anul i. arad, duminecă 8|21 maiu 1911. nru! 101 ... · din divina comedie a lui dante alighieri...

14
Anul I. Arad, Duminecă 8|21 Maiu 1911. Nru! 101. ^ABONAMENTUL: han . . 28-—Cor. îmătatean 14"— „ [3 luni . . T— x> lună . . 2 10 „ Numărul poporal: Fe un an . . 4 - Cor. Pe jumătate an 2 - — „ Pentru România şi America . . 10'—franci. Numărul de zi pentru Ro- mâni i şi străinătate pe an 40 franci. ROMANUL REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Strada Batthyányi Nrul 2. INSERŢIUNILE se primesc la adminis- traţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă şirul 20 filerl. Manuscriptele nu se în- napoiază. Telefon pentru oraş, co- mitat şi interurban Nr. 730. Constatări „Tribuna" în numărul său de azi în- tre altele susţine următoarele: „Intre „Tribuna" şi partidul no- stru naţional român nu este deose- bire de' principii, căci „Tribuna" [trăieşte în partidul naţional român şi [partidul naţional român trăieşte în I „Tribuna". I Care va să zică: Dacă „Tribuna" [apune, apune partidul naţional român. O constatare. Se zice apoi mai departe : „Tribuna" a dat dovadă de dis- ciplină de partid şi atunci când a ofe- rit — şi ofere şi acum — comitetului naţional 2 locuri în direcţiunea sa pentru 2 membri din sânul comitetu- lui naţional, prin care să se mijlo- cească legătura între „Tribuna" şi co- mitetul naţional. Mai este nevoie de o dovadă mai neîndoioasă a disciplinei de partid şi a solidarităţii cu politica condusă de comitetul naţional?" Care va să zică „Tribuna", dupăce f a spart partidul naţional şi a terfelit în ! chipul cel mai murdar comitetul său na- ţional, mai şi batjocureşte acest comitet oferindu-i 2 locuri în direcţiunea sa pentru I 2 membri din sânul comitetului naţional, 1 cari apoi să fie majorizaţi prin voturile [comanditarilor ei şi astfel procedeurile ^Tribunei" apară ca sancţionate prin reprezentanţii comitetului naţional în di- recţiunea ei. Şi „Tribuna" are tupeul mai pună apoi întrebarea revoltător de cinica: „Mai este nevoie de o dovadă Moartea lui Ugolino Din Divina Comedie a lui Dante Alighieri (Infern Cânt XXXII v. 127-139 şi Cânt XXXIII v. 1-78) rad. de : Gheorghe Coşbuc (Contele Ugolino din Pisa a fost acuzat de compatrioţii săi că le-ar fi trădat nişte castele pe timpul unui războiu. Duşmanii săi, între cari mai ales arhiepiscopul Rugieri -- pe care Ugolin îl credea amic al său şi căruia ti încredea toate tai- nele — l'au închis până la judecarea procesului, într'un turn, dimpreună cu cei patru fii ai săi, dintre cari Ugo abia era de patru ani. Rugieri însă a dat poruncă lase pe Ugolino moară de foame într'acel turn, care de atunci s'a numit: Turnul foamei. Dante descrie in acest episod moartea de joame a lui Ugolin şi a fiilor săi. Prin trecerea sa prin Iad, Dante ajunge în fundul Iadului acolo unde cel mai ticălos fel de crimă trădarea, gradată: a rudelor, a părin- ßor şi fraţilor, a patriei, a amicilor şi a binefă- cătorilor — e pedepsită în ghiaţă vecinică şi'n vecinie întunerec. Aici printre alţi trădători vede şi pe aceştia doi, pe Rugieri, ca trădător al ami- cului său Ugolin, şi pe Ugolin ca trădător de patrie. Şi precând alţi trădători stau îngropaţi adânc în ghiaţa străvezie, şi se văd în ea ca no- durile in sticlă sau ca paiele şi alte murdării în sloiul de ghiaţă: unii în creştet, cu picioarele în sus, alţii făcuţi colac cu obrajii la tălpi, pe aceşti .doi îi vede nu în ghiaţă, ci într'o groapă, Ru- mai neîndoioasă a disciplinei de par- tid şi a solidarităţii cu politica con- dusă de comitetul* naţional ?" După ciufulirea comitetului naţional „Tribuna" este solidară cu politica con- dusă de comitetul naţional!! Asta-i a doua constatare Mai departe zice „Tribuna" /„Există numai o prăpastie adâncă între „Tri- buna" şi politica d-lui Goldiş, care luptă pentru dictatura în partid, — în interesul politicei de împăcare cu Ungurii cu orice preţ, chiar cu jert- firea intereselor noastre naţionale". Mie îmi este imposibil cvalific a- cestea cuvinte. Faţă de cele spuse aci în „Tribuna", eu nici nu mă apăr. Constat numai, că eu nu sunt stăpân la „Românul". Eu sunt un simplu, dar credincios soldat al partidului naţional ro- mân. Comitetul naţional a dat în manile mele conducerea politică a ziarului său „Românul". Comitetul naţional în orice moment poate absolve dela a- ceastă sarcină. Comitetul naţional în orice moment poate dispună încetarea ziarului „Ro- mânul" şi el va înceta. Eu stau şi voiu sta totdeauna acolo, unde-mi porunceşte stăpânul meu : comitetul naţional. Aşa în- ţeleg eu disciplina de partid. Dacă „Tribuna" este asemenea cre- dincioasă partidului naţional român, dacă „Tribuna" asemenea consideră disci- plina de partid: să se supună şi dânsa ordinelor comitetului naţional întocmai ca şi mine, întocmai ca şi oricare sol- dat credincios al partidului şi atunci nu va fi primejdie nici de politica mea de împăcare cu Ungurii, chiar cu jertfirea in- tereselor noastre naţionale şi nu va fi primej- die nici de spargerea partidului naţional român, pe care a făptuit-o şi o făptueşte „Tribuna", şi care prin urmare nu va jertfi, ci a jertfit deja interesele noas- tre naţionale. A treia, şi cea mai dureroasă cons- tatare. Vasilie Goldiş. Iub i rea de gdeuar a „Tr i bune (Din broşura dlui dr. A. Vaida-Voevod) Se ştie, îndată după alegeri „Tri- buna" în loc de a da sprijin comitetului partidului naţional român şi puţinilor de- putaţi, cari în butul terorismului' şi corup- ţiei tară de seamăn, prin cari guvernul a răzbit decimeze numărul deputaţilor ro- mâni din camera trecută, a preferit deschidă o campanie de invective la a- dresa conducerei partidului. Comitetul nostru electoral a fost învinovăţit de „Tri- buna", el poartă vina pentru căderea candidaţilor partidului naţional român. Pe când până chiar şi un ziar arhişovinist ca „Pesti Napló" constata, că în comparaţie cu atrocităţile comise în cercurile noastre electorale, au fost o adevărată glumă bru- talităţile şi corupţia, pe cari guvernul le-a aplicat în contra Justhiştilor, cari totuş în proporţie au reuşit şi mai puţini decât ai noştri, pe atunci „Tribuna" Inculpa fără nici un temeiu şi fără scrupuli comitetul nostru. In articolul „Poziţiunea partidului gieri mai jos, iar Ugolino mai sus puţin şi ro- zând craniul lui Rugieri şi sugându-i creerii. Dante se miră de atâta bestialitate şi întreabă pe Ugolino de cauza acestui fapt. Ugolin ridicând capul îşi şterge gura însângerată, ca şi cu un şervet, cu pletele de pe capul celui ros, şi îşi spune povestea morţii). Eram de-aici departe, când văzui Doi inşi într'un ponor, şi-un ins avându-1 Pe-al altui cap căciulă peste-al lui. 1 ) Cum vâră 'n pâne dinţii săi flămândul, Aşa cel mai de sus îi înfigea în cap la ceafă celuilalt, iozându-1. Precum cetim tâmplele rodea Tideu lui Melanip, 2 ) astfel în gură Rodea şi-al hârcei os şi ce-i sub ea. „Tu cel ce-arăţi atât de-adâncă ură Prin faptul bestial că-1 rozi astfel, Să-mi spui de ce ? Cu-această legătură ») P ă r e a ca şi o căciulă capul păros al lui Ugolino peste capul lui Rugieri. 2 ) Tideu şi Melanip, după legendă, s'au rănit de moarte reciproc într'acelaş timp, în războiu, şi au căzut unul lângă altul. Tideu în furia lui, murind, s'a tras pe brânci şi a ros capul lui Melanip, ca măcar aşa să se răsbune. „Că, dacă tu pe drept te plângi de el, Ştiind ce-aţi fost şi crima lui, voiu trece în lume 'ntre infami pe-acest mişel, De nu va fi ca limba mea să sece. C. XXXIII. Lăsând scârbosu-i prânz acum acel Mişel, îşi şterse gura 'nsângerată Cu părui depe capul ros de el. „Tu-mi ceri renoesc o desperată Durere"-a zis „ce firea mi-o răpune, Gândind-o numai, nu şi cuvântată. „Dar vorbele-mi de-aş şti că pot s'adune Ruşine-acestui trădător pe care îl rod, atunci voiu plânge şi voiu spune. „Nu şi\u nici cine eşti, nici ce umblare Ai tu prin iad, dar pari un Florentin, Căci graiul tău te-arat'-a fi atare. 3 ) Să ştii fost-am contele-Ugolin, Şi-acesta e Rugieri lângă mine, Şi-ascultă-mă de ce-i sînt eu vecin. ') Dante, când a întrebat, a vorbit în dialectul toscan şi după graiu 1-a cunoscut Ugolin că e Florentin.

Upload: others

Post on 21-Oct-2019

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Anul I. Arad, Duminecă 8|21 Maiu 1911. Nru! 101. ^ABONAMENTUL: h a n . . 28-—Cor. îmătatean 14"— „

[3 luni . . T— „ x> lună . . 2 10 „ Numărul poporal:

Fe un an . . 4 - — Cor. Pe jumătate an 2 -— „

Pentru România şi America . . 10'—franci. Numărul de zi pentru Ro­mâni i şi străinătate pe an

40 franci.

ROMANUL REDACŢIA

şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Batthyányi Nrul 2.

INSERŢIUNILE se primesc la adminis­

traţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă şirul 20 filerl. Manuscriptele nu se în-

napoiază. Telefon pentru oraş, co­mitat şi interurban Nr. 730.

C o n s t a t ă r i „Tribuna" în numărul său de azi în­

tre altele susţine următoarele: „Intre „Tribuna" şi partidul no­

stru naţional român nu este deose­bire de' principii, căci „Tribuna" [trăieşte în partidul naţional român şi [partidul naţional român trăieşte în I „Tribuna". I Care va să zică: Dacă „Tribuna" [apune, apune partidul naţional român.

O constatare. Se zice apoi mai departe : „Tribuna" a dat dovadă de dis­

ciplină de partid şi atunci când a ofe­rit — şi ofere şi acum — comitetului naţional 2 locuri în direcţiunea sa pentru 2 membri din sânul comitetu­lui naţional, prin care să se mijlo­cească legătura între „Tribuna" şi co­mitetul naţional. Mai este nevoie de o dovadă mai neîndoioasă a disciplinei de partid şi a solidarităţii cu politica condusă de comitetul naţional?"

Care va să zică „Tribuna", dupăce f a spart partidul naţional şi a terfelit în ! chipul cel mai murdar comitetul său na­ţional, mai şi batjocureşte acest comitet oferindu-i 2 locuri în direcţiunea sa pentru

I 2 membri din sânul comitetului naţional, 1 cari apoi să fie majorizaţi prin voturile [comanditarilor ei şi astfel procedeurile ^Tribunei" să apară ca sancţionate prin reprezentanţii comitetului naţional în di­recţiunea ei. Şi „Tribuna" are tupeul să mai pună apoi întrebarea revoltător de cinica: „Mai este nevoie de o dovadă

Moartea lui Ugolino Din Divina Comedie a lui Dante Alighieri

(Infern Cânt XXXII v. 1 2 7 - 1 3 9 şi Cânt XXXIII v. 1 - 7 8 ) rad. de : G h e o r g h e Coşbuc

(Contele Ugolino din Pisa a fost acuzat de compatrioţii săi că le-ar fi trădat nişte castele pe timpul unui războiu. Duşmanii săi, între cari mai ales arhiepiscopul Rugieri -- pe care Ugolin îl credea amic al său şi căruia ti încredea toate tai­nele — l'au închis până la judecarea procesului, într'un turn, dimpreună cu cei patru fii ai săi, dintre cari Ugo abia era de patru ani. Rugieri însă a dat poruncă să lase pe Ugolino să moară de foame într'acel turn, care de atunci s'a numit: Turnul foamei.

Dante descrie in acest episod moartea de joame a lui Ugolin şi a fiilor săi.

Prin trecerea sa prin Iad, Dante ajunge în fundul Iadului acolo unde cel mai ticălos fel de crimă — trădarea, gradată: a rudelor, a părin-ßor şi fraţilor, a patriei, a amicilor şi a binefă­cătorilor — e pedepsită în ghiaţă vecinică şi'n vecinie întunerec. Aici printre alţi trădători vede şi pe aceştia doi, pe Rugieri, ca trădător al ami­cului său Ugolin, şi pe Ugolin ca trădător de patrie. Şi precând alţi trădători stau îngropaţi adânc în ghiaţa străvezie, şi se văd în ea ca no­durile in sticlă sau ca paiele şi alte murdării în sloiul de ghiaţă: unii în creştet, cu picioarele în sus, alţii făcuţi colac cu obrajii la tălpi, pe aceşti .doi îi vede nu în ghiaţă, ci într'o groapă, Ru-

mai neîndoioasă a disciplinei de par­tid şi a solidarităţii cu politica con­dusă de comitetul* naţional ?"

După ciufulirea comitetului naţional „Tribuna" este solidară cu politica con­dusă de comitetul naţional!!

Asta-i a doua constatare Mai departe zice „Tribuna" /„Există

numai o prăpastie adâncă între „Tri­buna" şi politica d-lui Goldiş, care luptă pentru dictatura în partid, — în interesul politicei de împăcare cu Ungurii cu orice preţ, chiar cu jert­firea intereselor noastre naţionale".

Mie îmi este imposibil să cvalific a-cestea cuvinte. Faţă de cele spuse aci în „Tribuna", eu nici nu mă apăr.

Constat numai, că eu nu sunt stăpân la „Românul". Eu sunt un simplu, dar credincios soldat al partidului naţional ro­mân. Comitetul naţional a dat în manile mele conducerea politică a ziarului său „Românul". Comitetul naţional în orice moment poate să mă absolve dela a-ceastă sarcină.

Comitetul naţional în orice moment poate să dispună încetarea ziarului „Ro­mânul" şi el va înceta. Eu stau şi voiu sta totdeauna acolo, unde-mi porunceşte stăpânul meu : comitetul naţional. Aşa în­ţeleg eu disciplina de partid.

Dacă „Tribuna" este asemenea cre­dincioasă partidului naţional român, — dacă „Tribuna" asemenea consideră disci­plina de partid: să se supună şi dânsa ordinelor comitetului naţional întocmai ca şi mine, întocmai ca şi oricare sol­dat credincios al partidului şi atunci nu

va fi primejdie nici de politica mea de împăcare cu Ungurii, chiar cu jertfirea in­tereselor noastre naţionale şi nu va fi primej­die nici de spargerea partidului naţional român, pe care a făptuit-o şi o făptueşte „Tribuna", şi care prin urmare nu va jertfi, ci a jertfit deja interesele noas­tre naţionale.

A treia, şi cea mai dureroasă cons­tatare.

Vasilie Goldiş.

Iubirea de gdeuar a „Tribunei" (Din broşura dlui dr. A. Vaida-Voevod)

Se ştie, că îndată după alegeri „Tri­buna" în loc de a da sprijin comitetului partidului naţional român şi puţinilor de­putaţi, cari în butul terorismului' şi corup­ţiei tară de seamăn, prin cari guvernul a răzbit să decimeze numărul deputaţilor ro­mâni din camera trecută, a preferit să deschidă o campanie de invective la a-dresa conducerei partidului. Comitetul nostru electoral a fost învinovăţit de „Tri­buna", că el poartă vina pentru căderea candidaţilor partidului naţional român. Pe când până chiar şi un ziar arhişovinist ca „Pesti Napló" constata, că în comparaţie cu atrocităţile comise în cercurile noastre electorale, au fost o adevărată glumă bru­talităţile şi corupţia, pe cari guvernul le-a aplicat în contra Justhiştilor, cari totuş în proporţie au reuşit şi mai puţini decât ai noştri, pe atunci „Tribuna" Inculpa fără nici un temeiu şi fără scrupuli comitetul nostru. In articolul „Poziţiunea partidului

gieri mai jos, iar Ugolino mai sus puţin şi ro-zând craniul lui Rugieri şi sugându-i creerii. Dante se miră de atâta bestialitate şi întreabă pe Ugolino de cauza acestui fapt. Ugolin ridicând capul îşi şterge gura însângerată, ca şi cu un şervet, cu pletele de pe capul celui ros, şi îşi spune povestea morţii).

Eram de-aici depar te , când văzui Doi inşi într 'un ponor, şi-un ins avându-1 Pe-a l altui cap căciulă peste-al lui. 1)

Cum vâră 'n pâne dinţii săi f lămândul , Aşa cel mai de sus îi înfigea în cap la ceafă celuilalt, iozându-1.

Precum cetim că tâmple le rodea Tideu lui Melanip, 2 ) astfel în gură Rodea şi-al hârcei os şi ce-i sub ea.

„Tu cel ce-arăţ i a tât de - adâncă ură Prin faptul bestial că-1 rozi astfel, Să-mi spui de ce ? Cu-aceas tă legătură

») Părea ca şi o căciulă capul păros al lui Ugolino peste capul lui Rugieri.

2 ) Tideu şi Melanip, după legendă, s'au rănit de moarte reciproc într 'acelaş t imp, în războiu, şi au căzut unul lângă altul. Tideu în furia lui, murind, s'a tras pe brânci şi a ros capul lui Melanip, ca măcar aşa să se răsbune.

„Că, dacă tu pe drept te plângi de el, Ştiind ce-aţ i fost şi cr ima lui, voiu t rece în lume 'ntre infami pe-aces t mişel,

De nu va fi ca l imba mea să sece.

C. XXXIII.

Lăsând scârbosu- i prânz acum acel Mişel, îşi şterse gura 'nsângera tă Cu părui depe capul ros de el.

„Tu-mi ceri să renoesc o despera tă Durere" -a zis „ce firea mi-o răpune, Gând ind -o numai , nu şi cuvântată .

„Dar vorbele-mi de -a ş şti că pot s 'adune Ruşine-acestui t rădător pe care îl rod, atunci voiu p lânge şi voiu spune.

„Nu şi\u nici cine eşti, nici ce umblare Ai tu prin iad, da r pari un Florentin, Căci graiul tău te-arat ' -a fi a tare. 3 )

Să ştii că fost-am contele-Ugolin, Ş i -aces ta e Rugieri lângă mine, Ş i -ascul tă -mă de ce-i sînt eu vecin.

' ) Dante, când a întrebat, a vorbit în dialectul toscan şi după graiu 1-a cunoscut Ugolin că e Florentin.

Pag. 2. R O M A N U L Nr. 101—1911.

naţional român" (24 Iunie 1910) „Tr." scrie : „Se ştie că în contra acestui comi­tet s'au ridicat acuze grave în toate păr­ţile ţării. El este învinovăţit, că a făcut greşeli în conducerea alegerilor şi a con­tribuit astfel la înfrângerea neaşteptată şi dureroasă a partidului. Acuzele au aflat expresie publică nu numai în coloanele ziarului nostru"... Şi mai la vale, în ace-laş articol: „Fată cu acuzele ridicate în public comitetuí va trebui să se justifice; el la nici un caz nu le poate ignora, dacă e vorba ca autoritatea sa, care şi aşa nu era mare nici până acum, să nu fie cu totul pierdută" 1 ) „Tribuna" le scrie aces­tea la 24 Iunie.

Contele Tisza zice tn 12 Iulie: „Pu­terea şi influinţa dv. asupra conaţionali­lor dv. nu e áe loc atât de mare". Ion Slavici scrie : „N'a avut comitetul auto­ritate"...

Să analizăm dacă afirmările „Tri­bunei" corespund adevărului ori nu.

La alegerile din 1905 nu aveam or­ganizate decât vre-o 10 cercuri. La cele din 1906 vre-o 15. La alegerile ultime eram organizaţi bine în peste 25 de cer­curi cu majorităţi româneşti. Toţi foştii deputaţi şi candidaţi de deputaţi ai parti­dului naţional român împreună au cutrie-rai peste 1000 de comune româneşti, fă­când propaganda programului nostru na­ţional prin nenumărate vorbiri. V. Goldiş în trei rânduri a umblat în comunele din cercul Radnei, vizitând aproape pe toţi ale­gătorii din cerc. Dr. Vlad a cutrierat 3, dr. Maniu 3, părintele Lucaciu 2, dr. Şt. C. Pop , dr. Marşeu, dr. T. Mihali, dr. Grozda, dr. N. Şerban, dr. V. Branişte câte 2, dr. I. Suciu, dr. C. Bredicean, dr. V. Deleu, dr. A. Lazar, păr. N. Ivan, O. Goga, dr. I. Erdélyi, dr. A. Novac, dr. G. Popovici, dr. St. Petrovici, dr. A. Cosma, Vasile Damian, dr. V. Bontescu şi alţii şi

0 Comitetul electoral întrunit în conferentă ple­nară, in 24 Iunie, la Budapesta a discutat atacurile „Tribu­nei". Ascultând referada secretarului general dr. Vasile Lucaciu, la propunerea membrului din comitet O. Goga comitetul cu unanimitate — de faţă era şi d. dr. Oncu — a votat mulţămită şi încredere biroului său, care a condus alegerile.

Că el prin intrigi şi minciuni meschine M'a prins, deşi 'ncrezut amic al său, Şi-apoi că m'a ucis, o ştii tu bine.

Dar ce n'ajunse şi 'n auzul tău, Ce crudă moar te-mi de te -ad ică mie, Auzi şi vezi de mi-a făcut vr'un rău. 4 )

în s trâmtul gât din nalta colivie, (Din cauza mea a foamei azi chemată , Şi 'n care şi—alţii 'nchişi au să mai fie)

Am stat mai multe luni, până ce-oda tă în zori de zi cumplitul vis ce-avui Făcu să văd ce soar te-mi este dată.

S tăpân şi Domn pe-aces ta ini-1 văzui Vânând un lup cu pui pe mândrul munte Ce-ascunde Pisei Lucea 'n dosul lui. 5)

Iar pe Gualandi şi Sismondi 'n f runte 6 ) I-a pus, cu pe Lafranc, ş i-aşa porniră, Căţele s labe-având, şi iuţi şi crunte,

Şi -aces tea 'n scurtă goan ' a lor trudiră P e lup şi pui, şi colţi apoi păreau Că-i spintecă şi carnea le-o deşiră.

*) Toată lumea ştia cum a murit Ugolin, dar fireşte nimeni nu ştia ce s'a petrecut acolo în turn.

5 ) Stăpân care arangează o vânătoare, şi Domn care conduce vânătoarea. Lupul cu pui e Ugolin cu fiii săi, iar muntele e dealul care stă la mijloc pe drumul ce duce dela Lucea la Pisa.

6 ) Aceştia sunt duşmani de-ai lui Ugolino.

alţii câte un cerc. Eu în campania elec­torală din 1910 am cutrierat 4 cercuri şi am vorbit în 117 comune. Cu toate ace­s t ea „Tribuna" în articolul de fond din nr. din 19 August scrie:

„Asupra unui lucru, însă, nu putem stărui îndeajuns. Un lucru trebue să-1 re­petăm, fără încetare: nici odată n'am în­ceput lupta atât de puţin şi de slab orga­nizaţi, ca acum". Luni de zile „Tribuna" a calomniat în chipul acesta comitetul. La început colectiv. In timpul din urmă s'a apucat, crezând că cetitorii ei sunt deja destul de preparaţi, să terfelească pe rând pe toţi membrii comitetului — om de om. Cu toate acestea, speculând, că publicul nu poate ţinea exact aminte toate insul­tele şi afirmările lipsite de adevăr ale „Tribunei", intimii d-lui R. Ciorogariu şi Oncu: domnii „redactori" şi „literaţi ro­mâni" Sever Bocu şi Iosif Scheopul debi­tează, de câte ori găseşte şeful lor de bine, în numele cinstei şi al „iubirei de adevăr", câte o desminţire, că „Tribuna" nici când nu a atacat partidul, nici comi­tetul, nici pe fruntaşi. Dintre aceste nume­roase desminţiri cutezate reproduc urmă­toarea, care este o dovadă elocuentă a felului, cum este iubirea de adevăr a „Tribunei". In nr. din 2 Martie 1911 „Tr." scrie: „Nu că „de nenumărate ori", dar nici o singură dată ziarul nostru n'a adus comitetului acuzaţia că el ar fi de vină pentru înfrângerile dela alegerile par­lamentare. E o supremă inconştienţă să afirmi neadevăruri atât de sfruntate"... Şi apoi: „Tribuna" dacă a imputat comi­tetului vre-o vină pozitivă, a fost numai vina pentru neorganizarea dela alegerile congregaţionale". Nu sunt interesanţi atât ca stil, cât şi ca idei „redactorii literaţi români", depozitarii încrederei d-nului R. Ciorogariu şi N. Oncu? Asta va să zică a „face politică cinstită", „a spune ade­vărul fără altă pat imă"? Aceasta va să zică: „aceşti scriitori n'au zgardă oficială la gâ t ? " Ce oameni sunt în redacţia „Tri­bune i"? La tot cazul cutezători. De alt­cum nu s'ar face ei pe ei de minciună.

*

Iar când m'am deş tepta t în zori, p lângeau Copiii mei — şi ei aci 'n p r i n soa re ! Şi pâne 'n visul lor prin somn cereau.

Oh, crud eşti tu, de nu simţi că te doare Pres imţul sorţii ce-o văzui în gând, De nu plângi tu acum, când plângi tu oare ?

Erau deş tepţ i şi ei, şi 'n ceasul când Veniau de-a lda tă pânea să ne-o sue, Dar pentru vis cu toţii s tam tăcând.

Iar când la poar t ' am auzit că- 'ncue Cumplitul turn, speriat privii de -oda tă La fiii mei, dar mut ca o statue.

N'am plâns, căci fui cu inima 'ngheţată . Dar ei plângeau, iar Anselmuccio meu: „De ce te uiţi a ş a ? Ce-ai astăzi, tatăŞ?"

Şi tot n'am plâns , şi 'n t reaga zi mereu Şi 'ntreaga noapte mut am pe t recu t -o ; Dar când veni şi-alt soare 'n cer, şi eu

De-oda tă 'n zarea s labă ce-a făcut-o O rază scursă 'n t r is ta-ne 'ncăpere, P e patru feţe faţa mi-am văzut -o 7 )

Muşcai în mâni şi 'n braţe de durere. Iar ei crezând că muşc fiindc'aş vrea Mâncare-astfel , au rupt a lor tăcere

7 ) Adecă pe patru feţe palide ale copiilor am putut să văd cum trebue să fie şi faţa mea.

„Tribuna" văzând, că dr. loan Mihtu se bucură de stima contelui Tisza şi şti­ind, că d. dr Mihu nu se va dimite la o, acţiune de pace în contra voinţei partidu­lui naţional, nefiind aceasta nici cinstit, nici posibil, a fost cuprinsă de temeri. Se te­mea, că dacă dr. Mihu şi membrii comi­tetului ar fi oameni de pănura „amicului"[ Mangra — dr. Mihu în acord cu corn te-f tul naţional ar putea reuşi să facă pace| cu Tisza. Ce se alegea atunci de diplo-f matul „arnic" Mangra? Ce rost ar fi avut-atunci supunerea necondiţionată a călugă­rului transfug în faţa „leului dela Geszt?"

De oare ce „Tribuna" nu este însă: altceva, decât oglinda tipărită a „cinstei" şi iscusinţei altruiste a redactorilor şi co­manditarilor ei, tactica ei potrivită în faţa' închipuitului pericol, — căci nici dr. Mihu, nici comitetul nu erau aşa naivi ori de reas credinţă să nu recunoască faptul, că Tisza discută pacea ca om privat, nu ca autori-! zaţul guvernului, — a fost găsită fără scru-r puii. Un redactor al „Tribunei" pleacă la Vinerea, la d. Mihu. Convorbirea între a-cest redactor şi între d. dr. Mihu a fost: redată apoi astfel în „Tribuna", încât atât; d. dr. Mihu, cât şi comitetul naţional erau prezentaţi ca nişte imbecili, cari vor eorrw promite la împăratul şi în străinătate pe| Români. Căci de aceea s'a îngrijit „Tri-' buna", să facă a crede pe nesimţite pe| cetitorii ei, că contele Khuen are poruncă; dela împăratul să încheie pace cu Ro-j mânii. Se comparăm părerile Iui Ion Sla-| viei, ale „Tribunei" şi ale lui Mangraj Este frapantă armonia între aceşti „trei factori ai vieţii noastre politice". E uimi­toare identitatea vederile lor referitoare laţ intenţiile guvernului şi ale împăratului. A-j ceşti Români „bine informaţi" : Slavici,! Mangra şi amicii lor dela „Tribuna", aui dovedit din nou, că ştiu să „salveze inte-j resele mari ale neamului", lucrând paraleli şi că „în interesul neamului" un organ • independent ca „Tribuna" îşi poate per-Ş mite licenţa poetică, de a falsifica inter-l viewul cu „iubitul nostru diplomat dela| Vinerea!" i

Şi-au zis: „Mai iesne-am suferi de-ai vrea j Din noi să muşti, căci tu ne-ai dat, părinte, i AI cărnii straiu, deci rupe-ni-1 şi-1 i a ! " !

r Şi m'alinai, sp re -a nu-i mâhni 'nainte. \

Şi alte două zile-am stat tăcuţi — i Ah, cum nu te-ai deschis atunci, p ă m i n t e ! f

Şi-a patra zi, ce ne-a găsit tot muţi, : înt ins căzut-a Gado lângă mine: f Strigând: „Vai ta tă drag, tu nu-mi a ju ţ i !" \

Şi-apoi muri. Şi cum mă vezi, străine, t

Văzui spre -a şasea zi care şi care f Murind pe-alţ i trei, şi, orb de p lâns , în fine,î

Mergeam pe brânci cătând pe fie-care. Şi morţi trei zile-i tot chemai, ş i-apoi Decât durerea foamea fu mai tare" . 8 )

Zicând, s'a 'ntors şi-a prins de dinapoi ; Din nou scârboasa c e a f a căpăţinii l Rozând in ea cu dinţi ca de copoiu. 1 ')

8 ) Ugolino moare a noua zi, aşadară a răbdat foamf zece zile. Durerea şi jalea lui ar fi fost deajuns ca să-omoare, dar ceea ce n'a putut face durerea a făcu: foamea. î. ,

9 ) Până aici ţine episodul cu Ugolin. Versurile a • urmează sunt o invectivă a lui Dante contra Pisei. Mandl \ ţară în care sună si e Italia, Caprara şi Gorgona su« f. două insule, la gura râului Arno, pe cari poetul le cheam f-să se mişte şi să înfunde râul, ca el să se întoarcă in dărăt şi să înnece Pisa. Briga (sau Brigatta) şi Ugo (sa Uguccione) sunt doi copii ai lui Ugolino, ceialalti doi pi cari i-a cântat (adecă i-a pomenit mai sus) sunt Gado şi Anselmuccio.

I

Nr, 101—1911. R O M Â N U L Pag. 3.

i. Candidatul partidului muncei naţionale ma­

ghiare, călugărul transfug Mangra , zice în vorbi-; rea sa de program, publicată în nr. din 8 Maiu ; 1910 al ziarului independent . .Tr ibuna" 1 ) „ G u -i vernul iui Khuen n'a venit să se războiască, ci I ca să facă pace în ţ a r ă ; programul său nu jig-ţ neşte interesele îndreptăţite ale naţionalităţilor. De

aceea deputaţii naţionalişti... au comis o maie gre-şalâ politică, că nu s'au apropiat cu încredere de acest guvern nou, cu program şi o direcţie poli­tică nouă, împăciuitoare. . ." etc.

! ') Afară de „Tribuna" nici un alt ziar românesc i ori maghiar nu a găsit de necesar să reproducă în în-l (regime vorbirea de program, prin care vanitosul călugăr Í Încerca să zăpăcească, atât pe Maghiari cât şi pe Ro-s mâni. Cine a pus la dispoziţia „Tribunei" manuscrisul vor-> birei lui Mangra ?

II.

D-nul I. Slavici scrie, în broşura s a : Sbu -ciumări politice la Românii din U n g a r i a :

La pag. 8. „Chiar şi cei... ce nu cred, că are ac tut iu l guvern ungar destulă pricepere şi destulă autoritate, ca să rezolve chestiunea naţ io­nalităţilor, ba tocmai ei trebue să se ferească de ori şi ce fapta, care produce aparenţa, că R o ­mânii suntîceice zădărnicesc bunele silinţe ale a c ­tualilor consilieri ungari ai împăratului şi Rege­lui Francisc losif I.

La pag. 1 1 0 : „ E învederat, că în mijlocul acestei învălmăşeli, d-nul dr. I. Mihu a ostenit şi d-sa înzadar, căci n 'a fost nimeni în stare să-i deie răspuns la întrebarea, „ce vrea partidul na ­ţional român ?" (da, da, păcătoşii de „membri marcanţi ai part idului" sunt de v ină!)

III. „Tr ibuna" , ziar „ independent" , care, în nr.

255 din 1910, întreabă că „ce are a face comite­tul, cu toaca bisericuţei noastre curate ?", scrie (în nr. din 30 Noemvrie 1910):

,.A înfăţişa poporul nostru ca refractar din capul locului oricărei împăcări este doar punctul de vedere al politicei ungureşti , care s'a silit tot­deauna, atât în faţa Coroanei, cât şi în faţa străi­nătăţii să acrediteze această părere despre p o p o ­rul românesc.

De ce s'au întrerupt tratativele de împăcare, dacă guvernul vrea cu sinceritatea pacea şi întâl­neşte aceeaşi dispoziţie sinceră în societatea noa­stră ? Desluşirile date în punctul acesta de d. Mihu nu sunt de loc suficiente. Ele prezintă chiar oarecare gravitate prin faptul, că d. Mihu aruncă o parte a responsabilităţii pentru zădărnicirea tra­tativelor şi asupra „unor membri marcanţi ai partidului naţional".

Fiind vorba de stabilirea unei responzabil i -tăţi atât de grave, de o divergi nţă de vederi chiar, care vedem, că s'a declarat între d. Mihu şi acei membri marcanţi ai partidului, -,m dori să ştim în ce consistă această divergenţă ? La urma urmei este vorba aci nu de o afacere particulară a d-lui Mihu cu a domnilor membri marcanţi ai partidului, ci de interese mari şi superioare ale neamului întregi.

„Guvernul Khuen nu a venit să se răsboiască, ci ca să facă pace", ne spune „părintele" Mangra, amicul d-lui R. Cio-rogariu — „de aceea deputaţii naţionalişti au făcut o mare greşală, că nu s'au a-propiat cu încredere de acest guvern".

„...ei trebue să se ferească de ori şi ce faptă, care produce aparenţa, că Ro­mânii sunt cei ce zădărnicesc bunele si­linţe ale actualilor consilieri ungari ai împăratului şi Regelui Francisc losif I", ne spune I. Slavici, care toată viaţa lui a ştiut perfect ce a n u m e vrea împăratul".

„Tribuna" d-lor R. Ciorogariu, S. Bocu şi I. Scheopul, neliniştită grozav, că împăratul îşi va pierde părerea bună ce o are desigur despre bravul popor român, se grăbeşte şi ea să ne avertizeze: ,A înfăţişa poporul nostru ca refractar din capul locului oricări împăcări este doar punctul de vedere al politicei ungu­reşti, care s'a silit totdeauna, atât în faţa Coroanei, cât şi în faţa străinătăţii, să acrediteze aceasta părere despre poporul românesc". „Tribuna" bate deci alarma pe

Ah, Pisa, Pisa, mlâşt in ' a ruşinii în mândra ţară unde sună „si" De-ţi sînt târzii spre-a te stârpi vecinii,

Caprara şi Gorgona de-ar sosi S'astupe-odată Arnul tău la gură, Să'nnece 'n tine tot ce va g ă s i !

Căci dacă de-Ugolin ei svon făcură Că el prin cetăţui te-ar fi t rădat , Ce-aveai să pui copii i -aşa 'n t o r t u r ă ?

Scutea, tu T e b ă nouă, de păcat Pe Briga şi-Ugo frageda etate Şi pe-alţii doi, pe care i-am cântat .

„toaca bisericuţei ei curate" (o da, „cu­rate!") căci: „La urma urmei este vorba aci nu de o afacere particulară a d-lui Mihu cu o domnilor membrii marcanţi ai partidului, ci de interese mari şi superi­oare ale neamului întreg".

Ce bine a făcut „Tribuna", că a trimis un redactor la d. dr. Mihu spre a-1 interviewa. Fără a se provoca la acea convorbire a redactorului ei cu d. dr. Mihu, nu ar fi putut lua în apărare „in­teresele mari şi superioare ale neamului întreg" în contra comitetului naţional. Căci, toate ca toate, d-nii Sever Bocu, Iosif Scheopul, în frunte cu prea cuviosul R. Ciorogariu ştiu mai bine cum trebuesc apărate „interesele mari şi superioare ale neamului" într'un organ „fără sgardă la gât", decât comite.ul partidului naţional român.

Şi fiindcă d-lor fac politică de „pă­reri libere" şi de „premenire a valorilor" într'un „organ independent", este firesc să nu aleagă mijloacele când e vorba, că comitetul — fiind compus din „bătrâni ramoliţi", nu-şi dă seamă, că pot fi vre­muri şi situaţii, când ideia naţională are nevoie de a fi susţinută chiar contra par­tidului, care nu mai este în consonantă ca ea", (vide Nr. 262 din 1910 ai „Tr.") Mijlocul, de care s'a folosit „Tribuna" spre a-şi crea posibilitatea de a salva si­tuaţia „amicului" d-lui Ciorogariu, a „pă­rintelui" Mangra, sub masca apărării in­tereselor „mari şi superioare ale neamului", a fost o mică falsificare în redarea con-vorbirei ce a avut-o redactorul ei cu d. dr. Mihu. Celce constată acest fapt, de altcum obicinuit în coloanele „bisericuţei noastre curate — este însuş d. dr. Mihu. D-sa zice fin, dar clar, — în scrisoarea, ce a adresat-o „Tribunei" (în nr. din 4 Decemvrie 1910 al „Tr.") , despre iubirea de adevăr a „Tribunei", al cărei redactor vorbise între patru ochi cu d-sa:

„Recunoaşterea unei greşeli este în­totdeauna un semn de îndreptare. Recu­nosc deci şi eu că am £reşiY, din lipsă de experienţe îndestulitoare în asemenea chestii.

Poate ar fi fost bine să mă îngrijesc de un act notarial în toată regula, sau de doi martori pentru a mă putea referi la ei în caz de nevoie.

Este departe de mine gândul de-a arunca „o parte de răspundere pentru ză­dărnicirea tratativelor şi asupra unor mem­bri marcanţi ai partidului naţional" şi de-a căuta să pun vina pe alţii.

Astfel de procedeuri nu intră în obi­ceiurile mele!" Şi mai jos:

„Subliniez anume, că dirigenţii par­tidului naţional nu au avut nici un ame­stec în întreaga afacere şi, prin urmare, criticile la adresa lor sunt gratuite".

„Tribuna", făcută astfel de minciună, desavuată şi blamată ds d. dr. Mihu, cre­deţi că şovăeşte măcar un moment să-şi recunoască greşala ? Ce greşală ? D. Mihu şi „oamenii conduşi de josnice în­demnuri de răzbunare" au interpretat gre­şit „scrisul ei cinstit". Atâta tot. Ea a-daugă deci un mic comentar la capătul scrisoarei d-lui dr. I. Mihu, care se în­cepe cu vorbele:

„Şirele de mai sus ale d-lui Mihu vorbesc îndeajuns." (Credem şi noi, că vorbesc îndeajuns!) şi se sfârşeşte cu con­statarea:

„ţinem să declarăm, că ele aveau intenţia să exprime numai neîncrederea noastră în intenţiile serioase ale guver­nului".

Care cetitor mai poate dubita, că „Tribuna" în articolul ei de fond din 30 Noemvrie (compară citatul de mai sus) a fost condusă de alte „intenţii", decât să-şi „exprime numai neîncrederea în intenţiile serioase ale guvernului ?"

Să trecem însă la alt caz.

Miiloceste 1 p e h i p o t e c ă , a m o r t i s a r e

ş i c u c a m b i i p e m o ş i i , o r i

c a s e d e c h i r i e , s u b c o n d i ţ i i l e

: : c e l e m a i f a v o r a b i l e : :

. Vilmos A r a i Karolina-utca nr. 8.

D Gasă proprie lângă filiala poştală. Q

Pag. 4. R O M A N U L Nr. 101 — 1911

Noul ministru de comerţ. In ulti­mul consiliu de miniştri ţinut la Budape­sta s'a desbătut şi chestia numirea noului ministru de comerţ în locul decedatului Hiéronymi. Miniştrii au căzut de acord asupra persoanei contelui M. Wickenburg, şi astfel numirea acestuia se va face în timpul cel mai apropiat. Chestia despăr-ţirei ministerului de comunicaţiune, de-astădată a fost luată dela ordinea zilei.

* înaintea alegerilor din Croaţia. In nu ­

mărul său de eri, Vineri, ziarul „Pokre t" din Zagreb provoacă toate part idele, ca să înceapă luptă sol idară în contra banului . Par t idul ţ ă ră ­nesc de sub şefia lui Rădici şi-a numit deja candidaţ i i în cercurile electorale, pe cari le avuse p â n ă acuma. Mulţi învăţători au ieşit din pa r ­tidul ţărănesc , din cauza ati tudinei acestui par ­tid, dovedită cu prilejul desbatere i proectului despre regularea salarii lor învăţătoreşt i . Ziarul „Dom", organul oficios al partidului declară, că în alegeri part idul va lupta în contra banului şi a par t idului autonom, dar faţă de coaliţie şi Sârbi va înceta lupta.

Constituţia pentru Alsacia. Comisia par ­lamentară a ţinut o şedi; ţă în chestia proiectu­lui de Constituţie pentru provinciile Alsacia-Lorena.

Comisia a primit proiectul. In înţelesul acestui proiect provinciile pri­

mesc 60 deputaţi în 23 cercuri, cari se vor îm­părţi după putinţă şi după populaţie.

Comisia a primit proiectul cu întregirile ce s'au făcut paragrafilor de religiune şi l imbă, cari lasă libertate în instrucţia religiunei iar în pr i ­vinţa folosirei limbilor se susţine o ordonaţiune din 1879, care n-a dus niciodată la conflicte

Votul plural se şterge. Proiectul, după toate semnele, va fi primit

şi în planul camerei imperiale, căci şedinţei co ­misiei i-au permers consfătuiri intime între con­ducătorii diferitelor partide, cari toţi şi-au dat învoirea.

Aceste consfătuiri au adus şi rezultatul d in -comisie.

Chiar şi cancelarul imperial şi-a dat învoi­rea cu excepţia votului plural, asupra căruia şi-a cerut t imp de cugetare. Din informaţii s igure însă se ş tL, că cancelarul n 'are nimic contra, ci a ş ­teaptă numai părerea împăratului Wilhelm, care în prezent petrece în Anglia. Dat fiind principiul cancelarului, că vrea să lucreze totdeauna sprijinit p e toate partidele, e mai mult ca sigur, că can­celarul nu se va opune opoziţiei majorităţii Ca­merei.

* R o o s e w e l t contra lui Taft. In t imp ce

actualul prezident al Statelor-Unite îşi dă silinţa să promoveze pacea universală pentru care chiar deunăzi a elaborat un plan detailat, antecesorul său Roosewelt scrie contra acestei acţiuni.

Astfel într 'o revistă „Quot lovk", Roosewelt scrie două articole, în cari se expr imă contra. Articolele lui se discută foarte mult.

Din articolele lui se desface un sa rcasm propriu asupra mişcărilor de pace şi susţ ine, că sunt anumite vătămări , cari nu ne vor pu tea nici când rezolvi de către judecători i le interna­ţ ionale de pace. Cel mult între atari două na ­ţiuni, cari stau pe aceeaş t reap tă culturală, că ­rora le este imposibil să comită astfel de g re ­şeli. Anglia şi Statele-Unite sunt astfel de s tate , cari au făcut progrese într 'atât , încât nu se poa te p resupune să facă astfel de fapte, cari n 'ar p u ­tea aduce înaintea judecători i lor de pace . Dacă însă o naţiune, ori un s tat ar voi să impună Statelor-Unite , ca să aducă o lege, care să per ­mită emigrări le, atunci opinia publică din Ame­rica n'ar ascul ta nici o clipă de hotărîri le unui juriu internaţ ional de pace.

Mai depar te Roosewel t aduce ca i lustrare cazurile recente din Mexico, pe cari nu le-au tolerat Statele-Unite . Da r nici nu le-a adus îna in­tea unei judecători i internaţ ionale, întocmai p r e ­cum nu le-ar fi adus în cazul, când corăbii a-mericane, ci engleze, ge rmane ori japoneze ar fi descărca t tocmai asupra litoralului american. In astfel de cazuri poa te să dec idă numai retorziu-nea şi războiul.

*

Wilhelm II. partizan al păcei. Revista săptămânală „Everybody Weeckly" din Londra, s a b titlul „Ce mi-a declarat împăratul" , publică o lungă convorbire a lui Wilhelm II. cu un ar­tist Englez.

Vorbind de pacea universală, împăratul s 'a arătat un partizan convins al ei.

„ — Războiul de 30 ani — a adăogat el — a dat civilizaţia germană îndărăt cu un secol în-treg. Abia acum am isbutit să ajungem a fi la un nivel cu Anglia. Cât de departe ne-am afla azi pe calea progresului, dacă în locul celor 30 ani de războiu ne-am fi putut folosi de 30 ani de pace.

„Vă asigur, că atâta vreme cât voiu avea şi eu cuvânt în sfatul Europei, nici o puşcă nu va lua foc şi nici o sabie nu va fi scoasă din teacă.

„Interesele comerciale şi financiare leagă atât de strâns popoarele europene, că paguba, în domeniul economic, suferită de învingător într'un eventual războiu, ar cân­tări mult mai greu ca beneficiile aparente ce le-ar trage.

„Eu şi poporul meu nu vom risca nici odată îutr'un războiu ceeace am agonisit în vreme de pace".

* Războiu între Rusia şi China?

In cercurile autorizate din Petersburg se declară, că pentru moment nu e primejdie de isbucnirea unui războiu între Rusia şi China. Se adaogă, că în mod greşit se pune în legătură călătoria de inspecţie în Extremul-Orient a ministrului de războiu cu eventualitatea unui conflict armat cu China.

E adevărat, că aceasta din urmă face continue pregătiri militare, dar vor mai trece ani, până să ajungă China în stare de a inspira Rusiei temeri serioase.

* Turcia gata de războiu cu Muntenegru.

Din Cetinje se a n u n ţ ă : Ministrul Turciei a p r o ­testat contra faptului, că trei baterii mun tene -grene au fost aduse la grani ţa a lbaneză.

Ministrul de interne al Turciei vorbind în Cameră de răscoala din Albania, a declarat, că Poarta vrea să creadă că Muntenegrul se va ab­ţine dela orce act care ar putea fi interpretat ca un concurs dat răsvrătiţilor.

Dacă guvernul din Cetinje s'ar abate dela neutralitatea ce i-se impune, asta ar fi semnalul isbucnirei unui războiu — pentru care, de altfel, Turcia e de pe acum pregătită.

Parlamentul ungar Şedinţa Camerei.

— Dela corespondentul nostru. —

Budapesta, 20 Maiu.

Şedinţa se începe la orele 1 0 V 4 a. m.

Prez idează Ludovic Ndvay.

D u p ă verificarea protocolului şedinţei t r e ­cute se cont inuă desbaterea

Budgetului resortului cultelor Carol Cserny, guvernamenta l : înfiinţarea u-

niversităţei a treia o încrede ministrului, dar se impune oarecumva, ca universi tatea aceas ta să se înfiinţeze în tradiţ ionalul oraş P ressburg . Ar trebui organizată o acţ iune socială, în frunte cu ministrul, care acţ iune să năzuiască, ca să promoveze educaţ ia corporală a tinerimei din Budapes ta .

In şcoalele medii l imbelor moderne ar t re ­bui să li-se deie mai multă atenţiune, ca până acuma. Accentuiază regularea lelurilor profeso­rilor. In preparandi i ar trebui r ă spând i t ă însu­şirea cunoşt inţelor pract ice. In librării şi alte prăvălii să se limiteze vânzarea articlilor por­nografici.

P r imeş te bugetul . Şedinţa se suspendă pe 10 min. D u p ă deschiderea şedinţei ia cuvântul Cont. Mihail Eszterhâzy, justhist , care d e ­

clară, că nu pr imeşte bugetul .

Sunt anunţa ţ i ia c u v â n t : Pentru buget! C. Szász, Jivco Bogdan, G. Lukács , H. Béla, M Mártonffy, A. Kozma, R. Brandi tsch, Siegescu József, L. Bay, I. Rónay, E. Neugeboren şi F; Farkas .

In contra bugetului: cont. M. Eszterházj I. Molnár, L. Ostffy, D . Polónyi, Al. Giessvein, E. Preszly, Vasile Damian (naţ. rom. N. Red.) Şt. Rakovszky.

C O R E S P O N P E U Ţ E

^ I l i ITALBA

SCRISORI DIN MILANO Vremea Teatru pentru popor — Arta şi scena - Operele lui D'Annunzio şi „Letla4

de A. Fogazzaro, condamnate de „Congrega-zione dell'Indice" — Din reviste şi ziare

Deşi calendarul arată, că suntem la sfârşii de pr imăvară — însă vremea e capricioasă şi sch imbătoare ca şi cum am fi în zilelele „babe­lor" dela începutul lunei Mart ie ; o zi, două, vreme senină frumoasa în care t imp aces t pal­pi tant oraş al ritmului şi al oţelului — puţin; urît — totuş e îndeajuns de a t răgător — cu mor-:

mantii lui de coşuri de fabrici, dominate de ca­racterist ici le turnuri ale „Domulu i" ce par, la razele apusului de soare, nişte antene luminoase; apoi iarăş o serie de zile cu ploi ca prin sită şi cerul cenuşiu — monotonia vremei în con­trast cu animaţia şi activitatea febrilă a cartie­relor industr iale.

* Milano — oraş prin excelenţă teatral -

nu putea să nu-şi afirme oda tă mai mult faima sa prin înfi inţarea unui „Teatru pentru popor" Zilele trecute s'a inaugurat printr 'un concert, dat de cei mai de seamă maeştri de aci — în ma­rea sală de spectacole a societăţii de binefa­cere. „Umani ta r i a" . Iniţiatorii au voit chiar dela început să arate, că nu e vorba să se facă artă vulgară: cuvântul „popor" nu se întrebuinţează de da ta asta, ca să justifice mediocr i ta tea şi vul­garul, j

S'a hotărît , ca fiecare companie teatrală sâ| dea — în t impul cât va face s tagiune în vre-j unul din teatrele de aci — câte o reprezenta t» şi la acest teatru unde se vor da diferite genuri de ar tă tea t ra lă : operă, operetă , dramă, comediei concerte şi chiar proecţiuni cinematografice. Specl tatorii vor avea deci îndoitul avan ta j : oda tă c l acel al unui repertoriu art ist ic accesibil şi mini ţilor mai puţin evoluate şi ace! al unei interpret tări absolut corecte. O caracter is t ică : sunt nul mai scaune — dragostea de ar tă nu va cere sal crificiul de a sta incomod iar preţul intrărei v a l ; nesch imbat redus la minimum — întrucât ari iiştii vor da concursul lor în mod desinteresatt

* I Deşi nu suntem în carnaval — când toate

teatrele sunt deschise nici acum nu ne puteri plânge de lipsa lor. Aşa, la teatrul „Scala" înl. chisă stagiunea de operă — a început aceea | concertelor — care deşi de scurtă durată a fost şi e destul de interesantă. Citez în treacăt — eoni certele violonistului Vecsey — violoncelistului hţ Becker cu pianistul E. von Dohnany — apoi vai lorosul pianist Frederic Lakmond. |

La „Dal Verme" s'a deschis o nouă staff

giune de operă — a treia din anul acesta - ci „Quo Vadis" muzica de Jean Nonques — seconf dată de „Bohémé" de Puccini. f

La „Filodramatici" s'a închis s tagiunea zilelţ trecute cu „Sonnambula" şi „Don Pasqua le" peni tru ca apoi aceiaşi companie de operă să înl ceapă o nouă stagiune la teatru! „Diana" . I

Apoi la celeialte teatre — „Manzoni" „Olyml pia" „Fossatt i", „Verdi" etc. diverse t rupe de of perete, drame, comedii — îşi urmează ciclul d reprezentaţiuni.

* „Sacra Congregazione del l ' Indice" a publi

cat zilele acestea un decret prin care opreşte "a tre alte scrieri — şi romanul ultim al lui A. Fo gazzaro „Leila" precum şi toate operele lui D'An; nunzio. Acest decret face mare zarvă în toai cercurile din Italia, cunoscută fiind marea sirapi tie de care se bucură aceşti scriitori. O const cinţă va avea sigur acest decre t : vor fi cetite j

Nr. 101—1911. R O M Â N U L Pag. 5.

mai mult decât înainte — o reclamă de care n 'ar fi avut desigur nevoe autorii.

* In Sardinia se mai păs t rează încă prin sa­

tele îndepărtate frumoase tradiţii pline de p o e ­zie şi ingenuitate.

Aşa în Ora, G iuseppe Ardanne descrie pregătirile unei căsători i .

Părinţii, a cărora fiică l e - a fost cerută în căsătorie — trebue, înainte de a- da răspunsul , să consulte pe toate rudele, cari dacă nu ar fi de acord, ar î rnpedeca provizor căsătoria . Seara, (de obiceiu se aş teap tă o seară îns te la tă) t ână ­rul întovărăşit de cei mai intimi prieteni ai lui şi de vre-o rudă, se îndreap tă spre casa fetei de care e îndrăgos t i t — unde începe să cânte . Cântecul (de cele mai multe ori acompan ia t din chitară) începe :

„Aperimi sa zenna, pro intrare „Dae par te de Luisu su pas to re „Non mi lesses in pena , ne in fora „E de su prus istadi in bon ora.

(Deschide uşa ca să poa tă intra; aceas ta cere, imploră păstorul Luigi; nu mă lăsa o s t e ­nit, afară; iar de rest nu te îngrij i").

Familia fetei s tă ascul tând îndără tul uşei. Nici nu se sfârşeşte bine cântecul şi o voce din năuntru în t reabă :

— Ite cheres ? (ce doreşti ?) — Un anzoni perdiu. (o mieluşică pier­

dută). Uşa se deschide şi oamenii intră. îndră­gostitul cu fraze poetice is toriseşte cum din turma sa i-s'a pierdut o mieluşică şi că a cău­tat-o pretutindeni, dar zadarnic . Nădăjdueş te însă să o găsească în acea casă şi de aceea roagă să i-se arate mieluşelele.

Tatăl se preface mai întâi că nu înţelege şi—1 mai în t reabă din nou. In urmă reuşind să-1 înţeleagă îi satisface dorinţa . Fiicele trec prin faţa tînărului, iar tatăl lor, în t reabă la t recerea fiecăreia dacă e mieluşica p ie rdută ; ul t ima trece şi adorata t înărului şi la reînoirea înt rebărei ce i-o pune tatăl fetei, el r ă s p u n d e :

— „Qusta , qusta , esti s ' anzonedda mia!" (Aceasta, aceasta , este mieluşica mea!)

* D'Annunzio — astfel îşi aminteş te în „Fe-

mina" prima şi bizara sa întâlnire cu Sarah Bern­hardt:

„Eram s tudent la Universi tatea din Roma şi deja publicasem câteva volume de versuri . O mână de tineri conduceau atunci cele mai vio­lente bătălii literare în „Cronica Bizant ină" . Ed i ­torul acestei reviste în schimbul poemelor mele, mă acreditase pe lângă uii florar şi un cofetar, cari îmi furnizau buchete şi bomboane . Carducci însă, primia balercuţe cu faimosul vin de Sard i ­nia. Aşa se răsp lă tea poezia, şi era frumos. Era într'o dimineaţă: într 'un nor de visuri, o gra ţ ioasă artistă sosise 'între noi ca umbra unei femei ce înebuneşte pe tinerii păs tor i latini. A fost un d e ­lir, o publicaţie triumfală era deja gata pentru Divinisşima. Şi eu t rebuia să o ofer, să apar înaintea ochilor ei teribili şi a-i p reda aceas tă probă de miere apoloniană . Nu-mi aduc aminte decât de spa ima mea. Fui in t rodus în hotel, în­tr'o sală unde marea t ragediană prânzea în com­pania altor rose şi câtorva persoane pe cari le eclipsau; urechile îmi ţîuiau atât de mult încât mă împiedecau să aud cuvintele ei de mul ţu­mire. Trebue să fi fost destul de ridicol în con­fuzia mea, căci un ropot de râs izbucni. Atunci eu nu făcui al tceva decât aruncai sulul de hâr ­tie şi fugii. Tovarăş i i mei mă aş teptau să le istorisesc divina aventură ; aş tep ta ră însă înzadar şi zadarnic mă căutară p â n ă seara târziu. Acea­stă antică t imiditate mă întovărăşi şi în drumul meu la Paris, când Sarah Bernhard t cu o re ­gească generositate voi să puie în scenă pr ima tragedie a adolescentului necunoscut ce a run­case pe masa sa sulul „pindar iza t" .

Milano, 17 Maiu 1911. Jean Antohi.

D I N Ţ A R Ă

Conferinţa învăţătorilor gr. or. români din despărţământul protopop. Arad

Miercuri, în 4/17 a lunei curente s'a ţinut conferinţa de primăvară a despărţământului p ro-topopesc Arad, în fruntaşa comună Pecica-rom. Cu acest prilej s'a dovedit din nou importanţa conferinţelor învăţătoreşti ambulante. învăţătorii poporului au venit în mijlocul poporului, ca cu-

noscându-se unii pe alţii, unii dela alţii să se în­călzească şi unu pe alţii să se îmbărbăteze în aceste t impuri de grea încercare pentru neam.

La sosirea trenului de dimineaţă dinspre Arad şi dinspre Seghedin (sosesc deodată) bravii pecicani, deşi gara e în nemijlocita apropiere a comunei , au trimis vreo 18 trăsuri la gară să aducă la biserică pe învăţătorii sosiţi, unde la orele 8 dim. s'a oficiat chemarea Duhului Sfânt în prezenţa unui public foarte număros , îmbrăcat în haine de sărbătoare. Dela biserică am trecut apoi cu toţii, învăţătorii, preoţii comunei, inteli-ginţa, poporul în frunte cu judele comunal şi cu comitetul parohial şi o considerabilă cunună de dame — la şcoala d e fete cu clasele superioare condusă d e - d o a m n a Elena Bugarin.

Şcoala tixită de fete; fetiţe cu priviri cura-jioase şi inteligente, aşa, că puteam uşor ant i­cipa o judecată curată despre această şcoală. Curăţenia salei de învăţământ nu lasă nimic de dorit. Peste t o t : între învăţătoare, eleve şi sala de învăţământ raport adevărat.

Adunaţi la şcoală d-na învăţătoare , după rugăciunea înda t ina tă de începere , într 'un mic examen, ne-a prezentat părţi a frumosului rezul­tat din geografie şi istorie, ajuns prin destoinica manuare a metodului , aşa zicând, propriu d-nei Bugarin. Rezultatul obţinut ne-a dovedit şi de as tă dată că metodul e omul. Anticipaţia noa­stră nu ne-a î n şe l a t : s iguranţa şi clari tatea r ă s ­punsuri lor fetiţelor, es t ragerea momentelor etice şi a legerea materiei o clasifică pe d-na învăţă­toare îndestul . Era însă mai potrivit dacă d-na, în locul examenului , ne-ar fi delectai prin vre-o prelegere practică, inducându-ne astfel în mis ­terele metoadelor sale.

După dimiterea fetiţelor, preşedinte le d e s ­păr ţământului , învăţătorul emerit Ioan Vancu prin-tr 'un discurs scurt, dar cu a tâ t mai măduos , d e s ­chide conferinţa. Ţin să remarc din acest d i s ­curs mai ales accentuarea deosebi tă a foloaselor asociaţiunilor omeneşti în diferite reuniuni. A ur­mat apoi, rând pe rând, desfacerea p r o g r a m e i : Prea succeasa prelegere din fizică a d-lui losif Moldovan, despre căderea corpurilor, gravi taţ iu-nea pământului , magnet ism şi electricitate a schimbat conferinţa în adevăra tă şcoală pract ică pentru cei prezenţi şi îndeosebi pentru învăţă­tori. Bine succeasă a fost apoi prelegerea p r ac ­tică din fizică a d-lui Dimitrie Popoviciu despre corpuri şi despre capilari tate.

Au secerat frumoase laude domnii Ioan Vancu, preşedintele despăr ţământu lu i , prin d i -zer taţ iunea „Şcoala pract ică" , des legând foarte potrivit prin aceas ta problemă atât de mult d i s ­cuta tă şi accentuată , despre activitatea e x t r a - ş c o -lară a învăţătorului şi Efrem Moldovan, înv. în Pecica, prin dizertaţ iunea „Poezia popora lă în colecţ iunea lui V. Alexandr i" făcânduni-se o b i -nenimeri tă reasumare a temei alese. S'a cetit apoi raportul biroului din care rezultă, că d e s ­păr ţământu l şi-a aflat pe adevăraţi i conducător i în biroul actual , iar de altă parte ni-se zugră ­veşte icoana nefalşificată a stărilor din despăr ­ţământ , cari în general luate, sunt sat isfăcătoare. Corpul învă ţă toresc din Nădlac prezentează apoi planul lor de învă ţământ şi împăr ţ i rea materiei pentru matemat ică în şcoala poporală .

Atât prelegerile cât şi dizertaţiunile precum şi rapoartele prezentate au fost urmate de d i s -scuţii vii şi la nivel. Pes te tot : aceas ta a fost una dintre cele mai bine succese conferinţe d'aie noastre .

De cassar al despăr ţământu lu i s'a ales învă­ţătorul din Pecica, Petru Rusu. Conferinţa de toamnă se va ţ inea în Bătania, la şcoala nou alesului învăţător Mihaiu Nicoară.

Cu aceas ta ocaziune s'a înscris de m e m ­bru fundatori a reuniunii noastre, d. advocat din Pecica dr. Lazar Ghebeleş , cu taxă extraordinară de 50 cor. Pr imească şi pe aceas tă cale mul ţu-mitele învăţătorilor.

După conferinţă a urmat prânz comun, la care, afară Je învăţători , au par t ic ipat inteliginţa română din loc în frunte d-nii preoţi. S'au r id i ­cat toaste , dintre cari remarc toastul p reşedin­telui reuniunei noastre I. Moldovan, pentrn b i ­nevoitorii şi sprijinitorii şcoalei noastre , pu rce -zând dela preaînţeleptele cuvinte a Episcopului de pie memorie, a Caransebeşului Ioan P o p a z : „Munciţi , dar nu desnădăjdui ţ i " adresa te cu o ocaziune, învăţătorilor. Acest toast a s tors a-plauze frenetice,

Ne-am depăr ta t dela aceas tă conferinţă convinşi că duhul vremii a b răzda t adânc şi agrul nostru înţelenit şi roadele vor urma.

Nădlăcanul.

Cronica femenină.

Cot/inte É i l i e despre femela bună şi femeia rea (Din pildele lui Solomon şi Isus Sirach)

Cel ce a aflat muere bună, aflat-a daruri şi a luat dela Dumnezeu desfătare.

Muere bărbată cine va afla ? Mai scumpă este una ca aceasta decât pietrile cele de mult preţ.

Spre dânsa nădăjdueşte inima bărbatului ei, şi una ca aceasta nu se va lipsi de bune agoni-sele.

Ea lucrează bărbatului ei lucruri bune în toată viaţa ; agonisind lână şi in, a făcut cu ma­nile sale lucruri de treabă. Ca o corabie ce face neguţătorie, de departe strânge avuţia sa. S'a sculat de cu noapte şi a dat bucate casei şi lu­cruri servitori lor; văzând moşia, a cumpărat o şi cu manile sale a sădit via. Incingându-şi mijlo­cul său cu tăria, şi-a întărit braţul la lucru. G u ­stat-a, că bine este a lucra şi nu se stânge lu­mânarea ei toată noaptea.

Manile sale întinde spre cele de folos şi coatele sale ie întăreşte Ia f u s ; manile sale le-a deschis săracului şi roadă a întins celui lipsit.

Nu poartă bărbatul grijă de cele din casă când întârzie undeva, căci toţi ai ei sunt îmbră­caţi. Câte două vestminte a făcut bărbatului său şi sieşi îmbrăcăminte de vison şi de porfiră. C in­stit este în port bărbatul ei, ori când merge în adunare cu cei bătrâni şi cu locuitorii pămân­tului.

Gura sa şi-a deschis-o cu socoteală şi după lege şi rânduială a făcut limbei sale ; strâmte sunt cărările casei ei şi bucatele nu le-a mâncat cu lene. Inălţatu-şi-a fiii săi şi s'a înavuţit şi bărbatul ei a lăudat-o pe ea, z i c â n d : Multe fete au agonisit avuţia, multe fete au făcut putere, dar tu le-ai întrecut şi covârşit pe toate ; plăceri mincinoase şi frumseţi deşerte muereşti nu sunt pentru tine.

Fericit este ceice locuieşte cu muierea în ­ţe legătoare .

Fericit este bărba tu l muierii bune şi n u m ă ­rul anilor lui îndoit este.

Muerea bărba tă veseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umplea de pace .

Muierea bună — par te bună . Darul Domnului este muierea tăcută . Dar pes te dar este muierea sfiicioasă. Soarele când răsare întru cele înal te ale

Domnului , şi frumseţa muierii bune frumseţă este casei sale.

Casă şi avere sunt moştenire dela părinţi , iar femeia b u n ă este dela Dumnezeu .

Nu te abate dela muierea bună şi în ţe leaptă , că darul ei este mai bun decât aurul.

Muiere ai după suflet ? Nu o lăpăda pe ea.

Mai bine este a locui în pust ie decât cu muiere sfădariţă, mânioasă şi l imbută.

Picătur i le îl scot pe om în zi de iarnă din casa lui, aşa şi muierea sfadnică din casa sa.

Pentru trei lucruri se clăteşte pămân tu l şi al pa t ru lea nu-1 pot suferi: de va împărţ i sluga, nebunul de se va sătura de bunăta te , slujnica de va scoate pe d o a m n ă - s a şi muierea urîcioasă de va nimeri bă rba t bun.

N i c i . o rană nu este ca rana inimii şi toată răuta tea nu este ca răuta tea muierii .

Mai voiesc a locui cu leu şi cu balaur, de cât a locui cu muierea rea.

Răuta tea muierii sch imbă obrazul ei şi î n ­tunecă faţa ei.

Toa tă răuta tea este mică pe lângă răutatea muierii, soarta, păcă tosu l să cază peste ea.

Cum este suişul n is ipos în picioarele b ă ­trânului, aşa e muierea l imbută bărbatului b lând .

Nn căuta la frumseţa muierii şi nu pofti muierea pentru frumseţă.

Inimă umilită, faţă tr istă şi rană inimii este muirea rea.

Ca jugul de boi, care se clăteşte, este mu­ierea rea ; ceice o ţine pe ea — caşi ceice pr inde scorpia.

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 101—1911. \

G A Z E L .

Dulce visele ne fură, Şi încet cu 'ncetul cură

Clipa, anul şi vieaţa Cu plăceri, cu dor, cu ură, Pan' se varsă 'n cupa sorţii Cea din urmă picătură —

Tu paharul dă-l de-oparte Pănă-i soare şi căldură,

Până nu ţi-e iarnă 'n suflet, Ochiul stâns şi tâmpla sură,

Dar de vrei să-ţi pară dulce Otrăvită băutură,

Tu să fii în orice clipă Pregătit să-l duci la gură.

Ecaterina Pitiş.

Dante Alighieri de Vasilie Goldiş

în foiletonul nostru de azi publicăm din condeiul maestrului Gheorghe Coşbuc un epizod t radus în româneşte din măreţul op al lui Dante Alighieri: Divina Comedia.

D. Gheorghe Coşbuc lucrează la traducerea aceasta de 12 ani de zile, cu un zel vrednic de admirat .

Până acum nu a publicat nimic din această capodoperă a literaturei universale şi „Românul" este organul fericit, care oferă publicului româ­nesc pr imadală o parte din această traducere, care promite a fi cea mai desăvârşită şi cea mai splendidă din toate traducerile, câte i-s'au făcut acestei clasice epopee în toate limbile lumei.

Spre a fi şi mai înţeleasă traducerea, pe care o publicăm, dăm în resumat biografia ma­relui poet al renaşterei şi conţinutul foarte pe scurt al opului.

Dante (Durante) Alighieri s'a născut în-tr 'una din ultimele zile ale lunei Maiu în anul 1265 la Florenţa.

Era dintr 'o familie fruntaşă a acestui oraş. Tânărul Dante în şcoala renumitului pro­fesor Brunetto Latini s'a împărtăşit de cea mai bună creştere. Era abia de nouă ani, când pentru pr imadată a zărit fetiţa de opt ani a Iui Falco Portinari , pe Beatrice Portinari, care a rămas idea­lul dulce al poetului în viaţa sa întreagă. Chipul ei dulce şi mângâietor a fost steaua conducă­toare a lui Dante. Ea s'a căsătorit cu altul (Si-mono dei Bardi) şi tot astfel Dante mai târziu a luat de soţie pe Gemma di Manetto, dar chipul frumoasei Beatrice a rămas neşters în su­fletul poetului.

Dante a luat parte activă în luptele pol i ­tice ale patriei sale, oraşul Florenţa şi s'a a lă­turat part idei Ghibellinilor, cari doreau o Italie tare şi unită sub s tăpâni rea unui s ingur cap, a împăratului roman. Par t ida contrară, a Welfilor, a r ămas însă, după lupte crâncene, învingătoare. Astfel Dante a fost exilat în anul 1301 şi a trăit restul vieţii sale în exil, pe la curţile micilor principi italieni. Nădejdea Ghibell inilor a înviat, când împăra tu l Heinric VII. a pă t runs în Italia spre a restitui imperiul roman. „Bucură- te acum, Italie" — scria Dante — „ţară vrednică de c o m ­pătimit , în curând toată lumea te va invidia, căci mirele tău, bucuria lumii şi gloria poporu ­lui tău, preacuviosul Heinric, augustul Caesar , grăbeş te la nunta ta. Şterge-ţ i lacrămile, o prea frumoasă şi te bucură, căci se apropie acela, care te va mântui şi te va scăpa din lanţurile Celui Rău".

încercarea împăratului însă n'a succes şi el însuşi a murit despera t în anul 1313 la Buonconvento.

Astfel poetul nu s'a mai putut reîntoarce acasă şi amărî t până 'n adâncul sufletului său a murit în 14 Septemvrie 1321 (în vârs ta abia de 56 de ani) la curtea prietenului său Guido da Patenta în oraşul Ravenna.

Opul cel mai de căpetenie al lui Dante a fost întitulat de el însuşi „Comoedia" (Comedia), căci aşa se numiau în timpurile evului mediu piesele mistice, în cari se înfăţişau pământul , ce­riul şi iadul. Posteritatea i-a adaus acestei Co­medie atributul d e : Divina, adecă „Dumnezeească" . Astfel e cunoscut opul acesta sub numele : Di­vina Comoedie.

Opul începe cu aceea, că în noaptea Vine-rei Patimilor din anul 1300 poetul s'a pierdut în­tr 'o pădure mare şi întunecată, din care n'a mai putut să iasă. Poetul se credea pierdut, când de ­odată i-se arată umbra unui om, care apropi in-du-se de dânsul îi descopere, că este poetul Ver­gii (poetul roman, care a scris epopeia Aeneida, t radusă şi aceasta de marele nostru Coşbuc) . Vergii îi spune lui Dante, că a venit să-1 mântu­iască, dar spre a putea fi mântuit, trebuie să-i urmeze, unde-1 va conduce dânsul . Dante la în­ceput îi urmează bucuros, dar mai apoi îl cu­prinde groaza şi începe a hezita. Atunci Vergii îi descopere, că el e trimis de Beatrice dm ceealaltă lume, ca să-1 mântuie pe Dante. Acum Dante nu mai stă la îndoială, ci cu bucurie îi urmează lui Vergii.

De Vergii condus Dante coboară în iad (In­ferno). Descrie toate cele văzute şi auzite aici. Aceasta este partea primă a poeziei. Din iad cei doi poeţi trec la purgatoriu (Purgatorio). Descrie­re;! purgatoriului este partea a doua a epopeiei . Ieşind de aici cei doi poeţi se apropie de raiu La intrarea în raiu însă Vergii se despar te de Dante, căci poetului latin, fiindcă a fost păgân, nu-i este dat să între în raiu. II aşteaptă însă pe Dante aici idealul sufletului său, dulcea Bea­trice şi sub conducerea ei cercetează Dante raiul. Descrierea celor văzute şi auzite în raiu (Para-diso) este partea a treia, cea din urmă a Divinei Comedie.

Analizarea mai deaproape a acestui măreţ op literar, cu care se începe propr iamente l i te­ratura „Renaşterei" , nu încape în cadrele a c e ­stor nepretenţ ioase rânduri .

Vreau să amintesc încă numai aceea, că în calea sa prin iad, la locul, unde sufăr t r ădă ­torii, Daule află pe contele Ugolino, care a tră­da t patr ia sa şi pe arhiepiscopul Ragieri, care a t rădat pe fostul său amic, acelaş conte Ugolino, pe care l-a lăsat să moară d impreună cu cei 4 fii ai săi într 'un turn, care de atunci se numeş te „turnul foamei". Descr ierea chinurilor celor doi t rădători este una dintre părţi le cele mai fru­moase ale Divinei Comedie.

Despre epizodul aces ta însuş Goethe se expr imă astfel: „Puţinele terţine (strofe de 3 ver­suri) , în care Dante descrie moartea de foame a lui Ugolino şi a fiilor săi, sunt culmea artei poetice1'.

Suntem fericiţi, că aceas tă frumseţă poet ică o pot gus ta în l imba românească mai întâiu ce­titorii ziarului „Românul" .

Dela Dunăre în jurul Peninsulei Balcanice prin Italia la Dunăre

Pe marea de Marmara Când călătoreşti în tren, ochiul n 'are o

clipă de răgaz în contemplare După ce privirea ţi-e mărginită la cele ce-ţi îngăduie fereastra va­gonului , măcar de ar avea as tâmpăr cele de afară

Toate se rotesc ori se a c o p ă r ; altele fug şi se ascund îndată ce li-ai zărit. Ca prin surprin­dere, văi împăduri te se trag cu bogăţia lor de verdeaţă şi de păraie în dosul unor coline arse ; turnuri de castele şi biserici se dosesc după toate stâncile. Totul fuge şi se fereşte. Trenul însuş serpueşte prin locurile cele mai adăpostite, căutând parcă, un drum şi mai ascuns pe sub pă­mânt....

Când în zarea luciului de p lumb al apelor răsare ori apune un uscat, când coasU- ori insule s tâncoase trec prin preajma vaporului cu vegeta­ţia lor săracă dar adesea nouă, cu oraşe cu sate şi cu locuinţe singuratice de pescari —. e cu totul altceva.

Vapoarele, pe mari întinderi, bat, de obi­cei, drumuri d r e p t e ; se feresc de ţarini, se feresc de stânci — şi., nu deraiază niciodată. Da, nu \ deraiază niciodată. Pe un drum, cât de lung, nu \ te gândeşti că te-ai putea întâlni cu vre-o stâncă, pe sub apă. Şi chiar dacă te-ar isbi vre-una, nici spaima, nici urmările n 'ar fi atât de grozave ca j atunci, când ar fi vorba de schimbarea greşită a ; unui macaz. Numai o grea furtună ar putea să-ţi ' nască în suflet dorul unei călătorii cu acceleratul, ' cu toate, că astăzi, orice vapor de călători trebue să aibă telegrarie fără fir, spre a putea cere grabnic ajutorul porturilor şi vi.selor mai a-propiate.

Când „România" iese din linia insulelor Pr inkipo, pe cari, într 'o bună d iminea ţă noul re­gim turcesc a aruncat foamei toţi cânii vechiu­lui regim, cari, în vremea absolut ismului , rătă­ceau, în voie, pe străzile Capitalei — simt că mă cobor, cum să zic, da, mă cobor spre lumea antică. Voiu rătăci pe ţărmii celor mai înde­părtate şi boga te amintiri , săp tămâni întregi, până voi întră în Ungaria prezentului turbure şi vitreg... Ca nişte braţe uriaşe se desfac în lături ţărmii mărei de Marmura . Şi fuga zărilor par 'că îţi spune, că drumul va fi lung. In fund, ca o g r ă m a d ă de scoici pe o margine de apă, : ne mai priveşte din urmă o frântură a oraşului Scutari, iar mai încoace, tot pe coasta Asiei, orăşelul Kadiköi . Soarele, pr ins între tot felul de stânci , abia poate să mai furişeze, pe ici pe colo, câte un petec de lumină. De pe luciul, înmărmuri t par 'că în liniştea serei, razele se ri­dică leneşe, şi fug spre răsări t , tot mai grăbite, p â n ă ce le pierde ochiul.

Ca un om care a pierdut vremea ori a în­serat pe drum, „România" sfâşie, fără milă, apa învăluită în pace, având, par 'că, un ochiu veşnic pironit în zare. I-o fi pă rând rău de şederea în Constant inopol ? Patru ceasur i . . Par 'că ţi-e Í năcaz: de a l tăda tă valurile n'o lasă pe ea în pace... Ai vrea să se oprească în mijlocul mă­rei şi — stând cupr insă la sânul apei nemişcate — să urmăreşti umbrele nopţei cum se coboară de pe uscat...

Golful Ismid, repezit adânc în sânul Asiei \ miei, la început ne fură coasta pleşuvă şi roş- r cată, ca şi insuleie Prinkipo. Apoi o peninsulă ne-o apropie iară, mai bogată în vegetaţ ie; pe urmă se tot fereşte în dosul unei insule lungă-reţe şi s tâncoase. Se deschide alt golf (Muda-nia) şi ţăranii Asiei fug de nu se mai văd 1 Pe coasta europeană clipesc lumini sfioase într'un sătuc de pescari, iar înapoi, departe, sub zări ce , nu se pot desluşi decât muiţâmită ciocnirei în-tunerecului cu lumina, arde Constantinopolul .

De-aproape un ceas, pe bord e concert. Cântece de dor şi doine de-ale noastre îşi dispută ; întâietatea cu frânturi din opere imitate, cu anu- :• mite gesturi, după tenori consacra ţ i . . Şi cântecul nostru popular rămâne biruitor, fie pentrucă e mai cald, pornind din inimă şi nu din piept, fie pentrucă e meşter cântăreţul, fie pentrucă el e al nostru. Străinii însă ascultă cu multă plăcere toate cântecele noastre populare. . . E de prisos r să spun, că „Deşteaptă-te Române" se cântă '•• mult. Ceeace ţi-e d rag nu uiţi - - şi, cu cât se va opri mai mult acest cântec în Ungaria, \ cu atât îl vom învăţa şi-1 vom ţine minte mai bine.

E noapte târzie. Din adâncuri le de ceaţă se ara tă în zare nori albi, conturaţi , ca nişte munţi de ghiaţă . Apoi, dintr 'o par te şi din alta se rup în bucăţ i şi se r is ipesc pe boltă. Se ri- ş dică apoi alţii, se desfac ori se împânzesc — -şi, în urma lor, luna îşi deschidea drum de lu- ^ mină tot mai larg... Sprijinită de sp inarea unui nor alb ca spuma, vine, apoi, şi ea, toată numai jumăta te , aşa cum o vor ţărmii aceştia... călă- • torii, aproape toţi s'au coborî t în cabine.

în to tdeauna ai câ te-un motiv de a-ţi ucide '. somnul pe mare : oda tă răsări tul soarelui, altă- ;• da tă răsăritul lunei, un port, o s t râmtoare .

Acum aş tept Dardanele le , celălalt Bosfor • al mărei de Marmora .

R. Cioflec.

Litere — A r t e — Ştiinţe

Nr. 101—1911. R O M Â N U L Pag. 7.

R e c t i f i c a r e . Anunţăm, că partea pr imă a articolului despre A. Battistini, publicat la a-cest loc, este de d. / . Ai. Georgescu, artist şi profesor de cant în Viena.

Muzica Gustav Mahler (1860—1911)

într 'un sanatoriu din Viena a murit Joi, 18 Maiu n., compositorul Qustav Mahler, fost dir i -gent şi director al Operei imperiale între anii 1897 şi 1907.

Născut la 7 Iulie 1860 în Boemia, Mahler a studiat la Viena, a fost dirigent de orhestră la teatre mai mici, în Bad-Hall , Laibach, Olmütz, apoi la Kassel. La 1885 a fost aplicat la teatrul german din Praga, sub Angelo Neumann, în 1888 la Opera din Pesta. Dela 1891 până h 1897 a fost primdirigent la teatrul orăşenesc din Ham­burg, la 1897 a fost chiemat la Viena. Zece ani a condus Opera, la început în activitate prodigi­oasă, mai târziu însă încâlcindu-se în conflicte, cari iau făcut poziţia impozibilă In 1909 s'a dus la New-York ca dirigent de orhestră. Bolnav s'a refugiat de acolo la Paris, apoi s'a dorit la Viena şi fiind deja abandonat de medici, aceştia s'au învoit pentru a-i împlini dorinţa din urmă.

G. Mahler a avut mult talent, dar i-a lipsit echilibrul sufletesc. Măsură lipseşte şi în c o m p o -siţiile sale, din care totuş unele vor perzista. A scris 9 simfonii (a noua neterminată), câteva composiţii mai mici pentru orhestră („Humoreske" „Das Wagende Lied") şi cântece, după coiecţia „Des Knaben Wunderhorn" , „Kindertotenlieder" etc. etc.

Ca director de operă, şi-a făcut nume prin interpretarea excelentă a lui Wagne r şi a lui M o ­zart. A sprijinit din puteri muzica modernă, şi a deschis scena operei din Viena pentru Charpen-tier „(Louise"), R. Strauss („Fenersnet") , Thuille („Lobetanz") şi a montat 29 opere nouă — (n.j

IN FOR MAŢI UNI Aiad, 7 Maiu v. 1911

De-ale noastre.

Din Român — Chobi. Un caz, putem afirma fără exagerare, unic în felul său şi incompatibil cu firea aristocratică a ţăranu­lui român s'a petrecut de curând în Nermiş (Biharia). Mitru Bociort s'a înamorat de fata unui perciunat. Dar nu era chip s'o capete de nevastă, decât dacă se face Ji­dan. Şi ce credeţi c'a făcut Mitru ? Fără multă socoteală s'a dat şi el de „perciu­nat".

S'a pus în protocol în loc de Mitru: Iacob (Chobi), iar la religiune a indicat, lăpădându-se de legea străbună, cea izraelită.

Astfel ar fi Jidan în tălpi, dar tot îi mai lipseşte câte ceva până a deveni „ve­ritabil". Bunăoară şi „perciunii".

Căsătorie. Emanoil Stoica şi Lucia Stoica, născ. Lazar căsător i ţ i . — Şimleu, 16 Maiu st. n. 1911.

Felicitări!

Lucruri slabe. In comuna Pâgleşia (Solnoc Dobâca) scrie „Liber ta tea" , d u p ă o g r ă m a d ă de vreme, în urmă s'a deschis şcoală românească cu învăţător diplomat, da unii oameni nefiind în­văţaţi a plăti dascăl , şi cu deosebire unele ră­măşiţe de preot şi, ceva uscături , au început aţ î -ţările în popor ca să nu p lă tească la dascăl , şi să huiduiască pe popa din sat, că numai el a adus „greutatea" pe sa t : şcoala şi dascălu l !"

Ba, spre ruşinea noastră, au băga t rugare la varmeghie că lor le t rebue — şcoală de stat!

Şi toate aceste le fac nişte oameni (între cari şi birăul), dela cari ai aş tepta altă judecată , alti preţuire a şcoalei!

Sărmani fraţi Români! Oare cât va mai trece p â n ă să veniţi şi voi pes te tot locul la d reap ta înţelegere, că şcoala românească e cel mai mare bine ce vi-1 puteţi face pentru fii şi nepoţii voştri şi pentru viitorul neamului nostru pe acest p ă m â n t ! Un îndurerat.

Meseriaşii români din Făgăraş sunt pe cale a înjgheba o Reuniune de meseriaşi . In luna t re­cută au avut o consfătuire, la care au luat parte şi d-nii Drăgan , prof. de religie şi Const . Popp , şi acum sunt în pregăt ire s tatutele, iar în luna viitoare, Iunie, au de gând să ţ ină adunarea ge ­nerală de const i tuire . Ajute-le D-zeu!

Din patrie.

Intimităţi din vieata lui Achim. Unul dintre cei mai interesanţi oameni, regretatul Achim îşi avea part iculari tăţ i le sale. In patr ia sa unde a-vea o trecere, ca de suveran adicţii în acelaş t imp îl adorau şi-i purtau frică. Căci pe cât era de înţelegător şi le ştia vorbi la inimă, pe a tâ ta era de volnic şi necruţător.

Cu prilejul alegerei sale de deputa t era fu­rios la culme, de-oarece abia la balotaj a reuşit să câşt ige manda tu l faţă de contra candidatul Urszinyi. In decursul campanie i , în mai multe rânduri amenin ţase partizanii săi, că se mută dela Ciaba.

Avea o deosebi tă memorie şi putere de o b ­servaţie. Era atent la toate. Ştia astfel şi aceea că un biet împlet i tor de coşuri a votat pe Ur-szinyi.

Deputa t ales, nu peste mult i-se dădu pr i ­lej să-şi răzbune Bătrânul corfar într 'o bună zi veni la el.

— Ce vânt te-a adus moşnege ? — îl în ­t reabă Achim cu blândeţe .

Moşneagul ' se bucură de felul cum fu pr i ­mit. Credea că Achim nu ştie nimic de renega­rea lui.

— Am venit la d-ta d-le deputat , să in-trevii în cauza mea pe la d-nii din Pes ta .

— Bine de tot, bă t râne . Ai prânzi t ? — încă nu. — Vei lua masă la .mine. Ai înţeles ? Şi fără să mai aş tepte r ă spuns dă ordinul

să aşterne încă un tacâm. Corfarul mancă, beu şi era deplin mulţumit, mai ales, că d u p ă masă fu gost i t cu cafea şi ţ igară de foi. Când au ră­mas apoi singuri în prânzitor, Achim îl p ro ­vocă :

— Bătrâne, spune-mi acum afacerea din fir în păr.

Moşneagul istorisise prelung. Incheiând cu povestirea, Achim îl fixase un t imp. In urmă săgetându-1 cu privirea-i sugestivă, îl în t rebă:

— Aşa-i că mata ai votat pe Urszinyi! Corfarul păli, apoi bâlbăi sper ia t : — Da... dar... domnii m'au silit. La care Achim se ridică brusc şi cu vocea-i

formidabilă s tr igă: Aşa! Şi totuşi ai îndrăznit să vii la mine!

îndrăzneşt i să mănânci prânzul meu! Să bei cafeaua mea! Şi ai cutezanţa să-mi primeşti ţ i ­gara. Afară de aci, porcule! — Dar la moment ! — Afacerea am să ţi-o aplanez!

Şi brusc 1-a da t afară pe sărmanul moş ­neag, 'dar afacerea i-a aplanat-o favorabil.

0 crimă senzaţională. Curtea cu juri a avut alaltăeri o afacere cr iminală deosebi t de in tere­santă . Văd. Francisc Berényi din Pălea era acuzată cu omor premedi ta t . Curtea cu juri a declara t -o de vinovată şi totuş — judecător ia a absolvat -o . Afacerea e u rmătoarea : Era vrăjitoare cu renume văduva Ludovic Kocsis , şi o vizitau bolnavi din 4 comitate . A şt iut-o aceas ta şi văduva Berényi şi când i-se bolnăvi-se fetiţa din cauza amorului , mama cupr insă de grijă, a recurs la ajutorul vrăjitoarei. Vrăjitoarea Kocis ani de zile a ţ inut-o în şac cu cele mai imposibi le poveşti pe b ia ta femeie neşt iutoare, s torcându- i mereu mai multe mii de coroane.

Starea fetiţei era tot mai gravă, s ă rmana mamă însă sta într 'a tâ ta sub puterea sugest ivă a şarlatanei descântă toare , încât nu îndrăznia s ă facă nimic în contra ei, căci medicast ra fără suflet o ameninţa , cu toate spiritele rele ale in­fernului, că îi vor ucide fetiţa. Şi s ă rmana femeie a suferit tertipurile vrăjitoarei până în Februar ie c. într 'o zi de iarnă a apăru t din nou şişca. Avea l ipsă de bani . Văduva Berényi însă s'a să tura t de a tâ ta amăgire . Nu i-a dat. La care ş işca o ameninţase din nou cu moartea fetiţei. Aceasta

i-a fost însă peirea. Femeia ş icanată de a tâ ta amar de vreme s'a înverşunat şi scoţând un re ­volver a r ăpus -o cu un s ingur glonte pe vră­ji toare.

Procurorul a acuzat -o cu omor precugetat . Juraţii au cons ta ta t şi dânşii că e vinovată, dar au consta ta t tot atunci şi îndreptă ţ i rea fetneei de a se apăra . Pe baza acestui verdict judecă­torii au absolvat -o .

Dela fraţi Biserica nouă gr. or. română în America.

Dintr 'o scrisoare lungă, ce-o primim dela fratele nostru loan Pătulea din Jounghtown (Ohio) , r e ­ţ inem următoarele ş i r e : „In 30 Aprilie s'a s ă ­vârşit sfinţirea frumoasei biserici gr. or., ce s'a ridicat în acest oraş de credincioşii noştri r o ­mâni, cari sunt alungaţi de grele suferinţe din patria noastră. D ă m mulţumită bunului D u m n e ­zeu, că ne-a ajutat să r idicăm şi în noua noas t ră patrie un lăcaş al credinţei . Biserica este fru­moasă şi împodob i t ă cu toate cele de lipsă d im­preună cu un turn înalt, cu două clopote fru­moase.

Ne bucurăm de ştirea fratelui Pă tu lea şi dorim ca noul lăcaş dumnezeesc să în tă rească pe fraţii noştri emigraţi , în credinţa şi d ragos tea faţă de neam şi legea s t rămoşerscă ! („G. Trans.u).

Amânarea procesului A. C. Cuza-Socor. In zilele acestea a avut loc la Curtea cu juraţi din Iaşi, desba te rea procesului intentat de d. A. C. Cuza d-lui Socor. Procesul însă s'a amâna t din cauză, că unul din juraţi , d. Eraclide, după ter­minarea pledoariilor, a cerut, ca părţ i le să r ă s ­p u n d ă la următoarele trei în t rebăr i :

1. In tehnica unei lucrări, când se r ep ro ­duc istoriceşte teoriile altor lucrări, din moment ce autorul e citat de mai multeori în lucrare, este de neapăra tă t rebuinţă să se citeze autorul la fiecare linie reprodusă ?

2. Textele referitoare la legea poporaţ iei , direcţia nouă şi încheierile pract ice din „ P o p o -raţ ie" , arătate de d, Socor ca plagiate , fie ca concepţie, fie ca formă chiar, nu sunt adevăruri utilizate de şt i inţă şi d t c i patr imoniul comun al tuturora, şi cari pot fi utilizate fără a mai fi t rebuinţă a se mai ară ta autorii, cari le-au mai în t rebuinţa t ?

3. Sistemul de gândi re şi metoda în t rebuin­ţa tă de d. Cuza în „Popora ţ ie" , mai e uti l izată şi de alt autor ?

In urma acestui incident, pe care Curtea 1-a admis , s'a numit ca exper t d. prof. A. D. Xenopol , hotărînd, ca pe ziua de 25 Maiu n., d. Xenopol să depună jurământul înaintea Curţei cu juraţi, iar procesul s'a amâna t pe ses iunea viitoare a Curţei cu juri.

Albumul Grigorescu oferit regelui Italiei. Regele Italiei a primit Miercuri într 'o lungă au ­dienţă pe d. Tz igara -Samurcaş , care i-a oferit un exemplar din volumul poetului Vlahuţă, con ­sacra t pictorului Grigorescu.

Suveranul s'a interesat mult de viaţa cul­turală şi ar t is t ică a poporului român.

D. Tzigara te rminând aranjarea pavi l ionu-nului român, care zilnic e foarte mult vizitat, p leacă mâne la Bucureşti .

Convorbire cu Korolenko. Confratele „Viito­rul" din Busureşti a obţinut o convorbire dela cunoscutul scriitor rus Vladimir Korolenko, care după cum se ştie a trecut dăunăzi prin Iaşi şi care se află acuma la ucureşti .

Korolenko, a povestit confratelui nostru in­teresante amănunte din viaţa iui Tolstoi, cu care a fost în s t rânse raporturi de prietenie, şi a a ră­tat ceia ce însamnă curentul tolstoist.

— „Nici-odată nu s'a scris mai liber în Rusia, ca astăzi, cu toată cenzura", a declarat Korolenko, vorbind despre literatura actuală a Rusiei.

Societatea studenţilor români din Miinchun fondată acum 12 ani şi al căroi scop este per­fecţionarea reciprocă a membrilor pe tărâmurile naţional, artistic, ştiinţific şi literar precum şi des -voltarea şi alimentarea spiritului colegial şi so ­cial, a ţinut zilele trecute adunare generală pen­tru alegerea noului comitet. Au fost aicşi preşe­dinte: Constantin l a rca ; secretar I. V. Focşăncanu ; casier Petru Petrica,

Pag. 8 R O M Â N U L Nr. 1 0 1 - 1911.

Demisia fiului d-lui Carp din armata germană. Locotenentul Carp fiul primului-ministru român, care îşi făcea serviciul în regimentul 2 de d ra -goni ai gărzii imperiale din Berlin şi-a da t d e ­misia din a rmata germană.

Din străinătate. Pick-pockeţi din Turcia refugiaţi în România.

Ziarele turceşti dau amănunte despre arestarea mai multor indivizi, cari formează o bandă de pick-pockeţi şi dintre cari unii s 'au refugiat în România.

Dintre aceştia din urmă e şi individul Za-morsky, denunţat de un complice al său, Vladi­mir Zarofsky, poliţiei otomane, care anchetează isprăvile bandei .

Banda de pick-pockeţi reuşise să f i re de la un călător, d. Holchen, reprezentantul unei fabrici austriace de postavuri, un cec de 250,000 de lei, 5 bancnote , 6 lire sterlingé şi un creion de aur.

Cecul a fost rupt, neputând fi în t rebuin ţa t ; dar banii au fost luaţi de Zamorsky, care a fugit apoi în România.

Ancheta continuă. Un general Francez propagând războ­

iul contra Germaniei. Comandantul diviziei 10 din Renne, în Franţa, generalul Saint-Servan, a ţinut un discurs, în care a spus, că Franţa se gândeşte mereu la revanşă, căci Francezii nu pot uita dezastrul dela 1870—1871, cele 5 miliarde plătite Ger­maniei şi răpirea Alsaciei şi Lorenei. Este datoria fiecărui soldat francez să se gân­dească la revanşă şi să fie convins, că ora răzbunărei nu va întârzia.

Discursul a fost primit cu ovaţiuni entuziaste.

Un manifest ai şefilor triburilor marocane răsculate. Ziarul „Daily Mail" din Londra pu ­blică următorul interesant documen t :

„Apel către popoarele europene şi întreaga lume civilizată".

„Triburile răsculate din Maroc ţin să aducă la cunoştinţa lutnei întregi, că nu sunt călăuzite de nici o pornire duşmănoasă faţă de creştini ori alte neamuri străine. Noi nu voim să facem un rău străinilor, ţinta noastră e numai şi numai în­lăturarea brutalului tiran Mulay Hafrd, a cărui prezenţă pe tronul imperiului şerifian, e o ruşine pentru epoca de civilizaţi une în care trăim, — şi de aceea ne străduim să-1 detronăm.

„Mulay Hafid e un despot de o cruzime nemaipomenită. Pentru cel mai mic lucru în­chide oamenii şi-i schingiuieşte, tăindu-le mâinile, smulgându-le limba, scoţându-le ochii şi sfără-mându- le dinţii din gură. Pe unii din aceşti nenorociţi îi aruncă pradă fiarelor sălbatice.

„Nu e marocană reputată prin frumuseţea ei, care să fie la adăpostul poftelor bestiale ale tiranului. El n 'are răgaz, până nu aduce în ha­remul său pe femeia a cărei nenorocire e de a fi frumoasă".

Manifestul închee cu un apel la lumea civi­lizată, ca în loc să dea concurs lui Mulay Hafid, să sprijinească acţiunea răsculaţilor contra acestuia.

Din Tanger se anunţă, că în tot Marocul se propagă războiul sfânt contra Francezilor.

Din Rusia. In Rusia s'a porni t o vie miş ­care pentru reconstruirea flotei. Astfel în comisia budgetu lu i s'a decis, ca anual să se în t rebuin­ţeze 15 milioane ruble pentru porturi . To t aşa s'a primit şi planul ministeriului de războiu p e n ­tru edificarea mai multor vase de războiu pe Marea-Bal t ică .

Fiul scriitorului Leo Tolstoi, petrece în prezent în America.

Acesta a avut o convorbire mai lungă cu prezidentul Taft, în care aces ta şi-a exprimat d o ­rinţa, ca Rusia, a cărei domnitor a chemat la viaţă conferinţa de pace dela Haga, să între şi ea în tovărăşia Angliei şi Statelor-Unite şi să încheie cu aces tea o înţelegere pentru juriul in­ternaţ ional .

Tinărul Tolstoi a comunicat aceas ta pr im-ministrului Stolypin, care a primit dela Ţ a r a s i ­gurarea, că dânsul ap robă pe Taft în pr in­cipiu.

Mai mulţi şcolari şi şcolări ţe din Varşovia au fost arestaţ i . 'Cauza arestării nu se şt ie încă.

Călătoria regelui Petru. Regele Petru a călă­torit la Paris cu un tren separat. El este însoţit de ministrul de externe Milowanovici. La pleca­rea lui din Belgrad i-s 'au făcut ovaţ i isgomotoase de către un public numeros, care se afla pe pe­ron. Regele trecând prin Pesta şi Viena nu s'a oprit decât vre-o câteva minute. Reîntoarcerea va fi tot peste Pesta şi Viena şi nu prin Italia.

Nenorocire cu prilejul unei procesiuni; 7 morţi şi 30 răniţi. In oraşul Saffet din Qaiilea s'a întâmplat o nenorocire cu prilejul unei p ro ­cesiuni. Ca la vr 'o sută de persoane steteau pe acoperişul unei case şi priveau la procesiune. De odată acoperişul s'a rupt, iar toţi cei de pe el căzură în interiorul casei şi fură acoperiţi de dă­râmături Sunt 7 morţi şi 30 grav răniţi.

Explozie la Abbázia. Luni seara, un mic re-zervoriu conţinând benzină a făcut explozie pe cheiul portului, tocmai când un funcţionar finan­ciar trecea pe acolo cu două fetiţe ale sale. Cele două fetiţe au fost omorîte, funcţionarul grav ră­nit şi o altă persoană rănită uşor. Explozia s 'a produs din cauză, că funcţionarul aruncase din nebăgare de seamă, un chibrit aprins în rezervo-riul cu benzină.

Boala lui Abdul-Hamid. Ziarului „Daily Cro-nicle" din Londra i se telegrafează din Constan-t inopol : Din cercurile bine informate de aici se asigură că fostul Sultan Abdul Hamid suferă de o boală de rinichi în ultimul stadiu. Starea lui e disperată.

înmormântarea consulului Svediei Mercuri la 6 şi 20 ?u fost aduse în Galaţi dela Viena rămă­şiţele pământeşti ale lui S igmundo Mendel, con­sulul Svediei

La orele 5 d. a. corpul decedatului ?. fost scos din vagonul mortuar şi depus pe dric, care a pornit spre cimitirul israelit unde s'a făcut în­mormântarea.

La gară onorurile militare au fost date de un batalion de vânători.

Cortegiul funebru a fost urmat de întregul corp consular din localitate, d-nii Em. Vulpe, pre­fectul judeţului, T. Misir şi T. Bădărău, ajutori de primar, etc.

Isprava unui soldat. La întoarcerea dela tir a două campani i din regimentul 37 infanterie din Par is , un soldat a ieşit din rânduri şi, a ş e -zându-se pe un pod, a ameninţa t că trage în camarazii săi.

Câţiva din ei sărind să-1 aresteze, arma descreeratului a luat foc, rănind pe trei soldaţi.

Chestiunea marocană. „Sontags-u . -Montag-zei tung" din Viena vorbind de at i tudinea cab i ­netului din Viena în chest iunea marocană, spune că Austro-Ungaria nu va seconda în nici un caz Germania, într 'o eventuală aventură război ­nică în Maroc. Aceasta pentru că monarhia h a b -sburgică nu are absolut nici un interes, politic ori economic, de apărat în imperiul şerifian.

O notă ofială zice, că în ziua de 3 Mai, un de taşament francez mergând spre Merada a fost atacat de marocani . Un căpi tan ar fi fost ucis, un locotenent rănit, vre-o 10 oameni ucişi sau răniţi. Inimicul a fost respins .

Desminţirea călătoriei Regelui Carol ia Gas-tein. „Pressbureau" din Viena pub ' ică un comu­nicat al mareşalatului Curţei din Bucureşti, prin care se declară lipsită de orice temeiu ştirea, că Regele Carol s'ar fi hotărît să se ducă în vara asta, la Bad-Gastein, pentru o cură de câteva săptămâni .

Mareşalatul nu ştie nici măcar să se fi d i s ­cutat cândva proiectul unei asemenea călătorii.

Un atentat misterios. Necunoscuţi făcători de rele au tăiat în împrejurimile oraşului Versailles în Franţa, toate firile telefonice şi telegrafice. T re -nu.i le nu au putut circula din cauză că staţiunile neputând da semnale erau temei să nu se pro­ducă ciocniri. Sute de lucrători lucrează la resta­bilirea liniilor.

Mobilele lui Abdul Hamid puse în vânzare. Miercuri a început vânzarea prin licitaţie publică a mobilelor ex-sultanu!ui Abdul-Hainid, cari îm­podobeau odinioară palatul dela Yldiz Kiosk.

Marţi la expunerea mobilelor numărul vizi­tatorilor a fost foarte mare.

0 întâmplare nostimă a lui Wilhelm II. Din Berlin se anun ţă : împăratul Wilhelm II a vrut să viziteze Marţi parcul cu palmieri Kev. Cum împăratul era îmbrăca t civil şi nefiind încă ora 2, — ora deschiderei parcului — portarul a oprit pe împăra t la întrare. Atunci împăra tu l a t r imes directorului gradinei carta sa de vizită. Acesta l'a condus imediat în grădină.

Ultima piesă a marelui poet Gabriel D 'Anun-zio, d rama „Saint-Sebast ien", a fost pusă la „in­d e x " de către arhiepiscopul Parisului, Amette. Contra acestei interziceri, D'Annunzio a protestat prin ziarele de seamă, susţinând, că punând în acţiune, povestirea martirului nu numai, că nu aduce vre-o atingere bisericei, dar încă poate servi cu succes Ia înălţarea sufletească a t inere­tului catolic.

Un serviciu de masă de 24 milioane de franci. La prânzul dat, la palatul Buckingham, în Anglia, după desvelirea monumentului reginei Victoria, s'a întrebuinţat un serviciu de aur în greutate totală de peste 4000 kgr., şi în valoare de vre-o 24 milioane franci.

Serviciul acesta cuprinde şi unul aşa zis „imperial" , destinat numai capetelor încoronate invitate la masa regală.

Delapidările dela direcţia învăţământului din Bucovina. Din Cernăuţi vine ştirea, că Mercuri a început procesul lui Batkoski, fostul secretar al direcţiei învăţământului. El e acuzat, că a delapi­dat 137.000 c o r , bani cheltuiţi în petreceri la Paris şi Monte-Carlo.

x Atenţiune. înainte de a târgui ceva cer­cetaţi : Marele bazar de emulaţie a lui Reich El. din Arad, palatul teatrului orăşănesc , unde se capătă tot felul de obiecte cu preţurile cele mai ieftine.

x De nu vrem să fim cu guturai, răguşiţi , să tuşim, nu vrem să fim nervoşi, în t rebuinţăm „Elsa fluidul" lui Feiler, care e excelent împotr iva as t -mei, inflamărilor, durerilor dc ochi şi de cap . Duzina de p robă e 5 cor. — In contra durerei de s tomac, boalei de rărunchi, lipsei de apeti t şi râgăielei purgativul lui Feller „Hapur i -Elza" ajută. 6 cutii franco 4 cor. Ambele medicamente veri­tabile se capă tă numai la apotecarul Feller V. Jenő, Studica, Centrale nr. 122 (c. Zagreb) .

x Astma, palpitaţiunile de inimă de multe ori sunt rezultatul scaunului ne regu la t : zilnic jumă­tate de pahar de apă amară, naturală „Ferencz József" pe nernâncate, ajută cu efect circulaţiunea sângelui s tâmpărând astfel congestiunea de sânge. Apa „Ferencz József" scrie renumitul medic de nervi, profesorul dr. Krafft-Ebing din Viena, o folosesc cu drag pacienţii şi tfectul se arată deja la câteva ore după întrebuinţare. Se capătă în prăvăliile de apă minerală şi în apotece.

Anunţ. In Jebel (corn Timiş), situat pe linia principala b'aziaş-Timişoara, în centrul comunei româneşt i cu aproape oOOO sufkte , s e c a u t ă u n n e g u s i o i * r o m â n , care poate închi­ria ori cumpăra o casă corespunzătoare .

A se adresa lui D a n i l a A l b u .

Rubrica de şach Gheorghe Marco.

In vara anului 1907, toate gazetele din Occi­dent aduceau zilnic ştiri despre congresui inter­naţional al şachiştilor, aranjat la Ostende cu chel­tuială de 40.000 franci şi în proporţii care au în­trecut departe interesul manifestat pentru cele două precedente. 36 şampioni şi maeştrii au luat parte la emulare, Burn, Janowski, Marshall, Schle­chter, dr. Tarrasch, Tschi gorin, Bernstein, Mie­ses, Niemzowitsch, Duras , Tartakower, Black-burne, etc. Lista care publica zilnic rezultatul, a-ducea, totdeauna la loc de frunte — şi un nume ce suna mai familiar pentru n o i : Marco.

La casina românească din cutare orăşel de munte, un grup de persoane ce se întâlneau la masa obicinuită, în umbra platanilor, urmărea cu atenţiune veştile dela Ostende. Fireşte mai mult ne intriga numele Marco între atâtea polecre străine. Cine e M a r c o ? Un domn bătrân, care a văzut multe, ne spunea, că • Marco e Român; nime n 'a crezut, ci a zâmbit, văzând aci aceiaş pornire naivă, care şi pe Bonaparte din al nostru neam 1-a derivat. Să fie Român el, Marco şi mae­stru în şach alăturea de cei mai renumiţ i? II lua- [ răm drept Italian, păs t rându- i toată simpatia şi dorindu-i şanse de triumf.

Bătrânul avuse dreptate. Maestrul dela Os-tende este Român de frunte, este d. Gheorghe Marco, redactorul acestei rubrice în „Românul", : şachlst cu renume universal şi cel mai mare teo- i retician în materia aceasta.

Gheorghe Marco este fiu de preot român, S'a născu t la 29 Noemvrie 1863 în Cuciur-mară

Nr. 101—1911. R O M Á N U L Pag. 9.

(Bucovina). A studia t liceul la Cernăuţ , apoi me­dicină la Viena. Aci, a ră tând interes mult pentru şach, a fost in t rodus în cercurile jucători lor cu nume, şi în scurt t imp, talentul său extraordinar a devenit cunoscut în capitală . La 1890 a fost pentru prima da tă premiat , la un turnir de m a e ­ştrii în Viena. Doi ani mai târziu (1892), Socie­tatea şachişti lor din Viena 1-a dis t ins cu premiul III, şi în acelaş an, la emularea internaţ ională din Dresden a împărţ i t premiul IV şi V cu W a l -brodt, „ex aequo"'.

De aci se ridică neîntrerupt ; renumele îi devine general , jocul său se impune şi este ur­mărit cu atenţ iune de mulţi şachişt i din lumea întreagă. An de an câşt igă premii însemnate , la Viena în 1893 premiul I, 1894 premiul II, 1895 premiul I. La acest turnir din 1895, la care au participat cei mai excelenţi maeştrii din Viena, Marco este dist ins şi cu premiul pus pentru cea mai frumos jucată pâr t ie .*)

Tot în 1895, la emularea internaţională din Lipsea, a împărţit premiul VI. cu Ianowski, şi în acelaş an a fost jucat jocul de trei cu Schlechter şi Mieses, din care a eşit înving ' tor . In anul ur­mător a întreprins un turneu în Amer ica ; celebru a rămas din acesta, jocul său contra lui Black-burne şi Mieses

Cu prilejul expoziţiei universale i i n 1900 a avut loc la Paris o întrecere între cei mai mari maeştrii; Marco a luat premiul V. şi VI. împreună cu Mieses

In 1903, zece maeştrii au jucat la Viena ; s 'au dat numai trei premiuri, unul l'a luat Marco ; cei­lalţi doi premiaţi au fost Tschigorin şi Marsha l l ; şachişti ca Pilsbury, Maróczy au rămas în urmă In 1904 la Camoridge-Spr ings în Statele-Unite opt maeştrii din Europa au jucat contra 8 Ame­ricani, cu rezultatul : Marshall , Lasker, Ianowski, Marco, Schlechter, Tschigorin. La congresul din Ostende 1907 pomenit la început, Marco a eşit al 9-lea între 30 maeştrii tari, având însă numai cu trei unităţi mai puţin decât primul ( 1 6 7 a : \ 9 \ ) .

De atunci, d. Marco nu mai ia parte activă la întreceri, şi întreagă activitatea sa este dest inată teoriei, studiului de probleme, publicaţiunlor de specialitate, din care a scris o bibliotecă întreagă.

Singură redactarea de 14 ani a revistei „Wiener Schachzeitung"**) din cele mai de auto­ritate, reclamă toată atenţiune, şi e de mirat cum îi rămâne t imp şi putere de concentrare pen ru pregătirea publicaţiunilor deosebit de apreciate ce a tipărit sau are s u b t i pa r :

„Internationales Kaiser Jubi léums S c h a c h -tournier Wien 1898" (350 pagini) .

„Das internat Gambi t turnier im Wiener Schachclub 1903".

„Das internat Schachturnier Wien 1908". „II internat. Schachkongres zu Os tende

1906" cu o încercare de notaţ iune internaţională. „Internat. Schachkongress im Karlsbad 1907",

două tomuri mari cu multe d iagrame şi glose. „Galerie der Problemmeis te r" , împreună cu

dr. Ede Mazel, o lecţiune a celor mai frumoase probleme din toate t impur i l e ; şi alte multe lu­crări mai mici, comentari i la pârtii renumite , c o ­laborări la publicaţiunile altora. Remân încă zilnic agendele de secre tar general la „Clubul şachiştilor" din Viena. Despre aces ­tea în alt articol. C. N.

* Dăm încă o pârtie interesantă, jucatăjde

d. Rud. Spielmann şi I. Schenkein la al III-lea „L. Trebitsch-Memorial Turnier", 8 Dec, 1910, şi este de mult interes, cum se va vedea şi din glosele cu care o în­soţim.

Alb. Negru. 1. e 2 — e 4 e 7 — e 5 2. Ff 1 — c 4 Cg 8 — f 6 3. d 2 — d 3 Cb 8 — c 6 4. Cb 1 — c 3 Ff 8 — b 4 5. Fe 1 — g 5 d 7 — d 6 6. Cg 1 — «•: 2 Fc 8 e 6 7. O — O h 7 — h 6 8. Fg 5 X í 6 9. Cc 3 — d 5

10. Fc 4 X d 5 11. c 2 — c 3

Dd 8 X f 6 Fe 6 X d 5 Fb 4 — c 5 Cc 6 — d 2

*) Este reprodusă în „Geistreiche Schachpartien alter und neuer Zeit", V, Ansbach 1896.

**) „Wiener Schachzeitung", organ der internatio­nalen Schachmeistervereinigung, redigiert und herausge­geben von G. Marco". Wien. IX/3, Schwarzspanier­strasse 15.

12. d 3 — d 4 Fc 5 — b 6 13. f 2 — f 4 e 5 X d 4 14. c 3 X d 4 c 7 — c 6 15. Fd 5 — b 3 Cd 8 — e 6 16. Rg 1 — h 1 Acoperire isteaţă. D u p ă 16... Ce 6 X d 4

ar u rma 17. e 4 — e 5, d 6 X e 5; 18. f 4 X e 5, Df 6 X e 5; 19. Fc 4 X f 7 + : evident în avantajul albului.

16 0 - 0 17. e4—e5 d 6 X e 5 18. f 4 X e 5 Mişcarea e riscată, doară nici nu prea co ­

rectă. Debilul pion d4 arată simptomul unui morb

serios. Ar fi >ie lipsă d 4 X e 5 . 18 Dffi e7 19. D d l - d 3 T f 8 - d 8 începutul unui proiect greşit. Negru a voit

să r ăspundă la Fb3 c2 cu Ce6—f8, căci rărirea 20... g7—g6 nu i-a plăcut, din cauza : 2 1 . T f l — f 6 ; el însă n'a observat că după Tf8 d 8 rămâne slab pionul f7. Prin 19... T a 8 — d 8 ar fi putut negru uşor ajunge să acapareze pionul d 4 ; oricum, avea să fie până la sfârşit precaut.

20. Fb 3 c 2 Ce 6 f 8 21 . Tf 1 — f 4 Td 8 — d 7 22. T a 1 — f 1 De 7 — e 6 23 . Fc 2 — b 3

Atacul începe a fi irezistibil. 23 De 6 — g 6 24. Tf 4 X f 7

De 6 — g

Foarte b ine! 24 Dg 6 X d 3 25. Tf 1 'X f 8 + Rg 8 - h 7 26. Fb 3 - g 8 + Rh 7 - g 6 27. Ce 2 — f 4 Rg 6 - g 5 28. Cf 4 X d 3 T a 8 X f 8 29. Tf. 1 X f 8 Td 7 X d 4 30. Tf 8 — f 3 h 6 — h 5 3 1 . Fg 8 - e 6 c 6 — c 5 32. b 2 — b 3 Fb 6 — c 7 33 . Tf 3 - g 3 + Rg 5 - h 6 34. Fe 6 — f 5 g 7 - - g 5 35. T g 3 — e 3 b 7 — b 5 36. e 5 — e 6 Negru depune z

Redactor r e s p o n s a b i l : Atanasiu Hăimăgian.

a r e c e V a ?

I. R e n u m i t u l „ F l u i d u l E l z a " a l u i F e i ­l e r , e, după experienţele noastre linişitor de dureri, vindecător, încetează durerile; re­pede şi sigur vindecă reumă (spurc), slăbire de nervi, junghiuri în coaste, influenţa, du­reri de cap, de dinţi, de spate, amorţeală, durere de ochi, migrlnă şi multe nepomenite aci. Fluidul Elsa a Iui Feller e folosit cu efect fără păreche la răguşală, catar, dureri de piept si gât şi morburi' din curent ori ră­ceală. Adevărat e numai dacă pe sticlă este numele »Feiler*. — 12 sticle mici sau 6 mari, ori 2 sticle speciale, K. 5 franco.

II. Vestim apoi, că lumea foloseşte cu efect dis­tins şi sigur P'lulele-Rebarbara de mânat alui Feiler, contra durerilor de stomac, sgâr-ciuri, lipsă de poftă, arsuri de fiere, greaţă ameţeală, râgăeli, haemeroide şi alte contur-bări de mistuire. — 6 cutii franco cu 4 cor. — Să ne ferim însă de imitaţiuni şi să adre­săm acurat a ş a :

&ig«tt V. feiler, apotecar. S t u b i c a , Centrala 122 (eomit. Zagrab).

Fondat în anul 1882. Telefon nr. 688.

BRUCKNER LIPOT tapeţier, decorator şi fabrică de mobile în

A r a d , Andrássy-tér 25, palatul Neumann.

( L ä n g ä c o f e t ă r i a M a t z k y ) .

Recomandă mobilele sale propriu pregătite, solide şi de o execuţie ele­gantă, pentru camere de dormit dela 190 fl. Sufragerie (prânziton. deia 140 fi. Gar­nituri de salon, deia 95 florini.

Preţuri de cumpărare convenabile!

1 & y T O R j Se vând esc lus iv m o b i l e de lemn t a r e şi v e s t i t : • NEU- -SCHLOSS.

Furnisoru! societăţei căilor ferate ungare.

Atelier de I-u rang.

£a librăria diecezană din Arad se găsesc

p r o p i s e ( c o r e c t e )

de examen cu Cor. 1*20 o sută bucăţi, plus 2 0 Oieri

pentru porto postai; asemenea

cărţi potrivite pentru premii şcolare.

C u m p ă r sau dau în schimb pentru alte obiecte:

Recipise de amanet, aur, argint sdrebit şi bijuterii

Deutsch Izidor, o r o l o g i e r ş i b i j u t i e r .

A r a d , str. W e i t z e r ţ a n o s . (Palatul Minoriţilor).

Magazinul de oroloage şi bijuterii cel mai mare din Árad. Cea mai ieftină sursă de cumpărat. T e l e f o n 4 3 8 .

Oppenheimer Mór z i d a r d i p l o m a t

Arad, Szabadság-tér 17. In casa d-lui Dr. Sehwartz, în curte.

Recomandă în atenţiunea o n . public pertru facerea de planuri şi prelimi.'.re rlö zidire,

cancelaria lui de edificări.

Pag. 10. R O M A N U L Nr. 101—1911.

prin bunătatea, durabili­tatea şi ieftinătatea lor

ghetele pentru bărbaţ i , femei şi copii pregăti te din piele neagră ori colorată în atelierul propriu al lui

CzcrnfczHy JKitóly, de sub numărul 3 strada K o s s u t h , A r a d .

G h e t e j u m ă t ă ţ i s e c a p ă t ă î n o r i e e fel d e f a z o n .

Vei cruţa mulţi bani! Dacă vei cerceta h o t e l u l şi g r ă d i n a

Kravár d i n slri"'a Sarló nr. 3

l a „ H é t v e z é r " , ande se pregătesc cele mai bune mâncăr i ungu­reşti, vinuri alese de deal, şi bere proaspătă de kőbánya, pe lângă preţuri le cele mai ieftine şi

serviciul cel mai bun. P o p i c ă r i e a c o p e r i t ă I l u m i n a ţ i e e l e c t r i c ă .

Spitz Ignacz m ă e s t r u - m ă s a r .

Execută lucrări de edificii şi la poştă, aran-jază prăvălii.

A r a d , p i a ţ a S z a b a d s á g n r . 1 1 . Întreprinde orice lucrare aparţinând a-

cestei branşe. Execută comande dela cele mai simple, până la cele mai pretenţioase, după pian, cu cele mai scăzute preţuri. Serveşte cu cea mai mare plăcere, cu pre­liminare şi planuri.

Horváth József a r h i t e c t ş i z i d a r

A r a d , s t rada D a r á n y i J á n o s w r . 4 .

Primeşte o r i c e l u c r a r e în branşa aceasta, face planuri şi e f e c t u e ş l e sădir i pe lângă pre­ţurile ce le m a i reduse.

JT\T] Mare asortiment d e veritabile H r o l e t e a m e r i c a n e automatice.

- . I i« Bi le şi p o p i c e d i n tignttt» SaiK-ve r i t ab i l se pot p r o c u r a cu

preţurile ce le m a i moderate în b a z a r u l

Zimmerman Ignác, prăvălie de obiecte decorative de Norinberg şi de jucărele, Arad, piaţa Szabadság nr. 21 .

Se află de vânzare

vinuri dintre sortele cele mai fine din viile D-lui K i s B á l i n t dela C e t e a . Se pot căpăta şi în can­tităţi mai mari. Doritorii cumpărător i să se a d r e ­seze la

N i c o l a e S o r a B ă r o i u Szelyistye, Szeben m.

n atelier de

ştampi le d e g u m ă şi g r a v u r ă

Arad, Salacz-utca Sr. 3. Execută artistic gra­vuri d e monograme,

firme şi scrisori, ştampile de oţel, a-ramă şi guma, sigile cu firmă (embleme),

stanţe, cuie pentru steaguri, insignii pen­tru societăţi şi sport. Magazin de maşini pentru numeraţie, ştampile pentru dat şi prese pt. rotunzire. — Execuţie promptă.

n atenţiunea celor ce se mută. I n s t a l a ţ i i d e l u m i n ă e l e c t r i c ă î m p r e u n ă c u becuri? e x e ­c u t ă ş i f u r n i s e a z a p r o m p t s u b c e l e m a i f a v o r a b i l e c o n d i ţ i i

d e p l ă t i r e .

K o c t i D á r a i e l î n t r e p r i n d e r e d e i n s t a l a r e a s o n e r i i l o r

s i t e l e f o n u l u i Arad, str. Deák-Fei;*nez Nr. 42.

In librăria diecezană din Arad află aplicare

un cassar. Postul e a se ocupa în 1 Iunie st. n. Salar deocamdată lunar anticipativ 100 coi* . Preferiţi sunt cei ce au absolvat vre-o şcoală comercială eventual cei ce au

praxă în afaceri de librărie.

I

I I

. - s i . . . . .

26 odăi aranjate cel nai modern. Supraveghiere medicală continuă (constantă).

Birou central, stabiliment medical : Budapesta, Bulevardul Ferencz-körut 29. Direc tor -şe t : O r . A. C o z m u t z a .

Conzultatiuni dela oreie 8—9 a. m. 3—5 p. m. Te le fon 8 8 — 9 9 .

ä n s t Ü L ü f a r e .

Am onoare a aduce la cunoşt inţa onoratului public, că cu ..: M a i u începând, mi-am mutat

In strada Kápolna Nr. 6 — 6 / a în casa proprie. Primesc orice întreprinderi de edificare, pe

cari le execut conform cerinţelor moderne . Mă rog de sprijinul on. public şi în viitor.

Cu stimă

Fábián József arhitect-zidar.

Jtaißzcr K. G&a f a b r i c a n t d e i n s t r u m e n t e m u z i c a l e A r a d ] s t r . D e á k - F e n e n c z n r . 4 o

( c a s a l u i D r . W i n t e r ) .

Am onoare a înştiinţa stimaţii mei co­mitenţi şi publicul mare , că

o atelierul meu de o instrumente muzicale

se află în s t rada

D e á k - F e r c n c z N - r u . 1 4 0 .

Am înmagazinat mare asor t iment de tot felul de inst rumente muzicale. Strafor-mez şi reparez ins t rumente muzicale cu cele mai scăzute preţuri . Comande în provinţă execut prompt.

Solicit sprijin binevoitor cu tot respectul H a u s z e r K. G é z a

fabricant de ins t rumente musicale .

în atenţiunea binevoitoare a cumpărătorilor de, mobilă

prăvălia mea de

e de sub n M l 6 din strada fejsze

(casa proprie), a v â n d t o t d e a u n a a s o r t i m e n t m a r e d i n a r a n ­j a m e n t u l cel m a i m o d e r n p e n t r u (lOfBlîtOf,

rcfCCtOf şi SalOtt c u p r e ţ u r i m o d e r a t e . In atelierul meu mare , întreprind orie comandă pe lângă condiţiile cele mai avantajoase, după

model şi cu prel iminar . Cu deosebit respect

Csatlós András stoler.

Traiae Ha, medic speciálisat în moi 'buri feme-ieş ' i , fost asis­tent la clinica de

femei din Timişoara şi la clinica de femei „Cha-n t é " din Berlin, şi-a re început iarăşi praxa m e ­

dicală în B ă i l e B u z i a s (Buziasfőrdő).

Pentru sezonul ie primăvară! Recomand magazinul meu bogat asortat în

pălării de bărbaţi, albituri, cravate şi mite. Mare asortiment în pălării de băieţi pe lângă preţuri fixate. Totodată recomand

i atelierul meu de blănărie = pentru toate lucrările ce cad în branşa aceasta pe lângă serviciul cel mai prompt.

J r Cu s t imă :

Bálint ( J á n o s i T i m i s o a r a - F a b r i c . f > m u m * .

Nr. 101—1911. R O M A N U L Pag. 11.

1 S/Értlios I . sculpto J

Pregăteşte tot felul de lucrări din acest ram, ca : iconos­tase, amvoane, a-ranjamente pen­tru biserici şi sa­lon, tot felul de sculpturi se efeptu-esc pentru tâmplari.

Reparaturi se efeptuiesc prompt; comandele din provinţă se execută grabnic. — La dorinţă trimit planuri gratuit. Pentru aceasta solicit binevoitorul sprijin al publicului.

Cu stimă: S z e i f e r t J á n o s .

I -O

a

ii ce

I

S p e c i a l i s t î n p ă l ă r i i p r e o ţ e ş t i .

C e r c e t a ţ i m a r e a p r ă v ă l i e a l u i

S O M M E R J Ó Z S E F ARAD, strada principală în palatul bis. romano-catolice,

f o n d a t ă l a a n u l 1 8 6 3 ,

unde află îndeosebi domnii preoţi p ă l ă r i i p r e o ţ e ş t i , p ă l ă ­r i i d e to t s o i u l , c i l i n d r e , c l a c , c ă m e ş i d e v a r ă , g u l e r e , m a n g e t e , m ă n u ş i d e v a r ă , c r a v a t e , c i o ­r a p i , b a s t o a n e , u m b r e l e , etc., din fabricele cele mai renumite franceze şi engleze, de calităţi deosebite şi dela cei mai experţi maeştrii, cu preţurile cele mai ieftine. Pe lângă asta on. public român va găsi în marele magazin serviciu prompt, având de conducător al prăvăliei pe un român, ca on. clienţi să fie pe deplin mulţumiţi. Sperând, ci on. public român din loc şl provinţă mă va onora cu vizitele sale pnnândn-şi toată Încrederea In firma prăvăliei mele,

semnez cu deosebită stimă: S o m m e r J ó z s e f .

S p e c i a l i s t î n p ă l ă r i i b ă r b ă t e ş t i .

Magazin de haine pentru bărbaţi, băieţi şi copii. Specialităţi în c o s t u m e pentru copii, etc. etc. etc. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Telefon pentru ora? $1 comitat Hr. 1053.

Au sosit cele mai noue mode de primăvară.

= Asortiment uriaş. = Haine gata de bărbaţi, băieţi şi copiii Specia­lităţi în pardesiuri c u p r e ţ u r i l e c e l e m a i

i e f t i n e . ••<

romon i ţe , f lor i de po ­

rumbe le , f lor i de tei ,

f lor i de f r i g u r i , r ă d ă ­

cini şi f r u n z e de m ă ­

t r ă g u n ă , f lor i de soc fie

verzi, ori uscate şi Vespe de

f rap ţ i n . &fefe**ftfe&fefe*

Farmacia lui

Szokoly Sándor Arad, Piaţa Kelemen

(vis-ä-vis de biserica sârbească.)

Gomei Demeter, farmacist In O r ă ş t i e ( S z á s z v á r o s ) , găsiţi următoarele p r e p a ­

r a t e c o s m e t i c e de bun renume:

• 1 C r e a m d e b e n z o e m y g d a l e . Creamul de benzoe serveşte pentru conservarea, înfrumseţarea şi albirea manilor şi feţei, dând tot­odată şi o fineţă deosebită Delăturează tot felul de necurăţenii de pe mână şi faţă, — precum: pete, bnbiţe, zgrăbunţe, pisteni (mitesser), pre­cum netezeşte şi zbârciturile.. Conţinutul creamului acestuia e nestrică-cios pentru faţă şi mâni. Bar Preţul 60 fll. • i S ă p u n u l d e b e n z o e m y g d a l e . Săpun excelent pentru toi­le tte. E preparat din ingredienţie foarte fine şi din mirosuri plăcute de flori. Albeşte şi netezeşte pielea. Preţul 10 fll. -me •••••••••••• • I P o u d r e - T e t u r i e n . Acopere foarte bine, încât nici nu se ob­servă că faţa este pudrată. întrebuinţată pudra cu creamul de benzoe mygdale, scuteşte de urmările neplăcute, ce altcum ar cauza vântul şi razele soarelni. Este In culoare albă, roza şi ga)bina. Preţul 1 cor. - » • I V e t u r i e n - P a r f e u m . Veravioletta, cel mai fin parfum de vio­rele, lăcrămioare şi scumpie (iorgovan). Preţul 1'60 fll. ~m •••••••• • I „ I d e a l " , cel mai nou parfum. Preţul 2 cor. ~ws • 1 A p a d e g u r ă „ C r e m s i e r " (albă sau roşie). Prin Întrebuin­ţarea apei acesteia, nu devin dinţii găunoşi, — şi delăturează durerea dinţilor, precum să şi întăresc dinţii şi gingiile. Prin întrebuinţarea apei acesteia, să delăturează mirosul neplăcut şi greu din gură. Prin-întră-buinţarea apei acesteia cu pravul de dinţi „Cremsier", devin dinţii foarte frumoşi, albi. Preţul 80 fll. — • 1 P r a v u l d e d i n ţ i „ C r e m s i e r " . Prin Întrebuinţarea pravului acestuia devin dinţii frumoşi şi albi. Preţul 70 fll. " H ü AAAAAAAAAA

• 1 P e r i i d e d in ţ i , fine. Alegere mare, fn diferite preţuri. • • • • 1 E s e n ţ ă d e C h i n a . Contra căderii părului, cu rezultat foarte

• 1 C h i n a t a n n o p o m a d a . Pentru creşterea părului. Preţul 70 fll. • i O l e u d e n u c ă . Extract de nuca oleica, pentru conzervarea pă­rului. 1 sticlă 80 fll.

Toate acestea să pot primi la

M. Cornel Demeter, OrăstiG—Szăszuarss.

\ ú nouă ie croitorie pentru ttati Atrag atenţia onoratului public asupra prăvăliei mele de croitorie din colţul stradei W E I T Z E R J Á N O S ş i K A Z I N C Z Y ,

unde ţin magazin de stofe de primăvară şi vară. Principiul meu va fi, să mulţumesc pe clienţii mei prin executarea promptă a comandelor. — Mă rog de binevoitorul sprijin al

onoratului public.

Cu stimă K L E I N F E l ^ E N C Z ,

Pag. 12. R O M Â N U L Nr. 1 0 1 — 1 9 1 1 .

j £ J L E N Y I C îl T = P r o t ieft in e x t r a o r d i n a r .

Arad, É. 1 H 1 « 11, la Mol « ^ J ^ X " P t ^ ^ i . An encit nnntatilo Ho nrimavs™ b o ^ a t d e u m b r e l e > P á l á r i i d e P a i e P e n t m d a m e - M o d e l e S 1

AU 80811 lUJUiayie U e priniaVard. d e c o r u r i s e c a p ă t ă c u p r e ţ f o a r t e s c ă z u t

Du sosit cele mal frumoase şl mal noi ghete de primăvară şl vară.

ielele de bărbaţi

Salamander c u r e n u m e m o n d i a l ,

sa capătă tu colorile galbină şi neagră cu

x 6 c o r o a n e 5 0 fll. escluziv la mine.

W E I N B E R G E R JANOS prăvălia de ghete de rangul Iu.

Arad, piaţa Andrássy nr. 20 . ßomandt din provinţă si n teut î In aceiaşi zi 85 (11)

Cancelarie administrativă şi birou de informatiunl in Budapesta. Procur şi dau informaţiuni în toate afacerile procesuale, extraprocesuale, administrative şi comerciale; mijlocesc Împrumuturi personale, hipotecare şi amortizaţionale ieftin şi In scurt timp; mijlocesc cumpărări, vânzări, exarendäri de bunuri, maşini, motoare şi atte rechisite economice; finanţez parcelări de moşii, esoperez aju­toare de stat pentru preoţi, învăţători, scoale şi pentru cumprarea de izlaze şi păşuni; efeptuesc tot felul de co­mande comerciale eventual şi la bursă prompt pe lângă t a x e m o d e r a t e şi anticipaţie pentru corespondenţă.

Dr. Constantin Maoea, advocaţi II, RDDteleki-u. 10.1.7. Telelőn 171-27.

MAGAZIN IEFTIN

MAUTNER R Ieftinătate generală suprinzătoare.

Cumpărând o cantitate mai mare de mărfuri am ocaziuna a pune la dispoziţia Onor. public, cu preţuri uimitor de scăzute: pânzeturi, canafas (pânză lustroasă), delin de spălat, delin fran­cez, Batist de mătase, zephir englez, albituri, şervete, feţe de masă, covoare, perdele, acoperi­toare de pat, etc., orice obiecte din acest resort. Mulţime de stofe şl costume engleze cu jumă­tate de preţ se capătă la magazinul ieftin al lui

llflUTHER R.. Brad, str. Hunyadi lir. 1. — Prăvălia e deschisă a. m. dela 8—12. i k dela P A - 7 ore.

A M E R I C A z a c b a n i i p e d r u m u r i , c i ş i l a n o i u ş o r p o ţ i a j u n g e m i l i o n a r !

Cum se pot câşt iga pe uşor 3 şi l|2 m i l i oane? Cumpărând dela noi o obligaţiune de câşt ig cu premie convertită dela „BUnc'fl HlPOTECHRfl UfflüUtfi" ?i ana deta „PESTI HRZflTi

Acestea sunt cele mai de valoare şi cele mai căutate lozuri, fiind garantate din partea visteriei statului. — ţ U se Vând ca pi la caldă. Pentru a înlesni cumpărarea lor fiecăruia, le vindem de prezent ambele pe 3 6 r a t e l u n a r e d e c â t e IO c o r o a n e .

C E L E A M A I M A R I Ş A N S E D E C Â Ş T I G I — 9 T R A G E R I A N U A L I Iată câştigurile principale: x m i l i o n !

C o r . B o o . o o o , 4 0 0 . 0 0 0 , 3 0 0 . 0 0 0 , 2 de 1 0 0 . 0 0 0 , x o o . o o o , o mulţime de 7 5 0 0 0 , 5 0 . 0 0 0 , 4 0 0 0 0 , 2 5 . 0 0 0 , 1 0 . 0 0 0 şi nenumărate mai mici.

Toate câştigările acestea ajung fn f i e c a r e a n la sorţi în decursul celor 9 trageri, cari sunt In 6 şi 25 Februarie, 25 A-prilie, 5 şi 25 Iunie, 25 August, 5 şi 25 Octomvrie şi 25 De­cemvrie.

Cu plăcere vindem aceste obligaţiuni sau lozuri şi numai singuratice: una obligaţiune dela Banca hipotecară ungară cu 6 trageri anual pe 33 rate lunare de câte 6 cor.; una obligaţiune dela Pesti Hazai cu 3 trageri anual pe 33 rate lunare de câte 5 cor.

Cine ne trimite rata primă, adecă suma de 10, 6 sau 5 cor. aceluia Îndată li trimitem lista de rate legală, în care se in­duce seria şi numărul lozurilor ce i-s'au vândut, pe baza căruia imediat ia parte la joc. Deja după achitarea ratei prime este în­dreptăţit cumpărătorul la proximele trageri, iar câştigurile, cu care i-s'ar trage lozurile, sunt In întregime ale lui. De sine se înţelege, că achitând şi ratele viitoare regulat In fiecare lună, va juca neîntrerupt un şir lung de ani de zile, putând câş­tiga cu acelaş loz şi de mai multe ori. După 3 ani, când cumpărătorul a ajuns să plătească toate ratele, (cine vrea poate plăti şi mai multe rate deodată) va primi dela noi lozurile, res­pective obligaţiunile originale şi va juca mai departe, fără ca

se trebuiască a mai plăti ceva. Până la achitarea tuturor rate­lor, obligaţiunile originale se păstrează In cassa noastră de fier sub controla statului. Obligaţiunile sau lozurile acestea au o valoare permanentă şi se pot vinde ori când cu preţul de bursă, sau se pot lombarda, zălogi.

Tot lozul trebuie să se t ragă şi să câştige necondiţionat.

Nime să nu întârzie cu trimiterea ratei prime, pentru a pun­tea lua parte la tragerile din luna viitoare.

Cu zecile, ba chiar cu sutele ne vin comandele In flecare zi dela sărac şi bogat, dela ştiutor de carte şi neştiutor, dela toţi aceia, cari doresc a-şi uşura greul vieţii. Fiecine poate otştiga milioane. Nu vă resgândiţi mult. Fiecare să-şi încerce no­rocul I Nu şti din ce tufă sare iepurele. Grăbiţi deci, că tragerile viitoare vor fi In 5 şi 25 Iunie.

Comandele se pot face pe cuponul dela mandatul postai (asignaţiunea de bani), trimiţindu-se rata primă, adecă suma da 10, 6 sau 6 cor. ri scriindu-se adresa corectă si legibilă. Pentru achitarea celoralalte rate, vom trimite stimaţilor cumpărători ce­curi poştale, prin cari ceeace vor cruţa spesele de porto.

C u d e s l u ş i r i s t ă m l a d i s p o z i ţ i a f i e c ă r u i a .

Ustredná banka uc. spol. Budapest V., Sas.-u. 24. sz.

Nr. 101—1911. R O M Â N U L Pag. 13.

Knitzkypgnácz, mester-droscar Arad, strada József főherceg nr. 11.

x Stabilimentul şi magizina dela 1 Maiu, o mut în casa mea proprie din strada Varjassy József nr. 1. vis-â-vis cu spitalul comitatens.

D i n c a u z a m u t ă r e i r e c o m a n d ă î n a t e n ţ i u n e a b i n e v o i t o a r e a p u b l i c u l u i

magazinul de calese, unde se pot cumpăra cele mai frumoase^ c a l e s e ş i t r ă s u r i cu prafuri scăzute . Primeşte orice comande ş i rep. din aceasta branşă, executându-le promt şi exact.

Balázs Péter, arici Arad, B) Választó-utca 21. Face planuri şi execută orice lucrare în branşa aceasta în modul cel mai

conştienţios pe lângă preţurile cele mai ieftine.

In Ospătăria

Vadászkürt Yis=â=vis de teatrul oraşului

se servesc zilnic mâncări gus­toase reci şi calde, bere proaspetă şi vinurile cele mai bone şi mai alese, precum şi bere neagră baVarwI. Rog onoratul public a mă cerceta, în schimb promit, că voiu servi cu cea mai mare punc­

tualitate.

Aici este totodată şi locul

de înlâlnire ;tl Rorpânilor. t Cu toată stima

£Srinczi János proprietarul berăriei

V a d á s z k ü r t str. Zrinyi nr. 1.

H i t i a t e n ţ i l a f i r m ă ! D e a s t ă d a t ă publicul — din cauza marei aglomeraţii

de mărfuri — va putea cumpăra ieftin. Spre orientare las să urmeze un scurt extras: Cămăşi tricot, cuptuş^ţe cu plisă dela 75 cr. Pantaloni tricot, » „ » > 75 „ Cămăşi fine pt. bărbaţi „ 99 „ Cămăşi fine iarh.cn pieptul de mătase „ 120 „ Gulere In toate formele „ 13 „ Manşete colorate sau alae „ 19 » Ismene fine „ 45 „ Mănuşi de piele » 50 „ Gramafoane » 8 fl. Plăci duple, diametru 26 cm. > 90 cr. Păpuşi > 275 „ Ploiere de mătase pt. domni „ 170 „ Ghete cu talpa duplă pt. domni „ 60 „ Bretele „ 25 „ Cămăşi de pânză fină pentru femei „ 55 „ Corsete brodate „ 81 „ Cămeşi tricotate pentru femei „ 50 „ Trico pentru femei » 59 „ Ciorapi de iarnă femeieşti „ 25 „ Mănuşi tricotate şi căptuşite pt. ferasi , 20 „

Cătrinţe „ 25 er, Jambiere pentru femei „ 75 „ Ghete femeieşti de iarnă „ 60 „ Umbrele de mătase (ottoman, extrafine) „ 165 , Bonete elegante » 100 „ Galoşi „ 125 , Mănuşi de piele » 90 „ Corsete fine „ 48 „ Geantă de mână pt. dame „ 25 „ Trico pentru copii a 30 „ Ciorapi (patent) » 15 „ Haine de trico p t fete „ 75 „ Îmbrăcăminte de iarnă „ 120 » Ghete cu şirete pentru copii > 55 » Bretele pentru copii „ 04 » Şăpci tricotate pt. băieţi „ 82 » Batiste pentru copii „ 04 » Mrnuşi împletite de iarnă » 15 > Jambiere pt, copii „ 35 » Galoşi pt. copii » 90 »

Depozit de haine de iarnă pentru copii, jucăr i i ; cele mai frumoase obiecte dela 25 cr. — Geamantane din piele americană dela 65 cr. în sus. — Geamantan cu cute dela 225 cr. în sus. — Corfiţe de piele de târg dela 30 cr. în sus. — Serviz pentru 6 persoane pentru vin, bere şi rachiu dela 90 cr. în colo. — Fructiere cu 6 tălgeruşe,

dela 90 cr. In colo.

Afară de acestea vă stau la dispoziţie cele mai frumoase obiecte ocazionale de argint china, cu preţuri fabuloase. — Depozit de jucărele şi căruţe de păpuşe. — Mare asortiment de cordoane de gumă cu cus. aur şi mătase cea 50 cr. Plăci de gramafon tn preţ de 1 fl. — Mănuşi, imitaţie de piele cu căptuşală fină 35 cor. — Asortiment de boa şi manşoane.

Pentru comoditatea publicului, am aranjat clinica de păpuşe, în care se vindecă totfelul de păpuşe şi să pregătesc modele.

Fieştecare cumpărător are favorul de a-şi mări o fotografie.

Asortiment de căruţe pentru păpuşe deia 4 fl. 7 5 cr. în sus . Toate se capătă. în bazarul de concurenţă din edificiul tea­

trului, vis-â-vis de cei 13 martiri, a iui

R E I C H E E .

P R I M A F A B R I C A D E T R A S U R I D E P E C Â M P I E .

Fabrica lui Hodacs János jun. în Szeged Felsőváros, strada Kistisza nr. 4 . (Gontinarea stradei Maros),

j Asort ím^stebi^d^rrmijnul t de câM» j c a , e s e d i f e r i t e j a dispoziţie. ! I t ^ ^ ^ ^ ^ ^ m ^ L !

Pag. 14. R O M Â N U L Nr. 101—1911.

c o n t r a

espre asta se convinge toţi aceia, cari îşi cumpără

ghetele f trebuitoare în prăvălia f de ghete ieftine din J strada Z r í n y i , m

poate

I Inginer

E u g e n Ti l ea B u r e a u T e h n i c

Bucureşti, Calea-Victoriei 76.

proiectarea şi construirea de vile, şcoli şi tot felul de clădiri In stil românesc

şi modern. • •

Construcţiuni în beton armat, alimentări cu apă şi canalizări de oraşe, construcţiuni de magazii

de cereale etc.

La administraţia ziarului

11 R o m â n u l 4 4

se primesc anunţuri cu preţurile

cele mai moderate.

<3£ La

Librăria die­cezană, Arad

se capătă

MINEILE pe 12 luni, în 12 voi. legate în pele cu cop- § cii, 1 voi. 14*50, toate volumele Coroane 172. $

TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE ARAD.