chirurgicale_part6

Rezidentiat 20041156 GRUPA SPECIALITATILOR CHIRURGICALE - INTREBARI - PARTEA a VI a

Tema nr. 42Megacolonul congenital

BIBLIOGRAFIE:1. N. Angelescu, subredactia - Tratat de patologie chirurgicala – vol. I si II – Editura Medicala, 2001

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

C1242001. In forma grava, maligna, a megacolonului congenital pot apare urmatoarele complicatii, cu exceptia:

coagulare vasculara diseminataA. dezechilibre hidro-electroliticeB. trombocitopenieC.stare de socD.trombocitozaE.

(pag. 2718, 2719)

C1242002. In tratamentul chirurgical al megacolonului congenital, procedeul Duhamel modificat de Martin semnifica:

miotomie extramucoasaA. sfinctero-miectomieB. coborarea retro-rectala a ileonuluiC.sfincterectomie posterioaraD.sfinctero-rectomiotomie extramucoasaE.

(pag. 2721)

C1242003. Diagnosticul diferential al megacolonului congenital in forma maligna a nou-nascutului nu se face cu:

enterocolita prematuruluiA. abdomen mare, rahiticB. ileus meconialC.atrezia intestinului subtireD.diafragmul complet ano-rectalE.

(pag. 2719)

C1242004. Tabloul clinic al formei maligne a megacolonului congenital nu include.stare generala alterataA. insuficienta respiratorieB. ampula rectala goalaC.scaune cu glere muco-sanghinolenteD.varsaturi fecaloideE.

(pag. 2718)

C1242005. Care din urmatoarele semne si simptome nu caracterizeaza forma tolerata a megacolonului congenital:

eliminarea meconiului se face la 3-4 zileA. palparea fecaloamelor la nivelul abdomenuluiB. tesuturi moi slab reprezentateC.apetit pastratD.scaunele pot fi de aspect normalE.

1156 www.rezidentiat2004.roBaza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004


(pag. 2719)

C1342006. Elementul esential care determina aparitia bolii Hirschsprung este:Stenoze congenitale sau dobandite.A. Sindrom de intestin scurt.B. Cauze functionale.C.Aganglionoza, hipoganglionoza.D.Malformatii anorectale.E.

(pag. 2717)

C1342007. In cadrul diagnosticului pozitiv al megacolonului congenital urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

Se pune numai pe semne clinice.A. Se pune numai pe tuseu rectal.B. Se stabileste ecografic.C.Se pune pe semne clinice, tuseul rectal, irigografie.D.Se pune numai pe irigografie.E.

(pag. 2719)

C1342008. Efectul aganglionozei in boala Hirschsprung este:Hiperperistaltism in segmentul aganglionar.A. Dilatatie gastrica.B. Atrezie colica.C.Absenta peristalticii in segmentul aganglionar.D.Absenta peristaltismului la nivelul intestinului subtire.E.

(pag. 2717)

C1342009. La tuseul rectal in megacolonul congenital forma grava se constata:Ampula rectala contine meconiu.A. Stenoza anala.B. Prezenta de polipi rectali.C.Ampula rectala nu contine meconiu.D.Atonia sfincterului anal.E.

(pag. 2718)

C1342010. Tratamentul megacolonului congenital implica:Numai colostomieA. Numai tratament conservatorB. AnoplastieC.Clisme urmate de cura chirurgicalaD.GastrostomieE.

(pag. 2719)

C1342011. Inervatia parasimpatica pentru colonul stang si rect provine din:Radacinile T1-T2-T3.A. Radacinile L3-L4-L5.B. Radacinile L4-L5-S1.C.Ganglionul stelat.D.Radacinile S2-S3-S4.E.

(pag. 2717)

C1442012. In megacolonul congenital se deceleaza in cadrul examenelor paraclinice:Scaderea presiunii intrarectale la tonometria rectalaA.



Prezenta reflexului de deschidere a sfincterului analB. Cresterea activitatii acetilcolinesterazeiC.Scaderea calcitonineiD.Scaderea neuropeptidului YE.

(pag. 2719)

C1442013. Urmatoarele afirmatii despre megacolon sunt adevarate, cu exceptia:Diagnosticul pozitiv se pune pe semne clinice , tuseu rectal , irigografie , biopsie de muschi rectalA. Procedeul Duhamel este acceptat pentru toate formele de boala HirschsprungB. Evolutia spontana in forma maligna este spre vindecareC.La tonometria rectala se constata cresterea presiunii intrarectaleD.in forma benigna constipatia se instaleaza dupa primele luni cand se diversifica alimentatiaE.

(pag. 2719)

C1542014. Palparea abdomenului la copil poate evidentia prezenta unor fecaloame. Cum denumim semnul clinic care evidentiaza aceste fecaloame:

semnul valului;A. semnul psoasului;B. semnul untului (Gersuny);C.semnul Blumberg;D.semnul Rowsing.E.

(pag. 2719)

C1542015. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul megacolonului congenital la copil sunt:

Swenson, Linn si Fredet;A. Soave, Swenson si Duhammel;B. Bentley, Aschroft;C.Lake, Martin si Ravich;D.Smit, Fevre.E.

(pag. 2717)

C1542016. Inervatia rectului provine din:radacinile S2-S3-S4;A. radacinile S4-S5;B. radacinile L4-S1;C.radacinile L3-S1;D.radacinile L2-L4.E.

(pag. 2718)

C1542017. Tuseul rectal efectuat in megacolonul congenital poate evidentia:ampula rectala goala;A. scaun abundent de coloratie inchisa;B. sange de culoare inchisa pe degetul de manusa;C.scaun semiconsistent galben-verzui, fetid;D.fund de sac Douglas dureros.E.

(pag. 2719)

C1542018. Care din tehnicile operatorii mai jos mentionate este utilizata cel mai frecvent in tratamentul chirurgical al megacolonului congenital, in serviciile de chirurgie pediatrica din tara noastra, cu rezultate bune:

coborarea abdomino-perineala Svenson;A. coborarea abdomino-perineala Soave;B.



coborarea abdomino-perineala Duhammel;C.rezectii colice segmentare Reybard;D.simpatectomii.E.

(pag. 2721)

C1642019. Aganglionoza este intalnita in:boala HirschsprungA. lipsa peristalticeiB. afectarea radacinilor S2 S3 S4C.perforatiile diastaticeD.hiperperistaltismul secundarE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642020. In bola Hirschsprung a nou nascutului, forma grava, tuseul rectal pune in evidenta:rect plin cu fecaloameA. ampula rectala nu contine meconiuB. ampula rectala are sindrom de meconiu grosC.ampula rectala contine aer si gazeD.tuseul rectal nu se poate efectuaE.

(pag. 2717-2718-2719)

C2242021. În boala Hirschprung, colonul suferă următoarele transformări:creşte numai în lungimeA. creşte numai în lungime şi lăţimeB. creşte numai în lungime şi grosimeC.creşte în lungime, lăţime şi grosimeD.nu suferă nici o transformareE.

(pag. 2718)

C2242022. Cauza principală în explicarea patogeniei enterocolitei în megacolonul congenital este considerată a fi:

stazaA. inflamaţia localăB. infecţia localăC.obstacolul mecanicD.obstacolul mecanicE.

(pag. 2719)

C2242023. Prin megacolon se înţelege:mărirea în lungime a unui segment colonicA. mărirea în toate dimensiunile a unui segment sau a cadrului colic în totalitateB. mărirea în lungime şi lăţime a cadrului colic în totalitateC.mărirea în lungime şi lăţime unui segment sau a cadrului colic în totalitateD.mărirea în lăţime a cadrului colic în totalitateE.

(pag. 2717)

C2242024. Prima intervenţie chirurgicală reuşită în boala Hirschprung, care se baza pe etiopatogenie, a fost realizată de:

HirschprungA. DuhamelB. SoaveC.Swenson şi BellD.



TittelE.

(pag. 2717)

C2242025. Referitor la aganglionoza care determină boala Hirschprung, s-a emis ipoteza că se datorează lipsei formării neoblaştilor în creasta neurală la vârsta de gestaţie:

5 luniA. 1-2 săptămâniB. 14-16 săptămâniC.5-12 săptămâniD.în momentul naşteriiE.

(pag. 2717)

C2242026. Într-un caz de boală Hirschprung în care zona de aganglionoză este foarte întinsă pe colonul transvers şi ascendent, pe irigografie apare imagine de:

amputaţieA. semilunăB. întreg cadrul colonic dilatatC.microcolonD.imagine de tridentE.

(pag. 2719)

C2242027. Următoarele substanţe au chimiotactism şi atrag neoblaştii în peretele tubului digestiv, fiind importante în etiopatogenia bolii Hirschprung, cu excepţia:

acid hialuronicA. lamininăB. fibronectinăC.calcitoninăD.colagen IVE.

(pag. 2717)

C2242028. Efectul aganglionozei în boala Hirschprung este:diminuarea peristalticii în segmentul aganglionarA. dilataţia colonului subiacent obstacoluluiB. creşterea peristalticii în segmentul distal obstacoluluiC.absenţa peristalticii în segmentul aganglionarD.absenţa peristaltismului la nivelul întregului tub digestivE.

(pag. 2717)

C2242029. Tuşeul rectal efectuat în megacolonul congenital evidenţiază:ampula rectală plină de schibaleA. scaun cu sânge pe mănuşăB. ampula rectală goalăC.semnul untuluiD.sensibilitate în fundul de sac DouglasE.

(pag. 2719)

C2242030. În megacolonul congenital - aganglionoză colonică totală, se practică:procedeul Duhamel modificat de MartinA. procedeul SoaveB. procedeul SwensonC.procedeul DuhamelD.procedeul BentleyE.



(pag. 2721)

C2242031. La examenul clinic al unui copil cu megacolon congenital se poate pune în evidenţă semnul lui Gersuny, care înseamnă:

la tuşeul rectal ampula rectală este goalăA. apetit redusB. palparea fecaloamelor la nivelul abdomenuluiC.meteorism abdominal pronunţatD.scaune la intervale mari de timpE.

(pag. 2719)

C2242032. Datele de histochimie în megacolon arată următoarele modificări, cu excepţia:creşterea activităţii acetilcolinesterazeiA. scăderea neuropeptidului YB. creşterea calcitonineiC.creşterea galanineiD.creşterea neuropeptidului YE.

(pag. 2719)

C2242033. Forma benignă a megacolonului congenital nu este caracterizată de:constipaţia se instalează după primele luniA. se pot palpa fecaloameB. dacă li se administrează clisme şi laxative, cresc staturo-ponderalC.constipaţia se instalează după diversificarea alimentaţieiD.nu apar niciodată episoade ocluziveE.

(pag. 2719)

C2242034. Tabloul clinic în forma tolerată a megacolonului congenital include următoarele manifestări, cu excepţia:

nou-născutul elimină meconiul la 3-4 zileA. unele scaune sunt de aspect normalB. ampula rectală este goalăC.bolnavii cresc bine în greutateD.se poate ajunge la perforaţii diastaziceE.

(pag. 2719)

C2342035. Elementul esential care determina aparitia bolii Hirschsprung este reprezentat de:aganglionoza, hipoganglionozaA. stenoze congenitale sau dobanditeB. cauze functionaleC.sindrom de intestin scurtD.malformatii anorectaleE.

(pag. 2717, vol. II)

C2342036. Efectul aganglionozei in boala Hirschsprung este:absenta peristalticii in segmentul aganglionarA. hiperperistaltismul in segmentul aganglionarB. absenta peristalticii la nivelul intestinului subtireC.dilatatia gastricaD.atrezia colicaE.

(pag. 2717, vol II)

C2342037. La tuseul rectal in megacolonul congenital, forma grava, se constata:



ampula rectala nu contine meconiuA. ampula rectala contine meconiuB. stenoza analaC.sfincter anal atonD.prezenta de polipi rectaliE.

(pag. 2718, vol II)

C2342038. Inervatia parasimpatica pentru colonul stang si rect provine din:S2 - S3 - S4A. T1 - T2 - T3B. L3 - L4 - L5C.nervii splanchnici - ganglionul stelatD.L4 - L5 - S1E.


C2342039. In cadrul diagnosticului pozitiv al megacolonului congenital sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

diagnosticul pozitiv se pune pe semne clinice, tuseu rectal, irigografieA. diagnosticul pozitiv se pune numai pe semne cliniceB. diagnosticul pozitiv se pune numai pe tuseul rectalC.diagnosticul pozitiv se pune numai pe irigografieD.diagnosticul pozitiv se stabileste ecograficE.

(pag. 2719, vol II)

C2342040. Tratamentul megacolonului congenital implica:clisme, urmate de cura chirurgicala a megacolonuluiA. numai colostomieB. numai tratament conservatorC.gastrostomieD.anoplastieE.

(pag. 2719 - 2720, vol. II)

C2542041. Palparea abdomenului la copilul cu megacolon congenital poate evidenţia prezenţa unor fecaloame, semn clinic specific, denumit:

semnul valuluiA. semnul untului (Gersuny)B. semnul psoasuluiC.semnul RowsingD.semnul BlumbergE.

(pag. 2719)

C2542042. Care dintre tehnicile operatorii de mai jos este utilizata cel mai frecvent in tratamentul chirurgical al megacolonului congenital în serviciile de chirurgie pediatrică din ţara noastră:

rezectii colice segmentare ReybardA. simpatectomiiB. coborârea abdomino-perineală SoaveC.coborârea abdomino-perineală DuhammelD.coborârea abdomino-perineală SvensonE.

(pag. 2721)

C2542043. Tuşeul rectal efectuat în megacolonul congenital poate evidenţia:scaun abundent de coloratie închisăA. sânge de culoare închisă pe degetul exploratorB.



scaun semiconsistent galben-verzui, fetidC.fund de sac Douglas durerosD.ampula rectală goalăE.

(pag. 2719)

C2542044. Inervaţia rectului provine din:rădăcinile S4-S5A. rădăcinile S2-S3-S4B. rădăcinile L4-S1C.rădăcinile L3-S1D.rădăcinile L2-L4E.

(pag. 2718)

C2542045. În forma tolerata a megacolonului congenital: examenul radiologic evidenţiază:sigmoidul şi colon descendent îngustate, cu dilatarea segmentului supraiacentA. amputarea coloanei de bariuB. imagine în cocardăC.imagine de “bident “ sau “trident”D.imagini hidroaericeE.

(pag. 2718)

C2542046. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul megacolonului congenital la copil sunt:

Lake, Martin si RavichA. Bentley, AschroftB. Soave, Swenson si DuhammelC.Swenson, Linn si FredetD.Smit, FevreE.

(pag. 2717)

C2542047. Care este incidenţa aganglionozei intestinale la nou-născut?1/6400A. 1/6000B. 1/7000C.1/8000D.1/5000E.

(pag. 2717)

C2542048. Care este efectul produs de aganglionoza intestinală în boal Hirschprung?absenţa peristalticii în segmentul aganglionoticA. accentuarea peristalticii segmentului aganglionoticB. dilataţia segmentului subiacentC.stenoza segmentului supraiacentD.dilataţia segmentului aganglionoticE.

(pag. 2717)

C2542049. Care este semnificaţia scaunelor diareice apărute în cadrul bolii Hirschprung, forma gravă?exces de laxativeA. suprainfecţiaB. enterocolitaC.apariţia peritoniteiD.relaxarea porţiunii aganglionoticeE.



(pag. 2718)

C2642050. Se consideră disecţia de aortă ca fiind acută dacă debutul procesului este mai recent de:14 zile.A. 2 luni.B. 2 ore.C.3 săptămâni.D.O zi.E.

(pag. 1141])

C2642051. În clasificarea De Bakey disecţia de aortă care se opreşte la nivelul diafragmului reprezintă tipul:

IA. IIB. III AC.III BD.IVE.

(pag. 1142)

C2642052. Următoarele afirmaţii nu sunt adevărate legate de disecţia aortei:Durerea este semnul cel mai constant.A. Durerea este caracterizată prin progresia ei pe traiectul aortei.B. Punctul iniţial al durerii sugerează poarta de intrare.C.Suflul sistolic este un semn constant.D.Insuficienţa aortică asociată durerii este evocatoare pentru disecţia de aortă.E.

(pag. 1143)

C2642053. Explorarea paraclinică modernă cea mai utilă pentru diagnosticul disecţiei de aortă este:Radiografia toracică.A. CT.B. Ecografia transesofagiană.C.RMN.D.Arteriografie.E.

(pag. 1144)

C2642054. Mortalitatea în disecţia de aortă acută este:60% în 24 de ore.A. 10% în 24 de ore.B. 30% în 24 de ore.C.90% în 24 de ore.D.100% în 24 de ore.E.

(pag. 1144)

C2642055. Tratamentul chirurgical curativ al disecţiei aortice se practică în următoarele tipuri din clasificarea De Bakey:

IA. IIB. III AC.III BD.IVE.

(pag. 1144)

C2842056. In procedeul Swenson de tratament chirurgical al megacolonului congenital, intestinul



normal inervat este coborat pana la nivelul:valvulei ileo-cecaleA. flexurii splenice a colonuluiB. jonctiunii recto-sigmoidieneC.canalului analD.orificiului analE.

(pag. 2720)

C2842057. Semnul lui Gersuny, in megacolonul congenital, consta in:prezenta meconiul uian ampula rectalaA. ampula rectala goalaB. palparea la nivelul abdomenului a unor "tumorete” depresibile - fecaloameC.desenarea unui contur de ansa intestinala pe suprafata abdominalaD.circulatie venoasa abdominala evidentaE.

(pag. 2719)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

C1242058. La sugar, diagnosticul diferential al megacolonului congenital se face cu:megacolonul idiopaticA. excesul de potasiu din alimentatieB. consumul de lapte de vacaC.celiachieD.peritonita meconialaE.

(pag. 2719)

C1242059. Diagnosticul diferential al megacolonului congenital la copilul mare se face cu:celiachieA. hepatosplenomegalieB. tuberculoza peritonealaC.rahitismD.tumora maligna retroperitonealaE.

(pag. 2719)

C1242060. In evolutia megacolonului congenital-forma maligna pot apare urmatoarele complicatii:sindrom ocluzivA. enterocolita ulceroasaB. pnemonia de aspiratieC.peritonitaD.volvulusul intestinalE.

(pag. 2718)

C1242061. Forma grava, maligna a megacolonului congenital:se manifesta dupa primele saptamani de viataA. nou-nascutul elimina meconiul cu intarziere de 3-4 zileB. la percutia abdomenului se evidentiaza timpanismC.la tuseul rectal ampula rectala contine meconiuD.se poate complica cu enterocolitaE.

(pag. 2718-2719)

C1242062. Tratamentul in formele acute maligne de megacolon ale nou-nascutului:



cuprinde clisme zilnice cu ser fiziologicA. interventia chirurgicala de rezectie a zonei de aganglionoza se face la greutatea sugarului de 7-8 kgB. daca nu se poate obtine evacuarea meconiului, este necesara efectuarea unei ileostomiiC.tratamentul include administrarea de lactoza 1-2 g/kgcorp/ziD.se asociaza un regim hipoproteic, hipolipidicE.

(pag. 2720, 2719)

C1342063. Tratamentul chirurgical in cazurile de megacolon congenital in care aganglioza intereseaza doar un fragment foarte scurt poate fi reprezentat de:

Cerclaj analA. Miotomie extramucoasaB. AnoplastieC.Sfinctero-miectomieD.Sfinctero-rectomiotomie extramucoasaE.

(pag. 2721)

C1342064. In stabilirea diagnosticului pozitiv de megacolon congenital biopsia de muschi rectali:Nu este niciodata necesara.A. Este obligatorie.B. Este uneori necesara.C.Se poate face transmucos.D.Se poate face retrorectal extramucos.E.

(pag. 2719)

C1342065. Tabloul clinic in megacolonul congenital genereaza ca si forme clinice distincte:Forma tolerata.A. Forma toxicoseptica.B. Forma benigna.C.Forma hemoragica.D.Forma grava-maligna.E.

(pag. 2718)

C1342066. Avantajele operatiei Duhamel in tratamentul chirurgical al megacolonului congenital sunt:Se pastreaza circumferinta anterioara rectalaA. Disectia pelvica este minimaB. Circumferinta posterioara a noului rect normal inervata serveste la progresia bolului fecalC.Timp operator redusD.Operatia nu lasa portiuni de rect aganglionarE.

(pag. 2721)

C1342067. La copilul mai mare diagnosticul diferential al megacolonului congenital se face cu:Hepatosplenomegaliile.A. Tumori abdominale maligne.B. Celiachia.C.Tumori abdominale benigne.D.TBC peritoneal.E.

(pag. 2719)

C1342068. La sugar diagnosticul diferential al megacolonului congenital se face cu:Invaginatia intestinala.A. Constipatia de diverse cauze.B. Celiachie.C.



Abdomenul mare rahitic.D.Stenoze postoperatorii anorectale.E.

(pag. 2719)

C1342069. In forma maligna de megacolon congenital a nou-nascutului diagnosticul diferential se face cu:

Ileusul meconial.A. Sindrom de meconiu gros.B. Peritonita meconiala.C.Constipatia cronica.D.Enterocolita prematurului.E.

(pag. 2719)

C1442070. Urmatoarele afirmatii despre megacolonul congenital sunt false:Aganglionoza , hipoganglionoza este elementul esential in aparitia bolii HirschsprungA. Enterocolita este o complicatie grava a bolii HirschsprungB. in forma maligna de megacolon nou-nascutul elimina meconiu dupa 3-4 zileC.in aganglionoza colonica totala se practica procedeul Duhamel modificat de Martin cu coborarea ante-rectala

D.

in forma benigna de de megacolon nou-nascutul nu elimina meconiuE.

(pag. 2718-2719)

C1442071. In forma benigna de megacolon congenital:Constipatia se instaleaza dupa primele luni cand se diversifica alimentatiaA. Sugarii au scaune zilnicB. Sugarii pot prezenta ocluzie sau subocluzieC.Sugarii au scaune la 3-4 zileD.Se pot palpa fecaloameE.

(pag. 2719)

C1442072. Urmatoarele afirmatii despre megacolonul congenital sunt adevarate, cu exceptia:Aganglionoza , hipoganglionoza este elementul esential al boliiA. La tuseul rectal se evidentiaza ampula rectala plina de materii fecaleB. in forma benigna constipatia se instaleaza dupa primele luni cand se diversifica alimentatiaC.in explicarea patogeniei enterocolitei din megacolon se considera ca obstacolul functional este cauza principala

D.

Diagnosticul pozitiv se pune pe semne clinice , tuseu rectal , irigografie , scintigrafieE.

(pag. 2719)

C1442073. In forma tolerata de megacolon:Nou-nascutul nu elimina meconiuA. Nou-nascutii au apetit redus si nu cresc in greutate sau cresc foarte putinB. Nou-nascutul elimina meconiu dupa 3-4 zileC.tesuturile moi sunt bine reprezentateD.Tuseul rectal evidentiaza ampula rectala goalaE.

(pag. 2719)

C1442074. In forma grava-maligna a megacolonului:Nou-nascutul nu elimina meconiuA. Nou-nascutul prezinta varsaturi bilioase , apoi fecaloideB. La tuseul rectal se contata ca ampula rectala este plina de materii fecaleC.Pe radiografia abdominala simpla se observa imagini hidro-aerice si distensia cadrului colonicD.Starea generala a nou-nascutului este bunaE.



(pag. 2719)

C1442075. Cazurile de megacolon congenital in care aganglionoza intereseaza doar un fragment foarte scurt la nivelul canalului anal sau numai sfincterul intern beneficiaza de:

Tratament medical : clisme evacuatoriiA. Operatie SoaveB. Miotomie extramucoasaC.Sfinctero-rectomiotomie extramucoasaD.Operatie SwenssonE.

(pag. 2721)

C1442076. In megacolonul congenital al sugarului diagnosticul diferential se face cu:Alimentatie pe baza de lapte de vacaA. CeliachiaB. TBC peritonealC.HepatosplenomegaliiD.Megacolon idiopaticE.

(pag. 2719)

C1442077. Tratamentul in formele maligne de megacolon ale nou-nascutului consta in:Clisme saptamanale cu ser fiziologicA. Colostomie cand nu se obtine evacuarea meconiului sau scaunului prin clismeB. Clisme zilnice cu ser fiziologicC.Coborare abdomino-perineala in momentul cand coplul are greutatea de 7-8 kgD.Coborare abdomino-perineala in perioada neo-natala la sugar eutroficE.

(pag. 2720)

C1442078. Urmatoarele afirmatii despre megacolonul congenital sunt false:Inervatia colonului stang si a rectului provine din radacina S2-S3-S4A. Enterocolita apare in 2-25 % din cazurile de megacolonB. La percutia abdomenului in megacolonul congenital se evidentiaza matitateC.Evolutia spontana in forma maligna este spre vindecareD.La tuseul rectal se constata ca ampula rectala nu contine meconiuE.

(pag. 2718-2719)

C1442079. In forma maligna de megacolon congenital:Nou-nascutul nu elimina meconiuA. La tuseul rectal ampula rectala contine meconiuB. Radiografia abdominala simpla poate arata pneumoperitoneu ca urmare a unei perforatii diastaziceC.Poate apare insuficienta respiratorie ca urmare a pneumoniei de aspiratieD.Nou-nascutul prezinta varsaturi albe , in jetE.

(pag. 2718)

C1442080. In megacolonul congenital al copilului mare diagnosticul diferential se face cu:CeliachiaA. Hepato-splenomegaliileB. Stenoze postoperatorii ano-rectaleC.Tumori maligne retroperitonealeD.TBC peritonealE.

(pag. 2719)

C1442081. Pocedeul Duhamel in megacolonul congenital:



inlatura intestinul aganglionar cu pastrarea bontului rectal aganglionarA. Consta in coborare ante-rectala a colonului normal inervat si anatomoza la bontul rectalB. Se complica frecvent cu enterocolitaC.Este foarte sangerandD.Conserva partea anterioara a rectului si sectioneaza o buna parte din sfincterul intern.E.

(pag. 2721)

C1542082. Din punct de vedere clinic tabloul megacolonului congenital este foarte variat si genereaza anumite forme clinice distincte:

forma grava, maligna;A. forma tolerata;B. forma benigna;C.forma nou-nascutului prematur;D.forma familiala.E.

(pag. 2717)

C1542083. Diagnosticul diferential al megacolonului congenital la sugar se poate face cu:constipatia cronica de diverse cauze;A. abdomenul mare rahitic;B. celiachia;C.teratoame sacro-coccigiene;D.hidrometrocolpos.E.

(pag. 2719)

C1542084. Diagnosticul pozitiv de megacolon congenital poate fi pus prin:semne clinice;A. tuseu rectal;B. irigografie;C.uneori este necesara biopsie de muschi rectali si examen histo-patologic;D.rezonanta magnetica nuclearaE.

(pag. 2717)

C1542085. Care din afirmatiile urmatoarele referitoare la etiopatogenia megacolonului congenital la copil sunt adevarate:

frecventa 1 la 6000;A. mai frecvent la baieti comparativ cu fetele;B. frecventa mai mare in mediul rural;C.exista supozitia unei transmiteri genetice;D.asociere cu sindromul Down, cardiopatii congenitale, malformatii genito-urinare.E.

(pag. 2717)

C1542086. Diagnosticul diferential al megacolonului congenital la copilul mare se face cu:hepato-splenomegalia;A. tumori abdominale maligne sau benigne;B. polipoza recto-colica;C.TBC peritoneal;D.invaginatie intestinala.E.

(pag. 2719)

C1542087. Care sunt ingrijirile preoperatorii in megacolonul congenital la copil:alimentatie hiperproteica bogata in vitamine;A. golirea intestinului prin clisme si irigatii colonice;B.



antibioterapia pentru pregatirea intestinului (neomicina);C.dilatari anale zilnice;D.sonda nazo-gastrica, urinara, abord venos.E.

(pag. 2720)

C1642088. Enterecolita in Boala Hirschsprung forma grava, este produsa de:imunitatea diminuataA. obstacolul functionalB. stazaC.distensiaD.ischemia vasularaE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642089. In forma begnina de megacolon Hirschsprung gasim:slaba dezvoltate staturoponderalaA. dezvoltare psihica slabaB. stercoremieC.infectii urinare frecventeD.paloareE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642090. Pentru boala Hirschsprung sunt caracteristice:cresterea presiunii intrarectaleA. absenta reflexului de deschidere a sfincterului analB. lipsa controlului constient al defecatieiC.absenta continenteiD.insuficienta sfinterului vezicalE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642091. Avantajele operatiei DUHAMEL sunt:pastreaza circumferinta anterioara rectalaA. impune disectie pelvina minimaB. pastreaza portiunea senzoriala a arcului reflex de defecatieC.nu necesita laparatomie largaD.produce pierdere minima de sangeE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642092. Operatia DUHAMEL in megacolonul Hirschsprung:sacrifica o mica portiune din colonA. este relativ simpla si lipsita de complicatiiB. are evolutie postoperatorie fara incidenteC.are durata mica in timpD.se poate face in urgentaE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642093. Interventiile de baza in megacolonul Hirschsprung sunt:procedeul SWENSONA. procedeul SOAVEB. procedeul DUHAMELC.procedeul MARTIND.procedeul GROBE.

(pag. 2717-2718-2719)



C1642094. Megacolonul Hirschsprung. La copilul mare, diagnostic diferential se face cu:splenomegaliaA. TBC peritonealB. tumori abdominaleC.polipoza rectocolicaD.ptoza colicaE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642095. Diagnosticul pozitiv in boala Hirschsprung se pune prin:semne cliniceA. tuseu rectalB. pasaj eso-gastrointestinalC.colonscopieD.irigografieE.

(pag. 2717-2718-2719)

C1642096. Megacolonul este:marirea colonului in toate dimensiunileA. marirea unui segment de colonB. gigantismul congenital de organC.meteorismul grav produs de constipatieD.colopatie post antibioticeE.

(pag. 2717-2718-2719)

C2242097. Megacolonul congenital:este mai frecvent la fetiţeA. are aceeaşi frecvenţă la sexul masculin şi cel femininB. frecvenţa este de 1/300 nou-născuţiC.apare la 1/6000 nou-născuţiD.este mai frecvent la băieţiE.

(pag. 2717)

C2242098. Forma gravă malignă a megacolonului congenital include în tabloul clinic:lipsa eliminării meconiuluiA. vărsături iniţial reflexe, alimentareB. vărsături albe în jetC.abdomen scafoidD.vărsături la început bilioaseE.

(pag. 2718)

C2242099. Enterocolita ca şi complicaţie a bolii Hirschprung - forma malignă:se manifestă prin scaune diareiceA. poate apare preoperatorB. nu apare niciodată postoperatorC.se produce într-un procentaj de 2-25% din cazurile de megacolonD.produce prăbuşirea stării generaleE.

(pag. 2718)

C2242100. Megacolonul congenital:reprezintă creşterea cadrului colonic în lungime, lăţime, grosimeA. este creşterea în grosime a unui segment colonicB.



este produs de cauze funcţionaleC.este produs de hipoganglionozăD.este produs de o stenoză congenitalăE.

(pag. 2717)

C2242101. În forma gravă-malignă a megacolonului congenital pot apare următoarele complicaţii:trombocitopenieA. coagulare vasculară diseminatăB. dezechilibre acido-baziceC.toxemieD.hemoragie digestivă superioarăE.

(pag. 2718-9)

C2242102. Produşii toxici rezultaţi din descompunere şi degradare (indol, scatol, crezol) în megacolonul congenital pot produce:

tulburări nervoaseA. scădere ponderalăB. toxemieC.creşterea apetitului sugaruluiD.pielonefrităE.

(pag. 2718)

C2242103. Diagnosticul diferenţial al megacolonului congenital în forma malignă a nou-născutului se face cu:

sindromul de meconiu grosA. peritonita meconialăB. atrezia de intestin subţireC.diafragmul incomplet ano-rectalD.celiachieE.

(pag. 2719)

C2242104. Care din afirmaţiile următoare caracterizează forma benignă a megacolonului congenital:boala debutează prin întârziere în eliminarea meconiuluiA. sugarii au scaun la 3-4 zileB. se pot palpa fecaloameC.pot apare episoade de subocluzieD.niciodată nu apare ocluzia intestinalăE.

(pag. 2719)

C2242105. Cauzele care determină apariţia megacolonului congenital sunt:cauze funcţionaleA. aganglionozăB. hipoganglionozăC.stenoză congenitalăD.stenoză dobândităE.

(pag. 2717)

C2242106. Una din teoriile referitoare la etiopatogenia megacolonului congenital susţine că aganglionoza se datorează imposibilităţii migrării ganglionilor datorită absenţei din peretele intestinal a următoarelor substanţe:

lamininăA. acid hialuronicB. colagen VC.



fibronectinăD.fibrinăE.

(pag. 2717)

C2242107. Referitor la etiopatogenia megacolonului congenital, unii autori au emis ipoteza conform căreia tubul digestiv se populează normal, dar într-un anumit segment ganglionii sunt distruşi prin:

infarct mezentericA. acţiunea virusurilor citomegaliceB. hipoxie produsă de arteriopatii cronice segmentareC.traumatismul obstreticalD.acţiunea acidului hialuronicE.

(pag. 2717)

C2242108. Megacolonul se asociază frecvent cu:trisomia 17A. boala DownB. cardiopatii congenitaleC.spina bifidaD.malformaţii ale aparatului genito-urinarE.

(pag. 2717)

C2242109. Pentru colonul stâng şi rect inervaţia parasimpatică cu importanţă în etiopatogenia megacolonului congenital provine din rădăcinile:

rădăcinile S1A. rădăcinile S2B. rădăcinile S3C.rădăcinile S4D.rădăcinile L5E.

(pag. 2718)

C2242110. Care din afirmaţiile următoare despre fiziopatogenia megacolonului congenital este adevărată:

colonul creşte în lungime, grosime, lăţimeA. materiile fecale stagnate în colon devin dure prin procesul de rezorbţie a apeiB. prin procesele de descompunere şi degradare se formează compuşi toxiciC.pe mucoasa colonului apar ulceraţiiD.unda peristaltică formată în zona de aganglionoză nu este eficientăE.

(pag. 2718)

C2242111. Complicaţiile generate de fecaloamele stagnate la nivelul colonului în fiziopatogenia megacolonului sunt:

sindroame ocluziveA. perforaţii diastaziceB. invaginaţie colicăC.peritonităD.volvulus intestinalE.

(pag. 2718)

C2242112. Megacolonul congenital are mai multe forme clinice:forma benignăA. forma malignăB. forma hemoragicăC.forma toleratăD.



forma tumoralăE.

(pag. 2718-9)

C2242113. Manifestările clinice ale enterocolitei care apare ca şi complicaţie a megacolonului congenital includ:

scaun cu schibaleA. scaune diareice urât mirositoareB. meteorism abdominalC.stare generală bunăD.scaune diareice exploziveE.

(pag. 2718)

C2242114. Diagnosticul pozitiv în megacolonul congenital se pune pe seama:semnelor cliniceA. tuşeului rectalB. ecografieiC.ecografieiD.irigografieiE.

(pag. 2719)

C2242115. Pentru stabilirea diagnosticului de megacolon congenital este uneori necesară o biopsie de muşchi rectali, care se poate face:

retrorectal transmucos DuhamelA. transmucos LynnB. retrorectal extramucos DuhamelC.extramucos LynnD.transmucos SoaveE.

(pag. 2719)

C2242116. Megacolonul congenital-forma malignă a nou-născutului necesită diagnostic diferenţial cu:sindromul meconiului grosA. ileus meconialB. diafragm complet ano-rectalC.enterocolita prematuruluiD.megacolonul idopaticE.

(pag. 2719)

C2242117. La sugar megacolonul congenital necesită diagnostic diferenţial cu:excesul de potasiu în alimentaţieA. abdomenul mare rahiticB. megacolonul idiopaticC.atrezia de intestin subţireD.celiachiaE.

(pag. 2719)

C2242118. La copilul mare megacolonul congenital necesită diagnostic diferenţial cu:hepatosplenomegaliiA. tumori abdominale benigneB. TBC peritonealC.abdomenul mare rahiticD.celiachieE.

(pag. 2719)



C2242119. Evoluţia spontană a megacolonului congenital în forma malignă este spre:ocluzieA. bronhopneumonie de aspiraţieB. slabă dezvoltare staturo-ponderalăC.peritonităD.exitusE.

(pag. 2719)

C2242120. Evoluţia spontană a megacolonului congenital în forma tolerată sau benignă este spre:ocluzieA. slabă dezvoltare psihicăB. slabă dezvoltare fizicăC.exitusD.bronhopneumonie de aspiraţieE.

(pag. 2719)

C2242121. La copilul mare, diagnosticul diferenţial al megacolonului congenital nu se face cu:ileusul meconialA. celiachiaB. abdomenul mare rahiticC.megacolonul idiopaticD.hepato-splenomegalieE.

(pag. 2719)

C2242122. În megacolonul congenital – forma malignă a nou-născutului se fac clisme cu ser fiziologic după următoarele principii:

se fac zilnicA. se fac săptămânalB. între două clisme se administrează magnezia ustaC.utilizează ser fiziologic 250-300 mlD.materiile fecale se exteriorizează pe aceeaşi sondăE.

(pag. 2719)

C2242123. Care din afirmaţiile următoare despre tratamentul megacolonului – forma malignă a nou-născutului sunt adevărate:

până la 7-8 săptămâni se efectuează zilnic clisme cu ser fiziologic, după care urmează tratamentulchirurgical

A.

tratamentul chirurgical se face la o greutate de 7-8 kgB. în situaţia în care nu se poate obţine evacuarea meconiului, este necesară efectuarea unei colostomiiC.tratamentul mai include alimentaţie hipoproteică şi hipolipidicăD.până la tratamentul chirurgical se efectuază săptămânal clisme de evacuareE.

(pag. 2719-2720)

C2242124. În tratamentul chirurgical al megacolonului congenital, procedeul definitiv fără colostomie de coborâre a intestinului normal inervat este indicat:

la un nou-născut eutroficA. la un copil care are un deficit ponderal de 3000 grameB. la un copil care are o dilatare colonică mareC.la un copil care are scaune zilnice cu ajutorul clismelor şi laxativelorD.la un copil care are o dilatarea colonică minimăE.

(pag. 2720)

C2242125. Îngrijirile preoperatorii în tratamentul chirurgical al megacolonului congenital includ:



golirea colonului prin clisme, irigaţiiA. administrarea de antibiotice cu spectru larg parenteralB. administrarea de NeomicinăC.dilatări anale zilniceD.nu se fac clismeE.

(pag. 2720)

C2242126. Care sunt cele trei procedee contemporane de bază în tratamentul megacolonului congenital:

procedeul SwensonA. procedeul LynnB. procedeul DuhamelC.procedeul SoaveD.procedeul BentleyE.

(pag. 2720)

C2242127. Avantajele operaţiei Duhamel în tratamentul megacolonului congenital sunt:conservă percepţia de plenitudine pentru mecanismul de defecaţieA. evită impotenţa funcţională la sexul masculinB. recidiva este excepţionalăC.se pierde o masă sanguină minimăD.mortalitatea este de 25%E.

(pag. 2721)

C2242128. Formele de megacolon congenital care interesează doar un fragment scurt la nivelul canalului anal sau numai sfincterul intern, beneficiază de tratament chirurgical prin una din tehnicile:

miotomie extramucoasă (procedeu Bentley)A. sfinctero-miectomie (procedeu Lynn)B. sfinctero-miectomie extramucoasă pe cale posterioară prin procedeu DuhamelC.coborârea recto-rectală s ileonului prin procedeul Duhamel modificat de MartinD.procedeu SoaveE.

(pag. 2721)

C2242129. În tratamentul megacolonului congenital, procedeul Duhamel prezintă o serie de avantaje:fecaloamele reziduale de la nivelul bontului rectal au fost eliminateA. constipaţia postoperatorie este inexistentă sau de scurtă duratăB. enterocolita este rar întâlnităC.recidiva este excepţionalăD.nu are avantajeE.

(pag. 2721)

C2242130. În forma malignă a megacolonului congenital:nou-născutul nu elimină meconiulA. ampula rectală conţine materii fecaleB. poate apare insuficienţă respiratoriC.la percuţia abdomenului: matitateD.pneumonia de aspiraţie este o complicaţie posibilăE.

(pag. 2718)

C2242131. Tratamentul în formele maligne de megacolon la nou-născut se face prin:clisme zilnice cu ser fiziologicA. clisme zilnice cu magnezia ustaB.



obligatoriu la toate cazurile: colostomieC.coborâre abdomino-perineală fără colostomie la nou-născut eutroficD.mese bogate în glucide, lipide, proteineE.

(pag. 2719-2720)

C2242132. Pregătirea preoperatorie comună tuturor operaţiilor de boală Hirschprung cuprinde:sondă naso-gastricăA. sondă urinarăB. dilataţii anale zilniceC.abord venos centralD.clismă sau irigaţie colonicăE.

(pag. 2720)

C2242133. Procedeul Duhamel în tratamentul megacolonului congenital:înlătură intestinul aganglionar şi păstrează bontul rectal aganglionarA. conservă jumătatea anterioară a rectuluiB. se complică frecvent cu enterocolită trenantăC.are o rată de mortalitate redusăD.recidiva este excepţionalăE.

(pag. 2721)

C2342134. Care dintre urmatoarele afirmatii in legatura cu megacolonul congenital sunt adevarate:este mai frecvent la baieti (3 / 1)A. se asociaza cu malformatii ale aparatului genito-urinarB. se asociaza frecvent cu boala DownC.este mai frecvent la feteD.se asociaza cu malformatii ortopediceE.


C2342135. Tabloul clinic in megacolonul congenital genereaza ca si forme clinice distincte:forma grava, malignaA. forma tolerataB. forma benignaC.forma hemoragicaD.forma toxico-septicaE.

(pag. 2718 - 2719, vol. II)

C2342136. In stabilirea diagnosticului pozitiv in megacolonul congenital, biopsia de muschi rectali:este uneori necesaraA. nu este niciodata necesaraB. se poate face transmucosC.se poate face retrorectal extramucosD.este obligatorieE.


C2342137. In forma maligna de megacolon congenital a nou-nascutului, diagnosticul diferential se face cu:

sindromul de meconiu grosA. ileusul meconialB. peritonita meconialaC.constipatia cronicaD.enterocolita prematuruluiE.




C2342138. Diagnosticul diferential al megacolonului congenital la sugar se face cu:constipatiile de diverse cauzeA. abdomenul mare rahiticB. celiachiaC.invaginatia intestinalaD.stenoze postoperatorii ano-rectaleE.

(pag. 2719, vol II)

C2342139. La copilul mai mare, diagnosticul diferential al megacolonului congenital se face cu:hepato-spleno-megaliileA. tumorile abdominale benigneB. tumorile abdominale maligneC.TBC peritonealD.celiachiaE.


C2342140. Avantajele operatiei Duhamel in tratamentul chirurgical al megacolonului congenital sunt:se pastreaza circumferinta anterioara rectalaA. disectia pelvica minimaB. circumferinta posterioara a noului rect normal inervataC.operatia lasa portiuni de rect aganglionarD.timp operator redusE.


C2542141. Care dintre modificările anatomo-patologice aparţin megacolonului congenital la copil:stenoze segmentare ale lumenului colicA. îngroşarea peretelui colonului dilatatB. ulceraţii ale mucoasei coliceC.lipsa celulelor ganglionare ale plexurilor Meissner şi AuerbachD.dilataţie a colonului, segmentară sau în totalitateE.

(pag. 2717-2718)

C2542142. Simptomatologia clinică în megacolonul congenital - forma tolerata este caracterizată prin:scaune diareiceA. dezvoltare staturo-ponderală întârziatăB. constipaţie cronicăC.fecaloame palpabileD.mărirea de volum a abdomenuluiE.

(pag. 2719)

C2542143. Care sunt principalele forme clinice ale megacolonului congenital?forma nou-născutului prematurA. forma familialăB. forma benignăC.forma toleratăD.forma gravă, malignăE.

(pag. 2717)

C2542144. Cauzele megacolonului la copil pot fi:aganglionozaA.



invaginaţie recto-colicăB. invaginaţie recto-sigmoidianăC.stenoza congenitalăD.funcţionaleE.

(pag. 2717)

C2542145. Care din afirmaţiile urmatoare referitoare la etiopatogenia megacolonului congenital la copil sunt adevarate:

mai frecvent la baieţiA. frecventa 1 la 6000 nou născuţiB. există supoziţia unei transmiteri geneticeC.asociere cu sindromul Down, cardiopatii congenitale, malformaţii genito-urinareD.frecvenţă mai mare in mediul ruralE.

(pag. 2717)

C2542146. Diagnosticul diferenţial al megacolonului congenital la sugar se poate face cu:celiachiaA. constipaţia cronică de diverse cauzeB. abdomenul mare rahiticC.teratoame sacro-coccigieneD.hidrometrocolposE.

(pag. 2719)

C2542147. Diagnosticul diferenţial al megacolonului congenital la copilul mare se face cu:hepato-splenomegaliaA. polipoza recto-colicăB. tumori abdominale maligne sau benigneC.TBC peritonealD.invaginaţia intestinalăE.

(pag. 2719)

C2542148. Diagnosticul pozitiv de megacolon congenital se stabileşte petuşeu rectalA. rezonanţa magnetică nuclearăB. semne cliniceC.biopsia de muschi rectali şi examen histo-patologicD.irigografieE.

(pag. 2717)

C2542149. pregătirea preoperatorie la copii cu megacolon congenital constă în:antibioterapia pentru pregatirea intestinului (neomicina)A. dilatări anale zilniceB. golirea intestinului prin clisme şi irigaţii coloniceC.sondă nazo-gastrică, urinară, abord venosD.alimentatie hiperproteică bogată în vitamineE.

(pag. 2720)

C2542150. Menţionaţi care dintre autorii citaţi au adus o contribuţie la studiul megacolonului congenital:

HirschprungA. RuischB. MeckelC.



CrohnD.TittelE.

(pag. 2717)

C2542151. Cine au fost autorii primei intervenţii chirurgicale reuşite pentru megacolonul congenital:MurphyA. BillrotB. BellC.SwensonD.PeanE.

(pag. 2717)

C2542152. Care sunt supoziţiile patogenice referitoare la pentru aganglionoza din boala Hirschprung:defect de vascularizaţie a colonuluiA. teoria formării unor ganglioni care nu migreazăB. este congenitalăC.slaba dezvoltare a stratului muscularD.teoria prin care un segment de intestin nu se populează normal datorită hipoxiei şi unor virusuri citomegalice

E.

(pag. 2717)

C2542153. În megacolonul congenital, absenţa căror substanţe din peretele intestinal face ca ganglionii formaţi să nu migreze:

elastinăA. fibronectinăB. colagen IVC.acid hialuronicD.lamininăE.

(pag. 2717)

C2542154. Care sunt afecţiunile cu care se asociază frecvent megacolonul congenital?malformaţii pulmonareA. boala DownB. boala CaroliC.malformaţii ale aparatului genito-urinarD.cardiopatii congenitaleE.

(pag. 2717)

C2542155. Care sunt efectele generale ale stagnării materiilor fecale în colonul supraiacent zonei aganglionotice din megacolonul congenital?

tulburări nervoaseA. stare de toxemieB. creşterea ureei şi creatinineiC.absenţa apetituluiD.stagnare şi scădere ponderalăE.

(pag. 2718)

C2542156. În megacolon, stagnarea materiilor fecale în colonul supraiacent duce la un proces de descompunere şi degradare a acestora, cu apariţia următorilor produşi toxici:

polioliA. indoliB. scatoliC.fenoliD.



crezoliE.

(pag. 2718)

C2542157. În ce constă afectarea mucosei colonului în megacolonul congenital?enterocolită ulceroasăA. mucoasa rămâne intactăB. ulceraţiiC.enterocolită hemoragicăD.enterocolita necroticăE.

(pag. 2718)

C2542158. Stagnarea fecaloamelor în colonul supraiacent în megacolonul congenital poate genera:peritoniteA. sindroame ocluziveB. volvulus intestinalC.perforaţii diastaticeD.ulceraţiiE.

(pag. 2718)

C2542159. Care sunt semnele clinice la nou-născutul cu megacolon congenital, forma gravă?tegumente lucioaseA. distensia mare a abdomenuluiB. matitate la percuţieC.timpanism la percuţieD.circulaţie superficială evidentăE.

(pag. 2718)

C2542160. Care este tabloul enterocolitei acute, complicaţie evolutivă a megacolonului congenital, forma gravă?

hipoxieA. meteorism abdominalB. diareeC.prăbuşirea stării generaleD.cianozăE.

(pag. 2718)

C2542161. Care este caracterul scaunelor diareice în enterocolita acută din boala Hirschprung forma gravă?

scaune cu sângeA. scaune numeroaseB. scaune cantitativ mariC.scaune urât mirositoareD.scaune exploziveE.

(pag. 2718)

C2542162. Care sunt cauzele alterării stării generale în megacolonul congenital, forma gravă?tulburările hidroelectrolitice şi dezechilibrul acido-bazicA. toxemiaB. CIDC.tulburări respiratoriiD.TrombocitopenieE.

(pag. 2718-2719)



C2542163. Care sunt autorii care au explicat patogenia enterocolitei din megacolonul congenital forma gravă?

DuhamelA. BillB. RomualdiC.ChapmannD.OmbredanneE.

(pag. 2719)

C2542164. Obstacolul funcţional reprezintă principalul factor patogenic implicat în apariţia enterocolitei, favorizând:

stazaA. hipersecreţiaB. inflamaţia localăC.volvulareaD.infecţiaE.

(pag. 2719)

C2542165. Compresiunea exercitată de distensia intestinală realizată în forma gravă a enterocolitei din megacolonul congenital determină:

scăderea diurezeiA. proliferare microbianăB. hipotensiune arterialăC.compresiune nervoasăD.ischemie vasculară localăE.

(pag. 2719)

C2542166. Care este semnificaţia semnului lui Gersuny – "semnul untului”?tumorete depresibileA. abdomen escavatB. abdomen asimetricC.abdomen împăstatD.fecaloameE.

(pag. 2719)

C2542167. În megacolonul congenital irigografia evidenţiază:stenoză rectală întinsăA. rect de calibru normalB. sigmoid şi colon descendent îngustatC.sigmoid şi colon descendent dilatatD.dilataţie mare a colonului supraiacentE.

(pag. 2719)

C2542168. Pentru stabilirea diagnosticului de megacolon congenital uneori este necesară:rectoscopiaA. colonoscopiaB. biopsia retrorectală extramucoasă (Duhamel)C.biopsia de muşchi rectali transmucos (Lynn)D.echografie endorectalăE.

(pag. 2719)

C2542169. Examenul histochimic în megacolonul congenital pune în evidenţă:



creşterea somatostatineiA. creşterea calcitonineiB. creşterea neuropeptidului YC.creşterea acetilcolinesterazeiD.creşterea adrenalineiE.

(pag. 2719)

C2542170. Diagnosticul diferenţial în forma malignă a megacolonului congenital la nou-născut se face cu:

enterocolita prematuruluiA. invaginaţia intestinalăB. peritonita meconialăC.ileusul meconialD.volvulusul intestinalE.

(pag. 2719)

C2542171. Evoluţia spontană a megacolonului congenital forma gravă se face spre exitus prin:bronhopneumonie de aspiraţieA. ocluzieB. şoc hipovolemicC.peritonităD.nici una dintre acesteaE.

(pag. 2719)

C2642172. Printre factori favorizanţi ai disecţiei de aortă prin scăderea rezistenţei peretelui nu fac parte:

Hipertensiunea arterială.A. Sindromul Marfan.B. Sindromul Down.C.Sindromul Ehlers -Danlos.D.Ateromatoza aortică.E.

(pag. 1143)

C2642173. Obstrucţia vaselor viscerale pot determina în cazul disecţiei aortice:Accident vascular cerebral.A. Infarct intestino-mezenteric.B. Ischemie periferică acută pe membrul inferior.C.Insuficienţă renală acută.D.Ischemie periferică pe membrul superior.E.

(pag. 1143)

C2642174. Starea de şoc în disecţia aortică este cauzată de:Hipovolemie prin sechestrare.A. Insuficienţă aortică majoră.B. Stenoză aortică majoră.C.Tamponadă cardiacă.D.Infarct miocardic acut.E.

(pag. 1144)

C2642175. Semnele radiologice ale disecţiei de aortă sunt:Lărgire mediastinului superior.A. Revărsat pleural drept.B.



Ascensionarea hemidiafragmului stâng.C.Cardiomegalie.D.Aspect de dublu contur aortic.E.

(pag. 1144)

C2642176. Indicaţiile tratamentului chirurgical în disecţia aortică sunt:Disecţia aortei abdominale.A. Disecţia aortei descendente.B. Disecţia aortei ascendente.C.Disecţia indiferent de localizare însoţită de ischemii în diverse teritorii.D.Hemotoracele stâng.E.

(pag. 1144)

C2642177. Tratamentul chirurgical paliativ al disecţiei aortice are ca obiective:Rezolvarea insuficienţei aortice asociate.A. Înlocuirea completă a segmentului aortic afectatB. Rezolvarea ischemiei în diverse teritorii vasculare.C.Eliminarea zonei inteapericerdice a disecţiei pentru a prevenii tamponada prin rupură.D.Suprimarea porţii de intrare a disecţiei.E.

(pag. 1146)

C2642178. Contraindicaţiile intervenţiei chirurgicale în disecţia aortică sunt reprezentate de:Insuficienţa cardiacă severă.A. Infarctul intestino-mezenteric.B. AVC cu hemiplegie neregresivă.C.Insuficienţa renală acută.D.Ischemia acută periferică.E.

(pag. 1146)

C2642179. Cauze favorizante ale disecţiei de aortă sunt reprezentate de:Instalaea unui balon de contrapulsaţie aortică.A. Cardiopatie ischemicăB. Traumatismele.C.Fibilaţie atrială.D.Sarcina.E.

(pag. 1142)

C2642180. Următoarele afirmaţii legate de discţia aortică sunt adevărate:Durera este semnul cel mai constant.A. Supravieţuirea la 24 de ore este de 80%.B. Insuficienşa aortică nu se asociază cu disecţia de aortă.C.Hipertensiune arterială este cauza favorizantă esenţială.D.Localizarea durerii este interscapulo-vertebrală sau precordială.E.

(pag. 1452)

C2742181. Forma grava, maligna a bolii Hirschsprung la nou nascut implica:Varsaturi bilioase, apoi fecaloideA. Elimina meconiu tardiv, dupa 3-4 zileB. Abdomenul este destinsC.La tuseul rectal ampula rectala este goalaD.Radiografia abdominala simpla poate evidentia aer liber în cavitatea peritonealaE.

(pag. 2718)



C2742182. Pentru diagnosticul pozitiv al megacolonului congenital sunt absolut necesare:Semnele cliniceA. Tuseul rectalB. Biopsia rectalaC.Tonometria rectalaD.IrigografiaE.

(pag. 2719)

C2742183. Este adevarat în ceea ce priveste efectuarea unei colostomii la copiii cu megacolon congenital:

Efectuata ca prim timp la toti nou nascutii cu forma acuta, malignaA. Efectuata atunci cand cu mijloace terapeutice conservatoare nu se obtine evacuarea meconiuluiB. Trebuie plasata în zona dilatata, imediat deasupra zonei de ingustare a colonuluiC.Trebuie precedata de efectuarea unor biopsii extemporanee etajate la nivelul colonuluiD.Poate fi plasata la distanta de zona de aganglionoza, pe colonul transvers dreptE.

(pag. 2720)

C2742184. Procedeul Duhamel pentru tratamentul chirurgical al megacolonului congenital implica:Coborarea retrorectala a colonului normal inervatA. Anastomoza transanala a colonului normal inervat la bontul rectalB. Efectuarea unei sfincterectomii posterioareC.Conservarea jumatatii anterioare a rectuluiD.Colon normal inervat, anastomozat cu sfincterul anal extern, inconjurat de o teaca musculara aganglionaraE.

(pag. 2721)

C2842185. Procedeul Duhamel de tratament chirurgical al megacolonului congenital implica:rezectia colonului aganglionarA. coborarea colonului functional printr-un manson rectal lipsit de mucoasaB. coborarea retrorectala a colonului normal inervatC.anastomoza colo-rectala transanalaD.miotomia extramucoasaE.

(pag. 2720,2721)

C2842186. Avantajele tehnicii Duhamel in tratamentul megacolonului congenital sunt:pastrarea cirumferintei posterioare a rectuluiA. disectia pelvica minimaB. pierdere minima de masa sanguinaC.nu sunt lasate portiuni de rect aganglionar in vecinatatea canalului analD.constipatia postoperatorie daca apare sporadic este de scurta durataE.

(pag. 2721)

C2842187. Ipotezele privind etiologia aganglionozei din boala Hirschsprung includ:lipsa formarii neoblastilor in creasta neuralaA. distructia ganglionilor prin hipoxieB. infectii intercurente ale mamei in cursul sarciniiC.distructia ganglionara datorata unor virusuri citomegaliceD.arteriopatii cronice mezentericeE.

(pag. 2717)

C2842188. Patogenia megacolonului congenital include:absenta peristalticii in segmentul aganglionarA. toxemia cu indoli, scatoli, crezolB.



enterocolita pseudomembranoasaC.sindroame ocluziveD.pneumonii de aspiratieE.

(pag. 2718)

C2842189. Forma maligna a megacolonului congenital include:nou-nascutul elimina meconiuA. constipatie instalata in momentul diversificarii alimentatieiB. starea generala este foarte alterataC.sugarii pot prezenta crestere ponderalaD.poate fi prezenta trombocitopeniaE.

(pag. 2719)

C2842190. Forma benigna a megacolonului congenital include:nou-nascutul elimina meconiuA. constipatie instalata in momentul diversificarii alimentatieiB. starea generala este foarte alterataC.sugarii pot prezenta crestere ponderalaD.poate fi prezenta trombocitopeniaE.

(pag. 2719)

C2842191. Diagnosticul diferential al formei maligne a bolii Hirschsprung se face cu:sindromul de meconiu grosA. constipatii diverseB. TBC peritonealC.ileusul meconialD.celiachiaE.

(pag. 2719)

C2842192. Diagnosticul diferential al bolii Hirschsprung la sugar se face cu:peritonita meconialaA. abdomenul mare rahiticB. hepato-splenomegaliileC.celiachiaD.megacolonul idiopaticE.

(pag. 2719)



Tema nr. 43Luxatii



C1243001. Care din urmatoarele procedee nu este folosit pentru reducerea luxatiei scapulo-humerale ?procedeul MotesA. procedeul von ArtlB. procedeul KocherC.procedeul BohlerD.procedeul HipocrateE.

(pag. 2289-2290)

C1243002. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la luxatiile de cot este falsa ?in luxatiile posterioare triunghiul Nelaton nu este inversatA. examenul neurologic este obligatoriuB. pozitia si aspectul membrului superior sunt caracteristiceC.in luxatiile posterioare antebratul pare scurtatD.in luxatiile anterioare nervul cubital este mai frecvent lezat decat in alte formeE.

(pag. 2291)

C1243003. In luxatiile traumatice anterioare de sold atitudinea vicioasa nu poate fi derectitudineA. flexieB. abductieC.rotatie externaD.rotatie internaE.

(pag. 2295, 2296)

C1243004. Care din urmatoarele nu sunt complicatii imediate ale luxatiei traumatice de sold ?necroza capului femuralA. compresiunea nervoasaB. compresiunea vascularaC.retentia de urinaD.fracturileE.

(pag. 2296)

C1243005. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la luxatii nu este adevarata ?capsula se rupe de obicei transversalA. unele ligamentele sunt partial sau complet lezateB. epifizele prezinta de obicei leziuni discreteC.se pot asocia leziuni tendinoaseD.se pot asocia leziuni vasculare sau nervoaseE.

(pag. 2286)

C1343006. Cele mai frecvente luxatii (50-60%) din toate luxatiile sunt cele de:UmarA.



CotB. soldC.GenunchiD.GleznaE.

(pag. 2287)

C1343007. Dupa reducerea luxatiei de cot imobilizarea dureaza:7 zileA. 14 zileB. 21 zileC.o lunaD.45 zileE.

(pag. 2292)

C1343008. In luxatia antero-interna extracoracoidiana capul humeral se afla:in glenaA. Pe marginea anterioara a cavitatii glenoideB. Pe marginea inferioara a cavitatii glenoideC.Imediat sub coracoidaD.Intern de coracoidaE.

(pag. 2287)

C1343009. In luxatia posterioara de cot triunghiul Nelaton este:AplatizatA. AlungitB. InversatC.Deplasat internD.Deplasat externE.

(pag. 2291)

C1343010. Luxatia umarului devine de obicei ireductibila prin mijloace ortopedice dupa:24 oreA. 3-4 zileB. 2 saptamaniC.o lunaD.3 luniE.

(pag. 2289)

C1343011. In luxatia posterioara a umarului bratul este in:Rotatie externaA. Rotatie internaB. AntepulsieC.RetropulsieD.AbductieE.

(pag. 2288)

C1443012. In luxatia anterioara joasa de sold capul femural se afla:Inaintea ramurii orizontale a pubeluiA. Inaintea simfizei pubieneB. Inaintea gaurii obturatoareC.In contact cu spina iliaca antero-inferioaraD.In contact cu spina iliaca postero-inferioaraE.



(pag. 2295)

C1543013. In luxatiile de sold cresterea perioadei scurse de la luxatie pana la reducerea ei duce la cresterea riscului de aparitie a urmatoarei complicatii:

Necroza cutanata;A. Deschiderea luxatiei;B. Paralizie de nerv sciatic;C.Fractura sprancenei acetabulare;D.Necroza de cap femural.E.

(pag. 2296)

C1543014. Care este cea mai frecventa forma de luxatie scapulo-humerala:Luxatia antero-interna subcoracoidiana;A. Luxatia antero-inferioara (erecta);B. Luxatia antero-interna intracoracoidiana;C.Luxatia posterioara;D.Luxatia antero-interna extracoracoidiana.E.

(pag. 2287)

C1543015. Luxatia ireductibila este aceea care:se asociaza cu o fractura intra-articulara;A. este mai veche de 16-18 zile;B. se luxeaza la un traumatism minor;C.nu poate fi redusa decat chirurgical;D.a aparut de la nastere.E.

(pag. 2285)

C1543016. Elementul definitoriu pentru o luxatie este:intinderea ligamentara;.A. Ruptura ligamentara;B. Asocierea cu o deplasare osoasa;C.Pierderea contactului normal intre suprafetele articulare;D.Existenta hemartrozei.E.

(pag. 2285)

C1543017. In luxatiile posterioare de cot triunghiul Nélaton este:Cu varful in jos;A. Isoscel cu varful in jos;B. Transformat intr-o linie;C.Cu varful in sus;D.Dreptunghic.E.

(pag. 2291)

C1543018. Care dintre urmatoarele semne nu se regaseste in luxatia scapulo-humerala?Umarul in epolet;A. Lipsa capului humeral din cavitatea glenoida;B. Pozitia de abductie a bratului;C.Echimoza intinsa tip Hennequin;D.Palparea capului humeral in axila.E.

(pag. 2288)

C1643019. In tratamentul luxatiei scapulo-humorale procedeul Kocher este indicat in:luxatii antero- interne foarte recenteA.



luxatii antero-inferioareB. luxatii antero-interne inveterateC.luxatii posterioare recenteD.luxatii posterioare inveterateE.

(pag. 2290)

C1643020. Care dintre urmatoarele simptome nu este caracteristic luxatieidurereA. impotenta functionalaB. crepitatia osoasaC.atitudine vicioasa a membruluiD.deformarea regiuniiE.

(pag. 2286)

C1643021. Care dintre urmatoarele varietati clinice de luxatie scapulo-humerala se mai numeste si luxatie erecta?

luxatia antero-interna subcoracoidianaA. luxatia antero-inerna extracoracoidianaB. luxatia antero-inferioaraC.luxatia antero-interna intracoracoidianaD.luxatia posterioaraE.

(pag. 2288)

C1643022. Incidenta maxima a luxatiilor recente traumatice este cuprinsa:intre 5-25 aniA. intre 30-65 aniB. intre 15-30 aniC.intre 1-15 aniD.intre 0-12 aniE.

(pag. 2285)

C2243023. Examenul clinic al unei luxaţii trebuie incheiat cu :somatoscopia pacientuluiA. termometrizareB. eavaluarea stării de conştienţăC.măsurarea tensiunii arterialeD.căutarea complicaţiilor vasculo-nervoaseE.

(pag. 2286)

C2243024. Tratamentul de elecţie al unei luxaţii este :chirurgical de urgenţăA. chirurgical în urgenţă amânatăB. ortopedic de urgenţăC.ortopedic în urgenţă amânatăD.chirurgical programatE.

(pag. 2286)

C2243025. Care este varietatea cea mai frecventă de luxaţie ?coxofemuralăA. scapulohumeralăB. tibioastragalianăC.luxaţia de cotD.



radiocarpianăE.

(pag. 2287)

C2243026. Luxaţia scapulohumerala se întâlneşte cel mai frecvent la :femei între 70-80 aniA. femei între 50-60 aniB. copiiC.bărbaţi între 20-50 aniD.bărbaţi între 55-75 aniE.

(pag. 2287)

C2243027. Ce varietate de articulaţie este cea scapulohumerală ?sincondrozăA. sindesmozăB. gomfozăC.sinartrozăD.enantrozăE.

(pag. 2287)

C2243028. Care este mecanismul cel mai frecvent de producere a luxaţiei scapulohumerale ?indirect cu braţul în abducţie de 45 grade şi rotaţie externăA. indirect cu braţul în adducţie de 90 grade şi rotaţie externăB. indirect cu braţul în adducţie de 90 grade şi rotaţie internăC.indirect cu braţul în abducţie de 90 grade şi rotaţie externăD.indirect cu braţul în abducţie de 90 grade şi rotaţie internăE.

(pag. 2287)

C2243029. Luxaţia erecta este o varietate de luxaţie :scapulohumerală antero-internăA. coxofemurală joasăB. scapulohumerală posterioarăC.coxofemurală înaltăD.scapulohumerală antero-inferioarăE.

(pag. 2288)

C2243030. Succesiunea timpilor metodei Kocher de reducere a unei luxaţii scapulohumerale anterointerne este :

extensia cotului şi rotaţie externă- adducţia braţului- retroducţie- rotaţie internăA. flexia cotului şi rotaţie externă -adducţia braţului –anteducţie- rotaţie internăB. adducţia braţului -extensia cotului –anteducţie- rotaţie internăC.adducţia braţului - flexia cotului şi rotaţie externă- anteducţie -rotaţie internăD.abducţia braţului- flexia cotului -anteducţie -rotaţie internăE.

(pag. 2290)

C2243031. Mecanismul de producere a luxaţiei traumatice posterioare a şoldului este prin :extensie a coapsei-rotaţie externă-adducţieA. extensie a coapsei-rotaţie externă-abducţieB. flexia forţată a coapsei-rotaţie internă-abducţieC.flexia forţată a coapsei-rotaţie internă-adducţieD.extensie a coapsei-rotaţie internă-adducţieE.

(pag. 2294)



C2243032. Care este poziţia membrului inferior în luxaţia traumatică posterioară înaltă de şold?flexie-rotaţie externă-abducţieA. flexie-rotaţie externă-adducţieB. extensie-rotaţie externă-adducţieC.extensie-rotaţie externă-abducţieD.extensie-rotaţie internă-adducţieE.

(pag. 2295)

C2343033. Cele mai frecvente luxatii traumatice sunt:Luxatiile solduluiA. Luxatiile cotuluiB. Luxatiile umaruluiC.Luxatiile glezneiD.Luxatiile vertebrelorE.

(pag. 2287)

C2343034. Punctul cel mai slab al articulatiei scapulo-humerale se afla:SuperiorA. InferiorB. Antero-internC.PosteriorD.ExternE.

(pag. 2287)

C2343035. Dupa reducerea luxatiilor scapulo-humerale, mentinerea reducerii se face prin imobilizare:In aparat ghipsat toraco-brahial 4 saptamaniA. In aparat ghipsat toraco-brahial 6 saptamaniB. In bandaj Dessault 2 saptamaniC.In bandaj Dessault 4 saptamaniD.In bandaj Dessault 6 saptamaniE.

(pag. 2290)

C2343036. Articulatia tibio-peroniera inferioara este o:EnartrozaA. SinartrozaB. DiartrozaC.SindesmozaD.AmfiartrozaE.

(pag. 2285)

C2343037. Examinati un pacient victima a unui accident de circulatie care acuza durere la nivelul soldului drept si impotenta functionala totala a membrului inferior. Obiectiv constatati ca membrul inferior respectiv se afla intr-o pozitie vicioasa de rotatie interna, flexie la 90 °, adductie si scurtare 5cm. Cel mai probabil diagnostic clinic este:

Fractura col femural drept Garden IVA. Fractura trohanteriana dreaptaB. Luxatie posterioara joasa sold dreptC.Fractura supracondiliana femur dreptD.Luxatie anterioara joasa sold dreptE.

(pag. 2294)

C2543038. Elementul definitoriu pentru o luxaţie este:Întinderea ligamentară.A.



Ruptura ligamentară.B. Asocierea cu o deplasare osoasă.C.Pierderea contactului normal între suprafeţele articulare.D.Existenţa hemartrozei.E.

(pag. 2285)

C2543039. O luxaţie este numită ireductibilă:Dacă se asociază cu o fractură intraarticulară.A. Dacă este mai veche de 16-18 zile.B. Când se luxează la un traumatism minor.C.Când nu poate fi redusă decât chirurgical.D.Când a apărut de la naştere.E.

(pag. 2285)

C2543040. Care este cea mai frecventă formă de luxaţie scapulo-humerală:Luxaţia antero-internă subcoracoidianăA. Luxaţia antero-inferioară (erecta).B. Luxaţia antero-internă extracoracoidiană.C.Luxaţia posterioară.D.Luxaţia antero-internă extracoracoidiană.E.

(pag. 2287)

C2543041. Care dintre următoarele semne nu se regăseşte în luxaţia scapulo-humerală?Umărul în epolet.A. Lipsa capului humeral din cavitatea glenoidă.B. Poziţia de abducţie a braţului.C.Echimoza întinsă tip Hennequin.D.Palparea capului humeral în axilă.E.

(pag. 2288)

C2543042. În luxaţiile posterioare de cot triunghiul Nélaton este:Cu vârful în jos.A. Isoscel cu vârful în jos.B. Transformat într-o linie.C.Cu vârful în sus.D.Dreptunghic.E.

(pag. 2292)

C2543043. Care din următoarele atitudini se întâlneşte într-o luxaţie posterioară joasă de şold?Extensie – rotaţie externă – abducţie.A. Flexie la 90° - rotaţie internă – adducţie.B. Flexie – rotaţie externă – adducţie.C.Extensie – rotaţie internă – abducţie.D.Flexie – rotaţie externă – abducţie.E.

(pag. 2295)

C2543044. Care din următoarele atitudini se întâlneşte într-o luxaţie anterioară joasă (obturatorie) de şold?

Extensie – rotaţie externă – abducţie.A. Flexie – rotaţie internă – adducţie.B. Flexie accentuată – rotaţie externă – abducţie.C.Flexie – rotaţie externă – adducţie.D.



Extensie – rotaţie internă – adducţie.E.

(pag. 2296)

C2543045. În luxaţiile de şold creşterea perioadei scurse de la luxaţie până la reducerea luxaţiei duce la creşterea riscului de apariţie a următoarei complicaţii:

Necroză cutanată.A. Deschiderea luxaţiei.B. Paralizie de nerv sciatic.C.Fractura sprâncenei acetabulare.D.Necroza de cap femural.E.

(pag. 2296)

C2543046. Cea mai frecventă varietate de luxaţie de cot este:Posterior şi extern.A. Posterior şi intern.B. Anterior şi extern.C.Anterior şi intern.D.Intern şi extern (divergent).E.

(pag. 2291)

C2543047. În luxaţia metacarpo-falangiană a policelui aspectul la inspecţie este de forma:Literei L.A. Literei J.B. Literei Z.C.Literei I.D.Unui gât de lebădă.E.

(pag. 2293)

C2543048. În luxaţia postero-externă de cot antebraţul este în poziţie:De supinaţie.A. De pronaţie.B. De flexie completă.C.De extensie completă.D.Indiferentă.E.

(pag. 2291)

C2543049. În luxaţia postero-internă de cot antebraţul este în poziţie:De supinaţie.A. De pronaţie.B. De flexie completă.C.De extensie completă.D.Indiferentă.E.

(pag. 2291)

C2543050. Tratamentul de elecţie al unei luxaţii recente este:Reducere ortopedică.A. Reducere chirurgicală.B. Artroliză.C.Artrodeză.D.Transpoziţie capsulo-ligamentară.E.

(pag. 2286)



C2543051. În luxaţia erecta capul humeral este situat:Anterior.A. Sub coracoidă.B. Sub glenă.C.Posterior de glenă.D.Superior de glenă.E.

(pag. 2288)

C2543052. În luxaţia de cot asociată cu fractura de cap radial se practică una din următoarele conduite terapeutice:

Rezecţia capului radial şi apoi repunerea luxaţiei.A. Repunerea luxaţiei.B. Repunerea luxaţiei şi apoi rezecţia capului radial.C.Artrodeză.D.Imobilizare gipsată.E.

(pag. 2292)

C2543053. Care din următoarele complicaţii nu apar după o luxaţie de şold?Compresiunea nervului obturator.A. Compresiunea nervului crural.B. Elongarea nervului mare sciatic.C.Comprimarea vaselor iliace.D.Comprimarea vaselor femurale.E.

(pag. 2296)

C2543054. Pentru reducerea unei luxaţii de şold sunt necesare:O persoană.A. 2 persoane.B. 3 persoane.C.Masă specială cu scripet.D.Mobilizarea activă a membrului inferior de către bolnav.E.

(pag. 2296)

C2643055. Cele mai frecvente luxaţii întâlnite în practica clinică sunt:Luxaţiile glezneiA. Luxaţiile scapulo-humeraleB. Luxaţiile şolduluiC.Luxaţiile cotuluiD.Luxaţiile genunchiuluiE.

(pag. 2287)

C2643056. Luxaţiile recente traumatice sunt rare:La coapsăA. La adultB. La sportiviC.La femeiD.La diabeticiE.

(pag. 2285)

C2643057. Luxaţiile recente traumatice apar mai frecvent:Între 1-14 aniA. Între 10-20 aniB.



Între 30-65 aniC.Între 0-12 luniD.Între 65-80 aniE.

(pag. 2285)

C2643058. Luxaţia traumatică devine recidivantă când:Nu mai poate fi redusă decât pe cale sângerândăA. Repunerea a fost amânată sau neglijatăB. Se repetă după eforturi şi mişcări minimeC.Se complică cu leziuni vasculo-nervoaseD.Apare artroză posttraumaticăE.

(pag. 2285)

C2643059. Cea mai frecventă varietate dintre luxaţiile scapulo-humerale antero-internă esteLuxaţia intracoracoidianăA. Luxaţia antero-internă subcoracoidianăB. Luxaţia antero-internă extracoracoidianăC.Luxaţia subclavicularăD.Luxaţia antero-inferioară subglenoidianăE.

(pag. 2287-2288)

C2743060. Luxatiile traumatice posterioare inalte (iliace) ale soldului se caracterizeaza prin:Membrul pelvin este scurtat, cu soldul in flexie la 90 gradeA. Membrul inferior este alungit, in flexie accentuata a coapseiB. Membrul pelvin este scurtat, cu soldul in usoara flexieC.Membrul inferior este alungit, cu soldul in usoara flexieD.Membrul inferior este scurtat nesemnificativ, in rectitudineE.

(pag. vol. II., pag. 2295)

C2843061. Luxatia antero-interna subcoracoidiana:este raraA. capsula este decolata pe o suprafata limitataB. capul humeral este migrat in pozitie subcoracoidiana inaintea gatului omoplatuluiC.capul humeral este migrat in pozitie subcoracoidiana inapoia gatului omoplatuluiD.se mai numeste si luxatie erectaE.

(pag. 2287)

C2843062. In luxatia de sold posterioara inalta membrul inferior este in:extensie aproape completa, in adductie si rotatie internaA. flexie de 90 , rotatie interna si adductieB. rectitudine, rotatie externa si abductie accentuataC.flexie accentuata a coapsei, abductie si rotatie externaD.nici un raspuns corectE.

(pag. 2295)




C1243063. Luxatiile genunchiului suntfrecvente la copiiA. produse de traumatisme sportive minoreB. mai frecvent lateraleC.mai frecvent anterioareD.uneori asociate cu alte leziuni importanteE.

(pag. 2297,2298)

C1243064. Tratamentul luxatiei traumatice recente de cot consta inreducere ortopedica de urgentaA. reducere sangeranda de urgentaB. imobilizare in flexie de 90 gradeC.imobilizare in extensieD.mentinerea imobilizarii 4 saptamaniE.

(pag. 2292)

C1243065. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la luxatiile piciorului sunt adevarate ?luxatia totala a astragalului este exceptional de raraA. tratamentul luxatiilor periastragaliene este de prima intentie chirurgicalB. tratamentul luxatiilor periastragaliene este de prima intentie ortopedicC.luxatiile medio-tarsiene se produc la nivelul interliniei LisfrancD.luxatiile tarso-metatarsiene se produc la nivelul interliniei ChopartE.

(pag. 2299)

C1243066. In luxatiile scapulo-humerale antero-interneumarul este "in epolet”A. bratul este in abductieB. bratul este in adductieC.bratul este rotat externD.bratul este rotat internE.

(pag. 2288)

C1243067. Tratamentul luxatiilor de genunchi consta inreducere chirurgicala de urgentaA. reducere de urgentaB. artrodeza de genunchiC.imobilizare gipsata timp de 2-3 luniD.tratamentul complicatiilorE.

(pag. 2298)

C1243068. Tratamentul de electie in luxatiile recente consta inreducere ortopedicaA. reducere sangerandaB. mentinerea reduceriiC.mobilizare imediataD.recuperare functionalaE.

(pag. 2286)

C1243069. Tratamentul luxatiilor tarsometatarsiene consta in



artrodezaA. reducere dupa extensia metatarsianuluiB. reducere dupa flexia metatarsianuluiC.imobilizare gipsata de 2 saptamaniD.imobilizare gipsata de 4-8 saptamaniE.

(pag. 2300)

C1343070. In luxatia de sold posterioara joasa (ischiatica) membrul inferior este in:FlexieA. AdductieB. AbductieC.Rotatie internaD.Rotatie externaE.

(pag. 2295)

C1343071. In luxatia de sold anterioara inalta (pubiana) membrul inferior este in:RectitudineA. AdductieB. AbductieC.Rotatie internaD.Rotatie externaE.

(pag. 2295)

C1343072. In luxatia cotului complicatiile imediate sunt:Fracturile capului radialA. Fracturile epitrohleeiB. Fracturile paletei humeraleC.Ruptura arterei humeraleD.Leziunea nervului radialE.

(pag. 2292)

C1343073. Luxatiile anterioare de genunchi se insotesc de rupturi ale:Capsulei posterioareA. Capsulei anterioareB. Ligamentelor incrucisateC.Muschilor gemeniD.Ligamentelor lateraleE.

(pag. 2297)

C1343074. Luxatia anterotinterna subcoracoidiana apare in momentul caderii cu bratul in:AbductieA. AdductieB. Rotatie externaC.Rotatie internaD.RetroductieE.

(pag. 2287)

C1343075. Reducerea luxatiei de umar se poate face prin unul dintre urmatoarele procedee:Von ArltA. HipocrateB. MullerC.MotesD.



KocherE.

(pag. 2289)

C1343076. In luxatia de sold posterioara inalta (iliaca) membrul inferior este in:Extensie aproape completaA. AdductieB. AbductieC.Rotatie internaD.Rotatie externaE.

(pag. 2295)

C1343077. In luxatia totala a astragalului, astragalul pierde toate conexiunile sale cu:Morteza tibio-peronieraA. CalcaneulB. CuboidulC.ScafoidulD.MetatarsieneleE.

(pag. 2299)

C1443078. In luxatia plantara totala, deformatia caracteristica este data de:Proeminenta scafoidului pe fata antero-interna a picioruluiA. Proeminenta astragalului pe fata dorsala a picioruluiB. Proeminenta calcaneului pe fata dorsala a picioruluiC.Proeminenta cuboidului luxat pe fata dorsala a picioruluiD.Proeminenta data de cele trei cuneiforme luxate in bloc.E.

(pag. 2299)

C1443079. In luxatia posterioara inalta de sold simptomatologia este tipica:Membrul este in extensie, adductie si rotatie internaA. Membrul este in flexie, adductie si rotatie internaB. Scurtarea membrului este de 3-5 cm.C.Marele trohanter este deasupra liniei Nelaton – RoserD.Miscarile de abductie si rotatie externa sunt imposibileE.

(pag. 2295)

C1443080. Complicatiile nervoase imediate ale luxatiei de sold sunt,Compresiunea plexului sacratA. Compresiunea cozii de calB. Compresiunea nervului obturatorC.Compresiunea nervului cruralD.Elongarea nervului sciaticE.

(pag. 2296)

C1443081. Complicatiile nervoase ale luxatiei scapulo-humerale sunt:Leziuni ale nervului circumflexA. Leziuni radiculare C5-C6B. Leziuni radiculare C2-C4C.Leziuni ale nervului Charles BellD.Leziuni ale nervului medianE.

(pag. 2289)

C1443082. In luxatiile posterioare inalte de sold capul femural se afla:



Inapoia cotiluluiA. In fosa iliaca externaB. In contact cu spina sciaticaC.In regiunea sacro-iliacaD.In contact cu spina iliaca antero-superioaraE.

(pag. 2295)

C1443083. Luxatiile laterale ale genunchiului se caracterizeaza prin:Ruptura ligamentelor incrucisateA. Ruptura unui ligament lateralB. Ruptura ambelor ligamente lateraleC.Ruptura ligamentului rotulianD.Ruptura tendonului cvadricipitalE.

(pag. 2298)

C1443084. In luxatiile posterioare ale cotului simptomatologia este tipica:Relieful olecranului dispareA. Proeminenta olecranului sub tricepsB. Posterior se palpeaza capul radial in pronosupinatieC.Triunghiul Nelaton este inversatD.Varful triunghiului Nelaton este in josE.

(pag. 2291)

C1443085. In luxatiile anterioare ale genunchiului se produc:Rupturi ale capsulei posterioareA. Rupturi ale muschilor ‘’ labei de gasca’’B. Ruptura ligamentelor incrucisateC.Ruptura muschilor gemeniD.Elongari ale nervului sciatic popliteu externE.

(pag. 2297)

C1443086. Luxatiile scapulo-humerale antero-interne prezinta mai multe variante:In catarg (luxatio erecta)A. SubclavicularaB. ExtracoracoidianaC.SubcoracoidianaD.IntracoracoidianaE.

(pag. 2287)

C1543087. Pentru reducerea unei luxatii scapulo-humerale antero-interne prin procedeul Kocher este nevoie de urmatoarele elemente:

ortostatism;A. adductia bratului;B. rotatia externa a bratului;C.anteductie urmata de rotatie interna;D.abductia bratului.E.

(pag. 2290)

C1543088. Complicatiile tardive ale luxatiei de sold sunt:Fractura sprancenei acetabulare;A. Retentia de urina;B. Necroza capului femural;C.



Osifieri posttraumatice;D.Paralizia de nerv sciatic.E.

(pag. 2296)

C1543089. Care dintre urmatoarele pot fi complicatii imediate ale luxatiei scapulo-humerale:Fractura colului humeral : fractura-luxatie;A. Paralizia de nerv circumflex;B. Paralizia de nerv radial;C.Ruptura lungii portiuni a bicepsului;D.Ruptura de triceps.E.

(pag. 2289)

C1543090. In luxatia anterioara inalta (pubiana) de sold intalnim urmatoarele semne:Flexia soldului;A. Rectitudinea soldului;B. Rotatia externa a soldului;C.Abductia soldului;D.Rotatia interna a soldului.E.

(pag. 2295)

C1543091. Care din urmatoarele semne se intalnesc in luxatia posterioara inalta de sold?Abductia soldului;A. Adductia soldului;B. Rotatie interna a soldului;C.Rotatie externa a soldului;D.Scurtarea membrului inferior.E.

(pag. 2295)

C1543092. Pentru reducerea ortopedica a unei luxatii posterioare de sold sunt necesare urmatoarele manevre:

Anestezie locala;A. Flexie si tractiune asupra coapsei;B. Rotatie interna si adductie;C.Rotatie externa si adductie;D.Rotatie externa si abductie.E.

(pag. 2296)

C1543093. Care dintre urmatoarele poate fi o complicatie a unei luxatii de cot:Fractura de olecran;A. Fractura de apofiza coronoida;B. Elongatia nervului median;C.Paralizia plexului brahial;D.Paralizia de nerv radial.E.

(pag. 2292)

C1643094. Luxatia radio-carpiana se intalneste mai frecvent:la adulti intre 20-50 aniA. la femeiB. la barbatiC.la copiiD.intre 50-70 aniE.

(pag. 2293)



C1643095. Complicatii osoase imediate in luxatia cotului pot fi:fracturile olecranuluiA. fracturile diafizei humeraleB. fractura apofizei coronoideC.fractura epitrohleeiD.fractura capului radialE.

(pag. 2292)

C1643096. Luxatiile anterioare ale genunchiului se insotesc frecvent de:fracturi ale diafizei tibialeA. rupturi ale capsulei posterioareB. rupturi ale ligamentelor incrucisateC.elongatia nervului sciatic popliteu externD.ruptura muschilor gemeniE.

(pag. 2297)

C1643097. In luxatia posterioara inalta (iliaca) a soldului membrul inferior este:in extensie aproape completaA. in flexieB. in adductieC.in rotatie internaD.in rotatie externaE.

(pag. 2295)

C1643098. Luxatia anterioara traumatica a soldului poate fii:joasa ischiadicaA. inalta ilio-pubianaB. luxatie centrala – protruzieC.joasa obturatorieD.inalta iliacaE.

(pag. 2295)

C1643099. Luxatia posterioara traumatica a soldului poate fii:inalta ilio-pubianaA. joasa ischiadicaB. inalta iliacaC.joasa obturatorieD.luxatie centrala – protruzieE.

(pag. 2295)

C1643100. Complicatiile tardive cele mai frecvente in luxatiile cotului sunt:pseudartroza olecranuluiA. sindromul ischemic VolkmannB. artroza posttraumaticaC.elongatia nervului medianD.osteomul posttraumatic al brahialului. AnteriorE.

(pag. 2292)

C1643101. In luxatia traumatica a soldului diagnosticul diferential poate fi facut cu:contuzia solduluiA. necroza avasculara a capului femuralB. entorsa solduluiC.



fractura colului femuralD.osteoartrita solduluiE.

(pag. 2296)

C1643102. Care din urmatoarele forme clinice de luxatii nu apartin luxatiilor periastragaliene?luxatia tibio-astragalianaA. luxatia tarso-metatarsianaB. luxatia mediotarsianaC.luxatia subastragalianaD.luxatia totala a astragaluluiE.

(pag. 2298-2299)

C2243103. Care sunt complicaţiile luxaţiei traumatice de şold ?compresiunea nervului obturatorA. compresiunea nervului cruralB. osifierile posttraumaticeC.elongarea nervului mare sciaticD.compresiunea nervului ruşinosE.

(pag. 2296)

C2243104. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul luxaţiei traumatice de şold sunt adevărate ?

reducerea luxaţiei se practică de urgenţăA. reducerea luxaţiei se practică în anestezie localăB. pentru reducerea luxaţiei este nevoie de o echipă formată din două persoaneC.primul timp al reducerii este imobilizarea bazinuluiD.după reducere pacientul poate relua mersul în 7-10 zileE.

(pag. 2296-2297)

C2243105. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul luxaţiei traumatice de şold sunt adevărate ?

reducerea luxaţiei se practică în anestezie rahidianăA. al doilea timp al reducerii este tracţiunea cu coapsa flectată la 90 gradeB. după reducere se practică tracţiunea timp de 3-4 săptămâniC.al doilea timp al reducerii este tracţiunea cu coapsa în adducţie la 90 gradeD.mersul cu sprijin poate fi reluat la 6-10 săptămâniE.

(pag. 2296-2297)

C2243106. La examenul obiectiv local al unui pacient cu luxaţie a genunchiului se constată :aspect de baionetă în luxaţiile posterioareA. aspect de baionetă în luxaţiile anterioareB. scurtare de 2-6 cm în luxaţiile posterioareC.condilul tibial proemină extern în luxaţiile lateraleD.scurtare de 2-6 cm în luxaţiile lateraleE.

(pag. 2298)

C2243107. În luxaţiile anterioare ale genunchiului sunt prezente următoarele leziuni însoţitoare :rupturi ale capsulei anterioareA. rupturi ale capsulei posterioareB. rupturi ale meniscurilorC.elongaţii de nerv sciatic popliteu externD.rupturi ale ligamentelor încrucişateE.



(pag. 2297)

C2243108. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul luxaţiei genunchiului sunt adevărate ?

reducerea se practică în anestezie localăA. reducerea se practică în anestezie rahidianăB. menţinerea reducerii se face prin imobilizare în aparat gipsat în semiflexie de 15-20 gradeC.perioada de imobilizare este de 2-3 săptămâniD.perioada de imobilizare este de 8-10 săptămâniE.

(pag. 2289)

C2243109. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia tibio-astragaliană sunt adevărate ?mai frecvent luxaţia este asociată cu o fractură maleolarăA. în varietatea posterioară piciorul apare alungitB. în varietatea posterioară piciorul apare scurtatC.în varietatea anterioară piciorul apare alungitD.în varietatea anterioară piciorul apare în echinE.

(pag. 2298)

C2243110. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxatia tibio-astragaliană sunt adevărate ?cel mai frecvent luxaţia nu se asociază cu o fractură maleolarăA. în varietatea anterioară piciorul apare alungit în echinB. există pericolul leziunilor tegumentare de tip necroticC.în varietatea posterioară piciorul apare alungitD.imobilizarea gipsată se menţine 30 de zileE.

(pag. 2298)

C2243111. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia subastragaliană sunt adevărate ?astragalul se detaşează de scoaba tibio-peronierăA. astragalul nu se detaşează de scoaba tibio-peronierăB. piciorul se luxează în orice direcţie raportat la corpul astragaluluiC.imobilizarea gipsată se face cu piciorul la unghi de 120 gradeD.imobilizarea gipsată se face cu piciorul la unghi de 60 gradeE.

(pag. 2298-2299)

C2243112. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia subastragaliană sunt adevărate ?există pericolul leziunilor tegumentare de tip necroticA. astragalul nu se detaşează de scoaba tibio-peronierăB. imobilizarea gipsată se face cu piciorul la unghi de 90 gradeC.imobilizarea gipsată se menţine 8-10 săptămâniD.imobilizarea gipsată se menţine 4-6 săptămâniE.

(pag. 2298-2299)

C2243113. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia totală a astragalului sunt adevărate ?se mai numeşte şi enucleerea astragaluluiA. este foarte frecventăB. este o dublă luxaţieC.astragalul nu se detaşează de scoaba tibio-peronierăD.există riscul necrozei ischemice a astragaluluiE.

(pag. 2299)

C2243114. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia totală a astragalului sunt adevărate ?există riscul necrozei ischemice a astragaluluiA.



este o triplă luxaţieB. astragalul nu pierde conexiunile cu scafoidulC.astragalul nu pierde conexiunile cu calcaneulD.astragalul nu pierde conexiunile cu morteza tibio-peronierăE.

(pag. 2299)

C2243115. Care din afirmaţiile următoare referitoare la luxaţia totală divergentă tarso-metatarsiană sunt adevărate ?

coloana şi spatula se deplasează convergentA. coloana şi spatula se deplasează divergentB. piciorul apare alungit la nivelul bazei metatarsienelorC.piciorul apare scurtat la nivelul bazei metatarsienelorD.piciorul apare lăţit la nivelul bazei metatarsienelorE.

(pag. 2299)

C2243116. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţii sunt adevărate ?apare brusc în urma unui traumatismA. apare lent în urma unor afecţiuni articulare premergatoareB. sunt mai frecvente la bătrâni şi copiiC.sunt mai rare la sportiviD.pot fi congenitaleE.

(pag. 2285)

C2243117. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţii sunt adevărate ?pot fi congenitaleA. sunt mai frecvente la sportiviB. se mai numesc şi diastaze în cazul sindesmozelorC.se mai numesc şi disjuncţii în cazul sindesmozelorD.se mai numesc şi diastaze în cazul diartro-amfiartrozelorE.

(pag. 2285)

C2243118. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţii sunt adevărate ?luxaţiile traumatice recente sunt mai frecvente decât fracturileA. luxaţiile traumatice recente sunt mai rare decât fracturileB. cele ale membrului superior sunt de 4 ori mai frecvente decât cele ale membrului inferiorC.incidenţa maximă este între 50 60 aniD.incidenţa maximă este între 30 65 aniE.

(pag. 2285)

C2243119. Care din următoarele afirmaţii referitoare la mecanismul de producere al luxaţiilor sunt adevărate ?

luxaţiile pot apare în urma unui traumatism directA. luxatiile pot apare în urma unui traumatism indirectB. deplasarea primară apare în urma contracturii musculareC.deplasarea primara apare în urma acţiunii traumatismuluiD.deplasarea primară fixează luxaţia într-o poziţie caracteristicăE.

(pag. 2285-2286)

C2243120. Care din următoarele afirmaţii referitoare la mecanismul de producere al luxaţiilor sunt adevărate ?

deplasarea primara apare în urma acţiunii traumatismuluiA. deplasarea primară apare în urma contracturii musculareB. deplasarea primară fixează luxaţia într-o poziţie caracteristicăC.



deplasarea secundară apare în urma traumatismuluiD.deplasarea secundară fixează luxazia într-o poziţie caracteristicăE.

(pag. 2286)

C2243121. Care sunt semnele clinice ale unei luxaţii ?atitudinea vicioasă a membruluiA. scurtarea membruluiB. alungirea membruluiC.deformarea regiuniiD.flicteneE.

(pag. 2286)

C2243122. Care sunt principiile de bază ale procedurilor de reducere a unei luxaţii?reducerea se practică fără anestezie pentru a nu şoca suplimentar pacientulA. reducerea se practică printr-o mişcare bruscă pentru a fi de scurtă duratăB. reducerea se practică în anestezie generalăC.reducerea se practică prin mişcări blândeD.reducerea se practică numai chirurgicalE.

(pag. 2286)

C2243123. Care sunt procedurile permise ân cadrul programului de restabilire funcţională a unei articulaţii după reducerea unei luxaţii ?

masajulA. contracţiile musculareB. mobilizarea pasivăC.mobilizarea activă forţatăD.elongaţiileE.

(pag. 2286)

C2243124. Care sunt varietăţile anatomice ale luxaţiei scapulohumerale antero-interne ?retroglenoidianăA. retrocoracoidianăB. subcoracoidianăC.extracoracoidianăD.intracoracoidianăE.

(pag. 2287)

C2243125. Care sunt poziţiile pe care le ocupă capul humeral în luxaţiile scapulohumerale posterioare ?intratoracicA. intraaxilarB. subacromialC.subclavicularD.sub spina omoplatuluiE.

(pag. 2288)

C2243126. Luxaţia scapulohumerală este însoţită de următoarele leziuni :ruptura ligamentului BertinA. ruptura ligamentului rotundB. ruptura subscapularuluiC.dezinserţia bureletului glenoidianD.ruptura ligamentului deltoidianE.

(pag. 2288)



C2243127. Luxaţia scapulohumerală este însoţită de următoarele leziuni :fracturi marginale anterioare ale gleneiA. fracturi marginale anterioare ale cotiluluiB. fracturi marginale posterioare ale gleneiC.fracturi marginale posterioare ale cotiluluiD.fractura tuberozităţilorE.

(pag. 2288)

C2243128. Luxaţia scapulohumerală este însoţită de următoarele leziuni ?fractura colului humeralA. fractura trohanterului micB. fractura de acromoinC.fractura costalăD.fractura de claviculăE.

(pag. 2288)

C2243129. Care din următoarele semne sunt prezente la un pacient cu luxaţie scapulohumerală anterointernă ?

braţul este scurtat şi rotat internA. umărul “în epolet”B. braţul este scurtat şi rotat externC.semnul “clapei de pian”D.umărul balantE.

(pag. 2288)

C2243130. Care din următoarele semne sunt prezente la un pacient cu luxaţie scapulohumerală anterointernă ?

semnul adducţiei elasticeA. lipsa capului humeral din cavitatea glenoidăB. prezenţa capului humeral sub acromionC.semnul abducţiei elasticeD.prezenţa capului humeral deasupra claviculeiE.

(pag. 2288)

C2243131. Care sunt complicaţiile luxaţiei scapulohumerale ?pareza de nerv medianA. pareza de nerv circumflexB. ruptura tendonului lungii porţiuni a tricepsului brahialC.ruptura tendonului scurtei porţiuni a bicepsului brahialD.ruptura tendonului lungii porţiuni a bicepsului brahialE.

(pag. 2289)

C2243132. Caracteristicile procedeului Djanelidze de reducere a luxaţiei scapulohumerale sunt :pacientul se află în decubit ventralA. membrul superior luxat este suspendat peste marginea meseiB. pacientul se află în decubit dorsalC.reducerea se obţine prin rotaţie internăD.reducerea se obţine prin tracţiune progresivăE.

(pag. 2290)

C2243133. Care sunt cauzele de ireductibilitate a unei luxaţii scapulohumerale ?interpoziţia unui lambou muscularA.



interpoziţia tendonului scurtei porţiuni a bicepsului brahialB. interpoziţia marii tuberozităţi humeraleC.interpoziţia unui lambou capsularD.interpoziţia bureletuluiE.

(pag. 2290)

C2243134. Care sunt varietăţile anatomice ale luxaţiilor de cot ?luxaţia convergentă inferioarăA. luxaţia izolată de radiusB. luxaţia izolată de cubitusC.luxaţia convergentă postero-externăD.luxaţia convergentă superioarăE.

(pag. 2290)

C2243135. Care din următoarele semne clinice apar în luxaţia posterioară de cot ?mişcările active ale cotului posibile până la o limităA. mobilizarea activă în pronaţie şi supinaţie nelimitateB. mişcările active ale cotului imposibileC.mişcările pasive de pronaţie şi supinaţie nu sunt limitateD.inversarea triunghiului lui NelatonE.

(pag. 2291)

C2243136. Care din următoarele semne clinice apar în luxaţia anterioară de cot ?cotul se află în extensie în luxaţia incompletăA. impotenţa funcţională este incompletăB. olecranul se palpează posterior de tricepsul brahialC.se poate palpa golul fosetei olecranieneD.impotenţa funcţională este completăE.

(pag. 2291)

C2243137. Care sunt complicaţiile luxaţiei de cot ?lezarea arterei cubitaleA. osteomul posttraumatic al tricepsului brahialB. osteomul posttraumatic al brahialului anteriorC.lezarea arterei brahialeD.elongaţia nervului cubitalE.

(pag. 2292)

C2243138. Care sunt complicaţiile luxaţiei de cot ?lezarea arterei radialeA. elongaţia nervului medianB. lezarea arterei cubitaleC.sindromul ischemic VolkmannD.fractura apofizei coronoideE.

(pag. 2292)

C2243139. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul luxaţiei posterioare de cot este adevărată ?

tracţiunea se face cu antebraţul aflat în semiflexieA. se aplică o presiune cu policele,distal şi înainteB. se aplică o presiune cu policele,distal şi înainteC.reducerea se practică de urgenţăD.



după reducere se imobilizează în extensie la 120 grade timp de 6 săptămâniE.

(pag. 2292)

C2243140. Care sunt varietăţile luxaţiilor mâinii ?luxaţia anterioară a semilunaruluiA. luxaţia laterală a semilunaruluiB. luxaţia transcafo-perilunarăC.luxaţia retroscafolunarăD.luxaţia de os cu cârligE.

(pag. 2292-2293)

C2243141. Care din următoarele afirmaţii referitoare la luxaţia metacarpo-falangiană a policelui sunt adevărate ?

se produce prin hiperflexieA. policele este deformat în “Z”B. capul metacarpianului se poate palpa pe faţa palmarăC.reducerea se produce după revenirea sesamoidelor în poziţia anatomicăD.după reducere policele se imobilizează în flexie(45-60 grade) pentru 3 săptămâniE.

(pag. 2293-2294)

C2243142. Care sunt complicaţiile luxaţiei traumatice de şold ?coxartrozaA. necroza capului femuralB. elongarea nervului fesierC.compresiunea nervului ruşinosD.fractura de acetabulE.

(pag. 2296)

C2343143. In tratamentul luxatiilor, masajele:Sunt indicate alaturi de mobilizarea activa a articulatieiA. Favorizeaza aparitia osteoamelorB. Se utilizeaza pe perioada imobilizariiC.Sunt contraindicateD.Se practica inaintea reduceriiE.

(pag. 2286)

C2343144. Luxatiile traumatice:Sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale membrelorA. Sunt mai frecvente decat fracturileB. Sunt mai frecvente la membrul superiorC.Apar mai frecvent la barbati decat la femeiD.Apar rareori la copiiE.

(pag. 2285)

C2343145. Luxatiile pot fi:TraumaticeA. CongenitaleB. Fara deplasareC.RecidivanteD.IreductibileE.

(pag. 2285)



C2343146. Luxatiile scapulo-humerale se pot asocia cu:Fracturi de col chirurgical al humerusuluiA. Fracturi ale tuberozitatilor humerusuluiB. Luxatii de cotC.Fracturi ale glenei omoplatuluiD.Leziuni de nerv circumflexE.

(pag. 2288-2289)

C2343147. In luxatiile scapulo-humerale antero-interne bratul de partea lezata apare:In adductieA. ScurtatB. Rotat externC.In abductieD.AlungitE.

(pag. 2288)

C2343148. In luxatiile scapulo-humerale capul humeral se poate palpa:In axilaA. SubcoracoidianB. SubclavicularC.Sub unghiul acromionuluiD.Niciodata nu este palpabilE.

(pag. 2287-2288)

C2343149. Sunt luxatii ireductibile:Toate luxatiile mai vechi de 4 saptamaniA. Luxatiile cu interpozitie de tesuturi moiB. Toate luxatiile scapulo-humerale posterioareC.Luxatiile scapulo-humerale asociate cu ruptura si interpozitia tendonului lungii portiuni a bicepsuluiD.Toate luxatiile mai vechi de 48 de oreE.

(pag. 2289)

C2343150. Luxatiile cotului pot fi:AnterioaraA. Anterioara inaltaB. Posterioara inaltaC.Postero-internaD.InferioaraE.

(pag. 2290)

C2343151. Reprezinta complicatii care pot apare in luxatiile cotuluiFractura apofizei coronoideA. Fractura-luxatie a capului humeralB. Artroza posttraumatica de cotC.Leziuni de nerv cubitalD.Inversarea triunghiului lui NelatonE.

(pag. 2292)

C2343152. Urmatoarele reprezinta leziuni asociate luxatiilor soldului, cu exceptia:Fracturi ale sprancenei cotiloidieneA. Leziuni de nerv sciatic popliteu externB. Leziuni de nerv sciaticC.



Fracturi trohanterieneD.Leziuni de artera humeralaE.

(pag. 2295-2296)

C2343153. In luxatiile de genunchi pot apare:Elongatii ale nervului sciatic popliteu externA. Rupturi de ligamente incrucisateB. Rupturi de ligamente laterale ale genunchiuluiC.Rupturi ale ligamentului BertinD.Interpozitii de tesuturi moiE.

(pag. 2297-2298)

C2343154. Reprezinta varietati de luxatii tarso-metatarsiene:Varietatea dorso-laterala externaA. Luxatia izolata a primului metatarsianB. Luxatia plantara totalaC.Luxatia columno-spatularaD.Luxatia plantara partialaE.

(pag. 2299-2300)

C2343155. Constituie semne clinice in luxatia scapulo-humerala antero-interna:Axul bratului deviat inafaraA. Umarul "in epolet"B. Antebratul in supinatieC.Adductia elastica BergerD.Palparea capului humeral in axilaE.

(pag. 2288)

C2343156. Constituie semne clinice in luxatia scapulo-humerala posterioara urmatoarele, cu exceptia:Bratul in rotatie externaA. Capul humeral palpabil in axilaB. Bratul in rotatie internaC.Forma umarului poate fi nemodificataD.Semnele clinice sunt patente si suficiente pentru diagnosticE.

(pag. 2288)

C2343157. Luxatia scapulo-humerala antero-inferioara:Forma frecventa de luxatie scapulo-humeralaA. Bratul este plasat in abductie de pana la 180 °B. Capul humeral este plasat subglenoidianC.Capul humeral este plasat subclavicularD.Nu necesita examinarea integritatii axului neuro-vascular al membruluiE.

(pag. 2288)

C2543158. Care din următoarele semne se întâlnesc în luxaţia posterioară înaltă de şold?Abducţia şoldului.A. Adducţia şoldului.B. Rotaţie internă a şoldului.C.Rotaţie externă a şoldului.D.Scurtarea membrului inferior.E.

(pag. 2295)



C2543159. Pentru reducerea unei luxaţii scapulo-humerale antero-interne prin procedeul Kocher este nevoie de asocierea unora din următoarele elemente:

Decubit dorsalA. Adducţia braţului.B. Rotaţia externă a braţuluiC.Anteducţie urmată de rotaţie internăD.Abducţia braţuluiE.

(pag. 2290)

C2543160. Semnele clinice într-o luxaţie sunt următoareleAtitudinea vicioasă a membrului, caracteristică fiecărei luxaţii.A. Mobilitatea anormală a articulaţiei luxate.B. Deformarea regiunii articulare.C.Întreruperea continuităţii reliefului osos.D.Întreruperea transmisibilităţii mişcării între cele 2 segmente.E.

(pag. 2286)

C2543161. În luxaţia scapulo-humerală se găsesc următoarele semne clinice:Umărul în epolet.A. Semnul loviturii de topor.B. Echimoza Hennequin.C.Poziţia de abducţie a braţului.D.Prezenţa golului subacromial.E.

(pag. 2288)

C2543162. În luxaţiile posterioare de cot întâlnim următoarele elemente clinice:Cotul în semiflexie de 130°-140°.A. Proeminenţa olecranului sub triceps.B. Semnul loviturii de topor.C.Triunghiul Nélaton are vârful în jos.D.Mişcările active ale cotului sunt limitate.E.

(pag. 2291)

C2543163. Care dintre următoarele poate fi o complicaţie a unei luxaţii de cot?Fractura de olecran.A. Fractura de apofiză coronoidă.B. Elongaţia nervului median.C.Paralizia plexului brahial.D.Paralizia de nerv radial.E.

(pag. 2292)

C2543164. În luxaţia anterioară înaltă (pubiană) de şold întâlnim următoarele semne:Flexia şoldului.A. Rectitudinea şoldului.B. Rotaţia externă a şoldului.C.Abducţia şoldului.D.Rotaţia internă a şoldului.E.

(pag. 2295)

C2543165. În luxaţia anterioară joasă (obturatorie) de şold întâlnim următoarele semne:Flexie accentuată a şoldului.A. Rectitudinea şoldului.B.



Abducţia şoldului.C.Adducţia şoldului.D.Rotaţie externă a şoldului.E.

(pag. 2296)

C2543166. Complicaţiile tardive ale luxaţiei de şold sunt:Fractura sprâncenei acetabulare.A. Retenţia de urină.B. Necroza capului femural.C.Osifieri posttraumatice.D.Paralizia de nerv sciatic.E.

(pag. 2296)

C2543167. Care din următoarele semne se întâlnesc în luxaţia posterioară înaltă de şold?Abducţia şoldului.A. Adducţia şoldului.B. Rotaţie internă a şoldului.C.Rotaţie externă a şoldului.D.Scurtarea membrului inferior.E.

(pag. 2295)

C2543168. Alegeţi variantele posibile pentru mecanismul de producere a unei luxaţii anterioare de şold:Indirect.A. Traumatism prin flexie – rotaţie externă – abducţie.B. Traumatism prin flexie – rotaţie internă – abducţie.C.Traumatism prin extensie – rotaţie internă – adducţie.D.Traumatism prin flexie – rotaţie internă – adducţie.E.

(pag. 2294)

C2543169. Pentru reducerea ortopedică a unei luxaţii posterioare de şold este necesară asocierea unora din următoarele manevre.

Anestezie locală.A. Flexie şi tracţiune asupra coapsei.B. Rotaţie internă şi adducţie.C.Rotaţie externă şi adducţie.D.Rotaţie externă şi abducţie.E.

(pag. 2296)

C2543170. Care dintre următoarele pot fi complicaţii imediate ale luxaţiei anterioare scapulo-humerale.Fractura colului humeral : fractura-luxaţie.A. Paralizia de nerv circumflex.B. Paralizia de nerv radial.C.Ruptura de cap lung al bicepsului.D.Ruptura de triceps.E.

(pag. 2289)

C2543171. În luxaţiile anterioare de genunchi se întâlnesc următoarele leziuni anatomice:Ruptura capsulei posterioare.A. Ruptura tendonului rotulian.B. Ruptura tractului ilio-tibial.C.Ruptura bicepsului femural.D.Ruptura ligamentelor încrucişate.E.



(pag. 2297)

C2543172. Semnele principale de luxaţie scapulo-humerală posterioară sunt:Umăr în epolet.A. Ireductibilitatea rotaţiei interne.B. Palparea capului humeral în axilă.C.Palparea capului humeral sub unghiul acromionului.D.Abducţie elastică a braţului.E.

(pag. 2288)

C2543173. Luxaţia erecta se repune prin asocierea mai multor manevre din următoarele:Tracţiune pe braţ.A. Rotaţie extrernă pe braţ.B. Rotaţie internă pe braţ.C.Adducţie.D.Abducţie.E.

(pag. 2290)

C2543174. Elementele clinice cu ajutorul cărora se face diagnosticul diferenţial între luxaţia de cot şi fractura paletei humerale sunt următoarele:

Modificarea raporturilor reperelor osoase.A. Compresiunea arterei brahiale.B. Mişcările de lateralitate ale cotului.C.Leziunea de nerv radial.D.Crepitaţia osoasă.E.

(pag. 2292)

C2543175. În redoarea de cot după luxaţia acestuia se practică:Artroliză.A. Artrotomie.B. Artrodeză.C.Artroplastie.D.Artrogripoză.E.

(pag. 2292.)

C2543176. Care din incidenţele următoare pot fi necesare pentru diagnosticul radiologic corect al unei luxaţii de şold.

Radiografie de faţă.A. Radiografie de profil.B. Radiografie 3/4 postero-externă.C.Radiografie 3/4 postero-internă.D.Radiografie 3/4 postero-internă.E.

(pag. 2296)

C2543177. Pentru reducerea unei luxaţii de şold este necesară:Anestezia locală.A. Anestezia rahidiană.B. Anestezia generală.C.Sedarea.D.Lipsa anesteziei.E.

(pag. 2296)

C2543178. La nivelul piciorului se pot produce luxaţii izolate ale:



Metatarsului I.A. Metatarsului II.B. Metatarsului III.C.Metatarsului IV.D.Metatarsului V.E.

(pag. 2300)

C2543179. La nivelul tarso-metatarsian se pot produce următoarele tipuri de luxaţie:Dorso-laterală externă.A. Dorsol-laterală internă.B. Totală divergentă.C.Totală convergentă.D.Columno-spatulară.E.

(pag. 2299, 2300)

C2543180. Tratamentul luxaţiei tarso-matatarsiene se face:Sub anestezie locală.A. Ca urgenţă amânată.B. Sub anestezie generală.C.Sub anestezie rahidiană.D.De urgenţă.E.

(pag. 2300)

C2543181. Recuperarea funcţională după o luxaţie presupune:Contracţii musculare.A. Mobilizare pasivă forţată.B. Masaj.C.Mobilizare activă.D.Expectativă în vederea asuplizării ţesuturilor.E.

(pag. 2286)

C2643182. În luxaţia cotului complicaţiile tardive pot fi:Artroză posttraumaticăA. Osteomul posttraumatic al brahialului anteriorB. Pseudoartroza gâtului radialC.Sindromul ischemic VolkmannD.Elongaţia nervului radialE.

(pag. 2292)

C2643183. Procedeul de reducere Kocher nu este indicat in:Luxaţiile scapulo-humerale posterioare recenteA. Luxaţiile scapulo-humerale antero-interne inveterateB. Luxaţiile scapulo-humerale antero-interne recenteC.Luxaţiile scapulo-humerale posterioare inveterateD.Luxaţia scapulo-humerala intratoracicaE.

(pag. 2290)

C2643184. Care dintre următoarele varietăţi clinice de luxaţie scapulo-humerală aparţin luxaţiilor antero-interne

Luxaţia antero-internă subcoracoidianăA. Luxaţia intracoracoidianăB. Luxaţia scapulo-humerală posterioarăC.



Luxaţia subclavicularăD.Luxaţia erectaE.

(pag. 2287, 2288)

C2643185. Complicaţiile vasculo-nervoase in luxaţiile cotului pot fi:Elongaţia nervului radialA. Compresiune de arteră humeralăB. Ruptură de arteră radialăC.Elongaţia nervului medianD.Ruptură de arteră humeralăE.

(pag. 2292)

C2643186. Care dintre următoarele forme anatomo-clinice nu aparţin luxaţiilor radio-carpiene:Luxaţia retro-lunară a carpuluiA. Luxaţia radio-ulnarăB. Luxaţia metacarpo-falangianăC.Luxaţia anterioară a semilunaruluiD.Luxaţia retro-scafo-lunarăE.

(pag. 2292-2293)

C2643187. Complicaţii osoase în luxaţiile scapulo-humerale pot fi:Fractura colului anatomic sau chirurgical al humerusuluiA. Fractura diafizei humerale în treimea inferioarăB. Fractura marii tuberozităţi a humerusuluiC.Fractura marginii anterioare a cavităţii glenoidieneD.Fractura paletei humeraleE.

(pag. 2289)

C2643188. În luxaţia coxo-femurală posterioară înaltă, membrul inferior nu este:În rotaţie internăA. În rotaţie externăB. În extensieC.În flexieD.În adducţieE.

(pag. 2295)

C2643189. Luxaţia anterioară traumatică a şoldului nu poate fi:Înaltă ilio+pubianăA. Joasă ischiadicăB. Înaltă iliacăC.Joasă obturatorieD.Luxaţie centrală-protruzieE.

(pag. 2295)

C2643190. Luxaţiile genunchiului pot fi:Luxaţiile anterioareA. Luxaţiile posterioareB. Luxaţiile mixteC.Luxaţiile superioareD.Luxaţiile lateraleE.

(pag. 2297-2298)



C2643191. Cele mai frecvente forme anatomo-clinice ale luxaţiilor tarso-metatarsiene sunt:Luxaţia totală divergentăA. Luxaţia talo-calcaneanăB. Luxaţia dorso-laterală-externăC.Luxaţia calcaneo-cuboideanăD.Luxaţiile izolate ale metatarsienelorE.

(pag. 2299-2300)

C2743192. Sunt caracteristice luxatiei posterioare scapulo-humerale:Aspectul de "umar in epolet”A. Ireductibilitatea rotatiei interneB. Radiografia antero-posterioara a umarului este suficienta pentru diagnostic.C.Lipsa durerilor intenseD.Palparea capului humeral sub unghiul acromionuluiE.


C2743193. La examinarea cotului in luxatia posterioara a olecranului se constata:Prezenta miscarilor active de flexie peste 90 grade a cotuluiA. Imposibilitatea efectuarii miscarilor pasive de prono-supinatieB. Olecranul se deplaseaza la mijlocul triunghiului NelatonC.Inversarea triunghiului NelatonD.Ascensionarea olecranuluiE.


C2843194. Luxatiile recidivante:se mai numesc si disjunctiiA. se mai numesc si habitualeB. se repeta dupa eforturi si miscari minimeC.se reduc usorD.sunt ireductibileE.

(pag. 2285)

C2843195. Procedeul Hipocrate de reducere a luxatiilor scapulo-humerale include:pacientul este asezat pe un scaunA. pacientul este asezat in decubit dorsalB. operatorul plaseaza calcaiul in axila pacientuluiC.ajutorul impinge capul humeral de sub coracoida in afaraD.suspensia membrului superior la marginea mesi timp de 10-15 minuteE.

(pag. 2289)

C2843196. In luxatiile anterioare de cot complete:antebratul pare scurtatA. antebratul pare alungitB. bratul pare scurtatC.bratul pare alungitD.cotul se afla in flexie totalaE.

(pag. 2291)

C2843197. Simptomatologia luxatiilor mainii include:durereA. impotenta functionalaB. alungirea carpuluiC.



degetele sunt in extensieD.frecvent semne de compresiune pe nervul medianE.

(pag. 2293)

C2843198. Tratamentul luxatiei metacarpo-falangiene a policelui cuprinde:reducerea ortopedicaA. sectionarea chirurgicala a placii intersesamoideB. imobilizarea policelui in extensie timp de 3 saptamaniC.imobilizarea cu atela gipsata numai a articulatiei proximale si distale fata de leziuneD.imobilizarea tuturor degetelor mainii afectateE.

(pag. 2293,2294)

C2843199. Complicatiile imediate ale luxatiei traumatice de sold includ:compresiunea nervului obturatorA. elongarea nervului cruralB. necroza capului femuralC.retentia de urinaD.osifieri posttraumaticeE.

(pag. 2296)

C2843200. Simptomatologia luxatiilor laterale ale genunchiului include:proeminenta condilului tibialA. aspectul de "baioneta” lateralaB. scurtarea importanta a membrului afectatC.scurtarea nesemnificativa a membrului afectatD.rotirea piciorului de partea luxatieiE.

(pag. 2298)

C2843201. Luxatia totala a astragalului:este foarte frecventaA. este exceptional de raraB. se produce la nivelul interliniei Nelaton-RoserC.se produce la nivelul interliniei ChopartD.astragalul se poate exterioriza printr-o solutie de continuitate la nivelul fetei dorsale a picioruluiE.

(pag. 2299)



Tema nr. 44Entorse



C1244001. Care din urmatoarele complicatii nu apar consecutiv entorselor ?hidartrozaA. hipotrofia muscularaB. instabilitatea articularaC.osteoporoza extremitatiiD.luxatia recidivantaE.

(pag. 2276)

C1244002. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la entorse este falsa ?entorsele sunt leziuni neglijabileA. entorsele sunt frecventeB. entorsele sunt rare la copiiC.factorul determinant este traumatismulD.mecanismul direct este rarE.

(pag. 2274)

C1244003. In tratamentul entorsele metacarpofalangiene ale policelui nu se utilizeazaimobilizarea gipsata 60 zileA. sutura ligamentelorB. imobilizare gipsata 10-15 zileC.reinsertia ligamentelorD.recuperareaE.

(pag. 2283)

C1244004. In tratamentul entorselor radiocarpiene nu se utilizeazarepausulA. bandajul elasticB. imobilizarea gipsataC.caldura localaD.artroscopiaE.

(pag. 2283)

C1244005. Care din urmatoarele semne clinice nu apare in entorsa radiocarpiana ?durerea la flexie-extensieA. echimozaB. impotenta functionalaC.paresteziileD.durerea la pronosupinatieE.

(pag. 2283)

C1244006. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul entorsei de genunchi este falsa ?tratamentul chirurgical este mai frecvent intre 15 si 40 de aniA.



entorsele de grd.I se trateaza simptomaticB. entorsele de grd.II se trateaza conservatorC.entorsele de grd.III se trateaza intotdeauna chirurgicalD.in hemartroza posttraumatica se poate recomanda explorarea artroscopicaE.

(pag. 2282)

C1344007. Entorsele usoare (fara rupturi ligamentare) se vindeca in aproximativ:1 saptamanaA. 2 saptamaniB. 3 saptamaniC.o lunaD.45 de zileE.

(pag. 2276)

C1344008. In entorsele genunchiului prezenta sangelui in articulatie este de obicei consecinta:Rupturii ligamentului incrucisat posteriorA. Rupturii ligamentului incrucisat anteriorB. Rupturii ligamentului lateral externC.Rupturii ligamentului lateral internD.Rupturii ligamentului rotulianE.

(pag. 2280)

C1344009. Cel mai frecvent mecanism al entorselor de genunchi este cel care combina:Varus, flexie, rotatie externa a gambeiA. Valgus, flexie, rotatie externa a gambeiB. Valgus, extensie, rotatie externa a gambeiC.Valgus, flexie, rotatie interna a gambeiD.Varus, flexie, rotatie interna a gambeiE.

(pag. 2279)

C1344010. Cel mai frecvent lezat ligament din practica traumatologica este:Ligamentul lateral al cotuluiA. Ligamentul lateral al genunchiuluiB. Ligamentul lateral al glezneiC.Ligamentul medial al cotuluiD.Ligamentul medial al genunchiuluiE.

(pag. 2277)

C1344011. Leziunile ligamentului deltoid in entorsele de glezna se produc prin aparitia unei miscari de:Eversiune fortata, abductie si rotatie internaA. Eversiune fortata, abductie si rotatie externaB. Eversiune fortata, adductie si rotatie externaC.Inversiune fortata, abductie si rotatie externaD.Inversiune fortata, abductie si rotatie internaE.

(pag. 2277)

C1344012. Principalul semn clinic in entorsa de genunchi este reprezentat de:CianozaA. Tumefactia articularaB. Semnele inflamatoriiC.Durerea pulsatilaD.Pozitia de flexieE.



(pag. 2279)

C1444013. In entorsele grave ale gleznei, tratamentul conservator consta in:Imobilizare aparat gipsat cruro-podal 21 de zileA. Imobilizare in aparat gipsat cruro-podal 35 de zileB. Imobilizare in aparat gipsat gambo-podal 35 de zileC.Sutura primara ligamentaraD.Plastii ligamentareE.

(pag. 2278)

C1444014. In entorsele grave ale gleznei, mecanismele de producere cel mai frecvent intalnit este:Mecanismul prin flexie dorsala fortataA. Mecanismul prin hiperextensieB. Mecanismul prin inversiune fortataC.Mecanismul prin eversiune fortataD.Mecanismul prin torsiuneE.

(pag. 2277)

C1544015. Semnul Lachmann in entorsa de genunchi este un semn relevant pentru:Ruptura de menisc intern;A. Ruptura de menisc extern;B. Ruptura de ligament incrucisat anterior;C.Ruptura de tendon al muschiului popliteu;D.Ruptura de tendon rotulian.E.

(pag. 2281)

C1544016. Leziunile ligamentului deltoid in entorsele de glezna se produc prin:Eversiune fortata;A. Adductie;B. Rotatie interna;C.Flexie plantara a piciorului;D.Flexie dorsala a piciorului.E.

(pag. 2277)

C1544017. Entorsa de gradul III este caracterizata de una din urmatoarele leziuni anatomo-patologice:intindere ligamentara si distensie a formatiunilor periarticulare;A. Ruptura totala sau dezinsertia ligamentelor;B. Ruptura partiala a ligamentelor;C.Ruptura totala a tendoanelor;D.Hemartroza voluminoasa.E.

(pag. 2275)

C1544018. Mecanismul cel mai frecvent de producere a unei entorse este:Direct;A. Prin smulgere;B. Indirect;C.Prin tasare;D.Prin taiere.E.

(pag. 2274)

C1544019. Hemartroza posttraumatica se diagnosticheaza sigur prin:Socul rotulian;A.



Ecografie de genunchi;B. Punctie articulara;C.Rezonanta magnetica nucleara;D.Tomografie computerizata.E.

(pag. 2280)

C1644020. In practica traumatologica cel mai frecvent apare:entorsa coloanei lombareA. entorsa solduluiB. entorsa glezneiC.entorsa radio-carpianaD.entorsa genunchiuluiE.

(pag. 2277)

C1644021. In entorsa genunchiului cel mai frecvent intalnit mecanism de producere este:varusul fortat combinat cu extensie si rotatie internaA. valgusul fortat combinat cu flexie si rotatie externaB. varusul fortat combinat cu flexie si rotatie internaC.valgusul fortat combinat cu extensie si rotatie externaD.hiperextensie urmata de hiperflexieE.

(pag. 2279)

C1644022. Entorsele se caracterizeaza prin:apar frecvent la copii si sugariA. varful de incidenta se afla la tineri si adultiB. sunt apanajul varstei inaintateC.sunt rar intalnite la sexul femininD.sunt rar intalnite la sexul masculinE.

(pag. 2274)

C1644023. In general entorsele se inpart in functie de gradul leziunii in:doua gradeA. trei gradeB. patru gradeC.cinci gradeD.nu se foloseste nici o clasificareE.

(pag. 2275)

C1644024. Miscarea de inversiune fortata in entorsa gleznei inseamna:asocierea dintre abductie si rotatie externaA. asocierea dintre adductie si rotatie internaB. asocierea dintre abductie si rotatie internaC.asocierea dintre adductie si rotatie externaD.asocierea dintre abductie si adductieE.

(pag. 2277)

C1644025. Entorsele usoare se vindeca aproximativ in:6 saptamaniA. 3 saptamaniB. 7-10 zileC.12 saptamaniD.8 saptamaniE.



(pag. 2276)

C2244026. Care seste mecanismul fiziopatologic care stă la baza suferinţei articulare intr-o entorsă?neuroumoralA. diskineticB. osteodistroficC.vasomotorD.somato-motorE.

(pag. 2275)

C2244027. Care este caracterul durerii într-o entorsă?iniţial foarte intensăA. iniţial insesizabilăB. iniţial foarte intensă apoi cedează parţialC.iniţial insesizabilă apoi cedează completD.iniţial puţin intensă apoi se exacerbeazăE.

(pag. 2275)

C2244028. Perioada minimă de imobilizare într-un caz de entorsă cu ruptură ligamentară completă este de:

1-2 săptămâniA. 3-4 săptămâniB. 4-6 săptămâniC.6-8 săptămâniD.8-10 săptămâniE.

(pag. 2276)

C2244029. Care din următoarele afecţiuni deţine prima frecvenţă în practica traumatologică?fractura de col femuralA. entorsa de gleznăB. fractura maleolarăC.entorsa de genunchiD.entorsele degetelorE.

(pag. 2277)

C2244030. Cel mai frecvent mecanism de producere a entorsei de gleznă este prin inversiune.Aceasta este o asociere între:

adducţie şi rotaţie externăA. abducţie şi rotaţie externăB. abducţie şi rotaţie intenăC.adducţie şi rotaţie internăD.adducţie, rotaţie internă şi valgusE.

(pag. 2277)

C2244031. Perioada de imobilizare a unei entorse de gleznă este de:10 zileA. 15 zileB. 20 zileC.28 zileD.35 zileE.

(pag. 2278)

C2244032. Incidenţa maximă a entorsei genunchiului este la:



copiiA. femei în vârstăB. bărbaţi în vârstăC.femei tinereD.bărbaţi tineriE.

(pag. 2279)

C2244033. Cel mai frecvent mecanism de producere a entorsei genunchiului este prin:valgus-flexie-rotaţie externăA. valgus-flexie-rotaţie internăB. varus-flexie- rotaţie internăC.varus- flexie-rotaţie externăD.valgus-extensie-rotaţie externăE.

(pag. 2279)

C2244034. Triada O’Donoghue este o asociere lezională alcătuită din:ruptura meniscului extern-ruptura LIA-ruptura ligamentului lateral externA. ruptura meniscului intern- ruptura LIA- ruptura ligamentului lateral externB. ruptura meniscului intern- ruptura LIP- ruptura ligamentului lateral internC.ruptura meniscului intern- ruptura LIA- ruptura ligamentului lateral internD.ruptura meniscului extern- ruptura LIP- ruptura ligamentului lateral internE.

(pag. 2279)

C2244035. Într-o entorsă,hemartroza genunchiului este de cel mai frecvent consecinţa ruperii :meniscului internA. meniscului externB. LIAC.LIPD.ligamentului lateral internE.

(pag. 2280)

C2244036. Ce modificări patologice se pot evidenţia la examenul radiologic standard într-o entorsă a genunchiului?

rupturile ligamentareA. hipertrofia sinovialăB. hiperemia sinovialăC.fragmente osoase detaşateD.fragmentarea menisculuiE.

(pag. 2281)

C2344037. Dintre factorii determinanti ai entorselor fac parte:Genum valgum congenitalA. Piciorul var equin congenitalB. TraumatismulC.Laxitatea articulara posttraumaticaD.Antecedentele de entorse prost tratateE.

(pag. 2274)

C2344038. Sunt considerate sechele ale entorselor gresit tratate:Rupturi tendinoaseA. Dezinsertii ligamentareB. Osteodistrofia posttraumaticaC.



LuxatiiD.Fracturi de obosealaE.

(pag. 2275)

C2344039. In general entorsele usoare se vindeca in:1 saptamanaA. 2 saptamaniB. 3 saptamaniC.1 lunaD.2 luniE.

(pag. 2276)

C2344040. Pacient in varsta de 28 ani, se prezinta pentru durere si impotenta functionala la nivelul genunchiului drept, aparute secundar unui traumatism la schi. Examenul clinic evidentiaza hipertermie locala, soc rotulian, sertar anterior, testul Lachmann pozitiv. Cel mai probabil diagnostic clinic este:

Luxatie anterioara genunchi dreptA. Fractura platou tibial extern dreptB. Entorsa genunchi drept, graduI IIC.Entorsa genunchi drept, gradul IIID.Fractura supracondiliana femur dreptE.

(pag. 2280)

C2344041. Ligamentul cel mai frecvent lezat din practica traumatologica este:Ligamentul deltoidA. Ligamentul lateral intern al genunchiuluiB. Ligamentul lateral al glezneiC.Ligamentul incrucisat anterior al genunchiluiD.Ligamentul Bertin al solduluiE.

(pag. 2277)

C2344042. Entorsele apar cel mai frecvent la:CopiiA. AdultiB. VarstniciC.FemeiD.TaratiE.

(pag. 2274)

C2544043. Mecanismul cel mai frecvent de producere a unei entorse este:indirectA. prin smulgereB. directC.prin tasareD.prin tăiereE.

(pag. 2274)

C2544044. Entorsa de gradul III prezintă următoarele leziuni anatomopatologiceîntindere ligamentarăA. ruptura parţială a ligamentelorB. ruptura totală sau dezinserţia ligamentelorC.ruptura totală a tendoanelorD.hemartroză voluminoasăE.



(pag. 2275)

C2544045. Mecanismul cel mai frecvent de producere a entorsei de gleznă este:inversiuneaA. adducţiaB. abducţiaC.inversiunea forţatăD.eversiuneaE.

(pag. 2277)

C2544046. Leziunile ligamentului deltoid al gleznei se produc prin:eversiune forţatăA. adducţieB. rotaţie internăC.flexie plantară a picioruluiD.flexie dorsală a picioruluiE.

(pag. 2277)

C2544047. Mecanismul cel mai frecvent de producere a entorsei de genunchi este:valgus-flexie-rotaţie internăA. varus-flexie-rotaţie externăB. valgus forţat-flexie-rotaţie externăC.valgus-extensie-rotaţie internăD.varus-flexie maximă-rotaţie internăE.

(pag. 2279)

C2544048. Entorsa gradul III de genunchi prezintă clinic:revărsat articular sero-citrinA. sertar lateralB. semnul creionuluiC.laxitate posttraumaticăD.deviere în valgus a axului membrului inferiorE.

(pag. 2280)

C2544049. Semnul Lachmann este un semn relevant pentru:ruptura de menisc internA. ruptura de menisc externB. ruptura de ligament încrucişat anteriorC.ruptura de tendon al muşchiului popliteuD.ruptura de tendon rotulianE.

(pag. 2281)

C2544050. Hemartroza posttraumatică se diagnostichează sigur prin:prezenţa şocului rotulianA. ecografieB. puncţie articularăC.rezonanţă magnetică nuclearăD.tomografie computerizatăE.

(pag. 2280)

C2544051. Factorul determinant al entorsei este:factorul congenitalA.



factorul predispozant dobânditB. traumatismulC.paraliziaD.ruptura tendinoasăE.

(pag. 2274)

C2544052. Care dintre afirmaţiile privitoare la entorse este cea adevărată?sunt întotdeauna graveA. diagnosticul este întotdeauna dificilB. sunt unele din cele mai frecvente tipuri de traumatisme osteoarticulareC.se tratează doar prin mijloace ortopediceD.duc întotdeauna la sechele graveE.

(pag. 2274)

C2644053. Cea mai frecventă formă de cancer anal este:Cancerul epidermoid.A. Melanolmul malignB. Boala Paget a anusului.C.AdenocarcinomulD.Carcinomul in situ.E.

(pag. 1758)

C2644054. În clasificarea UICC a cancerului anal Stadiul T2 cuprinde:Invazia cu extensie la rect sau piele.A. Extensie la organele vecine.B. Invazia a 1/3 din circumferinţa rectului.C.Prezenţa metasztazelor.D.Adenopatii la distanţă.E.

(pag. 1758)

C2644055. În stadiul T1-2 al cancerului anal tratamentul de elecţie este reprezentat de:Colostomie.A. Asocierea radio cu chimioterapie.B. Cauterizare.C.Radioterapie.D.Chimioterapie.E.

(pag. 1761)

C2644056. În stadiul T4 tratamentul de elecţie este:Asocierea radioterapie cu chirurgie.A. Chimioterapie.B. Radioterapie.C.Strict chirurgical.D.Pacientul este considerat depăşie terapeutic.E.

(pag. 1762)

C2644057. Următoarea extensie nu este caracteristică canecrului anal.Proximală.A. În profunzime.B. Perineurală.C.Linfatică.D.Sangvină.E.



(pag. 1758)

C2644058. Entorsele grave radio-carpiene se imobilizeaza in atela ghipsata pentru:7 zileA. 14-21 de zileB. 30 de zileC.7-14 zileD.Nu se imobilizeazaE.

(pag. 2283)

C2644059. Miscarea de eversiune fortata in entorsa gleznei se caracterizeaza prin:Asocierea dintre abductie si adductieA. Asocierea dintre adductie si rotatie internaB. Asocierea dintre abductie si rotatie externaC.Asocierea dintre adductie si rotatie externaD.Asocierea dintre abductie si rotatie internaE.

(pag. 2277)

C2644060. Entorsa nu se poate complica cu:Hidartroza repetataA. Instabilitate cronica articularaB. Tulburari vasomotoriiC.PseudoartrozaD.Hipotrofie muscularaE.

(pag. 2276)

C2644061. Care este cea mai frecventa intalnita forma clinica de entorsa in practica traumatologica osteo-articulara?

Entorsa solduluiA. Entorsa cotuluiB. Entorsa coloanei vertebraleC.Entorsa glezneiD.Entorsa radio-carpianaE.

(pag. 2277)

C2644062. Care este cel mai frecvent intalnit mecanism de producere in entorsa genunchiului?Flexia urmata de o hiperextensie fortataA. Rotatia interna combinata cu rotatia externaB. Valgusul fortat combinat cu flexie si rotatie externaC.Varusul fortat combinat cu flexie si rotatie internaD.Valgusul urmat de extensie fortataE.

(pag. 2279)

C2744063. Mecanismul prin care se produce ruptura ligamentului colateral intern consta in:Suprasolicitare in varus asociat semiflexieiA. Fortare in valgus asociat flexiei si rotatiei externe a gambeiB. Deplasare anterioara brusca a gambeiC.Fortare in valgus asociat extensiei complete a genunchiuluiD.Suprasolicitare in varus asociata extensiei si rotatiei externe a gambeiE.


C2844064. Entorsele de gradul II se caracterizeaza prin:ruptura partiala a ligamentelorA.



ruptura totala a ligamentelorB. dezinsertia ligamentelorC.prezenta osteodistrofiei posttraumaticeD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2275)

C2844065. Hemartroza in contextul entorselor genunchiului apare cel mai frecvent datorita rupturii:menisculuiA. ligamentului colateral medialB. ligamentului capsular posteriorC.ligamentului incrucisat anteriorD.ligamentului incrucisat posteriorE.

(pag. 2280)


C1244066. Tratamentul entorselor de genunchi esteconservator in entorsele de grd.IA. conservator in entorsele de grd.IIB. exclusiv conservator in entorsele de grd.IIIC.exclusiv chirurgical in entorsele de grd.IIID.conservator sau de preferat chirurgical in entorsele de grd.IIIE.

(pag. 2282)

C1244067. Indicatia de tratament in entorsele de genunchi va tine cont devarsta bolnavuluiA. profesiunea bolnavuluiB. gravitatea leziuniiC.sexul bolnavuluiD.activitatea sportivaE.

(pag. 2282)

C1244068. In examinarea genunchiului posttraumatic se utilizeazatestul sertarului anteriorA. testul LachmannB. testul sertarului lateralC.testul sertarului medialD.testul sertarului posteriorE.

(pag. 2281)

C1244069. Leziunile anatomopatologice ce pot fi prezente in entorsele recente suntintinderea ligamentelorA. ruptura ligamentelorB. dezinsertia ligamentelorC.osteodistrofia posttraumaticaD.leziuni cartilaginoaseE.

(pag. 2274, 2275)

C1244070. Explorarile paraclinice ce pot fi utilizate in diagnosticul entorselor suntecografiaA. radiografiaB.



tomografia computerizataC.artroscopiaD.RMNE.

(pag. 2276)

C1244071. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la entorsele de genunchi sunt adevarate ?hidrartroza se pune in evidenta prin socul rotulianA. hemartroza este in 80% din cazuri consecinta rupturii ligamentului incrucisat posteriorB. examinarea genunchiului nu se va efectua comparativC.in entorsele de grd.I tumefierea articulara lipseste sau este moderataD.revarsatul articular nu se va evacua prin punctieE.

(pag. 2280)

C1244072. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la entorsele degetelor sunt false ?mecanismul de producere consta in hiperflexieA. impotenta functionala este completaB. instabilitatea articulara este intotdeauna prezentaC.tratamentul entorselor de grd.III este de preferat conservatorD.tratamentul entorselor de grd.III este de preferat chirurgicalE.

(pag. 2283)

C1244073. Indicatiile utilizarii RMN in entorsele de genunchi suntleziunile partilor moi periarticulareA. leziunile de meniscB. leziunile LIAC.condropatiiD.revarsatul articular serosE.

(pag. 2282)

C1344074. In hemartroza posttraumatica acuta a genunchiului artroscopia permite decelarea leziunilor:Ligamentului lateral internA. Ligamentului lateral externB. Ligamentului incrucisat anteriorC.MeniscurilorD.Tendonului rotulianE.

(pag. 2282)

C1344075. In entorsele grave de genunchi tratamentul chirurgical este indicat la pacienti cu varsta:1-15 aniA. 15-30 aniB. 30-40 aniC.40-60 aniD.peste 60 de aniE.

(pag. 2282)

C1344076. Sechelele in entorsele vechi ale degetelor sunt reprezentate de:Redoare la miscarea de flexie-extensieA. Durere la flexia policeluiB. Redoare la miscarea de lateralitateC.Durere la extensia policeluiD.Durere la miscarea de pronosupinatie a antebratuluiE.

(pag. 2283)



C1344077. In entorsele de glezna, rezultatul rupturilor anterioare a ligamentului talo-fibular, calcaneofibular si fibrelor anterioare din ligamentul deltoid este:

Subluxarea talusului spre inainteA. Subluxarea talusului spre inapoiB. Rotatia laterala a talusuluiC.Rotatia mediala a talusuluiD.inclinatea talusului in valgusE.

(pag. 2277)

C1344078. Factori predispozanti ai entorselor sunt:Genu valgumA. Genu varumB. Picior var equin congenitalC.Laxitatea articulara posttraumaticaD.Asocierea fracturilorE.

(pag. 2274)

C1344079. Care dintre urmatoarele leziuni NU este leziune articulara asociata unei entorse:Leziuni ale sinovialei cu hemartrozaA. Leziuni ale meniscurilor intraarticulareB. Leziuni ale cartilajelor articulareC.Leziuni ale vaselor mari periarticulareD.Leziuni ale nervilor periarticulariE.

(pag. 2275)

C1344080. Fizioterapia cu ultrasunete folosita in tratamentul entorselor are efect in:Dispersarea hematomului localA. Stimularea circulatiei in zona afectataB. Accelerarea cicatrizariiC.Combaterea osteoporozeiD.Scaderea activitatii musculare periarticulareE.

(pag. 2276)

C1444081. Instabilitatea rotationala anterolaterala a genunchiului presupune:Rotatie interna care depaseste cu 25 mm planul frontal al genunchiuluiA. Ruptura L.I.P.B. Leziunea ligamentului capsular posteriorC.Leziunea muschiului popliteuD.Leziunea meniscului internE.

(pag. 2281)

C1444082. Examenul local in entorse evidentiaza:Tumefactie, eritem, echimoze periarticulareA. CrepitatiiB. Pozitia antalgica sau vicioasaC.Hipertermia localaD.Cresterea amplitudinii unor miscariE.

(pag. 2275)

C1444083. Leziunile articulare care au loc in entorse sunt:Rupturi ale capsulei articulareA. Leziuni ale sinovialei cu hemartrozeB.



Leziuni ale meniscurilor intraarticulareC.Leziuni ale cartilajelor articulareD.Rupturi tendinoase sau musculareE.

(pag. 2275)

C1444084. Pentada nefasta Trillat asociaza:Ruptura unui ligament colateralA. Ruptura capsulei articulare si a calotei condilieneB. Ruptura sinovialei si a calotei condilieneC.Ruptura meniscului si a ligamentulor incrucisateD.Ruptura ligamentului colateral intern si a L.I.A.E.

(pag. 2279)

C1444085. Entorsele de gradul I ale genunchiului beneficiaza de urmatorul tratament:Repaus articularA. CrioterapieB. Imobilizare 4-6 saptamaniC.Bandaj elastic compresivD.UltrasuneteE.

(pag. 2282)

C1444086. Testele dinamice pentru stabilirea instabilitatii anteroposterioare a genunchiului sunt:Testul LachmannA. Testul sertaruluiB. Pivot shiftC.Jerk testD.Socul rotulianE.

(pag. 2281)

C1444087. Entorsa metacarpo-falangiana de gradul I si II are urmatoarele particularitati:Impotenta functionala moderataA. Miscarea de prehensiune dureroasaB. Durere de abductie sau hiperextensia policeluiC.Imposibilitatea de a prinde intre police si indexD.Atitudinea vicioasa a policeluiE.

(pag. 2283)

C1444088. Triada nefasta O’Donoghue cuprinde:Ruptura ligamentului lateral externA. Ruptura ligamentului lateral internB. Ruptura L.I.P.C.Ruptura L.I.A.D.Ruptura meniscului internE.

(pag. 2279)

C1444089. Leziunile ligamentelor in entorse prezinta urmatoarele aspecte anatomo-patologice:Intindere sau elongatie ligamentaraA. Ruptura ligamentara partiala sau totalaB. Dezinsertia ligamentaraC.Desirarea capsulo-ligamentaraD.Ruptura franca capsulo-ligamentaraE.

(pag. 2274-2275)



C1444090. Mecanismul de producere al entorselor consta in:HiperextensiaA. HiperflexieB. Varus exageratC.Valgus exageratD.TasareE.

(pag. 2274)

C1444091. Entorsele se definesc prin:Pierderea completa a raporturilor dintre suprafetele articulareA. Pierderea partialaB. Traumatisme articulare inchiseC.Afectarea partilor moi articulare si periarticulareD.Diastazis interososE.

(pag. 2274)

C1544092. Care sunt metodele imagistice de diagnostic ale unei entorse de gradul III de genunchi?Radiografia clasica;A. Scintigrafia;B. Radiografia dinamica;C.Rezonanta magnetica nucleara;D.Ecografia Doppler.E.

(pag. 2281, 2282)

C1544093. Alegeti din variantele urmatoare principiile de tratament complex si complet a entorselor de gradul III:

Blocarea reactiilor vasomotorii;A. Tratarea leziunilor ligamentare;B. Artroplastie de necesitate;C.Combaterea amiotrofiei;D.Combaterea osteoporozei.E.

(pag. 2276)

C1544094. Intr-o entorsa de genunchi artroscopia poate diagnostica:Leziuni de menisc;A. Leziuni capsulo-ligamentare;B. Leziuni ale nervului sciatic popliteu extern;C.Leziuni cartilaginoase;D.Leziuni vasculare.E.

(pag. 2282)

C1544095. In entorsa de gradul I a genunchiului se pot face urmatoarele tratamente:Imobilizare in aparat gipsat;A. Sutura capsulo-ligamentara;B. Bandaj elastic-compresiv;C.Crioterapie;D.Repaus articular.E.

(pag. 2282)

C1544096. Triada nefasta (O'Donoguhue) in entorsa de genunchi este data de asocierea urmatoarelor leziuni:

Ruptura de ligament incrucisat anterior;A.



Ruptura de menisc intern;B. Ruptura de tract ilio-tibial;C.Ruptura ligamentului lateral intern;D.Ruptura ligamentului incrucisat posterior.E.

(pag. 2279)

C1544097. In entorsele de gradul II de genunchi se pot folosi urmatoarele procedee terapeutice:Punctie articulara evacuatorie;A. Imobilizare articulara gipsata sau ortetica pentru 10-12 saptamani;B. Crioterapie;C.Repaus total la pat cu gamba in pozitie procliva;D.Reconstructie capsulo-ligamentara.E.

(pag. 2282)

C1544098. Examinarea clinica in entorsa de glezna poate pune in evidenta urmatoarele:Durere la nivelul calcaneului;A. Reducerea mobilitatii active a gleznei;B. Dureri pe traiectul ligamentelor;C.Dureri pe extremitatile osoase;D.Crepitatii la nivelul articulatiei.E.

(pag. 2278)

C1644099. Entorsele de genunchi sunt mai frecvente:la adultul tanarA. la femeiB. la batraniC.la copiiD.la sugariE.

(pag. 2279)

C1644100. Tratamentul entorsei de genunchi de gradul I consta in:tratament chirurgical efectuat cat mai precoceA. repaus articularB. bandaj elastic compresivC.crioterapieD.diatermice, ultrasuneteE.

(pag. 2282)

C1644101. Datorita tulburarilor vasomotorii in entorse apare:contractura musculara localaA. creste volumul de lichide in spatiul extracelularB. leziuni ale cartilajului articularC.hemoconcentratie si cresterea vascozitatii sanguineD.fractura de stressE.

(pag. 2275)

C1644102. Leziunile ligamentare in entorse pot fi:intindere sau elongatie ligamentaraA. ruptura ligamentara partialaB. dezinsertie ligamentaraC.nu se pun in evidenta leziuni ligamentareD.ruptura ligamentara totalaE.



(pag. 2274)

C1644103. Cei mai frecventi factori predispozanti congenitali in etiopatogenia entorselor sunt:sindactiliaA. genu valgum congenitalB. focomeliaC.piciorul var equinD.nu se cunosc factori predispozanti congenitali in etiopatogenia entorselorE.

(pag. 2274)

C1644104. Leziuni articulare asociate in entorse pot fi:leziuni ale sinovialei cu hemartrozaA. rupturi ale capsulei articulareB. fractura intraarticularaC.luxatiaD.leziuni ale meniscurilor intraarticulareE.

(pag. 2275)

C1644105. Complicatiile entorselor pot fi:tulburari vasomotorii, cianozaA. pseudartrozaB. hipotrofie muscularaC.hidartroza repetataD.instabilitate cronica articularaE.

(pag. 2276)

C1644106. Factori predispozanti in entorse pot fi:congenitaliA. dobanditiB. determinantiC.psihiciD.nu exista factori predispozantiE.

(pag. 2274)

C2244107. Din definiţia entorselor rezultă că:sunt traumatisme articulare deschiseA. afectează numai structurile intraarticulareB. apar în urma unor suprasolicitări de lungă duratăC.afectează structuri intra şi periarticulareD.sunt traumatisme articulare închiseE.

(pag. 2274)

C2244108. Din definiţia entorselor rezultă că:amplitudinea mişcării care produce entorsa este de amplitudine mai mare decât limita fiziologicăA. amplitudinea mişcării care produce entorsa este de amplitudine mai mică decât limita fiziologică dar repetitivă

B.

apar deplasări permanente ale elementelor osoaseC.nu apar deplasări permanente ale elementelor osoaseD.numărul complicaţiilor după aceste leziuni este destul de mareE.

(pag. 2274)

C2244109. Entorsele sunt mai des întâlnite la:bărbaţi peste 70 aniA.



femei peste 60 aniB. tineriC.sportiviD.copiiE.

(pag. 2274)

C2244110. Care sunt factorii favorizanţi ai entorselor?redorile articulareA. laxitatea articularăB. genu valgumC.piciorul var-equinD.osteoporozaE.

(pag. 2274)

C2244111. Ce leziuni apar în faza acută în urma unei entorse?elongarea ligamentarăA. leziuni ale meniscurilorB. scurtarea ligamentarăC.rupturi ale vaselor sanguineD.osteoporoza regionalăE.

(pag. 2274-2275)

C2244112. Ce leziuni sechelare apar în urma unei entorse?leziuni cartilaginoaseA. osteoporoza regionalăB. dezinserţia ligamentarăC.retracţia ligamentarăD.hiperemia sinovialeiE.

(pag. 2275)

C2244113. Ce leziuni nu apar în faza acută în urma unei entorse?elongarea ligamentarăA. leziuni ale meniscurilorB. rupturi ale vaselor sanguineC.osteoporoza regionalăD.retracţia ligamentarăE.

(pag. 2274-2275)

C2244114. Ce leziuni sechelare nu apar în urma unei entorse?leziuni ale meniscurilorA. elongarea ligamentarăB. hiperemia sinovialeiC.osteoporoza regionalăD.retracţia ligamentarăE.

(pag. 2274-2275)

C2244115. Care sunt verigile patogenetice implicate în fiziopatologia entorsei?stimularea receptorilor nervoşiA. contractura musculară regionalăB. scăderea vâscozităţii sanguineC.hemodiluţieD.intensificarea circulaţiei sanguineE.



(pag. 2275)

C2244116. Care sunt verigile patogenetice implicate în fiziopatologia entorsei ?hemoconcentraţieA. stimularea receptorilor nervoşiB. încetinirea circulaţiei localeC.plegia musculaturii localeD.creşterea volumului de lichide intracelularE.

(pag. 2275)

C2244117. Care sunt verigile patogenetice implicate în fiziopatologia entorsei?creşterea volumului de lichide extracelularA. stimularea receptorilor nervoşiB. încetinirea circulaţiei localeC.hemoconcentraţieD.plegia musculaturii localeE.

(pag. 2275)

C2244118. Anamneza pacientului care a suferit o entorsă trebuie să precizeze:cine a acordat primul ajutorA. timpul scurs de la traumatism până la momentul transportuluiB. modalitatea de producereC.dacă este prima entorsă sau nuD.timpul scurs de la traumatism până la momentul prezentării la medicE.

(pag. 2275)

C2244119. Ce se constată la examenul local al unui pacient care a suferit o entorsă?modificarea raporturilor anatomice ale articulaţieiA. întreruperea continuităţii osoaseB. modificarea reliefului regiuniiC.echimoze regionaleD.atitudine antalgicăE.

(pag. 2275)

C2244120. Ce se constată la examenul local al unui pacient care a suferit o entorsă?atitudine antalgicăA. modificarea raporturilor anatomice ale articulaţieiB. hipertermie localăC.puncte dureroase pe traiectul ligamentelorD.echimoze regionaleE.

(pag. 2275)

C2244121. Ce se constată la examenul local al unui pacient care a suferit o entorsă?creşterea patologică a amplitudinii unor mişcăriA. contractură muscularăB. hipotonie muscularăC.hipotermie regionalăD.modificarea reliefului regiuniiE.

(pag. 2275)

C2244122. Ce investigaţii paraclinice se utilizează în cazul entorselor?radiografiaA.



scintigrafiaB. arteriografiaC.tomografia computerizatăD.ecografiaE.

(pag. 2276)

C2244123. Ce investigaţii paraclinice se utilizează în cazul entorselor?rezonanţa magnetică nuclearăA. radiografia în poziţii specialeB. scintigrafiaC.artroscopiaD.artrografiaE.

(pag. 2276)

C2244124. De ce factori depinde evoluţia unei entorse?modul de acordare a primului ajutorA. vârstăB. localizareC.gradul leziuniiD.patologie asociatăE.

(pag. 2276)

C2244125. Care din următoarele afirmaţii referitoare la evoluţia entorselor grave sunt adevărate?recuperarea completă se face între 2-6 săptămâniA. evoluţia este mai bună dacă se instituie un tratament precoceB. evoluţia depinde de programul de recuperareC.recuperarea completă se face între 6-12 săptămâniD.evoluţia este mai bună dacă tratamentul este temporizatE.

(pag. 2276)

C2244126. Care sunt complicaţiile entorselor?osteosclerozaA. hipertrofia muscularăB. edemul durC.instabilitatea articularăD.durerea cronicăE.

(pag. 2276)

C2244127. Care sunt complicaţiile entorselor?osteoporoza regionalăA. hidrartroza repetatăB. limfangitaC.cianozaD.osteitaE.

(pag. 2276)

C2244128. Care sunt obiectivele tratamentului entorselor?eliminarea hidrartrozeiA. blocarea reacţiilor vasomotoriiB. tratamentul leziunilor ligamentareC.combaterea osteosclerozeiD.combaterea amiotrofieiE.



(pag. 2276)

C2244129. În cadrul tratamentului entorselor, blocarea reacţiilor vasomotorii se obţine prin?aplicaţii caldeA. crioterapieB. infiltraţii ale plexurilor nervoase la distanţă cu xilină 1%C.antiinflamatoare steroidieneD.miorelaxante scheleticeE.

(pag. 2276)

C2244130. În tratamentul entorselor crioterapia acţionează prin?efectul antitromboticA. efectul anestezicB. scăderea inflamaţieiC.scăderea fluxului venosD.vasoconstricţieE.

(pag. 2276)

C2244131. Procedura fizioterapică cu diatermice acţionează favorabil într-o entorsă prin:reducerea dureriiA. cresterea fluxului arterialB. normalizarea circulaţiei localeC.scăderea fluxului venosD.efectul antiinflamatorE.

(pag. 2276)

C2244132. Procedura fizioterapică cu ultrasunete acţionează favorabil într-o entorsă prin:stimularea circulaţieiA. efectul antiinflamatorB. micşorarea dureriiC.vasoconstricţieD.dispersarea hematomuluiE.

(pag. 2276)

C2244133. Gimnastica medicală în tratamentul entorselor are rolul de a:dispersa hematomulA. reduce inflamaţiaB. reduce riscul formării aderenţelorC.reduce redoarea articularăD.produce vasoconstricţieE.

(pag. 2276)

C2244134. Care din următoarele ligamente sunt afectate într-o entorsă de gleznă?calcaneofibularA. calcaneonavicularB. deltoidianC.talofibularD.talocuboidianE.

(pag. 2277)

C2244135. Care este simptomatologia în entorsa de gleznă?durere vie în momentul produceriiA.



posibilitatea reluării activităţii după accidentB. durere moderată în momentul produceriiC.imposibilitatea reluării activităţii după accidentD.impotenţă funcţionala relativăE.

(pag. 2278)

C2244136. La examenul obiectiv local al unui pacient cu entorsă de gleznă se constată:tegumente cu temperatura normalăA. tumefacţie a retropicioruluiB. tumefacţie a antepicioruluiC.durere la nivelul maleolelorD.durere la nivelul ligamentelorE.

(pag. 2278)

C2244137. La examenul obiectiv local al unui pacient cu entorsă de gleznă se constată:scăderea mobilităţii activeA. creşterea mobilităţii activeB. scăderea mişcărilor de lateralitateC.creşterea mişcărilor de lateralitateD.redoare a glezneiE.

(pag. 2278)

C2244138. Tratamentul conservator al entorsei grave de gleznă constă în:imobilizare în aparat gipsat cruropodalA. profilaxie cu antiagregante plachetareB. imobilizare în aparat gipsat gambopodalC.profilaxie cu antitromboticeD.program de recuperare funcţionalăE.

(pag. 2278)

C2244139. Incidenţa crescută a entorsei genunchiului la femei se explică prin:obezitateA. genu varum fiziologicB. hiperlaxitate ligamentarăC.genu valgum fiziologicD.hipotrofie muscularăE.

(pag. 2279)

C2244140. Care sunt leziunile prezente la nivelul sinovialei genunchiului într-o entorsă?ruptura sinovialeiA. hernierea sinovialeiB. hemartrozaC.hidrartrozaD.pigmentarea cu hemosiderinăE.

(pag. 2279)

C2244141. Prezenţa unei colecţii la nivelul articulaţiei genunchiului se pozitivează clinc prin:prezenţa şocului rotulianA. scintigrafieB. ecografieC.RMND.puncţie evacuatorieE.



(pag. 2280)

C2244142. Indicaţia de tratament a entorselor de genunchi se individualizează în funcţie de:vârstăA. gradul de osteoporozăB. profesiuneC.activitatea sportivă a pacientuluiD.mărimea hemartrozeiE.

(pag. 2282)

C2244143. Care din următoarele metode de tratament se practică într-o entorsă de genunchi gr.II ?imobilizare gipsată în extensie 180 gradeA. imobilizare în orteză în flexie 30-40 gradeB. puncţie evacuatorieC.imobilizare timp de 4-6 săptămâniD.crioterapieE.

(pag. 2282)

C2244144. În entorsele radio-carpiene se pot aplica următoarele metode de tratament:imobilizarea pentru 4-6 săptămâniA. imobilizare în bandaj elasticB. repausul fizicC.imobilizare gipsată 14-21 zileD.rezecţia ligamentelor lezateE.

(pag. 2283)

C2244145. Care sunt sechelele după entorsele degetelor?devierea în valgumA. devierea în varumB. hemartrozaC.redoarea articularăD.durerea la flexieE.

(pag. 2283)

C2344146. Obiectivele tratamentului entorselor sunt:Blocarea reactiilor vasomotoriiA. Tratamentul leziunilor ligamentareB. CorticoterapiaC.Combaterea amiotrofieiD.Combaterea osteoporozei posttraumaticeE.

(pag. 2276)

C2344147. Miscarea de inversiune, cel mai frecvent implicata in entorsele gleznei, implica:AdductieA. Rotatie externaB. AbductieC.Rotatie internaD.FlexieE.

(pag. 2277)

C2344148. Complexul ligamentar lateral al gleznei este format din:Ligamentul talofibular anteriorA.



Ligamentul tibiotalar anteriorB. Ligamentul calcaneofibularC.Ligamentul deltoidD.Ligamentul talofibular posteriorE.

(pag. 2277)

C2344149. Triada O °Donoghue include, cu exceptiaRuptura ligamentului lateral al glezneiA. Ruptura LIAB. Ruptura LIPC.Ruptura meniscului internD.Ruptura meniscului externE.

(pag. 2279)

C2344150. Pentru a evidentia instabilitatea anteroposterioara de genunchi se pot folosi, cu exceptia:Testul sertarului anteriorA. Testul sertarului posteriorB. Socul rotulianC.Testul LachmannD.Punctia articularaE.

(pag. 2280-2281)

C2344151. Indicatia de tratament in entorsele genunchiului va tine cont de:Varsta pacientuluiA. Momentul prezentarii la medicB. Mecanismul de producereC.Antecedentele heredo-colateraleD.Gravitatea leziuniiE.

(pag. 2282)

C2344152. Tratamentul entorselor de genunchi de gradul I consta in:Repaus articularA. CrioterapieB. Sutura artroscopica a LIAC.Aparat gipsat cruropodal 4-6 saptamaniD.Tratament chirurgicalE.

(pag. 2282)

C2344153. Pot sugera ruptura LIA:Testul sertarului pozitivA. Artroscopia exploratorieB. Testul Lachmann pozitivC.Genunchiul durerosD.Prezenta hemartrozeiE.

(pag. 2280-2281)

C2344154. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in entorse, cu exceptia:Ligamentele lungi cedeaza primeleA. Ligamentele scurte cedeaza primeleB. Punctele dureroase corespund reperelor osoaseC.La inceput difuza, durerea creste in intensitate in urmatoarele oreD.La inceput violenta, durerea devine difuza in urmatoarele oreE.



(pag. 2275-2277)

C2344155. Pentada nefasta Trillat cuprinde:Ruptura unui ligament colateral al genunchiuluiA. Ruptura capsulei articulareB. Ruptura menisculuiC.Ruptura unui ligament incrucisatD.Fractura infundare a platoului tibial externE.

(pag. 2279)

C2344156. Radiografiile in pozitii sustinute:Sunt utile in diagnosticul instabilitatilor articulareA. Se fac bilateral pentru comparatieB. Nu necesita niciodata anestezieC.Pun diagnosticul in luxatiiD.Trebuie evitate, deoarece produc leziuni ligamentare iatrogeneE.

(pag. 2278)

C2344157. Entorsele incorect tratate pot determina la distanta:Hidartroze repetateA. Hipotrofii musculareB. Luxatii patologiceC.Osteoporoza extremitatilor respectiveD.Instabilitate articulara cronicaE.

(pag. 2276)

C2344158. Fizioterapia cu ultrasunete:Este contraindicata in entorseA. Este utila in tratamentul precoce al entorselor usoareB. Are rol in dispersarea hematomului localC.Este dureroasa si se face sub anestezieD.Stimuleaza circulatia sangvina in zona afectataE.

(pag. 2276)

C2344159. Leziunile ligamentului colateral median al gleznei:Sunt mai rare decat cele ale ligamentului colateral lateralA. Se produc cel mai frecvent prin eversiune fortataB. Pot consta in smulgeri din zona de insertie pe maleola tibiala, impreuna cu un fragment ososC.Constau intotdeauna in mici elongatii ligamentareD.Determina durere pe varful maleolei peroniereE.

(pag. 2277)

C2544160. Care sunt metodele imagistice de diagnostic ale unei entorse gradul III de genunchi?radiografia clasicăA. scintigrafiaB. radiografia dinamicăC.rezonanţa magnetică nuclearăD.ecografia DopplerE.

(pag. 2281,2282)

C2544161. Într-o entorsă de genunchi artroscopia poate diagnostica:leziuni de meniscA.



leziuni capsulo-ligamentareB. leziuni ale nervului sciatic popliteu externC.leziuni ale cartilajului articularD.leziuni ale arterei popliteeE.

(pag. 2282)

C2544162. Entorsa de gradul III a genunchiului poate prezenta clinic:hemartrozăA. instabilitate articularăB. "şoarece" articularC.semnul creionuluiD.ruptură de meniscE.

(pag. 2280, 2281)

C2544163. Instabilitatea rotaţională antero-medială a genunchiului presupune asocierea de:rotaţie externă a gambei şi picioruluiA. rotaţie internă a gambei şi picioruluiB. deplasarea înainte a platoului tibial medialC.deplasarea înapoi a platoului tibial medialD.deplasarea înapoi a platoului tibial lateralE.

(pag. 2281)

C2544164. Următoarele leziuni se întâlnesc în pentada nefastă (Trillat):ruptura unuia din ligamentele colateraleA. ruptura capsulei articulare şi a calotei condiliene de aceeaşi parteB. ruptura meniscului de aceeaşi parteC.ruptura sau smulgerea tractului ilio-tibialD.ruptura ambelor ligamente încrucişateE.

(pag. 2279)

C2544165. Triada nefastă (O"Donoghue) este dată de asocierea următoarelor leziuni:ruptură de ligament încrucişat anteriorA. ruptură de menisc internB. ruptură de tract ilio-tibialC.ruptură de ligament colateral internD.ruptură de ligament încrucişat posteriorE.

(pag. 2279)

C2544166. În entorsele gradul II de genunchi se pot folosi următoarele procedee terapeutice:puncţie articularăA. mobilizare articulară imediatăB. crioterapieC.imobilizare gipsată pentru 12 săptămâniD.infiltraţii locale anesteziceE.

(pag. 2282)

C2544167. În laxităţile posttraumatice de genunchi apărute la persoane tinere şi cu activitate fizică intensă, se pot folosi următoarele variante terapeutice:

Chirurgie reparatorie a ligamentelor colateraleA. Chirurgie reparatorie a ligamentelor încrucişateB. Chirurgie reparatorie a capsulei posterioare şi a ligamentelor capsulare posterioareC.imobilizare gipsată rapidă şi prelungităD.



mobilizare articulară rapidăE.

(pag. 2280, 2281, 2282)

C2544168. În entorsa radiocarpiană se întâlnesc următoarele simptome şi semne:durere locală la mişcările de flexie-extensieA. echimoză la nivelul feţei anterioare a antebraţului în regiunea distalăB. deformare în "baionetă" a gâtului mâiniiC.tumefacţie a gâtului mâiniiD.mobilitate anormală severă a articulaţiei pumnuluiE.

(pag. 2283)

C2544169. În entorsa de gradul I a genunchiului se pot aplica următoarele măsuri terapeutice:imobilizare în aparat gipsat pentru 45 zileA. sutură capsulo-ligamentarăB. bandaj elastic compresivC.crioterapieD.repaus articularE.

(pag. 2282)

C2544170. Examinarea clinică într-o entorsă de gleznă poate pune în evidenţă următoarele:durere la nivelul calcaneuluiA. reducerea antalgică a mobilităţii active a glezneiB. durere la palpare pe traiectul ligamentelorC.durere la palpare la nivelul maleolelorD.crepitaţii la nivelul articulaţiei glezneiE.

(pag. 2278)

C2544171. Alegeţi din variantele următoare principiile generale de tratament ale unei entorse:blocarea reacţiilor vasomotoriiA. tratarea leziunilor ligamentareB. artroplastia de necesitateC.combaterea amiotrofiei şi a osteoporozeiD.artrodeza de necesitateE.

(pag. 2276)

C2544172. Caracterele generale ale entorselor de genunchi sunt:se plasează pe locul 2 ca frecvenţă, după entorsele glezneiA. determină leziuni complexe capsulo-ligamentare şi meniscaleB. sunt considerate mult mai grave decât cele de gleznăC.se tratează doar prin mijloace ortopediceD.au un prognostic funcţional mai rezervatE.

(pag. 2278, 2279)

C2544173. Care dintre afirmaţiile privitoare la etiopatogenia entorselor de genunchi sunt cele adevărate?

sunt frecvente la adultul tânărA. mecanismul de producere este predominant directB. pot sau nu să fie însoţite de leziuni meniscaleC.cel mai frecvent mecanism de producere este cel de valgus forţat-flexie-rotaţie externă a gambeiD.cele mai frecvente etiologii sportive sunt fotbalul, schiul şi rugbyulE.

(pag. 2279)



C2544174. Care dintre testele şi manevrele următoare sunt edificatoare într-o instabilitate antero-posterioară de genunchi?

creşterea amplitudinii mişcărilor de varus şi valgus ale gambeiA. testul sertaruluiB. "pivot shift" testC.testul LachmannD."jerk test"E.

(pag. 2281)

C2544175. Cele mai frecvente indicaţii de explorare a genunchiului prin rezonanţă magnetică nucleară sunt:

leziunile ligamentareA. leziunile meniscaleB. osteocondrita disecantăC.paralizia de nerv sciaticD.controlul postoperator după ligamentoplastiiE.

(pag. 2281, 2282)

C2544176. Care dintre afirmaţiile privind tratamentul entorselor de gradul III ale genunchiului sunt cele adevărate?

preferabil este cel chirurgicalA. preferabil este cel ortopedicB. se va aplica cât mai precoce după producerea traumatismuluiC.artroscopia are un rol esenţialD.cel chirurgical este recomandat mai ales la persoanele tinereE.

(pag. 2282)

C2544177. Tratamentul entorsei metacarpo-falangiene de grad III a policelui constă în:imobilizare gipsată rapidă pentru 90 zileA. sutura sau reinserţia ligamentelorB. imobilizare gipsată postoperatorie de 21 zileC.tratament recuperator după suprimarea gipsuluiD.mobilizare continuă şi susţinută a policelui imediat după traumatismE.

(pag. 2283)

C2544178. Entorsele sunt caracterizate prin:sunt traumatisme articulare închiseA. sunt însoţite întotdeauna de fracturi intraarticulareB. afectează părţile moi articulare şi periarticulareC.nu provoacă o deplasare permanentă a extremităţilor osoase articulareD.tratamentul lor este exclusiv ortopedicE.

(pag. 2274)

C2544179. Mecanismele implicate în producerea unei entorse sunt:producerea unei fracturi juxtaarticulareA. exagerarea unei mişcări normaleB. efectuarea unei mişcări poliarticulareC.efectuarea unei mişcări anormaleD.ruptura unui tendon periarticularE.

(pag. 2274)

C2544180. Leziunile anatomopatologice ligamentare dintr-o entorsă pot fi:întindere sau elongaţieA.



ruptură parţialăB. osificare ligamentarăC.ruptură totalăD.dezinserţieE.

(pag. 2274, 2275)

C2544181. Leziunile articulare asociate într-o entorsă pot fi:leziuni sinoviale cu hemartrozăA. rupturi ale capsulei articulareB. leziuni meniscaleC.leziuni vasculonervoaseD.leziuni ale cartilajului articularE.

(pag. 2275)

C2544182. Alegeţi din variantele următoare procesele fiziopatologice declanşate de o entorsă:paralizieA. stimularea receptorilor nervoşi din structurile lezateB. ischemie acută periferică severă tranzitorieC.modificări metabolice celulare localeD.contractură musculară locală reflexăE.

(pag. 2275)

C2544183. Gradele de clasificare a entorselor sunt:gradul I: întindere ligamentarăA. gradul II: ruptură parţială a ligamentelorB. gradul III: ruptură totală sau dezinserţie ligamentarăC.gradul IV: entorsă asociată cu o luxaţie articulară contralateralăD.entorsă asociată cu o fractură juxtaarticularăE.

(pag. 2275)

C2544184. Simptomele principale ale unei entorse sunt:alterarea stării generaleA. durere articulară ce creşte progresivB. febră ce creşte progresivC.impotenţă funcţională articulară de grade variabileD.frisonE.

(pag. 2275)

C2544185. Examenul local într-o entorsă poate depista:tumefacţie localăA. crepitaţii osoaseB. puncte dureroase cu sediu ligamentarC.echimoză periarticularăD.poziţie antalgică articularăE.

(pag. 2275)

C2544186. Care sunt explorările paraclinice utilizate în investigarea unei entorse?RadiografiaA. rezonanţa magnetică nuclearăB. ecografiaC.scintigrafiaD.artroscopiaE.



(pag. 2275, 2276)

C2544187. Complicaţiile tardive ale unei entorse neglijate sunt:hidartroze repetateA. edem dur localB. hipotrofia muscularăC.paralizia parţialăD.osteoporoza extremităţilor osoase articulareE.

(pag. 2276)

C2544188. Care dintre următoarele afirmaţii privind mobilizarea articulară terapeutică dintr-o entorsă sunt adevărate?

se începe întotdeauna imediat după producerea entorseiA. în entorsele grave, se aplică susţinut şi precoce înaintea intervenţiei chirurgicaleB. în entorsele uşoare, se aplică doar după dispariţia durerii şi a tumefacţiei localeC.reduce riscul aderenţelor şi a redorilor articulareD.se aplică imediat după suprimarea aparatului gipsat sau a ortezeiE.

(pag. 2276)

C2544189. Entorsele de gleznă au următoarele caractere generale:se însoţesc de fracturi maleolareA. sunt cele mai frecvente în practica traumatologicăB. nu produc o dislocare permanentă a articulaţieiC.se tratează doar prin metode chirurgicaleD.sunt, în general, benigneE.

(pag. 2277)

C2644190. Semnele clinice ale tumorilor anale cuprind:Alternanţă de constipaţie cu diaree.A. masă tumorală anală.B. Falsă senzaţie de defecaţie.C.Scurgeri sero-sangvinolente.D.Alterarea precoce a stării generale.E.

(pag. 1760)

C2644191. Intervenţiile chirurgicale neindicate în cancerul anal pot fi:Amputaţia abdomino-perineală de rect.A. Operaţia Dixon.B. Operaţia Hartmann.C.Colostomie.D.Amputaţia rectală pe cale perineală.E.

(pag. 1761)

C2644192. Următoarele afirmaţii sunt adevărate legate de boala Bowen a anusului.Apare sub forma unei excseme suprainfectate.A. Are prognostic mai bun decât boala Paget anală.B. Are aspect polimorf sub forma unor papule eritematoase.C.Tratamentul de elecţie este strict radioteapeutic.D.Evoluţie lentă cu recidive frecvente.E.

(pag. 1762-1763)

C2644193. Următoarele afirmaţii sunt legate de cancerul coloid al anusului:Se dezvoltă în canalele glandelor Hermann şi Desfosses.A.



Se pot dezvolta spre fosa ischio-rectală fără a avea legătură cu canalul anal.B. Tratamentul de elecţie este radioterapia.C.Tratamentul de elecţie este excizia chirurgicală largă.D.Este cea mai frecventă formă de cancer anal.E.

(pag. 1762)

C2644194. Melanomul malign anal nu este caracterizat prn:Apariţie excepţională.A. Diagnosticul se pune colonoscopic.B. Diagnosticul poate fi stabilit cu ajutorul markerului imunitar S 100.C.Tumorile mici sub 2 mm justifică amputaţia abdomino-perineală.D.Evoluţia exte lentă fără recidive sau metastaze.E.

(pag. 1763)

C2644195. Următoarele afirmaţii legate de cancerul anal sunt adevărate:Leiomiosrcoamele anale au punc de plecare din mucoasa anală.A. Tratamentul de elecţie al leiomiosarcoamelor anale este amputaţia abdomino-perineală.B. Recidiva după excizia locală este regula.C.Supravieţuirea la 5 ani depăşeşte 40%.D.Metastazele hepatice şi pulmonare sunt rare.E.

(pag. 1763)

C2644196. Nu sunt considerate stări precanceroase pentru cancerul anal:Fistulele perianale.A. Boala Chron.B. Condiloamaele acuminate.C.Fisurile anale.D.Hemoroizii.E.

(pag. 1759)

C2644197. Boala Paget perianală se caracterizează prin:Aspectul unei ecseme suprainfectate.A. Semnul clinic cel mai frecven este pruritul.B. Se asociază frecvent cu alte leziuni maligne de vecinătate.C.Tratamentul de elecţie este radioterapia.D.Diagnosticul pozitiv se pune prin descoperirea histologică a celulelor clare.E.

(pag. 1762)

C2644198. Următoarele afirmaţii legate de cancerul anal sunt false:Este una dintre cele mai frecvete leziuni neoplazice ale tubului digestiv.A. Cancerul epidermoid este cea mai frecventă formă.B. Tratamentul este complex radio-chirurgical.C.Doza maximă de radioterapie este 70 Guy.D.Intervenţia chirurgicală de elecţie este rezecţia recto-sigmoidiană transabdominală.E.

(pag. 1761)

C2644199. Următoarele afirmaţii legate de clasificarea UICC a cancerului anal nu sunt adevărate:T1 mai mare de 1/3 din circumferinţa rectală.A. T2 mai mic decât 1/3 din circumferinţa rectală.B. N2 reprezintă adenopatie regională.C.M1 reprezintă metastaze prezente.D.T4 reprezintă extensie la organele vecine.E.



(pag. 1758)

C2644200. Obiectivele principale ale tratamentului entorselor sunt:Blocarea reactiilor vasomotoriiA. Prevenirea infectiilorB. Tratamentul leziunilor ligamentareC.Combaterea amiotrofiei si osteoporozeiD.Prevenirea pseudoartrozelorE.

(pag. 2276)

C2644201. Leziunile ligamentului lateral al gleznei se produc printr-un mecanism de:AdductieA. Inversiunea fortata asociata cu flexia plantaraB. Eversiune fortataC.AbductieD.Rotatie externaE.

(pag. 2277)

C2644202. Leziunile ligamentului deltoid se produc printr-un mecanism de:Eversiune fortataA. AdductieB. Inversiune fortataC.Rotatie externaD.AbductieE.

(pag. 2277)

C2644203. Nu sunt caracteristice in entorsa radiocarpiana urmatoarele simptoame:Gatul mainii in forma de "dos de furculita"A. Echimoza la nivelul fetei anterioare ale antebratului in regiunea distalaB. Durere si impotenta functionala la flexie si extensia palmaraC.Tumefierea si edematierea periarticularaD.Rigiditatea elasticaE.

(pag. 2283)

C2644204. Nu sunt factori predispozanti cogenitali in etiopatogenia entorselorFocomeliaA. Piciorul var equinB. PolidactiliaC.Genu valgum congenitalD.HemimeliaE.

(pag. 2274)

C2644205. Care sunt obiectivele generale ale tratamentului entorselor?Tratamentul ortopedic sau chirurgical al leziunilor ligamentareA. Prevenirea aparitiei pseudoartrozelorB. Combaterea amiotrofiei si osteoporozeiC.Blocarea reactiilor vasomotoriiD.Tratamentul luxatiilor inveterate asociateE.

(pag. 2276)

C2644206. Entorsele se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de leziuni ligamentare:Ruptura ligamentara totalaA.



Dezinsertie ligamentaraB. Nu sunt caracteristice leziunile ligamentareC.Intindere sau elongatie ligamentaraD.Ruptura ligamentara partialaE.

(pag. 2274)

C2644207. In entorse blocarea reactiilor vasomotorii se poate realiza cu:Antibioterapie cu spectru largA. CrioterapieB. Tratament antiinflamator nesteroidianC.TromboprofilaxieD.Infiltratii cu anestezice localeE.

(pag. 2276)

C2644208. Care dintre urmatoarele afirmatii caracterizeaza cel mai bine entorsa?Apare mai rar la barbatiA. Sunt rare la copsaB. Varful de incidenta se afla la tineri si adultiC.Este rar intalnita la sexul femininD.Este apanajul varstei inaintateE.

(pag. 2274)

C2744209. Sunt elemente ale testului "pivot shift”:Reprezinta un test dinamic pentru diagnosticul rupturii ligamentelor colateraleA. Genunchiul este fortat in varus in timp ce se flecteaza genunchiulB. Genunchiul este fortat in varus cu genunchiul fixat la 60 grade flexieC.Examinatorul imprima rotatia interna picioruluiD.Reprezinta un test static pentru diagnosticul rupturii ligamentului incrucisat anteriorE.

(pag. vol. II., pag. 2280-2281)

C2744210. Rezultatul pozitiv la testul "sertarului” poate semnifica:ruptura ligamentului incrucisat anteriorA. ruptura ligamentului incrucisat posteriorB. ruptura izolata a unuia dintre ligamentele colateraleC.ruptura ligamentelor colaterale asociata rupturii ligamentului incrucisat anteriorD.ruptura meniscului internE.

(pag. vol. II., pag. 2280-2281)

C2844211. Complicatiile entorselor includ:hidrartrozaA. tulburari vasomotoriiB. edem durC.hipertrofii musculareD.osteoporoza epifizelor osoaseE.

(pag. 2276)

C2844212. Efectele crioterapiei sunt:blocarea reactiilor vasomotoriiA. efect anestezicB. efect vasodilatator localC.efect vasoconstrictor localD.combate amiotrofiaE.



(pag. 2276)

C2844213. Rupturile ligamentare in entorsele de glezna pot fi evidentiate prin:radiografii in incidente si pozitii specialeA. efectuarea stres-stenogrameiB. RMNC.ecografieD.scintigrafieE.

(pag. 2278)

C2844214. Tratamentul entorselor usoare ale gleznei include:repaus fizicA. bandaj elasticB. imobilizare in aparat gipsatC.tratament chirurgical imediatD.tratament fizioterapicE.

(pag. 2278)

C2844215. Pentada nefasta a lui Trillat in entorsele genunchiului include urmatoarele leziuni:ruptura unui colateralA. ruptura capsulei articulareB. ruptura calotei condiliene de partea opusaC.ruptura menisculuiD.ruptura ligamentelor incrucisateE.

(pag. 2279)

C2844216. Testele "dinamice” de ruptura a ligamentului incrucisat anterior al genunchiului sunt:testul sertaruluiA. testul "pivot shift”B. testul LachmannC.testul "jerk test”D.socul rotulianE.

(pag. 2281)

C2844217. Disciplinele sportive in care se produc frecvent leziuni la nivelul mainii si degetelor sunt:boxA. fotbalB. voleiC.gimnasticaD.ciclismE.

(pag. 2282)

C2844218. Diagnosticul entorselor pumnului include:examen clinicA. radiologieB. RMNC.artroscopieD.arteriografiaE.

(pag. 2283)



Tema nr. 45Fracturile membrului pelvin



C1245001. In fracturile de col femural fara deplasare este recomandat tratamentul prin:repausA. imobilizare gipsataB. osteosintezaC.artroplastie cu endoproteza partialaD.artroplastie cu endoproteza totalaE.

(pag. 2370)

C1245002. Fractura de col femural completa fara deplasare este de tipGarden IA. Garden IIB. Garden IIIC.Garden IVD.nici unul din cele patru tipuriE.

(pag. 2368)

C1245003. Cea mai frecventa complicatie imediata a fracturii diafizare de gamba este:embolia grasoasaA. leziunea vascularaB. leziunea nervoasaC.fractura deschisaD.pseudartrozaE.

(pag. 2380)

C1245004. Complicatiile imediate locale ale fracturii de diafiza femurala suntredoarea de genunchiA. pseudartrozaB. osteitaC.leziunea de nerv sciaticD.calusul viciosE.

(pag. 2375)

C1245005. Simptomatologia fracturii de extremitate distala a femurului nu include:tumefactiaA. revarsatul lichidianB. deviatia in varusC.deviatia in valgusD.palparea intreruperii continuitatii osoaseE.

(pag. 2377)

C1245006. Tratamentul de electie al fracturilor trohanteriene este:ortopedic prin extensie continuaA.



ortopedic prin imobilizare gipsataB. chirurgical prin osteosinteza cu suruburi sau placa si suruburiC.chirurgical prin osteosinteza cu placa, DHS sau tije EnderD.nici una din aceste varianteE.

(pag. 2373)

C1345007. In fracturile de rotula traiectul de fractura este cel mai frecvent:SpiroidA. TransversalB. VerticalC.BifocalD.OblicE.

(pag. 2378)

C1345008. In fracturile platourilor tibiale gamba este deviata mai frecvent in:EquinA. TalusB. ValgusC.VarusD.CalusE.

(pag. 2379)

C1345009. Complicatia imediata cea mai grava in fracturile rotulei este:Lezarea cartilajuluiA. Lezarea arterei popliteeB. Lezarea nervului sciatic popliteu externnC.Deschiderea focarului de fracturaD.PseudartrozaE.

(pag. 2378)

C1345010. Fracturile pilonului tibial intereseaza:Tuberozitatea internaA. Plafonul mortezei tibio-peroniereB. Maleola externaC.Maleola internaD.Tuberozitatea externaE.

(pag. 2381)

C1345011. In fracturile cu deplasare ale falangelor osteosinteza se face cu:Tije elastice EnderA. Tije KuntscherB. Fragmente de brose KirschnerC.Placute cu suruburiD.Lama-placaE.

(pag. 2384)

C1345012. In fracturile de col femural radiografia de fata se face cu membrul inferior in:Rotatie internaA. Rotatie externaB. AdductieC.AbductieD.FlexieE.



(pag. 2369)

C1445013. Urmatoarele semne clinice sunt caracteristice fracturilor subtrohanteriene:Deformarea ‘’in crosa‘’ a coapseiA. Proeminenta triunghiului ScarpaB. Ascensionarea trohanterului mare deasupra liniei SchomackerC.Stergerea pliului fesierD.Hemartroza genunchiuluiE.

(pag. 2372)

C1445014. Fractura ‘’trimaleolara’’ semnifica:Fractura maleolei interne asociata cu fractura marginala anterioara si marginala posterioaraA. Fractura maleolei externe asociata cu fractura marginala anterioara si marginala posterioaraB. Fracturi bimaleolare asociate cu fractura marginala posterioara de pilon tibialC.Fracturi bimaleolare asociate cu fractura marginala anterioara de pilon tibialD.Fractura unei maleole supranumerareE.

(pag. 2381)

C1545015. Clasificarea fracturilor colului femural dupa Bohler este:anatomica;A. patogenica;B. prognostica;C.clinica;D.deontologica.E.

(pag. 2367)

C1545016. Membrul inferior pastreaza in fractura colului femural o atitudine vicioasa ce consta in:adductie si rotatie externa;A. abductie si rotatie interna;B. adductie, rotatie externa si flexia soldului;C.adductie, rotatie externa si scurtare;D.abductie, rotatie externa.E.

(pag. 2369)

C1545017. Pentru diagnosticul de certitudine al fracturii de col femural radiografia de fata trebuie efectuata:

in rotatie externa;A. in rotatie externa de 20 ° pentru a corecta anteversia colului;B. in rotatie interna de 20 ° pentru a corecta anteversia colului;C.in abductie si rotatie interna;D.in adductie si rotatie externa.E.

(pag. 2369)

C1545018. Tratamentul fracturilor de col femural este:eminamente chirurgical;A. ortopedic de preferinta;B. ortopedico-chirurgical;C.de expectativa urmat de imobilizare gipsata;D.de expectativa urmat de chirurgicalizare.E.

(pag. 2370)

C1545019. Fracturile diafizare ale gambei se refera la:fracturile diafizei tibiale indeosebi;A.



fracturile diafizei peroniere indeosebi;B. fracturile maleolei tibiale;C.fracturile pilonului tibial;D.fracturile marginale.E.

(pag. 2379)

C1545020. Fractura marginala anterioara de pilon tibial se produce prin:cadere cu piciorul in equin;A. cadere cu piciorul in flexie dorsala;B. cadere cu piciorul in valg;C.cadere cu piciorul in var, flexie, rotatie interna;D.cadere cu piciorul in valg, flexie, rotatie externa.E.

(pag. 2381)

C1645021. Un mare interes prognostic si terapeutic in fracturile de col femural il are:clasificarea lui DelbetA. clasificarea lui BöhlerB. clasificarea lui PauwelsC.clasificarea lui GardenD.nici una dintre clasificariE.

(pag. 2367)

C1645022. In fracturile diafizei tibiale complicatia locala imediata cea mai frecventa este:calusul viciosA. fractura deschisaB. pseudartrozaC.leziunea nervului sciatic popliteu externD.osteita posttraumaticaE.

(pag. 2380)

C1645023. Tratate corect fracturile diafizare femurale la adult se consolideaza in:aproximativ 2 luniA. aproximativ 4 luniB. intre 4-6 saptamaniC.aproximativ 6 luniD.intre 6-8 luniE.

(pag. 2375)

C1645024. In fracturile pertrohanteriene deseori micul trohanter se detaseaza superior:prin actiunea muschiului quadricepsA. prin actiunea muschiului fesieriB. prin actiunea muschiului psoasiliacC.prin actiunea muschiului vastului internD.prin actiunea muschiului croitorE.

(pag. 2371)

C1645025. Tratamentul fracturii de rotula fara deplasare consta in:osteosinteza prin metoda hobanajuluiA. osteosinteza cu suruburiB. imobilizare pentru 4 saptamani in aparat gipsat femuro-gambierC.osteosinteza cu placa si suruburiD.cerclaj cu fire metaliceE.



(pag. 2378)

C1645026. Osteosinteza cu focar inchis in fracturile diafizare femurale se poate realiza cu:placa si suruburiA. doua suruburi paraleleB. metoda hobanajuluiC.tije centromedulare rigide sau elasticeD.cerclaj cu sarmaE.

(pag. 2376)

C2245027. Pierderea de sânge în focarul de fractură la un pacient cu fractură de femur este estimată la:100-200mlA. 200-400mlB. 400-600mlC.600-800mlD.800-1600mlE.

(pag. 2374)

C2245028. Care este complicaţia imediată cea mai frecventă a fracturii diafizare a gambei?lezarea pachetului vascular tibial anteriorA. calusul viciosB. lezarea pachetului vascular tibial posteriorC.fractura deschisăD.pseudartrozaE.

(pag. 2380)

C2245029. Care este tratamentul de elecţie a unei fracturi diafizare de gambă nedeplasată?osteosinteza cu lamă-placăA. osteosinteza cu şuruburiB. aparat gipsat gambiero-pedios pentru 3-4 luniC.aparat gipsat femuro-pedios pentru 3-4 luniD.osteosinteza centromedularăE.

(pag. 2380)

C2245030. Care este tratamentul de elecţie al unei fracturi diafizare de gambă,deplasată-stabilă?aparat gipsat gambiero-pedios pentru 1-2 luniA. osteosinteza cu şuruburiB. osteosinteza centromedularăC.osteosinteza cu lamă-placăD.osteosinteza cu fixator externE.

(pag. 2380)

C2245031. Care este tratamentul de elecţie a unei fracturi uni sau bimaleolare fară deplasare?osteosinteza cu şuruburiA. reducere şi imobilizare în aparat gipsat pentru 3 luniB. imobilizare in cizmă gipsată 1-2 luniC.osteosinteza cu placă şi şuruburiD.osteosinteză prin hobanajE.

(pag. 2382)

C2245032. Fractura de col femural se întâlneşte cel mai frecvent la :copiiA.



sportiviB. tineri în timpul accidentelor rutiereC.vârstnici cu osteosclerozăD.vârstnici cu ostoporoză şi tare organiceE.

(pag. 2367)

C2245033. Clasificarea Garden a fracturilor de col femural are la bază:criteriul anatomicA. criteriul patogenicB. vârsta pacientuluiC.sistemul trabecular al coluluiD.mecanismul de producereE.

(pag. 2367)

C2245034. În fractura de col femural tip Garden III aspectul radiologic al traveelor osoase arată:orientarea în valgusA. cu direcţia păstratăB. paraleleC.cu aspect de arc frântD.cu orientare perpendicularăE.

(pag. 2368)

C2245035. În fractura de col femural tip Garden II aspectul radiologic al traveelor osoase arată:perpendiculareA. cu aspect de arc frântB. cu direcţia păstratăC.paraleleD.orientate în valgusE.

(pag. 2368)

C2245036. Atitudinea vicioasă a membrului inferior în fractura de col femural este în:abducţie-rotaţie internăA. abducţie-rotaţie externă-scurtareB. abducţie-rotaţie externă-scurtareC.adducţie-rotaţie externă-scurtareD.adducţie-rotaţie internă-scurtareE.

(pag. 2369)

C2245037. Care este poziţia vicioasă a membrului inferior în fracturile trohanteriene?abducţie-rotaţie internăA. abducţie-rotaţie externă-scurtareB. abducţie-rotaţie internă-scurtareC.adducţie-rotaţie externă-scurtareD.adducţie-rotaţie internă-scurtareE.

(pag. 2372)

C2345038. In fracturile colului femural Garden III, traveele osoase de la nivelul colului apar radiologic:Paralele dar decalateA. Formeaza un unghi deschis spre inauntruB. Formeaza un unghi deschis spre inafaraC.Intrerupte dar in continuitateD.NemodificateE.



(pag. 2367-2368)

C2345039. Echivalenta de fractura bimaleolara reprezinta:Fractura unei maleole si contuzia forte a celeilalteA. Fractura stiloidelor radiala si cubitala de aceeasi parteB. Fractura fara deplasare a astragaluluiC.Fractura unei maleole isotita de ruptura ligamentului colateral de partea opusaD.Fractura maleolei tibiale insotita de fractura maleolei peroniere ipsilateraleE.

(pag. 2382)

C2545040. Clasificarea fracturilor colului femural după Bohler este:anatomică;A. patogenică;B. prognostică;C.clinică;D.deontologică.E.

(pag. 2367)

C2545041. Clasificarea fracturilor colului femural după Delbet este:anatomică;A. patogenică;B. prognostică;C.clinică;D.deontologică.E.

(pag. 2367)

C2545042. Membrul inferior păstrează în fractura colului femural o atitudine vicioasă ce constă în:adducţie şi rotaţie externă;A. abducţie şi rotaţie internă;B. adducţie, rotaţie externă şi flexia şoldului;C.adducţie, rotaţie externă şi scurtare;D.adducţie, rotaţie externă, scurtare şi torsiune;E.

(pag. 2369)

C2545043. Pentru diagnosticul de certitudine al fracturii colului femural radiografia de faţă trebuie efectuată:

în rotaţie externă;A. în rotaţie externă de 20 grade pentru a corecta anteversia colului;B. în rotaţie internă de 20 grade pentru a corecta anteversia colului;C.în abducţie şi rotaţie internă;D.în adducţie şi rotaţie externă;E.

(pag. 2369)

C2545044. Tratamentul fracturilor de col femural este:eminamente chirurgical;A. ortopedic de preferinţă;B. ortopedico-chirurgical;C.de expectativă urmat de imobilizare gipsată;D.de expectativă urmat de chirurgicalizare;E.

(pag. 2370)

C2545045. Clasificarea fracturilor colului femural după Garden este:anatomică;A.



patologică;B. prognostică;C.clinică;D.deontologică;E.

(pag. 2367)

C2545046. Complicaţiile imediate ale fracturilor colului femural sunt:şocul traumatic;A. şocul hemoragic;B. şocul termic;C.moartea subită;D.şocul prin strivire;E.

(pag. 2369)

C2545047. Fracturile trohanteriene interesează:unghiul cervico-diafizar femural;A. zona de inserţie anatomică capsulară articulară;B. segmentul femural situat departe de micul trohanter;C.diafiza femurală;D.zona subcapitală;E.

(pag. 2371)

C2545048. Fracturile pertrohanteriene complexe sunt:stabile;A. cu numai 2 fragmente;B. cominutive;C.instabile;D.cu 1 fragment;E.

(pag. 2371)

C2545049. Fracturile subtrohanteriene sunt frecvente la:nou-născuţi;A. sugari;B. copii;C.adulţi;D.vârstnici;E.

(pag. 2372)

C2545050. Fracturile diafizei femurale sunt:fără deplasare;A. cu deplasare uşoară;B. cu deplasare moderată;C.cu deplasare;D.cu deplasare forţată;E.

(pag. 2374)

C2545051. Fracturile supracondiliene femurale interesează:epifiza, metafiza şi porţiunea joasă a diafizei până la 12 cm. deasupra condililor femurali;A. epifiza, metafiza şi porţiunea joasă a diafizei până la 18 cm. deasupra condililor femurali;B. epifiza, metafiza şi porţiunea joasă a diafizei până la 6 cm.deasupra condililor femurali;C.epifiza, metafiza superioară şi diafiza de deasupra condililor femurali;D.epifiza şi diafiza inferioară;E.



(pag. 2376)

C2545052. Fractura marginală anterioară de pilon tibial se produce prin:cădere cu piciorul în equin;A. cădere cu piciorul în flexie dorsală;B. cădere cu piciorul în valg;C.cădere cu piciorul în var, flexie şi rotaţie internă;D.cădere cu piciorul în valg, flexie şi rotaţie externă;E.

(pag. 2381)

C2545053. Fracturile de calcaneu sunt fracturi produse prin:flexie;A. extensie;B. forfecare;C.torsiune;D.tasare;E.

(pag. 2383)

C2545054. Fracturile pertrohanteriene simple sunt fracturi:cu 3 fragmente;A. cu minimum 3 fragmente în focar;B. instabile;C.cominutive;D.stabile;E.

(pag. 2378)

C2545055. După clasificarea Garden fractura colului femural de tip II este:fractură completă cu deplasare;A. fractură completă fără deplasare;B. fractură incompletă cu deplasare;C.fractură incompletă fără deplasare;D.fractură completă cu mare deplasareE.

(pag. 2368)

C2545056. Fractura colului femural de tip Garden III este:cu întreruperea sinovialei posterioare;A. cu întreruperea repliului pectineo-foveal;B. fără întreruperea sinovialei dar cu întreruperea repliului pectineo-foveal;C.cu întreruperea repliului pectineo-foveal şi fără întreruperea sinovialei;D.fără întreruperea sinovialei şi a repliului pectineo-fovealE.

(pag. 2368)

C2545057. Consolidarea în fractura colului femural se face prin:calus periostal;A. calus endosteal;B. calus cortical;C.calus medular;D.calus fibrosE.

(pag. 2369)

C2545058. Fractura colului femural neangrenată se poate consolida prin tratament:chirurgical;A.



ortopedic;B. ortopedico-chirurgical;C.funcţional;D.eclecticE.

(pag. 2369)

C2545059. Semnul Laugier se întâlneşte în fractura:masivului trohanterian;A. trohleei femurale;B. calcaneului;C.colului femural;D.tibieiE.

(pag. 2369)

C2545060. Aspectul radiografic al traveelor osoase în fractura colului femural de tip Garden I este:în varus;A. în valgus;B. în arc gotic;C.în arc roman;D.în arc maurE.

(pag. 2368)

C2545061. Aspectul traveelor osoase în fractura colului femural de tip Garden II este:întrerupt;A. întrerupt, dar în continuare păstrându-şi direcţia ;B. în arc gotic;C.în arc maur;D.în arc romanE.

(pag. 2368)

C2545062. Aspectul radiografic al traveelor osoase în fractura colului femural de tip Garden IV este:decalat, dar în paralelism;A. decalat;B. în arc gotic deschis înăuntru;C.în arc gotic deschis în afară,D.în arc romanE.

(pag. 2368)

C2545063. Fractura colului femural se întilneşte frecvent la:nou-născuţi;A. sugari;B. bărbaţi adulţi;C.femei tinere;D.femeile în vîrstă.E.

(pag. 2367)

C2545064. Diagnosticul de certitudine în fractura parcelară a capului femural este precizat de:simptomatologia clinică;A. anamneza clinică;B. examenul clinic;C.examenul radiologic întro-o singură poziţie;D.examenul radiologic CT si RMNE.



(pag. 2366)

C2645065. Fractura marginală posterioară a pilonului tibial se produce prin:Căderea pe piciorul în poziţie de flexie dorsalăA. Căderea pe piciorul în poziţie de flexie plantarăB. Fragmentul se va deplasa anterior şi în susC.Fragmentul se va deplasa anterior şi în josD.Fragmentul se va deplasa posterior şi în josE.

(pag. 2381)

C2645066. Echimoza numulară este caracteristică:Fracturilor de calacaneuA. Fracturilor de metatarsieneB. Fracturilor falangelorC.Fracturilor de astragalD.Fracturilor bimaleolareE.

(pag. 2383)

C2645067. Fracturile de rotulă fără deplasare se imobilizează în aparat ghipsat femuro-gambier, pentru:3 săptămâniA. 4 săptămâniB. 5 săptămâniC.6 săptămâniD.8 săptămâniE.

(pag. 2378)

C2645068. Clasificarea patogenică, care împarte fracturile de col femural după mecanism de producere este:

Clasificarea GardenA. Clasificarea BohlerB. Clasificarea DelbetC.Clasificarea PauwelsD.Clasificarea AOE.

(pag. 2367)

C2645069. Semnul Laugier este:Fragmentul distal al colului femural, care prin rotaţia externă proemină la baza triunghiului ScarpaA. Scurtarea membrului inferiorB. Bolnavul nu poate ridica călcâiul de pe planul patuluiC.Durerea situată la baza triunghiului ScarpaD.Impotenţa funcţională a membrului inferiorE.

(pag. 2369)

C2745070. In tratamentul fracturilor de col femural cu deplasare:pseudartroza este regula dupa tratamentul chirurgicalA. pseudartroza apare pana la 30 procente din cei operatiB. este indicata osteosinteza cat mai precoce, chiar in urgentaC.tratamentul ortopedic este indicat in special pentru bolnavii varstniciD.tratamentul functional este aplicat exceptional, bolnavilor cu tare severeE.

(pag. vol. II., pag. 2369-2370)

C2745071. Fractura "trimaleolara” reprezinta:asocierea fracturii a trei maleoleA.



fractura maleolara asociata rupturii ligamentului colateral de partea opusa a glezneiB. o complicatie a fracturii bimaleolareC.asocierea unei fracturi bimaleolare cu fractura marginalei posterioare a pilonului tibialD.asocierea fracturii bimaleolare cu diastazisul tibio-peronierE.

(pag. vol. II., pag. 2381-2382)

C2845072. Tipul II din clasificarea lui Graden a fracturilor de col femural cuprinde:fracturile incompleteA. fracturile prin abductieB. fracturi complete fara deplasareC.fracturi complete cu deplasare partialaD.fracturi complete cu deplasare totalaE.

(pag. 2368)

C2845073. Cea mai frecventa complicatie locala tardiva a fracturilor trohanteriene este reprezentata de:calusul vicios in coxa valgaA. calusul vicios in coxa varaB. necroza aseptica de cap femuralC.pseudartrozaD.coxartrozaE.

(pag. 2372)


C1245074. Tratamentul de electie al fracturilor de col femural este:osteosinteza in fracturile Garden IA. imobilizarea gipsata in fracturile Garden IIB. osteosinteza in fracturile Garden IIIC.tratamentul functional in fracturile Garden IVD.artroplastia in toate fracturile de col femuralE.

(pag. 2370)

C1245075. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la fracturile de col femural sunt false?se intalnesc mai frecvent la femeiA. mecanismul este de cele mai multe ori directB. de cele mai multe ori mecanismul este de pura abductie sau adductieC.prognosticul lor este bunD.nu ridica probleme terapeutice deosebiteE.

(pag. 2367)

C1245076. Osteosinteza fracturilor diafizare ale gambei se poate face cu:placa si suruburiA. tije zavorateB. tije EnderC.DHSD.DCSE.

(pag. 2380)

C1245077. Care din urmatoarele afirmatii legate de fracturile de astragal sunt false ?se produc prin mecanism directA. asocierea cu luxatii este raraB.



tratamentul este ortopedic sau chirurgicalC.tratamentul este intotdeauna ortopedicD.de preferat este osteosinteza cu placa si suruburiE.

(pag. 2382, 2383)

C1245078. Complicatiile frecvente ale fracturilor trohanteriene sunt:escarele de decubitA. calusul vicios in coxa valgaB. pseudartrozaC.trombozaD.necroza aseptica de cap femuralE.

(pag. 2372)

C1245079. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la fracturile de rotula sunt adevarate ?pot fi produse prin mecanism directA. pot fi produse prin mecanism indirectB. traiectul de fractura este mai frecvent verticalC.simptomatologia este discretaD.complicatia tardiva cea mai frecventa este deschiderea focaruluiE.

(pag. 2378)

C1245080. Tratamentul de electie al fracturilor diafizare ale femurului este:chirurgicalA. prin extensie continuaB. prin osteosinteza cu placa si suruburiC.prin osteosinteza centromedularaD.ortopedicE.

(pag. 2376)

C1345081. In fracturile de col femural tip IV (clasificarea Garden) atitudinea vicioasa a membrului inferior consta in:

Rotatie externaA. Rotatie internaB. ScurtareC.AlungireD.Flexia solduluiE.

(pag. 2369)

C1345082. Fracturile trohanteriene se fixeaza cu:Cerclaj metalicA. BroseB. Dinamic Hip Screw (DHS)C.Lama placa monoblocD.3 suruburi paraleleE.

(pag. 2373)

C1345083. In fracturile cu deplasare ale calcaneului putem gasi:Regiunea calcaneana latitaA. santuri retromaleolare sterseB. Bolta plantara diminuataC.Bolta plantars accentuataD.Echimoza numularaE.



(pag. 2383)

C1345084. Printre fracturile maleolare se pot intilni:Fracturi ale maleolei interneA. Fracturi bituberozitareB. Fracturi trimaleolareC.Fracturi ale maleolei externeD.Fracturi ale condilului externE.

(pag. 2381)

C1345085. Semne de certitudine ale unei fracturi diafizare cu deplasare sunt:Crepitatia osoasaA. Mobilitate anormalaB. Netransmisibilitatea miscariiC.Lipsa pulsului distal de focarul de fracturaD.intreruperea evidenta a continuitatii osoaseE.

(pag. 2380)

C1345086. Complicatiile tardive ale fracturilor platourilor tibiale sunt:Calusuri vicioase cu devieri in varus sau in valgusA. Leziunile pachetului vasculo-nervos popliteuB. Fractura deschisaC.Redori articulare ale genunchiuluiD.Artroze posttraumatice de genunchiE.

(pag. 2379)

C1345087. Tratamentul fracturilor de rotula deplasate se face prin osteosinteza cu:CerclajA. SemicerclajB. Lama placaC.Tije EnderD.Placi insurubateE.

(pag. 2378)

C1345088. Fracturile de col femural tip IV (clasificarea Garden) se caracterizeaza prin:Deplasare totalaA. Sinoviala colului femural este ruptaB. Sunt stabileC.Se reduc usorD.Consolidarea este frecventaE.

(pag. 2368)

C1445089. Examenul obiectiv efectuat in fracturile colului femural evidentiaza:Atitudinea vicioasa a membrului inferiorA. Adductie, rotatie externa si scurtarea membrului inferiorB. Adductie, flexia coapsei pe bazin, rotatie internaC.Proeminenta la baza triunghiului ScarpaD.Semnul Laugier prezentE.

(pag. 2369)

C1445090. Simptomatologia fracturilor de calcaneu este tipica si cuprinde:Santurile retromaleolare sterseA.



Bolta plantara diminuataB. Atitudine antalgica in talusC.Echimoza numularaD.Regiunea calcaneeana latitaE.

(pag. 2383)

C1445091. Confrom clasificarii Delbet exista:Fracturi subcapitaleA. Fracturi medio-cervicaleB. Fracturi bazi-cervicaleC.Fracturi intertrohanterieneD.Fracturi subtrohanterieneE.

(pag. 2367)

C1445092. In fracturile diafizare ale gambei se pot pune in evidenta urmatoarele semne de certitudine:EchimozaA. Crepitatia osoasaB. Mobilitatea anormalaC.Netransmisibilitatea miscariiD.Intreruperea continuitatii crestei tibialeE.

(pag. 2380)

C1445093. Complicatiile imediate ale fracturilor platoului tibial sunt:Leziunile pachetului vasculo-nervos popliteuA. Fractura deschisaB. Ruptura aripioarelor rotulieneC.Ruptura ligamentului rotulianD.HidartrozaE.

(pag. 2379)

C1445094. Diagnosticul diferential al fracturilor parcelare ale capului femural se face cu:Luxatie de soldA. Fractura de col femuralB. Fractura de bazinC.Disjunctie pubianaD.Osteocondrita disecanta a solduluiE.

(pag. 2366)

C1445095. Complicatiile precoce ale fracturii diafizare de femur sunt:Fractura deschisaA. Leziunea de pachet vascular femuralB. Leziunea de nerv sciaticC.Embolia grasoasaD.Accidente tromboemboliceE.

(pag. 2375)

C1445096. Obiectivele tratamentului chirurgical in fracturile epifizei distale femurale sunt:Stabilitatea genunchiuluiA. Refacerea suprafetei articulareB. Refacerea axului membrului pelvinC.Recentrarea rotuleiD.Drenarea fundurilor de sac subcvadricipitaleE.



(pag. 2377)

C1445097. Tratamentul functional al fracturilor de col femural consta in:Mobilizarea precoce a bolnavuluiA. Osteosinteza minima si mobilziarea precoceB. Imobilizarea la pat 90 de zileC.Mobilizarea cu carjele la 2-3 saptamani de la accidentD.Osteosinteza pe focar inchisE.

(pag. 2370)

C1445098. Complicatiile de decubit ale fracturii de col femural sunt:Crize de delirium tremensA. BronhopneumoniaB. EscareC.Tromboflebita – embolie pulmonaraD.Necroza aseptica de cap femuralE.

(pag. 2369)

C1445099. Avantajele tratamentului chirurgical (osteosinteza) in fracturile colului femural sunt:Scade mortalitateaA. Reduce complicatiile de decubitB. Mareste sansele de consolidare a fracturiiC.Reduce riscul de agravare a unei boli preexistenteD.Anuleaza riscul pseudartrozeiE.

(pag. 2370)

C1545100. Fracturile pertrohanteriene complexe sunt:fracturi instabile;A. fracturi stabile;B. fracturi cu doua fragmente;C.fracturi cu mai mult de trei fragmente;D.fracturi cominutive adeseori.E.

(pag. 2371)

C1545101. Fracturile platourilor tibiale sunt:fracturi articulare;A. fracturi - tasare si separare extraarticulara;B. fracturi ale suprafetelor portante ale extremitatii proximale a tibiei;C.fracturi ale suprafetelor portante ale extremitatii distale a tibiei;D.fracturi ale capului peroneului asociate cu articulatie tibio-peroniera.E.

(pag. 2378)

C1545102. Osteosinteza fracturilor diafizare femurale se face cu:brose;A. tije rigide;B. tije elastice;C.proteze partiale;D.scoabe.E.

(pag. 2376)

C1545103. Osteosinteza in fracturile colului femural se face cu:2 suruburi diafizare;A.



2 suruburi transtrohantero-cervico-capitale;B. 2 suruburi cervico-diafizare;C.suruburi plasate paralel sau in triangulatie;D.tije elastice tip Ender.E.

(pag. 2370)

C1545104. Mecanismul de eversiune, incriminat in producerea fracturilor maleolare consta in:abductie a piciorului;A. rotatie interna a piciorului;B. adductie a piciorului;C.rotatie externa a piciorului;D.rotatie interna si var al piciorului.E.

(pag. 2381)

C1645105. Complicatiile tardive locale cele mai frecvente in fracturile de astragal pot fi:calusul viciosA. dezaxareaB. necroza aseptica posttraumatica a astragaluluiC.artroza grava posttraumaticaD.osteoporoza posttraumaticaE.

(pag. 2383)

C1645106. Fractura colului femural tipul III Garden se caracterizeaza radiologic prin:radiologic traveele osoase de la nivelul colului apar sub forma unui arc frant goticA. este o fractura completa cu deplasare partialaB. este o fractura completa cu deplasare totalaC.radiologic traveele osoase sunt intrerupte, dar isi pastreaza directia normalaD.este o fractura incompleta in abductieE.

(pag. 2368)

C1645107. Complicatii tardive locale specifice fracturii de col femural pot fi:pseudartroza colului femuralA. osificare periarticularaB. necroza aseptica de cap femuralC.coxartroza posttraumaticaD.embolia grasoasaE.

(pag. 2369)

C1645108. Care din urmatoarele simptome sunt specifice fracturii de calcaneu:regiunea calcaneana latitaA. santurile retromaleolare sterseB. disparitia pulsului arterei pedioaseC.lanbolta ptara diminuataD.E. echimoza numulara in zona centrala a planteiE.

(pag. 2383)

C1645109. Cele mai frecvente mecanisme de producere in fracturile maleolare sunt:mecanisme directeA. eversiuneaB. inversiuneaC.forfecareaD.tasareaE.



(pag. 2381)

C1645110. Cele mai folosite metode de osteosinteza in fracturile pertrochanteriene sunt:osteosinteza centromedulara cu tija zavorataA. lama placa monoblocB. D.H.S. (Dynamic Hip Screw)C.endoproteza bipolaraD.tije elastice centromedulare tip EnderE.

(pag. 2373)

C1645111. Cele mai frecvente complicatii tardive locale in fracturile diafizare femurale sunt:redoarea articulatiei genunchiuluiA. leziunea de pachet vascular femoralB. pseudartrozaC.calusul viciosD.leziunea de nerv sciaticE.

(pag. 2375)

C1645112. Clasificarea lui Delbet inparte fracturile de col femural in:fracturi subcapitaleA. fracturi prin abductieB. fracturi mediocervicaleC.fracturi prin adductieD.fracturi bazicervicaleE.

(pag. 2367)

C1645113. Clasificarea patogenica lui Böhler inparte fracturile de col femural in:fracturi prin abductieA. fracturi mediocervicaleB. fracturi bazicervicaleC.fracturi prin adductieD.fracturi subcapitaleE.

(pag. 2367)

C2245114. Aspectul de crosă a coapsei în fracturile trohanteriene apare prin:deplasarea fragmentului distal în adducţieA. deplasarea fragmentului distal în abducţieB. deplasarea fragmentului proximal în abducţieC.deplasarea fragmentului proximal în adducţieD.deplasarea fragmentului proximal în flexieE.

(pag. 2372)

C2245115. Care sunt complicaţiile fracturilor trohanteriene?şocul posttraumaticA. calusul viciosB. escarele de decubitC.tromboflebitaD.pseudartrozaE.

(pag. 2372)

C2245116. Care sunt principalele metode de tratament a fracturilor trohanteriene?extensia continuăA.



osteosinteza cu şuruburiB. osteosinteza cu broşeC.osteosinteza cu sistem DHSD.osteosinteza cu lamă placă monoblocE.

(pag. 2372-2373)

C2245117. Fracturile de diafiză femurală se produc mai ales în urma:accidentelor casniceA. accidentelor sportiveB. accidentelor rutiereC.accidentelor de muncăD.traumatismelor minore la pacienţi cu osteoporozăE.

(pag. 2374)

C2245118. Care din următoarele afirmaţii referitoare la fractura diafizei femurale sunt adevărate?fractura de femur poate fi bifocalăA. se produc leziuni musculare asociate importanteB. fragmentul distal este rotat externC.fragmentul distal este rotat internD.deplasarea fragmentelor se produce de regulăE.

(pag. 2374)

C2245119. Care din afirmaţiile următoare referitoare la examinarea radiologică a fracturilor de difiză femurală sunt adevărate?

radiografia se execută intr-o singură incidenţă pentru a nu şoca suplimentar pacientulA. radiografia precizează sediul fracturiiB. este obligatorie examinarea radiologică a articulaţiei şolduluiC.este obligatorie examinarea radiologică a articulaţiei genunchiuluiD.examinarea radiologică se face în cel puţin două planuriE.

(pag. 2375)

C2245120. Care din următoarele complicaţii nu fac parte din categoria celor imediate ale fracturilor diafizei femurale?

embolia grăsoasăA. şocul hemoragicB. şocul traumaticC.embolia pulmonarăD.fractura deschisăE.

(pag. 2375)

C2245121. Care sun complicaţiile tardive ale fracturilor diafizei femurale?pseudartrozaA. calusul viciosB. coxartrozaC.redoarea de şoldD.redoarea de genunchiE.

(pag. 2375)

C2245122. Care sunt măsurile de tratament local al fracturilor diafizei femurale?imobilizarea în atele speciale sau improvizateA. solidarizarea de membrul contralateralB. transportul cu autosanitară antişocC.



calmarea dureriiD.infiltraţii locale cu xilină 1%E.

(pag. 2375-2376)

C2245123. Care sunt principalele metode de osteosinteză folosite în tratamentul fracturilor diafizei femurale?

osteosinteza cu broşeA. osteosinteza cu şuruburiB. osteosinteza cu placă şi şuruburiC.osteosinteza centromedulară cu tije rigideD.osteosinteza centromedulară cu tije elasticeE.

(pag. 2376)

C2245124. Care din următoarele semne sunt prezente în fractura extremităţii distale a femurului?mărirea diametrului antero-posterior al genunchiuluiA. echimoză prepatelarăB. devierea în varus a gambeiC.revărsat lichidian articular al genunchiuluiD.mărirea diametrului transversal al genunchiuluiE.

(pag. 2377)

C2245125. În cadrul examenului clinic al unui pacient cu fractură a extremităţii distale a femurului trebuie investigat:

pulsul la artera pedioasăA. pulsul la artera tibială anterioarăB. sensibilitatea picioruluiC.mobilitatea picioruluiD.pulsul la artera tibială posterioarăE.

(pag. 2377)

C2245126. Care sunt complicaţiile fracturii extremităţii distale a femurului?laxitatea de genunchiA. lezarea arterei tibiale posterioareB. osteitaC.redoarea genunchiuluiD.pseudartrozaE.

(pag. 2377)

C2245127. Care sunt obiectivele tratamentului fracturii extremităţii distale a femurului?refacerea suprafeţei articulareA. refacerea capsulei articulareB. refacerea meniscurilor articulareC.refacerea congruenţei femuro-patelareD.refacerea axului membruluiE.

(pag. 2377)

C2245128. Care sunt semnele clinice ale fracturii de rotulă?echimoză în regiunea popliteeA. tumefacţie articularăB. devierea axului gambeiC.imposibilitatea extensiei active a gambeiD.imposibilitatea flexiei active a gambeiE.



(pag. 2378)

C2245129. Care sunt metodele de osteosinteză folosite pentru fracturile extremităţii distale a femurului?

osteosinteza cu şuruburiA. osteosinteza prin hobanajB. osteosinteza cu sistem DHSC.osteosinteza cu sistem DCSD.osteosinteza cu lamă-placăE.

(pag. 2377)

C2245130. Care sunt metodele de osteosinteză folosite pentru fracturile de rotulă?osteosinteza prin hobanajA. osteosinteza cu placă şi şuruburiB. osteosinteza prin cerclajC.osteosinteza cu sistem DPSD.osteosinteza cu broşeE.

(pag. 2378)

C2245131. Mecanismul de producere al fracturilor de platou tibial este:indirect prin valgus forţatA. directB. indirect prin tracţiuneC.indirect prin flexie forţatăD.indirect prin varus forţatE.

(pag. 2378)

C2245132. Care este simptomatologia fracturii platoului tibial?devierea în varus a gambeiA. echimoză în regiunea popliteeB. tumefacţieC.devierea în valgus a gambeiD.absenţa pulsului la artera popliteeE.

(pag. 2379)

C2245133. Care sunt complicaţiile fracturii platoului tibial?lezarea arterei tibiale posterioareA. fractura deschisăB. lezarea pachetului vascular popliteuC.calusul viciosD.lezarea pachetului nervos popliteuE.

(pag. 2379)

C2245134. Care din următoarele metode de tratament se pot aplica pentru o fractură de platou tibial?imobilizare gipsată pentru 4-5 săptămâniA. osteosinteză prin hobanajB. osteosinteză cu şuruburiC.imobilizare gipsată pentru 6-8 săptămâniD.osteosinteză prin cerclajE.

(pag. 2379)

C2245135. Care sunt mecanismele de producere a fracturilor diafizare ale gambei?prin tasareA.



indirect prin torsiuneB. indirect prin tracţiuneC.indirect prin inflexiuneD.directE.

(pag. 2379)

C2245136. Care din următoarele varietăţi de fracturi diafizare ale gambei sunt considerate stabile?oblică lungăA. transversaleB. oblică scurtăC.spiroidăD.cominutivăE.

(pag. 2379)

C2245137. Care din următoarele varietăţi de fracturi diafizare ale gambei sunt considerate instabile?cominutivăA. oblică lungăB. oblică scurtăC.transversaleD.spiroidăE.

(pag. 2379)

C2245138. Care sunt afirmaţiile care definesc stabilitatea unei fracturi diafizare a gambei?fractura deplasată nu se mai poate reduceA. fractura deplasată se poate reduceB. fractura este stabilă după osteosintezăC.fractura este stabilă după reducerea ortopedicăD.nu are tendinţa la redeplasare sub aparatul gipsatE.

(pag. 2379)

C2245139. Care din următoarele sunt semne de certitudine ale unei fracturi?echimozeleA. tumefacţiaB. crepitaţiile osoaseC.întreruperea continuităţii osoaseD.flicteneleE.

(pag. 2380)

C2245140. Care din următoarele nu sunt semne de certitudine ale unei fracturi?crepitaţiile osoaseA. întreruperea continuităţii osoaseB. netransmiterea mişcărilorC.flicteneleD.impotenţa funcţională completăE.

(pag. 2380)

C2245141. Care sunt complicaţiile tardive ale fracturilor diafizare ale gambei?calusul viciosA. fractura deschisăB. pseudartrozaC.fractura cominutivăD.lezarea pachetului vascular tibial anteriorE.



(pag. 2380)

C2245142. Care sunt modalităţile de tratament ale unei fracturi diafizare de gambă,deplasată-instabilă?osteosinteza cu şuruburiA. osteosinteza cu placă şi şuruburiB. osteosinteza cu tije EnderC.osteosinteza cu tije zăvorâteD.aparat gipsat gambiero-pedios pentru 1-2 luniE.

(pag. 2380)

C2245143. Care sunt complicaţiile fracturilor maleolare?artroza posttraumaticăA. lezarea pachetului vasculo-nervos retrotibial internB. lezarea pachetului vasculo-nervos retrotibial externC.fractura deschisăD.leziuni ale tendoanelor de vecinătateE.

(pag. 2382)

C2245144. Care sunt semnele clinice ale unei fracturi de calcaneu?accentuarea boltei plantareA. echimoza retromaleolară caracteristicăB. lăţirea regiunii calcaneeneC.diminuarea boltei plantareD.ştergerea şanţurilor retromaleolareE.

(pag. 2383)

C2245145. Care este mecanismul de producere a fracturii de col femural ?indirect prin abducţieA. indirect prin adducţieB. prin torsiuneC.prin tracţiuneD.prin compresiuneE.

(pag. 2367)

C2245146. Care sunt leziunile ce apar în fracturile parcelare de cap femural ?geode intraspongioaseA. fisuri cartilaginoaseB. hematoame subcondraleC.osteofitele marginaleD.fracturi ale micului trohanterE.

(pag. 2365)

C2245147. Diagnosticul pozitiv de fractură de cap femural se pune pe baza:exclusiv examenului clinicA. scintigrafiei osoaseB. examinării radiologiceC.tomografiei computerizateD.RMNE.

(pag. 2366)

C2245148. La examenul obiectiv local al unui pacient cu fractură de col femural se constată:proeminarea în triunghiul Scarpa a fragmentului proximal al coluluiA.



atitudinea vicioasă a membrului inferior în rotaţie internăB. proeminarea în triunghiul Scarpa a fragmentului distal al coluluiC.atitudinea vicioasă a membrului inferior în abducţieD.membrul inferior scurtatE.

(pag. 2369)

C2245149. Care din următoarele afirmaţii referitoare la evoluţia fracturii de col femural sunt adevărate ?fracturile neangrenate nu consolidează fără tratamentA. colul femural consolidează prin calus periostealB. fracturile angrenate în coxa-valga au prognostic bunC.pentru consolidare este nevoie de reducere anatomicăD.consolidarea se obţine în prezenţa unui diastazis interfragmentarE.

(pag. 2369)

C2245150. Care sunt complicaţiile fracturii de col femural ?troboflebitaA. bronhopneumoniaB. escarele de decubitC.coxartroza idiopaticăD.pseudartrozaE.

(pag. 2369)

C2245151. Care sunt principalele metode de tratament a fracturilor de col femural?osteosinteza cu şuruburiA. osteosinteza cu placă şi şuruburiB. imobilizarea la patC.artroplastiaD.tratamentul funcţionalE.

(pag. 2370-2371)

C2245152. Care sunt afecţiunile care favorizează apariţia fracturilor trohanteriene?metastazele osoaseA. hemiplegiaB. osteoporozaC.boala ParkinsonD.hepatopatiileE.

(pag. 2371)

C2345153. Obtiunile de tratament in fracturile colului femural sunt:Hemiartroplastia soldului cu proteza bipolaraA. Reducere si osteosinteza cu suruburi plasate trans-trohantero-cervico-capitatB. Reducere si osteosinteza cu lama-placa monoblocC.Hemiartroplastia soldului cu proteza cervico-cefalica Austin-MooreD.Imobilizarea in aparat ghipsat pelvi-podalE.

(pag. 2370)

C2345154. Complicatiile tardive specifice fracturilor colului femural sunt, cu exceptia:Trombembolismul pulmonarA. PseudartrozaB. Necroza aseptica a capului femuralC.Complicatii legate de decubitD.Coxartroza posttraumaticaE.



(pag. 2369)

C2345155. Din simptomatologia fracturilor deplasate ale colului femural fac parte:Membrul inferior scurtatA. Membrul inferior in rotatie externaB. Membrul inferior in abductieC.Imposibilitatea ridicarii calcaiului din planul patuluiD.Membrul inferior alungitE.

(pag. 2368-2369)

C2345156. In osteosinteza fracturilor trohanteriene se poate utiliza:Lama-placa monoblocA. DHS (Dinamic Hip Screw)B. Placa insurubataC.Tije elastice EnderD.2 suruburi canulate plasate trans-trohantero-cervico-capitatE.

(pag. 2373)

C2345157. Din simptomatologia fracturilor deplasate ale calcaneului fac parte:Echimoza numularaA. Latirea regiunii calcaneeneB. Diastazisul tibio-astragalianC.Stergerea santurilor retromaleolareD.Semne clinice sarace, asemanatoare celor din entorsele glezneiE.

(pag. 2383)

C2345158. Cele mai frecvente complicatii tardive ale fracturilor de gamba sunt:Artroza posttraumaticaA. Fractura deschisaB. PseudartrozaC.Calus viciosD.Necroza aseptica a astragaluluiE.

(pag. 2380)

C2345159. Fracturile marelui trohanter se produc cel mai frecvent prin:Cadere cu sprijin pe soldA. Cadere cu sprijin pe ischioaneB. Contractia musculara violenta a mijlociului fesierC.Placaj la rugbyD.Traumatisme violente in accidentele rutiereE.

(pag. 2372-2373)

C2345160. Fractura micului trohanter:Principalul mecanism de producere este prin torsiuneA. Este o fractura prin smulgereB. Poate apare prin contractia violenta a mijlociului fesierC.Tratamentul este unul chirurgicalD.Apare mai frecvent la adultii tineriE.

(pag. 2373-2374)

C2345161. Fracturile colului femural apar mai frecvent:La tineriA.



La varstniciB. La copiiC.La femeiD.La barbatiE.

(pag. 2367)

C2345162. Fracturile colului femural denumite "in coxa-valga":Reprezinta 15% dintre fracturile colului femuralA. Reprezinta fracturile angrenate in abductie dupa clasificarea lui BohlerB. Sunt incluse in tipul I dupa GardenC.Sunt incluse in tipul III dupa GardenD.Traveele osoase ale colului formeaza un unghi deschis spre inauntruE.

(pag. 2367)

C2345163. In fracturile colului femural:Este suficienta restabilirea axului membrului inferiorA. Reducerea trebuie sa fie anatomicaB. Reducerea poate fi aproximativaC.Consolidarea se face prin calus endostealD.Consolidarea este posibila si in prezenta unui oarecare diastazisE.

(pag. 2369)

C2345164. Pseudartroza colului femural:Este o complicatie exceptionala a fracturilor colului femuralA. Este cauzata de afectarea vascularizatiei capului femuralB. Este diagnosticata prin prezenta de spatiu clar radiografic interfragmentar la 3 luni de la fracturaC.Este o complicatie frecventa in fracturile deplasate ale colului femuralD.Nu apare niciodata dupa osteosinteza corect executata a fracturilor colului femuralE.

(pag. 2369)

C2345165. In tratamentul fracturilor colului femural se pot utiliza urmatoarele tipuri de endoproteze:Proteza cervico-cefalica Austin-MooreA. Proteza bipolaraB. Proteza cimentataC.Proteza necimentataD.Nici una de mai susE.

(pag. 2370-2371)

C2545166. Fractura colului femural prin abducţie realizează:impactarea fragmentelor posterosuperior;A. coxa valga:B. angrenarea fragmentelor;C.dezangrenarea fragmentelor;D.adducţia fragmentelor;E.

(pag. 2367)

C2545167. Fracturile supracondiliene femurale sunt:extraarticulare;A. diafizare joase;B. diafizare înalte;C.articulare;D.diafizare;E.



(pag. 2376)

C2545168. Mecanismul de eversiune incriminat în producerea fracturilor maleolare constă în:abducţia piciorului;A. rotaţia internă a piciorului;B. adducţia piciorului;C.rotaţia externă a piciorului;D.rotaţia internă şi varusul piciorului;E.

(pag. 2381)

C2545169. Echivalenţa de fractură bimaleolară constă în:fractura unei maleole;A. fractura ambelor maleole;B. fractura pilonului tibial şi ruptura ligamentului colateral de pe aceeaşi parte a gleznei;C.ruptura ligamentului colateral de pe partea opusă a gleznei;D.ruptura ligamentului colateral de pe aceeaşi parte a gleznei;E.

(pag. 2382)

C2545170. Fractura platoului tibial este:fractura articulară;A. fractură tasare şi separare extraarticulară;B. fractura suprafeţelor portante ale extremităţii proximale a tibiei;C.fractura suprafeţei portante a extremităţii distale a tibiei;D.fractura capului peroneului asociată cu fractura articulară tibio-peronieră;E.

(pag. 2378)

C2545171. Fractura de rotulă determină următoarele complicaţii tardive:fractura deschisă;A. artroza posttraumatică;B. calusul vicios;C.lezarea nervului femural;D.lezarea arterei poplitee;E.

(pag. 2378)

C2545172. Osteosinteza fracturilor diafizare femurale se face cu:broşe;A. tije rigide;B. tije elastice;C.scoabe;D.proteze parţialeE.

(pag. 2376)

C2545173. Osteosinteza fracturilor de col femural se face cu:2 şuruburi diafizare;A. 2 şuruburi transtrohantero-cervico-capitale;B. 2 şuruburi diafizo-cervicale;C.şuruburi plasate paralel sau în triangulaţie;D.tije elastice tip EnderE.

(pag. 2370)

C2545174. Fracturile de astragal cel mai des întâlnite sunt:fracturile tuberculilor posteriori ai astragalului;A.



fracturile corpului astragalian;B. fracturile tip sustentaculum tali;C.fracturile subastragaliene;D.fracturile colului de astragalE.

(pag. 2382)

C2545175. Artroplastia parţială prezintă următoarele avantajeevită complicaţiile de decubit;A. creşte confortul bolnavului;B. micşorează riscul de agravare a unor boli preexistente;C.duce la dispariţia durerii;D.consolidează fractura colului femural;E.

(pag. 2370)

C2545176. Fractura colului femural de tip Garden IV este:completă, fără deplasare;A. completă, cu deplasare totală;B. incompletă, cu deplasare totală;C.completă, cu sinovială întreruptă;D.completă, cu sinovială întreagăE.

(pag. 2368)

C2545177. Aspectul traveelor osoase în fractura colului femural de tip Garden III este:arc gotic;A. arc gotic deschis medial;B. arc deschis extern;C.arc gotic deschis extern;D.în valgE.

(pag. 2368)

C2545178. Proteza Austin-Moore este proteză:monobloc;A. cervico-cefalică;B. bipolară;C.totală cimentată:D.totală necimentată;E.

(pag. 2366)

C2545179. Fractura parcelară a capului femural este:rară;A. frecventă;B. asociată unei luxaţii de şold;C.asociată unei fracturi bimaleolare;D.asociată unei fracturi de rotulă;E.

(pag. 2365)

C2545180. Diagnosticul diferenţial al fracturii parcelare de cap femural se face cu:luxaţia de şold;A. fractura de col femural;B. osteocondrita disecantă a şoldului;C.fractura bimaleolară;D.fractura de olecran.E.



(pag. 2366)

C2645181. Referitor la fracturile de rotulă sunt adevărate:De obicei deplasarea fragmentelor este apreciabilă şi impune intervenţia chirurgicalăA. Pot fi produse numai prin traumatisme directeB. Foarte des sunt fracturi cu traiect vertical cu deplasareC.Este imposibilă extensia activă a genunchiuluiD.Complicaţia tardivă cea mai frecventă este osteoartrita severăE.

(pag. 2378)

C2645182. Complicaţiile tardive cele mai frecvente în fracturile extremităţii superioare a tibiei sunt:Calusul vicios cu deviere în varus sau valgusA. Redorile articulareB. Artrozele posttraumatice ale genunchiuluiC.Leziunile pachetului vasculo-nervosD.Fractura deschisăE.

(pag. 2379)

C2645183. Fracturile de metatarsiene:Sunt produse cel mai frecvent prin mecanism indirectA. Sunt produse cel mai frecvent prin mecanism directB. În fracturile cu deplasare se practică osteosinteză cu broşe KuntscherC.Simptomatologia este dominată de dureri localeD.Se observă şi o echimoză moderată la nivelul feţei dorsale a picioruluiE.

(pag. 2383)

C2645184. Fracturile de calcaneu sunt caracterizate, cu excepţia:Cel mai frecvent se produc prin căderi de la înălţimeA. Se produce o fractură prin tasareB. În fracturile cu deplasare deformarea regiunii este evidentăC.Regiunea calcaneană nu este lăţităD.Bolta plantară este accentuatăE.

(pag. 2383)

C2645185. Fractura tip Shephard este:Fractura tuberculilor anteriori ai astragaluluiA. Fractura marii tuberozităţi ai calcaneuluiB. Fractura tuberculilor posteriori ai astragaluluiC.Este o fractură apofizarăD.Fractura de corp al astragaluluiE.

(pag. 2382)

C2645186. În fracturile cu deplasare instabile diafizare ale gambei, tratamentul este:ChirurgicalA. Osteosinteză cu placă şi şuruburiB. Osteosinteză cu tije zăvorâteC.Osteosinteză cu tije EnderD.Osteosinteză cu broşe KirscnerE.

(pag. 2380)

C2645187. Fracturile micului trohanter se caracterizează prinFractura izolată a micului trochanter se întâlneşte la adulţii tineriA.



Este o fractură prin smulgereB. Se produce prin contracţia violentă a mişchiului tensor fasciae lataeC.Intervenţia chirurgicală este indicatăD.Tratamentul este ortopedicE.

(pag. 2373)

C2645188. Complicaţiile precoce ale fracturilor diafizare femurale sunt:Infecţii urinareA. Accidente tromboemboliceB. Calus viciosC.Embolia grăsoasăD.Embolia pulmonarăE.

(pag. 2375)

C2645189. Referitor la etiopatogenia fracturilor colului femural sunt adevărate, cu excepţia:Se întâlnesc mai ales, la femeile în vârstăA. Mecanismul de producere este de cele mai multe ori directB. Prin mecanism de abducţie se produce fractura cu impactare postero-superioară a fragmentelor osoaseC.Prin mecanism de abducţie se produce fractura, rezultând o poziţie de coxa varaD.Prin mecanism de adducţie se produc fracturi angrenate, fără deplasare cu aspect de coxa varaE.

(pag. 2367)

C2645190. Fracturile de col femural tip Garden III se caracterizează prin:Sunt fracturi incomplete, cu deplasare parţialăA. Sunt fracturi complete, cu deplasare totalăB. Aspectul radiografic al traveelor osoase de la nivelul colului este de arc frânt goticC.Sunt fracturi complete, cu deplasare parţialăD.Sunt şanse de evoluţie favorabilăE.

(pag. 2368)

C2645191. Dintre complicaţiile tardive locale ale fracturilor colului femural cele mai importante sunt, cu excepţia:

PseudartrozaA. Coxartroza posttraumaticăB. Delirium tremensC.BronchopneumoniaD.Necroza aseptică a capului femuralE.

(pag. 2369)

C2645192. Cele mai frecvente complicaţii locale tardive în fracturile trochanteriene sunt, cu excepţia:Necroza avasculară a capului femuralA. Coxartroza posttraumaticăB. Calus vicios în coxa varaC.Calus vicios în coxa valgaD.BronchopneumoniaE.

(pag. 2372)

C2645193. Tratamentul chirurgical în fracturile extremităţii distale a femurului este indicat:În toate fracturile cu deplasareA. În fracturile fără deplasareB. În fracturile care interesează suprafaţa articularăC.În fracturile parţialeD.



În fracturile care nu interesează suprafaţa articularăE.

(pag. 2377)

C2745194. Fracturile diafizare de femur por fi operate utilizand:lama-placa si suruburiA. tije KuntscherB. tije zavorata tip Grosse-KempfC.Dinamic hip screw (D.H.S.)D.Metoda hobanajuluiE.

(pag. vol. II., pag. 2373-2374)

C2845195. Complicatii tardive ale fracturilor de col femural sunt:retentia de urinaA. bronhopneumoniaB. pseudartrozaC.coxartrozaD.necroza aseptica a capului femuralE.

(pag. 2369)

C2845196. Complicatii imediate locale ale fracturilor diafizare ale femurului sunt:socul hemoragicA. fractura deschisaB. embolia grasoasaC.leziunea de pachet vascular femuralD.leziunea de nerv sciaticE.

(pag. 2375)

C2845197. Osteosinteza fracturilor epifizei distale femurale se face preferential cu:placa mulata fixata cu suruburiA. tije "zavorate” tip Grosse-KempfB. lama-placaC.cui-placaD.DCS (Dinamic Condilar Screw)E.

(pag. 2377)

C2845198. Tratamentul fracturilor cu deplasare ale extremitatii superioare a tibiei utilizeaza:metoda hobanajuluiA. bulonaj tip JuvaraB. placa cu suruburiC.lama-placaD.DCS (Dinamic Condilar Screw)E.

(pag. 2379)

C2845199. Tratamentul fracturilor bimaleolare cu deplasare consta in:cizma gipsata de mers sub genunchi timp de o lunaA. cizma gipsata de mers sub genunchi timp de 2 luniB. reducere ortopedica si imobilizare gipsata pentru 3 luniC.osteosinteza cu suruburiD.osteosinteza cu placute si suruburiE.

(pag. 2382)

C2845200. Clasificarea lui Delbet a fracturilor de col femural include:



fracturi cu deplasareA. fracturi prin adductieB. fracturi incompleteC.fracturi subcapitaleD.fracturi mediocervicaleE.

(pag. 2367)

C2845201. Osteosinteza in cazul fracturilor trohanteriene se poate face cu:DCS (Dinamic Condilar Screw)A. DHS (Dinamic Hip Screw)B. tije EnderC.lama placa monoblocD.semicerclajE.

(pag. 2373)



Tema nr. 46Litiaza urinara



C1246001. Lacuna cu “mantel simptom” pe urografia intravenoasa sugereaza un:calcul radiotransparentA. chist renalB. adenom de prostataC.calcul radioopacD.cancer urotelialE.

(pag. 2831)

C1246002. Care din urmatoarele masuri de metafilaxie este specifica litiazei urice:administare de vitamina B6A. administrarea de NefrixB. administrare de ortofosfatiC.alcalinizare urinaraD.restrictia dietetica a metionineiE.

(pag. 2839)

C1246003. Durerea hipogastrica accentuata la finalul mictiunii, iradiind in gland si perineu sugereaza:litiaza ureterala distalaA. litiaza vezicalaB. litiaza prostaticaC.litiaza ureterala proximalaD.litiaza uretralaE.

(pag. 2829)

C1246004. Cristalizarea substantelor dizolvate, trecand prin etapele: microcristale, macrocristale, microcalculi se produce in:

tubul contort proximalA. tubul contort distalB. tubii colectoriC.papila renalaD.interiorul limfaticelor renaleE.

(pag. 2826)

C1246005. Cea mai comuna cauza dehipercalcemie asociata litizei urinare este:hipervitaminoza DA. imobilizari prelungiteB. hipertiroidismulC.sindromul CushingD.hiperparatiroidismul primarE.

(pag. 2827)

C1346006. Varful incidentei in cazul litiazei urinare este intre:



10-20 aniA. 40-60 aniB. 20.40 aniC.60-80 aniD.50-70 aniE.

(pag. 2825)

C1346007. In teoria Carr privind litiaza urinara depunerea precipitatelor are loc in:membrana bazala a tubilor colectoriA. pe suprafata papilei renaleB. in tubii renaliC.in interiorul limfaticelor renaleD.in cavitatea calicealaE.

(pag. 2827)

C1346008. Calciul este prezent in compozitia calculilor urinari in:30% din cazuriA. 50% din cazuriB. 70% din cazuriC.90% din cazuriD.10% din cazuriE.

(pag. 2827)

C1346009. Cura de diureza in litiaza cistinica se face cu cantitati de lichid ce trebuie sa ajunga la:8-10 litriA. 2-3 litriB. 5-7 litriC.12-15 litriD.1-2 litriE.

(pag. 2838)

C1346010. Hipercalciuria renala impune administrarea de:vitamina B6A. pirofosfatiB. acid acetohidroxemicC.ortofosfatiD.D-penicilaminaE.

(pag. 2839)

C1446011. Urmatoarele afirmatii cu privire la incidenta litiazei urinare sunt adevarate, cu exceptia:Distributia geografica a litiazei urinare este neuniforma;A. Varful de incidenta este reprezentat de segmentul de varsta 40 – 60 de ani;B. Incidenta generala este de 0,1% in tarile dezvoltate;C.Boala litiazica nu este rar intalnita in copilarie;D.Incidenta litiazei urinare este foarte scazuta in zona Africii tropicale de sud.E.

(pag. 2825)

C1446012. Dintre calculii urinari radioopaci nu face parte si cel format din:Oxalat de calciu;A. Xantina;B. Cistina;C.Oxalat de calciu;D.



Fosfat amoniaco-magnezian.E.

(pag. 2827)

C1446013. Dintre indicatiile terapeutice primare ale monoterapiei prin nefrolitotomie percutanata nu fac parte si:

Calculii renali cu diametrul peste 3 cm;A. Calculii coraliformi;B. Calculii renali multipli, cu diametru sub 2 cm;C.Calculii de cistina;D.Calculii renali asociati cu stenoza jonctiunii pielo-ureterale.E.

(pag. 2837)

C1446014. Din metafilaxia litiazei litiazei urinare urice nu face parte:Restrictia aportului alimentar de proteine animale;A. Administrarea de Uralyt U;B. Alcalinizarea urinii;C.Administrarea de D-penicilamina;D.Administrarea orala de citrat de sodiu.E.

(pag. 2839)

C1446015. Dintre teoriile patogenice implicate in litogeneza urinara nu face parte si:Teoria matriciala;A. Teoria nucleului de precipitare;B. Teoria infectioasa;C.Teoria suprasaturarii urinii;D.Teoria inhibitorilor.E.

(pag. 2826)

C1546016. Dizolvarea medicamentoasa a calculilor este posibila doar in:litiaza calcica;A. litiaza fosfo-amoniaco-magnezica;B. litiaza uricaC.litiaza xantinica;D.litiaza oxalica.E.

(pag. 2838)

C1546017. Care din urmatoarele explorari biochimice nu prezinta interes la pacientii cu litiaza urinara:uricozuria;A. glicozuria;B. calciuria;C.fosfaturia;D.oxaluria.E.

(pag. 2830)

C1546018. Cea mai eficienta masura profilactica in litiaza urinara este:alimentatia hipercalorica;A. alimentatia hipocalorica;B. cura de sete;C.cura de diureza;D.efortul fizic intens.E.

(pag. 2838)



C1546019. Prin litotritie in litiaza urinara se intelege:fragmentarea calculului;A. dizolvarea acestuia;B. analiza compozitiei chimice;C.extragerea in totalitate;D.eliminarea spontana.E.

(pag. 2832)

C1546020. Terapia de "prima linie" a litiazei urinare este reprezentata de:chirurgia deschisa;A. dizolvarea medicamentoasa;B. litotritia extracorporeala;C.nefrolitotomia percutanata;D.cura de diureza.E.

(pag. 2836)

C1546021. In anuria obstructiva pacientul prezinta:glob vezical;A. vezica uscata;B. vezica de lupta;C.vezica multidiverticulara;D.vezica hiperspastica.E.

(pag. 2830)

C1646022. Care dintre urmatoarele tipuri de calculi urinari este radiotransparent:fosfat de calciuA. oxalat de calciuB. fosfat amoniaco-magnezianC.xantinaD.nici unul din calculii enumerati mai susE.

(pag. 2827)

C1646023. Din punct de vedere al relatiei densitate calcul urinar - radioopacitate, cea mai mare densitate si cel mai intens radioopac este calculul compus din:

fosfat de calciuA. oxalat de calciuB. fosfat amoniaco-magnezianC.cistinaD.acid uricE.

(pag. 2827)

C1646024. Cea mai importanta si in acelasi timp eficienta masura profilactica generala in preventia litiazei urinare este:

regim alimentar sarac in oxalatiA. reducerea aportului alimentar proteicB. cura de diurezaC.evitarea imobilizarilor prelungiteD.evitarea deshidratariiE.

(pag. 2838)

C1646025. In litiaza cistinica, pe langa restrictia dietetica fata de metionina si alcalinizarea urinii, se administreaza chelatori de cistina cum ar fi:

captoprilulA.



cyproterone acetatB. D-penicilaminaC.vitamina DD.hidroclorotiazideE.

(pag. 2839)

C1646026. Formarea calculilor urinari, in cadrul teoriei matriceale, presupune existenta unei matrici organice precursoare. Aceasta este compusa doar din:

albumineA. globulineB. albumine si globulineC.albumine, globuline si glicozaminoglicaniD.albumine, globuline, glicozaminoglicani si mucoproteineE.

(pag. 2826)

C1646027. Litiaza urinara secundara recunoaste drept una din cauze ca fiind:cistinuriaA. uricozuriaB. hiperparatiroidismul hipercalcemicC.obstructii de tract urinarD.sindroame mieloproliferativeE.

(pag. 2827)

C2246028. Vârful de incidenţă al litiazei urinare este:20-40 de aniA. în copilărieB. 40-60 de aniC.60-80 de aniD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2825)

C2246029. Care din următoarele situaţii impun nefrectomia în cazul unei litiaze renalerinichiul unic chirugicalA. rinichiul unic congenitalB. rinichiul în potcoavăC.rinichiul distrus morfo-funcţional prin pionefrozăD.calculul coraliformE.

(pag. 2833)

C2246030. Cea mai importantă măsură profilactică a litiazei urinare este:cura de diurezăA. administrarea de ortofosfaţiB. administrarea de pirofosfaţiC.administrarea de vitamina B6D.administrarea de vitamina B1E.

(pag. 2838)

C2246031. Hipercalciuria din acidoza tubulară renală impune administrarea de :vitamina B1A. vitamina B6B. pirofosfaţiC.ortofosfaţiD.



bicarbonat de NaE.

(pag. 2839)

C2246032. Prin termenul de litolopaxie se înţelegefragmentarea calculului cu unde produse în exteriorul corpuluiA. extragerea parţială a calcululuiB. extragerea totală a calcululuiC.dizolvarea calcululuiD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2832)

C2346033. Teoria lui Randal spune ca materialul litogen se depune:in tubii renaliA. in limfaticele renaleB. in membrana bazala a tubilor colectoriC.pe suprafata calicelorD.in bazinetE.

(pag. 2827)

C2346034. Nefrectomia totala este indicata in litiaza renala in cazul:litiazelor polare cu dilatatie importanta a cavitatiiA. hematuriei macroscopiceB. litiazei coraliformeC.pionefrozei litiaziceD.pielonefritei litiaziceE.

(pag. 2833)

C2346035. Un calcul renal cu diametru de 0,5 cm, asimptomatic, situat in bazinet, are indicatie de:ESWLA. NLPB. tratament medicalC.interventie chirurgicalaD.URS retrogradaE.

(pag. 2834)

C2346036. URS se practica in cazul:litiazei vezicaleA. litiazei uretraleB. litiazei veziculareC.litiazei ureteraleD.nu se mai practicaE.

(pag. 2837)

C2346037. In ceai se gasesc cantitati crescute de:pirofosfatiA. cistinaB. oxalatiC.ortofosfatiD.xantinaE.

(pag. 2839)

C2346038. Majoritatea cazurilor de litiaza renala se rezolva actualmente prin:



NLPA. chirurgie deschisaB. URSC.ESWLD.TURE.

(pag. 2835)

C2546039. Care este frecventa prezentei calciului in structura calculilor urinari:2%;A. 25%;B. 50%;C.90%;D.99%.E.

(pag. 2827)

C2546040. Litiaza de infectie are urmatoarea compozitie:oxalat de calciu;A. fosfoamoniacomagneziana;B. fosfat de calciu;C.acid uric;D.cistina.E.

(pag. 2828)

C2546041. In anuria obstructiva pacientul prezinta:glob vezical;A. vezica uscata;B. vezica de lupta;C.vezica multidiverticulara;D.vezica hiperspastica.E.

(pag. 2830)

C2546042. In litiaza urinara, prin litotritie se intelege:dizolvarea calculului;A. fragmentarea calculului;B. extragerea in totalitate;C.analiza compozitiei chimice;D.eliminarea spontana.E.

(pag. 2832)

C2546043. Care din urmatoarele explorari biochimice nu prezinta interes la pacientii cu litiaza urinara:calciuria;A. uricozuria;B. glucozuria;C.fosfaturia;D.oxaluria.E.

(pag. 2930)

C2546044. Terapia de "prima linie" a litiazei urinare este reprezentata de:cura de diureza;A. dizolvarea medicamentoasa;B. litotritia extracorporeala;C.nefrolitotomia percutanata;D.



chirurgia deschisa.E.

(pag. 2836)

C2546045. In chirurgia deschisa a litiazei renale, abordul standard este reprezentat de:ureterotomie;A. nefrotomie;B. pielotomie;C.nefrostomie;D.nefropexie.E.

(pag. 2833)

C2546046. Dizolvarea medicamentoasa a calculilor este posibila doar in:litiaza xantinica;A. litiaza calcica;B. litiaza fosfoamoniacomagneziana;C.litiaza urica;D.litiaza oxalica.E.

(pag. 2838)

C2546047. Cea mai eficienta masura profilactica in litiaza urinara este:repausul fizic;A. cura de sete;B. cura de diureza;C.alimentatia hipercalorica;D.alimentatia hipocalorica.E.

(pag. 2838)

C2546048. Principala indicatie a ureteroscopiei retrograde este reprezentata de:calculul uretral;A. calculul vezical;B. calculul ureteral pelvin;C.calculul ureteral lombar;D.calculul pielic.E.

(pag. 2837)

C2546049. Care din urmatoarele modalitati terapeutice ale litiazei urinare este cea mai putin agresiva:nefrolitotomia percutanata(NLP);A. ureteroscopia retrograda(URSR);B. ureteroscopia anterograda(URSA);C.litotritia extracorporeala(ESWL);D.chirurgia deschisa.E.

(pag. 2835)

C2646050. Calculul de acid uric este:slab radioopacA. foarte radioopacB. moderat radioopacC.radiotransparentD.calcul rar intilnit in patologia urologicaE.

(pag. 2827)

C2646051. Prezenta insuficientei renale la un pacient litiazic renal cu rinichi controlateral normal



morfofunctional traduce:existenta unei obstructii si la nivelul cailor excretorii din partea rinichiului normal morfofunctionalA. existenta unei colectii septice in rinichiul litiazic obstructivB. existenta unei creatinemii normaleC.existenta obligatorie a unei obstructii subvezicaleD.nici una dintre raspunsurile de mai susE.

(pag. 2829)

C2846052. Imaginea lacunara cu "mantel simptom"pe urografia intravenoasa sugereaza un:chist parapielicA. calcul radiotransparentB. cheag bazinetalC.calcul radioopacD.tumora uroelialaE.

(pag. 2831)

C2846053. Indicatiile tratamentului urologic al litiazei urinare sunt cu exceptia:calculii cu diametru mai mare de 1 cmA. calculii asociati cu infectie urinaraB. calculii caliceali "prizonieri"C.calculii asociati cu obstructia caii urinareD.calculii asociati cu dureri persistente necontrolate medicamentosE.

(pag. 2835)

C2846054. UPR este metoda radiologica de investigare morfologica a caii urinare superioare la pacientii cu:

polialergieA. rinichi mut urograficB. hematurieC.retentie de urinaD.nefrocalcinazaE.

(pag. 2831)

C2846055. Durerea hipogastrica accentuata la finalul mictiunii, iradiind in gland si perineu sugereaza:litiaza ureteralaA. litiaza uretralaB. litiaza prostaticaC.litiaza pielicaD.litiaza vezicalaE.

(pag. 2829)

C2846056. Cea mai comuna cauza de hipercalcemie asociata litiazei urinare este:hiperparatiroidismul primarA. imobilizari prelungiteB. hipertiroidismulC.spasmofiliaD.hipervitaminoza DE.

(pag. 2827)

C2846057. Litiaza radioopaca (cu continut de calciu) apare la:30% din cazuriA. 90% din cazuriB.



70% din cazuriC.50% din cazuriD.10% din cazuriE.

(pag. 2827)

C2846058. Hipercalciuria renala se trateaza cu:vitamina B6A. ortofosfatiB. acid chenodezoxicolicC.pirofosfatiD.D-pinicilaminaE.

(pag. 2839)

C2846059. In anuria obstructiva pacientul prezintaglob vezicalA. vezica multidiverticularaB. vezica de luptaC.vezica goalaD.vezica hiperspasticaE.

(pag. 2830)

C2846060. Virful de incidenta al urolitiazei sub aspectul virstei il reprezinta intervalul:10 - 20 aniA. 20 - 40 aniB. 20 - 30 aniC.40 - 60 aniD.60 - 80 aniE.

(pag. 2825)

C2846061. Incidenta globala a calculilor cu continut calcic este de:29%A. 71%B. 16%C.8%D.1%E.

(pag. 2827)

C2846062. Ce procent din calculii reno-ureterali sunt abordati prin litotritie extracorporeala (ESWL):90%A. 10%B. 8%C.1%D.4%E.

(pag. 2834)




C1246063. ESWL este imposibila tehnic sau slab eficienta in caz de:rinichi ectopicA. calcul ureteral impactatB. calcul bazinetal de 2,5 cm diametru, fara hidronefrozaC.calcul de acid uricD.bolnav cu cifoscolioza marcataE.

(pag. 2836)

C1246064. Indicatiile tratamentului urologic al litiazei urinare sunt:calculii cu diametru mai mare de 1 cmA. calculii asociati cu infectie urinaraB. calculii caliceali “prizonieri”C.calculii asociati cu obstructia caii urinareD.calculii asociati cu dureri persistente necontrolate medicamentosE.

(pag. 2835)

C1246065. Protocolul de diagnostic standard al litiazei urinare va include obligatoriu:anamnezaA. ecografia aparatului urinarB. radiografia renovezicala simplaC.pielografia retrogradaD.determinarea ionogramei sericeE.

(pag. 2830)

C1246066. Litiaza de acid uric apare in:SarcoidozaA. Sindroame mieloproliferativeB. Tratamente citostaticeC.InfectiiD.GutaE.

(pag. 2826, 2827)

C1246067. Teoriile patogenice care s-au impus in litogeneza sunt:teoria matricialaA. teoria lui RandallB. teoria nucleului de precipitareC.teoria- suprasaturarea uriniiD.teoria litiazei intranefronaleE.

(pag. 2826)

C1246068. Litiaza urinara radiotransparenta este cea de:CistinaA. XantinaB. Fosfat amoniacomagnezianC.Acid uricD.Oxalat de calciuE.

(pag. 2827)

C1246069. Tratamentul de urgenta in anuria litiazica consta in:



hemodializaA. drenaj intern al caii urinare superioareB. drenaj extern al caii urinare superioareC.administrarea de FurosemidD.ESWLE.

(pag. 2830)

C1246070. Monoterapia prin nefrolitotomie percutanata (NLP) este preferata in indicatia terapeutica primara a:

calculilor pe rinichi in ectopie pelvina sau incrucisataA. calculii coraliformiB. calculilor cu rinichi compromis morfo-functionalC.calculilor cistiniciD.calculilor mari cu diametru mai mare de 3 cmE.

(pag. 2836, 2837)

C1346071. Contraindicatiile absolute ale litotritiei extracorporeale sunt:pielonefrita acutaA. asocierea insuficientei renaleB. tulburarile echilibrului fluidocoagulantC.tuberculoza urinara netratataD.graviditateaE.

(pag. 2835)

C1346072. Protocolul diagnostic standard in litiaza urinara va include obligatoriu:echografia aparatului urinarA. ionograma sericaB. calciuriaC.radiografia renovezicala simplaD.scintigrama renalaE.

(pag. 2830)

C1346073. Factorii de risc pentru litiaza urinara sunt:tulburari ale metabolismului oxalicA. sexul masculinB. starea de incordareC.denutritiaD.apa cu continut calcic scazutE.

(pag. 2825)

C1346074. Relatia dintre infectia urinara si litiaza urinara este:apare in absolut toate cazurile de litiazaA. poate precede aparitia litiazeiB. nu exista nici o relatieC.toate infectiile urinare ascund o litiazaD.este frecvent asociata litiazeiE.

(pag. 2828)

C1346075. Caracteristicile unei colici renale ce indica prezenta unui calcul in ureterul distal sunt:iradiere spre organele genitale externe si fata interna a coapseiA. iradierea ascendenta in lombaB. asocierea cu polakiuriaC.



pozitia antalgicaD.tenesme vezicaleE.

(pag. 2828-2829)

C1346076. Metafilaxia specifica in litiaza cistinica cuprinde:acidifierea urinaraA. restrictie dietetica a metionineiB. administrarea de hidroclorotiazideC.administrarea de D-penicilaminaD.alcalinizare urinara cu pH 6,2-6,8E.

(pag. 2839)

C1346077. Echografia aparatului urinar este utila in litiaza urinara deoarece:deceleaza si calculii radiotransparentiA. ofera informatii functionaleB. necesita conditii speciale de efectuareC.este oricand repetabilaD.ofera informatii morfologice despre rasunetul obstructieiE.

(pag. 2831)

C1346078. Criteriile de risc prognostic in cazul litiazei urinare sunt:piuriaA. curba febrilaB. morfologia aparatului urinarC.hematuriaD.probele de functie renalaE.

(pag. 2830)

C1346079. Modalitatile revelatoare clinic pentru litiaza urinara sunt:piuriaA. insuficienta renalaB. cefaleeaC.hematuriaD.jet urinar nemodificatE.

(pag. 2829)

C1446080. Dintre factorii de risc ai litiazei urinare fac parte si:Tulburarile metabolismului calcic;A. Expunerea la temperaturi reduse;B. Factorii genetici;C.Compozitia crescuta in azotati a apei potabile;D.Excesul alimentar proteic.E.

(pag. 2825)

C1446081. Printre factorii de risc prerenali implicati in litogeneza urinara se numara si:Varsta;A. Tulburarile metabolismului calcic;B. Scaderea volumului urinar;C.Alimentatia;D.Hipercalciuria.E.

(pag. 2825 - 2826)



C1446082. Chirurgia deschisa a litiazei renoureterale isi pastreaza indicatia pentru:Litiaza renala multipla, cu calculi cu diametrul sub 2 cm;A. Litiaza coraliforma cu dispunere preponderent in calice;B. Litiaza renala pe rinichi compromis morfofuntional;C.Calculii renali unici cu diametrul peste 3 cm;D.Litiaza renala asociata cu stenoza de jonctiune pielo-ureterala.E.

(pag. 2837)

C1446083. In litiaza reno-ureterala la gravida urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:Se caracterizeaza prin episoade frecvente de pielonefrita acuta;A. Are o incidenta de 1/3000 de internari obstetricale;B. Impune intreruperea sarcinii;C.Are o incidenta de 1/2500 de nasteri;D.Sunt frecvente infectiile urinare persistente, refractare terapeutic.E.

(pag. 2829 - 2830)

C1446084. Dintre operatiile deschise indicate in tratamentul litiazei renale nu fac parte:Pielotomia;A. Pieloplastia;B. Nefrotomia;C.Marea nefrotomie anatrofica;D.Drenajul cu sonda Cook.E.

(pag. 2833)

C1446085. Litiaza urinara metabolic activa are urmatoarele caracteristici:Produce colici subintrante;A. Pacientii au eliminat cel putin un calcul in ultimul an;B. Da infectii urinare agresive clinic;C.Este data de un calcul cunoscut care a crescut in volum in ultimul an;D.Produce obstructii severe ale aparatului urinar.E.

(pag. 2834)

C1446086. Cele mai importante masuri de metafilaxie a litiazei urinare oxalice sunt:Dieta restrictiva in oxalati;A. Alcalinizarea urinii;B. Administrarea de vitamina B6;C.Tratamentul cu alfa-mercapto-propionil-glicina;D.Dieta restrictiva in proteine animale.E.

(pag. 2839)

C1546087. In litiaza urinara, localizarea calculului in litotritia extracorporeala cu unde de soc (ESWL) se realizeaza:

scintigrafic;A. endoscopic;B. radiologic;C.ecografic;D.intraoperator.E.

(pag. 2832)

C1546088. Explorarea imagistica a pacientilor cu litiaza urinara include:ecografia aparatului urinar;A. arteriografia renala;B.



urografia intravenoasa;C.flebografia;D.radiografia renovezicala simpla.E.

(pag. 2831)

C1546089. Alcalinizarea urinii in litiaza urinara se poate realiza prin:aport alimentar proteic;A. cura de diureza;B. bicarbonat de sodiu;C.citrat de potasiu;D.cura de sete.E.

(pag. 2839)

C1546090. Care din urmatoarele elemente chimice sunt factori favorizanti ai litiazei urinare?calciul;A. magneziul;B. zincul;C.oxalatul;D.potasiul.E.

(pag. 2826)

C1546091. Calculii radiotransparenti pot avea una din urmatoarele compozitii chimice:acid uric;A. fosfat de calciu;B. xantina;C.oxalat de calciu;D.fosfat amoniaco-magnezian.E.

(pag. 2827)

C1546092. Intre modalitatile revelatoare clinic ale litiazei urinare pot fi enumerate:hematuria;A. piuria;B. nefromegalia;C.poliuria;D.durerea.E.

(pag. 2829)

C1546093. Litotritia extracorporeala (ESWL) in litiaza urinara este contraindicata in:insuficienta renala;A. coagulopatii;B. litiaza coraliforma;C.graviditate;D.litiaza ureterala.E.

(pag. 2835)

C1646094. Care dintre urmatoarele tipuri de calculi urinari sunt radiotransparente:cistinaA. acid uricB. xantinaC.fosfat amoniaco-magnezianD.oxalat de calciuE.

(pag. 2827)



C1646095. Corespunzator teoriei inhibitorilor cristalizarii urinare, care dintre urmatoarele substante face parte din aceasta

magneziulA. zinculB. sodiulC.potasiulD.citratiiE.

(pag. 2826)

C1646096. Ecografia, in litiaza urinara, deceleaza:atat calculii radioopaci cat si cei radiotransparenti situati in rinichiA. atat calculii radioopaci cat si cei radiotransparenti situati in ureterB. atat calculii radioopaci cat si cei radiotransparenti situati in vezica urinaraC.modificarile functionale renaleD.rasunetul obstructiv al litiazeiE.

(pag. 2831)

C1646097. Nefrostomia percutanata "a minima" se efectueaza:in anestezie localaA. numai in anestezie de conducereB. numai in anestezie generalaC.sub control ecograficD.sub control fluoroscopicE.

(pag. 2833)

C1646098. In litiaza aparatului urinar superior, printr-un canal de lucru percutanat sunt posibile:nefrolitotomia percutanataA. nefrotomiaB. litotritia ureteroscopica anterogradaC.ureterotomiaD.nefrotomia anatroficaE.

(pag. 2832)

C1646099. Extragerea chirurgicala deschisa a unui calcul renal se face:prin toracotomie posterioaraA. prin lombotomieB. incizie anterioara pararectala retroperitonealaC.in anestezie de conducereD.in anestezie generala cu intubatie oro-trahealaE.

(pag. 2833)

C1646100. Abordul chirurgical deschis al unui calcul vezical se face:pe cale perinealaA. prin talie hipogastricaB. in rahianestezieC.in anestezie generala cu intubatie oro-trahealaD.pe cale transuretralaE.

(pag. 2833)

C2246101. Criteriile de risc prognostic ce trebuie precizate de la început în litiaza urinară sunt:debitul urinarA. curba febrilăB.



probe de funcţie renalăC.morfologia aparatului urinarD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2830)

C2246102. Protocolul diagnostic standard include ăn mod obligator:anamnezaA. examen clinic general şi urologicB. dozarea calcemieiC.dozarea creatininei sericeD.determinarea pH urinarE.

(pag. 2830)

C2246103. După extragerea calcului prin pielolitotomie montarea unui drenaj ureteral intern se impune în următoarele situaţii:

coexistenţa supuraţiei cavitareA. restanţa litiazică deliberatăB. dilataţia importantăC.insuficienţa renalăD.drenajul se impune ăn toate situaţiileE.

(pag. 2833)

C2246104. Indicaţiile ESWL în tratamentul litizi urinare sunt:calculi renali cu diametrul maxim de 2-3 cmA. calculi renali cistiniciB. calculi vezicaliC.calculi ureterali lombari şi pelviniD.B,C,DE.

(pag. 2835)

C2246105. Prin litiaza renală la limită se înţelege:diametrul calcului între 2-3cmA. litiaza multiplă cu volum mai mare de 5 cmcB. calculi coraliformi compleţiC.diametrul 1-2cmD.orice litiază multiplăE.

(pag. 2836)

C2246106. Particularităţile pacientului care limitează aplicarea ESWL sunt:obezitateaA. cifoscolioza marcatăB. diabetul zaharatC.litiaza multiplăD.ESWL nu este limitată de nici o particularitate a pacientuluiE.

(pag. 2836)

C2246107. Contraindicaţiile absolute ale ESWL sunt:graviditateaA. tulburările echilibrului fluido-coagulantB. insuficienţa renalaC.pielonefrita acutăD.litiaza uricăE.



(pag. 2835)

C2246108. Contraindicaţiile relative ale ESWL sunt:pielonefrita acutăA. tuberculoza renală netratatăB. graviditateaC.litiaza uricăD.insuficinţa renalăE.

(pag. 2835)

C2246109. Tratamentul litiazei cistinice cuprinde:resticţia dietetică a metionineiA. alcalinizarea urinarăB. administrarea de CuprenilC.administrarea de chelatori de cistinăD.acidifierea urinarăE.

(pag. 2839)

C2246110. Următoarele complicaţii pot apărea după ESWL:hematomul renal postproceduralA. hematurie macoscopicăB. leziuni parenchimatoaseC.stenoze ureteraleD.stenoze uretraleE.

(pag. 2837)

C2246111. Ureteroscopia retrogradă este utilă în litiaza:bazinetalăA. lombarăB. ureterală iliacăC.ureterală pelvinăD.în orice localizare a calcululuiE.

(pag. 2837)

C2246112. Situaţii care reduc aplicabilitatea ESWL:calcul în diverticul calicealA. calcul cistinicB. calcul ureteral impactatC.calculi multipliD.calculi de oxalat- monohidratE.

(pag. 2836)

C2246113. Care dintre următoarele corespondenţe între tipul calculului şi gradul de radioopacitate/radiotransparenţă sunt corecte:

fosfat amoniaco-magnezian-foarte radioopacA. fosfat de Ca-foarte radioopacB. oxalat de Ca-radioopacC.acid uric-radioopacD.xantină-radiotransparentE.

(pag. 2827)

C2246114. Următoarele afirmaţii privind litiaza cistinică sunt false cu excepţia:este o tubulopatie de natură geneticăA.



are o incidenţă de aproximativ 25% în cadrul litiazei urinareB. afectează vârsta tânără (debut în copilărie)C.evoluţie lent progresivăD.uneori duce inexorabil la insuficienţă renală şi deces timpuriuE.

(pag. 2826)

C2246115. Următoarele substanţe se opun fenomenului de cristalizare urinară:magneziulA. potasiulB. clorulC.citraţiiD.acidul ribonucleicE.

(pag. 2826)

C2246116. Consecinţele fiziopatologice şi anatomo-patalogice ale litiazei urinare sunt:obstrucţia urinarăA. infecţia urinarăB. metaplazia malpighianăC.durereaD.hematurieE.

(pag. 2828)

C2246117. Următoarele afirmaţii legate de litiaza urinară sunt corectă:ureeaza este produsă de majoritatea bacteriilor Gram negativeA. litiaza struvitică este tipul de litiaza post-infecţieB. litiaza struvitică este moderat radioopacăC.iritaţia cronică de contact generată de calcul generată de calcul poate degenera în adenocarcinom renalD.corect B,C,DE.

(pag. 2828)

C2246118. Următoarele afirmaţii legate de hematuria din litiaza urinară sunt corecte:traduce prezenţa unui calcul mobilA. precede durereaB. are în mod tipic caracterul provocatC.poate fi macroscopicăD.cea macroscopică se decelează la proba AddisE.

(pag. 2829)

C2246119. Următoarele elemente pot însoţi litiaza vezicală:polachiuria diurnăA. jenă dureroasă hipogastricăB. durerea hipogastrică accentuată la finalul micţiuniiC.A,B,CD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2829)

C2246120. Următoarele afirmaţii despre litiaza urinară sunt corecte cu excepţia:litiaza aparatului urinar inferior de regulă nu asociază semne de infecţie urinară de tip parenchimatosA. hematuria traduce mobilizarea calcululuiB. în colica renală pacientul prezintă poziţia antalgică similar abdomenului acutC.IRC de tip obstructiv are particularitatea duratei scurte a stadiului compensatD.nefralgia exclude semnul Giordano la examenul obiectivE.



(pag. 2829)

C2246121. Următoarele afirmaţii legate de anuria litiazică sunt corecte:reprezintă o urgenţă medico-chirurgicalăA. riscul vital este datorat hipopotasemieiB. se impune drenajul intern sau extern al căii urinareC.asociază adesea globul vezicalD.la cateterizarea uretro-vezicală apare vazica uscatăE.

(pag. 2830)

C2246122. Care din următoarele gesturi se impun în cazul unei gravide în luna a 6-a cu colici urinare reintrante şi infecţii urinare repetate, în plin puseu acut:

drenajul ureteral cu cateter autostatic dublu JA. nefrostomia percutană a minimB. nefrectomiaC.pielolitotomiaD.ureterolitotomiaE.

(pag. 2830)

C2246123. Care dintre următoarele diuretice pot fi incriminate în apariţia litiazei urinare:hidroclorotiazideA. AmiloridB. TriamterenC.FurosemidD.SpironolactonăE.

(pag. 2831)

C2246124. Următoarele afirmaţii legate de explorările imagistice în litiaza urinară sunt corecte:RRVS permite evidenţierea a 90% dintre calculiA. RRVS este indispensabilă chirurgiei percutaneB. UPR este metoda clasică de investigare morfologică a căii urinare în cazul rinichiului mut urografic strict postoperator

C.

ecografia decelează atât calculi radioopaci cât şi radiotransparenţiD.ecografia este metoda de elecţie în diagnosticul calculilor ureteraliE.

(pag. 2831)

C2246125. Următoarele afirmaţii privind litotriţia extracorporeală sunt corecte:localizarea calculilor se face radiologic şi/sau ecograficA. este un procedeu invazivB. produce dezintegrarea calculului cu unde de şoc produse extracorporealC.nu se poate efectua în condiţii de ambulatorD.necesită întotdeauna anestezie/analgezieE.

(pag. 2832)

C2246126. Următoarele situaţii impun montarea unui drenaj ureteral intern după rezolvarea prin chirurgie deschisă a calculilor ureterali:

coexistenţa pielonefritei acuteA. coexistenţa unei litiaze renaleB. rinichiul unic congenitalC.diabetul zaharatD.hipertensiunea arterialăE.

(pag. 2833)



C2246127. Indicaţiile abordului transperitoneal pentru chirurgia deschisă a litiazei urinare sunt :ectopia pelvinăA. ectopia incrucişatăB. litiaza multiplăC.rinichiul în potcoavăD.graviditateE.

(pag. 2833)

C2246128. Conform clasificării bolii litiazice după Smith 1974 litiaza renală poate fi :litiaza metabolic activăA. litiaza chirurgical activăB. litiaza chirurgical şi metabolic inactivăC.litiaza nedeterminatăD.litiaza coraliformăE.

(pag. 2834)

C2246129. Chirurgia deschisă a litiazei urinare se limitează actualmente la următoarele situaţii:litiaza coraliformă dispusă preponderent în caliceA. litiaza renală pe rinichi în ectopie pelvină sau încrucişatăB. graviditateC.diabet zaharatD.pacient pediatricE.

(pag. 2837)

C2246130. Chirurgia deschisă a litiazei urinare se limitează actualmente la următoarele situaţii:litiaza bilateralăA. litiaza pe rinichi distrus morfofuncţional (indicatie de nefrectomie)B. litiaza coraliformă dispusă preponderent în caliceC.eşecul ESWLD.toate răspunsurileE.

(pag. 2837)

C2246131. Monoterapia prin nefrolitotomie percutană este preferată în indicaţia terapeutică primară a:calculi mari cu diametru peste 3 cmA. calculi coraliformiB. calculi uriciC.graviditateD.pacient pediatricE.

(pag. 2836)

C2246132. Monoterapia prin nefrolitotomie percutană este preferată în indicaţia terapeutică primară a:calculi cistiniciA. calculi oxaliciB. calculi asociind stenoza joncţiunii pielo-calicealeC.rinichi unic congenitalD.litiază multiplăE.

(pag. 2836)

C2246133. Următoarele anomalii ale căii urinare superioare nu permit eliminarea fragmentelor în cazul efectuării ESWL:

calcul asociat cu stenoza joncţiunii pielo-ureteraleA. rinichiul unic chirurgicalB.



strictura ureteralăC.calculul cistinicD.calculul oxalicE.

(pag. 2836)

C2246134. Indicaţiile chirurgiei în cazul litiazei vezicale cuprindcalculi imposibil de fragmentat endoscopicA. asocierea adenomului de prostatăB. litiaza uricăC.existenţa diverticulului vezicalD.A,CE.

(pag. 2837)

C2246135. Soluţia terapeutică ideală a dizolvării medicamentoase a calculilor urinari s-a concretizat total sau parţial în cazul litiazei:

uriceA. cistiniceB. oxaliceC.struviticeD.A,BE.

(pag. 2838)

C2246136. Litiaza oxalică primară şi hiperoxaluria de ingestie vor fi tratate:prin administrare de vitamina B6A. prin administrare de pirofosfaţiB. dietă restrictivă de oxalaţiC.administrare de Uralyt UD.administrare de ortofosfaţiE.

(pag. 2839)

C2246137. Litiaza urică necesită:administraera de Uralyt UA. restricţie dietetică de proteine animaleB. administrare de bicarbonat de NaC.toate de mai susD.A,CE.

(pag. 2839)

C2246138. Litiaza struvitică beneficiază de :acidifiere urinarăA. alcalinizare urinarăB. antibioterapie ţintităC.administrare de hidroxiureeD.B,DE.

(pag. 2839)

C2246139. Anomaliile renale de poziţie care nu permit localizarea/bombardarea calculilor în cadrul ESWrinichi în ectopie pelvinăA. rinichi în localizare joasăB. rinichi supranumerarC.rinichi unic congenitalD.anomaliile renale nu împiedică efectuarea ESWLE.



(pag. 2836)

C2246140. NLP este riscantă sau chiar contraindicată în următoarele situaţii:rinichi în potcoavăA. rinichi în ectopie pelvinăB. splenomegalieC.cifoscolioză marcatăD.rinichi supranumerarE.

(pag. 2837)

C2246141. Cele două principii care stau la baza conceptului multimodalităţii sunt:principiul minimei morbidităţiA. principiul minimei invazivităţiB. principiul costului minimC.toate de mai susD.A şi BE.

(pag. 2837)

C2246142. Următoarele elemente sunt importante în chirurgia deschisă a litiazei renale:menajarea joncţiunii pielo-ureterale în timpul pielotomieiA. hipotermia locală poate reduce hipoxia localăB. autotransplantul este o intervenţie utilizată pentru litiazele complicate pe rinichiul unicC.toate de mai susD.doar A şi CE.

(pag. 2833)

C2246143. Nefrotomia este un gest grevat de risculinfecţiosA. hemoragicB. infarctului miocardic concomitentC.tromboembolismului pulmonarD.A şi CE.

(pag. 2833)

C2246144. Procedee minim invazive sunt:ESWLA. NLPB. ureterolitotomiaC.nefectomiaD.A şi CE.

(pag. 2832)

C2346145. Calculul uretral este sugerat de:dureri hipogastriceA. disurie marcataB. mictiuni in jet slabC.dureri perinealeD.dureri lombareE.

(pag. 2829)

C2346146. Calculul uretral poate fi:extras prin chirurgie deschisaA.



fragmentat prin ESWLB. dislocat anterograd in vezicaC.dislocat in vezica si fragmentat endoscopicD.lizat chimicE.

(pag. 2838)

C2346147. Abordul pentru litiaza ureterala se face prin incizie:iliacaA. pelvinaB. abdominalaC.perinealaD.lombaraE.

(pag. 2833)

C2346148. Examenul clinic in litiaza renala poate constata:semne de gutaA. semne de sindrom CushingB. sarcoidozaC.piurieD.ascitaE.

(pag. 2831)

C2346149. Consecintele fiziopatologice si anatomopatologice ale litiazei urinare sunt:hipertensiune arterialaA. obstructia urinaraB. insuficienta respiratorieC.metaplazia malpighianaD.infectia urinaraE.

(pag. 2828)

C2346150. Protocolul diagnostic standard in litiaza urinara va include obligatoriu:radiografia reno-vezicala simplaA. scintigrama renalaB. ionograma sericaC.calciurieD.ecografia aparatului urinarE.

(pag. 2830)

C2346151. Contraindicatiile absolute ale ESWL sunt:tuberculoza urinara netratataA. asocierea insuficientei renaleB. pielonefrita acutaC.graviditateaD.tulburarile echilibrului fluido-coagulantE.

(pag. 2835)

C2346152. In litiaza urinara, localizarea calculului in ESWL se realizeaza:scintigraficA. endoscopicB. radiologicC.ecograficD.intraoperatorE.



(pag. 2832)

C2346153. Calculii radiotransparenti nu pot avea una din urmatoarele compozitii chimice:acid uricA. fosfat de calciuB. xantinaC.oxalat de calciuD.fosfat amoniaco-magnezianE.

(pag. 2827)

C2346154. ESWL este imposibila tehnic sau slab eficienta in caz de:rinichi ectopicA. calcul bazinetal de 2,5 cm diametru, fara hidronefrozaB. calcul ureteral impactatC.calcul de acid uricD.bolnav cu cifoscolioza marcataE.

(pag. 2836)

C2346155. Litiaza de acid uric apare in:sindromul lapte - alcalineA. sindroame mieloproliferativeB. tratamente citostaticeC.infectiiD.gutaE.

(pag. 2826-2827)

C2346156. Monoterapia prin NLP este preferata in indicatia terapeutica primara a:calculilor pe rinichi in ectopie pelvina sau incrucisataA. calculii coraliformiB. calculilor cu rinichi compromis morfo-functionalC.calculilor cistiniciD.calculilor mari cu diametru mai mare de 3 cmE.

(pag. 2836-2837)

C2346157. Cele mai importante masuri de metafilaxie a litiazei urinare oxalice sunt:dieta restrictiva in oxalatiA. alcalinizarea uriniiB. administrarea de vitamina B6C.tratamentul cu D-penicilaminaD.dieta restrictiva in proteine animaleE.

(pag. 2839)

C2346158. Abordul chirurgical deschis al unui calcul vezical se face:pe cale perinealaA. pe cale hipogastricaB. cu rahianestezieC.cu anestezie generalaD.pe cale transureralaE.

(pag. 2833)

C2546159. Intre factorii de risc ai litiazei urinare pot fi enumerati urmatorii:tulburarile metabolismului calcic;A.



denutritia;B. excesul alimentar proteic;C.polidipsia;D.ereditatea.E.

(pag. 2825)

C2546160. Principalele teorii patogenice referitoare la litiaza urinara sunt:teoria suprasaturarii urinare;A. teoria hormonala;B. teoria matriciala;C.teoria nucleului de precipitare;D.teoria inhibitorilor cristalizarii urinare.E.

(pag. 2826)

C2546161. Care din urmatoarele substante se opun fenomenului de cristalizare urinara:uratii;A. oxalatii;B. citratii;C.potasiul;D.pirofosfatii.E.

(pag. 2826)

C2546162. Matricea organica a calculilor urinari contine:albumine;A. globuline;B. acizi nucleici;C.glicozaminoglicani;D.mucoproteine.E.

(pag. 2826)

C2546163. Intre cauzele de litiaza urinara se pot identifica:hipertiroidismul;A. diabetul insipid;B. sindromul Cushing;C.guta;D.hiperparatiroidismul primar.E.

(pag. 2826)

C2546164. Care din urmatoarele elemente chimice sunt factori favorizanti ai litiazei urinare:magneziul;A. calciul;B. fierul;C.potasiul;D.oxalatul.E.

(pag. 2826)

C2546165. Continutul calcic al calculilor urinari se traduce prin:radioopacitate;A. forma calculilor;B. marimea calculilor;C.densitatea calculilor;D.duritatea calculilor.E.



(pag. 2827)

C2546166. Calculii radiotransparenti pot avea una din urmatoarele compozitii chimice:acid uric;A. fosfat de calciu;B. xantina;C.oxalat de calciu;D.cistina.E.

(pag. 2827)

C2546167. Sub raport topografic, litiaza urinara poate fi:vezicala;A. corticala;B. pielica;C.caliceala;D.ureterala.E.

(pag. 2827)

C2546168. In compozitia calculilor urinari pot fi intalnite:proteine;A. lipide;B. glucide;C.saruri minerale;D.medicamente.E.

(pag. 2827)

C2546169. Intre consecintele fiziopatologice si anatomopatologice ale litiazei urinare pot fi enumerate:ureterohidronefroza;A. insuficienta renala;B. acidoza tubulara;C.infectia urinara;D.metaplazia uroteliala.E.

(pag. 2828)

C2546170. Dintre modalitatile revelatoare clinic ale litiazei urinare pot fi enumerate:hematuria;A. poliuria;B. piuria;C.nefromegalia;D.durerea.E.

(pag. 2829)

C2546171. Care din urmatoarele elemente patogenice sunt implicate in producerea nefralgiei:obstructia completa;A. obstructia incompleta;B. obstructia acuta;C.obstructia cronica;D.obstructia subvezicala.E.

(pag. 2829)

C2546172. Hematuria din litiaza renala este:initiala;A.



totala;B. terminala;C.de efort;D.in doi timpi.E.

(pag. 2829)

C2546173. Colica renala presupune:obstructie ureterala bilaterala;A. obstructie ureterala incompleta;B. obstructie ureterala unilaterala;C.obstructie ureterala completa;D.obstructie uretrala.E.

(pag. 2829)

C2546174. Calculul uretral este sugerat de:nefromegalie;A. nefralgie;B. glob vezical;C.durere perineala;D.disurie.E.

(pag. 2829)

C2546175. Protocolul diagnostic standard al litiazei urinare include:urocultura;A. urografia intravenoasa;B. echografia;C.explorarea endoscopica;D.tomografia computerizata.E.

(pag. 2830)

C2546176. Echografia aparatului urinar poate oferi urmatoarele informatii:deceleaza calculii radioopaci;A. deceleaza calculii radiotransparenti;B. deceleaza dilatatiile cavitatilor intrarenale;C.apreciaza secretia renala;D.apreciaza grosimea parenchimului.E.

(pag. 2831)

C2546177. Intre elementele de risc prognostic la pacientul cu litiaza urinara pot fi enumerate:infectia urinara;A. anuria;B. febra;C.cristaluria;D.dilatatia caii urinare.E.

(pag. 2830)

C2546178. In litiaza urinara, localizarea calculului pentru litotritia extracorporeala cu unde de soc(ESWL) se realizeaza:

endoscopic;A. radiologic;B. scintigrafic;C.echografic;D.



intraoperator.E.

(pag. 2832)

C2546179. Explorarea imagistica a pacientilor cu litiaza urinara include:arteriografia renala;A. flebografia spermatica;B. echografia aparatului urinar;C.urografia intravenoasa;D.radiografia renovezicala simpla.E.

(pag. 2831)

C2546180. Alcalinizarea urinii in litiaza urinara se poate realiza prin:cura de diureza;A. bicarbonat de sodiu;B. cura de sete;C.citrat de potasiu;D.aport alimentar proteic.E.

(pag. 2839)

C2546181. Clasificarea bolii litiazice urinare sub raport evolutiv cuprinde:microlitiaza urinara;A. litiaza nedeterminata;B. litiaza coraliforma;C.litiaza chirurgical activa;D.litiaza metabolic inactiva.E.

(pag. 2834)

C2546182. Litotritia extracorporeala cu unde de soc(ESWL) este ineficienta in urmatoarele conditii:pacientii slabi;A. rinichi ectopic pelvin;B. litiaza vezicala;C.calcul impactat;D.calcul imobil.E.

(pag. 2836)

C2546183. In litiaza urinara, litotritia extracorporeala cu unde de soc(ESWL) este contraindicata in:litiaza coraliforma;A. insuficienta renala;B. litiaza ureterala;C.graviditate;D.coagulopatii.E.

(pag. 2835)

C2546184. In litiaza urinara, monoterapia prin nefrolitotomie percutanata(NLP) este indicata in:calculii mari;A. calculii mici;B. calculii coraliformi;C.calculii cistinici;D.calculii ureterali.E.

(pag. 2836)

C2546185. Metafilaxia specifica a litiazei oxalice presupune administrarea de:



vitamina B2;A. vitamina B6;B. citrati;C.oxalati;D.pirofosfati.E.

(pag. 2839)

C2546186. Scintigrafia renala este utila in:rinichiul mut urografic;A. rinichiul ectopic;B. rinichiul dublu;C.rinichiul malrotat;D.insuficienta renala.E.

(pag. 2831)

C2546187. Intre investigatiile optionale ale pacientilor cu litiaza urinara pot fi enumerate:pielografia retrograda;A. urografia intravenoasa;B. scintigrafia renala;C.radiografia renovezicala simpla;D.explorarea endoscopica.E.

(pag. 2830)

C2646188. In cazul anuriei obstructive:apare hiperpotasemieA. apare hipopotasemieB. apare retentia acuta de urinaC.apare retentia cronica de urinaD.trebuie sa instituim un drenaj intern sau extern al caii urinare superioareE.

(pag. 2830)

C2646189. Explorarile imagistice mai frecvent folosite in stabilirea diagnosticului de litiaza urinara sunt:

tomografia computerizataA. scintigrafiaB. urografia intravenoasaC.radiografia renovezicala simplaD.uretero-pielografia retrogradaE.

(pag. 2831)

C2646190. Cum este litotritia extracorporeala?neinvazivA. poate fi efectuat fara analgezieB. necesita obligatoriu push back renal al unui calcul ureteral lombarC.nu poate fi efectuat fara analgezieD.de obicei necesita mai multe zile de spitalizareE.

(pag. 2832)

C2646191. Cu ajutorul ecografului decelam:calculii radiotransparenti din vezicaA. calculii radioopaci din ureterul iliacB. atat calculii radioopaci cat si cei radiotransparenti situati in vezica urinaraC.



calculii renali radioopaciD.modificarile functionale ale rinichiuluiE.

(pag. 2831)

C2646192. Efectuarea pielolitotomiei necesita:clamparea arterei renaleA. montare de sonda Cook de preferinta prealabil operatieiB. abord transperitoneal in caz de rinichi in potcoavaC.lombotomie in ectopie incrucisataD.lombotomieE.

(pag. 2833)

C2646193. In chirurgia deschisa pentru litiaza ureterala se practica:incizie lombaraA. incizie pelvina in rahianestezieB. sutura bresei ureterale cu fir continuu de vicrylC.sutura ureterului cu fire izolate neresorbabileD.sutura ureterului cu fire izolate de catgutE.

(pag. 2833)

C2646194. Un calcul la nivelul ureterului lombar inferior, de cca 7 mm are indicatie de:ureterolitotomieA. ureterolitotomie laparoscopicaB. NLPC.tratament conservatorD.in unele cazuri ESWLE.

(pag. 2834)

C2646195. Montarea unei nefrostomii percutanate in boala litiazica:est un procedeu fara rost, care poarta riscul infectieiA. este un procedeu simpluB. permite reluarea peristalticii ureteraleC.contraindica efectuarea ESWLD.se indica cand durerile sunt mari si nu pot fi controlate medicamentos, iar ecografic nu se deceleaza staza pielocaliceala

E.

(pag. 2834)

C2646196. Care sunt indicatiile ESWL?calculi ureterali pelvini cu diametru > 2 cmA. bolnav cu obezitate excesivaB. calcul bazinetal cu diametru < 2 cmC.graviditateaD.calcul ureteral lombar cu diametru < 2 cmE.

(pag. 2835,2836)

C2646197. NLP devine riscant sau este contraindicat in cazul:rinich in potcoavaA. calcul cistinicB. stenoza de jonctiune pieloureteralaC.esecul ESWLD.splenomegalieE.

(pag. 2837)



C2646198. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?exista un mecanism unic al litogenezeiA. sindroamele de litiaza calcica idiopatica reprezinta 7-8 % din totalitatea cazurilor de litiazaB. hiperpatatiroidismul primar este cea mai comuna cauza de hipercalcemie asociata litiazei urinareC.incidenta litiazei renale este de 0,1% in populatia generala in tarile dezvoltateD.factorii genetici nu se numara printre factorii de risc al litiazei renaleE.

(pag. 2825,2827)

C2646199. Care este relatia intre infectia urinara si litiaza urinara?litiaza urinara intotdeauna premerge infectia urinaraA. infectia constituie ea insasi un factor litogenB. litiaza fosfat amoniaco-magneziana sau struvitica de obicei nu este consecinta infectiei urinareC.germenii gram-pozitivi urinari au capacitatea de a transforma ureea urinaraD.forma clinica severa de infectie urinara cel mai frecvent este asociata litiazeiE.

(pag. 2828)

C2646200. Care sunt caracteristicile colicii renale litiazice?poate apare ca singurul semnA. durerea apare brusc si are un caracter provocatB. durerea iradieaza spre virful picioruluiC.ca si in abdomenul acut bolnavul are o pozitie antalgicaD.poate sa apara la bolnav fara istoric litiazic sau urinar cunoscutE.

(pag. 2828,2829)

C2646201. Litiaza aparatului urinar inferior (vezica, uretra) se manifesta prin:dureri la nivel hipogastricA. dureri la nivel pelviperinealB. tulburari mictionaleC.febra in cele mai multe cazuriD.tulburarile mictionale pot cauza si retentie de urinaE.

(pag. 2829)

C2846202. ESWL este imposibila tehnic sau slab eficienta in caz de:bolnav cu cifoscolioza marcataA. calcul de acid uricB. calculul bazinetal de 2,5 cm diametru, fara hidronefrozaC.calcul ureteral impactatD.rinichi ectopicE.

(pag. 2836)

C2846203. Protocolul de diagnostic standard al litiazei urinare va include obligatoriu:scintigrafia renalaA. ecografia aparatului urinarB. radiografia renovezicala simplaC.pielografia retrogradaD.examenul clinicE.

(pag. 2830)

C2846204. Litiaza de acid uric apare in:GutaA. Sindroame mieloproliferativeB. tratamente citostaticeC.



hemofilieD.sarcoidozaE.

(pag. 2826-2827)

C2846205. Litiaza urinara radioopaca este cea de:cistinaA. xantinaB. fosfat amoniacomagnezianC.acid uricD.oxalat de calciuE.

(pag. 2827)

C2846206. Tratamentul de urgenta in anuria litiazica consta in:sondajul vezicalA. ESWLB. drenaj extern al caii urinare superioareC.administrarea de FurosemidD.drenaj intern al caii urinare superioareE.

(pag. 2830)

C2846207. Nefrolitotomie percutanata (NLP) este indicata in:calculii coraliformiA. calculii pe rinichi in ectopie pelvina sau incrucisataB. oinefroza calculoasaC.calculii cistiniciD.calculii mari cu diametru mai mare de 3 cmE.

(pag. 2836-2837)

C2846208. Litiaza renala poate evolua cu:retentie de urinaA. hidronefrozaB. insuficienta renalaC.pielonefrita acutaD.anurieE.

(pag. 2830,2831)

C2846209. Contraindicatiile absolute ale litotritiei extracorporeale (ESWL) sunt:pielonefrita acuta la gravideA. insufucienta renalaB. hemofiliaC.tuberculoza urinara netratataD.graviditateaE.

(pag. 2835)

C2846210. Protocolul diagnostic in litiaza urinara va include:echografia aparatului urinarA. urografiaB. calciuriaC.radiografia renovezcala simplaD.scintigrama renalaE.

(pag. 2830)



C2846211. Factorii de risc pentru litiaza urinara sunt:apa cu continut calcic scazutA. graviditateaB. stresulC.avitaminidoza DD.tulburari ale metabolismului oxalicE.

(pag. 2825)

C2846212. Calcul in ureterul distal se caracterizeaza clinic prin colici renale:cu iradierea ascendenta in lombaA. cu iradiere spre fata interna a coapseiB. cu polakiuriaC.cu disurieD.cu tenesme vezicaleE.

(pag. 2828-2829)

C2846213. Echografia aparatului urinar in litiaza urinaradeceleaza calculii radiotransparenti si radioopaciA. ofera informatii morfo-functionale asupra rinichiuluiB. nu necesita conditii speciale de efectuareC.nu este repetabilaD.nu poate identifica complicatiile obstructiveE.

(pag. 2831)

C2846214. Calculii urinari radioopaci sunt de:oxalat de calciuA. xantinaB. cistinaC.oxalat de calciuD.fosfat amoniaco-magnezianE.

(pag. 2827)

C2846215. Litotritia extracorporeala ESWL este indicata in urmatoarele cazuri:calcul renal pe rinichi transplantatA. calcul in diverticul calicealB. calcul ureteral lombarC.calcul din oxalat de calciuD.cifoscolioza marcataE.

(pag. 2836)

C2846216. Chirurgia deschisa a litiazei renoureterale este indicata pentrulitiaza renala multipla, cu calculi cu diametrul sub 2 cmA. litiaza renala asociata cu stenoza de jonctiune pielo-ureteralaB. litiaza renala pe rinichi compromis morfofunctionalC.calculii renali unici cu diametrul peste 3 cmD.Litiaza coraliforma C3 cu dispunere preponderent in caliceE.

(pag. 2837)

C2846217. Operatiile deschise indicate in tratamentul litiazei renale sunt:pielotomiaA. pieloplastiaB. nefrotomiaC.



marea nefrotomie anatroficaD.nefrostomiaE.

(pag. 2833)

C2846218. Dizolvarea medicamentoasa a calculilor nu este posibila doar in:litiaza calcicaA. litiaza fosfo-amoniaco-magnezicaB. litiaza uricaC.litiaza xantinicaD.litiaza oxalicaE.

(pag. 2838)

C2846219. Localizarea litiazei urinare poate fiureteralaA. calicealaB. vezicalaC.pielicaD.corticalaE.

(pag. 2827)

C2846220. Urografia intra-venoasa este:un test morfo-functionalA. utila in diagnosticul calculilor radioopaciB. un test pur morfologicC.un test pur functionalD.utila in diagnosticul calculilor radiotransparentiE.

(pag. 2831)

C2846221. Teoriile patogenice ale formarii urolitiazei sunt:teoria suprasaturarii uriniiA. teoria matricealaB. teoria nucleului de precipitareC.teoria inhibitorilor cristalizarii urinareD.teoria geneticaE.

(pag. 2826)

C2846222. Care dintre urmatoatele cauze de litiaza urinara reprezinta sindroame tubulare renale (tubulopatii):

hipercalcemia idiopaticaA. sarcoidozaB. sindromul lapte-alcalineC.acidoza tubulara renala de tip ID.cistinuriaE.

(pag. 2826)

C2846223. Care dintre urmatoarele cauze de litiaza urinara reprezinta enzimopatii:hiperoxaluria primaraA. xantinuriaB. infectiiC.derivatii urinareD.obstructii de tract urinarE.

(pag. 2827)



C2846224. Urmatoarele componente fac parte din calculii cu incidenta globala rara (1%):uratiA. xantinaB. proteineC.droguriD.oxalat de CaE.

(pag. 2827)

C2846225. Care dintre urmatoarele reprezinta etape obligatorii din protocolul diagnostic standard al urolitiazei:

anamnezaA. examenul clinic general si urologicB. radiografia renovezicala simplaC.ecografia aparatului urinarD.CTE.

(pag. 2830)

C2846226. Care din urmatoarele reprezinta indicatii de indepartare a calculului din calea urinara superioara:

calculi cu diametrul < 1 cmA. calculi cu diametrul > 1 cmB. calculi asociati cu dureri persistente, necontrolabile medicamentosC.calculi asociati cu obstructia caii urinareD.calculi asociati cu infectia caii urinareE.

(pag. 2835)



Tema nr. 47Adenomul de prostata



C1247001. Care din urmatoarele manifestari clinice ale adenomului de prostata nu este caracteristica in faza de prostatism:

polakiurieA. disurieB. diminuarea jetului urinarC.incontinenta urinaraD.jet urinar terminal intreruptE.

(pag. 2908)

C1247002. Adenomul de prostata se dezvolta din zona prostatei:perifericaA. centralaB. tranzitionalaC.istmicaD.fibromuscularaE.

(pag. 2906)

C1247003. Valoarea normala a antigenului prostatic specific este de:0,4 ng/mlA. 0-4 ng/mlB. 4-10 ng/mlC.10-14 ng/mlD.40 ng/mlE.

(pag. 2911)

C1247004. Greutatea medie a prostatei la adult este de:10-15 grameA. 15-20 grameB. 20-25 grameC.25-30 grameD.30-35 grameE.

(pag. 2905)

C1247005. Care din urmatoarele alfa blocante este cel mai eficient in tratamentul adenomului de prostata:

AlfuzosinA. TerazosinB. TamsulosinC.DoxazosinD.PrazosinE.

(pag. 2916)



C1347006. La un pacient cu un adenom de prostata de 50 g si reziduu vezical >100 ml, tratamentul adecvat este:

transuretroincizia prostateiA. prostatectomia totalaB. transuretrorezectia prostateiC.adenomectomia transvezicalaD.fitoterapiaE.

(pag. 2916-2917)

C1347007. Cel mai eficient alfa-blocant este:DoxazosinA. PrazosinB. TamsulosinC.IndoraminD.TerazosinE.

(pag. 2916)

C1347008. La un pacient cu obstructie severa prin adenom de prostata, debitmetria urinara evidentiaza:scaderea timpului mictionalA. un debit mediu de 6-8 ml/sec.B. un debit maxim > 15 ml/sec.C.reziduu vezical < 100 mlD.nici unul din aspectele enuntateE.

(pag. 2911)

C1347009. In hipertrofia benigna, prostata are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:marita de volumA. fluctuenta si dureroasaB. bine delimitata la periferieC.consistenta ferm elasticaD.sant median disparutE.

(pag. 2910)

C1347010. Din volumul glandei prostatice normale, zona tranzitionala reprezinta in jur de:95%A. 70%B. 5%C.20%D.30%E.

(pag. 2905)

C1347011. Adenomul de prostata se dezvolta din:zona centralaA. zona perifericaB. zona tranzitionalaC.toate zonele anterior enuntateD.zona fibro-muscularaE.

(pag. 2905-2906)

C1447012. Greutatea medie a prostatei la adult este de:10-15 grame;A. 15-20 grame;B.



20-25 grame;C.25-30 grame;D.30-40 grame.E.

(pag. 2905)

C1447013. Care din afirmatiile privind retentia completa de urina este adevarata:Este favorizata de medicatia alfa-blocanta;A. Este favorizata de administrarea de finasterid;B. Poate apare dupa expunerea la frig sau in conditii de stress;C.Apare doar in stadiile avansate ale evolutiei adenomului;D.Se insoteste intotdeauna de degradarea functiei renale.E.

(pag. 2901)

C1447014. Care dintre urmatoarele afirmatii privind prostata este adevarata:Adenomul de prostata se dezvolta intotdeauna din portiunea periferica;A. Zona periferica si centrala reprezinta aproximativ 5% din volumul glandei;B. Zona tranzitionala reprezinta aproximativ 95% din volumul glandei;C.Adenocarcinomul de prostata nu se dezvolta niciodata din portiunea periferica.D.Nici una din cele de mai sus.E.

(pag. 2905 - 2906)

C1447015. Retentia incompleta de urina cu distensie vezicala apare cand volumul rezidiului postmictional este:

100-200 ml;A. 200-300 ml;B. Peste 300 ml;C.Peste 50 ml;D.Numai cand depaseste 500 ml.E.

(pag. 2908)

C1447016. Lungimea uretrei supramontanale normale este de:3-5 cm;A. 2-3 cm;B. 5-7 cm;C.4-6 cm;D.2-4 cm.E.

(pag. 2908)

C1547017. Pacient in varsta de 65 de ani cu adenom de prostata complicat. Care dintre investigatiile urmatoare nu este utila:

urografia;A. pielografia retrograda;B. arteriografia hipogastrica;C.tomografia computerizata;D.rezonanta magnetica nucleara.E.

(pag. 2914)

C1547018. Eficienta tratamentului cu blocante alfa-adrenergice in adenomul de prostata se datoreaza:prezentei receptorilor adrenergici la nivelul colului vezical;A. relaxarii sfincterului uretral extern;B. reducerii volumului prostatei cu pana la 20%;C.prezentei receptorilor adrenergici in detrusor;D.



efectului asupra musculaturii striate a planseului pelvin.E.

(pag. 2916)

C1547019. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de retentia completa de urina ce poate apare in evolutia unui adenom de prostata sunt corecte?

reprezinta o complicatie grava si care ameninta viata pacientului;A. se poate complica cu ruptura spontana a vezicii urinare, ruptura ce poate fi intra- sau extra-peritoneala;B. reclama rezolvare chirurgicala de urgenta – adenomectomie transvezicala;C.apare numai in cazul prostatelor mai mari de 80 cm3;D.poate surveni oricand in evolutia adenoamelor de prostata.E.

(pag. 2910)

C1547020. Care dintre urmatoarele afirmatii despre hematuria din adenomul de prostata este corecta:face parte din tabloul clinic clasic al bolii, alaturi de disurie si polakiurie;A. nu apare in tabloul clinic decat daca pacientul are, in afara afectiunii prostatice, si o alta cauza de sangerare (de exemplu cancer renal);

B.

este intotdeauna abundenta si poate duce la retentie completa prin cheaguri;C.nu reprezinta un semn foarte frecvent in adenomul de prostata;D.este patognomonica pentru litiaza vezicala secundara adenomului.E.

(pag. 2909)

C1647021. Din punct de vedere fiziologic prostata este o glanda cu secretie:exclusiv externaA. exclusiv internaB. atat externa cat si internaC.nu are secretie externaD.nu are secretie internaE.

(pag. 2907)

C1647022. In mod normal, lungimea uretrei supramontanale este de:1-2 cmA. 2-3 cmB. 3-5 cmC.5-6 cmD.6-7 cmE.

(pag. 2098)

C1647023. Din punct de vedere clinic, adenomul de prostata evolueaza in trei faze succesive:prostatism, retentie incompleta de urina fara distensie vezicala, retentie incompleta de urina cu distensie vezicala

A.

prostatism, retentie incompleta de urina fara distensie vezicala, insuficienta renala cronicaB. retentie incompleta de urina fara distensie vezicala, hematurie, insuficienta renala cronicaC.retentie incompleta de urina cu distensie vezicala, insuficienta renala cronica, prostatismD.polakiurie nocturna, disurie initiala, mictiune in doi timpiE.

(pag. 2908)

C1647024. Rasunetul urografic al adenomului de prostata asupra aparatului urinar superior este intodeauna:

absentA. unilateral si asimetricB. bilateral si simetricC.vizibil doar la nivelul segmentelor ureterale pelvineD.nici una din afirmatiile de mai sus nu este adevarataE.



(pag. 2913)

C1647025. Conform anatomiei zonale a prostatei (modelul McNeal), adenomul de prostata se dezvolta din:

zona perifericaA. zona centralaB. zona tranzitionalaC.zona fibro-muscularaD.zona apicalaE.

(pag. 2906)

C2247026. Protocolul minim de examinare pentru adenomul de prostată necomplicat nu cuprinde:Scorul obstructiv/iritativA. PSAB. Volumetria prostateiC.Examenul urograficD.Ecografia transrectalăE.

(pag. 2914)

C2247027. Sindromul post TUR-P:Apare secundar folosirii unui lichid de irigaţie hipertonA. Se caracterizează prin bradicardie, hipertensiune, edem cerebralB. Se caracterizează prin bradicardie, hipotensiune, hipovolemieC.Se caracterizează prin bradicardie, hipervolemie, hipernatriemieD.Se caracterizează prin bradicardie, hipervolemie, hiponatriemieE.

(pag. 2917)

C2247028. Despre electrovaporizarea transuretrală nu este adevărată afirmaţia:Constă în distrugerea termică a ţesutului adenomatosA. Este folosită o temperatură de 100 grade CelsiusB. Are un control al hemostazei superior TUR-PC.Se obţine specimen histologicD.Se foloseşte un curent de 280 WE.

(pag. 2917)

C2247029. Următoarele sunt false referitor la adenomul de prostată:Lungimea uretrei supramontanale se alungeşteA. Colul vezical poate avea aspect de treflăB. Uneori lobii prostatici ascensionează trigonulC.Distensia vezicii urinare poate determina ureterohidronefrozăD.Iniţial peretele vezicii urinare se subţiază şi formează diverticuliE.

(pag. 2908)

C2247030. Doza de Omnic în tratamentul adenomului de prostată este:8-10 mg/ziA. 4-8 mg/ziB. 0,4-0,8 mg/ziC.0,04-0,08 mg/ziD.0,8-1 mg/ziE.

(pag. 2916)

C2247031. Detrusorul instabil se defineşte astfel:



Apariţia de contracţii vezicale cu intensitate mai mică de 15 cm apă la un volum urinar vezical sub 300 mlA. Apariţia de contracţii vezicale cu intensitate mai mică de 15 cm apă la un volum urinar vezical peste 300 mlB. Apariţia de contracţii vezicale cu intensitate mai mare de 15 cm apă la un volum urinar vezical peste 300 mlC.Apariţia de contracţii vezicale cu intensitate mai mare de 15 cm apă la un volum urinar vezical sub 300 mlD.Nici un răspuns corectE.

(pag. 2911)

C2247032. Nu este semn obstructiv al adenomului de prostată:Scăderea calibrului şi forţei jetului urinarA. Disuria finalăB. Senzaţia de evacuare vezicală incompletăC.Disconfortul micţionalD.Micţiunea în doi timpiE.

(pag. 2909)

C2247033. Următoarea afirmaţie referitoare la litiaza vezicală secundară adenomului de prostată este falsă:

Pacientul descrie durere hipogastricăA. Pacientul prezintă polakiurie de effortB. Simptomele pot culmina cu retenţia de urinăC.Durerea este mobilă în funcţie de poziţia bolnavuluiD.Simptomele se exacerbează nocturnE.

(pag. 2909)

C2247034. Răsunetul urografic al adenomului de prostată asupra aparatului urinar superior este:Bilateral şi asimetricA. UnilateralB. AsimetricC.Bilateral şi simetricD.Nici un răspuns corectE.

(pag. 2913)

C2247035. Următoarea afirmaţie privitor la examinarea ecografică la pacienţii cu adenom de prostată este falsă:

Ecografia nu este utilă în diagnosticul diferenţial cu cancerul prostaticA. Valoarea ecografiei este amplificată de puncţia prostatei sub control ecograficB. Poate aprecia forma prostateiC.Metoda transrectală se numără printre cele uzualeD.Este repetabilăE.

(pag. 2912)

C2347036. Adenomul de prostata se dezvolta dinzona centralaA. zona perifericaB. zona tranzitionalaC.oricare din zonele anterior enuntateD.zona fibro-muscularaE.

(pag. 2905-2906)

C2347037. Din volumul glandei prostatice normale, zona tranzitionala reprezinta in jur de:95%A. 70%B.



5%C.20%D.30%E.

(pag. 2905)

C2347038. In hipertrofia benigna, prostata are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:marita de volumA. fluctuenta si dureroasaB. bine delimitata la periferieC.consistenta ferm elasticaD.sant median disparutE.

(pag. 2910)

C2347039. La un pacient cu obstructie severa prin adenom de prostata, debitmetria urinara evidentiaza:scaderea timpului mictionalA. un debit mediu de 6-8 ml/secB. un debit maxim > 15 ml/secC.reziduu vezical < 100 mlD.nici unul din aspectele enuntateE.

(pag. 2911)

C2347040. Daca toate cele trei diametre ale prostatei, determinate echografic, sunt de 5 cm, greutatea aproximativa a glandei este de:

100 gA. 60 gB. 120 gC.50 gD.80 gE.

(pag. 2912)

C2347041. In tratamentul medical al adenomului de prostata, cel mai eficient alfa-blocant este:DoxazosinA. PrazosinB. TamsulosinC.IndoraminD.TerazosinE.

(pag. 2916)

C2347042. La un pacient cu un adenom de prostata de 50 g si reziduu vezical > 100 ml, tratamentul adecvat este:

transuretroincizia prostateiA. prostatectomia totalaB. transuretrorezectia prostateiC.adenomectomia transvezicala (deschisa)D.fitoterapiaE.

(pag. 2916-2917)

C2347043. La un pacient cu un adenom de prostata de 100 g si reziduu vezical de 200 ml, tratamentul potrivit este:

fitoterapiaA. prostatectomia totalaB. transuretroincizia prostateiC.adenomectomia deschisaD.



transuretrorezectia prostateiE.

(pag. 2917)

C2347044. Eficienta unor tratamente medicamentoase este insuficient demonstrata:Doxazosin (Cardura)A. Tamsulosin (Omnic)B. Finasterida (Proscar)C.FitoterapiaD.Mepartricina (Ipertrofan)E.

(pag. 2916)

C2347045. Ejacularea retrograda are incidenta cea mai redusa dupa:prostatectomie totalaA. TUR-PB. TUI-PC.adenomectomie deschisaD.nici una din variantele anterior expuseE.

(pag. 2916-2917)

C2547046. La pacienţii cu adenom de prostată, uretrocistoscopia este obligatorie:în toate cazurileA. dacă pacientul a avut sau are hematurieB. dacă scorul IPSS este mai mare de 15C.dacă volumul prostatei depăşeşte 60 ccD.înainte de iniţierea tratamentului alfa-blocantE.

(pag. 2914)

C2547047. Care dintre tehnicile de investigaţie de mai jos NU face parte dintre investigaţiile necesare la adenoamele de prostată complicate?

urografia intravenoasăA. pielografia retrogradăB. arteriografia hipogastricăC.tomografia computerizatăD.rezonanţa magnetică nuclearăE.

(pag. 2914)

C2547048. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la hematuria din adenomul de prostată este corectă?

face parte din tabloul clinic clasic al bolii, alături de disurie şi polakiurieA. apare întotdeauna tardiv, în faze avansate ale boliiB. este totdeauna abundentă şi conduce la retenţie completă prin cheaguriC.apare în tabloul clinic doar dacă pacientul are şi o altă cauză de sângerare (ex. coagulopatie)D.nu reprezintă un semn foarte frecvent în adenomul de prostatăE.

(pag. 2909)

C2547049. Complicaţiile infecţioase ale adenomului de prostată sunt reprezentate de:cistite acute şi croniceA. pionefrite acute şi croniceB. pionefrozeC.perinefriteD.pelviperitoniteE.

(pag. 2909)



C2547050. Tratamentul medicamentos în cazurile cu adenom de prostată necomplicat este:rezervat pacienţilor ale căror co-morbidităţi contraindică intervenţia chirugicalăA. de ales la pacienţii care au avut hematurie şi infecţie urinarăB. administrat pacienţilor oligosimptomatici sau asimptomaticiC.prima alegere terapeuticăD.foarte adesea inefcient astfel că rata renunţării la tratament este foarte înaltăE.

(pag. 2916)

C2547051. Care dintre următoarele afirmaţii legate de Finasteride (Proscar) - medicament folosit în tratamentul medicamentos al adenomului de prostată - sunt corecte?

este un analog Lh-RhA. este un antiandrogen ce reduce concentraţia de dihidrotestosteron (DHT)B. este un inhibitor de aromatază ce poate reduce volumul prostatei cu peste 30%C.este un inhibitor de 5 alfa reductază ce poate reduce volumul prostatei cu peste 30%D.are ca efect restabilirea raportului estrogeni-androgeniE.

(pag. 2916)

C2547052. Eficacitatea tratamentului cu alfa blocante în adenoul de prostată se datorează:prezenţei receptorilor adrenergici la nivelul colului vezicalA. reducerii volumului prostateiB. acţiunii asupra componentei statice a obstrucţieiC.prezenţei receptorilor adrenergici în mucoasa vezicalăD.efectului placeboE.

(pag. 2916)

C2547053. Care dintre următoarele afirmaţii legate de retenţia completă de urină ce poate apare în evoluţia adenomului de prostată sunt corecte?

reprezintă o complicaţie gravă care ameninţă viaţa pacientuluiA. se poate complica cu ruptura spontană a vezicii urinare, ruptură ce poate fi intra- sau extraperitonealăB. reclamă intervenţie chirurgicală de urgenţă - adenomectomie transvezicalăC.apare numai în cazul prostatelor mai mari de 80 ccD.poate surveni oricând în evoluţia unui adenom de prostatăE.

(pag. 2910)

C2547054. Greutatea medie a prostatei unui bărbat adult sănătos este de:5-10 grameA. 10-15 grameB. 15-20 grameC.20-25 grameD.25-30 grameE.

(pag. 2905)

C2547055. La nivelul coliculului seminal, uretra îşi schimbă direcţia (se angulează) cu un unghi de:10 gradeA. 15 gradeB. 20 gradeC.25 gradeD.30 gradeE.

(pag. 2905)

C2547056. Este cunoscut conceptul anatomiei zonale a prostatei introdus de McNeal. Adenomul de prostată se dezvoltă din:



zona tranziţională (formată din glande periuretrale)A. zona centralăB. zona perifericăC.zona fibromuscularăD.zona joncţionalăE.

(pag. 2906)

C2547057. În fiziopatologia adenomului de prostată, modificările ce se înregistrează la nivelul detrusorului ca mecanisme de compensare a obstrucţiei sunt reprezentate de:

hiperplazieA. hipertrofieB. hipoplazieC.hipotrofieD.metaplazieE.

(pag. 2907)

C2547058. Diverticulii vezicali ce apar în fazele avansate ale adenomului de prostată, au peretele format:

din mucoasă şi detrusor decompensatA. numai din mucoasăB. numai din detrusorC.din mucoasă şi uroteliu anaplazicD.din mucoasă şi uroteliu metaplazicE.

(pag. 2908)

C2547059. Faza de prostatism din evoluţia clinică a adenomului de prostată are următoarele manifestări clinice majore:

polakiuria predominant diurnăA. disuriaB. hematuriaC.infecţiile urinare repetateD.incontinenţa prin prea plinE.

(pag. 2908)

C2547060. Simptomele şi semnele clinice din adenomul de prostată sunt clasificate în:iritative şi obstructiveA. iritative, obstructive şi hemoragiceB. iritative, obstructive, hemoragice şi infecţioaseC.iritative, obstructive, hemoragice, infecţioase şi litiaziceD.nici unul dintre răspunsurile anterioare nu este corectE.

(pag. 2909)

C2547061. Germenii cel mai frecvent implicaţi în cistitele acute şi cronice la pacienţii cu adenom de prostată sunt reprezentaţi de:

streptococA. stafilococB. gonococC.pneumococD.SeratiaE.

(pag. 2909)

C2547062. Pentru determinarea prin ecografie a volumului şi greutăţii prostatei la pacienţii cu simptomatologie clinică de adenom de prostată, este necesară cunoaşterea:



volumului vezical pre- şi postmicţionalA. grosimii peretelui vezicalB. structurii şi formei prostateiC.celor trei diametre ale prostateiD.tehnicii de ecografie transrectalăE.

(pag. 2912)

C2547063. Diagnosticul diferenţial dintre adenomul de prostată şi cancerul de prostată este stabilit numai de:

tuşeul rectalA. PSAB. ecografia transrectalăC.particularităţile simptomatologieiD.examenul histologicE.

(pag. 2915)

C2547064. Criteriul de alegere a căii de abord - transuretrală sau transvezicală - în tratamentul chirrgical al adenomului de prostată necomplicat este reprezentat de:

prezenţa sau absenţa hematurieiA. prezenţa sau absenţa reziduului postmicţionalB. intensitatea simptomatologieiC.volumul (greutatea) prostateiD.toate criteriile de mai susE.

(pag. 2916)

C2647065. Embriologic, prostata apare la embrionul de:8 saptamaniA. 10 saptamaniB. 12 saptamaniC.14 saptamaniD.16 saptamaniE.

(pag. 2905)

C2647066. Embriologic, prostata are:originea din sinusul uro-genitalA. origine wolffianaB. origine wolffiana si din sinusul uro-genitalC.origine din mugurele BournevilleD.origine din mugurele Bourneville si sinusul uro-genitalE.

(pag. 2905)

C2647067. Microscopic, tesutul fibro-muscular din componenta prostatei reprezinta:1-10%A. 10-30%B. 30-50%C.50-70%D.70-90%E.

(pag. 2905)

C2647068. La nivelul coliculului seminal uretra prostatica isi schimba directia cu un unghi de:10 °A. 20 °B.



30 °C.40 °D.50 °E.

(pag. 2905)

C2647069. Din punct de vedere embriologic, zona periferica si cea tranzitionala a prostatei se dezvolta din:

sinusul urogenitalA. canalul mezonefric WolffB. sinusul urogenital si canalul mezonefric WolfC.canalul BournevilleD.canalul Bourneville si sinusul urogenitalE.

(pag. 2906)

C2647070. Hipertrofia prostatica benigna incepe sa se dezvolte in jurul varstei de:35 de aniA. 45 de aniB. 55 de aniC.65 de aniD.75 de aniE.

(pag. 2906)

C2647071. Hiperplazia stromala a prostatei este stimulata de:hormoni androgeniA. hormoni estrogeniB. hormoni paratiroidieniC.hormoni androgeni si estrogeni in egala masuraD.hormoni androgeni si estrogeni, preponderent insa cei androgeniE.

(pag. 2906)

C2647072. Hipertrofia prostatica benigna (BPH), conform modelului McNeal, se dezvolta din prostata:tranzitionalaA. perifericaB. centralaC.fibro-muscularaD.periferica si fibro-muscularaE.

(pag. 2906)

C2647073. Adenomul prostatic fiind un obstacol permanent in evacuarea urinara, duce la cresterea presiunii intravezicale de la 20-40 cm apa la:

40-60 cm apaA. 50-70 cm apaB. 40-70 cm apaC.50-100 cm apaD.50-60 cm apaE.

(pag. 2907)

C2647074. In tratamentul medicamentos al adenomul prostatic, "alfa-blocant 1-a" selectiv este:alfuzosinA. prazosinB. terazosinC.doxazosinD.



tamsulosinE.

(pag. 2916)

C2847075. Adenomul de prostata se dezvolta din urmatoarele zone ale prostate:perifericaA. tranzitionalaB. centralaC.istmicaD.fibromuscularaE.

(pag. 2906)

C2847076. Greutatea medie a prostatei la adult este de:10-15 grameA. 20-25 grameB. 15-20 grameC.25-30 grameD.30-35 grameE.

(pag. 2905)

C2847077. Valoarea normala a antigenului prostatic specific (PSA) este de:0,4 ng/mlA. 10-14 ng/mlB. 4-10 ng/mlC.0-4 ng/mlD.40 ng/mlE.

(pag. 2911)

C2847078. Tratamentul de electie al adenomului de prostata sub 60 de grame cu retentie incompleta de urina este:

transuretroincizia prostatei (TUI-P)A. prostatectomia radicalaB. fitoterapiaC.adenomectomia transvezicalaD.transuretrorezectia prostatei (TUR-P)E.

(pag. 2916-2917)

C2847079. Debitmetria urinara la un pacient cu adenom de prostata sugereaza obstructie severa daca:scade timpul mictionalA. debitul urinar mediu este de 20 ml/sec.B. nici unul din aspectele enuntateC.reziduu vezical < 100 mlD.debitul maxim > 15ml/secE.

(pag. 2911)

C2847080. Ureterohidronefroza ca o complicatie a adenomului de prostata este:absentaA. bilaterala si simetricaB. unilaterala si asimetricaC.vizibila doar la nivelul segmentelor ureterale pelvineD.nici una din afirmatiile de mai sus nu este adevarataE.

(pag. 2913)



C2847081. Greutatea medie a prostatei la adult este:2-4 gA. 10-15 gB. 15-20 gC.20-100 gD.100-200 gE.

(pag. 2905)

C2847082. In adenomul de prostata, faza de retentie incompleta cu distensie apare cind reziduul depaseste capacitatea fiziologica a vezicii:

100-300 mlA. 150-200 mlB. 300-400 mlC.400-800 mlD.600-800 mlE.

(pag. 2908)


C1247083. Pentru adenomul prostatic necomplicat protocolul de examinare minim cuprinde:ecografie abdominalaA. ecografie transrectalaB. uroflowmetrieC.urografieD.uretrocistoscopie de evaluareE.

(pag. 2914)

C1247084. Care din urmatoarele caractere clinice ale prostatei la tuseul rectal nu sunt caracteristice pentru adenomul de prostata:

prostata marita de volum, simetricaA. prostata sensibila la palpareB. sant median disparutC.consistenta moale, fluctuentaD.limitele prostatei foarte bine delimitate de structurile vecineE.

(pag. 2910)

C1247085. Examenul ecografic la bolnavii cu adenom de prostata este deosebit de util pentru:aprecierea volumului prostaticA. aprecierea reziduului vezicalB. diagnosticul diferential cu cancerul prostateiC.aprecierea cauzei hematurieiD.decelarea complicatiilor adenomuluiE.

(pag. 2912)

C1247086. Semnele obstructive in adenomul de prostata sunt:disconfortul mictionalA. polakiuria diurnaB. scaderea calibrului si fortei jetului urinarC.imperiozitatea mictionalaD.senzatia de evacuare vezicala incompletaE.

(pag. 2909)



C1247087. Complicatiile tardive ale tratamentului chirurgical al adenomului de prostata sunt:orhiepididimita acutaA. fistula urinara hipogastricaB. impotentaC.incontinentaD.hemoragiaE.

(pag. 2917)

C1247088. Tratamentul minim-invaziv al adenomului de prostata include:terapia cu laserA. HIFUB. TUNAC.Electrovaporizarea transuretralaD.TUIPE.

(pag. 2917, 2918)

C1247089. Indicatiile absolute pentru instaurarea unei forme de tratament la pacientii cu adenom de prostata sunt:

simptomatologie de tip “prostatism”A. retentie incompleta de urina cu reziduu vezical > 50 mlB. litiaza vezicala secundaraC.infectii urinare persistenteD.distensia aparatului urinar superiorE.

(pag. 2915)

C1247090. Care din urmatoarele caracteristici apartine “sindromului post TUR-P”:tahicardiaA. hipotensiuneaB. hiponatremiaC.edemul cerebralD.hipercloremieE.

(pag. 2917)

C1247091. Rasunetul adenomului de prostata asupra vezicii urinare si aparatului urinar superior este reprezentat de aparitia:

hipertrofiei detrusoruluiA. diverticulilor vezicaliB. refluxului vezicoureteralC.insuficientei renaleD.ureterohidronefrozei unilateraleE.

(pag. 2908)

C1347092. Finasterida:scade concentratia serica si la nivelul prostatei a estrogenilorA. este un inhibitor de 5-alfa-reductazaB. scade volumul prostaticC.este un analog GnRHD.amelioreaza debitmetria urinaraE.

(pag. 2916)

C1347093. In adenomul de prostata, faza de prostatism se caracterizeaza prin urmatoarele manifestari clinice majore:



polakiurie diurnaA. polakiurie nocturnaB. senzatia de evacuare vezicala incompletaC.urgencyD.dribbling terminalE.

(pag. 2908)

C1347094. Semnele obstructive mai frecvent observate in adenomul de prostata sunt:polakiuriaA. disuriaB. imperiozitatea mictionalaC.scaderea calibrului si fortei jetului urinarD.senzatia de evacuare vezicala incompletaE.

(pag. 2909)

C1347095. Urmatoarele complicatii pot marca evolutia adenomului de prostata:insuficienta renala cronicaA. cancerul renalB. adenomitaC.litiaza vezicalaD.retentia completa de urinaE.

(pag. 2909-2910)

C1347096. Sindromul postTUR-P se caracterizeaza prin:hipervolemieA. scleroza cervico-prostaticaB. hiponatremieC.hemoragieD.edem cerebralE.

(pag. 2917)

C1347097. Clinic, adenomul de prostata evolueaza in mai multe faze:adenomitaA. prostatismB. hipertrofie a detrusoruluiC.retentie incompleta fara distensieD.retentie incompleta cu distensieE.

(pag. 2908)

C1347098. In adenomul de prostata, retentia incompleta de urina cu distensie vezicala se caracterizeaza prin:

reziduu vezical sub 300-350 mlA. hipertrofie a detrusoruluiB. reziduu vezical mai mare de 300-350 mlC.ureterohidronefroza bilaterala si simetricaD.falsa incontinenta de urinaE.

(pag. 2907)

C1447099. Adenomul de prostata in faza de prostatism se caracterizeaza prin:Polakiurie nocturna;A. Disurie progresiva;B. Aparitia rezidiului vezical;C.



Diminuarea jetului urinar;D.Semne de insuficienta renala.E.

(pag. 2908)

C1447100. Hematuria macroscopica in adenomul de prostata:Nu este un semn frecvent;A. Are drept cauza principala ruperea unor vase ectaziate ale jonctiunii ureterovezicale;B. Poate surveni dupa cateterismul evacuator;C.Nu este niciodata totala sau cu cheaguri;D.Prezenta sa este patognomonica pentru adenomul de prostata asociat cu litiaza vezicala.E.

(pag. 2909)

C1447101. Care dintre urmatoarele afirmatii privind finasteridul, utilizat in tratamentul adenomului de prostata sunt adevarate?

Scade volumul prostatei;A. Nu influenteaza volumul prostatei;B. Inhiba 5 alfa-reductaza;C.Reduce nivelul seric al testosteronului;D.Reduce concentratia intraprostatica a DHT (di-hidro-testosteron).E.

(pag. 2916)

C1447102. Care dintre urmatoarele simptome nu sunt de tip iritativ, conform scorului Boyarsky:Dribblingul terminal;A. Mictiunea in doi timpi;B. Imperiozitatea mictionala;C.Polakiuria diurna;D.Disconfortul mictional.E.

(pag. 2909)

C1447103. Adenomita (infectia adenomului de prostata) are urmatoarele caracteristici:La tuseul rectal prostata are sensibilitate normala;A. Se insoteste de durere perineala;B. Este posibila evolutia spre retentie acuta de urina;C.Procesul de adenomita poate face mai usoara adenomectomia;D.Febra si frisoanele nu apar niciodata in adenomite.E.

(pag. 2909 - 2910)

C1447104. Care dintre afirmatiile privind tuseul rectal in adenomul de prostata sunt adevarate:Nu este esentiala in evaluarea pacientilor cu adenom de prostata;A. Pozitia de examinare genupectorala este cea mai informativa;B. Limitele organului sunt imprecis delimitate;C.santul median este disparut partial sau total;D.Sensibilitatea prostatei este normala.E.

(pag. 2909)

C1447105. Complicatiile infectioase ale adenomului de prostata:Pot fi reprezentate de pielonefrita acuta sau cronica;A. Sunt secundare obstacolului subvezical;B. Pot fi consecinta manevrelor de sondaj uretrovezical;C.Tratamentul antibiotic conform antibiogramei nu este eficient daca nu este indepartat obstacolul subvezical;D.Germenii cei mai frecvent implicati sunt cei gram pozitivi.E.

(pag. 2909)



C1447106. Care dintre urmatoarele alfa blocante folosite in tratamentul adenomului de prostata sunt cu actiune de lunga durata:

Tamsulosin;A. Doxazosin;B. Alfuzosin;C.Prazosin;D.Terazosin.E.

(pag. 2916)

C1447107. Care dintre afirmatiile privind parametrii uroflowmetriei sunt adevarate?Volumul urinar normal este 125-300 ml;A. Durata normala a mictiunii este de 30-45 sec;B. Debitul urinar maxim (peak flow) normal este peste 15 ml/sec;C.Pentru o masurare exacta, volumul urinar trebuie sa depaseasca 125-150 ml;D.Debitul urinar mediu (average flow) normal este de 12 ml/sec.E.

(pag. 2911)

C1447108. Indicatiile absolute pentru inceperea tratamentului adenomului de prostata sunt:Simptomatologia severa si complicatiile acesteia;A. Distensia aparatului urinar superior;B. Simptomatologia de tip prostatism;C.Retentia completa de urina;D.Infectiile urinare.E.

(pag. 2915)

C1547109. Complicatiile imediate si perioperatorii ale interventiei chirurgicale clasice pentru adenomul de prostata (adenomectomia deschisa) sunt reprezentate de:

peritonita acuta;A. ocluzia intestinala;B. fistula urinara hipogastrica;C.orhiepididimita acuta;D.hemoragia.E.

(pag. 2917)

C1547110. Care dintre urmatoarele afirmatii despre litiaza vezicala secundara adenomului de prostata sunt corecte?

se datoreaza stazei urinare vezicale si/sau infectiei urinare;A. calculul se poate elimina spontan daca este mai mic de 8mm diametru si are suprafata regulata;B. determina hematurie declansata de efort;C.determina simptomatologie nocturna mai zgomotoasa decat cea diurna datorita contactului prelungit al calculului cu aceeasi zona de mucoasa vezicala;

D.

poate fi rezolvata prin administrarea asocierii inhibitor de 5 alfa reductaza – alfa blocant.E.

(pag. 2909)

C1547111. Tuseul rectal reprezinta examenul clinic de baza in adenomul de prostata. Pentru executarea corecta a acestei manevre pacientul poate fi asezat:

in decubit dorsal;A. in decubit ventral;B. in pozitie ginecologica;C.in pozitie genupectorala;D.in decubit lateral.E.

(pag. 2910)



C1547112. Tuseul rectal reprezinta examenul clinic de baza in adenomul de prostata. Care dintre urmatoarele afirmatii despre datele obtinute prin tuseul rectal sunt corecte?

prostata este marita de volum si cel mai adesea asimetrica;A. prostata este dureroasa;B. glanda este bine delimitata;C.consistenta este ferm elastica;D.veziculele seminale sunt palpabile.E.

(pag. 2910)

C1547113. Indicatiile absolute pentru instituirea unei forme de tratament chirurgical in adenomul prostata sunt reprezentate de:

insuficienta renala obstructiva;A. retentia completa de urina;B. litiaza vezicala secundara;C.hematuria macroscopica episodica;D.infectiile urinare persistente.E.

(pag. 2915)

C1547114. In diagnosticul diferential al adenomului de prostata cu patologia obstructiva uretrala pot fi necesare:

uretroscopia;A. uretrografia retrograda si anterograda;B. ecografia transuretrala sau peniana externa;C.profilul uretral;D.secretia uretrala.E.

(pag. 2915)

C1547115. Diagnosticul diferential al adenomului de prostata se face cu:cancerul prostatic;A. tumorile vezicale;B. stricturile uretrale;C.tumorile renale – pentru ca si acestea dau hematurie;D.periuretrita acuta.E.

(pag. 2914-2915)

C1547116. Intre manifestarile urinare ale adenomului de prostata, semnele iritative sunt reprezentate de:

polakiurie nocturna si diurna;A. imperiozitate mictionala;B. disconfort mictional (durere, arsura);C.hematurie initiala;D.hematurie terminala.E.

(pag. 2909)

C1647117. Indicatiile absolute pentru instaurarea unei forme de tratament, in adenomul de prostata, sunt:

simptomatologie de tip "prostatism"A. hematurie macroscopica episodicaB. litiaza vezicala secundaraC.retentie incompleta de urina cu rezidiu vezical > 50 mlD.retentia completa de urinaE.

(pag. 2915)



C1647118. Indicatiile relative pentru tratamentul adenomului de prostata sunt urmatoarele:litiaza vezicala secundaraA. retentia completa de urinaB. simptomatologie de tip "prostatism"C.hematurie macroscopica episodicaD.infectiile urinare persistenteE.

(pag. 2915)

C1647119. In cadrul simptomatologiei adenomului de prostata, semnele obstructive sunt urmatoarele:disurie initialaA. polakiurie diurnaB. disconfortul mictionalC.senzatia de evacuare vezicala incompletaD.mictiune in doi timpiE.

(pag. 2909)

C1647120. Complicatiile infectioase, in cadrul adenomului de prostata, sunt secundare:bacteriemiei episodiceA. obstacolului subvezicalB. stazei urinareC.manevrelor de sondaj efectuateD.mictiunii in doi timpiE.

(pag. 2909)

C1647121. In tratamentul medicamentos al adenomului de prostata au indicatie urmatoarele clase de medicamente:

alfa-blocanteA. beta-blocanteB. inhibitori de 5 alfa reductazaC.inhibitori de colinesterazaD.inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensineiE.

(pag. 2916)

C1647122. In cadrul transuretrorezectiei prostatei (TUR-P), "sindromul post TUR-P" are urmatoarele semne care-l caracterizeaza:

bradicardieA. tahicardieB. hipotensiune arterialaC.hipertensiune arterialaD.edem cerebralE.

(pag. 2917)

C1647123. Pentru adenomul de prostata necomplicat, protocolul de examinare minim cuprinde:Examenul clinic complet + tuseul rectal + scorul obstructiv/iritativA. Radiografia renovezicala simplaB. Volumetria prostateiC.UroflowmetriaD.Urografia intra-venoasaE.

(pag. 2914)

C1647124. Adenomectomia deschisa, ca tratament chirurgical al adenomului de prostata, se poate efectua:

transvezicalA.



transuretralB. retropubianC.pararectalD.perinealE.

(pag. 2917)

C2247125. Retenţia completă de urină se manifestă clinic prin:Glob vezical tareA. Glob vezical moaleB. Glob vezical medianC.Glob vezical sensibil la palpareD.Glob vezical nedurerosE.

(pag. 2907)

C2247126. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre adenomul de prostată:Se dezvoltă din prostata tranziţională, periuretralăA. Reprezintă un obstacol tranzitor în evacuarea uriniiB. Detrusorul se atrofiază datorită obstrucţiei instalateC.În timp apare reziduu vezicalD.Obstrucţia apare prin scăderea calibrului uretralE.

(pag. 2906-2907)

C2247127. Examinarea urografică la pacienţii cu adenom de prostată este obligatorie:La toţi pacienţii cu adenom de prostatăA. La pacienţii cu adenom şi hematurieB. La pacienţii cu adenom şi altă patologie urinară asociatăC.La pacienţii cu adenom necomplicatD.Când cistoscopia nu tranşează cauza hematurieiE.

(pag. 2912)

C2247128. Uretrocistoscopia la pacienţii cu adenom de prostată se caracterizează prin:Este obligatorie la pacienţii cu adenom şi hematurieA. Nu este prima etapă înaintea rezecţiei endoscopiceB. Evidenţiază permeabilitatea uretreiC.Nu poate evalua capacitatea vezicii urinareD.Evidenţiază vezica forţatăE.

(pag. 2914)

C2247129. Indicaţii absolute pentru instaurarea unei forme de tratament în adenomul de prostată sunt:Retenţie incompletă de urină cu reziduu vezical mai mare de 50 mlA. Simptomatologie de tip prostatismB. Infecţii urinare persistenteC.Adenomul de prostată nu necesită tratamentD.Litiază vezicală secundarăE.

(pag. 2915)

C2247130. Următoarele afirmaţii sunt false:Tratamentul adenomului de prostată depinde de evoluţia boliiA. Tratamentul adenomului de prostată depinde de severitatea simptomatologieiB. Tratamentul adenomului de prostată depinde de prezenţa complicaţiilorC.Toţi bărbaţii cu adenom de prostată necesită tratament chirurgicalD.Tot mai mulţi pacienţi sunt supuşi tratamentului chirurgicalE.



(pag. 2915)

C2247131. Diagnosticul difenţial al adenomului de prostată se face cu:ProstatodiniaA. Patologia obstructivă uretralăB. Litiaza renalăC.Scleroza de col vezicalD.Cancerul rectalE.

(pag. 2915)

C2247132. Litiaza prostatică:Se poate aprecia urograficA. Nu se tratează niciodată prin prostatectomie totalăB. Este nevoie întotdeauna de prostatectomie totalăC.Se caracterizează ecografic prin semnul "sacului cu nuci”D.Se poate depista prin tomografie computerizată pelvinăE.

(pag. 2915)

C2247133. Printre investigaţiile aparţinând protocolului minim de examinare a adenomului de prostată se numără:

RMNA. UroflowmetriaB. Tuşeul rectalC.Pielografia retrogradăD.CTE.

(pag. 2914)

C2247134. Indicaţiile relative pentru tratamentul adenomului de prostată sunt:Distensia aparatului urinar superiorA. Hematuria macroscopică episodicăB. Infecţiile urinare persistenteC.Insuficienţa renală obstructivăD.Simptomatologie de tip prostatismE.

(pag. 2915)

C2247135. Transuretrorezecţia prostatei:Este cel mai frecvent procedeu utilizat în chirurgia adenomului de prostatăA. Indicaţia cea mai frecventă se pune în faza de prostatismB. Morbiditatea generală este în jur de 18%C.Mortalitatea este în jur de 0,2%D.Complicaţia tardivă cea mai frecventă este "sindromul post TUR-P”E.

(pag. 2916-2917)

C2247136. Complicaţiile tardive ale TUR-P sunt:Sindromul post TUR-PA. PriapismB. Incontinenţă urinarăC.Malignizarea adenomuluiD.Scleroză cervico-prostaticăE.

(pag. 2917)

C2247137. Despre transuretroincizia prostatei se poate afirma:Procedeul este indicat prostatelor mariA.



Vindecarea postoperatorie este dificilăB. Incidenţă redusă a ejaculării retrogradeC.Lipseşte specimenul histopatologicD.Procedeul este indicat prostatelor miciE.

(pag. 2917)

C2247138. Tratamentul medicamentos al adenomului de prostată nu cuprinde:Beta blocanteA. Alfa blocanteB. Numai alfa1 blocante selectiveC.FinasteridaD.FitoterapiaE.

(pag. 2916)

C2247139. Despre alfa blocante în tratamentul adenomului de prostată este adevărat:Ameliorează debitmetria cu 50-70%A. Se pot folosi alfa blocante neselectiveB. Alfa blocantele selective sunt cele mai eficienteC.Cardura este un alfa 1 blocant cu durată scurtă de acţiuneD.Eficienţa le-a fost certificată prin scăderea scorului simptomatic cu 90%E.

(pag. 2917)

C2247140. Despre Finasterida utilizată în terapia adenomului de prostată este edevărat:Este un inhibitor de 5 alfa reductazăA. Aparţine fitoterapieiB. Este un inhibitor al reabsorţiei estrogenilorC.Scade volumul prostaticD.Efectele favorabile se observă după 1 lună de tratamentE.

(pag. 2916)

C2247141. Adenomectomia deschisă:Se practică la majoritatea pacienţilor cu adenom de prostatăA. Se indică în adenoamele mariB. Complicaţia majoră imediată este hemoragiaC.Principiul intervenţiei variază în funcţie de abordD.Are complicaţii tardiveE.

(pag. 2917)

C2247142. Indicaţiile pentru adenomectomie deschisă sunt:Adenoame necomplicateA. Adenom şi litiază vezicală secundară ce nu poate fi rezolvată endoscopicB. Adenom concomitent cu diverticuli vezicaliC.Adenoame mai mici de 60 gD.Simptomatologie intensăE.

(pag. 2917)

C2247143. Complicaţiile tardive ale adenomectomiei deschise sunt:Orhiepididimita acutăA. HemoragiaB. Fistula urinară hipogastricăC.Ejacularea retrogradăD.ImpotenţaE.



(pag. 2917)

C2247144. Nu sunt semne obstructive:Disuria iniţialăA. Disuria finalăB. Disconfort micţionalC.Imperiozitate micţionalăD.Micţiune în doi timpiE.

(pag. 2909)

C2247145. Secreţia internă a prostatei cuprinde:Alfa fetoproteinaA. Antigenul prostatic embrionarB. Antigenul prostatic specificC.Fosfataze acideD.ProstaglandineE.

(pag. 2907)

C2247146. Despre distensia aparatului urinar superior secundară adenomului de prostată sunt adevărate:

se datorează refluxului vezico-ureteralA. este o complicaţie majorăB. se manifestă totdeuna clinic zgomotosC.nu are în general manifestări cliniceD.are ca rezultat final insuficienţa renalăE.

(pag. 2910)

C2247147. În transuretrorezecţia prostatei:limita distală a rezecţiei este reprezentată de veru montanumA. limita laterală este reprezentată de fibrele capsulareB. se practică inclusiv rezecţia de veru montanumC.rezecţia cuprinde şi veziculele seminaleD.se preferă irigaţia cu lichid izotonE.

(pag. 2916)

C2247148. Disuria marcată din faza de prostatism a adenomului de prostată se caracterizează prin:Prostata este foarte voluminoasăA. Suferinţă clinică marcatăB. Suferinţă clinică diminuatăC.Lob median obstructiv (fenomen de clapetă)D.Disuria nu apare în faza de prostatismE.

(pag. 2908)

C2247149. Faza de prostatism din evoluţia adenomului de prostată se manifestă prin:Polakiurie diurnă şi nocturnăA. Micţiuni prin ”prea plin”B. Vezica urinară se poate palpa prin tuşeu rectalC.Diminuarea jetului urinarD.Disurie progresivăE.

(pag. 2908)

C2247150. Semnele clinice iritative ale adenomului de prostată sunt:Disuria finalăA.



Polakiuria diurnăB. Senzaţia de evacuare vezicală incompletăC.Disuria iniţialăD.Imperiozitatea micţionalăE.

(pag. 2909)

C2247151. Complicaţiile infecţioase ce pot să apară în evoluţia adenomului de prostată:Sunt secundare obstacolului subvezicalA. Sunt mai frecvent implicaţi germeni Gram-pozitivB. Sunt secundare stazei urinareC.Manevrele de sondaj vezical previn infecţiileD.Tratamentul antibiotic nu este eficient în lipsa rezolvării cauzeiE.

(pag. 2909)

C2247152. Printre complicaţiile adenomului de prostată se numără:Cistita cronicăA. Litiaza vezicalăB. AdenomitaC.Retenţia completă de urinăD.Tumora renalăE.

(pag. 2909-2910)

C2247153. Hematuria macroscopică apărută în cadrul adenomului de prostată:Este un semn foarte frecventA. Este rar iniţialăB. Poate fi totală, abundentăC.Nu este gravă în generalD.Poate surveni după cateterism evacuator rapidE.

(pag. 2909)

C2247154. Valorile normale ale parametrilor de uroflowmetrie sunt:Volumul urinar 100-125 mlA. Debitul maxim>20 ml/secundăB. Durata micţiunii 10-12 secundeC.Durata micţiunii 20 secundeD.Debitul mediu 12 ml/secundăE.

(pag. 2911)

C2247155. Tuşeul rectal la un pacient cu adenom de prostată:Este examinarea clinică de bază în această afecţiuneA. Prostata este mărită de volum şi frecvent asimetricăB. Prostata este neuniformăC.Se pot palpa veziculele seminale normaleD.Este o metodă de orientare asupra diagnosticuluiE.

(pag. 2910)

C2247156. Determinarea reziduului vezical la un pacient cu adenom de prostată:Poate fi apreciat clinicA. Poate fi apreciat prin sondaj evacuatorB. Poate fi apreciat urograficC.Ecografia postmicţională şi scintigrafia nu aduc informaţiiD.Instituirea tratamentului se face la un reziduu de peste 50 mlE.



(pag. 2911)

C2247157. În explorarea uroflowmetrică debitul urinar depinde de:Forţa de contracţie a detrusoruluiA. Rezistenţa întâlnită la nivelul uretreiB. Funcţionarea complexului neuron-cale de transmitere-efectorC.Prezenţa de diverticuli vezicaliD.Coordonarea detrusor/sfincterE.

(pag. 2911)

C2247158. În adenomul de prostată faza de retenţie incompletă cu distensie se caracterizează prin:UrgencyA. HidronefrozăB. Insuficienţă renalăC.Doar polakiurie nocturnăD.Apare la debutul boliiE.

(pag. 2908)

C2247159. Retenţia completă de urină apărută ca şi complicatie a adenomului de prostată:Nu apare după prănzuri copioaseA. Nu se tratează de bază prin rezolvarea obstacolului subvezicalB. Poate apărea la frigC.Poate fi provocată de tranchilizanteD.Se tratează cu sedativeE.

(pag. 2910)

C2247160. Semnul urografic major al adenomului de prostată:Imagine lacunară asimetricăA. Imagine lacunară cu concavitatea în susB. Imagine lacunară simetricăC.Nu se modifică traiectul ureterelor terminaleD.Aspect de uretere "în cârlig de undiţă”E.

(pag. 2913)

C2247161. Examenul ecografic la pacienţii cu adenom de prostată:Este uşor de efectuatA. Aduce puţine informaţii despre patologia prostateiB. Este preferat pentru începerea investigaţiilorC.Este util pentru aprecierea reziduului vezical, dar inutil pentru aprecierea formei prostateiD.Ecografia perineală nu oferă nici o informaţieE.

(pag. 2911-2912)

C2247162. Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară în adenomul de prostată:Reprezintă o rutină în imagistica adenomului de prostatăA. Sunt utile în diagnosticul diferenţialB. Sunt utile în diagnosticul complicaţiilorC.Sunt utile mai ales în diagnosticul pozitiv al adenomului de prostatăD.Nu reprezintă o rutină în imagistica adenomului de prostatăE.

(pag. 2913-2914)

C2347163. In adenomul de prostata, retentia incompleta de urina cu distensie vezicala se caracterizeaza prin:

reziduu vezical sub 300-350 mlA.



hipertrofie a detrusoruluiB. reziduu vezical mai mare de 300-350 mlC.ureterohidronefroza bilaterala si simetricaD.falsa incontinenta de urinaE.

(pag. 2907)

C2347164. In adenomul de prostata, faza de prostatism se caracterizeaza prin urmatoarele manifestari clinice majore:

polakiurie diurnaA. polakiurie nocturnaB. senzatia de evacuare vezicala incompletaC.urgencyD.dribbling terminalE.

(pag. 2908)

C2347165. Clinic, adenomul de prostata evolueaza in mai multe faze:adenomitaA. prostatismB. hipertrofie a detrusoruluiC.retentie incompleta fara distensieD.retentie incompleta cu distensieE.

(pag. 2908)

C2347166. Semnele obstructive mai frecvent observate in adenomul de prostata sunt:polakiuriaA. disuriaB. imperiozitatea mictionalaC.scaderea calibrului si fortei jetului urinarD.senzatia de evacuare vezicala incompletaE.

(pag. 2909)

C2347167. Urmatoarele complicatii pot marca evolutia adenomului de prostata:insuficienta renala cronicaA. cancerul renalB. adenomitaC.litiaza vezicalaD.retentia completa de urinaE.

(pag. 2909-2910)

C2347168. Care din semnele urografice enumerate nu este semnificativ pentru precizarea diagnosticului de adenom de prostata:

imagina lacunara simetrica cu convexitatea in sus la nivelul vezicii urinareA. rinichiul "mut" urografic unilateralB. imagine lacunara pelvinaC.imagine lacunara pielicaD.uretere terminale "in carlig de undita"E.

(pag. 2912-2913)

C2347169. Finasterida:scade concentratia serica si la nivelul prostatei a estrogenilorA. este un inhibitor de 5-alfa-reductazaB. scade volumul prostaticC.



este un analog GnRhD.amelioreaza debitmetria urinaraE.

(pag. 2916)

C2347170. Sindromul postTUR-P se caracterizeaza prin:hipervolemieA. scleroza cervico-prostaticaB. hiponatremieC.hemoragieD.edem cerebralE.

(pag. 2917)

C2347171. Mepartricina (Ipertrofan):inhiba alfa-5-reductazaA. scade concentratia serica a estrogenilorB. determina relaxarea colului vezicalC.scade concentratia estrogenilor la nivel prostaticD.diminua hiperplazia stromeiE.

(pag. 2916)

C2347172. Distrugerea termica a tesutului adenomatos este realizata de:termoterapieA. electrovaporizare transuretralaB. HIFUC.TUR-PD.YAG laserE.

(pag. 2917-2918)

C2547173. Semnele iritative ale adenomului de prostată sunt reprezentate de:polakiurie nocturnă şi diurnăA. imperiozitate micţionalăB. disconfort micţional (durere, arsură)C.hematurie iniţialăD.hematurie terminalăE.

(pag. 2909)

C2547174. Semnele obstructive ale adenomului de prostată sunt reprezentate de:disurieA. apariţia herniei inghinale de slăbiciuneB. micţiune în doi timpiC.durere pelvină colicativăD.false senzaţiiE.

(pag. 2909)

C2547175. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la litiaza vezicală secundară adenomului de prostată sunt corecte?

se datorează stazei urinare vezicale şi/sau infecţiei urinareA. determină hematurie declanşată de efortB. determină simptomatologie nocturnă mai zgomotoasă decât cea diurnă datorită contactului prelungit al calculului cu aceeaşi zonă de mucoasă vezicală

C.

poate fi rezolvată prin administrarea asociată de inhibitor de 5 alfa reductază, alfa-blocant şi fitoterapie (aceasta din urmă în scopul solubilizării calculului)

D.

calculul poate fi eliminat spontan dacă are sub 8 mm diametru si suprafaţă regulatăE.



(pag. 2909)

C2547176. Tuşeul rectal reprezintă examinarea clinică de bază în diagnosticul adenomului de prostată. În vederea acestei examinări, pacientul poate fi aşezat:

în decubit dorsalA. în decubit ventralB. în poziţie ginecologicăC.în poziţie genu-pectoralăD.în decubit lateralE.

(pag. 2910)

C2547177. Diagnosticul diferenţial al adenomului de prostată se face cu:cancerul prostaticA. tumorile vezicaleB. tumorile uretraleC.tumorile renale - pentru că şi acestea dau hematurieD.periuretritele croniceE.

(pag. 2914-2915)

C2547178. Sindromul post-TURP apare după transuretrorezecţia prostatei în cazul folosirii pentru spălare a unui lichid hipoton. Sindromul se caracterizează prin:

bradicardie, hipotensiune şi edem cerebralA. bradicardie, hipertensiune şi edem cerebralB. tahicardie, hipotensiune şi edem cerebralC.tahicardie, hipertensiune şi edem cerebralD.hipervolemie, hemodiluţie şi diselectrolitemieE.

(pag. 2916)

C2547179. Complicaţiile imediate şi perioperatorii ale intervenţiei chirurgicale clasice pentru adenom de prostată (adenomectomia deschisă) sunt reprezentate de:

peritonita acutăA. ocluzia intestinalăB. fistula urinară hipogastricăC.orhiepididimita acutăD.hemoragiaE.

(pag. 2917)

C2547180. Primele modificări morfopatologice de hipertrofie prostatică benignă (adenom de prostată):apar în jurul vârstei de 35 aniA. apar după vârsta de 50 aniB. apar în zona periferică a glandeiC.sunt reprezentate de nodulii stromali microscopiciD.sunt reversibile sub tratament alfa blocantE.

(pag. 2906)

C2547181. Tuşeul rectal reprezintă examenul clinic de bază în adenomul de prostată. Care dintre următoarele afirmaţii despre datele obţinute prin tuşeul rectal sunt corecte?

prostata este mărită de volum şi, cel mai adesea, asimetricăA. prostata este dureroasăB. glanda este bine delimitatăC.consistenţa este ferm-elasticăD.veziculele seminale sunt palpabileE.



(pag. 2910)

C2547182. Indicaţiile absolute pentru instituirea tratamentului chirurgical în adenomul de prostată sunt reprezentate de:

insuficienţa renală obstructivăA. retenţia completă de urinăB. litiaza vezicală secundarăC.hematuria macroscopică episodicăD.infecţiile urinare persistenteE.

(pag. 2915)

C2547183. Pentru diagnosticul diferenţial al adenomului de prostată cu patologia obstructivă uretrală pot fi necesare:

uretroscopiaA. uretrografia anterogradă şi retrogradăB. ecografia transuretrală sau peniană externăC.profilul uretralD.secreţia uretralăE.

(pag. 2915)

C2547184. Coliculul seminal ("veru montanum") reprezintă:porţiunea subsfincteriană a uretreiA. locul unde se deschid în uretra peniană ductele ejaculatoareB. limita distală a transuretrorezecţiei pentru adenom de prostată (TURP)C.zona principală a prostatei - conform anatomiei zonale descrisă de McNealD.locul unde se deschid în uretra prostatică canalele ejaculatoareE.

(pag. 2905,2916)

C2547185. Hiperplazia prostatică caracteristică adenomului de prostată este reprezentată de modificări ce interesează (implică):

ţesutul glandularA. ţesutul conjunctiv elasticB. ţesutul conjunctiv fibrosC.ţesutul fibro-muscularD.capsula prostaticăE.

(pag. 2906)

C2547186. Ipotezele privind etiologia adenomului periuretral sunt:hipogonadismulA. reinducţia sinusului uro-genitalB. blocada androgenicăC.teoria maladiei de câmp urotelialD.stimularea estrogenicăE.

(pag. 2906)

C2547187. Polakiuria din tabloul clinic al adenomului de prostată recunoaşte drept cauze:refluxul vezico-ureteralA. iritaţia cervicală determinată de adenomB. scăderea timpului de umplere vezicală prin apariţia reziduului postmicţionalC.prelungirea timpului micţionalD.reducerea volumului urinar/micţiuneE.

(pag. 2907)



C2547188. Ureterohidronefroza din fazele avansate ale adenomului de prostată este:unilateralăA. bilaterală şi simetricăB. bilaterală şi asimetricăC.cauză de insuficienţă renalăD.consecinţă a insuficienţei renaleE.

(pag. 2907)

C2547189. Care dintre compuşii enumeraţi mai jos NU se găsesc în secreţia internă a prostatei normale?

antigenul specific prostaticA. testosteronB. dihidrotestosteronC.dihidroepiandrosteronD.androstendionE.

(pag. 2907)

C2547190. Reziduul vezical ce apare în faza de retenţie incompletă fără distensie vezicală din evoluţia unui adenom de prostată este decelabil:

ecograficA. urograficB. scintigraficC.prin cateterism ureteralD.prin puncţie suprapubianăE.

(pag. 2908)

C2547191. Adenomita (infecţia adenomului periuretral) se manifestă clinic prin:durere lombară cu caracter colicativA. durere lombară cu caracter de nefralgieB. disurie progresivă până la retenţia completă de urinăC.febră, frisonD.durere scrotalăE.

(pag. 2909)

C2547192. Presiunea intraabdominală crescută din momentul micţiunii la un pacient cu adenom de prostată care face efort pentru a urina, conduce la apariţia:

refluxului vezico-ureteral unilateralA. refluxului vezico-ureteral bilateralB. hemoroizilor şi herniilorC.eventraţiei şi evisceraţieiD.tulburărilor de evacuare rectalăE.

(pag. 2910)

C2547193. Examenele de laborator lucrate din urină indicate în adenomul de prostată sunt:examenul sumar de urinăA. uroculturaB. citologia urinarăC.antigenul prostatic specificD.fosfataza acidă prostaticăE.

(pag. 2910)

C2547194. Debitmetria urinară (uroflowmetria) - investigaţie de bază în diagnosticul adenomului de prostată - evaluează:



volumul urinarA. diurezaB. durata micţiuniiC.debitele mediu şi maximD.debitele minim, mediu şi maximE.

(pag. 2911)

C2547195. Indicaţiile relative pentru tratamentul BPH sunt:simptomatologia de tip "prostatism"A. hematuria macroscopică episodicăB. infecţiile urinare persistenteC.litiaza vezicalăD.insuficienţa renală obstructivăE.

(pag. 2915)

C2547196. Complicaţiile postoperatorii tardive ale adenomectomiei transvezicale (deschise) sunt:incontinenţa de urinăA. impotenţa (disfuncţia erectilă)B. ejacularea retrogradăC.anejaculareaD.astenospermiaE.

(pag. 2917)

C2647197. Secretia interna a prostatei cuprinde compusi ca:fosfataze acideA. fosfataze alcalineB. prostaglandineC.acid oxalicD.alfa-lipoproteinaE.

(pag. 2907)

C2647198. In adenomul prostatic, faza de retentie incompleta fara distensie, se caracterizeaza prin:aparitia rezidiului vezical ce nu depaseste capacitatea fiziologica a veziciiA. aparitia rezidiului vezical ce depaseste capacitatea fiziologica a veziciiB. permanentizarea polakiuriei diurneC.permanentizarea nicturieiD.dezvoltarea lobului prostatic medianE.

(pag. 2908)

C2647199. In adenomul prostatic, faza de retentie incompleta cu distensie se manifesta clinic prin:polakiurie intensaA. glob vezical tare, palpabil si percutabil suprapubianB. glob vezical moale, palpabil si percutabil suprapubianC.glob vezical dureros spontan si la palpareD.disconfort mictionalE.

(pag. 2908)

C2647200. In adenomul prostatic, semne iritative sunt:disurie initialaA. polakiurie nocturnaB. mictiune in doi timpiC.imperiozitate mictionalaD.



senzatia de evacuare vezicala incompletaE.

(pag. 2909)

C2647201. Cauze de hematurie macroscopica in adenomul prostatic pot fi:hiperpresiune urinara cu ruperea fornix-ului calicealA. ruperea vaselor mucoasei ce acopera adenomul prostaticB. ruperea unor ectazii vasculare secundare hipertrofiei prostaticeC.hipertrofia prostatica in sineD.polakiuria intensa si permanentaE.

(pag. 2909)

C2647202. Adenomita, infectia adenomului periuretral, se manifesta clinic prin:durere locala perinealaA. durere locala presacrataB. chilurieC.absenta rezidiului vezical datorita polakiuriei extremeD.disurie progresivaE.

(pag. 2910)

C2647203. Uroflowmetric, pacientii cu adenom prostatic, cu obstructii medii ca severitate au:debitul mediu - average flow - de 8-10ml/secA. debitul mediu - average flow - de 6-8 ml/secB. debitul maxim - pick flow - 10-12 ml/secC.debitul maxim - pick flow - 5 ml/secD.debitul maxim - pick flow - 8-9 ml/secE.

(pag. 2911)

C2647204. Uroflowmetric, pacientii cu adenom prostatic, cu obstructii severe ca severitate au:debitul mediu - average flow - 8-10 ml/secA. debitul mediu - average flow - 6-8 ml/secB. debitul maxim - pick flow - 10-12 ml/secC.debitul maxim - pick flow - 5 ml/secD.debitul maxim - pick flow - 8-9 ml/secE.

(pag. 2911)

C2647205. Semne urografice caracteristice in adenomul prostatic sunt:imagine lacunara simetrica cu convexitate craniala la nivelul bazei vezicii urinareA. modificarea traiectului ureterelor terminale, cu aspect de uretere ascensionate "in carlig de undita"B. ureterohidronefroza bilaterala secundara asimetricaC.imagine lacunara cu contur neregulat la nivelul bazei veziciiD.in adenomul prostatic semnele urografice apar doar la nivelul vezicii, nu si la nivel uretero-pielo-calicealE.

(pag. 2913)

C2647206. In adenomul prostatic, adenomectomia deschisa se efectueaza:transpubianA. retropubianB. transvezicalC.perinealD.ilioinghinalE.

(pag. 2917)

C2847207. In faza de prostatism a adenomului de prostata sunt caracteristice:



polakiuriaA. disuriaB. diminuarea jetului urinarC.incontinenta urinaraD.jet urinar terminal intreruptE.

(pag. 2908)

C2847208. Protocolul de examinare minim pentru diagnosticul adenomului de prostata este:ecografie abdominalaA. ecografie transrectalaB. uroflowmetrieC.uretrocistoscopie de evaluareD.urografieE.

(pag. 2914)

C2847209. Sindromul post TUR-P se caracterizeaza prin:hipotensiuneaA. hipercloremieB. tahicardiaC.edemul cerebralD.hiponatremiaE.

(pag. 2917)

C2847210. Pentru diagnosticul de adenom de prostata la tuseul rectal se evidentiaza:prostata marita de volum, simetricaA. prostata sensibila la palpareB. sant median disparutC.consistenta moale, fluctuentaD.limitele prostatei foarte bine delimitate de structurile vecineE.

(pag. 2910)

C2847211. Examenul ecografic al aparatului urinar la pacientii cu adenom de prostata este util pentru:aprecierea volumului prostaticA. aprecierea reziduului vezicalB. aprecierea ecostructurii prostateiC.diagnosticul litiazei vezicale secundareD.diagnosticul infectiei urinareE.

(pag. 2912)

C2847212. Sindromul urinar obstructiv in adenomul de prostata se caracterizeaza clinic prin:disurieA. scaderea calibrului si fortei jetului urinarB. polakiuria diurnaC.imperiozitatea mictionalaD.senzatia de evacuare vezicala incompletaE.

(pag. 2909)

C2847213. Complicatiile posibile in evolutia adenomului de prostata:insuficienta renala cronicaA. vezica urinara multidiverticularaB. adenomitaC.adenocarcinomul de prostataD.



retentia completa de urinaE.

(pag. 2909-2910)

C2847214. Rasunetul adenomului de prostata asupra vezicii urinare este reprezentat prin:hipertrofiei detrusioruluiA. diverticulilor vezicaliB. refluxului vezicoureteralC.insuficientei renaleD.ureterohidronefroza bilaterala simetricaE.

(pag. 2908)

C2847215. Semnele urografice care pledeaza pentru diagnosticul de complicatii ale adenomului de prostata sunt:

uretere ascensionate "in carlig de undita"A. rinichi mut urograficB. ureterohidronefroza bilateralaC.imahine lacunara la nivelul peretelui vezical lateralD.diverticulii vezicaliE.

(pag. 2913)

C2847216. Finasteridascade concentratia serica si la nivelul prostatei a estrogenilorA. este un inhibitor de 5-alfa-reductazaB. scade volumul prostaticC.este un analog GnRHD.nu amelioreaza debitmetria urinaraE.

(pag. 2916)

C2847217. Retentia incompleta de urina cu distensie vezicala data de adenomul de prostata se caracterizeaza prin:

glob vezicalA. reziduu vezical sub 100 mlB. reziduu vezical mai mare de 300-350 mlC.ureterohidronefroza unilateralaD.falsa incontinenta de urinaE.

(pag. 2907)

C2847218. Hematuria macroscopica in adenomul de prostata:este un semn frecventA. este produsa de ruperea unor vase ectaziate ale jonctiunii ureterovezicaleB. poate surveni dupa cateterismul evacuator ca hematurie ex vacuoC.este totala cu sau fara cheaguriD.hematuria de efort patognomonica pentru adenomul de prostata asociat cu litiaza vezicalaE.

(pag. 2909)

C2847219. Adenomectomia deschisa:se poate efectua transvezical, retropubic sau perinealA. nu se recomanda in cazul adenoamelor peste 60 de grameB. complicatia majora imediata este hemoragiaC.orhiepididimita poate sa apara postoperatorD.ejacularea retrograda apare postoperatorE.

(pag. 2917)



C2847220. Tratamentul medicamentos eficient al adenomului de prostata se face cu:inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensineiA. inhibitori de 5-alfa reductazaB. beta-blocanteC.inhibitori de colinesterazaD.alfa-blocanteE.

(pag. 2916)

C2847221. Care sunt complicatiile infectioase ale adenomului de prostata?perinefritaA. pionefritele acute si croniceB. pionefrozaC.cistita acuta si cronicaD.adenomitaE.

(pag. 2909)

C2847222. Diagnosticul diferential al adenomului de prostata se face cu:cancerul prostaticA. tumorile vezicaleB. stricturile uretraleC.abcesul prostaticD.prostatita cronicaE.

(pag. 2914-2915)

C2847223. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate ?Prostata este o glanda anexa pelvisubperitonealaA. Prostata cintareste 100-200 gB. Prostata are forma de trunchi de con inversat cu baza mare in susC.Prostata este strabatuta de uretra prostaticaD.Prostata are dimensiuni medii de 4/4-5/3 cmE.

(pag. 2905)

C2847224. Secretia interna a prostatei cuprinde urmatorii produsi:Antigenul prostatic specific (PSA)A. Gamma-seminoproteinaB. Antigenul specific membranar prostaticC.Fosfataze acideD.GlucozaE.

(pag. 2907)

C2847225. Evolutia clinica a adenomului de prostata cuprinde urmatoarele faze:PreprostatismA. ProstatismB. Retentie incompleta fara distensieC.Retentie incompleta cu distensieD.Retentie completa de urinaE.

(pag. 2909)

C2847226. Conform scorului Boyarski, semnele iritative in adenomul de prostata sunt:Polakiuria nocturnaA. Polakiuria diurnaB. Imperiozitatea mictionalaC.



Disconfortul mictional (durere, arsura)D.Disurie initialaE.

(pag. 2909)

C2847227. Care dintre urmatoarele reprezinta semne obstructive in adenomul de prostata conform scorului Boyarski:

Polakiuria diurnaA. Imperiozitatea mictionalaB. Disconfortul mictional (durere, arsura)C.Disuria initialaD.Mictiunea in doi timpiE.

(pag. 2902)

C2847228. Examinarea markerilor prostatici importanti cuprinde:antigenul prostatic specific (PSA)A. antigenul carcinoembrionarB. CPK – creatinfosfokinazaC.Fosfataza acida prostaticaD.Gamma seminoproteinaE.

(pag. 2911)

C2847229. Examinarea markerilor prostatici importanti cuprinde:antigenul carcinoembrionarA. CPK – creatinfosfokinazaB. GTP gammaglutamil transpeptidazaC.seminogelinaD.Beta FGF (fibroblast growth factor)E.

(pag. 2911)

C2847230. In debitmetria urinara, valorile normale ale urmatorilor parametrii sunt:volumul urinar 125-300 mlA. volumul urinar 100-200 mlB. durata mictiunii 10-12 sC.durata mictiunii 5-10 sD.debitul mediu – avarage flow – 12 ml/sE.

(pag. 2911)



Tema nr. 48Cancerul de prostata



C1248001. Tratamentul de electie al cancerului de prostata localizat este:tratament hormonalA. radioterapiaB. prostatectomia radicalaC.crioterapiaD.telecobaltoterapiaE.

(pag. 2930)

C1248002. Cancerele prostatice care se dezvolta din ductele prostatouretrale sunt:adenocarcinoameA. limfosarcoameB. miosarcoameC.carcinoame tranzitionaleD.carcinoame epidermoideE.

(pag. 2922)

C1248003. Tehnica cea mai sigura pentru aprecierea adenopatiei neoplazice in cancerul de prostata si obligatorie pentru stadializare este:

limfografiaA. tomografia computerizataB. limfadenectomia pelvinaC.scintigrafia ganglionaraD.rezonanta magnetica nuclearaE.

(pag. 2927)

C1248004. Cele mai frecvente metastaze ale cancerului de prostata sunt cele:pulmonareA. osoaseB. hepaticeC.cerebraleD.ganglionareE.

(pag. 2922)

C1248005. Prima statie ganglionara interesata in invazia limfatica a cancerului de prostata este reprezentata de ganglionii:

obturatoriA. iliaciB. hipogastriciC.aortolombariD.inghinaliE.

(pag. 2922)



C1248006. Adenopatia iliaca comuna de 4 cm dimetru este stadializata din punct de vedere al invaziei ganglionare in stadiul:

N1A. N2B. N3C.M1aD.M1bE.

(pag. 2923)

C1348007. Diagnosticul pozitiv de cancer de prostata se stabileste prin:tuseu rectalA. numai prin examen histologicB. examen clinic generalC.anamneza cu evidentierea factorilor de riscD.urografie intravenoasaE.

(pag. 2924)

C1348008. In clasificarea Gleason a cancerului de prostata stadiul G2 reprezinta:adenocarcinom mediu diferentiatA. adenocarcinom slab diferentiatB. adenocarcinom anaplazicC.adenocarcinom bine diferentiatD.adenocarcinom nediferentiatE.

(pag. 2921)

C1348009. Stadiul T3c in cancerul de prostata are ca element specific invazia:capsulei prostaticeA. colului vezicalB. rectuluiC.veziculelor seminaleD.sfincterului externE.

(pag. 2923)

C1348010. Stadiul D1 din clasificarea A.U.A. a cancerului de prostata are ca si corespondent o tumoare clasificata TNM astfel:

T4aN3M1A. T3bN0M0B. T2bN1M0C.T3a + T3bD.T3cE.

(pag. 2923)

C1348011. Un adenocarcinom prostatic cu scor Gleason 7 este considerat:slab diferentiatA. nediferentiatB. mediu diferentiatC.bine diferentiatD.foarte bine diferentiatE.

(pag. 2921)

C1348012. Tehnica cea mai sigura de apreciere a adenopatiei neoplazice pelvine in cancerul de prostata este:

echografiaA.



computer-tomografiaB. limfadenectomia pelvinaC.RMND.radiografia de bazinE.

(pag. 2927)

C1448013. Dintre simptomele tipice cancerului de prostata nu face parte:Disuria;A. Durerea loco-regionala;B. Polakiuria;C.Constipatia;D.Durerea osoasa.E.

(pag. 2923)

C1448014. Pentru gradul Gleason 4, utilizat in diagnosticul adenocarcinomului de prostata, este specific urmatorul aspect microscopic:

Adenocarcinom mediu diferentiat;A. Adenocarcinom bine diferentiat;B. Adenocarcinom slab diferentiat;C.Adenocarcinom foarte bine diferentiat;D.Adenocarcinom anaplazic.E.

(pag. 2921)

C1448015. Dintre urmatorii markeri utilizati in diagnosticul cancerului de prostata, doar unul mai are valoare semnificativa la ora actuala:

LDH;A. Fosfataza acida prostatica;B. Leucinaminopeptidaza;C.Colesterolul urinar;D.Fosfataza alcalina serica.E.

(pag. 2929)

C1548016. Cea mai fidela investigatie de rutina utilizata pentru diagnosticul metastazelor osoase ale cancerului prostatic este:

Scintigrafia osoasa;A. Radiografia osoasa;B. Fosfataza alcalina serica;C.Punctia bioptica osoasa;D.Tomografia computerizata.E.

(pag. 2928)

C1548017. Diagnosticul pozitiv (de certitudine) al cancerului de prostata se stabileste prin:Tuseu rectal;A. Determinarea PSA seric;B. Ecografie transrectala;C.Examen histologic;D.Tuseu rectal + PSA seric + ecografie transrectala.E.

(pag. 2924)

C1548018. Cele mai frecvente metastaze ale cancerului prostatic sunt:Pulmonare;A. Renale;B.



Osoase;C.Hepatice;D.in corpii cavernosi.E.

(pag. 2922)

C1548019. Tratamentul de electie in cancerul de prostata localizat este:Orhidectomia;A. Prostatectomia radicala;B. Radioterapia;C.Crioterapia;D.Hormonoterapia.E.

(pag. 2930)

C1548020. Triada exploratorie utilizata ca screening pentru cancerul prostatei este:Tuseu rectal, PSA, PAP;A. Tuseu rectal, PSA, punctie prostatica;B. PSA, ecografie transrectala, punctie prostatica;C.Tuseu rectal, PSA, ecografie transrectala;D.Tuseu rectal, ecografie transrectala, radiografie reno-vezicala simpla.E.

(pag. 2925)

C1548021. Tratamentul de electie in cancerul de prostata avansat local este:Hormonoterapia;A. Chimioterapia;B. Imunoterapia;C.Tratamentul chirurgical;D.Radioterapia.E.

(pag. 2931)

C1648022. Antigenul prostatic specific este:o fractiune ADNA. o fractiune ARNB. o glicoproteinaC.o lipoproteinaD.o enzima proteoliticaE.

(pag. 2928)

C1648023. Clasificarea Gleasson a cancerelor prostatice ia in considerare:gradul de diferentiereA. gradul de diferentiere si modul de crestereB. gradul de diferentiere si modul de crestere si dezvoltareC.gradul de diferentiere si modul de dezvoltareD.nici una din afirmatiile de mai sus nu este adevarataE.

(pag. 2921)

C1648024. Un factor de risc principal in aparitia cancerului prostatic este:istoricul familialA. dieta bogata in grasimiB. expunerea la CadmiumC.vasectomiaD.nici una din afirmatiile de mai sus nu este adevarataE.

(pag. 2920)



C1648025. In functie de gradul de diferentiere celulara, clasificarea UICC imparte neoplasmele prostatice in:

bine diferentiate, mediu diferentiate, slab diferentiateA. bine diferentiate, mediu diferentiate, slab diferentiate, nediferentiateB. foarte bine diferentiat, bine diferentiat, mediu diferentiat, slab diferentiat, nediferentiatC.nediferentiatD.displazie simpla, displazie moderata, displazie agravataE.

(pag. 2921)

C1648026. In concordanta cu clasificarea Gleasson, adenocarcinoamele prostatice mediu diferentiate au scoruri cuprinse intre:

2-4A. 3-5B. 5-7C.4-6D.4-5E.

(pag. 2921)

C1648027. Dupa modelul anatomiei zonale a prostatei (McNeal), cancerul prostatic se dezvolta cel mai frecvent din:

zona centralaA. zona tranzitionalaB. zona perifericaC.zona fobro-muscularaD.nu exista zona prostatica in care frecventa aparitiei cancerului sa fie semnificativ mai crescutaE.

(pag. 2920)

C2248028. Cea mai frecventă afecţiune malignă a bărbatului este reprezentată de :cancerul vezicii urinareA. cancerul pulmonarB. cancerul prostaticC.cancerul de colonD.cancerul gastricE.

(pag. 2919)

C2248029. Despre anatomia patologică a cancerului de prostată sunt adevărate următoarele:în clasificarea Gleason sunt considerate 4 grade principaleA. în calcularea scorului Gleason, aspectul minoritar nu se însumează el fiind irelevantB. adenocarcinoamele prostatice mediu diferenţiate conform scorului Gleason au punctajul între 6 şi 8C.scorul Gleason maxim este 10D.scorul Gleason minim este 1E.

(pag. 2921)

C2248030. Cele mai frecvente metastaze ale cancerului prostatic sunt:pulmonareA. hepaticeB. rectaleC.osoaseD.cerebraleE.

(pag. 2922)

C2248031. Un cancer prostatic invadant în muşchii ridicători anali, cu adenopatie neoplazică cu un



ganglion de 3 cm iliac extern drept se clasifică:T3cN2M0A. T4aN2M0B. T4bN3M0C.T4bN2M0D.T4bN2M1E.

(pag. 2923)

C2248032. Tratamentul de elecţie al fazei local avansate în cancerul de prostată este:radioterapiaA. imunoterapiaB. chirurgiaC.hormonoterapiaD.chimioterapiaE.

(pag. 2931)

C2248033. Cea mai eficientă metodă de ablaţie a producţiei de andogenice de origine testiculară este:radioterapiaA. orhidectomiaB. analogii de LH-RHC.antiandrogeniiD.estrogeniiE.

(pag. 2931)

C2248034. Cea mai nouă şi mai senzitivă metodă de stadializare este:utilizarea PSAA. utilizarea PSA + RMN transrectalB. detecţia celulelor tumorale circulante coroborat rezultatul cu nivelul PSAC.utilizarea PSA velocityD.utilizarea PSA densityE.

(pag. 2929)

C2348035. Cancerele de prostata sunt in marea lor majoritate:sarcoameA. lipoameB. mioloposarcoameC.adenocarcinoameD.carcinoame tranzitionaleE.

(pag. 2920)

C2348036. Invazia rectului in cancerul de prostata se realizeaza rar datorita:proximitatii cu prostataA. capacitatii mici de invazie a canceruluiB. protectiei conferita de aponevroza DenonvilliersC.rectul nu are raport cu prostataD.protectiei rectului de catre seroasa peritonealaE.

(pag. 2922)

C2348037. T1c este tumora:descoperita incidental histologicA. descoperita in urma depistarii unui PSA crescutB. decelabila clinicC.



invadeaza vezica urinaraD.invadeaza ambii lobi prostaticiE.

(pag. 2923)

C2348038. Cea mai redutabila complicatie obstructiva a cancerului prostatic este:polakiuriaA. disuriaB. retentia completa de urinaC.imperiozitatea mictionalaD.senzatia de golire incompleta a veziciiE.

(pag. 2924)

C2348039. PSA density este definita ca:raportul dintre PSA seric si PSA urinarA. diferenta de nivel seric a PSA masurat doi ani consecutivB. raportul dintre PSA seric si volumul prostaticC.raportul dintre masa prostatica si PSA urinarD.cantitatea de PSA produsa in 24 oreE.

(pag. 2929)

C2348040. Adenopatia iliaca comuna de 6 cm diametru este stadializata:N1A. N2B. N3C.M1aD.M1bE.

(pag. 2923)

C2548041. Cele mai frecvente metastaze ale cancerului prostatic sunt:pulmonare;A. renale;B. osoase;C.hepatice;D.in corpii cavernosi.E.

(pag. 2922)

C2548042. Diagnosticul pozitiv (de certitidine) al cancerului de prostata se stabileste prin:tuseul rectal;A. determinarea PSA seric;B. echografie transrectala;C.examen histologic;D.tuseu rectal + PSA seric + echografie transrectala.E.

(pag. 2924)

C2548043. Metoda cea mai sigura pentru aprecierea adenopatiei neoplazice pelvine in cancerul prostatic este:

tomografia computerizata;A. limfadenectomia pelvina;B. echografia transrectala;C.limfografia;D.rezonanta magnetica nucleara transrectala.E.

(pag. 2927)



C2548044. Cea mai fidela investigatie utilizata de rutina pentru diagnosticul metastazelor osoase ale cancerului prostatic este:

scintigrafia osoasa;A. radiografia osoasa;B. fosfataza alcalina serica;C.punctie biopsie osoasa;D.tomografia computerizata.E.

(pag. 2928)

C2548045. Triada exploratorie utilizata ca screening pentru cancerul prostatei este:tuseul rectal, PSA, PAP;A. tuseu rectal, PSA, punctie prostatica;B. PSA, echografie transrectala, punctie prostatica;C.tuseu rectal, PSA, echografie transrectala;D.tuseu rectal, echografie transrectala, radiografie reno-vezicala simpla.E.

(pag. 2925)

C2548046. Tratamentul de electie in cancerul de prostata avansat local este:hormonoterapia;A. chimioterapia;B. tratamentul paleativ;C.tratamentul chirurgical;D.radioterapia.E.

(pag. 2931)

C2548047. Tratamentul de electie in cancerul de prostata localizat este:orhidectomia;A. prostatectomia;B. radioterapia;C.crioterapia;D.hormonoterapia.E.

(pag. 2930)

C2548048. Varianta histologica cea mai frecventa a cancerului de prostata este:adenocarcinomul;A. carcinomul tranzitional;B. sarcomul;C.displazia intraductala;D.carcinomul epidermoid.E.

(pag. 2920)

C2548049. In cancerul prostatei scintigrafia osoasa obiectiveaza metastazele inaintea radiografiilor conventionale:

cu 3 luni;A. cu 9 luni;B. cu 12 luni;C.cu 18 luni;D.cu peste 2 ani.E.

(pag. 2928)

C2548050. In tratamentul cancerului de prostata in faza metastatica efectul "flare - up" apare la administrarea de:



analogi de LH-RH;A. antiandrogeni puri;B. antiandrogeni steroidieni;C.flutamida;D.estrogeni.E.

(pag. 2932)

C2548051. Antigenul prostatic specific este produs de:componenta stromala;A. zona periferica;B. componenta epiteliala si stromala;C.componenta epiteliala;D.zona centrala.E.

(pag. 2928)

C2548052. Majoritatea cancerelor prostatice se dezvolta in zona:centrala;A. anterioara;B. periferica;C.mediana;D.tranzitionala.E.

(pag. 2920)

C2548053. In clasificarea Gleason, carcinoamele prostatice slab diferentiate au urmatorul scor:1-3;A. 5-7;B. 2-4;C.8-10;D.7-9.E.

(pag. 2921)

C2548054. Supravietuirea medie a pacientului cu cancer prostatic in stadiul metastatic este:6 luni;A. 12 luni;B. 18 luni;C.24 luni;D.peste 24 de luni.E.

(pag. 2931)

C2548055. Cancerele prostatice sunt multicentrice in:20% din cazuri;A. 35% din cazuri;B. 50% din cazuri;C.70% din cazuri;D.85% din cazuri.E.

(pag. 2922)

C2548056. PSA seric are valori normale:intre 0 si 2 ng/ml;A. intre 0 si 4 ng/ml;B. intre 4 si 10 ng/ml;C.sub 10 ng/ml;D.



intre 0 si 4 mg/ml.E.

(pag. 2928)

C2648057. Cum este evolutia cancerului de prostata?rapidaA. lentaB. agresivitatea este direct proportionala cu varstaC.98% din cancerele prostatice ajung sa devina manifesteD.este corect raspunsul c, si d.E.

(pag. 2919)

C2648058. Un rol important in etiopatogenia cancerului de prostata are:dieta bogata in proteine.A. hormonii androgeniB. hormonii tiroidieniC.infarct miocardic in antecedenteD.istoricul familial nu are importantaE.

(pag. 2920)

C2648059. Cancerul prostatic da cel mai frecvent metastaze in:plaminiA. ficatB. creierC.oaseD.rinichiE.

(pag. 2922)

C2648060. Stadiul T3N1Mx in adenocarcinomul de prostata inseamna:tumora limitata la prostata, adenopatii mai mici de 2 cm, nu exista metastaze la distantaA. tumora se extinde extracapsular, adenopatie mai mare de 5 cm, nu au fost evaluate metastazele la distanta

B.

tumora intereseaza ambii lobi prostatici, ganglionii limfatici regionali nu au putut fi evaluati, nu exista metastaze la distanta

C.

tumora se extinde extracapsular, adenopatie interesind un singur ganglion cu diametru pina la 2 cm, nu au fost evaluate metastazele la distanta

D.

tumora invadeaza colul vezical, adenopatie interesin un singur ganglion, nu au fost evaluate metastazele la distanta

E.

(pag. 2922,2923)

C2648061. Manifestarile adenocarcinomului de prostata se caracterizeazamai ales polakiurie diurnaA. hematurie macroscopica rara dar abundentaB. hematuria macroscopica nu este caracteristicaC.nu poate apare retentia incompleta de urinaD.nu apare disuriaE.

(pag. 2923)

C2648062. Cea mai inofensiva si mai ieftina metoda de a detecta un cancer de prostata este:PSAA. tuseul rectalB. urografia intravenoasaC.urosonografiaD.punctia biopsia prostatica ecoghidataE.



(pag. 2924,2925)

C2648063. Antigenul specific prostatic se determina uzual din:urinaA. tesut prostatic, prin punctieB. tesut prostatic, prin masaj prostaticC.serD.spermaE.

(pag. 2929)

C2648064. Care este tehnica cea mai sigura de apreciere a adenopatiilor neoplazice cu scopul stadializarii cancerului de prostata?

extirparea ganglionilor obturatori si iliaciA. rezonanta magnetica nuclearaB. tomografia computerizataC.limfadenectomia laparoscopica a ganglionilor lombo aorticiD.ecografia prostatica transrectalaE.

(pag. 2926,2927)

C2848065. Tratamentul de electie al cancerului de prostata localizat este:tratament hormonalA. radioterapiaB. prostatectomia radicalaC.crioterapiaD.telecobaltoterapiaE.

(pag. 2930)

C2848066. Cancerele prostatice care se dezvolta din ductele prostatouretrale sunt:adenocarcinoameA. carcinoame tranzitionaleB. miosarcoameC.limfosarcoameD.carcinoame epidermoideE.

(pag. 2922)

C2848067. Cancerul de prostata metestazeaza frecvent in:plaminA. ganglioniB. ficatC.creierD.osoaseE.

(pag. 2922)

C2848068. Prima statie ganglionara interesata in invazia limfatica a cancerului de prostata este reprezentata de ganglionii:

inghinaliA. iliaciB. hipogastriciC.aortolombariD.obturatoriE.

(pag. 2922)

C2848069. Diagnosticul pozitiv de cancer de prostata se stabileste prin:



examen histologicA. tuseu rectalB. examen clinic generalC.anamneza cu evidentierea factorilor de riscD.urografie intravenoasaE.

(pag. 2924)

C2848070. In faza local avansata cancerul de prostata nu se trateaza prin:prostatectomieA. limfadenectomieB. radioterapieC.blocada androgenicaD.chimioterapieE.

(pag. 2931)

C2848071. Adenocarcinomul de prostata cu scor Gleason 7 este considerat:slab diferentiatA. mediu diferentiatB. nediferentiatC.bine diferentiatD.foarte bine diferentiatE.

(pag. 2921)

C2848072. Tehnica cea mai sigura de apreciere a adenopatiei neoplazice pelvine in cancerul de prostata este:

echografiaA. computer-tomografiaB. RMNC.limfadenectomia pelvinaD.radiografia de bazinE.

(pag. 2927)

C2848073. Diagnosticul diferential al cancerului de prostata nu se face cu:adenomul de prostataA. tuberculoza prostaticaB. prostatita cronicaC.chistul prostaticD.litiaza prostaticaE.

(pag. 2925)

C2848074. Antigenul prostatic specific este:o fractiune ADNA. o fractiune ARNB. o enzima proteoliticaC.o lipoproteinaD.o glicoproteinaE.

(pag. 2928)

C2848075. Neoplasmul de prostata reprezinta:cea mai frecventa afectiune maligna a barbatuluiA. a doua afectiune maligna a barbatuluiB. a treia afectiune maligna a barbatuluiC.



a patra afectiune maligna a barbatuluiD.o afectiune maligna extrem de severaE.

(pag. 2919)

C2848076. Incidenta maxima in functie de virsta a cancerului de prostata este:sub 40 de aniA. 40-50 aniB. 45-55 aniC.dupa 80 de aniD.60-80 aniE.

(pag. 2919)


C1248077. Explorarile obligatorii ca screening la barbatii de peste 45 ani pentru decelarea cancerului de prostata sunt reprezentate de:

tuseu rectalA. ecografie abdominalaB. PSAC.PAPD.ecografie transrectalaE.

(pag. 2925)

C1248078. Factorii de risc principali ai cancerului de prostata sunt:varsta peste 50 aniA. istoricul familialB. rasa albaC.dieta bogata in grasimiD.expunerea la CadmiumE.

(pag. 2920)

C1248079. Cancerul de prostata in faza local avansata cuprinde stadiile:T2bN0M0A. T2bN1M0B. T3aN0M0C.T3bN0M0D.T3aN1M0E.

(pag. 2931)

C1248080. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la cancerul de prostata sunt corecte:metastazarea se face pe calea limfaticelor perineuraleA. peste 80% din metastazele osoase sunt osteoliticeB. invazia rectului se realizeaza frecventC.metastazarea se face pe calea anastomozelor BatsonD.focarul initial al cancerului prostatic se dezvolta centrifugE.

(pag. 2922)

C1248081. Blocada androgenica maxima se realizeaza prin una din urmatoarele asocieri:orhiectomie + analogie de LH-RHA. analogie de LH-RH + antiandrogeniB. analogie de LH-RH + estrogeniC.



orhiectomie+ antiandrogeniD.orhiectomie + estrogeniE.

(pag. 2932)

C1248082. Care din urmatoarele preparate utilizate in tratamentul hormonal al cancerului prostatei fac parte din clasa antiandrogenilor puri:

ClortrianisenA. GoserelinB. CasodexC.AndrocurD.FlutamidaE.

(pag. 2932)

C1348083. Tratamentul unui cancer de prostata stadializat T2N0M0 nu poate cuprinde:radioterapieA. orhidectomieB. administrarea de estrogeniC.prostatectomie radicalaD.chimioterapieE.

(pag. 2930)

C1348084. O tumoare de prostata clasificata C1 de catre A.U.A. poate avea ca elemente caracteristice:invazia veziculelor seminaleA. invazia capsulei prostatice unilateralB. invazia rectuluiC.invazia capsulei prostatice bilateralD.tumora este de orice tip dar prezinta extensie ganglionaraE.

(pag. 2923)

C1348085. Prin tuseu rectal nu se pot descoperi tumori prostatice ce corespund stadiilor:T1aA. B1B. C1C.T1cD.A2E.

(pag. 2924)

C1348086. Potentialul invaziv al cancerului de prostata creste proportional cu:dimensiunea tumoriiA. varsta pacientuluiB. grading-ul tumoralC.numarul de rude barbatiD.scorul GleasonE.

(pag. 2922)

C1348087. Factorii de risc principali ai adenocarcinomului de prostata sunt:expunerea la cadmiuA. istoricul familialB. rasaC.vitamina DD.varstaE.

(pag. 2920)



C1448088. Cele mai frecvente complicatii perioperatorii ale prostatectomiei radicale sunt:Tromboza venoasa profunda;A. Supuratiile parietale;B. Impotenta;C.Limfocelul pelvin simptomatic;D.Infectiile urinare.E.

(pag. 2930)

C1448089. Principalii factori de risc implicati in etiologia adenocarcinomului de prostata sunt:Antecedentele familiale;A. Dieta bogata in grasimi animale;B. Expunerea la cadmiu;C.Varsta inaintata;D.Rasa.E.

(pag. 2920)

C1448090. Care din urmatoarele nu constituie localizari frecvente ale metastazelor cancerului de prostata:

Plamanii;A. Oasele bazinului;B. Tegumentele;C.Ficatul;D.Rinichii.E.

(pag. 2922)

C1448091. Din blocada androgenica utilizata in tratamentul cancerul de prostata local avansat pot face parte:

Estrogenii;A. Antiandrogenii;B. Cisplatina;C.Orhidectomia bilaterala;D.Analogii LH-RH.E.

(pag. 2931)

C1448092. Cele mai frecvente efecte adverse ale tratamentului cu analogi de LH-RH in cancerul de prostata sunt:

Ginecomastia;A. Intoleranta la alcool;B. Pneumonia interstitiala;C.Greturile;D.Scaderea adaptarii la intuneric.E.

(pag. 2932)

C1448093. Triada exploratorie utilizata in screening-ul cancerului de prostata consta din:Determinarea PSA;A. Scintigrafia osoasa;B. Tuseul rectal;C.Echografia transrectala;D.Radiografia de bazin.E.

(pag. 2925 - 2926)

C1448094. Dintre antiandrogenii puri utilizati in tratamentul cancerului de prostata avansat nu fac parte:



Androcur;A. Flutamida;B. Casodex;C.Megestrol acetat;D.Nilutamida.E.

(pag. 2932)

C1548095. Factorii de risc principali pentru cancerul de prostata sunt:Varsta;A. Vitamina D;B. Rasa;C.Istoricul familial;D.Factorii hormonali.E.

(pag. 2920)

C1548096. Despre punctia biopsie prostatica se pot face urmatoarele afirmatii:nu necesita anestezie;A. este contraindicata in cancerul avansat local;B. se efectueaza transrectal;C.poate fi ghidata ecografic;D.nu are complicatii.E.

(pag. 2925)

C1548097. Diagnosticul diferential al cancerului de prostata se face cu:Adenomul de prostata;A. Tuberculoza prostatica;B. Prostatita cronica;C.Chistul prostatic;D.Litiaza prostatica.E.

(pag. 2925)

C1548098. In cancerul prostatei, antigenul prostatic specific (PSA) seric este util pentru:Alegerea metodei terapeutice;A. Stabilirea variantei histologice;B. Monitorizarea postterapeutica;C.Diagnosticul pozitiv;D.Stadializarea bolii.E.

(pag. 2929)

C1548099. Cele mai frecvente complicatii tardive ale prostatectomiei radicale sunt:Hemoragia;A. Incontinenta urinara;B. Incontinenta anala;C.Edemele scrotului si membrelor pelvine;D.Impotenta sexuala.E.

(pag. 2930)

C1548100. Despre manifestarile clinice ale cancerului de prostata se pot face urmatoarele afirmatii:Hematuria nu este caracteristica;A. Nu toate cancerele prostatice produc induratia glandei identificata palpator, prin tuseu rectal;B. Polakiuria este asemanatoare cu cea din adenomul de prostata;C.Disuria este provocata de un nodul periferic;D.



Durerea locala este unul dintre primele semne.E.

(pag. 2923-4)

C1548101. In clasificarea TNM, cancerul de prostata localizat cuprinde tumorile codificate astfel:T1 N1 M0;A. T3 N0 M0;B. T1 N0 M0;C.T2 N0 M0;D.Tx N0 M0.E.

(pag. 2930)

C1548102. Pentru tratamentul hormonal al cancerului prostatic exista urmatoarele tipuri de antiandrogeni:

Puri;A. Steroidieni;B. Analogi de LH-RH;C.Selectivi;D.Citotoxici.E.

(pag. 2932)

C1648103. In tratamentul cancerului prostatic, care dintre urmatoarele medicamente fac parte din clasa antiandrogenilor:

cyproterone acetatA. buserelin acetatB. flutamidaC.clorotrianisenD.estracytE.

(pag. 2932)

C1648104. In cadrul tratamentului cancerului prostatic, prin care din urmatoarele metode se realizeaza blocada androgenica maxima:

prostatectomie radicala + orhidectomieA. prostatectomie radicala + antiandrogeniB. orhidectomie + antiandrogeniC.orhidectomie + analogi LH-RHD.analogi LH-RH + antiandrogeniE.

(pag. 2932)

C1648105. Prostatectomia radicala, in cancerul de prostata, se poate realiza pe cale:transvezicalaA. retropubianaB. perinealaC.laparoscopicaD.transuretralaE.

(pag. 2930)

C1648106. Care dintre urmatoarele principii generale de tratament al cancerului prostatic sunt adevarate:

baza tratamentului cancerului prostatic este radiosensibilitateaA. baza tratamentului cancerului prostatic este hormonodependentaB. prostatectomia radicala si, in cazuri selectionate radioterapia, pot vindeca definitiv bolnavulC.hormonoterapia, in cazuri selectionate, poate vindeca bolnavulD.tratamentul cu viza paliativa este unic si consta in radioterapieE.



(pag. 2930)

C1648107. Care dintre urmatoarele sunt considerate forme clinice ale cancerului prostatic:latentaA. polakiuricaB. poliuricaC.hematuricaD.cu insuficienta renalaE.

(pag. 2924)

C1648108. In cadrul cancerului prostatic, grupe ganglionare limfatice regionale sunt cele:periprostaticeA. periuretraleB. perivezicaleC.obturatoriiD.presacrateE.

(pag. 2923)

C1648109. Metastazarea in cancerul prostatic se face pe calea:limfaticelor perineuraleA. anastomozelor venoase BatsonB. plexului venos SantoriniC.venelor hemoroidaleD.limfaticelor periuretraleE.

(pag. 2922)

C1648110. Factorii de risc principali in aparitia cancerului prostatic sunt:expunerea la CadmiumA. varstaB. istoricul familialC.rasaD.factorii hormonaliE.

(pag. 2920)

C1648111. Factorii de risc potentiali in aparitia cancerului prostatic sunt:istoricul familialA. rasaB. vasectomiaC.expunerea la CadmiumD.vitamina DE.

(pag. 2920)

C2248112. Referitor la cancerul prostatic:majoritatea bolnavilor ajung să aibă expresie clinicăA. incidenţa bolii este foarte mică la bărbatul sub 40 aniB. agresivitatea este direct proporţională cu vârstaC.evoluţia bolii este lentăD.dezvoltarea cancerului prostatic nu depinde de balanţa dintre rata de proliferare şi moarte celularăE.

(pag. 2919)

C2248113. Despre etiopatogeneza cancerului prostatic sun t adevărate următoarele:mutaţiile receptorilor androgenici sunt posibil implicate în etiologia neoplazicăA.



dezvoltarea cancerului prostatic nu depinde de balanţa dintre rata de proliferare şi moarte celularăB. procesul de metilare al ARN-ului deţine un rol important în carcinogenezăC.metastazarea osoasă se explică prin prezenţa factorilor de creştere pentru oase prosduse de celulele neoplazice prostatice

D.

neoplasmul prostatic se prezintă sub o formă latentă şi o formă clinic evidentăE.

(pag. 2919)

C2248114. Factorii de risc principali în cancerul de prostată sunt:rasaA. dieta bogată în grăsimiB. factorii hormonaliC.vitamina DD.istoricul familialE.

(pag. 2920)

C2248115. Factorii de risc probabili implicaţi în cancerul de prostată sunt:istoricul familialA. vasectomiaB. vitamina DC.dieta bogată în grăsimiD.factorii hormonaliE.

(pag. 2920)

C2248116. Factorii de risc probabili implicaţi în cancerul de prostată sunt:vitamina AA. factorii hormonaliB. rasaC.vârstaD.expunerea la CadmiumE.

(pag. 2920)

C2248117. Despre patogenia cancerului de prostată sunt adevărate următoarele:majoritatea sunt leiomiosarcoameA. celulele acinare prostatice sunt rar punctul de plecare al neoplasmului prostaticB. neoplasmul intraductal reprezintă o leziune precanceroasăC.există o mare varietate de modificări atipice şi hiperplaziceD.modificările premaligne apar în glandele atrofice şi postatroficeE.

(pag. 2920)

C2248118. Despre anatomia patologică a cancerului de prostată sunt adevărate următoarele:displazia intraductală este reprezentată de acini de aspect aparent normal, care prezintă însă atipii celulareA. adenocarcinomul prostatic reprezintă o variantă histologică mai rarăB. carcinoamele trnziţionale se dezvoltă din ductele prostato uretraleC.sarcoamele prostatice reprezintă 10-20% din cancerele prostaticeD.cancerele coloidale sunt variante foarte rareE.

(pag. 2920, 2922)

C2248119. Despre adenocarcinomul prostatic sunt adevărate următoarele:70% se dezvoltă din zona perifericăA. 30-40% se dezvoltă din zona centralăB. o mică parte a cancerelor prostatice sunt multicentriceC.modalităţile de apreciere a celulelor neoplazice se bazează numai pe gradul de diferenţiere celularăD.



în gradul G1 de diferenţiere celulară neoplasmele prostatice sunt bine diferenţiateE.

(pag. 2920-2921)

C2248120. Despre adenopatia neoplazică din cancerul prostatic se poate afirma:limfaticele locale sunt invadate precoceA. staţiile ganglionare de invazie includ şi ganglionii obturatori, hipogastrici, iliaciB. ganglionii mediastinali nu reprezintă staţie de invazieC.edemul penoscrotal este rezultat al blocajului complet al staţiilor ganglionare pelvineD.limfedemul membrelor pelvine survine în fazele tardiveE.

(pag. 2922)

C2248121. Despre metastazele din cancerul de prostată se poate afirma:metastazele apar precoce dacă gradingul tumoral este foarte mareA. metastazele osoase sunt osteolitice sub 20%B. metastazele osoase foarte frecvente se constată la oasele bazinului, vertebrelor, omoplatuluiC.metastazele cutanate sunt absenteD.pancitopenia reprezintă consecinţa metastazării osoaseE.

(pag. 2922)

C2248122. Despre metastazele din cancerul de prostată se poate afirma:neoplasmele cu scor Gleason 9 prezintă invazie neoplazică limfatică în momentul diagnosticuluiA. ganglionii supraclaviculari nu reprezintă staţie de metastazareB. ganglionii supraclaviculari nu reprezintă staţie de metastazareC.metastazele apar precoce dacă gradingul tumoral este micD.metastazele retroorbitare sunt rareE.

(pag. 2922)

C2248123. Despre clasificarea TNM a cancerului prostatic sunt adevărate:T1b – tumora descoperită incidental histologic interesând maximum 5% din ţesutul rezecatA. T2c – tumora interesează ambii lobi prostaticiB. T3c – tumora invadează veziculele seminaleC.N2 – adenopatie multiplă, cu nici un ganglion mai mare de 5 cmD.M1a – metastaze osoaseE.

(pag. 2923)

C2248124. Despre clasificarea TNM a cancerului prostatic sunt adevărate:T1 – tumora inaparentă clinic şi imagisticA. T2b – tumora interesează mai mult de jumătate din ambii lobi prostaticiB. T4a – tumora invadează rectulC.N3 – adenopatie multiplă cu nici un ganglion mai mare de 5 cmD.M1a – metastaze în ganglionii presacraţiE.

(pag. 2923)

C2248125. Despre manifestările clinice ale cancerului de prostată de poate afirma:hematuria este caracteristicăA. disuria are evoluţie constant progresivăB. retenţia incompletă de urină se poate manifesta prin falsă incontinenţăC.polakiuria este predominat vesperalăD.retenţia completă de urină reprezintă cea mai redutabilă complicaţie iritativăE.

(pag. 2923-2924)

C2248126. Despre cancerul de prostată de poate afirma:



tuşeul rectal reprezintă examenul cardinal pentru detectarea unui neoplasm prostaticA. tuşeul rectal are sensibilitate foarte mare, încât poate detecta un cancer prostatic stadiu T1B. la tuşeul rectal prostata se poate prezenta mărită, dură, neregulată, bine individualizată de structurile vecine

C.

ocluzia intestinală reprezintă o modalitate de evoluţie a cancerului prostaticD.examenul de certitudine este reprezentat de rezonanţa magnetică nuclearăE.

(pag. 2924)

C2248127. Despre diagnosticul cancerului de prostată sunt adevărate:diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza specimenului histologicA. aspiraţia prostatică citodiagnostică nu este de preferat deoarece nodulii mici nu se pot abordaB. puncţia biopsie prostatică este contraindicată datorită riscului de însămânţareC.rezultatele aspiraţiei prostatice citodiagnostice sunt superioare puncţiei biopsie prostatice ghidate ecograficD.nu rar diagnosticul se pune pe piesele de transuretrorezecţie endoscopică a prostateiE.

(pag. 2924-2925)

C2248128. Examenul ecografic în cancerul de prostată:se poate efectua pe cale transuretralăA. cel mai informativ este examenul pe cale transrectalăB. are avantajul de a detecta adenopatia pelvină tumorală secundară cancerului prostaticC.nodulii prostatici au aspect hipoecogen în 1/3 din cazuriD.invazia veziculelor seminale în ecografia transrectală se stabileşte în 1/2 din cazuriE.

(pag. 2926)

C2248129. Investigaţiile radiologice în cancerul de prostată:radiografia renovezicală simplă este utilă în diagnosticul pozitiv al cancerului prostaticA. radiografia renovezicală simplă este opţională în depistarea metastazelor osoaseB. radiografia toracică este utilă în evidenţierea adenopatiei mediastinaleC.urografia intravenoasă nu are valoare în fazele incipiente ale boliiD.scintigrafia osoasă cu Tc99 este cea mai fidelă investigaţie pentru diagnosticul metastazelor osoaseE.

(pag. 2927-2928)

C2248130. Despre antigenului specific prostatic (PSA) în cancerul de prostată:valorile normale ale sunt între 0-10 ng/mlA. este specific cancerului prostaticB. este un marker de maximă importanţă în aprecierea evoluţiei cu viză oncologicaC.reprezintă cel mai fidel marker tumoral prostaticD.peste 75% din pacienţii cu valoria ale PSA peste 50 ng/ml prezintă adenopatie tumoralăE.

(pag. 2928-2929)

C2248131. Despre tratamentul cancerului prostatic se poate afirma:confortul micţional al pacientului nu se ia în considerare în faţa prognosticuluiA. tratamentul medical nu face ca boala să regreseze, ci doar să staţioneze pentru o perioadă de timpB. baza tratamentului este hormonodependentăC.tratamentul paliativ este hormonal, chirurgical, radio şi chimioterapicD.radioterapia, chiar la cazuri selecţionate, nu poate vindeca definitiv pacientulE.

(pag. 2930)

C2248132. În tratamentul cancerului de prostată în faza local avansată:tratamentul de elecţie este radioterapiaA. prostatectomia este indicată în majoritatea cazurilorB. asocierea blocadei androgenice nu ameliorează prognosticul acestei fazeC.



tratamentul recidivelor pelvine după radioterapia cu intenţie radicală constă în prostatectomia de salvareD.hipofizectomia şi adrenalectomia au indicaţie la cazuri selecţionateE.

(pag. 2930)

C2248133. Tomografia computerizată în cancerul de prostată:este superioară ecogafiei transrectaleA. este inferioară ecogafiei transrectaleB. este inferioară RMN transrectalC.este superioară RMN transrectalD.nu se utilizeză în diagnosticul cancerului de prostatăE.

(pag. 2926)

C2248134. Limfadenectomia pelvină în diagnosticul cancerului prostatic:este cea mai sigură metodă pentru aprecierea adenopatiei neoplazice pelvineA. este obligatorie pentru stadializarea cancerului de prostatăB. modern se poate efectua prin chirurgie laparoscopicăC.se utilizează în mod opţional pentru stadializareD.aria de disecţie este foarte largăE.

(pag. 2927)

C2248135. Despre prostatectomia radicală sunt adevărate:se poate realiza pe cale retropubianăA. nu se poate realiza laparoscopic datorită dificultăţilor tehniceB. se poate realiza transuretralC.se poate realiza laparoscopicD.se poate complica cu impotenţăE.

(pag. 2930)

C2248136. Radioterapia pentru cancer prostatic localizat:se adresează stadiilor A1, A2 şi B1, B2, N0, M0A. nu reprezintă alternativă pentru prostatectomia radicalăB. are rezultate comparabile cu prostatectomia radicalăC.riscul de recidivă este de 50 ori mai mare după radioterapie comparativ cu intervenţia chirurgicalăD.nu se aplică în acest stadiuE.

(pag. 2930)

C2248137. Alternative de tratament în cancerul prostatic în faza metastatică:estrogeniiA. orhidectomiaB. analogi LH-RHC.antiandrogeniD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2931-2932)

C2248138. Antigenul specific prostatic (PSA):scăderea la zero sugerează extirparea oncologică a prostatei neoplaziceA. valorile peste 10 ng/ml sugerează penetraţie capsularăB. valorile peste 50 ng/ml sugerează adenopatia tumoralăC.valorile normale sunt între 4-8 ng/mlD.valorile sub 4 ng/ml sugereză neoplasm intracapsularE.

(pag. 2929)



C2248139. Cancerul de prostată localizat se consideră:T1A. T2B. T3C.A1D.A2E.

(pag. 2930)

C2248140. Nodulul canceros în neoplasmul de prostată:este durA. localizat frecvent în periferia prostateiB. localizat frecvent în zona centrală a prostateiC.în stadiul T1 se poate palpa la tuşeul rectalD.palpabil, limitat la jumătatea unui lob prostatic, este stadiul T1cE.

(pag. 2924)

C2248141. Polakiuria în cancerul de prostată:este asemănătoare cu cea din adenomul de prostatăA. este întâlnită pe tot parcursul zileiB. nu este legată de volumul tumorii prostaticeC.se explică prin iritaţia tumorală a colului vezicalD.are intensitate variabilăE.

(pag. 2924)

C2248142. Cistoscopia în evaluarea cancerului de prostată:este opţională în diagnosticA. evidenţiază invazia tumoralăB. nu evidenţiază nodulii de permeaţie tumoralăC.poate decela coexistenţa altor leziuni neevidenţiate prina alte metodeD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2928)

C2248143. Urografia intravenoasă în cancerul de prostată:are valoare şi în fazele incipiente ale boliiA. evidenţiază lacuna vezicală “în dom”B. evidenţiază semnul CouvelaireC.nu poate aprecia rezidiul postmicţionalD.evidenţiază distensia vezicalăE.

(pag. 2927)

C2248144. Complicaţiile radioterapiei în cancerul de prostată pot fi:edeme ale scrotuluiA. edeme ale membrelor pelvineB. sângerări rectaleC.cistite radiceD.recidive rapideE.

(pag. 2931)

C2248145. Care din următoarele gesturi chirurgicale se adresează pacienţilor cu invazie pelvină, obstrucţie rectală, ureterală sau uretrală:

nefrostomiaA. dializaB.



cistostomiaC.ureterostomiaD.prostatectomiaE.

(pag. 2933)

C2248146. Tratamentul endocrin second-line în cancerul de prostată include:BromcriptinaA. KetoconazolulB. SpironolactonaC.TamsulosinulD.ProscarulE.

(pag. 2932)

C2248147. Diagnosticul diferenţial al metastazelor osoase apărute în cancerul de prostată se face cu leziunile osoase apărute în:

mielomul multipluA. boala PagetB. osteoporozaC.litiaza prostaticăD.osteogeneza imperfectaE.

(pag. 2925)

C2248148. Următoarele afirmaţii despre limfadenectomia pelvină sunt adevărate:se poate realiza laparoscopicA. este metoda de elecţie pentru aprecierea adenopatiei pelvineB. prezervarea drenajului limfatic medial de artera iliacă externă previne edemul limfatic al membrelor pelvinC.se realizează întotdeauna prin chirurgie deschisăD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2927)

C2248149. RRVS în cancerul de prostată poate arăta:litiaza prostaticăA. litiaza vezicalăB. dilatarea cavităţilor renale bilateralC.dilatarea cavităţilor renale unilateralD.metastaze osoaseE.

(pag. 2927)

C2248150. Prostatectomia radicală se poate realiza:laparoscopicA. transperitonealB. perinealC.retropubian extraperitonealD.nici un răspuns corectE.

(pag. 2930)

C2248151. Următorii antiandrogeni sunt puri:CasodexA. FlutamidaB. NilutamidaC.Megestrol acetatD.A,B,CE.



(pag. 2932)

C2248152. Sunt estrogeni utilizaţi în terapia cancerului de prostatăclorotrianisenA. estradurinB. casodexC.nilutamidaD.estracytE.

(pag. 2931)

C2248153. Diagnosticul diferential al cancerului de prostată include:hemoroizi simptomaticiA. adenom de prostatăB. prostatită acutăC.cancer rectalD.tuberculoza prostaticăE.

(pag. 2925)

C2248154. Ecografia prostatică transrectală în diagnosticul cancerului de prostată:este mai informativă decât tuşeul rectalA. este o investigaţie ieftinăB. este neivazivăC.permite detectarea adenopatiei pelvineD.este primul examen care se efectueazăE.

(pag. 2926)

C2348155. Triada exploratorie utilizata in screeningul cancerului de prostata consta din:determinarea PSAA. scintigrafia osoasaB. tuseul rectalC.ecografia transrectalaD.radiografia de bazinE.

(pag. 2925-2926)

C2348156. Dintre antiandrogenii puri utilizati in tratamentul cancerului de prostata avansat fac parte:androcurA. flutamidaB. casodexC.megestrol acetatD.nilutamidaE.

(pag. 2932)

C2348157. Stadiul C din clasificarea AUA reprezinta:extensie in tesutul celulo-grasos periprostaticA. extensie la ganglionii regionaliB. ureterohidronefroza prin obstructie tumoralaC.extensie la colul vezicalD.extensie la veziculele seminaleE.

(pag. 2923)

C2348158. Ecografia de stadializare a cancerului prostatic se poate efectua pe cale:abdominalaA.



transuretralaB. perinealaC.transrectalaD.transureteralaE.

(pag. 2926)

C2348159. Modificari evidentiate de urografie in cancerul de prostata pot fi:dislocarea bazei vezicii urinareA. reziduu vezicalB. semnul CouvelaireC.semnul FrostbergD.lacuna vezicala "in dom"E.

(pag. 2927)

C2348160. Rezultate fals pozitive la scintigrafia osoasa pentru depistarea metastazelor apar in:boala PagetA. cancere osoase secundareB. degenerari artriticeC.osteoporozaD.traumatisme in antecedenteE.

(pag. 2928)

C2348161. Complicatiile estrogeno-terapiei in cancerul de prostata sunt:infarctA. fibrilatii paroxisticeB. toxicitate renalaC.toxicitate hepaticaD.edemeE.

(pag. 2931)

C2348162. Durerile osoase cauzate de metastazele osoase din cancerul de prostata se trateaza prin:radioterapieA. rezectii paleativeB. antalgice majoreC.hormonoterapieD.chimioterapieE.

(pag. 2932)

C2348163. Cele mai frecvente complicatii ale radioterapiei in cancerul de prostata sunt:sangerari rectaleA. impotentaB. edeme ale membrelor pelvineC.stricturi ureteraleD.diareeE.

(pag. 2931)

C2348164. Ce scor Gleason poate avea un bolnav ce prezinta adenocarcinom de prostata clasificat ca fiind slab diferentiat?

7A. 4B. 8C.3D.



9E.

(pag. 2921)

C2348165. Stadiul N2 din clasificarea TNM a adenocarcinomului de prostata este rerezentat de:adenopatie cu interesarea unui ganglionil de 3 cm diametruA. adenopatie cu trei ganglioni toti de 2 cm diametruB. adenopatie cu doi ganglioni, unul de 4 cm si unul de 6 cm diametruC.adenopatie cu sase ganglioni, unul de 2 cm, trei de 3 cm si 2 de 4 cm diametruD.adenopatie ce 3 ganglioni toti de 0,5 cmE.

(pag. 2923)

C2348166. Tratametul unui cancer T2aN0M0 nu poate cuprinde:radioterapieA. crioterapieB. administrare de estrogeniC.prostatectomie radicalaD.chimioterapieE.

(pag. 2930)

C2348167. Blocada androgenica maxima se poate face asociind in diferite combinatii urmatoarele:etinilestradiolA. orhidectomieB. ciproterone acetatC.buserelinaD.flutamidaE.

(pag. 2931-2932)

C2348168. Prostatectomia radicala se poate realiza:pe cale retropubianaA. laparoscopicB. pe cale transvezicalaC.pe cale transuretralaD.pe cale perinealaE.

(pag. 2930)

C2548169. Blocada androgenica maxima in cancerul de prostata metastatic se realizeaza prin urmatoarele asocieri:

orhiectomie + antiandrogeni;A. orhiectomie + analogi de LH-RH;B. orhiectomie + estrogeni;C.estrogeni + analogi de LH-RH;D.analogi de LH-RH + antiandrogeni.E.

(pag. 2932)

C2548170. In functie de anatomia zonala a prostatei, cancerul prostatei se poate dezvolta in urmatoarele zone:

centrala;A. mediana;B. tranzitionala;C.anterioara;D.periferica.E.

(pag. 2932)



C2548171. In cancerul prostatei, antigenul prostatic specific seric (PSA) este util pentru:alegerea metodei terapeutice;A. stabilirea variantei histologice;B. monitorizarea postterapeutica;C.diagnostic pozitiv;D.stadializarea bolii.E.

(pag. 2929)

C2548172. Diagnosticul diferential in cancerul prostatei se face cu:adenomul de prostata;A. tuberculoza prostatica;B. prostatita cronica;C.chistul prostatic;D.litiaza prostatica.E.

(pag. 2925)

C2548173. Cele mai frecvente complicatii tardive ale prostatectomiei radicale sunt:hemoragia;A. incontinenta urinara;B. incontinenta anala;C.edemele scrotului si membrelor pelvine;D.impotenta sexuala.E.

(pag. 2930)

C2548174. Pentru tratamentul hormonal al cancerului prostatic exista urmatoarele tipuri de antiandrogeni:

puri;A. steroidieni;B. analogi de LH-RH;C.selectivi;D.citotoxici.E.

(pag. 2932)

C2548175. Tratamentul cancerului de prostata metastatic se face cu:estrogeni;A. progesteron;B. antiandrogeni;C.analogi de LH-RH;D.orhidectomie.E.

(pag. 2931)

C2548176. Factorii de risc principali pentru cancerul de prostata sunt:varsta;A. vitamina D;B. rasa;C.istoricul familial;D.factorii hormonali.E.

(pag. 2920)

C2548177. Despre punctia biopsie prostatica se pot face urmatoarele afirmatii:nu necesita anestezie;A. este contraindicata in cancerul avansat local;B.



se efectueaza transrectal;C.este ghidata echografic;D.nu are complicatii.E.

(pag. 2925)

C2548178. In clasificarea TNM, cancerul de prostata localizat cuprinde tumorile codificate astfel:T1N1M0;A. T3N0M0;B. T1N0M0;C.T2N0M0;D.TxN0M0.E.

(pag. 2930)

C2548179. Despre manifestarile clinice ale cancerului de prostata se pot face urmatoarele afirmatii:hematuria nu este caracteristica;A. nu toate cancerele prostatice produc induratia glandei identificata palpator, prin tuseul rectal;B. polakiuria este asemanatoare cu cea din adenomul de prostata;C.disuria este provocata de un nodul periferic;D.durerea locala este unul din primele semne.E.

(pag. 2923-4)

C2548180. Despre metodele de stadializare ale cancerului prostatic se pot face urmatoarele afirmatii:obiectivele limfadenectomiei pelvine constau in extirparea ganglionilor obturatori si iliaci pentru examinarea histologica;

A.

stadiul T1 nu este detectat prin tuseu rectal;B. echografia transrectala este ideala pentru depistarea adenopatiei neoplazice pelvine;C.tomografia computerizata este inferioara echografiei transrectale in examinarea tumorii prostatice;D.radiografia reno-vezicala simpla pune in evidenta metastazele osoase, care in 80% din cazuri sunt osteocondensante.

E.

(pag. 2926-7)

C2548181. Urmatoarele afirmatii despre biopsia prostatica sunt adevarate:se face in majoritatea cazurilor pe cale transrectala;A. se poate complica frecvent cu fistula uretro-rectala;B. se poate face numai sub ghidaj echografic;C.se poate face prin transuretrorezectia endoscopica a prostatei;D.este contraindicata in cancerul de prostata localizat.E.

(pag. 2925)

C2548182. In cancerul de prostata metastazarea se face:pe cale deferentiala;A. pe calea limfaticelor perineurale;B. pe cale venoasa prin anastomozele Batson:C.pe cale periuretrala;D.prin limfaticele spermatice.E.

(pag. 2922)

C2548183. In cadrul clasificarii TNM a cancerului prostatei, categoria T3 include:invazia colului vezical;A. extensia extracapsulara;B. invazia sfincterului extern;C.invazia veziculelor seminale;D.



invazia orificiilor ureterale.E.

(pag. 2923)

C2548184. In cancerul prostatei, evaluarea ganglionilor limfatici regionali se face prin:examen CT;A. examen RMN;B. examen clinic;C.echografie;D.limfangiografie.E.

(pag. 2923)

C2548185. Scorul Gleason al carcinoamelor prostatice ia in considerare:multicentricitatea tumorii;A. cele mai frecvente doua aspecte tumorale considerate aspect primar si secundar;B. zona prostatica de aparitie a tumorii;C.modul de crestere si dezvoltare a tumorii;D.gradul de diferentiere al tumorii.E.

(pag. 2921)

C2548186. In cancerul prostatei, la tuseul rectal se poate constata:glanda marita de volum;A. consistenta moale-elastica;B. o buna delimitare de structurile vecine;C.santul median sters;D.glanda normala cu un nodul dur.E.

(pag. 2924)

C2548187. In etiopatogenia cancerului prostatic sunt incriminate mai multe mecanisme:balanta dintre rata de proliferare celulara si cea de moarte celulara;A. susceptibilitatea genetica;B. fumatul;C.productia de factori de crestere pentru oase;D.retentia cronica de urina.E.

(pag. 2919)

C2548188. Displazia intraductala (PIN) se caracterizeaza prin:acini de aspect normal;A. hiperplazie atipica adenomatoasa;B. atipii celulare;C.necroza celulara;D.microinvazie.E.

(pag. 2920)

C2548189. In cancerul prostatei, ganglionii limfatici regionali sunt:iliaci comuni;A. inghinali profunzi;B. periprostatici;C.obturatori;D.presacrati.E.

(pag. 2923)

C2548190. Factorii probabili de risc pentru cancerul prostatei sunt:



dieta bogata in grasimi;A. varsta;B. testosteronul;C.vasectomia;D.prostatitele cronice.E.

(pag. 2920)

C2548191. Din punct de vedere clinic exista mai multe forme de cancer prostatic:insidioasa;A. acuta;B. latenta;C.cu evolutie rapida;D.manifesta clinic.E.

(pag. 2919)

C2548192. Printre formele manifeste clinic de cancer prostatic se numara:forma cu disurie;A. forma cu retentie de urina;B. forma cu disfunctie erectila;C.forma cu insuficienta renala;D.forma cu manifestari ale metastazelor.E.

(pag. 2924)

C2648193. Care dintre urmatorele afirmatii sunt corecte privind anatomia patologica a cancerului de prostata?

stadiul final este carcinomatoza prostato-pelvina, sau "pelvisul inghetat"A. cancerele prostatice sunt in marea lor majoritate sarcoameB. G2 inseamna adenocarcinom mediu diferentiat conform clasificarii UICCC.Scorul Gleason se calculeaza isumind valoarea aspectului celular dominant si cel minoritarD.Invazia rectului se realizeaza in stadii initialeE.

(pag. 2921,2922)

C2648194. Diagnosticul diferential al adenocarcinomului de prostata trebuie facut cu:adenomul prostaticA. litiaza vezicalaB. prostatita cronicaC.prostatita acutaD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2925)

C2648195. Modificarile evidentiate de urografia iintravenoasa in cancerul de prostata sant:dislocarea bazei vezicii urinare si aparitia ureterohidronefrozei asimetrice in fazele tardiveA. modificari de capacitate vezicala deja din fazele incipiente ale boliiB. mutism renal din fazele tardiveC.hematurie macroscopica din fazele tardiveD.urografia intravenoasa, depasita actualmente de mijloacele moderne, nu are valoare in cancerul de prostata

E.

(pag. 2927,2928)

C2648196. Care sunt afirmatiile corecte despre PSA?valorile normale se situeaza intre 0-4 ng/mlA. PSA este specific cancerului de prostataB.



valorile normale se situeaza intre 0-14 g/mlC.utilitatea PSA se regaseste in diagnosticul pozitiv al cancerului de prostataD.PSA este specific adenomului de prostataE.

(pag. 2928,2929)

C2648197. Care sunt principiile generale ale tratamentului cancerului de prostata?cancerul de prostata nu este hormonodependentA. prostatectomia radicala este metoda de electie in toate stadiile boliiB. tratamentul medical nu regreseaza boalaC.indiferent de varsta, stadiu, prognostic, se va efectua confortul mictional al bolnavuluiD.cancerul de prostata este hormonodependentE.

(pag. 2930)

C2648198. Tratamentul cancerului de prostata localizat (T1, T2, N0, M0)TURP este metoda chirurgicala recomandata in acest stadiuA. tratamentul de electie in acest stadiu este orchidectomiaB. in cadrul prostatectomiei radicale are loc extirparea in bloc a prostatei, veziculelor seminale si a tesutului grasos periprostato-seminal

C.

prostatectomia radicala este precedata intotdeauna de limfadenectomia loco-regionalaD.radioterapia se adreseaza stadiilor fara adenopatie neoplazica si fara diseminari metastaticeE.

(pag. 2930)

C2648199. Blocada androgenica maxima se poate obtine prin urmatoarele asocieri:orhidectomie + radioterapieA. TURP + analogi LH-RHB. orhidectomie + antiandrogeniC.Estracyt + FlutamidaD.analogi LH-RH + FlutamidaE.

(pag. 2931,2932)

C2848200. Care din urmatorii markeri tumorali au valoare diagnostica in cancerul de prostata:fosfataza acida prostaticaA. fosfataza alcalina sericaB. antigenul specific prostaticC.antigenul carcinoembrionarD.alfafetoproteinaE.

(pag. 2929)

C2848201. Screeningul cancerului de prostata este reprezentat de:tuseu rectalA. ecografie abdominalaB. PAPC.PSAD.ecografie transrectalaE.

(pag. 2925)

C2848202. Cancerul de prostata:metastazarea se face pe calea anastomozelor BatsonA. metastazele osoase sunt osteocondensate in majoritatea cazurilorB. cancerul prostatic se dezvolta centrifugC.cel mai frecvent metastazeaza pe cale hematogenaD.invazia rectului se realizeaza rarE.



(pag. 2922)

C2848203. Blocada androgenica maxima se realizeaza prin:analogie de LH-RH+antiandrogeniA. orhiectomie + analogie de LH-RHB. analogie de LH-RH + estrogeniC.orhiectomie + estrogeniD.orhiectomie + antiandrogeniE.

(pag. 2932)

C2848204. Medicamentele antiandrogeni puri:AndrocurA. GoserelinB. CasodexC.ClortrianisenD.FlutamidaE.

(pag. 2932)

C2848205. Prostatectomia radicala se poate efectua pe cale:retropubica extraperitonealaA. retropubica transperitonealaB. laparoscopicaC.transvezicalaD.perinealaE.

(pag. 2930)

C2848206. PSA este util in:screeningA. diagnosticul pozitivB. stadializarea cancerului prostaticC.monitorizarea postterapeuticaD.stabilirea greutatii prostateiE.

(pag. 2929)

C2848207. Tratamentul unui cancer de prostat stadializat T2N0M0 poate cuprinde:radioterapieA. orhidectomieB. administrarea de estrogeniC.prostatectomie radicalaD.chimioterapieE.

(pag. 2930)

C2848208. Simptomele tipice cancerului de prostata sunt:disuriaA. durerea loco-regionalaB. polakiuriaC.constipatiaD.durerea osoasaE.

(pag. 2923)

C2848209. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?peste 50% din pacientii cu PSA peste 10 ng/ml au penetratie capsularaA.



valoarea PSA peste 50 ng/ml se coreleaza cu adenopatia tumorala la peste 75% din pacientiB. valori ale PSA mai mari de 10 ng/ml sunt caracteristice cancerelor fara adenopatie neoplazicaC.cresterea valorilor PSA dupa operatie semnifica recidiva tumorala in 40% din cazuriD.scaderea la zero a nivelului PSA dupa radioterapie sugereaza eficacitatea cureiE.

(pag. 2929)

C2848210. Care din următorii markeri tumorali sunt utilizati pentru diagnosticul de cancer prostatic?LDHA. fosfataza acida prostaticaB. leucinaminopeptidazaC.PSAD.fosfataza alcalina sericaE.

(pag. 2929)

C2848211. Tratamentul estrogenic al cancerului de prostata metastazat se face cu:megestrol acetatA. dietil-stilbestrolB. etinilestradiolC.estradurinD.goserelinE.

(pag. 2931)

C2848212. Punctia biopsie prostaticanecesita anestezieA. nu este contraindicata in cancerul avansat localB. se efectueaza transrectalC.poate fi ghidata ecograficD.are complicatiiE.

(pag. 2925)

C2848213. Antigenul prostatic specific (PSA) seric nu este util pentru:stadializarea boliiA. stabilirea variantei histologiceB. monitorizarea postterapeuticaC.diagnosticul pozitivD.alegerea metodei terapeuticeE.

(pag. 2929)

C2848214. In carcinogeneza tumorii prostatice un rol important este atribuit defectelor ce apar la nivelul locusurilor ce deservesc genele de inhibitie tumorala de pe cromozomii:

8pA. 10qB. 13qC.16qD.19qE.

(pag. 2919)

C2848215. Factorii de risc principal in aparitia cancerului de prostata sunt:virstaA. istoricul familialB. rasa neagraC.dieta bogata in grasimiD.



factori hormonaliE.

(pag. 2920)

C2848216. Care dintre urmatorii reprezinta factori probabili de risc in cancerul de prostata:dieta bogata in grasimiA. factori hormonaliB. vasectomiaC.expunerea la CadmiuD.vitamina AE.

(pag. 2920)

C2848217. Care dintre urmatorii reprezinta factori potentiali de risc in cancerul de prostata:dieta bogata in grasimiA. vasectomiaB. expunerea la CadmiuC.vitamina AD.vitamina D - invers proportionalE.

(pag. 2920)

C2848218. Care dintre urmatorii nu sunt considerati factori probabili de risc in cancerul de prostata:dieta bogata in grasimiA. factori hormonaliB. virstaC.istoricul familialD.rasa neagraE.

(pag. 2920)

C2848219. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt adevarate:70% dintre neoplasmele de prostata se dezvolta din zona perifericaA. 15 - 20% din neoplasmele de prostata se dezvolta din zona centralaB. 10 - 15% din neoplasmele de prostata se dezvolta din zona tranzitionalaC.majoritatea cancerelor prostatice sunt multicentriceD.majoritatea cancerelor prostatice sunt unicentriceE.

(pag. 2921)

C2848220. In cancerul de prostata cu metastaze apar urmatoarele modificari biochimice:scaderea fosfatazelor acide prostatice (PAP)A. crestarea fosfatazelor acide prostatice (PAP)B. scaderea antigenului prostatic specific (PSA)C.cresterea antigenului prostatic specific (PSA)D.scaderea creatinfosfokinazei (CPK)E.

(pag. 2922)

C2848221. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate despre ecografia in neoplasmul de prostata:ecografia transrectala este mai informativa decit tuseul rectalA. este mai ieftina decit CT si RMNB. este mai invaziva decit CT si RMNC.poate realiza stadializarea cu o acuratete de 30%D.evidentiaza invazia veziculelor seminale in 5% din cazuriE.

(pag. 2926)


chirurgicale_part6

Documents