8/19/2019 Cine Este Vinovatul_ _ Familia Ortodoxa

1/3

ACASĂ » EDITORIAL » CINE ESTE VINOVATUL?

 ABONAMENTE  | 021.312.61.38 | 0733.319.609 | ABONAMENTE@FAMILIAORTODOXA.RO

ACASĂ NOI ARTICOLE CONCURS MAGAZIN CARTE DE OASPEȚI CONTA

CINE ESTE VINOVATUL?Stăm

şi ne

plângem că lucrurile nu merg cum trebuie: banii nu ne vin la timp, serviciile lasă de

dorit, lucrurile pe care le cumpărăm se strică repede; politicienii sunt corupţi etc. Nici

cu sănătatea nu stăm strălucit. Fie ne doare capul, fie suntem indispuşi şi irascibili

sau digestia nu merge bine. Coloana, vai, nu putem să ridicăm mai nimic, ca nucumva să rămânem înţepeniţi. Despre minte, ce să mai vorbim: cu greu ne-o putem

aduna ca să săvârşim ceva. Şi până la urmă parcă nimic nu ne mai motivează chiar 

atât de mult. Uităm de parcă am avea nouăzeci de ani; visăm cu ochii deschişi, dar 

nu putem să respectăm un program pe care noi înşine ni l-am făcut. Cu adevărat

suntem neputincioşi.

Şi tot având în minte aceste slăbiciuni, care mă luptă în primul rând pe mine, mia

intrat în mână o carte cu vieţile martirilor din primele secole. Şi fără să mă gândesc la

ceva anume, am descoperit mărturia muceniciei unor fecioare de numai 15-20 de

ani. Cutremurătoare mărturii. În multe d intre cazuri fecioarele însele se duceau ca

mieii la tăiere, înfruntând urgia ighemonului, batjocora, tortura, moar tea. Înainte de a

 începe supliciul, erau întâi ademenite, cu tot felul de promisiuni. Celor mai multe li se

propunea căsătoria cu un nobil şi multă bogăţie, fără să li se ceară nici măcar să se

lepede explicit de Hristos. Li se cerea să renunţe doar la cununia cu mirele ceresc

Căruia se făgăduiseră. Dar muceniţele noastre nu se lăsau înşelate. Ştiind că

Dumnezeu e viu, şi nu poţi să te ascunzi de El, în dragostea lor cea mare, nu au vroit

să-L părăsească pentru nici un fel de dregătorie sau pentru această viaţă trecătoare.

Sunt frumoase cuvintele, dar hai să ne închipuim ce însemna pentru o fecioară

sfioasă să rabde ruşinea de a-i fi smulse hainele, rămânând dezgolită în faţa lumii

adunate. Mucenica Fevronia chiar răspunde ighemonului: „iată sunt acum pregătită

precum atleţii care se luptau în circul roman, dezbrăcaţi de haine pentru a nu fi prinşi

ARTICOLE

Scrisoare de început

Editorial

Prăznuiri

Şcoala părinţilor 

Cauzele bolilor 

Controverse ale vremii

Convertiri contemporane

Cu noi este Dumnezeu

 Al optulea veac

 În apărarea inocenţei

Conferinţe

Cuvântul duhovnicului

Cuvânt către tineri

Minuni contemporane

Minuni

Ne cunoaştem Sfinţii

Scrisori duhovniceşti

Teologica

Rezistenţa din munţi

Războiul nevăzut

Interviu

Mărturii

Dialog cu cititorii

 În actualitate

Știri

Credință

http://www.familiaortodoxa.ro/http://www.familiaortodoxa.ro/http://www.familiaortodoxa.ro/category/credinta-2/http://www.familiaortodoxa.ro/category/stiri/http://www.familiaortodoxa.ro/category/in-actualitate/http://www.familiaortodoxa.ro/category/dialog-cu-cititorii/http://www.familiaortodoxa.ro/category/marturii-2/http://www.familiaortodoxa.ro/category/interviu/http://www.familiaortodoxa.ro/category/razboiul-nevazut/http://www.familiaortodoxa.ro/category/rezistenta-din-munti/http://www.familiaortodoxa.ro/category/teologica/http://www.familiaortodoxa.ro/category/scrisori-duhovnicesti/http://www.familiaortodoxa.ro/category/ne-cunoastem-sfintii/http://www.familiaortodoxa.ro/category/minuni-2/http://www.familiaortodoxa.ro/category/minuni-contemporane/http://www.familiaortodoxa.ro/category/cuvant-catre-tineri/http://www.familiaortodoxa.ro/category/cuvantul-duhovnicului/http://www.familiaortodoxa.ro/category/conferinte-2/http://www.familiaortodoxa.ro/category/in-apararea-inocentei/http://www.familiaortodoxa.ro/category/al-optulea-veac/http://www.familiaortodoxa.ro/category/cu-noi-este-dumnezeu/http://www.familiaortodoxa.ro/category/convertiri-si-minuni-contemporane/http://www.familiaortodoxa.ro/category/controverse-contemporane/http://www.familiaortodoxa.ro/category/cauzele-bolilor/http://www.familiaortodoxa.ro/category/scoala-parintilor/http://www.familiaortodoxa.ro/category/duhul-sarbatorii/http://www.familiaortodoxa.ro/category/editorial/http://www.familiaortodoxa.ro/category/scrisoare-de-inceput/http://www.familiaortodoxa.ro/wp-content/uploads//2011/07/lacrimi.jpghttp://www.familiaortodoxa.ro/contact/http://www.familiaortodoxa.ro/carte-de-oaspeti/http://www.familiaortodoxa.ro/magazin/http://www.familiaortodoxa.ro/roadele-noastre/concurs/http://www.familiaortodoxa.ro/articole/http://www.familiaortodoxa.ro/roadele-noastre/noi/http://www.familiaortodoxa.ro/http://www.familiaortodoxa.ro/abonare/http://www.familiaortodoxa.ro/category/editorial/http://www.familiaortodoxa.ro/http://www.familiaortodoxa.ro/

8/19/2019 Cine Este Vinovatul_ _ Familia Ortodoxa

2/3

de nimic şi înfrânţi.” Într-adevăr, li se smulgeau veşmintele, pentru a arăta că nu mai

au nimic trupesc care să le ţină în lumea aceasta, primind însă acoperământul de har 

al Bunului Dumnezeu.

 Astăzi, din păcate, câte fiice ale neamului nostru nu-şi postează goliciunea trupului în

reviste sau pe paginile internetului, lepădânduşi astfel haina harului pentru a se

 împreuna cu duhul cel desfrânat al celui rău. Iar pe ur mă, chinuite şi bolnave ajung

să moară singure într-un spital sau ucise cine ştie pe unde, după ce au fost

batjocorite de atâtea priviri lacome, după ce au amăgit simţurile atâtor bărbaţi.

Fecioarele martire nu rămâneau însă multă vreme cu părţile femeieşti descoperite,

căci, cel mai adesea, li se tăiau sânii şi erau bătute până se umpleau de sânge. Arse

erau cu foc până le sfârâia pielea, pentru a li se acoperi apoi tot trupul cu o rană. Dar 

ele mai aflau încă puterea să-L mărturisească pe Hristos şi să certe nebunia

păgânească. Şi pentru că nu cedau, chinuirile continuau, strunjindu-li-se pielea cu

nişte piepteni de fier pentru a sfârşi, precum în cazul fecioarei Fevronia, una dintre

cele mai frumoase chipuri ale vremii ei, tăindu-i-se mâinile, picioarele şi la urmă

capul.

 Alte fecioar e sfârşeau mai repede: unele er au tăiate cu fierăstrăul, la altele li se tăia

capul sau pur şi simplu erau înjunghiate. Toate acestea sau întâmplat cu adevărat şi,

din păcate, comunismul a readus multe dintre aceste bestialităţi la viaţă.

Citind cutremuraţi martiriul lor, nu putem să nu ne gândim de unde aflau acele tinere

femei puterea de a răbda toate acele chinuri? Oare noi am mai putea să dăm

aceeaşi mărturie astăzi, dacă ni s-ar cere? Dar cum oare am putea să ne ducem

mintea până într-acolo când suntem atât de neputincioşi. Mulţi ne plângem că nu

reuşim să închidem televizorul ca să ne mai liniştim puţin mintea. Alţii nu putem birui

nici măcar o patimă cât de mică, ce să mai vorbim de ispita pornografiei pe internet.

 Atât de mult s-a răspândit ciuma asta a desfrânării, că au a juns şi oameni dintre cei

mai aşezaţi, cu familie şi chiar cu o oarecare legătură cu un duhovnic, să nu

reuşească să se stăpânească şi să biruie patima aceasta, odată ce a pus stăpânire

pe sufletul lor.

 Aşadar, nu politicienii sunt cei mai vinovaţi pentru starea de lucruri în care am ajuns,

şi nici alţii din jurul nostru nu sunt chiar atât de răi pe cât poate am crede. În fapt,este

vorba de o slăbiciune generalizată cauzată de lipsa de discernământ cu care am

făcut totul; vinovat este păcatul pe care, pas cu pas, l-am lăsat să ne cucerească

sufletele. Ne-am uitat la televizor şi ne-am luat după ce am văzut acolo: „Că doar nu

putem fi chiar aşa habotnici…!” Mai facem şi câte o glumă deşuchiată, mai ne

aruncăm puţin ochii pe o poză „decoltată”, că na! aşa sunt vremurile: toată lumea o

face. Pe urmă, ne ducem cu o colegă ca să ne distrăm puţin, sau cu un coleg în

cazul fetelor, că ne simţim atât de singuri; mai greu este cu avortul, dar l-am trecut şi

pe ăsta: viaţa merge înainte.

 Aşadar, încet, încet ajungem de la păcatele mici care ne umplu viaţa la cele car e, dinnefericire, ne vor îngreuna cu totul sufletul. Stingem însă repede amărăciunea cu alte

plăceri, glume, distracţii şi mici desfrânări. Totul e bine cât avem încă suficientă

dopamină care să ne scalde creierul, adică atât timp cât ne simţim relaxaţi. Dar, ceea

ce nu vrem să ştim este că după stările de intensă euforie urmează altele de

depresie şi tristeţe. Întotdeauna; că asta e legea plăcerii maximale: munte – vale. Şi,

cu cât e mai mare plăcerea, cu atât va urma o depresie mai profundă în viitorul

apropiat: se naşte astfel dependenţa. Ne motivează tot mai puţin ceva care nu ne

produce imediat plăcere sau care nu poate stinge uşor neliniştea şi tristeţea pe care

dependenţa stării de păcat a sălăşluit-o în sufletul nostru. Iar la toată răutatea a

contribuit cu succes împrăştierea minţii în mii şi milioane de ştiri, informaţii şi senzaţii

8/19/2019 Cine Este Vinovatul_ _ Familia Ortodoxa

3/3

tari, duhul vremurilor noastre. Că împrăştiată fiindu-ne mintea nu mai avem

discernământul de a alege binele de rău. Le luăm pe toate grămadă, după cum

mass-media le impune la toată lumea.

Deci, oamenii nu sunt chiar aşa de răi. Dacă-l iei pe fiecare în parte, vei afla multă,

multă suferinţă, nemulţumire, regret şi chiar mirarea: „Cum de am ajuns aşa!?; Cât

de greu îmi vine să mă schimb!” E adevărat, modul de viaţă care, într-un fel ni se

impune astăzi, ne face înainte de toate destul de neputincioşi ca să ne mai putem

lupta. Nu ne cere însă nimeni să mutăm munţii sau să ieşim în piaţă pentru a ne da

trupurile să fie arse pentru Hristos. Trebuie doar atât: să conştientizăm profundsituaţia în care ne aflăm şi să înţelegem că fără Hristos nu putem schimba nimic în

viaţa noastră sau în lumea în care trăim. Căci dacă El, prin harul Duhului Sfânt,

dădea odinioară mucenicilor puterea să sufere acele chinuri îngrozitoare, şi nouă

poate să ne ajute ca să scăpăm de orice păcat numai să vrem din toată inima

aceasta, inimă pe care să I-o închinăm Lui. De aici trebuie să reînceapă renaşterea

lumii româneşti şi nu de la schimbarea unor politicieni, mulţi dintre ei săracii adânciţi

 în păcate foarte mari, alţii pur şi simplu neputincioşi ca să facă mai mult bine

neamului nostru.

 Aşadar, Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Înger i şi Apostoli, toţi Sfinţii,

Cuvioşii şi Martirii de peste veac sunt ajutoare veşnice celor care cred în ei şi le cer 

ajutorul. Lumea de dincolo aici este, numai să o vedem cu ochii credinţei şi să i ne

alăturăm prin curăţia inimii. Şi puterea credinţei nu o va cunoaşte decât cel care se

va împărtăşi din ea.

Frig, poate foame şi alte multe necazuri vor veni peste noi românii în următoarea

perioadă, dar să nu deznădăjduim. Bunăoară, mai uşor ne va fi să le ducem pe

toate, gândindu-le ca pe o poliţă pe care o avem de plătit pentru cei douăzeci de ani

de distracţie. Dacă vom înţelege şi vom primi cu răbdare şi mulţumire toate, dacă

vom renunţa la a-i judeca pe alţii, dacă vom renunţa la televizorul care ne mănâncă

timpul şi viaţa îndepărtându-ne de adevăr, jugul acesta care ne va cădea pe umeri

se va uşura atât cât să-l putem duce cu multă seninătate. Ba chiar se vor afla şi

dintre aceia care vor da slavă lui Dumnezeu că astfel, prin durere şi suferinţă, auajuns să-L cunoască şi să se bucure de harul Său. Pentru cine nu a cunoscut

dulceaţa Lui toate cele spuse până acum par nebunie, căci nebunie este înţelepciunii

lumii acesteia Crucea lui Hristos, după cum putere a lui Dumnezeu este celor care

cred şi-I urmează.

Prof. Mihai Cristea

 Articol ap ărut în nr. 21 al revistei “Familia Ortodoxă”  

3 COMMENTS

MIHAELA S  11.07.2011

Multumim mult pentru acest articol trezvitor si luminator .

 Acum ne ramane doar, sa ne daruim inima s i increderea, total, Domnului

Hristos!

Hai sa facem un mic pas spre Domnul, cat de mic, o mica renuntare la poftele

si dorintele noastre egoiste, vreti? Incepem?

GRAIUL ORTODOX  19.07.2011