Climatul ecuatorial

Climatul ecuatorial cuprinde în cea mai mare parte a sa mediul geografic al pădurilor ecuatoriale. Acest mediu geografic este reprezentat pe mari suprafețe în:

Africa centrală (bazinul hidrografic al râului Congo, zona litorală guineeză) Bazinul hidrografic al râului Amazon Arhipelagul Malaez Peninsula Malacca.

Acest mediu are o uniformitate aparte a regimului climatic, temperatura medie anuală variind între 25 și 28 grade Celsius, iar precipitațiile anuale depășind 2000 mm.

Datorită acestor factori climatici, vegetația predominantă este cea semperviriscentă (veșnic verde), luxuriantă, cu arbori stratificați (în 3 straturi: 5-15 m, 15-40m, 40-60m), sub aceste straturi aflându-se arbuști și ierburi la periferia pădurilor. În interiorul pădurilor și între straturi cresc liane și plante epifite (plante fixate pe arbori). Arborii care constituie aceste păduri ecuatoriale sunt: palmierii (peste 1500 specii, cuprinzând și palmierul de ulei și palmierul de cocos ), arborele de cauciuc, arborele de cacao, arborele de cafea, mahonul, accaju etc. Pe țărmurile afectate de maree cresc mangrove.

Vegetatia de mangrove

Mangrovele constituie un amestec de plante, în principal arbuști și copaci, care se dezvoltă în zona de variație a nivelului mării din cauza mareei, între nivelul fluxului și cel al refluxului. Apar în zona estuarelor.

Se dezvoltă sub formă de hățișuri dese de arbuști, uneori sub formă de arbori de 30 m care sunt întotdeauna verzi. Ele ocupă locurile adăpostite de bătaia vânturilor, adică golfurile și estuarele liniștite. Prezintă rădăcini adventive în formă de catalige cu rol de fixare a arborelui, dar au și rădăcini respiratorii. Sunt răspândite în două mari regiuni geografice: regiunea de est cu țărmurile tropicale umede din sudul și sud-estul Asiei, nord-estul Australiei, sud-estul Africii și regiunea de vest cu vestul Africii, țărmurile tropicale din estul Americii Centrale, sudul Americii.

Abanosul este denumirea lemnului obținut mai ales de la arborii din genul Diospyros, familia ebenaceelor, răspândiți în zonele Abacai (padurile tropicale și subtropicale). Abanosul este un lemn greu, tare, de culoare neagră. Abanosul de cea mai bună calitate este foarte greu, aproape negru și obținut doar din duramen. Se prelucrează numai aburit și se utilizează la fabricarea mobilierului.

Palisandrul este un arbore exotic cu flori mari, albastre sau roșii, al cărui lemn mirositor, foarte tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, care crește în zonele tropicale, din India, America și Madagascar. Lemnul palisandrului este folosit pentru sculptură în lemn, tâmplăria fină dar si la fabricarea instrumentelor muzicale.

De neamul moldovenilor,

Miron Costin

In "De neamul moldovenilor... " autorul prezinta geneza poporului roman, de la intaiul "descalecat" al lui Traian, in Dacia. Pentru aceasta, Miron Costin impleteste date din istoria romanilor, cu date despre cucerirea Daciei de catre Traian, oferind argumente arheologice, lingvistice si etnografice in sprijinul tezei originii latine a poporului roman.

Iubirea de neam l-a determinat insa a trece peste aceste greutati, pentru ca adevarul despre originea poporului nostru sa patrunda in universalitate ("sa scot lumii la vedere") si sa ramana in eternitate.

Patriotismul autorului se vadeste si aici, in dorinta ca, asemenea altor popoare mari, si romanii sa-si cunoasca etnogeneza: "Indemnatu-m-au mai multu lipsa de stiinta inceputului acestii tari (...) toate alte tari stiindu inceputurile sale".

In spirit umanist, autorul afirma originea latina a poporului roman si unitatea lui pe intreg teritoriul national: "ca toti un neam si o data discalecati santu".

Scopul lucrarii este polemic, autorul criticand in termeni duri pe cei care copiasera cronica lui Grigore Ureche si introdusesera niste "ocari" la adresa romanilor: ei sustineau ca stramosii nostri se trag din temnitele Romei, aruncand astfel un blam etern asupra neamului. O asemenea fapta nu putea fi iertata de cronicarul patriot, date fiind consecintele ei in curgerea timpului: "Nici este saga a scrie ocara vecinica unui neam".

Cu o probitate exemplara, Miron Costin isi asuma in fata posteritatii ceea ce a scris: "Eu voi da sama de ale mele cate scriu".

Aceeasi probitate o manifesta autorul in recunoasterea meritelor lui Grigore Ureche care a inceput consemnarea faptelor istorice "de dragostea tarii".