clima_judet_vrancea

8/17/2019 Clima_judet_vrancea

1/77

UNIVERSITATEA DIN BUCURE Ş TI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

RELAŢIA DINTRE CLIMĂ ŞI VEGETAŢIA SPONTANĂ ŞI

CULTIVATĂ DIN JUDEŢUL VRANCEA

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

Coordonator ştiinţific

Prof. univ. dr. Sterie Ciulache

Doctorand

Elena Dumitrof

2010


2/77

CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................41.1. Aşezarea geografică a judeţului Vrancea .......................................................................61.2. Scurt istoric al cercetărilor ştiinţifice în judeţul Vrancea..............................................6

PARTEA I ...........................................................................................................................11CAPITOLUL I. - Factorii climatogeni ...............................................................................11I.1. Factorii radiativi ............................................................................................................11I.1.1. Radiaţia solară ............................................................................................................11I.1.3.Bilanţul radiativ...........................................................................................................12I.2. Factorii dinamici sau circulaţia generală a atmosferei.................................................12I.3.1. Relieful ........................................................................................................................13I.3.1.1. Munţii Vrancei - caracteristici.................................................................................13I.3.1.2. Subcarpaţii Vrancei –caracteristici .........................................................................14I.3.1.4. Dealurile Tutovei......................................................................................................15I.3.1.5 – Relaţiile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şiaspectele climatice şi vegetale din judeţul Vrancea...........................................................16

I.3.2. Hidrografia..................................................................................................................18

I.3.2.1. Apele curgătoare......................................................................................................18I.3.2.2. Apele stătătoare........................................................................................................20I.3.2.3. Influenţa reţelei hidrografice asupra parametrilor climatici ................................20I.3.3. Vegetaţia......................................................................................................................20I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din judeţul Vrancea.....................20I.3.4. Învelişul edafic şi relaţia cu vegetaţia spontană şi cultivată din judeţul Vrancea ....23PARTEA A II-A...................................................................................................................24CAPITOLUL II – Particularităţile principalelor elemente climatice pe celetrei trepte de relief ale judeţului Vrancea .........................................................................24II.1.Temperatura aerului şi solului pe teritoriul judeţului Vrancea ..................................24II.1.1.Temperatura medie anuală ........................................................................................24

II.1.2. Variaţiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale ale aerului faţă de mediamultianuală calculate pe baza criteriului Hellman............................................................26

II.1.3. Temperaturi medii sezoniere ale aerului..................................................................28II.1.4.Temperaturile medii lunare ale aerului.....................................................................28II.1.5.Temperatura medie a lunii ianuarie ..........................................................................29II.1.6. Temperatura medie a lunii iulie................................................................................29II.1.7. Amplitudinile de temperatură ..................................................................................29II.1.8. Temperaturile extreme absolute...............................................................................30II.1.9. Inversiunile de temperatură......................................................................................30II.1.10. Îngheţul....................................................................................................................31II.1.11. Temperatura suprafeţei solului...............................................................................31

Concluzii...............................................................................................................................32II.2. O serie de indici ecometrici termici şi relaţia lor cu vegetaţia spontană şi cultivată din judeţul Vrancea..............................................................................................................33II.2.1.Tetraterma Mayr........................................................................................................33II.2.2.Temperatura activă (analiza pragurilor termice) .....................................................34II.2.3 Histofenograma ..........................................................................................................34II.3. Precipitaţiile atmosferice..............................................................................................35II.3.1. Repartiţia spaţială a cantităţilor anuale de precip itaţii..........................................36


3/77

2

II.3.2.Variaţiile neperiodice ale precipitaţiilor medii anuale faţă de media multianuală,calculate pe baza criteriului Hellman..................................................................................36II.3.3. Cantităţile medii lunare, anotimpuale şi semestriale de precipitaţii .....................38II.4. O serie de indici pluviometrici şi pluviotermici şi relaţia lor cu vegetaţia spontană şi cultivată din judeţul Vrancea..........................................................................................39

II.4.1.Indicele Gams.............................................................................................................39II.4.2. Indicele Angot............................................................................................................40II.4.4. Indicele hidrotermic ..................................................................................................40

II.4.5. Indicele K sau bilanţul convenţional al umidităţii ...................................................40II.4.6. Suma precipitaţiilor din perioada de acumulare a apei în orizontul biologic activ 40II.4.7. Suma precipitaţiilor din perioada cu consum maxim al plantelor ..........................40II.4.8. Indicele de ariditate Thornthwaite ...........................................................................40II.4.9. Climograma Peguy ....................................................................................................41II.4.10. Climogramele Walter-Lieth. ...................................................................................41II.5. Umezeala aerului.........................................................................................................42II.5.1. Umezeala relativă a aerului.......................................................................................42

PARTEA A III-A .................................................................................................................43Capitolul III- Caracteristici ale vegetaţiei spontane din judeţul Vrancea

în funcţie de elementele meteo-climatice din spaţiul analizat............................................43III.1. Interacţiunea factorilor climatici cu vegetaţia spontană ..........................................43III.1.1.Lumina ......................................................................................................................43III.1.2. Rolul căldurii în viaţa plantelor ..............................................................................44III.1.3. Umiditatea ca factor ecologic al fitocenozelor.........................................................44III.2. Caracterizarea vegetaţiei spontane din judeţul Vrancea ..........................................45III.3. Organizarea spaţiului forestier din judeţul Vrancea ................................................46III.3.1. Evoluţia suprafeţelor forestiere din judeţul Vrancea.............................................46III.3.2. Exploatarea fondului forestier din judeţul Vrancea...............................................48III.3.3.Prelucrarea masei lemnoase.....................................................................................49III.3.4.Pepinierele forestiere ................................................................................................50

PARTEA A IV-A..................................................................................................................50CAPITOLUL IV –Caracteristici ale plantelor de cultură dn judeţul Vrancea, în raport cu factorii meteo-climatici locali .........................................................................50IV.1. Aspecte generale ale spaţiului agricol din judeţul Vrancea.......................................50IV.2. Factorii meteo-climatici şi relaţia acestora cu plantele de cultură ............................51IV.3.Cerinţele faţă de elementele meteo climatice ale principalelor plante cultivate în judeţulVrancea.................................................................................................................................52CAPITOLUL V – Cultura viţei de vie.................................................................................52V.1. Caracterizarea principalelor podgorii din judeţul Vrancea .......................................54V.1.1. Podgoria Panciu.........................................................................................................54

V.1.2. Podgoria Odobeşti .....................................................................................................54V.1.3. Podgoria Coteşti.........................................................................................................55CAPITOLUL VI – Pomii fructiferi ....................................................................................56CAPITOLUL VII – Păşunile şi fâneţele..............................................................................58


4/77

3

PARTEA A IV-ACapitolul VIII- Modificări în peisajul natural al judeţului Vrancea .................................59VIII.1. Modificări ale peisajului prin dinamica modului de utilizare a terenurilor agricole59VIII.2. Indici de naturalitate ai spaţiului vrâncean ............................................................59VIII.3. Presiunea umană prin modul de utilizare a terenurilor.........................................59VIII.4. Amenajări pentru irigaţii şi desecare ......................................................................59VIII.5. Unităţi administrativ-teritoriale considerate defavorizate pentru activităţile agricole 59

VIII.6. Agricultura ecologică ...............................................................................................59VIII.7. Analiza SWOT integrată a judeţului Vrancea........................................................59CONCLUZII GENERALE..................................................................................................59BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ...........................................................................................62


5/77

4

INTRODUCERE

Teza de doctorat cu titlul „Rela ţ ia dintre climă şi vegeta ţ ia spontană şi cultivată

din jude ţ ul Vrancea” tratează probleme fundamentale şi aplicative cu privire larelaţiile care se stablesc între cele trei componente luate spre analiză: clima, vegetaţiaspontană şi cea cultivată din judeţul Vrancea.

Studiul reprezintă o analiză detaliată, atât cantitativă cât şi calitativă, structurată încinci părţi şi opt capitole, care încearcă să trateze fiecare tip de spaţiu component al

judeţului Vrancea, atât individual dar mai ales prin prisma relaţiilor care se stabilesc între componentele fizico-geografice (în special cele climatice) şi implicaţiile acestora în peisajul vegetal spontan şi cel agricol din teritoriu.

Prima parte a acestei lucrări tratează aspecte ale factorilor climatogeni din cadrul judeţului Vrancea (radiativi, dinamici şi fizico-geografici), factori care au o

importanţă deosebită în repartiţia covorului vegetal natural şi a plantelor de cultură,organizate pe cele trei trepte majore de relief din cadrul teritoriului analizat.

Cea de-a doua parte a lucrării, cuprinde o analiză complexă a principalilorparametri climatici, pe cele trei trepte majore de relief, în funcţie de care, au fostscoase în evidenţă particularităţile climatice ale teritoriului. De asemenea, s-aucalculat o serie de indici ecometrici climatici pe baza cărora s-au stabilit o serie deaspecte ale vegetaţiei spontane şi cultivate specifice zonei analizate.

În partea a treia se face o analiză complexă a formaţiunilor vegetale naturale,funcţie de specificul condiţiilor climatice iar în cea de-a patra parte a lucrării sunt

prezentate în detaliu, principalele culturi agricole din judeţul Vrancea, de asemenea,funcţie de caracteristile agroclimatice. S-a avut în vedere rolul factorilor meteorologici în viaţa plantelor de cultură şi analiza dinamicii suprafeţelor, repartiţiei spaţiale,productivităţii, la nivel de judeţ şi de unităţi administrative.

În ultima parte a acestei lucrări, am prezentat o serie de modificări apărute înpeisajul natural şi agricol, prin intervenţii antropice şi de asemenea am surprins câtevaaspecte referitoare la agricultura ecologică şi analiza SWOT integrată a judeţului.

Pentru elaborarea acestei lucrări, am abordat numeroase metode de lucru, începând cu colectarea, sintetizarea şi prelucrarea unui imens volum de date de arhivă şi statistice, puse la dispoziţie de către instituţiile de specialitate, selectarea

materialelor bibliografice, până la observarea directă pe teren a unor fenomene.Analizele detaliate, de sinteză sau de teren, au fost posibile datorită consultării unormateriale de tip cartografic, pentru o percepţie cât mai detaliată a dispunerii în spaţiu acomponentelor principale luate spre analiză în această lucrare, a dinamicii în timp,datorită mai ales, intervenţiilor antropice.


6/77

5

Materialele grafice din acestă lucrare au fost realizate pe baza datelor cantitative,prin metode moderne de lucru, informatizate, precum metoda S.I.G., Corel Draw,Adobe Photoshop, pentru prelucrările hărţilor de detaliu, precum şi Excel pentrureprezentările grafice evolutive ale elementelor cantitative.

În final, sunt prezentate concluziile generale şi bibliografia, cu lucrări de referinţă pentru spaţiul analizat. Aspectele teoretice din această lucrare sunt surprinse întrunnumăr de 52 de tabele, 114 grafice, 34 hărţi şi 30 fotografii.

Elaborarea şi definitivarea acestei lucrări, a fost realizată sub îndrumareapermanentă a conducătorului ştiinţific, prof. univ. dr. Sterie Ciulache, de la Facultateade Geografie a Universităţii din Bucureşti, căruia îi aduc cele mai sincere mulţumiripentru sprijinul acordat.

De asemenea, aduc mulţumiri tuturor celor care m-au ajutat în aprofundarea şiperfecţionarea cunoştinţelor, cercetători şi specialişti din cadrul ANM (secţiile deClimatologie şi Agroclimatologie), INHGA, Institutul de Geografie Bucureşti,Direcţia Silvică Focşani, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi VânătoareVrancea, Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Vrancea, INS, etc.

Nu în ultimul rând, pentru sprijinul permanent de care a dat dovadă în toatedemersurile mele, de-a lungul întregii perioade de pregătire şi definitivare a acesteilucrări, aduc mulţumiri şi deosebit respect, soţului meu.


7/77

6

1.1. Aşezarea geografică a jude ţ ului VranceaAşezarea geografică a judeţului Vrancea este definită de intersecţia paralelei de

45º latitudine nordică cu meridianul de 26º longitudine estică, ce îi conferă o poziţieexterioară faţă de Curbura Carpaţilor, în sud-estul României.

În raport cu unităţile administrative limitrofe de acelaşi rang, Vrancea se

învecinează cu judeţul Bacău la nord, Vaslui la nord-est, Galaţi la est, Brăila la sud-est, Buzău către sud şi Covasna la vest. Unităţile majore de relief care definesc poziţia

judeţului Vrancea sunt: Munţii Vrancei, ce ocupă treimea vestică, sectorulSubcarpatic cuprins între Zăbrăuţ şi Râmnicu Sărat în arealul central şi Culoarul şiCâmpia Siretului, ce acoperă treimea răsăriteană. În aceste limite judeţul însumează 4857,03 km² ceea ce reprezintă 2% din suprafaţa ţării (fig.1)

Fig. 1. Pozi ţ ia geografică a jude ţ ului Vrancea în cadrul României

1.2. Scurt istoric al cercetă rilor ş tiin ţ ifice în jude ţ ul VranceaPrin caracteristicile deosebite ale cadrului natural şi social, regiunea Vrancei, s-a

aflat în atenţia a numeroşi oameni de ştiinţă şi cultură încă din cele mai vechi timpuri,evidenţiind frumuseţea acestor locuri şi profunzimea sufletească a oamenilor. ŢinutulVrancei, a constituit şi în perioada contemporană, un permanent subiect de studiupentru studenţi sau cercetători experimentaţi, care s-a materializat întrun bogat

volum de informaţii, publicate fie sub forma unor articole cu referire la diferite unităţigeografice din cadrul judeţului Vrancea, fie în lucrări cu caracter general.

Necesitatea unei analize detaliate din perspectiva spaţială şi deterministă aelementelor naturale (dar în special climatice) şi antropice care influenţează dezvoltarea şi repartiţia învelişului vegetal natural şi a celui cultivat, a determinat


8/77


9/77

8

privire la hazardele naturale din Carpaţii şi Subcarpaţii dintre Trotuş şi Teleajen, a fostrealizat în anul 2005, de către D. Bălteanu şi colaboratori, lucrare de referinţă în ceeace priveşte impactul fenomenelor de risc asupra spaţiului rural din acest sector, în carese încadrează şi judeţul Vrancea.Cea dintâi abordare complexă a reliefului şi a cadrului uman al regiunii studiate,aparţine lui N. Al. Rădulescu (1937) şi se intitulează “Vrancea- geografie fizică şiumană”. Această lucrare a fost reeditată de Asociaţia Personalului Didactic

,,Simion Mehedinţi” din Focşani, în anul 2005.Studii importante au fost realizate, de asemenea, de către V. Tufescu (1973), A.

Nordon (1933), cu privire la suprafaţa de eroziune medie carpatică, denumită înMunţii Vrancei “ platforma plaiurilor înalte” de către N. Al. Rădulescu, deoarece seidentifică în plaiurile cu păşuni alpine ca cele din Munţii Giurgiu (1520-1600m), iar V.Tufescu o numeşte “Suprafa ţ a Sboina Frumoasă”.Suprafaţa carpatică de bordură a fost studiată în Munţii Vrancei de Ş t. Mateescu (1927), care a numit-o “Peneplena Mu şa-Monteoru-Frumoasele” şi ulterior, N. Al.

Rădulescu (1937) o denumeşte “Platforma plaiurilor mijlocii” considerând-o de

vârstă ponţiană, identificând-o la 1400-1500m, dar coborând la 1100m uneori. A. Nordon (1933), descrie această suprafaţă de bordură în toţi Carpaţii Curburii.Deşi cu caracter mai general, lucrarea “ Relieful României” (Gr. Posea, N.

Popescu, M. Ielenicz-1974), oferă date preţioase cu privire la relieful complex dincadrul Judeţului Vrancea. Studii recente cu privire la cunoaşterea regiunii montane dela Curbură, au fost realizate în domeniul geomorfologiei de către Ielenicz M . (1984),Cioacă A. (1985), Mihaela Dinu (1987). Agresivitatea fenomenelor naturale sauantropice asupra versanţilor din Subcarpaţi, este evidenţiată de către M. Ielencz (2000) în studiul ,,Sisteme de modelare a versan ţ ilor în Subcarpa ţ ii de Curbur ă şiimpactul manifest ării lor asupra peisajului”, publicat în revista Geo-Carpathica, nr.1.

Referiri asupra cadrului natural, din regiunea aleasă spre cercetare, se află şi într-o serie de lucrări de sinteză precum “Carpa ţ ii Sud-Estici”(V. Mihăilescu, 1963),,,Geografia României” ( Al. Ro şu, 1980), “Geografia Carpa ţ ilor şi Subcarpa ţ ilor ”(Valeria Velcea, Al. Ungureanu, 1987), ,,Geografia României” , vol. I, III, IV,V(1983, 1987,1992, 2005), ,,Subcarpa ţ ii României” ( M. Ielenicz, Ileana Pătru, MioaraGhincea, 2003), ,, Mun ţ ii Vrancei”- un ghid geografic şi turistic realizat de către Fl.

Roman (1989); ,,Ţ ara Vrancei, studiu geografic”, realizat de Jenica Sava şi Bogdan Dumitrel Sava (2007), ce urmăreşte analiza complexă a regiunii prin prismadiferenţierilor de peisaj, activităţilor antropice, originalitatea spaţiului de habitat.

Aspecte de ordin climatic pot fi desprinse din lucrările lui N. Ş t. Mihăilescu (1969), Octavia Bogdan, Niculescu Elena (1990, 1999), Octavia Bogdan, Elena Mihai, Niculescu Elena (1974) în lucrarea “Clima Carpa ţ ilor şi Subcarpa ţ ilor dintreTeleajen şi Slănicul Buzăului”, I. N. Bordei (1979, 1980, 1988). De asemenea, seremarcă o serie de lucrări cu caracter general, dar care abordează şi o parte din relieful


10/77

9

zonei alese spre a fi studiată, cum ar fi “ Influen ţ a reliefului asupra principalelorcaracteristici ale climei” ( Bâzâc Gh. 1980) “Geografia României” (vol. I şi III, 1983,1987), “Geografia Carpa ţ ilor şi Subcarpa ţ ilor ” (Valeria Velcea- 1982).

Aspecte de ordin hidrologic au constituit subiectul cercetării pentru I. Ichim (privind transportul aluvionar), Liliana Zaharia (1994, 1996) cu privire la regimulscurgerii lichide, aluviuni în suspensie în bazinul Putnei precum şi studiul hidrologiccomplex cuprins în teza sa de doctorat ,, Resursele de apă din Bazinul Putnei (1999)”,

Roman F. (1995), precum şi într-o serie de lucrări cu caracter de sinteză hidrologică,din care menţionăm “ Râurile României- monografie hidrografică” (1971), „Geografiaapelor României” (Ujvari I., 1972).

În ceea ce priveşte elementele de ordin fitologic şi edafic se remarcă articolul“Solurile din bazinul superior şi mijlociu al Putnei” (C. Chiri ţă şi colab. 1958), şi oserie de lucrări cu caracter general, precum “Geografia solurilor României” ( N.Florea şi colab. 1968), “ Biogeografia României” ( R. C ălinescu şi colab., 1969),„Geografia României” (vol. I şi III, 1983, 1987).

În 1955, S. Pa şcovschi, V. Leandru şi S. Purcelean, efectuează studiul tipurilor de

pădure din bazinul superior şi mijlociu al râului Putna, abordând şi probleme de ordinmetodologic necesare stabilirii tipurilor de pădure din zona colinară şi montană, învederea reconstituirii arboretelor conform condiţiilor staţionare specifice. Al. Beldie,Gh Dihoru (1967), realizează o lucrare despre asociaţiile forestiere şi de pajişti dinMunţii Vrancei, pentru satisfacerea necesităţilor economice ale producţiei forestiere şipastorale, iar M. Răvăru ţ şi D. Mititelu (1958), studiază pajiştile naturale din bazinulPutnei şi Şuşiţei. Tot în anul 1967, Al. Beldie studiază răspândirea endemismelor şielementelor dacice din flora României, cu privire şi la speciile cunoscute din MunţiiVrancei.Climent Horeanu (1980-1986), publică, atât singur cât şi împreună cu colectivul

Muzeului de Ştiinţe Naturale din Focşani, o serie de articole cu privire la vegetaţia şiflora din câteva rezervaţii naturale din Vrancea (Cenaru, Dălhăuţi, Cheile Tişiţei,Reghiu-Scrutaru şi Lepşa-Zboina), precum şi date referitoare la unele specii de arboriocrotiţi ca monumente ale naturii din Municipiul Focşani şi din judeţul Vrancea,inclusiv unele specii de floră şi faună. Ana-Maria Coroi, M. Coroi (1997-2001),publică 13 articole cu referire la flora şi vegetaţia din bazinul râului Milcov.

O lucrare cu caracter monografic, ce cuprinde referiri atât asupra cadruluinatural cât şi a celui social-economic, este cea realizată de N. Ş t. Mihăilescu, V.

Macovei, intitulată „Valea Putnei” cu privire specială asupra Vrancei (1970). Tot în

1970, H. Grumă zescu şi Ioana Ş tef ănescu au realizat lucrarea monografică „ Jude ţ ulVrancea”. Urmează o serie de studii complexe asupra Subcarpaţilor, ce suntreprezentate de teza de doctorat a lui H. Grumă zescu (1973) - ,,Subcarpa ţ ii dintreCâlnău şi Ş u şi ţ a. Studiu geomorfologic” , şi lucrarea realizată de Ioana Ş tef ănescu (1972) -„Subcarpa ţ ii dintre Ş u şi ţ a-Z ăbr ău ţ şi Buzău. Studiu geografico-economic”.


11/77

10

Studii recente cu privire la anumite aspecte ale vieţii sociale, activităţiletradiţionale, populaţia şi originea acestora, transformări recente ale satelor, etc., aufost realizate de către oameni ai locurilor, oferind astfel informaţii preţioase asupraacestor aspecte. Se remarcă: ,, Negrile ştii Vrancei” (Costică Neagu, 2005), ,,Cârligele”( Ionel Budescu, 1979, 2004), ,, N ăruja, inima Vrancei” (Titel-Toader Chirilă, 2005),,, Monografia comunei Dumitre şti” (Nicolae Giurcă , 2002), ,,Jari ştea, vatr ă de istorie şi podgorie românească” (Cezar Cherciu, 2007), ,,Comuna Pope şti, tradi ţ ie şi

continuitate în podgoria vrânceană” (Petre Abeaboeru, 2007), ,,Tulnici, centrulVrancei istorice” (Ş tefan Neagu, 2008), ş.a..Menţionăm, de asemenea, prin valoarea deosebită a informaţiilor pe care le conţine,studiul lui I. Conea “Vrancea-geografie istorică , toponimie şi terminologiegeografică”, apărută postum (1993).

Prin frumuseţea peisajelor naturale şi prin trecutul istoric, Munţii Vrancei auconstituit obiectul unor interesante descrieri, menite să atragă turişti din toate colţurileţării. În acest sens, se remarcă P. Decei (1977), Pasere D. (1987), Roman F . (1989),

Bănăţ eanu T., Stoica G. (1988).

Din cele prezentate se poate constata un volum destul de bogat de materialeinformative, referitoare la zona Vrancei. Cu toate acestea însă, informaţiile complexeşi sintetizate despre interdependenţa factorilor climatici cu vegetaţia spontană şicultivată din judeţul Vrancea sunt reduse, motiv pentru care am ales să ne aducemcontribuţia la completarea acestor informaţii.

Fără a considera că am epuizat menţionările privind contribuţiile tuturor autorilorla analizarea spaţiului geografic în general şi al spaţiului vrâncean în special, vom

încerca să aducem un plus de informaţii, prin elemente originale şi de noutate, utile înalte demersuri ştiinţifice, sau doar pentru informare.


12/77

11

PARTEA I

CAPITOLUL I. - Factorii climatogeniCaracteristicile climatice ale judeţului Vrancea sunt rezultatul interacţiunii

factorilor climatogeni: radiativi, dinamici şi cei care ţin de suprafaţa activă subiacentă.

Situarea teritoriului judeţului între 45˚23’ şi 46˚11’ latitudine nordică face ca elsă se gasească, în întregime, în zona temperată. Dispunerea reliefului in trepte, cecoboară către est, deschide larg spaţiul judeţului Vrancea, în primul rând influenţelorest-continentale. Dar şi influenţele climatice ale nordului şi ale sudului găsesc, deasemenea, în acest mod de dispunere a reliefului, condiţii favorabile pentrupătrunderea lor.

Culmea joasă dar continuă a Carpaţilor de la Curbură, care reprezintă treapta ceamai înaltă a reliefului teritoriului analizat, are funcţia de deversor natural pentrumasele de aer vestice. Aceste mase de aer, coborând pe treapta de relief a dealurilorsubcarpatice, ca urmare a încălzirii lor adiabatice, sunt supuse fenomenului de foehn.În timpul pătrunderii maselor de aer vestice, temperatura aerului creşte, umiditatearelativă scade, fapt ce are ca urmare reducerea frecvenţei precipiţatiilor şi micşorareaintervalului rece, precum şi reducerea amplitudinilor variaţiei temperaturii aerului.Datorită direcţiei predominant vestice a circulaţiei atmosferice, acţiunea foehnului esteprezentă în toate anotimpurile.

Din cele de mai sus rezultă că teritoriul judeţului Vrancea este, pe rând, supusinfluenţelor maselor de aer de provenienţă diferită şi centrelor de acţiune cuparticularităţi meteorologice foarte contrastante. De aceea, clima teritoriului, formată dintr-o succesiune de tipuri de timp, cunoaşte circumstanţe climatice excepţionale;

dacă în mediile sale clima este temperată, ea prezintă însă mari variaţii sezoniere.

I.1. Factorii radiativi I.1.1. Radia ţ ia solară, important factor climatogen, constituie principala sursă energetică pentru procesele şi fenomenele meteorologice, reprezentând suma dintreradiaţia solară directă (S) şi radiaţia difuză (D).Regimul anual al radiaţiei globale variază în strânsă legătură cu condiţiile de relief şide circulaţie a aerului care condiţionează regimul nebulozităţii şi al duratei destrălucire a Soarelui.

Pentru zona montană de Curbură, din care fac parte şi Munţii Vrancei, valoareamedie anuală a radiaţiei globale este cuprinsă între 105-110 kcal/cm², în Subcarpaţiide Curbură între 120-122.5kcal/cm² iar în regiunea de câmpie din cadrul teritoriuluianalizat, peste 125 kcal/cm² ( Atlasul RSR, 1972-1979). Dispunerea reliefului în trepte,care coboară de la vest către est, determină o expunere favorabilă la Soare şi osupraîncălzire a povârnişurilor orientate spre est şi sud-est. Factor determinant în


13/77

12

dezvoltarea plantelor spontane şi cultivate, lumina variază regional, în raport cuexpunerea şi înclinarea versanţilor, precum şi cu energia de relief. Valoarea ecologică a acesteia este exprimată prin doi parametric de bază şi anume: durata de strălucire aSoarelui şi insolaţia.

I.1.2.Durata de strălucire a Soarelui variază între 2000-2200 ore /an în cea maimare parte din regiunea de câmpie şi a

glacisului subcarpatic (Focşani- 2170 ore/an,Adjud – 2174 ore/an, Odobeşti – 2081ore/an) şi scade treptat spre zona montană având valori de 2020 ore /an la staţia Tulnicişi 1650 ore /an la staţia Lăcăuţi. Înextremitatea sud-estică a judeţului se

înregistrează valori mai mari de 2200 ore/an(fig. I.1).

-Fig. I.1-

Insolaţia produce o încălzire diferenţiată asuprafeţei topografice, influenţând astfelprocesul de fotosinteză şi repartiţia spaţială aasociaţiilor vegetale şi a unor tipuri deplante. Ea este condiţionată de expoziţia şi înclinarea versanţilor dar şi de poziţiageografică a punctului analizat. În ceea ce priveşte valorile insolaţiei pentru teritoriul

judeţului Vrancea, aceasta este mai mare în perioada caldă a anului, când în medie,pentru intervalul mai-septembrie, depăşeşte 200 de ore şi mai redusă în noiembrie-ianuarie, când această medie scade sub 100 de ore.

I.1.3.Bilan ţ ul radiativ este condiţionat de caracteristicile fizice ale suprafeţeiactive care determină atât potenţialul energiei preluate cât şi pe cel al energiei cedate în atmosferă, ca şi starea atmosferei. Valorile anuale ale bilanţului radiativ suntpozitive, fiind de aproximativ 50 kcal/cm2 ( N. Andri ţ oiu, I. Ciocoiu, 1968) încuprinsul Munţilor Vrancei. Iarna, bilanţul este în general negativ şi anume în jur de –1,0 kal/cm2 x lună, valorile mai mari fiind efectul unui albedou pozitiv, până înnoiembrie, cu un maxim în mijlocul verii, de circa 8kcal/cm2 x lună.

I.2. Factorii dinamici sau circula ţ ia general ă a atmosfereiCirculaţia generală a atmosferei reprezintă factorul climatogen care stă la baza

tuturor variaţiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celorpatru anotimpuri, cât şi de la un an la altul. Judeţul Vrancea, se încadrează circulaţieigenerale a atmosferei ţării noastre, sub influenţa celor patru mari centri barici cucaracter semipermanent, de origine termică sau dinamică: anticiclonul Azoric,ciclonul islandez, anticiclonul siberian şi ciclonul mediteranean.


14/77

13

I. 3. Factorii fizico-geografici sau suprafa ţ a activă subiacentă Factorii fizico-geografici locali (altitudinea reliefului, orientarea versanţilor,

gradul de fragmentare, geodeclivitatea, solurile, vegetaţia, suprafeţele acvatice)formează suprafaţa activă, la nivelul căreia au loc cele mai intense schimburi deenergie şi materie, cu rol important în diferenţierea spaţială a elementelor climatice.

I.3.1. Relieful

Relieful major-aspecte morfologice şi morfometrice

Relieful major al teritoriului judeţului Vrancea este foarte variat atât din punct devedere al altitudinii şi al formei, cât şi din punct de vedere al originii şi vârstei lui.Ceea ce caracterizează relieful acestui teritoriu, din punct de vedere altimetric , estedispunerea sa în trepte ce coboară de la vest către est, influenţând în acelaşi sensdispunerea principalilor parametri climatici.

Privită mai în amănunt, variaţia altitudinală a reliefului este mai complexă, în

cadrul fiecărei forme principale de relief existând de asemenea mai multe treptealtitudinale.Variaţia originii, altitudinii, formei, alcătuirii interne şi vârsteiprincipalelor forme de relief determină diferenţierea, în cadrul teritoriului, a maimultor unităţi şi subunităţi de relief. Aceste unităţi, care se eşalonează în ordinea

înălţimii şi vechimii de la vest la est, sunt: Mun ţ ii Vrancei, Dealurile subcarpatice şiCâmpia Siretului.

I.3.1.1. Mun ţ ii Vrancei - caracteristiciSituaţi în partea de nord-est a Carpaţilor de la Curbură (fig. 2), Munţii Vrancei se

desf ăşoară pe o lungime de 79 km (în direcţia nord-sud) şi o lăţime de 25-30 km (îndirecţia est-vest) având o suprafaţă de 1666 km2. Sunt munţi cu altitudini mijlocii,alcătuiţi dintr-o alternanţă de culmi (Lăcăuţi, Giurgiu, Zboina Frumoasă) şi masiveizolate cu aspect de măguri (Goru, Pietrosu, Clăbuc) fragmentate de văi adânci, cunumeroase chei şi sectoare de lărgire sub forma unor mici depresiuni (Lepşa, Greşu).

Trăsăturile geografice reflectă prezenţa depozitelor de fliş pe care s-a dezvoltatun relief cu altitudini mijlocii, cu o fragmentare accentuată, generată şi de un regimpregnant de torenţialitate. Nodul orografic principal Goru (1785m) – Lăcăuţi (1777m)situat în sud-vest, corespunde unei axe de înălţare tectonică maximă în Carpaţii de laCurbură şi reprezintă un obstacol major în calea circula ţ iei maselor de aer.

Munţii Vrancei sunt alcătuiţi dintr-o serie de culmi muntoase şi masive izolate cuaspect de măguri, a căror altitudine absolută oscilează între 960m-1785m, ceea cedetermină o etajare a principalilor parametri climatici. Altitudinea medie este în jurulvalorii de 1500m (fig.I.2).

După elementele morfohidrografice şi raportul relief-structură geologică, Munţii


15/77

14

Vrancei cuprind două compartimente distincte:Compartimentul central-nordic, cu grad foarte mare al fragmentării reliefului,

prezenţa crestelor montane înguste mărginite de versanţi puternic înclinaţi şi scurţi,vârfuri piramidale şi conice şi văi ce formează chei. Acest sector se grefează peformaţiunile semisferei tectonice Putna-Vrancea.

Compartimentul de nord, vest şi sud , grefat pe depozite specifice Pânzei deTarcău, se caracterizează prin culmi largi şi prelungi, delimitate de versanţi lungi şi cu

înclinare medie de 20-350, masive greoaie, unitare, cu vârfuri estompate, trapezoidale(Goru, Lăcăuţi, Muşat). Zăbala are o vale largă cu o luncă joasă şi aproape continuă pesectorul ei longitudinal (amonte de “Căldările Zăbalei”) iar cele două Bâsce prezintă oalternanţă de defilee şi lărgiri, unele foarte bine individualizate.

I.3.1.2. Subcarpa ţ ii Vrancei –caracteristiciAceştia se întind între Valea Trotuşului şi valea Râmnicului. În cadrul acestei

unităţi de relief, al cărei areal se suprapune cu cel al unităţilor structurale, sediferenţiază mai multe forme principale de relief:

Depresiunea submontană. Este situată între povârnişurile estice ale MunţilorVrancei şi cele vestice ale dealurilor înalte vestice (fig.I.2). Privit în general, reliefuldepresiunilor submontane este destul de uniform. În amănunt însă, el este destul devariat. Astfel, la nord de cumpăna de ape dintre bazinul Milcovului şi Râmnicului,depresiunea este compartimentată în trei sectoare diferite din punct de vederemorfologic:

- un sector nordic, între aliniamentul Tulnici-Negrileşti, la sud şi limita nordică ateritoriului la nord, un sector central, între Valea Putnei şi aliniamentul dealurilorŢipău-Tojanului şi un sector sudic, între dealurile Ţipău-Tojanului la nord şipovârnişul vestic al culmii subcarpatice longitudinale în prelungire cu abruptul zonei

muntoase.Glacisul subcarpatic.La nord de înşeuarea de la Odobasca, această formă de relief constituie planul de

racordare între câmpie şi culmile dealurilor estice, în timp ce, începând de la această înşeuare spre sud, ia contact direct cu dealurile sud-estice.

În cuprinsul său pot fi diferenţiate două trepte: una superioar ă (350-180m),numită de G.Vâlsan Câmpia Înaltă a Râmnicului, iar de I.Donisă (1957), Câmpiapiemontană înaltă şi alta inferioar ă, cu altitudini între 180m şi 120-90m.Condiţiile morfologice, pedologice şi climatice specifice acestei regiuni sunt deosebit

de favorabile dezvoltării viticulturii, ceea ce a determinat existenţa aici a unorpodgorii renumite, cum sunt cele de la Odobeşti şi Coteşti. În acelaşi timp, pe spaţiulglacisului subcarpatic se remarcă o mare densitate a populaţiei şi a aşezărilor. I.3.1.3. Zona de câmpie

Cea mai joasă unitate de relief corespunde părţii nord-estice a Câmpiei Române.În cadrul ei se pot diferentia două sectoare şi anume: câmpia înaltă (piemontană) şi


16/77

15

câmpia joasă (de subsidenţă) (fig. I.2).Denumită de V. Mihăilescu (1966)-Câmpia subcolinar ă a Putnei, iar de I.Donisă

(1957)-Câmpia piemontană joasă, câmpia înalt ă , are un aspect vălurit datorită conurilor aluviale ale principalelor cursuri de apă ce traversează regiunea (Putna,Milcov, Râmna). Altitudinile scad de la 120-90m la contactul cu glacisul, la 70-50m lalimita cu câmpia joasă (în nord) şi 35m în sud. Cea mai mare parte a câmpiei areaspectul unei suprafeţe netede, foarte slab înclinată spre est, uşor vălurită datorită

prezenţei unor mari conuri aluviale depuse de principalele cursuri de ape care ostrăbat, respectiv Putna, Milcovul şi Râmna, precum şi a unor conuri de dejecţiedepuse de cursurile de ape care traversează glacisul subcarpatic, la contactul acesteeacu câmpia.

Câmpia joasă (de divagare sau subsidenţă) ocupă extremitatea estică a bazinului.Ea face parte din Câmpia Siretului Inferior. Altitudinile absolute ale acestui sectorbazinal sunt cuprinse între 50-70m (în vest) şi 20-30m (în est). Zona corespunde arieide subsidenţă din nord-estul Câmpiei Române în care depozitele cuaternare s-auacumulat pe grosimi de peste 200m (C.Ghenea şi colab.,1971).Aspectul general al

câmpiei este acela al unui şes aluvial, format din îngemănarea luncilor Siret, Putna,Milcov şi Râmna ale căror albii sunt puternic meandrate. Zona de câmpie oferă condiţii propice culturii plantelor (cereale, legume, plante

industriale), dar şi creşterii animalelor (prin valorificarea pajiştilor de luncă şi aislazurilor).

I.3.1.4. Dealurile TutoveiLa est de valea Siretului teritoriul

judeţului Vrancea cuprinde şi o mică porţiune din extremitatea sudică a

Podişului Bârladului, respectivDealurile Tutovei (fig.I.2). Relieful esteconstituit din interfluvii relativ largi,netede ori slab ondulate, a căroraltitudine absolută variază între 200 şi300m, despărţite de văi adânci de circa100m.

-Fig.I.2-


17/77

16

I.3.1.5 – Rela ţ iile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şi aspectele climatice şi vegetale din jude ţ ul Vrancea

Numeroasele procese şi fenomene meteorologice depind într-o măsură mai maresau mai mică de caracterul montan al unităţii analizate, de altitudine, orientarea şi

înclinarea versanţilor, gradul de fragmentare şi prezenţa formelor de relief convexe şi

concave.Astfel, dispunerea Munţilor Vrancei în cadrul Carpaţilor Curburii, pe direcţie

predominantă nord-sud, se constituie într-un factor important, aflat în calea circulaţieimaselor de aer vestice, mai umede, care determină cantităţi mai mari de precipitaţii peversanţii vestici ai Munţilor Vrancei. Pe versanţii estici, masele de aer umede(vestice), odată ce depăşesc aliniamentul culmilor înalte format din Culmile Arişoaia-Lăcăuţi-Goru şi Giurgiu, devin mai sărace în precipitaţii. Contrar, masele de aerestice, în înaintarea şi ascensiunea lor, determină scăderea temperaturii aerului şicreşterea cantităţii de precipitaţii şi a gradului de nebulozitate. Totodată, sectorul

carpatic de curbură determină torsionarea maselor de aer reci din est şi nord-est caresunt dirijate spre Câmpia Română (N.I. Bordei, 1979).Treptele hipsometrice influenţează caracteristicile climatice, cu implicaţii în

etajarea formaţiunilor vegetale, regimul fenologic al plantelor din acest teritoriu.Treapta altitudinală de peste 1500 m este caracterizată prin valori reduse de

temperatură (1.2oC la staţia Lăcăuţi) şi precipitaţii abundente, atât sub formă lichidă cât şi solidă, strat gros de zăpadă cu o durată mare, astfel că şi dezvoltarea vegetaţieieste mai redusă, aici fiind predominant domeniul golurilor subalpine şi al pădurilor derăşinoase (în proporţie mai redusă).

Treapta altitudinală cuprinsă între 1000-1500m, se caracterizează prin aspecte

mai blânde ale elementelor climatice, comparative cu etajul subalpin, ceea ce face caaici să se dezvolte cu precădere asociaţii vegetale forestiere, fie sub forma de păduripure de conifere (cu diferite specii), fie sub formă de păduri de amestec de răşinoase şifoioase. Treapta altitudinală de 500-1000m, cu aspecte climatice moderate ale tuturorparametrilor, este favorabilă habitatului şi în care predomină păşunile, fâneţele şiterasele utilizate pentru culturi agricole. Treptele altitudinale mai joase de 300-500mau o deosebită importanţă pentru culturile agricole din teritoriul analizat, beneficiindde aspecte ale parametrilor climatici favorabile pentru cultivarea diverselor plantecerealiere, plante tehnice, care vor fi analizate pe larg intrun capitol separat.

Fragmentarea reliefului prin modificarea condiţiilor microclimatice, a frecvenţeişi expunerii versanţilor, influenţează direct şi indirect repartiţia diferitelor asociaţiivegetale. În acelaşi timp, datorită culoarelor de vale dezvoltate pe diferite direcţii, suntinfluenţate şi perioadele de producere a diferitelor fenofaze.

Referitor la văi, pe lângă alte caracteristici locale şi temporare ale vremii (maimultă ceaţă şi umiditate), ele favorizează inversiunile termice evidente (mai ales


18/77

17

primăvara şi toamna), fenomen ce permite, de exemplu, prelungirea duratei medii detopire a stratului de zăpadă sau apariţia timpurie a îngheţului şi brumei.

Densitatea fragment ării reliefului este un indicator util pentru stabilirea limitelorsubparcelelor şi parcelelor din cadrul unităţilor de producţie din domeniul forestierprecum şi pentru stabilirea mărimii asolamentelor din domeniul agricol. Acesta arevalori mari în spaţiile depresionare subcarpatice (Depresiunea Vrancei) şi de câmpie,datorită convergenţelor hidrografice şi sinuozităţii accentuate impuse de pantele

reduse.Energia de relief este rezultatul adâncirii reţelei hidrografice în decursul

timpului, fiind un factor favorizant în declanşarea proceselor de eroziune şi aproceselor gravitaţionale (prăbuşiri, rostogoliri, alunecări de teren), cu implicaţiideosebite în desf ăşurarea vieţii economico-sociale, mai ales în sectoarele superior şimijlociu ale principalelor râuri din teritoriu (Putna, Năruja, Zăbala).

Valorile energiei de relief, scad de la vest la est, în concordanţă cu desf ăşurareatreptelor altimetrice pe aceeaşi direcţie, adâncirea puternică a văilor fiind în sectorulmontan de 400-500m în culmile Lăcăuţi-Goru şi 200-300m în restul sectorului

montan, iar în spaţiul subcarpatic, cele mai mari adâncimi sunt specifice văilorprincipale (Putna, Zăbala, Milcov), între 400-600m, înregistrându-se în faţa MăgureiOdobeşti, unde văile Putnei şi Milcovului sunt adâncite cu peste 500m. În sectorulsubcarpatic depresionar, energia de relief are valori între 200-400m, iar în sectorul decâmpie aceasta are valori foarte mici (0-25m/km), fapt ce indică o eroziune scăzută înadâncime, compensată însă de eroziunea laterală, vizibilă în teren prin numeroasemeandre şi cursuri părăsite, care lasă loc unor microdepresiuni în care se manifestă procese de înmlăştinire sau salinizare, nefavorabile practicării agriculturii.

Depresiunile au caractere comune cu cele ale văilor: plus de umiditate, scăderi detemperatură, adăpost împotriva vânturilor, inversiuni de temperatură noaptea şi mai

ales iarna. Comun pentru văi şi depresiuni este faptul, că în funcţie de orientare, potfavoriza pătrunderea curenţilor de aer rece, care se dirijează de-a lungul lor.Deschiderile spre nord-vest (Culoarul Bâscei Mici, Ghelinţei), spre nord (CuloarulOituzului şi Putnei în cursul superior) şi spre est (Culoarul Putnei în sectorul mijlociu)şi sud-est (Valea Zăbalei şi Bâsca Mică), favorizează canalizarea maselor de aer şicreşterea accentuată a frecvenţei vânturilor din direcţiile respective. De asemenea,trebuie amintite formele concave de teren care se caracterizează prin condiţii climaticeextreme iar cele convexe prin condiţii climatice mai moderate. În văi şi depresiuniprimele îngheţuri sunt mai timpurii iar ultimele mai târzii decât pe versanţi şi pe

culmi. Declivitatea constituie o reflectare a specificului condiţiilor în care se desf ăşoară modelarea reliefului, în strânsă legătură cu factorii de ordin climatic, hidrologic,pedologic, geologic, fitologic, etc.. Aceasta se constituie şi ca un indice morfometriclimitativ pentru repartiţia vegetaţiei şi împreună cu expunerea versanţilor, joacă un rol


19/77

18

determinant în dispunerea plantelor heliofile şi ombrofile.Cele mai mari valori ale declivităţii se întâlnesc în Munţii Vrancei, între 35o şi 45o (Masivele Coza, Zboina Frumoasă), în restul sectorului montan predominând

înclinările între 25o şi 35o. Treptat, către sectorul subcarpatic, pantele scad spre 12-18o,aici fiind predominante păşunile şi fâneţele, mai rar păduri de fag şi gorun, iar pantele

între 6-12o au pretabilitate pentru cultura pomilor fructiferi. Pantele cu înclinări sub 5o

sunt ocupate cu plantaţii de viţă de vie şi culturi de câmp.

Expozi ţ ia versan ţ ilor determină, alăturide ceilalţi parametri climatici prezentaţianterior, gradul de acoperire cu vegetaţie (înfuncţie de variaţiile de lumină şi căldură). Peteritoriul judeţului Vrancea, o mare parte dinversanţii din bazinul Putnei, se încadrează înmarea lor majoritate, categoriilor cu expunereestică şi sudică la care se adaugă un procent

însemnat de suprafeţe orizontale (fig.I.3).Versanţii umbriţi sunt acoperiţi cu păduri demolid şi brad în sectorul montan. Versanţii cuexpunere estică şi sudică (datorită număruluimare de ore de strălucire a Soarelui), dinglacisul subcarpatic, au permis extindereacelor mai mari podgorii de la Curbură,podgoria Coteşti şi Odobeşti, în continuareacelei de la Panciu şi mai departe spre Buzăuşi Prahova. - Fig. I.3-

I.3.2. Hidrografia

I.3.2.1. Apele curgă toareDatorită condiţiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziţia

geografică în cuprinsul Curburii Orientalilor şi de alţi factori, teritoriul judeţuluiVrancea oferă condiţii prielnice organizării unei reţele hidrografice dense (fig.I.4).Aceasta are o distribuţie radiară, încrustându-se pe ambele flancuri montane. Văile

dirijate spre est aparţin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre vest revinbazinului Olt. Excepţie face Bâsca Mică, al cărui curs, deşi se formează pe versantulvestic al Munţilor Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Datorită disproporţieiaccentuate a extinderii celor două flancuri muntoase vrâncene, văile orientate spre estsunt mai lungi şi mai numeroase în raport cu cele de pe flancul opus, rezultând astfel o


20/77

19

evidentă asimetrie hidrografică. De aceea, bazinul Siret colectează majoritateacursurilor de apă din acest spaţiu montan.

Siretul (care formează limita estică a judeţului), colectează din cuprinsulMunţilor Vrancei o reţea de ape constând din cinci bazine hidrografice importante:Oituz, Suşiţa, Putna, Râmnicul Sărat şi Buzăul.

Bazinul Oituz este reprezentat de râul Oituz şi afluentul său, Caşin. Bazinul Ş u şi ţ a – ocupă contactul dintre culmile muntoase Zboina Neagră–Ţiua

Golaşă, la vest, şi Depresiunea subcarpatică Soveja, la est. Ş u şi ţ a are o lungime totală de 68 km, străbate sectorul nordic al Subcarpaţilor Vrancei şi se varsă în Siret, la sudde oraşul Mărăşeşti. Frecvent, începând din sezonul cald şi până către sfârşitultoamnei, cursul inferior î şi pierde complet apa prin infiltrare, încât albia devine seacă.

Bazinul Putna are o suprafaţă totală de 2742km2, din care aproximativ jumătate înglobează Munţii Vrancei drenând aproape exclusiv flancul lor estic. La alcătuireabazinului hidrografic participă şi râulZăbala (unit cu Năruja), precum şitotalitatea pâraielor montane.

Bazinul Râmnicul S ărat aparţineMunţilor Vrancei doar în sectorulsuperior. Râul Râmnicul Sărat izvorăştede pe versantul sudic al Munţilor Furu(la 1310m) şi are ca afluent important

în zona montană, Sărăţelul. Aval, elstrăbate sectorul sudic al SubcarpaţilorVrancei, Câmpia piemontană aRâmnicului şi Câmpia SiretuluiInferior.

Bazinul Buzău participă la întregirea sistemului hidrografic alSiretului printro suprafaţă dublă (5564km2) faţă de cea a bazinului Putna.Caracterizează domeniul MunţilorVrancei prin cursul superior al BâsceiMici, Bâscei Mari şi Valea Slănic.

- Fig. I.4

Bazinul hidrografic Olt colectează foarte puţine ape de pe teritoriul Munţilor Vrancei,prin intermediul bazinului Râului Negru. În Bazinul Râului Negru din Munţii Vranceise varsă râurile Ojdula (cu izvoare în Munţii Muşat) şi Ghelinţa cu izvoare de peversantul vestic al Culmii Stogu-Mare-Baba (Ghelinţa Mică) şi cel nordic al MunţilorZârna (Ghelinţa Mare).


21/77

20

I.3.2.2. Apele stă tă toare deţin o pondere foarte mică în cadrul judeţului Vrancea şisunt reprezentate prin lacuri, bălţi, mlaştini, reduse însă ca număr şi ca dimensiuni.Mai importante dintre ele sunt lacurile, atât naturale cât şi antropice.

Din categoria lacurilor naturale, singurele remarcabile sunt cele de baraj natural,consecinţă a proceselor de versant (îndeosebi alunecări de teren), frecvente în sectorul

montan şi subcarpatic.De asemenea, merită menţionate şi lacurile şi bălţile, în general de mici

dimensiuni, prezente în luncile organismelor fluviatile. Lacurile antropice de pe teritoriul judeţului Vrancea sunt reprezentate în general

de amenajări piscicole de tipul iazurilor, dintre care cel mai important este cel de laMândreşti, cu o suprafaţă amenajată de 92 ha. Tot pentru folosinţă piscicolă sunt şi oserie de iazuri de pe cursul inferior al Râului Putna sau Păstrăvăria de la Lepşa (însectorul montan).

I.3.2.3. Influen ţ a re

ţ elei hidrografice asupra parametrilor climatici

În ceea ce priveşte reţeaua hidrografică, ce se constituie într-o sursă permanentă de vapori, oglinzile de apă ale râurilor şi pâraielor, contribuie la umezirea şi răcorireaaerului în semestrul cald şi la umezirea şi încălzirea lui în semestrul rece. Evident,suprafeţele acvatice, din spaţiul luat în studiu, sunt prea mici pentru ca influenţa lor să fie sesizabilă pe distanţe cât de cât importante, dar umezirea şi înmlăştinirea pe careele o provoacă adesea în luncile inundabile, sporesc substanţial rolul atenuatorexercitat de apă asupra principalelor elemente meteorologice.

De asemenea, unităţile acvatice lacustre din acest spaţiu analizat, nu se constituie în elemente majore de modificare o parametrilor climatici, ele fiind doar responsabile

de crearea unor microclimate specifice unităţilor acvatice cu temperaturi mai coborâteşi umezeală mai mare decât în împrejurimi.

I.3.3. Vegeta ţ ia

I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din jude ţ ul VranceaTrăsăturile de ansamblu ale asociaţiilor fitogeografice din cuprinsul judeţului

Vrancea, sunt o reflectare a condiţiilor de mediu, proprii fiecărei trepte de relief şi aclimatului corespunzător. Pe lângă ele, intervin însă o serie de factori locali careinfluenţează calitativ şi cantitativ învelişul biotic al teritoriului. Etajarea reliefului dela vest la est, de la 1875m la mai puţin de 20 m, a impus şi o etajare pe verticală acomponentelor biogeografice în strânsă concordanţă cu caracteristicile solurilor şi aparametrilor climatici.

Cu excepţia regiunii de câmpie care aparţine domeniului silvostepei şi numaiparţial, la sud de valea Râmnicului, domeniului stepei, vegetaţia teritoriului judeţului


22/77

21

Vrancea se încadrează aproape în întregime în domeniul pădurii (fig.I.5). Etajul subalpin corespunde treptei montane înalte (1650-1750m), cu temperaturi

medii anuale de 20C şi precipitaţii medii anuale de peste 800-1000mm. Aici se întâlnesc păşunile subalpine ce caracterizează mai ales vârfurile Goru, Lăcăuţi,Giurgiu, Pietrosu, Zboina Frumoasă ( Roman,F .,1989) şi unde întâlnim asociaţiivegetale alcătuite din păiuş (Festuca ovina ssp. Sudetica, Festuca supine, Festucarubra), firuşa (Poa violacea), afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitis-

idea), ienupăr ( Juniperus communis), ş.a.. Doar pe Vf. Goru se mai întâlneşte jneapănul (Pinus mugo).Consecinţa substituirii pădurii pe cale antropică este apariţia golurilor din interiorulspaţiului forestier ocupate cu asociaţii vegetale ce constituie pajiştile montane cuţăpoşică ( Nardus stricta), firuţă, păiuş, ştevia ( Rumex alpinus)-în jurul stânelor, etc..

În arealul pădurilor se disting două etaje: etajul boreal (al pădurilor de conifere)şi etajul nemoral (păduri de amestec).

Etajul pă durilor de conifere caracterizează treapta montană mijlocie, unde încondiţii de temperaturi cuprinse între 2 şi 4oC şi precipitaţii de 800mm, predomină

pădurile de molid (Picea abies), brad ( Abies alba) şi pin silvestru (Pinus sylvestris), înspecial pe versanţii cu expoziţie vestică. Insular se dezvoltă molidişuri pure (Piceaexcelsa), brădete sau pinete pe văile superioare ale Putnei, Zăbalei, Nărujei, Mişinei,extremitatea vestică a Munţilor Vrancei sau insular în jurul vârfurilor ZboinaFrumoasă, Bonio, Muşat, Muşa.Datorită valorii economice ridicate a molidului, arealul iniţial al acestora a fost multdiminuat în urma exploatărilor intense din ultimul secol. Ca urmare a tăierilor rasepracticate pe suprafeţe mari, molidişurile cu arborete bătrâne şi floră caracteristică semai întâlnesc doar pe suprafeţe restrânse. În spaţiile în care au fost distruse, au apărutpajişti secundare cu caracteristici asemănătoare celor subalpine.

Etajul pă durilor de amestec de fag şi răşinoase are o extindere deosebită peversanţii cu altitudini de la 600m până la 1300–1400m, fiind prezent atât în sectorulmontan (mai ales pe versanţii estici, în masivul Zboina Frumoasă), cât şi în sectorulsubcarpatic. Ca specii predomină fagul (Fagus silvatica) în asociaţie cu paltinul ( Acer

platanoides), carpen (Capinus betulus), gorunul (Quercus petraea) iar spre parteasuperioară şi pe văi, cu molidul şi bradul.

Etajul pă durilor de stejar au ocupat suprafeţe extinse în arealul subcarpatic, fiinddefrişate în cea mai mare parte, în special în prima jumătate a secolului XX. Înprezent, există suprafeţe restrânse sub forma pădurilor de amestec (fag şi gorun) în

dealurile subcarpatice interne, iar în părţile inferioare ale versanţilor subcarpaţilorestici şi glacisului piemontan, se întâlnesc pâlcuri de stejar pedunculat (Quercurrobur ). Pe culmile teşite ale versanţilor, pe podurile de terase şi treimea inferioară aversanţilor, pădurile au fost înlocuite cu pajişti secundare, iar în depresiunile undeaflorează brecia sării, sunt prezente plantele halofile (Festuca pseudovina şi Cynodon


23/77

22

dactylon) (Geografia României, Vol. IV, 1992). Zona silvostepei este caracterizată prin pâlcuri de stejar pedunculat, brumăriu şi

pufos (la contactul cu regiunea subcarpatică iar în apropierea oraşului Focşani seremarcă stejăretul în terase şi interfluvii (Geografia României, Vol.V, 2005). În stratulierbos se remarcă păiuşul (Festuca valesiaca), colilia (Stipa joannis, S. capillata),rogozul (Carex praecox), ş.a. Dintre arbuşti, abundenţi sunt păducelul (Crataegusmonogzna), măceşul ( Rosa canina), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare).

Zona de stepă apare pe unspaţiu restrâns în partea estică şi sudică, îndeosebi la sud devalea Râmnicului. Flora şivegetaţia spontană a fost

înlocuită aproape în totalitatede culturi agricole. Spaţiile caremai păstrează astăzi o floră spontană prezintă o alcătuire

floristică interesantă. Pe fondulelementelor eurasiatice,europene şi central-europene,se păstrează încă multeelemente continentale, pontice,ponto-submediteraneene şisubmediteraneene.

Vegeta ţ ia azonal ă estereprezentată în judeţul Vranceaprin zăvoaie în luncile râurilorşi prin vegeta ţ ia halofilă, peterenurile sărăturate.

- Fig.I.5 -


24/77

23

I.3.4. Învelişul edafic şi rela ţ ia cu vegeta ţ ia spontană şi cultivată din jude ţ ulVrancea

Diversitatea condiţiilor pedogenetice din judeţul Vrancea, a generat aspectuldeosebit de mozaicat al învelişului edafic, care include numeroase soluri zonale şi

azonale.Astfel, ca tipuri genetice zonale, pe teritoriul judeţului,se întâlnesc soluri caracteristicestepelor şi silvostepelor înregiunea de câmpie şi solurispecifice domeniului pădurii înregiunea de dealuri şi munte(Grumă zescu, 1970). Directdependente de condiţiileclimatice şi fitologice, solurilezonale au o distribuţie etajată altitudinal şi cuprind:molisoluri (specifice câmpiei

înalte şi glacisului piemontan),argiluvisoluri şi cambisoluri (cuprecădere în regiuneasubcarpatică, sub pădurile defoioase şi pajiştile secundare),

spodosoluri şi umbrisoluri (înzona montană, corespunzătoarepădurilor de amestec, derăşinoase, pajiştilor secundareşi subalpine) (fig.I.6).

- Fig. I.6. -


25/77

24

PARTEA A II-A

CAPITOLUL II – Particularităţ ile principalelor elemente climatice pe cele trei trepte de relief ale jude ţ ului Vrancea

Clima, cea mai dinamică componentă a cadrului natural, deţine un rol

determinant asupra proceselor şi fenomenelor ce duc la modificarea calităţii mediului.Situarea arealului studiat în zona de curbură a Carpaţilor Orientali, precum şi mareadiversitate a condiţiilor fizico-geografice care-l caracterizează, imprimă climatului săuo serie de particularităţi ce vor fi evidenţiate în prezentul capitol.

Caracteristicile climatice ale judeţului Vrancea sunt cele specifice situării la olatitudine nordică de 46° şi in plin domeniu continental. Aceste două elementedetermină clima temperat continentală de tranziţie, cu caractere specifice determinatede etajarea altitudinală (de la treapta câmpiei, până la peste 1700m) şi cu influenţelocale care impun topoclimate de tip depresionar. Dispunerea reliefului în trepte, cecoboară către est, deschide larg spaţiu, în primul rând, influenţelor est–continentale dar în acelaşi timp şi influenţelor de climat nordic şi sudic. Totodată,Carpaţii de Curbură au funcţia unui deversor natural pentru masele de aervestice.

II.1.Temperatura aerului şi solului pe teritoriul jude ţ ului VranceaCa urmare a poziţiei sale geografice, judeţul Vrancea beneficiază, în

ansamblul său, de un climat temperat-continental moderat cu influenţe deariditate manifestate, cu precădere, în sectorul de câmpie.

II.1.1.Temperatura medie anual ă În perimetrul studiat, datorită altitudinii şi a formelor de relief variate, valoriletemperaturii aerului se repartizează neuniform. Distribuţia spaţială neuniformă atemperaturii aerului pe teritoriul judeţului Vrancea este generată în primul rând, dediferenţele altitudinale ale reliefului.

După cum rezultă din tabelul II.2, temperatura medie anuală a aerului scade odată cu creşterea altitudinii, de la 10,90C la staţia meteorologică Focşani (situată în zonade câmpie la 58m altitudine) la 8,50C la Tulnici (staţie situată la baza muntelui, la571m altitudine absolută) la 1,20C la Lăcăuţi, (la nivelul crestelor montane, situată la1776 m altitudine absolută). În zonele depresionare adăpostite ale Vrancei,temperatura medie multianuală are valori de 9,8ºC la staţia meteorologică Adjud şi de10,3ºC la staţia meteorologică Odobeşti.

Pe fundul văilor adânci şi în depresiunile bine închise din zona montană se înregistrează frecvent inversiuni termice.


26/77

25

Tabelul II.2 – Temperatura medie lunară multianual ă şi multianual ă în jude ţ ul Vrancea

Temperatura medie lunară multianuală şi media multianuală a temperaturii aerului la staţiile meteodin Judeţul Vrancea

Statia / LunaI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Lăcăuţi(1961-2005) -7.9 -7.6 -4.6 0.2 5.1 8.2 9.9 9.8 6.7 2.6 -2 -5.9 1.2

Tulnici(1961-2003) -2.1 -1.1 2.4 8.4 13.6 17 18.7 18 14 9 4 -0.3 8.5

Odobeşti(1964-1998) -1.7 -0.2 4.1 10.8 16.4 19.9 21.5 20.7 16.5 10.8 4.7 0.4 10.3

Adjud(1961-2007) -2.7 -1.2 3.6 10.5 16.2 19.9 21.6 20.8 16.1 9.9 3.9 -0.6 9.8

Focşani(1961-2008) -1.8 0.1 4.8 11 16.9 20.7 22.5 21.7 16.8 14.8 4.3 -0.7 10.9

Măicăneşti (1983-1998) -1.5 -0.6 4.4 11.3 16.8 20.7 23.3 22.4 18.1 11.1 3.8 -1.1 10.7

**Prelucrare după datele ANMDistribuţia hipsotermică evidenţiază

temperaturi optime pentru învelişul bioticspontan. Gradientul termic este raportat laaltitudine, analiza dinamicii lui spaţialeevidenţiază favorabilitatea mediului pentrudezvoltarea unor anumite formaţiunivegetale.

Întrucât parametrii temperaturii

aerului se diferenţiază în funcţie de relief,altitudine, expunere, trebuie subliniatfaptul că pe pantele cu expunere sudică,sud-vestică şi sud–estică, temperaturamedie anuală are valori ceva mai ridicatecomparativ cu pantele nordice, nord-esticeşi nord-vestice, şi cu văile montanesuperioare (înguste) ( Bogdan Octavia,

Mihai Elena, Teodorescu Elena, 1974).

-Fig.II.1 -


27/77

26

II.1.2. Varia ţ iile neperiodice ale temperaturilor medii anuale ale aerului fa ţă de media multianual ă calculate pe baza criteriului Hellman

Temperaturile medii calculate pentru un interval de timp reprezintă ,,normala” sau mijlocia multianuală a temperaturilor în punctul respectiv, faţă de carevalorile lunare şi anuale ale temperaturii aerului, înregistrate de la o lună la alta şi an

de an, pot diferi, motiv pentru care se calculează sensul şi valoarea acestor abateri dela o lună la alta sau de la un an la altul. Pentru aceasta se urmăreşte numărul de cazuri

în care temperatura a depăşit sau a fost sub valoarea medie (normală), considerată arbitrar şi zero relativ, apoi cazurile respective se exprimă în procente care reprezintă frecvenţa abaterilor pozitive sau negative în regiunea analizată. De asemenea, secalculează valoarea abaterilor pozitive şi negative faţă de medie, iar în baza pragurilorabaterilor se poate stabili caracterul termic al lunilor şi al anilor dintro perioadă multianuală, conform criteriului Hellman.

Pentru judeţul Vrancea, au fost calculate abaterile pe baza acestiu criteriu la

staţiile meteorologice Lăcăuţi, Adjud şi Focşani.Astfel, pentru sta ţ ia Lăcău ţ i, temperatura medie multianuală pentru perioada1961-2000, a fost de 1,20C. Faţă de această valoare medie multianuală, cele mai micişi cele mai mari valori medii anuale de temperatură au oscilat între 0,00C în anul 1976şi 2,50C în anul 2000, deci au prezentat abateri cuprinse între -1,20C şi + 1,30C, motivpentru care, conform criteriului Hellman, anii 1973, 1980, 1991 şi 1997 suntconsideraţi ani răcoroşi; anii 1994 şi 2000 ani călduroşi iar ceilalţi ani sunt consideraţinormali din punct de vedere termic. În ansamblu, se remarcă o uşoară dominare aabaterilor negative care reprezintă 52,5% din numărul total de cazuri (41), faţă de celepozitive, 42,5% din cazuri în timp ce în 5% din situaţii nu s-au înregistrat abateri de la

media multianuală, deci valorile anuale au coincis cu normala .Concluzia generală care se desprinde din această analiză este că la staţia Lăcăuţi,

variaţiile neperiodice ale temperaturii aerului, determinate de circulaţia diferitelortipuri de mase de aer, nu sunt foarte pronunţate datorită rolului moderator al muntelui.Reprezentarea grafică a abaterilor medii anuale faţă de media multianuală este redată

în figura II.2.


28/77

27

-1,5

-1,0

-0,5

0,0

0,5

1,0

1,5

0

1 9 6 1

1 9 6 3

1 9 6 5

1 9 6 7

1 9 6 9

1 9 7 1

1 9 7 3

1 9 7 5

1 9 7 7

1 9 7 9

1 9 8 1

1 9 8 3

1 9 8 5

1 9 8 7

1 9 8 9

1 9 9 1

1 9 9 3

1 9 9 5

1 9 9 7

1 9 9 9

Abaterile valorilor termice anuale fa ţă de media plurianual ă

la sta ţ ia meteo Lăc ău ţ i (1961-2000)

Fig.II.2 - Abaterile valorilor termice anuale fa ţă de media plurianual ă la sta ţ ia meteo Lă cău ţ i

În zona de câmpie, la sta ţ ia meteorologică Foc şani, în perioada 1977-2008,temperatura medie multianuală a fost de 10,90C. Faţă de această temperatură, cele maimici şi cele mai mari valori medii anuale de temperatură au oscilat între 9,10C în anul

1985 şi 12,50

C în anul 2007. S-au înregistrat astfel, abateri de -1,80

C respectiv+1,60C încadrând anii în următoarele categorii: ani calzi sunt consideraţi anii 1994,2007 şi 2008; ani reci, anii 1978, 1980, 1985, 1987 şi 1993; ani răcoroşi anii 1984,1986, 1988, 1991, 1996 şi 1997.

În ansamblu, se constată o predominare a cazurilor de abateri negative carereprezintă 62,5% din numărul total de cazuri analizate (32) iar cele pozitive reprezintă 37,5% din numărul total de cazuri. Se poate afirma că variaţiile neperiodice aletemperaturii aerului au fost determinate de circulaţia diferitelor mase de aer, în speciala maselor de aer rece care au dat şi frecvenţa mare a anilor cu abateri negative.

Reprezentarea grafică a abaterilor valorilor termice anuale faţă de valorileplurianuale scoate în evidenţă faptul că, din totalul cazurilor analizate (32), 20 decazuri au înregistrat abateri negative (62,5% din cazuri) iar 12 cazuri au înregistratabateri pozitive (37,5% din cazuri) (fig.II.3).

-2,0

-1,5-1,0

-0,5

0,0

0,5

1,0

1,5

2,0

0

1 9 7 7

1 9 7 9

1 9 8 1

1 9 8 3

1 9 8 5

1 9 8 7

1 9 8 9

1 9 9 1

1 9 9 3

1 9 9 5

1 9 9 7

1 9 9 9

2 0 0 1

2 0 0 3

2 0 0 5

2 0 0 7

Abaterile valorilor termice anuale fa ă de media plurianual ă la

sta ţ ia meteo Foc şani (1977-2008)

Figura II.3- Abaterile valorilor termice anuale fa ţă de media plurianual ă la sta ţ ia meteo Focş ani


29/77

28

II.1.3. Temperaturi medii sezoniere ale aeruluiImportante pentru repartiţia culturilor agricole şi regimul fenologic al plantelor,

în strânsă legătură cu regimul evaporaţiei apei din sol, sunt şi temperaturile mediianotimpuale cu variaţii mari în special în sectorul de câmpie, unde se manifestă şi celemai intense fenomene termice extreme, cu influenţe negative asupra culturilor

agricole.

II.1.4.Temperaturile medii lunare ale aeruluiTemperatura medie anuală a aerului înregistrează o curbă ascendentă din ianuarie

până în iulie, când se atinge maximul termic anual şi o curbă descendentă din iuliepână în decembrie, uneori până în ianuarie, când se remarcă cele mai mici mediitermice din cursul anului.

În condiţiile de câmpie (culoar de vale, din nord-estul judeţului), drenată de Siret,la staţia meteorologică Adjud (102 m altitudine), variaţia temperaturii medii în cursul

anului se situează între -0,6

0

C în decembrie şi 21,6

0

C în iulie, atingând o amplitudinetermică medie de peste 21 0C .Spre sud, în aceleaşi condiţii de relief, dar la altitudinea de 57m la contactul între

Câmpia înaltă a Rîmnicului cu cea joasă a Siretului Inferior (staţia meteorologică Focşani), amplitudinea medie creşte, reflectând o variabilitate medie lunară cu valoricuprinse între -1,80C în ianuarie şi 22,50C în iulie.

În regiunea colinară, la staţia meteorologică Odobeşti, variaţia lunară atemperaturilor medii din cursul anului evidenţiază aceeaşi creştere valorică dinianuarie (minimul lunar mediu din timpul anului de -1,70C) până în iulie (maximullunar multianual de 21,50C). Amplitudinea medie are un ecart de variabilitate în cursul

anului de 23,20C.Staţia meteorologică Lăcăuţi, situată în condiţii de relief deosebite, reprezentate

prin treapta înaltă (1776m), reflectă o variabilitate termică diferită în cursul anului.Cele mai mici temperaturi medii multianuale se produc în lunile ianuarie şi februarie, -7,90C respectiv -7,60C, iar cele mai mari în iulie, de 9,90C, la doar 0,10C diferenţă decele din august, ceea ce reflectă încetinirea proceselor de încălzire în spaţiul montan

înalt. Temperaturile medii lunare multianuale devin pozitive în cursul lunii martie lapartea inferioară a Munţilor Vrancei (2,40 C la Tulnici), şi în aprilie pe culmilemontane înalte (0,20C la Lăcăuţi). La altitudini reduse, în regiunea subcarpatică josă şi

în cea de câmpie, temperaturile medii lunare devin pozitive în lunile februarie-martie.La fel, toamna, mediile devin negative din noiembrie pe culmile înalte (la Lăcăuţi -20C) şi din decembrie în restul regiunii muntoase mai joase (la Tulnici -0,30C). Spreregiunile de câmpie, temperaturile medii lunare devin negative din lunile decembriesau chiar ianuarie, (cum este cazul staţiei Odobeşti care beneficiază de efectelemaselor de aer de tip foehnal).Totuşi, din analiza şirului de date ale temperaturii pe 40


30/77

29

de ani, se constată că nu există o simetrie deplină între anotimpul de primăvară şi celde toamnă.

II.1.5.Temperatura medie a lunii ianuarieÎn luna ianuarie se constată diferenţe între repartiţia temperaturii la staţiile

meteorologice din cuprinsul spaţiului analizat, situate la diferite altitudini.Urmărind repartiţia spaţială a izotermelor lunii ianuarie (Atlasul climatologic al

R.S.R, 1967) se remarcă, valori ce scad de la (-2)0C– (-3)0C în regiunea decâmpie (Câmpia Piemontană a Râmnicului şi Câmpia şi Culoarul Siretului) la (-3)0C-(-4)0C pe versanţii sudici ai Dealurilor Tutovei şi Dealurile Roşu, Gârbovei,Reghiului, Răiuţ, Răchitaşul Mare şi Ouşoru şi (-6)0C-(-8)C pentru cea mai mareparte a teritoriului Munţilor Vrancei, pentru ca pe cele mai înalte culmimontane aceasta să ajungă la (-90C)-(-100C) (Culmea Lăcăuţi Goru–Giurgiu). Deasemenea, în sezonul rece, în culoarele montane superioare ale văilor, îndepresiunile submontane şi intramontane (Greşu, Lepşa), aerul rece, coborând pepante, de multe ori f ără posibilităţi de scurgere, determină inversiuni de

temperatură stabile, de durată. Totodată, pe pantele cu expunere nordică, ca şi încadrul arealelor defrişate, în imediata apropiere a solului, temperatura aerului înaceastă lună este mai mică în comparaţie cu pantele sudice sau cele împădurite.

II.1.6. Temperatura medie a lunii iulieTemperatura medie a lunii iulie, considerată luna cea mai caldă a anului, prezintă

o distribuţie spaţială mult mai variată decât cea a lunii ianuarie, altitudinea fiindfactorul hotărâtor în această repartiţie.

Analizând harta repartiţiei temperaturilor medii ale aerului în luna iulie, înspaţiul analizat, ( Atlasul climatologic al R.S.R, 1967), se constată că în regiunea

de câmpie, temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă între 21-23ºC (23,3ºCla Măicăneşti, 22,5ºC la Focşani şi 21,6ºC la Adjud), scăzând treptat odată cualtitudinea, astfel încât în Depresiunea subcarpatică a Vrancei valorile de temperatură variază între 17-21ºC (17,8 ºC la Tulnici), în zona Munţilor Vrancei ajunge lavalori de 14-16ºC până la 1500m altitudine şi de 10ºC (uneori chiar 12ºC) pecele mai înalte culmi montane (9,9ºC la staţia Lăcăuţi).

II.1.7. Amplitudinile de temperatură Datorită configuraţiei terenului se produc mari diferenţieri între temperatura

aerului de deasupra formelor concave şi convexe. Aceste diferenţieri sunt reliefate înspecial de amplitudinea anuală. Înregistrarea celei mai mari temperaturi medii lunare

în iulie şi a celei mai mici în ianuarie, atestă continentalismul regimului termic înspaţiul analizat. Creşterea altitudinii atrage după sine slăbirea continentalismului,marcată prin tendinţa de deplasare a celor mai mari temperaturi medii lunare către


31/77

30

august şi a celor mai mici către februarie. Continentalismul este mai evident cătreregiunile joase, munţii înalţi jucând un rol de moderator termic ( Fig.II.4)

Varia ia amplitudinilor de temperatură în func ie de

altitudinea staţiilor din Judeţul Vrancea

23,2 24,3 24,3 24,8

1776

571

141 10258

17,8 20,8 18

1

10

100

1000

10000

Temperatura (0C)

A t i t u d i n e a ( m e t r i )

amplitudinea

altitudinea

-Fig.II.4-

II.1.8. Temperaturile extreme absoluteTemperaturile extreme absolute s-au produs în anumite perioade sinoptice

deosebite. Astfel, temperaturi maxime absolute s-au produs în perioade caracteristice,când circulaţia atmosferică a antrenat mase de aer tropical-continental, cald şi uscat dinsud şi est, în condiţiile anticiclonice din estul Europei sau nordul Africii, de timp seninşi stabil. Producerea unor astfel de condiţii, au determinat temperaturi maximeabsolute înregistrate la staţia Lăcăuţi de 27,2ºC (în 06.07.1988), 370C în 25 iulie1987 la staţia Tulnici, 38,30C în data de 25 iulie 1987 la Odobeşti şi de 38,5ºC laFocşani (06.07.1988) (tabel. II.7).

II.1.9. Inversiunile de temperatură Alternarea de arii depresionare şi a culoarelor de vale cu culmi montane înalte

aliniate în special pe direcţia nord-sud, creează condiţii favorabile pentru inversiuniletermice. Astfel, în timp ce în depresiuni (Lepşa-Greşu) şi în cadrul văilor înguste culărgiri la confluenţe (Putna, Zăbala, Năruja), care străbat domeniul carpatic alMunţilor Vrancei, se acumulează şi se stratifică aerul rece, pe cele mai înalte culmi,aerul rece, care coboară către depresiuni şi văi, este înlocuit cu aerul mai cald alatmosferei libere.

Inversiunile termice determină totodată inversiuni ale vegetaţiei, ceea ce explică dezvoltarea unor elemente de vegetaţie de origine mediteraneană pe versanţi şiniciodată pe fundul depresiunilor sau văilor, în multe zone, ceea ce înseamna că speciiforestiere termofile (Fagus sylvatica) sunt cantonate la partea superioară a versanţilor,iar specii ombrofile, mai puţin iubitoare de căldură, precum coniferele, se întâlnesc lapartea inferioară a versanţilor.


32/77

31

II.1.10. Înghe ţ ulFenomen meteorologic obişnuit în lunile de iarnă, dar prezent şi în anotimpurile

de tranziţie, îngheţul, care constă în coborârea sub 00C a temperaturii aerului, este unfactor important pentru vegetaţia spontană şi pentru cea cultivată, atât în regiunile

joase de câmpie cât şi în regiunile înalte.

Atât datele primului şi ultimului îngheţ, cât şi duratele intervalelor f ără îngheţ,pun în evidenţă influenţa inversiunilor termice. De asemenea, îngheţul şi dezgheţulinfluenţează dezagregarea mecanică a rocilor, în special unde stratul de sol este subţiresau nu s-a format deloc. Îngheţul este influenţat direct de altitudine, astfel că durata sava fi maximă în zona montană înaltă şi minimă în cea de câmpie (tabelul II.3).

Tabelul II.3- Date privind fenomenul de înghe ţ (t.min.


33/77

32

Tabel. II.4- Varia ţ ia temperaturiii suprafe ţ ei solului (medii lunare multianuale şi media multianual ă ) la sta ţ iile meteo din jude ţ ul Vrancea

LunileStaţiameteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Anual

Tulnici(1971-2000)

-2 -1.3 2.6 9.3 15.3 19 21.9 20.6 15.2 9.3 2.7 -1.5 9.2

Adjud(1967-2002) -3.7 -1.3 3.8 11.9 19.4 23.7 25.5 24.1 17.9 10.5 3.8 -1.3 11.2

Făcînd o comparaţie între temperatura aerului şi solului la cele două staţiimeteorologice luate spre analiză, se poate constata că temperatura aerului are valorimai reduse faţă de cea a solului, iar mersul lunar este asemănător în cazul ambilorparametri. Amplitudinile termice ale aerului la cele două staţii sunt mai mici decâtamplitudinile termice ale aerului la suprafaţa solului (amplitudinea termică a aerului lastaţia Tulnici este de 20,80C iar la Adjud de 24,30C iar amplitudinile temperaturii lasuprafaţa solului sunt de 23,90C la staţia Tulnici şi de 29,20C la staţia Adjud).

Temperatura suprafe ţ ei solului şi aerului la sta ţ ii meteo din

jude ţ ul Vrancea

-5

0

5

10

15

20

25

30

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

T e m p e r a t u r a ( 0 C )

Tulnici - sol Tulnici -aer Adjud -sol Adjud -aer

-Fig.II.5-

Concluzii

Regimul temperaturilor aerului în cadrul judeţului Vrancea, prin diferitele salevariaţii periodice şi neperiodice, este expresia cea mai clară a etajării principalelortrepte de relief. Relieful este aici factorul determinant, în primul rând prin gradientultermic vertical, care este variabil în funcţie de anotimp şi de spaţiu.

Temperaturile extreme medii şi absolute, sunt de asemenea, legate de altitudine,iar formele negative (văi şi depresiuni) favorizează formarea inversiunilor termice. Îngeneral, regiunea înaltă din vest, cu altitudini de peste 1400 m are temperaturi carevădesc un climat montan cu nuanţe moderate. Regiunea mai joasă din partea centrală şi de est a Munţilor Vrancei, prezintă un regim termic mai diferenţiat între vară şiiarnă.


34/77

33

Îngheţul este un element care se distribuie în funcţie de altitudine şi de forma derelief. Numărul de zile de vară este semnificativ pentru că se înregistrează cufrecvenţă mai mare la altitudini mici, sub 1400m, peste această valoare, frecvenţa lorfiind foarte redusă. Regimul termic al aerului şi solului se constituie într-o limită întreregiunile joase cu condiţii favorabile vieţii omeneşti şi regiunile înclinatecorespunzătoare versanţilor laterali, nefavorabile, pe lângă alte cauze, şi princaracterul lor termic mai ,,aspru”, unei activităţi umane stabile.

II.2. O serie de indici ecometrici termici şi rela ţ ia lor cu vegeta ţ ia spontană şi cultivată din jude ţ ul Vrancea

În scopul caracterizării climatice complexe şi a stabilirii raporturilor dintreparametrii climatici şi învelişul vegetal, se calculează o serie de indici ecometriciclimatici, pe baza unor elemente meteorologice sau climatice măsurabile sau se maiutilizează şi indicatori de tip diagramă, simple şi complexe (diagrame climatice), a

căror întocmire presupune utilizarea valorilor medii lunare, anuale sau multianuale detemperatură şi precipitaţii, dar şi pe cele ale ETP ŞI ETR, care se obţin din tabelelemeteorogice.

În cadrul tezei de doctorat am prezentat o serie de astfel de indici reprezentativipentru fiecare parametru climatic analizat (temperatură, precipitaţii, umiditate).

II.2.1.Tetraterma Mayr - reprezintă un indice care se calculează ca medie avalorilor de temperatură din lunile mai, iunie, iulie şi august, exprimând optimultermic al vegetaţiei din perioada cu activitate biologică maximă. Valoarea lui scadeodată cu creşterea altitudinii, evidenţiind astfel răcirea locală a climatului, fapt ceinfluenţează gradul de dezvoltare a vegetaţiei. Pentru judeţul Vrancea, valoareatetratermei Mayr, scade de la est la vest,odată cu creşterea altitudinii evidenţiind orăcire a climatului local în sezonul de vegetaţie pe această direcţie.Valorile mici (8,25) calculate pentru staţia meteorologică Lăcăuţi, evidenţiază caracterul restrictiv impus de potenţialul ecologic vegetaţiei la altitudini caracteristiceetajului subalpin (1776m). Formele de nanism întâlnite la unele specii de plante(molid, ienupăr, salcie, mesteacăn) care compun vegetaţia caracteristică rariştilor delimită a jnepenişului existente în masivele Goru şi Lăcăuţi, sunt o reflectare fidelă atopoclimatului local. La extrema cealaltă, valoarea crescută a Tetratermei Mayr (20,45

şi 20,80) calculate pentru s

clima_judet_vrancea

Documents