaredearătătorşi,înfuriat,dăunbobârnacunuigândacpe

piatra vânătă-închis, care zboară în prăpastie. Ignatov se ridică şi îşi îndreaptătunicaîncăumedălativ.Deceaiintratatunciînapă,prostule?N-aifăcutdecâtsăteuzidepomană.Trebuiasă-ţivinămintealacapmaidevreme,peşalupă.Să-lapucideceafă,deguler,depărpeticălosuldeKuzneţşisănu-idaidrumul,sănu-idaidrumulpentrunimicînlume.N-aveaudecâtsăteia,sătearesteze,săteducăsubescortălaKrasnoiarskşiapoisăteacuzedeabuzdeautoritate–toteramaibinedecâtacum,aici,însituaţiaasta.—Osăptămână,rosteştepornitrăuIgnatov,ameninţândcudegetulprăpastia

caresecascăsubel.Aşteptfixosăptămână,numaimult.Uită-telamine!Prăpastiatace.Aicicocoşiidemuntesuntgraşişiproşti.ÎlfixeazăpeIgnatovcuochişoriilor

rotunzişinegripesubsprânceneleroşiiarcuiteşinuzboară.Elseapropielaodistanţădecâţivapaşişitrage.Trupuşoarelemoiexplodeazăînfântâniartezienedepenenegre,fâlfâietardivdinaripişiseprăbuşesccucrestelemoţateîniarbă.Iardincopaciiînvecinaţirudelelorprivesccurioase:ces-aîntâmplat?Ce?Vremşinoisăvedem,vremşinoi…Adoborâtşasebucăţi–unapentrufiecareglonţ

dinrevolver.Le-alegatgâturilecufrânghiascoasădinbuzunar–aobţinutdouălegăturiatârnândgrele.S-aîntorspemal.Cândplecase din lagăr, cercetase cu atenţie drumul.Dacă nu te afunzi prea

adânc în codru,nu te rătăceşti (Angarae aici, alături, peste tot), darpoţi să teîncurci.Memorase toate reperele, le repetasepentrusine, înşirându-leparcăpesfoară– şi acum,pedrumulde întoarcere,o înfăşura la loc într-unghembinestrâns: de pe faleză cobori pe poteca pietruită printre bolovanii ba rozalii, baalbi-verzui de la muşchiul moale, până la luminişul chel ca-n palmă; maideparte,prinpâlculdepini,păşeştipepietreleimenseşiplate,acoperitecuiarbărară, spre panta uşoară; apoi o iei în jos, mult în jos, printre pinii ca niştelumânăriroşiaticeşibraziinegristufoşi,pânăajungiînpoianamică,rotundă,încare-şiîntinderamurilemesteacănuluriaşcândva,acumlovitdetrăsnet;delael,de-a lungul pârâului rece, care se aude cum susură, cobori mai departe, spreAngara;lângăbolovanulmare,caunursadormit,trecipârâulşiintriînpădure.Înscurttimpartrebuisăvezioluminăprintrecopaci:malulpecares-aoploşitmiculgrupaldeportaţilor.Ignatovîşicroieştedrumprintaiga.Păşeşteapăsat,cuzgomot.Cizmeleîisunt

ude– traversasepârâuldinpiatră-npiatrăşisedezechilibrase. În fiecaremânăarecâteolegăturăgreadepăsăriucise.Osăfieocinăpecinste.Poftiţi,cetăţeniduşmani,înfulecaţi!Osăvăhrăniţicucocoşiimeidemuntetoatăsăptămâna,săvăsăturaţidupădrumulăstaîncareaţirăbdatdefoame.N-aobservatcăseînserează.Amurgulcafenius-alăsatbruscasuprataigalei

caomasăcompactă.S-arăcitsimţitor.Dupăces-auzbenguitfărăgriji,păsăriledeziauamuţit,înlocullorfăcându-seauzitedeparteglasuriletristealepăsărilorde noapte. Toate sunetele – foşnetul frunzelor, şoaptele brazilor, freamătulcrengilorbătutedevânt–păreaucăseaudmaiaproape,maiputernice,pânăşizgomotulcrengiloruscatedesubtălpis-atransformatîntr-untrosnetputernic.Cevamare,moale,deschislaculoareîitrecepelângăcapcuunvaietsumbru,

atingându-i faţa cu aripile. Stomacul i se face ghem, i se taie respiraţia. E obufniţă,îşidăseamaIgnatovîntr-untârziu,răsuflăuşuratşimaifaceunpas.Dindesişajunglaelunfeldeciripeli,nişteţipetesubţiri,suspinemirate.Undevaîndepărtareseaudeunmugetgrav,catifelat.Unde-itabăra?!Artrebuisăapară,săsezăreascăprintrecopaci.Brazi,brazi

şiiarbrazi…Deodatăîitreceprinminteungândnebunesc:căajungepemalulcunoscut şi acolo nu e nimeni. Nici un singur om, au pierit toţi. Dacă toţi –Zuleihacuochiiverzi,bieţii „foşti“, linguşitorulGorelov– s-au înecat aici, înmijloculAngarei,împreunăcubarja?Şiarămasînviaţădoarel,Ignatov?L-aulăsatsingurpemalulpustiu?Începe să alerge. Ceva trosneşte asurzitor sub tălpi, ceva îi intră în ochi, îi

biciuieşte obrajii. Un picior îi nimereşte într-o groapă, altul i se agaţă de orădăcină. E gata să cadă, dar se echilibrează. Aleargă şi mai repede. Îşi ţinecoateleînfaţăcasă-şifereascăfaţadecrengi.Cocoşiidemuntedevindeodatămarişigrei,deparcăs-arfiumflatpedrum.În cele din urmă, vede tremurând printre trunchiurile copacilor un foc

portocaliu.Dincâtevasalturi,gâfâind,cuinimabubuindu-iînpiept–înpartedelaalergat, înpartede frică–,ajunge înpoianadepemal. Iată-i,oameniin-auplecat nicăieri – unii construiesc colibe sub crengile brazilor uriaşi, alţii staughemuiţi în jurul focului. Încetineşte pasul, îşi calmează respiraţia agitată, seapropie fără grabă de femeile care stau pe vine în jurul focului şi le aruncăneglijentlapicioarecorpurilecaldeîncăalecocoşilor…În timp ce femeile se ocupă de cină, Ignatov hotărăşte să se ocupe de o

misiuneneplăcută,darnecesară.Maiprecis,de„Misiune“–mapagrijerpelită,plină de ştampile dreptunghiulare de un liliachiu-murdar, care păstrează înmăruntaie întreaga istorie amară a călătoriei lor de luni de zile. Trebuie să-iradiezepetoţiceidispăruţi.Iamapaşiseaşază lângăfoc. Îşi imagineazăcumoazvârle înflăcări:ease

aprinde,seînfoiazăoclipă,fluturându-şipaginiledeparcăarfivie,seboţeşte,seînnegreşte,sescorojeştecuprinsădelimbilefierbinţişigalbeneşidispareîntr-unfumuşorpecerulîntunecat.Nurămâneniciourmă,nicimăcarmirosul…Îiesteinterzissăfacăunacaasta.Doarecomandantaici,trebuiesămenţină

ordinea. Şi să aibă la îndemână lista întocmită cu numele tuturor locuitorilortaberei.Sauarfimaicorectsă-inumeascădeţinuţi?Darcefeldedeţinuţisuntăştia,cândsingurullorpazniceuncomandantcupantaloniiuzişicuunsingurrevolver?Hotărăştesă-inumeascăîncontinuaredeportaţi.Scoatecuunbăţcâţivacărbunidinfocşiaşteaptăsăserăcească.Apucădeun

capătuntăciunelungşitare,unsuroslapipăit.Trageaerînpieptşideschidefărăsă şovăie mapa. Patru foi şifonate, îngălbenite de vreme, cu urme negre dedegete şi pete maronii. Din loc în loc, hârtia e încreţită de la apă şi zăpadă,colţurileîisuntsubţiateşirăsucite.Şioacinceafoaie,maitareşi,nuseştiedece,maicurată,aceeacu„rămăşiţele“delaLeningrad.Optsutedenumearuncateneglijentpecoloanestrâmbe,dansândaiureapehârtie.Lafeldeveseleseînşirăde-acurmezişulliniilenegretrasatecucreionulpestemaimultdejumătatedinaceste nume. În semiîntunericul de lângă foc, foile seamănă cu nişte ştergarebrodate.A început cu ce e mai uşor – cu leningrădenii. Din cincisprezece nume

ştersesedouădemult,încădepedrum,iarpecelelaltenuecazul,sunttoţiaici.„Rămăşiţele“cucareseprocopsiselaînceputuldrumuluisedovediseră,înmoduimitor, extrem de rezistente. Cu elementele declasate, să zicem, totul e clar.

Gorelov–unulcaăstaseadapteazăoriunde,iaoriceculoare,faceplecăciunicuienevoie,selipeştecaventuza,muşcăînstângaşi-ndreapta,şisupravieţuieşte.Darintelectualii!Politicoşipânăţisefacelehamite,ascuţiţilalimbăuneori,darcândevorbadefapte–smeriţi,apatici,obedienţi. Jalnici.Dar rămaşi înviaţă,spre deosebire demulţi ţărani, care nu rezistaseră bolilor şi foamei.Asta-i cu„foştii“.Kuzneţafostşielpăcălitdechipurilelorpalide,i-aluatpeşalupaluisocotindu-iistoviţi,neputincioşi,incapabilisăfugă.Unapestealta,Leningradulaavutnoroc.Ignatov parcurge cu privirea numele de familie, asociindu-le chipurilor din

preajma lui. Ikonnikov, IliaPetrovici.Uite-l pe ăsta, târăşteo creangădebradstrâmbă,aproapedesfrunzită(unde-oduci,idiotule!Nuebunăpentrucolibă,n-osăteaperedeploaie).Sevedecă-inerod,nu-iobişnuitcumuncaşinicinu-iapt,aretrupulslab,n-arevoinţă.Unulcaăstan-osăfugă,n-osăincitelarăscoală,nu-ipericulos.Gorelovi-araportatcăIkonnikovepictorcunoscut,l-apictatpeLeninpepancarte.Cumaşa–apictatpancarte revoluţionareşianimeritaici?Înseamnăcăexistăunmotivserios.Sumlinski,KonstantinArnoldovici.Un bătrânel liniştit, lipsit de răutate. Îşi

face de lucru pe lângă una dintre colibe, se agită, se străduieşte. Bravo,unchiaşule!Cutoatecă-iunînvăţat–geografsauagronom.Marelucrunu-idecapullui,darluiIgnatovîiplacezelulcucaremunceşte,îiîncălzeşteinima.Niciăstanu-ipericulos.Brjostovskaia-Sumlinskaia,IsabellaLeopoldovna(cucepatronimşinumede

familie a cadorisit-o taică-său!), soţia. Stă lângă foc alături de Ignatov şi sechinuieştesăjumuleascăpasărea:degetelesubţiri,acoperitedepieleaîntinsăşiuscată, aproape transparentă, apucă neputincioase penele de cocoş elastice şi,aparent,extremdeîncăpăţânate–moridefoamepânăsăseprindăbăbătiaastacumseprocedează.Areofigurădistinsă:eînaltă,cugesturiafectate,slobodălagură. Gorelov se plângea că înjură guvernul, dar nu putea să-i spună cu cecuvinteanume–criticasefăceaînfranceză.Şireată,deşteaptă.Dar,înafarădeinteligenţăşio limbăascuţită,altcevanumaiareviperaastadecrepită.Aşacănicieanu-ipericuloasă.Gorelov,VasiliKuzmici.Şi-agăsitunbăţ lungşi-lagităcapebaghetaunui

dirijor,conduceconstruireaatreicolibedeodată–seplimbădelaoconstrucţielaalta,împungepecâtecinevacubăţulcasă-lzorească,ţipăde-ţiţiuieurechile.S-aautoproclamatşef,nemernicul.Cuăstatotulelimpede.Tipulcelmairău,celmaijosnic, înviaţaobişnuită,Ignatovl-arfizdrobitbucuros.Aici însă, trebuiasăcolaborezecuel.Pedrum,Ignatovîichemamereulaelpeşefiidevagoanesă-i întrebecareestareadespirit;dintretoţi,Goreloveracelmaiservilşimaiînverşunat turnător. Pentru câinele ăsta, cine e mai puternic acela e stăpânul.

Câtăvremeeştilaconducereşiairevolver,osă-ţilingămâiniledânddincoadă;dacă te arăţi slab fie şi o clipă, temuşcă, ba chiar îţi sare la beregată.Ăsta-ipericulos.Astfel, treptat, Ignatov ajunge la capătul listei leningrădenilor. Câţiva

profesorideşcoalăsaudeuniversitate;untipograf,unfuncţionar labancă,doiingineri sau mecanici; o casnică şi doi fără o ocupaţie determinată (paraziţi,plagasocietăţii),bachiarşiomodistă,carenuseştiecumnimeriseîncompaniaasta.Într-uncuvânt,pleavă,babalâcimâncaţidemolii,pulbereaistoriei.ÎnafarădeGorelov,niciunulnu-ipericulos.Acumareosarcinămaicomplicată:săvadăce-icudeschiaburiţii.Mai întâi

să-igăseascăpelistăşisă-iidentificepetoţiceirămaşiînviaţă,apoisă-itaiepeceicareaumurit.Ladoipaşideel,micatătăroaicăZuleihaşadeîngenunchişitranşeazăcocoşii

vânaţi. Îi găseşte numele pe listă şi-l bifează cu cărbune. Linia îi iese groasă,neagră.Casprânceneleei.Atunci,înapă,îipriviseatentfaţa.Nu,nui-oprivise,i-o studiase, şi-o întipărise înminte. Se tot uitase la ea –mai trăia oare?Mairespira?Nu obosise prea tare?Nu putea accepta ca ea sămoară.Viaţa ei i sepăreasinguraşansădeafiiertatpentrutoţiaceiacarepieriseră.Cândavăzut-ourcată pe şalupă şi întinsă pe punte, s-a simţit deodată atât de istovit, încât acrezutcămoare;aveaunsingurlucruîncap:amsalvat-o,amsalvat-o,amscos-o,amadus-o,amreuşit…Crezicăosăconteze?îlstrăfulgerăgândulnenorocit.Ailăsattreisutedesufletesăseducălafundşiaiscosunul–maresalvator,cesă zic!Lasă asta, îşi zice el obosit, şi îndemnul sună ca o comandăobişnuită.Lasăastaşivezi-ţidetreabămaideparte.Uite, Avdei Bogar, ciungul. E invalid, dar munceşte cu spor – aşază cu

uşurinţă crengile pe acoperişul colibei, le spune ceva celorlalţi, le arată cudegetul.Uitecinecomandădefaptşantierul!Oameniiîlascultă,aprobădincap.Se vede treaba că-i bărbat iscusit. Are ochii ageri, insistenţi, şi-i ţine mereuplecaţiînprezenţaluiIgnatov–parcăs-artemecăelosăvadăcevaacolo,osădescopere ceva. Ăsta poate fi periculos. Îl ascultă şi ceilalţi, n-are nici oimportanţăcă-iciung.Alături se foieşte Lukka Cindîkov, un ciuvaş cu barbă roşcată. Nearătos,

cumva crispat, adus de spate, groaznic de urât. Şi-a pierdut pe drum toatăfamilia,esperiatdemoarte,epuizat,buimac.Şiacumseuităsălbaticînjur,caşicândn-arînţelegeundeanimerit.Unomzdrobit–nuepericulos.NudepartesezăreştebarbaalbăaluiMusa-hadjiIunusov,slabcatrestia.La

începutul drumului purta pe creştet un turban orbitor de alb, apoi turbanul adispărut, probabil au făcut cârpe din el. Ignatov şi-l închipuie pe hagiu tăindbrazi cu turbanul lui strălucitorpecap şipufneşte în râs.Chipul lui Iusunove

mereuluminos,detaşat,nusegândeştelalucrurilepământeşti,cilaceleveşnice.Fireşte,doarehagiu!Niciăstanu-ipericulos.Leila Gabriidze, o gruzină dolofană, care gâfâie tot timpul…Uitându-se la

feţelelor,Ignatovîşiaminteştenumeletuturorcelorcaremuncescîncolonie.Legăseşte pe listă, le bifează cu cărbune, le trece la socoteală. Împreună culeningrădenii – douăzeci şi nouă de oameni. Ruşi, tătari, doi ciuvaşi, treimordvini,omari,unhohol,ogruzinăşineamţulcuminţilerătăciteşicunumepretenţios–WolfKarloviciLeibe. Într-uncuvânt,o întreagă internaţională.Perestulîitaiedepelistă.Trececărbunelepestepaginileatâtdejerpelite,încâtparslinoase, se străduieşte să nu se uite la nume.La sfârşit, degetele lui negre semoaieprecumcatifeauaşilasăpehârtieurmerotunde,unsuroase.Dupăce terminăcu„Misiunea“, Ignatovse ridicădepebuturugăşi seduce

întinsspremal.Vreasăsespelepemâinicâtmairepede.Vreasărespireaerulrecealrâului.Şi-lardepoftadeoţigară.Zuleihăii-avenitideeasăjumuleascăpasăreacuosurceamaredebrad(arfi

fostmai bine cuun cuţit, fireşte, dar ambele cuţite sunt folosite la construireacolibelor). Se poate lucra şi cu surceaua. Bine zicea mama: orice-ai face,importantesuntmâinileşicapul.Ţinestrânsbăţulînpalmăşismulgecumişcărirepezi penele din corpulmoale şi flexibil, prinzându-le între surcea şi degetulmare:maiîntâipecelelungişitari,apoipecelemaimicişimaimoi.Trupurilen-auavuttimpsăserăcească,sejumulescbine,cuuşurinţă.Lângă ea s-a oploşit Isabella.Ele două – femeia însărcinată şi bătrâna – au

fost lăsate să gătească şi să aibă grijă de foc. Ceilalţi construiesc colibele şiorganizeazătabăra.—Zuleiha,dragamea,mătemcănupotsăţinpasulcudumneata.Isabellaseuităsupăratălamişcărilerapide,aproapefulgerătoare,alesurcelei.—Maibineadunaţipenele,îiziceZuleiha.Osănefolosească.Sebucurăcăeapoatesăfacătreabaastamaibine.Eplăcutsăfiifolositor.E

ruşinossăstaipurşisimplulângăfocşisăpuilemnedincândîncând,întimpcealţiimuncesc.Darsăteducidupăcrengiînpădureşisăteîntorciîntabărăetreabă grea – după ce plutise pe Angara, burta i se îngreunase, îi atârnă caplumbul,prunculsefoieşteîntruna,sesuceşte,picioareleabiaomaiţin,frunteaîitranspiră.Decâtevaorisimţiseînparteadejosaburţiioapăsaredureroasă,cao zvârcolire – şi Zuleiha începuse să se roage în sinea ei, crezând că venisetimpulsănască.Darseparecăeraîncădevreme.Darul lui Murtaza, zahărul otrăvit, se topise în Angara. Aşadar va naşte,

oricare ar fi urmarea.DacăAllah va vrea să-imoară din nou copilul, ea o vaîndura şi pe asta. Voia Celui Preaînalt poate fi uneori ciudată, neînţeleasă de

minteaomenească.Providenţaolăsaseprintreceivii–singuradintretovarăşiieidedrumdepebarja aducătoaredemoarte.Maimult, i-l trimisesepeucigaşulbărbatuluieis-osalveze,peIgnatov,militarulîngâmfatşipericulosdinHoardaRoşie.Poatecăsoartavreacaeasărămânăînviaţă,cineştie?Când, aproape înecată, tremurând, tuşind şi horcăind, fusese aruncată din

adâncurilasuprafaţăşiînvârtejulnebunescdespumăşivaluriapărusedeodatălângăeachipulcrispatalluiIgnatov,Zuleihasimţiseofericireatâtdemare,cumn-omaiîncercasenicicând.Bărbatulein-obucuraseniciodatăatâtdetare,să-iierterăposatulMurtazaasemeneagânduri.Abiaapucasesă-şispunăcăIgnatovarputeasăînoatemaideparte,săn-oobservesausănuvreas-osalveze,cândeleradejalângăea,oajuta,oliniştea.Nus-arfimiratdacăarfiprins-odecozişiarfiînecat-o,darelaţinut-o,aţinut-obine,i-aspusceva,aglumitchiar.Cândafostclarcăeanuputeasăînoatepânălamal,n-aînceputs-oocărascăşinicin-apărăsit-o.Asalvat-o.Dacă salvatorul s-ar fi dovedit a fi un om bun, probabil că ar fi trebuit să

îngenuncheze în faţa lui şi să-i acoperemâna cu sărutări. DacăMurtaza ar fitrăit,i-arfifăcutomuluidaruribogate.Dacămullahularfitrăit,l-arfirugatsăfacă o slujbă de binecuvântare în onoarea salvatorului.Nici unul dintre aceşti„dacă“nuexistă.Existădoareaşiasprul,impenetrabilulIgnatov.Stălângăealafoc şi mâzgăleşte cu cărbunele în hârtii, se încruntă, îşi încleştează fălcile.Zuleihaarvreasă-ispunăsimplu„mulţumesc“,darnu îndrăzneştesă-i tulburegândurile.Dupăscurttimp,elofteazătareîncruntat,închidecuzgomotmapaşiseducepemalulrâului.Ea înfige carcasele jumulite într-o ţepuşă lungă şi le ţine deasupra focului.

Când e timpul să împartă carnea, e beznă afară, şi deportaţii, terminându-şitreaba,seaşazăunullângăaltulînjurulfocului,aşteptândcinaşiadulmecândculăcomiemirosuldulceagdepufpârlit.La umbra brazilor rămuroşi au reuşit să construiască trei colibe: au făcut

scheletuldincrengigroase,pecareauaşezattransversalramurimarişistufoase,iardeasupra,crengimaisubţiri.Pejosauaşternutalteramuristufoase.Cinevaapropus să înlocuiască ramurile de brad din colibe cu crengi de mesteacăn şismocurideiarbă,casăfiemaimoale,darn-aumaiavutniciputere,nicitimp.Au pregătit lemnele pentru noapte, făcând un morman din vreascuri uscate.Topoare nu aveau, au trebuit să taie crengile mai mari cu fierăstraiele carescrâşneau,seîndoiauşisefrângeauînmâinileneobişnuitecuele–eraincomodsă lucrezicufierăstrăul,darpână laurmăau izbutit să taiecrengile.Cândmaiera încă lumină, aduseseră din pădure copaci căzuţi şi-i aşezaseră în jurulfocului.Acumstautoţiînşiraţi,sprijinindu-secuumeriiîngheţaţiunuldealtul,şiseîncălzesc,scoţândvălătucimarideaburdingură–spresearăselasăfrigul.

În mijlocul focului, pe două pietre plate, abureşte o găleată mare şiburduhănoasă,înaşteptareacărnii.Zuleihaaruncăbucăţimaridepasăreînapacare bolboroseşte, şi aroma mâncării, reconfortantă, amintind de mirosul deacasă,pluteştepedeasuprafoculuişiseridicăsprecerulcaocatifeaneagră,custeleuriaşe,caniştemărgele.—Ce lumină! spune încet Ilia Petrovici, întinzându-şi spre focul portocaliu

mâiniletrudite,brăzdatedecâtevatăieturiproaspete.ERembrandtcurat.—Ecarne,îlcorecteazăneaşteptatdebinevoitorGorelov,clipinddinochiilui

alunecoşi,aţintiţiasupragăleţiicusupă.Ecarne.Ceilalţi tac. Ochii înfundaţi în orbite le scânteiază în întuneric, şi chipurile

slăbite, cupomeţii supţi ieşindu-leprinpiele, le lucesccândşi când în luminascânteilor.Zuleihapunepuţinăsareîngăleatăşiamestecădincândîncândfierturacuun

băţ lung.O să fie grasă, bună. Stomacul îi tresaltă în aşteptareamâncării.Numâncasecarnede jumătatedean–ar fi în stare s-omănâncecrudă, acum,peloc,scoţând-ocumâinilegoaledinsupacareclocoteşte.Ceidinjuruleiparsăsimtălafel.Guraiseumpledesalivă,limbaiseîncălzeşte.Băţulseloveştedepereţii găleţii, vreascurile trosnesc în foc. Undeva departe se aude un urletprelung.—Lupi?întreabăunuldintreorăşeni.—Pemalulcelălalt,răspundeunţăran.Seaudpaşi–dinîntunericseiveşteIgnatov.Oameniisedaulaoparte,îifac

loc.Adineaorilisepărusecăstauînghesuiţi,daravenitcomandantul,s-aaşezatpebuturugăşiînjurulluiegoldezicicăs-auridicatcincioamenicasă-ifacăloc.După ce se aşază, Ignatov scoate din buzunar ceva zornăitor şi-l aruncă în

palmă:niştecartuşe.—Ăsta,ziceelcaşicândarcontinuaoconvorbiredemultîncepută,ridicând

cudouădegetecartuşulrotund,auriuînluminafocului,ăstaepentrucinevreasăfugă.Îl pune în butoiaşul revolverului, şi cartuşul intră uşor, cu un sunet blând,

asemănătorunuisărut.—Ăsta,ziceelridicândunaldoileacartuş,epentrucinevreasăpunădeo

contrarevoluţie.Aldoileacartuşintrăînbutoiaş.— Iar astea, zice adăugând patru cartuşe, astea-s pentru cine nu se supune

ordinelormele.Roteştebutoiaşul.Zornăitulmetalic nu eputernic, dar se aude limpedeprin

trosnetulfocului.

—Eclarpentrutoatălumea?Supa clocoteşte disperat, revărsându-se pestemargini.Ar trebui amestecată,

darZuleihasetemesăîntrerupădiscursulcomandantuluicuzgomotulbăţului.—Număraţiunulcâteunul!ordonăIgnatov.—Unu!sarecurajosGorelov,deparcăabiaaşteptacuvinteleastea.—Doi,continuăcineva.—Trei…—Patru…Mulţiţăraninuştiusănumere,şiorăşeniiîiajută,numărăpentruei;seîncurcă

lanumărătoare,oiaudelacapăt;într-untârziu,cum-necumleiese.—Cetăţenecomandant! sareGorelovde la locul lui, îşiumflăpieptul şi îşi

ducepalmabine întinsă la capul ciufulit.Detaşamentul dedeportaţi numărânddouăzecişinouădeoameni…—Las-o baltă! se încruntă Ignatov (supărat, Gorelov se trânteşte la loc pe

buştean).Aşadardouăzecişinouădecapete,conchideel,privindchipurileslabe,cuzbârciturimarişimici,cuoaselepomeţilorieşiteînafarăşiobrajiicăzuţi.— De ce douăzeci şi nouă? se aude vocea slabă a Isabellei. Cu

dumneavoastră,treizeci,cetăţenecomandant.Zuleiha îşi pleacă repede ochii, aşteptând un răspuns răstit sau măcar o

observaţie.Deasuprafoculuipluteşteiarliniştea,fierbinteşiscânteietoare.Când îndrăzneşte să-şi ridiceprivirea, Ignatov seuită încă la Isabella.Slavă

luiAllah,separecăatrecut.Zuleihaofteazăpetăcute,seridicăşiîntindebăţulcasăamesteceînsupadingăleată.Înmomentulacela,prunculdinpânteculeisetrezeşte, o sfâşie în bucăţi. Vrea să ţipe, dar nu mai are deloc aer, gâtul i sestrânge ca într-un cleşte – nu poate nici să inspire, nici să expire. Se lasă îngenunchi,apoicadepespate.Steleleîisarînochi,danseazădreptînfaţaei.—Auînceput…săseînmulţească–seaudeglasulsupăratşiparcăîndepărtat

alluiGorelov.—Încălziţinişteapă,cestaţi!seaudevoceaemoţionatăaluiIgnatov.—Arfibinecabărbaţiisănelasepenoicuea,seaudevoceaIsabellei.—Osăcrăpămfărăfoc.Ce,n-ammaivăzutmuierenăscând…Apoi alte câteva voci, ţipete… dar plutesc, plutesc şi se îndepărtează, se

contopesc, dispar. Iar stelele, dimpotrivă, cresc, se apropie, tremură tare. Saufocultremură?Da,da,focul!Seînteţeşteşi-iînfierbântăochii–eaîiînchideşizboarărostogolindu-seînîntunericuladâncşităcut.

Naşterea

WolfKarlovicitrăiaîntr-ogăoace.Crescusesingurăînjurulluicumulţianiînurmă,poatechiardecenii–nu-şi

băteacapulsăsocotească:îngăoacetimpulnusescurgea,şiprinurmarenuaveaimportanţă.Îşiaminteştecumîncepusesăstrăluceascăpentruprimadatăluminoasăcaun

nimb,saupoatecaoumbrelă,deasuprachelieilipsitedeapărare.Seîntâmplasecu ceva timp în urmă, după transformările revoluţionare din octombrie.Profesorul Leibe a ieşit atunci pe stradaVoskresenskaia, după ce a împins cugreutateuşilemasivedestejar lăcuitaleUniversităţiidinKazan(portaruldelaintrareaprincipală,îmbrăcatînuniformacudungialbastreşiverzi,numaieralapost de câteva săptămâni – se întâmpla pentru prima dată de la deschidereainstituţiei de învăţământ, în 1804). Prin pădurea de coloane albe a văzut omulţime care alerga. Oamenii ţipau şi cădeau împuşcaţi de aproape de niştecălăreţiporniţiînurmărirealor.N-areuşitsă-şideaseamadacăerauinsurgenţiinou-apăruţi, cubanderole roşii lamâneci, saubandiţii care se tot înmulţeau lavremea aceea pe străzileKazanului.Oamenii doborâţi erau civili: o femeie cubasmaîncarourişicuuncoşînmână(coşulîicăzuse,şidinelserevărsaserăpepavajcâtevaouă,caresespărseserăîmprăştiindu-seînsteluţegalbene),ofemeiecu un turban de dantelă care-i dădea un aer neserios, doi elevi de gimnaziuarătândnesiguriînuniformelelorverzi,uncerşetorcuuncâinelegatcuosfoarădeşirată(câinelefusesestrăpunsdeglonţ,darcerşetorulcontinuasătârascădupăelcorpullăţos,nuvoiasă-ideadrumul)…Wolf Karlovici n-a apucat să se retragă înapoia zidurilor universităţii –

mulţimeatreceaînfugăpelângăel,ţipândnecontenit.Femeiacuturbanascosdeodatăunstrigătteatral,acuprinscubraţeleocoloanăşiaînceputsăaluneceîncetde-alungulei.WolfKarloviciputeas-oatingăcumâna,atâtdeaproapeeradeel.Îisimţeaaromaînţepătoareaparfumului,amestecatăcuunmirosvag,uşoramăruide transpiraţie.Mulţimeaurmăritădecălăreţia trecutmaideparte,sprecetate, iar femeia a alunecat tot mai jos, lăsând o urmă lungă, roşie şistrălucitoare pe coloana cândva albă ca zăpada, acum acoperită cu pânze depăianjenşigăuritădegloanţe.Profesoruls-arepezitlaeaşii-aîntorsfaţa.Arecunoscut-o:erapacientalui,o

operasenudemult–îiscosesevezicabiliară.S-agrăbitsă-iiapulsul,dardupăprivirea sticloasă a înţeles că era dejamoartă. Doamne, Dumnezeule,moartă,cumaşa?Şioperaţiadificilă,decinciore?Aşaseacolecistectomiedinviaţalui,

atâtdereuşită, fărăcomplicaţii.Femeia îşidoreasăaibăcopii,neapăratbăieţi.La fel şi soţul ei. Când hotărâseră s-o externeze din clinica universitară, el îitrimisese în semn de mulţumire un buchet uriaş de crini, atât de mulţi, încâtgestulîşipierdusesensul(buchetulatrebuitsăfiepuspebalcon,casănusufocesecţiacuparfumullui).Şiacumzăceamoartă,mirosindşieaacrini.WolfKarloviciascosbatistadinbuzunaruldelapieptşiaînceputsăşteargă

pata lungă şi roşie de pe coloană. Pata nu se lua – se întindea din cauzamişcărilorrepezitealemâinilorluiputernicedechirurg.Înscurttimpauapărutcâţivaindivizicareauluatcorpurileprăvălitepepavaj.L-augonitşipeprofesor.Îlfrământaunsingurgând:femeiaamurit,n-aicums-oînvii,darmăcarsăfieştearsăpata!Îndimineaţaurmătoare,întimpceseapropiadeuniversitate,seîntreba:orfi

reuşits-ospelesaunu?S-adoveditcănuleardeadeaşaceva.Patastrăluceapecoloanaalbăcaoranăsângerândă.Adouazilafel.Şiatreia.Şi-aschimbattraseul–aînceputsăfacăunocolmarepejosşisăseapropie

deuniversitate din partea opusă, urcânddin stradaRîbnoriadnaia.Dar pata îşibăteajocdeprofesor–păreacăînconjoarăcoloanaşi-isareînochi,îşidesfacebraţele,indiferentdinceparteseapropiadeclădire.Miroseaasângeşiamoarteşistriga:suntîncăaici!Leibeaîncercatsă-lconvingăpeadministratoruluniversităţiisăvopseascăîn

albcoloana,darel a zâmbit cuamărăciune şi a clătinatdincap: războiulnuemomentul cel mai potrivit pentru renovări. S-a dus la rector, i-a explicat căsângelepechipulimaculataltempluluicunoaşteriiprofaneazăideeaînălţătoarede educaţie.Dormidontov l-a ascultat numai pe jumătate, aprobând distrat dincap. A doua zi, intrarea principală era închisă, iar profesorii şi studenţii erauîntâmpinaţi de un anunţ: „Universitatea este temporar închisă până la noidispoziţii“.WolfKarlovicinul-amaivăzutniciodatăperector.Iarpataarămastotacolo.Nemaiputând înduraprezenţaei, într-osearăavenitcugăleataşicârpaudă,

furate de la Grunia, şi a încercat s-o spele cu apă şi săpun. Între timp însă,sângeleintrasebineînvopsea–patas-adecoloratunpic,darnus-aluat.Supăratdincale-afară,WolfKarloviciaaruncatcugăleatagreaînpată, într-ungestdeneputinţă disperată. Marginea ascuţită a lovit trunchiul neted al coloanei şi aciobit o bucată de stucatură demărimea unei palme, lăsând nişte crăpături înzigzagpesuprafaţaalbă.Înmomentulacelaaapărutpentruprimadatăgăoacea.Astrălucitblând,cu

irizaţii, deasupra profesorului, ca o jumătate de sferă subţire, de mărimeacastronului folositdeGruniacândfăceabrânză.Luminoasă,uşoară,neobişnuitde plăcută, ea îl invita s-o încerce, ca pe o pălărie. Interesat, Leibe nu s-a

împotrivit.Eln-afăcutdecâtsă-şiîntindăuşorgâtul,şigăoaceaatatonatunpic,s-aapropiat şi i s-a lăsatpecap.Ocăldurămoale i s-a răspânditdincreştet înobraji,înbărbie,înceafăşimaideparte,pegât,înpieptşiînpicioare.Profesoruls-asimţitdintr-odatăprofundliniştit,senin,caşicums-arfi întors înpânteculmamei.Caşicumn-arfifostrăzboi–nicialături,pestradă,niciînţară,nicăieripelume.Numaiexistafrică.Numaiexistatristeţe.Găoaceaeraaproapetransparentă,cuuşoarereflexiidecurcubeu:princoaja

luminoasă,ajungându-ipână labărbie,WolfKarlovicivedeapiaţauniversităţiistrălucinddecurăţenie sub razele aurii ale soarelui, câţiva studenţi zâmbindu-irespectuos, fără să aibă aerul că se grăbesc undeva anume, coloane perfectnetede,deunalbimaculat.Patadesângedispăruse.—MeinGott,aşoptitrecunoscătorWolfKarlovicişis-aîndreptatsprecasă,

purtândcugrijăgăoaceapecap.De vreo două ori era gata să-i zboare, dar profesorul s-a învăţat încetul cu

încetul s-o controleze: de fiecare dată când se isca o rafală de vânt, WolfKarloviciîşiîncordavoinţa,şigăoaceaîirămâneapecap:îiciteagândurileşi-iascultadorinţele.S-a dovedit a fi o găoace extrem de inteligentă: lăsa să treacă sunetele şi

chipurileplăcuteprofesoruluişibloca totceputeasă-iprovoacefieşiceamaimicănelinişte.Şiviaţaadevenitdintr-odatăfrumoasă.— Sunteţi binedispus, pufnea Grunia frecând podelele pe coridor cu ceara

groasă,dinproviziilevechi,cumpăratepânăsăînceapărevoluţia.—E primăvară! zâmbea profesorul cu subînţeles, căutând să-i intre pe sub

piele, abia ţinându-se să n-o plesnească peste fundul bombat (nu-şi permiseseniciodatăaşacevacupersonaluldeserviciu,daracum,brusc,iseînfierbântasesângele).—Aumaimăcelărit trei azi pe lac, aţi auzit?Doamne, facă-se voia ta! îşi

făceacruceGrunia,fărăsă-şiridicefaţaîmbujoratădinpodeauastrălucinddelacearaproaspătă.—Da,da,eoziminunată,mormăiaLeiberetrăgându-seîncabinet.Veciniiînnebuniţidefrică,manifestaţiilenecontenitedepestrăzi,nesfârşitele

detaşamente de soldaţi, împuşcăturile, incendiile din timpul nopţii, crimele totmai dese de pe Ciornoe Ozero, soldaţii din Hoarda Roşie sau din LegiuneaCehilorAlbischimbându-seuniicualţiiînoraş,ticăloşiaşisărăciarevărsatedintoatecotloanele,găinariidesfrânaţicareocupaucapitala tătară– toateasteaauîncetatsă-lsperiesausă-lirite.Pentrucăelnulevedea.Când,conformdecretuluiSovnarkomadoptatînaugust1918„Privindregulile

de admitere în instituţiile de învăţământ superior“, în locul studenţilornecuviincioşi şi aroganţi, îmbrăcaţi în uniforme verzi elegante, au început să

curgăînuniversitateaproaspătredeschisămiiledeţăranişimuncitori,tinerişinunumai,deambelesexe,majoritateafărăşcoalăprimarăşimedie,într-uncuvânt,analfabeţi,profesorulnus-asupăratcâtuşidepuţin.Aintrat înamfiteatrulplinochideauditoriinou-apăruţi,care-şitrăgeauzgomotosnasulşisescărpinaufărăreţinere. S-a îndreptat spre catedră, călcând pe opinci, cizme, picioare goale,coşuri cu mâncare, boccele, şepci. A ajuns, a zâmbit blând şi a început săvorbeascădespremodificărileciclicealeendometruluilauteruluman.Când în locul examenelor individuale tradiţionale s-a introdus pentru

studenţimea roşie,neobişnuită cuasemenea lucruri, sistemulprinreprezentare,Wolf Karlovici nici măcar n-a clipit. Îl primea amabil pe şeful grupei, care,bâlbâindu-se şi roşind, îi întindea lui Leibe un teanc de carnete de note şibolborosea un răspuns confuz la subiectul de examen, încurcând adenoza cuateismul, crezând sincer că hirsutismul este o ramură puţin cunoscută acreştinismuluişitrimiţândmenarhaînaceeaşifamilieetimologicăcumonarhia,respinsădeconştiinţaluiproletară;profesoruldădeaaprobatordincapşipuneacalificativul „satisfăcător“ în toate carnetele. Metoda prin reprezentarepresupuneaunsingurexaminatşiosingurănotăcolectivă.Colegii lui – foşti profesori emeriţi, titulari sau suplinitori, amestecaţi acum

într-o„salată“umană înspăimântată, indiferentde cunoştinţe saugrad,purtânddenumireaimpersonalăde„corpdidactic“–semiraudeschimbareapetrecutăcuel. Curând au început să circule zvonuri prin universitate cum că „profesorulLeibenupreasesimtebine,pentruanuspunemaimult“.Darperectori,careseschimbauînaniiaceiacuovitezăde-adreptulrevoluţionară,caîntr-ocavalcadă,stareamentalăaprofesoruluiLeibeîipreocupacelmaipuţin.NiciprofesorulLeibenuerapreocupatderectori.Purşisimplunu-iobserva

din cauza găoacei. La adunările generale ţinute din când în când, se întâlneanumai cu cei pe care voia să-i vadă: în aula universităţii, luminată demii delumânări şi cuparchetul caoglinda, îi zâmbeaprieteneştede laprezidiu, ca şiînainte, rectorulDormidontov,bărboşiiprotectoriaiştiinţelor îşi înclinaucapulcugravitatedepelocurilelordelaparter,suveranul,careonoracuvizitedestulde frecvente merituoasa instituţie de învăţământ, îşi mijea ochii din jilţul luibordocuauriu,aflatînprimulrând.S-arfiziscăprofesorulLeibeerasingurulcare lucra încă la Universitatea Imperială din Kazan şi că toţi colegii lui semutaserădemultlaUniversitateadeStatdinKazan.Aşaarătagăoacealui.Profesorul a fost nevoit până la urmă să renunţe la practică din cauza ei.A

reieşitcăpracticamedicalăşigăoaceaprofesoruluinueraucompatibile.Săţinăcursurisausăsteaşisăjudeceundiagnosticseputeaşicuocoajădeoupecap.Darcasăexaminezeunbolnav, trebuianeapăratsărenunţe laea:prinperetele

gros şi rezistent care-l ocrotea, profesorul nu avea cum să vadă boala, ci doarpacienţibinehrăniţişisănătoşitun.Wolf Karlovici a încercat la început să facă echilibristică: în timpul

consultaţiei, renunţa lagăoacepentrucâtevaminute, apoi şi-opunea repede laloc, la următoarea consultaţie şi-o scotea din nou… Operaţiile le făcea fărăgăoace,oadevăratătorturăpentruel–psihiculluirăsfăţatşiocrotitsufereadincauzafrazeloraparentnevinovatepecarelescăpauasistentelesaustudenţii.Înmoduimitor,profesiacareînainteîiaduceaatâtaplăcereşiemoţiedevenisepeneaşteptatemotivdedurereşisuferinţă.WolfKarloviciasimţitcurândcăasemeneajongleriinu-speplaculgăoacei.

Dupăoconsultaţiederutinălaclinică,fiindtottimpulbascoasă,bapusălalocpecap,eaacăpătatoculoaremată,i-apălitstrălucirea,aînceputsămiroasăaouclocit.Odată, după o operaţie, Leibe chiar s-a speriat, remarcând pe suprafaţanetedăniştefisurisubţiricâtfiruldepăr,darîngrijorareas-adoveditnefondată:afostsuficientsăpoartegăoaceacâtevazilefărăs-oscoată,şifisurileaudispărut.Problemaeratotuşievidentă:găoaceaîlsileasăfacăoalegere.Şiprofesorulaales–înfavoareagăoacei.Arenunţatlapracticaînclinică,a

încetatsăprimeascăpacienţiacasă.Iardupăcâtvatimpapărăsitşicatedradelauniversitate fără celmaimic regret –predareanu-i aducea atâtabucurie cât îiaduceacercetarealumii idealepringăoaceasalvatoare.Dreptmulţumire,eal-aajutatsăşteargătoatelucrurileneplăcutenunumaidinprezent,cişidintrecut.Memoriais-acurăţatdetotceeradurerossaurău,şitrecutuladevenitlafeldeluminosşisenincaprezentul.Înmintealui,arămasacelaşiprofesorrespectat,acelaşichirurgpracticiancăutat,plindesucces;eramereuconvinsşicăultimaoperaţieofăcuseieri,şibucuroscăurmătorulcursîlvaţinemâine.WolfKarlovicinu remarca schimbăriledinpropriul lui apartament: locatarii

zgomotoşi şi totmai numeroasele lor odrasle, dispariţia celeimaimari părţi aargintăriei şi a mobilierului moştenit din familie, lipsa încălzirii iarna şiîntreruperea gazelor. Trăia fără să iasă din biroul tatălui său, revărsându-şipuţinele urme de căldură sufletească asupra prietenului său drag şi lipsit deegoism,asuprauniculuisăutovarăşcredincios:preţioasagăoace.Uneori se trezea noaptea înspăimântat: nu cumva dispăruse? Nici vorbă să

dispară.Dimpotrivă,creşteaşi se întărea treptat, lipindu-se totmaiputernicdeproprietarul ei, contopindu-se cu el; dintr-unacoperişdestuldeplat au crescutpereţitotmaigroşi,careîlizolautotmaitemeinicdelumeaînconjurătoare–maiîntâi îndreptulpieptului,apoi în jurul taliei.Pesemnecăînscurt timpgăoaceaurmasăcreascăpe toată lungimeacorpuluişi săse închidă,caocarapace.Ceavea să se întâmpleapoi,profesorulnu ştia.Probabil avea să fie copleşitdeofericireabsolută.

Cutoateastea,apăreaucândşicândmomentecareîlforţaupeLeibe…nusăiasădineadetot,cidoarsă-şiscoatăvârfulnasului,sătragăcuochiullalumeaadevărată. Câteodată, un clopoţel neliniştit suna subţirel şi îngrijorat într-uncotlon al conştiinţei lui. Profesorul îşi scotea capul de sub cupola mare şiocrotitoare,caoţestoasătrezitădinsomn,şipriveauluitînjur:Ce-iasta?Ces-aîntâmplat? Cel mai adesea, încăpăţânatul clopoţel îl chema la pacienţi. Leibearunca o privire afară, vedea bolnavul, se speria şi îşi trăgea imediat capulînapoi.Darmintea ageră apucasedeja să formulezeunprimdiagnostic sau săemită câteva ipoteze, să pună înmişcaremoara raţionamentelor… „Stop!“ îşiporuncea profesorul. Şi se străduia să le îngroape repede undeva în adânculmemoriei.Arfivrutsă-şiscoatădincapclopoţelul insuportabil,careîi tulburaliniştea,darnuştiaundesegăseşte.Cuvremeaînsă,elsunadinceîncemairar–aveasperanţacăînscurttimpvaamuţipentrutotdeauna.Găoaceaşiprofesoruleraufericiţiîmpreună.Viaţalorcurgeaîncetşiegal–la

feldeimplacabilcumseîndreaptăspregaurăbiladebiliardîmpinsădeomânăpricepută.Şideodată–ca lovituraputernicăa tacului!–,vizita intempestivăatinereiexaltatecaresuferea,dupătoateaparenţele,deinfertilitate.Evenimentulăsta a dat convieţuirii cu găoacea o altă direcţie – viaţa luiWolf Karlovici adevenitpeneaşteptatemaidiversăşimaibogată,darnumaipuţinplăcută.Unpicobositdeviaţadepustnic,profesorulsebucuradeschimbăriledeoricefel,urmărindu-lepringăoaceatransparentă,carelavremeaaceeaîiajunsesepânălagenunchi,caoadevăratăcarapace.I-au trimis de la universitate o maşină neagră elegantă, lăcuită, cu mânere

cromate.Banchetaerauluitordemoale,şimersul,confortabilşirapidtotodată.ÎnlipsaluiWolfKarlovici,clădireaUniversităţiiImperialedinKazanfusese

restructuratădintemelii,ajunsesepracticdenerecunoscut.Ochiulexperimentatalprofesoruluighicea însă în liniilenoiiarhitecturiaustereurmeleunordetaliivechi, atât de dragi inimii lui: curba scării principale, rămăşiţele tocite alebasoreliefului cu vulturul bicefal de pe perete, modelul festiv al parchetului,candelabruldecristal,carestrăluceaprinuşaîntredeschisă.Studenţii îl însoţeau peste tot, la fel de politicoşi, dar zgârciţi la vorbă.

Muţenia lor, emoţionantă până la lacrimi, îlmişcamaimult decât orice (spredeosebiredepredecesoriilorvorbăreţi,gatasă-şispunăpunctuldevedereasupraceleimaimăruntechestiunisausăporneascăodisputăcuoriceprilej).Îluimeacât de preocupaţi şi concentraţi erau: se grăbeau pe treptele de marmură şicoridoarele lungi cu atâta energie, disperare chiar, gata parcă să explodeze deatâtasetedecunoaştere.Tunicileverzialestudenţilorfuseserăînlocuitecuunelegri,cubrandenburguricusutepepieptşicupetliţemari,pecarepurtauinsigne(pesemneînfuncţiedeanuldestudiusaumeritelefiecăruia).Grideveniserăşi

uniformeleprofesorilor.Cutoateastea,nimeninul-amustratpeWolfKarlovicipentru uniforma lui albastră de modă veche, şi pentru asta îi era foarterecunoscătornoiiconduceri.Perectorl-acunoscutchiardinprimazi.UnoarecareButîlkin,camsimpluţla

înfăţişareşiexcesivdedirectînexprimare,darfermecător,astanuseputeanega.Înplus,eraunmaregermanofil–apurtatcuLeibediscuţiilungidesprepoliticaşi economia germană, despre care aveau amândoi păreri destul de apropiate;profesorularegretatsincercăpărăseşteclădireaospitalierăaalmeimater,cânddatorial-achematsăconducăunmarespitaldefront.Pânălaspitalulaflatchiarlângăcetatel-auduspestradaVoskresenskaia;pe

fereastraautomobiluluiazăritpantaspreCiornoeOzeroşicolţulcaseisale.CefericirecăexistăGrunia,aoftatanuştiucâtaoarăLeibe.Eaosăaibăgrijădeapartamentcâtelosăseocupedetreburiimportantedestat.Că spitalul încredinţat lui aveao importanţă enormă, ba chiar strategică, i-a

spusintendentul în timpcestrăbăteaucoridoarele lungi.„Vărogsăfiţi liniştit,domnuleofiţer“,l-aîncredinţatWolfKarlovici.„Voifacetotce-mistăînputeri.“Şis-aţinutdecuvânt:s-astabilitchiaracolo,într-unadintresecţiilespitalului,casănupiardăvremeacudrumuldeacasă;petreceazileîntregiînsaladeoperaţie.Nu se întreba cine cu cine se luptă, asta nu-l prea interesa. Treaba lui era săopereze,să-ismulgăpepacienţidinbeznamorţii,sănulaseviaţasăpărăseascătrupurilelorslabe,ciuruitedegloanţe.WolfKarloviciluptadeparteavieţii.Deşi nu suporta admiraţia deschisă şi linguşeala, profesorul a fost nevoit să

suporteprivirileentuziastealeuneiadintreinfirmiere–îlpriveades,îndelung,şielvedealimpedecumisemăreştepupilaînadânculochilorverzi,largdeschişi.Poate că se îndrăgostise de el. Nu era nimic neobişnuit în asta, asistentele şiinfirmierele se îndrăgostesc mereu de chirurgi în timpul operaţiilor. Şedereaprelungităalături,practicfruntelângăfrunte,tensiuneamaximăaforţelorfiziceşipsihice,toatelaunloctrezescînechipacareopereazăexploziinecontrolatedeemoţii puternice, pe care o inimă tânără şi neexperimentată le poate lua cuuşurinţădreptsentimenteprofunde.După scurt timp, cei din conducere au hotărât să mute spitalul în spatele

frontului, iar pe Leibe să-l numească directorul trenuluimilitar. Fremătând deemoţieşimândrie,elaacceptat.I-aufostîncredinţatepaisprezecevagoane:cincieraucurăniţigrav,şasecurăniţimaipuţingravsauuşor,unuleraoperaţionalşide sortare,unul farmacie combinată cubloc administrativ.Unvagon separat afostalocatpersonaluluimedicalşidepază.Leibeseduceararîncompartimentulluipersonal,dormeaacolonumaidincândîncând,saumaidegrabăseprăbuşeapesalteaşicădeaîntr-unsomngreu–treabaîiocupadouăzecişipatrudeorepezi.Munceacaunapucat.Semistuiaînmuncă.

Trenulgoneaprinpăduriaprinseşistepepârjolite,pesterâuriînvolburate,pepoduricarefumegauşiexplodauînurmalor.WolfKarlovici,cufaţaneagrădefuningineşipărulvâlvoi,pluteadinvagonînvagoncaundemonînaripat,dândordine, dojenindu-i pe infirmierii neglijenţi, dând sfaturi medicilor militari,încurajându-ipepacienţi.Intravalvârtejînvagonulpentruoperaţii,caunfulger,şidintr-odatămedicii răsuflauuşuraţi, sanitarii zâmbeau şipacienţii încetau săţipe,iarasistentacuochiverziseridicasă-lîntâmpinecuopriviredecăprioară.Remarcasedemultcăeraînsărcinată.Ticălosuldeclopoţelîlchemaseodată

la realitate cu sunetul lui răutăcios, şi ochiul experimentat al profesoruluidetectase în înfăţişarea asistentei semnele încă invizibile pentru ceilalţi aleviitoareimaternităţi.Leibe chiar i-a comunicat acest lucru fostului său studentmediocruCernov,carevenisesă-lvadăîntrenpentruoconsultaţie.DiscuţiacuCernovnui-afăcutplăcere–profesoruluinu-iplăceaustudenţiiînochiicăroranuvedeadisponibilitateadea sedăruimedicinei cu la feldemultăpasiune şiuitaredesinecael.Odată,trenulafostocupatdearmatainamică,şiprofesorul,cuungestistovit

almâinii, le-adatpărinteştebinecuvântareacâtorvazecidebărbaţi şi femeisăfugădincaptivitate,să-icautepeailorşisăleînmânezeunraportscrisdemânalui încarecereasă fieeliberaţi.Operaţiuneas-adesfăşuratcusucces:nudupămult timp, trenul a fost scos din mâinile inamicului. Wolf Karlovici chiar avărsato lacrimă fugarăcând trenuleliberat apornit iar înzborpe şine, spreaînfruntanoiprimejdiişiaventuri.Şi atunci a observat că, în timpul călătoriei glorioase, găoacea a pornit să

creascăcuorapiditatefărăprecedent.Coajais-aîngroşatşis-aîntăritîntr-atâtîncât ar fi putut rezista, probabil, la o lovitură puternică. Transparenţa ei acăpătatonuanţăirizatădestuldepronunţată,deformându-iuşorvederealaterală,şi a început să strălucească puternic. Găoacea aproape că atingea podeaua,acoperindu-lpeWolfKarlovicipânălacălcâie,întocmaicaocarapace;îiveneatot mai greu să privească pe sub ea când auzea clopoţelul. În fiecare seară,înainte de culcare, profesorul se gândea cu sufletul strâns că se va trezi dedimineaţăşivadescopericăpereţiicarapaceis-auînchissubtălpilelui.Între timp, războiul o lua pe alt făgaş. Profesorul-erou, acoperit de o

binemeritatăglorie,aprimitonouăînsărcinare:săcomandeflotiladerăzboipeapelegalbene-tulburialemărilorestice.—Suntprofesordemedicină,nuamiral!protestaelslab,presimţindînfiorat

misiunimăreţe, temându-se şidorind totuşi să le îndeplinească.Nicimăcarnuştiusătragcupuşca.—Nimeni, înafarădedumneavoastră,nu s-ardescurca, i-a răspunsplinde

încredereaghiotantul,mijindu-şirespectuosochiicenuşiişiarătându-icuomână

fermăscaralucioasăavasului.Pe pachebotul uriaş, alb ca zăpada, pe care străluceau ţevile de oţel ale

armelor, pasarelele se ridicau în zbor cu miile de trepte scânteietoare.Aghiotantulşi-afluturatmănuşaşipemalapornitsăcântesolemnoorchestrăformată din sute de trompete de alamă. Un cor alcătuit din trei sute de câiniselecţionaţiapreluatmelodia:lătrauatâtdeînsufleţitşiprietenos,încâtluiWolfKarlovici i-a tresărit inima şi s-a hotărât pe loc: a păşit pe scara vasului şi aînceputs-ource înaplauzeleasurzitoarealemulţimii rămasepemal.Ajunspepachebot,şi-adatseamaimediatcătrebuiasătragăcuarmeledelabordtocmaiînoameniicareîlovaţionauemoţionaţi.— Staţi să vedem, a bălmăjit el adresându-i-se aghiotantului, care îl urma

îndeaproape,toate-spreaînpripă…—Înpripă,domnuleprofesor,înpripă!i-arăspunsaghiotantul,dezvelindu-şi

dinţiialbicazahărul,şiaordonat:Foc!—Staţisăneliniştimpuţin,atrasdetimpWolfKarlovici,dându-seînapoi.—Trageţi!ainsistatcelălalt.—Sunăclopotul labord,a încercatLeibesă-idistragăatenţiaaghiotantului

neînduplecat.—Trageţi!arăcnitacesta,cumragecatârullatârguldeduminică.Trageţi–şi

blestematadecarapacesevaînchideînsfârşit!Nuastaaţivrut?Clopotuldelabordchiarsuna.Numai că nu era clopotul de la bord, ci clopoţelul profesorului. Leibe s-a

bucuratpentruprimadatădesunetullui,agasantdeobicei.S-aaşezatpevine.Aridicat bolta carapacei, grea ca piatra. A scos capul afară, lăsând înăuntru şipachebotul,şipeaghiotantulcelrău,şipeoameniicareaplaudauzgomotos.Măcarsă-şitragăsufletulcâtevasecunde.Inimaîibatecuputere.Afarăefrig.

Noapte.Înfaţalui,unfocportocaliu.Seagitănişteoameni.—Auînceput…săseînmulţească,murmurăunul.—Încălziţinişteapă,cestaţi!strigăunaltul.—Arfibinecabărbaţiisănelasepenoi–ovocedefemeie.—O să crăpăm fără foc–voceadebas a unui bărbat.Ce, n-ammai văzut

muierenăscând…Femeiacarenaştestăîntinsăcufaţacătrecerşigemeîncetişor.Nu-iabună,

îşiziceWolfKarlovici.E istovită.Curând îşivapierdecunoştinţa.La început,femeiaţipăzdravăn,dintoţirărunchii.Acumartrebuipusamoniaclanas.Înspinareîlapasăgăoaceagreaşicaldă.Semişcăpuţin,îlcheamăînăuntru.

Acuşi vin, acuşi.Numai să le spun să-i dea amoniac şi s-oducăneîntârziat laclinică.Femeia se ridică în coate, îşi întoarce spre foc faţa cu ochii măriţi, parcă

uitându-se după cineva anume, şi cade iar pe spate. E chiar asistenta cu ochiiverzidintren,îndrăgostita!Cumaajunsaici,înpădure,printrestrăini?DarWolfKarlovici– cumnimerise el aici?Ceciudat!E timpul, e timpul să se întoarcăacasă,îngăoace…Tocmaicândegatasăridicecumânamargineagreaacarcaseisalvatoareca

să se strecoare înăuntru, îi vineungând:pesemnecăpeminemăcaută!WolfKarloviciîncremeneştenehotărât,apoimaiaruncăopriviresprefemeie.Şisimtecăîncepesăseînfurie.Femeiagemedinnou–foarteîncet,horcăind.Picioareleiseagităpepământ

parcăîncăutareaunuisprijin,iarpânteculîitresaltăputernic–mare,exageratdelăţit la bază: se vede treaba că fătul stă transversal. Aşa n-o să poată naştesingură.—Ladracu’!exclamăLeibetareşirăspicat.Neîntârziatlaclinică!Nuvădaţi

seamadegravitateasituaţiei?Zeceochiseîntorcspreelmiraţi,deparcăarvorbiîntr-olimbăstrăinăsauar

ciripicapasărea.—N-avemundes-oducem, rosteşteprudent, silabisindapăsatcuvintele,un

bărbatînaltînuniformămilitară,careîiaminteşteprofesoruluideaghiotantuldincarapace.Aicieclinica.Asta-iclinică?!Cumaşa…Wolf Karlovici se ridică şi se uită nemulţumit în jur. Carapacea rămâne

atârnândstingherăînaerînspinarealui.Surescitat,profesoruln-oobservă.Cum,asta-iclinică?!Nuvăzuseniciodatăoclinicăfărăpereţişi tavan,unde

personalulmedicalsăfieîmbrăcatînhainezdrenţuiteşiîntr-atâtdenepriceput,încât sănu ştie cums-o aşezepepacientă.Şi, în locul luminii puternicede lalămpilecugaz,saladeoperaţiisăfieluminatădeunfocdelemne.Deşi…Dupăatâtatimppetrecutîngăoace,poatecăafarăobiceiurileseschimbaseră,oameniise sălbăticiseră. E greu de crezut că ofiţerul l-ar păcăli sau ar glumi, nu-i unmomentpotrivit.Lanaiba,oricâtdeincredibilarpărealaprimavedere,pesemnecăasta-iclinica…Găoaceaîiatingeuşorspinarea:suntaici,teaştept.Femeiascânceşteîncetşi

îşiîntoarcecapulîntr-oparte;dingurăisescurgeunfiriceldesalivă.Astanu-ibinedeloc.WolfKarlovici împingegăoaceacuomişcarebruscădeumăr:maitârziu,acumsuntocupat.—Dece-iîntunericînsaladeoperaţii?îlîntreabăelseverpebătrânulbărbos

delângăel,încămaşăzdrenţuită.Oameniidinjurtacşicontinuăsăseholbezelaeluimiţi.Nuaratăapersonal

medical,dracu’ştiece-orfi…—Amcerutluminăînsaladeoperaţii!porunceştemaitareşimaiaspruWolf

Karlovici.Oinfirmierăînvârstă,cucoafurăînaltă,aruncărepedeînfocunbraţdecrengi

debrad.Seridicăunvârtejdescântei.Emaimultăluminăşimaimultăcăldură.Măcars-agăsitunangajatpriceputînturmaastadenetoţi.Profesorulîşisuflecăgrăbitmânecileuniformeişiiseadreseazăinfirmiereipricepute:—Mâinile.Clipindmirată, femeia aduce o găleată cu apă fiartă. Cineva o ajută, ridică

găleatamaisusşi toarnăcugrijăapapemâinileîntinsealeprofesorului.Leibeîşifreacăînfuriatpalmele.Nutusăpun,nutualcool–dracu’ştiece-i…—Dezinfectant.I se toarnă pe mâini un lichid tulbure dintr-o sticlă pântecoasă, mirosind

puternicaalcool.— Amoniac, aruncă el vorba peste umăr, spălându-şi meticulos mâinile în

şuvoiulmirositor.Feşe,multefeşe.Vată.Apăcaldăşiapăfierbinte.Încălziţilaroşubisturieleşiclemele.Aşezaţifemeiacupicioareledreptînlumină.Străiniisăpărăseascăsaladeoperaţii.Cefaceuaici?îlstrăfulgerăgândulundeva,într-omargineaconştiinţei.Îie

dordegăoace.Salădeoperaţii,femeiecarenaşte,feşe,toateasteasuntprostii.Uite,găoaceas-asăturatsăaştepte–enerăbdătoare,tremurăchiar.Etimpul,etimpul să plec… Dar Wolf Karlovici e prea ocupat ca să-şi asculte toategândurile.Cândseaflălângămasadeoperaţie,ascultănumaiceseîntâmplăcucorpulpacientului.Şicupropriile-imâini.Stăîngenunchilângăcorpulfemeiiîntinspepământ.Degeteleiseîncălzesc,

devinsensibile,docile.Mâinilelucreazăsingure,cudrag,înaintesăapucesălecomande mintea. Şi le pune pe pântecul bombat, care se mişcă, tresaltă: cudreaptapeloculridicatundeseaflăcapul,custângapepicioruşelecaresezbat.Poziţietransversală,fir-arsăfie!Trebuiesăextragăfătulpânănuserupeuterul.Parcăaudecuvinteledemultuitate,caoincantaţierepetatălanesfârşit:Amoaredreptul?N-amdreptulsănuîncerc.Deodatăecuprinsdebucurie,deoemoţietinerească.WolfKarloviciicneşteuşorşiîşidescheiegulerul.Apoisescuturăcadupăunduşcuapărece:n-amoperatdemulttimp.Decâţiani?Cinci?Zece?Cetimppierdut,MeinGott…Găoaceaneglijată îlbatepespinarecevamai insistent.Profesorul îşi fereşte

umărul:oricine-aifi,nuacum,teimplor!Ridicămormanuldefusteşi-idesfacefemeiipicioarelealbecahârtia,deşieaschiţeazăouşoarăîmpotrivire.Uteruledilatatcomplet.Gauramareşiîntunecatăsecascăînluminaputernicăafoculuica o gură deschisă – e gata să expulzeze copilul. Dar fătul se zbate înăuntru,neştiindsăseîntoarcăşisăiasădinpânteculmamei.Leibe bagămâna prin deschizătura fierbinte şi alunecoasă –mai întâi două

degete,apoitoatăpalma.Femeiaîşivine-nsimţirişigeme.Elîşifoloseştemânacapeomarionetăîmbrăcatăîntr-omănuşă.Pătrundeînuter.Simtecudegetelecevamoale,elastic,plinochi–saculamniotic.Cenoroccă-iîntreg,înseamnăcăprunculeîncăînlichid,încăsemişcă!Acumtrebuiesă…Simtecă-lapasăcevainsistentîngât,întreomoplaţi,de-alungulcoloanei.Se

uităchiorâşînspate–nu-idăpaceblestematadegăoace.Oaruncămişcându-şibruscumărul:amavutorugăminte,maitârziu!Acumtrebuiesădeschidăsaculamniotic… Îndoaie degetul arătător şi zgârie suprafaţa cu o mişcare hotărâtă.Lichidul cald, vâscos îi acoperă mâna – lichidul amniotic. Placenta s-a rupt.DegeteleluiLeibeatingcevamătăsos-alunecoscaresemişcă:fătul.Etimpulsă-lscoată.Aşa,dragulmeu,undeţi-epicioruşul?…Ceva îl apucă din spate peWolfKarlovici, blând şi cu forţă totodată.El se

întoarce.Găoacea,plutinddeasuprapământului,serepedespreel,iseprindedespinarecaolipitoareuriaşă,vibrează,vreasă-lînghită.Nupoates-oînlătureşis-oaruncecâtcolo,aremâinileocupate…Îşiscuturăzdravănspinarea,umerii,ca şi cumarvrea să scapedeanimaluldepradăcughearele înfipte în el.Dingăoaceieseunvuietsurd,încareseamestecăţipătul,fluieratulşibocetul.Osăreuşesc,segândeşteLeibe.Osăreuşesc.Aşadar unde-i picioruşul? Degetele dau de o lăbuţă cu degeţelele răsfirate:

patru de-o parte, al cincilea în partea opusă – e mânuţa. Picioruşul, dă-mipicioruşul,micuţule!…Leibe simte cum găoacea îl înghite puţin câte puţin. Marginile calde şi

alunecoase îi cuprindumerii, gâtul, i se aşazăpe ceafă.Numaide-ar apuca săscoatăcopilul.Cândfătulosăfieeliberatdinpânteculmamei,pânăşicelemainepriceputeinfirmiereosăpoatăducetreabalabunsfârşit–sătaieburicul,săurmăreascăeliminareaplacentei.Numaide-arapucasă-lscoată.Încăolăbuţă.Laasta,toatecelecincidegeţelesuntaliniate.Bravo,micuţule!

Mulţumesc. Hai să vedem acum dacă e picioruşul de deasupra sau cel dededesubt.Îmitrebuieneapăratcelcareedeasupra,casănu-ţiînţepeneştibărbiaînsimfizapubianăcândtetragafară…Marginea găoacei îi stă pe frunte luiWolfKarlovici, se târăşte spre ochi, îi

atingesprâncenele.Elîşimijeşteochiişilucreazăpepipăite,simţindcummasaalunecoasă îicuprindegenele,casă-l lasefărăvedere.Găoaceproastă,credeaicămădescurccuochiimaibinedecâtcumâinile?Degeteleîialunecăpepicioruşulcopiluluiajungândlaburticabombată.Aşa

deci,etotuşipicioruşuldededesubt.Iadă-mi-lpecelălalt,micuţule…Găoaceaîiîmbracăînîntregimecapulcaîntr-unciorapgros.Profesorulsimte

îngurăcevavâscosşicald,îivineînnasunmirosgreu,putrid,înurechiaudevibraţiauniformăapereţilorgăoacei.Marginileeiiseapropiedegât.Vreacutot

dinadinsulsămăsufoce,îşidăelseamaînceledinurmă.Amtrădat-o,asta-i.Mânaprofesoruluinimereştealdoileapicioruş.Ăstaecelcare-mitrebuie,de

elosătragem.Leibeîşipunedegetulmareînlungulcoapseişii-ocuprindecucelelaltepatru.Şiacumsătragem.Hai,micuţule,ajută-mă,întoarce-tecuceafaînsus,ieşi…MarginilegăoaceiîiajungprofesoruluilamărulluiAdamşisestrângdeodată

cu forţă, se întăresc, de parcă ar vrea să-i desprindă capul de trup. Lasă-măcâtevasecundedoar…Picioruşul, ţinut bine în palma lui Leibe, e afară. Al doilea iese singur,

nimerinddirectîncealaltămână.Întoarcere,mişcareînjos,traspânălaunghiulumerilor.Omânuţă,adoua…Căpşorul.Gâtulîieprinscaîntr-uncleşte,ochiiiseîntunecă,încreieriseaprindşise

sting luminiţe.Asta-i tot, îşi ziceWolfKarlovici prinzând înpalme trupuşorullunecos.Amreuşit. Înmomentul încaremarginilegăoacei începsă se strângărepede fără oprire, nou-născutul deschide pentru prima dată gura şi ţipă. Ţipăatât de tare, încât îl aude până şi profesorul, istovit şi pe jumătate sufocat înadâncul găoacei. Ţipătul creşte, se revarsă cu putere – şi găoacea explodeazăbrusc pe capul luiLeibe ca unbalonde cauciucumplut prea tare cu aer.Cojiproiectatedingăoace,bucăţideplacentă,mucozităţi,stropigreizboarăîntoatepărţile. Wolf Karlovici tuşeşte şi horcăie, şuieră când trage aerul în piept.Plămâniiluirespirădinnou,ochiivăd,urechileaud.Îşirecapătăsuflul,seuităînjur,căutândcuprivireaurmelegăoaceisparte–nusuntnicăieri.Înmâinileluiţipădintoateputerileuncopilaşdeunrozaliu-închis…WolfKarlovicicoboarăspreAngara.Ceruldecernealăalestuluiebrăzdatde

dungi albastre delicate şi rozalii palide: curând se ivesc zorii. Valul negru alnopţiiclipoceşteliniştit,înşoaptă.Profesorulîşisimtecapululuitordegolşidelimpede,corpulîieuşor, tânăr.Urechile,calaanimal,desluşesccelemaimicisunete:pietrelezornăindsubpicioare,peştelelovindcucoadaînmijloculapei,braziifoşnindînpădure,liliaculchiţăind.Nărileîisuntinvadatedemirosulapeidemare,alierbiiude,alpământului,alfocului.Leibeseaşazălângăapăşisespalăpemâini.Bavedeclar,baghiceştecum

sângele închis la culoare i se curăţă depedegete şi dispare în apa tulbure. Îşifreacă tarepalmele, cât pe ce să-şi iapielea, până cedevin albe cagheaţa.Seaudeunfoşnetfoarteaproape:alături,pepietre,şadecomandantul.—Ei,cume?îlîntreabăpeprofesor.—Ebăiattotuşi!rosteşteapăsatLeiberidicându-şidegetullung.Ignatovrespirăneregulatşiîşitragechipiulpefaţă.—Închipuiţi-văunacaasta– îi turuieWolfKarlovici fărănicio reţinere–,

Iusuf!Gândiţi-vă numai: aici, în sălbăticia asta blestemată – Iusuf şi Zuleiha.

Cumvineasta?Seuitălafaţacomandantuluiacoperitădechipiuşisepoticneştestânjenit.—Spuneţi-mi,ziceIgnatovscoţându-şichipiulşilăsându-şifaţamângâiatăde

adiereaabiasimţităavântului,fărădumneavoastrăea…ean-arfi…—Văgândiţideseorila„ce-arfifostdacă“?Leibeîşiscuturăpalmele;stropinevăzuţicaddepedegeteleluiînapaneagră

casmoala.—Nu.—Binefaceţi.WolfKarloviciseridicăşiîşipriveştemâinilealbeînîntuneric.

Estenumaiceeste.Numaiceeste.Oiaînapoispretabără.Ajunspecoastă,îşiîntoarcecapul:—V-amopritsupă.Sămâncaţi!CândIgnatovajungesuspedeal, îlgăseştepicotind lângă focdoarpeomul

lăsat să-lpăzească– toţi ceilalţi s-au împrăştiatprincolibe sădoarmă.Fără săremarcemirosuldecarnecaldăveninddinsprecazan,scoatemapagridesubunmormandelucruri,odeschide,iaciotuldecreionşiîntr-uncolţişorliberscrieculiteremari,rotunjite:Iusuf.

Primaiarnă

Ignatovsetrezeştedupăooră–cugândulcătrebuiesăsapeunbordei.Toţidorm încă, din colibe se aud sforăituri, şi cineva geme în somn. În desişulpăduriiţipănerăbdătoarepăsările,presimţindrăsăritul,valurileclipocescleneşelamal.Dându-şiseamacăsomnuli-apieritdetot,hotărăştesăcoboarelarâusăsespele.„Osărezisteei încolibeosăptămână,n-osăse topească“, încearcăelsăse

convingăşezândpepietreledepemalşifrecându-şitemeinicfaţacuaparececagheaţaaAngarei.„OsăvinăKuzneţşin-aredecâtsălefacăvilecuetaj.Fărămine!“Dardacăvortrebuisărezistedouăsăptămâni?Saumaimult?Naturadeaici

nuştiedecalendar,iarnapoatedabuznapestenoişi-nseptembrie.Se uită la suprafaţa Angarei, netedă ca oglinda, scoţând dimineaţa aburi

aproape nevăzuţi. Cerul albastru-străveziu străluceşte la răsărit în aşteptareasoarelui.Osăfieozicălduroasă,dogorâtoare.Eatâtalinişte,încâtIgnatovaudepicăturilecăzânddepefaţă.Îşipleacăochii.Dinapăîlpriveşteunchipmohorât,nebărbierit, cu cercuri negre în jurul ochilor. O să-i crească repede barba, cadeportaţilor, şi n-o să se mai deosebească de ei. Îşi loveşte cu palma chipuloglindit,caresedestramăşiseîmprăştieîncercuri.Îşiiachipiullăsatpepiatrăşi-lpunepecap.Azivorîncepesăsapebordeiul.

Doarnuvorstaosăptămânăîntreagăfărăsăfacănimic.Cercetează tabăra şi parcă o vede pentru prima dată. Pe locul unde şi-au

stabilitaşezareadeportaţii,Angarafaceocurbălinăşimalulparecăînainteazăformând un promontoriu lat, uşor înclinat. Pământul de lângă apă e argilos,amestecatcupietremarişimici.Coboarămaiîntâiînpantă,apoiurcăformândcolinaîntinsăpecareeaşezatătabăra.Loculebineales.NuchiarlângăAngara(ca umezeala să nu ajungă la colibe), dar nici departe, nu dureazămult să daifugadupăapă.Greuenumailacoborâredincauzacolineiabrupteşialunecoase.Trebuiefăcuteniştetreptedinpiatră,decideIgnatov.Colinaesteatâtdeîntinsă,încâtsepoateîntemeiaunsatîntregpeea.Areîn

faţărâul,iarînspateeînconjuratădebrădetcadeunzid.Braziiurcăpedealulînalt. Undeva sus, fără să poată fi văzută de pe mal, se află stânca pe careIgnatov cercetase împrejurimile cu o zi înainte. Pe colina acoperită cu iarbăînaltăpână labrâuşicuarbuşti, sunt împrăştiaţicâţivabrazi înalţi şi rari,careparsăfifugitdinpăduresprerâu,undeaurămasîncremeniţi.Subtreidintreeistau înghesuite colibele construite din crengi, arătând ca nişte căpiţe verzi,

zburlite. Două au început să se încline într-o parte, îşi pierd acoperişurileciufulite,doarunastăîncădrept,cumtrebuiesăstea(ceaconstruitădeciungulAvdei,remarcăIgnatov).Lângă foc, sunt îngrămădite în dezordine lucrurile şi uneltele lăsate de

Kuzneţ.Sevedecâtdecolocăa ras totdepe şalupăpentruei– rămăşiţedinproviziilelui,uneltecareprisoseaualtora:ocutiemaredechibrituridincares-aconsumatdestuldemult(vortrebuisăfacăeconomie,arfigroaznicsărămânăfără foc);unsacşi jumătatedesare (puteai săpui însaramură toateanimaleledin taiga şi pe deasupra toţi peştii dinAngara); o legătură de plase în care seîncurcau cârlige, undiţe, plută şi sârmă, a căror destinaţie Ignatov n-o ştia; unbraţgenerosdefierăstraiesubţiri,fragile(artrebuisătepunemsătailemnecuele, Kuzneţ!); câteva cuţite de curăţat peştele şi gamele negre de funingine;câtevagăleţişisforifăcuteghem;osticlăpejumătategoalădebasamac;unsacgreucucartuşederevolver.Atât.Cesăzic,mulţumesc.Ignatovîşilasăchipiulmaijos,pesprâncene.Bordeiultrebuiesăfiemare,încăpător,unulpentrutoţi.Săfieaglomerat,dar

călduros. Şi toţi la vedere – e mai linişte aşa. Avdei să fie numit şef alşantierului, Gorelov – responsabil cu respectarea ordinii. Ceimaimulţi să fieocupaţicuconstrucţia, restulsăfie trimişiodatăpezi înpăduresă taie lemnepentrufoc.Săfieîntotdeaunaunomdepazălafoc,sănu-llasesăsestingăcunici un chip. Trebuie sămuncească toţi – şi bărbaţii, şi femeile, indiferent devârstă. Să se odihnească doar în pauze. Plecările neautorizate în pădure să fieinterzise. Criticile, plângerile şi alte discuţii dăunătoare să fie imediatdescurajate. Orice nerespectare a ordinii să fie pedepsită cu lipsirea de hrană.Ignatovsevaducededimineaţălavânătoareşivaprindecâţicocoşidemuntevaputea.Înacelaşitimp,vacercetacumaimareatenţietaigaua.Saculcucartuşeosă-l iacuel–ahotărât să-lascundă înpădure,ca sănu-ivină ideiprosteştivreunuideportat.Scoate revolverul din toc şi bate cu mânerul în găleata care stă lângă foc:

deşteptarea, nemernicilor! La muncă! Zdrăngănitul puternic al tablei răsunăpeste poiana adormită. Păsările amuţesc în pădure. Colibele se clatină, sedeplasează ca muşuroaiele de furnici, şi din ele ies deportaţii speriaţi,îmbulzindu-seşiprivindsălbaticînjur.Aşa,aşa.Cuelnulemerge.Avdei s-adovedita fiunbărbatuluitordepriceput şi îndemânatic.Lucra la

bordeicuatâtapricepere,încâtaifiziscănumaiastafăcuseînviaţalui.Atrimistoţibărbaţiiînpăduredupălemnepentrubârne.Pefemeile-alăsatpelângăel,să sape (fără să se consulte între ei, peZuleiha au pus-o să păzească focul în

permanenţă şi să facădemâncare–până semai întremeazăpruncul).Avdei agăsitunlocpotrivit,aînfiptîncolţuripatrupariînalţi,măsurândatentdistanţelecufrânghia.Atrasatpepământcubăţuldreptunghiullung:asta-ifundaţia.Autunscugrijăiarbaşiaupus-odeoparte(osălefiedefolos).Auînceputsă

sape–scurmaucubeţe,cupietre,cumâinile,carecuceputea.Văzândcătreabamerge prost, Avdei a propus să scoată lamele de la câteva fierăstraie şi săcresteze pământul cu ele. Au grăbit ritmul: scurmau şi răzuiau, scoteau cugamelele pământul mărunţit şi-l aruncau afară. În două zile au reuşit să sapegroapa–atâtdeadâncă,încâtAvdei,cumeramicşiîndesat,cândacoborâtînea, a intrat complet, cu cap cu tot, nu-i ieşea nici măcar creştetul chel.Meşterindu-şiounealtădintr-opiatră,a îndreptatcugrijăpereţii, i-anetezitcupalmaîncâtevalocuri.„Maidăşiculimba“,i-azisîngândIgnatovsupăratşil-agrăbit, l-a dojenit, temându-se de ploaia care ar putea opri lucrul şi inundagroapa. Dar zilele rămâneau deocamdată uscate, calde, vremea nu le făceaprobleme.Cum-necum, înjurând fierăstraiele, bărbaţii au tăiat şi au târât buştenii în

tabără:ceimaiputerniciautăiatcopacii,ceimaislabii-aucurăţatdecrengişile-auscosscoarţa.Mâinilelis-auacoperitdebătături,peteroşiişizgârieturidupănumaicâtevazile,iarspateleşiumeriiîidureauîngrozitor.Au coborât buştenii în groapă şi au început să întărească pereţii: au pus

bârnelegroaseorizontaldejurîmprejur,pesteeleaupotrivitpariilungipânălatavan, îmbrăcând toată coliba. Ca să nu intre pământul prin crăpăturile dintrebârne,le-auumplutpedinafarăcucrengidebrad.— Contraforţi, grinzi, bulumaci, cosoroabe, căpriori, bodogăne Ikonnikov,

lovindcuditamaipiatraîntr-unparcasă-lînfigăbineînpământ.Câtdemultmis-aîmbogăţitvocabularul!— Experienţa este importantă, pufneşte Konstantin Arnoldovici de alături,

aşezând crengile mari şi ţepoase de brad în golul dintre bârne şi peretele depământ.Uitaţi-vă,colega,cumviseîmbogăţeşteşiexperienţapractică!Unaesădesenezidinnorişorişicâmpurimănoaseunpalatalculturii,şicutotulaltcevaesăconstruieştiocasăadevărată.Nugăsiţi?—Ocasă?întreabăIkonnikovuitându-selaviermelegrasşirozaliucumiese

dinpământ.Ei,asta-i!—Păidoarvăpregătiţisălocuiţiaici,nu-iaşa?Trăgându-şipuţinsufletul,KonstantinArnoldoviciîşiştergecumânafruntea

transpiratăşiridicăochiiîntrebător;înbarbaîngustă,careiseascuţiseînultimajumătatedean,strălucescjucăuşeacedebrad.Săîmplântestâlpiidesusţinereacoameiacoperişuluis-adoveditafiotreabă

dificilăşidelungădurată–soluldevenisecompact,pietros,gropilepentrustâlpi

seîncăpăţânausăajungălaadâncimeapotrivită.Temându-sedenoriiveniţidinnord,Ignatovle-acerutsăînfigăstâlpiiîngropilesuperficialepecareapucaserăsălefacă,darAvdeiafostneaşteptatdeferm.„M-amapucatsăsapunbordei,nu un mormânt“, a zis el trăgându-se cu singura-i mână de bărbuţa rară şiargintie şi uitându-se pe sub sprâncene la comandant. „Dacă aţi hotărât să neînmormântaţi,domnulecomisar,atunci,poftiţi,groapaegata.N-avemdecesădăm în brânci.“ Ignatov s-a resemnat.Cumare trudă au săpat gropile până laadâncimeanecesară,auînfiptstâlpiicâtaupututdebineşii-aufixatcupietre.Deasupra au pus un buştean lung, pe post de grindă, pe care l-au întărit cu

crengi.Pesteelaupuscăpriorifăcuţidinprăjini,întăritecupietrelalocuriledeîmbinare.Auhotărâtsăfacăacoperişuldincrengiledebradluatedelacolibelepejumătatedărâmate.Le-auaşezatde-acurmezişulcăpriorilor,punândici-colopământ şi muruindu-le cu lut (Avdei a pierdut jumătate de zi căutând lutulpotrivit:negru,gras,clisoslapipăit).Cândaapărutculutul,uniis-auînviorat.ApaticulIkonnikovadevenitbrusc

vesel şi entuziast, ochii îi străluceau, îşi tot apleca capul spre KonstantinArnoldovici, îmbujorat de plăcere, arătându-i ceva în palme, şi amândoi,neputându-seabţine,izbucneauînhohotederâszgomotoase.OricâtsestrăduiaGorelov să descopere cauza bunei lor dispoziţii, nu reuşea, şi pace: când seînfiinţa lângă cei doi care tulburau liniştea, nu vedea înmâinile lui Ikonnikovaltcevadecâtniştebulgăraşidelut.Deasupra acoperişului au pus două straturi de iarbă: primul cu rădăcinile în

sus,aldoileacurădăcinileînjos.Dedeparte,bordeiulsemănacuocolinălungă,triunghiularăînsecţiune.Înnoapteaaceeaaudormitpentruprimadatăînbordeiulconstruitpejumătate

–colibelefuseserădărâmate.S-auchinuitîngrozitor,auîngheţatdefrigfiedincauza umezelii podelei foarte joase şi încă neacoperite, fie din cauza toamneinecruţătoare,carese instalaneînduplecatăcu fiecarezicare trecea.Dimineaţa,mulţi tuşeau. Femeia gruzină, cu numele aristocratic Leila, a făcut febră. Auhotărât să ridice o sobă fără sămai aştepte terminarea construcţiei. Au trimisfemeilelamalulapeisăadunepietremari,iarWolfKarlovicii-acerutvoieluiIgnatovsăseducăînpădurecasăculeagăierburideleac.Comandantull-aprivitcuochiimijiţipeprofesorulpalid,înuniformaluiridicolăşizdrenţuită,şiafostdeacord.Înmijloculbordeiuluiau ridicat sobaurâtădinpiatră,caunvas fermecat,o

lampă a lui Alladin care le îndeplinea singura lor dorinţă, dar cea maiimportantă:dădeacăldură.Auîntăritcupietremarişiplatepantasprerâu,astfelcămersuldupăapăadevenitmaiuşor. „Pebalustradelecuaurdate,pe treptelargişimarmorate…“cântaacumGorelovdecâteoricoboralaAngara,ţinându-

şimâinileînbuzunareşibărbiaridicată,uşorîntr-oparte.Amaifostnevoiedevreodouăzilecasăînchidăpereţiidinfaţăaibordeiului,

săacoperepodeauaşisăfacăpriciurile.Nicin-auapucatbinesăsapecanaleledescurgeredepeacoperiş,căs-apornitploaia.Seara, deportaţii au stat înghesuiţi unii într-alţii în bordeiul întunecat, încă

umed („în câteva zile o să se încălzească înăuntru şi o să se usuce“, a promisAvdei).Nuleeracald,darnuleeranicifoartefrig.Nuapucaserăsămănânceîntimpulzilei,pesobăînsăclocoteaacumcazanulcusupădecocoş.Aveaufeţelebronzate,obosite,plinedepişcăturide ţânţari.Unii, istoviţi,dormeaucucapulpeumărulvecinului,alţiipriveaufixcazanulcumâncare.Sobaduduia,miroseaputernicafum,acarnepejumătatecrudăşia ierburiculesedeprofesor.Toatecatrafusele – instrumente, găleţi, unelte de pescuit, boccele cu haine – zăceauîntr-uncolţ.Prin lucarnelemici lăsate înpereţiidin faţăaibordeiului seauzearopotulputernicalpicăturilordeploaie.—Cefericirecăavemunacoperiş!aspuscuvocetareIsabella.Şichibrituri,

şisare,şitoatecelelalte…Mulţumim,Avdei!Purşisimplune-aţisalvat.Ignatovstăteapepriciullui,construitlaooarecaredistanţădecelelalte,şise

gândeaposomorâtcănureuşiserăsăadunedestulelemne.Celepecareleaveauajungeaudoarpentrunoapteaaceea.Dacăvremeareaţineapânădimineaţa,vorfinevoiţisăseducăînpădurepeploaie.Seîncheiaaşapteaziaşederiilorpemalulrâului.Fiulei.Pentruprimadată înviaţaeinăscuseunbăiat–mititel, roşu,prematurdupă

toate aparenţele. Când profesorul îi dăduse în braţe nou-născutul încă ud şialunecos,plindesângeleei,îlvârâsesubkulmek,îlstrânseselapieptşiîşilipisefaţadecreştetulmoalecapâinea,simţindu-icubuzelebătăilerepezialeinimii.Zonamoaleacapuluinou-născuţiloredeobiceimicuţă,câtomonedă.Laeleraînsăuriaşă,fierbinte,pulsându-icuputere.Fără să-i desluşească faţa în întunericul nopţii, Zuleiha a simţit pe dată că

pruncul e foarte frumos. Genele lipite, cu ghemotoace de mucus uscat, ochiitulburi, pe jumătate orbi încă, nările ridicate în sus, fanta gurii permanentdeschise,urechiuşeleboţite,lipitedecap,degeţelelelipite,fărăunghii–totuleraatâtdefrumos,căisestrângeastomacul,dându-ifioripeşiraspinării.Înzoris-auitatmaibine lael.Capulmarecâtpumnulunuibărbat.Picioare

mititele,strâmbe,calăbuţeledebroască,doarunpicmaigroasedecâtdegeteleeidelamâini.Burticărotundă,caunou.Oscioarelesubţiriîiieşeauici-coloatâtdeevident,încâtpăreacălaomişcareneatentăle-arputeafrânge.Pieleaîieradeunpurpuriu-aprins,cuvinişoarealbastre,încreţită,moalelaatingere,caopetală

de floare, acoperită din loc în loc cu firişoare de păr lungi şi subţiri, aproapeinvizibile.Eracelmaifrumoscopildintretoţiceipecare-inăscusepânăatunci.Şiîncătrăia.Zuleiha a hotărât să-l ţină la piept – sub kulmek, pe pielea goală. În prima

noapte n-a dormit. Ba îl strângea din toate puterile, ba îşi desfăcea mâiniletemându-secă-lstrângepreatare.Badădeadeopartemargineakulmekului,casă-llasesărespireaercurat,baîlacoperea,fiindcăisepăreacăaeruleraprearece.Dimineaţa se simţea proaspătă şi puternică, de parcă uitase de naştere şi deceasurile de nesomn dinaintea zorilor – ar fi putut să stea aşa un an întreg,încălzind trupuşorulmicuţ cu căldura ei şi ascultându-i respiraţia slabă. Într-odimineaţăagăsitpoziţiacomodă:i-apuscăpşorulîntresâniipliniculapteşii-apotrivitcorpulpeburtaei,legându-lcuocârpă.Acumputeasăsemişteşichiarsă facă treabă– fiul ei eramereu cu ea.Din când în când îşi apleca faţa sprenasturii descheiaţi de la piept, arunca o privire în deschizătura kulmekului şiascultaatentă.Copilulrespira.Îlhrăneamultşides.SlavăluiAllah,pieptulîieraplinculaptedestăteasă-i

plesnească! Uneori sânii i se umpleau atât de tare, că deveneau pietroşi, îitrăgeau umerii în jos – şi nemaiaşteptând ca pruncul să se trezească, îi vârarepedeîngurăsfârculalbşiumflat;fărăsă-şideschidăochiisomnoroşi,copilulsugeamolfăinddinbuze.Apoi,când i se trezeapofta,mânca lacomşi repede,icnind–şisânulisegolea,iselăsaînjosmulţumitsăseodihnească.Zuleiha se bucura când copilul urina şi ea îşi simţea burta fierbinte şi udă:

omuleţultrăia,trupuşorulluifuncţiona.Eragatasăsăruteşipatadeperochiaei,şibucăţicamareşirozaliedecarneieşitădintrepicioruşe.Îi era foame des, ca şi înainte. Pădurea le dădea neaşteptat demultă carne

grasă.VăzândlamargineaacesteiasiluetaînaltăaluiIgnatovculegăturapestriţădepăsăriuciseînmână,abiaseabţineasănuţipe,sănualergeînîntâmpinarealui, să nu-i sărutemâinile: a venitmâncarea! Jumulea pasărea cu frenezie, cufurie chiar; îi scotea măruntaiele luptându-se cu saliva care îi invada gura; oarunca înapaclocotităşiosăra,oamesteca,aţâţa focul:săardămai tare,maiputernic,mairepede.Gorelovarfivrutsăpreiaîmpărţireamâncării,darIgnatovl-aprivitîncruntat

şiafăcutsemncucapulspreZuleiha:s-oîmpartăea.Turnafierturadincazanulmareîngamele,şideportaţiiseaşezauformândcâtevacercuri,apucaubucăţilefierbinţicumâna,lerupeaucudinţii,mânjindu-şifeţelezâmbitoarecugrăsimeşi funingine. Când terminau carnea, înghiţeau zeama din gamelă cu o lingurăfăcutădincarapacederacprinsădeunbăţ.Îi lăsauZuleihăioporţiedublă,pecareean-orefuzaşiomâncarepede,mulţumindu-ledinochipentrumărinimialor – simţea cum carnea ajunsă în stomac îi dă putere, punându-i sângele în

mişcare şi umplându-i pieptul cu lapte. Nu-i plăcea târtiţa moale, nici pieleagroasă,cuunstratdegrăsimededesubt,darlemânca–calaptelesă-ifiegras,săţios.A încetat să segândească lacenuavea legăturăcu fiulei: laMurtaza,care

rămăsese undeva departe, în viaţa trecută (uitând că nou-născutul era rodulseminţeilui),laStrigoaicăşilaprofeţiileeicumplite,lamormintelefetelor.Nusegândeaundeoaruncasesoartasaulace-osăfiemâine.Importantăeranumaiziua de azi, numai clipa – sforăitul uşor şi liniştit la pieptul ei, greutateatrupuşoruluicaldpeburtaei.Aîncetatpânăşisăseteamăcăîntr-odimineaţănuvamaiauzirăsuflareaslabăîndeschizăturakulmekului.Ştiacă,dacăviaţafiuluiei se va întrerupe, în aceeaşi clipă se va opri şi inima ei. Gândul ăsta îi erasprijin,oumpleadeforţăşideuncurajnecunoscutînainte.Aînceputsăseroagemairarşimaizorit,printrealtetreburi.Îieragroazăsă

recunoască faptul că i s-a cuibărit înminte un gând păcătos,monstruos: dacăPreaînaltulesteatâtdeocupatcualtele,încâtauitatdeei–detreizecideoameniflămânzişizdrenţuiţiînadânculpădurilorsiberiene?DacăElşi-aîntorspentruovremeprivireaseverădeladeportaţişii-apierdutînîntindereafărădesfârşitataigalei?Sau,ceeacee la feldeposibil,eiauajunsatâtdedeparte, lacapătullumii, undeprivireaAtotputernicului poate că nu-imai ajunge?Gândul ăsta îidădea o speranţă ciudată, nebunească: după ce Allah îi luase patru copii şipesemne că avea intenţia să i-l ia şi pe al cincilea, poate că n-o să-i observetocmaiacumpeei.Poateo să treacăcuvederea sauo să facăuitatădispariţiauneimâini deoameni amărâţi, istoviţi de suferinţă.Nu-i venea sănu se roagedeloc (îi era frică!), dar se căznea să rostească rugăciunile încet, în şoaptă, bachiarsălespunăînsineaei,sănuatragăatenţiaCeluiPreaînalt.Era un om fericit, lucru de-a dreptul uimitor – fericirea ei era de neînţeles,

fragilă,volatilă.Noapteaîngheţa,ziuasufereadecăldurăşipişcăturideţânţari,darinimaîicântadebucurie,bătăileeirepetauunsingurnume:Iusuf.Kuzneţ n-a venit – nici după o săptămână de când îi lăsase pe deportaţi pe

mal,nicidupădouă.Ignatovseduceaînfiecaredimineaţăpestâncă.Semustraîn sinea lui, dar nu se putea abţine, îl trăgea aţa. Agăţându-se cu mâinile debolovaniizgrunţuroşi,acoperiţicumuşchialbăstrui, secăţărapânăpeculme–urca iute înzilelesenineşiuscate, încelemohorâteşiploioasepăşeacugrijă,alunecând uneori pe stâncile ude. Stătea mult timp scrutând orizontul, acolounde râul şi cerul se contopeau, se revărsau unul în altul. Aştepta. Apoi seîntorceabruscşiplecalavânătoare.Nuaveanicioexplicaţiepentrucesepetrecea.Poatecăse întâmplasevreo

nenorocire cu şalupa, poate că se scufundase în apele Angarei urmând-o pe

Clara? Poate că se îmbolnăvise Kuzneţ de tifos şi zăcea acum pe un pat despital, scăldat în sudoare fierbinte, fără cunoştinţă? Poate (versiunea asta îiplăcea celmaimult) sedovedise că eunduşmanal puterii sovietice şi fusesearestat,trimislaînchisoare?Poatecă-lîmpuşcaserăînceledinurmă?Câteodată, stând pe culmea dealului, i se părea că în depărtarea albăstruie

vedeşalupa,câtunpunctdemică.Uneori,seara,stândîntinspepriciulluidinbordei,săreaînpicioarepeneaşteptateşidădeafugapemal;auzeaclarhuruitulunuimotor,vociîngrijorate.Înastfeldeclipeeragatasă-iierteluiKuzneţzilelenesfârşitede aşteptare, foamea şi frigul săptămânilorpetrecutepână lavenirealui – l-ar fi îmbrăţişat, l-ar fi bătut pe umeri: „Cât te-am aşteptat, frate!“Darmomentuldeemoţietrecea,punctuldelaorizontdispărea,sedizolvaînalbastrulcerului sau al apei; huruitul motorului se transforma în măcănit de raţe, şiglasurile,înclipocitdevaluri.Deportaţii îi vedeau îngrijorarea, îi ghiceau probabil şi motivele, dar nu

întrebau nimic. Numai ticălosul de Gorelov s-a interesat odată, mijindu-şiconspirativ ochii de calmâc: „Cetăţene şef, ce credeţi, şalupa cu întăriri o săaducăşifete?Călanoiîntabărăsuntnumaibabe,n-aicucinesăteplimbiprinpădure“. Ignatov nu i-a răspuns la obrăznicie, l-a privit doar, cu răceală. „Lavoi“, l-acorectatel îngând.„Lavoi suntnumaibabe.“S-a îmbuibatcucarne,porcul,acumvreaşifemei.Deparcănu-ilipseştenimic,curestulsedescurcă,îiplace.Odată a auzit pe cineva spunând în pădure:haide, e timpul sămergemacasă.Arămas împietrit:oarechiarecinevacareconsiderăcasăbordeiulăstastrâmt,sufocant,cusobaîntr-orână,semănândcuobroascăpântecoasă?Repedes-aumaiobişnuit,s-auresemnat!Elnuputeasăseobişnuiască,şicufiecarezideaşteptareîluramaimultpeKuzneţ.Răutateacreşteaînel,surdă,tulbure,şiatunciseapucasătragăcurevolverulîncocoşiidemunte:Na-vă,nemernicilor!Muriţi!Păsările din taiga au recunoscut în el fiara şi în bubuitul împuşcăturilor

apropiereamorţii.Audevenitmaiatente.Cumîiauzeaupaşii,îşimişcauagitatearipilenegreşi îşi luauzborul.Acumeramaidificilsăvâneze,săfacărostdemâncare. Vremea hranei uşor de obţinut trecuse, venise vremea adevărateivânători.Ignatov nu vânase niciodată în viaţa lui. „Am umblat după soldaţii lui

Denikin19“,râdeadeelînsinealuicuamărăciune,întimpce-şicroiadrumprindesiş în căutarea animalelor bune demâncat. „După cehi albi, după basmaci20.Dupăvânat,n-amavutocazia.“Acumbăteapădureazile întregi,curevolverulîncărcat în mâna întinsă, căutând cu ochii o ţintă comestibilă. Luceau printufişurispinăriledungatealepopândăilor,sezăreauroşcate,trecândcafulgerulprintreramuri,veveriţele,forfoteaulapicioareleluitotfeluldeşoareci,urcauşi

coboraupe tulpinilecopacilorpăsărinecunoscute,galbeneşicenuşii,cucresteînfoiate. Era păcat să-şi irosească gloanţele pe nimicuri dintr-astea. Ar fi vrutcevamaimare,maigras–uncerbsauvreocincicocoşidemunte.Darpasulîiera prea greu, făcea prea mult zgomot – nu-i ieşeau în cale nici marali, nicicăprioare,nicialteanimalemari.Ignatovseînfioralagândulcăarputeaîntâlniunanimaldepradămaiputernicdecâtel,vreunurssauvreunmistreţ,fiindcănuştiadacăglonţulmicalrevolveruluipătrundeprinblanagroasă.Spreseară,cândochiiiseînceţoşaudeatâtaîncordareşipicioareleîislăbeauşi-ldureau,dupăcerata ţinta irosind cinci cartuşe, reuşea uneori să doboare un cocoş neatent sauvreo două-trei veveriţe. Câteodată avea noroc: odată, mergând prin pădure, animerit laun lacascuns întredealuri şi a împuşcatacoloo familie întreagădecastori (carnea lor s-a dovedit uimitor de fragedă şi suculentă); altă dată adoborâtdouăraţecarezburaupestetaiga.Darcufiecareziporţiadeportaţilorsemicşora.În ultima seară de august din vara anului 1930 (Konstantin Arnoldovici

începusesăscrijeleascăînperetelebordeiuluiuncalendar–înfiecarezifăceaocrestătură într-un buştean: pentru zilele de lucru, crestături scurte, pentru celelibere,mailungi,sfârşitulluniiîlmarcafăcândocrestăturăfoartelungă),dupăosupăfăcutădintr-unbursucşchiopşipreacrud,ceidinbordeidiscutauproblemahranei.Ignatovstăteaîntinspepricicupleoapeleînchisedeobosealăşi-nminteise

învârteaucaîntr-uncaleidoscopveveriţeletrecândcaunfulgerroşcat,aceledepinscuturându-se,zigzagurilecrengilordebradjucândstropitedepetedesoare.Pejumătateadormit,ascultaconversaţialiniştităadeportaţilor.Vânătorinuerauprintreei(şi,chiardacăarfi,arâsînsinealuiIgnatov,totnu

le-aşdapemânăarmedefoc),darsegăseaunpescar–Lukka,plăpândcaunadolescent,zbârcitşiuscatcaocoajădesăpun,cubarbaroşcatăşifărădinţi.AuînşiratînfaţaluiundiţelelăsatedeKuzneţşil-auîntrebatdacăn-arputeaprindenişte peşte a doua zi. Lukka vorbea prost ruseşte, dar a înţeles imediat ce secereadelael.„Trebuiesăvădrâul“,arăspunselcuglastremurat,cumtremurălimbile focului, fără să se uite la grămadadeundiţe şi cârlige de pe jos, „să-lascult, să vorbesc cu el.Apoi să aştept.Dacă o să vrea să ne dea, o să avempeşte.Dacănu,nu“.Ştiindu-lpeKonstantinArnoldovicipriceputînalediplomaţiei,l-autrimisla

priciul lui Ignatov pentru negocieri: să-l roage pe comandant să-l elibereze peLukka de la munca în tabără pentru câteva zile, ca să poată să pescuiască(Ignatovdădusedispoziţieca toţideportaţii săadune lemnededimineaţapânăseara,fiindu-leinterzissăsedeplasezeînaltăparte).—Bine,săseducă,azisIgnatovcuochiiînchişi,fărăsăaşteptesătermine

Konstatin Arnoldovici rugămintea venită din partea tuturor. Îi dau două zile.Dacănuaducepeşte, o să taie copaci înpădurenoaptea, să recupereze timpulpierdut.Adouazi,Lukkaşi-aîncropitnişteundiţeşiaadunatmuştepentrumomeală.

S-aduspemalşiavorbitcuAngara.Searaaadus în tabărăogăleată încare,printrefrunzelecatifelatedebrusture,sezvârcoleaubabuşteargintii,greoaie.Şis-a potrivit bine, fiindcă Ignatov se întorsese cumâinile goale de la vânătoarepentruprimadată.Septembrieaînceputcusoare.Dealurileunduiaugalbeneşiroşii.Cerulerade

unalbastru intens, făcândcanuanţelede focalepământului săparămaivii şimaivesele.Zileleerauuscate,plinedesunete,darnopţileeraurecişi lungicaiarna.Auapărutgâzele.Nu puteau scăpa de ele. Au dispărut ţânţarii şi tăunii, care li se păreau

deportaţiloropedeapsăcrudăataigaleipentrucă-iîncălcaserăteritoriul,daraulăsat loculfraţilormaimici.Gâzelezburaucanorii,caceaţa,umpleautaigaua,câmpia,malul,bordeiul.Intraupesubhaine,înpliurilepielii,înnas,îngură,înurechi,înpăr,înochi.Leînghiţeauîmpreunăcumâncarea(eraudulcicafructeledepădure),odatăcuaerul.Erauchiaraerul.Detăunisemaiputeauferi,peţânţariîiomoraucupalma.Darcesălefacă

musculiţelormicicâtgrăunteledenisip?Aveauumflăturide lamuşcăturile lor(lăsau răni mari, sângerânde), îi înnebunea mâncărimea. Cei care mai aveauputere dădeau dinmâini şi din picioare, alergau pemal ca scoşi dinminţi (înfugă,gâzelelisedesprindeaudepepiele),uniiîşispălaumâinileşipicioareledesângeînapaîngheţatăaAngarei,alţii,tuşindconvulsiv,cuochiiroşii,seînecaucu fumul înţepător al focului, care-i apăra cât de cât de insecte.Au încetat sămuncească: nu-i mai trecea nimănui prin minte să meargă în adâncul păduriidupăvânatsaulemne.„Osănemănâncedevii“,segândeadistratIgnatovînmuindu-şimâinilepline

deumflăturiroşiiînapalimpedeşiinsuportabilderece.Îierauamorţite,darnudelafrig,cidelapişcături.Asimţitcăecinevaînspatelelui.S-aîntorsşil-avăzutpeLeibe:buzeleîierauumflateşirăsfrânte,calacămile,şiochiimicisubpleoapeleroz,inflamate.—Avemnevoiedegudrondemesteacăn,azisel.Eun insecticidcunoscut.

Nu cunosc însă metoda lui de preparare. De obicei se vinde la farmacii, înflacoanedesticlă,cutreizecişidouădecopeicibucata.Ţăraniiştiaucumseprepară.Auplecatimediatdupăscoarţădemesteacăn,au

jupuitdesuspânăjosmesteceniidinapropiereapoienii.Aupus-oîntr-uncazan

acoperitcuogăleatăşiauaşezatlemneîmprejur;auafumat-oîndelung,pânălaapusulsoarelui.Auamestecatcuapălichidulgroscamierea,negrutuci,şis-auunsdincappână-npicioare.Arătaucanegrii:lisevedeaunumaiochiişidinţii.Cutoatăonorabilitatealui,hagiularătamaicaraghiosdecâttoţi–n-avrutsă-şiungăbarbacugudron,cumfăcuserăceilalţi,şiacumîifâlfâiacaunsteagalbpefaţalucioasăprecumcizmabinelustruită.Aureuşitsădoarmă–musculiţeleaubătutînretragere.Pentru pielea delicată a lui Iusuf, Leibe a sfătuit-o pe Zuleiha să amestece

gudronulculaptedelasân.Dinziuaaceeas-agânditînsineaeisă-lnumeascădoctorpeWolfKarlovici.Cândatrecutdejumătatealuiseptembrie,peIgnatovaînceputsă-lfrământe

ideeauneiexpediţiilaKrasnoiarsk.Înultimalună,deportaţiisedeprinseserăcutabăra,îşigăsiserăunlocundesă

trăiască. Bordeiul, în care soba ardea fără oprire, se uscase pe dinăuntru, seîncălzise.LasfatulluiAvdei,oameniistivuiserăînjurulluilemneleaşezatepenişte pietre mari: stăteau unele peste altele ca nişte turnuri înalte. Cineva apropussăleacoperecucrengidebrad,darAvdeis-aopus:arfiputrezit.În fiecare dimineaţă, înainte de ivirea zorilor, Ignatov lovea cu patul

revolverului în funduluneigăleţigoalechemând tabăra lamuncă, şideportaţiisomnoroşi, bombănind şi tuşind, plecau după lemne sub supravegherea luiGorelov.Ignatovstabiliseonormăzilnică–nimeninuîndrăzneasăseîntoarcăîn tabără până n-o îndeplinea. Au încercat o singură dată, plângându-se devremea rece şiploioasă; Ignatov, fără să scoatăovorbă,a luatgăleatacucinapregătită de Zuleiha şi a aruncat conţinutul în Angara. De atunci, norma eraîndeplinităcusfinţenie:oameniiajungeauînlagăristoviţi,abiarăsuflând,uneorinoapteatârziu,darcucantitateacerutădelemnetăiateşivreascuriadunate.Stivade lemne creştea în jurul bordeiului cum cresc ciupercile după ploaie, dar luiIgnatovisepăreacăstrânseserăpreapuţineşicămaitrebuiauadunateneapărat.„Adunămlemnecuatâtazel,de-aizicecăosănehrănimcueletoatăiarna“,o

auziseodatăpe Isabella.Cotoroanţabătrână făceaaluzie la faptul cănuaveaunici un fel de provizii de hrană. De unde să le ia, când cele treizeci de gurimâncautotcereuşeaelsăvânezeşiLukkasăpescuiască?Ignatovs-agânditlaosoluţie, şi din ziua aceea i-a ordonat lui Lukka să împartă captura în două:jumătates-odeapentruciorbă,cealaltăjumătates-ousucecasăfiemâncatămaitârziu.Arfivrutoameniisăprotestezeîmpotrivamicşorăriiraţieidepeşte–„şiaşa suntem pe jumătate morţi de foame!“ –, dar n-ai cum să te cerţi cu uncomandant.Femeile au cerut voie de câteva ori să se ducă după fructe de pădure: când

lucraulalemne,demulteoridădeauînpădurepesterugidemureoricoacăze,

sau scoruşi ce se plecau sub greutatea fructelor portocalii, iar KonstantinArnoldovici era sigur că aici trebuiau să se găsească neapărat şi merişoare.Ignatovafostdeneînduplecat:fructelesaturăpreapuţin,înschimbsepierdeozidemuncă.Întimpulăstasepottăiaogrămadădelemne!NumaiLukkaşiZuleihanumergeausătaielemne.Leibeseduceadincândîn

cânddupăierburi(dupăistoriacumusculiţele,Ignatovseînmuiasepuţinînce-lpriveştepeWolfKarlovici,aşacănu-iinterziceasăplece).Ceilalţimunceauînfiecarezi. IliaPetroviciapomenitodatăcăpânăşipevremea imperialismuluiputred, în întunecataRusie ţaristă,muncitorii din fabrici aveau zile libere, darIgnatovi-aretezatpelocdiscursuldemagogic:„Laiarnă,cândofiviscol,poţisăfaciconversaţiedespreimperialism“.Lemne, lemne…Vedereastivelorurâte,cu lemnede toate felurile, îlbucura

imens pe Ignatov. La fel îl bucurau legăturile cu peşte uscat ce se înmulţeauvăzândcuochii(înzilelecusoare,Zuleihaatârnapeşteleafară,înceleploioaseîlmutaînbordei).Îmbrăcăminteaîlîngrijoracelmaimult.Mulţideschiaburiţi reuşiseră să-şipăstrezepedrumhainele călduroase luate

deacasă,Ignatovvăzusechiarlacinevaoperechedepâslarişiuncaftanroşcatîmblănit.Leningrădenii însănuaveauîmbrăcămintedeiarnă–înboccelele lorerau tot felul de nimicuri nefolositoare: pardesie subţiri cu nasturi rotunzistrălucitori, pălării mototolite cu căptuşeala de mătase viu colorată, eşarfeînflorate,alunecoaselapipăit,cufranjurilungişimoi,mănuşidepieleîntoarsăoricroşetatedinaţă.NiciIgnatovnuaveadecâtunsingurrânddehaine,celedepeel–uniforma

de vară a ofiţerilor GPU: cămaşa-tunică, nişte pantaloni subţiri şi cizme. Şichipiul, fireşte. Din pricina asta, urmărea cu îngrijorare crescândă mişcareanorilorlungi,deculoareacernelii,laorizont.Anunţauploaieşizăpadă.Noriiseiviserănudemult,veninddinsprenord,serotiserăcâtevazilepecerşiacumseînmulţeau,îlacopereaudintoatepărţile.Seapropiafriguliernii.Cândşiultimabucăţicădecerseninadispărutsubmarginilezdrenţuitealenorilorjoşi,Ignatovaînţeles:Kuzneţnuaveasămaivină.I-aîngheţatinimalagândulăsta,asimţitcumiseurcăsângelelacap,cumse

înfierbântă cuprins de furie. Nu te mai chinui atât, îşi zicea el. Las-o baltă.Gândeşte-tenumailacepoţisăfaci.Să trimităemisari?Cădoarnuera să iernezeaici.Să trimită laKrasnoiarsk

doiţăranimaidescurcăreţi(poatepeGorelovşiLukka)?Săconstruiascăobarcăpentru ei şi să-i mâne pe mămuca-Angara şi tătucul-Enisei? Patru sute dekilometri,dincaretreisferturiînsusulapei,prinfrigşiploaie,fărăproviziidemâncare…N-arajunge.Şichiardacăarajunge:cesăraporteze?Noisuntemdeschiaburiţiitrimişide

puterea sovietică pe Angara, dar comandantul provizoriu al coloniei, înbunătateainimiilui,ne-atrimislaplimbareîntr-obărcuţăpânălaKrasnoiarsk–ştiţi,numaiarerăbdaresă-şiaştepteschimbul,vreasăpleceacasă…N-arajungeemisariiluilaKrasnoiarsk–arfugi,elaminteacocoşului.Chiar

dacă l-ar trimite peGorelov ca supraveghetor.El ar fi primul care ar propunefuga.EascultătorşizelosnumaiînpreajmaluiIgnatov,fiindcăareunrevolver.Altfelarfugimâncândpământul,fărăsăclipească.Unbandit.Săpleceelşisă-ilasepedeportaţiaici?Arfişimairău.S-arîntoarceînsoţit

deKuzneţîntr-otabărăpustie:ţăraniişi-arluatălpăşiţa,iarleningrădeniiarmurinaibiiîntimpulăsta.Nu-i bine nici aşa, nici aşa.Orice s-ar întâmpla, vinovatul ar fi el, Ignatov,

comandantul. Oricum, şi-a complicat situaţia cu vârf şi îndesat. Va fi tras larăspundere cu toată severitatea în faţa partidului şi a tovarăşilor – şi pentrupierderiledin tren, şipentruevadare, şipentru scufundareaClarei.Orice-ar fi,trebuiesărămânăaicişisăaştepte–fiepeKuzneţ,fiepedraculgol.Casănusejustificeprincuvinte,ciprinfapte.Îimairăsăriseungândînadânculconştiinţei,care începea,nuseştiedece,

să-lstânjenească:trebuiesă-isalveze.DeseorivisacăseîneacăînAngara–sescufundă în apele tulburi şi reci, şi din adâncurile întunecate se întind spre el,agitându-şi degetele albe şi lungi ca nişte alge, sute de mâini: salvează-ne,salvează-ne…Se trezea brusc, se ridica în capul oaselor pe prici şi îşi ştergeaceafaudă.Apoistrigătul„salvează-ne“îlsâcâiatoatăziua,îirăsunaîncap.Cevaîişopteacăsetemesărecunoascăfaţădeelînsuşică-şidoreştecudisperaresă-şi salveze duşmanii, că-şi doreşte ca ei să aştepte neapărat o altă barjă şi sărămână în viaţă toţi, până la unul. Şi îşi doreşte asta nu pentru ei, nu pentruKuzneţ,nupentrujudecatacare-laşteaptăpentrugreşelilecomise.Şi-odoreştepentruelînsuşi.Şidincauzaastagânduldevinestânjenitor.Ignatov ridică un băţ gros şi loveşte cu el în trunchiurile roşii solzoase ale

pinilor care gonesc pe lângă el. Apoi îşi ia avânt şi-l aruncă în desiş. Şi-lînchipuie căzând în capul lui Kuzneţ – direct în creştet. Şi sufletul i seînseninează…Seara a căzut prima zăpadă – nu fulgii uşori care se scuturaseră peste ei în

primaziavieţiilorpemalulapei,cininsoareadevărată,deasă,cufulgimarişipufoşi.Noapteaadat îngheţul şipe fundulgăleţii lăsateafarădinnebăgaredeseamăs-aaşternutunstratsubţiredegheaţă,iarpromoroacaaacoperitcrengiledebrad.Era imposibil sănu-ţivină să râzivăzându-ipedeportaţi cum ies la lucrua

douazidimineaţa:fiecareîşipusesepeeltotceavea.Ţăraniiseînfofoliserăînbroboade, îmbrăcaseră cojoace şi veste îmblănite, iar orăşenii – paltoane în

carouri,elegantecândva,mănuşişieşarfeînnuanţedelicate,şepcimototoliteşipălării cu marginile zdrenţuite. Leila, masivă cât un munte, purta pe cap opălărie-castronbrodatăcufloridinmărgeledesticlămulticoloreşiîşiascundeanasul într-unboarupt,camjumulit.KonstantinArnoldoviciaapărutpurtândocăciulăcaoplăcintă,mototolitădincauzatrambalăriideici-colo,făcutădintr-oblanăfoartenetedăşiextremdesubţiredeculoareacafeleitaricufrişcă.Isabellaa descoperit că-şi pierduse pălăria de culoarea smaraldului, împodobită cu opană, şi, tare amărâtă, a trebuit să-şi acopere capul cu un şal subţiat în câtevalocuri.Toţiaveauînmâinifierăstraie.Unul dintre ţărani i-a cedat lui Ignatov un cojoc vechi, rupt în coate (îi

rămăsese de la fiul lui, care fugise din nenorocitul de vagon cu numărul opt).Cojocul îi era cammic în umeri,mâinile îi ieşeaumult dinmâneci, dar ţineacald.Ignatov,careînultimelezileîngheţasede-abineleaşiîncepusesă-şiîndesepefurişiarbăşifrunzeuscatesubcămaşă,n-arefuzatcadoul.În prima zi cu zăpadă, cum mergea ca de obicei prin taiga în căutarea

vânatului,luiIgnatovi-avenitideeasăomoareunurs:carneas-ofacăpastramă,iar din blană să facă haine. Ţăranii îi promiseseră să-l ajute – ştiau cum sezvântă, se înmoaie şi se tăbăceşte pielea.Nu strica un cojoc în plus iarna. Iardacăsenimereaunursmareseputeaufaceşivreodouăcăciulideblană…Trebuia acţionat repede – animalul intra în hibernare. Vreme de trei zile,

făcândbătăturipânălasângeînpalme,Ignatovasăpatogroapăîntaiga.Ţăraniişi-auoferitajutorul,darelarefuzat(„Şilemnele,lemnele?Cineosăletaie?“).Acăptuşitpereţiicubuşteninetezişia înfiptunparascuţit înmijloc.Aaşezatdeasupravreascuri şi crengidebrad şi a presărat iarbă.Şi s-apuspe aşteptat.Ursulnus-aarătat.Decâtevaoriaaruncatmomealăîngroapă–baoveveriţăîmpuşcatădeel,ba

jumătate de cocoş de munte. Dimineaţa, momelile nu mai erau în groapă: leşterpeleau fie râşii, fie jderii,dupăce răscoleauvreascurile şi crengilepusecugrijădeIgnatov.Ursuln-avenitniciodată.Ignatovamaitrecutcândşicândpelagroapăsăverifice,apoiarenunţat.Nu-ipărearăudemuncalui,cideceletreizilepierdutedegeaba.Lasfârşitulluioctombrie,zăpadas-aaşternutdefinitivîntaiga.Avenitiarna

adevărată.S-a hotărât să se lucreze în două schimburi. Dimineaţa, pe un întuneric

albastrucompact,plecausătaiecopaciceidinschimbulîntâi,punându-şipeeitoatehainelecălduroaseexistenteînbordei.Laamiazăseîntorceau,îşiuscauîngrabăveşminteleudedesudoareşiledădeaucelordinschimbulaldoilea,carelucraupânăapăreaustelele.Ignatov le-a cerut celor rămaşi în tabără să împletească coşuri de nuiele.

Pentru schimbul de seară era mai uşor: oamenii erau treziţi de semnalul de„alarmă“ obişnuit al lui Ignatov (bătaia cu revolverul în găleată) şi, fără să seridicedepepriciuri,seapucaudeîmpletit.Ceidinschimbuldedimineaţăînsă,după cemunceau cinci ore în aer rece, când veneau, se prăbuşeau istoviţi pepriciurişiadormeau.Întimpulăsta,Ignatovrătăceaprintaiga.ÎidădeaordinluiGorelovsă-itrezeascăpeleneşi,iarceicarenusesupuneaurămâneaufărăcină,singura masă din zi. În scurt timp, coşurile mari, mijlocii şi mici au umplutbordeiul şi aşa aglomerat. Odată, când deportaţii au îndrăznit să-l întrebe pecomandant dacă nu s-au adunat destule coşuri, el le-a răspuns: sunt destule,acumîmpletiţirachetedezăpadăşitălpici.Iardreptrăspunslatăcereagrăitoare,astrigat:„Iarnaelauşă,cumvreţisămergeţidupălemne,ticăloşilor?“Oameniistrângeaudindinţi,şuşoteauîntreei,darsesupuneau.Unii se îmbolnăveau, aveau febră multă vreme, tuşeau noaptea, deranjând

somnul celorlalţi. Leibe le dădea fierturi din ierburi mirosind oribil. Dar deîndatăceînochiibolnavuluilicăreacelmaimicsemndesănătate,cândfrunteanuisemaiacopereadesudoareşireuşeasăajungăsingurlalatrinaamenajatăîn„pridvorul“bordeiului,Ignatovîltrimiteaimediatlamuncă.„E inuman“, a zis Isabella într-o dimineaţă, când l-a pus pe Konstantin

Arnoldovici,încăalb-vineţiulafaţădincauzafebreidecareabiascăpase,săiasălatăiatdelemneîmpreunăcuceilalţiînpădureacaretrosneaîngheţată.„Osăneomorâţi!“„Cucâtmaipuţineguri,cuatâtmaiuşorpentruceilalţi“,i-arăspunsprintredinţiIgnatov.Uneori, în ochii bătrânilor epuizaţi, mistuiţi de foame şi suferinţă, Ignatov

vedeaun feldeură timidă.Dacăn-ar fi avut revolverul lael,poatecăeiar fiîncercatsă-lomoare.Laînceputuliernii,unevenimentcutotulneaşteptati-acomplicatluiIgnatov

viaţa.Înziuaaceeas-aîndepărtatfoartepuţindetabără.Ainspectatactivitateaînpoiană, unde deţinuţii îşi ispăşeau pedeapsa prinmuncă (să taie şi să doboarecopaci,să-icureţedecrengişirădăcini,să-itaieînbuştenişisă-iducăpetălpiciîn tabără, să lege în snopi crengile mari, să pună vreascurile în coşuri, iar înaltelesăpunăscoarţademesteacănşidepin,conurileşiacele),apoiaplecatsăvâneze. Erau încă foarte aproape glasurile tăietorilor de lemne, scârţâitulfierăstraielor şi trosnetul copacilor prăbuşiţi, când deodată aude foşnind cevaîntr-o tufă de ienupăr şi-i vede ramurile scuturându-se: părea să fie un animalmare.Ignatovîncremeneşteşi,încet,foarteîncet,ducemânalarevolver.Degeteleîi

alunecăfărăzgomotpetoc,caumbrele.Însfârşit,simteînpalmăgreutateareceaarmei.

Tufişulsescuturăîncontinuare,caşicumcineval-armişcadinparteaopusă.O creangăpârâie subo labăgrea.Unurs?A catadicsit să vină în vizită. I-amsăpatgroapă, i-ampusmomeli, şielavenitsingur,nechemat, lăcomindu-se laconuriledeienupăr.Să tragăacum,orbeşte?Arputeasă-l rănească,darnusă-lomoare.Fie s-ar

înfuria şi l-ar face bucăţi, fie s-ar speria şi ar fugi fără să-lmai poată prinde.Trebuiesăaşteptepânăcândsearatălafaţă.Atuncipoatesătragăţintindloculvulnerabil–înbotuldeschissauînochi,casăfiesigur.Tufa se scutură apropiindu-se cu crengile. Vine, tălâmbul, vine direct în

mâinilelui!Ignatovridicărevolverul,punecealaltămânădeasupra,sepregăteştesătragăpiedica.Acumnupoate–l-arauziursul.Dar,îndatăcescoatenasul–tragepiedicaşiglonţul–,directînfaţă,directînfaţă!Gâtuluscatînghitecugreucocoloşuldesalivă.Zgomotulînghiţituriipareasurzitor.Tufatremurădinnouşidedupă ea se iveşteZuleiha. Ignatov scoateunmormăit enervat şi lasă în josmânacurevolverul.Pentruoclipăiseparecăn-aredestulaer.—Dacăteomoram?Două ciori zboară speriate dintr-un copac şi se îndreaptă spre vârfurile

brazilor.Zuleihaseretrage,îşiacoperăcupalmelerochiabombatăpepântecşi-lpriveştecuteamă.—Păi am avut toată înţelegerea faţă de tine, te-am lăsat la bucătărie, să ai

grijădefoc.Şituplecilaplimbareprinpădure?!— Am vrut să adun alune sau fructe de pădure, şopteşte ea. Mi-e foarte

foame.—Foameneetuturor!Ignatovţipăatâtdetare,încâtîlaudprobabilşităietoriidelemne.—Nupentrumine,spuneeacontinuândsăseretragăşilipindu-şispinareade

unmesteacănbătrân,cuscoarţacrăpatăşiplinădepetenegre.Pentruel.Îşipleacăochiisprecăpşorulabiavizibilpepieptulei.Ignatovfaceunpasşi

îşiapropiefaţadeel.Respirăgreu,zgomotos.—Trebuie să te supui fărădiscuţii, zice el.Ţi s-aordonat să stai în tabără,

acolosăstai.Îţiordonsăteducidupăfructedepădure,teduci.Clar?Pruncul scânceşte neliniştit la pieptul Zuleihăi, se agită, gângureşte. Din

deschizăturarochieiaparepentruoclipăşidispareomânuţămicăşiboţită,cudegeţelecurbate.—Vezi,iarvrealapte.Zuleihaîşidescheienasturiidelapiept.Pleacăde-aici!

Trebuiesă-lhrănesc.Ignatov stă pe loc furios, nu se mişcă. Copilul plânge supărat, ridicându-şi

năsuculşicăutândsfârculmameicuguriţadeschisă.—Pleacă,îţizic!Epăcatsăteuiţi.

Ignatov nu se clinteşte din loc, o priveşte ţintă. Copilul izbucneşte într-unplâns amarnic, furios, încreţindu-şi feţişoara bătrânicioasă. Zuleiha scoate dinrochiesânulplin,cucâtevapicăturidelapteînvârfulsfârcului,şii-lvârăînguradeschisă.Plânsulînceteazăbrusc–copilulmănâncălacom,icnind,strângându-şişiumflându-şirapidobrăjoriirumeni,undelacrimileneuscateîncăseamestecăcupicăturilealbedelapte.Sânulfemeiiemic,rotund,plin.Caunmăr.Ignatovnu-şipoateluaochiidela

el.Simteînburtăunvalfierbinte,uriaş,leneş.Sespunecălapteledefemeieedulce la gust… Face un pas înapoi. Vâră revolverul în toc şi închide capsa.Porneştesprepădure,dardupăcâţivapaşiseîntoarce:—Dupăce-lhrăneşti,teducidirectlatabără.Şiurşiisuntînfometaţi.Seîndepărteazăpepotecabătătoritădintrebrazi.Areîncăînfaţaochilormâna

micăpătrunzând în deschizătura rochiei şi scoţând sânul plin şi rotund, alb calaptele,cuvinişoarealbăstrui,pecareardesfârculrozaliucafructulpădurii.Nu-ideglumă,jumătatedeanfărămuiere…Începânddinziuaaceea,Ignatovs-astrăduitsănusemaiuitelaZuleiha.Nu

erauşorînbordeiulatâtdestrâmt.Cândochiiliseîntâlneauuneori,simţeadinnouînburtăvalulacelafierbinteşiîşifereaimediatprivirea.Ignatovşi-aalescelemaibunetălpicidezăpadă.Deportaţiiîmpletiserăcâteva

zecideperechi,darcelealesedeel, ieşitedinmâinilecudegetenoduroasealebabei Ianipa – o femeie tăcută, din etniamari, cu faţamaronie de tot şi ochiimici, pierduţi în sprâncenele stufoase şi zbârciturile adânci –, erau cele maicăutate:stăteaubinefixatepepicior,nuseafundauînzăpadă,n-olăsausătreacăprinele.Lepurtadetreiluni.Nuieleledemesteacănsescorojiserălamargini,seuzaseră. Ignatov voia să-i mai comande o pereche femeii, dar de câtevasăptămânieanusemairidicadinpat–seîmbolnăvise.Tălpicilefăcutedealţiieraugrele, incomode:mergeaupentruundrumscurt

după lemne, dar nu pentru expediţii de vânătoare lungi şi rapide. Creaţiileleningrădenilorerauurâte,cugreutelămureaicăerautălpici,aminteaufiedeoformăbizarădemătură,fiedeuncoşnereuşit.„Suprematism“21–spuseselaunmomentdatIkonnikov,uitându-sela împletituraciufulită ieşitădinmâinile lui.ZelosulGorelov voise să scoată „suprematismul“ din bordei, dar comandantulnu-llăsase:cerusesăfieatârnatsubtavan(pepodeanumaieraloc)…Ignatov îşimişcăanevoie tălpicilepezăpada îngheţată,compactă şi tare. Îşi

ascultă paşii. Cerul de ianuarie e cenuşiu şi rece, nori întunecoşi atârnănemişcaţi,printreeiscânteiazăauriusoareleamurgului.Etimpulsăseîntoarcă.Astăzin-avânatnimic.Înlunilepetrecuteîntaiga,Ignatovnudeveniseunvânătorînadevăratulsens

alcuvântului.Învăţasesămeargăneauzit,săaibăauzulascuţit,sătragăperfectla ţintă. Ştia acum să deosebească urmele pe zăpadă de parcă citea mesajeleanimalelor:urmelelungişirăsfirate–aleiepurilor,celemaimarişimaiapăsate– ale bursucilor, cele uşoare şi lăbărţate – ale veveriţelor.Uneori chiar simţeaanimalul, îşi întindeamâna cu revolverul şi apăsa pe trăgaci până să apuce săvadăvânatulfugindprintufişuri.Darnuputeasă-iplacăvânătoareacuadevărat.Îi plăcea să urmărească şi să tragă altfel, într-o ţintă la vedere, care să-lîndreptăţeascăsătragă.Caînluptă:îlvezipeinamicşitenăpusteştiasupraluisauîlurmăreştişiîlpăleşticusabia.Totulesimpluşiclar.Lavânătoareînsăecomplicat.Uneoriîşiînchipuiacăanimalelepăduriisetârauafarădinvizuinileşi bârlogurile lor fără să se ascundă, fără să-l ocolească, fără să-şi acopereurmele, şi alergau în şiruri egalepeuncâmpuriaş.El era înurma lor, pe cal;ţintea cu revolverul şi le împuşca, unul după altul, unul după altul. Asta davânătoare.Daraşa…NorocullavânătoareerazgârcitcuIgnatov,rareorisebucuradereuşită.Cea

maimarereuşităafost,fireşte,elanul.S-aîntâmplatîndecembrie,chiarînaintedeAnulNou.Ignatovs-adusîntâmplătorlagroapapentruurssăpatăîntoamnă,uitatădeja,şiavăzutcănimerisecevaacolo.Emoţionatcădădusepesteopradădezilemari,s-auitatînăuntru:cevauriaş,deculoaregri-închis,zăceapefundulgropii, abiamişcându-şipicioarelepăroase, cucopite lungi caniştedegete.Peţăruşulascuţit,îndreptatînsus,seîmpleteaumăruntaieleroşii-maronii,dincareieşea încă aburul. Ignatov a alergat într-un suflet la tabără. A sosit în goană,gâfâind,cuoprivire sălbatică,de i-a speriatpe toţi.Bărbaţii s-auadunat, s-auurcatînsăniilecutălpilateşi,cutorţeimprovizate,auplecatrepedeînpădure.Ignatov se temea că lupii vor fi ademeniţi demirosul cărnii, dar în groapă augăsitdoarunrâscareseînfruptadinpradăşiîşirânjeacurăutatecolţiicurbaţi,mânjiţicusângeleelanului.Ignatovl-aîmpuşcat.Aucăratpradaînbordeişiauavutdemâncareaproapeosăptămână.AşaauserbatAnulNou.În groapă numai căzuse nimic de atunci. Părea că elanul consumase dintr-

odată toată porţia de noroc a lui Ignatov – n-amai avut parte decât de prăzimărunte,nesemnificative.SalvareaavenitdelaLukka.Angaraseacoperisedegheaţă încă din noiembrie.Bărbaţii au tăiat sub supravegherea luiLukka vreozece copcimari, şi de atunci el a început să-şi petreacă zile întregi pe gheaţă.Aduceaplăticilateşiplatecaniştefarfurii,cureflexedeculoareamierii,ştiucicupeteverzişirânjetrăuşiniştepeştisidefaţi,cuoînotătoareromboidalămarepespinareagrasă,necunoscuţiluiIgnatov.Dar în curândLukka s-a îmbolnăvit.Mulţi au căzut la pat dupăAnulNou,

numaiIgnatovseţineatare.Atrebuitsărenunţelamersulînpăduredupălemneîn două schimburi – acum lucrau într-un singur schimb, şi numai cei sănătoşi

(mai bine zis, nu foarte bolnavi). Ignatov l-a scutit demuncă şi pe profesorulLeibefărăpreamaretrageredeinimă:cinevatrebuiasăaibăgrijădelazaret.DincauzaboliiluiLukkaaufostnevoiţisămănâncedinproviziiledepeşte.Peşteleuscat nu le-a ajuns pentru multă vreme, în câteva zile au mâncat tot cepregătiserăîntoamnă.AcumsinguralornădejdeeraIgnatov.Mergepezăpadă.Braziigonescpelângăel,sprijinindu-şidetroienecrengile

lormari, aplecate subgreutatea pernelor de zăpadă.Tufişurile sunt umflate caniştebolovani albi şi rotunzi, trunchiurilepinilor scânteiază aurii, acoperitedeun strat gros de promoroacă. El coboară în poiana cunoscută, cu scheletulcarbonizat al mesteacănului uriaş aflat într-un colţ al ei, traversează pârâulîngheţat,cumovileformatedinbolovaniiacoperiţidetroiene.Tabăraeaproape,simtevagînnărimirosuldulce-amăruidefum.Înluminazgârcităaamurgului,vedeprintrecopaciniştepariînalţi,învârful

cărorarânjescdouătigvecenuşii.Unamareşilunguiaţă,cubotulcurbat,pregătitsă rumege, cu dinţii mari şi plaţi şi coarnele cu rădăcini zdravene, crescânddirectdinorbitelemici,ovale–elanul.Adoua,micăşirotundă,cauncartof,cuogaură neruşinată în loc de nas, cu colţi ieşiţi în afară dinmaxilarele aşezatestrâns unul peste altul – râsul. Lukka atârnase tigvele ca să alunge duhurilepădurii. Ignatov a vrut să înlăture simbolul revoltător al contrarevoluţiei, dar,observând privirile rugătoare ale ţăranilor, a scuipat dispreţuitor şi le-a lăsatacolo.Şi-azis:tigveleasteamaibinearalungaboala.Aşacăaurămasatârnateîn pari: dimineaţa îl petreceau pe Ignatov la vânătoare, privind în urma lui cuorbitele lornegre; seara îl întâmpinau,uitându-secu indiferenţă lamâinile lui:Ce-aadus?Arecuce-ihrănipeoameni,sauasositvremeamorţii?Ignatovsefereştedeprivireafixăatigvelor,grăbindposacpasulcândtrecepe

lângăele,şiintrăînbordei.Pânăsăintrenumărădinobişnuinţătroieneleînalteşirotundecanişteciuperci–stiveledelemne.Seîmpuţinaserăînultimalună–deportaţii începuseră să consume din rezerva de lemne. Uneori, taigaua eracuprinsădeviscol–vuiazileîntregideasuprabordeiului,cântaşiurlaînhornulsobei;zăpadazburadeasuprapământuluiînvaluricompacte,întunecândsoarele.Peoasemeneavremecrâncenănuseputeamergelapădure–eramoartecurată.Chiarşipânălastiveledelemneseduceaulegaţicuofunie:căutaulemnelecumâinile, pe pipăite, înotând în zăpada până la brâu, şi se întorceau în bordeitrăgândde funia legatăcuuncapătde talieşicucelălaltde intrarea înbordei.Când au apărut bolile şi deportaţii n-aumai putut să taie lemne în pădure încantităţisuficiente,aşacumreuşiserăcâtdecâtpevremefrumoasă,rezerveleauînceputsăsetopeascăşimairepede…Ignatov îşi înfige tălpicile în mormanul de zăpadă de la intrare, se lasă în

genunchi şi se strecoară în bordei. Uşa de la intrare, împletită din nuiele de

mesteacănşiîntărităcuiarbăamestecatăculut,zacepepământ–trebuiesăfieridicată şi potrivită în locul rămas gol. Ignatov ajunge în „vestibulul“ rece.Coboară treptele de pământ, dă deoparte poloagele (rogojinile, pieile de elan).Pătrunde în spaţiul strâmt, plin de aer cald şi greu, demiros de ierburi, peşte,scoarţădecopac,acedebrad,fum,pietreîncinse,zgomotdetuseşiconversaţiitihnite.Asositacasă.Undeva înadânculbordeiului,nişteglasuriobositeamuţescbrusc.Deasupra

cazanuluicuapăfierbinte,orazăjucăuşălumineazăinegalfeţeleîntunecate,cupomeţi proeminenţi, brăzdate de zbârcituri adânci. Zeci de ochi stau aţintiţiasupralui,asupramâinilorluigoale.Nuseuitălaei,seîndreaptăsprepriciullui.Scoatedesubpernadincrengide

bradsaculcucartuşe,cares-agolitsimţitorîncursuliernii(decândavenitiarnanul-amaiascunsînpădure,îlţinelacăpătâiulpriciului).Îşiîncarcărevolverul.Fărăsă-şideajoscizmeleînfăşurateînbucăţidinblanarâsului,seîntindeşiîşipunesubcapmânacurevolverul.Îşiacoperăochii,continuândsăsimtăprivirileaţintiteasupralui.În astfel demomente avea de obicei accese demânie, îi venea să-şi fluture

armaşisăstrige:„Cevăholbaţiaşa,ticăloşilor?“Astăziînsănuareputere.L-acopleşitobosealagrea,apăsătoare.Trebuiesă-şiusucecizmele,săbeamăcarapăfierbintecasă-şiumplecucevagolulcareîiseacăstomacul.Acuşi, îşiziceel.Acuşi,acuşi…—Ei,nu-inimic,osămâncămsolianka22.Isabellascoatecuolingurăsaredintr-unsacburduşitşiopuneîncazanulcare

clocoteştepefoc.Apatransparentăsetulbură,sealbeştedeparcăeamestecatăculapte,sfârâieşi,dupăoclipă,devinedinnoutransparentă.Soliankaegata.Nupreaenimeniamator.Ceimaimulţinicimăcarnuseridicădepeprici,se

întorc cu faţa la perete. Lângă cazan se aşază doarKonstantinArnoldovici şiIkonnikov.KonstantinArnoldoviciîşipriveşteîndelunglinguraimprovizatădincochilie

destridieşideodatăzâmbeşte:—MăsimtcapeAvenueFoch:stridiiàlaneige,ocupădeMontrachet…— Şi totuşi, îi prinde din zbor vorbele Ikonnikov, sorbind cu poftă din

solianka, cele mai bune stridii erau pe Rue de Vaugirard, cred că sunteţi deacord.—IliaPetrovici,dragulmeu!Deundeştiidumneata?Eraifoartetânărşinu

aveaiochipentrunimicaltcevaînafarădecrochiuri.EuimitorpânăşicăaiieşitvreodatădinMontmartreălaaldumitale.— Messieurs, ne vous disputez pas!23 râde Isabella bătând cu lingura în

margineacazanuluicaşicumaradunabucăţeledecarnegrasă,feliitransparentedelămâieşicerculeţemicidemăsline.Gorelovsetrânteştealături,scoateolingurădinsân,selingepebuzeşiseuită

cuunaerferocelaceicarestaudevorbă.Conversaţiaîncetează.ZuleihaîşilipeştefaţadecăpşorulluiIusuf.Ignatovs-aîntorsiarcumâinile

goaledelavânătoare.Astăzinu-inimicdemâncarelacină,prinurmaren-osăaibălapte.Dealtfel,acumaretotmaipuţinchiarşidupăcemănâncă.Aînceputsăiseîmpuţinezepelamijloculiernii.Maiîntâiacrezutcă-idela

mâncarea săracă, dar, când în ianuarie au mâncat o săptămână întreagă pesăturatecarnegrasăşigustoasădeelan,şisânii i-aurămaslafeldeslabişidemoi,aînţelescăiseterminălaptele.S-aapucatsă-şihrăneascăfiulcucarneşipeşte.Ar fi fostmai bine, fireşte, cu cartofi sau pâine, dar de unde să le ia…Puneaobucăţicăîntr-ocârpăşiobăgaîntregingiilemici,fărădinţi–laînceput,Iusuf o scuipa, apoi a prins gust, a supt. Sărătura nu-i plăcea, plângea, aşa căZuleiha nu-i dădea peşte uscat. Când au venit câteva zile de foametemare, aîncercatsăfiarbăconurilegalbeneşiaromatedepecrengiledebrad,darde lahrana vegetală copilul a făcut o diaree cu cocoloaşe lipicioase, verzi casmaraldul,şidoctorulLeibeacertat-ogroaznic(nicinuştiafemeiacăelpoatesăţipeaşadetareşidefioros).DupăAnulNouauizbucnitbolile,şiIgnatovarenunţatlaexpediţiilecumplite

în pădure după lemne de două ori pe zi. Mulţi dintre deportaţi rămâneau înbordei în timpulzilei, şi Isabellao înlocuiadeseoripeZuleiha lângăsobă– înfelulăstaputeaşieasăstea întinsă fărăsăsemişte, să-şi laseprivireaobosităasupra fiului adormit şi să-i asculte respiraţia liniştită şi egală.Momentele desomnale lui IusufajunseserăodesfătarepentruZuleiha.Cuatâtmaiaprigeşimai amare i se păreaumomentele când se trezea şi începea să plângă stridentcerându-şidreptullamâncare:băieţeluleivoiasămănâncetottimpul.Înschimb,eavoiasă-lpunăpepicioare.Închideaochii,şi-lînchipuiamăricel

– numai avea picioarele strâmbe şi subţirele, ci puternice şi grăsuţe, cum aucopiiisănătoşi,aveadegeţelelecuunghii frumoscrescute, rotundeşi rozalii,şicapul acoperit cu păr negru, des – tropăia prin bordei în întâmpinarea ei. Îşimişcapicioruşele,selegănacaorăţuşcă–mergea.Aveaeaoaresătrăiascăpânăatunci?Darel?Gândindu-seîntrunalafiulei,Zuleihauitaadeseadedurereasurdădinburtă–

o rodea înăuntru tot timpul, din când în când aveamomente de slăbiciune.Setemea să nu se îmbolnăvească: cine va avea grijă de Iusuf? Viaţa trecută –întinderile Iulbaşului, Murtaza cel ameninţător, Strigoaica cea crudă, drumullungînvagonuldinscânduri,îmbibatcumirosulasutedeoameni–toateastea

erau atât de departe, şi după atâtea schimbări bruşte i se păreau un vis pejumătateuitat,oamintireînceţoşată.Oareeiiseîntâmplaserătoateastea?Viaţaeideacumînsemna:săînţeleagăprivirealiniştitoareadoctorului(„OsăfietotulbinecuIusuf,nu-ţifacegriji,Zuleiha“),să-iaşteptepeIgnatovdelavânătoareşipeLukkade la pescuit („Carne, astăzimâncămcarne!“), să se ghemuiască pepricilângăcopiluladormitşisăinspire,sătotinspiremirosulluidelicat…În bordei e linişte. Deportaţii dorm strânşi unii în alţii: după ce aumâncat

solianka, Konstantin Arnoldovici şi Isabella fornăie îmbrăţişaţi, Ikonnikovsforăie subţirel, Gorelov a căzut într-un somn greu, nervos, Ignatov zacenemişcat,camort,pepriciulluiseparatdeceilalţi.Iusuftresare,mişcădinnăsucprinsomn–ocaută.Depuţintimp,Zuleihaa

încetat să-l mai ţină pe trupul ei, şi el s-a învăţat să trăiască singur, fără camirosulşicălduramameisă-lînconjoaredintoatepărţile.Darîndatăceosimtelângăeldă iar să se frecedeea, să se lipeascădeea cu fiecare centimetrudepiele. Şi acum, găsind-o cu faţa pe mama lui, se ghemuieşte la pieptul eiturtindu-şinasul.Stăliniştitunminut-două,apoiîncepesăseagite,săplescăiedinbuze–simtemirosullaptelui.Acuşiosăsetrezească.Chiaraşaseîntâmplă.Geme,scânceştedecâtevaori,apoiizbucneşteîntr-un

plâns flămând, cerând de mâncare. Zuleiha îşi ia fiul în braţe liniştindu-ldrăgăstos. Pipăie cu degetelemarginile desfăcute ale kulmekului, le dă repededeoparte. Scoate sânulmoale şi uşor şi-l pune în guriţa deschisă lacom. Iusufsuge grăbit sfârcul flasc, apoi îl scuipă – nu e lapte. Plângemai tare. Cinevatuşeşte răguşit în adâncul bordeiului, altcineva se foieşte în somn bolborosindcevanedesluşit.ZuleihaîlmutăpeIusufpebraţulcelălaltşi-idăaldoileasân–pruncultaceo

clipă, sfâşiind furios sfârcul cu gingiile fără dinţi. „Mă doare“, remarcă ea cubucuroasăuluire.„Ofidejaprimuldinţişor?“Nuapucăsă-şiducăgândullabunsfârşit,căIusufscuipăsânulcarel-aamăgitcumirosulluicunoscutşiîncepesăplângă cu suspine. Loveşte cu pumnişorii aerul, şi într-o clipă feţişoara i seînroşeşteinvadatădesânge.Easareînpicioareşiîşileagănăcopilul,aplecându-secasănudeacucapul în săculeţiicupene,coşurile, legăturiledescoarţădemesteacănşideconurişiînaltecatrafuse.Reuşeauneori să-lpotolească legănându-l, să-l convingă şoptindu-iblând la

ureche,şieladormeanemâncat,dăruindu-iZuleihăicâtevaceasurideviaţăfărăplânsete. Încercaseodatăsă-l lase în leagăn–uncoşmare,atârnatde tavan–,darelrefuzasesăadoarmăsingur.Voiatottimpulînbraţelemamei.Zuleiha îşi lipeşte buzele de căpşorul fierbinte şi transpirat. Susură în

urechiuşadelicatăcântecedeleagănpejumătateuitate,îivorbeşteînşoaptă.Îlleagănămaiîntâiîncetişorşilin,apoimaitare,maiviolent,cumişcărimailargi.

Îipuneînguriţăosuzetăimprovizatădintr-ocârpă–eloscuipăşicontinuăsăţipe. Între buzele larg deschise, aproape vinete de la atâta urlat, se văd binegingiilemititele,deunroz-închis laculoare,strălucinddesalivă–suntperfectnetede,n-aapărutprimuldinte.Iusufareaproapeşaselunişiîncănui-aucrescutdinţii.Zuleiha zgâlţâie trupuşorul încordat ca un arc. Plânsul e atât de tare şi de

ascuţit,cătedorurechile.Oameniisefoiescpepriciuri,oftează,darcontinuăsădoarmă–s-auobişnuit.Ea apucă lingura cuiva rămasă de la cină, culege de pe fundul cazanului

câteva picături de solianka şi i le pune în gură lui Iusuf. Acesta se încruntăsupărat, scuipă, urlă înecându-se.Vocea i-a obosit, e fornăită, loculmoale dincreştetîipulseazăputernicşirapid,dezicicăacuşiexplodează.O doare spinarea. Zuleiha pune trupuşorul scuturat de plâns pe prici şi se

aşazălângăel.Îşilasăcapulpegenunchi,îşiacoperăurechile,darnusefacemailinişte–plânsetulcopiluluiparcăis-acuibăritîncap.ÎnastfeldemomenteiseparecăluiIusufi-arfifostmaiuşordacăs-arfiduslanaştere.Observă cu coada ochiului cevamişcare înmijlocul bordeiului – pare că o

rafalădevântfacesătresară,săfreamăteşisăseunduiascăumbrelungi,pornitedingurasobei.Zuleiharidicăprivirea.Chiarlângăsobă,peunpatdescândurinoduroase, tăiatedintr-obuturugăbătrânădepin,şadeStrigoaicasprijinindu-şicoatelepegenunchiidepărtaţi.Peteledelaluminagalbenăafoculuitremurăpefrunteaeipergamentoasă,îi

alunecă pe obrajii proeminenţi, se scurge în cutele gurii şi în orbitele ochilor.Cozilesubţiriîiatârnăcaniştefrânghiizdrenţuitepânălapodea.Cerceiideaurmat,înformădesemilună,seleagănăabiavizibilpelobiizbârciţi,împroşcândscânteipepereţiiîntunecaţi,pepriciurileşitrupurileoamenilorcaresefoiescînsomn.Strigoaicaamestecăîndelungsoliankarămasă,apoiscuturăcugrijălinguraşi

opunepemargineacazanului.—Fiulmeun-aplânsaşa,ziceeaîncet.N-aplânsaşa.Picături albe de solianka se scurg din adâncitura lingurii şi cad cu zgomot

înapoiîncazan.„Cumdeleaudprintreplânsete?“semirăZuleiha.Iusuf se zbate în continuare, horcăie în braţele ei. Un mic spasm străbate

trupuşorulcontorsionat,buzeleiseînvineţesctotmaimult.Picăturile continuă să cadă din lingură în cazan – mari, grele, vâscoase.

Fiecaredintreelepareoloviturădeciocan.Acumnumaiclipocesc,bubuiede-adreptul.Atâtdetare,încâtacoperăglasulpruncului.Zuleiha se apropie de cazan şi ia lingura făcută din cochilie de scoică. O

strânge în pumn şi loveşte cu vârful subţiat, de culoarea sidefului, în degetul

mijlociudelamânacealaltă,dreptlamijloc.Tăieturamicăşiadâncă,asemeneaunei semiluni, împroaşcă stropi închişi la culoare, roşii-rubinii. Se întoarce lapricişipunedegetullaguracopilului.Simtepedatăgingiilemicistrângându-se,muşcându-iunghia.Iusufsugelacom,scânceşteşiselinişteşteîncetulcuîncetul.Încărespirărepede,încăîitresardincândîncândmânuţele.Darnumaiţipă–mănâncăcupoftăscâncind,aşacumsugeaodinioarălapteleei.Zuleihaseuităcumalbăstrealaseretragedepebuzelemicuţe,cumobrajiiîidevinrozalii,cumochii i se închid liniştiţi şi i se umplu treptat de somn. Cum îi înfloresc încolţurileguriimicibalonaşeroşii,apoisespargşisescurgsubbărbieînpârâiaşeşerpuitoare.N-odoaredeloc.Ridicăochii–lângăsobănumaienimeni.Primăvaraavenitdeodată,peneaşteptate–gălăgioasă,plinădearome.Prin

ferestruicile bordeiului, astupate cu bucăţi de cârpă, a intrat toată dimineaţaciripitulnecontenitalpăsărilor,maiîntâicaochemare,caoademenire,şiînceledin urmă s-a transformat într-un gând limpede, apăsător: trebuie să plece lavânătoare.Ignatovsefreacălaochi.Înultimavreme,corpuli-adevenituşor,deparcăn-

araveaoase,şitotuşiîiegreusă-lpoarte,nuştienicieldece.Şisăgândeascăîiegreu.Îşisimtecapulgolitdegânduri,parcăarfiosuprafaţăplană,caohârtie;şigândurilelafel:lipsitedeconsistenţă,volatile,caumbreleorimirosurile,nulepoateprinde,nulepoateducepânălacapăt.Şideaceeagândulăstamatinal–încet,mişcându-i-se în ţeastă ca un peşte leneş – pare atât de important şi denecesar:trebuiesăseridiceşisăplecelavânătoare.Ieri nu s-a dus nicăieri, a zăcut toată ziua pe prici şi s-a odihnit. Larma

insistentăapăsărilorl-atrezitacum,l-aînviorat,l-afăcutsăsperedinnou:dacăreuşeşte sădoboarevreopasăre?Trebuiesăse scoaleneîntârziat şi săplece lavânătoare.Ignatov îşi dă jos picioarele de pe prici – pojghiţa de gheaţă de pe podea

scrâşneşte(demultăvremeapaaintratînbordei,decândapornitsăsetopeascăzăpada). Îşi găseşte revolverul la căpătâi, apoi scotoceşte îndelung în săculeţdupă un cartuş: e ultimul. Cum a zis Kuzneţ la despărţire? Că o să-i ajungăpentrutoateanimaleledin taiga?Eibine,sevedetreabacăn-auajuns.Echiarcaraghios, ar trebui să râdă în hohote ca de o glumă bună, dar uite că n-areputere.Osărâdămaitârziu,cânds-oîntoarcedelavânătoare.Numaisănuuitegluma. Ignatov aruncă săculeţul gol, deschide cu greutate butoiaşul şi punecartuşul.Înultimavremeadevenitdificilsăumblecurevolverul–atârnăpreagreu. La fel de apăsător ca gândul insistent: trebuie să plece neîntârziat la

vânătoareşisăseîntoarcăcuprada.Sesprijinăcumâiniledemargineapriciuluişiseridicăînpicioare.Capulise

învârte, nu mai are aer în plămâni, s-a dus cine ştie unde. Ignatov stă drept,ţinându-sede stâlpul făcutdintr-unbuştean, şi aşteaptăcapereţii sănu semaiclatine.Cândîşirevinedinameţealăşiîşirecapătăsuflul,porneştespreieşire.Deportaţiistaupepriciîngrămădiţiuniiîntr-alţii,îmbrăţişaţi,fărăsăsemişte.

Poatecădorm.Ordonasesupraveghetorilorsă-icontrolezeînfiecaredimineaţă:dacă găsesc vreun cadavru, să-l scoată afară imediat. Poate ar trebui să facăcontroalemaides–dedouăoripezi.Lângăsobăsemişcăuşorunmormanmicdezdrenţe–Gorelov.Dincândîn

când scuipă cu zgomot şi zvârle câte un lemn în sobă: astăzi e de serviciu.Lemne sunt puţine, numai pentru jumătate de zi – atâta a rămas din stivelecândva mari, înalte. În ultima vreme le ardeau cu economie, câte puţin,amestecându-ledincândîncândcunuieledincoşurişidinracheteledezăpadă–aupuspefoctotceîmpletiserătoamna,pânăşi„suprematismul“luiIkonnikov,curăţândînprealabilscoarţamoale(pecareaupisat-o,aufiert-oşiaubăut-o).Darlemneles-auîmpuţinatrapid–parcăsetopeau.„Lanoapteosăcrăpăm“,îlfulgerăgândul,darparcănu-ipasă.Pe bârna de la intrare e gravat calendarul – invenţia lui Konstantin

Arnoldovici.Jumătatedinaugust,septembrie,octombrie,noiembrie,decembrie,ianuarie şi chiar februarie, scrijelite cuomână sigură.Dinmartie, semnele audevenit neregulate, abia vizibile, inegale, iar către aprilie au dispărut cu totul.Acumnumaicontează–probabils-aterminatşiaprilie.Ignatovîşifacelocpesubpieleaelanului,tarecascoarţadecopac,ciopârţită

nemiloscucuţitul–tăiaserăpieleaîndiferitelocuri,ofierseseră,dardemâncatnureuşiserăs-omănânce,erapreatare.Înschimbmâncaserăambelecoarne.Şiaceledeconiferedepecrengileaşezatepepriciuricasăfiemaimoi.ŞiierburiledeleacpregătitedeLeibe.Ignatov,ghemuitpevine,împingecucapulînuşadelaintrare,îidăunbrânci

–aerulproaspătşizgomotulpicăturilordeapănăvălescprindeschizăturauşii.Înfaţaochilorluiseîntindepoianaîncăacoperităcuzăpadă,darpealocurisevedeaburind pământul negru; se văd urmele stivelor de lemne, nişte cercuri negremarcate cupietre de râu. În depărtare, pădurea e tăcută, transparentă: brazi cutrunchiurideuncenuşiublând,arătândvlăguiţidupăoiarnăîntreagă,mesteceniraricutrunchiurilepătatecualbşinegruşicrengilesubţiri,arbuştideienupărcudantelalorroşiatică,fragilă.Capuliseînvârtedinnoudelamirosulpământuluireavăn.Stândghemuitpe

vine,îşitragesufletulînuşabordeiului,seuităcupleoapelepejumătateînchiselaapaîntunecatăaAngarei.S-adezgheţatcucâtevazileînurmă.Toatăiarnai-a

speriat cumovilele ei de gheaţă îndreptate spre colina pe care se aflau. Apoiacestea au început să străluceascădin loc în loc, gheaţa s-a rupt, apărândpetemarişicenuşii,jucândînsoare,şideodatăs-aprăbuşit,spărgându-seîncioburiascuţitedeunalborbitor,careaupornit-opeapă.„N-aisă-miviidehac“,s-agândit atunci Ignatov, urmărind goana ameninţătoare a bucăţilor de gheaţă perâul umflat.Acum apa e liniştită, a căpătat culoare întunecată, a înghiţit toatăgheaţa.Adevenitlafeldealbastrăşidestrălucitoarecaastă-vară.Târându-şi picioarele încălţate în cizmele uzate, care şi-au pierdut forma, şi

ţinândrevolverulînmânaîntinsă,Ignatovmergeprintaigalavânătoare.Înurmalui rânjesc tigvele înfipte în pari: vechii tovarăşi, elanul şi râsul, doi glutonidinţoşi,unbursuccufrunteateşită.Deasupra, în încâlceala ramurilor subţiri, pline de muguri, şi a crengilor

jumulitedebrad,larmapăsăriloreîntoi:cântă,ciripesc,scottriluri.Ignatovîşiridică privirea: vede pete albastre, roşii, galbene ce se leagănă, sar, zboară.Păsărilesuntpreasus–nusevădbine,nuarecumsălenimerească.Darmuguriivatrebuisă-iculeagălaîntoarcere,pentrucină.Ţinându-se de trunchiuri şi crengi, ocolind troienele topite pe dedesubt şi

bălţile cu apă neagră stătută, Ignatov se adânceşte agale în adâncul pădurii.Picioareleîlpoartăsingure,şielsesupune.Cum-necum,trecepemalulcelălaltalpârâuluidescoperitnudemult,caresusurăprintrepietre.Urcăpemovileledepământcenuşii, împănatecuconuriledeanul trecut,printre trunchiuriledepinroşiicafocul.Taigauaîlcheamă:vânatulosăaparăîncurând,încurând.Se sprijină gâfâind cu spatele de un pin bătrân şi înalt. Pieptul îi bubuie,

picioareleiseînmoaie,iseîndoaiedelagenunchi–s-audezobişnuitsămeargăatâtdemult.Defapt,aajunsdestuldedeparte.Săporneascăînapoi?Ignatovîşipunemâna pavăză la ochi – urechile îi ţiuie insuportabil de la atâta ciripit depăsări. Se vede treaba că taigaua te păcăleşte, te ademeneşte, nu te lasă să teîntorci.Deodată aude un foşnet foarte aproape. Pe o creangă, chiar lângă faţa lui

Ignatov,eoveveriţă:slăbuţă,deuncenuşiumurdar,cublanaalbăşijigărităpeburtă,cuobrajiigalbeni,arelaurechismocuridepărlungi,hoţomana–carne!Se uită la el cu ochişorii ei căprui, strălucitori, şi, ţuşti!, în sus pe trunchi. Elîntinde mâna tremurândă, cu revolverul devenit dintr-odată groaznic de greu.Coada stufoasă flutură batjocoritor în aer, ca fulgerul urcă în înălţimi, îltachinează,secontopeştecucrengiledese,cuscoarţacrăpată,curazelesoarelui,care îl împung ca acele, apoi dispare. Şi, lovit de coada eimare, cerul începedeodată să se învârtă, mai repede, tot mai repede, şi-l urmează coroanelecopacilor,norii…Ignatovseîncruntăşilasăcapulînjos.Săseîntoarcă?Înfaţalui–păsărileîl

cheamă,strigă, îifacpromisiuni.Cupleoapeleînchise,cuochiiplecaţi,fărăsăseuitelacerulnăucitor,păşeşteînainte.Seîmpiedicădeorădăcinădecopacşicade.Cumdenuşi-adatseamamaidevremecăemaicomodsăsetârască?Îşicontinuădrumulînpatrulabe,privinddoarînpământ.Foarteaproape,printrerădăcinilenoduroasedepin,sezăreşteospinaremică,

deunrozdelicat,scânteiazăoperechedeochicurioşi–ogaiţăsaltăcuunaerpreocupat.Uite cine cântase în tot timpul ăsta!Uite cine-l ademenise! Ignatovîndreaptăneîncrezătormânaspregaiţă.Zvârrr!Azburat. Îşi ridicăprivireas-ourmărească,darşi-olasăînjosrepede,fiindcăcerulseînvârteiar.Şideodatăîşidăseamacăsetârâsetottimpulpedealulcustâncacunoscută.

Numaifusesedemultaici,dintoamnă.Iarpânăînvârfmaiepuţin.Numaide-arîncetamăcaroclipăcerulăstablestematsăseînvârtă…Adunându-şiforţele,Ignatovsetârăşteînsus.Zăreştededeparte,chiarpeculme,printrepietre,unpeticdepământîncălzit

desoareşipeeliarbăproaspătă,deunverdeorbitor,cuflorigalbene,înformăde stea. Îşi încordează muşchii şi se repede vitejeşte înainte, cade cu faţa peiarbă, o rupe cu dinţii, o mestecă. Mormăie de plăcere – gustul proaspăt eminunat, îi umple gura, îi curge prin vene, i se urcă la cap ca vinul tânăr.Cefericire!Burtaisestrângenecruţătoare.Unamestecnedigeratdeverdeaţă,florigalbene, salivă şi suc gastric împroaşcă iarba. Ignatov plânge şi tuşeşteconvulsiv,loveştecurevolverulînpământ–avomattotul,pânălaultimulfirdeiarbă.Respirândgreu,îşilasăfaţasăcadăînvomă,îniarbarespinsădeviscerelelui,şiînţelege:ăsta-isfârşitul,n-osămaiajungăacasă,numaiareputere.N-areuşitsă-ihrăneascăpedeportaţi.Să-isalveze.Seforţeazăsă-şiîndrepte

sprefaţărevolverulrece,insuportabildegreu,şibagăţeavalungăîngură–dinţiiîi clănţăne pe fier, cătarea dură îi împunge cerul gurii. „Ticăloşii“ – e ultimulgândcare-itreceprinminte.Simte deodată că deasupra lui cerul nu se mai învârte. Îşi ridică privirea:

departe,peapadeunalbastru-deschisaAngareisezăreşteclar,caopatălungăşimaronie,obarjă,şialături,unpunctmareşinegru:şalupa.

Note19. Anton Ivanovici Denikin (1872–1947), general în armata imperială rusă, unul dintre cei mai

importanţilideriaicontrarevoluţionariloralbiînRăzboiulCivildinRusia.20. Participanţi lamişcări de revoltă ale popoarelormusulmane dinAsia Centrală faţă de dominaţia

Rusieiţaristeşiapoisovietice.21. Concept introdus de pictorul avangardist rus Kazimir Malevici (1878–1935), presupunând

renunţarea la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea golită de orice aluzii la lumeaconcretă.

22.Ciorbăspecificrusească,făcutădeobiceicucastraveţimuraţiînsaramură.23.Domnilor,nuvăcertaţi!(înfranceză,înoriginal)

Colonia

ZinoviKuzneţsaredinbarcă.Stropideapămarişireciîiîmproaşcăcizmeleceruitecugrijăşisarînapoi,rostogolindu-seînAngara.Mergefărăgrabăpemalcuprinzândcuopriviredestăpânplajastâncoasăşidealulcareseînalţădeasupraei. În urma lui se aud alte bărci izbindu-se cu botul de uscat, vâsle bocănind,lanţuri zdrăngănind, se aud strigătele soldaţilor amestecate cu glasurile timidealedeportaţilor.—Încotro?Undetebagi?Aruncă-iînapă,las’căsedescurcăei!—Staţipeloc,câinilor!Grupaţi!Maiordonat!Maifrrrumos!!—Nuplânge,Vano,amajuns,uite…—TovarăşeKuzneţ!Îiîncolonez,sauîilassăsteagrămadă?—Credeamcăvenimîntr-unsatadevărat,cuoameni,daraici…—Listele,listeleunde-s?—Numără-ipecapete,Artiuhin!Asta-mitrebuia,unmatematician…Deodatăglasuriletac.Kuzneţîşiîntoarcefaţasemeaţăsprelinişteaîncordată

dinspatelelui.De pe deal coboară împleticindu-se şi îndoindu-şi curios genunchii, parcă

dănţuind pe picioarele prost arcuite, o ciudată siluetă întunecată. Un om.Zdrenţele de pe el suntmurdare şi rupte, decolorate, cizmele fără formă suntlegate,darnusevedecuceanume,areunşaldefemeieponosit, încrucişatpepiept;părulecaocoamă,barba-iatârnăcaocârpă.Păşeşte încet,cuefort. Înscurttimpisedistingefaţamurdară,ochiiieşiţidinorbite,de-adreptulsălbatici,şirevolveruldinmânaîncordată.Kuzneţfaceochiimari.Is-apărut?Sautotuşi…—Ignatov,tueşti?Maicăprecistă!Eştiînviaţă!Numaicredeam…Ignatov continuă să meargă, are o singură ţintă în faţa ochilor: mutra

luminoasă,rotundă,catrasatăcucompasul,aluiKuzneţ,careîşiholbeazăuimitochiiînecaţiîngrăsime,deomsatisfăcutşibinehrănit.Cerulmârşavseînvârteiar, vrea să-l atragă în goana lui neistovită, dar Ignatov nu se lasă, îşi mişcăîncăpăţânatpicioarele.Mutra rotundăseapropie încet,prea încet,bolboroseştegrăbit ceva;glasul luiKuzneţ seaudededeparte–parcădinpădure,parcădesubapă.—Cefaciaici,drăguţule?Unde-samărâţiiăiaaităi?Ausupravieţuit?Seţin

bine,diavolii,ai?!Lanoiafostonebunie…Ne-amtrezitcutrenuripestetrenuriplinedeculaci…N-ammaiapucatsămăgândesclatine,iartă-mă…Însfârşit,mutraefoarteaproape.Arvreasă-ispunăcevaderămas-bun,dar

cuvintelei-auzburatdinminte.IgnatovmormăieşilipeşterevolverultremurânddepieptullatalluiKuzneţ.Eanevoiosdeapăsatpeditamaitrăgaciul–parcăemai mare. Strânge din dinţi şi îşi concentrează toată voinţa şi toată puterearămasăîndegetularătător.Apasăpetrăgaci;revolverulpocneşteîngol.Kuzneţsehlizeşte,îşimijeşteochii:—Cinenu-iînstaresăuite…ştiicumsespune.Ignatovînghiteînsecşiapasădinnoupetrăgaci–unnouţăcănit.—Da’supăratmaieşti,Ignatov!Kuzneţrâdeînhohote.Gata,începionouă

viaţă.Iauitececontingentţi-amadus–poţisăaricueicâtpofteşti…Nişte mâini străine iau cu grijă revolverul dintre degetele încleştate ale lui

Ignatov. Râsul lui Kuzneţ se împrăştie, se dizolvă în lumina insuportabil deputernicăasoarelui.Cerulmaifaceoultimăpiruetăşi-lacoperăpeIgnatovcaîntr-uncearşaf…Primullucrupecare-lvedecânddeschideochiiechipulrotofeişisatisfăcutal

luiKuzneţ. Ignatov scoate un geamăt, e crispat parcă de durere. Iar celălalt îlbatepemână:adicănu-inimic,frate,acuşiîţiviiînfire.Aidormitdouăzile,îizice.Te-aitrezitpuţinieri,mi-aiînfulecattoatăporţiadeciocolatăşiaiadormitlaloc.Chiarnu-ţiaminteştinimic?Ignatovclatinădincap,ridicându-seîncoate:stăîntinspeniştesacisubunumbrarfăcutdintr-oprelată,lângăunbradmare.Eînvelitcuuncojoc.Din toatepărţileseaudscrâşnetedefierăstraie, loviturideciocan,înjurăturipiperate.—Undesunt?întreabăel.—Păitotaici,râdeKuzneţ(multsehlizeştemustăciosulăsta!).El stă pe o buturugă alături şi mâzgăleşte ceva cu creionul pe un porthart

deschis.—Oameniimeiunde-s?—Suntviimorţiităi,n-aveagrijă.Toţipânălaunul.Suntvioi,împieliţaţii!N-

ammaivăzutspecimeneaşazdravene.Deocamdatăi-amlăsatînbordei,sănu-isuflevântul.Ignatov se lasă la locpe spate.Ar sta aşa lanesfârşit: săprivească foşnetul

leneş al frunzişului deasupra capului, să adulmecemirosul răşinii de brad, săaudăglasurilepreocupatealeoamenilor.Pipăiecupalmasaciidesubel.—Aicice-i?—Rezervestrategice.Kuzneţspuneastaatâtdesimplu,deparcăarvorbidespreapăsaudespreaer.Dintr-o mişcare rapidă, Ignatov se rostogoleşte pe o parte şi se trezeşte pe

pământ. Caută cu mâinile slăbite legăturile, trage, mai să le rupă; un sac sedesface.Înăuntru,opuzderiedegrăunţelungişiascuţite,deuncenuşiumurdar,încojiargintii.Îşiafundămânaînadânculrăcorosşisfărâmiciosalsaculuişiia

omânăbună–unmirosamar-făinos,unpicprăfos,îiatingenările:ovăz.— Păi ce credeai? Kuzneţ îl priveşte părinteşte, ca pe un băieţel care se

minuneazădeojucărienouă.Maibineuită-teînjur.Înfrânându-şi slăbiciunea, Ignatov se ridică în capul oaselor lângă saci (nu

poate să stea pe grâne), se reazemă cu spinarea de trunchiul de brad plin derăşinălipicioasăşipriveşteînjur.Înultimelezile,tabăras-aschimbatcomplet.Bordeiulelalocullui,dinhornuriieseopanglicăsubţiricădefum(„Auîncălzitsoba“, oftează el uşurat. „Ce bine!“), iar în jur clocoteşte viaţa. Oameninecunoscuţi–osută?maimulţi?–seagită,aleargă,carăscândurinetede,deunalb-gălbuistrălucitor,mânuiesctopoarele,batcuciocanele.Pământulepresăratdinbelşugcuaşchii,rumeguş,bucăţeledescoarţă,fragmentedelemn,înaeremirosderăşinăatâtdedens,încâtpoţisă-lmănânciculingura.Zecidesoldaţiînarmaţi, îmbrăcaţi în tunici cenuşii, supraveghează, zoresc oamenii, strigă. Înmijloculcolineicrescfundaţiileatreiconstrucţiimarişilungi:viitoarelebarăci.Înjurulfoculuiseînvârtniştefemei,dinceledouăgăleţicarefierbpefocse

ridicămirosdemâncaresăţioasă.Subbrad,undestauIgnatovşiKuzneţ,seaflăogrămadădelăzi,cutii,saci,

legături de lopeţi şi greble acoperite cu rogojini, coşurimari, găleţi, cazane –aha,mijloaceledeproducţie.—Straşnic,atâtpoatesăspunăIgnatov.Aicichiarcă…te-aiîntrecutpetine.— Păi! Kuzneţ îşi împinge înainte cu înţeles bărbia romană puternică,

brăzdatădeocutălongitudinală.Cineerameupânăacum?Paznic,şiatât.Astami-era funcţia. Şi a ta? Una de escortă! Azi suntem persoane cu funcţii derăspundere.Toţiculaciisuntainoştriacum,drăguţule.Astfel află Ignatov că, începând din anul 1931, toate lagărele întemeiate

pentru adăpostirea şi reeducarea prin muncă a deschiaburiţilor au trecut subconducerea OGPU şi au intrat în componenţa sistemului GULAG, creat cunumai jumătate de an în urmă, dar care îşi dovedea deja eficienţa. Pe umeriicomandanţilor tineri şi pricepuţi cădea acum răspunderea supravegherii,organizării,gospodăririişiîndrumăriimunciideţinuţilor.—Iarnoidoi,Ignatov,n-osănefacemderuşine,osănedescurcăm.Osă-i

învăţămpeexploatatoriimunciiproletare,osălearătămceînseamnăadevărataviaţă sovietică. Uite, acolo, lângă pădure, o să construim o infirmerie. Lângăbarăci,alături,salademese.Iarsus,peculme,comandamentul.ÎlpriveştelungşistăruitorpeIgnatov.—Acasăcândmergem?Ignatov cercetează râul cu privirea, dar găseşte numai şalupa lui Kuzneţ

jucând în ancoră nu departe de mal; pesemne că barja plecase îndată cedescărcaseoamenii.

—Euplecdiseară.Kuzneţpunecreionulînporthartşistrângebinecureluşa.Amzăbovitpreamultcutine.Ignatovsimtecumise încleştează încetşidureros fălcile,până îi scrâşnesc,

pânăsimteoapăsareîntâmple.—Noi,ziceelprintredinţidupăunmomentdetăcere,noiplecămdiseară.—Vrei să pleci departe, ai? întreabă Kuzneţ calm şi paşnic, de parcă s-ar

gândidacăn-arfibinesăpleceîmpreunălaculesdefructedepădure.—Acasă,şuierăIgnatov.Acasăvreausăplec,rânjitule!—Aha…Păidu-te!Lavoi,înKazan,suntvremurifierbinţi.Înfiecarezise

maidescoperă câteogrupare subversivă.Ba sabotori, bamenşevici, ba spionigermani,baenglezi,badracu’maiştiece.Aînceputharababuradinprimăvaratrecutăşioţinetotaşa…NumaidinComitetulExecutivTătarsuntarestaţidejatreizeci,mamalordetrădători!Cesă-ifaci,nicilaconducerenulipsesciudele.I-auarestatpetoţidelavoi,delaGPU,Ignatov,nicinuştiucineamairămassălucreze.AfostşiunarticolînPravda,„Hidratătărască“senumea.—Minţi,câine!—Dacăvrei,îţiaducziarul,ziceKuzneţfărăsupărare,duioschiar.Osăstau

toatăsearaînbibliotecă,nu-miparerăudetimp,numaisăţi-lgăsesc,săciteşticuochiităi.Minţi, repetă Ignatov în sinea lui, minţi, minţi…Dar prin faţa ochilor i se

perindă biroul răvăşit al lui Bakiev, cei doi soldaţi de la uşă, cu privirileameninţătoare,şisiluetacenuşiecareadunateancuriledehârtiidepemasă.OareluiBakievnu-idăduserădrumul?Elsăfiehidra?Prostii.Tâmpenii.Aiureli.—Numaicăn-osăajungi,adaugăKuzneţ.Amvăzuteudeceeşti înstare.

Poveştideadormitcopiii,Omieşiunadenopţi:pierderiledevieţiomeneşticughiotura din tren, evadarea organizată a cincizeci de suflete, scoaterea de lainterogatoriu a martorului principal (şi nu a unui simplu martor, ci a uneichiaburoaice,vezibine!)şi–gândeşte-tenumai,Ignatov!–dareademităuneipersoaneoficiale,unuişefdegară.Bunătreabăaifăcut,cugreuteputeaîntrececineva!Ignatov bate cu pumnul în pământ, închide ochii. Are dreptate Kuzneţ, are

dreptateîntoateprivinţele.—Aşacănutemaiîmpotrivi,drăguţule!Noiaiciteformăm,teînrolăm.Osă

staideocamdatăpitit înspatelemeulatşiosă-ţi ispăşeştipăcatele.Osătreacăaşa câţiva ani, şi iată-te: comandant respectat, figură mare, o să îndeplineştiplanulaşadebine,cumeinicin-auvisat.EroualmunciiînSiberia!Cinesemaipoateatingede tineatunci…Kuzneţse ridică, îşi îndreaptăcureaua, îşiprindeporthartullaşold.Haidem!Îţidauactele,îţifaccunoştinţăcuoamenii.Darîntâispală-te şi pune-ţi nişte haine curate.Altfel o să se sperie de tine propriul tău

personal,osăcreadăcăeştiunstrigoi.—La ce-ai nevoie demine? întreabă chinuit Ignatov, privind de jos silueta

voinicăaluiKuzneţ.—N-amdestuioameni.Întaigasuntdejaaproapeosutădedeportaţi.Cuisă-i

las?Cui să-i încredinţez?Răspunderea e amea. Se vede de la o poştă că eştiidealistpână-nvârfulunghiilor,Ignatov.Aşacăosă-ţidaupemânădouăsutedesufleteşiosăfiuliniştit.I-aihrănittoatăiarnapemuribunziiăia,osă-ihrăneştişipeăştia.—Deundeştii? Ignatovse ridică încet, sprijinindu-secumânade trunchiul

lipicios,cupicăturialbederăşină.Dacăsuntşieuohidră?Picioareleîisuntîncăslabe,îitremură,darîlţin:poatepăşi.—Îngrămăditmaieşti, Ignatov!Hidraaremultecapete–nenumărate.Oi fi

unşerpişordincapulei,darnuohidrăîntreagă.Trebuiesătepricepilalucrurileastea.I-aadus totuşiziarul.AapărutKuzneţdupăo lună, la începutulverii.De la

fereastraluiIgnatovsevedeabinepeoglindaapeideunalbastru-închisconturulşalupeiluilunguieţeşinegre,cuantenelecamustăţiledeprădătorşifarurilecanişteochibulbucaţi.Comandamentul fusese instalat înpunctulcelmai înalt alcolinei, şi de acolo se vedeau la fel de bine şi tabăra, şi fâşia lată demal, şiAngara.„Nu-i ies în întâmpinare“, s-agândit Ignatov şi a adunat repededepemasa

improvizatădintr-o ladă răsturnatăpesmeţii, peşteleuscat şi ceaunul cupereţiimânjiţi de rămăşiţele caşei din ziua precedentă: să pară că luase deja prânzul.Ascunzându-sedincolodegolulferestrei(rameleşisticlanufuseserăpuseîncă,lisepromisesecăvorfiaduselamijloculverii),aurmăritcucâtărapiditateşiîndemânareecoborâtăancoralângămalşielăsatălaapăobarcămicădelemn.Pe mal, o siluetă alerga spre barcă iute, dându-şi toată silinţa, de-i zbura

pietrişuldesubcălcâie:eraGorelov.Segrăbeasăseînfăţişezeşefului,părăsindtreabacare-ifuseseîncredinţată(seconstruiainfirmeria).Artrebuisăsteavreodouăzilelacarcerăpentruasta,lingăul!Darnuexistacarcerăîncolonie.Gorelovs-arepezitînapăfărăsăsedescalţe.Aprinsvârfulascuţitalbărciişi

l-atraspemal.Turuiacevadândrepededincapulciufulitcadecăţel,răsucindu-şispinareacândîntr-oparte,cândînalta–segudura.Şefulnu-lasculta;asăritpeuscat,i-aaruncatfrânghialuiGorelovşis-aîndreptatsprecomandament.Ignatovs-aaşezatlamasăşiapusobucăţicădepeştetare,cubroboanealbe

de sare, pe un pesmet umed.Nici n-a apucat să îmbuce, că s-a şi ivitKuzneţdând uşa de perete, fără să bată. A intrat repede, ca la el acasă. S-a uitat lapesmetul încremenit înmâna lui Ignatovşia trântit înfaţa luipemasăunziar

împăturit.Citeşte,azis,măocupeudetoateîntretimp,nu-ţifacegriji.Şiaieşit.Hârtiaziaruluiezdrenţuităpemargini,îngălbenităbine,subţiatălaîndoituri.

Ignatoviaziarulcugrijă,capeoreptilă,şi-ldesface.Încolţuldindreaptasuseştampila liliachieabiblioteciiorăşeneştidinKrasnoiarsk, iarpemargine,douăgăuri,caşicumziarulfusesesmulsdintr-undosar.Inimaîibatesurd,îliacufrig–Kuzneţn-aminţitînlegăturăcubiblioteca.Pe prima pagină este editorialul – discursul lui Kalinin despre eroii

industrializării.Maideparte–o scrisoare colectivă a ţesătoarelordinParis: unapel adresatmuncitoarelor dinUniunea Sovietică să-i înconjoare cu deosebitădragoste şi atenţie pe soldaţii Armatei Roşii; o solicitare din partea şomerilorgermanidea fi împuşcaţiduşmaniicaresaboteazăconstruireasocialismului înSiberia sovietică… Ignatov răsfoieşte ziarul cu paginile din hârtie aspră şifoşnitoare,mirosind a praf dulceag. „Cincinalul în patru ani!“, „Ţării, câtmaimultoţel!“,„Ogrijăexemplarăpentrusfecladezahăr!“.Însubsol,însemnărialecorespondenţilordinuzineşidelasate,unpoemdespretramvai…Şi deodată, pe două pagini, cu litere uriaşe, de-a curmezişul: „Am încălzit

hidra la sân“. Un şir întreg de fotografii – îi fug prin faţa ochilor feţenecunoscute şi vag cunoscute (poate le întâlnise pe coridoare?). ŞiBakiev: cuchipul sever, solemn; n-are ochelarii, şi din pricina asta privirea îi e puţincopilăroasă,visătoare;pepieptîistrăluceşteOrdinul„SteagulRoşu“.Bakievîşifăcusefotografiapentrucarnetuldepartid.Articolulelung,amănunţit,tipăritculitere mici, se întinde pe ambele pagini. În colţ, un desen: o mână puternicăapucădegâtobabăcuochiiieşiţidinorbite,cuoduzinădeşerpiînlocdepăr;aregâtulsubţirel,fleşcăit,zicicăacuşisefrânge,darşerpiirăi,caniştediavoli,seholbeazălamânacarei-aprins,încercânds-omuşte.Ignatovîşidregeglasul–parcăaînceputsă-lzgârieîngât,să-lmănânce.AşadarBakievîltrimisesespecialîndelegaţie.Da,acumeevident.Cumazis

atunci? „Pentru tine o fac, prostule…“ Cum?A vrut să-l salveze, asta e, să-labatădincalealoviturii,să-ltrimităcâtmaideparte.Şisepurtaciudatînultimavreme,parcăintraselaapă:ştia.Ştia,şin-afugit–astatînbiroullui,şi-astrânshârtiileşiaaşteptat.Ignatovîşiţinecapulînmâini.Mişka,Mişka…Undeeştituacum?Depemasăîlfixeazăcuprivireahidrapejumătatesufocată.Uşaproaspăt rindeluită sedădeperete şi înprag apare zâmbetul larg al lui

Kuzneţ.—Ei, tovarăşecomandant,bravo!ziceel.Salademeseeunadevăratpalat.

Infirmeria la fel, poţi să-i pui acolo pe toţi deodată. Le faci viaţa frumoasăexploatatorilor. E timpul să vorbim şi despre normele demuncă. Pentru aşa osalădemeseartrebuisămunceascădublu.

Ignatovnetezeşteziarulcupalmaşiaruncădeasupracâţivapeşti:—Ialoc,şefule.—Amcrezutcănumămaiinviţi,râdesatisfăcutKuzneţ.Seaşază, scotoceşte înporthartulburduhănos şi scoateo sticlă transparentă,

lunguiaţăşiîngustă.— Pahare nu ne-au adus încă, spune Ignatov, tăind pe ziar peştii tari ca

lemnul.Osăbemaşa.Kuzneţdădinmână–cevorbă-iasta!–,desfacesticlaşitragepenascupoftă

mirosul din gâtul subţire. Cu un cuţit strâmb, improvizat dintr-o lamă defierăstrău,Ignatovdesprindeşiraspinăriidecarneapeşteluichiarpefaţahidreisperiate.Zimţiiseînfigcândşicândînziar–taiehidra,ofacfâşii,fărâme.Populaţiasătuculuifărănumeaajunsîniunie1931laosutăcincizecişişase

de deportaţi, inclusiv veteranii care supravieţuiseră primei ierni. Plus zecegardienişicomandantul.Trăiau în trei barăci (după înghesuiala din bordei, ele păreau incredibil de

spaţioase şi de luminoase). Pereţii din bârne lungi şi netede erau geluiţi, uşileaveau balamale. Li se promisese că li se vor aduce de la oraş sobe de fier.Fiecareaveapropriulsăuprici!Dormeautotpecrengidebrad,învelindu-secuhaine. Într-una dintre case se instalaseră femeile şi copiii, în celelalte două –bărbaţii.Gardienii stăteau într-o colibămică, lipită oblic de una dintre barăci.Comandantul,aşacumsecuvineunuişef,locuiasingurlacomandament.Mâncauînsalademese(larestauraţie,cumspuneaKonstantinArnoldovici).

Încămaigăteaupefocdelemne,darmâncaucivilizat,şezândînşiraţilameselegalbene,cadesărbătoare,mirosindarăşinădepin,aşezatesubunacoperiş.Sehrăneaucuciorbădepeşte(sealcătuiseoechipădetreipescarisubcomandaluiLukka),mairarvânat(Ignatovîitrimiteacâteodatăpegardieniîntaigacasă-şifacămâna),iarşimairarcaşa,pesmeţişimacaroaneadusedelaoraş(raţiaeramică,aproapecapentruuncopil,darera!).Câteodatăsemainimereaşizahăr,odată chiar nişte biscuiţi delicioşi, tari ca piatra. Mâncau de două ori pe zi:prânzulleeraadusîngăleţiînpădure,laloculdemuncă,iarcinaoluauînsalademese.Încămaifoloseaulinguridincochiliidescoică(liseaduseserăfarfuriişi căni, dar lingurile fuseseră uitate din neglijenţă). Parcă în linguri stăteafericirea!Infirmeriaeramare,cuzecepaturi.Înparteadinfaţăerasalonuldeprimire,

paturilepentrubolnavi (peunsingurnivel, la insistenţele luiLeibe), iar înceadinspate,ocămăruţăpentrupersonal.AiciseinstalaseWolfKarlovici.Îidăduselui Kuzneţ o listă cu două sute de articole de cumpărat – medicamente şiinstrumente medicale. Acesta izbucnise în râs şi data următoare îi adusese o

geantă turtităşiponosită,cuocruceroşiepe jumătateştearsăpeea,pefundulcăreiazdrăngăneaşiserostogoleaceva.Bine,puteasănuaducăchiardouăsutedearticole,darniciaşa…Conform acordului economic încheiat între OGPU şi Narkomles24, colonia

trecuse însubordineaceluidinurmăpentru lucrăriledin industria forestieră,şianumepentrutăierealemnelor.Înfiecarezi,înstrigăteleenergicealegardienilor,deportaţiiseurneaugreupentruapeluldedimineaţă,apoiseduceauîntaiga.Lucrau cu joagăre şi cu topoare (detestatele fierăstraie cu un mâner erau

istorie),înechipedecâtetrei:doidoboraucopacul,altreileatăiacrengileşileadunaînlegături;apoităiaubuşteniiînbucăţi:şasemetripentruconstrucţii,doimetripentruschelărie;îitâraulasănii,lacareseînhămaucâtetrei,şiîiduceauladepozit,nudepartedecolonie,undeeraustivuiţişilegaţi.Seîntorceauseara.Nupreaîndeplineanimeninorma(patrumetricubideom),

femeileaproapeniciodată,şideaceealisereduceaufrecventporţiile.Deportaţiinou-veniţiseplângeau,veteraniimaimulttăceau,caIkonnikov,saufăceauhaz,precumKonstantinArnoldovici.Leeracumplitdefoame,şidupăcinămulţiseîntorceau repede în taiga să culeagă ciuperci (lângă colonie creşteau hribi şirâşcovi–dădeaumairarpestedelicioşiirâşcovidebradsaupestetrufelealbe),fructe de pădure (vara – mure, toamna – merişoare), alune; nu ocoleau nicipapura(fierbeaulăstariicugustulamintindcumvadecelalcartofilor,iarpolenulgalben-maroniuaromatîldizolvauînapăşi-lbeau);dezgropaubulbicărnoşidecrin.Administraţianusesupăra.Gardieniisemişcauprincolonieveseli,cuchefde

viaţă; ba împuşcaugaiţe pentru cină, ca să fie supamaigustoasă, baprindeaucâteofemeieprintufişurisăsedistrezepuţin.Erauflăcăisimpli,fărăfasoane.Pentru fapte de nesupunere băteau, mai împuşcau pe câte unul (fie pentruîncercaredeevadare,fiepentruvreoaltăfaptă).Comandantuluiîiştiaudefrică(eragroaznicdesever),darînpădureerauliberi,făceaucevoiau.În centrul aşezării puseseră un panou propagandistic pe care lipeau,

schimbându-ledincândîncând,nişteafişeviucolorate,mirosindtareavopsea.Propagandaeramenităsăgrăbeascăreeducareaclaseiexploatatoare.Îngeneral,viaţaintrasepeunnoufăgaş.ZuleihaşiIusufprimiserăunpricijos,maidepartedeintrare,undenuajungea

curentul de la uşa care se deschidea întruna.Alături era priciul Isabellei, cevamaiîncolo,albabeiIanipaşialaltorleningrădence(veteraniiîncercausăsteapecâtposibillaolaltă).GruzinaLeila,înciudavârsteişiagreutăţiiconsiderabile,seinstalasepepriciuldedeasupra.Pentrueafixaserădouătraversesolide,pecareseurcalaetajuldesuscapeoscară.

Pentru îndemânarea ei, Zuleiha fusese lăsată în continuare la bucătărie. Îipuseserăşefunbărbatdintreceinou-veniţi,încătânăr,dardejauscatcascoarţadecopacşiaproapecocoşat,cuscăfârliaarătândfragilă,cândvarasăca-npalmă,dar pe care crescuseră smocuri de păr negru –Aşkenazi. Era tăcut, avea ochiapatici, speriaţi, pe jumătate închişi, şi bărbia lăsată înpiept, parcăoferindu-şiceafarasăoricuiarfivrutsă-liadeguler.Aşkenazifusesecândvabucătar–şi,se spunea, unul excelent. El nu toca niciodată, ci mărunţea, nu curăţa, cidescojea, nu prăjea, ci sota, nu fierbea, ci înăbuşea. Supa o numea bulion,pesmeţii – crutoane, iar bucăţelele de peşte – gujon. Nu stătea de vorbă cuZuleiha,doarîiaruncafrazescurte,decelemaimulteoricomunicapringesturi.Ei îi era puţin frică de el: Aşkenazi era unul dintre puţinii deportaţi careajunseserăîncolonieprinschimbareasentinţei,ceeaceînsemnacăarfitrebuitsăfieîntemniţăsauînlagăr,alăturidehoţiişicriminaliiadevăraţi.Zuleihanuştiacecrimăfăcuse,dar înoricecazsestrăduiasă facă repedeşicugrijăce-icerea,casănu-lsupere.Altfel,eraplăcutsălucrezicuel:îşicunoşteameseria,iarcueasepurtabine,fărăs-ocicălească.Laînceputprivisecriticmânavătămatăanoiisaleajutoare:n-os-oderanjeze

înmuncă?Zuleihaaveavârfuriledegetelorde lamâna stângăuşorcrăpate, cucicatricescurteşicurbate,caniştevirgule.„Amnimeritcumânaînbatoză“,i-aexplicat ea noului şef, fără să fie întrebată. El s-a liniştit văzând-o cu câtăîndemânarelucreazăcuvânatulsaucupeştele.Se ocupau împreună de bucătărie pentru toată colonia: Aşkenazi camaître,

după cum se exprimaKonstantinArnoldovici, iar Zuleiha pe lângă el, făcândtreburilemărunte:spăla,curăţa,jumulea,tranşa,tăia,răzuia,eviscera,spăladinnou.Şiduceaprânzulînpădure.Găleatacuciorbăîntr-omână,găleatacuapadebăut în cealaltă: laprimulpunctde lucru şi înapoi, la al doilea şi înapoi, la altreilea…Până când îi hrănea pe toţi, venea timpul să pregătească cina. Searaabiasetârapânălaprici,cădeadinpicioaredeoboseală.Şisegândea:cefericirecăsuntlabucătărie!Întimpulfoameteidiniarnă,decareZuleihanuvoiasă-şiamintească,Iusuf

crescuseîncet,poatenicinucrescuse.Aveapărulslab,rar,pieleaalb-albăstruie,unghiilestrăveziişifragile,caaripadealbină,şiniciundinteîngură.Semişcapuţin, fără chef, parcă îşimenaja forţele, păreamereu somnoros, capricios; nuînvăţasesăsteaînfund–binecărămăseseînviaţă.Darvara,îndatăcesearătasesoareleşiapărusemâncarea, începusesăcrească–şicrescuserepede,aşacumtrebuia să fie la vârsta lui. Mânca mult, cât un adult (Aşkenazi observase căZuleiha îl hrănea în plus, dar nu zicea nimic, se făcea că nu vede). Băiatul aînceputsăzâmbeascăarătându-şidinţişoriilaţişiputernici,abiaiviţidingingiilestrăpunse,aînceputsăgângurească.Aînvăţatsăşadăşisăsetârascărepede,ca

un gândac. Părul i s-a făcut negru, i s-a încreţit, iar picioarele şimâinile i-aucrescut,i-audevenitunpicdolofane,cumleaucopiiilavârstăfragedă.Numaică nu voia nicicum să se ridice în picioare şi să meargă. Curând avea săîmplineascăunan.ErafoartedependentdeZuleiha,aproapeanormaldedependent.Cândlucraîn

bucătărie,eaîisimţeadincândîncândmânuţeleagileîncleştatedepoaleleei–Iusufieşeatârându-sedesubmasă,îşiatingeamamaşisetâraînapoi.Ştiacăos-ocautecândalergacutreburiprincurtesaularâudupăapă.Segrăbeasăseîntoarcăgâfâind,înfierbântatădefugă,şi-lgăseaplângândpeprag,întinzându-şilacrimilepetoatăfaţacumânuţelefăcutepumn.Laînceputîl luacueacândduceamâncarealapădure.Darerachinuitor:să

ducidecolo,colodouăgăleţiplineşipedeasuprauncopildeunan,atârnândgreu, s-a dovedit a fi dificil, practic imposibil. În plus, în pădure îl mâncauţânţariifărămilă,şinumaiputeaadormi,chinuitdepişcăturilecareîiacopereaupieleadelicată.Primadatăl-alăsatsingurînbucătăriecuinimastrânsă.Câtevaoremaitârziu,

dupăceledusesemuncitorilorprânzul,aalergatînapoiîntr-unsufletşiadatdepereteuşabucătăriei:eralinişte.S-aapucatdisperatăsă-şicautecopilul–şil-agăsit submasă dormind, cu faţa umflată şi brăzdată de urme albe de lacrimi,îngropată în cârpa cu care ea spăladeobicei blatul de lucru.De atunci îi lăsabasmaua ei –mai bine să-şi vâre faţa în ea.A fost nevoită să umble cu capuldescoperit.În ultima vreme, Zuleiha făcea multe lucruri care altădată i s-ar fi părut

ruşinoase,imposibile.Serugarar,îngrabă.SeconvinseseîntimpulfoameteirecentecăAllahnu-i

vede şi nu-i aude: dacă Preaînaltul ar fi auzit măcar una dintre miile de rugiînlăcrimatetrimisedeZuleihaîniarnaaceeaaspră,n-arfipututsă-ilasepeeaşipeIusuffărăocrotirealuimilostivă.Prinurmare,privireadinînălţiminuajungeaînpustietateaasta.Laînceputîifusesefricăsătrăiascăfărăatenţiapermanentăşisupravegherea strictă a ochiului atotvăzător – se simţea orfană. Apoi s-aobişnuit, s-a resemnat.Uneori, dinobişnuinţă, trimitea spre cermici rugăciunigrăbite–aşacumsunttrimisescrisoriscurtedinlocurisălbaticeşiîndepărtate,fărăsperanţacăelevorajungeladestinatar.Mergeaprincodrusingurătimpîndelungat.Îşidăduseseamadinprimazică

eraunadevăratcodru–sumbru,sălbatic,cucopacidoborâţidefurtună–atuncicând, cu stomacul îngheţatde frică, alergasepepotecaabiavizibilă spre loculunde se tăiau copacii, ca să-i hrănească pemuncitori. Ştia că rugăciunile n-auputereîncodru,aşacănu-şipierdusevremeacuele–plutisecaoumbrăprintrecopaci, fără să se sinchisească de crengile care îi biciuiau faţa, cu fălcile

încleştateşiochiiieşiţidinorbitedefrică,negândindu-selaaltcevadecâtcăîncolonieoaşteptafiuleişicăeramusaisăseîntoarcă.Arămasînviaţă–codrulnus-aatinsdeea.Înscurttimpacăpătatcuraj,aînceputsănumaialerge,cisămeargă normal.Zărea ba un jder – ca un fulger negru scăpărând printre aceleroşiatice–,baoforfecuţăgălbuiesprintenă,caresegrăbeanuseştieîncotropeocreangădebrad,baonamilădeelanplutindsolemnprintretulpinileroşiaticealepinilor,părândşimaimaredatorităcoarnelorrăsfiratecauntufiş–şiînţelegeacăde fapt codrul e îndurătorcuea,nu se supărăcă-lderanjează.Cândagăsitlângăobuturugăveche,acoperităcumuşchi,câtevaboabedeafine(le-aruptcurecunoştinţă şi le-a ascuns în buzunarul kulmekului, pentru Iusuf), s-a liniştit:codruloacceptase.Nucunoşteaspiritelelocului,nuştiasălevenereze,lesalutadoarînsineaei

când intra în codru sau cobora spre râu – şi atât. Poate că bântuiau şi pe-aiciduhurilenecuratealepăduriisaualerâului:şuralezburdalnicecudegetelungi,umblând de colo, colo prin desişuri în căutare de călători rătăciţi; albastîscârboase, târându-se de sub pământ când adulmecă miros de om; su-anasîlăţoase şi veşnic ude, locuind în ape, încăpăţânându-se să tragă oamenii înadânculrâului.Zuleihanuîntâlnisepeniciunulîncodru–fienutrăiauaici,laperiferialumii,fieeraumailiniştiteşimaipaşnicedecâtrudelelordinpădurileIulbaşului.Puteaiîncercasălehrăneşti,casă-şifacăsimţităprezenţa,săsearateşiapoisăteocrotească.DarZuleihăinu-itreceapringândsădeamâncarea–fieeaorămăşiţădecaşa,opieledepeştefiartăsauniştezgârciurimoidecocoşdemunte–vreunuiduhnecuratînlocsăiledeacopiluluiei.A încetat să-şi pomenească zilnic bărbatul, soacra şi fiicele – nu mai avea

destulăputere,iarcâtăîimairămăsese,oconsacraluiIusuf:isepăreaoprostie,onechibzuinţăsăiroseascăminutepreţioasedinviaţăcuamintiriledespremorţi– mai bine să le dăruiască micii fiinţe vii care aştepta toată ziua cu setemângâierilesauzâmbetelemamei.Munceazileîntregialăturideunbărbatstrăin(deseoriseloveadeumeriilui

Aşkenazisauchiarliseatingeaumâinile,căcispaţiulsăliidemeseerastrâmt).Totceoînvăţasecândvamamacăeracorectşinecesarsăfacăîncasasoţului

ei,totceconstituise,aparent,esenţaşiconţinutulvieţiiZuleihăisefăcuseprafşipulbere,serisipise,seprăbuşise.Regulileerauîncălcate,legilesetransformaserăînopusullor.Înlocullorapăruserănoireguli,fuseserădatenoilegi.Şiuitecăprăpastianusecăscalapicioareleei,n-otrăsneafulgeruldinceruri,

demoniicodruluin-oprindeauînplasele lor lipicioase.Oameniinuaveauochipentrupăcate–nulestăteamintealaaşaceva.Şiîncăceva:înfiecareseară,Zuleihaduceacinalacomandament.Deportaţiişigardieniicinaulaolaltăînsalademese:muncitoriilameselelor,

gardienii la altele, separat. Ignatov însă cina la el, singur. Mânca de prânzrareori,frugal(gustavreodoipesmeţisauobucăţicădepâine),darcereasă-ifieadusăocinăconsistentă,fierbinte.Dupăceîncălzeaîntr-unceaunmictotcerămăsesedinciorbadelaprânzşi

aruncaîntr-ostrachinăîncăpătoarecelemaimarişimaigrasebucăţidepeştesauniştecaşamaigroasă,delafundulcratiţei,Zuleihapuneatotulpeoscândurălatăşioduceadinsalademesepecolină,încăsuţaîngrijită,singuradincoloniecuferestre de sticlă.Potecape care urca era lungă, şi eamergea încet, păşind culuare-aminte – îşi făcea curaj. Nu ştia ce se petrece. Ba da, ştia. Ştia ce sepetrece.Egreusăascunzicevafaţădetineînsuţi…Laînceput,Ignatovn-obăgaînseamă.Eaintradupăcebătealauşătimidşi,

neauzindniciunrăspuns,punearepedemâncareapemasă,simţindcedenseraaerul acolo – de parcă n-ar fi fost aer, ci apă. Plutea înapoi spre uşă şi zburauşuratăpepotecăînjos,suflândadâncşidându-şiseamacă,fărăsăştiedece,lacomandamentîşiţinuserespiraţia,caşicumchiararfifostsubapă.Întottimpulăsta,comandantulstăteaînpicioareşipriveapefereastrăsaustătealungitpepat,ţinându-şiochiiînchişi.Nunumaicăn-oprivea,darnicimăcarosprânceanănumişca.Odatăînsă,peneaşteptate,aprivit-o–privireaîieragrea,stăruitoare.Zuleiha

i-asimţit-ofărăsăridiceochii.„Cevanu-ibine?“aîntrebatea.„Nu-idestuldesărată mâncarea?“ Ignatov a continuat s-o privească fără să răspundă. Ea s-astrecuratafară,abiaacoloşi-avenitînfire.Întimpcecoborapepotecă,îisimţeaprivireaînceafă,labazapărului.AînceputsăseducălaIgnatovcubasmauapecap,iarelaînceputs-opriveascăinsistent.Dincauzaasta,aeruln-amaifostcaapa, ci ca mierea. Zuleiha plutea scurgându-se prin miere: îşi încorda toţimuşchiişiîşiîntindeatendoanele,darîncet,caînvis.Nicidacăarfiizbucnitunincendiunus-ar fimişcatmairepede. Ieşeapeuşăobosită,deparcăar fi tăiatlemne,şi-ieramereusete.Ştiacesepetrece:aşaopriveaMurtaza–cumulţiani înurmă,când tânăra

Zuleiha abia intrase în casa lui ca nevastă. Ucigaşul soţului ei o privea cuprivireasoţului.ArfivrutsănusemaiducălaIgnatov,casăn-omaivadă.Darcumsănuse

ducă–doarnuerasă-ltrimităpeAşkenazicufarfuriilelael…Şiseducea:urcaîncet cărarea, deschidea uşa grea, respira adânc şi plonja în mierea densă,vâscoasă. Simţea cum ea însăşi se transformă toată în miere: mâinile, carepuneauceaunulpemasă,parcăiseprelingeaude-alungulcorpului,picioarele,care păşeau pe podea, parcă se lipeau de ea, capul, care voia s-o izgoneascădepartedeloculăsta,iseînmuia,isetopeasubbasmauastrânsînnodată.Ucigaşulsoţuluieiopriveacuprivireasoţului–şieasetransformaînmiere.I

se făcea ruşine, o ruşine chinuitoare, insuportabilă, monstruoasă. Parcă toatăruşinea ei, trecută şi prezentă, se contopea într-una singură, absorbea toatefaptele pentru care nu se ruşinase în anul ăsta bezmetic: numeroasele nopţipetrecuteumărlaumărcunişteoamenistrăini,cubărbaţistrăini,înîntunericulcazematelor şi în strâmtoarea vagonului, sarcina purtată în văzul lumii, dinprimelelunişipânălasfârşit,naştereaînfaţatuturor.Casăseascundăcumvaderuşineaasta, săgoneascăgândurilenecuviincioase,Zuleiha îşi imaginadeseoriun cort mare şi negru, din piei groase de oaie, grosolan tăbăcite, asemănătoriurtelor başkire. Cortul îi ascundea sub acoperişul solid pe Ignatov cucomandamentulluicutot,pologulseînchidea,şitotceerasenzual,ruşinos,urâtrămânea acolo, înăuntru.Zuleiha sărea pe un armăsarmare şi, înfigându-şi cuputerepicioarelegoaleîncoastelelui,plecafărăsăseuiteînapoi.Konstantin Arnoldovici a venit la comandament după lăsarea întunericului,

cândtoţicinaserăşidormeauliniştiţi.Azgrepţănattimidlauşătimpîndelungat.Neprimind nici un răspuns, a tropăit târşâindu-şi picioarele când încolo, cândîncoace, iar în cele din urmă s-a uitat pe fereastră. Şi a dat de faţa severă acomandantului, cu scânteia roşiatică a ţigării între dinţi – stătea pe pervaz şifuma.—Ce-i?— Cettăţţene comandant! zice Sumlinski dându-şi silinţa să pronunţe

consoanele cu o grijă deosebită, rostogolindu-le în cerul gurii. Cetăţenecomandant,deportaţiiaucevasăvăspună!—Da?Konstantin Arnoldovici îşi aranjează ţinuta, strângându-şi la piept jacheta

soioasă,fărăniciunnasture.—Aşezareanoastrăn-arenume.—Cen-are?nuînţelegeimediatIgnatov.—Nume.Denumire,dacăpreferaţi.Eaexistă,darn-arenume.Trăimîntr-un

punctnemarcatpehartăşifărănume.Poatecămâineosă-şiîncetezeexistenţa,darastăzi,astăzi…Şinoitrăimînel.Vremcaaşezareanoastrăsăaibăunnume.—Instalaţiedeapăcaldănuvreţi?—Nu,instalaţiedeapănuvrem,ofteazăseriosSumlinski.Numelenucostă

nimic.Aşezareavaprimioricumunnumemaidevremesaumaitârziu.Aşacănoi,ca…mmm…primiilocuitoriailui,amvreasăneexercitămdreptuldea-idaunnume.Ignatov trage de timp. Cerculeţul portocaliu de la capătul ţigării se aprinde

maitare,şipomeţiiascuţiţiailuiKonstantinArnoldoviciselumineazăpentruoclipă,apoidispar în întuneric,numaiochii îi strălucesc(Sumlinski îşipierduse

pince-nez-ulînpădureîncădintoamnă–eranevoitsăsedescurcefărăel;lipsiţiderameleaurii,purtatezidezi,ochiiluipăreauuneoriexcesivdepătrunzători,insolenţichiar).—Şicumvreţisănumiţi…toateastea?KonstantinArnoldovicisurâdestânjenit,dânddincap.—Wila,rosteşteelsolemnînceledinurmă.—Cum?!—Ştiţi,spuneSumlinskiprecipitat,esteunacronim,oprescurtareformatădin

unirea primelor litere. Am luat patru nume: Wolf, Ivan, Lukka şi Avdei. SeobţineW,I,L,A–Wila.Câtsepoatedesimplu!Pe trei îi ştie, dar Ivan? Nu există între veterani nici un Ivan, Ignatov îşi

aminteşte foarte bine. Dă fumul afară în întuneric, unde se aude respiraţiaemoţionatăaluiKonstantinArnoldovici.—Ceipatruoamenicarene-ausalvatviaţaîniarnaastamerităcaaşezareasă

fiebotezatăcunumelelor.Nucredeţi?UndevapeAngara,unpeştemaresareînapăcuunpleoscăit.—Maieceva…KonstantinArnoldovici face un pas spre fereastră cumâinile împreunate la

piept.—Einuştiucăvremsă-i…mmm…imortalizăm.NiciWolfKarlovici,nici

AvdeişiniciLukka.Dardumneavoastrăştiţiacum.De unde aflaseră deportaţii că-l cheamă Ivan? Altfel decât cetăţene

comandantnu-lnumeau,numaiobrazniculdeGorelovîispuneauneoritovarăşeIgnatov. Şi cum adică: numele lui să fie legat de o tabără de muncă?! Ladracu’…Ignatovstinge ţigaradepiatranetedădepepervaz, apoioazvârle înîntuneric.—Nu,ziceel.—Propunemoaltăexplicaţieoficială!Sumlinskiseapleacăsprefereastrăşi

seapucăcumâinileuscăţivedepervaz.Înţelegemtotul.Sănucredeţică…VomspunecănumimaşezareaînonoarealuiVladimirIliciLenin–Vi-la!Chicoteştemulţumit,frecându-şipalmele.—Nu,repetăIgnatov.Niciovilă.—Excelent!sebucurăcelălaltnuseştiedece,deparcăarfiprimitaprobarea.

Aşa ne-am gândit şi noi, că n-o să fiţi de acord! Şi am pregătit o variantă derezervă,mai…mmm…conspirativă.—Du-telaculcare,Sumlinski.Ignatovpunemânapecanatulferestrei.— Sem Ruk25! exclamă repede şi înflăcărat Konstantin Arnoldovici înspre

fereastracareseînchide.Pentrucăvoipatruaveţişaptemâini.Haideţisănumim

aşezarea aşa – n-o să ghicească nimeni niciodată, auziţi? Şi e un nume sonor,poatechiarunic…Fereastraseînchidecuunpocnet.Pringrosimeasticleisevedesiluetaslăbuţă,

cuumeriicăzuţicoborândgrăbităpepotecă,sprecolonie.…Sumlinskiparcăghicisecevaurma.Dupăvreodouăsăptămâni, întimpul

inspecţieiobişnuite,Kuzneţi-aaruncatovorbăprintrealteleluiIgnatov:— Vrem să dăm un nume coloniei tale, comandante. O să fie Angara

Doisprezece.Aşaos-otrecempehartă.—Are deja un nume, a replicat Ignatov, surprins şi el că găsise răspunsul.

Astă-iarnă,înbordei,n-aveamcefaceşii-ampusnume.—Zău?!Şin-aizisnimic?—Amfostocupat.Şinicitunum-aiîntrebat.—Şicumporunciţisăvănumimacum?Kuzneţîlpriveşteatent,stăruitor.—SemRuk,răspundeIgnatovdupăopauză.—Complicat.Nucumvanumeleăstavil-asugeratvreunpopă?—Cuuum?!—Păida!Numeleăstaalvostruputeaobscurantismreligios.Aserafimicu

şasearipişialtefenomenede-astea.—Eştiunprost,Kuzneţ,câteştitudeşef.De curând începuseră să-şi spună pe numele mic, dar, când se certau, se

şfichiuiaureciproccunumeledefamilie.—Contingentulmeueformatdintătari,mordvinişiciuvaşi–ăştiaprobabil

căn-auvăzutînviaţalorunpopă,cesămaivorbimdeserafimi…—Dracu’săteia!adatdinmânăKuzneţ.SemRuksăfie!ŞiastfelnumeleinventatdeSumlinskiarămas,afostpuspehârtie,acălătorit

din instanţă în instanţă.Înceledinurmă, listaextremdelungădeaşezărinou-formate(înSiberiadeEsteraudejaaproapeosută)aajunspentruconfirmarelapreşedintelecomitetuluiregionaldepartiddinIrkutsk.Dactilografadistratădelasecretariat,supăratănevoie-marecăînziuaprecedentănureuşisesă-şicumperedelaunspeculantciorapidemătasecutreiruble,afăcutogreşealădetipar:ascrisdenumireacu„r“mic.Listeleaufostaprobate.Lucrătoruldelatipografieacrezut că spaţiul dintre cuvinte e o greşeală şi a corectat-o, astfel că în toatedocumenteleşipetoatehărţileaşezareaaintratcuodenumireuşordiferită,darnumaipuţinsonoră:Semruk.Primadatăs-aîntâmplatlasfârşitulluiiunie.Zuleihan-aînţelesnimicatunci.

Tocmai adusese în bucătărie două găleţi pline cu apă şi le târâse la masa detranşat,unde,gârbovit,Aşkenazidescântaniştepeştisidefii,aşezaţiînevantaipe

masă.Iusuf,care-şiaşteptamamalângăuşă,s-atârâtde-abuşileaspreea,caunmic

animal,şis-aprăbuşitdinseninpepodea, rămânândnemişcat,deparcăfuseseîmpuşcat.Eas-arepezitlael,l-aluatînbraţe,l-ascuturat.Copiluleraalblafaţă,cubuzelevinete-albăstrii,nurespira.Aşkenazii-azis:—Lainfirmerie,repede!Aridicatîntr-oclipătrupuşorulreceşinemişcatşialuat-olafugă.Leibeconsultaunbătrânacăruipiele,deepuizare,începusesăsedesfacăîn

solzi,cascoarţadepin.Zuleihaşi-apusfiulpemasă,întrebătrânşidoctor,şis-aagăţatdeLeibeurlând,nefiind înstaresăexplicecese întâmplase.Doctorulaexaminat copilul, l-a ascultat, s-a încruntat şi i-a injectat un medicament cumirosînţepătordintr-oseringădesticlălungăşisubţirecâtundeget.—SlavăDomnului că ne-au adus de toate luna trecută, şimedicamente, şi

seringi,azisel.Dupăunminut,Iusufs-atrezitşiaclipitsomnoros.Zuleihacontinuasăurle,

nuputeasăseliniştească.—Gata, gata…Wolf Karlovici îşi trage sufletul, îşi desface gulerul şi bea

jumătatedecanădeapă.Dacăsemaiîntâmplă,adu-limediatlamine.L-aduspeIusufînapoilabucătărie.Mergeaprincolonie,totulseînvârteaîn

jurulei,darîşiţineacopilullipitdeea,nuputeasăsedezlipeascădeel.Seapucasă cureţe peştele, dar ochii îi erau mereu îndreptaţi sub masă, unde se târâseIusufaproapeadormit.Dinminut înminutseaplecasăverificedacătotule înordine, dacă nu şi-a pierdut iar cunoştinţa. El dormea făcut ghem. Zuleiha seapropiatârâşdeelşiascultadacărespiră.„Te-aşlăsasăpleciacasă,Zuleiha,darconduceriis-arputeasănu-iplacă“,spuneaAşkenaziparcăscuzându-se.Eraceamailungăfrazăpecarei-oadresa.Dupăcâtevasăptămânis-aîntâmplatdinnou,dedataastaseara,cândZuleiha

şi Iusuf se pregăteau de culcare. L-a dus din nou la doctor, din nou i-a făcutinjecţie.Aîncetatsădoarmănoaptea.Cumsădoarmăcândseputeaîntâmplaaşaceva

noaptea?Stăteaîntinsălângăfiuleişi-iascultarespiraţia,îlveghea.Drumurilelapădurecuprânzulpentrumuncitoriaudevenitunchin.Zuleiha

alergapecărarecugăleţilepline,muncitădegânduri:dacă i se întâmplăchiaracum?Saupesteunminut?Pestedouă?Aşkenazin-osăobservenimic,elnu-şiiaochiidelablatuldelucru, iarIusufstă tot timpulsubmasă.Ajungeaînapoimereu năduşită, cu inima bătând să-i iasă din piept, şi se apleca sub masă:trăieşte?Aînceputsă-şifacămaiprosttreabaînbucătărie.SetemeacăAşkenazise va plânge şi ea va fi dată afară şi trimisă lamuncile obişnuite. Dar el s-adoveditafiunomcusuflet,îngăduitor.

Iar în august s-a întâmplat noaptea. Zuleiha stătea în întuneric cu ochiideschişişiascultarespiraţialuiIusuf–parcăselegănapevaluri:inspiră-expiră,inspiră-expiră, sus-jos. Oboseala ultimelor săptămâni o trăgea de picioareundeva în adânc, într-un somn întunecat. Abia a închis pleoapele – e dulce,plăcut, se scufundă. Apa o leagănă, o ademeneşte, şi deodată lângă ea aparechipulluiIgnatov,liniştit,drăgăstos.Dă-mimâna,spuneel,altfelosăteîneciînmiere.Priveşteînjur,totulegalbencaaurul.Eascoatevârfullimbiişisimtecăe, într-adevăr, miere. Asta a trezit-o. Îşi simte gura dulce, plină de salivă.Sunetele – şi respiraţia vecinelor, şi sforăitul, şi foiala nocturnă – toate suntdeparte,nuaici.Înjurelinişte–obinecuvântare.Iusufnumairespiră.Îl scutură.Nu, nu respiră. Se repede cu el la infirmerie, desculţă, cu cozile

despletite.Pecer,discul luniiecaun tenke,dinspreAngara şuierăvântul, subpicioare simte conuri, beţe, pietre, pământ – ea nu bagă de seamă.La începutbatelaferestruicadinfaţă,mai-maisăspargăgeamul(sepuseserăgeamurişilainfirmerie)–nimeni.Sedezmeticeşteşidăfugaînspate,înzonadelocuit.Leibeîi ieserepedeîn întâmpinareciufulitdesomn,numai în izmene,rărite

de atâta purtare. Aprinde lampa şi pune copilul pe patul lui. Iusuf are vârfulnasului, fruntea şi mâinile îngheţate. După injecţie începe să respire, săscâncească,săplângă.Înbraţelemameiselinişteşteşiadoarme.DarZuleihăiîitremurămâinileatâtdetare,încâtegatasă-lscape.—Lasă-laici,îispuneLeibeînşoaptă.Şilinişteşte-te.EaîlpunepeIusufpepernadoctorului(ocăciulădeblanăîntoarsăpedos).

Picioarele i se înmoaie, n-omai ţin. Se aşază cu ele atârnându-i pe scândurileproaspătrindeluitealepodelei,cucorpulpepat,cufaţaspredegetelefiuluiei,careseîncălzesc.—Ascăpatşidedataasta,spuneLeibeîntinzându-iocanăcuapă.Binecăai

observat.Câtevaminuteînplusşi…Zuleiha îi apucămâna zbârcită, cu petemaronii, şi o duce la buze.Apa se

varsăcuunpleoscăitdincanăpepodea.—Înceteazăimediat!sesupărădoctorul,trăgându-şimâna.Maibinebea!—Domnu’doctor,şopteşteZuleihafărăsăseridicedingenunchi(semirăşi

ea:oarebuzeleeivorbesc?),daţi-nevoiesăstămîninfirmerie,mieşiluiIusuf.N-aş suporta săpăţească ceva.Nunegoniţi, lăsaţi-ne să rămânem.Salvaţi-ne!Facoricepentrudumneavoastră,văspăl,văfaccurat,văadunfructedepădure.Dacă-i nevoie, pot să vă ajut şi cu bolnavii. Numai să fie Iusuf noaptea aici,aproapededumneavoastră.—Staţicâtvreţi,dădinumeridoctorul.Dacănuseopunecomandantul.După jumătate de oră,Zuleiha şi-a adus puţinele lucruri la infirmerie; Iusuf

nicin-aapucat să se trezească,aşacăadormitpepernadeblanăadoctoruluitoatănoaptea,pânădimineaţa.Lacomandants-aduschiarLeibe,fărăaaşteptasăisepunăîntrebări.Uitaţi,

aşa şi pedincolo, i-a explicat el, pacientul arenevoiede internare.Situaţia defaţănuvaafectaînniciunfelproductivitateamunciiZuleihăiValieva.Ignatovl-aprivitîncruntat,neprietenos,darnus-aopus.Zuleihăi şi lui Iusuf li s-a pregătit un prici apărat de o perdea. După

îmbâcseala din baraca comună, aerulmirositor al infirmeriei – de fenol, spirt,ienupăr,frunzedemerişor,pojarniţă,rozmarinsălbatic–păreacuratşiproaspăt.Dimineaţa, cu Iusuf în braţe,Zuleiha dădea fuga la bucătărie. Seara se grăbeaînapoişi,înlocsăseducăcadeobiceiînpăduredupărâşcovisaupapură,făceacurăţenie la infirmerie. Spăla podelele, pereţii, mesele, laviţele, geamurile,priciurile(chiarşipeceleneocupate)–seluptaculipsadeigienă.Apoitreceaînparteadelocuit–frecapodelele,sobamare,construitădinpietre,curăţaveranda.Spăla hainele doctorului înAngara.A învăţat să fiarbă feşele şi instrumentelemedicalerudimentareîntr-uncazan.—Terog,nutemaispetiatât!îispuneaLeibe,ridicându-şipalmeleîngusteşi

uscatespretavan.Maibinedu-telaculcare!StăteaudeveghecurândullapatulluiIusuf,fiecarecâtejumătatedenoapte.

Leibeafirmacăacumaîmbătrânit,numaidoarmemult,aşacă-ieuşorsăsteadeveghenoaptea.Dacăarfifostvorbadespreoricinealtcineva,Zuleihan-arfipututadormi,darîndoctoraveaîncredere–seculcaşisecufundaîntr-unsomngreu,fărăgândurişifărăvise.Doctorul i-a propus chiar el ca în timpul drumurilor zilnice la pădure să-l

aducă pe Iusuf de la bucătărie înapoi la infirmerie, şi ea a acceptatrecunoscătoare.Cândlaspitalafostadusunbărbatgalbencalămâia,cucearcănenegresub

ochişicaretuşeatottimpuldeziceaică-şirupepieptul,WolfKarlovicile-acerutsă semute în cămăruţa lui. Zuleiha a şovăit – ce-o să spună oamenii? –, dar,întâlnindprivireaseverăadoctorului, şi-adus repede fiul înparteadinspateainfirmeriei,dupăuşasolidă.Astaseîntâmplalasfârşitulverii.Începeaaldoileaanalşederiideportaţilorîn

taiga.Zuleiha pune ligheanul cu feşe în soba bine încălzită. Întotdeauna spăla şi

limpezea feşele în Angara, în apa curgătoare, şi după aceea mâinile îi erauîngheţate,odureau–cuatâtmaiplăcuterasăleţinălângăsobaîncinsă,săsimtădinnousângeleînpalme,să-şisimtăpieleadinvârfuldegetelor.Focultrosneştesubfundulligheanuluiînnegritdearsură,înfulecândcupoftăbuşteanularuncat

înel.Câtfierbeapa,Zuleihareuşeştesădeafugaafarădupălemne–feşelenutrebuiausăfiarbămult,dareiîiplăceasălefiarbătemeinic,pânăsealbeau.Iusufsezbenguiepepodea–mergede-abuşilea,sejoacăcujucăreledelut.I

le făcuse Ikonnikov:mai întâiuncopilaşgrăsan, semănândcuun fusgros, cubuzele umflate şi parcă întoarse în afară, apoi o pasăre grozavă, cu creastă şipicioare acoperite cu pene şi aripi caraghioase, nepotrivite pentru zbor, şi unpeştemare şi greu, cu ochii bulbucaţi privind obraznic şi falca de jos arătândîmpotrivire.Jucăriileerautocmaibune–nicipreamari,nicipreamici(încăpeauuşorînpalmamicădecopil),nueraugreleşi, lucrulcelmaiimportant,păreauvii.Maiaveauocalitateextremdeimportantă:dupăceIusuflerupea,aripileşiînotătoarelecreşteaulaloccândIkonnikovtreceacuvreotreabăpelainfirmerie.Zuleiha se grăbeşte să iasă afară, câtă vreme fiul ei e ocupat să lovească

frunţiledinlutalecelordoivrăjmaşi,pasăreaşipeştele,şinu-iobservăplecarea.Uşa sedeschide singură, cuo clipă înainte ca ea să apuce s-o atingă. Îngoluluşii,cu razeledesoarebătându-i în faţă,eavedeosiluetă înaltăşi întunecată.Rochia largă şi lungă până la călcâie fâlfâie în vânt, şi bastonul noduros bateautoritarînprag.Strigoaica.Păşeşteînizbă.Pipăiecubastonul,nărileisemişcă,adulmecăaerul.—Puteaceva,zice.Zuleiha se trage înapoi, acoperindu-l cu spatele pe Iusuf, care se joacă pe

podea.Băiatulse târăşte,gângurindcevanumaipentruelşiatacândcupeşteleţinutstrânsînmânăpasăreacarecaderepedepradăasalturilorinamice–parecănuobservănimic.Soacraînaintează,adulmecândzgomotosşidândlaopartecubastonullucrurileîntâlniteîncale,caşicumle-arvedeaclar:unscaunrăsturnattrosneşte,ogăleatăgoalăserostogoleştezdrăngănind,niştestrăchinidelutgoalezboarădepemasăpepodea.—Pute!repetăeatareşiinsistent.Înizbămiroaseputernicapietreîncinseînsobăşiafeşecarefierb,afum,a

lemneuscate,alemnproaspăttăiat.Pluteşteşiunmirosvagdefenolşispirt,iardelaplanteleatârnateînmănunchiurigroasedetavanvineunmirosînţepătordeflori.Bătrâna se apropie. Zuleiha îi vede orbitele albe, acoperite cu o pojghiţă

albăstruie,capieleapeşteluiproaspătcurăţat,şicuoreţeadeasădevaseroşiiîncolţulochilor,cărareaperfecttrasatăexactpemijloculcapuluişipărulmoaleşifoarterardeculoareaprafului,împletitîncozilungişisubţiri.Strigoaicatrageputernicaerul înpiept,aproapecăseaudnărilemişcându-i-

se. Întinde vârful bastonului spre poalele rochiei Zuleihăi şi i-o ridică,dezvelindu-ipicioarelegoale şi albe,parcă strălucind în întunericul izbei (încă

dintoamnatrecutăZuleihafăcusescutecedinşalvari).Bătrânarânjeşte–uncolţalguriiisemişcăînsusşisetopeşteînpliurileadâncialezbârciturilor.—Amgăsitacepute,ziceea.Afehişe–acurvă.Nimenin-amainumit-oastfelpeZuleiha.Ocăldurăsufocantăiseridicădin

pieptîngât,înobraji,înfrunte–pânăîncreştetulcapului.—Da!repetămai tareStrigoaica.Acurvăcaresegândeştenoaptea la rusul

Ivan,ucigaşulluiMurtazaalmeu…Zuleihascuturădincap,strângedinochi.Cumsăprotesteze?—…Şitrăieştecuneamţul,cunecredinciosulWolf!—Trebuie să-mi cresc copilul, şopteşte Zuleiha cu gâtul uscat, să-l pun pe

picioare.Aîmplinitunanşinumerge,n-aînvăţatnicimăcarsăsteaînpicioare.Doarenepotultău.Faceunpasîntr-oparte,lăsând-opeStrigoaicăsă-lvadăpecopilulcareşade

pe podea, ca şi cum bătrâna ar fi putut să-l vadă. Iusuf continuă să se joacenepăsător: peştele şi pasărea, unite înmânuţele lui încleştate, se reped asupracopilaşuluidinlutrămasîninferioritateşifărăomână.Strigoaica îşi îndepărtează dezgustată bastonul de Zuleiha, de parcă

necurăţeniafemeiiil-arpăta:—Aiuitatde legileŞarieişide legileoamenilor. I-amspuseu luiMurtaza:

nu-ibunăfemeiaasta,emurdarăşilatrup,şi-ncuget…—Murtazaamurit.Amdreptulsă-miiaualtbărbat!—…Înfaţaîntregiilumidoarmesubacelaşiacoperişcuunbărbatstrăin!Ce-i

eadupătoateastea?Ocurvă,astae!Bătrânascuipăpepodeazgomotos,cusete.—Osăfiusoţialegiuităadoctorului!—Fehişe!Curvă!Curvă!Strigoaica scuturămărunt din cap, şi înfloriturile grele ale cerceilor scot un

clinchetuşorînlobiizbârciţi.—Jur!Zuleihaîşibagăcapulîntreumerişiridicămânasăseapere.Cândolasăînjos,numaienimenilângăea.Iusufsezbenguieliniştit,lovind

energic jucărioarele de lut. Lemnele trosnesc în sobă; apa bolboroseştezgomotos,serevarsădinlighean,sfârâiepecărbuniiîncinşi.Zuleihaseaşazăpepodealângăfiulei,îşiîngroapăfaţaînpalmeşiscânceşteîncet,cauncăţeluş.În ultima zi de vară, norii sunt albi şi uşori ca florile demăr, iarAngara –

întunecatăşiadâncă, transformându-şi înnegrualbastrulcerăzbăteaprinmasadeapăînzileleextremdecaldeşideînsorite.Călduraeuşoară,uscată,ecăldurădetoamnă.Zuleihamergepecărareadinpădure: înspatecuIusuf, înfăşurat într-unşal,

într-omânăduceuncoş,încealaltăareunbaston.Subpicioareîitrosnescaceledepin roşiatice şi primele frunze căzute, sfărâmicioase, gălbejite.Din fericire,Aşkenazi a lăsat-o azi să plece în taiga să culeagă fructe pentru compot – seîntunecădevreme,dupăcinănusemaipoateieşi.Edeşteptbucătarul:astăzis-arfidescurcat foartebine şi fărăcompot–nuerazide sărbătoare,nu seaşteptavizitavreunuişef.I-afostmilădeeaşiahotărâtsă-ideaoziliberă.Vedecă-nultimavremenueînapeleei,doarmeprost,munceştecâttrei.Zuleihasetemesăseîndepărtezepreamultdecolonie(ces-arfacedacăis-ar

întâmpla ceva lui Iusuf?), aşa că se duce într-un loc cunoscut din pădurea depini, plin cu tufe de afin. Trece pârâul, care susură zgomotos (ea îl numeşteCişme),păşindpepietrelemarişiplate,şimergemaideparte,de-alungulapei,până la poalele colinei mari, unde se află poiana largă şi luminoasă (ea onumeştePoianaRotundă).Aici,laadăpostulbătrânuluimesteacănuriaş,lovitdetrăsnetşialdetaşamentuluidepinicutulpinileroşii,seascundeunlocplincufructe de pădure.Boabelemari de afine cresc din belşug, ca puzderia de steleîntr-o noapte senină: nu ai decât să te apuci să le culegi. Fructele sunt grele,liliachii,acoperiteparcădeocatifeaalbastră;cândleatingi,pesuprafaţarotundărămâneourmăîntunecată.Şisuntzemoase,dulcicamierea.Zuleihamănâncăpesăturate,îidăşiluiIusufsămănânce.Elzâmbeştecudinţiistrălucindu-inegridelafructe:şifiindcăboabelesuntgustoase,şidebucuriecămamastăcuelfărăsăplecenicăieri.— Gata, ulîm, spune Zuleiha, ştergându-i bărbia murdară de sucul roşu şi

lipicios,ne-amjucatdestul.Trebuiesămăapucdetreabă.Îşiîntindeşalullaumbrapinilorşi-laşazăpeIusufpeel.Îipuneobasmape

cap ca să nu-l ardă soarele. Şi începe să culeagă fructele târându-se de jurîmprejur ca melcul. Coşul e mare, adânc, dar dacă se străduieşte poate să-lumple.Iusuf gângureşte, povesteşte ceva florilor (încă n-a învăţat să vorbească, nu

rosteşte nici un cuvânt, doar îngaimă ceva numai de el ştiut). Îi place săvorbească cu florile, să le privească.Zuleiha se speriase la început: nu cumvacreşteunprostănac?Dar fiul ei areochi inteligenţi, atenţi.Şi-azis:poateo săvinăşivremeacândosăînceapăsăvorbească.Şi,dacărămânemut,astae,eaosă-liubeascăoricumarfi,osă-lhrănească,osă-lcrească.Numaides-arridicapepicioare,de-arîncepesămeargă…Seîntindedupăfructelegrele,înmuiatedesoare,desfacecudegetelemugurii

delicaţi înmici lamele verzi, rotunde. Deodată, în verdele viu, sclipitor, vedenişte cizme negre, noi, bine lustruite, de te poţi oglindi în ele; sunt foarteaproape, trebuie doar să întinzi mâna ca să le atingi. Zuleiha îşi ridică încetprivirea: din carâmbii înguşti şi înalţi iese stofa gri a pantalonilor de călărie.

Poalacămăşiimaroniiestrânsăîntaliecuocurearoşcată.Douămâini,într-unaopuşcădevânătoarelungă,cuţeavabrunată.Maisuspepiept–douăbuzunarecuclapetă;ocureasubţirede-acurmezişulpentrutocularmei.Şi,maisus,niştenasturi lucind în soare încheie gulerul înalt, bine strâns. Trese roşii pe guler,umerilaţi.Şiundevasus,subcupolacerului,faţaînconjuratădeunnimb:chipiulcuborulroşuşicalotaalbastră.Seuitălaea.EIgnatov.Deasupracapului,piniiîşimişcăblândacele,gemânduşorînbătaiavântului.

Ţârâitulgreierilor în iarbăeputernic,grav,asurzitor.Albinelebâzâie,bondariigraşizboarădinfloareînfloare.Ignatov îşi reazemă puşca de un trunchi colorat în ruginiu-aprins, scăldat

parcă în lumina soarelui, îşi scoate chipiul şi-l aruncă în iarbă. Îşi descheienasturele de sus de la cămaşă, apoi încă unul şi încă unul. Îşi scoate cureauasubţire, ţinutăde-a curmezişul– cataramade lapiept, cataramade labrâu. Îşiscoatecămaşapestecap.Aşacumstăghemuită,Zuleihasedăînapoi.Înjurunduieşteiarbauscatăde

toamnă,seminţelecoaptezdrăngănesccajucăriilecopiilor.Ignatovfaceunpasspreeaşiselasăpevine–faţaluicoboarărapiddinnori,

pânăcândajungefoarteaproape.Întindemâna–palmauriaşăparcurgeundrumnesfârşitşi-iatingebărbia.Degeteletragdenodulbasmalei–pânzalegatăstrânscedează uşor, se desface, alunecă de-a lungul obrajilor, descoperindu-i capul.Ignatovoprindedecozicuamândouămâinileşitragedeele.Zuleihaleapucăşile trage spre ea, nu se lasă. El îşi trece încet degetele prin părul ei, şi cozileslăbesc,sedespletesc.—Teaşteptînfiecarenoapte,spuneel.Vinedelaelunmirosuscat,decăldurăşitutun.—Numămaiaştepta.De-arputeasă-iscoatădegeteledinpăr–darnu-ichip,suntbineînfipte.Şi

fierbinţi,caatunci,înpădureaIulbaşului.—Eştifemeie.Îţitrebuieunbărbat.Faţa luienetedă,cucâteva riduri fineca fireledepăr. Iarpe frunte–urma

abiavizibilăachipiului.—Ambărbat,mil-amgăsit.Ochiiluisuntcenuşii,bătândînverde,arepupilemarişinegre.—Pecine?Respiraţiedecopilneprihănit.—Unsoţlegiuit–ierim-ammăritatcudoctorul.—Minţi.Faţaluielipitădefaţaei.Zuleihastrângedinochi,sepropteştecucălcâieleîn

pământ,îşiiaavântşiserostogoleşte.Sareînpicioare,apucăpuşcarezematădecopacşioaţinteşteasupraluiIgnatov.—Ebărbatulmeu,înfaţaceruluişiaoamenilor,spuneeaşi-ifacesemncu

ţeavapuştiisăseîndepărteze.Suntnevastalui.—Lasăaia,proasto,răspundeeldiniarbă.Osăsedescarce.—Nevastăcredincioasă!—Dădrumulpuştii,îţizic.—Sănumaiviidupămineînpădure!Zuleihaîşimijeşteochiişi-liastângaceîncătare–capătulsubţireşinegrual

ţeviitremură,semişcădintr-oparteînalta.Cuunoftat,Ignatovselasăpespateîniarbaînaltă.—Proasto,căproastămaieşti…Înceledinurmă,eapotriveştecătareanăbădăioasă.Mişcăîncetţeavaprivind

prinvizor: lumeaparealtfel,maiclară,maivie, ieşitămult înrelief.Din loculundestăculcatpespateIgnatov,iarbaemaiverdeşimaiviguroasă,fluturii,maimari şimai frumoşi, la fel libeluleleaşezatepe spice;Zuleihadistingepână şidesenulcapânzadepăianjendepearipilelortransparenteşisfereleînculorilecurcubeuluialeochilormicişibulbucaţi.Maideparte–ceafaluiIusuf:petaleleurechiuşelor roz, cu desenul marmorat al vaselor de sânge, picătura grea detranspiraţiecare-icurgeîncetdesubpărulnegruşicârlionţatpegâtulalb.Şimaideparte–untriunghibrunşipăros:botulunuiurs.Ursul stă lamarginea poienii – e uriaş, lucios. Se uită leneş la Iusuf, trufa

umedăîitremură,înbotulîntredeschisstrălucescdoicaniniînparteadejos,cadouădegetedesfăcute.—Ivan,cumsetrage?Parcăi-aturnatcinevanisipîngât.—Aihotărâtsăterminicumine?seridicăIgnatovdiniarbăsupărat.Seîntoarce,vedeursul.—Maiîntâitragecocoşul,şopteşteel.Degeteleeiudealunecăpefierulreceşilipicios.Undeecocoşulăsta?Ursulmormăieîncet,uitându-secândlabăieţelulcareşadeînfaţalui,cândla

ZuleihaşiIgnatov,aflaţicevamaideparte.Iusufnu-şiiaochiidelael.Zuleihatragecocoşulspreea–seaudeunclinchetsonor.Ursulmormăiemai

tareşiseridicăpelabeledinapoi,arătândcaomatahalăcublanazburlită.Isevădburtasuptă,cudungicenuşiiinegale,pieptulieşitînafară,ghearelecurbatealelabelordinfaţă,lungiaproapesăatingăpământul.Fiaraîşiaratăcolţii–isevedesclipindpentruoclipălimbaneagră-rozalieîntrecolţiigalbeni.Iusufscoateunţipătveselşiseridicăînpicioare.Zuleihaapasăpetrăgaci–seaudeobubuitură.Patularmeioloveşteputernic

şidurerosînumăr,aruncând-oînspate.Simteînnărimirosulputernicalprafuluidepuşcă.Strigătulscurtdespaimăalcopiluluiecaţipătuldepasăre.UrsulfaceunpasspreIusuf.Încăunul.Încăunul…Seprăbuşeşte–iarbase

culcă la pământ în uriaşe valuri verzi. O vreme, namila de urs tremură ca oimensăpiftiecafenie,apoirămânenemişcată.Iusufîşiîntoarcefaţanedumerităspremamalui,apoidinnouspreanimal.— Şşş… Ignatov îşi pune mâinile pe degetele ei încremenite pe puşcă,

descleştându-i-leunulcâteunul.Gata…Gata…Însfârşitelibereazăarmaşiopunedeoparte.Zuleihanuobservămişcarea:se

uităcumIusuf,clătinându-seuşorpepicioruşelepuţinstrâmbe,seîndreaptăspreursulmort.Primulpas,aldoilea,altreilea…Ochiulstrălucitoralursuluiseacoperăcuopeliculămată,dinspatelecolţilor

galbenicurgeospumăvâscoasă,cenuşie.Iusufseapropieşiloveştecuzgomotfrunteabombată;apucăurechilepăroaseşi tragedeele;se întoarcespremamaluişichicoteştetriumfător,stândbineînfiptpeamândouăpicioarele.

Note24. Prescurtare pentru Narodnîi komissariat lesnoi promîşlennosti – Comisariatul Popular pentru

IndustrieForestieră.25.Înrusă,şaptemâini.

Unombun

—Pleacă!Ignatovnumairespirăgâfâit,serostogoleştepespate;simtegoluldintrupul

scursdeoboseală.—Cevanu-ibine,Vania?Aglaiaîşiîndreaptărochiaboţităşiseaşazăpepat.—Pleacă!Eaîlmaipriveştepuţin,pipăindu-şicudegetelesubţiriclameleportjartierului

(pieleadeculoareasmântâniipecoapsaplinăsezăreşteoclipăprincutelestofeide culoare închisă): oare s-au desfăcut? – nu, n-au apucat.Apoi se ridică.Cupaşimoi,neauziţi,seducesprelavoaruldetablă,undestăproptitîntrebârneunciobstrâmbdeoglindă.—Îţipierziminţile,Vania,ziceeaaranjându-şibucleleroşcateşiscurte,care

abiadacă-iacoperăurechile.Totmaimult,cufiecarezicetrece.Fără să se ridice din pat, Ignatov bâjbâie pe podea după pantoful ei greu,

bărbătesc,cutalpăgroasăşivârfpătrăţos,îşiiaavântşi-lazvârlenimerind-oînspate,chiarînloculundestambauzatălăsasăsezăreascăpeomoplatulrotund,sculptatca-nmarmură,oaluniţăîntunecată–semnuldinnaştere.Aglaiaţipăşisefereşte.—Şterge-o,îţizic!serăsteşteelaruncândşialdoileapantof.—Chiarcăaiturbat!Luându-şiîngrabăpantofii,Aglaiaozbugheştepeuşă.Ignatov întindemâna sub pat şi scoate o sticlă lungă, cu gâtul îngust – pe

funduleiplescăiecevauleios,tulbureşigălbui,darepuţin,undegetşijumătate,două.— Unde-i?! întreabă el moale tavanul, de parcă ar repeta a zecea oară.

Gorelov,câineceeşti…Unde-i?!Cade din pat încurcându-se în păturamototolită, în pernele făcute ghem, în

propriile-i picioare. Se ridică cu greutate, ţinându-se de pereţi, se târăşte spreuşă,odădepereteşi-lizbeşteînfaţăvântulrece,năprasnic(varaanului1938s-animeritsăfiefriguroasă).LapicioareleluiseîntindeSemruk:încentrusunttreibarăcimari, lungi, careocupăaproape întreagapiaţă a aşezării; câtevazecideconstrucţiimaimiciseîngrămădescînjur,formândunfeldestrăduţăstrâmbă.Bucătarulmărunţel, cu şorţul alb, loveşte cu polonicul în gong – zdrăngănitulstridentpluteşte în josulcolinei şiajungedeparte,dincolodeAngara, în taiga;dintoatecolţurileSemrukului,siluetepipernicitedaufugalacantină:evremea

cinei.Ignatov stă într-o rână în cerdac, scutură sticla goală şi urlă de la înălţimea

undeseaflăcomandamentulsprecoloniaînvăluităînnoapte:—Unde-i?!Teomor,Gorelov!Unde-i?!DeundevadedupăcolţdăfugasuflândgreuGorelov,strângândlapieptoaltă

sticlă – în ea se clatină greoi, făcând bule de la atâta scuturat, un lichid gros,cenuşiu,cusclipiriportocalii.—Poftiţi! zice el gâfâind cu gura deschisă cum fac câinii şi pune sticla pe

treaptacerdacului.Dinmerişor,proaspăt-prospeţel.Clătinându-se,Ignatovseapleacă,aruncăsticlagoală,oridicăpeceaplinăşi,

culmea,fărăsăseîmpiedicedeprag,intrăîncasă.— …mi-am susţinut disertaţia pentru doctorat în 1906, la München; era

dedicatăteorieialimentaţieicucereale.Îmivedeamlucrareamaidegrabăcapeunateoretică,cuunsensmaicurândstrategicdecâtconcret,practic.Puteameusă mă gândesc atunci că o să ajung să cultiv singur grâul ăsta? KonstantinArnoldoviciagităturtacafeniepecareoţineînmânauscăţivă,cuunghiilerupte.Ba,maimult,căosămănâncpâinefăcutădinel?În jur se aude zăngănitul rapid şi ritmic al lingurilor de metal: deportaţii

cineazăaşezaţilameselelungidelemn,frecateanideziledecoateleşipalmelelorpânăcândcăpătaserăunlustruplăcut,ajungândaproapelafeldenetedecaacasă. Două sute de guri mestecă grăbite, fără să piardă vremea cu vorbe deprisos.Salademesefuseseextinsăcucâţivaani înurmă–ridicaserăoadouaconstrucţie,mailungăşimailatădecâtprima–,dartotnuîncăpeaupatrusutedeoameni:deportaţiidinSemrukmâncauacumîndouăschimburi.Masamare la caremănâncă gardienii e acoperită în fiecare săptămână cu o

faţădemasăcurată,încarouri,şiseaflătotacoloundefuseseşiînainte,aproapedeloculundeseîmpartemâncarea.Eimănâncăfărăgrabă,cupoftă,bucurându-sedegustulsimplu,darcomestibilalmâncăriiservite.Totaici,lacapăt,fărăsăocupemult loc şi gata să sară la prima chemare, înfulecă Gorelov. Nici unuldintregardieninu-şiaminteştecândşicupermisiuneacuiîncepusesămănâncelaolaltă cu ei, dar nu-l goniseră, îl toleraseră: dacă stătea acolo, înseamnă căexistaunmotiv.—Şisocotiţicătoateastea–Ikonnikovaratăînjurculingurademetaltocită,

parcămuşcatăpemargini,cumânerul răsucit înspirală–suntpreţul rezonabilpentru că aveţi posibilitatea să cultivaţi grâu, după cum v-aţi exprimatdumneavoastră?Soarbecunădufdingamelă.Mestecă,apoiscoatedingurăcudegetelepătate

deultramarinşicobaltunossubţireşistrâmbdepeşte.

—Nu,nu-ivorbadespreasta!Sumlinskisefoieştepebanchetă,frământândpâinea înmână.Dar,depildă,dumneata, IliaPetrovici,ceaicreatcuadevăratimportantînlibertate?Douăzecişitreidebusturicumustăţi?—Douăzecişipatru,îlcorecteazăIsabella,înclinândgamelacorect,înpartea

opusăei,şiadunândculingurarămăşiţeledefrunzemaroniidinciorbatulbure,incoloră.—Şiaimaifipututfaceîncămulte!KonstantinArnoldoviciloveştezgomotoscupalmaînmasă.Gorelovseridică

delamasagardienilorşiîşiroteşteochiialarmatprinîncăpere:ce-igălăgiaasta?Isabellaîlbatedrăgăstospemânăpesoţulei.—Iaraici…spuneelrepedeşitare,fărăsăsepoatăcalma,aicisunteţide-a

dreptulRafael!Michelangelo!Nupictaţipereţiiunuiclub,ciaiCapeleiSixtine.Înţelegeţi?—Apropo,IliaPetrovici,dragulnostru!spuneIsabellastrângândmaitareşi

cuînţelesmânasoţului.Ne-aţipromiscănearătaţi…Gongulatârnatlaintrareacantinei,făcutdintr-ofarfuriemaredetablă,geme,

se clatină, tremură în urma loviturii puternice a revolverului aruncat cu sete.Oamenii se uită unii la alţii, lasă jos lingurile şi se ridică de lamasă conformobiceiului, cucapeteleplecate; cineva îşi scoate şapca.Comandantuldăbuznaînăuntru. Are pantalonii mototoliţi, plini de noroi, traşi cum-necum pesteizmene; în partea de sus, cămaşa de corp murdară îi e strânsă de breteleleîncrucişate.Unciufcastaniu-închis,cucâtevafirealbe, îiatârnăcauncozorocpestesprâncene,iarpomeţiiascuţiţiîisuntacoperiţiici,colodeperiţepoşi.—Toatălumeaînpicioare!răcneştecomandantultresărindşiel,speriatparcă

depropriu-iţipăt.L-l-lamunc-c-că!Sănu-mitrândăviţi!Gorelovocoleştemasaşidăfuga lael, ştergându-şigrăbitmâinilede tunica

maronieaunuigardian.— Am terminat de muncit, tovarăşe comandant! zice el luând poziţie de

drepţi,cupieptulînainteşipalmelecudegetelescurtelipitedeşolduri.Ignatovcuprindecuprivirea tulbureceledouăsutedecapeteplecate şicele

douăsutedegamelecumâncareaneterminatădepemese.—Îndopaţi-vă,porcilor!ziceelcuglasjalnic.—Amînţeles,tovarăşecomandant!răspundeGorelovzelos,aproapestrigând.—Paraziţinesătui!Ignatovareglasulmic,obosit.Înfulecaţi,înfulecaţi…Într-

oziosăcrăpaţi…—Ne-afostfoame,tovarăşecomandant!Amîndeplinitplanul!—Pla-a-anul…sprânceneleluiIgnatovseridicăuşor,încreţindu-ifruntea.Şi

cumanume?—L-amdepăşit,tovarăşecomandant!Cuzecemetricubiîncap!

—Bine, zice Ignatovmergând printre şirurile de mese şi privind chipurilemohorâte,cubuzelestrânse,ochiiplecaţişipomeţiicrispaţi.Foartebine.Elloveştecumânanesigurăpieptuldeformatdescoliozăalunuiaslăbănogşi

gârbov,cuţeastatunsăscurtdetotşiurechilemari,clăpăuge,cumleaucopiii.Iaogamelădepemasă–îneapluteştecevacenuşiu-verzui,cuniştecocoloaşe–şii-opunepecaprăsturnată.—Planultrebuieîndeplinit!Delaînălţimeastaturiiluiuriaşe,Ignatovseapleacăspreslăbănog,seuităîn

ochiiluimijiţidefricăşi-işopteşteînurechilemânjitedemâncare:—Fărăplannusepoate!Clatină din cap cu tristeţe şi loveşte cu revolverul în gamelă – se audemai

surdşimaiînfundatdecâtlovituraîngong.Pefaţaslăbănoguluicurgierburiamestecatecucapetedepeşti.Ignatovdădin

capsatisfăcutşi-iameninţăpeceilalţicupatulrevolverului,aşacumarameninţacudegetul:băgaţideseamă!Uitaţi-văbinelamine!Seîntoarceşiseîndreaptăîncetspreieşire.Înpragmailoveşteodatăcurevolverulîngong:elocdemaibine!Cândpaşiinuisemaiaud,deportaţiiseaşazăunulcâteunul,iaulingurileîn

tăcereşicontinuăsămănânce.Sunetulgonguluirămânesuspendatînaer,leintrăîn urechi. Slăbănogul, rămas în picioare, îşi ia gamela de pe cap respirândprecipitatşiîşiştergecumânecafaţamânjită;cinevaîlatingedelicatpeumăr.—Aretoanemorocănosul,cadeobicei,zicebucătarulAşkenaziîntinzându-i

altă gamelă plină până sus cu mâncare – e deasă, pesemne de pe fundulcazanului.—Poftim,Zaseka.Ţi-ampuscevamaimult.— De fapt, comandantul nostru nu-i om rău, zice Konstantin Arnoldovici

aplecându-se peste masă spre Ikonnikov. În felul lui, are simţ moral. Areprincipii, chiar dacă nu-şi dă seama prea bine, şi are fără îndoială simţuldreptăţii.—Eombun,îlîntrerupeIsabella.Numaicăsuferăcumplit.Chipurileoamenilorauînceputsă-irăsarăluiIgnatovînfaţaochilorîn1932.

Fărăsăştiedece,înaintesăadoarmă,elşi-aamintitcumavăzut-opentruprimadatăpeZuleiha–stândchircităînsanie,înfăşuratăînbroboadagroasăşicojoculuriaş.Deodată,caîntr-ostrăfulgerare,i-aapărutşichipulsoţuluiei:sprâncenelestufoase, împreunatepe frunte,nasulcunări largi şigroase,barba împărţită îndouă,caocopită.L-avăzutclar,caîntr-ofotografie.N-adatnicioimportanţă,aadormit, dar a început să-l viseze: se uita la Ignatov şi tăcea. Privirea asta l-afăcutsăsetrezească,s-aîntorsiritatpeparteacealaltă,darl-avisatdinnou,nudispărusedinvisullui.

Deacoloapornittotul.Ceiucişiauînceputsăvinănoapteaşisăseuitelael.Defiecaredată,privindu-şinoulvizitator,Ignatovsechinuiasăşi-lamintească:unde?când?cum?Setrezeadincauzaîncercăriiîncordatedea-şiaduceaminte.Şi,fiindînstaredeveghe,îşi întorceapentruazeceaoarăpernacuparteamairecespreobrazşirememora:peăsta,lângăŞemordan,îniarnalui’30;peăsta,învaleaBarzobsk,lângăDuşanbe,în’22,peăsta,peSviiaga,în’20.Pemulţiîiomorâseînschimburidefocurişiînbătălii,nulevăzusefeţele,dar

veneau şi ei să se uite la el. Era oarecum ciudat, numai în somn putea să-irecunoască – după cum întorceau capul, după forma cefei, după mişcareaumerilor,dupăcumîşiînvârteausăbiile.Şi-iaminteapetoţi,pânălaprimulucis,în 1918. Toţi ca unul – duşmani înrăiţi, inveteraţi, periculoşi: soldaţii luiDenikin, cehii albi, basmacii, culacii. De nici unul nu-i e milă, se liniştea el.Dacăi-arîntâlni,i-arucidedinnoufărăsăclipească.Încercasăsecalmeze,darnumaiputeasădoarmă.Viseletăcute,ciudate,încarechipuriledemultuitateşicompletnecunoscute

îlpriveauimpasibile,mute,fărăsă-icearănimicşifărăsăvreasăintreînvorbăcuel,eraumaichinuitoaredecâtcoşmarulcuscufundareaClarei(înultimiiani,nu se ştie de ce, el încetase să-l mai chinuiască). Nu-l ajuta nici obosealainsomnieidecâtevanopţi la rând,nici trupul caldal femeiidealături. Îl ajutauneoribasamacul.Ăsta era motivul bucuriei lui Ignatov când îl văzuse pe Kuzneţ sosind pe

neaşteptate–săbeacueleramultmaiplăcutdecâtsingursaucuGorelov,maiobraznicşimaineruşinatcufiecareancaretrecea.— Ziiiina! şi-a desfăcut el braţele în cerdacul comandamentului, văzând

dincolodecolinăşalupalungăşineagrăaşefului.— Ei, dar ştiu că m-ai aşteptat, drăguţule! a râs Kuzneţ, sărind pe mal şi

evaluândtăriaalcooluluidupămirosulvenitdinspreIgnatovşidupăcearcănelenegredesubochi.Kuzneţ venea în inspecţie regulat, o dată la o lună şi jumătate saudouă, şi,

după ce se plimbau, conform obiceiului, prin Semruk şi prin pădure, unde setăiaucopacii,seduceaulacomandamentsăşadăpuţin.Şedeautemeinic,uneoricâte două-trei zile. Gorelov nu participa, dar ajuta în toate felurile: le aduceamâncareadelabucătărie(supravegheatdeel,Aşkenaziscoteadincămarăplăticiuscateşimerişoaremurate,înăbuşeaînierburicarnedevânatproaspătadusdinpădure,pregăteajeleurişisucuridefructe–pentruodimineaţăuşurică);ordonapregătirea băii de aburi cu măturici şi toate cele de trebuinţă (baia fuseseconstruităcuunanînainte,lacevadistanţădeaşezare,dincolodecotulrâului;sespălau cu rândul – într-o duminică bărbaţii, în alta femeile); punea femeile săfrece şi să facă să strălucească şalupa luiKuzneţ, ancorată lângă debarcaderul

mititeldelemn.Dupătoateaparenţele,aşteptărileeraumaripentruşedereadeacum–Gorelov

a asudat cărânddepemal servieta luiKuzneţ, greade ziceai că înăuntru suntpietredemoară,încareseauzeazdrăngănitulşibolborosealasurdăacevafoartepreţios (de obicei Kuzneţ îşi aducea singur băutura, basamacul local îi făceasilă).Aumerspemal,auinspectatdepozitulplinpânălarefuzcustivedeînălţimea

unui om. Au aruncat o privire în coliba proaspăt construită a şcolii (primelecursuriaveausăînceapăînseptembrie).Auadmiratzonadefrişată(experimentulcultivării grâului se dovedise reuşit şi hotărâseră să defrişeze încăobucată depădure).S-auuitatunullaaltuluşuraţi:evremeasăşedempuţin,nu-iaşa?Şis-audus.Discutau cumultă căldură lamasă, cu afecţiune chiar. Ignatov ştia bine ce

ştia: vorbele luiKuzneţ, ieşite de submustăţile lui răsucite, negre şi lucioase,lungidelanaspânăpeobraji,eraubinecântăritedeelfiecăeratreaz,ameţitsaubeat criţă, dar nu-l înfricoşa vigilenţa lui – fiindcă nu avea nimic de ascuns.ToatepăcateleluiIgnatovseaflauînpalmaluiKuzneţ,latăşitarecascândura.Eraşicevaatrăgătorîntoatăpovesteaasta,unfeldebucurierăutăcioasă–săbeicuunomfaţădecarenuaişinumaipoţiaveasecreteşicare,pedealtăparte,leputeaaveaelînsuşi.Lasă-lpeelsăsteacrispat,să-şicontrolezecuvintele,săsechinuiască să-şi ţină gura, să-i fie teamă ca nu cumva să se dea de gol. LuiIgnatovîierauşorsăstealamasă,săfievesel,să-şideschidăsufletul.—Deunde-iăsta?Kuzneţiadepemasaplinădecastroane,ploşti,căni,cratiţeşiceauneunnap

galben,mic cât pumnulunui copil, cu coadaverde, lungă şi grosuţă ca auneicomete.—Păi,amun…agronom,răspundeIgnatovşi,înghiţindînsecnerăbdătorsă

bea, toarnă cu zgomot vodca moscovită în paharele transparente, cu marginisubţirişistrălucitoare.De obicei beau din căni, dar de data asta Kuzneţ a adus cu el pahare –

pesemne că voia să şadă frumos, ca la oraş. Eticheta verde-umedă, ca aceletineredepin,depesticlarotundăpromiteoplăcerepură,decincizecidegrade,garantatădesiglaDistilerieideStataURSS.Însfârşitciocnesc.Napuletocmaibunpentruvodcă:iute,suculent,uşoramărui.—Declar şedinţa deschisă, zice Kuzneţ şimănâncă napul întreg, cu tot cu

frunze,mişcându-şidegetelegroasedeasuprapaharelor,semncăvreasăfieiarumplute.Uiteprimulpunct,Vania:dacăseculăcesc,îiiadracu’!Culacizare începuse să fie numită îmbogăţirea rapidă a ţăranilor strămutaţi.

Trimişi lamiidekilometridecasa lor, ei îşi reveneaudupă lovituraprimită şi

începeausăsefamiliarizezecuţinuturilestrăine,apoiizbuteausăcâştigecâteocopeică în plus, s-o pună deoparte, iar mai târziu să-şi cumpere obiecte degospodăriesauchiarvite.Pescurt,ţărănimeaadusălasapădelemnseculacizadin nou, fapt de neîngăduit. Aşa încât conducerea de stat luase o decizieînţeleaptă: culacizarea trebuia întreruptă neîntârziat, vinovaţii să fie pedepsiţi,trebuiau să fieorganizaţi în colhozuri culacii care, deşi deportaţi, îşi arătaupefaţăcuatâtaneruşinareindividualismulcuneputinţădestârpit.Valulpedepselorpentru cei care tolerau culacizarea făcuse prăpăd şi în rândurile NKVD,cuprinzândşieşaloanelesuperioare,încadrându-seînpoliticarepresivădinanii’37–’38.Cuprimulpunctdepeordineadezi lucrurile s-au lămurit repede,nicin-au

apucatbinesăgoleascăosticlă–cesă lungeascăvorba, totuleraclar: trebuiainterzisăbunăstareapersonală(înSemruk,câţivadeportaţimaiîntreprinzătoriîşiconstruiserăcăsuţetrainiceşiplecaserădinbarăci,îşiîntemeiaserăfamilii);osădeschidă următoarea şedinţă cu oamenii vorbindu-le pe înţelesul lor, ducândmuncădelămurireşiprevenindu-iînprivinţapericoluluiculacizării.—Ah,os-odeschidem…promiteIgnatovprivindetichetaverde,scrijelindu-i

margineaferfeniţităcudegetele.Osă-iprevenim…Al doilea punct pe ordinea de zi, decurgând oarecum din primul, era

organizareagospodărieicolective.În ianuarie 1932 se făcuse publică rezoluţia Sovietului Muncii şi Apărării

URSSprivind„asigurareacuseminţepentrudeportaţiispeciali“,conformcăreiacoloniile de muncă erau aprovizionate în mod regulat cu seminţe pentru a-şiasiguraindependenţaînprivinţagrăunţelorşicrupelor.Aufosttrimiseseminţeşila Semruk: ovăz, orz, grâu, ba chiar şi cânepă, nu se ştie de ce, deşi planta eiubitoare de căldură şi nu avea cum să crească încălzită de soarele cu dinţi alSiberiei. Sumlinski, care se împovărase cu sarcinile muncii de agronom, sedescurcasedestuldebine,ba înultimiidoiani,cu încuviinţareaprudentăa luiIgnatov, îşi îngăduise să comande la centru cantităţi suplimentare de seminţe(indicând chiar anumite soiuri, neobrăzatul!); astfel apăruseră în colonie napii,morcovii,ceapaşiridichile(KonstantinArnoldoviciinsistasedoianilarândsăcultivepepenigalbeni,darIgnatovîiinterzisesesăincludăîncomandăseminţeledepepene,de teamăcăvor râdedeel).Nusepoatespunecărecolteleaufostbogate,darmuncainvestităîneleadatroade:mâncaupâinedinfăinaproprieşi,uneori, legume. E drept, grânele nu ajungeau pentru toată iarna, aşa că sepregăteaacumunnoucâmp,pecareSumlinskiintenţionasăsemeneculturideiarnă.…Au golit şi a doua sticlă, au mâncat toţi napii, toate ridichile, mici cât

boabele de mazăre şi groaznic de acre, au dat gata cina adusă de Gorelov

(babuşcă prăjită în pesmet, mustind încă de grăsime), au fumat zeci de ţigăriscumpeadusedeKuzneţ,învremeceluminagalbenăcalămâiaalămpiicugazrăzbătea anevoie prin fumul albăstrui şi gros – dar chestiunea încă nu eraepuizată.KuzneţvoiacagospodăriacolectivădinSemruksănuaprovizionezenumaicolonia,cisălivrezeproduseleşipepiaţamare.—Cesălivrez,mă?!întreabăIgnatovapropiinddefaţarumenăaluiKuzneţ

nişte foideceapăalbe-verzui.Pânăşieumănâncosingurădată legumedintr-astea.Grâneleabiasecoc!Muncimunancasămâncămolună!Suntpatrusutedeguri!—Străduieşte-te!KuzneţiaceapadintredegeteleluiIgnatov,oaruncăînguradeschisăşiîncepe

s-omărunţeascăcudinţii.—Ceaiîncap,drăguţule?Decefacemcolhozaici,casăteîndopitucunapi?

Aipatrusutedeperechidemâini!Poftim,făunefortşiîmpartecustatul!Au trimis după Sumlinski. Bătrânul a venit în fugă, buimac de somn, cu

pufoaica trasă peste lenjeria de corp. I-au turnat şi lui o cană, darKonstantinArnoldoviciarefuzatsăbea–arămasînpicioarelângămasă,speriat,cuobrajiiboţiţişipărulvâlvoi.Aînţelesdesprece-ivorba,astatşis-asocotit,aridicatdinsprâncene,şi-amângâiatbărbuţalungăşirară,care,cuanii,începusesăsemenecubarbaţapului.—Decesănulivrăm?!ziceel.Putems-ofacem.Ignatovloveştecumâinileînmasădeciudă:idioţii,euvreausă-iapăr,şieiîşi

bagă singuri capul în laţ… Apoi îşi lasă capul pe masă – obosise de atâteadiscuţii.IarKuzneţrâdeînhohote:bravo,unchiaşule,îmiplacăştiacatine!—Numaică,adaugăSumlinski,suntoseriedecondiţiiobligatorii.Şiîncepesănumerepedegeteîndoindu-leperând.—Unu–lacolhoztrebuiesălucrezecincisprezeceoameni,înniciuncazmai

puţini,bărbaţiiceimaivoinicişimaiîndemânatici,şiregulat,nucaacum,cândvinvoluntariînzilelelibere.Doi–cantitateadeseminţesăfieînconformitatecucomandatrimisădeminepersonal,cudreptuldearefuzaseminţeleputredesaustricate,dacăexistăaşacevaînfondulalocat,cumafost în’34.Trei–trebuieaduse unelte noi pentru defrişare, de metal, că ne chinuim cu astea de lemn,lucrămcupietre,caoameniiprimitivi;avemnevoiedetârnăcoape,răngi,lopeţi,săpăligi,furcidediferitemărimi;osăfacolistă.Patru–unelteleagricolesuntarticolulprincipal.Osăfienevoiedemulte,osăleindiccuunsemnspecialpelistă,casănuneîncurcăm.Cinci–animaleledetracţiunesuntobligatorii,cinciboi sau mai mulţi, fără ei nu arăm; pot fi aduşi şi în primăvara viitoare, laînceputulsemănatului.Acum,îngrăşămintele…Kuzneţ ascultă – ceafa lui şi aşa purpurie devine treptat vânătă.Când toate

degeteledelamânaluiSumlinskisuntadunateînpumnulnodurosşieltrecelaurmătoareamână,Kuzneţnusemaipoateabţine:— Cine eşti tu, nenorocitule, şuieră el, ca să-mi pui mie, Zinovi Kuzneţ,

condiţiileastea?KonstantinArnoldoviciîşidesfacepumniişilasăcapulînjos.—Nimeni, fireşte, spuneel.Cândva însăamfost şeful catedreidebotanică

aplicatălaInstitutuldeAgronomieExperimentală–esteunulcunumeleăstalaLeningrad.Şifoartedemult,într-oaltăviaţă,aşputeaspune,amfostmembruîncomitetulştiinţificalMinisteruluiAgriculturiişiProprietăţiideStat–pevremeaPetersburgului.— Nu-mi pui tu mie condiţii, eu îţi pun ţie, cât eşti tu de ministru al

Agriculturii!Îţiordonsă-miorganizezisingurcolhozul,fărăbărbaţimaivoinicişimai îndemânatici şi fără boi!O să ari pământul cumutra ta, cu nici o altăunealtă.— Mie puteţi să-mi ordonaţi, spune Sumlinski cu capul în pământ, dar

grânelorleordonaţidegeaba.Ignatovîşidesprindeîncetcapulgreudemasă.—Haisăbem,Zina.Iarăsta–privirealuitulburegăseştecudificultatesilueta

fragilăaluiKonstantinArnoldovici,careparesăpluteascădeasuprapodeleicafumulgrosdeţigară–săplecede-aici,n-aredecâtsăpunătotulpehârtie.Kuzneţrespirăgreu,bagăîngurăofrunzădepătrunjelşioplimbăîntredinţi.—Haisăbem!nuselasăIgnatov,bătândcupalmaînmasă.Săbem!—Hai,fie,seînvoieşteînceledinurmăKuzneţ,ridicândpaharulşiţintuindu-

lcuprivireapeSumlinski,caresefăcusegalbenlafaţă.Săbempentruviitorulcolhoz! Ca el să înflorească în culorileminunate ale socialismului, şi câtmairepede posibil. Bine, ministrule, îţi primesc condiţiile. Dar dacă ne duci cuvorba…Auciocnit. În timpcebeau,Sumlinskis-a făcutnevăzut în tăcere înspatele

uşii. Astfel au fost puse temeliile colhozului din Semruk şi a fost închis cusuccesaldoileapunctdepeordineadezi,timpîncaretrecusedemiezulnopţii.Altreileapuncteraatâtdeserios,încâtpentrua-ldiscutas-auduslabaiade

aburi.Au luat vodca cu ei, pusă la răcit într-ogăleată cu apădinAngara.Eravorbadespre activitatea de supraveghere şi informare, care îi cam scăpase dinmâiniluiIgnatov.Situaţiatrebuiaremediată,şiîncăneîntârziat.—Ce vrei? Să recrutez urşi ca agenţi? protestează slab Ignatov, în timp ce

Kuzneţîlbatepespinarecucrenguţastufoasădemesteacănînmuiatăînapadatătreioriînclocot.— Măcar nişte elani şi jderi, zice el gâfâind, şi aerul dens, de culoarea

sidefului,vibreazăcaunnorjucăuşînjurultorsuluisăuputernic.Amnevoiede

cinciinformatori.Pe vremea când condusese convoiul, Ignatov îi chema regulat la discuţii pe

supraveghetoriivagoanelor.Darunaerasăstaidevorbăşisăasculţi,şicutotulaltcevasănoteziobservaţiileşisăletrimiţilacentru,ştiindcăhârtiata,inclusăîndosarulpersonalalobiectivului,va rămâneacolomultăvreme,poatepentrutotdeauna,supravieţuindu-işiobiectivului,şiobservatoruluisău.S-aubiciuitzdravăncucrenguţeleşi,fărăsăseîmbrace,aualergat înpielea

goalălaAngaraşiauplonjatînapaîngheţatăsperiindpeştii,apois-auîntorslabaiesăseîncălzească.— Pricepi, Zina, frate… Ignatov toarnă vodcă în căuşe de lemn, repetând

mişcareadecâtevaoricasănimerească(uitaserăpaharelelacomandamentşileera lene să dea fuga să le aducă). Mi se învârte capul de la infro… infor…matoriiăştia.Kuzneţ soarbe din căuş, bagă în gură frunzamaronie demesteacăn, rămasă

lipitădefruntealuiIgnatov,şi-iscuipăcodiţa.—Uitecumtrebuiesăfaci,Vania.Loveşteuşacupiciorul–deafarăintrăfrigulnopţii,pecerulalbastru-închis

seclatinăatârnatăojumătatedelunăgălbuiecasmântâna.Kuzneţfluierăscurt,ca stăpânul care îşi cheamă câinele. După un minut, în golul uşii apare faţaîngrijoratăaluiGorelov.— Muierile, raportează el, sunt la comandament, aşteaptă în cerdac. Una

negricioasă, alta bălăioară, ca data trecută. Dacă poftiţi să vi le trimit aici,spuneţi-mişi…Kuzneţîifacesemncudegetulsăseapropie–Gorelovpăşeştecugrijăînbaia

strâmtă,mirosindafum,pietreîncinse,frunzedemesteacăn,vodcăşiatrupuriviguroasedebărbat.Îşifereşteochiicasănuvadăpărţiledelicatealeşefilorgoipuşcă,privindu-ledoarfeţeledeunroşu-aprins,strălucinddesudoare.—Cumte…Kuzneţpocneştedindegeteînaer.—Gorelov!—Tai frunze la câini aici,Gorelov, de cenu-ţi ispăşeşti pedeapsa în lagăr?

Plângelagăruldupătine,varsălacrimiamare.—Păinu-sdinăiacuarticolul…,scânceşteGorelovcaunanimal,retrăgându-

secuspatelelauşă,suntdeclasat…—Aiavutnoroc,câine,zâmbeşteKuzneţ, turnândcuunpleoscăitvodcă în

căuşşiîntinzându-i-lluiGorelov,caredădincapşibearecunoscător,darmereulapândă,mărulluiAdammăsurându-iînghiţiturilecumişcăridepiston.Dacăarfifostdupămine,te-aşfitrimisînlagăr…Bine,nuteteme.Maibinezi-micinerăspândeşteînSemrukideiantisovietice,ai?Gorelovrânjeşte,privindpiezişdedupăcăuş:îlpunelaîncercare?

—Suntmulţidinăştia.—Aha!Kuzneţridicăundeget,cuînţeles.Şipoţisă-inotezipetoţi?—Amînvăţatcarte.—Suntşiuniicarearputeasăteajute,să-ţispunăcen-aireuşittusăvezi–

ce,cine,cui…?—Găsimnoi,cumsănu!Gorelov râde cu jumătate de gură, parcă nevenindu-i să creadă că şefii i se

adreseazăluipentruoproblemăatâtdeimportantă.—Bun!Kuzneţîlexpediazăcuungestregal.Deocamdatăpoţisăpleci,eşti

liber!Şi-lpriveşte triumfătorpeIgnatov,carestăprăvălit lângăperete:ei,cezici?

Recrutarefulgerîndoipaşi,bachiarunulşijumătate.—Potchiaracu’!Chiaracu’!Gorelov stă să plesnească, vrând să dea imediat la iveală tot ce ştie în faţa

şefilor,care-iaratăbunăvoinţăînmomentulăstadificil.— Vi-l arăt pe cel mai rău! Încă nu doarme, lucrează la mâzgălelile alea

antisovietice,licheaua!Ştiueu!—Cine? Ignatov aruncă o privire grea spreGorelov pe sub pleoapele care

strălucescumede.—Ikonnikov!Sespunecăfaceaşacevalaclub.—Ei,dacăfaceaşaceva,arată-ni-l!Kuzneţ se ridică şi, împleticindu-se uşor, îşi înfăşoară cearşaful alb în jurul

trupuluiroşucapurpuraşimusculos,semănândcuunpatriciandinRomaanticălaTermeleluiCaracalla.Clubul fusese ridicat cu cinci ani în urmă la un ordin venit de sus – în

coloniiledemuncătrebuiasăliseorganizezeţăranilorreeducaţiatâtviaţadezicuzi,câtşiceaideologicăşiculturală.Ignatovarfipreferatsătrimitămaimultăforţădemuncălaextindereainfirmerieisauamagaziilor,darordinuleraordin:auconstruitclubul.Defapt,construcţianuaveanicionoimă–unparalelipipedînalt,undeabia

dacă încăpeau două sute de oameni, şi aceia în picioare. La început se ţineauacolo adunările generale, dar, pe măsură ce sporise numărul populaţiei dinSemruk, adunările semutaseră în piaţă, lângă panoul destinat propagandei, învreme ce clubul rămânea gol în cea mai mare parte a timpului. Ignatovpropusesesăfiedatşcoliisaumăcarsăfiefolositcahambar,darKuzneţfusesedeneclintit:clubul trebuiasăexistecaentitateseparată.Înalteaşezări, laclubfuncţionaucercuridetoatefelurile–uniuneaateiştilormilitanţi,societatea„Josanalfabetismul“, ba chiar o societate pentru dezvoltarea automobilismului şi

îmbunătăţirea drumurilor, prescurtat, „Autodrum“ –, care n-ar fi fost rău săexisteşi laSemruk.„Ei,drăcie“, segândea Ignatov, închipuindu-şi-lpeLukkacubarbaluiroşcatăascultândcuatenţieunreferatdespre„lunalupteiîmpotrivalipsei de drumuri din Turkestan“, sau zărind-o pe baba Ianipa în rânduriledemonstranţilorateişti.„Maibinesătaiecopaci.“Hotărârea de a înfrumuseţa clubul cu imagini propagandistice fusese luată

recent. În ultima vreme se acorda o importanţă tot mai mare activităţiiideologice,deşieaselimitaladistribuireaunorafişeviucolorate,careînfăţişau:colhoznice cârlionţate, conducând cu o mână tractoare de oţel şi cu cealaltăarătând insistent, cu înţeles, într-o direcţie, nu se ştie unde (KonstantinArnoldovici nu făcea decât să ofteze gânditor, trecându-şi degetul peste laturadesenatăcugrijăaroţiidinţatedetractorşiexplicândcurăbdarefuncţionarealuideloccomplicatăţăranilorcarenumaivăzuserăunasemeneacaldefier);niştefiguribinehrănite,văzutedinprofil,unadebărbatşicealaltădefemeie,privindentuziasmaţiuncopilcuobrajiirumenicarevotacumânuţele-idolofanepentru„copilăria lui plină de bucurie şi fericire“ (1938 era un an crucial pentrudemografia Semrukului – pentru prima dată de la întemeierea aşezării, ratanatalităţiiodepăşeapeceaamortalităţii,pesemneşidatorităinfluenţeiputernicea propagandei); comsomolişti îmbrăcaţi în roşu-aprins, păşind pe mâinile cudegetelungi,ridicatespreeicusperanţă(printr-ocircularăspecialăaGULAG-uluidin1932fuseseinterzisăînfiinţareadetaşamentelordepionieriînaşezărilecu deportaţi; în 1936, dimpotrivă, fusese permisă şi chiar foarte indicată,recomandându-se ca din rândurile noilor pionieri să fie pregătiţi intens viitoriimembriaiorganizaţiilordecomsomolişti).Totdelacentrutrimiseseră,nuseştiedece,unpachetcuafişeînfăţişândGrădinaZoologicădinMoscova(„Intrarea–doar douăzeci de copeici!“) şi trei afişe-reclamă la mantourile din blană deveveriţă,darpeacesteanulelipiserăpepanou.S-au trezit apoi pe nepusă masă cu următorul ordin: să se înfrumuseţeze

construcţiiledestinateactivităţii ideologice,darsă fiecâtmaibogatpavoazate.Semrukaveaunsingurloc–clubul.Aşacăs-ahotărâtsăfieîmpodobitconformordinului.Ignatovavrutlaînceputsăpunădejurîmprejurafişeledejacunoscuteşicâtevalozincimobilizatoare,darKuzneţşi-aamintitdeîndată:n-aveaiaiciunartist celebru dintre „foşti“?Păi să asude, să ne deseneze cevamai complicat.KuzneţştiacăinspecţiadelaMoscova–nuseîndoiacăeaaveasăvinăcândva– va aprecia cum se cuvine şi prezenţa unui loc cu destinaţie culturală într-oaşezare din fundul Siberiei, şi expresia artistică a propagandei, lucru delocsimplu.A adus el însuşi de laKrasnoiarsk pânze, culori şi un bidon de terebentină.

Ikonnikov, pipăind comorile revărsate în faţa lui cu degetele-i îngroşate de

munca la pădure, tremurând de emoţie – galben de Napoli, galben cadmiu,galben de India…ocru deschis şi închis…galben deMarte, colorant brun deSiena… cinabru, crom, verde Veronese… –, în focul inspiraţiei creatoare, apropuspeneaşteptate:„Ce-arfisăpictămtavanul?“Kuzneţs-aburzuluit:„Caînbiserică?“„Calametrou!“Dar,cesă-ifaci,picturaepictură.I-auadusplacaj,aupregătittavanul.„Înloc

de prostiile astea,mai bine primeammedicamentemaimulte sau nişte uneltenoi“,îşiziceaIgnatovîncruntat,privindu-lpeIkonnikovcumseplimbacufundatîn gânduri printre schelele din clubul pustiu sau răstindu-se la ajutoarele careprindeau „ca neciopliţii“ foile subţiri de placaj pe tavanul din bârne. Nupricepeaucumsăbatăcuciocanul„maidelicat“,„maimoale“,şiseuitaupiezişlaartistulexcentric,schimbândîntreeipriviricuînţeles.IliaPetrovicieracopleşitdeunsentimentînălţătorşicomplicat,unamestecde

inspiraţie,melancolie,entuziasmtinerescdemultuitat,disperareşideunfeldetandreţedureroasăfaţădepicturaîncănerealizată,neinventatăchiar.Cunumaiosăptămână în urmă, după ce tăiase al unsprezecelea pin din ziua aceea şi seînhămaselasaniacucarecărabuşteniiladepozit,nu-itrecuseprinmintecăaveasăsteacuochiiîntavancaacum–săpriveascăplacajulgalbennesfârşit,pecareisenăzăreacăaparrăspânditepestetotchipuri,oraşe,ţări,anotimpuri,întreagaviaţă omenească, de la apariţia ei şi până la orizontul învăluit în ceaţă alviitorului.—Propagandatrebuiesăfiesimplăşipeînţelesuloamenilor,i-azisIgnatov.

Şifărătrucuri,aigrijă!Dupăosăptămânăpetrecutăînchinurilecreaţiei,IliaPetroviciaveafaţasuptă,

nasuliseascuţiseşimaitare,făcându-lsăsemenecuopasăremareşiposacă,iar în ochi îi ardeau vâlvătăi.Dădea panourile cu grund zi şi noapte, stând pescheleledelemnimprovizateşicoborândrareoricasădoarmăsausămănânce.Dormeaînclubcupermisiuneacomandantului.Aîncetatsăbeabasamac(unuldintredeportaţiîlînvăţasesă-lfacădinfructedepădure,şiIkonnikovîiprinsesegustul).Aconsumatîncincizilestoculdelumânăripeolunăîntreagă(noapteaparcălucracumaimultăplăcere,cumaimultărâvnă).Într-untârziu,s-aapucatdepictură.Ignatov,carelaînceputtreceapelaclubînfiecarezicasăinspectezeprocesul

de creaţie, şi-a dat seama cu uimire că propaganda nu e treabă demântuială,făcutăîngrabă:laolunădelaînceperealucrului,petavanapăruserădoarniştepătratemici,nişteliniineclareşi,dinlocînloc,câteopatăcolorată,fărăcaelsă-ipriceapărostul.—Osăfiegatarepede?l-aîntrebatelameninţătorpeIkonnikov.—Măstrăduiescsăterminpânălasărbătoriledinnoiembrie,apromisartistul.

Erauîntoiulprimăverii.Ignatovascuipatcuciudăşiaîncetatsăsemaiducăîninspecţie.AauzitcăIkonnikov,sătuldepropagandă,îşifăceachefulînpauză,mâzgălindpepânzeleîmprăştiateînjurulluipropriile-idesene,darn-adatcineştieceatenţie.Foarterăuafăcut,dupăcumaveasăsedovedească.Bătăileînuşăerauatâtdeputernice,încâtscheleles-auzgâlţâitsubIkonnikov.—Vin!S-agrăbitsăcoboarescara,aproapefărăsănimereascătreptelecupicioarele.

Auitatlumânareasus,şiacumeaardeachiarsubtavan,luminândopalmămare,desenată numai pe jumătate, cu degete lungi ca în picturile lui Rafael.Lumânareaaruncaumbrenegre,ascuţite,întoatedirecţiile–înspreschelelecareseînălţauameninţătoare,înspreşevaletulimprovizat(îlmeşterisedinniştepari),înspre IliaPetrovici, care alergaagitat cătreuşade la intrare. În sfârşit agăsitzăvorul,adeschis-o,şiuşas-aizbitdeperetedincauzalovituriiputernice,mai-maisăiasădinbalamale.—Avenitnecazu-nvizită!s-aauzitdinîntunericulnopţii.Ţinândlampaînmânaîntinsăşiluminândslugarnicspaţiulpentrucinevaaflat

înspatelelui,Gorelovdăbuznaînclub.Dupăel,doiindiviziîmbrăcaţidestuldeciudatşicufeţeleatâtderoşii, încât înprimaclipăIkonnikovnu-i recunoaşte:comandantulIgnatov,înlenjeriedecorptrasăpeelalandala,desculţ,cupăruludşi ciufulit şi cu câteva frunze demesteacăn lipite pe frunte; alături –Kuzneţ,şeful de la centru; din tot ce purta de obicei nu-i rămăseseră decât cizmele,încălţate în picioarele goale, acoperite cu păr negru şi creţ; trupul îi eînveşmântat într-un cearşaf alb şi umed, peste care şi-a pus centura roşcată decareatârnătoculpistolului.Amândoi ţin înmâininiştecăuşemaride lemn,pecareleciocnescdincândîncândcuînsufleţire.Beţicui,îşidăseamaIkonnikov.—Ei?întreabăKuzneţcuovoioşieameninţătoare,scărpinându-şipărulnegru

şicreţdepepieptullatcapânzadecorabie.Ceaveţiaici?Săvedem!Gorelovsefurişeazăcaşoareceleprintreschele,şiumbrelelăsatedelampacu

gazjoacăhorapepereţi.—Simt,mormăieel,simtcăaicitrebuiesăfie…Şideodatăzicetriumfător:

Amgăsit!Încurcându-seînbârneleîncrucişate,răsturnândscândurişiunelte,Ignatovşi

Kuzneţseîndreaptăspreloculdeundeiseaudevocea.Încerculgălbuidesenatdelampăsuntcâtevapânzesprijiniteîndezordinede

perete şi de pervaz: străduţe înguste pietruite, cu felinare mari, galbene, şimăsuţe de cafenea îngrămădite pe trotuarele înguste; case cu două etajeîmbrăcateîniederăşiflori,cuparterulacoperitdecopertinedichisite,dinpânzăroşie, încreţită, întinsedeasupraprăvăliilor şi brutăriilor; palate somptuoase cu

acoperişurideculoarea smaraldului, conferindu-leopatinăelegantă;un râucumaluricenuşii-nisipiişipodurideoţel.Apropiindlampadeunuldintretablouri,Gorelovmiroasetuşeletarişigroase,

pictatecuvopseledeuleilucios,râcâindu-lecuunghia.—Uite-o,şopteşteel,porcăriaantisovietică,bineînrădăcinată!Maireadecât

toate!Pepânzăedesenatunturndefierforjatînformădetriunghi,înfundalsevăd

dealuriverzi,deculoareamalahitului,caresepierdlaorizont.—Mmm?Kuzneţ îşi apropie faţa de turn şi îşi plimbă nasul lui de şef de la vârful

turnului până la baza sprijinită pe picioare scurte şi înapoi: construcţia eburgheză,fărădoarşipoate.—Scârnăvieceeşti!izbucneşteGorelovapucându-lpeIkonnikovdehaină.Îl

eliberămdelamuncă,îidămcâtevopselevrea.Numaiterebentinăi-amadusuncontainerîntreg!Şielceface?Demâine,latăiatlemne!Onormăşijumătatesă-mifaci,păduche!—Lasă-l!Ignatovridicămâna, îşi iaavântşiazvârlecăuşul înpieptul luiGorelov:na,

prinde-l!Se forţează să-şi concentrezeprivireapepânză, apoi se întoarce spreIkonnikov,carestăchircitînumbră.—Ce-iasta?întreabăelsever,împungândcudegetulîntablou.Ikonnikov se uită la unghia tare a lui Ignatov, înţepenită în vârful Turnului

Eiffelîndreptatcătrecerulalbastru-străveziualParisului.—Asta-i…sebâlbâieel simţindcumpicioarele îi slăbesc, îi amorţesc, i se

scurgcanisipul,şicorpullaolaltăcumăruntaieleintrăînpământ.EMoscova.Treiperechideochitulburidelaalcoolsuntaţintiţiasupralui.—EMoscova, repetăelcugâtuluscat.EclădireaComisariatuluiPoporului

pentruIndustrieGrea.Ochii se întorc brusc la pânză, forţându-se să distingă vreo inscripţie sau

vreunsemnderecunoaşterepeturnuldefierforjat.— Uitaţi aici jos, vedeţi? Clădirile administraţiei, râul Iauza. În spate,

Sokolniki,iarmaidepartedealurile–asta-iinsulaLosinîi.Ignatov scoate un şuierat tare şi îşi îndreaptă privirea spre Gorelov, care,

simţindcăiseînmoaiegenunchii,seaşazăbuimăcitşirămânecuguracăscată.KuzneţialampadinmânaluiGorelovşilumineazăunalttablou:peostradă

animată,luminatăfeeric,omoarăuriaşăîşiîntindearipiledeunrubiniu-aprins.—Şiasta-itotMoscova?întreabăel.—Da, sigur că da. Eu desenez dinmemorie. Am omemorie profesională,

aproapefotografică…

Picioarele lui Ikonnikov încep să simtă treptat podeaua, şi măruntaiele i seîntorc la locul lor; răsuceşte uşor tabloul –Moulin Rouge străluceşte în toatenuanţelederoşu,delaportocaliulflăcăriilapurpuriu.—Asta-iSretenka,nudepartedeKremlin.Moara roşiee simbolulvictoriei

revoluţiei – a fost construită în ’27, pentru aniversarea de zece ani. Iar aici…spune el aducând în cercul de lumină încă o pânză – la intersecţia din carepornescbulevardelecanişterazeverzişigri,delimitândcartiereledelocuinţe,seînalţăsugestivdeasupraoraşuluiarculdetriumfdeformauneiliteregreceşti…aiciePiaţaNikitskieVorota.PuţinmailastângabulevarduluiTverskoi.AcoloaluatcuvântulLeninîn1917,ţineţiminte?…AţifostvreodatălaMoscova?—Noisuntemleningrădeni,ziceGorelovînfuriat,cujumătatedegură.—Leningrădeni!Ignatovîlapucădeceafă,darsedezechilibreazăşicadepepodea,trăgându-l

după el – o parte dintre schele se zgâlţâie, se leagănă, cad, acoperindu-i peamândoicuaşchiimari.Ikonnikovsefereştesperiatîntimpcepriveştetrupurilecelordoigemândghemuitepepodea.Cumâinilesprijinitedegenunchicasănucadă,Kuzneţrâdeînhohote,clătinându-şicăpăţânanegricioasăşigrohăindde-itresaltăburta.Ignatov iese primul de sub schele, târându-se pe burtă – n-are putere să se

ridice.—Hai să plecăm de aici, Zina, bolboroseşte el, Gorelov e un prost…Am

pierdut timpul degeaba.Dă peste căuşul gol, aruncat pe podea, şi-l cerceteazăuimit.Păicum?N-avemnimicdebăut?ÎlurmeazăGorelov,vinovatdetoatătărăşenia,scuturându-sedeaşchii.— Cum nimic? strigă el zelos. Ia întrebaţi-l pe Ikonnikov, trebuie să aibă

provizii!Ikonnikovmaiaveaîncăorezervădebasamac,şinueradelocmică.Aubăut

chiar acolo, din căuş: Kuzneţ uitând de dispreţul faţă de produsele alcoolicelocale,Ignatovsimţindcubucurieîngurăgustulînţepător,familiar,alfructelorde pădure. Stăteau pe podea şi abia desluşeau pe tavan petele de culoare aleviitoareipicturijucându-leînfaţaochilor,legănându-seîntr-undanscomplicat–tangousaufoxtrot.—Asta-ipropagandăadevărată,aşasămi-ofaci!suflăKuzneţînurechealui

Ikonnikov,şirespiraţiaîiefierbinte,miroaseavodcă,apeşteprăjitşiabasamac.Aşa-i propaganda, să te facă să tremuri! Să te ia cu fiori! Din cap până-npicioare!Aipriceput?Ikonnikovdădincapsupus:cumsănupriceapă?După basamac, îi loveşte brusc oboseala. Ignatov simte că de undeva,

dinăuntrullui,seînalţăunvaldebucurievie,puternică.Îivinesărâdă:totuleracaraghios–şicumse învârteauschelele însemiîntunericulclubului, şimutriţasperiată a lui Ikonnikov, cu nasul lui ascuţit, şi gaura apărută în tunica luiGorelovcândserostogoliserăpepodea,şicearşafuldinjurultrunchiuluigolallui Kuzneţ, care dădeamereu să-i alunece şi să-i descopere pieptul lui lat deşef…Ignatovsareînpicioareclătinându-seşiîşigăseşteechilibrulîntinzându-şibraţele:ebineaşa,Zinaaaaa!Celălalt se ridică şi el, îndeasă colţul cearşafului scăpat de sub centură şi

tropăiespreieşire,răsturnândcuzgomotcevagreu–niştecutiisaugăleţi.—Înain-te-e-e-e!strigăel.U-r-r-ra,tovarăşi!Scoaterevolveruldintoc,izbeşteuşacupiciorulşiiese.IgnatovşiGorelovîl

urmează.Cerulareculoareaalbastră-fumurie–seapropiezorii.Stelelesestingrepede,

una după alta. Ignatov aleargă urmărind spinarea albă a comandantului-şef şisimtecumi se răspândeştebucuria în totcorpul.Pământulsaltăsubpicioarelelui, îl aruncă în sus, şi el zboară uşor, plin de elan.Aşa se întâmplamereu întimpulatacurilor.Cinestăacolo,înfaţalui,lapândă,ascunzându-secaunlaş–vreunsoldatalb?Vreunbasmaccuochii înguşti?Înmânănuarenicirevolver,nici sabie,nu se ştiedece. Iadepe joso sabie scăpatădecineva şioagită–lamataieaerulşuierând.—Pentrurevoluţie!strigăeldintoţiplămânii.PentruAr-r-mataR-r-ro…Kuzneţtragecupistolul.Ecoulbubuituriireverberează,serostogoleştepeste

râu.De la ferestrele caselor privesc chipuri transfigurate de spaimă. Aha, v-aţi

speriat,ticăloşilor!—Duşmaniaipoporului!răcneşteKuzneţ.Văomorpetoţi!—Vătai!adaugăIgnatovşiîncepesădistrugătotulînjur.Încotro se grăbesc? Se aud ţipete asurzitoare, oamenii se împrăştie în toate

direcţiile. Ignatovnimereştecevaalb,moale (aerulseumpledepuf,de ierburimăcinateşidepraf),apoicevatare,lemnos(sabiadinmânăiserupe,dargăseştealta),apoicevaelastic,cumecorpulomului(cinevaţipă,înjură,urlă).Deodată,ceidoisetrezescdinnouînstradă,iarduşmanii–iată-i,suntînfaţa

lor,serisipesccare-ncotro,oştergţipând,aleargărepede, ticăloşii,nupoţisă-iajungi.Kuzneţmaitrageodatăînurmalor,apoiîncăodată,şiîncăodată–şiţipeteleseaudmaidisperate,maiascuţite.Bruscseprăbuşeştefielovitdearmaînrecul,fieîmpiedicându-sepurşisimplu.Ignatov,carealergaînurmalui,seîmpiedicăşieldecorpuluriaşalluiKuzneţ

şiaterizeazăalături–nimereştecufaţaîncevavâscos,lipicios(noroi?),ţeastaisezdruncinăşi-iexplodeazădedurere.Bucuriadisparepeloc,seevaporăcaşi

cumn-arfifost,simteînpieptcumîlcuprindeiarjaleaaceeamistuitoare,atâtdefamiliară. Priveşte sabia pe care o ţine în mână – nu e o sabie, ci un băţ. Îlaruncă. Îşi şterge faţa cu palma – e noroi. Se târăşte spre corpul lui Kuzneţ,prăvălit nu departe. Semişcă greu, de parcă trupul i s-ar fi transformat într-omasăcleioasă,gelatinoasă.—Zina,şopteşteIgnatovsimţindcumnoroiulîiscrâşneşteîntredinţi,lasă-mă

săplecdeaici.Numaipot,auzi?Numaipot.Kuzneţsforăie,cupieptulpărosîndreptatsprecer.

Pasărea-Han

Zuleihadeschideochii.Orazădesoarestrăbateprinpânzauzatăaperdelei,setârăştede-a lungul bârnelor roşcate aleperetelui, peperna aspră, înflorată, dincareiesvârfurilenegrealepenelordecocoş,şimaideparte,peurechiuşarozaliealuiIusuf.Întindemânaşidădeoparteperdeauafărăsăfacăzgomot:băieţeluleiosămaidoarmăovreme.Eaînsătrebuiesăsescoale–s-au ivit zorile. Îşi eliberează cu grijă mâna de sub capul lui, îşi coboarăpicioarelegoalepepodeauacares-arăcitpestenoapte,punepepernăbasmauaei–dacăsetrezeştecopilul,os-oatingăcufaţa,osă-isimtămirosulşiosămaidoarmăpuţin.Îşiiadincui,fărăsăseuite,jacheta,traistaşipuşca.Împingeuşa–încamerădaunăvalăciripitulpăsărilorşizgomotulvântului–şisestrecoarăîncetişorafară.Întindăseîncalţăcuopinciledinpiele(făcutedebabaIanipadinpieledeelan),îşiîmpleteşteîngrabăcozileşiporneştelavânătoare.Dintretoţimembriiarteluluidevânătoare–cincilanumăr–,Zuleihaajungea

primaîntaiga.„Animaleledormîncă,visează, iar tuaişipornit-o“,bombăneaLukka,pescarulcubarbaroşcată(seîntâlneauuneori:elseîntorceaîncoloniedelapescuituldenoapte,eaplecasăvâneze).Eanu-lcontrazicea,zâmbeadoarîntăcere;ştiacăanimalelen-osă-iscape.Îşiaminteacucăldurădeprimulursucisîn’31,înPoianaRotundă:dacăn-ar

fifostel,n-arfiştiutcăareochibunşimânăsigură.Îirămăsesecevadinurs:capul cenuşiu-gălbui în vârful unui par. Trecea din când în când pe la el şi-lmângâiaînsemndemulţumire.Artelul din Semruk se constituise tot atunci, cu şapte ani în urmă. Când

Zuleihasehotărâsesăplecedelabucătărie,Aşkenazise împotrivise,ocertasechiar(„Cuceosă-ţihrăneşticopilul?“).Searaeaîiaduseseoperechedecocoşidemunte–pentruprânzşicină.Elluasecarneaşiîncetases-omaiconvingă.I-augăsitunaltajutorlabucătărie.Primăvara şi vara, Zuleiha aducea din taiga cocoşi de munte graşi, gâşte

atârnând greu, cu gâturi groase şi elastice, de câteva ori avusese norocul sănimerească o căprioară, iar odată chiar un mosc care tremura speriat; pentruiepuripunealaţuri,pentruvulpi,capcane(artelullecomandaselacentru).Pentrublană vâna veveriţe, nevăstuici, uneori câte un samur – pentru ele se duceanumaiiarna,cândanimaleleeraucurateşiaveaublanadeasăşilucioasă.Vara, producţia artelului de vânătoare satisfăcea în primul rând nevoile

coloniei: carnea de pasăre o mâncau sau o conservau pentru iarnă, puful şipenele le uscau la soare şi făceau din ele perne sau plăpumi. La centru erau

trimisenumaiblănuriledecastor,darelapăreararînîmprejurimileSemrukului.Iarnaeraînsăsezonulcelmaifierbinte.Ceidelacentruluautoateanimalele

cu blană – de la veveriţe obişnuite şi jderi până la samurii preţioşi, pe caretrebuiasă-iurmăreşticâtedouă-treizile.Blănurileleerauplătite–decelemaimulte ori în natură, mai rar în bani peşin: ei intrau în mare parte în bugetulcoloniei, cu altă parte se plăteau taxele şi alte datorii (la taxele pentru stat seadăugau cele cinci procente de fiecare aşezare cu deportaţi, precum şi plataîmprumuturilor),darmairămâneacevaşipentruvânător.IatăcătrecuserăşapteanidecândZuleihacâştigabani.Se spunea că vânătoarea mergea mai bine cu câini, dar ei le erau interzişi

deportaţilor,camăsură de precauţie. Cumare greutate li se îngăduise să aibăpuşti,fiindcănuaveaucumsăsedescurcefărăarmedefoc,numaiculaţurişicapcane.ToatecelecincipuştidinSemrukerauînregistratelacomandament.Defapt,trebuiausălefiedatenumaiînsezonuldevânătoare,lamijlocultoamnei,iar la sosirea primăverii trebuiau să le predea la comandament, dar în privinţaastaIgnatovnufusesepreasever:vara,vânătoriiaprovizionaucoloniacucarne,şiînceletreilunicaldeSemrukulseîntremadupăfoameteadiniarnalungă,caredefiecaredatădecimacelpuţinunsfert,dacănuotreime,dinpopulaţiaaşezării.Mureaumaialesnou-veniţii,careerauaduşipefrigşinuapucausăseadaptezelaclimaasprăalocului.Deprelucrareapieilorseocupautotdeportaţii–laînceputindividual,apois-

au unit lăsându-se îndrumaţi de baba Ianipa; bătrâna, pe jumătate oarbă lavremeaaceea,nuvedeamarelucru,darputeaşifărăvedere,doarcumâinile,săjupoaie şi să fiarbă pieile, să le usuce şi să pieptene blana. Chiar aşa eraunumăraţilaartel–cincioamenişijumătate:cincivânătorişijumătatedinIanipa.Zuleihalucracunormăîntreagă,darmaiaveajumătatedenormăcaasistentă

lainfirmerie.Reieşeacănueraunasingură,ciunaşijumătate.Leibei-aexplicatcăînscriptetrebuiasăfigurezecuoocupaţieoficialăpentrusezonuldevară.Peeacalculelebirocraticen-ointeresau:dacătrebuie,trebuie.Pentruceilalţimembriaiarteluluieramaicomplicat:locurilibereeraupuţine,

puteaufiocupatedoarînlipsaunuivânătordispărutdemultezileîntaiga.Săfietrecuţi lamuncile forestiere ar fi însemnat automat o creştere a planului, careabia era îndeplinit (uneori se întâmpla să nu fie îndeplinit). Încercau să sedescurce cumputeau: pe unul îl treceau ajutor de contabil, pe altul, gestionar.Erainterzissăfietrimişilacantină:personaluldeacoloeraurmăritatent,sănucreascăexcesiv.Atribuireaslujbelornuerachiaroînşelătorie,căcivânătoriisestrăduiausă-şi

îndeplinească măcar în parte jumătăţile de normă lăsate formal în seama lor;norma suplimentară era preţul rezonabil al libertăţii celor din artel. Kuzneţ

închidea ochii înţelegător la astfel de încălcări ale regulilor (problemavânătorilor fusese rezolvată la fel şi în alte coloniidemuncă),deşinupierdeanicioocaziedea-iamintiluiIgnatov:ştiutotuldespretine,drăguţule,vădprintinecaprintr-unpaharcuştiituce.Zuleiha îşi îndeplinea corect jumătatea de normă. Se întorcea din taiga pe

lumină, înainte de cină, şi se ducea direct la infirmerie: spăla, apreta, curăţa,freca, fierbea… Învăţase să bandajeze, să îngrijească rănile, ba chiar să înfigăacullungşiascuţitalseringiiînfeselepăroasealebărbaţilor.Laînceput,Leibeîifăcea semn să plece, să se ducă la culcare („Cazi din picioare de oboseală,Zuleiha!“),apoiîncetases-omaidăscălească–numărulbolnavilordininfirmeriecrescuse, nu se mai putea descurca fără ajutorul femeii. Ea chiar cădea dinpicioare de oboseală, dar mai târziu, noaptea, după ce podelele erau curate,instrumentelesterilizate,lenjeriafiartăşibolnaviibandajaţişihrăniţi.Locuia cu fiul ei tot la infirmerie, împreună cu Leibe. Încetaseră crizele

convulsivealeluiIusuf,careosperiaserăatâtdetare,şirenunţasetreptatsăsteanoaptea de veghe la patul lui. Leibe nu-i alungase, ba,maimult, părea că sebucură de prezenţa lor în locuinţa sa de serviciu. De altfel, stătea puţin înjumătatealuidecameră–numainoaptea,cânddormea.Faptulcăputea locui într-ocămăruţăcomodă,cusobaproprie,eraosalvare

pentruZuleiha.Înbarăcileumede,undesuflavântul,seîmbolnăveaununumaicopiii,cişiadulţii.Erarecunoscătoarepentrudarulprimit,zidezimunceadinrăsputeriîninfirmerie,cucârpaîntr-omânăşigăleataîncealaltă.Laînceputîşiînchipuisecă,dacătrăiasubacelaşiacoperişcuunbărbatstrăin,însemnacă,eranevasta lui în faţa cerului şi a oamenilor. Şi că trebuia să-şi facă datoria denevastă.Cumaltfel?Înfiecareseară,dupăceadormeafiulei,sesculadinpatpefuriş,sespălacugrijăşi,cupânteculîngheţatpânăladurere,şedeapebanchetade lângă sobă şi-l aştepta pe doctor. Leibe apărea la miezul nopţii mort deoboseală, înghiţea îngrabă, penemestecate,mâncarea lăsată şi seprăbuşeapelaviţa lui. „Nu mă mai aştepta în fiecare seară, Zuleiha, o certa el cu limbaîmpleticită,maisuntînstareîncăsămănâncsingur.“Şiadormeapeloc.Zuleiharăsuflauşuratăşisestrecuraînapoidupăperdea,lângăfiulei.Adouaziseaşezaiarpebanchetăşi-laştepta.Odată,mort de oboseală, prăbuşindu-se îmbrăcat şi cu faţa în jos pe laviţă,

dupăcumîieraobiceiul,doctorulapriceputbrusccareeramotivulveghiloreinocturne. S-a ridicat în capul oaselor şi s-a uitat la Zuleiha, care stătea lângăsobăcucodiţeleîmpletiteîngrijitşiochiiplecaţi.—Vinoîncoace,Zuleiha.Eas-aapropiat,aveafaţapalidă,buzelestrânseşiochiiaţintiţiînpodea.—Aşază-teaici…

Eas-aaşezatpemarginealaviţei,ţinându-şirespiraţia.—…şiuită-telamine.Şi-aridicatochiiîncet,anevoie.—Nu-mieştidatoarecunimic.L-aprivitsperiată,fărăsăînţeleagă.—Cuabsolutnimic.Aiauzit?Eaşi-aduscozilelabuze,neştiindundesăseuite.— Îţi ordon să stingi imediat lumina şi să teduci la culcare.Sănumămai

aştepţi.Ni-cio-da-tă!Clar?Eaadatuşordincap–şiaînceputdeodatăsărespireadânc,istovită.—Dacătemaiprindcăviiodată,tetrimitînbaracă.Iusufosărămână,dar

petinetelasînplataDomnului!N-aapucatsăisprăveascădevorbit,căZuleihaaşidatfugalalampă,astins-o

şi s-a topit în întuneric. Aşa s-a rezolvat problema relaţiei lor, o dată pentrutotdeauna.Stând întinsă în întuneric, cu ochii larg deschişi şi acoperindu-şi cu

învelitoareadinblanăinima,carebăteasă-isarădinpiept,Zuleihan-apututsăadoarmămultă vreme, s-a tot frământat: oare nu cade în păcat continuând sătrăiascăsubacelaşiacoperişcudoctorul,unbărbatstrăin,fărăcaelsă-ifiesoţ?Cevorspuneoamenii?Oaren-os-opedepseascăcerul?Cerultăcea,pesemnecăacceptase situaţia. Oamenii priveau totul ca pe ceva firesc: da, infirmieralocuieşte la infirmerie, şi ce-i cu asta?S-a aranjat bine, a avutnoroc. Isabella,căreiaZuleiha,nemaiputândrăbda,îiîmpărtăşiseîndoielileei,nufăcusedecâtsărâdă:„Cetotspui,fetiţo!Cutotulaltelesuntpăcateleaici,lanoi“.Zuleiha îşi croieşte drum prin pădure. Copacii răsună de glasuri de păsări,

soareleabiatrezitrăzbateprintrecrengilebrazilor,aurindu-leacele.Opinciledepielesariutedinpiatră-npiatrăpesteCişme,aleargăpepotecaîngustăpelângăpinii roşcaţi, prinPoianaRotundă,pe lângămesteacănul ars şimaideparte, îndesişultaigalei,undesălăşluiescanimalelecelemaigraseşimaigustoase.Aici,înloculînconjuratdebraziverzi-albăstrui,nutrebuiesăcalceapăsat,ci

săpăşească fără zgomot, abia atingândpământul; sănu strivească iarba, sănurupănicio rămurică, sănu loveascăniciuncon–sănu laseniciourmă,nicimăcarvreunmiros;săsedizolveînaerulrăcoros,înbâzâitulţânţarilor,înrazeledesoare.Zuleihaevânătorpriceput:trupulîieuşorşioascultă,mişcărileîisuntrapide şi precise; alunecă asemenea animalelor şi păsărilor, asemenea adieriivântuluiprintrecrengiledebrad,seprelingeprintufişuriledeienupărşiprintrecopaciicăzuţi.Poartă o jachetă gri cu carouri mari, deschise la culoare, încheiată la două

rândurişicuumeriicamlaţi,lăsatădeunulnou-venit,plecatpelumeacealaltă–îi ţinede cald în zilele răcoroase şi o apărăde soare cânde arşiţă.Penasturiialbaştri-închis,cusuţitemeiniccuaţăgroasădefostulproprietar,suntniştelitereminuscule, aşezate în semicerc: Lucien Lelong, Paris. Pe căptuşeala turcoazcândva,abiasedesluşeşteuncrin.Eojachetăfrumoasă,îiaminteşteZuleihăidecaftaneleîncareerauîmbrăcaţimusafiriicândveneaulatatăleiînîndepărtatulKazan.Puşcagreaşireceîiatârnăînspate;dacăenevoie,îisaresingurăînmâini,se

îndreaptăspreţintă,nurateazăniciodată.„Puşcataefermecată?“oîntrebau,pejumătate înglumă,pe jumătatecu invidie, ceilalţimembri ai artelului.Zuleihatăcea.Cumsăleexplicecănueopuşcă,ciopartedinea,camânasauochiul?Cândoapucade ţeava lungă şidreaptă şi îşipropteapatul înumărmijindu-şiochii prin cătare, se contopea cu puşca, devenea una cu ea. Simţea cum seîncordeazăînaşteptareaîmpuşcăturii.Simţeacumîncremeneaugloanţelegrele,pregătitesăţâşneascăpeţeavă,fiecareglonţ–omoartemicădeplumb.Apăsapetrăgacifărăgrabă,cuomişcarelină,cudragoste.Învăţase de multă vreme câteva lucruri: dacă n-o să doboare cu puşca ei

veveriţasaucocoşuldemunteprinşiîncătare,sevagăsiunaltprădător,vreunjdersauvreovulpe,carelevavenidehacozimaitârziu.Iarpesteolunăsauunanprădătorulînsuşivapierideboalăsaudebătrâneţeşivacădea,larândullui,pradă viermilor, îl va înghiţi pământul, se va transforma în seva copacilor, vafacesăcreascăacelelortineresauconurileplinecusuclăptos,vafihranăpentrupuiiveveriţeiomorâtesauaicocoşuluirănit.Zuleihaleînvăţasepetoatenudeunasingură–pădureaoinstruise.Aicimoarteaerapestetot,daromoartesimplă,inteligibilă,înţeleaptăînfelul

ei, dreaptă chiar: frunzele şi acele de brad zburau din copaci şi putrezeau înpământ, tufişurile se uscau şi erau strivite sub laba puternică a ursului, iarbaajungea să fie prada cerbilor, iar ei, la rândul lor, cădeau pradă haitei de lupi.Moartea se împletea cu viaţa, erau trainic legate una de cealaltă – şi de aceeamoartea nu era înspăimântătoare. Mai mult decât atât, în pădure viaţa ieşeaîntotdeauna învingătoare.Oricâtdegroazniceerau incendiile toamna,oricâtderece şi de aspră era iarna, oricât de crude deveneau animalele de pradăînfometate, Zuleiha ştia una şi bună: când va veni primăvara, copacii se vorumpledefrunziş tânăr, iarbamătăsoasăvanăpădipământul înnegritcândvadefoc şi animalelor li se vor naşte o groază de pui zburdalnici. De aceea, cânducidea nu simţea că face o faptă plină de cruzime.Dimpotrivă, simţea că e oparte din lumea asta colosal de puternică, o picătură din marea imensă apădurilordebrazi.NudemultîşiamintisedinsenindegrăunţeleîngropateîncimitiruldinIulbaş,

întremormintelefiicelorei.Şi-itrecuseprinmintegândulcănuseprăpădiserătoate.Unele, fie şi câteva, încolţiseră în crăpăturile sicrielorde lemn,poate căalteleputreziseră,dar, la rândul lor,hrăniseră lăstarii tineri. Îşi imaginaspicelede grâu gingaşe răsărind timide printre buruienile de pe morminte, apoidepăşindu-leînînălţime,acoperindu-le,ascunzându-le.Îşisimţiseatuncisufletulmaiuşor.Cineştie,poatecăduhulcimitiruluiosăseîngrijeascăîncontinuaredefeteleei…Încănu-şidădeaseamadacăduhurilesălăşluiauînpăduresaunu.Câtedealuri

urcase,câtevăicoborâse,câtepâraie traversase înceişapteani,şinuîntâlnisepiciordeduh.Isepăreauneoricăeaînsăşieduhul…Zuleihaverificămaiîntâilaţurileşicapcanele:pepotecaspreCişme,plinăcu

urmelelăsatedeanimale, lângăbraduluriaş,putrezitpejumătate,undeabiasezăreşteiarba(pesemnecăsuntanimalemici,carenusecaţărăpetrunchi,cidauroată în jurul lui); lângă lacul îngheţat, adânc şi îngust ca un şanţ, ascuns îndesiş…Trecesăvadălaţurilededouăoripezi,dimineaţaşiseara,caiepureleprinssănucadăînlabelevreunuiprădător.ApoiurcăpelângăCişme,sprevăilemlăştinoase,casăvadălocurilepreferatealeraţelor.Drumuledestuldelung,ede mers până la amiază. Mergi şi te uiţi atent într-o parte şi-n alta (oriceîntâlneştipepotecă,întufişurisaupecrengilebrazilorpoatefibundevânat),şite cufunzi în gânduri. Cât timp a trăit în Iulbaş, pe Zuleiha n-au frământat-ogândurileaşacumofrământauacum,într-osingurăzipetrecutălavânătoare.Înanii lungi petrecuţi în libertate, la vânătoare, şi-a rememorat toată viaţa, adesfăcut-oînbucăţele,acercetat-ode-afirapăr.Şi,nudemult,şi-adatseamabrusc: era bine că soarta o aruncase acolo. Stă înghesuită în cămăruţa dininfirmeriasatului,trăieşteprintreoamenidealtneam,vorbeştealtălimbădecâtlimbaei,vâneazăcaunbărbat,munceştecâttrei,darîiebine.Nu-ifericită,nicivorbă.Darîiebine.Maispreamiază,cândaredemersdoarjumătatedeorăpânălabaltacuraţe,

îşi abate gândul într-o direcţie periculoasă. A obosit să-şi tot interzică să segândească la asta.Dacă însănu-şi interzice, poate să ajungăcugândul atât dedeparte,încâtisefacefrică.Zuleihaîşimutăpuşcapeumărulcelălalt.Gândurilenucurgca apa râului, nu lepoţi stăvili cuunbaraj; să curgădeci.Deseori îşiaminteştedeziuaaceeadinPoianaRotundă,deacumşapteani:vedecumdiniarbapresăratăcuafinerăsarniştecizmemilitarenegre,cumIgnatovseaşazăînfaţa ei, întindemâna către basmaua ei…Nu de el s-a speriat atunci, ci de eaînsăşi:fiindcălaosingurăprivirealuis-atransformattoatăînmiere,s-aprelinscamiereasă-lîntâmpine,oarbă,surdă,uitânddetoate,pânăşidecopilulcaresejucacevamaiîncolo.Şinuşi-aîndreptatpuşcaîmpotrivalui,ciîmpotrivafriciiei,a friciideapăcătuicuucigaşulsoţuluiei.N-apăcătuit– i-avenit înajutor

ursul.Curând după cele întâmplate a plecat de la cantină, şi noul ajutor al lui

Aşkenazi a început săducămâncarea la comandament.Deatunci, Ignatovn-amaicăutats-oîntâlnească.Totuls-adus,arămasîntrecut,caşicumn-arfifost.Poatecăn-afost?Is-apărutdoar?Afosttotuşi–judecânddupăochiiplecaţiailuiIgnatov,dupăcumsimţeacăseînmoaieşisetopeştecevaînăuntruleicândpriveasprecomandament,dupăcumomăcinagândulăstazidezi.N-a trecut mult, şi el a început să bea zdravăn. Zuleiha nu putea suporta

beţivii.Şi-azis:uite,ăsta-ileacul,să-lvadăbeat,tâmpitdebăutură,abrutizat–asta o să-i ia cumânagândurile necuvenite.Dar nu s-a întâmplat aşa: faţa luibuhăită,ochiiînroşiţin-orespingeau,ciofăceausăsufere.Cândelşi-aalesdingrupulcelorproaspătveniţiotârfăcupărulscurt,roşcat,

cu sânii ascuţiţi şi fesele tari, ieşindu-i prinmaterialul rochiei prea strâmte, şicândAglaia asta a început să se ducă noaptea la comandament după ce zăreascânteiaţigăriiluiIgnatov,Zuleihaahotărât:gata,însfârşits-aterminat.Darseterminaseoare?…Îndreaptărepedepuşcaşitrageîngoluldintredouăcrengistufoasedebrad.O

ieruncăpestriţăseprăbuşeştepepământ,fluturândpreatârziudinaripi.Ziuaazburatiuteşis-adoveditrodnică:labrâuseleagănăoieruncăşidouă

raţe(baltaraţelorn-adezamăgit-o,i-adăruitZuleihăiunrăţoicucapulverzuişiobrajiideunalbstrălucitorşiorăţuşcăneagrăşigrasă),iarîntraistadepeumărareuniepureprinsîncapcană.Străbatetaigauacupaşimari,nusemaifurişează,trosnesccrengilesubpaşii

ei – vânătoarea s-a sfârşit. După ce traversează Cişme din piatră-n piatră,tufişuriledepemalfoşnescşidineleţâşneştecevamic,sprinten.Osălbăticiunemică?Iusuf!Zuleihaîşidesfacebraţele.Elzboarăspreea,isevădpicioruşelelungişialbe

ieşindu-idinpantaloniiscurţi,plinidepetice,ocuprindecubraţeleşiîşilipeştecapuldeea.Zuleihaîşiapleacăfaţapecreştetulcopiluluişisimtemirosulluiatâtdedrag.—Ţi-amziscăn-aivoiesămăaştepţiaici,ulîm.Epericulosîntaiga.El se ghemuieştemai tare la pieptul ei, i se zăreşte doar ceafa şi urechiuşa

clăpăugă.L-ar certamai tare cănu-i ascultător, dar nupoate– sebucură că avenit,căauunscurtrăgazîncarepotsămeargăîmpreunăliniştiţipepotecăfărăsă segrăbească,deparcă ar avea în faţa lorveşnicia, pot să se atingăunuldealtul, săascultepăsările, să steadevorbăsausă tacă.Alteclipedintr-asteanuvor mai fi azi: îndată ce ajunge acasă, Zuleiha se apucă de curăţenie lainfirmerie,iarIusufoajutăsăaducăapădinAngara,săardăgunoiulîncurte…

—Aimâncat?—Mi-adatsămănâncdomnuldoctor.AşaîispuneaIusufluiLeibe,lafelcaZuleiha.Băiatulîşidesfacemâinileşi-idămameidrumul.Încurândvaîmplinioptani,

dareînalt,îitrecedeumăr(dacăosăcreascălafelderepedeşiîncontinuare,osă-i lungeascăiarmânecilescurteişiosă-idescoasătivuldelapantaloni).Părciufulit(Zuleihanu-ltundealapiele,cumeraobiceiulînIulbaş;părulîiţineadecald iarna, ca o a doua căciulă), năsuc ascuţit, ochişori mari. Are statura şiconformaţiatatăluisău,darlachipseamănăcuea,sevededelaopoştă.Iusufîiiatraistacuunaergrav,oaruncăpeumărşioapucăcumâinile,abiaocară(arduce bucuros şi puşca mamei, dar Zuleiha nu vrea să i-o dea); degetele cuunghiileroaseaupetegalbeneşialbastre.—Iarte-aibălăcitînvopsele?Înultimavreme,Iusufseduceamereulaclub,laIkonnikov,casădeseneze.

Acasă începuseră să aparăbucăţideplacajmâzgălite cucărbune, foidehârtieacoperiteculiniigroasetrasecucreionul;pehainei-auapărutpeteşidungiviucolorate:vopseleleluiIkonnikoveraurezistente,nuieşeaucuapareceaAngarei– rămâneau să strălucească pentru totdeauna pe pantaloni şi pe cămaşa cusutădinnişterochiivechi,peghetelebărbăteştiuriaşe,moşteniredelaundeportat.Zuleiha nu era încântată de pasiunea pentru pictură a fiului ei, dar nici nu i-ointerzicea: mai bine să se păteze de vopsea decât să hoinărească singur printaiga.Iusufsimţeaîmpotrivireamamei,aşacănuvorbeapreamultdespreclub.—Povesteşte-midespreSemrug,mamă.—Ţi-ampovestitdeomiedeori.—Povesteşte-miaomieunaoară.Zuleihaîipovesteafiuluieitoatebasmeleşilegendeleauziteîncopilăriedela

părinţiiei:despreşuraleblănoşi,culabelungi,careucideaucălătoriiîntârziaţiînpăduregâdilându-i;despresu-anasî,duhulapelorcaredeosutădeaninureuşeasă-şidescâlceascăblanacupiepteneledeaur;despreiuha–vârcolaculcareziuase transforma într-o fată frumoasă şi-i fermeca pe flăcăi, iar noaptea le sugeasângele;desprebalaurulAjdaha,caresufla focpenări, stăteaascuns în fundulfântâniişilemâncapefemeilecareveneausăiaapă;despredeviproştişilacomicarerăpeaumiresele;despreputerniculGenghis-Han,celcuochiioblici,careacucerit jumătate de lume şi a făcut să tremure de spaimă cealaltă jumătate;despreadmiratorulşiurmaşulsău,TimurLenk,carearasdepefaţapământuluiosutădeoraşeşiaconstruit în locul lorunulsingur–magnificulSamarkand,deasupra căruia pe orice vreme scânteiază pe cerul veşnic albastru stelemari,aurii…PovesteapreferatăaluiIusuferaceadesprepasăreafermecatăSemrug.—Senumeacaaşezareanoastră?

Iusufpuneainvariabilîntrebareaasta,şiZuleihaîirăspundeainvariabil:— Nu, ulîm. Seamănă doar. Şi trăia pasărea asta în vârful celui mai înalt

munte.—Maiînaltdecâtdealulnostru?—Multmaiînalt,Iusuf.Atâtdeînalt,cănimenin-apututsăajungăînvârful

luinicipejos,nicicălare,oricâtdesusarfiurcat.Nimănuinui-afostdats-ovadăpeSemrug–nicianimalelor,nicipăsărilor,nicioamenilor.Seştiadoarcăpeneleeisuntmaifrumoasedecâttoaterăsăriturileşiapusuriledinlumeluatelaun loc. Cândva, zburând deasupra unei ţări îndepărtate pe nume China, luiSemrugi-acăzutopană,şiîntreagaChinăs-aacoperitdestrălucire,iarchineziiau devenit pictori iscusiţi. Semrug nu era doar neobişnuit de frumoasă;înţelepciuneaeieranemărginităcumeoceanul.—OceanulemaimarecaAngara?—Maimare,ulîm…Odată, toatepăsărilepământuluiauplecat înzbor lao

serbare,casăseveseleascăîmpreunăşisăsebucuredeviaţă.Darn-aupreaavutpartedeserbare:papagaliiauînceputsăsecertecucoţofenele,păuniicucorbii,privighetorilecuvulturii…—Darieruncile?Iusufatingecapulpestriţşi rotundcaoulal ierunciicarese leagănălabrâul

mamei.—Ieruncilecuraţele.Zuleiharăsuceştespreieruncăcapulnegrucucreastaverdealrăţoiuluimort:

păsărileselovesccuciocurileîncremenite,parsăseciuguleascăunapealta.Iusufrâdetare,cupoftă.—Din cauza ciorovăielii lor, s-a iscat în lumemare tevatură, de au zburat

toatefrunzeledincopaci, iaranimalele,speriate,s-auascuns înbârlogurile lor.Trei zile a bătut din aripi pupăza înţeleaptă, încercând să liniştească păsărilefurioase.Înceledinurmăs-aupotolitşii-audatcuvântul:„Nusecuvinesăneirosim vremea şi puterile în lupte şi certuri, a spus ea. Trebuie să alegem dinrândurilenoastreunhancaresăneconducăşialcăruicuvântgreusăpunăcapătoricăreiciondăneli“.Păsărileaufostdeacord.Darpecinesăaleagă?Auînceputdinnousăsecerteşieracâtpecesăseîncaiere,dacăpupăzan-arfiştiutceeradefăcut.„SăzburămlaSemrug,apropusea,şis-o rugămsănefiehan.Cinealta decât ea, ceamai frumoasă şimai înţeleaptă de pe pământ, ne-ar putea ficonducător?“Vorbelepupezeiaufostpeplaculpăsărilor,cares-auadunatpelocîntr-un stolmare, dornic să pornească la drum. Stolul s-a ridicat pe cer şi s-aîndreptatsprecelmaiînaltmuntedinlume,încăutareastrălucitoareiSemrug.—Unstolnegruuriaş,caunnor,ocorecteazăIusuf.Urmăreştecuatenţiesănufieomisniciunamănuntdinpovesteaatâtdedragă

lui, şi Zuleiha trebuie să i-o spună cuvânt cu cuvânt, aşa cum o învăţase încopilăriedelatatălei.—Da,aşae,secorecteazăea.Unstolnegruuriaş,caunnor,s-aridicatpecer

şi s-a îndreptat spre cel mai înalt munte din lume, în căutarea strălucitoareiSemrug. Păsările au zburat zi şi noapte, fără să doarmă şi fără să mănânce,stoarsedeultimeleputeri, şi într-un târziu auajuns lapoalelemuntelui căutat.Aiciaufostnevoitesărenunţelaaripişisămeargăpejos,căcipevârfulacelanuseputeaajungedecâtpecaleasuferinţei.Mai întâi poteca de munte le-a dus în Valea Năzuinţelor, unde au pierit

păsările a căror dorinţă de a-şi atinge ţelul nu era destul de mare. Apoi autraversatValeaIubirii,undeaucăzutlapământfărăsuflarecelecesufereaudedragosteneîmpărtăşită.ÎnValeaCunoaşteriiaupieritcelecarenuaveauminteacurioasăşiinimadeschisălanou.Iusufpăşeştealăturiîntăcere,gâfâinddeefort(iepureledintraistăegreu,s-a

îndopattoatăvara).„Cumpoţisă-ţideschiziinimasprecunoaştere?“mediteazăZuleiha.„Inimaesălaşulsentimentelor,nualraţiunii.“Rămânetăcutăoclipă,şiIusufozoreştenerăbdător:—ÎncrudaValeaIndiferenţei…haiodată,mamă!— În cruda Vale a Indiferenţei, continuă Zuleiha, au pierit majoritatea

păsărilor – acelea care nu au putut să împace în inima lor durerea şi bucuria,iubireaşiura,duşmaniişiprietenii,viiişimorţii.PentruZuleiha, partea asta a legendei era de neînţeles.Cumpoţi să accepţi

bineleşirăullaolaltă,înaceeaşimăsură?Ba,maimult,săsocoteştilucrulăstacafiinddreptşinecesar?Iusufclatinăuşordincapînritmulpaşilor,caşicumarînţelegetotulşiarfideacord.—PăsărilerămaseauajunsînValeaUnirii,undefiecaredintreeles-asimţit

unităcutoate,şitoates-ausimţitunitecufiecareînparte.S-aubucuratpăsărileobositedânddegustuldulcealunirii.Dars-aubucuratpreadevreme!—Preadevreme!confirmăIusufînşoaptă.—ÎnValea Încurcăturilor,zguduităde furtuni,ziuaseamestecacunoaptea,

realitatea–cupovestea.Uraganulamăturattotceînvăţaserăcutrudăpăsărileînlungalorcălătorie,şiînsufletlis-auînstăpânitpustiulşideznădejdea.Drumulparcurslisepăreainutil,iarviaţapecareotrăiseră,irosită.Multeaupieritaicirăpuse de disperare, au rămas în viaţă numai treizeci, cele mai puternice. Cupenelejumulite,sângerând,istovitedemoarte,s-autârâtpânălaultimavale.Şiacolo, în Valea Renunţării, le aştepta doar o întindere nesfârşită de apă, şideasupraei,tăcereaveşnică.MaideparteîncepeaTărâmulVeşniciei,undeceiviinupotintra.IusufşiZuleihapăşescapăsatpeaceledebradşiconurilecăzutepepotecă.În

faţalor,printrecopaci,sezăreşteînluminăcolonia.Cucâtseapropiemaimultdecasă,cuatâtmaiîncetmergeIusuf–vreacamamasăaibătimpsăterminedepovestit.Cândzăreştepereţiiclubului,seopreştecasăasculteînliniştesfârşitulpoveştii.—ŞiatuncipăsărileauştiutcăauajunslasălaşulluiSemrugşi,dupăbucuria

carecreşteaîninimilelor,şi-audatseamacăeaeaproape.Ochiilis-auînchisdelaluminaorbitoareceinvadaselumea,iarcândi-audeschisnus-auvăzutdecâtpeele.Înclipaaceeaauînţeles:eletoateerauSemrug.Fiecareînparte,şitoatelaolaltă.— Fiecare în parte, şi toate laolaltă, repetă Iusuf, îşi trage nasul şi intră în

colonie.Mamaluimergelainfirmeriesăspelepodelele,iarelducepăsărilevânatede

ea la bucătărie să i le dea lui Aşkenazi. Ierunca şi cele două raţe moarte,nemaiavândcumsă-şideaseama,străbătuserădrumul lung înmâinile lui–nudrumul scurt din colonie, de la baraca într-o rână a infirmeriei până labucătărioaramirosindameişiamăruntaiedepeşte;elezburaserăpestedeşerturiroşiatice şi oceane albastre, peste păduri negre şi câmpuri cu spice aurii, sprepoalelemunteluidelacapătullumii,şimaideparte,renunţândlaaripi,mergândpejos(ieruncamişcându-şirepejorpicioareleacoperitedepuf,iarrăţoiulşiraţamăcănindzgomotosşilegănându-segreoipelabelepalmate),prinşaptevăilargişi înşelătoare, încăutareapăsării-Handinpoveste.Darn-auapucatsăpriceapămiezulpoveştiişisărecunoascăînelechipulstrălucitoralluiSemrug:Aşkenazi,văzându-l de la fereastră pe băieţel jucându-se, îi ia vânatul şi-i dă o palmăuşoară după ceafă. Uşa bucătăriei se trânteşte cu zgomot, şi în aer rămâneplutindopanăverdecasmaraldul.

Patruîngeri

Lumea era imensă şi strălucitoare. Începea din pragul gri-sidefiu, ronţăit degândaci,alizbeipecareIusufşimamaluioîmpărţeaucudoctorul.Seîntindeapestecurtealargă,cotropitădevalurideiarbăbogată,undeseiţeauici-colo,canişte insuliţe, buturugi tăiate cu topoare şi cuţite înfipte aiurea, unde stiva delemneseînălţacaostâncăabruptăşigardulstrâmbseîntindeaasemeniunuilanţmuntos, iar rufele puse la uscat fluturau ca pânzele de corabie. Înconjura izbaspre uşa scârţâitoare a infirmeriei, în spatele căreia se ascundea împărăţia cupodelelelustruitedemamalui,cucearşafurilealberăcoroase,cuinstrumentelemedicale nemaipomenit de sclipitoare şi cu mirosurile amărui alemedicamentelor.Dela infirmerie,pepotecabinebătătorită, lumease întindeamaideparte, în

colonie. Aici se înălţau barăcile construite în trei laturi, din bârne negre,lunguieţe; panoul de propagandă îşi desfăcea larg aripile, pe care cuvinteînflăcărate înroşeau lozincile mobilizatoare de pe afişele lucioase; în clădireatainicăabucătăriei,bântuitădemirosuridemâncare,eraoforfotăpermanentă;comandamentulpriveasumbrudinvârfulcolineicaunbastionimpenetrabil; îndepărtare licărea printre brazii albăstrui clubul, unde pictorul Ilia Petrovici îşidescântazişinoaptevopselelemirositoare.AicilumealuiIusufsetermina–mamanu-iîngăduiasăseducămaideparte,

întaiga.Eraascultător,sestrăduiasăn-osupere.Darcâteodată,seara,îieracuneputinţăs-oaşteptepânăveneade lavânătoareşise furişa,cuochiimijiţidefrică,pe lângăclub,pe lângăparii strâmbi în care erau înfipte tigvele cucolţilungi, ieşiţi în afară (elani, cerbi,mistreţi, râşi, bursuci, ba chiar şi unurs), pecărăruia abia vizibilă spre susurătorul Cişme, ca să se ascundă sub scoruşultremurător şi să aştepte să zărească silueta uşoară a mamei printre tulpinileroşiaticealepinilor.OaltăgraniţăalumiieraAngara.LuiIusufîiplăceasăşadăpemalşisăse

uiteînadâncurileeischimbătoare:apareceşigreaaveaîneatoatenuanţeledealbastru şi cenuşiu, aşa cumpădurea are toatenuanţeledeverde, iar focul dinsobă,toatenuanţelederoşuşigalben.Lumeaeraatâtdemare,căputeaisă-ţipierzisuflulalergânddelaograniţăla

alta,atâtdestrălucitoare,căIusufrămâneamereufărăaerşiîşimijeaochii,cadelaoluminăorbitoare.Undevaîndepărtare,dupăspinărileviguroasealedealurilor,maieraolume:

acolotrăiserămamaşiceilalţilocuitoriaicolonieiînaintesăvinălaSemruk.În

Iulbaş,îipovestisemama,eraunuzece,nudouăzeci,ciosutădecase,fiecaredemărimea infirmeriei. Îi era greu să-şi închipuie acel sat uriaş. Şi mai greu,probabil,erasătrăieştiacolo: ieşisă teplimbi, iarapoi,printreaceleosutădecase,mai întoarce-tedacăpoţi!Pe străzile Iulbaşuluimergeau fiinţe ciudate şiînfricoşătoare, pe care Iusuf le ştia numai din poveştilemamei: zăngănind dintălăngilemetalice agăţate de gât, păşeaumăsurat vacile (amintind oarecumdeelani, dar cu coarne groase şi încovoiate şi cozi lungi, semănând cu un bici);ţopăiau de colo-colo ţapi răi şi gălăgioşi (erau demărimea unuimosc, dar cublană,teîmpungeaucucoarneleînspinare,măturândpământulcubarbalor);îşiarătau colţii de după garduri câini fioroşi (un fel de lupi care ling mânastăpânului, dar sar la beregata străinilor). De fiecare dată, ascultând poveştilemameidesprepatriaei,IusufsimţeacăisestrângestomaculşieratareuşuratînsinealuicăeahotărâselatimpsăvinădinIulbaşînpaşniculşiplăcutulSemruk!MisteriosulLeningrad,pecareIsabellaîlnumeadincândîncândPetersburg,

iar IliaPetrovici,Petrograd, era,după toateaparenţele,maimicdecât Iulbaş–nimeninuseminunaseniciodatădenumărulcaselordeacolo.Înschimb,caseleacelea erau numai de piatră. Şi nu numai casele: şi străzile, malurile râului,podurile–totulînoraşulacelaeradegranitşimarmură.LuiIusufîieramilădebieţiileningrădeni,nevoiţisăseînghesuieînlocuinţerecişiumededepiatră.ÎşiînchipuiacumIsabellaşiKonstantinArnoldovici,clănţăninddindinţidefrig,sedau jos de pe laviţele lor de piatră într-o ceţoasă dimineaţă leningrădeană,sprijinindu-seunuldealtul,şiiesdinbaracadepiatrăpemalulacoperitdepiatrăalpârâiaşului îngustNeva (maimicdecâtAngara,darmaimaredecâtCişme);încercând să se încălzească, ei merg încet pe mal printre lei de marmurăghemuiţi(maimaridecâtrâşiiblănoşişicuniştecoamelăţoase),sfincşidegranit(nişteleicucapdeom)şimonumentedearamă(păpuşiuriaşe,destaturaunuiom,asemănătoarecelorpecarelefacecâteodatădinlutIliaPetrovici); trecpelângăbaracaErmitajului,verdeca iarbaşi înaltăcaunbradputernic,pe lângăbaracagalbenăaAmiralităţii,alcăreiacoperişeîmpodobitcuunaclungşidreptcaunpintânăr,cuocorabiecupânzeînvârf;pelângăbaracacenuşieaBurseişipelângănişteparinumiţi faruri, învârfulcăroraardeunfocpalid,carenudăcăldură.Soarelespălăcitabiaseîntrevedeprintrenoriidincarepicurădincândîncândoploaiemăruntăşioblică.Ce fericire că lumile astea reci şi înfricoşătoare – Iulbaş, Leningrad – erau

departedeIusuf!EleseaflauchiarînaceleţinuturiundetrăiauSemrug,pasărea-Han, duhurileperi, frumoase şi amăgitoare,Ajdaha, care suflă foc pe nări, şijalmavîz,bătrânauriaşăşinesătulă…Nu demult, Iusuf a văzut minunea. S-a întâmplat la începutul verii, într-o

seară,chiarînaintedecină.Aşkenazil-arugatsă-iducăostrachinăcufierturăde

ovăzluiIkonnikov(decândseocupadepropagandă,pictorulmâncadeseorilalocul undemuncea, fără să se întrerupă din lucru). Iusuf se temea de pictorulmorocănosşităcut,daraluatascultătorstrachinadinmâinilebucătaruluişis-adus la club.Ţinândgrijuliu strachinaaburindăcuamândouămâinile, a împinsuşacuspatele,s-astrecuratprindeschizătură,apăşitînîntunericulvestibululuişiaajunsînsfârşitînîncăpereaclubului,puternicluminatăderazeleapusului.Strachinafierbinteîiardedegeteleşisimteînnărimirosuldeliciosalovăzului

fiert, pare-se, în supă de carne, cu grăsime.Mai repede – să-şi îndeplineascămisiuneaşisăseîntoarcălabucătărie,să-şiiaporţialui…Spinarea gârbovită a pictorului e chiar lângă fereastră. Iusuf îşi trage nasul,

darelnu-laude;stăcumvastrâmb,parcăîndoitînfaţă.Iusufseapropieşiseuităpesteumărullui:înfaţaluiIkonnikov,penişteprăjiniprinseîncuie,aşezateînformă de acoperiş (pe şevalet, după cum avea să-i explice mai târziu IliaPetrovici), e un pătratmic din pânză, lat de o palmă şi jumătate şi înalt de opalmăşijumătate.IarpepânzăeLeningradul:ouliţălargăcâtAngaraşerpuieşteîn aburul dimineţii pe întinderea din piatră austeră, printre case şi garduriargintii,unpoddefierverdefaceunarcpesteNeva,dispărândpemalulopus,câţiva trecători se grăbesc undeva. Un val se izbeşte de granitul cenuşiu almalului,deasuprarâuluise rotescniştepăsăricuaripi lungi.Miroasea frunzişproaspăt,apietreude,aapămare.Seaudelimpedeunstrigăt:„Iii!Iii!“–Iusufnu-şidăseamadacăstrigăunpescăruşdeAngara,dincolodefereastră,sauunulleningrădean,pepânză.Nueuntablou,eofereastrăspreLeningrad.Ominune.Deodată,degeteleîlfriginsuportabil.Strachinacadepejos,lingurasareşise

rostogoleştezdrăngănind,ovăzulzboarăîntoatepărţile.Iusufrămânecumâinileîntinse înfaţă,cuvârfuriledegetelorfripte,cuguracăscatădespaimăşi inimabătându-i nebuneşte în stomac. Pârâiaşe de fiertură de ovăz îi şiroiesc pegenunchii goi, pe ghetele mari, legate cu sfori în jurul gleznelor, şi se scurgprintrescândurilepodelei,înpământ.—Ce-i?Ikonnikoviapensuladepepânzăşiseîntoarce.Areochiseveri,sprâncenestufoase,profilameninţător.Înceledinurmă, inima înnebunitădespaimă îi sare îngât. Iusuf se smulge

dinlocşidispareînspateleuşii.Mai târziu, în salademese,Aşkenazi îi toarnă lui Iusufostrachinăplină,o

porţie de adult („Mănâncă, ajutorule de bucătar!“) – mâncarea îi stă în gât.Încearcă să scoată pe neobservate strachina afară, ca s-o ducă la club, darcâinosuldeGorelov,prezentpestetot,îitaiecaleaşi-ltragedurerosdeureche:„Unde-aiplecat,păduche?N-aivoie!“Trebuiesămănâncetot,pânălafund,fărăsăsimtăgustulşiînecându-secuboabeledeovăzmici,binefierte.Dacăi-ardapâine, Iusuf ar avea curaj s-o ascundă sub scurtă şi s-o ia cu el, dar azi nu e

pâine.Dupăcâtevaore,timpîncareşi-arosunghiileşialovitcunuiauaurziciledin

curteainfirmeriei,Iusufseducetotuşilaclubsă-şicearăiertare.N-aredecâtsă-lcertepictorulcelrău,să-lpedepsească–elepregătit.Eseară;uşascârţâiemaitare,umbreledepepereţiidinbârneaiclubuluisunt

mai lungi şi mai ciudate. Pe pervaz arde o lampă cu lumină galbenă, tabloulterminatseusucăpeşevalet.Ikonnikovnueacolo.Iusuf ia lampa şi o apropie de pânză. Lumina caldă se împrăştie pe tuşele

groase,moi; înfiecareseîmpletescînfirişoaresubţiri totfeluldeculori,nuserepetăniciuna;totulseumpledenuanţe,curge,respiră.IusufatingeprudentrâulNeva cu vârful fript al degetului: pe râu rămâne omică urmă rotundă, iar pedeget,opatăalbastră.—Cevezituacolo?Ikonnikov intrasepenesimţite şi stătea înuşă,observându-l. Iusuf tresare şi

punerepedelampalaloc.L-aprins!Şin-areundesăfugă,pictorulstăchiarînuşă,l-arînhăţa.—Ceveziîntablou,teîntreb.—Unrâu,murmurăIusuf,darimediatsecorectează:Neva.—Aşa,şimaice?—Casedepiatră.—Şi?—Malulrâului.Oameni.Copaci.Pescăruşi.Răsărit.—Altceva?Altceva?Iusufseuitănedumeritlapânză:altcevanumaie.—Bine,pleacă!îidăvoieIkonnikov.Aduceustrachinalabucătărie.—Amvrutsăvăaducporţiamea…darnum-alăsatGorelov…—Pleacă,îţispun!Ikonnikoviapensulaşireparăcumigalăurmalăsatăpevaluridedegetullui

Iusuf.Ochiiiseumpludecăldură,caatinşidesoarelerăsăritdeasupraNevei.—ŞimaivădcăînLeningradnuefrig,spunebăiatuldinuşă.Artistulnuseîntoarce.Deatunci,adevenitunobiceicaIusufsă-iaducăluiIliaPetroviciprânzulşi

cina.Apoiaînceputsădeafugalaclubfărămotiv,săsteazileîntregiînpreajmapictorului. Spăla pensulele, freca paletele sau şedea pur şi simplu şi-l urmăreacumpictează.Ikonnikovîşipetreceamarepartedintimpsus,subtavan.Culcatpeschelele

improvizate, lovea repetat placajul cu o pensulă ascuţită, bolborosind ceva.Uneoricoboraşi,ridicândcapul,alergaîncerc,inspectându-şimunca–badelaintrare, ba de la geam, ba din mijlocul încăperii. Pe faţă îi apărea atunci o

expresie de om chinuit, şi îşi freca întruna mâinile mari şi osoase. După ceinspectatavanul,IliaPetrovicifieluauncuţitspecialşirâcâiafuriosobucăţicădin pictură (în astfel de momente, Iusuf stătea pitit într-un colţ, în spateleşevaletului),fie,mormăindaprobator,continuasăpicteze(şi-nmomentulacelabăiatulputeasănusemaiascundă,cisăseurcepeschelecasăvadăpicturamaideaproapesauchiarsă-lîntrebeceva).Seara, Ikonnikov cobora de pe schele. Îşi scutura mâinile şi picioarele

amorţite, îşi umplea pipa de lemn cu o iarbă mirositoare şi fuma. Punea peşevalet o pânză curată sau o bucată de placaj. Iusuf îşi ţinea respiraţia: uite,începe. Pensula groasă a lui Ilia Petrovici făcea la început câteva linii lungi,împărţind spaţiul viitorului tablou, apoi acoperea gros zonele împărţite cudiferite culori. Pânza începea să semene cu un caleidoscop neclar, cu omozoleală sau cu o grămadă de gunoaie pestriţe. Sub atingerile grijulii alepensuleisubţiri,încâlcealadepetecăpătadeodatăarmonieşisens,caremaiîntâiabia răzbăteau din ea, apoi imaginile deveneau clare, în relief – fereastra sedeschidea larg. Băieţi cu şepcimari, negre şi pantaloni zdrenţuiţi pescuiau pemalulrâuluiSena,necunoscutluiIusuf,femeipejumătatedezbrăcate,venitelascaldă, făceau plajă pe pietrele sidefii aleCoastei de Azur, un vas cu pânzepluteapeNevaceamaredirectsprePintenul insuleiVasilievski, niştegraţii dearamă dansau înlănţuite pe aleile pustii din Oranienbaum… Oriunde sedeschideau ferestrele, imaginea îl orbea pe Iusuf, îl asurzea. Stătea ore întregicercetând reţeaua de tuşe, apropia urechea s-o asculte şi nasul s-o miroasă.Lumeaîndepărtatăcareseîntindeadincolodedealuriletaigaleinumaieradelocrece şi neprimitoare; mirosea puternic a vopsea de ulei, dar prin ea răzbăteaprospeţimea ierbii de primăvară, căldura pietrelor încinse,mirosul vântului, alfrunzelorputrede,alpeşteluiproaspătprins.Odată,cândIliaPetrovicil-aîntrebatce-arvreasăvadăînurmătorultablou,

Iusufa răspuns, fărăsăsegândeascăpreamult:ovacă. Ikonnikova tuşit, şi-afrecat nasul lung şi şi-a trecut de câteva ori pensula peste placaj. O creaturăgreoaie şi blândă, cu ochii mari, moale la pipăit, cu nişte coarne galbene, înformădevirgulepecapulbuclat,seuitalaIusuf.Nuinspirafrică.Unţap,acerutbăiatulcuglasscăzut.Fâş,fâş,facepensula.Lângăvacăarăsăritbotulascuţitalunuiţap,cucoarnelealberăsuciteşibărbuţacaraghioasă.Uncâine,acomandat Iusuf.Aapărutuncâinecaregâfâiaobositdealergat,

arătându-şivesellimbarozalie.Iusufatăcut.Numaiştiacesă-şidorească.Dinziuaaceea,IliaPetrovicis-aapucatsăpictezepentruIusuf.Catedraleleşi

cheiurile, podurile şi palatele au fost părăsite. A venit vremea jucăriilor, alegumelorşiafructelor,ahainelorşipantofilor,aobiectelordegospodărieşia

animalelordelagrădinazoologică.Ăstaeunmăr,olămâie,unpepeneverde,unpepenegalben,oguavăfeihoa.Ăstaeuncartof,oridiche,unştiuletedeporumb,ovânătă,oroşie.Opălărie;uite,ăstasenumeştejoben,ăstasombrero,iarăstachapeau claque. Astea-s mănuşi; bărbaţii poartă mănuşi de piele, şi numaitoamna,iarfemeile,totanul:dedantelăalbălateatruşilaplimbare,mitenepevremerăcoroasă,deblanăiarna…Lumea se revărsa din pânzele uzate şi din fragmentele de placaj cu atâta

abundenţăşirepeziciune,încâtameninţasă-linundepeIusuf.Noaptea,însomn,veneaulaelmotanicututuuriînfoiate,girafecareduceauînghiozdanegalbenede piele abecedare ferfeniţite, foci caremâncau cu poftă îngheţată din cornetecrocante şi tigri dungaţi cumingi de piele în boturile turtite. Toate astea erauplăsmuite din tuşe uşoare, în relief, şi de aceea erau puţin aspre, rugoase,strălucind în sute de luminiţe mişcătoare, aveau miros, aveau gust. Iusuf setrezeaagitat,cucapulgreu,cuurechilearzândşivârfulnasuluirece,simţindu-şicapulexplodânddeatâteaimaginişiculori.Trebuiasălelasesăseducăînapoi,săseelibereze.Maitârziu,nu-şiputeaaminticeanumedesenaseprimadată.Avenitcumva

delasine;cuunciotdecreioncăzutîntr-uncolţaînceputsămâzgăleascăniştemelcipepodea.Astai-aadusalinare–capulis-arăcorit,şil-asimţitmaiuşor.Treptat,melciis-autârâtsprefereastră,auumplutpervazul,obucatădeperete.Într-odimineaţăagăsitpeşevaletobucatădeplacajcuratăşiopensulă,parcăpregătitedecinevaşiuitate.Aprivitînsus:Ikonnikovstăteaculcatsubtavancadeobicei,cunasulîn„propagandă“,fărăsă-ideanicioatenţie.Iusufaluatcugrijăpensula,aatinspaletacuea,apoiatrecut-opesteplacaj,trasândocometăportocalieuleioasă.Încăuna.Dinziuaaceeaaînceputsăpictezeînulei.—Quelledatesommesnousaujourd’hui?—Lepremierjuilletmilleneufcenttrente-huit,madame.—Qu’estcequetuasfaitaujourd’hui?—J’aidessiné,madame.—Etencore?—J’aiseulementdessiné,madame.26IusufşiIsabellamergpemal:elloveştepietricelelecuvârfulghetei,făcându-

le să zboare în Angara cu un pleoscăit; Isabella, ca întotdeauna în timpullecţiilor,păşeştesolemnalăturideel,cumâinilelaspate,ţinândîntr-unaonuialungădemesteacăn.—Tuasdessinéquoi,Usuf?27—Ogarăşitrenuri,multetrenuri.Nuajunseserăîncălacuvinteleastea,aşa

căelrăspundeînruseşte.MaiîntâiadesenatnumaiIliaPetrovici,apoieu,după

el.Easeopreşteşi-lpriveşteatent;scriecunuiauapepământ:train.—Trainînseamnătren.Isabella pronunţă întotdeauna cuvintele noi atât de calm şi de clar, încât lui

Iusuf i se întipăresc pe dată în memorie. Literele strâmbe scrise pe pământulumedîi rămânînfaţaochilor,chiarşidupăcesuntştersedeval.Gare–gară.Wagon–vagon.Rail–şine.Chemin–drum.Destination–destinaţie.Voyage–călătorie.Partir–apleca.Revenir–ase întoarce.Azisuntmultecuvintenoi;trebuiesăleînveţepedinafarăpânălalecţiaurmătoare.—Uiteşiunproverbpetemaasta,spuneIsabella.Partirc’estmourirunpeu.

Aplecaînseamnăamuripuţin.Iusufştiedejamulteproverbefranţuzeşti,expresiveşiţintite,despredragoste

şirăzboi,regişimarinari,oişiomlete.Darăstaparetrist,parcănu-ifranţuzesc.—Numaieşialtul,maivesel?—Iartă-mă,nuastaamvrutsăspun.Uitealtul:Pouratteindresonbutilne

fautqu’aller.Casă-ţiatingiscopul,nutrebuiedecâtsămergi.Frumoasecuvinte.Iusufseaşazăpevineşiîşi trecedegetulpesteliterelepe

jumătateştersedevaluri:partir,revenir…Vreasădesenezeunomobosit,caremerge – încordat, muşcându-şi buzele şi ţinând strâns în mână un baston –undevadeparte,fiespreasadestination,fieînapoiacasă…Isabellaîlmângâiepe păr şi se îndepărtează demal, încheind brusc lecţiamai devreme decât deobicei.Curând după aceea, lui Wolf Karlovici i s-a părut că Iusuf e interesat de

medicină.Pânăatuncifuseseindiferentlacesepetreceaziuaîninfirmerie,dândfugaacolodoarsearadacăeranevoiesă-şiajutemamalacurăţenie.Şibruscaînceput să vină des în salon: se furişează încetişor prin spatele lui Leibe, secuibăreşteîntr-uncolţ–stă,cerceteazăpacienţiicuochiiluimari,moşteniţidelamama,şiîşitragenasul.Infirmeria s-a extins între timp, i s-au adăugat două şiruri înghesuite de

priciuri (Leibe a împărţit în sfârşit spaţiul, separând femeile de bărbaţi, şi aîmprejmuit izolatorul minuscul pentru suferinzii de boli infecţioase). Sala deprimirearămaspeloculei, lângăfereastră,nudepartedeintrare,despărţitădesalonlaînceputprintr-operdeadinpânzădesac,iaracumprintr-unparavandelemn.Aiciseaflauniştescauneaşezateînaceeaşiordinestrictă,unpatdinlemnde pin pentru examinarea pacienţilor şi un raft improvizat pentru instrumente.Nu demult fusese adăugată o masă care a devenit brusc locul preferat al luiLeibe. Acum se aşeza la masă şi scria în registrul de evidenţă a pacienţilor(înaintetrebuiasăsteaincomodpepervaz).

Numai prin felul cum arăta ditamai catastiful cenuşiu, el inspira un adâncrespect pacienţilor. CândWolf Karlovici răsfoia paginile cafenii groase, prostlegate, acoperite cu scrisul luimărunt şi nervos, respectul lor se transforma înveneraţie.ŢăraniidinSemrukîlnumeaucuviincios„duhtorulnostru“.Doctoruleramereu disponibil. Nu existau ore anume pentru consultaţii, zile libere sausărbători. Dacă se întâmpla ceva noaptea, oamenii băteau în geam, şi Leibe,somnoros,alergalasaladeconsultaţiiîmbrăcându-şihalatulalbprimitdecurând(i-laduseseKuzneţdreptmulţumirepentrucă-lvindecasedeoboalăbărbăteascăîn condiţii demaximă confidenţialitate). Trata orice: tifos, dizenterie, scorbut,boli venerice, cumplita pelagră, care-i jupuia de vii pe bolnavi. Scotea dinţi,amputamâinişipicioarevătămatelatăiatullemnelor,punealalochernii,moşea,făceaavorturi (la începutfărăsăseferească,apoipeascuns, fărăsăbată toba,dupăapariţiadecretuluidin1936).Numaiînprivinţadistrofieialimentare,foartefrecventă, nu avea nici o putere (era interzis să pună diagnosticul ăsta, aşa cănotaînregistru„insuficienţăcardiovasculară“,undiagnosticvag).Uite,şibăieţelulăstadeşapteani,Iusuf,eînalt,darslabcascândura,cuburta

umflată şi picioare lungi şi subţiri, arată ca un compas. Wolf Karlovici sestrăduiasă-lhrăneascămaibine:pacienţiirecunoscătoriîiaduceauduhtoruluibaunsăculeţcu fructedepădure,baomânădealune,baurziciproaspetepentrusupă,baorădăcinădepăpădie(Leibeseînvăţases-ofiarbăînlocdecafea),dardegeaba: organismul tânăr al lui Iusuf creştea, şi mâinile şi picioarele luirămâneaulafeldeslăbuţe,caniştebeţişoare.Înziuaaceea,băiatulstătea liniştit lângăparavanca întotdeauna,nuse foia,

privea fără să clipească bolnavul – un bătrân gârbovit, cu pielea poroasă şizbârcită,cumecoajamandarineiuscate.Bolnavul,numaiînlenjeriadecorp,îiarăta lui Leibe articulaţiile noduroase şi degetele atât de strâmbate de artrită,încâtpăreaurupte.Dupăcei-aprescrisbătrânuluisămănâncefoartemulteafine,mureşiscoruşecrudesauindiferentcumpregătite,iarladurerimarisăbeaunpahardebasamac(cesă-ifaci,basamaculajunsesesăfiefolositînmultecazuricauncalmantverificatpentrudureri),Leibes-aîntorsspreIusuf.—Ce,teinteresează?Astaearthritis,boalaoaselorşiarticulaţiilor.Osăafli,

tinere,căînorganismulumanexistăpestedouăsutedeoase,şifiecaredintreelepoate să se inflameze, să-şi schimbe conturul sau dimensiunea, să seîmbolnăvească…Iusuf, fără să-şi ia privirea fermecată de la doctor, a început să-şi pipăie

genunchii,glezneleşicoastele.—Uite,aici–doctorull-aapucatpeIusufdeîncheieturasubţireamâinii–,

aicieulna.Maideparte,humerus,umărul.Clavicula,costae…LuiWolf Karlovici i s-a făcut dintr-odată cald: pentru o clipă s-a simţit la

catedra de la universitate, în faţa a sute de ochi atenţi. Înfrângându-şi cum-necumemoţia,şi-acontinuatdiscursul.Iarsearas-aduslacomandantsă-icearăcâtevaafişepropagandistice„casădecoreze ideologic locurileundeseasigurăservicii medicale pentru populaţie“. Primind cele necesare, s-a întors lainfirmerieşi,copleşitdeobruscăemoţie,a întinspemasăatleţiimusculoşideambelesexe,carepurtaucumândriesteaguriroşii,salutândconducereaţării.Astattoatănoapteaaplecatasupralor,mormăindcevabaînlatină,baîngermanăşi trecându-şi creionul pe corpurile bine hrănite şi bronzate, pe care nu leameninţa nici distrofia, nici pelagra. Dimineaţa, materialul didactic pentruanatomie era gata: atleţii îşi fluturau mai departe steagurile, înfăţişând lumiiexactpatrusuteşaseoase–lungi,scurte,platesaumixte–,câtedouăsutetreidefiecare.Iusuf a preţuit munca doctorului mişcând conştiincios din buze şi într-o

săptămână a învăţat denumirile complicate, căutând prin pielea întinsă şi pecorpulluiparcăspecialdestinatacestuistudiutoateoaselepecareleputeapipăi:delaascuţitulosnasalelaoscoccyges,abiasimţit.Wolf Karlovici a pregătit un al doilea material didactic, în care corpurile

antrenate ale atleţilor, supuse demonstraţiei medicale, îşi arătau sistemulmusculoscheletal:sculpturaliivastus lateralis şigastrocnemius, apoipectoralismajor,bombaţiînchipameninţător…Iusufi-aînvăţatşipeeipapagaliceşte.Când Leibe, însufleţit de succesul lui pedagogic, i-a propus să treacă la

alcătuirea organelor interne, Iusuf, în mod surprinzător, a refuzat; a cerutpermisiuneasăfoloseascăafişelerămasecafoidedesen.Descurajat,Leibes-aînvoit, şi Iusuf s-a mutat din sala de consultaţii în salon, ca să-i picteze pebolnavii de pe priciuri.Dar interesul lui pentrumedicină, atât de arzător şi deneaşteptat,s-astinsrepedeşi, lascurt timpdupăaceea,a începutdinnousă-şipetreacăzileîntregilaclub,laIkonnikov,spredezamăgireaamarnicăaluiWolfKarlovici. Iar atleţii mărunţiţi în oase şimuşchi notaţi cu termeni latineşti aurămas atârnaţi în infirmerie, întărind nemăsurat autoritatea şi aşa colosală aduhtoruluidinSemruk.Ikonnikovşi-apictat imaginilepropagandisticeexact jumătatedean. Înainte

dea-şipredalucrareaşefilor,care-şipierduserăşiceamaimicăurmăderăbdare,i-a invitat pe cei doi Sumlinski la club, „la vernisaj“. „În sfârşit!“ s-a bucuratIsabella.„Demultn-ammaiieşitînlume.“„Vernisajul“eraaşteptatnoaptea,laadăpostulîntunericului.Ikonnikov,careîn

ultima vreme slăbise cumplit, cu ochii congestionaţi, înconjuraţi de cearcănenegre,şi-apetrecuttoatăziuastrângândchiarelscheleleşi lăsânddoaroscarărezemată de perete.A încuiat uşa cu lacătul, s-a întins pe spate pe podea şi a

începutsă-şiaştepteoaspeţii.Stăteaînsemiîntunericulamurguluişiîşipriveapictura.Pătratulportocaliude

luminădinsprefereastrăaalunecatmaiîntâipepodea,apoipeunperete,dupăcare a dispărut cu totul. S-a întunecat bine de tot; liniile de pe tavan s-auînceţoşat,s-audizolvatînaeruldensalnopţii,darIkonnikovlevedealafeldeclarcaziua,aşacăn-amaiaprinslampa.Mâinevaprezentapicturapropagandistică.VaveniKuzneţ, ova cerceta cu

ochii lui de animaldepradă,va cântări dacămesajul ideologic e îndeajunsdeputernic,adicădacăvafipăstratînclubsauvafiscosdraculuideacoloşiars,iar autorul, aruncatdinviaţapaşnicăaSemrukului şi trimis în lagăr, sauchiarmairău.OsăsestrecoareşiGorelovcasăadulmecelacompestetot,osăcautecevadecaresăselege,ceva-cevaosăgăseascăelcusiguranţă.Mâinevatrebuisăplece.Săabandonezefrescadepetavan,celedouăduzinidepeisajeurbane(prinsesecurajdupămemorabilavizitănocturnăacomandanţilor şi leatârnasepe pereţii clubului) şimormanul de bucăţi de placaj cumicile tablouri pentruIusuf,pensulele improvizate,paletele, cuţiteledepictordin lamede fierăstrău,tuburile cuvopsea, cârpele.Să lase acolomirosul deulei şi terebentină, să numaiştiedeveghilenocturne,deconvorbirilecumiculIusuf,depeteledevopseadepedegete,săuitedeideilelui,deelînsuşi.Şi–înapoilatăiatlemne,te-ampăsuitdestul,cetăţeneIkonnikov…Într-uncolţ,înspateleuneigrămezidevechituri,eascunsăosticlăplină.S-o

destupe?Nu,nuacum.Epăcatdeclipaasta.Cinevazgârieîncetuşa–suntsoţiiSumlinski.Ikonnikovaprindelampaşise

duce să-şi primească oaspeţii. Konstantin Arnoldovici e îmbrăcat cu o hainănouă (în Semruk, problema hainelor se rezolva simplu: cei morţi îşi lăsaugarderobamoştenirecelorvii);Isabella,pieptănatăîngrijit,sesprijinădebraţulsoţuluiei.—Bonsoir,spuneeaceremonios.Şi scoateun ţipăt:depeperetelezgrunţuros,din lemndepinprostgeluit,o

priveşte Saint-Lazare. Alături, Sacré-Cœur. Tuileries. Conciergerie. Isabellamergeîncetpelângăpereţi;umbraeilungăpluteştealături.—Bella!spuneSumlinskistândneclintitînfaţapereteluiopus,cumâinilepe

lângăcorp.Uite,Vasilievski,Liniaşase.Isabellaseîntoarceîncetînprofilşiseapropiedemicapânzădreptunghiulară.—ELiniaopt,ziceIkonnikovaducândlampamaiaproape.—ELinia şase, IliaPetrovici, dragule, şase. Isabella îşi întinde palma spre

clădirilegalbeneşicenuşiicubalconaşebizare,darnu leatinge,mângâiedoaraeruldinfaţalor.Aicilocuiamnoi,doarunpicmaiîncolo,uite,încasaasta.Degetuleitrecedemargineapânzei,alunecăpebârnăşiseînfigeîntr-unnod

tareal lemnului.Leningradulocupădoipereţi ai clubului,Parisul,Provenceşipeisajele marine, ceilalţi doi; restul lumii, modest reprezentată de câtevaminuscule tablouri şi schiţe din viaţa cotidiană, se ascunde prin colţuri. SoţiiSumlinski trec din Vasilievski în Cité, de pe Quai Branly pe Promenade desAnglais, de pe podulAlexandre III peTroiţki, de pePodulBăncii pePont auChange,depeCanalSaint-MartinpeCanalulLebedelor,şimaideparte,pelângăMihailovski,peNeva…—Numaiplecdeaici,spuneîntr-untârziuIsabella.Osă-mifacveaculaici,

IliaPetrovici,osăfiucalfă,văamestecculorilesauspălpodelele.—Demult numai amestecăm culorile, acum se vând de-a gata, în tuburi.

Pentrumine e însă ultima zi aici.Mâine predau lucrarea propagandistică şi –finitalacommedia.SoţiiSumlinskiîşidauseamacănus-auuitatîncălapicturadepetavan.Ce

urâtdinpartealor!Undee,maestre,arătaţi-ne-o…Ikonnikovînalţălamaximumfitilul lămpii – sub sticla ei, flacăra se avântă în sus ca o panglică, învăluindspaţiulîntr-oluminăgalbenă–şioridicăînspretavan.Sevedeboltacereascădeunalbastrustrăveziu,pecareplutescnoriuşorica

penele. Patru oameni răsar din cele patru colţuri ale tavanului, îşi ţinmâinileîntinse şi încordate, ca şi cum s-ar strădui să ajungă la ceva din centru. Subpicioarelelor,undevajos,departe,aurămascâmpiileauriiunduitoaredesecară,pecaresuntîmprăştiateici-colomicitractoarecubice,pădurilecuiarbămăruntă,deasupracărorazboarădirijabilecâtbobuldegrâu;coşurilemicicâtchibriturileale fabricilor din oraş; mulţimea oamenilor care demonstrează cu pancarte caniştemicişerpiroşii.Toatălumeaastaagitatăşiintenspopulatăseîntindecaopanglică îngustă de jur împrejurul tavanului – o ramă ciudat de pestriţă, îninteriorulcăreiaplutesc,îndepărtându-sedeea,ceipatrueroiprincipali.Unmediccuhalatalb,binescrobit,şicupărulauriu,unsoldatatleticcupuşca

înspinare,unagronomcuolegăturădespiceşiuntopometruînspate,omamăcu pruncul în braţe; sunt tineri şi puternici, au chipuri deschise, neînfricate şifoarteîncordate,hotărâtesă-şiatingăţelul.Careţel?Goluldincentrultavanului?—Tindcătrecevacenuexistă,nu-iaşa?—Nu,Bella,spuneKonstantinArnoldovicilipindu-şipalmaîngustădebuza

dejosşitrăgându-sedebărbuţarară,tindunulcătrealtul.—Careanumeemesajulpropagandistic,IliaPetrovici?îşiaminteşteIsabella.—Osăfie,zâmbeşteel.Maiamundetaliudeadăugat,osăterminînnoaptea

asta.Când soţii Sumlinski ies, el trage scara în mijlocul încăperii, se aşază pe

treapta de jos şi, zâmbind gânditor, stoarce pe paletă un gogoloi unsuros devopsearoşiecasângele.

Trrrrosc!UşasedădeperetelăsândsăaparăînpragsiluetamicăşiîndesatăaluiGorelov–i-aspionat,câinele!—Încălcămregulamentul?şuierăel.Ducemviaţădenoapte?Primimoaspeţi?Intră în club de parcă n-ar avea nici o grabă. Fornăind zgomotos, aruncă o

privire iscoditoare spre tavan, şi-o plimbă de-a lungul scării, şi-o îndreaptăasupra lui Ikonnikov, care stă pe ea nemişcat; se opreşte în faţa lui, îşi punemâinileînşold,îşimişcăgânditorfalca.—Iaraporteazăsubsemnatului,cetăţeneIkonnikov,netrebnicule,ceşuşoteai

cusoţiiSumlinski.— Discutam despre tabloul propagandistic, spune Ikonnikov ridicându-şi

ochiispretavan.Totalitateaideilorconţinuteînel,capacitatealuidearăspundescopurilor ideologic-instructive şi posibilele caracteristici subiective alepersoanelordincolonianoastrăcarearinfluenţaperceperealui.— Miiiiinţi… Gorelov îşi apropie de el faţa cu ochii holbaţi. Bine,

mâzgăliciule, ajungi tu lamine, la tăiat lemne,mai vorbim noi atunci. Sau tegândeştis-ofacipedeşteptulşisărămâilaclub?Să-ţivezidepicturataînlocsămunceşticinstit?Judecânddupătoateaparenţele,elaflasedeundevacăIkonnikovseadresase

comandantuluicuocerere,propunândcaînSemruksăseorganizezeunarteldeartă meşteşugărească. În cerere descria în detaliu ce fel de produse ar putearealiza artelul („picturi în ulei de înaltă calitate, cu conţinut patriotic şipropagandistic, pe toate temele posibile, inclusiv istorice“), cine putea fibeneficiarul produselor („casele şi palatele culturii, căminele culturale,bibliotecile,cinematografeleşialte locuridedivertismentculturalşi instruireamaselormuncitoare“),şifăceauncalculestimativalveniturilorpecareleputeaaduce unitatea economică – suma era impresionantă. Ignatov amânase deciziaasupra acestei probleme până la data recepţiei tabloului cu conţinutpropagandisticdelaclub.Ikonnikovtace învremeceamestecăgogoloiulpepaletă.Gorelov îismulge

pensulaşicuomişcarefulgerătoarei-oînfigeîncoastăcapeuncuţit–parecălemnulascuţiti-astrăpunspielea.Ikonnikovicneşte,apucăpensula,încercânds-oîndepărteze,darGorelovoţinebine,capeuncârligdeoţelînfiptîncoastă.—Poatecătefofilezişi-nartel,leneşule…îişuierăelslobozindu-iînureche

aerulfierbinteşiacru.Numaicătablourilepentrupoporulsovieticlefacartiştiiverificaţi,nucontrarevoluţionaricatine.—LuiStalin…i-amfăcut…douăzecişipatrudebusturi…Ikonnikovsechirceştededurerepescară,caunfluturestrăpunsdeac.—Vreisăfiiartist,dovedeştec-omeriţi!Alege,nemernicule,orieşticunoi,

orilatăiatlemne,demâine!

—Ce…vreţi?…Pensulaiseînfigeparcăînplămânsauîndiafragmă,acuşiosăpătrundă,n-o

săpoatărespira.—Repet,ce-aiavutdeşuşotitcusoţiiSumlinski?—DespreLeningrad!Gorelovfaceunpasînspate;Ikonnikovseprăbuşeştepepodea,trageaerîn

piept,horcăieşituşeşteîntruna.—Aşadeci!Gorelov se uită cu scârbă la pensula dinmâna lui, o rupe pe genunchi şi o

aruncăînîntuneric;bucăţiledelemnlovescscândurilepodelei,rostogolindu-seprincotloane.—Săscriitot,cumafost:cineceaîntrebatşicineceaspus,deceaţirâsşi

ceaţicrichi…criticat.Îşiaranjeazăcureauacăzutăpeşoldşiîşiîndreaptătunica.Îmiaducimâine.Dacăofaciînaintederecepţiapicturii,e-altăuartelul;dacănu,ascute-ţi fierăstrăul. Am eu grijă să fii repartizat în schimbulmeu.Asta-i tot,vierme!Eştiliber.Cizmele luiGorelov tropăie spre ieşire şi dispar dincolo de uşă. Ikonnikov,

încă în genunchi, se târăşte într-un colţ. Scotoceşte printre cutiile goale şibucăţiledeplacajşigăseştesticlaascunsă.Îismulgedopulcudinţiişidăpegâtcâtevaînghiţituri.Bâjbâienesigurprinîntunericşiseîntoarcelascară.Ialampaşi paleta şi urcă spre tavan. Şade câteva minute pe ultima treaptă, cercetândîntindereaalbastrănemărginită,pecarepluteştepufulstrăveziualnorilor.Apoiiadepepaletăodozăgeneroasădevopseaşioazvârlepetavan–pefirmamentexplodeazăoimensăpatăroşieuleioasă.Imediatcumajungeîncolonie,Kuzneţseducedirectlaclubsăvadătabloul

propagandistic.Seopreşteînmijloculîncăperiişiîşiridicăochiispretavan:stă,mişcădinsprâncene,epătruns.Ignatovelângăel.Gorelovavenitşiel,s-aţinutca scaiul după ei. Stă lângă uşă şi se uită la şefii lui. Iar Ikonnikov sprijinăperetele; e slab, ofilit, n-a dormit toată noaptea; ţine mâna într-o parte, subcoaste,deparcă l-arsupărastomacul.Cumtăcereaseprelungeşte,hotărăştesădestindăpuţinatmosfera.—Daţi-mivoie,ziceel,ca,încalitatedeautor,săspuncâtevacuvintedespre

concepţie…adicădespreideeadebază.Şefiitac,respirăzgomotos.— Tabloul este o alegorie… o imagine generală a societăţii sovietice.

Ikonnikovridicămânaperândsprefiecaredintrepersonajelecareplutescpecer.Apărătorulpatrieiestesimbolulglorioaselorforţearmate.Mamacupruncul,altuturorfemeilorsovietice.Agronomulroşu…eleplugarul…îiîntruchipeazăpe

agricultorişiprosperitateaţăriinoastre,iarmediculesimbolulapărăriipopulaţieiîmpotrivabolilorşi,deasemenea,alştiinţeisovietice,luatelaunloc.Kuzneţseleagănădepecălcâiepevârfurişiînapoi,depevârfuripecălcâie;

cizmeleîiscârţâie.—Armataşipopulaţiacivilă,ştiinţaşiagricultura,uniteîntr-unelancomun,

tindcătresimbolulrevoluţiei:steagulroşu.Încentrultavanului,undecuoziînaintesezăreaîncăînaltulceruluialbastru,

fâlfâieacumunsteaguriaş,semănândcuuncovorzburător.Esteatâtdemare,încâtparecăacuşi-acuşiosăcadăşiosă-iacoperepetoţiceicarestausubelcucapeteleridicate.Pemarginilelui,culitereauriigroase,scrie„Proletaridintoateţările, uniţi-vă!“. Cele patru personaje din colţurile picturii, parcă micşorate,întindacumcuzelmâinileîntr-odirecţieclară:spresteag.„Aieşitfrumos,segândeşteIkonnikovmirat,privindchipurileînsufleţiteale

oamenilorcareplutescdeasupralui.Realist,autentic.Bravo,pictorule,nune-aipăcălit.“„Amoşmonditjumătatedeanlaoameni,iarsteagull-amâzgălitîntr-osingură

noapte,vipera“,bombănetardivGorelovînsinealui.—Ei… rosteşte în sfârşitKuzneţ,merge, te felicit.Unui asemeneamaestru

putemsă-iîncredinţămartelul.Şi-l bate pe Ikonnikov pe umărul gârbovit; pictorul izbuteşte cu greu să

rămânăînpicioare.Şefiiauieşit,iarIliaPetroviciarămasînclub.S-aaşezatpescară,cucapulîn

mâinilepătatedevopsea, şi a rămasaşamult timp.Când în sfârşit şi-a ridicatfaţa,dintavanl-aizbitstrălucireafierbinteşiroşieasteagului.Erauîngeri,bineînţeles.Iusufi-apovestitmameidespreei:căplutescîntăria

cerului, se hrănesc cu lumina soarelui şi uneori, nevăzuţi, se aşază pe umeriioamenilor şi-i apără de rele, dar se ivesc rar, numai pentru a anunţa cevaimportant.Mamaîinumeafărăştei.Îngeri,adică,peruseşte.Chiaraşal-aîntrebatpeIliaPetrovici:aţidesenatîngeripetavan?Ikonnikova

zâmbit.Efoarteposibil,i-arăspuns.Odată, când pictorul nu era la club, Iusuf se urcase pe schele şi cercetase

temeinic de aproape fresca aproape terminată. Mai întâi stătuse întins multăvreme,uitându-seladoctorulcupărauriu,care-lpriveaşiel.Aveaochiialbaştri,luminoşi, şi părulmoale, ca de oaie. „Seamănă cu doctorul nostru“, a hotărâtIusuf.„Numaică-itânărşifărăchelie.“Apoi s-a uitat la agronom. Era şi mai tânăr decât doctorul, aproape un

adolescent,visător,blând;cuobrajiicatifelaţişiprivireaentuziastă.Nusemănacunimeni,înSemruknuerauchipuriatâtdefericite.Altfelstăteaulucrurilecu

soldatul:ochiseveri,hotărâţi,buzesubţirişistrânse–leitcomandantul.Uluitor,câtăasemănarelaoamenişilaîngeri!Femeiacuprunculaveaochiiverzi şi cosiţe închise laculoare, încolăcite la

spate;copiluldinbraţeeramititel,pejumătateorb.Iusufnuştiacăprunciisuntatât demici la naştere. Interesant, oare un copil-înger, când creşte, devine totînger?N-aavuttimpsă-şiterminegândul,căs-aîntorsIkonnikov.—Ei,l-aîntrebatel,te-aiuitatbine?Cesuntăştia,dupăpărereata?Iusufacoborâtdepeschelescuturându-sebinedeaşchii.—Îngeridinceimaiobişnuiţi,suntsigur.Vedeoricine.Nu-satâtdemiccasă

nuînţeleglucrurileastea…

Note26.Încedatăsuntemastăzi?Întâiiulieomienouăsutetreizecişiopt,doamnă.Ce-aifăcutastăzi?Am

desenat,doamnă.Șialtceva?Doaramdesenat,doamnă(înfranceză,înoriginal).27.Ce-aidesenat,Iusuf?(înfranceză,înoriginal)

Cortulnegru

Buşteanuluriaş,deunmetrucubşijumătate,serostogoleştecuparteagalbenăretezatăşicadecuzgomotînapă.Oameniidaufuga,punmânapeelopintindu-se din răsputeri şi-l împing departe demal, câtmai departe, până când apa leajungelagât,apoiîidaudrumul.DeaiciîlvapreluaAngara,îlvaducecuea.Plutaşii,stândînlotcilelorcuprăjinilungiînmâini,dirijeazămersulbuştenilor,îiadunămaispremijloculapei.Agaţăcucârligeledefierdincapătulprăjinilorbuşteniicareseîndepărteazădebancşi-iîmpingpefăgaşulbun.Caravanalungăpluteşteînjos,spregurileAngarei–spreradă;plutaşii,dupăea.Barjeleaşteaptăla stăvilar să încarce lemnele tăiate şi să le ducă pe Enisei laMaklakovo, lacombinatuldecherestea.Deportaţii din Semruk lăsau lemnele pe apă nelegate când Angara era la

reflux, când se liniştea (la apă înaltă era periculos, lemnele se spărgeau).Rostogoleau buştenii până la marginea schelei şi-i împingeau în apă. Alţii îiprindeauafundaţiînapă,împingându-icâtmaidepartedemal.Unaltgrup,ceimaiîncercaţişideîncredere,mergeaucupluteledupăeipânălaMaklakovo.Azi au început să lucreze înainte de ivirea zorilor, şi-nAngara colcăie deja

spinărileîntunecatealebuşteniloralunecândasemeneaunuibancdepeştiuriaşi.Când soarele ajunge la zenit, rostogolitorii sunt la fel de uzi de sudoare ca şiscufundătorii, iarprimulgrupdeplutaşiadispărutdejadupăcotul râului, spreEnisei.—Echipă!Lamasă!Oameniiseprăbuşesclapământobosiţi.Uniiseuitălastivelerămase,alţii,la

spinărilebuştenilorcescânteiazăpeapăîndepărtare,alţii,lacerulsenindeiulie.Zdrăngănesc linguri, miroase a mahorcă puturoasă, pregătită artizanal. De ladepozitulde lemnedinpădurecuschelaaflată la înălţimesevedebinecumînzare,ladebarcaderuldinSemruk,Kuzneţseurcăpeşalupaluimaronielucioasăabia ţinându-se pe picioare din pricina mahmurelii. Ignatov, pe jumătateîmbrăcat, împleticindu-se, se agaţă de el, răcneşte dânddinmâini, de parcă arpretinde sau ar cere ceva, iar Gorelov îl ţine pe comandant, permiţându-i luiKuzneţsăscapedeelşisăsarăpeşalupă.„Numaipot!…Lasă-măsăplec!…Numaipotaici!“seaudestrigătuldisperatalluiIgnatov.—Iauite,javrele!ziceîncet,cuură,unuldintrerostogolitori.BotezaserăNoapteaValpurgică orgia dezlănţuită înSemruknoaptea trecută,

cu focuri de armă trase asupra oamenilor. Din fericire, n-au fost morţi, doarrăniţi.

Şalupa se desprinde în sfârşit de debarcader, pufăie, îşi alege direcţia şi,ocolindcugrijăbanculdebuşteni,seîndreaptăsprecotulrâului.Gorelovîidădrumul comandantului; îşi desface braţele şi îşi duce palmele la piept parcăscuzându-se. Ignatovnu-l ia în seamă– sare înbărcuţacareplescăie lamal şiîncepe să vâslească în urma şalupei. Barca e mică, o coajă de nucă, pluteşterepedepevaluri;curentulopoartăcuelînurmabanculuigreoidebuşteni.—Osăcrapedracului,seaudvociindiferentedinmulţime.Osăsesfarme.Oameniiîşiridicăfaţadinstrăchini;uniiseuităcurioşi,seridicăînpicioare

ca săvadămaibine, alţii continuă sămănânce indiferenţi. Îndepărtare se audbuşteniitrosnindameninţător.Ignatovîşidăseamapreatârziudepericol;vâsleştedintoateputerile,darnu

reuşeşte să-l evite – barca se izbeşte de grămada de lemne lucioase care sezbuciumăînmijloculrâului.Împingecuvâslabuştenii,darvâslaserupecâtaibatedinpalme;dupăcâtevasecunde, Ignatovparecăse lasăpevine,scade înînălţime, şi deodatănu semaivădnicibarca,nici el; i se zăreştedoaro clipăcapulblond-roşcatprintrebuşteniiacoperiţidespumă–şigata.— Mori, javră! rosteşte răspicat un flăcău îmbrăcat într-o cămaşă numai

zdrenţe–eZaseka.Şideodatăcinevasaredepeschelăşisearuncăînapă,apucăbarcapregătită

pentru plutaşi, se urcă în ea, vâsleşte în urma grămezii de buşteni, mânuindprăjinacudisperare,şipătrundeînclocotulspumeicareacoperăbuştenii:Lukka.Oamenii de pe colină privesc cum e azvârlit dintr-o parte în alta: îndoit de lagenunchi,elîmpungeAngaracuprăjina;etrasputernicînjos,darsesmuceştehotărât într-o parte, acolo unde se zărise pentru ultima dată capul lui Ignatov.Deodatăaruncăprăjinaşiseapleacăînapă.—L-agăsit?!Toţi dau fuga acum la râu, abandonându-şi străchinile, lingurile, ţigările

fumate pe jumătate, se îmbrâncesc, ţipă, intră în apă.Câteva bărci pornesc peAngara, plutesc grăbite, purtate de curent de-a lungul malului, pregătite să-iajungă,să-iajutesăiasădinvârtejullemnelor.Aruncăfrânghii,întindprăjinile,vociferează…—Hai!Hai!răcneşteGorelovdintoateputerile,ţopăindcupicioarelepânăla

glezneînapăşifluturându-şidisperatbraţelespremogâldeaţacupărroşcatdinmijloculAngarei.Lukka agaţă cu prăjina una dintre frânghiile care-i sunt aruncate, şi barca e

trasă cum-necum la mal, ridicată pe debarcader – e făcută praf, arată ca ocorăbioarădehârtie,eplinăpânăla jumătatecuapă.Şiapaastaedeunroşu-aprins; pe fundul bărcii, scuipând din plămâni băşici mari, sângerii, şi cupicioareleîntr-opoziţienefirească,asemeniuneipăpuşi,zaceIgnatov…

Sedezmeticeştenoaptea, se simtecabătut.Se ridică încapuloaselor.Undesunt?Frunteaîiestrânsăîntr-uncoifdetifon;mânadreaptăîielegatălapiept;îşi

simtepiciorulstânggreu,parc-arfibandajat.Înjur,înluminatulburealunii,sevădniştepernealbe,nişteoameni sforăie.Ah,da, la infirmerie.Este acolodemult,decâtevazilesaupoatechiardeosăptămână.Înfiecarenoaptesetrezeşte,îşivineînfirefoarteîncet,cutrudă,până-şiaminteşte;apoiselasăpespatestorsdeputerişiadoarmelaloc.Zăreştecândşicândcâtevachipuri:Leibe,Gorelov,bolnavi.Câteodatăisebagăîngurăolingură,şielînghiteascultătorbaapărece,baofiertură,unfeldezeamăcaldăcareîialunecăîncetpegât.Încap,gândurileisezbataidomafierturii–zemoase,vâscoase…Azi însă totul e altfel: capul îi e limpede şi totul în el e în perfectă ordine,

reglat rapid, bine pus la punct; îşi simte corpul neaşteptat de puternic. Apucăbandajulsubbărbiecumânasănătoasă,trage,desfacenodurile,îşirupecoifuldepecap,îlaruncă.Îşiculegedincreştetcâtevatampoanerămase.Oadiereuşoarăvenitădinspreferestruicăîisuflăblândpeţeastarasă,îimângâiepielea.Eliber!Sesprijinădemargineapatuluişivreasă-şilasepicioarelepepodea.Dreptul

cum-necumîlascultă,iesedesubpătură,darstângularămasnemişcat,săgetatdeodurereascuţită.Dăpăturadeoparte:piciorulîieînfăşuratstrânsîntifon,caunpruncînscutec;jumătatedinlabapicioruluinumaie.Respiră adânc şi precipitat, îşi priveşte piciorul bandajat, apoi se întoarce.

Observăocârjăproaspătdatălarindea,sprijinitădepat.Pânăacumnuavăzutasemeneacârje înSemruk. Înseamnăcă a făcut-o cinevade aici.Pentru el?Oapucăşioazvârlecutoatăputereaînîntuneric–seaudeuntrosnetşizdrăngănitde sticluţe;unbolnavse ridică încoate,bolboroseşteceva, apoi lasă să-i cadăcapulpepernă;sefacedinnoulinişte.Ignatov stă şi îşi ascultă respiraţia. Apoi se ridică dintr-o singură mişcare

(coasteleîiard)şisareîntr-unpiciorspreloculundezburasecârja–uite-oacolo,lângăperete.Seapleacă şio ia.Cârjamiroaseputernica răşinădepin;nus-afăcutbucăţi,erezistentă;barelesuntînfăşurateîntr-ocârpă,săfiemaimoi,iarlacapăteprinsuntocdegheatăcasănufacăzgomotmare–măcaremeşterităcuchibzuinţă, temeinic.Ignatovîşipunecârjasubbraţşişchiopăteazăspreieşire.În spate aude târşâit de paşi – din jumătatea lui de cameră, atras de zgomot,aparedoctorulsomnoros,frecându-selaochi.—Undevăduceţi?cloncăneînurmalui.Şitraumatismulcranian?Cusăturile?

Fracturile?Piciorul?!Ignatovîmpungecucârjauşainfirmeriei,odădeperetecuzgomotşiieseîn

noapte.

Dinziuaaceea,Ignatovalocuitretraslacomandament.Leibeurcalaelodatăpezişi-lexamina,iarsearaZuleihaîischimbabandajele.Sosea cu ochii în podea, punea pemasă ligheanul cu apă fierbinte şi aşeza

alături sulurile de feşe spălate şi fierte cu o zi înainte. Ignatov, deja în pat, oprivea.Oaştepta?Începea de la cap. Doctorul îi interzisese cu străşnicie comandantului să-şi

scoatăbandajuldelacap,iarelprotestase,darsesupusese;nuisemaiînfăşuratot capul, i se făcea doar o legătură simplă în jurul frunţii. Zuleiha îşi puneapalmelepeceafaluicaldă,năpăditădepărroşcatşides,cufirecăruntedinlocînloc,asprecaţepiiperiei;desfăceafaşalungă,plimbaocârpăumedăşifierbintepe pielea gălbuie, ocolind zigzagurile cusăturilor proaspete, apoi îl ştergea.Ungea cusăturile cu un basamac cu miros amărui; punea deasupra un bandajcurat.Venearândulmâinii.Icninddeefort,scoteacugreucămaşaneascultătoarede

pe trupul vânjos şi cald (el n-o ajuta cu mâna teafără). Vedea cum vânătăileimenseîşischimbătreptatculoarea,sealbescşiseretrag.Pielearămâneaalbă,curată. Îşi amintea de părul de pe burta şi pieptul lui Murtaza, de trupul luimasiv,semănândcuuntrunchidecopac,neobişnuitdelatînumerişilafeldegrosîntalie.LaIgnatov,totuleraaltfel:umeriiascuţiţi, traşisprespate,corpulvânjos,îngustîntalie.Îiscoteabandajul,îispălamânagrea,lăsatămoale,cusutătemeinic în două locuri (el se strâmba de durere, dar răbda), îi spăla toatevânătăile şi juliturile – pe piept, pe coaste, pe spinare. Sub omoplat era ocicatriceadâncăveche,lavedereacăreiaeaîntorceaochii,deparcăarfidatdeunsecretpecaren-ar fi trebuitsă-ldescopere.Urmacârpauscată.Basamacul.Bandajulnou.Apoiîipuneacămaşa.Depiciorseocupaînultimulrând.Punealigheanulpepodea,lângăpat,şise

aşezaîngenunchi.Eliberaciotuldintifon,simţindîncreştetprivireagreaaluiIgnatov,şi-lspăla.Elîşiţinearespiraţia,icnea.Nudedureresuferea,cideciudă.Ea îşi amintea cum îl spăla pe picioare peMurtaza; nu avea picioaremici, ciditamaipicioarele,lateşigroase;degetelerăşchirate,tălpilenegre,bătătoritedemers pe pământ, se descuamau şi se fărâmiţau în mână ca scoarţa copacului.Ignatov avea picioare lungi, subţiri, şi tălpi uscate, netede, tari. Probabil că şidegetele erau frumoase. Zuleiha nu avea de unde să ştie, nu apucase să vadăpiciorulsănătosalcomandantului.Restulcorpuluii-lştia,îlînvăţasepedinafară.Îlspăla,îlştergea,îlungea,îl

bandaja.În timpulăsta,elstătea tăcut,cufaţa întoarsăspreea.Zuleihăi isepăreacă

Ignatov îi adulmecămirosul.Şi că ea a căpătatmirosulmierii, insuportabil deputernic. Că apa fierbinte, bandajele, până şi basamaculmiroseau amiere. Şi

trupul lui Ignatov.Şi părul. Să nu ridice ochii din pământ. Să nu-l atingă fărărost.Sănuîntoarcăcapul.Săscoatăbandajulmurdar,săşteargăpodeauaînurmaei şi afară, afară de-aici, să spele feşele în apa îngheţată a Angarei, să-şirăcoreascămâinile,obrajii, fruntea; să-şi încleşteze fălcile, să închidăochii, săchemeîngânduncortnegrucaresăacoperecauncovorgroscomandamentulşisăiasădesubelcucapulînainte,călarepeunarmăsariute;mâineiarvafierbeapăşivaurcapepotecăaici,undeoaşteaptăIgnatov,aşezatpepatulfăcut.Aşaaudus-ototrestulverii,pânăîntoamnă.Înseptembrie,doctorulahotărât

să-i scoată bandajele. Cusăturile se vindecaseră între timp, se deschiseseră laculoare.Astăzieraultimazicândmergealacomandantsă-iscoatăbandajeledelamâinişidelacap.Bandajuldelacioti-lmailăsau,daracum,cuambelemâinisănătoase, Ignatovputea să şi-l schimbe singur.Avenit, cadeobicei, la apus.Sprijinindu-şideburtăligheanulgreuşifierbinte,alovituşorcupiciorulînuşă,şi ea a cedat, s-adeschis.Zuleiha intră şipunepemasă ligheanuldincare iesaburi. Ignatov nu şade însă pe pat – stă în picioare lângă pervaz, sprijinit cuspateledegeam,şiseuitălaeadelaînălţimeastaturiiluivoinice.— Am venit să vă schimb bandajele, spune Zuleiha către ligheanul de pe

masă.—Păi,schimbă-le.ZuleihaseapropiedeIgnatov:ceînalte,probabilmaiînaltcaMurtaza.Capul

înfăşuratînfaşaalbă,caunturban,eaproapedetavan.—Nuajung.—Osăajungi.Ea se ridică pe vârfuri şi se întinde în sus, îşi dă capul pe spate; pipăie cu

degetele ceafa zbârlită, ştiută atât de bine, şi desface bandajul. E cald lacomandament,parcăardefocul.—Aidegeteleîngheţate,observăIgnatov.Faţaluiefoarteaproape.Eadesfaceîntăcerebandajul;înceledinurmă,după

ce termină, lasămâinile în jos, se duce la masă şi răsuflă uşurată. Îşi afundămânacuobucăţicăde tifoncurată în ligheanulcuapaclocotită; se întoarce laIgnatovcucârpaalbăaburindă,dincarepicurăapăfierbinte.—Nuvădnimic.—Ia-opepipăite.Earidicăbucatadecârpă,opunepecreştetulcupărulcaperia,oplimbăpe

ceafatare.Picăturilefierbinţiîicurgpemâini,mânecilekulmekuluisuntleoarcă.Darpalmeleîisuntreci,deşile-aţinutînapăfierbinte.Ignatov purta cămaşa peste mâna bandajată, îmbrăcând pe mânecă numai

mâna sănătoasă. De obicei îşi scotea cureaua când venea Zuleiha – acum n-a

scos-o. Ea se chinuie îndelung, nedescurcându-se cu catarama de aramă bineîncheiată;într-untârziu,cureauacadepejoscuunzgomotsurd.Supărată,ean-oridică;tragecumişcărirepezitedecămaşasolidcusută,i-oscoatedepecorpulvoinicşinemişcat.—Osă-mirupişimânacealaltă,ziceIgnatovfărăsăzâmbească;şiimediatîşi

continuăvorba:Rămâi!Iute,cuînverşunare,Zuleihadesfacefaşalungă,interminabilă;simtecumde

înverşunarepalmeleiseîncălzescrepede,isetopesc,cummirosulinsistentdemiereoînvăluie,oinundă.MânaluiIgnatoveeliberatădinbandaj.Elîşimişcădegetelecugrijă.Ridicăpalmaşii-opunepegât.—Rămâi!repetăel.Easesmuceşte,adunăcârpeledepejos,înşfacăligheanul;împiedicându-seşi

împroşcândcuapă,aleargăspreuşă.—Nu-mispelicusăturile?strigăelînurmaei.Femeiaseîntoarceşiaruncăapafierbintedinligheanînpieptulalb,fărăpăr.…În noaptea asta, Zuleiha nu poate să adoarmă – stă întinsă, ascultă în

întuneric:respiraţiaegalăacopiluluilângăumărulei,sforăituluşoraldoctoruluiîncolţulcamerei,şuieratulvântuluipehorn.Ecald,înăbuşitor.Se ridică şi bea cu sete apă din căuş; îşi aruncă o jachetă pe umeri şi se

strecoarăafară.Noapteaesenină, înstelată, lunaecaunfelinar,dingură îi iesaburialbicalaptele.Coboară laAngara şi priveşte îndelungpanglicagalbenă-uleioasă, scânteind

în aşchiile de lumină presărate de lună pe valuri; ascultă clipocitul apeiînspumatelamalşivaietulîndepărtatalcuivadepemalulcelălalt.Îşiîmpleteştecozilemaistrânsşi learuncăpespate; îşidădinbelşugcuapărecepefaţă.Etimpulsăseducăacasă.În timp cemerge, zăreşte pe colină, la comandament, un punct roşu-aprins:

Ignatov fumează. Punctul ba semăreşte invadat de lumină, ba semicşorează,păleşte.Clipeştecaunfar,ocheamă.ŞiZuleiharăspundechemării.Ignatovovedededeparte–înceteazăsăfumeze,şipunctulroşuardeîndelung

între degetele lui. Ea se opreşte în faţa cerdacului şi-l priveşte pe comandant,care şade pe trepte; îşi despleteşte cozile, mai întâi una, apoi cealaltă. Lui îitresaremâna: ţigara i-aarsdegetele.Zuleihaurcătreptele.Rămâneînpicioare.Apoi întinde mâna, dă deoparte pologul greu şi moale la pipăit, mirosindputernicapieledeoaie,şipăşeşteîncortulnegru.Încortulnegru,timpuleradatpestecap;nucurgeadreptînainte,oluaîntr-o

parte,de-acurmezişul.Zuleihapluteaînelcapeştele,cavalul–badizolvându-se de tot, ba revenind în limitele corpului ei. Uneori, la câteva clipe după ce

închideaînurmaeiuşascârţâitoareacomandamentului,descopereasurprinsăcăse făcuseziuă.Alteori,când îşipuneapalmapespatele latal lui Ignatovşi îşilipeafaţadegâtullui,simţeacurgereanesfârşitdelungăaclipelor,măsuratădepicăturile rare ce cădeau cu zgomot din robinet în chiuveta de tablă. Între opicăturăşialtaeraoveşnicie.În cortul negru nu-şi aveau locul amintirile şi spaimele, pieile lui groase o

apăraudetrecutşideviitor.Aiciexistanumaiziuadeazi,numaiclipadeacum.Clipadeacumeraatâtdeconsistentăşidetangibilă,încâtZuleihăiiseumezeauochii.—Ziceva,decetaci?orugaIgnatovapropiindu-şifaţadeea.Ea seuita înochii cenuşii limpezi, îşi treceadegetul pe frunteabrăzdatăde

cutefine,pepometeletareşineted,peobraz,pebărbie.—Eştifrumos.—Parcăpoţisăspuiaşacevaunuibărbat…Întoamnaastapare-secăn-adormitdeloc.Îşiculcafiul,îlsărutapefruntea

caldă, ieşea repede din infirmerie şi urca poteca spre locul unde o chemainsistentînfiecaresearăluminiţaroşie.Noaptea,ochiinuiseînchideau,pentrucă nu era niciodată destul de lungă. Trecea de dimineaţă să-şi vadă copiluladormitşiplecalavânătoare,apoisearafăceacuratlainfirmerie…Nuaveatimpsădoarmă,darnicinuvoia.Puterilenu-i scădeau,ci îi sporeau,o invadau:numergea, ci zbura, nu vâna, ci îi lua taigalei ce i se cuvenea; şi ziua întreagăaşteptasăvinănoaptea.Nu-ieraruşine.Dispărusetotcefuseseînvăţatăsăfacăşiştiapederostîncă

din copilărie. Ceea ce venise nou în schimbul deprinderilor vechi îi ştersesespaimele,aşacumviituraducecueacrengilerupteşifrunzeleputrededeanultrecut.„Femeiaecâmpulîncarebărbatulseamănăseminţeleurmaşilor“,oînvăţase

mama ei înainte s-o trimită în casa luiMurtaza. „Plugarul vine la câmp cânddoreşteşi-larăcâttimpareputere.Nu-işadebinecâmpuluisăseîmpotriveascăplugarului.“Şieanuseîmpotrivea:strângeadindinţi,îşiţinearespiraţia,răbda;trăiseatâţiaanifărăsăştiecăseputeaşialtfel.Acumştia.Fiul ei simţea ceva, o privea în ochi, devenise gânditor, retras; dormeamai

mult – se foia, se trezea întruna, n-o lăsa să plece. Şi în timpul ăsta a crescutmult,s-amaturizat.Întoamnă,Iusufs-aduslaşcoală.ÎnSemrukerauoptsprezececopii.Aufost

adunaţiîntr-osingurăclasăşiaşezaţipedouărânduri–ceimarişiceimici.Îşifăceautemelelaunloc.Întoatăşcoalaexistaunumaicincimanuale(şitoatedearitmetică),darcemanuale!Noi-nouţe,încăpârâiaulacotor,miroseauplăcutacerneală tipografică. Le era profesor unul pe nume Kisliţîn, din ultimul grup

sositlaSemruk,academiciansaufostînaltfuncţionarlaComisariatulPoporuluipentruÎnvăţământ.CândIusuf,careînvăţasesăciteascăcuIsabella,avăzutpecopertamanualului numele autorului, I.Z.Kisliţîn, s-a apropiatmirat de IacovZavialîci:„Aveţiacelaşinumedefamilie?“„Da“,azâmbitprofesorulfărămarebucurie,„suntemtizi.Înmodabsolut,amputeaspune“.Zuleihasebucurasă-şiştiecopilulocupatziuacuşcoala:erasupravegheat,hrănit.Cândoajutasearalacurăţenie, îl întreba: îţi place?Da, răspundea el, foartemult.Era lucrubun căînvăţasăscrieşisăsocotească.Ochinuiagândulcănu-imaidăcopiluluitoatăcălduraei,căsărutărileeidin

nopţilededragosteeraumaifierbinţişimaimultelanumărdecâtaceleapecareiledădealuiseara;căputeasăsetrezeascăsingurîntoiulnopţiişisăsesperie,căaveaacumunsecretfaţădeel.ÎlîmbrăţişapeIusufmaistrâns,maiîndelung,îlsăruta, îl alinta.Uneori el se smulgea sufocat din îmbrăţişărilemamei, apoi opriveavinovatpesubsprâncene:nucumvas-asupărat?Mamaîirăspundeaînsăcuunzâmbetlargdefericire.Lumeadincoloniebănuiaceva.Zuleihanusegândealacevorspuneoamenii;

comunicapuţinşinumaicuveteranii,îşipetreceaziuaîntreagăînpădure.Dacăn-arfifostGorelov,ean-arfiaflatcărelaţiaeicuIgnatovfuseseremarcată.Aoprit-oîntr-odimineaţă,îndrumspretaiga.Lavremeaaceea,elaveacasa

lui,oconstrucţiemicădinbârne(Gorelovfuseseprimulcareîşiridicaseizbaînzonaprivatăşiîncâţivaanireuşises-oamenajeze,să-ipunăgard,să-şimontezegeamuri la ferestre). Îşi construise o prispă; îi plăcea să se odihnească aici,privindu-ipeoameniicaretreceauprinfaţacasei.Într-o dimineaţă întunecată de toamnă, Zuleiha străbate Semrukul încă

adormit, şiGorelovseaflădeja în faţacăsuţei sale şi fumează;pesemnecă setrezisedevremespecialpentruea–oaştepta.—Salutare,artel!Teduciîntaigasăfaciplanul?—Da.—Iaşeziunpiccuminesăvorbim,vreausă-ţispunceva.—N-amtimp,m-aşteaptăanimalele.Aşacăzirepede.Gorelov se ridică de pe prispă (sub tunica aruncată pe umeri i se zăreşte

flanelamurdară, e doar în izmene, şi picioarele băgate în cizme arată ca niştechibrituri strâmbe), se apropie încet de Zuleiha cu mersul lui împiedicat şi ocerceteazădeparcăarvedea-opentruprimadată.—Nimicdezis,spuneelîncet,parcăpentrusine,şi-aalesomuierepecinste

Ignatov,bravolui!N-ambăgatdeseamă…—Cevrei?Easimtecumsângeleîinăvăleşteînobraji.—Delatine,nimic,puicuţă,vezi-ţimaidepartedeamoruriletale.Numaisă

trecidin când în cândpe lamine să stămdevorbă–despre comandant.Eunsubiectfierbinte,mi-auordonatşefiisă-lsupraveghez.Iartu,artel,sănutecerţicuşefii,cuniciunchip,mă-nţelegi–astadacăvreisătejocimaidepartede-aartelulşisănuputrezeştilatăiatcopaci.Gorelovopriveşteţintăcuochiiluiînguşti,parcăpleoştiţi,şieavedepentru

primadatăclarceculoareau:suntnegricanoaptea.Din casă iese în grabă Aglaia într-un cojoc vechi îmbrăcat peste un

combinezon bej de dantelă, cu ghete în picioarele goale, cu buclele roşcaterăsuciteîntoatedirecţiile–îiaduceopufoaicăluiGorelov.I-opunepeumerişi-lbatepepieptcaonevastă:aigrijăsănu îngheţi!Learuncăopriviregeloasăamândurora şi se întoarce fuga în casă. Se împlinea anul de când trăia cuGorelov–fărăsăseferească,dimpotrivă,nupierdeanicioocaziesăsefăleascăculegăturalorînfaţaoamenilordincolonie.Zuleihaîşiîndreaptăpuşcapeumărşiseîndepărtează.—Osătreci?strigăGorelovînurmaei.—Nu!răspundeeapăşindrepede,aproapealergând.—Vezisănu-ţiparărău!Aiuncopil,maiţiiminte?Easeîntoarceşiseuitălaelatent,îndelung.Apoiserăsuceştepecălcâie,şiîn

scurttimpspinareaeiîngustăsepierdeprintrecopaci.…Dupăcâtevazile,Gorelovpleacăînpădure.Îiplacesăseplimbeîntimpul

zilei de lucru: a dat indicaţii, echipa asudă muncind, metrii cubi mirosind arăşinăseprăbuşesccuzgomotlapământşisuntclădiţiînstive,aşacăsepoateîndepărtasărespireliberpuţin,că-ivâjâiecapuldeatâtahârşâitdefierăstraie.Păşeşteîncetprintaigauainvadatădetoamnă,biciuindcuonuiafructeleroşii

demăceş.Bineau făcutcă l-aupus responsabil cumuncade informare.Marecap,Kuzneţăsta,şi-adatseamapeloccetalentzaceînel.N-atrecutnicimăcaro lună de la convorbirea de pomină de la baie, că zugravul Ikonnikov s-a şiapucat să mâzgălească bileţele cu note de informare în limba lui încâlcită,contabilul de la birouri ticluieşte întruna compuneri amănunţite, scrise ca laşcoală, ajutorul de bucătar, asudând de încordare, reproduce frazele scurte pecareilearuncăAşkenaziîntimpcepregătescprânzul;trecpelaizbaluioamenisimpli,neştiutoridecarte,să-işoptească,săsteadevorbădespreuna,alta,de-alevieţii.Petoţii-aprinsînplasă:pemuncitoriiforestieri,pefuncţionari,aantrenatpânăşicantinaşiclubul.Numaicucomandantuladatgreş.Gorelovloveştedintoateputerilecunuiauavârfulascuţitalunuimuşuroide

furnici–muşuroiulsemişcă,furnicilesperiatefugcare-ncotro.Bineînţelescănui-acerutnimenisă-lsupraveghezepeIgnatov,afostpurşisimpluinteresul luipersonal:oareosăiasăceva?Îşisimţeaburtatresăltându-iîndelungdeplăcerelagândulcăfemeia lungităsubcomandantcuunceas înainte,caldă încădela

trupul lui, mirosind încă a bărbat, i-ar zice lui, parşivului Gorelov, deţinut dedreptcomun,cevorbeştecomandantul.DeastaîiplăceaatâtdemultsăseculcecuAglaia;îşiimaginacumIgnatovîimângâiabuclelegrele,roşcate-aurii,cumîşitreceamânapespinareaeirotundă,cualuniţaînchisălaculoarepeumăr,cumîşilipeafaţadegâtulalbşimoale–şiatuncisimţeacumseîncingetărâţaînel:acumtoateasteasuntalelui,aleluiGorelov.N-osă-ifiebinedacăZuleihaîispunecomandantuluidespreceaudiscutatnu

demult;daresigurcăeaosătacădeteamăpentrufiulei.Azvârlenuiauaşiseaşazăsubunpinnoduros.Oadiereuşoarăabiaîisuflăîn

faţă,undevadepartescârţâiefierăstraiele,seaudstrigătelemuncitorilor–ebine.Înapropiereseaudeunfoşnet–îmbrăcatădeiarnăînblanacenuşiepufoasă,o

veveriţă face câteva salturi repezi pe pământmişcându-şi urechiuşele ascuţite.Gorelovbagămânaîncetînbuzunarulhainei,scoatechiştoculdeţigarărămasdedimineaţă, îl striveşte între degete şi zice repezit plescăind din limbă: na,serveşte-te!Veveriţaseapropie,îşiîntindefeţişoaraîngustăşiadulmecăcubotulascuţitşilucios.Casăn-osperie,Gorelovîşiduceîncetmânacealaltălaspate,găseştelarădăcinapinuluiopiatrăgreaşioapucăbinestrângândpumnul.Veveriţa e lângă el: ochişoriimaronii îi sclipesc, îşi întinde gheruţele negre

crăpate sprepalma lui aspră.El strângemai tarepiatra, îşi ţine respiraţia:maiaproape,drăguţo,hai…Seaudeoîmpuşcătură,şiveveriţacaderăpusăpepatuldeacecafenii-pestriţe,cuopatădesângeînloculorbitei.LuiGoreloviseparela începutcăîmpuşcătural-aatinspeel–nupoatesă

respire.Cugâtulsucit,parcăstrânsîntr-omenghină,trageaerînpieptconvulsiv,înghiţindcugreu.Simtedinnoumoliciuneaafânatăamuculuide ţigară într-omânăşigreutateareceapietreiîncealaltă.Eteafăr?Niştecrengitrosnescuşorlamargineapoienii–dedupăscoruşulpejumătate

golaş,seiveşteosiluetăfiravă,seapropie…Gorelovsimtecumiserostogoleştepe ceafă o picătură enormă, rece, i se prelinge pe sub gulerul cămăşii, de-alungulşireispinării.Zuleihaîşiaruncăpuşcapeumărdinmersîntimpceseapropie.Seaşazăpe

vine,îşidesfacegenunchiiasemeniunuibărbatşiridicădejosghemotoculfărăviaţă; îi bagă capul într-un laţ împletit şi îşi atârnă veveriţa la brâu. Se uităstăruitor la Gorelov, îl măsoară de sus până jos, apoi se întoarce şi intră înpădure.Când zgomotul uşor al paşilor ei se stinge în desiş, Gorelov bagă în gură

chiştocul ţinut între degetul mare şi arătător, scotoceşte în buzunar dupăchibrituricumânatremurândă;legăseşte,freacăcuseteunuldetalpaghetei,darchibritulserupe;îlazvârleşiscuipămuculpejos.A naibii muiere! Cine ar fi crezut, pare aşa de cuminte! Se reazemă cu

spinareade tulpinaasprăapinului, respirăadânc,cupleoapele închise.Să-l iadracu’pecomandantulăsta…Zăpada s-a aşternut târziu, la sfârşitul luioctombrie, dar avenit dintr-odată,

transformând toamna în iarnă într-o singură zi. Animalele şi-au îmbrăcatblănurile pufoase de iarnă – s-a deschis sezonul de vânătoare. La început,Zuleihanus-abucurat.Nuaveaputeresăsesmulgădelapieptulînfierbântatallui Ignatov,săseeliberezedesubmâna luigrea,să iasăalergândîndimineaţareceşialbastră.Cândplecadelacomandament,sesimţeacajupuitădevie.Şin-omaibucuraucaîntrecutschiurilealunecândrepedepezăpadă,vântulîngheţatbiciuindu-i faţa, blana pufoasă zărită o clipă pe crengile vreunui pin. Zilelescurtede iarnă îipăreauani.Abiaaştepta să treacă iarna,abia rezista.Nicinuapuca bine soarele să se înroşească la apus, aerul să se îngroaşe şi umbreleliliachiisăsereversepestecolonie,căsegrăbeasăseîntoarcăiute.Seducealainfirmerie, dar ochii îi fugeau spre colină, spre veranda înaltă, pe care ardeanerăbdătoareluminiţafierbinte.Înnoapteaaceea,Ignatovi-aspus:—Vinosătrăieşticumine.Eaşi-aridicatfaţadepepieptullui,căutându-iochiiînîntuneric.—Iacopilulşivino!N-azisnimic,şi-alăsatdinnoucapulpepieptullui.Iardimineaţaanins.Viscolulafostatâtdeputernicşi încrâncenat, încâtn-a

putut deschide uşa, geamurile erau îmbrăcate în alb, hornul urla ca o haită delupi.Peoasemeneavreme,tăietoriidelemnenuplecauîntaiga–viscoluli-arfiluatpesus;nicivânătoriinuplecau.ZuleihaatingecudegetultâmplaluiIgnatov:—Măcarodatăpotsăteprivescşieulaluminazilei.Ce-idrept,arfistatsă-lpriveascătoatăziua.—Cesătotpriveşti?Elîiacoperăfaţacualui.Osătesaturi…Ea îşi ridică capul de pe pernă când în jur e linişte deplină: nici glasuri

omeneşti, nici zgomot de topoare, nici sunetul gongului de la cantină – parcătotul a încremenit. Prin geamurile acoperite pe jumătate cu zăpadă, abia sestrecoară o lumină gălbuie şi tulbure. Ignatov doarme, culcat pe spate; îlînveleştecuplapuma,carealunecase.În jurul izbei se aud paşi furişaţi: cineva merge prin zăpadă de-a lungul

pereţilor. Javra de Gorelov? Iar adulmecă? Pe ferestruică se zăreşte o siluetăîntunecată. Zuleiha se dă jos din pat fără zgomot, îşi aruncă pe umerii goicojocul şi iese tiptil.Uiteurmele, albastre, adânci,parcă făcute cupolonicul–dautârcoaleînfugăcomandamentului.

—Javrăspurcată!rosteşteZuleihacuvocetareşidăcolţulcasei.Lafereastradinspate,aplecatăînainteşicunasullipitdegeam,stăofăptură

înaltă,uriaşă, într-unveşmânt lung.Gulerul iagăi din blanăde câine e ridicat,căciula ţuguiată din blană i se înalţă pe cap precum vârful minaretului.Strigoaica.—Cotoroanţăbătrână!spuneZuleihaapropiindu-sedesoacraeiatâtdemult,

încâtarfipututs-oatingăcumâna.Iaraivenitsă-misugisângele?Cotoroanţa, parcă auzind-o, îşi îndepărtează chipul palid de la geam şi se

întoarce spre ea: fruntea, orbitele, obrajii – toate îi sunt acoperite de zăpadăgroasă,albăcumecreta,şizăpadaastanuse topeşte,numainările isemişcă,găurinegrepemascaalbă,înghitaerul,şibuzelevineţiiîitremură.—Pleacă!ziceZuleiharăspicat,curăutate.Dispari!Mascaîşicascăgura,scoatevălătucideaburişişuierăabiaauzit:—Osăfiipedepsită…Degetulnoduroscughearalungăşiîntoarsăseridică

sprecer.Osăfiipedepsităpentrutoate…—Pieide-aici!Zuleiha ţipă, simţind cum clocoteşte furia în ea, cum i se zbate rădăcina

părului,cumiseloveşteinimadecoaste.— Să nu îndrăzneşti să mi te mai înfăţişezi! E viaţa mea, nu-mi mai

porunceştitu!Piei!Piei!Soacraseîntoarcecuspateleşiporneştegrăbităsprepădure,sprijinindu-seîn

toiagullungşinoduros.Pâslariigrei,imenşiscârţâieasurzitorpezăpadă;cozilelungişialbeîisaltăpespinareînritmulpaşilor.—Cotoroanţă!Zuleihaaruncăcuzăpadădupăea.Aimuritdemult!Şifiu-tău

lafel!Fără să se întoarcă, Strigoaica mai ridică o dată degetul osos şi-l scutură

ameninţător,arătândînsus.Siluetaeisefacetotmaimică,scârţâitulpaşilorsepierde în spatele brazilor cu ţepii lor bruni-cenuşii, zburliţi ca peria. Zuleiharidicăochii–pecerulameninţător,negru-albăstrui,străluceştetriumfătoarelunaarămie,perfectrotundă,caomonedăproaspătturnată.Enoapte?Deja?De-astaeatâtalinişteînjur.Iusuf! S-o fi culcat? O fi adormit? Împleticindu-se şi scurmând zăpada cu

pâslarii,serepedelainfirmerie.Iusufnueînpat–nicipâslariilui,nicicojocul,nici schiurile: copilul, încălcând iar interdicţia, plecase să-şi întâmpine mamavenitădelavânătoareşinusemaiîntorsese.Zuleihaînşfacăschiurile.Seîntoarcelacomandamentşi,străduindu-sesănu

scârţâieuşa,sestrecoarăînăuntru,iadincuipuşcagreaaluiIgnatov,scoatedinnoptierăunîncărcătorplinşi-lbagăînbuzunar.Semaigândeştepuţinşimaiiaunul.AruncăoprivirespreIgnatov,caredoarmeliniştit,şiiesetiptil.

Zăpadaalbăstruieebrăzdatădedouădâresubţiri:schiurileluiIusuf.Mergepeurmele lor, repetând în gând ca să ghicească traseul lui: de la clubul aflat lamargineaaşezării,IusufaurcatspreCişmeprinsîngheţuri,amerspemalpânălatrecereadelaPiatraUrsului,undeobişnuiasă-ipândeascăsubscoruşsosirea;aiciaumblatîncoloşi-ncoacefărărost–urmelesuntgroase,întoatedirecţiile,întretăiate: băieţelul ei a îngheţat de frig noaptea lângă pârâul din pădure, şi-aaşteptat mama, în timp ce ea se dăruia iubitului în patul mototolit, ud detranspiraţiefierbinte.Urmelemergmaideparte,înpădure:sevedetreabacă,pierzându-şirăbdarea,

Iusuf a pornit în întâmpinarea ei. Zuleiha aleargă pe urmele lui. Copaciiînveşmântaţiînalbseînghesuieînjurulei,îistauîncale;îijoacăînochiumbrenegre şi dungi galbene-albăstrui, fâşii de zăpadă coloratede lumina lunii.Maideparte,maideparte.Maiadâncînpădure,maiadânc.—Iusuf!strigăeaîndesiş,şiobucatămaredezăpadăsedesprindedepeo

creangăînaltăşicadepepământ.Ulîm!Fiule!UrmeleschiurilorluiIusufsepierd–aufostmăturatedeviscol;ovremeba

apardesubzăpadă,badispar,darlaunmomentdatdisparcutotul.Încotros-oia?—Iusuf!Zuleihaînainteazăcutrudă,stârnindnoridezăpadăcuschiurile.—Iusuf!Vârfurile de cerneală ale brazilor dansează pe bolta albastră, printre ei

scânteiazăsteleleimense.—Iusuf!Pădureatace.Iată osânda pentru viaţa păcătoasă, în afara căsătoriei, trăită cu un

necredincios, ucigaşul bărbatului ei. Pentru că l-a preferat pe el în loculcredinţei,înloculsoţuluişifiuluiei.AveadreptateStrigoaica–cerulapedepsit-opeZuleiha.Înecându-seînnămeţi,îşicroieştedrumprintufişurileţepoasedeienupăr;se

târăştepestetrunchiuridemesteacăncăzutelapământ,acoperitecupromoroacăalunecoasă;bâjbâieorbeşteprindesişulbrazilor.Deodată,picioruliseîmpiedicăde-un ciot, şi Zuleiha se rostogoleşte de pe dealul mic şi abrupt, măturândzăpada şi rupându-şi schiurile. Frigul crunt îi înţeapă faţa, îi intră în ochi, înurechi,îngură.Dăzăpadadeopartecumâinileşireuşeştecum-necumsăiasădesubnămeţi.Zăreşteobucăţicădeschirupt.Nueschiulei,cialcopilului.—Iusuuuuuf!Numaiţipăacum,urlă.Iardinfaţăîirăspundeunalturlet.Înzăpadapânăla

brâu,agăţândarbuştii scunzicucioturile schiurilor,Zuleihaajunge într-omică

poianăînconjuratădecopaci.Acolo,ohaitădelupicublanăsurăşiboturiascuţite,strânşi într-ogrămadă

neregulată,stauroatăînjurulunuibradbătrâncuvârfulînclinatşiprivescţintăînsus.Suntjigăriţi,lisevădcoasteleşişiraspinării,aşaajungsăarateiarnădeiarnă.OobservăpeZuleiha, îşi întorcboturile, îşiaratăcolţii,darnusemişcădinloc.Unulfacedeodatăunsaltînsuscaîmpinsdeunarcşiîşiclănţănedinţiicu botul îndreptat spre vârful bradului, unde se zăreşte o mică pată neagră,nemişcată.Zuleihaseîndreaptăsprelupicupasegal,parcămecanic,încărcându-şipuşca

dinmers.Câţiva dintre ei se ridică, îşi scutură blana şi pornesc în direcţia ei:mişcă din buze, îşi arată colţii, îşi agită cozile, o înconjoară. Unul – cu ochigalbenişiourecheruptă–sedesprindedinhaităşisareprimul.Eatrage.Apoiîncă o dată, şi încă o dată. Încarcă repede, aşa cum respiră: încă, şi încă.Potriveştealdoileaîncărcător:încă,şiîncă.Chelălăituri,urleteistovite,horcăieli.Unlupîncearcăsăfugă,săseascundă

în pădure – ea nu-l lasă să-i scape. Altul se târăşte cu şira spinării ruptă,agitându-şi labele – ea trage fără să ţintească, dar îl nimereşte. A tras toategloanţele,pânălaultimul.Înjurulbradului,pezăpadastrălucinddesânge,zacejumătate de duzină de cadavre;miroase a praf de puşcă, a carne arsă, a blanăpârlită, ies aburi din măruntaie. E linişte. Zuleiha păşeşte peste trupurilenemişcateşiseîndreaptăcătrebradulcucoroanaînclinată.—Iusuf!Ulîm!strigăeacuvocerăguşită.Corpulmititel–feţişoaraîncremenită,cadepăpuşă,cugeneleşisprâncenele

acoperitedepromoroacă,cuochiistrânsînchişi–cadedinvârfdirectînbraţeleeiîntinse…Patru zile a zăcut Iusuf delirând. În timpul ăsta, Zuleiha a stat în genunchi

lângă patul lui şi l-a ţinut de mâna fierbinte. Acolo dormea, cu capul lângăumărullui.Leibea încercat s-omutepepriciulde alături, dar s-a lăsatpăgubaş.A tras

doarperdeauacaredespărţealoculluiIusufderestulsalonului(hotărâsesă-iţinălainfirmerie,casă-iaibăsubochitottimpul).Aşkenazileaduceamâncarea;seuitalaZuleihacumstăneclintitălângăpatul

fiuluiei,puneacugrijăstrachinapepervazşioluapeceaveche,cumâncareaneatinsă.VeneadincândîncândşiIsabella,omângâiaîndelungpespatepeZuleiha–

dar ea nu băga de seamă. De câteva ori a venit şi Konstantin Arnoldovici, aîncercatsă-ivorbească:i-apovestitdespreseminţeledepepenetrimisetotuşidepe Pământul celMare, despre uneltele agricole care aveau să vină în curând,despreboiişivacilepromisesăajungăînprimăvarăpentruarat(„Osăînvăţsă

ar.Închipuie-ţi,Zuleiha,eulaplug!“)–darn-aprimitniciunrăspuns.Ikonnikov a fost o singură dată. S-a aşezat lângă ea în genunchi şi a întins

palma tremurândă,pătatădevopsea, ca să atingăumărul lui Iusuf.Zuleiha i-aîmpinsmâna şi s-a aruncat asupra copilului acoperindu-l cu trupul său. „Nu-ldau!“aţipatea.„Nu-ldaunimănui!“Leibel-ascosdeacolopeIkonnikovşinul-amailăsatsăintreîninfirmerie.Ignatovveneaînfiecarezi.Zuleihanu-lbăgaînseamă–păreacănu-lvede;

vorbeacuea–păreacănu-laude.Elstăteaînspateleeiovreme,apoipleca.N-amaiplecatînapatrazi,cândtrupuşorulfierbintealluiIusufaînceputdeodatăsăserăceascăşisătranspiremult,iarbuzelesăiseînvineţească:s-aaşezatpepatuldealături,şi-apuscârjalângăel,şi-aîngropatfaţaînmâinişiaîncremenit–aaţipitsauefrământatdegânduri,cinesăştie.Arămasaşamultăvreme.—Pleacă,Ivan!zicedeodatăZuleihacalmă,fărăsă-şiîntoarcăfaţadelapatul

băiatului.Numaivinlatine.—Osăvineu,răspundeelridicându-şicapul.—Amfostpedepsită.Nuvezi?EaîlmângâiepeIusufpepomeţiiprincaresevădieşindoasele,pepleoapele

închise.—Decine?EaseapropiedeIgnatov,îipunecârjaînmânăşi-ltragesă-lridicedepepat–

elsesupune,sescoalăînpicioare.Zuleihaeraşiînaintemărunţică,îiveneamaijosdeumăr,daracumaajunsofărâmădeom,parcăaintratlaapă.—Oricine-arfi,m-apedepsit!ziceeaîmpingându-lcumâinileeislabespre

ieşire.Asta-itot.Gata.Ignatovseapleacă,o iadeumerişioscutură, îicautăprivirea. Însfârşit i-o

găseşte:ochiiZuleihăisuntreci,cademort.Îidădrumulcugrijă,îşiiacârjaşiseîndreaptăbocănindspreuşă.Cândbocănitulnusemaiaudeînspateleuşii,easeîntoarcecătrefiulei.Iusuf

stăîncapuloaselor,epalid,cupieleafeţeiîntinsă,cuochiiimenşi,înconjuraţidecearcăne.—Mamă,ziceelîncet,amvisat,amvisatmult.TotceadesenatIliaPetrovici

–şiLeningradul,şiParisul.Osămăpotducecândvaacolo,cecrezi?Zuleihasesprijinăcuspateledeperete, fărăsă-şi iaochiide lael. Iar Iusuf

priveştepefereastră–ningefărăîncetare,cadezăpadămultă,greacaopovară.

ParteaapatraÎNTOARCEREA

Războiul

Războiul a ajuns la Semruk ca un ecou îndepărtat. Lumea vorbea că erarăzboi, şi totuşi parcă nu era. Ziarele, care brusc începuseră să fie distribuiteregulat (odatăpe lună, într-unpachetmare),explodaude titluri:„Săstrângemrândurile…“, „Să nimicim…“, „Să învingem…“. Treptat, ziarele s-au subţiat,dar s-auumplutdeură, audevenitmai înverşunate,maidisperate.Acumerauatârnate pe panoul de propagandă, şi oamenii se adunau adeseori seara, îşiapropiaucapeteleşiciteau.ApoiseîntorceaulaAngara,priveaupescăruşiidândroatăpecerulseninşi stăteaudevorbă în tihnă.Păreaciudatsă tegândeşticăundeva, departe, bolta cerului nu e străbătută de pescăruşi, ci de avioaneinamice.Întimpulrarelorsalevizite,şefuldelacentru–ZinoviKuzneţ,avansatdecurândlagraduldelocotenent,ocupatcusecuritateastatului–îiconvocalaadunare: le povestea pe ce fronturi Armata Roşie lupta cu vitejie şi undeînregistrasuccese.Oameniiîlascultauîntăcere.Eragreusăcrezicespunea,darnicisănucrezinuputeai.Nici un locuitor n-a părăsit Semrukul în primele luni ale războiului.

Comandamenteledincoloniiledemuncăţineauevidenţastrictăacetăţenilordinspatele frontului care împliniseră vârsta de recrutare, dar existau restricţii.Deportaţiinuaveauvoiesăpoartearmă,şiprinurmarenicisă intre înarmată,undepericolulcaeisăseuneascăîngrupurierainfinitmaimare.În’41nicinusepuneaproblemachemăriilorlaarme–eraevidentcă,odatăajunşipefront,duşmaniipoporuluivortreceimediatdeparteafasciştilorşivorîncepesălupteîmpotrivaPatrieilor.Aşacărăzboiulîşiurmacursul,dareradeparte,nu-iluaînseamă.Şideodatăelafăcutlucruldecaresetemeacelmaimultşipecarenu-ldorea

defelconducereadestat:aridicatcortinagreacaredespărţeaSemrukuldelume.Înaniilungideluptăpentruexistenţăamicuţeiinsuledinadâncultaigalei,lipsiţide legătura cu Pământul cel Mare şi ducându-şi zilele numai cu gândul săîndeplineascăplanuldeproducţie,deportaţiiauînceputsăsesimtăbruscparteaunei ţări uriaşe, cu populaţie numeroasă. Numele unor oraşe îndepărtate –Minsk,Brest,Vilnius,Riga,Kiev,Viniţa,Lvov,Vitebsk,Chişinău,Novgorod–răsunauîncântecepescenaîngustăaclubuluidinSemruk,ţâşneaudinpaginilemanualuluidegeografie,dinpoveştileauzitedemultîncopilărie.Eracumplitcaelesăseafleacumînmâinileinamicului.Şieraplăcuttotodatăsătegândeşticăoraşeleasteachiarexistau.Simplul fapt cănumele lor ieşeaudinguramare şicărnoasăaluiZinoviKuzneţeraoconfirmarecăeleexistaserăîntottimpulăsta,

crescuseră, se înălţaseră, înverziseră, deveniseră mai bogate, trăiseră. Înaintevreme, din gura lui Kuzneţ nu auzeau decât: plan cincinal, indicatori, normă,front de lucru… Iar acum auzeau: Kerci, Alupka, Djankoi, Bahcisarai,Eupatoria,Odessa,Simferopol,Ialta…— Aproape că reuşisem să uit că există pe lume Bahcisarai, a şoptit

KonstantinArnoldovici,aplecându-selaurechealuiIkonnikov.—Aşputeasăvăreamintescdefântânalacrimilor–amstatdouăluniacolo

casăsurprindmomentulcândapanăvăleştepemarmură.—Eincorectsăspuinăvăleşte,IliaPetrovici.Nusepotriveşte.—Cumsănusepotriveascădacăeuastaamsurprins?DespreblocadaLeningradului au aflat de laKuzneţ cu întârzieredeo lună,

abia în octombrie.Nu s-au apucat să vorbească despre asta – nu era nimic despus.Înprimăvaralui’42,Kuzneţavenit,cadeobicei,penepusămasă.Aaduscu

elobarjă ticsită cuoameni istoviţi, cupieleamăslinie şi trăsăturile colţuroasespecificerasei:grecişitătaridinCrimeea.Ia-ţi-itupecappebusurmaniiăştia,Ivan Sergheevici, zice el. Şi iamăsuri de siguranţă – cum-necum, elementelesocialepericuloasesuntnumeroaseşideocalitateexcepţională.Râde.Busurmaniiaufostdeportaţipreventivdinteritoriilesudice,fărăsăseaştepte

caţinutulsăfieocupatşipopoarelemicisăaibăposibilitateadeatrecelainamic–cumsespune,camăsurădeprecauţie.Bine, fie şi greci.Numai de eschimoşi şi papuaşi nu avusese parte Ignatov.

Numărase din curiozitate naţionalităţile care trăiau în Semruk – îi ieşiserănouăsprezece la număr. Acum, carevasăzică, erau în plus două. Deportaţii cupieleamăslinieaufosttrimişiînbarăcilegoale,să-şilaselucrurile.Apoi,întaigacuvoi,cetăţenipericuloşi,aveţi înainteo jumătatedezidemuncă.Ignatovi-adat pe busurmani în grija lui Gorelov, el se pricepea de minune să le bageminţile-ncapnou-veniţilor.Eidoiauplecatlacomandamentsăşadă,dupăcumleeraobiceiul.Înultimavreme,Ignatovbeapuţin,darîncompanialuiKuzneţ–cumsănubea,arînsemnacănu-şirespectăsuperiorul.—Amovorbăcutine,Vania,ziceKuzneţturnândalcoolulînpahareleopace

faţetate.Ignatov înlăturăcupalmao firimiturădepemasă, scoatece rămăsesede la

cina din seara trecută – castraveţi, morcovi, ceapă, verdeţuri, pâine –, trageperdelele la ferestre. Dar Kuzneţ nu se grăbeşte să treacă la subiect, o ia peocolite,mai pe departe: bea pentru victoria viitoare asupra fascismului, pentrutovarăşulStalin,pentrubravaArmatăRoşie,pentrucurajul trupelordinspatelefrontului(„cândaitrupedecalitateînspatelefrontului,drăguţule,victoriaepe

jumătateasigurată“).—Deci care-i treaba, Zina? îşi aduce aminte Ignatov, când capul şi-l simt

greu,năpăditdegândurimari,încâlcite,iartrupulleeuşor,dezicicăacuşi-acuşiîşiiazborul.— Aaa! zâmbeşte celălalt, punându-şi palma puternică pe grumazul lui

Ignatovşitrăgându-lspreel.N-amuit-taaat…Capeteleliseîntâlnescpestemasă,frunţilelisefreacăunadealta.—Iată,Vania,măuitlatine,zicefixându-lpeIgnatovcuochiiroşiitulburi,şi

nupotsănuteadmir.FaţaluiKuzneţeaproape.Isevădlimpedeporiiadâncidepenasulmare,cu

vinişoarealbăstrui.— Totul e-n regulă cu tine. Ai pus cu botul pe labe opt sute de suflete.

Îndeplineşti planul. Funcţionează colhozul, artelurile. Castraveţii… – ia de pemasăuncastravetemare,plindebubuliţe–…suntceimaigustoşidepeAngara.Ştiutoateastea!Kuzneţînfigecastraveteleîngrămăjoaradesarepusădirectpemasăşimuşcă

cusetedinel–ţâşnescpicăturimici,care-lstropescpeIgnatov.—Pânăşidebăutte-ailăsat.Decete-ailăsatdebăut,Ivan?Kuzneţnu se sfia să-i arate că ştiamaimultdecât îi raporta Ignatovdespre

viaţadeportaţilorşiacomandantului.—M-amsăturat,răspundeIgnatovştergându-şipicăturiledepeobraji.—Vreomuieren-aigăsit? zâmbeşte şiretKuzneţ, fluturândcastraveteledin

caretocmaimuşcase.Decândi-aidatpapuciiAglaiei,trăieşticaunholtei.Kuzneţ ştia despre aventura scurtă, deja uitată, cu roşcata Aglaia; despre

dragostearăvăşitoarecuZuleiha,separecănu.PalmagreaapasăiarceafaluiIgnatov.—Da’ce,etreabata?Astacumuierile?— Nici vorbă! Kuzneţ muşcă cu poftă din castravete, îl termină şi aruncă

vârful rămas în fruntea lui Ignatov.Treabameaeşti tu,eroule!Avenit timpul,Vania,sătefacemdinsergentlocotenent–sublocotenent,pentruînceput.Ignatovîşiînlăturăbucăţicadecastravetedepefrunte.Seuitălafirelenegre

zbârlitedinsprânceneleluiKuzneţ,întrecarestălăbărţatăopicăturădesudoare.Nu-imaivorbiseniciodatădespreavansare.—Aici,înpădure,totunrahate–că-ssergent,că-slocotenent…—Păice,aihotărâtsă rămâiaicipeveci?Kuzneţ rânjeşteviclean,cuochii

mijiţi,vioi.Înainteparcăvoiaiaşadetaresăpleci,că-misăreailaberegată.—Voiam,da.— Păi tocmai ţi-a venit rândul. Că doar nu se cade să laşi un proaspăt

sublocotenentdesecuritatesăputrezeascăînpostuldecomandantîntaiga,nu?

Kuzneţ strângepalmapegrumazul lui Ignatov.Ţi-amcompletat formularulderecomandare: ani de serviciu ireproşabil, devotament faţă de idealurile patriei.Numaicănul-amexpediatîncă.—Nuteînţeleg,Zina.Ascunziceva.—Ce-ideînţeles?Kuzneţîşilingebuzele–pentruoclipăisezăreştelimba

vineţie,cubroboanealbe.Erăzboi.Aşasuntvremurileacum,Vania,zormare,forfotă, îţi ţiuie urechile. Zboară capete. Zboară stele – de mătase roşie, cumargineargintie,pemanşeteleoameniloristeţi.—Şipetineabiadecâtevalunite-au…Ignatovseuităcucoadaochiului lamantaua luiKuzneţ,aşezatăcugrijăpe

spătarulscaunului:pepetliţeleroşii,cumarginizmeurii,eraotresănouă,rubinie–semnalrecenteiavansări.—Despre asta-i vorba, drăguţule.Vremurile-s de aşa fel că orice e posibil,

pricepi?Orice! În jumătate de an ajungi locotenent, un anmai târziu, căpitan.Trebuie doar să facempuţine valuri, puţin zgomot…Ai auzit de revolta de lacomandamentul din Parghibsk? Despre atentatul asupra comandantului de laStaraiaKliukva?Numai complotişti au arestat o sută.Asta ne trebuie: oamenimaimulţi,caresănedeamaimultăbătaiedecap…—Carerevolteşievadări, idiotule?!Seîntorcşiăiafugiţidemult,casăfie

câtmaidepartederăzboi,dearmată.— Exact, Vania! Tuturor le e frică de fascişti. Dar unii îi aşteaptă. Şi le

pregătescocupanţiloroprimirecălduroasă,cupâineşisare.Peăştiaosă-igăsimnoi doi. Descoperim complotul, îl demascăm, îi împuşcăm pe organizatoriconform legii marţiale, iar pe complici îi trimitem în lagăr. O să afle toatăSiberia.Osăfieo lecţiepentrudeportaţi:camăsurădeprecauţie!Şiexemplupentru alte comenduiri. Iar noi doi…, Kuzneţ îşi înfige unghia maronie submărulluiAdam,noiosămaidămniştegăuriînpetliţe.Respirăadânc,înfierbântat.Sudoareaîicurgeîndouăpârâiaşestrălucitoarede

pefruntepepunteanasuluişimaideparte,întrefirelegroasealemustăţilor.—Ailuat-orazna,Zina!Eştibeatşispuibaliverne…—N-osăverificenimeni.Îmiasumrăspunderea.Palma de pe ceafa lui Ignatov nu mai e palmă, ci cleşte de fier ud de

transpiraţie.—Listadesuspecţiofacitu.Toţiceidecarete-aisăturat,caretederanjează–

ducă-se,javrele!Eunumăbag,poţisă-lpuişipeGorelov,seştiecâtdetarevăiubiţi.Scăpămdetoţi,nuteteme.Osăfieotreabăcurată,cacristalul.Osăsescriedesprenoişi-nmanuale.—Stai!Despreoameniimeivorbeşti?—Daraicui,Vaniuşa?Ochii întunecaţiai luiKuzneţerauinjectaţişiaveau

luciri galbene. Că doar n-am un regiment de muieri, să-ţi nască o sută decomplotişti.Iartuaimulţi,aideunde.Dacăţi-emilădeceivechi,ia-ipeăştianoi,pebusurmani.Oricumn-osăpoatătrăiaici,laiarnăcrapă.IgnatovîşilasăprivireapebuzelegroaseşiumedealeluiKuzneţ.—Ei?rostescele.—Iamâna,îmifrângigâtul.Palmafierbinteşiumedădădrumulgrumazului.—Ei?repetăbuzele.Ignatov ia gamela şi toarnă ce-a mai rămas din alcool în paharele goale:

răsuceşte încet capacul de tablă, făcându-l să scrâşnească, şi-l pune la loc pemasă.—N-amcrezut,tovarăşelocotenent,ziceel,căosămăverificipemine,un

fostsoldatroşu.Amcrezutcăosăaiîncredereînmineînnumelevechiinoastreprietenii.—Staiaşa,Ivan!Îţispunadevărul,auzi?Amgândittotul,amsocotit.Într-o

lunăfacemtreaba,lavarăprimimnumirile.Cezici?—Pentrutoţicomandanţiijocispectacolulăsta,saunumaipentruceialeşi?—Lasătâmpeniile,Ignatov!Euvorbesccutineomeneşte,şitu…— Poţi să raportezi că în colonia de muncă Semruk atmosfera politică e

liniştită.Comandantuls-adoveditunommoralşin-arăspunslaprovocări.Ignatovridicăîncetpaharulşi,fărăsăciocnească,îldăpegât,apoiseşterge

bine la gură. Kuzneţ respiră greu, e răguşit. Dă pe gât alcoolul din pahar şimuşcădintr-oceapă.Seridicăşi,continuândsămestece,îşiîmbracămantaua,îşistrângecureauaşiîşitragecozoroculpefrunte.—Înregulă,comandante,spuneel.Aşaosăraportez.Numaisăţiimintecăîn

cazdecevaeştilamânamea!Îşi apropie pumnul umed şi roşudenasul lui Ignatov: articulaţiile albe sunt

mari,noduroase.Scuipărămăşiţeledeceapăpepodeaşiiese.Vorbele lui Kuzneţ s-au adeverit. Sănătatea noului contingent s-a dovedit

precară, sângele sudic fierbinte a suportat greu gerurile siberiene – la primelegeruri,mulţiaufăcutpneumonie;îninfirmerialuiWolfKarlovici,caresemăriseîntre timp la douăzeci de paturi, n-a fost loc nici măcar pentru jumătate dinbolnavi. Leibe amuncit pe rupte, dar n-a reuşit să-i salveze pe toţi – în iarnaaceea,cimitiruldinSemruks-aumplutcucincizecidemorminte.Busurmanii, atât de asemănători unii cu alţii din cauza pielii oacheşe, a

sprâncenelor stufoase şi apăruluibuclat, îşi înmormântaudiferit rudele: greciiimprovizau cruci din beţe subţirele, tătarii scrijeleau pe buşteni semilunicomplicatdesenate.Şicrucile,şibuşteniiseînghesuiauîncimitirformândşiruristrâmbe,amestecatecualtemorminte.

ÎnPravda a apărutunarticol lungdesprecomplotulprofascistdescoperit încolonia de muncă Pit-Gorodok de pe Angara. Cazul a avut destul de marerăsunet, în total doisprezece complotişti au fost împuşcaţi, iar complicii lor aufostcondamnaţiladouăzecişicincideanidelagărpentruacţiuniantisovietice.Pe11aprilie1942,ComitetuldeStatpentruApărarealURSSaadoptatpână

la urmă decretul privind recrutarea în armată a celor care trăiau în colonii demuncă. Şaizeci demii de foşti culaci şi copiii lor au fost recrutaţi în ArmataRoşie şi trimişi să-şi apere patria. Noii soldaţi ai Armatei Roşii şi membriifamiliilorloraufostscoşidinevidenţelecoloniilordemuncăşiauprimitcărţideidentitate fără nici un fel de restricţii. Din coloniile de muncă s-au scurs pePământulcelMaredeportaţiieliberaţidin„exilulculăcesc“.Învară,pepanouldepropagandăaapărutunafişviucolorat:ofemeiecăruntă

în haine roşii ca focul apare din şirul de baionete şi, făcând semn cu mânaîntinsă, cheamă după ea la război tineri şi bătrâni, ba chiar şi adolescenţi, peoricinepoateţineoarmăînmână.Cheamălamoarte.Ori de câte ori trecea pe lângă panou, Zuleiha îi arunca o privire lungă,

potrivnică:nu-ldaupefiulmeu!Femeiasemănacuea,pânăşişuviţelecărunteşistrălucitoaredinpăruluşorciufuliteraulafel,şiastaostânjenea:parcăvorbeacueaînsăşi.StrămoşiiZuleihăiluptaserăsutedeanicuHoardadeAur.Nuaveadeundesă

ştie cât o să dureze războiul cu Germania, iar Iusuf împlinea în curânddoisprezeceani.Isabellaîispusesecăînarmatăpotsăteiadelaoptsprezeceani,şipânăatuncimaierauanicâtdegeteledelaomână.Osăseterminerăzboiulîntretimp?Iusuf crescuse mult în ultimul an, era mai înalt decât Zuleiha. Lucra la

brutărie, vindea pâine. Puţini îşi mai coceau singuri pâinea, şi seara se făceacoadă labrutărie.Zuleihăi îiplăceasăseuitecum,dinspatele tejghelei înalte,fiul ei zdrăngănea îndemânatic, parcă în joacă, monedele galbene şi cenuşii,socotindu-secucumpărătorii.Nufoloseaabacul, socotea întotdeauna înminte.Brutăriasedeschideadupăprânz,cândseîntorceautăietoriidelemnedinprimulschimb (în colonie fusese introdusă din nou munca în schimburi – pentrusporireaproductivităţii)–Iusufabiaapucasăajungădelaşcoală.Învăţabine,eralăudat.Îlfăcuserăpionierpentrumeriteleluilaînvăţătură,şi

de atunci pe pieptul copilului ardea necontenit flacăra cravatei roşii. Îngospodăriemunceacaunadult:spărgealemne,dregeagardul,reparaacoperişul.Profitadeoricemomentlibercasădeafugalaclub,laIkonnikov,cumfăcuseşiînainte.Înultimiiani,pictorulslăbise,sebuhăise–beamult.Săteniiseînvăţaserăsă

facă basamac nu numai din mure, ci şi din afine sau chiar scoruşe acre, şiIkonnikoveraunuldintreceimaidevotaţiconsumatori.Îllăsaserăsălucrezelaclub, era unicul membru al artelului artistic. Cu ajutorul lui, Semruk livra laKrasnoiarsk,pelângălemne,blănurişilegume,şitablouripictateînulei,deceamai bună calitate. Tăietori de lemne rumeni în obraz, culegătoare de grânepieptoaseşipionieribinehrăniţi,cuobrajiibucălaţi,păşeausemeţsaustăteaupeloc,aţintindu-şiprivirilegânditoarespreorizonturisenine–câteunul,câtedoisauîngrupuri.Tablourileerauluatecuentuziasmdecaseledeculturădinsateşichiardinoraşe.Iusuf se pregătea să intre în artel când avea să împlinească şaisprezece ani;

deocamdată lucra ca voluntar.Zuleiha se temea ca, sub influenţa proastă a luiIkonnikov, fiul ei să nu dea în patima basamacului. „Exemplulmeu e celmaibunargumentîmpotrivaalcoolismuluidincâteexistă“,oliniştiseIliaPetrovici,remarcându-ilaunmomentdatprivireaîngrijorată.Şiprobabilaveadreptate.Zuleiha încămaierageloasăpeprietenia lui Iusufcu Ikonnikov,darea i se

mai potolise cu anii, i semai tocise. Ilia Petrovici era singurul bărbat care îlpriveapeIusufcuochiiplinidedragosteşimândriepărintească,şipentruastaîiiertapânăşirespiraţiagrea,duhnindaalcool.Relaţiilecopiluluicudoctorulserăciseră,saumaidegrabădispăruseră:Iusuf

şi doctorul Leibe trăiau în aceeaşi casă, dar în planuri paralele, care nu seintersectauniciodată.Unul,cuochiicârpiţidesomn,bealamiculdejunocanăcuceaideierburi,sestrecurapeuşăîninfirmerieşiseîntorceasădoarmăabialamiezulnopţii.Celălalt,fărăsăvadăpenimenişinimicînjur,strângândînmânăniştepensuleimprovizate,dădeafugalaclub,apoilaşcoală,apoilabrutărie.Nuaveaucândsăsteadevorbă,şinicidesprece.Motivulrăciriirelaţiilorafostdezvăluitmaitârziu.Leibei-apovestitZuleihăi

căavuseseodiscuţieserioasă,caîntrebărbaţi,cuIusuf.Îipropusesesăvinăsă-lajutelainfirmerie,să-şifacăoideedespremedicină;îipromiteacăînvreodoianiaveasăînveţelucruriledebazăşiîncăînvreocincitotceştiauabsolvenţiifacultăţii de medicină. Iusuf îl ascultase cu atenţie, îi mulţumise şi-l refuzaserespectuos:elarvrea,cândosăfiemare,săseocupedecreaţiaartistică.Refuzulmotivatalbăiatului,câtsepoatedematur,îldurusepeWolfKarlovici,deşinuarătasecăarfisupărat.Launmomentdat,Zuleihais-aplânsIsabelleică,îndoisprezeceanidetrăit

înaceeaşicasăcudoctorul,fiulein-aluatnimicdelaunomatâtdeinteligentşipriceput ca el – nici ceva din caracterul lui, nici nobleţea gesturilor şi acomportamentului, nici profesia propusă cu atâta generozitate. Iusuf şi Leibeerauoamenidiferiţi,delocasemănători,străini.„Cumaşa,dragamea?“azâmbitIsabella.„Darochii?Auabsolutaceeaşiprivire–pasionată,posedatăchiar.“

Zuleiha şi Iusuf dormeau încă împreună. Nu prea mai încăpeau pe laviţaîngustă,băiatul fieo loveacupicioarele lui lungi şiciolănoase, fie le lăsasă-iatârne.Singurnuputeasădoarmă:nuadormeadacănu-şilipeafaţadegâtulei,dacănusecuibărealapieptulei.Ea părea că uneori visează pe cineva în somn. Se trezea înfierbântată, cu

cozile încâlcite de atâta zbucium. Îşi amintea vag ba luminiţa roşie, fierbinteparcă,caaunuifar,bapologulunuicortnegrufâlfâindînvânt,baniştemâinicaldepeumeriiei. Îşidomolearespiraţia,deschideaochii–eraumâinilefiuluiei.Nu-şi putea ierta noaptea aceea, când Iusuf fugise în taigaua înzăpezită în

căutareaei.Laînceputcrezusecăfusesepedepsităcuboalacopilului:chinurilefebreişidelirul,luptacumoartea,stingerealuiînceatăînbraţeleei.Darapoiaînţeles: adevărata pedeapsă, după însănătoşirea lui Iusuf, au început să fiepropriile-igânduri–apăsătoare,dezlânate,nesfârşite.Uneori,vinaisepăreaatâtdemareşidemonstruoasă,încâteragatasă-şiprimeascăpedeapsa–oricare,fieeaşiceamaicumplită.Delacine?Nuştia.Aici,lacapătullumii,nueranimenicaresăpedepseascăsausăierte:privireaCeluiPreaînaltnuajungeapemalurileAngarei; nici măcar duhurile nu se încumetau să cutreiere desişurile păduriisiberiene.Aici,oameniieraucompletsinguri.Iusufafosttrezitdescârţâituluşiiînurmamamei.Eaplecaîntaigadevreme,

odată cu ivirea zorilor; se desprindea cu grijă din braţele lui, se mişca fărăzgomot prin izbă, pregătindu-se de plecare: se temea să nu-l trezească. El sefăcea că doarme, voia s-o facă să se simtă bine.Cândpaşii ei uşori dispăreaudincolodeuşă,săreaînpicioare.Nu-iplăceasădoarmăsingur.…Aruncăpăturaînlăturicupicioareleşimergedesculţpânălamasă,undeîl

aşteaptămiculdejunpregătitdemama,acoperitcuunşervetdebumbac:ofeliedepâineşiocanăculapte(nudemultfuseserăaduşiîncoloniezeceţapibărboşi,darlaptelerămăsesetotodelicatesă).Beapenerăsuflate,îndesându-şipâineaîngură.Îşiiascurtadincuiuldepeperete(mamai-ocroisedinuniformavecheadoctorului, întorcând şi stopând din loc în loc stofa albastră roasă). Îşi încalţăgheteleşi–ladrum!Uşa se trânteşte cu zgomot după el. Se întreabă cu întârziere dacă nu l-o fi

trezitpedoctor.Auitatsăverificedacămaidoarmeînpatulluisaudacăs-aduslainfirmerie.Ei,nu-inimic.Şidacăs-atrezitn-osă-ispunămamei:eombun,chiardacă-iplicticospânăpestepoate.Picioareleîizboarăpetrepte.Iusufmestecădinfugăpâinea, împingeportiţa

cu umărul şi iese în stradă. Pe lângă infirmerie în sus, până în piaţa centrală,unde străluceşte,plindeafişeviucolorate,panouldepropagandă şi sezăreştealbă clădirea din bârne aurii a căminului cultural proaspăt deschis; pe lângă

căsuţele cupatrupereţi, pe stradaLenin, ladreapta, peRecinaia (zonaprivatăcrescuse în ultimii ani în Semruk, ocupa acum toată colina şi se întindea lapoaleledealului,muşcândobucatămaredin taiga);pe lângăgarduri,pe lângăbrutărie,pelângăhambarelecolhozului,dincolodecotituracareducelacâmp,undeeîmpărăţialuiKonstantinArnoldovici,pecaren-oîmpartecunimeni:aicielcultivă, înafarădegrâne,ciudaţii luipepenigalbeniuriaşi–pânălacapătulcoloniei,undelaumbraunuibradseascundeclădireaclubului.Nutrebuiesăseducălaşcoală,evacanţadevară.Poatesăsteapânălaprânz

la Ikonnikov. Numai de-ar fi curat astăzi… Lui Iusuf nu-i plăcea când IliaPetrovici seaburea de dimineaţă. Uneori, abureala era uşoară, cât să-i ridicemoralul, şi Ikonnikov îşi întâmpina vesel elevul, cu un gest larg al palmelorpătate de vopsea, râdea mult şi spunea anecdote lungi şi complicate, pe careIusufnuleînţelegea.PemăsurăcesoareleseridicadeasupraAngarei,aburealauşoarădeveneatotmaigrea:mirosulvenitdinspreprofesorsetransformaîntr-oduhoareinsuportabilă,sticladincolţulîndepărtatalclubului,ascunsădupăcutiişiscânduri,segolea,iarspreprânzIliaPetroviciseposomora,deveneatristşiînscurttimpcădeaîntr-unsomngreuchiaracolo,pecutii.Eramaibinecândseabureaseara.Cânderatreazdimineaţa,Ikonnikovnuera

atât de vesel şi vorbăreţ, oftamult, stătea gârbovit, se foia în faţa şevaletuluiimprovizat,mişcându-şifărăsfârşitpensulelepepaletă;dar înochii luise iveaceva pe care Iusuf era gata să-l privească ore în şir. Odată, chiar a vrut să-şidesenezeprofesorullalucru,darelnui-adatvoie.Tropăindcupantofiipescânduri, Iusufdăbuzna înclub.Eh,ar fi trebuitsă

bată,IliaPetrovicis-arputeasădoarmăîncă…darIkonnikov,încămaşăalbăşiohainădeuncenuşiu-închis–fiedemurdărie,fiedevecheceera–încheiatălatoţi nasturii, cu ghetele lustruite, stă lângă perete şi fixează un cui, bătândmăsuratcuciocanul.—Iaajută-mă!ziceelfărăsăseîntoarcă.Iusufsareşiiadepejostabloul–Ikonnikovîlatârnăîncui.—Uite-aşa,ziceelcuprinzândclubulcuoprivirecritică,apoirepetă:Exact.

Uite-aşa!PânzeleluiIkonnikov,carepânăatunciîmpodobiserătoţiceipatrupereţi,stau

atârnateacumpeunulsingur.MontmartreşiNevski,PrecistenkaşistradaLenindinSemruk,plajeledinViareggioşicoasteleIaltei,Sena,Iauza,Angara,pânăşiceamaibunăcaprăacolhozului,Cincinala,suntatârnatelagrămadă,atingându-se ici-colo, şi acoperă un perete întreg. Ceilalţi trei sunt goi, îşi holbeazăstinghericapetelelucioasealecuielor.IusufseuitălaIliaPetrovici:ofibeat?Nu,ecomplettreaz.Ikonnikov ia de pe pervaz o legătură groasă de pensule improvizate (cele

subţiri,dinpărdeveveriţă,celemaigroase,dinpărdevulpe,celeşimaigroase,dinpărdebursuc),leleagăcuosfoarăşiletrânteştelaloc:—Astea-spentrutine.N-osămaiamnevoiedeele.—Vătrimitde-aici?—Nu,zâmbeşteIkonnikov,şipungileumflatedesubochi,semănândcunişte

meremurate,seadunăînridurimărunte.Plecsingur.Îţiînchipui?Singur!LuiIusufnu-ivinesăcreadă:omulnupoatesăplecenicăierisingur,decapul

lui,toatălumeaştieasta.Saupoate?—Unde?IliaPetrovici îşi înfăşoară în jurulgâtului fularul lung, împletit, străveziupe

alocurideuzatceera.—Unde-ofi.Cumpoţisăplecifărăsăştiiunde?Deodatăîlstrăfulgerăgândul:—Larăzboi?Celălaltnurăspunde.Îşiloveştebuzunarelecăutândcheiaclubului,ogăseşte

şii-opuneînpalmăluiIusuf.—Niciastan-osă-mimaitrebuiască.Îliadeumerişi-lpriveşteînochi.Îţilas

ţieartelul.—Suntîncămic,ziceIusufînghiţindînsec.N-amîncăvârsta.—Comandantuln-arenimic împotrivă.Lui îi trebuie indicatori.Artelul eo

întreagăunitatedeproducţie!Epăcatsăsepiardă…Ocupă-tetudetoate,terog.Ilia Petrovici merge de-a lungul pereţilor, atingând cu vârful degetului

capetelelucioasealecuielor.—Maiemultdelucrat,nu-iaşa?Iusufserepedelaprofesor,îlcuprindecubraţele,îşiafundăfaţaînmirosulde

vopsea,terebentină,stofăprăfuită,demahorcăşidealcooldelabeţiadeieri.—Deceplecaţi?Ikonnikovîlmângâiepespate.— Mereu am visat să văd ţări îndepărtate. În copilărie voiam să mă fac

marinarşisăcolindlumea.Ştiice?OchiimijiţiailuiIliaPetroviciauoumbrădeşiretenie,suntfoarteaproape,strălucesc.Osă-ţiscriutocmaidelaParis.Deacord?Iusufnupoatesăsuferesăisevorbeascăcaunuicopilmic;seîndepărtează,

îşiştergeochiişirămânetăcut.Pictoruliadejosobocceamicăşioaruncăpeunumăr.Mergîmpreunăpemal.În ciuda faptului că e foarte devreme, o întreagă delegaţie s-a adunat să-l

conducă pe Ikonnikov. A venit Isabella; în ultimii ani s-a stafidit, s-a subţiat,trăsăturilefeţei îi iesînevidenţăşimaitareprinpieleauscată,parcămeticulostăbăcită şiprelucrată.O însoţeşteKonstantinArnoldovici–elnu s-a schimbat

de-alungulanilor,doaraîmbătrânit,faţais-amaiînchislaculoareşipărulis-amaideschis.DoctorulLeibeşi-apărăsitpentrucâtevamomenteinfirmeria.Cevamaidepartestăcomandantul,întorspejumătate,sprijinitîncârjă.Dimineaţa e cenuşie şi rece. Vântul ce poartă norii vineţii peste Angara

aproape că rupe hainele deportaţilor. „Ei, plecăm, ori nu, cetăţeni?“ întreabărugător,pentruanuştiucâtaoară,matrozulîngheţat:stăînapăpânălagenunchi,ţine în loc o şalupă mititică legănată de valuri. E desculţ – picioarele îi suntvinetede frig–şi îmbrăcat într-opufoaicădesubcaresevedeplasamaiouluimurdar.ÎnşalupăstăposacGorelovcuobocceaburduşită,cunasulroşuîntorsdelamalşicucapulînfundatîntreumeri.Aglaia,cucaretrăiadetreiani,arfivrutsă-lconducăpânălamal(„doarîţisuntunfeldenevastă,Vasia,nu?“),darelogonisedeteamăsănu-lînmoaielacrimilemuierii.– L-am rugat pe Gorelov să aibă grijă de dumneata, îi spune Isabella lui

Ikonnikov, strângându-imai bine la gât fularul interminabil şi băgând cugrijăcolţurilesubgulerulslinosalhainei.—Mătemcăvatrebuisăameugrijădeel,răspundeIliaPetrovicivioi,vesel

chiar.S-asperiattarecândaaflatvestea.—Nusunttoţieroicadumneata!Isabellaîlpriveşteînochi,clătinândtristdin

cap.Dealtfel,elesnedeînţeles–pentruce?El zâmbeşte şi se strâmbăcaun copil. Ikonnikovavea aproape cincizeci de

ani.SpredeosebiredeGorelov,carefuseserecrutatînarmatăconformvârsteişituturor celorlalte criterii (nu încălcase regulamentul şi nu primise sancţiuni peperioada şederii în colonie, avea succese înmuncă, fusese loial administraţieicoloniei, avea un nivel bun de reeducare), Ilia Petrovici se oferise voluntar.Verificaserămultăvremecazulsău,apoiîlreverificaseră,iarînceledinurmăîidăduseră,oarecumreticent,aprobarea.—Ei…KonstantinArnoldoviciîiîntindemânauscăţivă,străbătutădeoreţea

deveneumflate.Ei…—Cucineosăvămaicertaţiacum?Ilia Petrovici scutură încet palma întinsă, apoi deodată îşi trage mâna şi-l

îmbrăţişeazăpeSumlinski.Se bat pe umeri uşor, aproape cum fac femeile, parcă temându-se să nu-i

doară.Sedesprindrepedeşiîşiîntorcfeţeleemoţionate.—Aigrijădedumneata!spuneLeibeapucându-lpeIkonnikovdecot.— Un frumos rămas-bun! Glasul comandantului e sever, supărat. Te-ai

aranjat…IliaPetroviciîiciufuleştegrăbitpărulluiIusufşi-ifacecuochiul.Seîntoarce

spre Ignatov şi-l salută cuo aplecare a capului.Merge spre şalupă împiedicat,adusdespate,cupasşovăitor,deomînvârstă.Seurcăneîndemânatic,seudăpe

picioare, gata-gata să-şi scapebocceaua în apă.Se aşază lângăGorelov, ridicăpalmamareşilefacesemnederămas-buncelorcare-lconduseseră(abiaacumsevedecâtdescurteîisuntmânecile).Fularuldelagâtis-adesfăcutdinnouşifluturăînvânt.—MonDieu!spuneIsabella,apăsându-şibărbiacudegetelelungi.MonDieu!Matrozul împinge şalupa în larg şi sare în ea. După câteva clipe, motorul

strănută,scoateunrăget,îşidregeglasul,apoiîncepesătoarcăzgomotos.Şalupase întoarce şi pleacă spintecând spuma care îmbracă valurile. KonstantinArnoldovici,IsabellaşiLeibeprivescînurmaei.Iusufaleargăpemalagitându-şimâinile.Ignatovpleacăfărăsăseuiteînapoi.Triunghiulşalupeisemicşoreazătotmaimult.Cevalungşideschislaculoare

–fularul?–sedesprindeşizboarăcaunpescăruşdeasupravalurilor,apoicadeînAngara.—Primiidoidintreainoştripleacăînlumealiberă.Konstantin Arnoldovici rosteşte cuvintele încet, parcă pentru el, nu se

adreseazănimănui.—Primelerândunele?îiţineisonulLeibe.Isabellaîşiboţeşteguraîngustă,îşidăcapulcompletalbpespateşipărăseşte

întăceremalul.

IusufşiZuleiha

Într-o zi seninădemai a anului 1946, şalupa albastră, sprintenă, care veneasăptămânal la Semruk cu poşta şi presa tipărită, a adus cu ea trei pasageri.Nimeninui-aîntâmpinatpemalşin-aavutcinesăsemirecăunuldintreei–unsoldatelegant,într-ouniformăbinecălcatăşimirosindputernicaapădecolonie–esteVasiliGorelovînpersoană.Elsaredinşalupăfărăsăşovăie,semeţchiar;merge cu pas mare, impetuos. Sub cizmele insuportabil de strălucitoare, carescârţâieîngrozitor,scânduriledebarcaderuluigemcadedurere.Muchiilenetedeale valijoarei din piele de porc, pe care-o ţine în mână, au sclipiri galbene-portocalii, parcă absorb în ele toată lumina soarelui. Ceilalţi doi pasageri,pesemnebunicşinepot,coboarăcusfialădinşalupăşimergîncetpedebarcader,uitându-se în jur speriaţi – privesc bărcile răsturnate cu fundurile netedestrălucindînsoare,plaseledepescuitfâlfâindleneşeînvântcasteagurile,scaralargăşisolidă,careurcăabruptdelamalînsus,colinaînaltăacoperitădecasepestriţe.—Tovarăşe,îlstrigătimidbuniculpeGorelov,îlcăutămpedoctoruldeaici,

nu-lştiicumva?Gorelov se întoarce, se uită sever la bătrân, ca un miliţian la un golănaş

şmecher,şimormăiecapentrusine:„S-aucammoleşităştiade-aici…“Scuipăprintredinţiistrânşişi,fărăsărăspundă,oporneştepemal.Bătrânuloftează,îşiianepotuldemânăşimergeînurmalui.În colonie e forfotămare, multă lume – e duminică. La ferestrele deschise

flutură în vânt perdele curate, curţile sunt pline de iasomie. O ceată de puştigălăgioşialeargădupăminge,oaruncăîntr-uncârddegâştecenuşii,caremergînşirordonat–conducătorulcârduluigâgâie, îşiapleacăgâtul lungşidăsăserepeadă la ei, dar de sub o poartă ies, lătrând asurzitor, doi câini flocoşi, caregonesc gâştele. Miroase a fum, a baie încinsă de la aburi, a lemn proaspătrindeluit,alapteşiablinii.Undeva,unpatefoncântărăguşitomelodieduioasă:Prieteniata-isupremafericire,Şivisuri,şiiubire,doarţieţile-aşda,Căcifericireaeprimăvăratică-nflorire,Adicătu,doartu,iubitamea!Bunicul şi nepotul străbat colonia. Din când în când se opresc să ceară

lămuriri–fiedelafemeiacare-şiscuturăpernelepefereastră,fiedelabărbatulcu trup de atlet, purtânddoi copiimici pe umerii transpiraţi. În cele din urmă

ajunglaoconstrucţiemare,nearătoasă,înafaraaşezării,compusădintreicasedinbârnedeculoridiferite,lipiteunadealta:încentru,unaveche,înnegritădevreme, în dreapta, una ceva mai luminoasă şi mai mare, iar în stânga, unacompletnouă,deculoareamierii,încămirosindputernicapin.Deasupraintrăriiescriscuvopseaverde„Infirmerie“.Bătrânulbatetimidlauşăşiintrăfărăsăaştepterăspuns.Înizbaspaţioasă,cu

podelele lustruite,e linişteşi răcoare;pepaturilegoalestrălucescpernelealbe,pe masa în perfectă ordine scânteiază instrumentele de metal, vântul face săfoşneascăpaginilecafenii,acoperitecuunscrismărunt,aleregistruluiuriaş.—Ecineva?Nu-inimeni.Bătrânul iese şidă roatăclădirii, cunepoţelul ţopăinddupăel.

Iatăşicurteadinspate:oportiţăminusculă,ostivădelemnefiravă,obuturugămare, uscată bine, cu un topor pe jumătate ruginit înfipt în ea, câteva cârpedecolorateatârnatepefrânghii.—Bunăziua,spunebătrânulîntredeschizândîncetuşaizbei.Audemişcareînăuntruşiintră,încercândsădesluşeascăcevaînîntuneric.O

femeiemăruntă,nupreatânără–cufaţapalidă,brăzdatăderidurifine,cuochiobosiţisubsprâncenelearcuite,cuşuviţealbeîncozilelungi,negre–puneniştelucruriîntr-obasmaîncarouri,cufranjurilungi.—Bunăziua,stăpânăacasei.Bătrânulîşiscoateşapcainformăşidădincap

scurtşidemn.Aicilocuieştevraciulcelfaimos?—A locuit. Zuleiha aşază lenjeria şi hainele în teancuri, unele peste altele.

Pânăieri.—S-aprăpădit?—L-auluatlacentru,laMaklakovo.Ealeagăbocceauacumâinileeimicişi

neaşteptatdeputernice.Auspuscăn-arecinesăconducăspitalulraional.—Of,oooof…Bătrânul îşimişcăbărbiadeznădăjduit, punemânape capul

băieţeluluişi-ltragespreel.Osăptămânăne-aluatsăajungemaici.Trebuiesă-llecuiescpenepotu-meu.— Ne-au promis că trimit un doctor nou în câteva zile. Rămâneţi aici să

aşteptaţipânăuna,alta.Oamenii veneau cuduiumul lavraciul cel faimos, şi numărul lor creştea cu

fiecarean.Zuleihaseobişnuisecuideeacaînsoţitoriibolnavilorsălocuiascălainfirmerie.—Numaideelavemnevoie,laelmergem.Auzi,femeie…Bătrânulcoboară

glasul.Nu-itaresever?Osăneprimească,cecrezi?N-osănegonească?Totuşi,lacentru…—N-osăvăgonească, răspundeZuleihaprivindu-l lung.Nicidacăvreţi să

fugiţinuvălasă,nuvădădrumulpânănu-lvindecă.

— Am auzit, am auzit… se înseninează pe dată bătrânul şi zâmbeşte; ebucuros,răsuflăuşurat,segrăbeştespreieşireînvremece-şipotriveşteşapcapecap.Dartuce-ieşti,nevastă,sauce?—Nu,ziceeacugânduldus, jucându-secucolţurilebasmalei.Doaraşa, îl

ajutamîngospodărie.Acumtrebuiesăplecşieu.Buniculdăînţelegătordincapşi,luându-şirămas-bun,îlîmpingedinspatepe

nepot.Ajunşi înapoi în colonie, aproape că aleargăgrăbiţi săprindă şalupadepoştă, care încă nu a plecat. În urma lor, printr-o fereastră larg deschisă, serevarsănoteleunuiacordeon,lungişiduioase:Priveşte,bucuriamea,cumtinereţeaînfloreşte,Şicâtăveselieşidragosteneînconjoară.Priveşte,bucuriamea,cumtinereţeaglăsuieşte.Frumoasamea,iubireanoastrănicicândnuosăpiară.28

Bunicul şi nepotul au ajuns laMaklakovo după două zile, au găsit spitalulraional şi pe omuleţul mic şi sprinten, cu o cunună de păr argintiu în jurulcreştetuluichel.Dupăaltedouăzile,doctorull-aoperatpebăieţelşil-aţinutolunăînsalon,subsupravegheremedicală.La sfârşitul tratamentului, bunicul a început s-o descoasă pe soramedicală:

cumarfimaibinesă-şiaraterecunoştinţafaţădevraciulcelfaimos–cubani,sau în natură? „Bani nu primeşte“, i-a răspuns ea autoritar, „poate cafea, căsoarbedineacâteziuadelungă“.La băcănia dinMaklakovo, bătrânul a schimbat, clătinând neîncrezător din

cap,toatemonedelegalbenepecareleaveacusuteîntivulcămăşiipeopungăcu nişte boabe unsuroase ciudate, cu miros pătrunzător. Le-a dus la spital,înspăimântatcăpoatenucumpărasecetrebuia.Darvraciul,spremareauşurareabătrânului,aprimitdarulşii-azâmbitrecunoscător,adulmecândcusetearomaamăruiecareieşeadinpungă:cuinu-iplaceocafeabună?Gorelovpăşeştefărăgrabă(cizmeleîistrălucescorbitor)princoloniaSemruk,

dreptpemijlocul străziiŢentralnaia. Îşipoartă semeţpieptulbombat,pehainacafenie scânteiază o medalie aurie rotundă. În mâna dreaptă ţine valijoararoşcată, puţin depărtată de corp, parcă vrând să le-o arate mândru găinilor şipuilorcaretrecpelângăel,iarcustângaîşitotatingeţeastarasă,mângâindu-şigrijuliufiricelelescurtedepărieşitedesubbandazmeurieachipiuluialbastru.Perdelelede laferestreledepeŢentralnaia tresardeparc-arfivii, înspatele

lorsezărescchipurimirate.Oamenii iesdincaseşivorbesc întreei,seuită înurma lui. Părând că nu observă agitaţia produsă de apariţia sa, Gorelov seîndreaptă încet spre piaţa principală, unde se află panoul de propagandă micodinioară,darsemănândacumcuungardlung.

Îşi pune cu grijă valijoara pe pământ. Priveşte spinarea încovoiată a luiZaseka,ocupat să lipeascăo filăproaspătădinSovetskaiaSibir (o aşază pesteafişul scorojit de ploi şi zăpezi care înfăţişează un maior cu sprâncene negredansândcuoţărancădolofană,cudinţiialbi,chiarsubtextul,compuspeuntonvesel,„Eişi-auregăsitfericirea“).—Vezică-istrâmb,nătângule!ziceGorelovplictisit,întorcându-şifaţaparcă

puţinsomnoroasăcătreAngara.—Dupăpărereamea,eperfectparalel, răspundeZasekafărăsăse întoarcă,

mângâind cu degetele subţiri marginea de sus a ziarului – de sub ea ţâşnescpicăturimicidecleialb.Nu-iaşa?Omânăîlapucăbrutaldeceafăşi-lîmpingecufaţaînfoaiamirosindputernic

avopsea:—Cumvorbeşticuuncekist,nemernicule?îişopteştelaureche.Zasekaîlpriveştepieziş,cuochisperiaţi,cadeiepure.—TovarăşeGorelov…ziceeluimit.—Cefeldetovarăşsunteucutine,păduche…Ai?—Cetă…CetăţeneGorelov…StrânsoareadefierdepeceafaluiZasekaslăbeşte,îidădrumul.—Amspuscă-istrâmb.Gorelovîndreaptămeticulospaginadeziar,carese

încreţeştesubochiiluiZaseka.Valeade-aici,trântore!ÎşiscuturăpalmeleşiseuităcumZaseka,cuobrajiimânjiţideclei,orupela

fugă în josul străzii, unde e înconjurat imediat de curioşi.Gorelov îşi punepevalizăpiciorulîncălţatîncizmă,sesprijinăcucotuldegenunchişiîncremeneştecuprivireaîndreptatăspreAngara.Dinmulţimesedesprindeosiluetădefemeie.Trăgându-şisubbărbiecolţurile

baticului înflorat,Aglaiaseapropie încetdeGorelov;seopreşte lacâţivapaşi,nusepoatehotărîdacăsăseapropieşimaimult.—Vasia,tueşti?Gorelov nu răspunde. Scoate din buzunarul drept un ceas greu de aur, îi

deschide capacul, şi un snop de scântei îi cad pe faţa încinsă, iar înăuntrulceasului se aude plângăreţ Augustin, Augustin, ach, mein lieber Augustin29…Priveştepreocupatcadranul,apoitrânteştecapacul.—Pecineaştepţi?întreabăAglaiafăcândtimidunpasînainte.Gorelovîiîntâlneşteînsfârşitprivirea.Aîmbătrânit,s-aurâţit;arefaţaciupită

devărsat, obrajii uşor căzuţi parcă s-audezumflat;mâinile îi sunt zbârcite, cuunghiilerupte.NueAglaia–Glaşka.—Decen-aidatpeacasă?Glaşkamaifaceunpas.Nune-amvăzutdepatru

ani.Gorelovscoatedinbuzunarulstângunportţigaret(unvulturalbăstrui-argintiu

îşidesfacearipilepeemailulalbcazăpada)şirăsuceştefărăgrabăţigaralungăşisubţire.Dăafarăfumulacru,cenuşiu,i-lsuflăînfaţăfemeii.—Ascultăaici,târfă,spuneelliniştit,serios.Ce-afostafost.Atrecut!Acum

casameaeînaltăparte.Dacă-mivinechefulsăţi-otrag,techem.Pânăatunci,valea!Lastânga-mprejur,marş!ChipulGlaşkăisecrispează,umplându-sederiduri.Holbându-selaelcuochii

umpluţide lacrimimari carenucurg, ea îşi lasăumerii în jos, se răsuceştepecălcâieşise îndepărtează.Priveştedemaimulteori înurmă, îşi întoarcecapulcumfacegăina.—Fuga,marş!ordonăGorelov.Mairepede!Eagrăbeştepasul,tropăiemăruntînjosulstrăzii.—Şisănumaiîndrăzneştisămătutuieşti,otreapă!Seaudeunţipătputernic,picioareleGlaşkăiseîmpleticescstârnindprafulde

pedrum,şifemeiaseprăbuşeşteînghiţindu-şistrigătul.Gorelovîşiştergeceafatranspiratăcuobatistăalbăşiseîntoarce.—Da’asprute-aimaifăcut…seaudeovocelângăel.Comandantul.Stăînpicioarelaintrareaîncomandament,cuhainaaruncatăpeumerişicu

unbastongros şinoduros înmână.Părul roşcat şides i s-a înspicat şi subţiat,ochiiparcăis-auînfundat înorbite, iarpomeţii,dimpotrivă, i-auieşit înafară.Frunteaîiebrăzdatădecutedrepte,parcătrasatecucreionul.Gorelovnurăspunde,priveşterâul.—Decetaci?Numărecunoşti,sauce?Sprijinindu-seînbastonşitârşâindu-şipiciorulteafăr,comandantulseapropie

maimult.—Cumsănuterecunosceupetine…—Te-aiajuns…Ignatovfluieră,ţopăieroatăînjurulluiGorelovşi-ipriveşte

epoleţii verzi, cu bordură albastră. Locotenent… De când sunt primiţi foştiideţinuţidedreptcomunînSecuritate?—Tusănu-miscoţiochiicutrecutul!Euamluptat,întimpcetuaiscărmănat

muierilepecuptor.—Amauzitcăailuptatlabucătărieşilaaprovizionare.—Bineşiaşa!Amfostrepusîndrepturi.Nu-mimaicomanzituacum.Gorelov îşi bagă mâna în buzunarul dinăuntru şi scoate un dreptunghi de

hârtie bordo-închis cu litere gălbui – actul de identitate; flutură în aer, apoi îldeschideşii-lbagăsubnascomandantului.Aivăzut?—Aicieucomandtuturor.Ignatovseapropieşimaimult,punevârfulcunodurialbastonuluipecizma

luiGorelov.

—Einterzisdeanultrecutsăprimimoameniliberilamuncă.Aşacăşterge-ode-aicicuurmătoareaşalupă.Gorelov împinge cu piciorul bastonul, care cade cu zgomot pe pâmânt.

Comandantulîşipierdeechilibrulşiscapătunicaînpraf.—CunosclafeldebinecatineprevederileDecretului248/3bisdin8ianuarie

1945, Ignatov. Gorelov îi calcă cu cizma tunica. De-aia te-ntreb: de ce nu-lrespecţi?Ignatov, care tocmai se apleca să-şi ia tunica de jos încordându-şi piciorul,

încremeneşte.—De ce aici, la tine, trândăvesc haite întregi de oameni liberi, îi şopteşte

umed la ureche Gorelov, iar ăia din contingentul special se scurg la oraş? Aiscăpat oamenii din mână, comandante, i-ai scăpaaat… Îşi ridică în sfârşitpicioruldepehaină.Şalupă,zici?Bine,măducs-oprind.Bate cu cizma în pământ ca să scuture praful care întunecase strălucirea de

oglindăapieliiceruite, îşi iade josvalizaportocalieşiporneşte înpas legănatînapoispredebarcader;mulţimeaadunatălamargineapieţeisedesparteîndouălatrecerealui.Zuleiha a legat în boccea tot ce socotea că-i aparţine: hainele de vară şi de

iarnă, câteva schimburi de pat, o pătură, perne, vase şi ustensile de bucătărie,niştefleacuridragiinimiisale–câtevabatistebrodatedeeaşivechilejucăriidelutaleluiIusuf(copilaşulfărămâinişipicioare,peştelefărăînotătoareşicoadă).Alăsatcazaneleîncarefierbeabandajele–îivorfolosinouluidoctor;lafelşiceasuldepeperetecu ticăitul lui strident,pecareeragravat strâmb„Iubituluinostrudoctor,de la locuitoriicol.Semruk, laaniversareaaşaptezecideani“–nu-ifusesedăruitei,nueatrebuiasă-lia.Nu-lluaseniciLeibe.Nuluasenimiccuel–plecasecuunsingurschimbde

haineşicuunsacdevoiajponosit,pejumătategol,pecareabiasemaighiceaconturulcruciicândvaroşii.Şi-auluatrămas-bunîntăcere.Eastăteaînmijloculizbei,cumâinilepeşorţ,

neştiind ce să facă sau să spună. Wolf Karlovici s-a apropiat şi a rămas înpicioare lângă ea; i-a luatmâna, aplecându-şi spre ea buzele uscate. Atunci avăzutZuleihacăiserărisemultcununaargintiedinjurulcheliei,căpieleadepecreştetulcândvarozaliuşilucioseraînîntregimeacoperitădepetemari,cenuşiisaumaronii.Iusuf s-a dus să-l conducă pe Leibe la debarcader, iar ea a rămas acasă. A

început imediat să-şi adune lucrurile. I se propusese să rămână la infirmeriealături denoul doctor – îi promiteau să separe complet oparte din izbă şi s-onumeascăinfirmierăcunormăîntreagă,darearefuzase–hotărâsesăseîntoarcă

înbaracă.Acumnusemainumeaubarăci.Fuseserăîmpărţiteînmicicamerecupereţi despărţitori: erau repartizaţi acolo nu mai mult de şase-opt oameni;priciurileerausuprapusecaşiînainte,darcusalteleadevărate,cupăturişiperne,uneleaveauchiarcuverturibrodate.Lacămin locuiaunumaiceinou-veniţi (şierauaduşipuţini înultimavreme),numaiaceiacaredinneglijenţăsaulenenureuşiserăsă-şi înjghebeocasăşiogospodărie.Osperiafaptulcă trebuiasăsedespartădefiulei:învară,Iusufîmplineaşaisprezeceani,şiiserepartizaseunloclacăminulpentrubărbaţi.Lucradepatruanilaartelulcultural.Producţiaartisticăeraaceeaşi:figuride

truditori pe câmp, de muncitori în industria forestieră, activişti pe frontulcolhozurilor, comsomolişti şi pionieri, uneori gimnaşti. Cei de la centrul deachiziţii remarcaseră cu câţiva ani în urmă că stilul pictorilor din Semruk seschimbasedestuldebrusc,darnudăduserăimportanţăacestuifapt:caşiînainte,deportaţiieraurumeni,gimnaştii–semeţi,iarcopiii,zâmbitori.Roadelemunciiarteluluicontinuausăfiesolicitate.În timpul liber, noaptea, Iusuf picta pentru el. Zuleiha nu-i înţelegea

tablourile: liniipreapronunţate, culoriviolente,o înşiruirede imagini ciudate,uneoriînfricoşătoare.Tăietoriidelemneşipionieriiîiplăceaumultmaimult.Peean-opictasenicimăcarodată.Vorbeaupuţinîntreei.Zuleihasimţeacăluiîilipsesc conversaţiile cu Isabella (murise în ’43, imediat după ce sosise vestearidicării blocadei asupra Leningradului), cu Konstantin Arnoldovici (îisupravieţuisedoarunansoţieisale).VedeacăîncăîiducedorulluiIliaPetrovici(de la Ikonnikov nu sosise nici o veste; aşa cum plecase pe front, tot aşadispăruse).Cu o zi înainte chiar a avut impresia că pe Iusuf l-amâhnit foartemultplecarealuiLeibe,deşiîntreeirelaţiilenuseîmbunătăţiseră.Nuputeasă-l înlocuiascăîninimaeipeIusufcunimenialtcineva,şi tocmai

deaceeasimţeacăbăiatularenevoiedeeamaimultcaoricând:pierduseoamenidragişiîşirevărsatoatăcălduradinsufletulluitânărasupramamei.Voiasăsteadevorbă,săpunăîntrebărişisăprimeascărăspunsuri,săsecerte,săanalizeze,să întrerupă, săatace, să seapere,pânăşi să înjure–dareanuputeadecât sătacă, să-l asculte şi să-l mângâie pe cap. Tăcea, îl asculta, îl mângâia; el seînfuria şi fugea. După un timp se întorcea – mâhnit, vinovat, drăgăstos. Oîmbrăţişa, o strângea la pieptmai-mai s-o strivească (era cu un capmai înaltdecâteaşineobişnuitdeputernicpentruvârstalui);eanuspuneanimic,doarîlmângâiapecap.Aşatrăiau.Luminiţadincerdaculcomandamentuluiîncetases-ochemenoaptea.Pesemne

căIgnatovfumaîncasă.Iusufn-afuratbarca,i-afostpromisă.CândroşcovanulLukkamaitrăiaîncă,

Iusufîlajutadeseoris-orepare:îiastupaucrăpăturilecuscoarţădeteitopităşicârpevechi,apoileacopereaucuunstratgrosderăşină,oînmuiauşiouscau,apoimaidădeauunstrat.Bătrânulîlluacuelnoaptealapescuit;elpescuia,iarIusuf stătea lângă el şi se uita, îi înregistra înminte toatemişcările.Noaptea,Angara era cu totul altfel – tăcută, liniştită. Valurile mărunte se spărgeau debarcă pleoscăind blând, în oglinda neagră a apei se reflecta bolta cerească,presărată cu constelaţii; barca plutea, legănându-se uşor, între două cupoleînstelate, exact în mijlocul lumii. Dimineaţa, Iusuf încerca să deseneze dinmemorienoapteaaşacumovăzuse,darniciodatănu-iplăceacumîiiese.Lukka aşa-i spusese: când o să mor, barca o să fie a ta, fiule. A murit în

primăvară.Înnoapteaaceea,cândînizbamititicăşipustieoameniinusfârşiserăîncăparastasulpentrutovarăşullor,IusufaplecatlamalulAngarei,alăsatbarcalaapăşiadus-odupăcotulîndepărtatalrâului;aascuns-oîntufişuri,substânci,alegatzdravănodgonulderădăcinilegroasealeunuibraduriaşşiascufundat-osănuseusucepreatare,aşacumîlînvăţaseLukka.Aveanevoiedebarcă–plănuiasăfugă.Înziareledepepanouldepropagandă

apăreauuneorinote sauchiararticole întregidespreevadărileprizonierilordinînchisori sau lagăre. Toate se terminau la fel: fugarii erau prinşi şi asprupedepsiţi.Iusuferaconvinscăpeelnu-lvorprinde.Fireştecăeramaibinesăevadezevara.CoborapeAngarapânălaEnisei,apoi

până la Maklakovo era o aruncătură de băţ. De acolo, cu autostopul până laKrasnoiarsk, pe urmă cu trenul spre apus, peste Ural, prinMoscova, până laLeningrad.DirectpeCheiulUniversităţii,înclădirealungăşiausteră,cucoloanedeunocruprăfosşidoisfincşiimpasibilidegranitrozlaintrare–laInstitutuldeArte Plastice, faimoasa Repinka, almamater a lui Ikonnikov. Avea să ajungătocmailatimppentruexameneledeadmitere.Hotărâsesăiacuelcâtevatablouri(dintrecelecarei-arfiplăcutluiIliaPetrovici)şiomapăcuschiţeîncreion.Iusuf era sigur căva fi admis.De locuit, putea să locuiască şi la institut, în

oricecămăruţă,fieşiîntr-ocămară,bachiarşiîntr-ocuşcădecâine.Puteasă-şicâştigeexistenţacaportar,înschimbuldenoapte.Încelmairăucaz,aveaşiunplanderezervă:într-oascunzătoarebinepăzitădeochiicurioşiaimamei,seaflaohârtiegroasăîmpăturită,albăcazăpada,pecareerauaşternutecâtevarânduricu scrisul caligrafic al lui KonstantinArnoldovici. Sumlinski i se adresa uneianumeOlenka,transmiţându-isalutăridindepărtareşirugând-ocaînamintireatinereţiilorsă-ladăposteascăpetânărulcareîivaînmânascrisoarea.Deasupraerascrisăoadresă:câtevacuvintemagice,strălucitoareprecumchemareaunuifar, care îţi tăiau răsuflarea: cheiul râului Fontanka. Fără semnătură. „O săînţeleagă“,îispuseseKonstantinArnoldovicicândîidădusescrisoarea.Astase

întâmplacuolunăînaintedemoartealui.Banidedrumnuavea.Isepovestisecădacăreuşeaputeacălătoriînvagoane

demarfă,călătoriaduraolunăşijumătate.Iusufştiacăosăreuşească.Nici actenuavea: toate certificateledenaştere ale copiilordincolonie erau

păstrate în seiful de la comandament. În curând, Iusuf avea să împlineascăşaisprezeceani,darnuputeaprimiactedeidentitate:majoritateaoamenilordinSemruk trăiau şi acum fără ele – nu le-ar fi folosit la nimic. Asta nu aveaimportanţă însă. Importantera săajungă laLeningrad, sădea fuga laNeva, sădea buzna în clădire sub privirile aprobatoare ale ochilor saşii ai sfincşilor, săurcescarapână însalaundeseaflacomisiadeadmitereşisă-şipunăpemasălucrările: uite, ăsta sunt, judecaţi-mă!Roi ou rien.30 Lasă-le încolo de acte deidentitate…Se gândea de mult la evadare. Iar cu câteva luni în urmă se petrecuse un

evenimentcareîlşfichiuisecaocravaşăfurioasă,şideatunciîşidedicasetoategândurileşivisurileuneisinguredorinţepătimaşe:săfugă.În ziua cu pricina, pe Iusuf îl strigase Mitrici, un bătrân funcţionar care

îndeplinea în Semruk diverse slujbe: şi secretar, şi grefier, şi arhivar, şi – înacelaşitimp–poştaş.—Oscrisoarepentrutine,azâmbitelmiratşiafectuos;ascotocit îndelung,

aproape insuportabil, în tolbamaredepânză încareduceaziareleşiascosuntriunghidehârtiealb-murdar,cuurmededegeteşiuşorzdrenţuitpemargini.Câtoficălătoritdepefront?Aînvârtitînmâiniscrisoareaplinădeştampilepoştalerotundeşiovale.Numaipuţindeunan.Însfârşit, i-adat-o.N-aplecat,arămaslângăelprivindu-lcuatenţiepesub

sprâncenele-i zburlite. Dar Iusuf nu s-a apucat s-o deschidă în faţa lui; i-amulţumitşiadatfugaîn taiga, lastâncadepefaleză,câtmaidepartede toatălumea.Alergadeziceac-o să-iplesnească inima.Triunghiuldehârtie îi ardeamâinile,îifrigeadegetele…Gonindavântatprintrebolovani,s-aaşezatpeopiatrărozalie.Aînghiţitînsec

emoţionat şi şi-a desfăcut palmele transpirate.RegiuneaKrasnoiarsk, RaionulEniseiului de Nord. Colonia de muncă Semruk pe Angara. Destinatar: IusufValiev.A despăturit hârtia cu grijă să n-o rupă: scrisoarea nu conţinea cuvinte; în

mijloc se înălţa cao lumânareTurnulEiffel (creion, tuş); în colţ, o însemnareminusculă:Champ-de-Mars, iunie 1945 (cenzorul ştersese cu negruParis, darlăsasedataşiChamp-de-Mars).Nimicaltceva.Aîmpăturit-olaloctulburat–degeteleparcăîiamorţiseră,nu-lascultau–şia

băgat-o în sân. A rămas acolo mult timp privind apa plumburie a Angarei,mărginită de ierburile brun-cenuşii ale taigalei şi deasupra de cerul turtit ca o

tipsie.Atuncis-ahotărât:evadez.Ştiacăosăfugă.Şiarfifugitchiarînziuaaceea,

înmomentulacela.Unsingurlucruîlreţinea:mama.Decândplecasedinarteluldevânătoare,eaparcăobosiserapid,fărăputinţăsă-şimairevină,seprăbuşise,îmbătrânise;dupăplecareadoctoruluieracompletpierdută,cauncopil;îlpriveasperiată,cuochiimari.Nuputeas-olaseaşa.Darnicisărămânăaicinumaiputea.ApusşiscrisoarealuiIkonnikovînascunzătoare.Uneoriisepăreacăinima

nu-ibateînpiept,ciacolo,încrăpăturareceşiîntunecatăundestăteau,lipiteunadealta,douăscrisorideladoioameniapropiaţi.Iusuf nu ştia în ce fel ar putea să-şi ajute mama – ăsta era, vezi Doamne,

singurullucrupecarenu-lştia!Gata: lucrurile sunt strânse, boccelele sunt legate.Mâine-dimineaţă,Zuleiha

împreunăcuIusufsevormutafiecarelacăminulsău–mâinevordormiînpaturidiferite. Acum, în ziua însorită de duminică, ea poate pentru ultima oară săzăbovească puţin în casa pustie şi tăcută, să-şi ia rămas-bun de la ea. Zuleihamergeprinizbăşiverificădacăn-auitatceva.Seuitădupăuşă,dupăsobă,prindulapuri,sublaviţe,pepervazuri.Oscândurăscârţâiesubpiciorulei–chiarlamargine,lângăfereastră.Cândva

– poate acum o sută de ani sau poate în vis –, ea împreună cu MurtazaascunseserăalimenteledeteamacelordinHoardaRoşiesuboscândurăcaasta.Zuleihamai calcă o dată pe scândură: scârţâitul subţirel, prelung pare un glasomenesc.Se lasăpevineşi,zâmbind însineaei,bagădegetele încrăpăturăşitrage– lemnulcedează, se ridicăpuţin.Dreptunghiulnegrual întunericuluidesubscândurămiroaseapământreceşiumed.Bagămâna,pipăiepuţinşiscoateolegăturămică şi uşoară de cârpe.Dezleagă sforile şi scutură cârpele vechi, cufărâme de scoarţă de mesteacăn. Înăuntru, două foi de hârtie – una albă cazăpada, cealaltă gălbuie – sunt lipite una de alta. Zuleiha le desprinde şi leîntoarce.Nuştie săciteascăprimascrisoareşinupricepece feldeconstrucţieciudatăezugrăvităpeadoua.ÎşidăseamadoarcăsuntascunsedeIusuf,căesecretullui,unsecretatâtdemare,încâtnu-lputeaîmpărtăşicumamalui–saudecare,cineştie,oferea,oapăra.Literelemărunte,caniştemărgeluţecucodiţelungi,parcăfluturăînvânt,scheletulsubţirealturnuluiaminteştededepartedeunminaret–cuvinteleşidesenulstrigăceva,cheamăundeva.Simteogreutateînpiept:fiuleis-ahotărâtsăevadeze.Zuleiha mai rămâne câteva minute pe podea, strângând la sân pumnul cu

scrisorilemototolite,apoiseridicăşidăfugalaclub.Nuştiecumaajuns–dinzbor, dintr-o săritură. Dă uşa de perete. Iusuf e înăuntru, lângă şevalet, ca

întotdeauna.—Deceeştidesculţă,mamă?—Tu!Tu…Gâfâind,aruncăînelcuscrisorilefăcuteghem,caghiulele.Elseapleacă,leiadejos,lenetezeşteîncetpepieptşilepuneînbuzunar.Nu-

şi ridică ochii, faţa îi e albă, încremenită. Şi Zuleiha înţelege: aşa e, fiul ei ahotărâtsăfugă.S-olase.S-opărăsească.Scoate un strigăt şi se năpusteşte asupra tablourilor de pe pereţi, dând din

mâini – sub pumnii ei, pânzele se crapă, ramele se rup, ceva cade şi serostogoleştepepodea.Cadeşiea.Sezvârcoleşte,sechirceşte,seîncolăceştecaun şarpe, strigă înlăuntrul ei: s-opărăsească, s-opărăsească…Îşi dă seamacăstrigătulnuvinedinea,cide la Iusuf,careoacoperăcu trupul lui,cumâinilelui, cu faţa lui udă şi schimonosită. Stau amândoi ghemuiţi pe podea, strânsînlănţuiţi.—Undeee? se tânguie ea lapieptul lui Iusuf.Unde să teduci?Singur, fără

acte…Osăteprindă…—N-osămăprindă,mamă.—Osătetrimităînlagăr…Seagaţădeelcaşicums-arîneca.—N-osămătrimită.—Şieu?Iusuftaceşioîmbrăţişeazăatâtdestrâns,căodoare.—Eun-osăsupravieţuiesc.Zuleihaîicautăochii.Osămorfărătine,Iusuf.O

sămorîndatăcefaciprimulpas.Simtepegâtrespiraţialuiumedă.—Osămor!repetăeacuîncăpăţânare.Osămor,osămor,osămor!El mormăie ceva, se desprinde, vrea să scape din strânsoare. Îi înlătură

mâinileîncleştate,sesmulgedinîmbrăţişare.—Iusuf!serepedeZuleiha.Mâna ei chircită, cu degetele strâmbe, alunecă pe ceafa lui ca pieptenele, îi

netezeşteşuviţelenegre,îlapucădegulerulcămăşii,seaudeunpârâit,şiIusufiesealergânddinclubcugulerulrupt.—Numaieştifiulmeudacăfaciasta!strigăZuleihaînurmalui.Numaieşti

fiulmeu!Ochiinuvăd,urechilenuaud.Opărăseşte.Opărăseşte.Ea se ridică şi iese împleticindu-se. Îi vin în întâmpinare vântul, ţipetele

pescăruşilor,foşnetulpădurii;subpicioare–pământ,iarbă,pietre,rădăcini.Opărăseşte.Opărăseşte.Lumea curge şuvoi prin faţa ochilor ei. Nu-s forme şi linii, doar culori:

plutesc, dispar. Deodată, în mijlocul şuvoiului, o figură distinctă, de staturăînaltă,întunecatălachip.Capulşi-lţinemândru,umerii-slaţi,cadebărbat,aremâinile lungi, aproape până la genunchi, rochia îi fâlfâie în vânt. Şi tu,cotoroanţăbătrână!Zuleihavreas-ostriveascăpeStrigoaică, ridicămânas-o lovească,dar, fără

să-şideaseama,îicadelapiept,îiîmbrăţişeazătrupulputernic,mirosindparcăascoarţă de copac sau a pământ reavăn. Îşi afundă faţa în ceva cald, solid,musculos, viu, simte nişte mâini puternice – pe spinare, pe ceafă, peste tot.Lacrimile îi urcă în gât, funia i-l strânge zdravăn; lipită de pieptul soacrei,Zuleiha plânge îndelung, pe săturate. Lacrimile îi curg din belşug, nu se maiopresc, parcă n-ar izvorî din ochi, ci de undeva din fundul inimii, stârnite debătăileeirepezişiputernice.Câtevaminutemaitârziu,saupoateore,dupăceşi-aplânsamarulatâtorani, se linişteşte şi îşivine în fire. Încă respiră repede, îimaitresarepieptul,darsimteîntotcorpuluşurareademultaşteptată.—Spune-mi,mamă…Nudeschideochii,nu-şidesfacemâinile,parcăse temesă-ideadrumul,aşa

căşopteşteînumărulcostelivsaupoateînzbârcituriledepegâtulsoacrei.—Amtotvrutsăteîntreb:deceteduceaiîncodrucânderaitânără?—Afostdemult,eramfetiţăprostuţă…Căutammoartea–casămăscapede

dragostea necurată. Pieptul lat şi tare al bătrânei se ridică şi coboară, respirăadânc.Amajunsîncodru,darmoarteanueraacolo.Zuleiha se desprinde uimită, îşi priveşte soacra în ochi. Faţa bătrânei e

maronie-întunecată, cu zbârcituri mari, întortocheate. Nu-i faţă, ci scoarţă decopac. În braţele Zuleihăi se află doar scoarţa unei zade bătrâne. Trunchiularborelui e zgrunţuros şi greude cuprins, cudâre argintii de răşină; rădăcinilesunt numai noduri; crengile lungi şi răsfirate sunt îndreptate în sus, străpungalbastrulcerului;peeletremură,cusclipiriuşoaredesmarald,primelefrunzedeprimăvară. Zuleiha îşi şterge bucăţile de scoarţă şi acele lipite de obraji şi seîntoarcedintaigaîncolonie.Ignatov ştia demult că avea să fie schimbat.După întâmplarea din ’42, cu

complotul care nu avusese loc,Kuzneţ se răcisemult faţă de el: venea rar, îşitrimitea adjuncţii în inspecţie. N-a mai şezut cu Ignatov niciodată. Kuzneţavansase rapid până la gradul de colonel. Nu socotea necesar să-şi ascundăostilitatea: dosarul lui Ignatov se îmbogăţise cu două sancţiuni disciplinare.Atreiaarfiînsemnateliberareaimediatădinfuncţie.Ignatov,lavremeaaceealocotenent(avansareanufuseserezultatuleroismului

înmuncă,cinumaitrecereaplanificatăînrândurileNKVD,cuurcareaîngrad),împlinisedecurândpatruzecişişasedeani.Şaisprezecedintreeiîipetrecusela

Semruk.Încănuerabătrân,darîncărunţiseşisegârbovise.Chipulîierasumbru,firea–morocănoasă.Erasingur.Apariţia cu şalupa de dimineaţă a lui Gorelov, obraznic din cale-afară (nu

răbdase, năpârca, dăduse fuga înaintea tuturor ca să-şi savureze puterea peîndelete),însemnaunsingurlucru:căelvafischimbat.Poatechiarastăzi.Îşi ia de pe scaun tunica maronie şi începe să cureţe cu o perie materialul

subţire.Dacămăgoniţi,ticăloşilor,măcarsăplecîmbrăcatdeparadă.Înultimiiani,Ignatovaumblatdeseoriîncivil,aşacăuniformaaratăpracticcanouăşisecurăţăuşor,repede.Veston,pantalonidecălărie,chipiu–toatestrălucesccurate,frumos agăţate în cuiul de pe perete, chiar în mijloc. Ignatov pune dedesubtcizmele lustruite cu ceară, şi tabloul e complet: parcă ar fi fost dezumflat şiatârnatînvăzultuturor–poftiţi,ăstaecomandantulnostru,admiraţi-l!Mairăuecănuvreasăplece.Cumsefacecăs-aataşat,pemăsurăceaniiau

trecut, de pământul ăsta aspru, neprietenos? De râul periculos, perfid, veşnicnestatornic,cumiideculorişimirosuri?Depădureanemărginită,întinsăpânălaorizont?Decerulrece,dăruindzăpadăvaraşisoareiarna?S-aataşatpânăşideoamenii ăştia, dracu’ să-i ia – deseori ostili, grosolani, urâţi, prost îmbrăcaţi,tânjinddupăcasă,uneorijalnici,ciudaţi,deneînţeles.Foartediferiţi.Îşi imaginează cum pleacă acasă: e zgâlţâit în vagonul de tren, privind pe

geamlâculmurdarcumseperindăpeisajelemonotone;ameţitdupăcălătoriadecâteva zile, coboară pe peronul din Kazan; străbate noaptea străzile pustii…Unde?Lacine?AudispărutdinviaţaluiMişkaBakiev,pasiunilevremelnicedintinereţe – Ilona, Nastasia – s-au măritat de mult, foştii subordonaţi –Prokopenko,Slavuţkişicompania–l-auuitat…NiciKazanulnumaiexistăînviaţalui.Semrukeînsămereuprezent.Începe să-şi strângă lucrurile. Dar ce să strângă? Hainele civile sunt pe el.

Privelişteadelafereastrănupoţis-ofacisulşis-obagiînvaliză.Altcevanuarece lua–nu şi-a întemeiatogospodărie,nu s-a învrednicit.N-arenicimăcarovaliză.Osăplecedeaicicumâinilegoale,cumavenit.Şisufletulîiepustiu,is-aluattotul.Casă-şiocupemâinilecuceva,hotărăştesă triezehârtiile.ŞiMişkaBakiev

făcuselafelatunci.Acumavenitrândullui,alluiIgnatov.Deschideseifulmaredemetal.Aici, înmăruntaiele lui reci, pe cinci rafturi solide, înalte, se află lapăstraretotSemrukul:copiişiadulţi,veteranişinou-veniţi,viişimorţi,viaţalorpersonalăşiprofesională,speranţele,crimele,nefericirile,succesele,pedepsele,naşterileşimorţile,bolile,planurileşiindicatoriideproducţie–totuleştampilatşiperforat,clasificatmeticulos,aşezatînteancuri,dosare,cutii,legatetemeiniccu sfoară, prinse cu agrafe de hârtie, împrăştiind miros de metal şi cerneală.Ignatov sortează actele de identitate (unii deportaţi le primiseră, dar, conform

legii, ele trebuiau să fie păstrate la comandament ca măsură de precauţie),certificateledenaşterealecopiilor (pe toate le semnaseel), fotografiile, listelenou-veniţilor, declaraţiile, rapoartele, caracterizările, cererile, scrisorileinterceptatedecenzură,carenumaiajunseserăladestinatar,îngropatepeveciîndosarelepersonale…Oameni, oameni, oameni – vede sute de chipuri. El a fost acela care i-a

întâmpinataici,lacapătullumii.I-amânatîntaiga,i-astorsdeputericumuncasilnică, le-a impus planul cumână de fier, şi-a bătut joc de ei, i-a speriat, i-apedepsit. Le-a construit case, i-a hrănit, le-a asigurat provizii de alimente şimedicamente,i-aapăratdeceidelacentru.I-aţinutpeliniadeplutire.Şieipeel.Într-un colţ, pe raftul cel mai de jos, cade ceva plat, de culoare închisă.

Ignatov se aşază în genunchi, întindemâna şi-l ia. Emapa cândva gri, acummaronie, cu timbre rotunde şi dreptunghiulare decolorate, pe care scrie„Misiune“.Odeschide,fărăsăseridice.Foisubţiri,mirosindapraf,mâzgălitecucreionşicărbune.Câtevanumeîncercuiteculiniigroase.Peofoaie,unnumescrisoblicîntr-uncolţ:Iusuf.Câtevaacedebraddeunroşu-închisrămaseîntrepagini.Batecinevalauşă.Eh,n-amapucatsămăschimb,îitrecetardivprinminte.

Repedeaumaiapărut.Seridicăgrăbit,aruncămapaînseifşi-lînchide.Seduceînmijloculîncăperiişirămâneacolocumâinilelaspate.—Intră!spuneelrăspicat.Uşasedeschide.Zuleiha.Ea intră încet – palidă, trasă la faţă, îmbrobodită până la sprâncene. Se

opreşte,îşiridicăspreelochiiplânşi,cupleoapeleroşii,umflate,darîipleacăînclipaurmătoare.Pegeamuldeschispătrundzgomotulvântului şi foşnetul abiaauzitalbrazilordintaiga.Ovremestauamândoiîntăcere.—Aivenitcutreabă?spuneelînceledinurmă.Zuleihadăafirmativdincap.Cutimpul,pieleaeiadevenit,dinalbă,gălbuie,

precumceara,obrajii îi sunt străbătuţide riduri subţiri şidese,dargenele i-aurămaslafeldebogatecaînainte.—Lasă-lsăplecepefiulmeu,Ivan.Trebuiesăplece.—Unde?—Vreasăînveţe.Laoraş.Aici,cunoi,nu-iviaţăpentruel.Ignatovîşistrângepumniilaspate.—Fărăactedeidentitate?Şi,chiardele-aravea,totosăexisteomenţiunela

rubricazece.Cinesăprimeascăunfiudeculac?Ea lasă capul şi mai jos, de parcă ar vrea să privească ceva dedesubt, sub

picioare,şiastaofacesăparăşimaimică.

—Lasă-lsăplece,Ivan!Ştiucăpoţi.Nute-amrugatniciodatănimic.— În schimb, câtenu te-am rugat eu!El se întoarce şi seduce la fereastră,

lăsându-şifaţamângâiatădevânt.Ampierdutşirul…Patul scârţâie jalnic, prelung: Zuleiha se aşază pe marginea lui, cu mâinile

întregenunchişicucapullăsatînpiept–numaicreştetulisemaivede.—Iacemi-aicerut!Dacănute-airăzgânditîntretimp…—Nuastaamvrut…,Zuleiha.IgnatovpriveştepanglicacenuşieaAngareicu

valurileînspumate.Nuaşa!—Nicieu.Darfiulmeunuevinovat…Lacotulrâuluiaparebine-cunoscutuldreptunghimaroniu–şalupaluiKuzneţ.

Carevasăzicăs-aderanjatpersonal.Eclar:avenitsă-lschimbe.—Pleacă,Zuleiha,spuneIgnatov,cuochiilaşalupacareseapropierepedede

mal.Îşi încheie haina la piept (s-a hotărât, nu-şi pune uniforma, e prea mare

onoarea).Îşiaranjeazăcumânabretonulrărit.Cândseîntoarce,eanumaie.CumaintratşiavăzutchipulseveralluiIgnatovşiuniformacurăţatăîncui,a

înţelestotul.—M-aiaşteptat,ziceKuzneţ.Nu-şipierdetimpulcuvorbedeprisos:deschidemapa,punepemasăhârtia,

alăturisticlaalbicioasă.(Plată,cuetichetăcolorată,pesemneocaptură.)Ignatovsefacecănuvedesticla.Iahârtiaşiîşitreceochiipesteea:eliberatdinfuncţiaocupată… degradat pentru că s-a discreditat în timpul muncii desfăşurate încadrul Securităţii şi, prin urmare, nu merită gradul de locotenent… scos înrezervăpentruconduitănecorespunzătoare…—Undeţiipaharele?Kuzneţdeşurubeazăcuefortdopul(sepricepimperialiştiisăastupeosticlă!),

căutândcuochiiprinizbă.Ignatovîmpătureştehârtiacudegetelerecişiopuneînbuzunar.— Scos în rezervă pentru ce? zice el. M-aţi dat afară din funcţia de

comandant,amînţeles!DardinSecuritate?Negăsindpahare,Kuzneţaruncădopulpepodeaşi-iîntindesticlaluiIgnatov:

vrei?Neprimindrăspuns,oînclinăspreel.Băuturaisescurgeînguradeschisăîntr-un şuvoi egal, ca o baionetă. După ce beamai bine de o treime, icneşte,mormăieşiîşiscuturăcapulchel.—N-amcefacecutineînSecuritate,Vania.Niciaici,niciînaltăparte.Năpârcă.Ignatov îi priveşte o clipă faţa roşie, buhăită,mustaţa căruntă, care-i atârnă

bătrânicios deasupra buzei, guşa puhavă de sub bărbia romană, suspendată

deasuprapetliţelor.Acumi-ardacusticlaastadirect încap,apoicupumnii înmutraîndopată, înpânteculplin…Darnusimteîninimănicirăutaterece,nicimânie,nicidisperare.Epustiu.—N-amundesămăducde-aici,Zina.—Atunci rămâi, spune simplu celălalt.E interzis pentruoamenii liberi, dar

pentru tine aranjăm cumva, se găseşte de lucru în pădure. Case goale sunt –stabileşte-teîntr-unaşitrăieşteacolo.Poţisă-ţiieişiomuiere,acu’,labătrâneţe.—AşadarînloculmeuosăfieGorelov?Kuzneţ duce din nou sticla la gură şi bea. Îşi trece palma peste pieptul

puternic, pare că vrea să împingă lichidul unde trebuie – din gât în jos prinfaringe, prin piept, în stomac. Răsuflă zgomotos, împroşcând duhoare, şi dăafirmativdincap.—Aicielaelacasă,n-osădeagreş.—Osă-itrimităpetoţiladracu’.Ignatovseuităgânditorpefereastră.—Osăinstaurezedisciplina!Kuzneţridicăundegetcărnosşi-lstrăfulgerăcu

oprivirepiezişă.Detinen-osăseatingă,nuteteme.Osăampersonalgrijădeasta,dedragulvremurilortrecute.Toarnă în gură şi restul de vodcă, trânteşte sticla pe masă şi se ridică,

răsturnândscaunul.—Hai, Ignatov,aicinciminutesă-ţi strângi lucrurile. Îipredaicomanda lui

Gorelov.Şi,fărăsă-şiiarămas-bun,seîndreaptăspreuşă.PrinfereastrăsevedecumGorelov,careaşteptaseîncerdac(atrascuurechea,

javra?),îlsprijinăpeKuzneţ,greoide-atâtavodcă,şi-lconduceînjospepotecă,ţinându-lgrijuliudetaliagroasă.Ignatov deschide seiful şi scoate din dosar un certificat de naştere: Iusuf

Valiev, anul naşterii 1930. Îl aruncă în gura rece a sobei, scapărăun chibrit şihârtia e cuprinsă repede de flăcăruia fierbinte. După ce se gândeşte o clipă,aruncăacoloşivecheamapăpecarescrie„Misiune“.Întimpcefoiledehârtieîşirăsucescîncetcolţurilepâlpâindşidispartrosnind

încetînflacăraportocalie,eliaunformularnoudecertificatdenaştere,înmoaietocul în cerneală şi scrie: Iosif Ignatov, anul naşterii 1930. Mama: ZuleihaValieva,ţărancă.Tatăl,IvanIgnatov,ofiţerînArmataRoşie.Ştampileazăcertificatul şi-lbagă înbuzunar.Punecheiade lacomandament

pemasăşiiese.Uniforma impecabilă rămâne atârnată în cui, pe banda roşie a chipiului

licăreşteorazădesoare.Însobăsescorojesc,amestecându-se,dezintegrându-seîntr-ocenuşăneagră,numedemultuitate;semistuie,setransformăîntr-unfum

uşorşizboarăpehorn.Zuleihadeschideochii.Soareleoorbeşte,îifacecapulsăcrapeînbucăţi.În

jur, îndansul scânteietoral razelorde soare, tremurăcontururileabiadesluşitealecopacilor.—Ţi-e rău? Iusuf seapleacă spreea,privind-o în faţă.Vrei sănumaiplec

nicăieri?Ochiifiuluieisuntimenşi,deunverdeprofund–ochiiei.Depechipulluio

privescochiiei.Scuturădincapşi-lîmpingemaideparte,înpădure…Când a venit Ignatov cu faţa încremenită, parcă îngheţată, şi i-a adus

certificatul de naştere al lui Iusuf,mirosind puternic a hârtie nouă şi cernealăproaspătă,eamaiîntâis-asperiat.—Săplecerepede,i-azisel.Acum,neîntârziat!Zuleiha a început să se agite, s-a repezit să adune nişte lucruri şi ceva de

mâncare.—Nuetimp.Ignatovi-apusomânăpeumăr.Săpleceaşacume.În buzunarul drept de la pieptul hainei ponosite, roase, cu nasturi pestriţi,

Iusufapusceledouăscrisoridinascunzătoare,iarînstângul,noulcertificatdenaştere şi un pachet gros de bancnote multicolore mototolite – date tot deIgnatov.Zuleihanuvăzuseînviaţaeiatâţiabani.Astaetotcealuatcuel.Eanicin-aapucatsă-imulţumeascăluiIgnatov–elaieşitrepede,parcăs-a

făcutnevăzut.IarZuleihaşifiuleiaufugitîntaiga,sprefaleză,undeeraascunsăvecheabarcăaluiLukka.Pe cărări lăturalnice, de-a lungul curţilor din spate, cu pătratele perfecte ale

straturilordelegume,pelângămicaizbăaclubului,năpăditădemuşchişiparcăintrată la apă, apăsată de vreme, pe lângă brazdele largi ale câmpurilorcolhozului, pe care răsăriseră primii lăstari verzi ai primăverii. Nimeni n-aobservatdispariţialor.Doartigveleplesnite,galbene-maronii,dinpariiînclinaţii-auurmăritcomplicecuorbitelelornegre.Unadintretigve–ceamaimare,aursului–căzusedemultpejos,serostogoliseînburuienişicrăpaseîndouă;omicăpasărecucapulroşcat îşifăcusecuibîneaşiacum,stândpeouă,seuitaneliniştităînjur,petrecându-işieacuprivireapeceidoi,carepăşeaugrăbiţisprepădure.Iusuf şiZuleihaaleargădeobunăbucatădevreme.Bătrâniibrazi îşi întind

crengile,zgâriindu-leumerii,mâinile,obrajii.Cişmesusură,geme,vuieştesubpicioarelelor.PoianaRotundăîibiciuieştecuierburileînalte.Zuleihaseopreştesă-şitragăsufletul,respirăgreu,trageaerînpiept;oustură

nasul şi gâtul, odorde atâta alergat. În jur– tufişuri, trunchiuri şi coroanedecopaci;ierburileausclipiridesmarald,captândluminasoareluişiaruncându-i-o

dureros în ochi. Acele de brad se frământă nesigur, amăgitor sub picioare,încăpăţânându-ses-odeajos.Ghimpiidintufarăsfiratăîiruprochia.Dincândîncând se împiedică de conuri ascuţite; ghetele i se împiedică în rădăcinilenoduroase ale copacilor; malul mâlos e abrupt, anevoios de urcat. O dorpicioarele,odoarespinarea,odorpieptul,gâtul,burta,ochii–totul.—Spunedoarovorbăşirămân!ziceIusufoprindu-sedinnouşicăutându-i

privirea.Nu are putere să-l privească. Fără să-şi ridice faţa, ea îşi împinge fiul mai

departe:înainte,sus.Tulpinile pinilor sunt de un roşu incandescent, insuportabil de viu. Pietre

acoperitedemuşchiliserostogolescsubpicioare,gatas-orăstoarnepeZuleiha.Spiniimărunţiaiunuitufişuscatîiruprochia.Iatăşimargineafalezei:Angaraalbastră o orbeşte; o potecă ascunsă, parcă pentru animale, nu pentru oameni,coboarăsprerâu.Într-acolotrebuiesăseîndrepteIusuf.—Mamă!Stăînfaţaei–înalt,stângaci,vinovat.Eaîşiîntoarceprivirea:taci,fiule,nu

facecadurereasăfieşimaimare.—Mamă!Iusufdesfacebraţele,vreas-oîmbrăţişezeladespărţire,dareaîntindepalmele

înainte: nu te apropia!El îi apucămâinile şi le strânge în ale lui –Zuleiha sesmulge, împingându-l în jos:pleacămairepede,neîntârziat,acum!Strângedindinţi–îşiţinedurereasănusereverse.Elopriveşteneajutorat,pierdut,apoiîşipleacăochiişipăşeştesprepovârniş.

Lamarginealui,serăsuceştepecălcâie–mamaşi-acuprinsgâtulcupalmele,aîntors faţa. El respiră repede şi îşi dă drumul de pe stâncă în jos, pe cărareaşerpuindprintrebolovani,alunecăpepietre,îşiadunăpicioarele,zboară.Angaraîşi desface braţelemari, albastre, se apropie, cerul se îndepărtează.Ajuns jos,lângătufişuriledelamal,Iusufseopreşte,găseştecuprivireasiluetasubţiricădepeculmeşi-i facecumâna–mamastănemişcată,caunstâlpdepiatră,cauntrunchidecopac;cozile lungi îi flutură învântpe jumătatedesfăcute.Lui i separecănicioclipănus-auitatlael.Sestrecoarăînmormanuldeierburidelângăapă.Dezleagăbarca,oîmpinge

cu piciorul, şi curentul o îndreaptă cu botul înainte. Iusuf bagă vâslele înlăcaşurile lor, apoi îşi aruncă cu apă rece pe faţa înfierbântată. Se întoarce şiîntindedinnoumânaspreculme–mamastă totneclintită,doarvântulfacesătremurestambauşoarăarochieivechi.Zuleihanumaipoatesăţinădurereaînea,durereaexplodeazăşiinundătotul

înjur–apasclipitoareaAngarei,malahitulmalurilorşidealurilor,falezapecarestăea,boltaînspumatădenorialbi.Pescăruşiispintecăaerulculamelearipilor–

şiodoare,vântulîndoaievârfurilestufoasealebrazilor–şiodoare,vâsleleluiIusuf despică apa râului, purtându-l spre orizont, spre Enisei – şi o doare. Odoaresăpriveascătoateastea.Odoarepânăşisărespire.Arînchideochii,sănuvadănimic,sănusimtă,dar…Iusufeoaretotacolo,înmijloculAngarei,înmicascoicădelemn?Zuleihaîşi

încordeazăprivireaagerădevânător.Înbarcă,băiatulstăînpicioareşiîşifluturădisperat mâinile spre ea – părul negru e ciufulit, urechile, clăpăuge, mâinilebronzatesuntsubţiri,fragile,pegenunchiigoisezărescjulituriîntunecate:Iusuf,băieţeluldeşapteani,seîndepărteazădeea,pleacă,îşiiarămas-bun.Eascoateun ţipăt, îşi ridicămâinile în sus, îşi desfacepalmele–puiule!Şi îi răspunde,fluturându-şi ambelemâiniatâtdeputernic,de larg,de intens, căparecă-şi iazborul…Barcaseîndepărtează,semicşorează,iarochiieiîlvădpebăiattotmaibine,mai clar,mai precis. Îi face cumâna până când chipul lui palid disparedupădealuluriaş.Şimultăvremedupăaceea.Înceledinurmă,lasămâinileînjos.Îşistrângecuputerenodulbaticului.SeîntoarcecuspatelelaAngaraşiiesedinpădure.Zuleiha va păşi încet, ignorând şi timpul, şi drumul, străduindu-se să nu

respire,casănu-şisporeascădurerea.ÎnPoianaRotundăvazărivenindspreeaunomcărunt,gârbovit,cubaston.EaşiIgnatovsevorvedeaunulpecelălaltşisevoropri–ellaomargineapoienii,ealacealaltă.El îşi va da seama deodată cât de îmbătrânit este: ochii, care şi-au pierdut

agerimea, nu vor putea distinge nici ridurile de pe faţa Zuleihăi, nici firelecăruntedinpărulei.Şieavasimţicădurereacareaumplutlumean-adispărut,daralăsat-osărespire.

Note28.Versurialeunuitangoucunoscutînepocă.29.Cunoscutcântecvienez,atribuitluiMarxAugustin,menestreldinsecolulalXVII-lea.30.Regesaunimic(înfranceză–n.a.).

Glosarulcuvintelorşiexpresiilorînlimbatătară

Abîstai – soţia unei feţe bisericeştiAga – adresare respectuoasă faţă de unbărbatînvârstăAjdaha – balaur Albastî – personaj demonic feminin din mitologie Allah

saklasîn!–Preaînaltulsăne(mă)apere!Basukapkaiase–duhuldelabarierasatuluiBiciura–duhulcaseiCearşau–

perdea Ciîba – haină de postav Ciîbîldîk – perdea Dev – duh rău, uriaşantropomorfEni–mamaFărăştă–îngerFehişe–prostituatăHazret(cinstit,onorat)–adresarerespectuoasăfaţădeofaţăbisericeascăIase – spirit, duh Iuha – şarpe din mitologie care ia înfăţişarea unei fete

frumoaseJalmavîz–bătrânăuriaşădinmitologie,veşnicnesătulăşimâncătoaredeoameniJanîm(adresaredrăgăstoasă)–sufletulmeuJebegheantavîk–găinăproastăKalîm–platapentrumireasăKamcea–bici,cravaşăKaplau–cuverturăKaşaga–cornişălamargineauneigrinzi,înizbăKereş – lupta naţională a tătarilorKişte – raft sub tavan pentru păstrarea

lenjerieidepatKiubelek (numelevacii)–FlutureKîz-kuu („Fugăreşte fata“) –joccălareKîzîlîk–cârnatdincarnedecalKoş-tele–prăjiturăcufăinăKota–pâslariscurţidecasăKulmek–rochie,cămaşăKurban (Kurba-bairam) – sărbătoare musulmană în cadrul căreia se aduc

jertfeLăgăn–ligheanLăukă–raftînbaiatătărascăLiauhe(„păstrătorultablelorlegii“)–covoraşdeperetecuversetedinCoran

Mihrab – nişă pentru rugăciune în moscheeOşkeruce – preoţi în orânduirilegentilice,vraci,vindecătoriPeri–duhdinmitologiecuchipdefatăSandugaci(numeleiepei)–PrivighetoareSiake–laviţămaresaupatdelemn

latSu-anasî–ştimăaapelorSubhanAllah!–SfânteAllah!Şurale–spiritalpăduriiTaban–masă,locundesemănâncăTastîmal–ştergarlung,brodatTaş–piatră,inclusivpiatrădemormântTaşkil

–sistemdesemnededesubtulsaudeasupraliterelorînscriereaarabăTenke–monedăTui–sărbătoare,nuntăTur–locdeonoareînizbăUbîrlîkarciîk–bătrânădemonicăînsetatădesânge,cotoroanţă,strigoaică

Ulîm – fiul meu, puiuleUraza (Uraza-bairam) – sărbătoare musulmană încinsteaîncheieriipostuluiZiratiase–duhalcimitirului