universitatea “babemilitary, and memorialistic..... 285 denisa florentina bodeanu, infern sau...

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE INSTITUTUL DE ISTORIE ORALĂ

AIO

ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ORALĂ

V

PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ CLUJ-NAPOCA

2004

AIO ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE ORALĂ

COLEGIUL DE REDACŢIE:

DORU RADOSAV – coordonator MARIA ALDEA

COSMIN BUDEANCĂ FLORIN CIOŞAN IONUŢ COSTEA

SIDONIA GRAMA VALENTIN ORGA

IULIA POP ALMIRA ŢENTEA

Coordonatorii numărului: Valentin Orga, Cosmin Budeancă Responsabilitatea conţinutului materialelor aparţine autorilor Traducerea textelor: Oana CHIFU; Corectură: Iulia POP ISBN 973-7710-29-0 INSTITUTUL DE ISTORIE ORALĂ – CLUJ-NAPOCA Piaţa UNIRII, nr.11, 40015 Tel./Fax: 004-0264-598391 e-mail: [email protected] www.iiocluj.ro Tiparul şi distribuţia: Editura ARGONAUT Tel./Fax: 004-0264-598391; 0740-139984, 0740-454916 Coperta: arhitect Tiberiu TRENEA ___________________________________________________________ © 2004 Presa Universitară Clujeană & Institutul de Istorie Orală

SUMAR

Doru RADOSAV - Editorial ...................................................................... 5 Cosmin BUDEANCĂ, Institutul de Istorie Orală din Cluj-Napoca

1997-2004 / The Oral History Institute in Cluj-Napoca 1997-2004................................................................................... 12

Maria ALDEA, Istoria orală şi miturile / Oral History and the Myths... 46 Almira ŢENTEA, Discursul public al istoriei şi sursele orale / Public

Speech in History and Oral Sources ......................................... 55 Doru RADOSAV, Petrea Icoanei. Travesti şi clandestinitate în mişcarea

de rezistenţă anticomunistă / Petrea Icoanei. Undercover and Clandestinity During the Anticommunist Resistance Movement ................................................................................... 73

Andrea DOBES, Speranţă şi iluzie în anii ’50. Aspecte privind rezistenţa armată anticomunistă în Maramureş / Hope and Illusion During the 50’s. Matters Regarding the Anticommunist Armed Resistance in Maramureş ........................................ 96

Dorin DOBRINCU, Bucovineni contra sovietici. Rezistenţa armată antisovietică / anticomunistă din Bucovina (martie-august 1944 - iulie 1946) / Bucovinians Against Soviets. Antisoviet / Anticommunist Armed Resistance in Bucovina (March-August 1944 - July 1946) ..................................................................... 123

Almira ŢENTEA, Aspecte de viaţă cotidiană în grupurile de rezistenţă din zona Huedin (II) / Everyday Life Aspects of the Resistance Groups in Huedin Area............................................................ 183

Gheorghe GORUN, Hadrian GORUN, Răscoala anticomunistă de la Piscuri (iulie 1950) / The Anticommunist Uprising in Piscuri. (20th of July 1950) ................................................................... 211

Cosmina PAUL, Antisemitismul legionarilor codrenişti foşti deţinuţi politici / The Anti-Semitism of Codreanu Zelea’s Legionaries. Ex-Political Prisoners ............................................................. 231

Ion XENOFONTOV, Imaginea adversarului în războiului din Afghanistan (1979-1989) în memoria combatanţilor basarabeni / The War in Afghanistan (1979-1989): The Enemy’s Image in the Memory of the Bessarabian Combatants......................................................................... 255

Eduard BOBOC, Implicarea Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse în războiul din Transnistria (1991-1992). Aspecte social-politice, militare, memorialistice / The Importance of the Russian Federation’s 14th Army in the Transnistria War (1991-1992) Socio-Political, Military, and Memorialistic.........................................................285

Denisa Florentina BODEANU, Infern sau paradis pierdut? Aspecte din viaţa muncitoarelor din Cluj-Napoca (1965-1989) / Inferno or Paradise Lost? Life aspects of Female Workers in Cluj-Napoca (1965-1989) ............................................................................. 306

Discuţii ..................................................................................................... 337 Maria ALDEA, In Memoriam Magdalena Vulpe .................................. 338 Corina BEJENARIU, Migraţia circulatorie – aspecte teoretice şi

perspective de abordare........................................................... 341 Laura LUCHESCU, “Minciunile adevărate”. Între ficţiune şi istorie 359 Recenzii – Note de lectură ...................................................................... 364 Autori ........................................................................................................ 373

AIO –V Anuarul de Istorie Orală

29

Cosmin BUDEANCĂ

THE ORAL HISTORY INSTITUTE IN CLUJ-NAPOCA

1997-2004

After 1990, Romanian historiography embraced a special development due to a new orientation towards western historiography’s currents and tendencies as well as to the fact that certain subjects that during communism had been considered “taboo” became now accessible. In this context, starting with 1993, researchers at “Babes-Bolyai” University in Cluj-Napoca have shown their interest in Oral History, a field that gained more and more attention in the following years.

In 1994, at the History Faculty, Gabriela Otescu presented her Bachelors Degree paper about the anticommunist resistance groups in Banatului Mountains, a paper coordinated by Professor Doru Radosav. The novelty of that paper consisted in the fact that data been gathered using a field investigation method, which at that time was a brand new way of approach history, within the historiography community in Cluj. Consequently, more and more students decided to embrace this field.

Thus, in March 1997, an oral history colloquium called “Human Rights and the Instauration of Communism in Romania” took place in Cluj-Napoca. Among participants: Professor Albert from Utrecht University, university staff and students from the History Faculty in Cluj-Napoca. Oral history papers were presented there and aspects regarding the implementation of such methodology were discussed at a round table meeting.

The University’s board members also understood the message of these discussions, which represented in fact the first oral history approach within the Romanian academic environment. Thus, in June 1997 the Oral History Institute in Cluj-Napoca was founded within the History Department of the Faculty of History and Philosophy.

In this context, began a collaboration with Bloomington University – Indiana; as a result professors David Ranssel, Barbara Truesdell, Maria Bucur, and Timothy Borden participated in a seminary,

C. Budeancă Institutul de Istorie Orală 1997-2004

30

organized by the Oral History Institute in Cluj-Napoca. Among other participants there were professors Marrsha Siefert and Alfred Rieber from Central-Eastern University in Budapest. The seminary was extremely useful because the participants presented materials about the oral history theory and methodology, since bibliography on such subject was at that time almost inexistent in Cluj-Napoca.

Because oral history research became now institutionalised, clear objectives were formulated at the Oral History Institute, such as: studying contemporary phenomena and events from an oral history point of view; organizing an audio-video archive of direct or indirect participants to certain events; publishing the studies, monographs, and interviews in the oral archive.

PROJECTS Since the main financing source is represented by grants, starting

with 1997 the Institute has worked at several projects, such as: I. The Anticommunist Resistance in Romania. 1945-1989 The project was coordinated by Professor Doru Radosav and

financed by the Ministry of Education via CNCSU. Although the project had financial support only during 1997-1999, the research was carried on in the following years as well. The project was about studying the anticommunist armed resistance in Romania using oral history methodology, underlying every single aspect of it (spreading area, temporal dimension, participants, impact upon Romanian society, repression etc.)

The research campaigns were organized on groups of resistance, in different areas: 1997: Rodnei Mountains (group “Garda Alba”/”White Guard”); Apuseni M. (group “Teodor Susman”, “Capota Dejeu”, “Cuce si Spada”/”Cross and Sword”); 1998: Banatului M. (group “Colonelul Uta”/”Colonel Uta”, “Spiru Blanaru”, “Maior Domajneanu”/”Major Domajneanu”); Zarandului M. (group “Gligor Cantemir”, “Ioan Bogdan”, “Mihut”); 1999: Maramures (group “Pasca”); Fagaras M. (group “Arsenescu-Arnautoiu”); Bucovina (group “Vatamaniuc”) and Vrancei M. (group “Paragina”); 2003: Apuseni M. (groups “Leon Susman”, “Maior Dabja”/”Major Dabja”).

Several hundreds of video and audiotapes were recorded during these research campaigns, materials that were used for studies, articles etc. as well as two published books.


31

II. Majorities and Minorities in Central and Eastern Europe. Tainted politics, society, culture, and spirituality.

The project was coordinated by Professor Pompiliu Teodor and Professor Doru Radosav and financed by Banca Modiala (World Bank) during 1998-2000. It belonged to the History Department of “Babes-Bolyai” University and the Oral History Institute’s contribution consisted in presenting how the religious minorities opposed the communist regime.

III. 1989 Romanian Revolution, in the Memory of its Witnesses and Participants. An Oral History Research.

The project was financed by the Ministry of Education via CNCSIS (National Council of Scientific Research in Universities) and coordinated by Prof. Doru Radosav.

In terms of its objectives, this project wants to reconstitute the mood, the Romanian individual and collective attitude in December 1989, the personal reasons to participate in the Revolution; it also wants to establish the events that had major role in determining people – individuals or groups - to go out in the streets and protest. It was also important to connect this event to the general European phenomenon at that time, which was the fall of the communist block. As methodology, we used the oral investigation, which meant interviewing the participants and some of the victims’ family members.

Thus, lots of documents and interviews were collected; the interviews regarding the revolution in Cluj-Napoca are now being edited.

IV. Romanian perception on Transylvanian Saxons, after 1918. Case studies within mixed Romanian-German communities in Hunedoara, Alba and Sibiu counties.

A group of researchers together with collaborators of the Oral History Institute carried through this project, which was financed by the Ministry of Education and Research via CNCSIS, during 2002-2203, and coordinated by PHD student Cosmin Budeanca. The idea was to present the way the Romanians and the Transylvanian Saxons lived together in the areas above mentioned, how they perceived each other.

This research tried to highlight the mood and attitude within the Romanian-German mixed communities during different historical events that marked their existence during the 20th century. For instance: the interwar period, the agricultural reform, the Saxons’ involvement in the politics, the Second World War (the Saxons’ attitude enrolled in the Romanian army and the Romanians’ attitude on the Saxons enrolled in the


32

German army). Also the deportations in the Soviet Union (their mood before deportations, Romanians’ perception on deportations, the Saxons’ return and their social reinsertion), the agricultural collectivisation, the arrests, the migration to towns, the attempts to immigrate in Germany. More than that, the effects of the exodus after 1989 had on interpersonal relationships is also underlined, the relationship they maintained with the Saxons who remained in Romania or with their Romanian friends, and aspects of everyday life, such as: laic or religious celebrations, weddings, education, mixed marriages.

V. Memories for the Future – Expo Romania. This project was done during 2003 in collaboration with the

Centrul Zonal de Educatie a Adultilor (Local Centre for Adults Education) in Cluj and financed by the Institut für Internationale Zusammenarbeit des Deutscen Volkhochschul-Verbandes e. V. PHD student Cosmin Budeanca was the coordinator from O.H.I.

The purpose of this project was to present an itinerant exhibition of the main after-war historical events in Romania. Thus, several research campaigns took place that were concentrated on taking interviews to direct or indirect participants to major events in Romanian history during the second half of the 20th century (the Second World War, the Transylvanian Saxons’ deportations, the anticommunist resistance, the arrests during communism, the agricultural collectivisation, the Revolution in December 1989 etc.)

VI. War and Peace – Stories of the Germans in Romania Professor Doru Radosav coordinates this project, during 2003-2005,

in partnership with “Institut für Wirtschafts – u Sozialgeschichte, Universität Wien” and Forumul Democrat al Germanilor din Romania, Filiala Cluj-Napoca (German Democratic Forum in Romania, Cluj-Napoca Branch); the project is financed by Institut für Auslandsbeziehungen e. V. Stuttgart.

There are two directions this project follows: presents how people coexisted in a mixed Romanian-German community in Transylvania during the 20th century; establishes a connection between the most important historical events and presents them at local and personal level. It shows the impact modernization had on the traditional way of life of German communities; tries to reconstitute the everyday life in those localities where the authors grew up; to create an thematic archive of written testimonies, within the Oral History Institute’s Archive. Bilingual volumes will be published (Romanian and German) that have the


33

following themes: childhood, adolescence, and maturity; school, education; marriage; family; church influence on private and collective life; war and its impact on individual and collective faith; the communist period - its instauration, the deportation to USSR, the agricultural collectivisation, the political and religious persecutions, the immigration attempts, the integration into another country; the post-communist Romania - how the Revolution in 1989 was perceived, the rediscovery of the old community, meeting the relatives inside or outside Romania.

VII. Memory and Identity. Ethnic and Religious Minorities in Transylvania during the Communist Regime (1945-1965). An Oral History Research.

The project is financed by the Ministry of Education via CNCSIS (National Council of Scientific Research in Universities) and coordinated by Prof. Doru Radosav, during 2003-2005.

This study will present how recent Romanian historical events (since communism began till 1965) have influenced the life of some ethnical and religious communities in Transylvania. Considering this, the main events are: the German ethnics deportation to USSR, the confiscation of gold from the Gypsy ethnics, the nationalization of all production resources, agricultural collectivization, the creation of Hungarian Autonomous Area, the Hungarian Revolution in 1956, the abolition of the Greek-Catholic Church in 1948.

The research will target certain communities and their evolution in time, at a point where micro-history met the big socio-political events of that time. It will also make a comparative analysis between the communities, highlighting how certain political aspects affected ethnic and religious groups in Transylvania as well as the strategies they used in order to conserve their identity.

The area this project covers includes: Brasov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Bistrita, Salaj, Satu Mare, Covasna, and Mures counties.

INDIVIDUAL PROJECTS: Besides the projects we presented above, which the Oral

History Institute is directly involved in, the following are individual projects, carried through by members or collaborators of the same institute, covering a diversified range of subjects: 1. Cosmin Budeanca – Romanian Perception on Transylvanian Saxons, During the 20th Century, in Hunedoara, Alba and Sibiu Counties.


34

2. Florin Ciosan – Students Life and Generational Memory in the University Centre of Cluj 1945-1989 3. Mirela Cocati – Aspects Regarding the Communism’s Instauration in Banat (1945-1953) Reflected in the Collective Memory. 4. Dorin Dăraban – Concentration Camps in the Collective Memory 5. Gheorghe Gorun – The Anticommunist Resistance in Gorj county reflected in the Collective Mind 6. Sidonia Grama – The Romanian Revolution in 1989 in the Collective Memory and Social Imaginary. 7. Paula Ivan – The Anticommunist Armed Resistance 1946-1953 in the Collective Memory. 8. Cornel Jurju – The Romanians on the Eastern Front, 1941-1944. 9. Mia Ritiu – The Underground Greek-Catholic Church in the Collective Memory 10. Valentin Orga – The Spiritual Life of the Village During Collectivization. 11. Gabriela Otescu-Bica – The Anticommunist Resistance Movement in Banatului Mountains During 1948-1964, Reflected in the Collective Memory. 12. Cosmina Paul – Anti-Semitism in the Collective Image in the 20th Century Romania 13. Iulia Pop – Autobiography and Personal Memory as Source of Historical Reconstitution for the Anticommunist Resistance in Romania. 14. Szabo Levente – The Second World War in the Memory of its Veterans in Brasov and Covasna Counties. 15. Ionut Tene – Cluj as a University Centre (1944-1948) in the Collective Memory. 16. Almira Tentea – The University Elite in Cluj (1945-1968) in the Collective and Individual Memory. 17. Ion Xenofontov – The War in Afghanistan, 1979-1989 in the Memory of the Participants from the Moldavian Republic. Historical Reality and Social Imaginary.

EDITORIAL ACTIVITY Besides the field researches in the projects mentioned above,

the editorial activity is also important. Thus, the year 1999 started with issuing the Oral History Annual Book, the first work published by the Institute and the first one of this type in Romania, containing studies on this filed, written by the Institute’s members or collaborators. Since


35

then, four volumes have been published, with an extremely diversified thematic, plus two more volumes that had as main subject the anticommunist armed resistance.

The Structure of the Oral History Year Book, I (1998) P. Teodor- Foreword; Prof. Dr. D. Radosav- Editorial; 1. Biography and Memory: D. Radosav - Biography and

History: Old Man Ivanescu from Rusca; I. Nicolau and C. Huluta - An Oral History Archive; G. Andreescu- The Testimony of a Dissident;

2. Social Life - Private Life: C. Jurju- Romanians on the Eastern Front. War between Life, Death, and Captivity; V. Orga – The Lost Celebration. The Communist Oppression in the Traditional Romanian Village; R. Anghel - Stories About Hungarian Gypsies; E.Barbulescu - Women and Abortion during 1966-1989; C. Barbulescu - The Imaginary of the Human Body. Methodological Aspects.

3. The Anticommunist Armed Resistance: C. Sular – The Anticommunist Resistance Movement. Alexandru Podea’s Group in Negrilesti; R. Hriniuc – The National Anticommunist Armed Resistance. A Partisan Profile- Gheorghe Pasca; C. Budeanca - A Judicial Frame-Up Made by Security in Hunedoara. The White Guard Organization.

4. Memory and collectivization: I. Costea - Collectivization and Generational Memory. An Oral History Study; F. Ciosan - The Agricultural Collectivization. A Case Study: Teaca and Ocnita villages, in Bistrita-Nasaud county; N. Luca - Collectivization in Spalnaca During 1949-1962; P. Din - Collectivization in Sanpetru de Campie;

5. Oppression and Persecution: L. Scurtu - Religion and Persecution. Oppression Against the Church Elite and Greek-Catholics from Feldru (Bistrita-Nasau) During Communist Persecution; M. Avram - Secret Strategies for Practicing Greek-Catholic Religion in Maieru; A. Enuta - The Pitesti Phenomenon. Romanian Extreme Oppression.

6. Oral history methodological aspects: D. Pennell - Mission, Issues, and Approach in Oral History. A Review Essay; I. Boca - The Oral History Archive from the Memorial in Sighet; M. Conovici - Considerations About the Tran-scripting, Editing, and Indexing Interviews.

7. Reviews. Reading Notes.


36

The Structure of the Oral History Year Book, II (2001) Prof. Dr. D. Radosav - Editorial; C. Jurju – The Oral History

Institute (1999-2000); 1. Methodological and Historiographical References: P. Ilut -

Unabridged and Multi-prospect Analysis Regarding the Socio-Human Perspective; G. I. Florescu - Iasi, 14 December 1989. Historiographical Aspects.

2. Biography and Memory: I. Nicolau, Carmen Huluta - The Third Dimension of Genealogy; M. Radosav - Survival Strategies During the Holocaust in the Female Memory; P. Din - The Legionary Movement Between the Official History and Oral History;

3. Social life, private life: F. Dragan - The Image of Soviet Captivity; F. Stan - Stalinization of Romanian School. A Case Study - Turda; R. Hriniuc - Romanian Immigration in the USA after 1945. Motivation and Strategies; M. Avram - The Importance of Tradition in Regaining Greek Catholicism after 1989 (Maieru – Bistrita-Nasaud); L. Scurtu - Greek-Catholics after 1989. A Case Study: Feldru (Bistrita-Nasaud); G. Otescu-Bica - Childhood and Adolescence in Teregova During 1920-1970;

4. The armed resistance against communism: C. Jurju – The Anticommunist Resistance in Huedin Area. “Capota-Dejeu” Group; V. Orga - The Anticommunist Armed Resistance in Huedin Area, “Cross and Sword” Organization; G. Otescu-Bica - The Anticommunist Armed Resistance in Teregova: “Blanaru-Ionescu” Group; S. Angelescu - “Born Out of the Peasants’ Needs”. The Anticommunist Resistance in Dobrogea (1945-1952); I. Milotai - The Revolution in Hungary (1956) and Its Impact Upon the Hungarian Pupils in Oradea;

5. Memory and collectivization: R. Rujan - The Process of Collectivization in Mandruloc and Cicir (Arad); C. Budeanca - Collectivization in Hunedoara. A Case Study: Aurel Vlaicu Village; M. Roman – Agricultural Collectivization in Ludus. A Case Study: Chetani and Hadareni (Mures); K. Zsolt - Collectivization in Ciceu village (Harghita) 1949-1962;

6. Oppression and Persecution: V. Dudnic - The “Swept Bridges” Campaign in Basarabia during 1946-1947; S. Vultur - Le travail de la memoire dans les recits de vie des anciens deportes sur Baragan: formes, valeurs, arguments; A. Dobes - The Memory of Sighet Prison.


37

The Structure of the Oral History Year Book, III (2002) Prof. Dr. Doru RADOSAV – Editorial 1. Methodological Aspects: Petre Ilut - The Group Interview’s

Valences When Studying the Socio-Human; Sidonia Nedeianu Grama - How Can We Analyze the Phenomenon Known as “The Romanian Revolution in December 1989”?

2. Biography and Memory: Iulia Pop - Lucretia Jurj - One Life’s Destiny;

3. Social Life – Private Life: Mariana Pintilie - Childhood and Adolescence in Dabaca, in the Late 19th Century through the First Half of the 20th Century; Florin Stan - Social Life in Turda during the Interwar Period; Mihaela Sitariu – Feminine Identities during the Interwar Period. Educational Patterns and Feminine Matrimonial Strategies; Maria Aldea - Traces of Collective Memory. A Case Study: the Slovak Community in Negresti Oas Area; Ionut Tene - Official and Oral Speech About the Building of “Babes-Bolyai” University in 1959; Monica Vlase - The Pentecostal Christian Community in Cluj-Napoca: Its Life and Religious Practice During the Communist Dictatorship.

4. Communism and Anticommunism: Andrea Fürtös - Memoirs and Reflections on the First Years of “Popular Democracy” in Romania; Cornel Jurju - “Americans’ Arrival” Myth. A Case Study: The Anticommunist Resistance in Huedin; Marius Cristea - The Anticommunist Resistance in Aiud Area. “The Spaniol Group; Cosmin Budeanca, Cornel Jurju - The Anticommunist Resistance in Huedin Area. “Susman” Group; Valentin Orga - The Woman’s Attitudes during the Anticommunist Resistance Movement; Carmen Onet; - The Agricultural Collectivization. A Comparative Study: Bedeciu and Manastireni Localities; Ion Xenofontov - The War in Afghanistan (1979-1989) in the Combatants’ Memory. The Case of the Combatants from Echimauti Village, in Orhei County, Moldavian Republic; Petre Din - December 1989’s Revolution Days, in Slatina.

Reviews and Reading Notes. The Authors. The Structure of the Oral History Year Book, IV (2003) Prof. RADOSAV – Editorial.

Theory and Methodology in Oral History: Maria Aldea – The Oral Sources and Their Credibility. A Point of View; Magdalena Vulpe – Oral History in Dialectal Texts.


38

Church and Religious Life in Totalitarianism: Cristian Vasile – Reconstituting the Post War History of the Greek-Catholic Church Using Oral Testimonies; Veronica Dudnic – Let the Bells Ring! The Orthodox Church in Basarabia from Stalin to Hrusciov; Monica Vlase – The Role of the Pentecostal Christian Woman in the Cults’ Life and Practice. War and Resistance in Individual Memory: Claudiu Porumbacean – Horatiu Ciortin. From Opposition to Anticommunist Resistance: Sibiu – Apuseni Mountains – Cluj – Canal – Baragan; Almira Tentea – Aspects of Everyday Life Within the Resistance Groups in Huedin (I); Ion Xenofontov –The Everyday Life of the Basarabia Combatants in the Soviet-Afghan War (1979-1989); Alexandru Vakulovski – The Soviet-Afghan War (1979-1989). Two Images of a Lost War. The Memory of Repression: Andrea Dobes – Testimonies About the Romanian Woman’s Drama During 1950-1964; Marius Cristea – The Re-education Process in the Communist Romania. The Aiud Method.

The Story That Is Just Another History Cosmin Budeanca – The Boyar Emil Marian from Barca (Dolj) in

the Collective Memory. Laura Luchescu – The Leader’s Image within the Gypsy

Community in Buzias. Discussions

Reviews and Reading Notes. The Authors. BOOKS: “Suferinţa nu se dă la fraţi”... Mărturia Lucreţiei Jurj

despre rezistenţa anticomunistă din Apuseni (1948-1958) - “You Never Pass Your Sufferance Over to Your Bothers”… Lucretia Jurj’s Testimony on the Anticommunist Resistance in Apuseni (1948-1958), Dacia, Cluj-Napoca, 2002; 278 p. + photos, edited by Cornel Jurju and Cosmin Budeanca.

This book has a preface written by Prof. Dr. Doru Radosav, followed by the author’s argument where they present the methodology they used in their research and the investigation tools they used which were rather new for the Romanian historiography (the interview guide, the oral investigation). A very important part of this book is represented by a historical study about the “Susman” outlaws group in Huedin area, which presents a first complex and methodical approach on the anticommunist resistance in Vladeasa Mountains. Regarding the sources they used, they


39

are oral testimonies of those who survived this particular event as well as archive documents.

The book prioritizes the interview with Lucretia Jurj, the only survivor in the Susman Group, one of the few women that have ever been part of an anticommunist outlaws group and the only one still alive. Because of these, her testimony gives us unique information, presented in a very particular and personal way. Having a autobiographical character, her testimony splits in several parts: her childhood, strongly connected to the colonization phenomena in Apuseni, located at the Hungarian border during the ’20s; the refuge during the Hungarian occupation of the North-Western Transylvania; her return to Apuseni and her marriage with Mihai Jurj; the phase when they both join the “Susman” group; the group’s setting up and its activity, the arrests, the conviction, the detention, the release and social reintegration; the period after 1989.

D. Radosav, V. Orga, Almira Ţentea, Fl. Cioşan, C. Budeancă,

C. Jurju, The Anticommunist Resistance in Apuseni Mountains. The Groups: “Teodor Susman”, “Capota-Dejeu”, “Cross and Sword”. Oral History Studies, Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, 250 p. + foto. The book presents oral history studies on the anticommunist resistance phenomenon in the Apuseni Mountains (Huedin Area – Cluj County), having the following structure: Foreword (Doru Radosav); Premises (Valentin Orga); The Group “Susman” (Cosmin Budeanca, Cornel Jurju); The Group “Capota-Dejeu” (Cornel Jurju); The Organization “Cross and Sword” (Valentin Orga); The Motivation of the Resistance Groups in Huedin Area (Florin Ciosan); Petrea Icoanei. Undercover and Clandestinity During the Anticommunist Resistance Movement (Doru Radosav); The “Americans’ Arrival” Myth. A Case Study: The Anticommunist Resistance in Huedin (Cornel Jurju). Methodologically the studies were done using oral history. The main documentation source, is represented by interviews with direct participants or people who witnessed the events, or with those who suffered the consequences of the authorities’ repressive actions.

Considering that up until not long ago (1989) the anticommunist resistance was a taboo topic in the Romanian historiography, these studies tried to reconstitute this phenomenon that took place in the area of the Apuseni Mountains, and to capture the image the partisans have today in the eyes of their co-villagers.


40

THE MA. AND PHD. STUDIES The Oral History Institute’s activity has a great importance to

“Babes-Bolyai” University’s educational process. Thus, the Institute is also associated with educational components, since its research teams involved in the projects above mentioned, consisted of not only the Institute’s researchers but also of BA and MA students at the History Faculty. Research is after all adjoining to the education of the future specialists during the MA in Oral History, which was first introduced in the Faculty’s curriculum in 1997-1998. This is the only MA in Oral History in Romania; by this field type research the Institute offers its students the possibility to actually practice what they learn during theory classes. More than that, through its very existence, the Institute determined that new subjects were included in the University’s curriculum.

Starting with 1999-2000 at the post-graduate curriculum at the Oral History Institute was added another PhD program: History of Mentalities – Oral History. The scientific coordinator for the PhD papers is Prof. Doru Radosav, the Institute’s Director. The approached subjects divers: the university life in Cluj during communism, the Transylvanian Saxons’ image, the anticommunist resistance in Romania, the Romanian Revolution in 1989, the Second World War in the memory of the combatants etc.

These are the terms of admission and the curriculum of the MA in Oral History:

Admission: In order to be admitted for the MA in Oral History students

have to pass an exam consisting of a written assignment on a subject existing in the annexed bibliography (30% of the final mark) and an oral examination where students present an oral history project accompanied by its bibliography (70% of the final mark). The selection criteria in case two or more students have the same marks are the qualification they got for their BA graduation.

Basic bibliography 1. AIO – Anuarul Institutului de Istorie Orala = AIO - The Oral History Annual Book, I-IV, Presa Universitara Clujeană, Cluj-Napoca. 2. Al. Zub, Discurs istoric si tranzitie = Historical Speech and Tranzition, Iaşi, 1998, pp. 127-171. 3. Idem, In orizontul istoriei = At History’s Horizon, Institutul European, Iaşi, 1999, pp. 197-263.


41

4. Ph. Joutard, Ces voix qui nous viennent du passé, Hachett, Paris, 1983, pp. 167-194. 5. D.A. Ritchie, Doing Oral History, New York, 1995, p.1-23. 6. J. Le Goff, La nouvelle Histoire, Paris, 1978, pp. 229-255. 7. Valerie Raleigh-Yow, Recording Oral History, London, 1994, pp. 1-28. 8. M. Barbulescu, D, Deletant…, Istoria Romaniei = The History of Romania, Editura Enciclopedică Bucureşti, 1998, pp. 422-577.

The courses: First semester:

1. The Oral History. Concept and Historiography. Methodology – 2-hours class, 2-hours seminar (Doru Radosav, Prof.); 2. The Oral Investigation. The Interview’s Technique – 2-hours class, 2-hours seminar (Valentin Orga, Conf.); 3. Biography and Memory during Communism. Critics and Techniques in Editing Oral Resources – 2-hours class, 1-hour seminar (Ionut Costea, Lect.); 4. Public Life and Private Life During the 20th Century - 2-hours class, 1-hour seminar (Marius Bucur, Lect.).

Second semester: 1. Memoir and History - 2-hours class, 2-hours seminar (Doru Radosav, Prof.); 2. The Oral Archive. Techniques and Methods for Organizing and Indexing - 2-hours class, 2-hours seminar (Valentin Orga, Conf.); 3. Critics and Techniques in Editing Oral Resources – 2-hours class, 1-hour seminar (Maria Aldea, Lect.); 4. Research Seminary – 3-hours class (Ionut Costea, Lect.).

COLLABORATION: Signing collaboration contracts with institutions interested in Oral

History represents a very important aspect in the Institute’s activity. Thus, such a contact was established in 1997 with The Indiana University in Bloomington, and has been fulfilled through students and researchers exchange programs and bibliographic support.

Since the summer of 1998 the Institute has collaborated with the “Karta” Institute in Poland, its job is that of putting together a chapter about Romania that will be included in the Dictionary of the Central Eastern European Dissidence.


42

The Oral History Institute also collaborates with “Teleki Laszlo” Institute and The Oral History Archive in Budapest, as well as with Institut fur Wirtschafts- u. Sozialgeschichte, Universitat Wien.

In order to be able to do its research campaigns, the Institute has enjoyed the support of certain institutions in Romania, such as: The County Museum in Bistrita-Nasaud, The Museum of Banat Montan-Resita, The County Musem in Arad, The Village Museum in Negresti-Oas.

We hope these collaborations continue and expand to as many institutions as possible in the country as well as abroad.

SYMPOSIA AND SCIENCE SESSIONS Starting with 1997 a very important activity that the Institute

has promoted was for its researchers and collaborators to participate in colloquia, symposia, and science sessions to present oral history works, thus advertising the results of this type of historical research. Because the number of such meetings is very large we will list only some of them: - March 1997 – Cluj – oral History Colloquium, organized by the OHI: “Human Rights and Communism in Romania”, with the participation of Prof. A. Goudoever (Holand). - June 1997, Cluj – an oral history seminar organized by the OHI with the participation of Professors: David Ranssel, Barbara Truesdell, Maria Bucur, Timothy Borden (Bloomington), Marsha Siefert and Alfred Rieber (CEU Budapest). - 14 July 1997, Bistrita – the colloquium “The Phenomenon of the Romanian Anticommunist Resistance”, organized by the County Museum Bistrita-Nasaud. As OHI representatives: Prof. Doru Radosav – History and Memoir, Florin Ciosan – Opposition to Collectivization in Bistrita-Nasaud County, Radu Hriniuc – The Anticommunist Armed Resistance in Maramures, Claudiu Porumbaceanu – Resistance to Communism’s Instauration in Satu-Mare County, Dorel Vidican – The Elections in 1946 in Bistrita-Nasaud, Otilia Brezovski – The Noble Hungarian Elite in Romania during the Communist Regime, Valentin Orga, A Lost Celebration. Connotations of the Communist Oppression on Traditional Life. - 12th July 1998, Teregova, Caras-Severin – round table meeting called “Oral History for Reconstituting the Anticommunist Resistance in Romania” organized by the Museum Banatul Monatan Resita in collaboration with the OHI.


43

- 22nd July 1998, Gurahont, Arad – colloquium called “Knowledge in Contemporary Research” organized by the County Museum in Arad. Participants: Florin Ciosan – The Oral History Institute in Cluj – Present Research and Future Projects, Ionut Costea – Oral History’s Place within Interdisciplinary Research, Cornel Jurju – Preliminary Report on Oral History Research about the Anticommunist Resistance in Muntii Zarandului. - 8th - 11th October 1998, Timisoara – international colloquium called “Memoir. Communication. Identity” organized by the Group of Cultural Anthropology and Oral History “The Third Europe” in Timisoara and by the Foundation for an Open Society. Participants: Prof. Radosav – Oral History – An Alternative Reading about the Past, Florin Ciosan, The Romanian Anticommunist Resistance. Research Project at the Oral History Institute in Cluj, Almira Enuta – Romanian Extreme Oppression. The Pitesti Phenomenon. An Oral History Study, Ionut Costea – Collectivization and Generational Memory. Preliminaries to an Oral History Research. - 20th – 21st November 1998, Zalau – communication session called “Family and Society”. Participants: Cornel Jurju – Family Inside the Communist Resistance, Almira Enuta – Subjectivity and Authenticity in Oral History. A Case Study: Ileana Lazea from Hodis. - 7th – 9th April 2000, Sighetu-Marmatiei – symposium organized by the Civic Academy called “1954-1960 - The High Tide and Low Tide of Stalinism”. Cosmin Budeanca – The Security in Hunedoara and Its Role during Agricultural Collectivization. - December 2001, Cluj-Napoca – “December 1989, the Revolution in Cluj in the Collective Memory.” - 5th – 7th July 2002, Sighetu-Marmatiei – symposium organized by the Civic Academy called “1972-1989. The Chronicle of a Dying System”. Cosmin Budeanca, The Immigration of the Saxons from Orastie during the Last decade of the Communist Regime. - 29th – 30th November 2002, Alba Iulia – international symposium called “The Experiment in Pitesti – Reeducation through Torture”. Cosmin Budeanca – Aspects of the Anticommunist Resistance in Apuseni Mountains. The Group “Teodor Susman”, C. Grigore – The Resistance Groups in Apuseni Mountains. Leon Susman. - 23rd – 25th April 2004, Bistrita – symposium called “Center and Periphery” organized by the Museums Complex in Bistrita. Denisa Bodeanu – From “the Superior Race” to Marginality. The German Ethnics in Romania


44

after the Second World War, Cosmin Budeanca – The Way to the Skirts of Society. The Drama of the German Ethnics in Orastie (January 1945). - 24th – 26th July – Lugoj – Symposium called “Dimensions of Misrepresentations”, 9th edition, organized by the museum in Lugoj and “Babes-Bolyai” University in Cluj-Napoca – Denisa Bodeanu – The Image of Religious Sects in the Magazine “Pentru Patrie” (1980-1989); Cosmin Budeanca – Winter Celebrations for the Romanian-German Communities in Orastie Area, During the 20th Century.

THE ORAL HISTORY ARCHIVE An important number of documentary materials were collected

during the research campaigns that are now stored in the Institute’s archive together with lots of audio-video interviews. Our entire database can be used for editorial purposes by anybody interested.

The archive consists of more than 700 tape recordings, summing up to over 1000 hours of interviews. In order to be easily identifiable they have been thematically indexed – anticommunist resistance: collectivization, Second World War, ethnic and religious minorities etc.).

A very important but demanding activity is transcribing the tapes and then editing them into our computerized database. Creating this database is very important as well; the software we use provides large accessibility in a very easy and efficient manner. Practically, the database contains all the information about the interviewee that exists on the original tape recordings - it can be accessed via different criteria: nationality, religion, education, key words, theme etc. – and the interview itself.

In the future, our database will offer the possibility to be accessed via Internet, from our website.

CONFERENCES AND BOOK RELEASES: The following events have been organized in collaboration with

“Memoria” Foundation: - 23rd November 2001 – Conference dedicated to the great historian and politician Gheorghe I. Bratianu, with the participation of Mrs. Ioana Bratianu. - 14th December 2001 – Photo-documentary exhibition entitled “The Romanian Revolution in Images”, organized by the OHI also in


45

collaboration with the Association “The Memorial of the Revolution in Timisoara” and the Central University Library “Lucian Blaga” in Cluj-Napoca. There was also a projection of the movie called “We Don’t Die….”, and a debate on the Revolution in December 1989 in Cluj, with the participation of PhD student Sidonia Grama, reserve colonel Tit Liviu Domsa, Mirela Matis, and Sever Mitrea. - 19th May 2002 – Book release: “You Never Pass Your Sufferance Over to Your Bothers”… Lucretia Jurj’s Testimony on the Anticommunist Resistance in Apuseni (1948-1958), with the participation of Mrs. Lucretia Jurj and Mrs. Ruxandra Cesereanu - 31st May 2002 – Conference held by diplomat, historian, and cultural figure Neagu Djuvara; it had an autobiographic character - 14th April 2003 – meeting with Dr. Florin Matrescu, the author of Holocaustul rosu sau crimele in cifre ale comunismului international = The Red Holocaust or the Crimes of International Communism in Numbers, and the conference called “Globalisation and Its Effects”. The event was organized together with the faculty of Political and Administrative Sciences at “Babes-Bolyai” University

OPEN SEMINARIES: - 20rd April - Memoir and War – presentation Ion Xenofontov, Cornel Jurju - 23rd May 2002 – Memoir and Feminine Life Stories – the debate subjects were: Theoretic References – Life stories and Social Gender in Oral History (PhD Student Sidonia Grama); Lucretia Jurj’s Testimony About the Resistance in the Mountains and Political Detention – A critical Analysis of the Oral history Work “You Never Pass Your Sufferance Over to Your Bothers”… Presented by Lect. Ionut Costea and PhD student Paula Ivan. - 29 februarie 2004 “ The True Lies”. Between fiction and history. Presented by PhD student Laura Luchescu. - 4th March 2004 – Testimonies of the Saxons in Transylvania. The Story of Mrs. Muresan Briggite. A Qualitative Analysis of the Interview. Presented by PhD student Cosmina Paul.

46

Maria ALDEA

ISTORIA ORALĂ ŞI MITURILE1

“Istoria orală este un animal ciudat. Ea sfidează definirea uşoară. O tehnică în slujba mai multor discipline, ea nefixându-se cu exactitate în nici o disciplină particulară, dar găsindu-se în multe activităţi din afara lumii disciplinelor academice. Cel care o practică reflectă aceeaşi diversitate şi, cel puţin uneori, nesiguranţă.”2

1. Ce este Istoria Orală?

1 Lucrarea de faţă este rezultatul unor întrebări pe care ni le-am adresat de multă vreme. Nu avem pretenţia că am oferit răspunsuri sau soluţii, ci doar am ridicat nişte probleme, care, sperăm, vor constitui un punct de plecare pentru viitoare dezbateri. 2 “Oral history is a peculiar beast. It defies easy definition. A technique in the service of many disciplines, it fits neatly into no particular discipline, and it is found in many activities outside the world of academic disciplines. Its practitioners reflect the same diversity and, at least at times, uncertainty.” (William W. Moss, Oral History: What Is It and Where Did It Come from?, în “The Past Meets the Present. Essays on Oral History”, Edited by David Stricklin, Rebecca Sharpless, Lanham, New York, London, University Press of America, 1988, p. 5).


51

trucată, distorsionată -, creând o seamă de mituri specifice ideologiei, atât mituri pozitive (mitul femeii eroine, mitul proletarului etc.), cât şi mituri negative (mitul burghezului exploatator ş.a.). După Revoluţia din Decembrie 1989, tot sau aproape tot ceea ce era conotat cu valoare negativă înainte de ‘89, de exemplu, opozantul din regimul comunist, cei care aparţineau unor culte religioase neoficiale, după ’90, a primit o valoare pozitivă, transformându-se, în exemplele noastre, în persecutatul politic, persecutatul religios ş.a.m.d.

O dată cu răsturnarea sistemului comunist s-a căutat aflarea “adevărului” prin investigarea, recuperarea şi reconstituirea perioadei trecute prin sondarea memoriei individuale. Întrebarea care a declanşat elaborarea acestei lucrări este următoarea: în ce măsură istoricul oral creează şi lucrează cu mituri?

Răspunsul se pretează, din punctul nostru de vedere, la două interpretări12.

3.1. O primă interpretare este aceea conform căreia istoricul oralist nu creează mituri, rolul său fiind doar acela de a asculta şi de a prezenta o realitate trăită, alta decât cea oficială, o poveste a unui eveniment aşa cum a fost văzut şi trăit de către “cei mici”. Însă, de aici, se naşte o altă întrebare: în ce măsură istoricul oralist reuşeşte să separe sau să distingă cât anume din relatare este imaginaţie şi cât anume real, or, cu alte cuvinte, care este graniţa dintre cele două. Prin urmare, rolul istoricului oralist atunci când adună poveşti de viaţă este unul major, şi anume acela de a descoperi care sunt punctele sau momentele de obiectivitate, pe de o parte, şi care sunt cele vulnerabile, cele care pot fi interpretate ca fiind ficţionale, imaginare, pe de altă parte: “Cercetătorul trebuie să ne ofere cheia ce transformă documentul brut într-o sursă istorică şi [trebuie] să ne convingă că mecanismele de refracţie au operat aici într-o asemenea direcţie, iar dincolo, într-o altă direcţie. Cercetătorul trebuie să ofere motivele pentru care unei părţi a istoriei îi e atribuită plauzabilitatea şi unei alteia, îndoiala şi trebuie să explice de ce abilitate de detaşare în raport cu trecutul a dat dovadă vorbitorul.”13

12 Ambele interpretări vor constitui obiectul unei analize detaliate. 13 “The scholar must provide us with the key which transforms the crude document into a historical source, and must convince us that the mechanisms of refraction have operated here in such a way, or there in another direction. The scholar must give the reasons why plausibility is attributed to one part of the story and doubt to

Maria Aldea Istoria orală şi miturile

52

În concluzie, această interpretare ar corespunde unei tradiţii iluministe care, din perspectivă gnoseologică, condamna mitul, considerându-l o formă de cunoaştere viciată (vezi supra 2.6.).

3.2. O a doua posibilă interpretare constă în aceea că, într-adevăr, istoricul oralist poate găsi în poveştile de viaţă anumite elemente, urme, care, din punctul nostru de vedere, pot caracteriza şi, în acelaşi timp, conduce la conturarea nu a unor mituri, ci a unor teme, motive. De exemplu, analizând interviurile realizate cu membri ai comunităţii slovace din zona Negreşti Oaş, personal am putut identifica în poveştile lor de viaţă existenţa unor elemente caracteristice temei colonizatorului, ale temei copilăriei nefericite. Sau intrând în contact cu alte poveşti de viaţă realizate de membrii Institutului de Istorie Orală, ce au ca temă fenomenul emigrării, am sesizat elemente ce conturau tema întreprinzătorului, a celui care îşi croieşte singur destinul, care este stăpânul propriului său destin.

Această a doua interpretare ar corespunde unei tradiţii ce vine din Romantism (vezi Vico cu Ştiinţa nouă), ce urmează sau cunoaşte diverse variaţii romantice (vezi supra 2.1.-2.5.). Altfel spus, cu Romantismul, mitul primeşte o valoare pozitivă, în sensul autenticităţii lui ca expresie originară a creativităţii umane.

În concluzie, credem că pentru istoricul oralist este bine ca toate aceste posibile teme, motive să fie inventariate şi clarificate pentru a putea stabili autenticitatea unei poveşti de viaţă pe de o parte şi pentru a le putea exploata ştiinţific, pe de altă parte.

ORAL HISTORY AND MYTES This study is the result of a sum of questions we had during the years,

about how much of an oral historian’s work is about creating or working with myths.

We tried to see if there is a link between oral history and myths, by presenting the evolution of myth as a subject, and the particularities that make it

another, and must explain what capacity for detachment in relation to the past the speaker was liable to show.” (Jean Peneff , Myths in Life Stories, p. 45, în “The Myths We Live By”, edited by Raphael Samuel and Paul Thompson, London and New York, Routledge, 1993, pp. 2-48).


53

different from documentary history and oral tradition, as well as all the interpretations one could give it.

We hope the answers we found can provide solid background for further debates.

54

Almira ŢENTEA

DISCURSUL PUBLIC AL ISTORIEI ŞI SURSELE ORALE

La o primă înfăţişare, cei doi termeni ai enunţului se înscriu în sfera oralităţii şi aceasta, în primul rând, prin apropierea semantică pe care o realizează: oralitatea explicită a surselor şi un anume tip de comunicare.

Ne gândim la sursele orale înţelese ca formă de exprimare a individualului, ca modalitate de insinuare a spaţiului privat în cel public prin participare la dialog şi confesiune, considerându-le, deci, material complementar celui care produce sau este produs de discursul public. La cealaltă extremă, avem sursele orale sub semnul discursului public, produs al unei societăţi anume, care condiţionează modul de exprimare a membrilor săi. În plus, trebuie luate în calcul şi sursele orale ca produse ale unui tip de comunicare umană specifică, a cărei finalizare le face să-şi piardă „inocenţa” altor surse istorice etc.

Discursul, circumscris unei retorici închipuite ca o artă a exprimării şi elocinţei, se supune unor reguli, recunoaşte nişte simboluri familiare celor cărora li se adresează, având, totodată, ceva de transmis. El poate să comunice pe mai multe registre, având un subiect principal, dar şi alte mesaje subliminale.1

Discursul public al istoriei poate să reprezinte, într-o anumită cultură, conştiinţa de sine a societăţii în majoritatea ei – prin intermediul istoricilor, care sunt influenţaţi de dezvoltarea societăţii şi evoluţia istorică, sau poate să reprezinte, în statele totalitare şi autoritare, unicul punct de vedere al puterii, fiind complet circumscris ideologiei oficiale. Definirea „ideologicului” ca o gîndire implicată, gândire „cu tendinţă”2, conduce la o înţelegere similară a mecanismelor care guvernează un astfel de discurs.

1 Armand Mattelart, Michèle Mattelart, Istoria teoriilor comunicării, Polirom, Iaşi, 2001. 2 Anton Carpinschi, Deschidere şi sens în gândirea politică, Editura Institutului European, Iaşi, 1995, pp. 41-42.


73

(de o parte sau alta a baricadei – fizic sau emoţional), coeficientul de implicare în conflict, ce ştie despre conflictul politic în care acesta s-a desfăşurat, nivelul său de educaţie etc., adică o seamă de informaţii care îl plasează pe cel care relatează despre conflict (faptul istoric) în ipostaza de element investigat = istorie.

Sursele orale sunt mai „dezinhibate”. Au o inocenţă, cel puţin la un prim nivel, care este dată de caracterul lor ingenuu, ele se plasează într-o zonă a comunicării fără pretenţii, neacademică, a povestirii nepretenţioase în care adevărul este mai uşor de recunoscut, întrucât este un transfer de informaţii spontan, fără a avea răgazul elaborării, aşa cum se întâmplă în cazul răspunsurilor scrise. Dacă un interviu oral este înapoiat intervievatului pentru a fi validat, acesta (dacă îi permite contractul) va opera anumite modificări în răspunsurile sale, pentru a corecta acele „scăpări” neconforme cu imaginea pe care vrea să şi-o protejeze, şi pe care discuţia neoficială, relaxată, le-a permis.

Cu toate aceste neajunsuri, sursele orale au tocmai acele virtuţi care lipsesc altor surse istorice, motiv care le face indispensabile procesului de scriere a istoriei. Accesibile oricărui istoric, folosirea lor se află încă într-un stadiu incipient. Poate că subiectivitatea pe care le-o atribuie majoritatea cercetătorilor, într-o mare măsură reală, ar fi mai uşor de transformat într-o calitate, dacă o serie de abordări teoretice ar stabili cu mai multă precizie care sunt atuurile istoriei orale şi care sunt modalităţile de a le folosi la valoarea lor reală.

PUBLIC SPEECH IN HISTORY AND ORAL SOURCES

This study approaches the relationship between public speech in history and oral sources, considering the influence ideology has on the first mentioned. When we talk about history as way to legitimate power we cannot avoid a debate on terms like misinformation, lie, censorship, and secrecy. Every political regime especially the totalitarian ones, tried to subdue and influence the political speech. On the contrary, the oral sources come to prove otherwise, contradicting or underlying certain events, facts, or historical phenomena. Thus, it is absolutely necessary to recover these oral testimonies. Both public speeches in history as well as oral sources have their subjective side, and they are also both transmitted through oral communication.

74

Doru RADOSAV

PETREA ICOANEI TRAVESTI ŞI CLANDESTINITATE ÎN MIŞCAREA DE

REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ

În locul istoriei nescrise încă a grupurilor de rezistenţă armată anticomunistă, povestirea îşi adjudecă un loc supradeterminat, în sensul că ea produce şi reproduce o istorie-realitate imersivă, scoasă din istoriografie de ideologia comunistă şi plasată inerent în rezerva memoriei colective şi individuale, care, la rândul lor, au fost şi ele tabuizate şi ocultate de propaganda regimului comunist represiv.

Trimiterea unei realităţi trecute spre “uitare” nu face altceva decât să o secretizeze, iar secretul este întotdeauna seducător, este atractiv şi este asumat unei “vorbiri în şoaptă”, în condiţiile în care despre el nu se comunică, dar este întreţinut în memorie şi în povestirile “nespuse”. Aceste poveşti nespuse fac parte din comunicarea inhibată a unui timp greu, opresiv, catacronic. Memoria însăşi intră în clandestinitate şi conspirativitate, instituind, corespunzător, o istorie orală secretă, nespusă sau travestită.

În această zonă anonimă, comună, dar şi polimorfă şi deopotrivă “protectoare” a travesti-ului şi conspirativităţii, se poate plasa şi personajul Petrea Icoanei, din mişcarea de rezistenţă anticomunistă din nordul Munţilor Apuseni, condusă de Teodor Şuşman. Personajul travestit şi povestirile “nespuse”1 s-au alimentat din aceeaşi sorginte ce aparţine unei istorii-realitate comprimate şi opresive din perioada comunismului. Nespunerea, clandestinitatea şi travesti-ul s-au cuplat în mod natural în mecanismele şi strategiile rezistenţei anticomuniste; ele interacţionează, de asemenea, în memoria colectivă, neactivată încă de povestire, de provocarea de a vorbi, lansată de istoria orală. Această etică a discreţiei şi a nespunerii este deopotrivă, una ce ţine de nesupunerea la un timp închis,

1 Cf. A. Portelli, The Battle of Valle Giulia: Oral History and the Art of Dialogue, The University of Wisconsin Press, 1997, pp. 3-39.


95

Această extindere a travesti-ului şi în zona discursului relevă complicitatea şi dificultatea travesti-ului, în condiţiile în care el se putea tranşa ireductibil în orice moment, între viaţă şi moarte. Detaşarea prin povestire de biografia personală şi familială îi atrage, însă, sub imperiul unei duble coincidenţe, mai întâi o moarte petrecută în condiţii similare cu ale tatălui său, şi anume într-o şură (tatăl s-a sinucis într-o şură, iar fiii s-au sinucis şi-apoi au fost arşi într-o altă şură din localitatea Traniş, în 1951).

Detaşarea prin povestire de moartea tragică a tatălui său nu a fost suficientă pentru a se salva, ci el a sfârşit implacabil în aceleaşi condiţii şi în acelaşi spaţiu ca şi tatăl său. Şura devine în acest caz un loc recurent sacrificial. Ea este un spaţiu din proximitatea casei, un spaţiu domestic în egală măsură, un loc de adăpost şi refugiu pentru cei fugari. Ea este un spaţiu incontrolabil mai ales noaptea, iar prin plasamentul ei în zona gospodăriei, este o construcţia vulnerabilă în faţa focului, este frecvent supusă igniţiei. “A da foc şurii” este de multe ori un act de răzbunare între familii care se duşmănesc, întrucât aici se adăpostesc recoltele, bucatele etc. Incontrolabilă şi vulnerabilă, şura este un spaţiu de transfer de la licit la ilicit sau al întâlnirii dintre licit şi ilicit, dintre diurn şi nocturn. Alte întâmplări din spaţiul şurii care să producă povestiri pe măsură (de exemplu, învăţătorul partizan antibolşevic Luţă Popescu din zona Mehedinţi a fost capturat într-o şură din comuna Ponoarele, apoi condamnat şi executat), în care realitatea să coexiste cu ficţiunea, urmează să fie descoperite, astfel încât s-ar putea plasa şi acest spaţiu în repertoriul locurilor mitonime. Cert este că moartea, de două ori sacrificială, a membrilor familiei Şuşman, petrecută în şură, pusă sub semnul coincidenţei, poate reclama o ponderare mitologică.

Cea de-a doua coincidenţă care poate fi surprinsă în cazul travesti-ului lui Teodor Şuşman junior, este aceea conferită de faptul sau întâmplarea că sfârşitul travesti-ului se face prin travesti. Petrea Icoanei, ca travesti al lui Teodor Şuşman junior, îşi găseşte moartea ca urmare a unei delaţiuni făcute de un securist travestit în ţigan: “În Traniş s-a tras o zi întreagă. O fost pârâţi. Ei vorbeau cu o nevastă din Brăişor. Asta o avut ceva neamuri acolo şi i-o dus acolo. S-o îmbrăcat un securist de prin Huedin, s-o făcut ţigan şi ea l-a lăsat să doarmă la ea. Şi cred că noaptea o vinit şi Şuşmanii acolo. Şi o zis: De ce l-ai lăsat pe ţiganu’ ăsta aici? El a doua zi s-o dus la Huedin, o venit şi-o arestat-o pe nevastă şi apoi o spus ea că unde-s”.46 46 C. Budeancă, C. Jurju, op.cit., p. 262-263.

Doru Radosav Petrea Icoanei. Travesti şi clandestinitate

96

Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din munţii României, pe lângă dimensiunile şi particularităţile unui fenomen istoric, comportă o serie de semnificaţii, care, recuperate pe calea oralităţii şi a memoriei colective, transpun secvenţe de viaţă trăită în condiţii excepţionale, şi care recompun la nivelul unei mari şi anonime povestiri, o istorie retrăită şi un trecut redescoperit şi prezentificat.

Lista martorilor: 1. Ioan Florea - s-a născut în 9 ianuarie 1935 în localitatea Traniş, jud Cluj. A

fost arestat în anul 1958 pentru legăturile pe care le-a avut cu grupul “Şuşman”.

2. Lucreţia Jurj - s-a născut în 2 octombrie 1928 în satul Scărişoara Nouă judeţul Satu Mare. A fugit în munţi în 1950 împreună cu soţul său Mihai Jurj. A fost prinsă în 1954 şi condamnată la muncă silnică pe viaţă şi a fost eliberată în 1964.

3. Leontina Moldovan - s-a născut în 22 august 1931, localitatea Brăişor, jud. Cluj. La părinţii ei au stat ascunşi fraţii Visalon şi Teodor Şuşman timp de cinci ani (1952-1957). A fost arestată în 1958, împreună cu tatăl ei.

4. Gheorghe Paşcalău – s-a născut în 28 iulie 1924, localitatea Traniş, jud. Cluj. A fost arestat în februarie 1958 pentru colaborare cu fraţii Şuşman si a fost condamnat la 10 ani de închisoare.

5. Traian Şuşman – s-a născut la 1 decembrie 1925. Fiul lui Teodor Şuşman, a plecat pe munte împreună cu tatăl şi fraţii săi în august 1948 şi a fost arestat în decembrie. După eliberare a avut domiciliu obligatoriu. Nu s-a mai întors în Răchiţele decât după 1990. În prezent locuieşte la Iaşi.

PETREA ICOANEI. UNDERCOVER AND CLANDESTINITY DURING

THE ANTICOMMUNIST RESISTANCE MOVEMENT This study presents the way Teodor Susman thakes over the group’s

leadership after his father’s death, and builds himself o false identity, designed to ensure his survival as a clandestine. Using his talent in painting icons, he uses the name of Petrea Icoanei (Peter of the Icon). Under this identity he travels around localities that neighbour his village, succeding in mantaining communication with people who agreed to help them. Based on oral testimonies, this study presents the image the outlaws had within the community and also shows how Teodor Susman’s undercover identity was perceived and understood, as a gesture of resistance against communism.


121

stat în izvorul acela, tot aşa s-a gândit, trage până la ultimul cartuş şi apoi în el. S-a dus mama lui şi l-a lămurit pe Rusu şi pe urmă s-a predat, dar după multe discuţii. (Vasile Tivadar)

Dumitru Hotico în septembrie 1952, Atanasie Oniga în ianuarie 1953 şi Vasile Hotea în martie 1953 au fost împuşcaţi în diverse împrejurări, iar cei rămaşi în viaţă au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi de către Tribunalul Militar Teritorial Oradea la 27 august 1953. Ioan Rusu şi Ioan Mâţ au fost condamnaţi la 25 de ani muncă silnică, Mircea Dobre, Vasile Paşca şi Achim Pop la 22 de ani muncă silnică, iar Aristina Pop şi Vasile Tivadar la 20 de ani muncă silnică. Ceilalţi acuzaţi în calitate de favorizatori ai partizanilor au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între 7 ani şi 6 luni închisoare corecţională.52 Au urmat anii grei de temniţă, marcaţi de lipsuri şi nedreptăţi, făgăduieli mincinoase, umilinţă, alături de toată mizeria îndurată în această perioadă.

În cazul constituirii grupului Pop-Oniga, spre deosebire de grupurile de rezistenţă maramureşene de pe valea Izei, putem remarca caracterul conjunctural, fără să existe o acţiune de recrutare premeditată. Scopul lor consta într-o tentativă de salvare, prin fugă, de acţiunile autorităţilor comuniste. Se poate astfel afirma, că rezistenţa acestui grup a fost mai mult de natură civică decât o rezistenţă armată propriu-zisă. 53

După anihilarea rezistenţei armate din munţi, la care s-a adăugat represiunea deosebit de sălbatică, societatea românească nu a mai cunoscut forme de opoziţie atât de hotărâte. Disidenţa din anii `70-`80 s-a dovedit a fi extrem de firavă – spre deosebire de formele de protest din celelalte ţări est-europene – încadrându-se unui alt tip de rezistenţă, oarecum în cadrul sistemului. Lista martorilor: 1.Chindriş Vasile - născut: 5.04.1927 în Ieud; studii: 4 clase; muncitor; căsătorit: 2 copii. Arestat la 15.10.1952, a fost eliberat la 29.07.1964. Închisori: Satu Mare, Oradea, Jilava, Capul Midia, Aiud, Valea Nistrului, Baia Sprie, Aiud, Gherla. 2.Chiş Ioan - născut: 10.02.1917 în Săliştea de Sus; studii: 4 clase; muncitor CFR; văduv: 3 copii. Arestat în 1949, a fost condamnat la 3 ani pentru uneltire contra ordinii sociale Închisori: Sighet - Securitate, Oradea, Cluj, Poarta Albă. Rearestat în 1953, la câteva luni de la eliberare şi reţinut 6 luni la Sighet. 52 Dosarul de Justiţie Nr. 512/1953 al Tribunalului Militar Teritorial Oradea, f.561-562 (Arhiva personală Vasile Tivadar). 53 Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru, op. cit., p. 140.

Andrea Dobeş Speranţă şi iluzie

122

3.Dunca Ioan (Bărbosu) - născut: 30.06.1933 în Ieud; studii: liceale; contabil; căsătorit: 3 copii. Arestat în 1949, a fost condamnat la 5 ani + 3 ani (crimă împotriva orânduirii sociale, port ilegal de arme). Închisori: Sighet, Oradea, Jilava, Târgşor, Peninsula, Valea Neagră, Aiud. 4.Ionescu Maria - născută: 14.02.1926 în Dragomireşti; studii: liceale; învăţătoare; văduvă: 2 copii. A fost arestată în 5.10.1950. Închisori: Securitatea din Sighet, Oradea, Cluj, Mislea. (Tatăl, Ioan Ilban, a fost judecat în lipsă, în 1949, la 15 ani închisoare, condamnare care a fost schimbată apoi în 10 ani închisoare. În 1950 a fost din nou condamnat în procesul lotului de la Dragomireşti). 5.Iuga Ion - născut: la 2.02.1917, în Săliştea de Sus; studii: 4 clase; agricultor; căsătorit: 3 copii. S-a înscris în CAP şi după 3 ani s-a retras. 6. Minică Ştefan - născut: 1.07.1932, în Dragomireşti; studii: liceale; contabil; căsătorit: 3 copii. Arestat la 4.05.1949, a fost condamnat la 5 ani şi a fost eliberat la 4.05.1954. Închisori: Securitatea Sighet, Oradea, Cluj, Jilava, Văcăreşti, Târgşor, Poarta Albă, Peninsula, Aiud. A fost rearestat la 26.03.1959 şi deţinut până în 25.03.1963. Închisori: Poarta Albă, Aiud. 7. Ofrim Vasile - născut: la 2.02.1928, în Dragomireşti; studii: 8 clase; agricultor; căsătorit: 1 copil. Arestat în 3.10.1950 pentru uneltire contra ordinii sociale, port ilegal de arme şi deţinere de armament, a fost condamnat pentru 5 ani de temniţă grea. Rearestat în 1959 şi condamnat la 17 ani, a fost eliberat în 1964. Închisori: Securitatea Sighet, Oradea, Cluj, Gherla, Peninsula, Jilava, Cluj, Baia Sprie, Satu Mare, Balta Brăilei, Giurgeni, Salcia, Strâmba. 8.Tivadar Vasile - născut: 28.09.1930, în Rona de Jos; studii: liceale; contabil; căsătorit: 2 copii. Arestat în 11.03.1953 a executat 11 ani şi 3 luni, a fost eliberat la 23.06.1964. Închisori: Satu Mare, Oradea, Aiud, Jilava, Lugoj, Gherla, Galaţi. 9.Vlad Aurel - născut: 9.03.1933, în Dragomireşti; studii: liceale; angajat pe şantierul Salva Vişeu. Arestat în 1949, a fost eliberat la 4 mai 1955. Închisori: Târgşor, Canal, Gherla. 10.Vlad Darie - născut: 5.03.1923, în Săliştea de Sus; studii: 7 clase; agricultor; căsătorit: 2 copii. Arestat în 1949, pentru deţinere de armament, uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni. Închisori: Sighet, Oradea, Cluj, Poarta Albă. Eliberat în 1951.

HOPE AND ILLUSION DURING THE 50’S. MATTERS REGARDING THE ANTICOMMUNIST ARMED

RESISTANCE IN MARAMUREŞ.

The armed resistance in mountains represented one of the ways in which people fought against communist authorities, beginning with the years that immediately followed the Second World War. The resistance consisted of small groups, of young people in particular, that had various political beliefs, such as:


123

legionaries, liberals, people belonging to the peasant’s party etc. These partisan groups were formed rather spontaneously, having a local character; some of them succeeded to survive till the early 60’s.

All the abuses of the occupying Soviet troupes, the purges from the administration or army, the political law suits during the first years of the “popular democracy”, the disappearance of political diversity, all the arrests, sentences and imprisonments, the obligatory conversion to Orthodox Confession, the agriculture’s collectivization and the properties’ nationalization, all these represented factors that damaged the historical evolution of the society. The people in Maramures, as well, were negatively influenced by all these components of the communist institutionalism in Romania, whom had just got back to the realities they had known before the Second World War; all these were decisive factors in their flee in the mountains. Thus, the youngsters, the elders, the women, the villagers, students, lawyers, doctors, and army officers gathered in groups of partisans (from 2 to 20 people) spread all over the Maramures Mountains. They belonged to all ranges of age, social categories and political orientation.

Most of the people who chose this alternative hoped in an imminent Soviet–Anglo/American War break that would have lead to the end of the communist regime. This illusion was fed by the information services and western radio stations, leading in the end to that collective psychosis, synthesized in the expression “the Americans are coming” (“vin americanii”).

This study does not intend to present the entire resistance phenomenon in the above-mentioned area, but to only underline some aspects regarding certain groups, based on the testimonies of the ex-partisans, together with archive documents.

In Maramures, during the 50’s there were several groups acting on both sides of Gutin Mountains; this study presents the activity of the groups located in Izei Valley, Ieud and Dragomiresti-Salistea, as well as in the Lapus area. All these groups represented to the people in these areas factors of hope, since there were lots who did not submitted to the new regime. The authorities replied in force, applying to terror and repression. Treason was also a often applied method, due to the infiltrations of the people working for the repressive state services.

The annihilation of the armed resistance in Maramures Mountains had dramatic consequences, resulting in numerous deaths, lots of people sentenced to long years of imprisonment, destroyed families and traumas of the entire rural communities, traumas that even nowadays can still be perceived.

124

Dorin DOBRINCU

BUCOVINENI CONTRA SOVIETICI REZISTENŢA ARMATĂ

ANTISOVIETICĂ/ANTICOMUNISTĂ DIN BUCOVINA (martie-august 1944 - iulie 1946)1

Până la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, despre rezistenţa armată antisovietică/anticomunistă din Bucovina la sfârşitul celui de-al doilea război mondial nu s-a scris aproape nimic nici în ţară, nici în afara ei. Abia o dată cu prăbuşirea regimului comunist s-a descoperit un subiect până atunci practic inexistent pentru istorici. Subiectul poate fi astăzi abordat dispunând de o solidă bază documentară, graţie eforturilor sistematice ale unor pasionaţi de istoria recentă.2 Tocmai din aceste considerente, în paginile următoare ne vom ocupa de rezistenţa armată antisovietică/anticomunistă din Bucovina între martie-august 1944, cu epiloguri în anii următori, în special în 1945-1946. Vom încerca să reconstituim punctual contextul apariţiei acestui fenomen, constituirea şi activitatea grupurilor de partizani, încetarea rezistenţei de amploare şi consecinţele pentru participanţi. Demersul nostru se bazează pe surse diverse: documente inedite (de la Arhivele Serviciului Român de Informaţii, de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi de la Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale) sau edite, memorialistică şi interviuri de istorie orală.3

1 O primă abordare a acestui subiect, redusă din cauza documentaţiei fragmentare, am încercat în studiul “Începuturile rezistenţei armate anticomuniste în România”, în Anuarul Institutului de Istorie “A.D. Xenopol”, tom XXXIV, 1997, pp. 111-136, în special pp. 112-114. 2 O menţiune aparte merită cercetătorul Adrian Brişcă, care a editat numeroase şi utile surse, îndeosebi arhivistice (provenind de la Arhivele Serviciului Român de Informaţii şi de la Arhivele Militare Române), privind rezistenţa armată anticomunistă din Bucovina. 3 Juristul ieşean Cornel Nicoară, originar din Bucovina, ne-a pus cu generozitate la dispoziţie câteva interviuri realizate de domnia sa cu partizanii bucovineni la


181

Macoveiciuc şi cu o parte a oamenilor săi. Acest grup a fost definitiv distrus abia în iulie 1946. Partizani antisovietici nu s-au recrutat doar dintre românii din sudul Bucovinei, ci şi dintre ucrainenii de aici. De asemenea, în rezistenţa antisovietică au fost implicaţi în primii ani postbelici şi românii din nordul Bucovinei, regiune care mai întâi în 1940 şi apoi în 1944 fusese anexată de Uniunea Sovietică. Alţi partizani din sudul Bucovinei au reuşit să se ascundă ani de zile sau au trecut pur şi simplu neobservaţi.

Reluarea arestărilor de către serviciile represive ale statului român la sfârşitul anilor ’40 i-au determinat pe unii dintre aceştia să redevină partizani, cei mai cunoscuţi dovedindu-se în anii următori Constantin Cenuşă şi Vasile Motrescu. De această dată, lupta se ducea împotriva regimului comunist din România, instalat, de fapt, de aceeaşi armată împotriva căreia luptaseră ei în urmă cu câţiva ani.

Lista martorilor: 1. Severin Macoveiciuc. Al treilea copil al lui Vladimir Macoveiciuc. În primăvara anului 1944 era minor şi s-a refugiat împreună cu părinţii şi fraţii săi între liniile frontului, apoi la Câmpulung Moldovenesc. După 23 august 1944 şi-a urmat familia spre Vest, ajungând până în zona Satu Mare. A fost arestat în 1945 împreună cu alţi membri ai familiei sale şi anchetat în condiţii dure de NKVD şi Siguranţă. A fost intervievat în Rădăuţi la 1 august 1994. 2. Gheorghe Motrescu. Premilitar în momentul invaziei sovietice, a făcut parte din grupul lui Vladimir Macoveiciuc în iunie-iulie 1944. Ulterior a fost persecutat de autorităţile comuniste pentru calitatea sa de fost partizan, dar şi pentru acţiunile fratelui său, celebrul partizan Vasile Motrescu, fiind arestat în 1949-1950 şi închis în urma unor condamnări între 1954-1964. A fost intervievat în Vicovu de Jos la 15 august 1995. 3. Archip Rusu. Militar activ (sergent) în 1944. A fost membru al grupului Vladimir Macoveiciuc între mai-octombrie 1944. Arestat în 1949-1950 şi iarăşi în 1951, a fost condamnat la 25 de ani pentru activitatea sa de partizan antisovietic şi a fost închis până în 1964. A fost intervievat în Hurjuieni la 30august 1994.

Dorin Dobrincu Bucovineni contra sovietici

182

BUCOVINIANS AGAINST SOVIETS. ANTISOVIET/ANTICOMMUNIST

ARMED RESISTANCE IN BUCOVINA (MARCH-AUGUST 1944 - JULY 1946)

For Romania, the Spring of 1944 meant the bringing of land war within its

own borders, on the North-Eastern side, as a result of a huge Soviet attack. The ending of Soviet offensive impetus led, during March-April 1944, to stabilisation of the field on a direction that followed the Obcinele Bucovinei-Fălticeni-Paşcani-Dealu Mare-Iaşi-Chişinău-Nistru-Black Sea. On the Northern side, the Romanian-German front line reached the Obcina Mare, while the Soviet one reached Putna-Suceviţa-Gura Humorului-Moldova river.

The Great General Staff of Romanian Army had created, since 1942, several territory units – fixed battalions – on the Hungarian border, which, in case of Hungarian Army invasion, would have also determined guerrilla acts. One of these fixed battalions was named “Bucovina”. Soviet invasion of Romania turned up side down the initial plan and led to its entering the fight at the end of 1944.

During the spring of 1944, Soviet soldiers committed lots of abuses in north-eastern Romania: devastations, setting on house fires, body damages, rapes and murders. To all these there was added the Red Army’s politics of requisitioning personal goods, often strictly necessary, agricultural harvests, animals, teams and workers who were building defence works, or keeping up roads, etc.; all these required no compensation. Even more, the Soviets compelled evicting the villages on the front line. These determined the people to take refuge in forests and mountains, between borderlines. In order to defend themselves against Russian patrols’ attacks, the refugees formed entire committees; thus, same of them became leaders, and later, even partisans’ commanders.

Directly backed up by Romanian-German Headquarters, partisans’ groups set up in Bucovina; they were led by Vladimir Macoveiciuc, Ion Vatamaniuc, Vladimir Tironeac and Constantin Cenuşă. These groups numbered 15-20 members, recruited from peasants, pre-militaries, exempted or soldiers in holiday, well armed and trained at the school of Sadova, by German and Romanians instructors. Their excellent knowledge of the field allowed them to manage in several missions: bringing the refugees between fronts, within the area under control of Romanian and German troops, patrolling through forests, gathering data about Soviet positions and making side-tracking behind Red Army. Among these groups, the most important one proved to be that led by Vladimir Macoveiciuc. Also, there was linked a group for diversion and gathering information, named “The Eagles”, and set on Dumitriţa Mountain, in Falcău.

In August 23rd, 1944, the putsch from Bucharest put an end to the activity of Antisoviet partisans. Closely linked within German ordinance, most of Romanian


183

partisans were forced to withdraw toward West and managed to take off in October 1944, in Satu Mare. Some of them, mostly refugees from Northern Bucovina, eventually reached Germany.

The former fighters from the fix battalion “Bucovina” or from partisans’ groups were harassed by Soviets in Autumn 1944; some were caught and arrested, tried, sentenced and taken to Gulag, from where some of them managed to come back, while others disappeared without track. Local Romanian authorities sometimes co-operated with Soviets, in order to discover and take in former partisans. Because of this, some of them sought refuge, again, in forests and mountains, namely Vladimir Macoveiciuc and some of his men. This group was eventually crashed in July 1946. Antisoviet partisans were not recruited only among Romanians from Southern Bucovina, but also from Ukrainians within this territory. During the first after-war years, the Antisoviet resistance was also represented by Romanians from Northern Bucovina, an area which, in 1940 and 1944, was enclosed to Soviet Union. Some other partisans from Southern Bucovina managed so hide for years, or simply were unobserved.

At the end of 40s, the repressive organisms of Romanian State resumed the arrests; this fact determined some to become, again, partisans and the most known were Constantin Cenuşă and Vasile Motrescu. This time the fight was against Communist Regime in Romania, brought to power by the same army against whom they had fought some years before 50.

184

Almira ŢENTEA

ASPECTE DE VIAŢĂ COTIDIANĂ ÎN GRUPURILE DE REZISTENŢĂ DIN ZONA HUEDIN (II)*

“Nu ştiu, aia numai Dumnezeu ştie ce-o fost acolo. Noi vorbim ceea ce am auzit şi noi, nu ce-am văzut.”

(Maria Popa) Aspecte privind alimentaţia şi anumite raporturi partizani/

săteni Anumite aspecte care ţin de noul mod de viaţă pe care şi-l asumă

partizanii, odată plecaţi din perimetrul gospodăriilor proprii şi care derivă din renunţarea la habitatul şi obiceiurile lor fireşti dau seamă nu numai de experienţa aventuroasă şi deseori inconfortabilă a acestora, care determină o mai mare adaptabilitate la schimbare, ci şi de ceea ce rămâne nealterat în comportamentul lor şi semnificaţia mai generală pe care o au anumite fapte. Ceea ce li se întâmplă partizanilor nu lasă indiferent nici săteanul rămas acasă, care, fără a-şi dezminţi formaţia, încearcă să răspundă situaţiei speciale în care îl pune această realitate incomodă în felul său caracteristic şi cu încărcătura simbolică pe care uneori o capătă gesturile sale.

Deseori, alimentaţia a fost considerată nesemnificativă şi trecută cu vederea în cercetarea istorică, fiind rezervată exclusiv studiilor sociologice sau etnologice. Prin complexul de funcţii avute în structura socială, actul alimentar se relevă ca fiind un “fapt social total”1, iar conotaţiile pe care le are într-o conjunctură spaţio-temporală precisă pot deveni informaţie istorică, atâta vreme cât se constituie în detalii menite să întregească semnificaţia şi coordonatele unui eveniment studiat. Spre exemplu, modul în care îşi procurau hrana partizanii oferă informaţii interesante privitoare la organizarea internă a grupului şi ajutorul efectiv

* Prima parte a apărut în AIO – Anuarul de Istorie Orală, nr. IV/2002. 1 Ofelia Văduva, Paşi spre sacru. Din etnologia alimentaţiei româneşti, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.


209

două vaci, doi viţei. Da’-n procesu’-verbal nu-i scris numa’ o vacă şi-un viţel. Şi i-am spus la executor: Domnule, când o venit să le ducă, domnu’ executor, zâc, ia-mi cât am avut sechestrat pe procesu’-verbal. Nu vreau, zice! Eu pot şi minus şi plus. Şi-o făcut plus, era un om spurcat şi s-o ales prafu’ de el”. (Suzana Părţilă)

„Am zis că: Daţi-mi oarece papiruş pentru că vi le-am adus aicie şi că să-mi puneţi aicie că iacă ce-am adus aicie, am zis eu. Nu ti teme că nu-ţi trebe, că nu te mai întreabă nime’ până-i lumea, câtă-i trăi nu te-ntreabă nime’ nimica de aceia, zice. Ş-apoi aşa o rămas! N-am avut ce face”. (Ileana Lazea)

Refacerea gospodăriilor, intrarea pe un făgaş firesc al vieţii se va petrece greu, dar şi cu ajutorul acordat de o parte a sătenilor - şi oaminii o fost buni! (soţia lui Valer Fărcane) - fiind astfel reafirmată solidaritatea comunităţii, în vreme ce trădătorii şi colaboratorii Securităţii, cei mai agresivi vor fi marginalizaţi sau se vor autoexclude din corpul social.

„A bună seamă, asta nu se poate uita. Chiar de vrei şi am vrut şi vreau, dar totuşi când îmi aduc aminte mă gândesc că ce s-o gândit ei: Că îi prăpădeşte de tot. O ce-i facem să tinzuiască aşe? Şi ei probabil o gândit aşe, că n-om mai veni acasă. Că aşe, odată, unu’, îi dus de aici: Nici foc la ţigară nu ar trebui să ne deie nouă mai bine un foc cu pistolul în piept. […] De ce ei se temeau că noi ştim. Şi se temea că noi ştim şi ne-om răzbuna pe ei. De aia s-o dus ei din sat că s-o temut că ne-om răzbuna pe ei”. (Nicolae Neag)

Pe lângă privaţiunile materiale la care vor fi supuşi cei apropiaţi, arestarea va avea ca urmări tragice moartea, nebunia sau handicapul fizic definitiv al celor închişi, oricare dintre aceste trei situaţii provocând o deviere gravă a desfăşurării vieţii familiale. Sunt familii întregi marcate de politica criminală a regimului comunist, a căror existenţă, informaţiile oficiale privind “progresul regimului de democraţie populară din România” au ignorat-o complet. Sunt doar micii şi anonimii învinşi ai unei istorii pervertite şi ostile.

„Soţul meu o ştiut, o făcut 10 ani de închisoare, o venit şi-o murit […] O fost frate-meu, Capota Gheorghe, ofiţer şi el o făcut 15 ani de închisoare. Un frate la Arad şi el o fost condamnat pe 15 ani, da’ la 10 ani o venit, în ‘64. Sora mea, Capota Ana o murit la închisoare. Am avut un singur băiat şi mi-o murit de 7 luni, o fost dat afară din facultate de trei ori pentru taică-său, că era arestat. […] Numa’ după ce o venit mi-o spus: Nu-

Almira Ţentea Aspecte de viaţă cotidiană

210

mi mai spune! Nu mai puteam de plâns. O venit aşe de slab că abia mai putea umbla. O mai trăit vreo 5 ani tot bolnav”. (Suzana Părţilă)

„Fiica la asta, că asta săraca a tras, era vorba că... s-o stricat şi de cap acolo-n puşcărie, că doară ş-o lăsat o casă de copii ş-o lăsat fete nemăritate, copii mici, o dus-o, că mi se pare că noaptea or luat-o sau zâua, nu mai îmi amintesc, ş-o fost bună dusă. Pe cinci ani o condamnat-o”. (Maria Popa)

„Nu mi-o spus nimica. Şi din temniţă dacă o venit, am zis: D-apăi bătută-tie acolo, cum ţi-o fost? Lasă-mă, nu mă întreba, că ştiu eu ce se găseşte, şi tu, ştiu eu bogat (plânge - n.n.). Ş-o plâns ş-apoi nu mi-o mai spus în veci nimica altu’, că cum i-o fost, când i-o zdrobit nervii. (Ileana Lazea)

Construirea acestui tablou, incomplet în totalitatea detaliilor care îl recompun, în care am încercat surprinderea unor fapte de viaţă - subsumate fenomenului rezistenţei anticomuniste -, dar şi a reprezentărilor asupra acestora, lasă cale liberă şi altor interpretări, multitudinea aspectelor ce pot fi valorificate transformând mărturiile culese într-un mare şi cuprinzător text deschis continuu cercetării.

EVERYDAY LIFE ASPECTS OF THE RESISTANCE GROUPS IN HUEDIN AREA

The information used in this study has been selected from interviews

recorded during a research campaign in the Apuseni Mountains. The interviews were focused on three resistance groups in the Huedin area: “Şuşman” Group, “Capota-Dejeu” Group, and “Cross and Sword” Group.

Proving to be necessary documentation to rewrite the recent history, the information provided by these interviews also reveals an important personalized side of everyday life, habits and attitudes that people develop in order to survive and fit in the newly created historical context. The everyday life’s constants and also the subtle changes that Romania would generate within this area, represent the marks between which this study develops.

Due to self-relating to the great history’s pressure, the storyteller’s experiences are grouped into segments, and a subjective manner of grouping events replaces the natural, chronological one. The three main moments in the past that have been reconstituted through the witnesses’ stories, having as central point the resistance phenomenon, are: activities inside the group or activities of providing support from outside the group; dramatic experiences inside a prison; social rehabilitation within a completely changed world, having to carry the stigma


211

of ex-political convicts or of families that went down the social hierarchy - a hierarchy that had been reinserted in the villages under the pressure of the communist regime. The last of the three also reveals the fact that, at rural level, a masked refusal to turn the traditional selecting values upside down and choose such classifications as “party activist”, “member of the Communist Party” or “pro-collectivization model peasant” existed without any doubt. This confusion of social values, which would certainly touch the entire Romanian society, had only partial effect on some of the partisans’ status: it was to be reconfirmed by the help that a part of the community provided especially after their prison release or after their return from the deportation areas. The aspects I focused on regard strictly the partisans’ activity (starting with their resistance motivation, food necessities, shelter and survival strategies, and their relationship with the villagers, which developed even after their hiding in the mountains) as well as their activities’ influence on the villages they used to live or activate in. I tried to find common elements connecting the groups’ experiences instead of organizing the material on types of resistance groups. The documentary material on “Şuşmman” group is richer in elements that are useful to this type of historical reconstitution due to its longer existence and to its tighter connection with the villages in the area. “Cross and Sword” group had a shorter existence, most of its members being caught in the spring of 1949, while the clandestine actions of Iosif Capota and Alexandru Dejeu involved only few villagers and the impact on the community’s life was weaker. This reconstituted picture - incomplete as far as the details are concerned – which was meant to present some life events – influenced by the anticommunist resistance phenomenon - leaves free path to other interpretations. These oral testimonies represent large amount of information that can be a source for other research works, since there are many aspects that can still be approached.

212

Gheorghe GORUN Hadrian GORUN

RĂSCOALA ANTICOMUNISTĂ DE LA PISCURI (iulie 1950)

Satul românesc n-a cunoscut în îndelunga sa existenţă o mai

cumplită “calamitate” decât colectivizarea. Inspirată de modelul sovietic, “transformarea socialistă a agriculturii” a lovit cu furie satul şi pe locuitorii săi. Scopul urmărit de către Partidul Comunist (instrumentul de sovietizare a ţării) a fost anularea relativei independenţe existenţiale a ţăranului. Rostul vieţii oricărui om al satului a fost să-şi aibă bucata lui de “ţarină” care să-i asigure trecerea prin această lume. Nimic nu era mai preţios pentru ţăran decât “moşia” câştigată cu sudoarea palmelor, moştenită conform tradiţiei sau primită ca recompensă pentru serviciile aduse ţării.

Cele două reforme agrare înfăptuite în 1864 şi în 1921 au făcut din ţăranii români proprietari de pământ. Avându-şi rostul lor, ţăranii n-au cerut niciodată statului să-i hrănească, să le construiască case sau să le asigure servicii. Mica proprietate asupra pământului îi făcea liberi. Micii proprietari funciari au fost pilonii sistemului parlamentar democratic românesc.

Confiscându-le pământul şi inventarul agricol, Partidul Comunist a urmărit să-i rupă pe ţărani de modul lor de viaţă, să le desfiinţeze independenţa economică şi politică, să-i transforme din oameni liberi în servi sau în proletari agricoli, să-i facă dependenţi de stat, să-i transforme într-o imensă armată de lumpeni şi într-o uriaşă masă de manevră.

Nu putem tăgădui faptul că relaţiile agricole n-au fost niciodată rezolvate pe deplin în România, că slaba înzestrare tehnică a agriculturii îi expunea pe ţărani la o muncă istovitoare, că productivitatea era scăzută, că în “grânarul Europei” lucrătorii pământului nu-şi “permiteau” să-şi cumpere utilaje agricole performante. De la aceste realităţi la dezastrul din epoca “socialismului victorios”, diferenţa este imensă. Pauperizarea ţăranilor este doar un aspect al nenorocirii care a fost colectivizarea. Şi, poate, nu cel mai grav. Catastrofa este de ordin moral. Devenit sclav al pământului “obştesc”, ţăranul român a decăzut până la treapta de jos a


253

“Câţi evrei se mai găsesc astăzi în România, este greu de spus. Cifra de 17000, […] vehiculată oficial în preajma lui 1990, este puţin credibilă. În toate timpurile comunităţile evreieşti şi-au tăinuit efectivele”.48

Denigrarea celor din afară, organele de presă şi întreaga literatură legionară stau sub semnul chemării la unitate şi luptă împotriva “pericolului jidovesc”. Vasile Marin, ideolog legionar, argumentează: “nu duşman al poporului evreu, ci pavăză împotriva eventualelor atacuri”49, reiterând precauţia lingvistică inaugurată de Ion Brătianu încă în 1866: “Contra evreilor nu voi ridica nici consideraţia că sunt mai puţin civilizaţi, ci pur şi simplu aceea a marelui lor număr care ameninţă, după cum spune toată lumea, naţionalitatea noastră, iar atunci când naţiunea este ameninţată, ea se apără şi devine nu intolerantă, ci prevăzătoare”.50

Evreii se fac vinovaţi de comunism (aducerea în ţară a ideilor bolşevice şi sprijinirea acestora), neromânism (trădări ale neamului şi nealinierea la valorile naţionale) şi plutocraţie (beneficiază de greutăţile economice ale poporului român). Deşi lipsită de coerenţă internă, lista acuzaţiilor se dovedeşte a fi deosebit de prolifică. Nu avem în vedere epistemologia şi psihologia acestor credinţe sociale atât de “generoase” în fixarea trăsăturilor poporului evreu, “este foarte greu, dacă nu imposibil, de operat cu concepte abstracte, indefinite şi globalizante de genul “spirit naţional” – Volksgeist, “sufletul neamului” (C. Rădulescu-Motru), “virtuţi naţionale” (Emil Cioran) sau dimpotrivă “vicii străine naturii noastre” (M. Eliade). Cred că sunt mai de preferat mai concretele condiţionări istorice”.51

Urmărind cauzarea unui rău permanent şi ireparabil, “distrugerea unei valori a oponentului”, se fixează trăsături pentru care nu există o apărare raţională, iar răspunsurile victimei deseori escaladează problema.(W. Filderman intră în polemică cu ziarele ultranţionaliste pentru a le demonstra, conform recensământului din 1930, că numărul evreilor este supraapreciat de către acestea). “Dar şi mai greu de spus este în ce măsură activitatea desfăşurată de evreii rămaşi în România nu contravine cumva intereselor

48Gabriel Constantinescu, Evreii în România, Fronte, Alba Iulia-Paris, 2000, p. 19. 49 Vasile Marin, “Pentru ce suntem antisemiţi?”, în Cuvântul Studenţesc, 18 III 1924. 50 “Monitorul Oficial”, 20 iunie 1866. 51 Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română, Bucureşti, Humanitas, 2001, p. 30. 51 Gabriel Constantinescu, op.cit., p. 196.

Cosmina Paul Antisemitismul legionarilor

254

noastre naţionale. Promisiunile de loialitate nu lipsesc, dar experienţa trecutului ne îndeamnă să fim prudenţi”.52

Diferenţa este astfel folosită nu pentru a se crea o punte de comunicare, ci pentru a se împiedica această comunicare. Acest tip de investigaţie sugerează că ura nu trebuie trivializată. Ura folosită în diverse polarizări ale spectrului social.

Foşti legionari, foşti deţinuţi politici trăiesc un prezent al trecerii, al unor identităţi depăşite. Antisemitismul lor este unul lipsit de evrei, iar pericolul evreiesc rămâne cuibărit în sufletul lor ca o frică mai veche, o frică de credinţă. Unor oameni care au purtat atâtea datorii, aceea de a îşi duce temerile mai departe rămâne neschimbată. În adâncul lor, însă, realităţile sunt cele de la început, pentru a reclădi şansa acestei ţări trebuie mai întâi să înlăture pericolul evreiesc şi astfel, aflaţi deja la al patrulea regim politic, rămân (anacronic) nostalgici celui dintâi. Discursul nu mai are aceeaşi virulenţă, este unul mai domestic, marcat de poziţia legiuirii actuale împotriva Legiunii şi a antisemitismului ei, însă mecanismele gândirii parcurg acelaşi traseu mărturisind sub o ceaţă fină aceeaşi teamă, aceleaşi credinţe.

THE ANTI-SEMITISM OF CODREANU ZELEA’S LEGIONARIES. EX-POLITICAL PRISONERS

The purpose of this study is to present how Codreanu Zelea’s group of

legionaries, ex-political prisoners, found ways to hide their anti-Semitic beliefs in order to survive, or to cover it in such manner that allowed them to re-enter and continue playing the political game of that time. Besides being legionaries, they were also ex-political prisoners, and this particular status gave them a rather common feature amongst those who belonged to a democratic order that is first of all an anticommunist one.

If we are to follow the norms of the democratic order after 1989, and try to create a symbolic image of a certain social-cultural environment, we have to reconsider and reanalyze the anti-Semitism phenomenon. Thus, when we try to place anti-Semitism within the general picture of the legionaries we have to consider the unity of the group’s memory and the type if techniques they use to communicate with the other competitive formations (the Simist groups and later the “terrific children” of


255

the new generation) in order to acquire monopole and deepen their roots into the democratic interwar political order.

They are anti-Semites in a time when the number of Jews in Romania is very low, but they are driven by old fears. They are people burdened by so many “debts” that they cannot but behave under the influence of their past. Deep down inside they truly believe that the country can be rebuilt only by totally eliminating the Jewish danger; even though they are now under the fourth regime they still long for the first one. Their speech is no longer so virulent but more domestic, due to the regime’s attitude regarding The Legion and its anti-Semitism, and the mechanisms behind the speech transmit the same message, the same fears.

256

Ion XENOFONTOV

IMAGINEA ADVERSARULUI ÎN RĂZBOIULUI DIN

AFGHANISTAN (1979-1989) ÎN MEMORIA COMBATANŢILOR BASARABENI1

“Afghanul nu iartă şi nu uită insulta. Mai mult ca atât, preferă legea talionului –

«ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, sânge pentru sânge…» Afghanul consideră comportamentul omului

dispreţuitor şi înjositor când nu este respectat pentru serviciul, ajutorul, ospitalitatea acordată… ”.2

“Afghanistan e ţară de basmaci, Acolo nu cresc deloc copaci. Acolo cresc numai buruiene,

Scăldate din lacrimile mele.”3 Dimensiunile problemei Dinamica unui stat, cu soluţiile sale moderate sau radicale în

rezolvarea unor probleme, acţiunile liderilor politici, modelatori ai politicii interne şi externe, motivele decizionale ale acestora şi forţa ce au dat impulsuri de mobilizare societăţii, în mod deosebit în situaţii speciale (război, revoltă, criză etc.), impune analiza imaginarului alterităţii – 1A se vedea şi Ion Xenofontov, Războiul din Afghanistan în memoria combatanţilor. Cazul participanţilor din comuna Echimăuţi, judeţul Orhei, Republica Moldova, în “AIO - Anuarul de Istorie Orală”, III, 2002, pp. 334-369; Idem, Viaţa cotidiană a combatanţilor basarabeni în războiul sovieto-afghan (1979-1989), în “AIO”, IV, 2003, pp. 156-186; Idem, Teroarea afghană, în “Clujeanul”, 2001, nr. 81, pp. 3-5. 2Ghenadii Korj, Afganscoe dosie. Istoria voinî SSSR v Afganistane, Haricov, “Foilia”, 2003, p. 391. 3 Din folclorul veteranilor basarabeni - fragment cules de la Valerie Vrabie. În unele studii s-a menţionat, pe bună dreptate, că deşi cântecele, poeziile veteranilor războiului sovieto-afghan nu prezintă întotdeauna valoare artistică, ca formă, ele câştigă, în schimb, ca şi conţinut.


283

de la Universitatea Umanitară din Moldova. Data interviului: 22 noiembrie 2002, a.p.-I.X., caseta nr. 36/I-36/II, 37/I-37/II;

19. Pirogov Iustina Gavrilovna - mama locotenentului major Pirogov Vladimir, căzut în Afghanistan. Actualmente pensionară. Data interviului: 27 mai 2003, Chestionar nr. 12.

- Pirogov Vladimir (1957-1984), s-a născut în satul Mihailovca, raionul Cimişlia. În anul 1974 a absolvit Şcoala Medie din oraşul Rezina. În 1979 a absolvit Şcoala Militară Superioară de Artilerie. A efectuat stagiul militar în Orientul apropiat. Din noiembrie a continuat serviciul în Afghanistan în calitate de şef al cercetării în divizionul de artilerie. A murit în anul 1984 în timpul unei operaţiuni militare cu încă 9 combatanţi. (Vezi: Fiodor Iaşcenco, Intrarea în nemurire. Cuvânt despre fapta eroică a lui Vladimir Pirogov din Rezina, săvârşită pe pământul afgan, în “Tinerimea Moldovei”, 21 august 1985, p. 3. Idem, Ştafeta eroismului, Chişinău, “Cartea Moldovenească”, 1988, pp. 40-52; Olga Căpăţină, În memoria ostaşilor căzuţi în războiul din Afghanistan, Chişinău, “Tipografia Centrală”, 1997);

20. Popa Ion - născut în anul 1962 în satul Volintir, raionul Ştefan-Vodă. Serviciul militar în anii 1980-1982. În Afghanistan: şofer. Actualmente şomer. Data interviului: 18 noiembrie 2001, a.p.-I.X., Chestionar nr. IV;

21. Purice Alexandra - mama locotenentului superior Abdulin Rastam, căzut în Afghanistan. A fost contabil-şef la Ministerul Agriculturii al R.S.S.M. Actualmente pensionară. Data interviului: 7 decembrie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 5/II;

- Abdulin Rustam (1960-1985) - născut în Oloneţi, RASS Karelă. Provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii de pilotaj (atât bunicul, cât şi tatăl său au fost aviatori, toţi purtând numele de Rustam), ce au murit în catastrofe aeriene. Pe linie paternă, a avut bunică gruzină şi bunic tătar, iar pe linie maternă, bunică ucraineană, şi bunic polonez. “A avut o sănătate de fier” (după relatarea Al. Purice). Absolvent al Şcolii Medii nr. 59 din Chişinău. A terminat Şcoala Militară Superioară de Aviaţie din Harcov. În Afghanistan şi-a făcut serviciul militar ca de tehnician de bord. La 22.01.1985, în timpul unui zbor de luptă, avionul locotenentului-major Abdulin a fost lovit în plin de o rachetă, iar echipajul a ars de viu. În aceeaşi zi, soţia i-a născut un fiu - Rustam. (vezi: Olga Căpăţină, În memoria ostaşilor căzuţi în războiul din Afganistan, Chişinău, “Tipografia Centrală”, 1997);

22. Sârghi Ion - născut în anul 1964 în satul Cetâreni, raionul Ungheni. Serviciul militar în anii 1980-1981. În Afghanistan: şofer şi pilot. Actualmente om de afaceri. Data interviului: 18 noiembrie 2001, a.p.-I.X., Chestionar nr. II;

23. Scripnik Serghei - născut în oraşul Chişinău. Studii: internatul sportiv, maestru în sport. Serviciul militar: 1979-1983. În Afghanistan: maior,

Ion Xenofontov Imaginea adversarului din război

284

comandant al forţelor speciale. Actualmente: Secretarul Asociaţiei Veteranilor Războaielor Teritoriale şi Conflictelor Militare din Republica Moldova. Autorul cărţii: Smerti v Rassrocicu (reflectă războiul din Afghanistan) (vezi: http://artofwar.ru/scrpnik/index_tale_scrpnik.html). Data interviului: 19 mai 2003, a.p.-I.X., caseta nr. 57/I-57/II;

24. Răducan Slava - născut în anul 1966, în oraşul Chişinău. Serviciul militar în anii 1984-1986. În Afghanistan: ostaş. Actualmente Preşedintele Uniunii Combatanţilor afghani din oraşul Chişinău. Data interviului: 17 noiembrie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 9/II;

25. Vlădicescu Sergiu - născut în anul 1966, în satul Recea, raionul Străşeni. Serviciul militar în anii 1984-1986. În Afghanistan: bodyguard în trupele speciale ale armatei sovietice din Afghanistan. Actualmente om de afaceri. Data interviului: 24 noiembrie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 11/II;

26. Vrabie Valer - născut în anul 1969, în satul Echimăuţi, raionul Rezina. Serviciu militar: 1987-1989. În Afghanistan: şofer. Data interviului: 28 aprilie 2003, a.p.-I.X., caseta nr. 50/I-50/II;

27. Jomicu Vasile - născut în anul 1967, în satul Măşcăuţi, raionul Criuleni. Serviciul militar: 1985-1987. În Afghanistan: sergent. Actualmente om de afaceri. Data interviului: 2 decembrie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 6/II;

28. Talpă Feodor - născut în anul 1965, în satul Echimăuţi, raionul Rezina. Serviciul militar: 1984-1986. În Afghanistan: şofer. Actualmente constructor. Data interviului: 12 aprilie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 3/II;

29. Talpă Vasile (fratele lui Talpă Feodor) - născut în anul 1968, în satul Echimăuţi, raionul Rezina. Serviciul militar: 1987-1989. În Afghanistan: şofer. Actualmente constructor. Data interviului: 3 noiembrie 2001, a.p.-I.X., caseta, nr. 4/I-4/II, 5/II.

THE WAR IN AFGHANISTAN (1979-1989): THE ENEMY’S IMAGE IN THE MEMORY OF THE BESSARABIAN

COMBATANTS.

This study analyses the adversary in general, as an element of opposition, from two perspectives: the image of the adversary described in the Soviet propaganda during the intervention in Afghanistan (the official version), and the same image described by the Bessarabian participants (the alternative to the official version).

The following conclusions have been dropped: The USSR – being a totalitarian state – built itself a very violent message

regarding the its adversaries. Operating with notions such as: “international help”, imperialist powers” etc., the Kremlin placed people within an antagonist, bipolar world. The same will be used during the military campaign in Afghanistan.


285

A so-called pacifist, mutual help propaganda preceded the Soviet military intervention in Afghanistan, and continued during the war as well. Moscow presented also other arguments, in order to justify their actions in the eyes of the public opinion: the external menace regarding the revolution in April, and the possible attack coming form the southern part of the country.

The soviet propaganda largely used the uncertainty and anxiety state of mind, in order to mobilize the society. It generated: informational psychosis, adversary culpability, and “psychological war”. The political message was transmitted through different means: official speech, mass media etc.

In the soviet propaganda, the war in Afghanistan was based on the idea of the savior state and the victim state. All these, together with different manipulation techniques and actions, represented to the soviets the perfect reasonable explanation to intervene in force in the neighboring country.

The youth’s ideological education was extremely important. But the abstract notion of the adversary was not enough to provide a solid basis in the education of the young Soviet combatants (that were sent to Afghanistan). They would encounter during the missions real people that had a different mentality.

The Soviet soldiers had to fight in a country that was totally different from theirs, under each and every aspect (social, economical, political, cultural, and in terms of mentality), thus their psychological state of mind was overloaded. This image of the enemy was projected not only on the opposition forces but also on the allies, and the civil population.

The Bessarabian combatants’ relationships with the opposing troupes differed from case to case: starting with direct confrontation to friendly behavior. The adversaries were brave, good fighters, well informed; they liked money (drugs), and they are fanatics when it comes to religion. The proved to be good strategists: they can catch you unaware in the mountains, on the road, in your very military unit, anywhere. In opposition to this, we have the description of the ally army: coward, week, they could become alleys to the opposition forces any time. An explanation to this was the socio-political context, the socio-economical relationships, as well as the fact that the members of the Afghan community were related to each other. The more the conflict extended in time and space, the larger the number of the adversary army grew; a new Afghan generation hostile to the Soviet military intervention rose.

The adversaries treated the Soviet prisoners very roughly, thus the explanation of the small number of survivors. The Afghans’ physical appearance as well as their clothes was quite unusual to the Bessarabian combatants. Due to what the Bessarabian veterans experienced in Afghanistan, they created a blurry opinion about their adversaries, starting from frustration till to the point where they understood and sympathized them.

286

Eduard BOBOC

IMPLICAREA ARMATEI A 14-A A FEDERAŢIEI RUSE ÎN RĂZBOIUL DIN TRANSNISTRIA (1991-1992)

ASPECTE SOCIAL-POLITICE, MILITARE, MEMORIALISTICE

“…suntem mici. Şi obrăznicia celor mari întrecea toate limitele” (Valeriu Troenco)

Dimensiunile problemei Colapsul Uniunii Sovietice, dincolo de implozia imperiului

comunist, a creat o serie de probleme tuturor statelor ex-sovietice, una dintre cele mai stringente devenind cea a existenţei, în teritoriul acestora, a unui contingent uriaş de forţe armate ale unei formaţiuni statale noi – căci succesorul URSS, Comunitatea Statelor Independente (constituită din Rusia, Belarus şi Ucraina) n-a încheiat nici un tratat referitor la aceste trupe care, timp de mai bine de 50 de ani, erau întreţinute în întregime de populaţia noilor state independente. Cu atât mai nefastă, această prezenţă nereglementată a fost în zonele unde izbucniseră o gamă de conflicte orchestrate la Moscova, în special în statele neslave care au refuzat să semneze noul Tratat Unional. De fapt, la acel moment, republicile încă nu excludeau formula unei comunităţi de state, dar considerau, în mod obligatoriu, ca aceasta “să fie constituită benevol de către subiecţii comunităţii, adică de jos”1, pe când Moscova, arătându-şi intenţiile dictatoriale, insista să-şi păstreze poziţia dominantă.

Convingându-se, însă, de faptul că autorităţile moldovene sunt hotărâte să-şi făurească un viitor în afara fostului imperiu sovietic, conducerea de la Kremlin, sfidând “Declaraţia cu privire la suveranitate a R.SS Moldova”, s-a implicat, masiv şi brutal, în afacerile interne ale

1 N. Ţâu, Diplomaţie în culise, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002, pp. 46-47.


305

10. Nantoi Oazu - şef al Direcţiei Analiză Politică de pe lângă Cancelaria de Stat a Republicii Moldova – în perioada războiului. Autorul unor lucrări referitoare la conflictul militar din Transnistria. AP, caseta nr. 1/II;

11. Parfene – participant la război. AP, caseta nr. 11/II; 12. Pârţac Constantin - director al Televiziunii Naţionale în perioada războiului.

AP, caseta nr. 2/II 13. Petrencu Anatol - profesor universitar la Catedra de Istorie Universală a

Universităţii de Stat din Moldova, doctor în ştiinţe istorice, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova. AP, caseta, nr. 3/II.

14. Petrică Nicolae - general de brigadă (în rezervă), comandant al capului de pod Cocieri, ex-şef al Marelui Stat-Major al Armatei Naţionale a Republicii Moldova – în perioada războiului. AP, caseta nr. 3/II.

15. Snegur Mircea – preşedintele Republicii Moldova (1992-1996) în perioada războiului. AP, caseta nr. 4/I;

16. Şova Vasile - Ministrul Reintegrării al Republicii Moldova. AP, caseta nr. 6/II; 17. Troenco Valeriu - comisar de poliţie al raionului Călăraşi - în perioada

războiului, participant la lupte, actualmente - general de justiţie, ex-viceministru al afacerilor interne, ex-viceministru al justiţiei Republicii Moldova. AP, caseta nr. 1/II;

18. Ţăranu Anatol - doctor în ştiinţe istorie, colaborator ştiinţific-coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, director al Institutului de politologie şi istorie politică a USUM. Autorul unor lucrări referitoare la conflictul militar din Transnistria. AP, caseta nr. 5/II;

19. Varta Valentin - ofiţer de poliţie în rezervă, participant la război, Cavaler al Ordinului “Ştefan cel Mare”. AP, caseta nr. 9/II;

20. Vieru Grigore - poet, deputat în Parlamentul Republicii Moldova - în perioada războiului; deputat al Congresului deputaţilor din Uniunea Sovietică - în perioada 1989-1992. AP, caseta nr. 8/I;

21. Vieru Viorel - maior de justiţie, şef-adjunct al Şcolii administrare penitenciară a Republicii Moldova din cadrul Ministerului Justiţiei, participant la conflictul militar din Transnistria. AP, caseta nr. 4/II;

22. X - conducătorul “Burunducilor” (grupă diversionistă de cercetare şi informare), participant la conflictul armat. AP, caseta nr. 11/II;

23. Zaiaţ Vasile – participant la conflictul militar din Transnistria. AP, caseta nr. 11/II.

Eduard Boboc Implicarea Armatei a 14-a

306

THE IMPORTANCE OF THE RUSSIAN FEDERATION’S 14TH ARMY

IN THE TRANSNISTRIA WAR (1991-1992). SOCIO-POLITICAL, MILITARY, AND MEMORIALISTIC /

REMEMBRANCE ISSUES.

The scission of the independent and sovereign Republic of Moldavia, which was the consequence of external interference, represents an example of the pro-imperialist Soviet mentality that also copied the expansion model from other states. There were some powers that didn’t want at all to lose their geo-political, military, and economic areas of influence, thus a state was created – the self-proclaimed Republic of Transnistria.

The implication in the armed conflict as well as the 14th Army’s unjustified continued presence on the territory of a foreign sate, represents an obvious defiance of the international norms, that have unfortunately often meant only a symbolical value to the Great Powers. The war in Transnistria split up the society, generating a disastrous massacre, the separatist Transnistrian enclave ending up with a alternative, underground economy, and representing the perfect environment for criminal activities.

The collective memory, as it is reflected in some of the interviews, proves the existence of silent protests against the socio-political, and military events that took place (and still do) during the early 90’s in the Republic of Moldavia. The 14th Army’s military implication appears to be an intruding factor within the Transnistrian conflict, which did nothing but delay the society’s consolidation process.

In our opinion, it is essential to find a mechanism that regulates the Transnistrian issue, thus a more active implication of the international forums, which would ignore the Kremlin’s indications, is necessary.


335

zilnic drama sfâşietoare de a trăi într-un regim politic pe care îl detestau în adâncul conştiinţei. Potrivit grilei de valori pe care le-a inoculat-o statul totalitar, ei au trăit bine în perioada comunistă şi nimic nu le va zdruncina această convingere. Aceşi oameni vor considera întotdeauna că viaţa normală e cea pe care au cunoscut-o ei şi că perfecţiunea e întruchipată de sistemul socio-cognitiv în care s-au născut şi s-au format.

Lista martorilor: 1. Ana-Maria Artudean, născută în 31 decembrie 1950, naţionalitate maghiară,

religie reformată. Studii: 10 clase şi 2 ani şcoală profesională. Lucrează ca şi confecţioner încălţăminte la “Clujana”. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 13 martie 2003.

2. Maria Borza, născută în 2 mai 1949, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 11 clase şi 3 ani şcoală profesională. A lucrat ca şi confecţioner îmbrăcăminte. La data interviului era pensionară. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 9 martie 2003.

3. Maria Crişan, născută în 8 octombrie 1948, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: liceul şi 2 luni curs de calificare. A lucrat ca şi contabilă. La data interviului era pensionară. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 13 aprilie 2003.

4. Maria Filip, născută în 23 octombrie 1951, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi doi ani şcoală profesională. Lucrează ca şi confecţioner încălţăminte la “Clujana”. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 18 martie 2003.

5. Ana Gocan, născută în 7 iulie 1940, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi 3 luni curs de calificare. A lucrat ca sudoriţă. La data interviului era pensionară. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 1 aprilie 2003.

6. Ana Jişa, născută în 10 februarie 1953, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi 2 ani şcoală profesională. Lucrează ca şi confecţioner încălţăminte la “Clujana”. Locuieşte în cartierul Grigorescu din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 16 martie 2003.

7. Miluţa Lazăr, născută în 10 martie 1958, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi 6 luni curs de calificare. A lucrat ca sudoriţă. În prezent este şomeră. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 20 martie 2003.

8. Livia Petrovan, născută în 20 august 1956, naţonalitate română, religie ortodoxă. Studii: liceu şi curs de calificare 6 luni. Lucrează ca sudoriţă la CUG. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 30 martie 2003.

Denisa Bodeanu Infern sau Paradis pierdut?

336

9. Elena Pop, născută în 17 iunie 1948, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 11 clase şi curs de calificare contabilă. Lucrează ca şi secretară la CUG. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 11 martie 2003.

10. Doina Rusu, născută în 16 iunie 1952, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi 2 ani şcoală profesională. A lucrat ca şi confecţioner îmbrăcăminte. În prezent este şomeră. Locuieşte în cartierul Zorilor din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 7 martie 2003.

11. Filea Rusu, născută în 18 ianuarie 1947, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 8 clase şi 3 luni curs de calificare. A lucrat ca şi confecţioner îmbrăcăminte. În prezent este pensionară. Locuieşte în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat în 16 martie 2003.

12. Ludovica Tecari, născută în 15 februarie 1956, naţionalitate română, religie ortodoxă. Studii: 10 clase şi 2 ani şcoală profesională. Lucrează ca sudoriţă la CUG. Locuieşte în cartierul Mănăştur. Interviul a fost realizat de la 31 martie 2003.

INFERNO OR PARADISE LOST? LIFE ASPECTS OF FEMALE WORKERS IN CLUJ-NAPOCA

(1965-1989) The issue presented in this study has not been one of the contemporary

history’s priorities until now; it describes aspects in the life of female workers in the above mentioned period of time, identifying the main key factors used by the communist state in order to impose a certain life style and a mentality that goes along with the perceptions of a totalitarian ideology. Another issue that has the same importance, is the effect of educational and communist life style on the mentality of the women we interviewed.

This study uses traditional sources, represented by books and articles, as well as some interviews recorded in the spring of 2003, with female workers who worked during 1965-1989 at the main factories in Cluj-Napoca.

In Romania, as well as in all communist countries, there was a triple dimension to a woman’s duty in the society: she had to be mother, wife and worker at the same time. In a communist society the female worker is given as an example, the women’s emancipation being directly linked to having a job. What the communist regime actually did was the fact that it used the Marxist ideas regarding equality between sexes as means to fulfill its main objective, which was to chain individuals and impose its hegemony upon them.

Thus, we analyze this highlighting of woman’s emancipation during communism, considering the authorities’ main objectives in a totalitarian state: changing the traditional woman, building up a society where workers prevail, and


337

acquiring total control over its citizens. There is no doubt that due to the communist state’s sustained efforts “a new people” was born during 1945–1989, consisting of individuals with no personality, easy to manipulate, whose purpose in life was limited to accumulating goods and satisfying the basic material needs.

The only political education these people were given consisted in Nicolae Ceausescu’s speeches, and historical movies - but only the ones approved by the Party. People got used to the idea that the state will provide them with the minimum material comfort, being incapable of understanding the values of a democratic regime. These are individuals who understood freedom in a completely different way, preferring to serve in exchange of an almost miserable but safe everyday living.

338

DISCUŢII

universitatea “babemilitary, and memorialistic..... 285 denisa florentina bodeanu, infern sau...

Documents