Coeziune și comportament de învățare în echipă

Proiect semestrial, UBB, Master Psihologia Resurselor Umane

• O organizație învață prin acțiunile și interacțiunile care au loc între membrii ce fac parte din subgrupuri mai mici din cadrul organizației sau din echipe (Edmonson, 2002).

• Kasl et al (1997) definește învățarea în echipe ca ,,un proces prin care grupulcreează cunostințe pentru membrii săi, pentru sine insăsi ca sistem, si pentru ceilalți”

• Edmonson(1999), in care invățarea la nivel de grup, este un proces de reflecție si acțiune, caracterizată de comportamenteprecum experimentarea, adresarea de intrebări, căutare de feedback, discutarea erorilor siconsecințelor / rezultatelor neasteptate, reflectarea asupra rezultatelor.

Cadrul teoretic Învățarea în echipă

• Coeziunea a fost definită ca fiind atracția membrilor grupului față de grup, atracție datorată fie prestigiului grupului, a membrilorgrupului sau a activităților in care grupul este implicat (Festinger, 1950, apud. Carless & De Paola,2000).

• Carless & De Paola in anul 2000, publică un studiu devalidare a unui instrument de evaluare a celor trei componente sugerate de Festinger, pe care le denumesc coeziune relativă la sarcină, coeziune socială si atracție individuală față de grup.

• Dintre tipurile de coeziune enunțate, ne asteptăm să se relaționeze cu invățarea in echipă doar coeziune relativă la sarcină, deoarece coeziune socială si atractivitatea individuală față de grup e probabil să favorizeze uniformitatea opiniilor in cadrul grupului si respingereaopiniilor care nu sunt concordante cu ale majorității, din teama de a nu fi exclus (Kruglanski si co.,2006). Astfel de presiuni in cadrul grupului e probabil să nu favorizeze comportamente ca cererea defeedback, solicitarea de ajutor, discutarea erorilor, comportamente specifice invățării in echipă, darcare ar putea pune intr-o lumină defavorabilă membrii echipei care apelează la astfel decomportamente (Edmondson, 1999).

Cadrul teoretic Coeziunea în grup

Studiul de față investighează relația dintre tipul de coeziune experiențiat de către membrii grupului si manifestarea comportamentelor de invățare in grup. Conform literaturii de specialitate,ne asteptăm ca cele trei tipuri de coeziune să se relaționeze diferit cu invățarea in grup, astfel:

Ipoteza 1: Coeziunea relativă la sarcină se relaționează pozitiv cu invățarea in grup.

Ipoteza 2: Coeziunea socială se relaționează negativ cu invățarea in grup.

Ipoteza 3: Atracția personală cu privire la grup se relaționează negativ cu invățarea in grup.

Obiectivul și ipotezele cercetării

• Participanți48 de studenți ai programelor masterale Psihologia Resurselor Umane siResurse Umane si Sănătate Organizațională, cu varstă cuprinsă intre 22 si 42 de ani (m=24,29,σ=2,19). Majoritatea participanților sunt femei (46).

• ProcedurăScala de invățare in echipă, scala de coeziune relativă la sarcină,scala de coeziune socială, scala de coeziune interpersonală si o serie de informații descriptivea fost distribuit prin e-mail studenților

MetodologieParticipanți, Procedură

MetodologieInstrumente

• scală de comportamente de invățare in echipă, modificată după instrumentul propus de Edmondson (1999)(consistență internă al scalei este de 0,62)

• 3 scale de coeziune –instrumentul propus in 2000, de către Carless si De Paola. Instrumentul măsoară coeziunea in grup:

– coeziunea relativă la sarcină (4 itemi, coeficientul α calculat pe acest esantion a fost de 0,70),

– coeziune socială (4 itemi, coeficientul α calculat pe acest esantion a fost de 0,83)

– coeziune interpersonală (2 itemi)

Rezultate Statistici descriptive variabile continue

Rezultate Statistici descriptive variabile nominale

Rezultate Corelații între variabilele incluse în studiu

• Contrar ipotezelornoastre, rezultatele obținute pe acest esantion arată că toate cele trei tipuri de coeziune sunt relaționate pozitiv cu invățarea in cadrul grupului.

• in grupurile de invățareutilizate in context academic, indiferent tipul de coeziune pe care membrii grupului il experiențiază,acesta se relaționează pozitiv cu invățarea in echipă.

• Rezultatele obținute sunt in concordanță cu alte studii in domeniul proceselor de grup. De Paola si Carless, 2000 arată că doar coeziunea relativă la sarcină se relaționează pozitiv cu performanța grupului, pe de altă parte, studiile care investighează simultan performanța si invățarea in echipe (Druksat & Kayes, 2000) arată că cele două nu sunt neapărat relaționate si că ceea cecaracterizează o echipă performanță, nu caracterizează neapărat si o echipă care invață.

Discuții și concluzii

Mulțumim!