chirurgicale_part3

Rezidentiat 2004468 GRUPA SPECIALITATILOR CHIRURGICALE - INTREBARI - PARTEA a III a

Tema nr. 18Litiaza veziculara

BIBLIOGRAFIE:1. N. Angelescu, subredactia - Tratat de patologie chirurgicala – vol. I si II – Editura Medicala, 2001

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

C1218001. Ce procentaj din cazurile cu litiaza veziculara evolueaza spre perforare in peritoneul liber?1%A. 5%B. 10%C.25%D.50%E.

(pag. 1922)

C1218002. Care dintre urmatoarele afirmatii despre disolutia chimica a calculilor veziculari este adevarata?

Este des folosita in practicaA. Este indicata numai la pacientii simptomaticiB. La acest gen de tratament raspund calculii bogati in calciuC.Tratamentul este indelungat, minimum 1 anD.Rata succesului este ridicataE.

(pag. 1922)

C1218003. In care din urmatoarele situatii nu este indicata colangiografia peroperatorie?.Episod icteric actualA. Episod icteric recentB. Diametrul caii biliare sub 10 mmC.Calculi veziculari sub 5mmD.Cistic larg peste 2mmE.

(pag. 1924)

C1218004. Care dintre urmatoarele modificari ale compozitiei bilei permit aparitia nucleilor colesterinici, precursori ai litiazei veziculare colesterinice pure?

Scaderea concentratiei colesteroluluiA. Scaderea concentratiei lecitineiB. Cresterea concentratiei acizilor biliariC.Cresterea secretiei de mucusD.Cresterea concentratiei proteinelorE.

(pag. 1915)

C1218005. Care este indicatia actuala a colecisto-colangiografiei, in explorarea paraclinica a patologiei biliare?

Microlitiaza vezicularaA. Colecistita acutaB. ColesterolozaC.Icterul mecanicD.Colecistopatii ecografic nelitiaziceE.

(pag. 1918)

468 www.rezidentiat2004.roBaza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004


C1318006. Care din procedeele terapeutice enumerate este cel mai eficace in tratamentul litiazei veziculare simptomatice (calculi ce depasesc 2 cm)?

Disolutia chimicaA. Litotritia extracorporealaB. ColecistostomiaC.ColecistendezaD.Colecistectomia laparoscopicaE.

(pag. 1922)

C1318007. Care din complicatiile litiazei veziculare se pot insoti de ileus biliar?Fistula bilio-biliaraA. Fistula bilio-cutanataB. Fistula colecisto-duodenalaC.Vezicula biliara de portelanD.Hidropsul vezicularE.

(pag. 1921)

C1318008. Ce metoda paraclinica este sensibila si specifica pentru depistarea litiazei veziculare?Radiografia abdominala simplaA. Colecistografia oralaB. ColecistocolangiografiaC.EcografiaD.Scintigrafia radioizotopicaE.

(pag. 1918)

C1318009. Care este cea mai frecventa cauza de abdomen acut chirurgical de origine biliara?Fistulele bilio-digestiveA. Icterul mecanicB. Fistulele bilio-biliareC.Colecistita acutaD.Hidropsul vezicular cu bila albaE.

(pag. 1918)

C1418010. Diagnosticul diferential al litiazei veziculare NU se poate face cu:pneumonie bazala dreaptaA. colica ureterala dreaptaB. ulcer perforatC.apendicita acutaD.sarcina extrauterinaE.

(pag. 1918)

C1418011. Litotritia percutana este indicata doar la pacientii:peste 50 de anA. cu hemoragiiB. cu risc chirurgical excesivC.fara risc anestezicD.cu fistule biliareE.

(pag. 1923)

C1418012. Diagnosticul de certitudine al litiazei veziculare poate fi pus prin:examen radiologicA. angiografieB.



ecografieC.scintigrama hepato-biliaraD.Ba pasajE.

(pag. 1917)

C1418013. Care dintre formala clinice de litiaza veziculara debuteaza cu icter:pseudoulceroasaA. latentaB. dureroasaC.pseudoneoplazicaD.dispepticaE.

(pag. 1916)

C1518014. Elementul decisiv in diagnosticul pozitiv al litiazei veziculare este reprezentat de:prezenta leucocitozei;A. prezenta subicterului;B. prezenta durerii la nivelul hipocondrului drept;C.vizualizarea ecografica a calculilor;D.prezenta suferintei de tip “non-ulcer dispepsia”.E.

(pag. 1918)

C1518015. Care din urmatoarele investigatii paraclinice este considerata de electie pentru depistarea litiazei veziculare:

colangiografia intravenoasa;A. radiografia abdominala simpla;B. ecografia abdominala;C.tomografia computerizata;D.colangiografia retrograda endoscopica.E.

(pag. 1918)

C1518016. Care dintre urmatoarele afirmatii privind etiopatogenia litiazei veziculare este falsa:apare mai frecvent dupa varsta de 40 ani;A. apare mai frecvent la sexul feminin;B. un rol important in litogeneza il au staza si infectia;C.scaderea concentratiei de colesterol in bila are rol litogenetic;D.scaderea capacitatii de contractie a colecistului are rol litogenetic.E.

(pag. 1915)

C1518017. Colecistectomia laparoscopica este contraindicata in urmatoarele situatii:colecistita cronica microlitiazica;A. colecistita acuta;B. prezenta plastronului vezicular;C.prezenta leucocitozei;D.cand ecografia arata colecist cu pereti ingrosati.E.

(pag. 1924)

C1518018. Peritonita biliara aparuta in evolutia colecistitei acute este determinate de:prezenta unei fistule bilio-duodenale;A. perforarea colecistului in peritoneul liber;B. migrarea calculului in calea biliara principala;C.prezenta unei fistule colecisto-coledociene;D.instalarea unui plastron vezicular.E.



(pag. 1922)

C1518019. Ileusul biliar este consecinta:migrarii calculului in calea biliara principala;A. prezentei unei fistule colecisto-coledociene;B. aparitiei peritonitei biliare;C.trecerii unui calcul din colecist in duoden printr-o fistula bilio-digestiva;D.prezentei unei fistule biliare externe.E.

(pag. 1921)

C1618020. Colangiografia nu este contraindicata in:colecistita acutaA. pancreatita acutaB. litiaza biliara necomplicataC.insuficienta hepaticaD.intoleranta la compusi iodatiE.

(pag. 1917)

C1618021. Tratamentul radical al litiazei biliare este:disolutia chimicaA. litotritia extra-corporealaB. colecistectomiaC.litotritia percutanataD.colecistostomiaE.

(pag. 1922-1924)

C1618022. Din punct de vedere clinic, simptomatologia litiazei biliare are trei faze:faza colicii biliara, faza colecistitei acuta, faza perforatiilorA. faza tulburarilor dispeptice, faza durerilor paroxistice (colica), faza complicatiilorB. faza colecistitei catarale, a colecistitei felgmonoase si faza colecistitei gangrenoaseC.faza de staza, faza de contractie si faza de infectieD.faza durerilor, faza de greturi si varsaturiE.

(pag. 1916)

C1618023. Metoda aproape infailibila (cea mai recomandata) de diagnostic a litiazei bilare este:colecistografiaA. colangiografiaB. ecografiaC.scintigrama hepato-biliaraD.computer-tomografiaE.

(pag. 1917-1918)

C1618024. Litotritia extra-corporeala este posibila daca:exista calculi multipliA. calculii au peste 3 cmB. au aparut complicatiile biliareC.peretele vezicular are motilitatea pastrataD.exista un obstacol cisticE.

(pag. 1922)

C1618025. In ceea ce priveste colecistostomia:este tratamentul de electie al litiazei biliareA.



are o durata lunga si este riscantaB. este indicata la bolnavii tarati, care nu ar suporta o anestezie generalaC.este tratamentul definitiv pentru litiaza coledocianaD.necesita intotdeauna o anestezie generala si insuflarea abdomenului (pneumoperitoneu)E.

(pag. 1924)

C2218026. Cât la sută din populaţia matură este purtătoare de litiază veziculară?5%A. 10%B. 20%C.40%D.80%E.

(pag. 1915)

C2218027. Care din următoarele manifestări clinice sunt întâlnite în perioada latentă a litiazei veziculare?

Pacient asimptomaticA. Colici biliareB. IcterC.FebraD.Dispepsia nonulceroasăE.

(pag. 1916)

C2218028. Ce procentaj din cazurile cu litiază veziculară evoluează spre perforare în peritoneul liber?1%A. 5%B. 10%C.25%D.50%E.

(pag. 1922)

C2218029. Care este indicaţia actuala a colecisto-colangiografiei, în explorarea paraclinică a patologiei biliare?

Microlitiaza vezicularăA. Colecistita acutăB. ColesterolozaC.Icterul mecanicD.Colecistopatii ecografic nelitiaziceE.

(pag. 1918)

C2218030. În care din următoarele situaţii nu este indicată colangiografia peroperatorie?.Episod icteric actualA. Episod icteric recentB. Diametrul căii biliare sub 10 mmC.Calculi veziculari sub 5mmD.Cistic larg peste 2mmE.

(pag. 1924)

C2218031. Care este mortalitatea postoperatorie în formele complicate ale litiazei veziculare?Aproximativ 1%A. Aproximativ 2%B. Aproximativ 3%C.



Aproximativ 4%D.Aproximativ 5%E.

(pag. 1922)

C2218032. Care dintre următoarele tehnici reprezintă metode radical-curative de tratament ale litiazei veziculare?

Colecistectomia laparoscopicăA. Colecistectomia pe cale deschisăB. ColecistostomiaC.Litotriţia percutanăD.Litotriţia extracorporealăE.

(pag. 1921-1923)

C2218033. Peste ce valoare, grosimea pereţilor veziculari, evidenţiată ecografic, are semnificaţia unui proces acut?

2 mmA. 3 mmB. 4 mmC.5 mmD.6 mmE.

(pag. 1917)

C2218034. Prezenţa de imagini aerice în peretele vezicular, la examenul ecografic este sugestivă pentru:

Fistula colecisto - duodenalăA. Fistula colecisto - colicăB. Anastomoza colecisto - gastricăC.Colecistita perforatăD.Infecţia cu anaerobiE.

(pag. 1917)

C2218035. Algoritmul explorării litiazei veziculare cuprinde:EcografiaA. Colecisto-colangiografiaB. Scintigrama hepato-biliarăC.Computer-tomografiaD.Rezonanţa magnetică nuclearăE.

(pag. 1917-1918)

C2318036. Care este prima exoplorare imagistica la un pacient suspectat de litiaza veziculara:Radiografia abdominala simpla;A. Colecistografia orala;B. Colecistocolangiografia;C.Scintigrafia radioizotopica;D.Ecografia hepato-bilio-pancreatica.E.

(pag. 1917)

C2318037. Care este cea mai grava complicatie a litiazei veziculare:Colecistita cronica;A. Hidropsul vezicular cu bila alba;B. Angiocolita acuta icterouremigena;C.Hidropsul intermitent;D.Vezicula de portelan.E.



(pag. 1921)

C2318038. Care din urmatoarele metode reprezinta indicatia de electie in tratamentul litiazei veziculare simptomatice:

Disolutia chimica a calculilor;A. Litotritia extracorporeala;B. Litotritia percutana;C.Colecistostomia;D.Colecistectomia laparoscopica.E.

(pag. 1923)

C2318039. In colecistita acuta edematoasa la debut se recomanda ca tratament:Colecistectomia laparoscopica;A. Colecistectomia pe cale deschisa;B. Colecistostomia;C.Disolutia chimica locala cu MTBE a calculilor;D.Litotritia extracorporeala.E.

(pag. 1924)

C2518040. Care din urmatoarele investigatii paraclinice este considerata de electie pentru depistarea litiazei veziculare:

colangiografia intravenoasa;A. radiografia abdominala simpla;B. echografia abdominala;C.tomografia computerizata;D.colangiografia retrograda endoscopica.E.

(pag. 1918)

C2518041. Elementul decisiv in diagnosticul pozitiv al litiazei veziculare este reprezentat de:prezenta leucocitozei;A. prezenta subicterului;B. prezenta durerii le nivelul hipocondrului drept;C.vizualizarea echografica a calculilor;D.prezenta suferintei de tip "non - ulcer dispepsia".E.

(pag. 1918)

C2518042. Urmatoarele afirmatii referitoare la colecistita acuta sunt false:episodul survine la 2-3 zile dupa o masa copioasa;A. pot apare semne de iritatie peritoneala;B. dupa cateva zile de evolutie se constituie plastronul colecistic;C.este exclusa prezenta febrei;D.se poate insoti de colecist palpabil.E.

(pag. 1918)

C2518043. Ileusul biliar este consecinta:migrarii calculului in calea biliara principala;A. prezentei unei fistule colecisto-coledociene;B. aparitia peritonitei biliare;C.trecerii unui calcul din colecist in duoden printr-o fistula bilio-digestiva;D.prezentei unei fistule biliare externe.E.

(pag. 1921)



C2518044. Peritonita biliara generalizata aparuta in evolutia colecistitei acute este determinata de:prezenta unei fistule bilio-duodenale;A. perforarea colecistului in peritoneul liber;B. migrarea calculului in calea biliara principala;C.prezenta unei fistule colecisto-coledociene;D.instalarea unui plastron vezicular.E.

(pag. 1922)

C2518045. Colecistectomia laparoscopica este contraindicata in urmatoarele situatii:colecistita cronica microlitiazica;A. colecistita acuta;B. prezenta plastronului vezicular;C.prezenta leucocitozei;D.echografia arata colecist cu pereti ingrosati.E.

(pag. 1924)

C2518046. Urmatoarele afirmatii despre colangiografia intraoperatorie sunt false:este indicata daca bolnavul a prezentat un episod icteric recent sau actual;A. este indicata daca diametrul caii biliare principale este mai mare de 10mm;B. este indicata in colecistita litiazica scleroatrofica;C.este indicata in colicistitele microlitiazice;D.poate evita litiaza coledociana restanta.E.

(pag. 1924)

C2518047. Urmatoarele afirmatii privind etiopatogenia litiazei veziculare sunt false:apare mai frecvent dupa varsta de 40 de ani;A. apare mai frecvent la sexul feminin;B. un rol important in litogeneza il au staza si infectia;C.scaderea concentratiei de colesterol in bila are rol litogenetic;D.scaderea capacitatii de contractie a colecistului are rol litogenetic.E.

(pag. 1915)

C2518048. Care este procentul de litiaze veziculare care debuteaza ca o colecistita acuta:90%;A. 5%;B. 50%;C.20%;D.100%.E.

(pag. 1918)

C2518049. Cea mai frecventa cauza de abdomen acut de origine biliara este:colecistita cronica;A. colecistita acuta;B. angiocolita;C.litiaza coledociana;D.migrarea calculilor.E.

(pag. 1920)

C2518050. Faza finala a remanierilor histologice in cadrul colecistitei cronice este reprezentata de:hiperplazia mucoasei;A. displazia mucoasei;B. aparitia abceselor parietale;C.



transformarea scleroatrofica;D.perforatia colecistului.E.

(pag. 1920)

C2518051. Diametrul calculilor care traverseaza cel mai frecvent ecluza cervico-istmica este:2 cm;A. peste 5 mm;B. peste 1 cm;C.sub 5 mm;D.intre 5 - 10 mm.E.

(pag. 1921)

C2518052. Conditia esentiala din partea colecistului pentru aparitia complicatiilor fistuloase este:existenta hiperplaziei mucoase;A. prezenta depunerilor de calciu;B. existenta procesului septic vezicular;C.prezenta hiperconcentrarii de mucus;D.absenta muscularei.E.

(pag. 1921)

C2618053. Diagnosticul litiazei veziculare se bazeaza pe:colecistocolangiografieA. ecografie abdominalaB. radiografia abdominalaC.colangiografia intraoperatorieD.bariu pasaj cu clisee tardiveE.

(pag. 1917)

C2618054. Cel mai frecvent erodarea peretilor in fistulele biliodigestive au loc la nivelinfundibularA. fundicB. peritoneul parietalC.corpul vezicularD.cisticE.

(pag. 1919)

C2618055. Urmatoarele afirmatii referitoare la disolutia chimica a calculilor sunt adevarateeste des folosita in practicaA. se bazeaza pe acidul dezoxiribonucleicB. durata tratamentului este scurtaC.rata de succes a tratamentului este redusaD.calculii calcificati sunt usor de tratatE.

(pag. 1922)

C2618056. Colecistectomia clasicaeste metoda de electie pentru tratamentul litiazei biliareA. este rezervata contraindicatiilor si complicatiilor laparoscopieiB. este unicul tratament al litiazei coledocieneC.abordul retrograd favorizeaza migrarea calculilor in coledocD.durerile postoperatorii sunt minime si spitalizarea nu depaseste 2 zileE.

(pag. 1924)



C2618057. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la abcesele hepatice primitive sau hidatice sunt adevarate

durerile au caracter colicativA. icterul este intotdeauna prezentB. diafragmul drept este ascensionatC.febra este de tip recurentD.iradierea spre umarul stang este regulaE.

(pag. 1919)

C2818058. Litiaza veziculara:chiar si cea silentioasa trebuie rezolvata chirurgicalA. doar cea simptomatica trebuie rezolvata chirurgicalB. doar cea complicata trebuie rezolvata chirurgicalC.nici un raspuns nu e adevaratD.toate raspunsurile sunt adevarateE.

(pag. 1922)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

C1218059. Care dintre urmatoarele elemente clinice sunt sugestive pentru diagnosticul colecistitei acute?

Colica biliara prelungitaA. FebraB. Contractura care precede colica biliaraC.PlastronD.IcterE.

(pag. 1918)

C1218060. Care dintre urmatoarele manifestari clinice aparute la un bolnav purtator de calculi veziculari voluminosi poate sugera complicatia fistulara?

Febra peste 38 grade CA. Sindromul ictericB. AngiocolitaC.IleusulD.Iritatia peritonealaE.

(pag. 1921)

C1218061. Care dintre urmatoarele tehnici reprezinta metode radical-curative de tratament ale litiazei veziculare?

Colecistectomia laparoscopicaA. Colecistectomia pe cale deschisaB. ColecistostomiaC.Litotritia percutanaD.Litotritia extracorporealaE.

(pag. 1923,1924)

C1218062. Care dintre urmatoarele pot fi cauza subicterului aparut in evolutia unei colecistite acute?Litiaza coledociana asociataA. Prezenta litiazei coledociene in toate cazurileB. Angiocolita asociataC.Pancreatita asociataD.



Fistula colecisto-duodenalaE.

(pag. 1918)

C1218063. Care dintre urmatoarele forme clinice ale litiazei veziculare sunt cel mai frecvent intilnite in practica clinica?

LatentaA. PseudoulceroasaB. DureroasaC.DispepticaD.AcutaE.

(pag. 1916)

C1218064. Care dintre urmatoarele manifestari clinice apar in forma pseudoneoplazica a litiazei veziculare?

Icter indolorA. FebraB. Absenta febreiC.Icter progresivD.Scaderea in greutateE.

(pag. 1917)

C1318065. Ce afirmatii referitoare la etiopatogenia litiazei veziculare sunt adevarate?Excesul de colesterol,din bila sau scaderea concentratiei de acizi biliari si lecitina duc la aparitia nucleilor colesterinici precursori ai litiazei.

A.

Sarcina determina o reducere a capacitatii de ejectie veziculara atragand staza consecutiva.B. Insuficienta evacuatorie veziculara este una din cauzele favorizante ale litogenezei.C.Staza si infectia au rol favorizant.D.Hipercolesterolemia constitutionala sau de cauza alimentara se insoteste, in toate cazurile, de o crestere a ratei colesterolului in bila.

E.

(pag. 1915)

C1318066. Ce afirmatii referitoare la complicatiile perforative ale litiazei veziculare sunt adevarate?Aproximativ 1% din litiazele veziculare evolueaza spre perforarea in peritoneul liber.A. 10% din colecistitele acute prezinta zone de necroza parietala, de obicei in dreptul unui calcul inclavat infundibular.

B.

In colecistitele acute, peritonita acuta generalizata de cauza biliara este frecventa.C.Plastronul pericolecistic constituie o peritonita localizata.D.Cand perforatia a fost precedata de formarea unui plastron, supuratia periveziculara poate evolua spre abces.

E.

(pag. 1922)

C1318067. Care sunt indicatiile colangiografiei intraoperatorii in litiaza biliara?Episod icteric recent sau actualA. Diametrul caii biliare principale peste 10 mmB. Calculi veziculari mai mici de 5 mm, cu cistic largC.Icter hemoliticD.Ciroza hepaticaE.

(pag. 1924)

C1318068. Care din semnele enumerate mai jos caracterizeaza o colica biliara:Pozitia antalgica in "cocos de pusca" apasand epigastrul cu pumnul.A. Bolnavul nu tolereaza atingerea zonei dureroase.B. Durerea este violenta, cu exacerbari pe fondul unui platou dureros permanent.C.



Sediul durerii este in hipocondrul drept, cu iradiere epigastrica, in umarul drept sau un varful scapulei.D.Greata sau varsaturile pot acompania sindromul dureros.E.

(pag. 1916)

C1318069. Ce afirmatii referitoare la ileusul biliar sunt exacte?Clinic, aceasta complicatie se manifesta printr-un tablou de ocluzie inalta, obstacolul fiind, de cele mai multe ori, plasat la nivelul ileonului terminal.

A.

Calculul vezicular, cu diametrul minim de 3-4 cm, paraseste colecistul trecand in duoden.B. Pe radiografia abdominala simpla se evidentiaza prezenta aerului in arborele biliar.C.Radiologic, se evidentiaza "ansa sentinela".D.Se insoteste de contractura musculara abdominala.E.

(pag. 1921)

C1318070. Ce forme imbraca colecistita cronica litiazica?Forma hiperplazicaA. Forma cataralaB. Forma scleroatroficaC.Forma gangrenoasaD.Forma flegmonoasaE.

(pag. 1920)

C1318071. Care sunt fazele evolutive ale litiazei veziculare?Faza tulburarilor dispepticeA. Faza durerilor paroxisticeB. Faza complicatiilorC.Aparitia malignizariiD.Faza tulburarilor sateliteE.

(pag. 1916)

C1318072. Care afirmatii referitoare la litiaza veziculara sunt exacte?Litiaza veziculara survine la aproximativ 20% din populatia matura.A. Afecteaza cam 20-25 milioane din oamenii prezentului.B. Annual, se efectueaza in lume mai mult de 2 milioane colecistectomii.C.Aproximativ 30% din litiazele veziculare sunt operate prin colecistectomie.D.Extrem de rar, litiaza veziculara este o descoperire necroptica.E.

(pag. 1915)

C1418073. Tulburarile dispeptice din tabloul clinic al litiazei veziculare cuprind:balonariA. astenie psiho-fizicaB. tulburari de tranzitC.sialoreeD.sindrom migrenosE.

(pag. 1916)

C1418074. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la colecistostomie sunt adevarate:este utiizata in situatii extremeA. implica obligatoriu extragerea calculilor veziculariB. se indica in piocolecistitele acute graveC.se impune la pacientii ce nu ar suporta o anestezie generala urmata de laparotomieD.se poate realiza numai pe cale radioecograficaE.

(pag. 1924)



C1418075. Colangiografia este contraindicata in:colecistita cronicaA. colecistita acutaB. pancreatita acutaC.peritonita biliaraD.insuficienta hepaticaE.

(pag. 1917)

C1418076. Avantajele colecistectomiei laparoscopice sunt:durere postoperatorie absenta sau minimaA. spitalizare scurta 1-3 zileB. reluare rapida a activitatii (3-4 zile)C.lipsa supuratieiD.reducerea spitalzariiE.

(pag. 1924)

C1418077. Litotritia extracorporeala este contraindicata in:sarcinaA. absenta complicatiilor biliareB. ulcer gastroduodenalC.cazul calculior urici < 3 cmD.anevrisme regionaleE.

(pag. 1922)

C1418078. In disolutia chimica sunt implicate urmatoarele substante:acidul chenodezoxicolicA. tripsinaB. secretinaC.acid urodezoxicolicD.pancreasinaE.

(pag. 1922)

C1418079. Care sunt formele clinice de litiaza veziculara:latentaA. ulceroasaB. dureroasaC.dispepticaD.neoplazicaE.

(pag. 1916)

C1418080. Colecistectomia laparoscopica este contraindicata la bolnavii:peste 50 de aniA. cu interventii chirurgicale supramezocoliceB. cu evisceratieC.cu plastron vezicularD.cu eventratieE.

(pag. 1924)

C1418081. Probleme de diagnostic al colecistitei acute se intalnesc la:batraniA. politraumatizatiB. cardiaciC.



imunodeficitariD.pacienti diabeticiE.

(pag. 1919)

C1418082. Care din afirmatiile urmatoare sunt false:Frecvent litiaza debuteaza prin colica biliaraA. Durerea colicativa este violentaB. Sediul durerii este in epigastru cu iradiere in umarul drept si varful scapuleiC.Durerea colicativa este insotita intotdeuna de greturi si varsaturiD.Prezenta calculilori in colecist poate fi tolerata timp indelungatE.

(pag. 1916)

C1518083. In diagnosticul diferential al colecistitei cronice litiazice trebuie avute in vedere urmatoarele afectiuni:

ulcerul duodenal;A. pancreatita cronica;B. peritonita de etiologie apendiculara;C.colica renala dreapta;D.colica hepatica prin distensia capsulei Glisson din insuficienta cardiaca.E.

(pag. 1919)

C1518084. Litiaza veziculara se poate prezenta sub urmatoarele forme clinice:forma latenta;A. forma pseudoocluziva;B. forma dureroasa;C.forma dispeptica;D.forma migrenoasa.E.

(pag. 1916)

C1518085. Examenul ecografic poate aduce urmatoarele informatii in litiaza veziculara:apreciaza forma, volumul, peretii si continutul colecistului;A. furnizeaza informatii asupra pancreasului;B. furnizeaza informatii asupra cailor biliare intra- si extrahepatice;C.evidentiaza septarile si cudurile veziculei biliare;D.decide abordul intraoperator al caii biliare principale.E.

(pag. 1918)

C1518086. Durerea din colica biliara are urmatoarele caracteristici:sediul durerii este in epigastru;A. sediul durerii este in hipocondrul drept cu iradiere in epigastru;B. durerea poate iradia in umarul drept sau in varful scapulei;C.bolnavul este imobil, in pozitie antalgica (cocos de pusca);D.greata si varsaturile pot acompania sindromul dureros.E.

(pag. 1916)

C1518087. Simptomatologia clinica a litiazei veziculare este sistematizata in urmatoarele faze evolutive:faza tulburarilor dispeptice;A. faza aparitiei icterului cu caracter progresiv, neremisiv;B. faza durerilor paroxistice (colica biliara);C.faza aparitiei febrei asociate cu scadere ponderala;D.faza complicatiilor.E.

(pag. 1916)



C1518088. Reprezinta elemente de diagnostic pozitiv al colecistitei acute urmatoarele:prezenta semnelor de iritatie peritoneala;A. vizualizarea ecografica a colecistului litiazic cu modificari parietale;B. vizualizarea ecografica a dilatatiilor de cai biliare intrahepatice;C.prezenta leucocitozei;D.icterul progresiv si persistent.E.

(pag. 1918)

C1518089. In evolutia colecistitei acute poate apare:plastronul vezicular;A. abcesul cavitatii veziculare (piocolecist);B. peritonita biliara;C.abcesul subhepatic;D.degenerarea maligna.E.

(pag. 1920)

C1518090. In etiopatogenia litiazei veziculare sunt implicati urmatorii factori:excesul colesterolului in compozitia bilei;A. scaderea concentratiei de acizi biliari si lecitina in bila;B. incapacitatea colecistului de a-si evacua convenabil continutul;C.prezenta nucleelor de precipitare (epitelii, leucocite, germeni);D.diminuarea colesterolului in compozitia bilei.E.

(pag. 1915-1916)

C1618091. Formele clinice sub care se poate prezenta litiaza biliara sunt:latentaA. pseudoulceroasaB. pseudoneoplazicaC.ocluzivaD.de refluxE.

(pag. 1916)

C1618092. Calculii vaziculari pot fi:uriciA. colesteriniciB. hemoglobiniciC.oxalatiD.micsti (pigmenti biliari, proteine, mucus, calciu)E.

(pag. 1915)

C1618093. Complicatiile litiazei biliare sunt:infectioaseA. migratoriiB. fistulare si perforativeC.degenerative-neoplaziceD.hemoragiceE.

(pag. 1920-1922)

C1618094. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la cancerul colecistului sunt adevarate ?majoritatea cazurilor survin la bolnavii cu colecist litiazicA. diagnosticul neoplaziei este pus de obicei ecograficB. este mai frecvent la bolnavii varstnici, cu anamneza litiazica lungaC.



deseori diagnosticul este o surpriza intraoperatorieD.icterul mecanic este regulaE.

(pag. 1921)

C1618095. Aparitia litiazei biliare este favorizata de:modificarea raportului componentelor biliareA. imposibilitatea colecistului de a-si evacua continutulB. medicatia antispasticaC.staza si infectiaD.sarcina sau priza indelungata de contraceptiveE.

(pag. 1915-1916)

C1618096. Comparand colecistectomia laparoscopica cu cea clasica, care din urmatorele afirmatii sunt false:

durerea postoperatorie este mai accentuataA. complicatiile de plaga sunt mai frecventeB. reluarea activitatii se face dupa un interval mai mare de timpC.perioada de spitalizare este mai redusaD.costurile spitalizarii sunt mai mariE.

(pag. 1924)

C1618097. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la litiaza biliara sunt adevarate ?toti pacientii cu dilatatii ale caii biliare principale au calculi coledocieniA. ecografia este o metoda de diagnostic sensibila si specifica pentru diagnosticul litiazei veziculareB. grosimea peretilor colecistului peste 3 mm apare in colecistita acutaC.colecistocolangiografia este examenul de predilectie pentru litiaza vezicularaD.ecografia nu permite vizualizarea cailor biliare intrahepaticeE.

(pag. 1917-1918)

C2218098. Care dintre următoarele afirmaţii despre incidenţa litiazei veziculare sunt adevărate?Afectează cu precădere sexul masculinA. Afectează cu precădere sexul femininB. Apare mai frecvent după 60 de aniC.Apare mai frecvent după 50 de aniD.Apare mai frecvent după 40 de aniE.

(pag. 1915)

C2218099. Care dintre următoarele modificări ale compozitiei bilei permit aparitia nucleilor colesterinici?

Creşterea concentratiei de colesterolA. Scăderea concentraţiei de colesterolB. Creşterea concentratiei de acizi biliariC.Scăderea concentraţiei de acizi biliariD.Creşterea concentraţiei de lecitinăE.

(pag. 1915)

C2218100. Care dintre umătoarele forme clinice ale litiazei veziculare sunt cel mai frecvent întilnite în practica clinică?

LatentăA. PseudoulceroasăB. DureroasăC.DispepticăD.AcutăE.



(pag. 1916)

C2218101. Care dintre următoarele caracteristici clinice nu aparţin colicii biliare?Durerea este violentăA. Apare şi dispare cu perioade de acalmieB. Sediul durerii este în hipocondrul dreptC.Pacientul este apatic, evită miscărileD.Greaţa poate acompania sindromul durerosE.

(pag. 1916)

C2218102. Care dintre umătoarele reprezintă complicaţii migratorii ale litiazei veziculare?Hidropsul vezicularA. Colecistita acutăB. Migrarea calculilor în CBPC.Stenozele oddieneD.Fistulele biliare interneE.

(pag. 1921)

C2218103. Care dintre următoarele elemente clinice sunt sugestive pentru diagnosticul colecistitei acute?

Colica biliară prelungităA. FebraB. Contractura care precede colica biliarăC.PlastronD.IcterE.

(pag. 1918)

C2218104. Care dintre următoarele manifestări clinice apărute la un bolnav purtător de calculi veziculari voluminoşi poate sugera complicaţia fistulară?

Febra peste 38 grade CA. Sindromul ictericB. AngiocolitaC.IleusulD.Iritaţia peritonealăE.

(pag. 1921)

C2218105. Care dintre următoarele pot fi cauza subicterului apărut în evoluţia unei colecistite acute?Litiaza coledociană asociatăA. Prezenţa litiazei coledociene în toate cazurileB. Angiocolita asociatăC.Pancreatita asociatăD.Fistula colecisto-duodenalăE.

(pag. 1918)

C2218106. Care dintre următoarele afirmaţii despre disoluţia chimică a calculilor veziculari sunt adevarate?

Este des folosită in practicăA. Este indicată numai la pacienţii asimptomaticiB. La acest gen de tratament răspund calculii bogaţi în calciuC.Tratamentul este îndelungat, minimum 1 anD.Rata succesului este ridicatăE.

(pag. 1922)



C2218107. Care dintre următoarele manifestări clinice apar în forma pseudoneoplazică a litiazei veziculare?

Icter indolorA. FebraB. Absenţa febreiC.Icter progresivD.Scăderea în greutateE.

(pag. 1917)

C2218108. Colica biliară poate fi generată de:StazăA. CalculiB. InfecţieC.Alterarea raportului colesterol-acizi biliariD.Reducerea capacităţii de ejecţie veziculareE.

(pag. 1915-1916)

C2218109. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?Ecografia evidenţiază dilatarea CBP în 66% din cazuriA. Ecografia evidenţiază dilatarea CBP în 98% din cazuriB. 33% dintre pacienţii cu litiaza CBP nu au dilataţii ale CBPC.33% dintre pacienţii cu litiaza CBP au dilataţii ale CBPD.33% dintre pacienţii cu dilataţii ale CBP au litiaza CBPE.

(pag. 1918)

C2218110. Între care dintre următoarele afecţiuni se impune diagnosticul diferenţial la un pacient care prezintă sindrom dureros intens în hipocondrul drept urmat de febră şi frisoane, fără icter?

Piocolecistita acutăA. AngiocolitaB. Abcesele hepatice primitiveC.Abcesele hepatice hidaticeD.Abcesul subfrenicE.

(pag. 1918)

C2218111. În cazul litiazelor veziculare care coexistă cu o altă afecţiune digestivă indicaţia terapeutică se stabileşte pe baza:

AnamnezeiA. Examenului clinicB. EcografieiC.Colangiografiei retrograde endoscopiceD.Scintigrafiei biliareE.

(pag. 1919-1920)

C2218112. Care dintre următoarele afirmaţii despre posibilităţile evolutive ale purtătorilor de litiză veziculară sunt false?

Aproximativ 20% nu vor avea nici o suferinţă obiectivăA. Aproximativ 30% nu vor avea nici o suferinţă obiectivăB. 30% vor dezvolta complicaţii severeC.50% vor dezvolta complicaţii minoreD.50% vor dezvolta complicaţii severeE.

(pag. 1920)

C2218113. Care dintre următoarele elemente anatomice participă cel mai frecvent la formarea



plastronului vezicular ?StomaculA. DuodenulB. Colonul transversC.Mezocolonul transversD.Marele epiploonE.

(pag. 1920)

C2218114. Complicaţiile stenozelor oddiene cuprind:IcterulA. Colangita sclerozantăB. AngiocolitaC.Carcinomul CBPD.Pancreatita cronicăE.

(pag. 1921)

C2218115. Care dintre următoarele criterii trebuie să le îndeplinească un pacient cu litiază veziculară pentru a fi supus litotriţiei extracorporeale?

Calcul unic, peste 3 cmA. Bilă neinfectatăB. Cistic liberC.Perete vezicular nealteratD.Absenţa complicaţiilor biliareE.

(pag. 1922)

C2218116. În care dintre următoarele situaţii examinarea ecografică la un pacient cu colecistită acută poate să nu evidenţieze semiologia tipică pentru un proces acut?

ColagenozeA. SIDAB. GravideC.PostpartumD.PolitraumatizaţiE.

(pag. 1921-1922)

C2218117. În care dintre următoarele situaţii este contraindicată metoda laparoscopică pentru tratamentul litiazei veziculare?

HidrocolecistulA. Plastronul vezicularB. Colecistita cronică litiazicăC.La cei cu intervenţii chirurgicale supramezocolice, în antecedenteD.La cei cu intervenţii chirurgicale submezocolice, în antecedenteE.

(pag. 1924)

C2218118. Apariţia de nuclee de precipitare la nivelul veziculei biliare este datorată:Insuficienţei evacuatorie veziculareA. Consumului de contraceptiveB. GermenilorC.Celulelor epitelialeD.Celulelor inflamatoriiE.

(pag. 1915-1916)

C2218119. Care dintre următoarele afecţiuni, asociate litiazei veziculare, pot fi cauza iradierii durerii în cadrul colicii biliare?



Periartrita scapulo-humeralăA. Sindromul TietzeB. Cardiopatia ischemicăC.Pancreatita acutăD.Disfagia intermitentă tip OrtnerE.

(pag. 1918-1919)

C2218120. Care dintre afirmaţiile următoare despre colecistita acută sunt adevărate?De obicei survine la 12-24 de ore după o masă copioasă bogată în grăsimiA. 20% dintre litiazele veziculare debutează clinic sub această formăB. Survine cu precădere la sexul masculinC.Debutul este marcat de o colică prelungită asociată întotdeeauna cu febrăD.Colica de debut este urmată de instalarea unei dureri permanenteE.

(pag. 1918)

C2218121. Care dintre următoarele aspecte imagistice permit diagnosticul unei fistule biliare interne?Prezenţa de gaz în grosimea pereţilor veziculariA. Pneumobilie la examenul radiologica abdominalB. Pătrunderea substanţei de contrast în CBP la prânzul baritatC.Pătrunderea substanţei de contrast în CBP la irigografieD.Pătrunderea substanţei de contrast în CBP la urografia i.v.E.

(pag. 1921)

C2218122. Pe ce cale pot fi eliminaţi calculii biliari în urma unei fistule biliare interne?Prin vărsăturăA. Prin vomicăB. Prin scaunC.Prin urinăD.Transparietal abdominalE.

(pag. 1921)

C2218123. La ce nivel se produce de cele mai multe ori obstrucţia în cadrul ileusului biliar?PilorulA. DuodenulB. Unghiul TreitzC.Valvula ileo-cecalăD.Joncţiunea recto-sigmoidianăE.

(pag. 1921)

C2218124. Care dintre următoarele infecţiii pot fi cauza apariţiei litiazei veziculare?Infecţia tificăA. Infecţia salmonelozicăB. Infecţia cu E. ColiC.Infecţia cu KlebsiellaD.Infecţia cu StafilococE.

(pag. 1920)

C2218125. Care dintre următoarele condiţii reprezintă contraindicaţii ale litotriţiei extarcorporeale a calculilor veziculari?

Calcul unic sub 3 cmA. Ulcer gastricB. Ulcer duodenalC.



SarcinaD.Pacienţi care nu pot urma tratament ulterior de disoluţie chimică a calculilorE.

(pag. 1922-1923)

C2218126. Care sunt avantajele colecistectomiei laparoscopice?Durere postoperatorie absentă sau minimăA. Absenţa supuraţiilor de plagăB. Spitalizare scurtă (3-5 zile)C.Reluarea rapidă a activităţii (7-14 zile)D.Avantaje esteticeE.

(pag. 1918)

C2218127. Care este valoarea morbidităţii postoperatorii la pacienţii cu litiază veziculară?2% la cazurile cu complicaţiiA. 0,2% la cazurile cu complicaţiiB. 3% la cazurile cu complicaţiiC.0,2% la cazurile fără complicaţiiD.0,3% la cazurile fără complicaţiiE.

(pag. 1922)

C2218128. Care dintre următoarele manifestări clinice apar în cadrul formei dispeptice a litiazei veziculare?

DurereaA. GreaţaB. BalonărileC.Tuburările de tranzitD.Icter indolorE.

(pag. 1916)

C2218129. Care sunt caracteristicile anatomo-clinice ale colecistitei scleroatrofice?Peretele vezicular este mulat pe calculA. Colica biliară apare rar în această formă de colecistităB. Colecistul este frecvent sediul unui abces cronicC.Poate evolua spre vezicula de porţelanD.Remanierile sclero-fibroase locale pot afecta şi pediculul hepaticE.

(pag. 1922)

C2218130. Care dintre următoarele afirmaţii privind relaţia litiază- cancer vezicular sunt false?45-60% dintre cancerele veziculare survin la purtători de litiazăA. Diagnosticul preoperator al cancerului vezicular la purtătorii de litiază este frecventB. Diagnosticul intraoperator al cancerului vezicular la purtătorii de litiază este frecventC.Cancerul vezicular apare frecvent pe un colecist litiazic cu evoluţie îndelungatăD.Cancerul vezicular apare frecvent la vârstniciE.

(pag. 1922)

C2218131. Necrozele parietale în colecistită acută:Apar în 30% din cazuriA. Pot fi difuzeB. Pot fi parcelareC.Sunt localizate cel mai frecvent la nivel fundicD.Sunt localizate de cele mai multe ori în dreptul unui calcul inclavat infundibularE.

(pag. 1922)



C2218132. Care sunt particularităţile colecistectomiei anterograde?Este preferată în condiţiile unui pedicul hepatic dificilA. Creşte riscul lezării CBPB. Reduce riscul lezării CBPC.Facilitează migrarea unor calculi în CBPD.Evită riscul migrării unor calculi în CBPE.

(pag. 1924)

C2218133. Care este rata complicaţiilor postoperatorii în colecistectomia laparoscopică?între 0,5-1% leziuni ale CBPA. 1% fistule biliare de origine cisticăB. 0,1% hemoragiiC.0,1% abcese subfreniceD.12% supuraţii ale plăgii ombilicaleE.

(pag. 1924)

C2218134. Care sunt complicaţiile migratorii posibile în cazul calculilor veziculari cu diametrul sub 5 mm?

Calculii pot traversa cisticulA. Calculii pot traversa regiunea oddianăB. Calculii nu pot traversa regiunea oddiană şi rămân întodeauna în CBPC.Migrarea poate provoca angiocolită acutăD.Migrarea poate provoca angiocolită cronicăE.

(pag. 1921)

C2218135. Prin ce elemente se diferenţiază clinic icterul neoplazic de icterul apărut la un pacient cu complicaţii ale litiazei veziculare?

Icter afebrilA. Icter febrilB. Icter indolorC.Icter asociat cu colicăD.Icter care se intensifică cu perioade de remisiuneE.

(pag. 1919)

C2218136. În care dintre următoarele situaţii este indicată colecistostomia în tratamentul litiazei veziculare?

În sarcinăA. La pacienţii cu teren biologic profund alteratB. În piocolecistitele acute graveC.În toate formele de piocolecistităD.În colecistita sclero-atroficăE.

(pag. 1924)

C2218137. Migrarea transcistică a calculilor poate fi urmată de:Pasajul oddian al calculilorA. Rămânerea calculilor în CBPB. Icter mecanicC.Ileusul vaterian litiazicD.Ileusul biliarE.

(pag. 1924)

C2318138. Ce afirmatii referitoare la colecistectomia laparoscopica pentru litiaza veziculara sunt false:



Durere postoperatorie absenta sau minima;A. Este posibila in toate cazurile;B. Leziunile hepatocoledocului se intalnesc in 5% din cazuri;C.Spitalizarea postoperatorie este scurta, de 1-3 zile;D.Avantaje estetice si economice prin reducerea spitalizarii.E.

(pag. 1924)

C2318139. Ce afirmatii referitoare la colecistectomia deschisa in litiaza veziculara sunt adevarate:Metoda ramane rezervata doar pentru contraindicatiile laparoscopiei;A. Se poate realiza pe cale retrograda, anterograda sau bipolara;B. Tehnica anterograda este rar utilizata;C.Tehnica retrograda este preferata in conditiile unui pedicul dificil, reducand riscul lezarii coledocului;D.Tehnica retrograda faciliteaza migrarea unor microcalculi in coledoc.E.

(pag. 1924)

C2318140. Ce afirmatii referitoare la colangiografia intraoperatorie sunt adevarate:Este indicata in cazurile cu episod icteric recent sau actual;A. Este indicata cand diametrul coledocului depaseste 1 cm;B. Se recomanda cand se descopera calculi veziculari mai mici de 5 mm si un cistic larg;C.Este indicata in toate colecistectomiile laparoscopice;D.Este indicata in hidropsul vezicular cu bila alba.E.

(pag. 1924)

C2318141. Ce afirmatii referitoare la colecistita acuta sunt adevarate:Este cea mai redutabila complicatie a litiazei veziculare;A. E. coli, Klebsiella, anaerobii sunt germenii raspunzatori de elementul infectios;B. Uneori in jurul colecistului adera viscerele de vecinatate in tendinta de a bloca diseminarea procesului infectios;

C.

Prima faza de evolutie o reprezinta colecistita acuta flegmonoasa;D.Imbraca forma hiperplazica sau scleroatrofica.E.

(pag. 1920)

C2318142. Ce afirmatii referitoare la colecistita cronica sunt false:Fazele evolutive de infectie a peretelui vezicular se succed de la inflamatia catarala la cea flegmonoasa;A. Cavitatea veziculara se reduce considerabil sau dispare complet, peretele vezicular mulandu-se pe calcul;B. Colecistul scleroatrofic mai poate dezvolta activitate motorie intalnindu-se frecvent colica biliara;C.Colecistita cronica, prin remanierile sclerofibroase pericolecistice, conduc la procese de pediculita lemnoasa;

D.

Incidentele si accidentele colecistectomiei in cazul colecistitei scleroatrofice sunt mai rare comparativ cu restul colecistopatiilor.

E.

(pag. 1920)

C2318143. Ce afirmatii referitoare la ileusul biliar sunt false:Aceasta complicatie se manifesta clinic printr-un tablou de ocluzie inalta;A. Calculul vezicular cu diametru de 3-4 cm se poate bloca in duoden;B. Radiologic se evidentiaza ansa sentinela;C.Evidentierea pneumobiliei poate sugera diagnosticul;D.Ileusul biliar este o complicatie degenerativa a litiazei veziculare.E.

(pag. 1921)

C2318144. Ce forme imbraca colecistita acuta litiazica:Forma hiperplazica;A. Forma catarala;B.



Forma scleroatrofica;C.Forma flegmonoasa;D.Forma gangrenoasa.E.

(pag. 1920)

C2318145. Ce afirmatii referitoare la litiaza veziculara sunt false:Litiaza veziculara se intalneste cu precadere la sexul feminin;A. Un procent de 30% din litiazele veziculare ajung la chirurg fiind supuse tratamentului chirurgical;B. Rareori litiaza veziculara constituie o descoperire intamplatoare sau necroptica;C.Litiaza veziculara apare mai frecvent la pacientii sub 30 de ani;D.Prezenta calculului in vezicula biliara (corp strain) antreneaza in toate cazurile o suferinta biliara.E.

(pag. 1915)

C2318146. Ce afirmatii referitoare la mecanismele litogenezei sunt adevarate:Hipercolesterolemia constitutionala sau de cauza alimentara este insotita intotdeauna de o crestere a ratei colesterolului in bila;

A.

Alterarea raportului colesterol-acizi biliari este favorizata de staza si infectie;B. Administrarea de contraceptive orale favorizeaza aparitia litiazei veziculare;C.Imposibilitatea colecistului de a-si evacua convenabil continutul este una din cauzele favorizante ale litogenezei;

D.

Cresterea concentratiei de acizi biliari si lecitina din bila favorizeaza aparitia litiazei.E.

(pag. 1916)

C2318147. Ce afirmatii referitoare la ecografie in litiaza biliara sunt false:Poate confirma diagnosticul de litiaza a caii biliare principale in 98% din cazuri;A. Este capabila sa indice singura necesitatea explorarii intraoperatorii a caii biliare principale;B. Poate evidentia imagini hidroaerice in grosimea peretelui vezicular in colecistita acuta cu anaerobi;C.Nu se poate efectua la bolnavii icterici;D.Este o metoda sensibila si specifica pentru depistarea litiazei veziculare inlocuind examenul colecistografic.E.

(pag. 1917)

C2318148. Ce afirmatii referitoare la complicatiile degenerativ-neoplazice ale litiazei veziculare sunt adevarate:

Cel mai frecvent degenerarea survine pe un colecist litiazic cu evolutie indelungata, la un bolnav varstnic;A. 30% din neoplasmele veziculei biliare survin la un bolnav purtator de calculi veziculari;B. Deseori degenerarea maligna constituie o surpriza intraoperatorie;C.Prognosticul cancerului de vezicula biliara pe litiaza este favorabil la bolnavii tineri;D.Invazia patului vezicular este rareori posibila.E.

(pag. 1922)

C2318149. Ce afirmatii referitoare la complicatiile migratorii ale litiazei veziculare sunt adevarate:Calculii cu diametru de 1-3 mm sunt cei mai agresivi, ei trecand relativ usor prin zona cervico-cistica;A. Pasajele repetate prin regiunea oddiana conduc in final la sclerodistrofii oddiene;B. In situatia in care un calcul blocat in infundibulul vezicular revine in cavitatea veziculara apare un hidrops intermitent;

C.

Mucocelul vezicular cu bila alba nu este o complicatie mecanica;D.Icterul mecanic litiazic secundar migrarii unui calcul din vezicula biliara este indolor si apiretic.E.

(pag. 1921)

C2318150. Ce afirmatii referitoare la complicatiile fistulare ale litiazei veziculare sunt adevarate:Fistulele bilio-cutanate sunt frecvente;A. Cel mai frecvent erodarea se produce in dreptul unui calcul inclavat infundibular, directia de fistulizare fiind spre duoden sau coledoc;

B.



Este posibil ca fistula sa se inchida spontan;C.Aparitia unui sindrom icteric, angiocolitei sau a ileusului la un bolnav purtator de calculi voluminosi poate sugera complicatia fistulara;

D.

Cel mai frecvent diagnosticul se precizeaza preoperator prin ecografie.E.

(pag. 1921)

C2318151. Ce afirmatii referitoare la complicatiile perforative ale litiazei veziculare sunt false:20% din litiazele veziculare evolueaza spre perforarea in peritoneu liber;A. Complicatiile perforative survin, cel mai frecvent, in peritoneu liber determinand peritonita biliara;B. Aproximativ 10% din colecistitele acute prezinta zone de necroza parietala in dreptul unui calcul inclavat in infundibul;

C.

Cand perforatia a fost precedata de formarea unui plastron poate sa apara un abces in plastron;D.Perforatia in peritoneu liber survine in formele gangrenoase si, mai ales, la varstnici.E.

(pag. 1922)

C2318152. Ce semne se pot intalni in ileusul biliar:Durere in hipocondrul drept, insotita de febra in antecedentele recente;A. Dureri abdominale colicative insotite eventual de melena;B. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze;C.Greturi, varsaturi;D.Pneumoperitoneu.E.

(pag. 1921)

C2318153. Ce afirmatii referitoare la diagnosticul diferential al litiazei veziculare si la "mirajul" primei leziuni sunt adevarate:

Tumora renala dreapta poate simula o litiaza veziculara asimptomatica coexistenta;A. Un cancer de unghi drept colic poate simula pana la un punct o colecistopatie;B. O tumora gastrica poate simula o litiaza biliara coexistenta descoperita ecografic;C.In era chirurgiei laparoscopice explorarea cavitatii peritoneale a scazut semnificativ aceste interpretari eronate comparativ cu explorarea prin laparotomie;

D.

Anamneza, examenul clinic atent si explorarile complementare pot ghida in mod adecvat chirurgul spre afectiunea dominanta evitand astfel "mirajul" primei leziuni.

E.

(pag. 1920)

C2518154. In etiopatogenia litiazei veziculare sunt implicati urmatorii factori:excesul colesterolului in compozitia bilei;A. scaderea concentratiei de acizi biliari si lecitina in bila;B. incapacitatea colecistului de a-si evacua convenabil continutul;C.prezenta nucleelor de precipitare (epitelii, leucocite, germeni);D.diminuarea colesterolului in compozitia bilei.E.

(pag. 1916)

C2518155. Simptomatologia clinica a litiazei veziculare este sistematizata in urmatoarele faze evolutive:faza tulburarilor dispeptice;A. faza aparitiei icterului cu caracter progresiv, neremisiv;B. faza durerilor paroxistice (colica biliara);C.faza aparitiei febrei asociata cu scadere ponderala;D.faza complicatiilor.E.

(pag. 1916)

C2518156. Durerea din colica biliara are urmatoarele caracteristici:sediul durerii este in epigastru;A. sediul durerii este in hipocondrul drept cu iradiere in epigastru;B.



durerea poate iradia in umarul drept sau in varful scapulei;C.bolnavul este imobil, in pozitie antalgica ("cocos de pusca");D.greata si varsaturile pot acompania sindromul dureros.E.

(pag. 1916)

C2518157. Examenul echografic poate aduce urmatoarele informatii in litiaza veziculara:apreciaza forma, volumul, peretii si continutul colecistului;A. furnizeaza informatii asupra pancreasului;B. furnizeaza informatii asupra cailor biliare intra- si extrahepatice;C.evidentiaza septarile si cudurile veziculei biliare;D.decide abordul intraoperator al caii biliare principale.E.

(pag. 1918)

C2518158. In diagnosticul diferential al litiazei veziculare necomplicate trebuie avute in vedere urmatoarele afectiuni:

ulcerul duodenal;A. pancreatita cronica;B. peritonita de etiologie apendiculara;C.colica renala dreapta;D.colica hepatica prin distensia capsulei Glisson din insuficienta cardiaca.E.

(pag. 1919)

C2518159. Litiaza veziculara se poate prezenta sub urmatoarele forme clinice:forma latenta;A. forma pseudoocluziva;B. forma dureroasa;C.forma dispeptica;D.forma migrenoasa.E.

(pag. 1916)

C2518160. Reprezinta elemente de diagnostic pozitiv al colecistitei acute urmatoarele:apararea musculara la nivelul hipocondrului drept;A. vizualizarea echografica a colecistului litiazic cu pereti ingrosati;B. vizualizarea echografica a dilatatiilor de cai biliare intrahepatice;C.prezenta leucocitozei;D.icterul progresiv si persistent.E.

(pag. 1918)

C2518161. In evolutia colecistitei acute poate aparea:plastronul vezicular;A. abcesul cavitatii veziculare (piocolecist);B. peritonita biliara;C.abcesul subhepatic;D.degenerarea maligna.E.

(pag. 1920)

C2518162. Reprezinta complicatii ale colecistitei cronice litiazice urmatoarele:migrarea calculilor in calea biliara principala;A. aparitia fistulelor bilio-digestive;B. aparitia colecistitei acute;C.degenerarea maligna;D.peritonita biliara.E.



(pag. 1920)

C2518163. Avantajele colecistectomiei laparoscopice sunt reprezentate de:durere postoperatorie absenta sau minima;A. lipsa complicatiilor de plaga (supuratii, eventratii);B. scurtarea spitalizarii (1-3 zile);C.diminuarea accidentelor si incidentelor intraoperatorii;D.reintegrarea profesionala rapida (7-14 zile).E.

(pag. 1924)

C2518164. Complicatiile postoperatorii ale colecistectomiei pot fi reprezentate defistule biliare externe;A. abcese subfrenice;B. fistule bilio-digestive;C.ileus biliar;D.coleperitoneu.E.

(pag. 1924)

C2518165. Tehnicile neablative utilizate in tratamentul litiazei veziculare sunt reprezentate de:colecistectomia laparoscopica;A. disolutia chimica a calculilor;B. colecistectomia clasica;C.litotritia extracorporeala;D.litotritia percutana.E.

(pag. 1922)

C2518166. Obstacolele de la nivelul sifonului vezicular implicate in litogeneza pot fi:stenozele scleroinflamatorii (tip cisticita);A. modificarile distrofice cervico-cistice;B. anomalii congenitale ale sifonului;C.diskinezii cervico-cistice;D.agenezia colecistului.E.

(pag. 1916)

C2518167. Colica biliara prezinta urmatoarele caracteristici:se insoteste de durere violenta cu exacerbari pe fondul unui platou dureros permanent;A. sediul durerii este in hipocondrul drept cu iradiere epigastrica;B. greata si varsaturile sunt excluse;C.sediul durerii este in epigastru cu iradiere posterioara;D.este determinata de contractura tetaniforma a musculaturii netede veziculare.E.

(pag. 1916)

C2518168. Reprezinta forme clinice ale litiazei veziculare urmatoarele:forma latenta ("muta");A. forma dureroasa;B. forma dispeptica;C.forma pseudoocluziva;D.forma migrenoasa.E.

(pag. 1916)

C2518169. Urmatoarele afirmatii despre forma dispeptica a litiazei veziculare sunt adevarate:imbraca caracterul unei dispepesii non-ulceroase;A.



are simptomatologie nesistematizata;B. simptomatologia este dominata de greata, balonari postprandiale, tulburari de tranzit;C.icterul este intotdeauna prezent;D.durerea reprezinta principalul simptom.E.

(pag. 1916)

C2518170. Echografia abdominala in litiaza veziculara prezinta urmatoarele avantaje:poate fi efectuata si la bolnavi icterici;A. poate fi efectuata in toate situatiile in care colangiografia este contraindicata;B. obtine si informatii despre caile biliare si pancreas;C.decide singura necesitatea explorarii intraoperatorii a caii biliare principale;D.apreciaza forma, volumul, peretii si continutul colecistului.E.

(pag. 1917)

C2518171. In absenta antibioticelor, colecistita acuta poate evolua astfel:instalarea unui plastron colecistic;A. aparitia abcesului vezicular;B. instalarea peritonitei bilio-purulente;C.fistulizarea este frecventa;D.remisiunile reprezinta regula.E.

(pag. 1918)

C2518172. Urmatoarele elemente concura la formularea diagnosticului pozitiv de colecistita acuta:calculii si modificarile peretelui colecistic evidentiate echografic;A. leucocitoza;B. icterul;C.identificarea litiazei coledociene;D.prezenta febrei.E.

(pag. 1918)

C2518173. Cauza subicterului intalnit in colecistita acuta poate fi reprezentată de:compresia infundibulara asupra axului biliar principal;A. asocierea angiocolitei;B. asocierea unei pancreatite;C.prezenta plastronului colecistic;D.asocierea litiazei veziculare cu ulcerul gastro-duodenal.E.

(pag. 1918)

C2518174. Litiaza veziculara poate genera urmatoarele tipuri de complicatii:infectioase;A. migratorii;B. degenerativ-neoplazice;C.hemoragice;D.fistulare si perforative.E.

(pag. 1920)

C2518175. La formarea plastronului colecistic pot lua parte urmatoarele elemente viscerale:colonul transvers;A. marele epiploon;B. colonul sigmoid;C.cecul;D.duodenul.E.



(pag. 1920)

C2518176. Urmatoarele afirmatii referitoare la colecistita cronica scleroatrofica sunt adevarate:colica biliara este frecvent intalnita;A. colica biliara nu se intalneste la aceasta forma de colecistita;B. frecvent apare un abces vezicular cronic;C.reprezinta suportul aparitiei complicatiilor fistulare;D.colecistectomia este dificila.E.

(pag. 1920)

C2518177. Complicatiile fistulare ale litiazei veziculare pot fi reprezentate de:fistula bilio-biliara;A. fistula bilio-duodenala;B. fistula bilio-colica;C.fistula bilio-apendiculara;D.exceptional fistula bilio-cutanata.E.

(pag. 1921)

C2518178. Tehnicile neablative aflate in arsenalul terapeutic destinat litiazei veziculare sunt reprezentate de:

chirurgia laparoscopica;A. disolutia chimica;B. litotritia extracorporeala;C.litotritia percutana;D.endoscopia digestiva superioara.E.

(pag. 1922)

C2518179. Colecistectomia laparoscopica este contraindicata la urmatoarele categorii de pacienti:la pacientii cu antecedente de interventii chirurgicale supramezocolice;A. la cei cu plastron vezicular;B. la obezi;C.la cei cu colecistita acuta;D.la cei cu antecedente de interventii chirurgicale submezocolice.E.

(pag. 1924)

C2518180. Avantajele colecistectomiei laparoscopice sunt reprezentate de:durere postoperatorie absenta sau minima;A. lipsa complicatiilor de plaga (supuratii, eventratii);B. spitalizare redusa (1-3 zile);C.reluare rapidă a activitatii (7-14 zile);D.incidenta mult redusa a incidentelor si accidentelor intraoperatorii comparativ cu chirurgia clasica.E.

(pag. 1924)

C2618181. Colangiografia peroperatorie este obligatorie inepisoad icteric recent sau actualA. diametrul coledocului peste 10 mmB. calculi biliari cu diametru sub 5 mmC.cistic larg peste 2 mmD.icter hemoliticE.

(pag. 1924)

C2618182. Urmatoarele afirmatii referitoare la colecistostomie sunt adevarateeste tratamentul de electie al litizei coledocieneA.



este utilizata la bolnavii cu teren biologic precarB. se realizeaza sub ghidaj radio-ecograficC.este folosita ca procedeu temporarD.este rapida si cu riscuri minimeE.

(pag. 1924)

C2618183. Lititritia extracorporeala a calculilor biliari poate fi utilizata in caz decalcul unic, cu diametru sub 3 cmA. cistic stenozatB. bila neinfectataC.colecistita acutaD.motricitate parietala pastraaE.

(pag. 1922)

C2618184. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la colecistectomia laparoscopica sunt falseincidentele si accidentele au o incidenta similara cu cele ale colecistectomiei clasiceA. complicatiile de plaga sunt redutabileB. este contraindicata la cei cu antecedente chirurgicale supramezocoliceC.este usor de realizat in colecistitele scleroatroficeD.recidivele dupa colecistectomie sunt frecventeE.

(pag. 1924)

C2618185. Care din afirmatiile urmatoare referitoare la fistulele si perforatiile colecistului sunt falsesunt complicatiile cele mai frecvente ale litiazei veziculareA. simptomatologia este specificaB. aparitia icterului, angiocolitei sau ileusului la un bolnav cu calculi veziculari mari poate sugera diagnosticulC.diagnosticul este pus de cele mai multe ori preoperatorD.aerobilia apare in perforatiile ulceroaseE.

(pag. 1921)

C2618186. Ecografia abdominala simpla poate evidentiaimagini aerice in peretii colecistului in cazul colecistitelor acuteA. formatiune ecogena cu con de umbra posterior in litiaza vezicularaB. septurile si cudurile colecistuluiC.ulcerul duodenal penetrant in caile biliareD.malformatiile arteriovenoase din peretii colecistuluiE.

(pag. 1917)

C2618187. Colangiografia intravenoasa este contraindicata incolecistita acutaA. pancreatita acutaB. insuficienta hepaticaC.intoleranta la compusi iodatiD.antecedente de icterE.

(pag. 1917)

C2618188. Diagnosticul diferential al colicii biliare se face cuperiartrita scapulo-humeralaA. cardiopatia ischemicaB. insuficienta cardiaca stangaC.dispragia intermitenta tip OrtnerD.colica renal stangaE.



(pag. 1918)

C2618189. Care din urmatoarele intrebari referitoare la colecistita acuta sunt adevarateDebuteaza printr-o colica biliara prelungitaA. apare cam la 1 din 5 bolnavi cu litiaza vezicularaB. tratamentul este interventia chirurgicala in urgenta imediataC.administrarea antibioticelor este contraindicataD.iradierea epigastrica a durerii sugereaza asocierea unui ulcer perforatE.

(pag. 1918)

C2618190. Complicatiile litiazei biliare cuprindcolecistita acutaA. fistula biliaraB. ileusul biliarC.agenezia biliaraD.malignizareaE.

(pag. 1920)

C2818191. Urmatorii factori intervin in etiopatogenia litiazei veziculare:tulburari metabolice ce modifica raportul componentelor biliareA. scaderea capacitatii de contractie a colecistuluiB. hipercolesterolemia constitutionalaC.imposibilitatea colecistului de a-si evacua convenabil continutulD.staza gastricaE.

(pag. 1915)

C2818192. Debutul unei colecistite acute se caracterizeaza prin:la 2-3 zile dupa o masa copioasa, bogata in grasimiA. cel mai frecvent la paciente supraponderaleB. dureri initial in fosa iliaca dreaptaC.hematemezaD.colica biliara prelungitaE.

(pag. 1918)

C2818193. Urmatoarele sunt complicatii infectioase ale litiazei biliare:colecistita acutaA. hidropsul vezicularB. colecistita cronicaC.pancreatita acutaD.ileusul biliarE.

(pag. 1920)

C2818194. Urmatoarele sunt complicatii migratorii ale litiazei biliare:colecistita acutaA. hidropsul vezicularB. colecistita cronicaC.pancreatita acutaD.ileusul biliarE.

(pag. 1920)

C2818195. Urmatoarele sunt complicatii fistulare ale litiazei biliare:colecistita acutaA.



hidropsul vezicularB. colecistita cronicaC.pancreatita acutaD.ileusul biliarE.

(pag. 1920)

C2818196. Ileusul biliar:este o ocluzie intestinala mecanicaA. este o ocluzie intestinala dinamicaB. calculul are maxim 3-4 cmC.cel mai frecvent se localizeaza la nivelul colonuluiD.cel mai frecvent se localizeaza la nivelul duodenului, la unghiul lui TreitzE.

(pag. 1921)

C2818197. Avantajele colecistectomiei laparoscopice fata de cea clasica sunt:costurile aparaturii interventiei chirurgicale reduseA. durerea postoperatorie minimaB. spitalizare mai scurtaC.reluare rapida a activitatiiD.nu are contraindicatiiE.

(pag. 1924)

C2818198. Colangiografia peroperatorie este utila si mai ales obligatorie in urmatoarele circumstante:de rutina in orice colecistectomieA. episod icteric recent sau actualB. calculi veziculari cu diametrul mai mic de 5 mmC.diametrul caii biliare principale mai mic de 10 mmD.cistic larg mai mare de 2 mmE.

(pag. 1924)

C2818199. Colecistostomia:este interventia de electie in colecistita acutaA. este interventia de electie in colecistita cronicaB. este o tehnica utilizata doar in situatii extreme, de gravitate exceptionalaC.realizeaza un drenaj extern al colecistuluiD.se poate realiza si pe cale radio-ecograficaE.

(pag. 1925)



Tema nr. 19Chistul hidatic hepatic



C1219001. Care dintre chisturile hidatice hepatice nu necesita tratament:chisturile centrale inferioareA. chisturile mici sub 3 cm diametruB. chisturile mici, calcificate, la periferia lobilor hepaticiC.chisturile mici, calcificate, la pacienti cu teste serologice negativeD.chisturile necomplicateE.

(pag. 1845)

C1219002. Lichidul din chistul hidatic hepatic are o presiune mare, de aproximativ:400 ml apaA. 450 ml apaB. 300 ml apaC.500 ml apaD.800 ml apaE.

(pag. 1841)

C1219003. Care este cea mai frecventa complicatie aparuta in evolutia unui chist hidatic hepatic:litiaza biliaraA. ruptura intr-un organ cavitarB. fisurarea partiala intr-un viscer plinC.ruptura chistului in caile biliareD.hipertensiunea portalaE.

(pag. 1844)

C1219004. In situatia rupturii chistului hidatic hepatic in caile biliare, apare triada clasica formata din simptomele:

colica biliara, icter si urticarieA. colica biliara, tumora palpabila si icterB. icter, soc anafilactic si febraC.colica biliara, icter si febraD.sindrom dispeptic biliar, urticarie si eritemE.

(pag. 1842)

C1219005. In chistul hidatic hepatic, reactia Cassoni este considerata pozitiva cand la locul injectarii apare o papula avand diametrul de:

3-4 cmA. 6-7 cmB. 10-11 cmC.1-2 cmD.0,5 cmE.

(pag. 1842)



C1219006. Care sunt ariile recunoscute endemic in lume pentru chistul hidatic hepatic?AustraliaA. JaponiaB. RomaniaC.Partea de Nord a EuropeiD.Partea de Sud a GrecieiE.

(pag. 1840)

C1319007. Care din urmatoarele afirmatii caracterizeaza cuticula tumorii hidatice hepaticeformata din trei straturi de celule embrionareA. este o membrana cu posibilitati evolutiveB. este o membrana inextensibilaC.permite trecerea bacteriilor directD.este o membrana gelatinoasa, anhistaE.

(pag. 1841)

C1319008. Toate afirmatiile de mai jos sunt adevarate cu exceptia:ciroza hepatica in chistul hidatic hepatic este favorizata de stenoza biliara secundara compresiunii chistuluiA. edemul si infiltratia spatiilor Disse prin fenomene alergice favorizeaza aparitia cirozeiB. chisturile centrale inferioare pot genera ciroza prin compresiune directa in hilC.chisturile multiple sunt mai frecvent responsabile de aparitia cirozeiD.aderentele chisto diafragmatice duc la aparitia cirozeiE.

(pag. 1845)

C1319009. Ariile recunoscute in chistul hepatic hidatic unilocular sunt cele mentionatecu exceptia:America de SudA. AustraliaB. Partea de Sud a AfriciiC.SiberiaD.IslandaE.

(pag. 1840)

C1319010. Una din afirmatiile de mai jos nu caracterizeaza membrana proligera a chistului hidatic:este o membrana fertila, dotata cu posibilitati evolutiveA. secreta lichidul hidaticB. genereaza capsulele proligereC.nisipul hidatic se gaseste in partea de sus a proligereiD.capsulele proligere iau nastere prin inmugurireE.

(pag. 1841)

C1319011. In chistul hidatic hepatic echografia evidentiaza urmatoarele date cu exceptia:mase transsonice, de obicei bine delimitateA. imagini transsonice cu pereti subtiriB. pozitia chistului in ficatC.comunicarea cu arborele bronsicD.rapoartele cu vena cava si venele suprahepaticeE.

(pag. 1843)

C1319012. Care din urmatoarele complicatii ale chistului hepatic hidatic constituie aproape o modalitate evolutiva normala

fistula biliobronsicaA. ruptura intraperitonealaB.



fisurarea biliaraC.manifestari anafilacticeD.infectarea chistuluiE.

(pag. 1844)

C1419013. Cel mai frecvent ruptura chistului hidatic hepatic se face in:peritoneuA. duodenB. arborele biliarC.stomacD.bronhiiE.

(pag. 1844)

C1419014. Tratamentul chirurgical al chistului hidatic hepatic se face preferential prin anastomoza:chistojejunala latero-terminala pe ansa in YA. chistoduodenalaB. chistojejunala pe ansa in omegaC.chistogastricaD.chistocolicaE.

(pag. 1845)

C1519015. Care dintre urmatoarele manifestari clinice nu este prezenta in stadiul tumoral al chistului hidatic hepatic:

durerea abdominala;A. urticaria si eritemul;B. tumora palpabila;C.hematochezia;D.hepatomegalia.E.

(pag. 1842)

C1519016. In chistul hidatic hepatic cuticula este generata prin:tasarea parenchimului hepatic;A. actiunea mecanica si alergica a toxinelor hepatice;B. este elaborata de catre membrana germinativa;C.actiunea toxalbuminelor produse de chist;D.inmugurirea si tasarea veziculelor hidatice.E.

(pag. 1841)

C1519017. In chistul hidatic hepatic dezvoltarea embrionului hexacant in parenchimul hepatic poate da nastere la:

strobila;A. scolex;B. vezicula hidatica;C.membrana germinativa;D.nisip hidatic.E.

(pag. 1841)

C1519018. Care din urmatoarele procedee chirurgicale este ideal in tratamentul chistului hidatic hepatic:

anastomozele chisto-digestive;A. chistotomia cu drenajul extern al cavitatii;B. marsupializarea chistului;C.chistectomia totala;D.



chistectomia partiala Lagrot.E.

(pag. 1846)

C1519019. Care dintre afirmatiile referitoare la "papilooddita scleroasa" din chistul hidatic hepatic, este adevarata:

reprezinta 20% din complicatiile biliare ale chistului hidatic hepatic;A. este consecinta stazei cu dilatarea arborelui biliar;B. este consecinta stazei;C.se datoreaza iritatiei permanente locale cu produsi din chistul fisurat;D.se datoreaza diskineziei biliare.E.

(pag. 1843)

C1619020. Epidemiologia chistului hidatic hepatic la om se caracterizeaza prin:dependenta de varstaA. boli hepatice in antecedenteB. dependenta de zone endemice cu incidenta crescuta a gazdelor intermediareC.sursa principala de producere este pisicaD.morbiditatea maxima la noi in tara se inregistreaza in marile oraseE.

(pag. 1840)

C1619021. Membrana proligera din peretele chistului hidatic hepatic:este formata din straturi de celule embrionareA. reprezinta stratul extern al chistuluiB. este bine vascularizataC.este de culoare albicioasa, elasticaD.nici un raspuns nu este corectE.

(pag. 1841)

C1619022. Cea mai frecventa complicatie biliara in evolutia chistului hidatic hepatic este:colecistita litiazicaA. papiloodita scleroasaB. dischinezia biliaraC.angiocolitaD.hidropsul vezicularE.

(pag. 1843)

C1619023. Chistectomia partiala (Lagrot) reprezinta:unul din procedeele radicaleA. metoda rar folositaB. excizeaza partial membrana perichisticaC.excizeaza adventicia prin disectia in parenchimul hepaticD.se executa in chistul nedeschisE.

(pag. 1846)

C1619024. Epidemiologia chistului hidatic hepatic la om se caracterizeaza prin:dependenta de varstaA. boli hepatice in antecedenteB. dependenta de zone endemice cu incidenta crescuta a gazdelor intermediareC.sursa principala de producere este pisicaD.morbiditatea maxima la noi in tara se inregistreaza in marile oraseE.

(pag. 1840)



C1619025. Membrana proligera din peretele chistului hidatic hepatic:este formata din straturi de celule embrionareA. reprezinta stratul extern al chistuluiB. este bine vascularizataC.este de culoare albicioasa, elasticaD.nici un raspuns nu este corectE.

(pag. 1841)

C1619026. Cea mai frecventa complicatie biliara in evolutia chistului hidatic hepatic este:colecistita litiazicaA. papiloodita scleroasaB. dischinezia biliaraC.angiocolitaD.hidropsul vezicularE.

(pag. 1843)

C1619027. Chistectomia partiala (Lagrot) reprezinta:unul din procedeele radicaleA. metoda rar folositaB. excizeaza partial membrana perichisticaC.excizeaza adventicia prin disectia in parenchimul hepaticD.se executa in chistul nedeschisE.

(pag. 1846)

C2219028. Digestia ouălor de Taenia echinococus se face:numai în mediul acidA. numai în mediul alcalinB. începe în mediul acid şi se continuă în mediul alcalinC.atât în mediul acid cât şi în cel alcalinD.numai în prezenţa secreţiei pancreatice exocrineE.

(pag. 1841)

C2219029. Embrionul hexacant ajunge din intestin în ficat pe următoarea rută:prin căile biliare, contracurentA. prin vasele limfaticeB. prin sistemul venos portC.străbătând peretele intestinal până când ajunge în lichidul peritoneal, de unde are tropism hepaticD.înaintând prin grosimea peretelui intestinal şi al căilor biliareE.

(pag. 1841)

C2219030. Localizarea hepatică preponderentă a chistului hidatic hepatic este:lobul dreptA. lobul stângB. ambii lobi cu aceeaşi frecvenţăC.localizare profundă indiferent de lobD.localizare profundă la nivelul lobului stângE.

(pag. 1841)

C2219031. Următoarea caracteristică nu este proprie lichidului hidatic:are presiune mareA. este opalescentB. e uşor acidC.



e incolorD.e limpedeE.

(pag. 1841)

C2219032. Durerea abdominală din cadrul chistului hidatic hepatic poate avea următoarele caracteristici, mai puţin:

frecvent difuzăA. cu caracter de colică biliarăB. ca un disconfort abdominalC.e cel mai frecvent simptomD.adesea e ascuţită, cu caracter pulsatilE.

(pag. 1842)

C2219033. Examenul imagistic de bază în diagnosticul chistului hidatic hepatic este:radiografia simplăA. ecografiaB. rezonanta magnetică nuclearăC.tomografia computerizatăD.angiografia şi scintigrafia hepaticăE.

(pag. 1843)

C2219034. Următoarele situaţii întâlnite în evoluţia chistului hidatic hepatic nu necesită tratament:creşterea progresivă în volum, asimptomaticăA. infecţia chistului, deoarece se soldează cu moartea parazituluiB. chistele situate periferic, unice sau afectând un singur segment hepaticC.chiste calcifiate , serologic negativeD.chiste rupte în căile biliare, fără icter, cu un drenaj bunE.

(pag. 1845)

C2219035. Nu este efect secundar al tratamentului cu Albendazol pentru chistul hidatic hepatic:leucocitozaA. creşterea reversibilă a transaminazelorB. anemiaC.anorexiaD.cefaleeaE.

(pag. 1845)

C2219036. Anastomozele chisto-digestive din tratamentul chistului hidatic hepatic se fac preferabil cu:stomacul sau duodenulA. stomacul sau jejunulB. stomacul sau primele anse ilealeC.duodenul sau jejunulD.ileonul, pe ansă in Y a la Roux.E.

(pag. 1845)

C2219037. Chistectomia totală nu presupune :îndepărtarea adventiceiA. ligatura elementelor vasculareB. disecţia în parenchimul hepaticC.drenajul cavităţii restanteD.ligatura elementelor biliareE.

(pag. 1846)



C2319038. Urmatoarele elemente morfologice microscopice fac parte din alcatuirea parazitului hidatic, cu exceptia:

gatA. scolexB. progloteC.embrion hexapodD.cuticulaE.

(pag. 1841)

C2319039. Urmatoarele afirmatii despre parazitul hidatic sunt adevarate, cu exceptia:digestia oualor se face in mediu alcalinA. embrionul are dimensoiuni foarte reduse (25 microni)B. filtrul hepatic opreste cca 50-60% din embrioniC.vezicula hidatica este implantata in capilarul sinusoidD.capul unei viitoare tenii contine 4 ventuze si coroana de croseteE.

(pag. 1841)

C2319040. Urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia:in CHH unilocular, hidatidoza alveolara este o crestere fara capsulaA. prin crestere progresiva centrul chistului se necrozeazaB. prin crestere progresiva, periferia chistului invadeaza vasele sanguine si limfaticeC.agentul cauzator al CHH unilocular se gaseste in unele regiuni calde din Alaska, Rusia si AlpiD.chistul se dezvolta intotdeauna extrahepaticE.

(pag. 1842)

C2319041. Care din urmatoarele maniferstari clinice din CHH nu este intilnita in perioada de stare?hepatomegalieA. urticarie si eritemB. durere abdominala difuzaC.tromboflebita membre inferioareD.tumora palpabila in hipocondrul dreptE.

(pag. 1842)

C2319042. La formarea abcesului hidatic se pot intalni urmatoarele manifestari clinice cu exceptia:hepatomegalie dureroasaA. febra de tip septicB. frisonulC.semne de iritatie frenicaD.suflu sistolic la focarul mitraleiE.

(pag. 1844)

C2319043. Care din urmatoarele afirmatii caracterizeaza cel mai fidel rolul ecografiei transabdominale in diagnosticul CHH?

depisteaza CHH asimptomaticeA. confirma CHH aflat in etapa de tumora palpabilaB. evidentiaza mase transonice, bine delimitate, cu pereti subtiri, hiperreflectogeni in ficatC.poate determina cu maxima precizie pozitia chistului in ficatD.deceleaza nisipul hidaticE.

(pag. 1843)

C2319044. Care din urmatoarele explorari imagistice este mai valoroasa pentru diagnosticul echimococozei alveolare?



colangiografia transparietohepaticaA. ERCPB. CTC.RMND.splenoportografiaE.

(pag. 1843)

C2319045. Care din urmatoarele manifestari nu este complicatie biliara a CHH?papiloodita scleroasaA. litiaza biliaraB. abcesul hepaticC.hemobilieD.vomica hidaticaE.

(pag. 1844)

C2319046. Care este posologia corecta a Albendazolului in tratamentul CHH?11-16 mg/kg corp/zi in cicluri de 4 saptaminiA. 400 mg/zi, 10 zile, cu pauza 14 zileB. 5-10 mg/ kg corp/ zi timp de 2 luniC.25 mg/kg corp/zi timp de 1 saptaminaD.albendazol + memendazol in doze crescindeE.

(pag. 1845)

C2519047. Chistul hidatic, boală parazitară, este produs de dezvoltarea tumorală - veziculară a larvei deMigrans cutanatăA. Taenia echinococcusB. Giardia lambliaC.Toxoplasma gondiiD.Taenia terestrisE.

(pag. 1840)

C2519048. Localizarea chistului hidatic fiind multiplă, cea mai frecventă şi prima cunoscută a fostPulmonarăA. OsoasăB. MuscularăC.HepaticăD.CerebralăE.

(pag. 1840)

C2519049. Taenia echinococcus, parazit din clasa cestodelor, este întâlnită în stare adultă în intestinulOmuluiA. CaluluiB. CâineluiC.Păsărilor migratoareD.AligatoruluiE.

(pag. 1841)

C2519050. Taenia echinococcus este constituită anatomic dinScolex, gât, corp, coadăA. Scolex, gât, toraceB. Scolex, gât, strobilaC.Scolex, gât, ciliD.



Scolex, strobila, corpE.

(pag. 1841)

C2519051. Localizarea cea mai frecventă a chistului hidatic în ficat este distribuită astfel50% lob drept, 50% lob stângA. Totdeauna numai un lobB. 85% lob dreptC.Niciodată numai un lobD.Nu există nici un fel de statisticăE.

(pag. 1841)

C2519052. Peretele CHH este alcătuit din următoarele straturi de la exterior spre interiorMembrană bazală, membrană proligerăA. Cuticulă, membrană proligerăB. Cuticulă, membrană bazalăC.Membrană bazală, cuticulă, membrană proligerăD.Cuticulă, membrană sinovialăE.

(pag. 1841)

C2519053. Când se rupe CHH în căile biliare apare triada clasicăIcter, febră, urticarieA. Colică biliară, icter, urticarieB. Icter, colică biliară, frisonC.Colică biliară, hepatomegalie, frisonD.Hepatomegalie, frison, febrăE.

(pag. 1842)

C2519054. Lichidul din chistul hidatic are o presiune de10 ml apăA. 50 ml apăB. 300 ml apăC.273 ml apăD.756 ml apăE.

(pag. 1841)

C2519055. Morbiditatea anuală a CHH în România este1 la 10000A. 5 la 1000B. 5,6 la 100000C.6,5 la 1000000D.nu este cunoscutăE.

(pag. 1841)

C2819056. Tratamentul chisturilor hidatice hepatice mici calcifiate, la pacienti cu teste serologice negative consta in:

iradiereA. punctie eco-ghidataB. nu necesita tratamentC.drenaj externD.nici o varianta nu e corectaE.

(pag. 1845)




C1219057. Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la tratamentul chistului hidatic hepatic sunt corecte:

Chistectomia partiala (Lagrot) este metoda cea mai des folosita si presupune excizia mai mult sau mai putin intinsa din membrana perichistica

A.

Chistectomia totala urmata de anastomoza chisto-digestiva este indicata in cazurile in care chistul este situat central

B.

Marsupializarea consta in drenajul larg al cavitatii restante la exteriorC.Chistectomia totala poate fi executata cu chistul nedeschis sau dupa deschiderea si evacuarea acestuiaD.Forma alveolara a bolii hidatice hepatice este inevitabil letalaE.

(pag. 1846-1847)

C1219058. Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la anatomia patologica a chistului hidatic hepatic sunt corecte?

Cuticula este o membrana anhista, permeabila pentru albumine si microbiA. Cuticula permite traversarea prin osmoza a coloidelor, toxalbuminelor produse de chist si cristaloidelorB. Membrana germinativa (proligera) este formata din straturi de celule embrionareC.Lobul hepatic drept este afectat la 65% din bolnaviD.Hidatidoza alveolara este o crestere fara capsula si cu tendinta spre multiple metastazeE.

(pag. 1841-1842)

C1219059. Care dintre urmatoarele procedee chirurgicale in tratamentul chistului hidatic hepatic lasa adventicea pe loc:

anastomozele chisto-digestive cu stomacul sau jejunulA. chistotomia cu drenajul extern al cavitatii restanteB. chistectomia totalaC.chistectomia partialaD.marsupializareaE.

(pag. 1845-1846)

C1219060. Efectele secundare ale tratamentului cu Albendazol sau Mebendazol in chistul hidatic hepatic sunt:

cresterea reversibila a transaminazelorA. leucocitozaB. anemieC.hipopotasemieD.alopecieE.

(pag. 1845)

C1219061. In functie de topografia chistului hidatic hepatic, relatiile acestuia cu organele vecine se pot stabili prin urmatoarele examinari:

radiografia gastro-duodenalaA. irigografiaB. urografiaC.radiografia chistului simplaD.angiografia hepaticaE.

(pag. 1843)

C1219062. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la evolutia si complicatiile chistului hidatic sunt corecte:

Cresterea chistului hidatic la nivelul ficatului se face foarte lent, in 12 luni atingand doar un diametru de 2 cm

A.



Scolecsii isi fac aparitia cand diametrul tumorii ajunge la 5-6 cmB. Papilooddita scleroasa se datoreaza iritatiei permanente locale cu produsi din chistul care a fisuratC.Litiaza biliara se datoreste migrarii elementelor hidatice pe calea biliara principala, constituind nucleii viitoarelor concretiuni

D.

Litiaza biliara poate fi consecinta diskineziei biliare, cauza de staza si infectie secundaraE.

(pag. 1843)

C1219063. Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare la examenul imagistic in diagnosticul chistului hidatic hepatic, sunt corecte?

Ecografia poate depista intamplator chisturile hidatice asimptomaticeA. Colecistocolangiografia evidentiaza raporturile chistului cu venele hepaticeB. Angiografia hepatica evidentiaza lacuna hepatica cu caracter de benignitateC.Radiografia chistului simpla se prezinta ca o umbra rotunda, calcificata in ficatD.Splenoportografia evidentiaza relatiile chistului cu calea biliara principala.E.

(pag. 1843)

C1319064. Care din urmatoarele afirmatii legate de parazitul hidatic sunt adevarate:Strobila este o parte componenta a scolexuluiA. Oul este invelit intr-o membrana cuticulara striataB. Embrionul hexacant are dimensiunea de cca 0,25 cmC.Digestia oualor eliberate necesita un mediu acidD.tenia adulta contine la maturitate 400-800 de ouaE.

(pag. 1841)

C1319065. Lichidul hidatic:Este incolor, opalescent si cu pH neutruA. Lichidul provine din lichefierea masei granuloaseB. este limpede transparent si steril, cu pH = 7,2 - 7,4C.prezinta proprietati toxice de tip alergicD.stimuleaza imunitatea mediata celularE.

(pag. 1841)

C1319066. Care din urmatoarele animale pot constitui gazde intermediare ale parazitozei hidaticeoaiaA. porculB. viteleC.lupulD.caineleE.

(pag. 1840)

C1319067. Care din urmatoarele afirmatii legate de parazitul hidatic sunt false:Taenia echinococcus este un parazit din clasa cestodelorA. scolexul este organul care asigura inmultirea parazituluiB. gatul este o portiune lata a parazituluiC.se hraneste prin cuticulaD.cainele este gazda definitiva a parazituluiE.

(pag. 1841)

C1319068. Efectele secundare ale tratamentului cu Albendazol in chistul hidatic hepatic sunt:anorexie, alopecieA. astenie, cefaleeB. dureri abdominaleC.



impotenta sexualaD.hipoacuzieE.

(pag. 1845)

C1319069. Care din urmatoarele afirmatii caracterizeaza fistula bilio-bronsicaevolueaza in trei etapeA. se produce o simfizare din aproape in aproape a feteidiafragmatice a ficatului, cel mai frecvent cu lobul pulmonar inferior drept

B.

comunicarea poate fi larga cu migrarea elementelor hidatice in ambele sensuriC.situatia decliva a chistului fata de orificiul de drenaj hepatopulmonar,este un factor favorizant evitand staza si retentia bilio-purulenta

D.

pioscleroza de vecinatate impiedica vindecarea spontanaE.

(pag. 1845)

C1419070. Lichidul hidatic este:usor acidA. sterilB. opalescentC.secretat de cuticula si membrana proligeraD.are proprietati toxiceE.

(pag. 1841)

C1419071. Tratamentul chirurgical al chistului hidatic hepatic include:rezectii hepatice atipiceA. perichistectomii laparoscopiceB. anastomoze chistoduodenaleC.marsupializareD.punctie percutana cu injectare de solutie salina hipertonaE.

(pag. 1846)

C1419072. Anastomozele chistodigestive in chistul hidatic hepatic presupun:folosirea de fire separate neresorbabileA. sonda nasogastrica mentinuta 3-4 zileB. realizarea unor anasomoze termino-lateraleC.inactivarea prealabila a parazituluiD.incizia initiala se face la polul superior al chistuluiE.

(pag. 1845)

C1419073. Sterilizarea chistului hidatic hepatic se face cu:solutie salina hipertonaA. acid clorhidric 1%B. LipiodolC.alcoolD.HibitaneE.

(pag. 1845)

C1419074. Ciroza hepatica in chistul hidatic hepatic poate apare prin:fenomene alergiceA. hipoxie secundaraB. stenoza biliaraC.reactii imunologiceD.hipertensiune portalaE.



(pag. 1845)

C1419075. Care din afirmatiile de mai jos referitoare la Tenia Echinococus sint adevarate?gazda definitiva e porculA. se fixeaza cu ajutorul proglotelorB. are gitC.se hraneste prin cuticulaD.digestia oualor de tenie se face in mediu acidE.

(pag. 1841)

C1519076. Complicatiile chistului hidatic hepatic sunt:abcedarea;A. ruptura in caile biliare;B. fistulizarea in pleura si bronhii;C.ruptura intraperitoneala;D.infarctul entero-mezenteric.E.

(pag. 1843)

C1519077. Chistul hidatic hepatic involuat are urmatoarele caracteristici:apare dupa un ciclu de mai multi ani;A. perichistul este impregnat cu saruri de calciu;B. radiologic prezinta contur intens opac;C.continutul sau ia aspectul unei magme din care dispar rapid si complet veziculele fiice;D.poate da soc anafilactic.E.

(pag. 1843)

C1519078. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la agentul patogen al chistului hidatic hepatic sunt corecte:

ouale de Taenia echinococcus sunt digerate partial in stomac;A. digestia oualor se face doar in mediul alcalin;B. embrionul strabate peretele intestinal ajungand in vasele sistemului port;C.embrionul strabate peretele intestinal ajungand in limfatice;D.digestia cuticulei oualor se face doar in prezenta sucului pancreatic.E.

(pag. 1841)

C1519079. Membrana germinativa are urmatoarele caracteristici:este o membrana anhista formata din lamele concentrice suprapuse;A. este o membrana fertila, dotata cu posibilitati evolutive;B. la interior elaboreaza straturile cuticulei;C.da nastere prin inmugurire veziculelor proligere;D.genereaza nisipul hidatic.E.

(pag. 1841)

C1519080. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la lichidul hidatic sunt corecte:este secretat de membrana germinativa;A. este secretat de perichist;B. se gaseste in interiorul chistului hidatic;C.nu are proprietati toxice;D.nu este steril.E.

(pag. 1841-1842)

C1519081. Care dintre urmatoarele entitati reprezinta complicatii ale rupturii chistului hidatic hepatic in caile biliare:



angiocolita;A. ciroza hepatica;B. hepatita acuta virala;C.papiloodita scleroasa;D.abcesul hepatic.E.

(pag. 1841-1842)

C1519082. In chistul hidatic hepatic anastomozele chisto-digestive pot fi efectuate cu:colonul transvers;A. stomacul;B. esofagul;C.jejunul;D.cecul.E.

(pag. 1842)

C1519083. Semnele clinice rare in stadiul tumoral al chistului hidatic hepatic sunt:tumora hepatica palpabila;A. durerea abdominala ca disconfort abdominal;B. trilul sau freamatul hidatic;C.icterul;D.ascita.E.

(pag. 1842)

C1619084. Dezvoltarea embrionului hexacant in parenchimul hepatic:da nastere unei formatiuni rotunde cu continut lichidian - vezicula hidaticaA. in lichid se gasesc numerosi scolecsi invaginati, reprezentand fiecare capul unei viitoare teniiB. in cazul ingerarii de catre caine a viscerelor de animale parazitare scolecsii se fixeaza pe peretii intestinali generand teniile adulte - incheind micul ciclu echinococic

C.

marele ciclu se realizeaza prin ruperea chistului si punerea in libertate a continutului, capabil sa reproduca tumora hidatica in diferite alte organe

D.

nici una din afirmatii nu este corectaE.

(pag. 1841)

C1619085. Diagnosticul serologic si biologic se bazeaza pe:EozinofilieA. intradermoreactia CassoniB. testul de fixatie a complementului (Weinberg-Parvu)C.ASLOD.Testul de aglutinare indirectaE.

(pag. 1842)

C1619086. Evolutia spontana a chistului hidatic hepatic prezinta mai multe posibilitati:vindecare spontanaA. crestere in volumB. involutia chistuluiC.icterulD.malignizareaE.

(pag. 1843)

C1619087. Principalele complicatii evolutive in chistul hidatic hepatic sunt:complicatii biliareA. complicatii septice - Abcese ?B.



ruptura in caile biliareC.ruptura intraperitonealaD.degenerarea malignaE.

(pag. 1844)

C1619088. Dezvoltarea embrionului hexacant in parenchimul hepatic:da nastere unei formatiuni rotunde cu continut lichidian - vezicula hidaticaA. in lichid se gasesc numerosi scolecsi invaginati, reprezentand fiecare capul unei viitoare teniiB. in cazul ingerarii de catre caine a viscerelor de animale parazitare scolecsii se fixeaza pe peretii intestinali generand teniile adulte - incheind micul ciclu echinococic

C.

marele ciclu se realizeaza prin ruperea chistului si punerea in libertate a continutului, capabil sa reproduca tumora hidatica in diferite alte organe

D.

nici una din afirmatii nu este corectaE.

(pag. 1841)

C1619089. Tratamentul cavitatii restante cuprinde urmatoarele procedee:procedee care lasa adventicea pe locA. procedee care extirpa total sau partial adventiceaB. rezectia hepaticaC.embolizari selective ale parenchimului - din jurul parazituluiD.ligatura ramurilor arterei hepaticeE.

(pag. 1846)

C1619090. Diagnosticul serologic si biologic se bazeaza pe:EozinofilieA. intradermoreactia CassoniB. testul de fixatie a complementului (Weinberg-Parvu)C.ASLOD.Testul de aglutinare indirectaE.

(pag. 1842)

C1619091. Principalele complicatii evolutive in chistul hidatic hepatic sunt:complicatii biliareA. complicatii septice - Abcese ?B. ruptura in caile biliareC.ruptura intraperitonealaD.degenerarea malignaE.

(pag. 1844)

C1619092. Evolutia spontana a chistului hidatic hepatic prezinta mai multe posibilitati:vindecare spontanaA. crestere in volumB. involutia chistuluiC.icterulD.malignizareaE.

(pag. 1843)

C1619093. Tratamentul cavitatii restante cuprinde urmatoarele procedee:procedee care lasa adventicea pe locA. procedee care extirpa total sau partial adventiceaB. rezectia hepaticaC.embolizari selective ale parenchimului - din jurul parazituluiD.



ligatura ramurilor arterei hepaticeE.

(pag. 1846)

C2219094. Sterilizarea fluidului hidatic intraoperator se face cu următorii agenţi paraziticizi:fenolA. alcoolB. HibitaneC.betadinăD.soluţie salină izotonăE.

(pag. 1845)

C2219095. Sterilizarea intraoperatorie a lichidului hidatic se face cu următorii agenţi paraziticizi:hexaclorciclohexanA. soluţie salină hipertonăB. alcoolC.lidocainăD.iodură de potasiuE.

(pag. 1845)

C2219096. Ciroza hepatică apărută ca urmare a chistului hidatic hepatic se caracterizează prin:e o complicaţie rarăA. complică mai frecvent chistele multipleB. e precedată şi insoţită de edem şi infiltraţie la nivelul spaţiilor Disse prin fenomene alergiceC.se poate vindeca prin omorârea parazituluiD.are o tendinţă crescută comparativ cu ciroza având alte etiologii pentru apariţia hepatocarcinomuluiE.

(pag. 1845)

C2219097. Următoarele afirmaţii sunt adevărate referitor la Taenia echinococus :strobila are rol de fixareA. scolexul are 3-4 progloteB. produce chistul hidatic unilocularC.ouăle sunt eliberate în intestinul câineluiD.ouăle sunt eliberate în intestinul erbivorelorE.

(pag. 1841)

C2219098. Afirmaţiile adevărate referitoare la cuticula hidatică sunt:e formată din celule embrionareA. are aspect gelatinosB. e permeabilă pentru albumine şi alte proteine miciC.permite trecerea coloidelorD.are posibilitaţi evolutiveE.

(pag. 1841)

C2219099. Afirmaţiile adevărate referitoare la membrana germinativă hidatică sunt:cuprinde lamele concentrice suprapuseA. e o membrană fertilăB. elaborează cuticula la interiorC.dă naştere capsulelor proligereD.cuprinde celule embrionareE.

(pag. 1841)

C2219100. Lichidul hidatic are următoarele caracteristici:



e incolorA. are pH neutruB. e opalescentC.provine din secreţia cuticuleiD.are proprietăţi toxiceE.

(pag. 1841)

C2219101. Lichidul hidatic nu se caracterizează prin:e uşor acidA. e serocitrinB. are miros înţepatorC.provine din lichefierea masei granuloaseD.are o presiune mare, de aproximativ 300 ml HgE.

(pag. 1841)

C2219102. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la chistul hidatic hepatic:micul ciclu parazitar are loc în intestinul câineluiA. marele ciclu parazitar cuprinde ruperea chistului cu eliberarea conţinutuluiB. vezicula hidatică se formează la nivelul spaţiului portC.în lichidul hepatic se găsesc numeroase strobileD.scolecşii din vezicula hidatică conţin utere pline cu ouăE.

(pag. 1841)

C2219103. Referitor la Taenia echinococus sunt adevărate următoarele:face parte din clasa cestodelorA. e un vierme cilindricB. viermele adult trăieşte în intestinul erbivorelorC.are un tub digestiv rudimentarD.se hrăneşte prin cuticulăE.

(pag. 1841)

C2219104. Involuţia chistului hidatic hepatic se caracterizează prin:duce la moartea parazituluiA. aspect radiologic radioopacB. impregnarea cu săruri de calciu a perichistuluiC.conţinutul chistului este purulent, gălbuiD.apare precoce, în primul an de la formarea saE.

(pag. 1843)

C2219105. Referitor la intradermoreacţia Cassoni sunt adevărate următoarele:este pozitivă la jumătate din pacienţii cu chist hidatic hepaticA. se injectează soluţie de antigen hidaticB. în caz de reacţie pozitivă apare la locul administrării o mică pustulăC.după tratamentul chirurgical reacţia se menţine pozitivă mai mulţi aniD.moartea parazitului conduce rapid la negativarea reacţieiE.

(pag. 1842)

C2219106. Hidatidoza alveolară se caracterizează prin:e uneori letalăA. are tendintă la metastazareB. capsula este subţireC.are loc invazia limfaticelor şi a vaselor sangvineD.



centrul leziunii se necrozeazăE.

(pag. 1842)

C2219107. Etapele realizării fistulei bilio-bronşice sunt:în număr de 4A. în număr de 3B. în număr de 2C.hepato-diafragmatică, pneumo-bronşică şi hepato-bronşicăD.hepato-diafragmatică şi diafragmo-bronşicăE.

(pag. 1844)

C2219108. Următoarele sunt adevărate referitor la anastomozele chisto-digestive practicate în tratamentul chistului hidatic hepatic:

se preferă stomacul sau jejunulA. jejunul se montează în ansă în omegaB. duodenul e un segment frecvent utilizat pentru anastomozareC.locul de elecţie este polul inferior al perichistuluiD.succed obligatoriu chistectomia totalăE.

(pag. 1845)

C2219109. Tratamentul chistului hidatic hepatic prin puncţie percutană se caracterizează prin:reperarea ecografică sau fluoroscopică a chistelorA. puncţia chistelorB. inactivarea cu betadinăC.chistele de peste 5cm nu pot beneficia de această metodăD.este tratamentul de elecţie al chistului hidatic hepaticE.

(pag. 1847)

C2219110. Sunt false afirmaţiile referitoare la nisipul hidatic:este suspendat omogen în interiorul chistuluiA. conţine strobile cu ouăB. conţine scolecşiC.e format din capsule proligereD.provine din secreţia cuticuleiE.

(pag. 1841)

C2219111. Manifestările clinice în stadiul pretumoral al chistului hidatic hepatic sunt:manifestări alergiceA. sindrom dispeptic nespecificB. icterC.scădere în greutateD.febră continuăE.

(pag. 1842)

C2219112. Suprainfecţia chistului hidatic hepatic se caracterizează clinic prin:hepatomegalie dureroasăA. frisonB. febră septicăC.leucocitozăD.proteine de fază acută crescuteE.

(pag. 1842)



C2219113. Litiaza biliară apărută în cadrul chistului hidatic hepatic este consecinţa:stazei biliare şi infecţiei secundareA. alterării sintezei acizilor biliariB. migrării elementelor hidatice în calea biliară principală, formând nuclee de precipitareC.spasmului oddian şi stenozei oddieneD.modificării metabolismului colesterolului la nivelul veziculei biliareE.

(pag. 1843)

C2219114. Caracteristicile lichidului hidatic sunt:e limpedeA. e opalescentB. e serocitrinC.are presiune mareD.are proprietăţi toxiceE.

(pag. 1841)

C2219115. Caracteristici ale lichidului hidatic sunt urmatoarele, cu excepţia:e alcalinA. e neutruB. e limpedeC.e rezultatul lichefierii cuticuleiD.nu are proprietăţi toxiceE.

(pag. 1841)

C2219116. Despre cuticula chistului hidatic este adevărat că:are celule germinativeA. are lamele concentriceB. e produsă ca o reacţie a parenchimului hepaticC.e impermeabilă pentru albumineD.este elasticăE.

(pag. 1841)

C2219117. Despre membrana proligeră se poate afirma că:e o membrană fertilăA. elaborează straturile cuticuleiB. secretă lichidul hidaticC.conţine celule embrionareD.cuprinde parenchim hepatic modificatE.

(pag. 1841)

C2219118. În diagnosticul serologic şi biologic al chistului hidatic hepatic sunt semnificative:eozinofilia provocatăA. reacţia Cassoni pozitivăB. testul de aglutinare directă pozitivC.testul ElisaD.determinarea antigenului CE.

(pag. 1842)

C2219119. Infecţia cu anaerobi a chistului hidatic se caracterizează prin:e frecventăA. este extrem de gravăB. poate evolua spre angiocolită acutăC.



se realizează mai frecvent cu E. coliD.dă imagine radiologică hidro-aericăE.

(pag. 1844)

C2219120. Ruptura chistului hidatic în pericard se caracterizează clinic prin:e o complicaţie destul de frecventăA. are o simptomatologie clinic revelatoareB. sugerează o afecţiune cardiacăC.poate evolua spre infarct miocardic acutD.poate duce la decesE.

(pag. 1845)

C2219121. Reacţiile adverse ale tratamentului cu Albendazol pentru chistul hidatic hepatic sunt:impotenţă reversibilă la întreruperea tratamentuluiA. alopeciaB. leucopeniaC.anemieD.dureri abdominaleE.

(pag. 1845)

C2219122. Tratamentul ideal al chistului hidatic hepatic urmăreşte:scoaterea conţinutului chistuluiA. contaminarea minima a organismuluiB. tratamentul cavitaţii restanteC.excizia perichistuluiD.tratarea precoce a însamânţarilor secundareE.

(pag. 1845)

C2219123. Anastomozele chisto-digestive în tratamentul chistului hidatic hepatic presupun:utilizarea stomacului sau a duodenuluiA. utilizarea unei anse jejunale in YB. se execută la polul inferior al perichistuluiC.anastomoza se face latero-lateralD.anastomoza se face termino-terminalE.

(pag. 1845)

C2219124. Următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul chistului hidatic hepatic prin chistotomie şi drenaj extern al cavităţii restante sunt adevărate:

e intervenţia de elecţieA. se face inactivarea parazituluiB. vindecarea completă este lentă, în luni de zileC.drenajul procliv al cavităţii restante este obligatorD.tubul de dren se exteriorizează pe calea venei ombilicaleE.

(pag. 1846)

C2219125. Indicaţiile rezecţiilor hepatice reglate sau atipice în tratamentul chistului hidatic hepatic sunt:

chist unic de dimensiuni mariA. chiste multiple calcifiate ce ocupă un întreg lob hepaticB. chistul infectatC.leziuni multiple ale unui lobD.chist tânăr care nu are încă cuticula formatăE.



(pag. 1846)

C2219126. Tabloul clinic în rupturile chistului hidatic hepatic constă in:dureri violente în hipocondrul dreptA. poate apărea şocul anafilacticB. febră şi frisonC.apărare musculară abdominalăD.insuficienţă hepatică acutăE.

(pag. 1844)

C2219127. Ruptura chistului hidatic în căile biliare poate duce la:icterA. angiocolităB. colesteroloză vezicularăC.ciroză hepaticăD.abces hepaticE.

(pag. 1844)

C2219128. Următoarele afirmaţii privind rolul informaţiilor imagistice în diagnosticul chistului hidatic hepatic sunt false, cu excepţia:

colecistocolangiografia evidenţiază raportul chistului cu canalul WirsungA. angiografia hepatică arată o zonă de hipervascularizaţie, corespunzătoare chistuluiB. examenul RMN este deosebit de util în echinococoza alveolarăC.radiografiile organelor din jur au rol în elaborarea diagnosticului diferenţialD.ecografia relevă mase transonice, bine delimitateE.

(pag. 1843)

C2219129. Caracteristicile Taeniei echinococus sunt:are 3-6 mm lungimeA. are 3-6 cm lungimeB. are 3-6 m lungimeC.face parte din clasa nematodelorD.face parte din clasa cestodelorE.

(pag. 1841)

C2219130. Zone endemice pe glob cu echinococoză sunt:partea sudică a Americii de SudA. JaponiaB. AustraliaC.SiberiaD.IslandaE.

(pag. 1840)

C2219131. Ocupaţiile care cresc riscul apariţiei chistului hidatic hepatic sunt:păstoriA. medici veterinariB. măcelariC.deţinători de pisiciD.crescători de viteE.

(pag. 1840)

C2219132. Următoarele cifre sunt exacte privind Taenia echinococus:viermele adult are 3-6 cm lungimeA.



viermele adult are 3-6 mm lungimeB. tenia poate conţine 400-800 de ouăC.scolexul are 3 ventuzeD.scolexul are 5 ventuzeE.

(pag. 1841)

C2219133. Reacţii adverse ale tratamentului cu Albendazol pentru chistul hidatic hepatic sunt:afectarea reversibilă a vederii nocturneA. alopecieB. leucopenieC.tulburări de micţiuneD.anemieE.

(pag. 1845)

C2319134. Care din urmatoarele animale pot fi gazde intermediare pentru parazitoza hidatica?vacaA. oaiaB. lupulC.caineleD.porculE.

(pag. 1840)

C2319135. Care din urmatoarele afirmatii legate de chistul hidatic sunt adevarate:1/4 pana la 1/3 din CHH sunt uniceA. de obicei chisturile hidatice sunt profunde in parenchimB. cuticula este o membrana anhista alb-galbuie, cu aspect gelatinosC.cuticula este permeabila pentru albumine si microbiD.cuticula permite traversarea coloidelor si cristaloidelorE.

(pag. 1841-1842)

C2319136. Nisipul hidatic are urmatoarele caracteristici:se depune pe fundul chistuluiA. contine doar cca 4000 de scolecsi pe cm3B. provine prin detasarea capsulelor in lichidul hidaticC.elaboreaza straturile cuticuleiD.contine elemente hidatice activeE.

(pag. 1841-1842)

C2319137. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?perichistul este la periferia ectochistuluiA. extensia chistului in mod normal este catre cavitatea peritonealaB. lichidului hidatic este steril, cu reactie acidaC.unele manifestari toxice ale bolii se datoresc lichidului hidaticD.perichistul este o reactie a ficatuluiE.

(pag. 1842)

C2319138. Care din urmatoarele manifestari clinice pot fi intilnite in stadiul pretumoral al CHH?manifestari alergiceA. sindrom dispeptic biliar nespecificB. diareeC.dispnee cu ortopneeD.urticatieE.



(pag. 1842)

C2319139. Urmatoarele situatii sunt posibile prin ruptura chistului:colica biliara, icterul si urticariaA. hidatidemesiaB. hidatidenteriaC.hidatidoperitoneulD.hidatidorahiaE.

(pag. 1844)

C2319140. Diagnosticul serologic si biologic in CHH se bazeaza pe:eozinofilia provocataA. IRD CassoniB. RFCC.testul AdlerD.proteina C reactivaE.

(pag. 1842-1843)

C2319141. Precizati care din urmatoarele situatii pot complica evolutia unui CHH?volumulA. involutia chistuluiB. icterul mecanicC.hemobilieD.hidatidoperitonitaE.

(pag. 1844-1845)

C2319142. Aratati care din urmatoarele afirmatii despre ruptura CHH in caile biliare sunt false:fistula biliara este cea mai frecventa complicatieA. se manifesta prin angiocolita, litiaza, odditaB. sediul si aspectul fistulei nu au importanta clinicaC.fistula biliara mare situata in partea decliva a chistului evolueaza constant spre abcesD.fistula localizata lateral sau superior pune problema migrarii chistului intact in peritoneuE.

(pag. 1844)

C2319143. Aparitia cirozei hepatice posthidatice este favorizata de:stenoza cailor biliare prin compresiunea chistuluiA. focare de necrozaB. fenomene alergice si edem in spatiile DisseC.migrarea elementelor hidatice in spatiile porteD.insuficienta cardiaca dreaptaE.

(pag. 1845)

C2319144. Situatiile de mai jos reprezinta efecte secundare ale tratamentului cu Albendazol, cu exceptia:

leucopenieA. anemieB. trombocitopenieC.alopecieD.insomnieE.

(pag. 1845)

C2319145. Precizati care din urmatoarele procedee chirurgicale extirpa complet adventicea CHH?chistectomia partiala (Lagrot)A.



chistectomia cu drenaj extern al cavitatii restanteB. chistectomia totalaC.rezectia hepatica atipicaD.rezectia hepatica reglataE.

(pag. 1846-1847)

C2519146. Incidenţa chistului hidatic hepatic la om este dependentă de incidenţa la gazdele intermediare

OvineA. BovineB. PăsăriC.PorcineD.CâiniE.

(pag. 1840)

C2519147. Lichidul hidatic în CHH necomplicat are următoarele caracteristiciAlcalin, pH 7,2 - 7,4A. Acid pH 5,5 - 5,7B. LimpedeC.TransparentD.SterilE.

(pag. 1841-1842)

C2519148. Formarea abcesului hepatic prin infectarea unui CH se manifestă prinHepatomegalie dureroasăA. FrisonB. Febră septicăC.TuseD.Scădere ponderalăE.

(pag. 1842)

C2519149. Ruptura intraperitoneală a unui CHH se acompaniază deDureri abdominaleA. VărsăturiB. Semne de şoc anafilacticC.Echinococcoză periombilicalăD.IcterE.

(pag. 1842)

C2519150. Imaginea ecografică a unui CHH se prezintă caMasă transonică bine delimitatăA. Pereţi subţiri, hiperreflectogeniB. Lasă con de umbrăC.Tumoră neregulată fără conturD.Uneori se decelează vezicule fiice şi nisip hidaticE.

(pag. 1843)

C2519151. Evoluţia spontană a CHH se face cătreCreşterea în volumA. Dispariţia spontanăB. Involuţia chistuluiC.IcterD.



Insuficienţă hepaticăE.

(pag. 1843)

C2519152. Ciroza hepatică, ca şi complicaţie a unui CHH este favorizată deStenoză biliară secundară compresiunii chistuluiA. Focare de necroză generate de hipoxia secundarăB. Compresiune pe vena portăC.Compresiune pe artera hepaticăD.Edemul şi infiltraţia spaţiilor Disse prin fenomene alergiceE.

(pag. 1845)

C2519153. Stratul extern al peretelui unui CHH - cuticula - are următoarele caracteristiciMembrană anhistă, alb-gălbuie, gelatinoasăA. Grosime 1 mmB. InextensibilăC.Impermeabilă pentru albumine şi microbiD.Perforată de vase şi nerviE.

(pag. 1841)

C2519154. Tratamentul medical al CHH se poate face cuMetronidazolA. MebendazolB. SulfatiazolC.AlbendazolD.MetotrexatE.

(pag. 1845)

C2519155. Efectele secundare ale tratamentului medical al CHH suntCreşterea reversibilă a transaminazelorA. Leucopenie, anemieB. Creşterea pasageră a bilirubineiC.AlopecieD.ImpotenţăE.

(pag. 1845)

C2519156. Tratamentul chirurgical ideal al CHH constă înScoaterea conţinutului chistului fără contaminarea organismuluiA. Tratamentul cavităţii restanteB. Hepatectomie nereglatăC.Derivaţie chisto-portalăD.Chirurgie laparoscopicăE.

(pag. 1845)

C2519157. Care afirmaţie despre scolecsi este falsăSunt 40000 / cm cubA. Au 4 ventuze şi o coroană de 30-40 croşete lucitoareB. Sunt capete de tenii invaginateC.Nu au sistem excretor şi vascular propriuD.Au culoare verdeE.

(pag. 1841)

C2519158. CHH se întâlneşte cel mai frecvent



La indivizi din mediul ruralA. La profesorii de zoologieB. La păstori, măcelari, crescători de viteC.La medicii de laboratorD.În marile aglomerări urbaneE.

(pag. 1840)

C2519159. Supuraţia cu germeni anaerobi a CHHEste cea mai frecventăA. Radiologic dă imagine hidroaericăB. Este urmată totdeauna de septicemieC.Prin deschiderea în căile biliare îmbracă aspectul de angiocolită supuratăD.Este imposibilă, germenii anaerobi mor în lichidul hidaticE.

(pag. 1844)

C2519160. Procedeele chirurgicale care lasă adventicea pe loc suntAnastomozele chisto-digestiveA. Chistotomia cu drenajul extern al cavităţii restanteB. MarsupializareaC.Hepatectomie atipicăD.Chistectomie idealăE.

(pag. 1845-1846)

C2519161. Procedeele chirurgicale care extirpă total sau parţial adventicea suntChistectomia totală, idealăA. Forajul hepaticB. Chistectomia parţială (Lagrot)C.Rezecţie hepatică reglată sau atipicăD.Transplantul hepaticE.

(pag. 1846)

C2519162. Micul ciclu echinococic presupuneRuperea chistuluiA. Eliberarea conţinutului parazitiferB. Reproducerea tumorii hidatice la acelaşi individ prin grefarea secundară a embrionilor hexacanţiC.Moartea parazituluiD.Moartea pacientuluiE.

(pag. 1841)

C2519163. Care din următoarele afirmaţii despre perichist este adevăratăSe întâlneşte numai la animale nu şi la omA. Este o membrană de reacţie a ţesutului hepatic la compresiunea chistuluiB. Are raporturi cu căile biliareC.Este rezultatul acţiunii mecanice şi alergice a hidatideiD.Are 3 zone distincte: superioară, mijlocie, inferioarăE.

(pag. 1842)

C2519164. Hidatidoza alveolară are următoarele caracteristiciCreştere fără capsulăA. Se întâlneşte exclusiv la câineB. Are tendinţa de a da multiple metastazeC.Centrul se necrozează şi periferia invadează vasele sanguine şi limfaticeD.



Apare concomitent şi la nivelul alveolei pulmonareE.

(pag. 1842)

C2519165. Despre testul intradermic Cassoni putem afirma căConstă în injectarea intradermică a 0,1 ml soluţie antigen hidaticA. Este pozitivă numai dacă chistul este rupt în calea biliarăB. Este pozitivă dacă la locul injectării apare o papulă de 1-2 cm diametrulC.Se citeşte după 30 minuteD.Este pozitivă 100%E.

(pag. 1842)

C2519166. Despre fisurarea CHH în căile biliare putem afirma căSe închide spontanA. Este favorizată de diferenţa de presiune din cavitatea chistelor (80 - 100 cm apă) şi arborele biliar (12 cm apă)

B.

Se acompaniază de un episod urticarian pasagerC.Este excepţională (5 - 10%)D.Nu are expresie clinicăE.

(pag. 1844)

C2519167. Care afirmaţie despre ruperea CH în căile biliare este adevăratăMigrarea elementelor hidatice pe căile biliare intra şi extrahepatice se manifestă prin icterA. Apare în 5 - 10% din cazuriB. Se închide spontanC.Este imposibilă datorită cuticuleiD.Este cauza a numeroase alte complicaţiiE.

(pag. 1844)

C2519168. Despre creşterea CHH se poate spuneEste foarte rapidăA. Este foarte lentăB. Creşte cu 2 cm zilnicC.În 6 luni ajunge la 2 cm diametrulD.Scolecsii apar numai când diametrul are 2 -4 cmE.

(pag. 1843)

C2519169. Fluidul hidatic din chist se evacuează după ce a fost sterilizat cuHibitaneA. Soluţie salină hipertonăB. MetronidazolC.Cefalosporine generaţia a patraD.AlcoolE.

(pag. 1845)

C2519170. Despre litiaza biliară, ca şi complicaţie a CHH, putem afirma căPoate fi consecinţa dischineziei biliareA. Are cauze migrarea elementelor hidatice pe calea biliară, staza şi infecţia secundarăB. Apare în 2 -18% din cazuriC.Se întâlneşte numai la femeiD.Dispare odată cu moartea parazituluiE.

(pag. 1843)



C2519171. Ruperea CHH într-un organ cavitar - bronhii, tub digestiv, bazinet înalt - se evacuează prinVomicăA. HidatidenterieB. HidatidurieC.Puncţie peritonealăD.Laparotomie, lombotomie, toracotomieE.

(pag. 1844)

C2519172. Rezecţia hepatică reglată se practică numai în următoarele situaţiiLeziuni multiple ale unui lobA. Cavităţi restante cu pereţi duri, calcificaţi ce ocupă în totalitate un lob hepaticB. Când chistul hidatic s-a complicat cu cirozăC.În caz de eşec al celorlalte procedeeD.Când chistul este rupt în calea biliarăE.

(pag. 1846)

C2519173. Diagnosticul clinic în stadiul (de evoluţie) pretumoral este sugerat deSindrom dispeptic nespecific de tip biliar (greţuri, vărsături bilioase, diaree)A. Rare manifestări alergiceB. Consum recent de carne de porcC.Inapetenţă selectivăD.Hepatomegalie moderatăE.

(pag. 1842)

C2519174. Despre fistula bilio-bronşică sunt adevărate afirmaţiileEste una dintre cele mai grave complicaţiiA. Este rezultatul a trei etape evolutive: hepato-diafragmatice, pneumo-bronşice, hepato-bronşiceB. Apare numai la bolnavii cu TBC în antecedenteC.Provine din ruperea chisturilor comunicante ale feţei postero-superioare a ficatuluiD.Este consecinţa unui traumatism toraco-abdominal dreptE.

(pag. 1844)

C2519175. Examenul RMN al chistului hidatic hepaticEste valoros în cazul chisului hidatic complicatA. Deosebit de util în chistul hidatic alveolarB. Nu se recomandăC.Poate provoca şoc anafilacticD.Orientează diagnosticul către hepatom malignE.

(pag. 1843)

C2519176. Despre papilooddita scleroasă se poate afirma căReprezintă 5% dintre complicaţiile ruperii chistului în calea biliarăA. Se datorează iritaţiei permanente locale cu produşi migraţi din chistul fisuratB. Necesită uneori intervenţii pe sfincterC.Se remite spontan după moartea parazituluiD.Se manifestă clinic numai nocturnE.

(pag. 1843)

C2819177. Chistul hidatic hepatic:este o boala parazitaraA. este dat de taenia echinococcusB. este localizarea cea mai frecventa a chistului hidaticC.



este dat de stafilococul aureuD.este o afectiune bacterianaE.

(pag. 1840)

C2819178. Boala hidatica:are o larga distributie in lumeA. afecteaza rar ficatulB. este mai frecvent intalnit la indivizii din mediul urbanC.are ca si gazda definitiva caineleD.gazdele intermediare sunt animalele ierbivoreE.

(pag. 1840)

C2819179. Taenia echinococcus:este un parazit protozoarA. face parte din clasa cestodelorB. are o lungime de 3-6 mmC.este format din cap, gat, strobilaD.se hraneste prin cuticulaE.

(pag. 1841)

C2819180. Urmatoarele date paraclinice pledeaza pentru chistul hidatic hepatic:leucocitozaA. eozinofiliaB. testul intradermic CassoniC.testul Elisa pozitivD.eritropenieE.

(pag. 1842)

C2819181. In cursul evolutiei chistului hidatic hepatic, icterul poate apare in:compresiunea chistului pe arborele biliarA. afectarea hepatocitelorB. ruptura sa in caile biliareC.ruptura sa in cavitatea peritonealaD.suprainfectia saE.

(pag. 1843)

C2819182. Urmatoarele afectiuni sunt complicatii biliare ale chistului hidatic hepatic:dischinezia biliaraA. abcesul hepaticB. papilooddita scleroasaC.litiaza biliaraD.pancreatita acutaE.

(pag. 1843)

C2819183. Tratamentul medical al chistuui hidatic hepatic consta in:mebendazolA. metronidazolB. albendazolC.furazolidonD.cloramfenicuolE.

(pag. 1845)



C2819184. Complicatiile care pot apare in chirurgia chistului hidatic hepatic post anastomze chisto-digestive sunt:

hemoragii secundare detasarii sechestrelorA. obstruarea gurii de anastomozaB. colestazaC.icterulD.cancerul hepaticE.

(pag. 1846)

C2819185. Tratamentul chirurgical al chistului hidatic hepatic consta in:marsupializareA. chistectomie totalaB. operatia LagrotC.chistostomia cu drenaj extern al cavitatii restanteD.drenajul biliar extern.E.

(pag. 1847)



Tema nr. 20Septicemia

BIBLIOGRAFIE:3. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003


C1220001. In cazului sepsisului sever hemocultura permite identificarea agentului infectios (bacterie sau fung) in procent de:

20-40% din cazuriA. 70-85% din cazuriB. 10-15 % din cazuriC.40-70% din cazuriD.mai putin de 10% din cazuriE.

(pag. 852)

C1220002. Din totalul cazurilor de sepsis care este media de instalare a acestei afectiuni la pacientii spitalizati (context nosocomial):

2/3 din cazuriA. 1/3 din cazuriB. 50% din cazuriC.85% din cazuriD.75% din cazuriE.

(pag. 852)

C1220003. Sepsisul este definit ca:SRIS cauzat de un agent bacterian dovedit sau suspectatA. SRIS declansat de instalarea unei infectii viraleB. SRIS declansat de instalarea unui anevrism disecant de aortaC.SRIS declansat de administrarea unei medicatii imunosupresiveD.SRIS declansat urmare aplicarii unei chimioterapiiE.

(pag. 853)

C1220004. Prezenta unui sindrom hemoragipar, exteriorizat prin petesii sau purpura cutanata, la un pacient confirmat cu sepsis sever si soc septic, orienteaza diagnosticul spre implicarea

Neisseriei meningitidisA. Staphylococcus aureusB. Streptococcus pyogenesC.EnterococcusD.Clostridium perfringensE.

(pag. 854)

C1220005. Care este receptorul de pe suprafata monocitelor sau macrofagelor care permite legarea lipopolizaharidului (LPS, numit si endotoxina) eliberat de bacteriile Gram negative

CD14A. CD4B. CD8C.CXCR4D.CCR5E.



(pag. 853)

C1420006. Leziunile hemoragice sau buloase la un pacient septic care a consumat de curand stridii crude trebuie sa sugereze bacteriemie cu:

capnocytophaga canimorsusA. vibrio vulnificusB. staphylococcus aureusC.capnocytophaga cynodegmiD.streptococcus pyogenesE.

(pag. 854)

C1420007. Care este durata minima de tratament antimicrobian pe care o necesita cei mai multi pacienti in cazul sepsiului:

o ziA. doua luniB. o saptamanaC.o lunaD.21 de zileE.

(pag. 856)

C1520008. La un bolnav cu sepsis, hemoliza activa sugereaza una dintre urmatoarele conditii, cu exceptia:

bacteriemie cu clostridiiA. malarieB. pneumonie cu Pneumocistis cariniiC.reactie adversa la medicamenteD.coagulare intravasculara diseminataE.

(pag. 855)

C1520009. Sindromul raspunsului inflamator sistemic (SRIS) se defineste prin asocierea variabila a urmatoarelor conditii, cu exceptia:

temperatura peste 38° C sau sub 36° CA. frecventa respiratorie peste 20 resp/minB. frecventa cardiaca peste 90 batai/minC.hemoculturi pozitiveD.numar de leucocite peste 12000/mmc sau sub 4000/mmcE.

(pag. 853)

C1520010. Care dintre urmatoarele modificari cutanate aparute la un pacient cu sepsis sugereaza sindromul de soc toxic stafilococic:

petesii si purpuraA. ectima gangrenosumB. echimozeC.leziuni buloaseD.eritrodermia generalizataE.

(pag. 854)

C1520011. In sepsis, care dintre variabilele individuale influenteaza cel mai puternic riscul de deces:varstaA. sexulB. boala de bazaC.statusul nutritionalD.institutionalizarea permanentaE.



(pag. 857)

C1520012. In cazul unui consumator de droguri i.v., alergic la beta-lactamine, diagnosticat cu sepsis probabil stafilococic, intr-o zona cu prevalenta mare a S. Aureus meticilino-rezistent se opteaza de prima intentie pentru asocierea:

penicilina+gentamicinaA. oxacilina+gentamicinaB. amoxicilina+tobramicinaC.doxiciclina+amikacinaD.vancomicina+gentamicinaE.

(pag. 856)

C1520013. In majoritatea cazurilor (peste 75%), sepsisul este produs de:bacterii gram-negative si gram-pozitiveA. fungiB. virusuriC.parazitiD.cauze non-infectioaseE.

(pag. 852)

C2320014. Lipidul A este descris în structura urmatoarelor microorganisme:Bacili gram-negativA. Bacili gram-pozitivB. Coci gram-pozitivC.RicketsiiD.FungiE.

(pag. 857)

C2320015. În cadrul tratamentului sepsisului, pentru a evita declansarea edemului pulmonar acut presiunea venoasa centrala trebuie mentinuta la valoarea de:

10 - 12 mm HgA. 14 - 18 cm H2OB. 10 - 12 cm H2OC.6 - 8 cm H2OD.mai mare de 12 cm H2OE.

(pag. 856)

C2320016. În etapa precoce a sepsisului pot fi decelate urmatoarele modificari ale parametrilor de laborator cu exceptia:

HiperbilirubinemieA. TrombocitozaB. Cresterea retentiei azotateC.Acidoza lacticaD.HiperglicemieE.

(pag. 855)

C2520017. Care din afirmatiile de mai jos defineste socul septic?sepsis cu hipotensiune neresponsiva la resuscitarea lichidiana, asociate cu disfunctie de organ sau anomalii de perfuzie

A.

sepsis asociat cu tensiune < 90 mmHg, corectabila prin aport lichidianB. extremitati reci la un pacient cu sepsisC.puls filiform decelabil la un pacient cu sepsisD.cianoza extremitatilor la un pacient cu sepsisE.



(pag. 853)

C2520018. Urmatoarele afirmatii privitoare la TNF alfa sunt adevarate, cu exceptia:stimuleaza leucociteleA. stimuleaza endoteliul vascularB. nivelul TNF alfa este crescut la majoritatea pacientilor cu sepsis severC.la animale, dozele mari de TNF alfa induc soc si coagulare intrevasculara diseminataD.are rol minor in declansarea sepsisuluiE.

(pag. 853)

C2520019. Urmatorii mediatori sunt derivati din fosfolipide, cu exceptia:prostaglandina E2A. prostaciclinaB. IL-2C.tromboxanulD.factorul de activare plachetara (PAF)E.

(pag. 853)

C2520020. Urmatoarele semne/simptome pot fi urmarea hipotensiunii si coagularii intravasculare diseminate, cu exceptia:

acrocianozaA. necroze ale tesuturilor perifericeB. pustuleC.eritrodermia difuzaD.bule sau leziuni hemoragiceE.

(pag. 854)

C2520021. Care dintre conditiile de mai jos nu se regasesc in definitia sepsisul sever?oliguriaA. acidoza metabolicaB. alterarea acuta a starii mentaleC.prelungirea marcata a timpului de protrombinaD.sindromul de detresa respiratorie de tip adultE.

(pag. 853)

C2520022. Care dintre germenii de mai jos, izolati de la un pacient cu sepsis, pot genera petesii sau purpura cutanata?

Neisseria gonorrhoeaeA. Neiserria meningitidisB. Pseudomonas aeruginosaC.Staphylococcus aureusD.Candida albicansE.

(pag. 854)

C2520023. Care dintre caracteristicile de mai jos nu influenteaza durata terapiei antimicrobiene la un pacient cu sepsis?

localizarea infectiei in tesuturiA. necesitatea drenajuluiB. susceptibilitatea la antibiotice a germenului cauzalC.boala de bazaD.costul medicatieiE.

(pag. 856)



C2620024. Din punct de vedere hemodinamic, H.T.P.stadiul II A corespunde:Splenomegalie cu hipersplenismA. Splenomegalie, hipersplenism, ascită ireductibila şi permanentăB. Splenomegalie, hipersplenism, ascita reductibilăC.Hemoragie digestivă superioarăD.Splenomegalie cu hipersplenism şi varice esofagieneE.

(pag. 1877)

C2620025. După gradul de pronostic dat de albuminemie, bilirubinemie, protrombinemie, în grupa B mortalitatea operatorie este de:

7-10%A. 50%B. 90%C.75%D.30%E.

(pag. 1877)

C2620026. Varicele esofagiene de gradul 2, după Dagradi sunt:Varice până la 2 mm vizibile fără compresiuneA. Diametrul varicos între 3-4mmB. Diametrul varicos peste 5 mmC.Similar cu punctul C plus venectaziiD.Varice cu diametrul până la 2mm ce apar numai după comprimare endoesofagianăE.

(pag. 1874)

C2620027. În H.T.P. la cirotic fluxul limfatic în canalul toracic este:6-7 l/24 hA. De 5-12 ori mai mare faţă de normalB. De 25 ori mai mult faţă de normalC.Este nemodificatD.Sub 1 litru/24hE.

(pag. 1874)

C2620028. Apariţia decompensării ascitice corespunde:Unei creşteri peste 3g% a albuminei sericeA. Scăderii sub 3g% a albuminei sericeB. Creşterii peste 4,5% a albuminei sericeC.Creşterii peste 5g% a albuminei sericeD.Creşterea peste 5,5g% a albuminei sericeE.

(pag. 1875)

C2620029. Shuntul porto-cav în urgenţă este însoţit de o mortalitate de:25%A. 30%B. 60%C.15%D.40%E.

(pag. 1878)




C1220030. Care sunt antibioticele recomandate a fi folosite ca tratament empiric in cazul unei septicemii instalate la un pacient cu infectie HIV stadiul SIDA care este alergic la beta-lactamine:

Cefalosporine gen. IIIA. Cefalosporine gen.IVB. CiprofloxacinaC.VancomicinaD.TobramicinaE.

(pag. 856)

C1220031. Hemocultura este o examinare paraclinica prin care se evidentiaza prezenta in torentul sanguin (sange) a:

VirusurilorA. BacteriilorB. FungilorC.ProtozoarelorD.Toxinelor eliberate de bacteriiE.

(pag. 852)

C1220032. In contextul unei septicemii instalata cert, prezenta afebrilitatii poate fi intalnita la urmatoarele categorii de pacienti

Nou-nascutiA. Persoane varstniceB. Persoane bolnave cu uremieC.Pacienti cu teren imunocompetentD.Pacienti cu alcoolism cronicE.

(pag. 854)

C1220033. Prezenta eritrodermiei generalizate la un pacient septic sugereaza instalarea sindromului de soc toxic cauzat de:

Staphylococcus aureusA. Streptococcus pyogenesB. Bacillus proteusC.Ps. AeruginosaD.Candida albicansE.

(pag. 854)

C1220034. In cadrul septicemiei cu disfunctii multiple de organ se considera a avea valoare prognostica rezervata existenta:

Complicatiei pulmonare cu sindrom de detresa respiratorie (ARDS)A. Insuficientei renale acuteB. Coagularii intravasculare diseminateC.Polineuropatiei ("boala –critica”)D.EncefalomielopoliradiculonevriteiE.

(pag. 855)

C1220035. Care sunt citokinele inflamatorii a caror eliberare declanseaza si agraveaza evolutia sepsisului:

Factorul de necroza tumorala alfa (TNF-alfa)A. Interleukina 1beta (IL-1beta)B. Interferonul gama (ITF-gama)C.



Interleukina 8 (IL-8)D.Interleukina 4 (IL-4)E.

(pag. 853)

C1420036. Care dintre urmatoarele afirmatii in legatura cu prognosticul sepsisului si al socului septic sunt adevarate:

25-35% din pacientii cu sepsis sever decedeaza in decurs de 30 de zileA. 25-35% din pacientii cu soc septic decedeaza in decurs de 30 de zileB. ratele de fatalitate sunt similare sepsisului sever si socului septic cu culturi pozitive si negativeC.ratele de fatalitate sunt net diferentiate sepsisului sever si socului septic cu culturi pozitive si negativeD.toate afirmatiile de mai sus sunt corecteE.

(pag. 857)

C1420037. Gastro-enterita acuta poate fi sugerata de catre urmatoarele manifestari gastro-intestinale:diareeaA. ileusulB. greataC.constipareaD.vomaE.

(pag. 854)

C1420038. In cadrul sepsislui si a socului septic raspunsul de faza acuta mediat de citokine inhiba productia de

proteina C rectivaA. albuminaB. fibrinaC.componenti ai complementuluiD.transtiretinaE.

(pag. 855)

C1420039. Debutul sepsisului in cadrul raspunsului infalamator sistemic al invazia microbiana se manifesta deseori cu:

febraA. hipotermieB. bradicardieC.tahipneeD.tahicardieE.

(pag. 852)

C1420040. Complicatiile majore ale sepsisului si a socului septic sunt reprezentate de catre:complicatiile tardiveA. complicatiile cardio-pulmonareB. tulburarile de coagulareC.complicatiile renaleD.complicatiile neurologiceE.

(pag. 855)

C1420041. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte in legatura cu sepsisul si socul septic:hemoculturile evidentaiaza bacterii sau fungii la aproximativ 20-40% din pacientii cu sepsis severA. hemoculturile evidentiaza bacterii sau fungii la aproximativ 20-40% din pacientii cu soc septicB. nivelul sanguin de TNFalfa este scazut la majoritatea pacientilor cu sepsis severC.depozitarea intravasculara a fibrinei , tromboza si CID sunt caracteristici importante ale raspunsului septicD.diferite specii de fungii sunt raspunzatoare pentru aproximativ 75-85 din izolarile evidentiate prin E.



hemoculturi

(pag. 852-853)

C1420042. Complementul C5a si alti produsi ai activitatii complementului pot initia in cadrul sepsisului rectii ale neutrofilelor cum ar fi:

granulareaA. chemotaxiaB. agregareaC.productia de radicali de oxigenD.degranulareaE.

(pag. 854)

C1420043. La pacientii cu sepsis sever provenind din tractul urinar trebuie excluse:calculii vezicaliA. obstructia ureteralaB. abcesul perinefriticC.abcesul renalD.calculii renaliE.

(pag. 856)

C1520044. Care din urmatoarele conditii asociate sepsisului definesc sepsisul sever:oliguriaA. acidoza metabolicaB. alterarea acuta a starii mentaleC.sindromul de detresa respiratorie de tip adultD.cresterea de 5 ori a valorii transaminazelor sericeE.

(pag. 853)

C1520045. Eritrodermia difuza la un pacient cu sepsis sugereaza implicarea etiologica a:S. AureusA. Ps. AeruginosaB. S. PyogenesC.E. ColiD.S. TyphiE.

(pag. 854)

C1520046. Cel mai frecvent, debutul sepsisului este anuntat de:febraA. tahicardieB. tahipneeC.hipertensiune arterialaD.semne neurologice de focarE.

(pag. 852)

C1520047. Care elemente diferentiaza socul septic de socul cardiogen si de cel hipovolemic:debitul cardiac normal/crescutA. tahipneeaB. tahicardiaC.modificarea starii generaleD.rezistenta vasculara sistemica scazutaE.

(pag. 855)



C1520048. In prezent, abordarea terapeutica a unui pacient cu sepsis presupune:administrare de antibioticeA. administrare de antimediatoriB. indepartarea sau drenarea focarului sursa de infectieC.asigurarea suportului hemodinamic si respiratorD.administrarea de asocieri de anticorpi monoclonali ai endotoxineiE.

(pag. 856-857)

C1520049. Pentru prevenirea aparitiei sepsisului, se recomanda:administrarea de doze profilactice de heparinaA. reducerea incidentei si duratei neutropeniei severeB. utilizarea de antibiotice si glucocorticoizi la primele semne de infectie severaC.limitarea numarului de investigatii invaziveD.tratarea prompta a infectiilor nosocomiale localizateE.

(pag. 857)

C1520050. In cazul unui pacient consumator de droguri i.v. diagnosticat cu sepsis, care din urmatoarele asocieri de antibiotice sunt recomandate in tratamentul etiologic de prima intentie:

nafcilina+gentamicinaA. oxacilina+gentamicinaB. vancomicina+gentamicinaC.penicilina+cloramfenicolD.ciprofloxacina+ampicilinaE.

(pag. 856)

C1520051. In cazul unui pacient cu sepsis, durata tratamentului este in mod caracteristic influentata de:localizarea infectiei in tesuturiA. necesitatea drenajului chirurgicalB. boala de bazaC.susceptibilitatea la antibiotice a agentului etiologicD.costul medicatieiE.

(pag. 856)

C1520052. In legatura cu abordarea terapeutica etiologica a sepsisului sunt corecte afirmatiile:alegerea initiala se bazeaza pe cunoasterea agentilor patogeni pentru o localizare specifica a infectieiA. se amana initierea terapiei etiologice pana la aflarea rezultatelor culturiiB. terapia antimicrobiana empirica trebuie sa acopere atat bacteriile gram-negative cat si pe cele gram-pozitive

C.

se prefera dozele medii de antibiotice, administrate oralD.se recomanda doze maxime,administrate intravenosE.

(pag. 856)

C2320053. În definitia sindromului de raspuns inflamator sistemic (SIRS) pot fi incluse doua din urmatoarele conditii:

Leucocitoza > 12.000/mmcA. Frecventa cardiaca < 70 batai/minB. Hipotermia (< 36 grC)C.Abolirea starii de constientaD.VSH - 120 mm/hE.

(pag. 853)

C2320054. Urmatoarele manifestari clinice nu sunt întalnite frecvent în cursul septicemiilor si socului septic:



Hipertensiunea arterialaA. Coagulare intravasculara diseminataB. Infarct miocardic acutC.Hipotensiune arterialaD.HiperventilatieE.

(pag. 854)

C2320055. Urmatorii agenti antimicrobieni nu sunt recomandati în tratamentul etiologic de prima intentie al septicemiei la pacientul imunocompetent:

Penicilina G + AminoglicozidA. Ampicilina + GentamicinaB. Imipenem-CilastatinC.MacrolideD.CiprofloxacinaE.

(pag. 856)

C2320056. În cadrul sepsisului, absenta febrei este mai comuna la urmatoarele categorii de bolnavi, cu exceptia:

Nou nascutiA. Bolnavi uremiciB. Bolnavi diabeticiC.Bolnavi hipertensiviD.Bolnavi varstniciE.

(pag. 854)

C2320057. Insuficienta renala din cadrul sepsisului poate aparea prin:Necroza tubulara acutaA. Necroza corticala renalaB. Nefrita interstitialaC.Administrarea de aminoglicozide la bolnavi hipotensiviD.Pielonefrita cronica acutizataE.

(pag. 855)

C2320058. În timpul examenului clinic al unui bolnav urmatoarele elemente pot sugera diagnosticul de sepsis:

Alterarea acuta a statusului mentalA. TrombocitozaB. HipotensiuneaC.FebraD.TahicardiaE.

(pag. 855)

C2320059. Urmatorii agenti antimediatori nu sunt utilizati în septicemii:InterferonA. Aminofilin (Miofilin)B. Inhibitori de monoaminoxidazaC.GlucocorticoiziD.Inhibitori de TNF-alfaE.

(pag. 857)

C2320060. În sistemul de evaluare a prognosticului în septicemie sunt cuprinsi urmatorii factori cu exceptia:

Indicele de masa corporalaA.



SexulB. Boala de bazaC.Numarul de zile de la debutul boliiD.Varsta bolnavuluiE.

(pag. 857)

C2320061. Insuficienata suprarenaliana la bolnavii cu sepsis trebuie suspectata în urmatoarele conditii:Hipotensiune refractaraA. Bacteriemie cu Staphylococcus aureusB. Tratament anterior cu prednisonC.Tuberculoza diseminataD.Infectie cu virusul Ebstein-BarrE.

(pag. 856)

C2320062. Bolnavul neutropenic diagnosticat cu sepsis beneficiaza de urmatoarele optiuni terapeutice:Imipenem-cilastatinA. Ceftazidim + RifampicinaB. Ceftazidim + TobramicinaC.Ciprofloxacina + TobramicinaD.Oxacilina + GentamicinaE.

(pag. 856)

C2320063. Dintre manifestarile renale care pot aparea în cadrul sepsisului sunt descrise:OliguriaA. Poliuria la bolnavii hipoglicemiciB. ProteinuriaC.Sindromul de glob vezicalD.Scaderea retentiei azotateE.

(pag. 855)

C2320064. Sepsisul însotit de petesii sau purpura poate sugera urmatoarele etiologii:Infectie cu bacil carbunosA. Febra patata a Muntilor StancosiB. Infectie cu fungiC.Infectie cu BGND.Infectie cu N meningitidisE.

(pag. 854)

C2520065. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la etiologia sepsisului?sepsisul poate fi un raspuns la infectia cauzata de orice clasa de microorganismeA. etiologia sepsisului este dominata de catre bacterii (75-85% din cazuri)B. etiologia sepsisului este dominata de catre fungi sau de un amestec de microorganismeC.invazia microbiana a torentului sangvin este esentiala pentru dezvoltarea sepsisuluiD.raspandirea locala sau sistemica a moleculelor ce semnaleaza prezenta microbilor sau a toxinelor poate sa provoace sepsis

E.

(pag. 852)

C2520066. Urmatorii factori predispun la bacteriemia cu bacili Gram negativi:diabetul zaharatA. bolile limfoproliferativeB. arsurileC.tratamentul cu medicamente ce determina neutropenieD.



consumul de droguriE.

(pag. 852)

C2520067. Urmatorii factori de risc predispun la bacteriemia cu germeni Gram pozitivi:cateterismele vasculareA. arsurileB. ciroza hepaticaC.injectarea intravenoasa a medicamentelorD.bolile limfoproliferativeE.

(pag. 852)

C2520068. Incidenta crescuta a sepsisului se datoreaza:imbatranirii populatieiA. cresterii longevitatii pacientilor cu boli croniceB. folosirii pe scara larga a agentilor antimicrobieniC.ineficientei programelor de vaccinare in masaD.utilizarii cateterelor, dispozitivelor mecanice si de ventilatieE.

(pag. 852,853)

C2520069. Urmatoarele criterii definesc sindromul raspunsului inflamator sistemic (SRIS):temperatura > 38 °C sau < 36 °CA. frecventa respiratorie peste 20 respiratii/min.B. frecventa cardiaca peste 90 batai/min.C.izolarea obligatorie de germeni viabili din sangeD.numar de leucocite > 12.000/mmc. sau < 4.000/mmc.E.

(pag. 853)

C2520070. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate referitor la fiziopatologia sepsisului?raspunsul organismului este de regula declansat de microorganisme ce se raspandesc din tractul gastrointestinal sau piele in tesuturile vecine

A.

infectia localizata in tesut poate determina trecerea germenilor in torentul sangvinB. in unele cazuri microorganismele pot fi introduse direct in sangeC.raspunsul septic apare atunci cand microbul invadant depaseste mijloacele de aparare ale gazdeiD.deficitele de aparare ale gazdei nu sunt esentiale pentru dezvoltarea sepsisuluiE.

(pag. 853)

C2520071. Care din urmatoarele molecule apartinand agentilor patogeni semnaleaza organismului gazda invazia microbiana?

lipopolizaharidul (LPS, endotoxina)A. peptidoglicaniiB. acizii lipoteichoiciC.enzime extracelulare si toxineD.fibronectinaE.

(pag. 853)

C2520072. Care din urmatoarele citokine amplifica si diversifica raspunsul septic?TNF alfaA. IL-1 betaB. interferonul gamaC.IL-8D.lipopolizaharidul (LPS)E.

(pag. 853)



C2520073. Infuzia intravenoasa de TNF alfa poate declansa:febraA. scaderea hemoglobineiB. tahipnee peste 20 respiratii/min.C.tahicardie peste 90 batai/min.D.leucocitozaE.

(pag. 853)

C2520074. Administrarea fractiunii 5 a complementului (C5a) la animale poate produce:hipotensiuneA. vasoconstrictie pulmonaraB. neutropenieC.hipertermieD.extravazare vascularaE.

(pag. 854)

C2520075. Care dintre germenii de mai jos pot produce leziuni cutanate de tip ectima gangrenosum la pacientii neutropenici diagnosticati cu sepsis?

Pseudomonas aeruginosaA. Aeromonas hydrophilaB. Staphylococcus aureusC.Streptococcus pyogenesD.Haemophilus influenzaeE.

(pag. 854)

C2520076. Care dintre complicatiile renale pot fi intalnite la pacientii cu sepsis?oligurieA. azotemieB. proteinurieC.disurieD.hematurie macroscopica la finalul mictiuniiE.

(pag. 855)

C2520077. Socul septic se caracterizeaza prin:debit cardiac normal sau crescutA. debit cardiac scazutB. rezistenta vasculara sistemica scazutaC.hipovolemieD.maldistributia generalizata a fluxului sangvinE.

(pag. 855)

C2520078. In etapa precoce a sepsisului, anomaliile hematologice include:leucocitozaA. deviere la stanga a formului leucocitareB. prezenta de granulatii toxice la nivelul polimorfonuclearelorC.trombocitopenieD.prezenta de promielocite in procent de peste 20%E.

(pag. 855)

C2520079. Diagnosticul de sepsis poate fi sugerat de:leucocitoza > 12.000/mmcA. trombocitopenieB.



presiune partiala a CO2 < 32 mmHgC.hiperglicemieD.hipocalcemieE.

(pag. 855)

C2520080. Tratamentul antimicrobian la un pacient cu sepsis, neutropenic, apeleaza la urmatoarele antibiotice

ticarcilinaA. mezlocilinaB. piperacilinaC.ceftazidim+tobramicinaD.vancomicinaE.

(pag. 856)

C2520081. La un pacient splenectomizat, diagnosticat cu sepsis, se vor utiliza initial urmatoarele antibiotice:

cefotaximA. ceftriaxonaB. tetraciclinaC.vancomicinaD.tobramicinaE.

(pag. 856)

C2520082. La un bolnav cu sepsis, terapia ventilatorie este indicata in urmatoarele conditii:hipoxemie progresivaA. hipercapnieB. tahipnee > 20 respi/min.C.deteriorare neurologicaD.insuficienta muschilor respiratoriE.

(pag. 857)

C2620083. Care din următoarele elemente nu concurează la instalarea sindromului H.T.P.:Componenta baraj la flux portal.A. Componenta hiperflux portal.B. Componenta hipoflux portalC.Toate cele trei componente de mai sus.D.Nici una din componentele de mai sus.E.

(pag. 1870)

C2620084. Care căi de derivaţie portocavă spontană nu se adaugă la cele cinci grupe clasice ale lui Learmouţ:

Calea coronaro-eso-azygos.A. Calea retroperitoneală.B. Calea perisplenorenalăC.Calea gastro-freno-capsulorenală.D.Calea spleno-mezenterico-renală.E.

(pag. 1873)

C2620085. La hipertensivul portal se înregistrează:O presiune portală până la 10-15 cm apă.A. O creştere a debitului hepatic total cu peste 20%.B. Un gradient porto-suprahepatic de 15-25 cm apă.C.Un gradient porto-suprahepatic de 7 cm apă.D.



O presiune portală până la 25-60 cm apăE.

(pag. 1872)

C2620086. În fiziopatologia H.T.P. Nu apare:O creştere a debitului sinusoidal hepatic peste 1000 ml.A. O scădere a debitului sinusoidal hepatic sub 1000 ml.B. Viteza de circulaţie a sângelui portal scade sub 3cm/s la o presiune medie de 30 cm apă.C.O reducere cu minim20% a debitului hepatic total.D.O presiune a sângelui portal sub 10 cm apă.E.

(pag. 1872)

C2620087. Care din următoarele afirmaţii nu sunt corecte pentru H:T:P:O creştere a fluxului limfatic în canalul toracic de 5-12 ori.A. O scădere a fluxului limfatic în canalul toracic sub 5l /24h.B. Creştere în număr şi calibru a vaselor limfatice din pediculul hepatic.C.Dilatarea ductului toracic 6-10mm.D.O îngustare a ductului toracic cu 2-3mm.E.

(pag. 1874)

C2620088. Hepatograma ficatului cirotic se caracterizează prin:Creşterea umbrei hepaticeA. Zone avasculare reduseB. Absorbţie portală tip copac uscat.C.Lipsa de opacefiere a ramurilor portale de ordin 3 şi 4D.Reducerea umbrei hepatice.E.

(pag. 1876)

C2620089. Splenoportografia la cirotici pune în evidenţă:Verticalizarea venei porte.A. Orizontalizarea venei porte.B. Venă splenică cu traiect sinuos.C.Venă splenică cu traiect rectiliniu.D.Calibru mediu de 2 cm a venei porte.E.

(pag. 1876)

C2620090. În H.T.P. flebografia sau cateterismul suprahepatic obţin informaţii despre:Circulaţia în vena splenicăA. Circulaţia venei cave inferioare porţiunea suprahepatică.B. Circulaţia în vena cavă inferioată segmentul subhepatic.C.Circulaţia în vena portă.D.Circulaţia din venele hepaticeE.

(pag. 1876)

C2620091. Care din următoarele intervenţii chirurgical vizează varicele esofagiene:Shuntul peritoneo venos.A. Ligatura varicelor esofagieneB. Anastomozele porto caveC.Deconexiunile azygo portaleD.Extraperitonizarea lobului drept hepaticE.

(pag. 1879)

C2920092. Din definirea Sindromului răspunsului inflamator sistemic fac parte:



Temperatura orală<36°CA. Frecvenţa respiratorie>20resp./min.B. Prezenţa de bacterii (fungi) viabile în sânge (hemoculturi pozitive)C.Leucocite >12.000/ml.D.Frecvenţa cardiacă>90/min.E.

(pag. 853)

C2920093. Când sepsisul este însoţit de peteşii sau purpură cutanată trebuie suspectată infecţia cu:Pseudomonas aeruginosa.A. Staphylococus aureus.B. Neisseria meningitidis.C.Streptococus pyogenes.D.Haemophilus influenzae.E.

(pag. 854)

C2920094. Plămânul de şoc sau ARDS este semnalat de:Infiltratele pulmonare difuze, progresive.A. Creşterea presiunii în capilarele pulmonare.B. Hipoxemia arterială.C.Scăderea complianţei pulmonare.D.Cedarea hipoxemiei arteriale la terapie suplimentară cu O2.E.

(pag. 855)

C2920095. Hemoliza activă in context septic sugerează:Bacteriemie cu clostridii.A. Malarie.B. Sindrom Guillain-Barre.C.Reacţie la medicamente.D.Coagulare intravasculară diseminată.E.

(pag. 855)

C2920096. Insuficienţa suprarenală trebuie avută în vedere la pacienţii septici dacă au:Hipotensiune care răspunde la resuscitarea cu fluide.A. Tratament anterior cu glucocorticoizi.B. Bacteriemie fulminantă cu Neisseria meningitidis.C.Tuberculoză în antecedente.D.SIDA.E.

(pag. 856)



Tema nr. 21Traumatismele cranio-cerebrale



C1221001. Investigatia paraclinica de electie in hematomul extradural este:radiografia simpla care evidentiaza linia de fractura in 85% din cazuriA. angiografia cerebrala care indica sediul si chiar natura leziuniiB. angiografia cerebrala care releva aspectul tipic de "vid vascular”C.examenul CT-scan care evidentiaza sediul, natura, volumul hematomului, efectul de masaD.RMNE.

(pag. 2472)

C1221002. Hematoamele intracraniene traumatice sunt:efecte traumatice primareA. efecte traumatice secundareB. colectii lichidiene intracraniene traumaticeC.efecte traumatice de ansambluD.efecte traumatice tardiveE.

(pag. 2459)

C1221003. Tabloul clinic tipic in hematomul subdural cronic este:instalare de la inceput a unei stari de coma post-traumatica gravaA. coma posttraumatica superficiala cu evolutie lent progresivaB. pierdere initiala a starii de constienta – interval liber cu simptomatologie minima (cateva zile) – reagravarea starii neurologice

C.

pierdere initiala a starii de constienta – interval liber de 7-21 zile – reagravarea progresiva, lenta cu instalarea treptata a semnelor neurologice si in final alterarea starii de constienta

D.

traumatism cranio-cerebral minor - interval liber de 4 -12 saptamani – agravare, cu aparitia simptomatologiei neurologice de focar si a fenomenelor de HIC

E.

(pag. 2472-2474)

C1221004. Fracturile progresive craniene, datorate interpunerii unei portiuni de dura mater intre marginile diastatice ale fracturii, se intalnesc la varsta de:

0-3 aniA. 4-7 aniB. 8-16 aniC.17-60 aniD.peste 61 aniE.

(pag. 2461)

C1221005. Sindromul comatos se produce prin afectarea:zonelor vegetative din trunchiul cerebralA. sistemului reticulat activator ascendentB. cailor de conducere senzitivo-motorie din trunchiul cerebralC.nucleilor nervilor cranieniD.periferiei trunchiului cerebralE.

(pag. 2463-2464)



C1221006. Momentul optim al interventiei chirurgicale pentru fracturile multieschiloase infundate in endocraniu este:

in primele 6 ore posttraumaticA. in primele 48 oreB. la a 3-a – 7-a zi de la traumatismC.dupa o saptamanaD.nu au indicatie operatorieE.

(pag. 2461)

C1321007. Urmatoarele modificari CT - scan se incadreaza in gradul III scala Marshall pentru contuzii cerebrale:

Modificari CT - scan absenteA. Prezenta unui hematom intracranianB. Cisterne bazale prezenteC.Deplasarea liniei mediane peste 5 mmD.Cisterne bazale comprimate si linia mediana deplasata mai putin de 5 mmE.

(pag. 2468)

C1321008. Urmatoarea investigatie este esentiala in urmarirea contuziilor cerebrale:Radiografie simpla de craniuA. Arteriografia cerebralaB. electroencefalografieC.CT - scanD.Punctia lombaraE.

(pag. 2467)

C1321009. Scala de prognostic Glasgow cuprinde:7 grupe de prognosticA. Reincadrarea profesionala in regim protejatB. Tulburari vegetative severeC.Starea vegetativaD.Pacientul muribundE.

(pag. 2466)

C1321010. Traumatismul cranio - cerebral minor corespunde unui scor Glasgow:8A. 7 - 6B. 4 - 5C.13 -15D.9 -12E.

(pag. 2458)

C1321011. Hematomul extradural se incadreaza in:Leziuni cranieneA. Efecte traumatice imediate primareB. Efecte traumatice secundareC.Efecte traumatice tardiveD.Hematoame intracraniene traumatice intracerebraleE.

(pag. 2459)

C1421012. Traumatismele craniocerebrale moderate corespund unui scor Glasgow:9-12A.



3-4B. 13-15C.6-8D.5-6E.

(pag. 2458)

C1421013. In traumatismele craniocerebrale grave sunt inclusi pacientii cu scor Glasgow:sub 10A. sub 12B. sub 8C.peste 10D.13-15E.

(pag. 2458)

C1421014. Traumatismul craniocerebral minor corespunde unui scor Glasgow:10-12A. 8-10B. 13-15C.6-8D.3-4E.

(pag. 2458)

C1521015. Dilacerarea cerebrala, efect traumatic imediat si primar, presupune existenta obligatorie a urmatoarelor leziuni:

fractura calotei craniene;A. fractura bazei craniului;B. lipsa de continuitate la suprafata parenchimului cerebral;C.plaga a scalpului;D.solutie de continuitate la nivelul durei mater.E.

(pag. 2469)

C1521016. Localizarea topografica tipica a hematoamelor subdurale cronice este:pe toata emisfera cerebrala, pornind de la linia mediana;A. frontala;B. occipitala;C.inter-emisferica;D.bilaterala.E.

(pag. 2475)

C1521017. Care este factorul esential care agraveaza prognosticul comelor traumatice la copil:dezvoltarea unui hematom sau ramolisment;A. complicatiile extracerebrale;B. edemul cerebral;C.tulburarile de echilibru hidroelectrolitic;D.acidoza.E.

(pag. 2465)

C1521018. Care este substratul morfologic al comotiei cerebrale:hematomul subdural;A. mici hemoragii difuze subpiale;B. nu are substrat morfologic;C.hematoame confluente intraparenchimatoase;D.



edemul cerebral.E.

(pag. 2462)

C1521019. In hematoamele extradurale subacute traumatice, cu evolutie in doi timpi, sangerarea provine din:

artera menigee medie;A. sinusul longitudinal;B. sinusurile laterale;C.lacurile venoase diploice;D.vasele corticale.E.

(pag. 2472)

C1621020. Din semnele clinice in hemoragia intraventriculara supraacuta nu fac parte:Coma profundaA. Hipertermie marcataB. Rigiditate decerebrataC.Semnul Babinski bilateralD.Semnul Babinski unilateralE.

(pag. 2477)

C1621021. Sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrala grava caracteristice leziunilor difuze sunt:

Mutismul akineticA. Sindromul diencefalicB. Amnezia post-traumaticaC.Sindromul apalicD.Sindromul de dezaferentareE.

(pag. 2468)

C1621022. Valorile punctajului obtinut dupa scala Glasgow (GCS) la un bolnav cu TCC se situeaza in intervalul:

0-15 puncteA. 0-10 puncteB. 3-15 puncteC.3-10 puncteD.5-15 puncteE.

(pag. 2464)

C1621023. TCC minore corespund unui scor GCS de:12-9A. 11-13B. 13-15C.10.12D.8-11E.

(pag. 2458)

C1621024. Scorul 5 Gasgow are urmatorul corespondent pe scara Liege:3-6A. 5-7B. 6-10C.9-11D.11-2E.



(pag. 2465)

C2221025. Căror leziuni anatomice li se datoreşte stuporul de gradul III la un pacient cu comă trauamtică?

Leziuni situate în partea superioară a trunchiului cerebralA. Leziuni situate în partea inferioară a trunchiului cerebralB. Afectarea totală a nucleilor bazaliC.Afectarea totală a nucleilor bazali şi a hipotalamusuluiD.Leziuni corticaleE.

(pag. 2468)

C2221026. Care este mortalitatea în formele acute ale hematoamelor cerebrale intraparenchimatoase?60%A. 50%B. 40%C.30%D.20%E.

(pag. 2477)

C2221027. După ce interval de timp deficitele neurologice posttraumatice pot fi considerate sechele?1-3 luniA. 3-6 luniB. 6-12 luniC.12-18 luniD.18-24 luniE.

(pag. 2481)

C2221028. La ce nivel este prezentă leziunea craniană la pacienţii cu orolicvoree?La nivelul osului sfenoidA. La nivelul lamei ciuruite a osului etmoidB. La nivelul segmentului petros al osului temporalC.La nivelul bazei craniuluiD.La nivelul occipitaluluiE.

(pag. 2484)

C2221029. Cât la sută dintre fistulele cu lichid cerebro-spinal postraumatice se închid spontan?10%A. 20%B. 40%C.60%D.80%E.

(pag. 2484)

C2221030. Cât la sută dintre decesele cauzate de traumatisme sunt datorate traumatismelor cranio-cerebrale?

Peste 15%A. Peste 25%B. Peste 50%C.Peste 60%D.Peste 75%E.

(pag. 2456)

C2221031. Traumatismele cranio-cerebrale medii corespund unui scor GCS de:



13-15A. 13-14B. 10-13C.9-12D.6-8E.

(pag. 2458)

C2221032. Care este frecvenţa medie a traumatismelor cranio-cerebrale grave?5-10%A. 10-15%B. 15-20%C.20-25%D.25-30%E.

(pag. 2458)

C2221033. Coma gradul II corepunde unui punctaj pe Scala Glasgow de:3 puncteA. 4 puncteB. 5-6 puncteC.6-7 puncteD.8 puncteE.

(pag. 2465)

C2221034. În ce situaţie se acordă 2 puncte pe scala Liege la pacienţii cu traumatism cranio-cerebral?R orizontal oculo-cefalic/ vestibularA. R vertical oculo-cefalic/ vestibularB. R oculo- cardiacC.R pupilar la luminăD.R fronto-orbicularE.

(pag. 2465)

C2521035. La copil, hematomul epicranian trebuie diferenţiat de cefalhematomul, produs în timpul manevrelor obstetricale de extragere a fătului, situat:

între periostul endocranian şi dura materA. între dura mater şi arahnoidăB. subglealC.intraacerebralD.supraglealE.

(pag. 2459)

C2521036. Fracturile multieschiloase intruzive ale craniului se operează:la internnarea bolnavului, cu caracter de urgenţă imediatăA. între 3-7 zileB. la 2 săptămâni de la accidentC.după ieşirea bolnavului din comăD.nu se opereazăE.

(pag. 2461)

C2521037. Care este substratul morfologic al comoţiei cerebrale?hematomul subduralA. mici hemoragii difuze subpialeB. edemul cerebralC.



hematoame confluente intraparenchimatoaseD.nu are substrat morfologicE.

(pag. 2462)

C2521038. Examenul LCR este edificator pentru aprecierea gradului de contuzie cerebrală. În contuzia cerebrală gravă aspectul LCR recoltat prin puncţie este:

clarA. tulbure, cu flocoaneB. purulentC.intens sanguinolentD.rozatE.

(pag. 2463)

C2521039. Clasificarea comelor propusă de Arseni (1977) stabileşte o legătură între profunzimea comei şi topografia leziunii dominante. În concordanţă cu această clasificare, în comele de gradul III, leziunea dominantă este situată în:

segmentul rostral al trunchiului cerebralA. porţiunea superioară a bulbuluiB. porţiunea inferioară a bulbuluiC.porţiunea mijlocie a punţiiD.partea inferioară a punţiiE.

(pag. 2462)

C2521040. Coma de gradul III corespunde unui scor Glasgow de:9-12 puncteA. 3 puncteB. 8 puncteC.6-7 puncteD.4-5 puncteE.

(pag. 2465)

C2521041. Un traumatizat cranian cu GCS de 9-12 puncte prezintă:comă gradul IA. comă gradul IIB. tulburări de conştienţă: obnubilare, somnolenţă, confuzieC.comă gradul IVD.este conştient, fără tulburări decelabile clinicE.

(pag. 2465)

C2521042. Care este factorul esenţial care agravează prognosticul comelor traumatice la copil, tradus prin scăderea bruscă a punctajului pe GCS?

dezvoltarea unui hematom sau ramolismentA. apariţia complicaţiilor exreacerebraleB. edemul cerebralC.acidozaD.tulburările echilibrului hidroelectroliticE.

(pag. 2465)

C2521043. Protecţia rahisului cervical este obligatorie la toţi traumatizaţii cranieni până la infirmarea unei eventuale leziuni a coloanei cervicale. Pe timpul transportului acest deziderat se realizează prin:

aşezarea bolnavului în poziţie semişezândăA. aşezarea bolnavului în decubit dorsalB. aplicarea unui guler cervical fixC.



aşezarea bolnavului în decubit ventralD.aplicarea unui aparat gipsat tip MinervaE.

(pag. 2467)

C2521044. Dilacerarea cerebrală, efect traumatic imediat şi primar, presupune existenţa obligatorie a următoarelor leziuni:

fractura calotei cranieneA. fractura bazei craniuluiB. lipsa de continuitate la suprafaţa parenchimului cerebralC.plagă a scalpuluiD.soluţie de continuitate la nivelul durei materE.

(pag. 2469)

C2521045. Care dintre elementele de mai jos conferă dilacerării cerebrale individualitate clinică şi prioritate terapeutică

asocierea cu hematoamele intracranieneA. edemul cerebralB. evolueaza ca un proces expansiv intracranianC.contuzia cerebralăD.fracturile craniene extruziveE.

(pag. 2470)

C2521046. Localizarea tipică a hematoamelor extradurale este:frontalăA. temporalăB. occipitalăC.parietalăD.bazalăE.

(pag. 2471)

C2521047. Localizarea topografică tipică a hematoamelor subdurale cronice este:frontalăA. occipitalăB. pe toată emisfera cerebrală, începând de la linia medianăC.interemisvericăD.bilateralăE.

(pag. 2475)

C2521048. Cea mai rară localizare a hematoamelor cerebrale intraparenchimatoase este:parietalăA. bilateralăB. frontalăC.occipitalăD.temporalăE.

(pag. 2476)

C2521049. Hygroma durei mater este:colecţie hematică situată între endocraniu şi dura materA. colecţie circumscrisă compresivă în spaţiul subdural, fără membrană, conţinând lichid clarB. colecţie circumscrisă compresivă în spaţiul subdural, delimitată de o membrană, conţinând lichid xantocrom

C.

colecţie hamatică intraparenchimatoasăD.hematom intraventricularE.



(pag. 2478)

C2521050. Fongusul cerebral este o complicaţie evolutivă, apărută ca urmare a unui tratament incorect al:

hematoamelor intracranieneA. contuziilor cerebrale severeB. plăgilor cranio-cerebraleC.fistulelor de lichid cerebro-spinalD.plăgilor scalpuluiE.

(pag. 2485)

C2821051. Urmatoarele mecanisme de producere a traumatismelor cranio cerebrale sunt indirecte:fenomenul de acceleratieA. fenomenul de deceleratieB. fenomenul de compresie bilateralaC.miscari bruste de franare in excursia extremitatii cefaliceD.penetrarea endocraniana a unor corpi strainiE.

(pag. 2457)

C2821052. Traumatismele cranio cerebrale moderate se caracterizeaza prin:scor Glasgow-9-12A. deficit neurologic focalB. fistula LCRC.minima pierdere de constientaD.scor Glasgow -6-8E.

(pag. 2458)


C1221053. Complicatiile fistulei de lichid cerebrospinal sunt:hipertensiunea intracranianaA. PneumocelulB. Edemul cerebralC.Epilepsia posttraumaticaD.MeningoencefalitaE.

(pag. 2484)

C1221054. Indicatiile tratamentului chirurgical in fistulele de lichid cerebrospinal (FLCS) sunt:FLCS aparute imediat sau recent posttraumatic cu persistenta peste 10 zileA. FLCS cu caracter recurentialB. FLCS minora cu episoade repetate de meningoencefalitaC.FLCS cu plaga craniocerebralaD.Toate FLCSE.

(pag. 2484)

C1221055. Tratamentul edemului cerebral se realizeaza prin:perfuzie cu solutie de glucoza 5%A. perfuzie cu ser fiziologicB. perfuzie cu Manitol si diureticeC.hiperventilatie controlataD.barbituriceE.



(pag. 2480)

C1221056. Localizarea cea mai frecventa a dilacerarii cerebrale indirecte este la nivelul:ariilor orbitare frontaleA. polului temporalB. polului occipitalC.lobului parietalD.cerebelE.

(pag. 2470)

C1221057. In cazul traumatismului craniocerebral, obiectivele tratamentului in faza prespital sunt:asigurarea functiilor vitale, respiratie si circulatieA. aprecierea starii de constienta si a leziunilor cranio-cerebraleB. protectia si stabilizarea provizorie a rahisului cervicalC.alimentarea pacientului pe sonda nazo-gastricaD.recunoasterea si primul ajutor in leziunile extracranieneE.

(pag. 2466)

C1221058. Contuzia cerebrala medie se caracterizeaza prin:abolirea starii de constienta cu durata de mai multe oreA. tulburari vegetative importanteB. cefalee, varsaturiC.tulburari de echilibruD.deficit motorE.

(pag. 2462)

C1221059. Efectele tardive ale traumatismului craniocerebral suntedemul cerebral acutA. colapsul cerebroventricularB. epilepsia posttraumaticaC.scleroza atrofica posttraumaticaD.cicatricea meningocerebralaE.

(pag. 2479-2481)

C1221060. Traumatismele craniocerebrale severe (grave) corespundunui scor GCS de 3-8A. unui scor GCS de 9-12B. unui scor GCS de 13-15C.starii de comaD.gradului 0E.

(pag. 2458)

C1321061. Comotia cerebrala se caracterizeaza prin:Scurta abolire a starii de constientaA. Absenta unui substrat anatomic cerebralB. Absenta reprezentarii pe CT - scanC.Prezenta hematiilor ratatinate in LCRD.Ireversibilitatea simptomatologiei neurologiceE.

(pag. 2462)

C1321062. Intervalul remisiv din hematomul extradural acut este:De cateva ore.A.



Urmat de o agravare rapidaB. De cateva zileC.Caracterizat prin simptomatologie stationara trenantaD.De 7 - 21 zileE.

(pag. 2472)

C1321063. Dilacerarea cerebrala directa este determinata de:Corp strain (glonte, schija, arma alba, fragmente metalice proiectate cu mare viteza)A. Eschile osoase detasate din tabla interna care penetreaza cortexulB. Proiectarea masei cerebrale pe reliefurile endocraniene sau duraleC.Ruptura arterei meningee mijlociiD.Caderea pe ischioaneE.

(pag. 2470)

C1321064. Indicatiile tratamentului chirurgical in fistulele de lichid cerebro - spinal sunt:Fistulele de lichid cerebro - spinal aparute imediat sau recent postraumatic cu persistenta peste 10 zileA. Fistulele de lichid cerebro - spinal cu caracter recurentialB. Fistulele de lichid cerebro - spinal minore dar cu episoade repetate de meningo - encefaliteC.Fistulele de lichid cerebro - spinal inchise spontanD.Fistulele de lichid cerebro - spinal cu plaga cranio - cerebralaE.

(pag. 2484)

C1321065. Diagnosticul pozitiv clinic al hematomului subdural cronic se bazeaza pe:Secventa clasica: traumatism cranio - cerebral - interval lucid - agravareA. Afecteaza preponderent sexul femininB. Aparitia secundara a fenomenelor de hipertensiune intracranianaC.Aspectul CT - scan cu deplasarea sistemului ventricularD.Aparitia secundara a simptomatologiei neurologice de focarE.

(pag. 2475)

C1321066. Plagile cranio - cerebrale sunt caracterizate prin urmatoarele leziuni:Plaga scalpuluiA. Fractura craniana subjacenta plagiiB. Leziuni meningealeC.evidentierea radiologica obligatorie a pneumatoceluluiD.Dilacerari cerebrale subjacente fracturii cranieneE.

(pag. 2481)

C1321067. Dupa aspectul radiologic fracturile craniene pot fi:LiniareA. DeschiseB. inchiseC.CominutiveD.DepresiveE.

(pag. 2460)

C1321068. Tratamentul unui traumatizat cranio - cerebral in faza prespitaliceasca are urmatoarele obiective:

Asigurarea functiilor vitaleA. inchiderea chirurgicala a unei fistule de lichid cefalo-rahidianB. Protectia si stabilizatrea provizorie a rahisului cervicalC.Recunoasterea si primul ajutor in leziunile extracranieneD.



Evacuarea unui hematom extradural acutE.

(pag. 2466)

C1421069. Localizarea hematoamelor intracraniene traumatice poate fi:extraduralaA. subduralaB. intracerebralaC.intraventricularaD.intrasinusalaE.

(pag. 2459)

C1421070. Contuzia cerebrala minora se manifesta ca:alterarea starii de cunostinta: minute-1 oraA. semne neurologice discrete cu caracter remisivB. LCR slab sangvinolent la punctia lombaraC.comaD.tulburari psihiceE.

(pag. 2462)

C1421071. Contuzia cerebrala grava pot fi:difuzaA. cu predominenta emisfericaB. cu interesarea glandei hipofizareC.cu predominenta in trunchiul cerebralD.cu predominenta in plexurile coroideE.

(pag. 2462)

C1421072. Mecanismele directe de producere din cadrul traumatismelor cranio cerebrale sunt:fenomen de torsiuneA. fenomen de acceleratieB. fenomen de deceleratieC.fenomen de compresie bilateralaD.fenomen de explozieE.

(pag. 2457)

C1421073. Traumatismele craniocerebrale se impart - dupa clasificarea Miller- in:traumatism craniocerebral minorA. plagi craniocerebraleB. traumatism craniocerebral moderatC.traumatism craniocerebral cu stare de comaD.traumatism craniocerebral severE.

(pag. 2458)

C1421074. Gradul II de coma dupa Arsenii si colaboratorii se caracterizeaza prin:stare de inconstientaA. functii vegetative moderat perturbateB. abolirea timpului I al deglutitieiC.reflexe automate aboliteD.toti timpii de deglutitie sunt prezentiE.

(pag. 2464)

C1421075. Efectele traumatice primare ale creierului includ:



contuzia cerebralaA. dilacerarea cerebralaB. hemoragia cerebralaC.comotia cerebralaD.ischemia cerebralaE.

(pag. 2461)

C1421076. In afara mecanismelor directe in producerea traumatismelor craniocerebrale mai pot fi intalnite urmatoarele mecanisme:

suflu produs in cadrul explozieiA. penetrarea endocraniana a unor corpi strainiB. mecanisme indirecteC.fenomen de acceleratieD.fenomen de compresie bilateralaE.

(pag. 2457)

C1521077. Tratamentul fistulelor lichidiene cerebro-spinale au un triplu obiectiv, constand din:suprimarea fistulei lichidiene;A. combaterea hipertensiunii intracraniene;B. prevenirea meningoencefalitei secundare;C.tratamentul meningoencefalitei constituite;D.prevenirea sechelelor neurologice.E.

(pag. 2484)

C1521078. In faza prespital tratamentul bolnavilor cu traumatisme cranio-cerebrale aflati in stare de coma impune realizarea obligatorie a urmatoarelor obiective majore:

asigurarea functiilor vitale (respiratia si circulatia);A. aprecierea starii de constienta si a leziunilor cranio-cerebrale;B. reducerea luxatiilor;C.protectia si stabilizarea provizorie a rahisului;D.sondajul vezical.E.

(pag. 2466)

C1521079. Masurile terapeutice obligatorii pe timpul transportului la traumatizatii cranieni in coma sunt:

pozitia capului in pozitie neutrala (capul pacientului ridicat la 15-30 grade);A. imobilizarea rahisului cervical cu guler rigid si fixarea capului pe brancard;B. sonda de aspiratie digestiva;C.sonda vezicala;D.imobilizarea fracturilor instabile ale membrelor.E.

(pag. 2467)

C1521080. Care dintre semnele clinice apartin stadiului III A din evolutia hemtoamelor extradurale:cefaleea;A. hemiplegia controlaterala;B. stare de coma gradul I/II;C.hemipareza controlaterala;D.midriaza ipsilaterala.E.

(pag. 2471)

C1521081. In ce conditii poate fi temporizata interventia chirurgicala in hematoamele intracerebrale (intraparenchimatoase) traumatice:

la copiii sub 10 ani;A.



la varstnici;B. daca nu este perfect colectat;C.daca nu exercita efect de masa asupra structurilor liniei medianeD.daca sunt acompaniate de edem cerebral important.E.

(pag. 2467)

C1521082. Sursa sangerarii in hematoamele extradurale este:artera carotida interna;A. artera meningee medie;B. sinusul longitudinal superior;C.sinusurile laterale;D.vasele corticale.E.

(pag. 2471)

C1621083. In traumatismele cranio-cerebrale efectele post-traumatice tardive sunt:ComotiaA. ContuziaB. Encefalopatia post-traumaticaC.Sechelele post-traumaticeD.DilacerareaE.

(pag. 2462)

C1621084. Complicatiile septice ale TCC sunt:Meningoencefalite traumaticeA. Abcese cerebrale post-traumaticeB. HygromaC.HydromaD.Fongusul cerebralE.

(pag. 2485)

C1621085. Leziunile traumatice cranio-cerebrale deschise includ:Plagile cranio-cerebraleA. HygromaB. HydromaC.Fistulele LCR post-traumaticeD.Colapsul cerebro-ventricularE.

(pag. 2481)

C1621086. Dupa dispunerea fragmentelor osoase in focarul de fractura craniana sunt recunoscute urmatoarele forme:

DepresiveA. IntruziveB. ExtruziveC.CominutiveD.PenetranteE.

(pag. 2460)

C1621087. Mecanismele directe de producere a TCC sunt urmare a:Fenomenului de acceleratieA. Fenomenului de deceleratieB. Fenomenului de cadereC.Fenomenului de compresie bilateralaD.



Fenomenului de sufluE.

(pag. 2457)

C1621088. Hematoamele intracraniene traumatice extracerebrale sunt:Hematomul extraduralA. Hematomul subduralB. Hematomul intraventricularC.Hematomul intraduralD.Hematomul intracerebralE.

(pag. 2459)

C1621089. Modificarile computer tomografiei in contuzii cerebrale corespunzatoare gradului II de afectare cerebrala difuza sunt:

Cisternele bazale - prezenteA. Cisternele bazale - comprimateB. Cisternele bazale - absenteC.Linia mediana - discreta deplasare 1-5 mmmD.Linia mediana - deplasare peste 5 mmE.

(pag. 2468)

C2221090. La care dinte următoarele valori ale punctajului obţinut pe Scala Glasgow, prognosticul este extrem de rezervat?

3 puncteA. 4 puncteB. 5 puncteC.6 puncteD.7 puncteE.

(pag. 2465)

C2221091. Obiectivele tratamentului în faza prespitalicească a pacienţilor cu comă traumatică sunt:Asigurarea funcţiilor vitaleA. Inventar sumar al eventualelor leziuni asociate cu risc înalt de hipotensiune arterială şi hipoxemieB. Aprecierea stării de conştienţă şi a leziunilor cranio-cerebraleC.Imobilizarea obligatorie a rahisului cervical cu guler rigidD.Recunoaşterea şi primul ajutor în leziunile extracranieneE.

(pag. 2467)

C2221092. Prin ce mijloace se realizează îmbunătăţirea fluxului cerebral cu oxigenarea adecvată a ţesutului neuronal la pacienţii cu come traumatice?

Administrarea de oxigen pe mascăA. Hiperventilaţie asistatăB. Combaterea acidozeiC.Corectarea hipotensiunii arterialeD.Administrarea intermitentă, în bolus, de manitolE.

(pag. 2467)

C2221093. Care dintre următoarele sindroame clinice evolutive post-contuzie cerebrală sunt datorate leziunilor din nuclei bazali?

Sindromul de dezaferentareA. Sindromul KorsakovB. Sindromul Kluver-BucyC.Sindromul apalicD.Sindromul TonnisE.



(pag. 2468)

C2221094. Care dintre următoarele afirmaţii privind dilacerarea cerebrală indirectă sunt adevărate?Se întâlneşte mai frecvent la copiiA. Constituie o leziune independentă, izolatăB. Survine cel mai adesea în traumatismele cranio-cerebrale închiseC.Întotdeauna coexistă un hematom subdural secundarD.Evoluează ca un proces expansiv intracranianE.

(pag. 2470)

C2221095. Care sunt caracteristicile hematoamelor extradurale supraacute?Se produc prin ruptura la bază a arterei meningee mediiA. Apar semne neurologice de focar, urmate de un interval liber scurt (ore)B. Decesul se produce la 60% din cazuriC.Decesul se produce prin suferinţa acută a trunchiului cerebralD.În mod excepţional pot fi diagnosticate şi operate în timp utilE.

(pag. 2472)

C2221096. Care sunt particularităţile tratamentului chirurgical al hematoamelor extradurale?Tipul de intervenţie este craniectomia simplă cu evacuarea hematomuluiA. Explorarea spaţiului subdural este obligatorieB. Temporizarea este permisă sub controlul repetat CT-scanC.Hematomul extradural trebuie evacuat imediat ce a fost diagnosticatD.Se opereză şi cazurile cu comă gradul IVE.

(pag. 2473)

C2221097. Care sunt particularităţile anatomo-clinice ale hematoamelor subdurale subacute?Se manifestă clinic în zilele 2-3A. Se manifestă clinic în zilele 3-14B. Posedă membrană parietalăC.Posedă membrană visceralăD.Posedă membrană parietală şi visceralăE.

(pag. 2473)

C2221098. La ce nivel este localizată sursa de sângerare în hematomul subdural supraacut?Ruptura la bază a arterei meningee mediiA. Sinusul longitudinal superiorB. Ruperea arterelor corticale implicate în focarul de dilacerareC.Dilacerarea fronto-temporală cu multiple surse arterialeD.Revărsarea unui hematom intracerebral în spaţiul subarahnoidianE.

(pag. 2473-2474)

C2221099. Care sunt particularităţile angiografiei cerebrale în hematoamele subdurale?Este obligatorieA. De multe ori este necesară bilateralB. Relevă în mod cert existenţa hematomuluiC.Existenţa hematomului este marcată printr-un vid vascular tipic în 60% din cazuriD.Existenţa hematomului este marcată printr-un vid vascular tipic în 93% din cazuriE.

(pag. 2474)

C2221100. Care dintre următoarele manifestări clinice pot apare în perioada secundă a hematomului subdural cronic?



CefaleeA. VertijB. VărsăturiC.AstenieD.Această perioadă este întodeauna asimptomaticăE.

(pag. 2475)

C2221101. Care sunt manifestările clinice din “inundaţia ventriculară” cerebrală?Hipertermie marcatăA. Rigiditate decerebratăB. HemiplegieC.Semnul Babinski bilateralD.Sindrom meningean intensE.

(pag. 2477)

C2221102. Tratamentul hematoamelor intraventriculare chirurgicale necompresive impune:Reechilibrare acido-bazicăA. Monitorizarea presiunii intracerebraleB. Tratament antiedematos cerebralC.Puncţionarea si evacuarea, la nevoie, a hematomuluiD.Tratament chirurgical cu evacuarea hematomuluiE.

(pag. 2478)

C2221103. Care dintre următoarele particularităţi diagnostice ale colecţiilor lichidiene intracraniene posttraumatice sunt false?

Sindroamele clinice sunt specifice pentru hygroma durei materA. Sindroamele clinice sunt specifice pentru meningita seroasăB. Diagnosticul nu poate fi stabilit pe baze cliniceC.Diagnosticul preoperator se stabileşte numai pe baza CTD.Diagnosticul se stabileşte numai intraoperatorE.

(pag. 2478-2479)

C2221104. Corticoterapia este utilă în diminuarea edemului cerebral:TumoralA. InflamatorB. TraumaticC.AnoxicD.HipercapnicE.

(pag. 2479)

C2221105. Osmoterapia este utilă în tratamentul edemului crerebral:TumoralA. InflamatorB. TraumaticC.AnoxicD.HipercapnicE.

(pag. 2479-2480)

C2221106. Care dintre următoarele investigaţii sunt utilizate la pacienţii cu edem cerebral acut posttraumatic?

Examenul LCRA. Monitorizarea presiunii intracranieneB.



Determinarea fluxului sanguin cerebralC.Angiografia cerebralăD.CT- scanE.

(pag. 2480)

C2221107. Triada encefalopatiei posttraumatice este formată din:Epilepsie posttraumatică precoceA. Epilepsie posttraumatică tardivăB. Hidrocefalie internăC.Hidrocefalie externăD.Tulburări psihice tardiveE.

(pag. 2481)

C2221108. Care dintre următoarele leziuni anatomice sunt întâlnite în scleroza atrofică postraumatică?Scleroză cerebrală difuzăA. Bloc cicatricial conjuctivo-glial ce cuprinde leptomeningeleB. Bloc cicatricial conjuctivo-glial ce cuprinde regiunea cortico-subcorticalăC.Hidrocefalie internăD.Hidrocefalie externăE.

(pag. 2481)

C2221109. Principalele complicaţii ale plăgilor cranio-cerebrale sunt:Epilepsia post-traumaticăA. Encefalopatia post-traumaticăB. Cicatricea meningo-cerebralăC.Fongusul cerebralD.Abcesul intracranianE.

(pag. 2481-2483)

C2221110. Care dintre următoarele afirmaţii despre fistulele de lichid cerebro-spinal sunt adevărate?Incidenţa lor este mai mare la adulţi faţă de copiiA. În marea majoritate sunt de determinism traumatiB. Nu există o corespondenţă între aria impactului şi tipul fistuleiC.Toate fistulele nazale sunt consecinţa unui impact frontalD.Nu există un raport direct între gravitatea traumatismului şi incidenţa fistulelorE.

(pag. 2484)

C2221111. Care dintre următoarele investigaţii paraclinice sunt utile în diagnosticul fistulelor cu lichid cerebro-rahidian posttratumatice?

Radiografia cranianăA. Tomografia craniană standard, de etaj anteriorB. CT- scanC.Radiocisternografia majoră cu 169Yterbiu DTPAD.Angiografia cerebralăE.

(pag. 2484)

C2221112. Care sunt complicaţiile fistulelor cu lichid cerebro-spinal?Meningo-encefalitaA. Encefalopatia posttraumaticăB. PneumocelulC.Hemoragia subduralăD.Abcesul cerebralE.



(pag. 2484)

C2221113. Care sunt obiectivele tratamentului fistulelor cu lichid cerebro-spinal?Creşterea valorii presiunii intracranieneA. Suprimarea fistulei lichidieneB. Închiderea defectului dural traumaticC.Prevenirea meningo-encefalitei secundareD.Tratamentul meningo-encefalitei constituiteE.

(pag. 2484)

C2221114. Care sunt indicaţiile tratamentului chirugical al fistulelor cu lichid cerebro-spinal?Fistula continuă şi abundentă asociată cu leziuni grave cranio-meningieneA. Fistula apătută imediat post-traumatic care persistă peste 3 zileB. Fistula cu caracter recurenţialC.Fistula minoră cu episoade repetate de meningo-encefalităD.Fistula cu plagă cranio-cererbralăE.

(pag. 2481)

C2221115. Tratamentul specific al meningo-encefalitelor posttraumatice se bazează pe următoarele principii:

Antibioterapie masivăA. Se vor evita puncţiile rahidieneB. Reechilibrare acido-bazicăC.Administarea de manitol în bolusD.Combaterea hipertermieiE.

(pag. 2485)

C2221116. Care dintre următoarele afirmaţii despre abcesele cerebrale posttraumatice sunt adevărate?Sunt mai frecvente la sexul femininA. Sunt mai frecvente la sexul masculinB. Sunt mai frecvente în deceniile V-VI de viaţăC.Reprezintă 15% din totalitatea abceselor cerebraleD.Reprezintă 30% din toalitatea abceselor cerebraleE.

(pag. 2485)

C2221117. Care dintre următoarele particularităţi anatomice, clinice şi terapeutice sunt caracteristice fongusului cerebral?

Reprezintă o fază evolutivă a unei plăgi cranio-cerebraleA. Constă în hernierea substanţei cerebrale infectate la exteriorB. Defectul parietal interesează craniul şi scalpulC.Este consecinţa unui tratament incorect al plăgilor cranio-cerebraleD.Are indicaţie chirugicală absolută, de urgenţăE.

(pag. 2485)

C2221118. Tratamentul postpoperator specific la pacienţii cu fungus cerebral constă în:AntibioterapieA. Menţinerea echilibrului hidro-electroliticB. Deshidratare moderatăC.Combaterea hipertermieiD.Urmărirea evoluţiei prin CT-scan repetateE.

(pag. 2485)

C2221119. Prin ce mecansime se produc alterările neuronale secundare din cadrul traumatismelor



cranio-cerebrale?Tulburări ventilatoriiA. Creşterea presiunii intracranieneB. HipotensiuneC.VasospasmD.Crize epilepticeE.

(pag. 2457)

C2221120. Care dintre următoarele sunt mecanisme directe de producere a traumarismelor cerebrale?Fenomenul de acceleraţieA. Fenomenul de aceleraţie rotatorieB. Fenomenul de compresie bilateralăC.Penetrarea endocraniană a unor corpi străiniD.Suflul explozivE.

(pag. 2457)

C2221121. Care dintre următoarele paticularităţi clinice aparţin unui traumatism cranio-cerebral minor de grad I?

Pacienţi cu HTAA. Pacienţi cu terapie anticoagulantăB. Pacienţi cu amnezie retrogradăC.Pacienţi somnolenţiD.Plăgi mari ale scalpuluiE.

(pag. 2458)

C2221122. Care dintre următoarele leziuni aparţin colecţiilor lichidiene intracraniene traumatice?Hematom subduralA. Hematoame intracerebraleB. Meningita seroasăC.Edemul cerebralD.Hygroma durei materE.

(pag. 2459)

C2221123. Care dintre următoarele afirmaţii despre fracturile craniene sunt false?Fracturile masivului facial la copil au potenţial septic mai mare decât la adultA. Toate fracturile masivului facial necesită antibioterapieB. Fracturile craniului facial pot produce complicaţii septice endocranieneC.Fracturile craniului neural sunt mai rareD.Fracturile craniului neural sunt severeE.

(pag. 2460)

C2221124. După dispunerea fragmentelor osoase în focarul de fractură craniană, fracturile craniene se clasifică în:

LiniareA. IntruziveB. DiastaticeC.DepresiveD.ExtruziveE.

(pag. 2460)

C2221125. Ce examinări sunt necesare pentru diagnosticarea completă şi eficientă după constatarea unei linii de fractură craniene?

Radiografie de craniu în incidenţe speciale (Hirtz, Stenvers)A.



Radiografie craniană simplăB. Angiografie cerebralăC.CT-scan cu evaluare cerebrală imediatăD.CT-scan cu evaluare cerebrală în dinamicăE.

(pag. 2461)

C2221126. În care dintre următoarele forme de fractură craniană, intervenţia chirurgicală trebuie efectuată cât mai precoce?

Toate formele de fracturi multieschiloaseA. Fracturile multieschiloase cu prezenţa unui hematom intracerebralB. Fracturile multieschiloase în prezenţa unui hematom extracerebralC.Fracturile craniene însoţite de fistule LCRD.Evoluţia supurativă în focarul de fracturăE.

(pag. 2461)

C2221127. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?Comoţia cerebrală are un substrat lezional anatomic cerebralA. Comoţia cerebrală se datorează unei bruşte depolarizări a membranei neuronilor din cerebelB. Comoţia cerebrală este rapid reversibilăC.Comoţia cerebrală este total reversibilăD.Comoţia cerebrală are un aspect CT– scan specificE.

(pag. 2462)

C2221128. Care dintre următoarele investigaţii inevstigaţii sunt utile la un pacient cu contuzie cerebrală?

EEGA. ECOB. Examenul LCR recolat prin puncţie spinalăC.CT- scanD.Angiografia cerebralăE.

(pag. 2463)

C2221129. Pierderea de cunoştinţă în cazul comelor traumatice se datorează:Unei tulburări funcţionale a SRAA din trunchiul cerebralA. Unei leziuni anatomo-patologice a SRAA din trunchiul cerebralB. Unei leziuni anatomo-patologice a formaţiilor nervoase din jurul SRAA din trunchiul cerebralC.Unei leziuni antomo-patologice a formaţiilor nervoase din periferia trunchiului cerebralD.Unei leziuni anatomo-patologice corticaleE.

(pag. 2463-2464)

C2221130. Care dintre următoarele manifestări clinice pot apărea la un pacient cu traumatism cerebral şi un punctaj cuprins între 9 şi 12 pe Scala Glasgow?

Pacientul nu răspunde la stimuli verbali, motorii şi dureroşiA. Coma gradul IB. SomnolenţaC.Starea confuzivăD.ObnubilareaE.

(pag. 2464-2465)

C2521131. Care dintre mecanismele de producere a traumatismelor cranio-cerebrale enumerate mai jos sunt mecanisme directe?

fenomenul de acceleraţieA. fenomenul de decceleraţieB.



suflu de explozieC.căderea pe ischioaneD.compresiunea bilateralăE.

(pag. 2457)

C2521132. Traumatismele cranio-cerebrale minore Gradul I includ următoarele categorii de traumatizaţi:

pacienţii cu GCS = 14-13 pe o durată de 30 minute de la traumatismA. pacienţii cu minimă pierdere de conştienţă şi amnezie retrogradăB. pacienţii cu cefalee persistentă şi vărsăturiC.pacienţii cu plăgi mari ale scalpuluiD.pacienţii somnolenţi dar fără semne neurologice de focarE.

(pag. 2458)

C2521133. Traumatismele cranio-cerebrale moderate includ pacienţii cu GCS = 12-9 la internare sau în primele 6 ore după aceea, precum şi cazurile evolutive cu atingerea acestui parametru în primele 48 ore. Aceştia necesită supraveghere specială deoarece pot dezvolta leziuni care duc la deteriorarea starii lor şi deces. Care sunt aceste leziuni?

hematoame intracranieneA. edem cerebralB. ischemieC.dilacerare cerebralăD.fracturi craniene depresiveE.

(pag. 2458)

C2521134. După dispunerea fragmentelor osoase în focarul de fractură, fracturile craniene se clasifică în:

protruziveA. liniareB. diastaziceC.intruziveD.penetranteE.

(pag. 2460)

C2521135. Care sunt indicaţiile chirurgicale în fracturile craniene?fracturile multieschiloase intruziveA. fracturile liniareB. fracturile craniene cu fistule LCRC.fracturile depresive simple la sugarD.fracturile progresive la copilE.

(pag. 2461)

C2521136. Efectele traumatice imediate primare ale traumatismelor cranio-cerebrale sunt:comoţia cerebralăA. hematomul subduralB. contuzia cerebralăC.dilacerarea cerebralăD.meningita seroasăE.

(pag. 2462)

C2521137. Contuzia cerebrală gravă cu afectarea predominantă a trunchiului cerebral se manifestă clinic prin:

pierderea cunoştienţei pentru 1-2 oreA.



comă profundăB. rigiditate de decorticareC.rigiditate de decerebrareD.tulburări vegetativeE.

(pag. 2463)

C2521138. În contuziile cerebrale minore şi medii tratamentul este adjuvant şi simptomatic: antiedematos, antiemetic, antitermic, sedativ, anticonvulsivant. Antibioterapia are următoarele indicaţii:

toate contuziile mediiA. plăgile scalpuluiB. comunicările endo-exocranieneC.fistulele LCR traumaticeD.fracturile liniare simple la copilE.

(pag. 2463)

C2521139. Gradarea comelor cu ajutorul scalei Glasgow (GCS) se bazează pe testarea a trei elemente: deschiderea ochilor, răspunsurile verbale şi activitatea motorie. Identificaţi tipurile de răspuns verbal punctate corect.

orientat - -5 puncteA. răspuns neclar - 4 puncteB. confuz - 3 puncteC.sunete neinteligibile - 2 puncteD.nici un răaspuns - 1 punctE.

(pag. 2464)

C2521140. GCS afost completată cu scala Liege, care arată valoarea răspunsurilor reflexe ale trunchiului cerebral. Cuantificarea reflexelor trunchiului cerebral este:

R. fronto-orbitar - 5 puncteA. R. pupilar la lumină - 4 puncteB. R. oculo-cefalic/vestibular - 3 puncteC.R. orizontal oculo-cefalic/vestibular - 2 puncteD.R. oculo-cardiac - 1 punctE.

(pag. 2465)

C2521141. Care sunt efectele post-traumatice tardive ale traumatismelor cranio-cerebrale?edemul cerebralA. encefalopatia posttraumaticăB. colapsul cerebralC.epilepsiaD.hidrocefalia progresivăE.

(pag. 2462)

C2521142. Care sunt obiectivele terapeutice majore la traumatizaţii cranieni în prespital?monitorizarea diurezeiA. asigurarea funcţiilor vitale: respiraţie şi circulaţieB. protecţia şi stabilizarea provizorie a rahisului cervicalC.aprecierea stării de conştienţă şi a leziunilor cranio-cerebraleD.menţinerea unei uşoare hipotermiiE.

(pag. 2466)

C2521143. La traumatizaţii cranieni, principalele măsuri terapeutice în timpul transportului sunt.imobilizarea rahisului cervical cu guler rigidA. imobilizarea fracturilor instabile ale membrelorB.



traheostomie de principiuC.menţinerea normotermieiD.decubit ventralE.

(pag. 2467)

C2521144. La care dintre traumatizaţii cranieni ventilaţia asistată este obligatoriela toţi bolnaviiA. la cei traheostomizaţiB. la cei cu GCS sub 8C.la cei cu GCS sub 6D.la cei cu GCS 12-10E.

(pag. 2467)

C2521145. Care dintre sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrală sugerează existenţa unor leziuni situate la nivelul nucleilor bazali?

sindromul diencefalicA. mutismul akineticB. sindromul KorsakovC.sindromul Kluver-BucyD.amnezia post-traumaticăE.

(pag. 2468)

C2521146. Care dintre sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrală gravă indică existenţa leziunilor la nivelul cortexului?

sindromul KorsakovA. rigiditatea prin decorticareB. surdomutitateaC.agitaţiaD.amnezia post-traumaticăE.

(pag. 2468)

C2521147. Hematoamele extradurale sunt colecţii sanghine care se dezvoltă între endocraniu şi dura mater, având următoarele surse de sângerare:

artera meningee medieA. sinusul longitudinal superiorB. ruptura unui hematom intracerebral posttraumaticC.sinusurile lateraleD.lacurile venoase diploiceE.

(pag. 2471)

C2521148. Care sunt leziunile asociate hematoamelor extradurale:fracturile cranieneA. contuzia cerebralăB. dilacerarea cerebralăC.edemul cerebralD.colapsul cerebralE.

(pag. 2471)

C2521149. Care dintre semnele clinice de mai jos nu aparţin stadiului III B din evoluţia clinică a hematoamelor extradurale?

cefaleeaA. tetraplegiaB. midriaza ipsilateralăC.



midriaza bilateralăD.hemipareza controlateralăE.

(pag. 2471)

C2521150. În hematoamele subdurale acute şi subacute sursa sângeraării este:artera meningee medieA. sinusul longitudinalB. vasele corticaleC.ruptura unui hematom intracerebral post-traumaticD.vasele diploiceE.

(pag. 23473)

C2521151. Care dintre semnele clinice de mai jos aparţin stadiului III A din evoluţia hematoamelor extradurale:

cefaleeaA. hemiplegia controlateralăB. starea de comă gradul I/IIC.hemipareza controlateralăD.midriaza ipsilateralăE.

(pag. 2471)

C2521152. Care dintre elementele de mai jos a dus la scăderea mortalităţii prin hematoame subdurale acute de la 90% la 30%, aşa cum arată statistica lui Seeling (1981)?

reechilibrarea hidroelectroliticăA. monitorizarea presiunii intracranieneB. CT-scan ca metodă de diagnostic precoceC.tratamentul diatezelor hemoragice în serviciul ATID.intervenţia neurochirurgicală extrem de precoce (primele 3-4 ore)E.

(pag. 2475)

C2521153. Hematomul subdural cronic are o evoluţie fazică: traumatism cranian minor - interval liber - periada de stare. Care este durata intervalului liber şi care sunt principalele semne clinice care pot fi întâlnite în această fază?

7-10 zileA. 3-4 săptămâniB. cefalee intermitentăC.vertij, rare vărsăturiD.pareză facio-brahială controlateralăE.

(pag. 2475)

C2521154. În hematoamele cerebrale intraparenchimatoasse, modificarea stării de conştienţă variază în funcţie de:

vârsta bolnavuluiA. intensitatea hemoragieiB. modul de formare a hematomuluiC.gravitatea leziunilor asociateD.localizarea hematomuluiE.

(pag. 2477)

C2521155. Care este atitudinea terapeutică în hematoamele cerebrale intraparenchimatoase difuze, necompresive?

interevenţie chirurgicală cu caracter de urgenţăA. temporizarea intervenţiei chirurgicaleB.



urmărire clinicăC.monitorizare prin CT-scanD.puncţii rahidiene repetateE.

(pag. 2477)

C2521156. Care dintre semnele de mai jos constatate la CT pledează pentru existenţa unui edem cerebral acut post-traumatic?

micşorarea de volum a creieruluiîA. dimensiunile reduse ale sistemului ventricularB. colabarea spaţiilor subarahnoidieneC.aplatizarea desenului vascularD.colabarea cisternelor bazaleE.

(pag. 2480)

C2521157. Tratamentul actual al edemului cerebral acut post-traumatic include:soluţiile hiperosmolare (manitol)A. hipoventilaţia controlatăB. administrarea de barbituriceC.diureticeD.THAME.

(pag. 2480)

C2521158. Crizele convulsive post-traumatice se clasifică în:crize convulsive post-traumatice imediateA. crize convulsive febrileB. crize convulsive post-traumatice recenteC.crize convulsive post-traumatice întârziateD.crize convulsive din epilepsia posttraumaticăE.

(pag. 2481)

C2521159. Encefalopatia post-traumatică reprezintă un sindrom clinic cu apariţie tardivă, caracterizat printr-o triadă simptomatică formată din:

epilepsie post-traumatică tardivăA. crize convulsive imediateB. crize convulsive întârziateC.hidrocefalie internă tardivăD.tulburări psihice tardiveE.

(pag. 2481)

C2521160. Tratamentul chirurgical al plăgilor cranio-cerebrale include în mod obligatoriu:debridarea plăgii scalpului cu expunerea largă a focarului de fracturăA. îndepărtara eschilelor osoase libereB. îndepărtarea corpilor străini restanţiC.aspirarea ramolismentului cerebral rezultat din dilacerareD.drenajul larg al plăgii cu tuburi şi meşeE.

(pag. 2483)

C2521161. Care dintre semnele clinice de mai jos marchează cu certitudine existenţa unei fistule de lichid cerebro-spinal?

scurgerea de lichid cerebro-spinal prin gură, nas, urecheA. scurgerea de sânge prin nas, gură, urecheB. scurgerea de lichid cerebro-spinal printr-o plagă cranio-cerebralăC.sindromul menigealD.



aprofundarea progresivă a comeiE.

(pag. 2484)

C2521162. Principalele complicaţii ale fistulelor traunmatice de lichid cerebro-spinal sunt:menigoencefalitaA. osteomielitaB. infecţia plăgii scalpuluiC.abcesul cerebralD.pneumocelulE.

(pag. 2484)

C2521163. Tratamentul fistulelor lichidiene cerebro-spinale trebuie să îndeplinească trei obiective, care sunt:

suprimarea fistulei lichidieneA. combaterea hipertensiunii intracranieneB. prevenirea meningoencefalitei secundareC.tratamentul meningoencefalitei constituiteD.prevenirea sechelelor neurologiceE.

(pag. 2484)

C2521164. Intervenţia chirurgicală în fongusul cerebral este indicată n momentul în care sunt întrunite următoarele trei condiţii:

ameliorarea stării generale şi neurologiceA. diminuarea volumului fongusuluiB. scăderea tensiunii intracranieneC.diureză orară peste 40 mlD.asanarea infecţiei plăgiiE.

(pag. 2485)

C2821165. Urmatoarele mecanisme de producere a traumatismelor cranio cerebrale sunt directe:fenomenul de acceleratieA. fenomenul de deceleratieB. fenomenul de compresie bilateralaC.miscari bruste de franare in excursia extremitatii cefaliceD.penetrarea endocraniana a unor corpi straini.E.

(pag. 2457)

C2821166. Traumatismele cranio cerebrale minore se caracterizeaza prin:scor Glasgow-13-15A. deficit neurologic focalB. fistula LCRC.minima pierdere de constientaD.scor Glasgow -6-8E.

(pag. 2458)

C2821167. Traumatismele cranio cerebrale severe se caracterizeaza prin:scor Glasgow sub 8A. comaB. fistula LCRC.minima pierdere de constientaD.scor Glasgow 12-14E.

(pag. 2458)



C2821168. Urmatoarele sunt considerate leziuni inchise ale scalpului:echimozeA. escoriatiiB. hematoameC.plagi delabranteD.plagi care intereseaza doar dermulE.

(pag. 2459)

C2821169. Urmatoarele sunt considerate leziuni deschise ale scalpului:echimozeA. escoriatiiB. hematoameC.plagi delabranteD.plagi care intereseaza doar dermulE.

(pag. 2459)

C2821170. Dupa aspectul radiologic, fracturile craniene se impart in:diastaticeA. liniareB. comunicativeC.depreciveD.complexeE.

(pag. 2460)

C2821171. Comotia cerebrala se caracterizeaza prin:scurta abolire a starii de constientaA. efect traumatic cu implicatie directa asupra creieruluiB. perturbari vasculare directe sau reflexe vasomotorii la distantaC.nu are substrat lezional anatomic cerebralD.abolirea totala a starii de constientaE.

(pag. 2462)

C2821172. Contuzia cerebrala se caracterizeaza prin:scurta abolire a starii de constientaA. efect traumatic cu implicatie directa asupra creieruluiB. perturbari vasculare directe sau reflexe vasomotorii la distantaC.nu are substrat lezional anatomic cerebralD.abolirea totala a starii de constientaE.

(pag. 2462)



Tema nr. 22Politraumatismele



C1222001. Care este investigatia cea mai fiabila in decelarea prezentei sangelui in peritoneu la un politraumatizat?

Tomografia computerizataA. Rezonanta magnetica nucleara.B. Radiologia clasica (examenul radiologic “pe gol” al abdomenului).C.Lavajul peritonealD.Punctia abdominala.E.

(pag. 649)

C1222002. In politraumatisme se descrie aparitia post-trauma a unui metabolism particular numit:”Metabolism condus de limfocit T”.A. ”Metabolism condus de macrofag”.B. ”Metabolism condus de plasmocit”.C.”Metabolism condus de trombocit”.D.”Metabolism condus de hematii”.E.

(pag. 623)

C1222003. Raspunsul metabolic in politraumatisme se caracterizeaza (din punct de vedere fiziopatologic) prin:

Hipermetabolismul atinge un nivel maximal la 3 – 4 ore dupa trauma si persista 2 – 3 zile.A. Metabolismul lipidic de stres se caracterizeaza prin: lipoza scazuta, lipogeneza crescuta si productie crescuta de corpi cetonici.

B.

Clinic, hipermetabolismul de stres la pacientul traumatizat se manifesta prin: subfebrilitate, bradicardie, scaderea indexului cardiac sub 4,5 l/min/m.p., tahipnee.

C.

Paraclinic, hipermetabolismul de stres, la pacientul traumatizat se manifesta prin: hipoglicemie, hiperlactatemie si scaderea excretiei urinare azotate.

D.

Obezii prezinta, comparativ cu normoponderalii un bloc post-traumatic relativ al lipolizei, ceea ce determina mobilizarea preferentiala si consumul rezervelor de carbohidrati si proteine

E.

(pag. 623)

C1222004. In ceea ce priveste explorarea paraclinica a politraumatizatului:Grupul sangvin nu este cerut daca pacientul este pentru moment stabil si nu prezinta pierderi masive de sange.

A.

Leucograma nu este obligatorie.B. Radiologia clasica poate fi inlocuita cu tomografia computerizata, costurile fiind asemanatoare.C.In traumatismele toracice radiologia clasica este metoda de electie pentru evidentierea fracturilor costale, sternale sau claviculare si a pneumo-, hemo-, hemopneumotoraxului.

D.

Punctia abdominala este folosita frecvent datorita fiabilitatii mult crescute si procentului mic de rezultate fals negative.

E.

(pag. 649)

C1222005. Care din urmatoarele afirmatii despre scala Glasgow (Glasgow Coma Scale, GCS) este falsa:GCS este cel mai utilizat scor traumatic in prezent.A. GCS apreciaza veridic gradul de coma al pacientilor cu traumatisme cranio-cerebrale.B.



Scorul minim posibil este de 3 puncteC.Scorul maxim posibil este de 18 puncteD.Cu cat scorul este mai mare, cu atat nivelul constientei este mai ridicat si gravitatea traumei cerebrale mai mica.

E.

(pag. 633)

C1222006. In politraumatisme tipul de soc cel mai frecvent intalnit este:Socul hemoragicA. Socul neurogenB. Socul cardiogen.C.Socul septic.D.Socul septic si cel neurogen (cu frecventa egala).E.

(pag. 626)

C1222007. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la Scorul traumatic revizuit (Revised Trauma Score, RTS) sunt adevarate:

RTS utilizeaza reumplerea capilaraA. RTS utilizeaza expansiunea toracicaB. Valoarea codificata 4 reprezinta normalulC.RTS nu utilizeaza frecventa respiratorie (RR).D.RTS nu utilizeaza presiunea arteriala sistolica (TA).E.

(pag. 634)

C1222008. In cazul tomografiei computerizate la un politraumatizat, care din afirmatiile urmatoare este falsa:

Tomografia computerizata craniana este investigatia de prima intentie pentru traumatismele cranio-cerebrale.

A.

Tomografia computerizata toracica este indispensabila in traumatismele toracice.B. Sensibilitatea tomodensitometriei craniene la nivelul tesuturilor moi (colectii sangvine extra/intracerebrale) este de aproape100% astfel incat diagnosticul de hematom intracranian poate fi pus precoce.

C.

Tomografia computerizata abdominala a dovedit o mare acuratete in diagnosticul leziunilor organelor intra- si retroperitoneale; fiind utilizata prioritar fata de alte metode folosite anterior (radiologie, angiografie).

D.

Tomografia computerizata toracica este indicata in suspiciunea de ruptura de diafragm sau de perforatie de esofag (daca diagnosticul nu este transat prin alte metode).

E.

(pag. 650)

C1222009. In cadrul fiziopatologiei politraumatismelor, raspunsul endocrin se caracterizeaza prin:Nivelul sanguin al catecolaminelor (mai ales noradrenalina) este invers proportional cu severitatea traumatismului la pacientii politraumatizati – numai la cei ce au si componenta cranio-cerebrala.

A.

Hormonul natriuretic atrial stimuleaza actiunile axului renina-angiotensina-aldosteron.B. Prostaglandinele si bradikinina au efecte vasoconstrictoare locale.C.Histamina si serotonina produc: vasoconstrictie a vaselor mici si vasodilatatie a vaselor mari, avand in plus un efect inotrop si cronotrop negativ.

D.

Interleukina I produce febra si induce la nivelul ficatului ”raspunsul de faza acuta”, prin cresterea sintezei de fibrinogen, proteina C, haptoglobina si scaderea celei de albumina.

E.

(pag. 623)

C1322010. In cazul riscului de herniere a substantei cerebrale, masurile de evitare a agravarii starii pacientului sunt CU EXCEPTIA

imobilizarea pacientului pentru a nu permite agravari lezionale prin miscareA. hiperventilatieB. administrare de ManitolC.sustinerea tensiunii cu preparate adrenergiceD.trapanatie in departamentul de urgentaE.



(pag. 645)

C1322011. Care este cea mai frecventa etiologie a politraumatismelor?traumele de razboiA. accidentele casniceB. accidentele recreationale sau sportiveC.catastrofe naturaleD.accidente de traficE.

(pag. 617)

C1322012. Cea mai importanta misiune a echipei de traume este:Stabilirea circumstantelor producerii accidentului pentru a putea evalua riscul lezionalA. Stabilirea unui bilant lezional cat mai completB. precizarea circumstantelor medico-legale ale accidentului si determinarea responsabilitatilor celor implicatiC.stabilizarea pacientuluiD.crearea unui perimetru de confort pentru pacient in vederea evitarii manevrelor intempestive care ar genera agravarea leziunilor

E.

(pag. 642)

C1422013. Sindromul insuficientei multiple de organ la politraumatizati cuprinde,cu exceptiatahipneeA. crestere GOTB. scaderea fibrinogenuluiC.cresterea timpului de protrombinaD.cresterea clereanceului de creatininaE.

(pag. 628)

C1422014. Cele mai frecvente cauze ale politraumatismelor sint:agresiuniA. accidente sportiveB. accidente de muncaC.accidente de masinaD.cauze diverseE.

(pag. 617)

C1522015. Indicatia lavajului peritoneal in cazul unui politraumatism este:pacienti cu tensiune arteriala normala;A. aparare musculara abdominala absenta;B. toate fracturile de bazin;C.hemipareze;D.politraumatism cu examen fizic neconcludent.E.

(pag. 649)

C1522016. Care este cea mai definitorie notiune pentru contuzie:modificari structurale produse de agentul vulnerant in tesuturile superficiale;A. modificari functionale;B. compromiterea integritatii tegumentelor sau mucoasei;C.pastrarea integritatii tegumentelor sau mucoasei;D.riscul socului toxico-septic.E.

(pag. 616)

C1522017. Raspundeti care din obiectivele ingrijirii primare a unui politraumatizat mentionate mai jos sunt corecte:



prevenirea aparitiei sindromului toxicoseptic;A. evaluarea indicelui traumatic;B. controlul sensibilitatii si mobilitatii peretelui abdominal;C.evaluarea nivelului constientei;D.controlul diurezei.E.

(pag. 639)

C1622018. In cate clase sunt impartit pacientii in urma sistemului de punctare specific scorului de interventii terapeutice (TISS):

3A. 4B. 5C.6D.8E.

(pag. 637)

C1622019. Conform studiului Olding si Crockard cea mai frecventa cauza de politraumatisme este reprezentata de:

Accidente de muncaA. Accidente rutiereB. Accidente casniceC.Accidente sportiveD.AgresiuniE.

(pag. 617)

C1622020. Evaluarea pacientilor dupa scala Glasgow (GCS) se face in intervalul:0-10 puncteA. 0-15 puncteB. 5-20 puncteC.3-15 puncteD.4-20 puncteE.

(pag. 633)

C1622021. Pe cate variabile fiziologice si anatomice se bazeaza scorul traumatic pediatric (PTS):3A. 5B. 7C.6D.4E.

(pag. 638)

C1622022. Care din urmatoarele afectiuni nu reprezinta indicatii absolute de intubatie la politraumatizati:

Obstructia acuta a cailor aerieneA. Plagi penetrante ale gatului cu hematoame expansiveB. Traumatisme cranio-cerebrale cu GCS sub 11C.HipoxieD.ApneeE.

(pag. 643)

C1622023. Care din urmatoarele afectiuni toracice posttraumatice -cunoscute sub denumirea de "duzina ucigatoare"- nu fac parte din categoria celor "letale":

Pneumotorax sufocantA.



Tamponada cardiacaB. Voletul costalC.Ruptura de diafragmD.Hemotorax masivE.

(pag. 644)

C2222024. Pentru politraumatizatul precoce este esenţială efectuarea cât mai rapidă a:Stabilizării funcţiilor vitaleA. Susţinerii sistemelor de apărareB. Susţinerii mecanismelor de compensareC.Scăderii încărcăturii antigeniceD.Scăderii raspunsului inflamator al organismuluiE.

(pag. 616)

C2222025. Cea mai frecventa cauză a politraumatismelor sunt:AgresiunileA. Accidentele de muncăB. Accidentele rutiereC.Accidentele casniceD.Accidentele sportiveE.

(pag. 617)

C2222026. Scorul traumatic (TS) şi scorul traumatic reviziut (RTS) se calculează pe baza:Localizării anatomice a traumei şi mecanismului lezionalA. Parametrilor fiziologici ai pacientului si mecanismului lezionalB. Localizării anatomice a traumei si parametrilor fiziologici ai pacientuluiC.Timpului scurs de la producerea accidentului si parametrilor fiziologici ai pacientuluiD.Localizării anatomice a traumei si timpului scurs de la producerea accidentuluiE.

(pag. 631)

C2222027. Indexul de triaj permite încadrarea precisă a subiecţilor în diferite categorii de risc în raport cu:

Riscul de morbiditate permanentăA. Impactul fiziologic al traumei asupra sistemului cardio-vascularB. Gravitatea leziunilor cerebraleC.Riscul sechelelor neurologiceD.Probabilitatea decesuluiE.

(pag. 633)

C2222028. Scorul CGS (Glasgow Coma Scale) pentru un pacient care deschide ochii spontan, este orientat temporo-saţial si ascultă comenzile este:

15A. 12B. 9C.6D.3E.

(pag. 634)

C2222029. Pentru un pacient cu traumatism cranio-cerebral sever, în stare critică, scorul AIS-90 (scala abreviată lezională - Abbreviated Injury Scale) va fi:

1A. 2B. 3C.



4D.5E.

(pag. 635)

C2222030. Care din următorele afirmaţii referitoare la scorul de severitate lezional (Injury Severity Score, ISS) sunt corecte?

Este utilizat pentru măsurarea severităţii leziunilor anatomiceA. Foloseşte parametrii anatomici şi fiziologiciB. Este calculat din suma pătratelor celor mai ridicate scoruri AIS (scala abreviată lezională - Abbreviated Injury Scale), indiferent de regiunea anatomică

C.

Este calculat însumând cele mai ridicate scoruri AIS (scala abreviată lezională - Abbreviated Injury Scale) din trei regiuni diferite

D.

ISS are o valoare predictivă mare pentru mortalitateE.

(pag. 635-636)

C2522031. Care este cea mai definitorie notiune pentru contuzie ?modificari structurale produse de agentul vulnerant in tesuturile superficialeA. modificari functionaleB. compromiterea integritatii tegumentelor sau mucoaseiC.pastrarea integritatii tegumentelor si mucoaselorD.riscul socului toxicosepticE.

(pag. 616)

C2522032. Care din afirmatiile de mai jos nu reprezinta mecanism de producere a plagilor impuscateforfecareaA. formarea de cavitati definitiveB. ciupercizareaC.cavitatia temporaraD.fragmentarea glontuluiE.

(pag. 618)

C2522033. Care din enunturile de mai jos nu este semnificativ pentru diagnosticul de leziune viscerala abdominala in cazul puctiei lavaj?

20 ml sange la aspiratia liberaA. numar de hematii mai mare de 100.000/ mm3B. numar de leucocite peste 500/mm3 in primele 3 oreC.continut digestiv urinar in lichidul aspiratD.prezenta de germeni patogeni in lichidul aspiratE.

(pag. 649)

C2522034. Indicatia lavajului peritoneal in cazul unui politraumatism este :pacienti cu tensiune arteriala normalaA. aparare musculara abdominala absentaB. toate fracturile de bazinC.hemiparezeD.politraumatism cu examen fizic neconcludentE.

(pag. 649)

C2522035. Care este indicatia majora a CT abdominal in cazul politraumatismelor :semne vitale instabileA. semne clinice si de laborator ce nu sugereaza leziuni visceraleB. examen clinic neconcludentC.plagi abdominale penetranteD.



lipsa de raspuns la reechilibrarea hidroelectroliticaE.

(pag. 650)

C2522036. Raspundeti care obiectiv de ingrijire primara a unui politraumatizat este corect mentionatprevenirea aparitiei sindromului toxico-septicA. evaluarea indicelui traumaticB. controlul sensibilitatii si mobilitatii peretelui abdominalC.nivelul starii de constientaD.controlul diurezeiE.

(pag. 639)

C2522037. Care din afirmatiile de mai jos definesc o plaga ?lipsa de continuitate a pielii,mucoaselor si tesuturilor subiacenteA. prezenta hematomului perilezionalB. tumefactia localaC.obligativitatea impotentei functionale motoriiD.pierderea sensibilitatii distal de leziuneE.

(pag. 617)

C2522038. Creirul protejat la exterior de craniu, poate fi lezat de catre structurile interne ale acestuia atunci cand :

se produc fracturi lineareA. actioneaza forte de acceleratie/deceleratieB. exista actiuni directe cu hematom epicranianC.in disjunctii cranio-facialeD.se produce otoragieE.

(pag. 619)

C2522039. Primul viscer afectat de insuficienta pluriviscerala este :ficatulA. rinichiulB. plamanulC.cordulD.tubul digestivE.

(pag. 628)


C1222040. Care din afirmatiile de mai jos, referitoare la examenul ultrasonografic (ecografia) la un politraumatizat, sunt adevarate:

Ecografia este un examen fiabil, care se executa usor, rapid si este foarte economic.A. Examenul ecografic nu poate diagnostica leziunea de organ parenchimatos.B. Ecografia are o mare valoare in diagnosticul leziunilor de organ cavitar.C.Ecografia se poate efectua in orice departament de urgenta, practic precedand lavajul peritoneal.D.Rezultatul ecografiei depinde totusi de experienta si pregatirea ecografistului.E.

(pag. 651)

C1222041. Ingrijirea primara a politraumatizatului intr-un serviciu spitalicesc poate implica si intubatia orotraheala. Indicatiile absolute pentru intubatie sunt:

Plagi penetrante ale gatului cu hematoame expansive.A. Hipoxie sau apnee.B.



Contuzia pulmonara.C.Trauma craniocerebrala cu GCS < 11.D.Hemoragie retroperitoneala masiva.E.

(pag. 643)

C1222042. In cazul fazei spitalicesti a ingrijirii politraumatizatului:Tratamentul este prioritar diagnosticului paraclinic (tratamentul politraumatizatului se incepe inainte de a se confirma diagnosticul).

A.

Tratamentul nu se va incepe fara un diagnostic etiologic.B. Pentru a nu rata o leziune este de preferat o presupunere exagerata (supozitia de cea mai severa leziune).C.Seful echipei de stabilizare poate fi medic de medicina de urgenta.D.Seful echipei de stabilizare nu poate fi decat un chirurg general cu competenta in traume.E.

(pag. 642)

C1222043. La un politraumatizat, criteriile de lavaj peritoneal pozitiv (semnificand necesitatea unei laparotomii) sunt:

Numar de hematii >10.000/mm3.A. 10 ml sange la aspiratia libera (5 ml la copii).B. 20 ml sange la aspiratie libera (10 ml la copii).C.Prezenta lichidului de lavaj pe drenul toracic, tubul nazo-gastric sau sonda vezicala.D.Numar de leucocite > 500/mm3 (daca sunt obtinute la 3 ore dupa trauma).E.

(pag. 649)

C1222044. La un politraumatizat, criteriile unui lavaj peritoneal negativ sunt:Hematii < 100.000/mm3A. Leucocite < 100/mm3.B. Amilaze < 75 U/100 mm3.C.Aspirat liber clar.D.Hematii < 50.000/mm3E.

(pag. 650)

C1322045. Care dintre agentii vulneranti enumerati mai jos sunt responsabili de producerea politraumatismelor?

agentii fiziciA. agentii barotraumaticiB. electricitateaC.agentii termiciD.agentii tensioactiviE.

(pag. 617)

C1322046. Scorul traumatic Glasgow ia in calcul:deschiderea ochilorA. frecventa pulsuluiB. frecventa respiratiilorC.raspunsul verbalD.raspunsul motorE.

(pag. 634)

C1322047. Evaluarea politraumatizatului se va face atat in prespital cat si in spital dupa urmatoarele principii:

stabilirea datelor de identificare ale pacientilorA. evaluarea functionala si tratarea imediata a insuficientelor vitaleB. constituirea echipei de specialisti ce se va ocupa de rezolvarea cazuluiC.



stabilirea diagnosticului anatomoclinic al leziunilor traumatice si a statusului biologic preexistentD.ierarhizarea tratamentului leziunilorE.

(pag. 638)

C1322048. Scurtul examen neurologic de la locul accidentului va aprecia:statusul constientei accidentatuluiA. prezenta plagilor cranio-facialeB. statusul motorC.statusul senzitivD.egalitatea si reactivitatea pupilaraE.

(pag. 641)

C1322049. Indicatiile absolute de intubare oro-traheala a politraumatizatului sunt, CU EXCEPTIA:obstructia acuta a cailor aeriene superioareA. contuzia pulmonaraB. plagi penetrante ale gatului cu hematoame extensiveC.traumatismele cranio-facialeD.apneeaE.

(pag. 643)

C1322050. Care dintre urmatoarele tipuri lezionale necesita transport de urgenta la un spital?voletul costal mareA. plagi mari toracice cu pierdere de substanta cutanataB. plagi mari toracice cu traumatopneeC.pneumotorax sufocantD.contuzii toracice majore (torace moale)E.

(pag. 640)

C1322051. Prevenirea primara a traumelor se poate realiza prin:educatia populatiei prin atentionarea asupra factorilor de riscA. constituirea cadrului legislativ care sa previna producerea accidentelorB. cresterea pedepselor pentru cei care nu adopta conduita preventivaC.semne de circulatie care atrag atentia asupra unor zone cu risc specialD.impunerea unor detalii constructive la autovehicule care sa reduca amploarea urmarilor eventualelor accidente

E.

(pag. 630)

C1422052. In politraumatismele prin accidente de circulatie pasagerul prezinta mai ales:fracturi cranieneA. fracturi de femurB. fracturi toraciceC.fracturi de humerusD.fracturi ale picioruluiE.

(pag. 621)

C1422053. Semne precoce ale socului la politraumatizatii cu puls prezent sint:senzatia de seteA. tegumente uscateB. reumplere capilara lentaC.bradicardieD.confuzieE.

(pag. 639)



C1422054. Cauze de leucocitoza la politraumatizati sint:stressulA. fracturiB. leziune de ficatC.infectie concomitentaD.leziune pulmonaraE.

(pag. 648)

C1422055. Modifiarile hemostazei si coagularii la politraumatizati cuprind:cresc timpii de coagulareA. scade numarul de trombociteB. se activeaza sistemul kininicC.creste plasminogenul sericD.tromboze posttraumaticeE.

(pag. 624)

C1422056. Scara Glasgow are ca parametrii:timpul de reumplere capilaraA. raspunsul motorB. tensiunea arterialaC.raspunsul verbalD.rata respiratiilorE.

(pag. 634)

C1422057. Lavajul peritoneal pozitiv presupune:numar de hematii mai mare de 10000/mm3A. prezenta de materii fecale in lichidul de lavajB. 20 ml de singe la aspiratia liberaC.amilaze mai mari de 50U/lD.lichid de lavaj in sonda nasogastricaE.

(pag. 649)

C1422058. Hipotermia la politraumatizati:altereaza coagulareaA. poate apare in urma unor proceduri chirurgicale extinseB. duce la singerari difuzeC.hipotermia controlata poate fi beneficaD.necesita terapie cu masa trombocitaraE.

(pag. 625)

C1422059. Gravitatea leziunilor in caderile de la inaltime depinde in principal de:regiunea anatomica de impactA. virstaB. greutateC.viteza in momenul impactuluiD.suprafata pe care se cadeE.

(pag. 622)

C1422060. Examenul ecografic la politraumatizati poate descoperi fluid in:recesul subsplenicA. fundul de sac DouglasB. sinusuri pleuraleC.



spatiile parietocoliceD.punga MorisonE.

(pag. 651)

C1522061. Ce fel de leziuni poate diagnostica examenul echografic in politraumatisme:leziunile de organ cavitar;A. leziunile de organ parenchimatos;B. prezenta de fluid in sinusurile pleurale si cavitatea pericardica;C.prezenta de singe/fluid in cavitatea peritoneala;D.leziunile pelvisului osos.E.

(pag. 651)

C1522062. Mentionati raspunsurile comportamentale ale unui pacient politraumatizat, cu traumatism cranio-cerebral, folosite pentru scala Glasgow:

deschiderea ochilor la diferiti stimuli;A. raspuns motor;B. raspuns verbal;C.tensiune arteriala instabila;D.absenta diurezei.E.

(pag. 633)

C1522063. Care din raspunsurile de mai jos privind ingrijirile secundare ale unui politraumatizat si scopul lor sunt corect mentionate:

verificarea semnelor vitale;A. obtinerea istoricului accidentatului;B. examen fizic complet;C.controlul diurezei;D.prezenta leziunilor tubului digestiv.E.

(pag. 640)

C1522064. Care din enunturile de mai jos sunt caracteristice plagilor prin impuscare:depinde de caracterele balistice ale glontului;A. cele transfixiante au orificiul de iesire mai mic;B. orificiul de iesire e de 2-3 ori mai mare decit cel de intrare;C.potential infectant cu risc tetanigen mare;D.implicate mecanisme multiple de producere.E.

(pag. 618)

C1522065. Cind se decide transportul imediat in timpul supravegherii secundare:constatarea abdomenului dureros si destins;A. instabilitatea bazinului;B. fracturi de femur bilaterale;C.starea de moarte clinica;D.hemoragia externa din plagi superficiale.E.

(pag. 641)

C1522066. La un bilant lezional asemanator mortalitatea e de 5 ori mai mare la virstnici peste 70 de ani. Care sunt cauzele:

rezerve viscerale scazute;A. risc de complicatii mai mare;B. prezenta patologiei asociate;C.senescenta sistemului imunitar;D.reactii hipermetabolice.E.



(pag. 619)

C1622067. Metabolismul lipidic de stress se caracterizeaza prin:Lipoliza crescutaA. Lipoliza scazutaB. Lipogeneza crescutaC.Lipogeneza scazutaD.Productie scazuta de corpi cetoniciE.

(pag. 624)

C1622068. Principalele mecanisme de producere a leziunilor in accidentele rutiere sunt:CiocnireA. DeceleratieB. AcceleratieC.RostogolireD.CadereE.

(pag. 620)

C1622069. Criteriile de evaluare in scala Glasgow (GCS) sunt:Rata respiratorieA. Deschiderea ochilorB. Expansiunea respiratorieC.Raspunsul verbalD.Raspunsul motorE.

(pag. 633)

C1622070. In functie de contaminarea microbiana, plagile pot fi:CurateA. Cu contaminare minimaB. Cu contaminare medieC.ContaminateD.InfectateE.

(pag. 618)

C1622071. Clasificarea plagilor in functie de agentul traumatic se face in urmatoarele tipuri:Prin taiereA. Prin impuscareB. Prin dilacerareC.Prin cadereD.ContuzeE.

(pag. 618)

C1622072. Sindromul de compartiment abdominal se caracterizeaza prin:Distensie abdominalaA. Dificultati de ventilatieB. HipoxieC.IcterD.OligoanurieE.

(pag. 628)

C1622073. Plagile penetrante pot fi:OarbeA.



TransfixianteB. Fara interesare visceralaC.in setonD.Cu interesare visceralaE.

(pag. 618)

C1622074. Imunodisfunctia post-trauma se caracterizeaza prin:Scaderea numarului total de limfocite TA. Cresterea sintezei de Interleukina 2B. MonocitozaC.Functionarea anormala a celulelor BD.Scaderea sintezei de Interleukina 2E.

(pag. 626)

C2222075. Contuziile presupun ca mecanisme lezionale principale:Compresiunea sau strivirea ţesuturilorA. Secţionarea unor elemente anatomiceB. “Ciupercizare”, prin expandarea ţesuturilor la locul de impactC.Mişcarea diferenţială a unor structuri anatomice parţial fixateD.Cavitaţie temporară, prin extinderea radiară a ţesuturilorE.

(pag. 617-618)

C2222076. Cavitaţia temporară din plagile prin împuşcare depinde de:Devierea proiectilului de planuri osoaseA. Poziţia proiectilului în raport cu planul de intrareB. Viteza proiectiluluiC.Fragmentarea proiectiluluiD.Densitatea ţesuturilor străbătuteE.

(pag. 618)

C2222077. Pentru acelaşi scor traumatic, mortalitatea mai mare prin politraumatisme la vârste înaintate este datorată:

Bolilor cardiovsculareA. Modificărilor de nutriţie şi metabolismB. OsteoporozeiC.Greutăţii mai mari, cu o inerţie mai mare în tmpul accidentuluiD.Accesului întârziat la sistemul de îngrijireE.

(pag. 619)

C2222078. În cadrul modelelor lezionale din politraumatisme, care din urmatoarele asocieri lezionale sunt corect descrise?

Fractura coastelor I sau II cu lezuiuni de plex brahialA. Fractura de stern cu ruptură de arteră subclavicularăB. Fractura scapulei cu contuzie sau ruptură cardiacăC.Fractura de femur cu leziuni ale ligamentelor genunchiuluiD.Voletul costal cu contuzie pulmonarăE.

(pag. 619)

C2222079. În accidentele prin decelerare, leziunile duodenale se produc prin următoarele mecanisme:Ruptura la nivelul locului de fixare prin ligamentul TreitzA. Torsiunea impreuna cu pediculul hepaticB. Forfecarea pe centura de siguranţăC.



Strivirea pe coloana vertebralăD.Mecanismul de ansă închisăE.

(pag. 619)

C2222080. În cazul unui accident frontal în care şoferul nu este protejat prin centura de siguranţă, lovirea de volan poate cauza:

Fracturi ale oaselor facialeA. Fracturi ale sternului sau coastelorB. Ruptură de splinăC.Ruptură intestinalăD.Fracturi de pelvisE.

(pag. 620)

C2222081. În accidentele rutiere in care sunt implicaţi pietoni, mecanismele de producere a leziunilor sunt prin:

Impact direct (lovire)A. ProiectareB. ComprimareC.BasculareD.TorsiuneE.

(pag. 621)

C2222082. Leziunile care se pot produce prin căderea de la aceaşi înălţime sunt:Fracturi de pumn, cot sau umărA. Leziuni de gleznă sau genunchiB. Luxaţii de şoldC.Leziuni abdominaleD.Traumatisme cranio-cerebraleE.

(pag. 621)

C2222083. Cascada de modificări homeostatice în traumatismele majore este declanşată de o serie de factori precum:

Lezarea directă a unor viscereA. Complicaţiile locale ulterioareB. Hemoragia, hipovolemia si şocul hipovolemicC.Blocajul hormonilor contrareglatori (catecolamine, cortizol, glucagon)D.Acţiunea unor mediatori ca endotoxinele, factorul de necroză tumorală, tromboxanii, ş.a.E.

(pag. 622)

C2222084. Catecolaminele secretate in cursul reacţiei posttraumatice determinăCreşterea contractilităţii cardiaceA. Creşterea ratei ventilatoriiB. Contracararea vasospasmului indus de angiotensinăC.Creşterea nivelului de insulinăD.Creşterea consumului periferic de glucoză, urmată de hipoglicemieE.

(pag. 623)

C2222085. În politraumatisme, metabolismul de stress are ca trăsături esenţiale:Gluconeogeneză, ce are ca substrat preferenţial lactatulA. Hipoglicemie insulino-rezistentăB. Metabolizare în exces a glucozei circulanteC.Lipoliză crescutăD.Lipogeneză crescutăE.



(pag. 624)

C2222086. La pacientul traumatizat, hipermetabolismul de stress se manifestă prin:Creşterea indexului cardiacA. Scăderea producţiei de bioxid de carbonB. HipoventilaţieC.HiperlactatemieD.Scăderea excreţiei urinare azotateE.

(pag. 624)

C2222087. Conform clasificării hemoragiilor după American College of Surgeons, în clasa II-a de hemoragii:

Volumul sangvin pierdut este de până la 30% din volumul sangvin totalA. Creşte frecvenţa cardiacăB. PA este normalăC.Reumplerea capilară întârzie (2 sec.)D.Scade nivelul de conştienţăE.

(pag. 627)

C2222088. Cauzele translocaţiei bacteriene, cale de inducere a sepsisului cu sursă endogenă, sunt:Şocul hemoragicA. Imunosupresia generalizatăB. Activarea complementuluiC.Staza colonicăD.Hiperemia splanchnică, cu antrenarea bacteriilor în circulaţia portala si sistemicăE.

(pag. 627)

C2222089. Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS):Este rezultatul modificărilor complexe pe linie imunologică, metabolică si imunologică etc., ce apar la bolnavul politraumatizat

A.

Desemnează starile critice prin sepsisB. Se manifestă prin febră sau hipotermieC.Se manifestă prin tahipnee, cu PaCO2 peste 32mmHgD.Se manifestă prin leucocite peste 12000/mm3 sau sub 4000/mm3E.

(pag. 628)

C2222090. Criteriile de diagnostic al MSOF sunt:Tahipnee şi creşterea şuntului intrapulmonarA. Icter hemoliticB. Scăderea clearanceului creatinineiC.Hemoragie digestivăD.Creşterea trombocitelor circulante si a fibrinogenuluiE.

(pag. 629)

C2222091. Triajul este arta de a determina severitatea leziunilor, pe baza următoarelor criterii decizionale:

Timpul scurs de la producerea accidentuluiA. Distanta până la cel mai apropiat spitalB. Localizarea anatomica a traumeiC.Parametrii fiziologici ai pacientuluiD.Mecanismul lezionalE.

(pag. 631)



C2222092. Pentru a fi pregătite să faca faţă unor dezastre, spitalele trebuie să:Evalueze dezastrele care se pot produce în zonăA. Să ia măsurile adecvate pentru prevenirea dezastrelorB. Să stabilească modalităţile de comunicare si cooperare cu alte organizaţiiC.Să creeze planuri, care vor fi periodic exersate şi permanent aduse la ziD.Să educe populaţia în vederea unor reacţii cât mai controlateE.

(pag. 632)

C2222093. Încadrarea politraumatizaţilor în grupe de risc cu ajutorul scorurilor traumatice este esenţială pentru luarea unor decizii corecte în ceea ce priveşte:

Profilaxia politraumatismelorA. Triajul pacienţilorB. Managementul de îngrijire a pacienţilor criticiC.Justificarea cheltuielilor, în vederea rambursării de la casele de asigurăriD.Compararea rezultatelor obţinute cu cele standardE.

(pag. 632)

C2222094. Ideal, evaluarea gradului de severitate a leziunilor cu ajutorul scorurilor traumatice trebuie sa fie:

RapidăA. ReproductibilăB. ComprehensivăC.IeftinăD.Cu valoare predictivă mareE.

(pag. 632)

C2222095. Scala Glasgow (GCS)Nu este utilizată pentru triajul pacienţilorA. Are o importanţă majoră în evaluarea primară a pacienţilor lezaţiB. Încadrează pacienţii cu traumatisme cranio-cerebrale în categorii de gravitateC.Permite selectarea adecvată a protocoalelor terapeuticeD.Identifică pacienţii care au nevoie urgent de o investigare ecograficăE.

(pag. 633)

C2222096. Scala Glasgow (Glasgow Coma Scale) se bazează pe următoarele răspunsuri comportamentale:

Deschiderea ochilor la diferiţi stimuliA. Cel mai bun răspuns la stimulii dureroşiB. Cel mai bun răspuns la stimulii verbaliC.Cel mai bun răspuns verbalD.Cel mai bun răspuns motorE.

(pag. 633-634)

C2222097. Care din urmatoarele afirmatii privitoare la scala Glasgow (Glasgow Coma Scale) sunt adevărate?

Este utilizată pentru triajul prespital al pacienţilorA. Este utilizată pentru urmărirea progreselor pacienţilor în timpul perioadei de spitalizareB. Ese încorporată şi în alte scoruri traumaticeC.Scorul 15 reflectă gravitatea maximă a traumatismului cerebralD.CGS are valoare predictivă mare pentru disfuncţia neurologică permanentăE.

(pag. 633-644)

C2222098. Scorul traumatic (trauma score, TS) are o predictibilitate bună în ceea ce priveşte:



Moartea imediată în departamentul de urgenţeA. Durata spitalizăriiB. Numărul de zile de menţinere pe ventilaţie mecanicăC.Severitatea leziunilor cerebraleD.Invaliditatea posttraumaticăE.

(pag. 634)

C2222099. Care din următoarele afirmaţii privitoare la scorul traumatic revizuit (revised trauma score, RTS) sunt corecte?

Utilizează reumplerea capilară şi expansiunea toracicăA. Estimează gravitatea leziunilor craniene mai bine decât scorul traumatic (TS)B. Este mai uşor de aplicat decât scorul traumatic (TS)C.Pentru triajul pacienţilor rezultatele RTS sunt mai bune decât ale scorului traumatic (TS)D.Probabilitatea de supravieţuire este cu atât mai mare cu cât RTS este mai micE.

(pag. 634)

C2222100. Care din următorele afirmaţii referitoare la scorul TRISS sunt corecte?Combină date anatomice, fiziologice şi vârsta pacientuluiA. Se obţine prin combinarea scorului ISS cu TSB. Are valori între 1 şi 75C.Poate fi utilizat pentru estimarea probabilităţii de supravieţuireD.Performanţele predictive ale scorului TRISS sunt foarte buneE.

(pag. 637)

C2222101. Etapele protocolului terapeutic de îngrijire (supraveghere) primară a pacientului politraumatizat sunt:

Prevenirea apariţiei de noi victimeA. Identificarea altor victimeB. Verificarea semnelor vitaleC.Obţinerea istoricului accidentuluiD.Examenul fizic completE.

(pag. 640)

C2222102. Care dintre următoarele manevre terapeutice se aplică în cursul tratamentului de îngrijire (supraveghere) primară a pacientului politraumatizat?

Stabilizarea gâtului in extensieA. Ventilaţia pe mascăB. Intubaţia oro- sau nazo-trahealăC.Administrarea de oxigenD.HiperventilaţiaE.

(pag. 639)

C2222103. Care dintre următoarele manevre terapeutice se aplică în cursul tratamentului de îngrijire (supraveghere) primară a pacientului politraumatizat?

CricotiroidotomiaA. Stabilizarea voletelor prin osteosintezăB. Puncţia toracică în caz de plăgi toracice cu traumatopneeC.Oprirea sângerării active cu pansamente, bandaje, garouri sau pantaloni antişocD.Resuscitarea cardio-respiratorieE.

(pag. 639-640)

C2222104. Care dintre următoarele leziuni critice identificate în cursul tratamentului de îngrijire (supraveghere) primară a pacientului politraumatizat trebuie tratate la locul accidentului?



Obstrucţia căilor aerieneA. Stopul cardiorespiratorB. Insuficienţa respiratorie prin contuzii toracice majoreC.Insuficienţa cardiacă prin contuzie miocardicăD.Coma prin traumatism cranio-cerebralE.

(pag. 640)

C2222105. În cursul îngrijirii (supravegherii) secundare a pacientului politraumatizat se face:Examenul fizic completA. Examenul neurologic completB. Bandajarea plagilor si imobilizarea fracturilorC.Determinarea grupului de sânge şi a compatibilităţii directeD.Monitorizarea, reevaluarea si reechilibrarea pacientuluiE.

(pag. 641)

C2222106. În faza spitalicească a îngrijirii politraumatizatului, rolurile asistentelor sunt de:Transportul şi dezbrăcarea pacienţilorA. Monitorizarea constantelor vitaleB. Monitorizarea cantităţii de fluide administrateC.Administrarea medicaţieiD.Menţinerea în funcţie a echipamentelor din departamentE.

(pag. 641)

C2222107. Principiile de îngrijire ale politraumatizatului în faza spitalicească sunt:Supoziţia de cea mai severă leziune (supraevaluarea leziunii)A. Diagnosticul paraclinic este prioritar tratamentuluiB. Examinarea sistematică a pacientuluiC.Reexaminarea frecventă a pacientuluiD.Investigarea paraclinică în cadrul unor protocoale prestabiliteE.

(pag. 642)

C2222108. Indicaţiile absolute pentru intubaţia orotraheală sunt:ApneeA. HipoxieB. Traumatisme maxilofacialeC.Plăgi penetrante ale gâtului cu hematoame expansiveD.Contuzie pulmonarăE.

(pag. 643)

C2222109. Între indicaţiile relative ferme ale intubaţiei orotraheale fac parte:Apneea prin leziuni cranieneA. Trauma craniocerebrală cu scor GCS mai mic de 11B. Insuficienţa respiratorie prin plagi penetrante toracice cu traumatopneeC.Hipoxia prin contuzie pulmonarăD.Pacienti agitaţi, sub influenţa alcoolului, cu leziuni concomitente ameninţătoare de viaţăE.

(pag. 643)

C2222110. Modul de intubaţie (oro-traheală, nazo-traheală sau chirurgicală) se alege în funcţie de:Preferinţele pacientuluiA. Prezenţa agitaţiei prin intoxicaţie alcoolicăB. Prezenţa unor traume maxilo-faciale masiveC.Starea coloanei cervicaleD.



Viteza cu care trebuie efectuată intubareaE.

(pag. 643)

C2222111. Intubaţia chirurgicală se poate efectua:Oro-trahealA. Nazo-trahealB. Transtraheal percutanC.Prin cricotiroidotomieD.Prin traheostomieE.

(pag. 643)

C2222112. Care din afirmaţiile următoare, referitoare la leziunile de coloană cervicală la pacienţii politraumatizaţi, sunt corecte?

Leziunile coloanei cervicale trebuie suspicionate la orice politraumatismA. La pacienţii conştienţi şi care nu se află sub influenţa drogurilor sau alcoolului diagnosticul de leziune de coloană cervicală se poate face prin examen clinic

B.

La pacienţii sub influenţa drogurilor sau alcoolului leziunea coloanei cervicale se poate exclude printr-o radiografie cervicală laterală

C.

Imobilizarea coloanei cervicale trebuie făcută după diagnosticul cert de lezare prin radiografii din diferite incidenţe

D.

Renunţarea la imobilizarea coloanei cervicale se poate face după efectuarea de radiografii din diferite incidenţe şi la indicaţia neurochirurgului sau ortopedului

E.

(pag. 644)

C2222113. Între cele şase afecţiuni toracice ascunse, care nediagnosticate si tratate corect pot pune în pericol viaţa pacientului, fac parte:

Ruptura de aortă toracicăA. Pneumotoracele sufocantB. Tamponada cardiacăC.Contuzia miocardicăD.Ruptura de esofagE.

(pag. 644)

C2222114. Toracotomia în departamentul de urgenţă se poate efectua pentru:Plăgi cardiace asociate cu tamponadăA. Controlul hemoragiilor intratoracice masiveB. Masajul cardiac internC.Clamparea temporară a arcului aortic, pentru redistribuirea sângelui circulant spre miocard şi creierD.Stabilirea oportunităţii unei pericardotomii de hemostazăE.

(pag. 645)

C2222115. Dintre modalităţile terapeutice de prevenire a MODS fac parte:Resuscitarea cardio-respiratorieA. Tratament chirurgical prompt şi de calitateB. Suport ventilator si maximalizarea transportului de oxigenC.Mobilizarea pacientuluiD.Instituirea cât mai rapidă a alimentaţiei parenterale, pentru a preveni translocaţia endotoxinică şi bacterianăE.

(pag. 647)

C2222116. Lavajul peritoneal este indicat la pacienţii cu contuzii abdominale în următoarele situaţii:Hipotensiune inexplicabilăA. Durere sau apărare muscularăB. Traumatisme toracice cu voletC.



Paraplegie sau tetraplegieD.Conştienţă alterată (examen fizic neconcludent)E.

(pag. 649)

C2222117. Criteriile unui lavaj peritoneal pozitiv sunt:Număr de hematii mai mare de 400 000/mm3A. Număr de leucocite mai mare de 500/mm3B. Prezenţa lichidului de lavaj pe sonda vezicalăC.Fibre alimentare sau bilăD.Amilaze peste 175U/100mlE.

(pag. 649)

C2522118. Indicatiile relative ferme ale intubatiei oro-traheale (nazale) sau chirurgicale prin traheostomie /cricoidotomie etc in politraumatisme sunt :

trauma craniocerebrala cu scor GCS < 11A. insuficienta respiratorie de cauza toracica(volet,plaga penetranta etc)B. revarsat pleural aero-lichidianC.incarcarea traheo-bronsicaD.socul cu hipoxie si hipoventilatieE.

(pag. 643)

C2522119. Care din notiunile de mai jos definesc politraumatismul :sindrom consecinta a actiunii mai multor agenti vulnerantiA. afecteaza mai mult de doua regiuni anatomiceB. produce leziuni amenintatoare de viataC.leziunile,considerate separat,au risc vitalD.leziunile,considerate cumulat,pot sa aiba risc vitalE.

(pag. 616)

C2522120. Mecanismul lezional de compresie sau strivire in contuzii poate sa produca :alterari grave tisulareA. compresie si disfunctie in aportul sangvin tisularB. necroza tisulara imediataC.ischemie perifericaD.insuficienta renala imediataE.

(pag. 617)

C2522121. Care din enunturile de mai jos sunt caracteristice plagilor prin impuscare ?depind de caracterele balistice ale glontuluiA. cele transfixiante au orificiul de iesire mai micB. orificiul de iesire de 2-3 ori mai mare decat cel de intrareC.potential infectat, cu risc tetanigen mareD.implica mecanisme multiple de producereE.

(pag. 618)

C2522122. In cazul unui bilant lezional asemanator,mortalitatea e de 5 ori mai mare la varstnici peste 70 de ani.Care sunt cauzele?

rezerve viscerale scazuteA. risc mai mare de complicatiiB. prezenta patologiei asociateC.senescenta sistemului imunitarD.reactii hipermetaboliceE.



(pag. 619)

C2522123. Ce informatii poate aduce examenul echografic in politraumatismeleziune de organ cavitarA. leziune de organ parenchimatosB. prezenta de fluid in sinusurile pleurale sau/si cavitatea pericardicaC.prezenta de sange/fluid in cavitatea peritonealaD.leziunile pelvisului ososE.

(pag. 651)

C2522124. Mentionati cele 3 raspunsuri comportamentale ale unui pacient politraumatizat,cu traumatism craniocerebral,folosite pentru scala Glasgow

deschiderea ochilor la diferiti stimuliA. raspuns motorB. raspuns verbalC.raspuns negativ terapeutic la refacerea volemieiD.prezenta reflexelor pupilareE.

(pag. 633)

C2522125. Care din raspunsurile de mai jos privind ingrijirile secundare ale unui politraumatizat si scopul acestora sunt corect mentionate :

verificarea semnelor vitaleA. obtinerea istoricului accidentatuluiB. examen fizic completC.controlul diurezeiD.prezenta leziunilor tranzitului digestivE.

(pag. 640)

C2522126. Ce trebuie sa aprecieze examenul neurologic initial al unui politraumatizat :status-ul constienteiA. status-ul motorB. starea pupilelorC.monitorizarea si reechilibrarea pacientuluiD.reluarea precoce a alimentatiei per osE.

(pag. 641)

C2522127. Cand se decide transportul imediat in timpul supravegherii secundare ?constatarea abdomenului dureros si destinsA. instabilitatea bazinuluiB. fracturi bilaterale de femurC.starea de colapsD.hemoragia externaE.

(pag. 641)

C2522128. Care din afirmatiile de mai jos sunt valabile pentru patogenia politraumatismeloragentii fizici sunt cel mai frecvent implicatiA. unda de soc produce politraumatism in unele accidenteB. impactul direct cu mecanisme complexeC.acceleratia si deceleratiaD.rezultatele sunt nedefinite si nediferentiateE.

(pag. 617)

C2522129. Criteriile de clasificare topografica a politraumatismelor sunt:



regiunile anatomice afectateA. numarul regiunilor afectateB. modelul lezionalC.prezenta sau absenta comeiD.prezenta sau absenta leziunilor visceraleE.

(pag. 618)

C2522130. Care din afirmatiile de mai jos sunt reale privind factorii ce influenteaza modelul lezional in fractura coastelor I sau II

asocierea cu leziuni de plex brahialA. afectarea lantului simpatic cervicalB. afectarea nervului frenicC.leziuni de artera subclavicularaD.leziuni de dom pleuralE.

(pag. 619)

C2522131. Fractura sternului se poate asocia cu :ruptura cardiacaA. contuzie cardiacaB. ruptura de aorta descendentaC.leziunea nervului frenic stangD.rupturi de esofagE.

(pag. 619)

C2522132. In cadrul politraumatismelor lezarea duodenului poate fi posibila si prin urmatoarele mecanisme

strivirea pe coloana vertebralaA. forfecarea pe centura de sigurantaB. mecanismul de ansa inchisaC.accelerarea - decelerareaD.injurii diverseE.

(pag. 619)

C2522133. Duodenul si intestinul subtire se rup in acelasi tip de accidente, cel mai frecvent la nivelul :ligamentului TreitzA. unghiului D2 -D3B. mezenterul adiacent ceculuiC.aderentelorD.cele mai inalte portiuni ale mezenteruluiE.

(pag. 619)

C2522134. In principiu in cazul oricarui traumatism,trebuie sa ne gandim la :leziunile cardio-vasculareA. posibile leziuni asociateB. evitarea,, mirajului primei leziuni"C.in cazul unei plagi toracice sub linia bimamelonaraD.evolutie imprevizibilaE.

(pag. 619)

C2522135. Principalele mecanisme de producere a leziunilor in accidentele rutiere sunt:ciocnire (impact)A. deceleratie ( oprire brusca)B.



acceleratie(proiectare)C.lovire -basculare -proiectareD.lovire - cadereE.

(pag. 621)

C2522136. Caderea de la aceeasi inaltime in timpul mersului, sau a alergarii provoaca diferite leziuni:fracturi de pumn, cot sau lucxatii ale umaruluiA. leziuni la nivelul membrelor inferioare, genunchi,gleznaB. leziuni abdominaleC.fracturi de femurD.traumatism cranio-cerebralE.

(pag. 621)

C2522137. Cascada modificarilor homeostatice in traumatismele majore este determinata de :lezarea directa a unor viscereA. repercursiunile sistemice ale leziunii (hemoragie,hipovolemie)B. aparitia mediatorilor chimici elaborati la diferite niveleC.declansarea coagularii intravasculareD.instalarea MODSE.

(pag. 622)

C2522138. In cadrul raspunsului endocrin, factorii care domina reactia fiziopatologica post-traumatica au ca actiuni esentiale :

mentinerea starii de constientaA. asigurarea respiratieiB. mentinerea unei perfuzii tisulare adecvateC.mentinerea unui metabolism normalD.asigurarea diurezei fiziologiceE.

(pag. 622)

C2522139. Confirmati afirmatiile corecte legate de actiunea catecolaminelorcresc frecventa respiratiei si buna oxigenareA. cresc alura ventriculara si contractilitatea corduluiB. produc vasoconstrictia periferica in scopul mentinerii fluxului sanguin normal al creierului si miocarduluiC.actiunea lor este sub controlul sistemului nervos centralD.se afla sub controlul sistemului nervos vegetativE.

(pag. 623)

C2522140. Raspunsul metabolic la stressul traumatic este initiat de o serie de stimuli si se caracterizeaza prin :

cresterea ratei metaboliceA. nivel maxim la 3-4 zile posttraumaticB. persistenta 7-10 zileC.repercursiuni favorizate de obezitateD.blocaj al lipolizei in cazul normoponderalilorE.

(pag. 623)

C2522141. Trauma poate produce modificari ale hemostazei si coagularii .La deficitele de coagulare induse de trauma se pot adauga urmatoarele deficite preexistente :

hipertermiaA. hipotermiaB. hipotermia produsa de perfuzii/operatiiC.deficitele factorilor V si VIII produse in urma transfuziilorD.



hipovolemieE.

(pag. 625)

C2522142. Care afirmatii sunt corecte in legatura cu translocatia bacteriana in cazul politraumatismului?

inducerea iatrogena a sepsisuluiA. mucoasa intestinala nu-si mai indeplineste rolul de bariera pentru endotoxine si bacteriiB. socul hemoragic initial,imunosupresia generalizataC.cauza socului ireversibilD.translocatia microbiana poate fi prevenitaE.

(pag. 628/629)

C2522143. Principalele manifestari ale MSOF la nivel gastro-intestinal sunt :sangerare/ileusA. scaderea functiei de bariera a mucoaseiB. greturile,varsaturileC.eroziuni ale mucoaseiD.polidipsiaE.

(pag. 628)

C2522144. Raspunsul hepatic in cadrul MSOF determina:icterulA. febra-frisoaneleB. alterarea sintezei proteiceC.cresterea ureei si creatinineiD.sangerareaE.

(pag. 628)

C2522145. Principalele criterii diagnostice ale MSOF oferite de raspunsul ficatului:hepatomegaliaA. icter colestaticB. cresterea GOT,GPTC.hiposideremiaD.scaderea timpului de protrombinaE.

(pag. 628)

C2522146. Principalele criterii de diagnostic hematologic al MSOF sunt :paloarea tegumentelor si mucoaselorA. scaderea hematocrituluiB. trombocitopenieC.scaderea fibrinogenuluiD.hipercogulabilitateE.

(pag. 628)

C2522147. Indicatiile absolute ale intubatiei oro-traheale (nazale) sau chirurgicale in ingrijirile primare ale unui politraumatizat sunt :

traume maxilo-facialeA. contuzia pulmonaraB. obstructia acuta a cailor aerieneC.apnee prin leziuni cranio-cerebrale, sau ale coloanei cervicale supraiacenta C4D.plagi penetrante ale gatului cu hematoame expansiveE.

(pag. 643)



C2822148. Politraumatismele se caracterizeaza prin:este un sindrom rezultat din actiunea mai multor agenti vulnerantiA. dereglare functionala sistemicaB. lezarea grava a unui singur viscerC.traumatism cu afectarea cel putin doua regiuni anatomice, una amenintatoare pentru viataD.traumatism cu afectarea cel putin a trei regiuni anatomiceE.

(pag. 616)

C2822149. Triunghiul epidemiologic al traumei este compus din:agentul traumaticA. viteza de producereB. mediul inconjurator momentului traumeiC.victimaD.timpul scurs de la producereE.

(pag. 617)

C2822150. Contuziile se caracterizeaza prin:compresie sau strivireA. miscare diferentiata a unor structuri anatomice partial fixateB. pierderea cunostiinteiC.semne de focarD.toate raspunsurile sunt gresiteE.

(pag. 617)

C2822151. Plagile se clasifica in:contuzeA. strivireB. prin impuscareC.prin taiereD.prin miscare diferentiata a unor structuri anatomice partial fixateE.

(pag. 618)

C2822152. Intr-un politraumatism varsta creste mult mortalitatea datorita:toleranta scazutaA. boli cardiovasculareB. consumul de alcoolC.osteoporozaD.senescenta sistemului imunitarE.

(pag. 619)

C2822153. Cel mai frecvent fractura de stern se poate asocia cu:contuzie cardiacaA. pneumotorax bilateralB. ruptura de aorta acendentaC.fractura de coloana toracicaD.hemotoraxE.

(pag. 619)

C2822154. Cel mai frecvent fractura coastelor I si II se poate asocia cu:ruptura cardiacaA. leziuni de plex brahialB. leziuni de lantsimpaticC.



leziuni de artera subclavieD.ruptura de aorta descendentaE.

(pag. 619)

C2822155. Metabolismul glucidic de stres are ca trasaturi esentiale:glicogenolizaA. gluconeogenezaB. lipogeneza scazutaC.hipoglicemie insulino-rezistentaD.lipoliza crescutaE.

(pag. 624)

C2822156. Trauma poate produce hiper sau hipocoagulabilitate plasmatica astfel:acidoza si ischemia scad timpii de coagulareA. acidoza si ischemia cresc timpii de coagulareB. dupa traume majore scade numarul de trombociteC.dupa traume majore creste numarul de trombociteD.scade prekalikreinaE.

(pag. 624)

C2822157. Transfuziile masive au ca si complicatii:deficite de factor V si VIIIA. deficite de factor II si VIB. trombocitopeniaC.trombocitozaD.leucopeniaE.

(pag. 625)



Tema nr. 23Accidente vasculare cerebrale ischemice si hemoragice



C1223001. Cauza principala a hemoragiilor cerebrale primitive este:hipertensiunea arterialaA. consumul de cocainaB. diateza hemoragicaC.anevrismele vaselor cerebraleD.disectia arterelor cervicocerebraleE.

(pag. 2582)

C1223002. Care este procentul de accidente vasculare cerebrale trombotice care prezinta semne premonitorii?.

10-20%A. 21-30%B. 31-40%C.41-50%D.51-60%E.

(pag. 2558)

C1223003. Terapia chirurgicala in accidentul vascular cerebral cuprinde:bypass aortocarotidianA. rezectia segmentului carotidian stenozatB. rezectia anevrismului carotidianC.endarterectomiaD.bypass carotido-jugularE.

(pag. 2572)

C1223004. Cea mai frecventa localizare a hemoragiei cerebrale datorata hipertensiunii arteriale este la nivelul:

talamusA. putamenB. cerebelC.punteD.nucleii cenusii de la baza creieruluiE.

(pag. 2578)

C1323005. Hemianopsia brusca sugereaza existenta unui embol in:artera cerebrala posterioaraA. artera cerebrala anterioaraB. artera carotida comunaC.artera carotida internaD.artera cerebrala medieE.

(pag. 2576)



C1323006. Accidentul vascular cerebral complet sau infarctul cerebral de tip trombotic evolueaza catre deficit maxim in:

cateva secundeA. cateva minuteB. cateva oreC.cateva zileD.nici unul de mai susE.

(pag. 2560)

C1323007. In conformitate cu studiile NASCET si ECST pacientii simptomatici cu stenoza carotidiana beneficiaza in mod clar de endarterectomie carotidiana daca stenoza carotidiana este de:

30-39%A. 40-49%B. 50-59%C.60-69%D.70-99%E.

(pag. 2573)

C1323008. Dintre factorii aterosclerozei cel mai important este:obezitateaA. sedentarismulB. hipertensiuneaC.consumul de alcoolD.consumul de droguriE.

(pag. 2572)

C1323009. In ocluzia arterei vertebrale infarctul este localizat in:bulbA. lobul frontalB. lobul parietalC.lobul temporalD.lobul occipitalE.

(pag. 2566)

C1423010. Arterita temporala sau arterita cu celule gigante:este o afectiune frecventa la tineriA. este principala cauza de AVCB. se asociaza de obicei cu boala MoyamoyaC.ocazional poate aparea oftalmoplegiaD.nici un raspuns nu e corectE.

(pag. 2577)

C1423011. Cea mai frecventa cauza de embolism cerebral o reprezinta:fibrilatia atriala nereumaticaA. bolile cardiace congenitaleB. mixomul atrialC.prolapsul de valva mitralaD.contraceptivele oraleE.

(pag. 2575)

C1423012. Deficitul neurologic major al hemoragiei occipitale lobare este:hemianopsiaA.



afaziaB. delirulC.pareza bratelorD.deficit senzitiv pe un hemicorpE.

(pag. 2580)

C1423013. Mentionati cea mai frecventa cauza de ischemie si infarct cerebral:boala MoyamoyaA. meningita TBCB. arterita TakayasuC.embolismul cardiogenD.cancerul sistemicE.

(pag. 2558)

C1523014. In cazul unui accident vascular cerebral, explorarea care sustine cu cea mai mare certitudine natura nonhemoragica a leziunii este:

examenul Doppler transcranianA. punctia lombaraB. tomografia computerizata cerebralaC.electroencefalogramaD.echografia cardiacaE.

(pag. 2579)

C1523015. In cazul unui accident vascular cerebral, decelarea unei infarctizari hemoragice pledeaza pentru:

mecanism trombotic de ocluzie a vasului cerebralA. mecanism embolic de ocluzie a vasului cerebralB. hemoragie lobara la debutC.hemoragie pontina la debutD.hemoragie subarahnoidianaE.

(pag. 2560, 2575, 2576)

C1523016. Pentru hemoragiile pontine, aspectul clinic caracteristic la nivelul ochilor este urmatorul:pupile midriaticeA. devierea in sus a globilor oculariB. midriaza de partea opusa leziuniiC.pupile mici (miotice)D.devierea in jos a globilor oculariE.

(pag. 2579)

C1523017. Cea mai sensibila metoda de detectare a infarctului cerebral embolic este:electroencefalogramaA. scanarea RMNB. punctia lombara cu examenul LCRC.radiografia craniana de profilD.angiografia cerebralaE.

(pag. 2576)

C1523018. La pacientii cu fibrilatie atriala nonvalvulara, pentru prevenirea embolismului cerebral, este considerata eficienta si sigura anticoagularea care realizeaza urmatoarele valori ale INR:

INR < 2A. INR > 4B. INR= 0 - 1C.



INR = 2 - 3D.INR > 6E.

(pag. 2576)

C1523019. Dintre variantele de mai jos, selectati cel mai important factor de risc pentru producerea infarctelor lacunare:

infarctul miocardic recentA. endocardita bacterianaB. hipertensiunea arterialaC.fibrilatia atriala non-reumaticaD.stenoza mitralaE.

(pag. 2575)

C2523020. Natura hemoragica a unui accident vascular cerebral, in faza acuta, este infirmata cu certitudine prin:

absenta debutului caracteristic - brutal, in timp ce pacientul este in stare de veghe sau cand este supus unui stress

A.

punctia lombaraB. tomografia computerizata cerebralaC.electroencefalogramaD.echografia cardiaca, daca aceasta evidentiaza o sursa de emboli la nivel cardiacE.

(pag. 2579)

C2523021. Cel mai comun sediu al aterosclerozei si aterotrombozei ce conduc la AIT (accident ischemic tranzitoriu) sau AVC (accident vascular cerebral) este reprezentat de:

ramurile arterei cerebrale anterioareA. originea arterei carotide interneB. originea arterei cerebeloase superioareC.ramurile arterei cerebrale posterioareD.artera comunicanta anterioaraE.

(pag. 2561)

C2523022. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hemoragiile cerebeloase este adevarata?impun adesea luarea in calcul a unei eventuale interventii chirurgicaleA. sunt rareori insotite de cefalee occipitala, varsaturi, incapacitatea pacientului de a sta in picioareB. au totdeauna o gravitate redusaC.sunt adesea insotite de cefalee frontala de partea opusa leziuniiD.nu impun de obicei luarea in calcul a unei eventuale interventii chirurgicale, chiar daca sunt mai mari de 3 cm

E.

(pag. 2579 - 2580)

C2523023. In cazul unui accident vascular cerebral, decelarea unei infarctizari hemoragice pledeaza pentru:

hemoragie lobara la debutA. mecanism trombotic de ocluzie a vasului cerbralB. mecanism embolic de ocluzie a vasului cerbralC.hemoragie pontina la debutD.hemoragie subarahnoidianaE.

(pag. 2575-2576)

C2523024. Pentru hemoragiile pontine, aspectul clinic caracteristic la nivelul ochilor este urmatorul:midriaza de partea leziuniiA. midriaza de partea opusa leziuniiB.



pupile midriaticeC.pupile mioticeD.devierea in jos a globilor oculariE.

(pag. 2578)

C2523025. In accidentul vascular cerebral, natura non hemoragica a leziunii, in faza acuta, este sustinuta cu cel mai mare grad de certitudine prin:

aspectul clinic – daca debutului caracteristic - brutal, in timp ce pacientul este in stare de veghe sau cand este supus unui stress

A.

tomografia computerizata cerebralaB. punctia lombaraC.electroencefalogramaD.echografia cardiaca, daca aceasta evidentiaza o sursa de emboli la nivel cardiacE.

(pag. 2579)

C2523026. Cea mai sensibila metoda de detectare a infarctului cerebral embolic este:electroencefalogramaA. rezonanta magnetica nuclearaB. punctia lombara cu examenul LCRC.radiografia craniana de profilD.angiografia cerebralaE.

(pag. 2576)

C2523027. Dintre variantele de mai jos, selectati cel mai important factor de risc pentru producerea infarctelor lacunare:

boala mitralaA. endocardita bacterianaB. hipertensiunea arterialaC.stenoza mitralaD.fibrilatia atriala non - reumaticaE.

(pag. 2575)

C2523028. La pacientii cu fibrilatie atriala nonvalvulara, pentru prevenirea embolismului cerebral, este considerata eficienta si sigura anticoagularea care realizeaza urmatoarele valori ale INR:

INR< 2A. INR > 4B. INR = 0 - 1C.INR = 2 - 3D.INR > 6E.

(pag. 2576)

C2523029. Hematoamele subdurale sunt provocate cel mai frecvent de:malformatii arterio-venoaseA. singerari la nivelul unor tumori cerebraleB. traumatisme cranio - cerebraleC.ruperea anevrismelor saculareD.sangerari spontaneE.

(pag. 2557)

C2523030. Edemul cerebral ischemic ajunge la maxim dupa momentul infarctului in :30 de minuteA. 1 oraB. 2 - 4 oreC.



6 - 7 oreD.24 de oreE.

(pag. 2559)

C2523031. Penumbra ischemica este:zona de mic infarct in substanta albaA. zona de edem citotoxicB. zona de perfuzie redusa situata in jurul "miezului" ischemicC.zona de lipohialinoza indusa de HTAD.zona de infarct la granita intre doua teritorii vasculare cerebraleE.

(pag. 2559)

C2523032. Leziunea ischemica a nucleului subtalamic Luys are ca efect aparitia:hemianopsiei homonimeA. hemiplegiei contralateraleB. hemibalismului contralateralC.afazieiD.paraliziei de nerv oculomotor externE.

(pag. 2566)

C2523033. Sindromul Balint apare in :leziuni ale ariei calcarine bilateralA. leziuni ale ariei calcarine unilateralB. leziuni ale ariilor vizuale de asociatieC.leziuni unilaterale ale lobului frontalD.leziuni bilaterale ale lobului frontalE.

(pag. 2566)

C2523034. Efectele antiplachetare ale aspirinei se realizeaza prin:stimularea fosfodiesterazei plachetareA. blocarea receptorilor ADP plachetariB. acetilarea ciclooxigenazei plachetareC.inhibarea fosfodiesterazei plachetareD.activarea receptorilor glicoproteinei I I b / I I I aE.

(pag. 2572)

C2523035. In ocluzia ramificatiei inferioare a arterei cerebrale medii, aspectul clinic cel mai caracteristic este reprezentat de:

nistagmus rotatorA. diplopie prin paralizie de nerv III (oculomotor comun)B. deficit motor contralateral, intinsC.afazie senzoriala Wernicke fara parezaD.diplopie prin parez de nerv VI (oculomotor extern)E.

(pag. 2562)

C2923036. Riscul cel mai mare de AVC îl conferă una din următoarele contexte clinice:Accident ischemic tranzitoriu în antecedente.A. AVC major în antecedente.B. Cecitate monooculară tranzitorie.C.Stenoze carotidiene>70% simptomatice.D.HTA cu valori mari.E.

(pag. 2571)



C2923037. Principalul factor de risc pentru boala lacunară cerebrală este:Hipercolesterolemie.A. HTA.B. IMA în antecedente.C.Fibrilaţia atrială.D.Fumatul.E.

(pag. 2568)


C1223038. Cele mai frecvente sindroame lacunare sunt urmatoarele:hemipareza motorie puraA. atacul senzitiv purB. hemipareza ataxicaC.hemipareza motorie pura cu “afazie motorie”D.dislexieE.

(pag. 2568)

C1223039. Care sunt tipurile de edem cerebral care pot sa apara la nivel celular?citotoxicA. vasogenicB. interstitialC.ischemicD.neurogenicE.

(pag. 2558)

C1223040. Hemoragia intracraniana poate sa apara in:parenchimul cerebralA. spatiul subarahnoidianB. spatiul subduralC.spatiul epiduralD.structurile nervoase ale maduveiE.

(pag. 2557)

C1223041. Explorarea imagistica in accidentele vasculare cerebrale cuprinde:tomografia computerizataA. scintigrafia cerebralaB. tomografia cu emisie de pozitroniC.rezonanta magnetica nuclearaD.angiografia cerebralaE.

(pag. 2569-2570)

C1223042. Deficitul neurologic ischemic reversibil dispare in24-72 oreA. pina la o saptaminaB. pina la 2 saptaminiC.pina la o lunaD.pina la 3 luniE.

(pag. 2560)



C1223043. Cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive sunt:ganglionii bazaliA. cerebelB. punteC.scoarta cerebralaD.hipotalamusE.

(pag. 2578)

C1223044. Cauzele majore ale deficitelor neurologice tardive din accidentele vasculare cerebrale sunt:rerupturaA. hidrocefaliaB. vasospasmul cerebralC.alcalozaD.acidozaE.

(pag. 2581)

C1223045. Placa fibroasa contine variate grade de degenerare care pot determina:stenozaA. ulcerareB. trombozaC.embolizare ulterioaraD.infarctizareE.

(pag. 2558)

C1223046. In tratamentul AVC prima linie este reprezentata de:modificarile dieteticeA. modificarile stilului de viataB. abandonarea fumatuluiC.reducerea sarii din alimentatieD.gimnastica medicalaE.

(pag. 2572)

C1223047. Ischemia cerebrala este produsa de o reducere a fluxului cerebral cu durata de:citeva secundeA. citeva minuteB. citeva oreC.citeva zileD.citeva saptaminiE.

(pag. 2557)

C1223048. Care dintre urmatoarele medicamente sunt considerate agenti antiagreganti plachetari si sunt utilizate in tratamentul accidentelor vasculare cerebrale:

aspirinaA. ticlopidinaB. dipiridamolulC.omeranulD.carbimazolulE.

(pag. 2572)

C1323049. Cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive sunt:ganglionii bazaliA. cerebelul profundB.



punteC.lobul occipitalD.bulbE.

(pag. 2578)

C1323050. Care sunt cele mai frecvente cauze de ischemie si infarct cerebral ?disectia arterialaA. vasculiteleB. ateroscleroza cu tromboembolismC.bolile hematologiceD.embolismul cardiogenE.

(pag. 2558)

C1323051. Infarctele lacunare sunt de obicei datorate:starii postpartumA. lipohialinozei indusa de hipertensiuneB. vasoconstrictieiC.aterosclerozei arterelor penetrante miciD.coagularii intravasculare diseminateE.

(pag. 2558)

C1323052. Leziunile aterotrombotice ale arterei vertebrale au predilectie pentru:primul segment al arterei vertebraleA. al doilea segmental al arterei vertebraleB. al treilea segment al arterei vertebraleC.al patrulea segment al arterei vertebraleD.nici unul din segmentele de mai susE.

(pag. 2565)

C1323053. In endocardita infectioasa embolii septici pot duce la:abcese cerebraleA. anevrisme micoticeB. meningiteC.hemoragie subarahnoidianaD.hemoragie intracerebralaE.

(pag. 2575)

C1323054. In ocluzia trunchiului arterei cerebrale medii, blocand atat ramurile penetrante cat si pe cele corticale, manifestarile clinice sunt:

hemiplegie controlateralaA. hemianestezie controlateralaB. tulburari de deglutitieC.tulburari de echilibruD.hemianopsie omonimaE.

(pag. 2562)

C1323055. In boala aterotrombotica a arterei carotidei interne si a ramurilor sale angiografia cerebrala poate detecta:

trombi murali la bifurcatia arterei carotide comuneA. disectia sifonului carotidianB. disectia vaselor intracranieneC.edemul cerebralD.



stenoze severeE.

(pag. 2570)

C1323056. In hemoragia cerebeloasa apar urmatoarele semne clinice:varsaturi repetateA. incapacitatea de a mergeB. cefaleea occipitalaC.paralizia membrelorD.incapacitatea de a sta in picioareE.

(pag. 2579)

C1323057. Prognosticul hemoragiei intracerebrale hipertensive depinde de:varsta pacientuluiA. marimea hematomuluiB. simptomatologia clinicaC.tratamentul aplicatD.localizarea hematomuluiE.

(pag. 2579)

C1323058. La pacientii consumatori de cocaina pot apare:accident vascular cerebral ischemicA. hemoragie intracerebralaB. poliradiculonevriteC.hemoragie subarahnoidianaD.polineuropatieE.

(pag. 2580)

C1423059. Sindromul talamic al lui Dejerine si Roussy are ca manifestari:hemibalismulA. tremor intentionalB. pierderea controlaterala a sensibilitatii unui hemicorpC.alexieD.afazie anamnesticaE.

(pag. 2566)

C1423060. Sindromul Horner se caracterizeaza prin:miozaA. midriazaB. ptoza palpebralaC.sudoratie diminuata la nivelul feteiD.intereseaza tractul simpatic descendentE.

(pag. 2567)

C1423061. Printre arterele care compun poligonul Willis se numara:artera comunicanta anterioaraA. artera comunicanta posterioaraB. artera bazilaraC.trunchiul arterei cerebrale mijlociiD.artera vertebralaE.

(pag. 2568)

C1423062. Edemul vasogen:



este cel mai frecvent tip de edem cerebralA. afecteaza mai ales substanta albaB. afecteaza mai ales substanta cenusieC.apare datorita cresterii permeabilitatii celulelor endoteliului capilarD.apare in hidrocefalieE.

(pag. 2566)

C1423063. Principalele riscuri ale angiografiei cerebrale selective sunt:reactii alergice la substanta de contrastA. insuficienta hepaticaB. insuficienta renalaC.tahiaritmiiD.AVCE.

(pag. 2570)

C1423064. Afectarea fibrelor eferente ale nervilor IX si X poate produce:pierderea gustuluiA. disfagieB. ragusealaC.atrofia unei1/2 a limbiiD.paralizia palatuluiE.

(pag. 2567)

C1523065. In accidentul ischemic tranzitoriu, deficitul neurologic se caracterizeaza prin:durata intre 24 si 72 de oreA. durata sub 24 de oreB. durata cuprinsa cel mai frecvent intre 5-20 de minuteC.remitere incompleta, cu secheleD.durata intre 48 si 72 de oreE.

(pag. 2559)

C1523066. Accidentele vasculare cerebrale ischemice pot fi intalnite in:deficitul de proteina SA. deficitul de proteina CB. supradozarea de anticoagulanteC.excesul de antitrombina IIID.deficitul de antitrombina IIIE.

(pag. 2558)

C1523067. Printre aspectele clinice care sugereaza un mecanism embolic al accidentelor vasculare cerebrale, se numara:

sindromul plegic limitat la nivelul bratului sau al mainiiA. pareza faciala si afazie sau dizartrie severa, fara alte deficite motoriiB. hemianopsia brusc instalataC.deficitul motor tetraplegic, brusc instalatD.aparitia unor crize epileptice dupa accidentul vascular cerebralE.

(pag. 2576)

C1523068. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu accidentele vasculare trombotice:

prezinta frecvent o simptomatologie fluctuanta, agravata in cateva minute sau oreA. pot fi precedate de accidente ischemice tranzitoriiB.



se pot intalni in policitemie, siclemie, purpura trombocitara trombocitopenicaC.in mod frecvent, au drept corespondent anatomo-patologic leziuni hemoragiceD.pot fi intalnite in vasculiteE.

(pag. 2558)

C1523069. Printre factorii de risc pentru accidentul vascular ischemic se numara:diabetul zaharatA. varsta inaintataB. hemofiliaC.valorile crescute ale colesterolului plasmaticD.hipertensiunea arterialaE.

(pag. 2572)

C1523070. Un accident vascular in teritoriul arterei cerebrale anterioare se poate manifesta clinic prin:paralizia mebrului inferior de partea opusa leziuniiA. cecitate corticalaB. reflex de apucareC.hemianopsie homonimaD.paralizie faciala perifericaE.

(pag. 2562, 2563)

C2523071. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hemoragia la nivelul putamenului, selectati-le pe cele adevarate:

este cea mai frecventa hemoragie determinata de hipertensiunea arterialaA. este cea mai rara hemoragie determinata de hipertensiunea arterialaB. se manifesta prin hemiplegie contralateralaC.disloca invariabil capsula interna adiacenta ganglionilor bazaliD.se manifesta prin crize epileptice senzitive la nivelul membrelor contralateraleE.

(pag. 2578)

C2523072. In cazul pacientilor cu hemoragie subarahnoidiana (HSA), vasospasmul:apare frecvent dupa o luna de la debutA. apare frecvent dupa aprox. o luna – trei luni de la debutB. apare frecvent la 4-14 zile dupa hemoragia subarahnoidiana initialaC.reprezinta o complicatie frecventa a a hemoragiei subarahnoidieneD.are implicatii minore pentru morbiditatea si mortalitatea dupa HAS anevrismaleE.

(pag. 2581 – 2583)

C2523073. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la malformatiile vasculare cerebrale, selectati-le pe cele adevarate:

se pot manifesta clinic prin cefalee cu caracter pulsatil si aspect de hemicranieA. se pot manifesta clinic prin crize focale cu sau fara generalizare secundaraB. sunt mai frecvente la femeiC.sunt mai frecvente la barbatiD.devin manifeste clinic, adesea prin sangerare, cel mai frecvent intre 10 si 30 de aniE.

(pag. 2584)

C2523074. Urmatoarele semne clinice pot fi intalnite in infarctele cerebeloase:stop respirator subitA. dizartrieB. varsaturiC.afazie de tip WernickeD.



instabilitate la mersE.

(pag. 2561)

C2523075. Printre cele mai frecvente manifestari clinice din infarctele lacunare se numara:hemipareza motorie puraA. hemipareza ataxicaB. hemianopsia heteronimaC.hemipareza motorie insotita de afazie motorieD.hemipareza motorie insotita de cecitate corticalaE.

(pag. 2568)

C2523076. Dintre urmatoarele afirmatii referitoare la infarctele lacunare, selectati-le pe cele adevarate:au dimensiuni mici, de 3 - 4 mm, pana la 1- 2 cmA. au dimensiuni mici, de 3 – 4 cmB. se pot manifesta clinic prin hemipareza ataxica de partea opusa leziuniiC.se pot manifesta clinic prin hemipareza ataxica si hemianopsie de aceeasi parte cu leziuneaD.se pot manifesta clinic prin dizartrie si o neindemanare a mainii sau a bratului contralateralE.

(pag. 2568)

C2523077. Printre bolile care pot produce accidente vasculare cerebrale ischemice printr-un mecanism de hipercoagulabilitate, se numara:

purpura trombotica trombocitopenicaA. deficitul de proteina CB. deficitul de proteina bazica a mielineiC.policitemia veraD.hemofiliaE.

(pag. 2577)

C2523078. Printre cele mai frecvente localizari ale hemoragiei intracerebrale hipertensive se numara:cerebelulA. talamusulB. punteaC.polul occipitalD.jumatatea stanga a bulbului rahidianE.

(pag. 2578)

C2523079. Specificati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu accidentele vasculare trombotice:

prezinta frecvent o simptomatologie fluctuanta, agravata in cateva minute sau oreA. pot fi intalnite in poliarterita nodoasaB. pot fi intalnite in cadrul unor boli hematologice, cum ar fi policitemia, siclemia, purpura trombotica trombocitopenica

C.

nu sunt niciodata precedate de accidente ischemice tranzitoriiD.pot fi precedate de accidente ischemice tranzitoriiE.

(pag. 2558)

C2523080. Sindromul Wallenberg, de afectare a portiunii laterale a bulbului, include ca manifestari clinice:

hemianopsie homonimaA. ataxia membrelorB. deficit de sensibilitate pe jumatatea contralaterala a feteiC.diminuarea sensibilitatii dureroase si termice pe jumatatea contralaterala a corpuluiD.nistagmusE.



(pag. 2566 - 2567)

C2523081. Precizati care dintre afirmatiile urmatoare sunt adevarate in legatura cu deficitul neurologic din accidentul ischemic tranzitoriu:

se remite partial, fiind uneori soldat cu sechele motoriiA. dureaza intre 24 si 72 de oreB. dureaza mai putin de 24 de oreC.dureaza cel mai frecvent 5-20 de minuteD.prin remiterea sa rapida si completa, are o importanta clinica redusaE.

(pag. 2559)

C2523082. Printre aspectele clinice care sugereaza un mecanism embolic al accidentelor vasculare cerebrale, se numara:

sindromul plegic limitat la nivelul bratului sau al mainiiA. pareza faciala si afazia sau dizartrie, fara alte deficite motoriiB. deficitul motor tetraplegic, brusc instalatC.sindroame manifestate exclusiv prin afazie Broca sau WernickeD.aparitia unor crize epileptice dupa accidentul vascular cerebralE.

(pag. 2576)

C2523083. Accidentele vasculare cerebrale ischemice pot fi intalnite in :deficitul de proteina CA. deficitul de proteina SB. supradozarea de anticoagulanteC.deficitul de antitrombina IIID.excesul de antitrombina IIIE.

(pag. 2558)

C2523084. In ocluzia arterei cerebrale medii se pot intalni urmatoarele semne clinice:afazieA. hemipareza controlateralaB. paralizia miscarilor globilor oculari spre partea opusa leziuniiC.hemianopsie homonimaD.cecitate corticalaE.

(pag. 2562)

C2523085. Printre afectiunile care reprezinta cauze frecvente ale accidentelor cardioembolice se numara:

cardiopatia ischemicaA. stenoza mitralaB. infarctul miocardicC.fibrilatia atrialaD.tromboflebita membrelor inferioareE.

(pag. 2575)

C2523086. Un accident vascular cerebral in teritoriul arterei cerebrale anterioare se poate manifesta clinic prin:

paralizie faciala periferica de partea opusa leziuniiA. paralizia membrului inferior de partea opusa leziuniiB. cecitate corticalaC.reflex de apucareD.incontinenta urinaraE.

(pag. 2562 - 2563)



C2523087. Printre factorii de risc pentru accidentul vascular ischemic se numara:hipertensiunea arterialaA. diabetul zaharatB. fumatulC.hemofiliaD.valorile crescute ale colesterolului plasmaticE.

(pag. 2572)

C2523088. Reducerea generalizata a fluxului sanguin cerebral determinata de hipertensiunea sistemica produce:

sincopeA. hemoragie subarahnoidianaB. infarcte in zonele de granita dintre teritoriile de distributie ale arterelor cerebrale mariC.hemoragii pontineD.necroza cerebrala intinsaE.

(pag. 2557)

C2523089. Cele mai frecvente cauze de ischemie si infarct cerebral sunt:aterosleroza cu tromboembolismA. contraceptivele oraleB. lupusul eritematos diseminatC.embolismul cardiogenD.vasospasmul cerebralE.

(pag. 2558)

C2523090. In cadrul leziunii neuronale ischemice, actiunea glutamatului are ca efect:activarea receptorului NMDAA. activarea receptorului GABA-AB. leziuni ale A.D.N.C.cresterea nivelului calciului ionic (Ca 2+) intracelularD.cresterea nivelului K+ intracelularE.

(pag. 2559)

C2523091. Sindromul clinic complet al ocluziei arterei coroidiene anterioare consta in:hemiplegie contralateralaA. apraxie de imbracareB. hemianestezie (hipoestezie)C.cecitate corticalaD.hemianopsie homonimaE.

(pag. 2563)

C2523092. Ramurile arterei bazilare se impart in urmatoarele grupuri:comunicante anterioareA. paramedianeB. circumferentiale scurteC.comunicante posterioareD.circumferentiale lungiE.

(pag. 2565)

C2523093. Cauzele deficitelor neurologice majore tardive in hemoragia subarahnoidiana sunt:crizele epileptice frecventeA. reruptura anevrismuluiB.



hidrocefaliaC.cefaleea suparatoareD.vasospasmulE.

(pag. 2581)

C2523094. Hipertensiunea intracraniana dupa ruperea unui anevrism apare secundar:starii de coma prelungitaA. prezentei sangelui subarahnoidianB. hematomului parenchimatosC.hidrocefaliei acuteD.pierderii functiei vegetative de reglare vascularaE.

(pag. 2583)

C2523095. Cresterea presiunii de perfuzie ca forma de terapie a vasospasmului cerebral simptomatic se poate realiza prin::

cresterea presiunii arteriale mediiA. administrarea de NimodipinaB. drenaj ventricularC.cresterea volumului plasmaticD.agenti antifibrinoliticiE.

(pag. 2583)

C2923096. Referitor la embolismul cerebral cardiogen:Produce aproximativ 15% din toate AVC.A. Se datorează embolizării de material trombotic format pe peretele atrial, ventricular, sau pe valvele inimii drepte.

B.

Embolii ajung cel mai frcvent la nivelul arterei cerebrale anterioare sau într-una din ramurile ei.C.Localizarea şi mărimea infarctului depind de extinderea circulaţiei colaterale cruţate.D.Cea mai frecventă cauză de embolism este fibrilaţia atrială nereumatică.E.

(pag. 2575)

C2923097. Majoritatea hemoragiilor intracerebrală sunt produse de:HTA.A. Ruptura unei malformaţii arterio-venoase.B. Tulburări de coagulare.C.Angiopatia amiloidă.D.Terapia anticoagulantă.E.

(pag. 2578)



Tema nr. 24Socul hipovolemic



C1424001. Mecanismele compensatorii sunt depasite si apar semne clinice de soc:Daca se pierde 10%din volumul sanguinA. Daca se pierde rapid 20-25%din volumul sanguinB. Daca se pierde 5%din volumul sanguinC.Daca se pierde lent 15%din volumul sanguinD.Daca nu apare vasoconstictia generalizataE.

(pag. 241)

C1424002. Modificarile patologice initiale din structura celulei sunt:Largirea reticulului endoplasmicA. Dilatarea mitocondrieiB. Disrugerea lizozomilorC.Ruperea mitocondrieiD.Acumularea de cromatina in citoplasmaE.

(pag. 238)

C1424003. Socul hipovolemic apare in urmatorelele situatii cu exceptia:HemoragiiA. Varsaturi cu depletie lichidiana inportantaB. Diareei trenanteC.ArsuriD.Tamponada cardiacaE.

(pag. 238)

C1424004. Tratamentul fundamental in socul hipovolemic este:Terapia cu antibioticeA. Terapia cu agenti vasopresoriB. Perfuzia cu lichideC.Plasarea intraaortica a unui balon de contrapulsatieD.Perfuzia cu anticoagulanteE.

(pag. 244)

C1524005. Socul hipovolemic se datoreaza:Depresiei functiei cardiaceA. Afectarii umplerii diastolice ventriculareB. Inadecvarii perfuziei tisulareC.Scaderii volumului sangelui circulantD.Reducerii patului vascular pulmonarE.

(pag. 237, 238)

C1524006. Semnele specifice socului hipovolemic sunt:Dovezi clare ale unor pierderi de lichideA.



Hipotensiune sub 60 mmHgB. Puls paradoxalC.Ritm de galopD.TahicardieE.

(pag. 242)

C1524007. Cateterizarea cordului drept arata in socul hipovolemic:Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara crescutaA. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara scazutaB. Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara scazutaC.Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara normalaD.Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara normalaE.

(pag. 243)

C1524008. In tratamentul socului hemoragic obiectivul principal este de a mentine concentratia de hemoglobina la valori de:

7 g/dLA. 8 g/dLB. 9 g/dLC.10 g/dLD.11 g/dLE.

(pag. 244)

C1524009. Mecanismele compensatorii mentin debitul cardiac atunci cand se pierd:50% din volumul total de sangeA. 40% din volumul total de sangeB. 30% din volumul total de sangeC.20% din volumul total de sangeD.10% din volumul total de sangeE.

(pag. 240)

C1524010. In socul hipovolemic perfuzia tisulara scazuta este determinata de:Reducerea rezistentei vasculare sistemiceA. Cresterea rezistentei vasculare pulmonareB. Debit cardiac inadecvatC.Maldistributia fluxului sanguin in microcirculatieD.Endorfine si neuropeptideE.

(pag. 238, 240)

C1624011. In hipovolemie debitul cardiac se mentine prin mecanisme compensatorii la pierderi ale volumului sanguin total de:

5%A. 10%B. 15%C.20%D.25%E.

(pag. 240)

C1624012. Cel mai important determinant al transudarii lichidelor in interstitiul pulmonar este:scaderea rezistentei vasculare pulmonareA. cresterea marcata a presiunii microvaselor pulmonareB. cresterea presiunii venoase centraleC.



diminuarea inotropismuluiD.revarsarea catecolaminelor in circulatieE.

(pag. 243)

C1624013. Un indicator bun al unei resuscitari reusite in orice forma de soc, inclusiv hipovolemic il constituie:

scaderea PaCO2 la 35 mmHgA. deplasarea spre dreapta a curbei de disociere a oxihemoglobineiB. reducerea PVC spre valori normaleC.reducerea nivelului seric de lactatD.cresterea in oxigen a hemoglobinei din sangele venosE.

(pag. 243)

C1624014. La adulti, hipotensiunea din soc, inclusiv cel hipovolemic inseamna in general:o TA sistolica sub 110 mmHgA. o TA sistolica sub 100 mmHgB. o TA medie sub 50 mmHgC.o TA medie sub 60 mmHgD.o TA medie sub 70 mmHgE.

(pag. 242)

C1624015. In socul hemoragic transfuzia de masa eritrocitara urmareste:realizarea unei concentratii de hemoglobina de 12 g/dlA. refacerea starii de coagulabilitate normalaB. mentinerea unei concentratii de hemoglobina de 10 g/dlC.mentinerea hematocritului peste 30%D.combaterea hematurieiE.

(pag. 244)

C1624016. Cel mai frecvent tip de soc intalnit in clinica este:septicA. cardiogenB. hipovolemicC.neurogenD.endocrinologicE.

(pag. 238)

C1624017. Administrarea de solutii saline hipertone in socul hipovolemic ar putea fi utila in:resuscitarea politraumatizatilorA. resuscitarea arsilorB. socul hemoragicC.socul caloricD.resuscitarea cardio-cerebro-pulmonaraE.

(pag. 244)

C2324018. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este reprezentat de:administrarea de substante vasodilatatoareA. restrictia hidro-salinaB. perfuzia cu lichideC.administrarea de diureticeD.administrarea de substante inotrop pozitiveE.

(pag. 243)



C2324019. In socul hemoragic, refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin administrarea de:

glucozaA. ser fiziologicB. solutie RingerC.derivati de gelatinaD.masa eritrocitaraE.

(pag. 244)

C2324020. In socul hipovolemic, activarea mecanismelor compensatorii sunt activate cand se pierd:10% din volumul total de sangeA. 15% din volumul total de sangeB. 20% din volumul total de sangeC.25% din volumul total de sangeD.30% din volumul total de sangeE.

(pag. 240)

C2324021. Depasirea mecanismelor compensatorii si aparitia semnelor clinice de soc apar la o pierdere de:

10-15% din volumul sanguinA. 15-20% din volumul sanguinB. 20-25% din volumul sanguinC.25-30% din volumul sanguinD.30-35% din volumul sanguinE.

(pag. 241)

C2324022. Reducerea perfuziei tisulare si modificarea metabolismului duc la cresterea nivelului de:acid acetoaceticA. acid ß2-hidroxibutiricB. bicarbonatC.lactatD.sulfatE.

(pag. 241)

C2324023. In stadiile initiale ale hipovolemiei acute, cand pierderile sunt de pana la 10%, poate aparea un singur semn clinic:

tegumente calde, eritematoaseA. hipertensiunea clinostaticaB. midriazaC.hipotensiunea ortostaticaD.insuficienta pluriorganicaE.

(pag. 240)

C2524024. Tipul cel mai frecvent de şoc întâlnit în clinică este:şocul cardiogenA. şocul obstructiv extracardiacB. şocul distributivC.şocul hipovolemicD.şocul toxicE.

(pag. 237)

C2524025. Şocul hipovolemic este:



toxicA. reflexB. hemoragicC.neurogenD.anafilacticE.

(pag. 238)

C2524026. Obiectivul principal al tratamentului în şocul hemoragic este:creşterea presarcinii ventriculului stângA. reducerea pierderii de lichideB. menţinerea tensiunii arteriale peste 60 mm HgC.menţinerea concentraţiei de hemoglobină la valori de 10 g/lD.menţinerea volumului total de sânge la peste 80% din valoarea normalăE.

(pag. 244)

C2524027. Pentru resuscitarea iniţială, în cele mai multe forme de şoc hipovolemic se apelează la:agenţi tromboliticiA. substanţe vasopresoareB. adrenalinăC.soluţii cristaloideD.glucozăE.

(pag. 244)

C2524028. În abordarea pacientului cu şoc, testele iniţiale de laborator includ, cu EXCEPŢIA:radiografie toracicăA. electrocardiogramăB. echografie cardiacăC.cateterizarea inimii drepteD.hemoleucogramăE.

(pag. 242)

C2524029. Următoarele condiţii caracterizează şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:pierdere de lichideA. hemoragieB. presarcină redusăC.umplere redusăD.scăderea tensiunii arterialeE.

(pag. 240)

C2524030. Următoarele mecanisme compensatorii intervin în şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:scăderea activităţii adrenergiceA. reducerea presiunii hidrostatice în capilareB. activarea sistemului renină-angiotensinăC.creşterea nivelului de ACtD.creşterea nivelului de aldosteronE.

(pag. 240)

C2524031. Următoarea medicaţie este utilă în tratamentul şocului hipovolemic:masă eritrocitarăA. oxigenB. trombostopC.adrenalinăD.



nitroglicerinăE.

(pag. 244)

C2524032. Care este cel mai frecvent tip de şoc întîlnit în clinică ?şocul extracardiacA. şocul hemoragicB. şocul septicC.şocul cardiogenD.şocul de distribuţieE.

(pag. 238)

C2524033. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este:administrarea de oxigen pe sondăA. administrarea de agenţi inotropiB. administrarea de soluţii cristaloide în perfuzieC.eradicarea infecţiilorD.creşterea tensiunii arterialeE.

(pag. 343)

C2524034. În şocul hipovolemic este esenţială pentru perioada resuscitării:măsurarea tensiunii arterialeA. determinarea cantităţii de sânge pierdutB. monitorizarea presiunii hidrostatice pulmonareC.determinarea gazelor sangvineD.determinarea produşilor de catabolismE.

(pag. 243)

C2724035. Sangele integral se administreaza in socul hipovolemic atunci cand volumnul sangvin circulant se reduce cu:

1/10A. 1/6B. 1/4C.1/3D.1/2E.

(pag. vol. I pag. 356)

C2924036. Singurul semn al hipovolemiei poate fitranpiratiiA. extremitati reciB. tahicardieC.hipotensiune ortostaticaD.oligurieE.

(pag. 240)




C1424037. Pentru mentinerea TA in prima faza socului intervin urmatoarele mecanisme compensatorii:Stimularea sistemului simpaticA. Stimularea suprarenalelor cu eliberarea de catecolamineB. Activarea sistemului renina-angiotensinaC.Stimularea parasimpaticuluiD.Eliberarea crescuta de hormon antidiureticE.

(pag. 240)

C1424038. In socul hipovolemic se produc urmatoarele cu exceptia:Creste presarcinaA. Creste presiunea telediastolicaB. Scade volumul telediastolic in ambii ventriculiC.Scaderea debitului cardiacD.Scade presarcinaE.

(pag. 237)

C1424039. Socul hipovolemic rezulta prin:HemoragieA. Depletie lichidiana datorata varsaturilorB. Depresie severa a functiei cardiaceC.Depletie lichidiana datorata diareei sau varsaturilorD.DeshidratareE.

(pag. 237)

C1424040. Urmatorele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:Socul hipovolemic este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinicaA. Socul hipovolemic este datorat unei depresii severe a functiei cardiaceB. Socul hipovolemic se datoreaza reducerii volumului sanguin circulantC.Hipoperfuzia tisulara in socul hipovolemic rezulta din suntarea anormala a unui debit cardiac normal sau crescut

D.

Socul hipovolemic rezulta prin hemoragie sau depletie lichidianaE.

(pag. 237)

C1424041. Manifestarile clinice in socul hipovolemic sunt:Extremitati caldeA. TahicardieB. OligurieC.Extremitati reci si palideD.BradicardieE.

(pag. 242)

C1524042. Cresterea activitatii adrenergice in socul hipovolemic determina:VenoconstrictieA. Scaderea intoarcerii venoaseB. TahicardieC.Vasodilatatie arterialaD.Efect inotrop negativE.

(pag. 240)



C1524043. In socul hipovolemic apar urmatoarele modificari adaptative:Redistributia fluxului sanguin in teritoriile cerebral si coronarianA. Retentia renala de apa si sodiuB. HipoxemiaC.Cresterea presiunii intrapericardiceD.suntarea anormala a unui debit cardiac crescutE.

(pag. 240, 241)

C1524044. In tratamentul socului hipovolemic, urmatoarele solutii pot ajuta la mentinerea unei presiuni coloidosmotice optime:

Solutii cirstaloideA. Solutia RingerB. AlbuminaC.Solutiile de amidonD.Solutiile fiziologiceE.

(pag. 244)

C1524045. In socul hipovolemic, scaderea marcata a debitului cardiac si hipotensiunea, urmate de instalarea metabolismului anaerob duc la:

Alcaloza respiratorieA. Acidoza metabolicaB. Acumulare de lactatC.HipercapnieD.HipoglicemieE.

(pag. 241)

C1524046. Socul hipovolemic poate apare in:Tamponada cardiacaA. ArsuriB. AnafilaxieC.Embolismul pulmonar masivD.DiareeE.

(pag. 237, 238)

C1524047. Mecanismele compensatorii in socul hipovolemic includ:Cresterea activitatii colinergiceA. Activarea sistemului renina-angiotensinaB. Eliberarea crescuta de hormon antidiureticC.Scaderea nivelurilor de ACtD.Cresterea eliberarii de aldosteronE.

(pag. 240)

C1524048. Metodele de tratament in socul hipovolemic includ:Agenti inotropiA. Masa eritrocitaraB. AnticoagulanteC.Solutii cristaloideD.Solutie RingerE.

(pag. 244)

C1524049. In socul hipovolemic exista urmatoarele modificari:Cresterea presarcinii ventriculului stangA.



Cresterea postsarcinii ventriculului dreptB. Scaderea presarcinii ventriculului stangC.Scaderea volumului-bataieD.Cresterea presarcinii ventriculului dreptE.

(pag. 237, 238)

C1524050. Care din urmatoarele elemente nu pledeaza pentru diagnosticul de soc hipovolemic:Istoricul de sangerare gastrointestinalaA. Scaderea tensiunii arteriale medii cu 30 mmHg la hipertensiviB. NeutropeniaC.Edemul pulmonarD.Raspuns spectaculos la perfuzia cu lichideE.

(pag. 242, 243)

C1624051. Se recomanda ca resuscitare initiala in cele mai multe forme de soc hipovolemic sa se faca cu:

albumineA. ser fiziologicB. RingerC.sangeD.glucozaE.

(pag. 244)

C1624052. Consecintele hipovolemiei sunt:cresterea rezistentelor vasculare pulmonareA. scaderea volumului bataieB. stimularea diurezeiC.un debit cardiac neadecvatD.afectarea imunitatii mediata umoralE.

(pag. 237)

C1624053. Reducerea volumului sanguin circulant din socul hipovolemic se reflecta prin:edemul cerebralA. pierderea sinergismului contractiilor ventriculareB. scaderea presarciniiC.scaderea volumelor telediastolice biventriculareD.scaderea presiunilor telediastolice biventriculareE.

(pag. 237)

C1624054. Intre cauzele socului hipovolemic recunoasteti:obstructia tractului de ejectie al ventriculului stangA. anafilaxiaB. hemoragiaC.embolismul pulmonar masivD.depletia de lichidE.

(pag. 238)

C1624055. Cateterizarea inimii drepte este utila in socul hipovolemic moderat spre sever pentru:evaluarea starii hemodinamiceA. diagnosticul precoce al infarctului de ventricul dreptB. monitorizarea raspunsului la terapieC.evaluarea oxigenarii pulmonareD.



evaluarea prognosticului vitalE.

(pag. 242)

C1624056. Monitorizarea hemodinamica neinvaziva in socul hipovolemic este:unica metoda de monitorizare acceptabilaA. precisa in evaluarea rezistentelor vasculare pulmonareB. adesea incorecta in estimarea presiunilor de umplereC.posibila numai in sectiile de terapie intensivaD.adesea incorecta in estimarea debitului cardiacE.

(pag. 242)

C1624057. In principiile de tratament ale socului hipovolemic recunoastem:evitarea edemului cerebralA. stimularea diurezeiB. mentinerea presiunii arteriale mediiC.mentinerea starii de vegheD.asigurarea aprovizionarii cu oxigen a organelor vitaleE.

(pag. 243)

C1624058. La cateterizarea inimii drepte in socul hipovolemic remarcam:cresterea moderata spre severa a presiunii capilarelor pulmonareA. o descrestere moderata spre severa a presiunii capilarelor pulmonareB. descresterea usoara spre moderata a debitului cardiacC.o descrestere moderata spre severa a debitului cardiacD.in scaderea initiala a rezistentei vasculare sistemiceE.

(pag. 242)

C2324059. Profilul hemodinamic al socului hipovolemic include:cresterea presiunii hidrostatice in capilareA. cresterea debitului cardiacB. scaderea debitului cardiacC.scaderea presiunii arterialeD.reducerea presarciniiE.

(pag. 240)

C2324060. Mecanismele neuroendocrine compensatorii activate in socul hipovolemic includ:cresterea activitatii adrenergiceA. scaderea secretiei de ADHB. scaderea nivelurilor de ACTHC.activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteronD.stimularea gonadelorE.

(pag. 240)

C2324061. In resuscitarea socului hipovolemic se pot folosi:solutia RingerA. albuminaB. solutii de amidonC.solutii saline hipertoneD.solutii de glucozaE.

(pag. 244)

C2324062. Autoreglarea fluxului snguin in conditii de soc predomina in sistemele:



gastrointestinalA. cerebralB. coronarianC.neuroendocrinD.pulmonarE.

(pag. 241)

C2324063. Socul hipovolemic este caracterizat de:scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculiA. cresterea volumelor telediastolice in ambii ventriculiB. cresterea presiunilor telediastolice in ambii ventriculiC.scaderea presiunilor telediastolice in ambii ventriculiD.cresterea presiunilor si scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculiE.

(pag. 237)

C2324064. Cauzele socului hipovolemic includ:pierderea functiei de pompa a inimiiA. hemoragiaB. depletia lichidianaC.aritmiile cardiace graveD.hiperhidratareaE.

(pag. 237)

C2524065. Şocul hipovolemic:este consecinţa hemoragiei masiveA. produce un debit cardiac inadecvatB. se produce prin depleţia lichidianăC.este cel mai frecvent tip de şoc întâlnitD.presupune funcţie ventriculară alteratăE.

(pag. 237)

C2524066. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:este datorat unei depresii severe a activităţii sistolice cardiaceA. este o pierdere mare de fluide secundară deshidratăriiB. nu este la fel de frecvent în clinică ca şocul cardiogenC.este tipul cel mai frecvent de şoc cardiacD.poate fi cauzat de arsuri întinseE.

(pag. 237)

C2524067. Următorii factori sunt implicaţi în patogeneza şocului hipovolemic la om:pierderea de lichideA. presarcina crescutăB. debitul cardiac crescutC.debitul cardiac scăzutD.hemoragiaE.

(pag. 237,240)

C2524068. Despre şocul hipovolemic se poate afirma:creşterea activităţii adrenergice determină vasodilataţieA. creşterea activităţii adrenergice determină vasoconstricţieB. perfuzia tisulară redusă este cauzată de scăderea debitului cardiacC.detemină scăderea presiunii arterialeD.



produce creşterea tensiunii arterialeE.

(pag. 241)

C2524069. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:vasoconstricţia arteriolară precapilară favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vaseA. reducerea presiunii hidrostatice capilare favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vaseB. vasoconstricţia arteriolară induce transvazarea conţinutului sanguinC.contracţia volumului intravascular conduce la activarea sistemului renină-angiotensinăD.reducerea presiunii hidrostatice capilare produce activarea secreţiei de renină-angiotensinăE.

(pag. 240)

C2524070. Şocul hipovolemic sever se asociază cu:acidoza metabolicăA. redistribuţia fluxului sanguin către organele vitaleB. creşterea presiunii capilare pulmonareC.săderea debitului cardiacD.hipotensiunea arterialăE.

(pag. 241)

C2524071. Perfuzia tisulară poate fi influenţată de:eliberarea de oxid nitric de către endoteliul vascularA. postsarcinăB. presarcinăC.presarcină şi postsarcinăD.sistem nervos simpaticE.

(pag. 237)

C2524072. Cauze de şoc hipovolemic sunt:arsurileA. muşcăturile de şerpiB. insuficienţa cordului stângC.deshidratareaD.pierderea masivă de sângeE.

(pag. 237)

C2524073. Pentru declanşarea mecanismelor compensatorii în şocul hipovolemic, este necesară pierderea:

a 10% din volumul total de sângeA. a 30% din lichidele organismuluiB. a 20% din volumul total de sângeC.a 500 ml de sângeD.a 250 ml de sângeE.

(pag. 240)

C2524074. Următoarele manifestări clinice sunt comune tuturor tipurilor de şoc:hipotensiuneA. tahicardieB. tulburări de vedereC.stare generală alteratăD.flux sanguin redus prin pieleE.

(pag. 242)



C2524075. Următoarele manifestări clinice NU apar în toate categoriile de şoc:oliguriaA. tahicardiaB. extremităţi reciC.hemoragieD.vărsăturiE.

(pag. 242)

C2524076. Semnele fizice decelate la un pacient cu şoc hipovolemic sunt:tahicardieA. tensiune arterială sub 60 mm HgB. bradicardieC.suflu de regurgitare mitralăD.oligurieE.

(pag. 242)

C2524077. Folosirea cateterizării inimii drepte la un pacient în şoc hipovolemic indică:presiune capilară pulmonară normalăA. presiune capilară pulmonară scăzutăB. debit cardiac scăzutC.debit cardiac crescutD.debit cardiac normalE.

(pag. 243)

C2524078. Constituie mecanisme compensatorii în şocul hipovolemic:activarea sistemului renină-angiotensinăA. inhibarea secreţiei de hormon antidiureticB. activarea sistemului nervos simpaticC.eliberarea crescută de hormon antidiureticD.creşterea eliberării de aldosteronE.

(pag. 240)

C2524079. Şocul hipovolemic se tratează cu:agenţi vasopresoriA. soluţii cristaloideB. souţie RingerC.masă eritrocitarăD.oxigen pe sondăE.

(pag. 244)

C2524080. În şocul hemoragic:soluţiile cristaloide nu aduc nici un beneficiuA. se administrază nitroglicerină intravenosB. refacerea capacităţii de transport a oxigenului se realizează prin transfuzia de masă eritrocitarăC.scopul tratamentului este de a menţine o concentraţie de hemoglobină de 10 g/lD.soluţiile coloidale sunt folosite pentru resuscitarea iniţialăE.

(pag. 244)

C2524081. Şocul se defineşte prin:perfuzie celulară inadecvatăA. insuficienţă respiratorieB. scade aprovizionarea cu oxigen a ţesuturilorC.



insuficienţă renalăD.insuficienţă circulatorieE.

(pag. 237)

C2524082. Şocul hipovolemic poate rezulta prin:hemoragieA. vărsăturiB. hemoragie digestivă superioarăC.arsuriD.toxineE.

(pag. 237)

C2524083. Reducerea excesivă şi prelungită a perfuziei tisulare duce la:eliberarea enzimelor mitocondrialeA. scăderea depozitelor energeticeB. alterarea citoplasmei celulareC.moartea celuleiD.alterarea membranei celulareE.

(pag. 238)

C2524084. Simularea adrenergică în şocul hipovolemic determină:vasodilataţieA. tahicardieB. venoconstricţieC.efect inotrop negativD.bradicardieE.

(pag. 240)

C2524085. Nu reprezintă cauze de şoc hipovolemic:diareeaA. vărsăturaB. infecţiileC.toxiceleD.arsurileE.

(pag. 237)

C2524086. Formele de şoc hipovolemic sunt:embolismul pulmonar masivA. anafilaxiaB. depleţia de lichideC.supradoza de medicamentD.hemoragiaE.

(pag. 238)

C2724087. Socul hemoragic clasa III se caracterizeaza prinpierderi sangvine 750 -1500 mlA. puls > 140 / minB. TA scazutaC.Frecventa respiratorie 30-40/minD.Anxietate si confuzieE.




C2724088. Preparatul “ Haemacel” utilizat in tratamentul socului hipovolemic:contine albumina umanaA. este mai putin eficace decat DextranulB. are timp de injumatatire intravasculara de o oraC.nu produce complicatii hemoragiceD.este nealergenicE.


C2924089. Cresterea activitatii adrenergice duce lavasodilatatie perifericaA. vasodilatatie sistemicaB. arteriolodilatatieC.venoconstrictieD.vasoconstrictie arterialaE.

(pag. 240)

C2924090. Transudarea lichidului din spatiul extracelular in vase se datoreazacresterea presiunii hidrostaticeA. scaderea presiunii oncoticeB. scaderea presiunii hidrostaticeC.vasoconstrictie arteriolara precapilaraD.vasodilatatie arteriolara postcapilaraE.

(pag. 240)

C2924091. Reducerea perfuziei tisulare duce lainstalarea metabolismului anaerobA. cresterea nivelului de lactatB. acidoza metabolicaC.alcaloza metabolicaD.dezechilibru hidroelectroliticE.

(pag. 241)

C2924092. Redistribuirea fluxului sanguin in socul hipovolemic se face spreplamaniA. cordB. creierC.rinichiD.muschiE.

(pag. 241)



Tema nr. 25Peritonite acute



C1225001. In cadrul sinergismului bacterian, in infectiile intraabdominale stafilococul are urmatoarele efecte

Reduce mecanismul imunA. Raspandeste infectiaB. Creste potentialul oxidativC.Inhiba fagocitozaD.Reduce potentialul oxidativE.

(pag. 2122)

C1225002. Conform legii lui Stokes, inflamatia peritoneului determinaParalizia musculaturii abdominaleA. Vasodilatatia vaselor mezentericeB. Spasmul musculaturii netede intestinaleC.Vasocostritia vaselor mezentericeD.Paralizia musculaturii intestinale subjacenteE.

(pag. 2128)

C1225003. Contractura abdominala, semnul cel mai costant si mai sigur al peritonitei, poate lipsi in urmatoarele situatii cu exceptia

CopiiA. In caz de utilizare a antibioticelorB. Fazele initiale ale peritoniteiC.BatraniD.Fazele finale ale peritoniteiE.

(pag. 2131)

C1225004. Germenii implicati cel mai frecvent in etiologia peritonitelor la pacientii dializati peritoneal sunt:

Germeni gram pozitiviA. FungiB. Germeni gram negativiC.AnaerobiD.ProtozoareE.

(pag. 2136)

C1225005. Mortalitatea prin peritonite este influentata de urmatoarele cu exceptia:Varsta de peste 50 de aniA. Boli asociateB. HiperleucocitozaC.Existenta soculuiD.Vechimea de peste 36 ore a peritoniteiE.

(pag. 2133)



C1225006. In apararea peritoneului rolul major este indeplinit deLimfociteA. CitokineB. MacrofageC.FibrinogenD.EozinofileE.

(pag. 2128)

C1325007. Peritonitele primare la cirotici:Sunt infectii monomicrobieneA. Cel mai frecvent sunt produse de cociB. Peste jumatate din bolnavi sunt asimptomaticiC.Lichidul de ascita este sterilD.Diagnosticul se confirma prin hemoculturaE.

(pag. 2137)

C1325008. Peritonitele tertiare au urmatoarele caracteristici:Sunt caracterizate de colectii bine delimitateA. Coincid de regula cu debutul insuficientei multiple de organeB. Printre germenii cauzali se pot intalni frecvent bacilii antraxuluiC.Raspund usor si repede la antibioterapie tintitaD.Mecanismele de aparare ale gazdei sunt stimulate si functioneaza la nivel inaltE.

(pag. 2138)

C1325009. Laparostomia ca metoda de tratament este rezervata urmatoarelor categorii de bolnavi:Bolnavi cardiaciA. Bolnavi cu probleme respiratorii graveB. ObeziC.Peritonite grave insotite de insuficienta viscerala multiplaD.Peritonite primitiveE.

(pag. 2143)

C1325010. Printre investigatiile imagistice necesare diagnosticului de peritonita acuta localizata (abces) se numara:

Endoscopia digestivaA. Arteriografia selectivaB. SplenoportografiaC.EcografiaD.Colangiopancreatografia retrograda endoscopicaE.

(pag. 2148)

C1425011. Despre semnele clinice din peritonite se pot afirma urmatoarele cu exceptia:Elementul esential este contractura abdominalaA. La inceput, varsaturile sunt alimentare, bilioaseB. Unele peritonite pot debuta cu diareeC.Durerea este un semn inconstantD.Lipsa cresterii temperaturii nu exclude peritonitaE.

(pag. 2129,2130)

C1425012. Cu privire la eliminarea sursei de contaminare din peritonite sunt false urmatoarele afirmatii:Calea de abord si tehnica operatorie variaza cu localizarea si natura patologica a leziuniiA. Excizia si sutura perforatiei unui viscer prezinta riscul dezuniriiB.



Drenajul extern al organului perforat se foloseste la toti bolnaviiC.Rezectia sursei primare de infectie este de preferatD.Prin celioscopie se poate efectua evacuarea puroiului, lavajul peritoneal si tratarea perforatieiE.

(pag. 2141,2142)

C1425013. Despre drenajul in peritonite se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:Tubul de dren inhiba capacitatea functionala de aparare az peritoneuluiA. Dupa 48 de ore se formeaza tracturi fibroase care obstrueazaB. Poate apare erodarea intestinului in contact cu tubul de drenC.La copii cu apendicita acuta tubul de dren este obligatoriuD.Tubul de dren constitue o cale de contaminare din exteriorE.

(pag. 2143)

C1425014. Cel mai mare numar de germeni e continut de lichidul provenit din:ColecistA. Stomac;B. Esofag;C.Colon;D.Intestin subtire.E.

(pag. 2119)

C1425015. Tratamentul abceselor intra-peritoneale este urmatorul, cu exceptia:Incizie sub-costala, evitand deschiderea peritoneului in abcesul sub-frenic;A. Drenaj prin ligamentul gastro-colic, in abcesul bursei omentale;B. Non-chirurgical, in abcesul mezoceliacC.Drenaj pe cale extra-peritoneala, in abcesul apendicular;D.Rectotomie sau colpotomie, in abcesul pelvian.E.

(pag. 2151)

C1525016. Simptomul de alarma si totodata cel mai constant, care apare intr-o peritonita acuta difuza este:

varsatura;A. febra;B. durerea;C.starea de soc prezenta de la debut;D.oprirea tranzitului pentru materii fecale si gaze.E.

(pag. 2129)

C1525017. Elementul anatomo-patologic definitoriu al peritonitelor este reprezentat de:edemul subseros;A. congestia vaselor mezenterice;B. congestia vaselor peritoneului parietal;C.exudatul sero-fibrinos intraperitoneal;D.distensia si imobilitatea anselor intestinale.E.

(pag. 2128)

C1525018. Care afirmatie referitoare la tratamentul peritonitele secundare este adevarata:in peritonitele primare rolul cel mai important revine chirurgiei;A. in peritonitele acute secundare tratamentul chirurgical ramane metoda terapeutica cea mai importanta;B. in peritonitele acute difuze secundare antibioterapia este de regula suficienta pentru rezolvarea peritonitei;C.in peritonitele acute rolul chirurgiei nu este esential in tratarea focarului infectios, mai importanta fiind reechilibrarea bolnavului;

D.



tratamentul chirurgical se efectueaza programat, dupa corectarea dezechilibrelor fiziopatologice ale bolnavului.

E.

(pag. 2141-2143)

C1525019. Translocatia bacteriana, in patogenia peritonitelor acute, reprezinta:invazia extraintestinala de catre bacteriile intestinale,A. reprezinta contaminarea peritoneului de la o colectie pleurala;B. reprezinta contaminarea peritoneului in urma actiunii unui agent vulnerant penetrant;C.reprezinta contaminarea peritoneului in urma perforatiei intestinale din infarctul enteromezenteric;D.reprezinta contaminarea peritoneului prin ruperea unui abces peritoneal.E.

(pag. 2119)

C1525020. Care afirmatie din enunt referitoare la peritonitele secundare este adevarata:constituie mai putin de 5% din totalul peritonitelor;A. frecvent se asociaza cu debutul sindromului de disfunctie multipla de organe;B. reprezinta localizarea de catre peritoneu a infectiei;C.sunt frecvent monomicrobiene;D.sunt datorate mai ales distrugerii tractului digestiv si constituie grupul cel mai numeros (peste 90%) din totalul peritonitelor.

E.

(pag. 2118)

C1625021. Peritonita difuza in apendicita acuta imbraca urmatoarele forme:peritonita in 3 timpiA. peritonita prin necroza visceralaB. peritonita prin perforatie viscerala iatrogenaC.peritonita difuza produsa prin perforatia intestinuluiD.peritonita asepticaE.

(pag. 2134)

C1625022. Clasificarea peritonitelor (HAMBURG 1987) cuprinde:abcese intraabdominaleA. peritonitele asepticeB. peritonitele nosocomialeC.peritonitele croniceD.peritonite septiceE.

(pag. 2117)

C2225023. Peritonitele primare, după clasificarea Hamburg din 1987, cuprind:peritonita tuberculoasăA. peritonite cu patogenitate scăzutăB. peritonite după traumatisme abdominale deschiseC.peritonite după traumatisme abdominale închiseD.peritonite după translocaţia bacterianăE.

(pag. 2117)

C2225024. În peritonitele terţiare, sursa bacteriilor şi a toxinelor se află cel mai frecvent în:apendiceA. stomacB. duodenC.intestinul subţireD.colonE.

(pag. 2119)



C2225025. În clinica peritonitelor acute difuze există un ”sindrom peritoneal” comun, în care elementul esenţial este:

febra cu caracter septicA. alterarea stării generaleB. sistarea tranzitului digestivC.contractura muscularăD.durerea abdominală atroceE.

(pag. 2129)

C2225026. În peritonitele acute difuze, sughiţul are următoarele caracteristici:este prezent constantA. apare întotdeauna tardivB. se datorează distensiei gastriceC.se ameliorează după vărsăturăD.este inconstantE.

(pag. 2130)

C2225027. Cauza cea mai frecventă a peritonitei biliare este:traumatismul abdominalA. ulcerul duodenal perforat în pediculul hepaticB. litiaza biliară complicată cu infecţieC.cancerul colecistuluiD.colesteroloza vezicularăE.

(pag. 2134)

C2225028. Peritonita primară, la ciroticii cu ascită, este determinată cel mai frecvent de:E coliA. Streptococcus pneumoniaeB. EnterococcusC.CandidaD.asociaţii microbieneE.

(pag. 2137)

C2225029. Principala cauză a MODS în peritonitele terţiare este:pneumopatiaA. focarul septic intraabdominalB. afectarea cardio-vascularăC.afectarea renalăD.focarul infecţios perifericE.

(pag. 2138)

C2225030. În ceea ce priveşte calea de abord şi tehnica chirurgcală, calea clasică este:celiotomia subcostală bilateralăA. celiotomia supraombilicalăB. celiotomia subombilicalaC.celiotomia medianăD.celiotomia în fosa iliacă dreaptăE.

(pag. 2141)

C2225031. Drenajul extern al organului perforat se foloseşte la:pacienţii în vârstăA. pacienţii cu afecţiuni cardio-respiratorii severeB.



pacienţii cu stare generală profund alteratăC.cancerul de colecist nerezecabilD.cancerul de colon nerezecabilE.

(pag. 2142)

C2225032. În tratamentul peritonitelor primare cea mai eficientă asociere este:ampicilină/gentamicinăA. ampicilină/metronidazolB. amoxicilină/metronidazolC.amoxicilină/acid clavulanicD.clindamicin/aminoglicozideE.

(pag. 2145)

C2225033. Eficacitatea drenajului percutan este:de 100%A. de 80-85%B. de 50-60%C.de 50%D.sub 50%E.

(pag. 2151)

C2325034. Factorii favorizanti ai difuziunii bacteriilor in cavitatea peritoneala sunt:Factorul gravitationalA. Alterarea peritoneului prin diverse lichide si secretii (suc gastric, bila, suc pancreatic, flora gastrointestinala, detritusuri necrotice, sange)

B.

Factori hormonaliC.Factori neurovegetativiD.Sexul si varstaE.

(pag. 2122)

C2325035. Peritonitele primare la cirotici:Sunt infectii monomicrobieneA. Cel mai frecvent sunt produse de cociB. Peste jumatate din bolnavi sunt asimptomaticiC.Lichidul de ascita este sterilD.Diagnosticul se confirma prin hemoculturaE.

(pag. 2137)

C2325036. Peritonitele tertiare au urmatoarele caracteristici:Sunt caracterizate de colectii bine delimitateA. Coincid de regula cu debutul insuficientei multiple de organeB. Printre germenii cauzali se pot intalni frecvent bacilii antraxuluiC.Raspund usor si repede la antibioterapie tintitaD.Mecanismele de aparare ale gazdei sunt stimulate si functioneaza la nivel inaltE.

(pag. 2138)

C2325037. Laparostomia ca metoda de tratament este rezervata urmatoarelor categorii de bolnavi:Bolnavi cardiaciA. Bolnavi cu probleme respiratorii graveB. ObeziC.Peritonite grave insotite de insuficienta viscerala multiplaD.Peritonite primitiveE.



(pag. 2143)

C2325038. Printre investigatiile imagistice necesare diagnosticului de peritonita acuta localizata (abces) se numara:

Endoscopia digestivaA. Arteriografia selectivaB. SplenoportografiaC.EcografiaD.Colangiopancreatografia retrograda endoscopicaE.

(pag. 2148)

C2325039. Endotoxinele bacteriene implicate in fiziopatologia peritonitelor:Sunt constituente ale corpului bacterianA. Au greutate moleculara micaB. Sunt compuse dintr-un polizaharid, un lipid si o proteinaC.Efectul cel mai toxic il are componenta proteicaD.Celula tinta esentiala pentru endotoxina este limfocitulE.

(pag. 2120)

C2525040. Contaminarea bacteriană în peritonitele primare:se produce datorită distrugerii tractusului gastro-intestinalA. se propagă pe cale limfatică, datorită deficitului imunitar al gazdeiB. se face pe cale hematogenă în cursul unei bacteriemiiC.se face prin contiguitate, sursa bacteriilor şi toxinelor fiind cel mai frecvent intestinul subţireD.se produce prin perforaţieE.

(pag. 2118-2119)

C2525041. Peritonitele nozocomiale sunt definite ca:infecţii bacteriene difuze în care este păstrată integritatea tractusului gastro-intestinalA. infecţii bacteriene ce survin în absenţa intervenţiilor chirurgicale sau a traumatismelorB. fiind produse cu germeni din mediul spitalicescC.infecţii produse datorită reducerii imunităţii organismului gazdăD.infecţii în care contaminarea se face pe cale hematogenă în cursul unei bacteriemiiE.

(pag. 2118-2119)

C2525042. Care este celula ţintă prin care bacteriile prezente în peritonite îşi exercită efectul patogenic prin intermediul exotoxinelor:

granulocitul neutrofilA. macrofagB. celula endotelialăC.trombocitD.limfocitul TE.

(pag. 2120)

C2525043. Factorul stimulant al coloniilor (CSF), ca mediator al endotoxinei în peritonitele acute, are următoarele efecte biologice cu excepţia:

proliferarea şi diferenţierea celulelor măduvei osoaseA. creşte activitatea fagocitară a macrofagelorB. stimulează sinteza prostaglandinelorC.stimularea secreţiei proteazelorD.induce metabolismul oxidativE.

(pag. 2121-2122)



C2525044. În cadrul sinergismului bacterian, din infecţiile intraabdominale, Escherichia coli are următorul efect:

reduce potenţialul oxidativA. reduce mecanismul imunB. inhibă fagocitozaC.răspândeşte infecţiaD.creşte permeabilitatea capilarăE.

(pag. 2122)

C2525045. Diametrul orificiilor contractile ("stomata") din peritoneul diafragmatic este de:5-6 microniA. 9-10 microniB. 8-12 microniC.10-14 microniD.12-14 microniE.

(pag. 2124)

C2525046. Inflamaţia peritoneului determină conform legii lui Stokes:vasodilataţia vaselor mezentericeA. paralizia musculaturii netede intestinaleB. spasmul musculaturii netede intestinaleC.creşterea permeabilităţii capilareD.paralizia musculaturii abdominaleE.

(pag. 2128)

C2525047. În peritonita streptococică, lichidul purulent din cavitatea peritoneală este:cremos, vâscos, galben-verzui, nemirositorA. gros, galben-verzui şi abundentB. subţire, fluid, galben, fără mirosC.verzui cu miros aromatD.cremos, galben şi miros fetidE.

(pag. 2129)

C2525048. În perforaţia gastrică lichidul intraperitoneal este:seros, gălbui, amestecat cu bilăA. cremos, are miros fetid şi devine rapid purulentB. apos, uşor colorat, nemirositor, fără germeniC.tulbure, murdar, cu miros fad acid, cu resturi alimentareD.purulent, gros, cremos, colorat şi fetidE.

(pag. 2129)

C2525049. Cel mai constant simptom în peritonitele acute este:durereaA. vărsăturileB. oprirea tranzitului pentru materii şi gazeC.febraD.sughiţulE.

(pag. 2129-2130)

C2525050. Care dintre peritonitele acute pot debuta prin diaree:peritonita gonococicăA. peritonita pneumococică sau streptococicăB.



peritonita cu piocianicC.peritonitele nozocomialeD.peritonitele postoperatoriiE.

(pag. 2130)

C2525051. Care este elementul anatomo-patologic definitoriu al peritonitelor:apariţia exudatului sero-fibrinos intraperitonealA. edemaţierea mezourilor şi marelui epiploonB. distensia şi imobilitatea anselor intestinaleC.seroasa peritoneală hiperemică şi mult edemaţiatăD.viscerele abdominale edemaţiate, hiperemiceE.

(pag. 2128)

C2525052. Peritonitele produse după colangio-pancreatografia endoscopică retrogradă sunt:frecventeA. prin perforaţie retroduodenalăB. prin perforaţie la nivelul antruluiC.prin perforaţie pe faţa anterioară a bulbului duodenalD.prin perforaţie la nivelul flexurii duodenale inferioareE.

(pag. 2135)

C2525053. Germenele cel mai frecvent incriminat în producerea peritonitei primare la ciroticii cu ascită este:

pneumococA. escherichia coliB. stafilococ aureusC.steptococulD.piocianicE.

(pag. 2137)

C2525054. Care dintre următoarele afirmaţii legate de tratamentul peritonitelor terţiare sunt false:tratamentul se bazează pe profilaxia lor, adică intervenţia precoce în peritonitele secundareA. antibioticoterapie adaptatăB. tratamentul chirurgical este indicat în toate cazurileC.decontaminarea selectivă digestivăD.refacerea barierei mucoasei digestiveE.

(pag. 2145-2146)

C2525055. Investigaţiile imagistice folosite în diagnosticul peritonitelor acute localizate sunt:arteriografia selectivăA. endoscopia digestivă superioarăB. ecografiaC.splenoportografiaD.colangiopancreatografia endoscopică retrogradăE.

(pag. 2148)

C2625056. TCC minore corespund unui scor GCS de:12-9A. 13-15B. 11-13C.10.12D.8-11E.



(pag. 2458)

C2625057. Valorile punctajului obţinut după scala Glasgow (GCS) la un bolnav cu TCC se situează în intervalul:

0-15 puncteA. 0-10 puncteB. 5-15 puncteC.3-10 puncteD.3-15 puncteE.

(pag. 2464)

C2625058. Scorul 5 Gasgow are următorul corespondent pe scara Liege:3-6A. 5-7B. 6-10C.9-11D.11-2E.

(pag. 2465)

C2625059. Dintre semnele funcţionale ale peritonitei acute, cel mai constant este:DurereaA. Oprirea tranzitului intestinalB. VărsăturaC.SughiţulD.DispneeaE.

(pag. 2129-2130)

C2625060. Sepsisul sever se defineşte prin:SIRS cu documentarea infecţieiA. SIRS cu documentarea infecţiei şi compromitere hemodinamicăB. Stare fiziologică în care funcţia viscerală nu este capabilă să susţină homeostaziaC.Pierderea controlului local al infecţieiD.Exacerbarea răspunsului inflamator sistemicE.

(pag. 2126)

C2625061. Examenul radiologic în peritonitele generalizate prin perforaţie de viscer cavitar are ca element patognomonic:

Ştergerea umbrei psoasuluiA. Nivelele hidroaericeB. Edemul peretelui abdominalC.PneumoperitoneulD.Ştergerea reliefului mucos al anselor intestinului subţireE.

(pag. 2132)

C2625062. În etiologia peritonitelor acute prin perforaţie de viscer cavitar, pe primul loc se află:Perforaţia ulcerului gastro-duodenalA. Perforaţia apendicularăB. Perforaţia biliarăC.Perforaţia intestinului subţireD.Perforaţia colonuluiE.

(pag. 2133)

C2625063. Principiile tratamentului chirurgical în peritonitele acute secundare au fost enunţate de



Kirschner încă din 1926. Acestea sunt următoarele, cu excepţia:Eliminarea sursei de contaminareA. Reducerea contaminăriiB. Tratamentul antibiotic este veriga terapeutică esenţială, substituind cu succes chirurgiaC.Tratarea infecţiei rezidualeD.Prevenirea recurenţei infecţieiE.

(pag. 2141)

C2725064. Apararea musculara:este permanenta si invincibilaA. poate fi invinsa printr-o palpare blinda si progresivaB. este dureroasa la decompresia brusca a abdomenuluiC.este un raspuns paradoxal al abdomenului la un excitant minimD.poate fi detectata la inspectia abdomenuluiE.

(pag. vol 2 pag.2131)

C2825065. Care dintre urmatoarele fac parte din principalele cauze ale abcesului subfrenic in peritonita localizata?

Perforatia gastrica sau duodenalaA. ApendicitaB. AngiocolitaC.Abces sau chist de pancreasD.Toate de mai susE.

(pag. 2150)

C2825066. Care dintre urmatoarele afirmatii de mai jos este corecta in terapia antibiotica a peritonitelor acute?

Nu este un tratament de urgentaA. In peritonitele comunitare se foloseste intotdeauna polichineo terapiaB. Tratamentul antibiotic dureaza pana la 5 zile iar in infectiile severe pana la 14 zileC.Mai recomandata este antibioticoterapia de scurta durataD.Cel mai bun tratament este cel cu cefalosporine de generatia a II-aE.

(pag. 2145)

C2925067. Cauzele ulcerului intestinului subtire sunt:infectioaseA. endocrineB. vasculareC.inflamatoriiD.toate variantele sunt corecteE.

(pag. (1) pag 2134)




C1225068. Exsudatul peritoneal are aspect cremos, vascos, galben-verzui, nemirositor in urmatoarele peritonite, cu exceptia:

Peritonita streptococicaA. Peritonita pneumococicaB. Peritonita gonococicaC.Peritonita cu piocianicD.peritonita cu E. ColiE.

(pag. 2129)

C1225069. Despre metoda celioscopica in tratamentul peritonitelor sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

Complicatiile parietale sunt mai reduseA. Este utilizata in perforatiile viscerale mariB. Poate fi utilizata in perforatiile apendiculare si in ulcerul perforatC.Prezinta riscul potential al difuzarii infectiei datorita pneumoperitoneuluiD.Drenajul aspirativ este relativ ineficientE.

(pag. 2142)

C1225070. Principiile tratamentului chirurgical expuse de Kirschner se refera la:Tratarea infectiei rezidualeA. Reducerea contaminariiB. AntibioterapieC.Prevenirea recurentelorD.Eliminarea sursei de contaminareE.

(pag. 2141)

C1225071. In peritonitele acute celula tinta pentru endotoxina este macrofagul, pe care se fixeaza prin urmatoarele tipuri de receptori

CD14A. LDL acetilatiB. CD4C.GlicoproteinaD.CD18E.

(pag. 2120)

C1225072. Complicatiile locale ale abcesului subfrenic suntFistule bronsiceA. Gangrena pulmonaraB. SepticemieC.PiopneumotoraxD.Neoplasm bronhopulmonarE.

(pag. 2150)

C1225073. Peritonitele granulomatoase apar in infectiile cu urmatorii germeni:Mycobacterium.A. ActinomycesB. ChlamydiaC.StrongiloidesD.CorinebacteriumE.



(pag. 2118)

C1325074. Peritonita difuza din apendicita acuta imbraca urmatoarele forme:Peritonita purulenta de la inceputA. Peritonita in doi timpiB. Peritonita in trei timpiC.Peritonita postoperatorieD.Peritonita idiopaticaE.

(pag. 2134)

C1325075. Peritonitele acute se clasifica in:Peritonite primareA. Peritonite secundareB. Peritonite simultaneC.Peritonite tertiareD.Abcese intraabdominaleE.

(pag. 2117)

C1325076. In peritonitele secundare de origine apendiculara germenii izolati cel mai frecvent sunt:E. coliA. Bacterii gram negativB. B. KochC.AnaerobiD.FungiE.

(pag. 2119)

C1325077. Diagnosticul clinic de peritonita este dificil la:VarstniciA. ImunosupresatiB. Bolnave aflate la ciclul menstrualC.Bolnavi spitalizati in unitati de terapie intensivaD.Bolnavi alergiciE.

(pag. 2139)

C1325078. Drenajul lichidului peritoneal prin "stomata" seroasei diafragmatice este influentat de:Calibrul variabil al acestor orificii contractileA. Miscarile respiratoriiB. Pozitia de clinostatism a pacientuluiC.Presiunea intraabdominalaD.Inflamatia seroasei peritonealeE.

(pag. 2124)

C1325079. Semnele functionale ale peritonitelor acute sunt:DurereaA. VarsaturileB. DispneeaC.Oprirea tranzituluiD.SughitulE.

(pag. 2129-2130)

C1325080. Sindromul de insuficienta multipla de organe se apreciaza dupa manifestarile anormale timp de 24 ore la nivelul urmatoarelor sisteme:

CardiacA.



RespiratorB. RenalC.OsteoarticularD.Sistem nervos centralE.

(pag. 2126)

C1425081. Care sunt caracterele lichidului intra-peritoneal in peritonitele acute:Cremos, vascos, galben-verziu, ne-mirositor in peritonita gonococicaA. Subtire, fluid, galben, fara miros in peritonita streptococicaB. Gros, galben verzui si abundent in peritonita pneumococicaC.Verzui, cu miros aromat in peritonita cu piocianicD.Seros, galbui, amestecat cu bila in perforatia intestinului subtireE.

(pag. 2129)

C1425082. Tulpinile anaerobe evidentiate frecvent in peritonite cuprind:E.coliA. ClostridiiB. Baccilus fragilisC.Pepto-/streptocociD.Stafilococus aureusE.

(pag. 2120)

C1425083. Agentii microbieni cei mai des intalniti in peritonite la copii sunt:E.coli ;A. Clostridium perfringensB. PneumococulC.Streptococul beta-hemoliticD.Stafilococus aureusE.

(pag. 2118)

C1425084. Examenul obiectiv al abdomenului in peritonite poate arata:Abdomen imobil, rigid, indiferent de cauza peritonitei si de momentul evolutiv;A. Semnul Blumberg pozitiv;B. Balonare abdominala in peritonita veche;C.Rigiditate musculara maxima (“abdomen de lemn”) cu caracterele:dureroasa, tonica, permanenta, invincibila;

D.

Durere generalizata la percutie fara intensificare intr-o anumita zona.E.

(pag. 2130, 2131)

C1425085. Peritonitele primare:Sunt determinate de un singur germeneA. Sunt determinate de mai multi germeniB. Mai frecvent sunt afectati bolnavii cu ciroza si nefrozaC.Au surse de contaminare hematogenaD.Au surse de contaminare intra-peritonealaE.

(pag. 2118)

C1425086. Tratamentul peritonitelor:Este chirurgical pentru toate tipurile;A. Un loc important il ocupa reechilibrarea hidro-electrolitica;B. in peritonitele comunitare poate fi incercata terapia cu un antibiotic;C.Ca masura de terapia sistemica s-a incercat folosirea factorului de stimulare a cresterii granulocitelor;D.



Este chirurgical si medical in peritonitele secundare.E.

(pag. 2141, 2144, 2145, 2146)

C1525087. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul chirurgical al abceselor intraabdominale sunt adevarate:

abcesele subfrenice si subhepatice in contact cu peretele abdominal anterior se deschid de preferinta prin abord transpleurodiafragmatic;

A.

in abcesele pelvine se recurge la rectotomie sau colpotomie;B. abcesele apendiculare se dreneaza pe cat posibil transperitoneal;C.in abcesele diverticulare se prefera tratamentul chirurgical;D.abcesele bursei omentale se dreneaza prin ligamentul gastro-colic.E.

(pag. 2151)

C1525088. Hemoleucograma, intr-o peritonita acuta, poate evidentia:valori aproape normale;A. hiperleucocitoza, cu devierea spre stanga a formulei leucocitare;B. leucopenia;C.totdeauna hiperleucocitoza datorita sindromului septic sever din peritonitele acute;D.cel mai frecvent leucopenie.E.

(pag. 2132)

C1525089. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la peritonitele acute postoperatorii sunt adevarate:au evolutie grava si imprevizibila;A. diagnosticul se stabileste relativ usor,B. majoritatea sunt consecinta dezunirii anastomozelor digestive,C.majoritatea sunt consecinta contaminarii extrabdominaleD.pot fi provocate de leziuni ignorate in timpul interventieiE.

(pag. 2135-2136)

C1525090. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la abcesele intraabdominale sunt adevarate:se clasifica in abcese intraperitoneale, retroperitoneale si viscerale;A. sunt, in general, monomicrobiene;B. cel mai frecvent survin secundar posttraumatic, postoperator sau dupa un proces patologic local;C.pot surveni independent de orice leziune viscerala sau locala;D.pot fi unice sau multiple.E.

(pag. 2146-2147)

C1525091. Examenul radiologic simplu al abdomenului, intr-o peritonita acuta difuza:nu este util pentru diagnostic;A. poate evidentia pneumoperitoneul interhepatodiafragmatic, care atesta de regula o perforatie de organ cavitar;

B.

arata stergerea umbrei psoasului;C.nivele hidroaerice dispuse centroabdominal, in "cuiburi de randunica“;D.arata imagine de ansa opaca sau "ansa in doliu“, cel putin la debut.E.

(pag. 2132)

C1525092. Spatiul subdiafragmatic (subfrenic) cuprinde urmatoarele subdiviziuni:spatiul suprahepatic drept;A. spatiul suprahepatic stang;B. loja renala;C.bursa omentala;D.spatiul suhepatic drept.E.



(pag. 2148-2149)

C1525093. Clasificarea etiopatogenica a peritonitelor (clasificarea Hamburg modificata) cuprinde urmatoarele categorii:

peritonite primare;A. peritonite secundare;B. peritonite acute difuze;C.peritonite tertiare;D.abcese intraabdominale.E.

(pag. 2117-2118)

C1525094. Caracterele contracturii musculare intr-o peritonita sunt:apare numai la palparea profunda;A. este dureroasa;B. este permanenta;C.este invincibila;D.poate fi invinsa prin distragerea atentiei pacientului.E.

(pag. 2131)

C1525095. Principiile tratamentului chirurgical in peritonitele acute, expuse de Kirschner in 1926, se refera la:

eliminarea sursei de contaminare;A. reducerea contaminarii;B. tratarea infectiei reziduale si prevenirea recurentei infectiei;C.asigurarea materialului necesar pentru antibiograma;D.in perforatiile colonice, este preferabila anastomoza primaraE.

(pag. 2141)

C1625096. Peritonita acuta localizata in etajul abdominal inferior se manifesta sub urmatoarele forme:localizata la nivelul promontoriuluiA. localizata lateralB. localizata inferiorC.dezvoltate posteriorD.mezoceliaceE.

(pag. 2151)

C1625097. Care din urmatoarele afirmatii privind peritonita in dializa peritoneala sunt adevarate:prezenta cateterului peritoneal nu influenteaza mijloacele naturale de oprire antimicrobianaA. contaminarea poate fi intraluminalaB. contaminarea se propaga pe cale hematogenaC.germenii implicati sunt mai ales Gram-negativiD.peritonita se remite dupa 2-3 zile de tratamentE.

(pag. 2136)

C1625098. Principiile tratamentului chirurgical in peritonite cuprind:eliminarea sursei de contaminareA. reducerea contaminariiB. rezectii largi pana in tesut sanatosC.tratarea infectiei rezidualeD.prevenirea recurenta infectieiE.

(pag. 2141)

C1625099. Semnele fizice in peritonitele acute cuprind:



"semnul tusei"A. contractura musculara permanentaB. semnul BlumbergC.semnul MandelD.sindromul BouventE.

(pag. 2130)

C1625100. Diagnosticul abcesului subhepatic se pune pe baza:aparare musculara dureroasa fara contractie adevarataA. matitate dureroasaB. prezenta in anamneza a unei interventii chirurgicale recentC.simptomatologie toracicaD.aparare musculara dureroasa cu contractie adevarataE.

(pag. 2150)

C1625101. Masurile chirurgicale aditionale in peritonite cuprind:decomprimarea intestinului subtireA. aspiratie naso-gastricaB. laparostomiaC.lavaj peritoneal preoperatorD.reinterventiile programateE.

(pag. 2143)

C2225102. Peritonitele pot fi grupate după diferite criterii, astfel:după întinderea leziunilorA. după aspectul exudatuluiB. după evoluţieC.după vârsta la care aparD.după etiologieE.

(pag. 2117)

C2225103. În grupa peritonitelor nozocomiale se încadrează:peritonitele postoperatoriiA. peritonitele iatrogeneB. peritonitele datorate metodelor invazive în sfera digestivăC.peritonitele care apar la bolnavi taraţiD.peritonita tuberculoasăE.

(pag. 2119)

C2225104. În definirea SIRS (Sistemic Inflamatory Response Syndrome) intră următoarele criterii:Temperatura (rectală) > 39° C sau <36° CA. Ritm cardiac > 90 bătăi/minB. Ritm respirator >25 respiraţii/min sau PaCO2 <32 mmHgC.Leucocite >12000/mmc sau <4000/mmc sau 10% neutrofile tinereD.pH ser <7,24E.

(pag. 2126)

C2225105. Durerea caracteristică perforaţiilor gastrice sau duodenale este:bruscă şi sfâşietoareA. localizată în hemiabdomenul superiorB. ca o “lovitură de pumnal” în epigastruC.creşte progresiv în intensitate şi se generalizează în tot abdomenulD.



se însoţeşte de vărsăturăE.

(pag. 2129)

C2225106. Durerea din perforaţia apendiculară este:violentă, localizată în fosa iliacă dreaptăA. de intensitate crescândăB. localizată în fosa iliaca dreaptă şi ulterior periombilicalC.de intensitate crescută, persistentăD.însoţită de vărsături şi febrăE.

(pag. 2129)

C2225107. În peritonitele acute difuze, tranzitul intestinal pentru materii fecale şi gaze poate suferi următoarele modificări:

întotdeauna este opritA. unele peritonite, ca cea pneumococică sau streptococică, pot debuta prin diareeB. oprirea tranzitului pentru materii fecale şi gaze este incostantăC.formele toxice de pritonită pot evolua cu sindrom diareic de natură iritativăD.se corelează cu modificările inflamatorii de la nivelul peritoneuluiE.

(pag. 2130)

C2225108. Contractura generalizată din peritonitele acute difuze prezintă următoarele caractere:este dureroasăA. este tonicăB. este permanentăC.este invincibilăD.este semn de gravitateE.

(pag. 2131)

C2225109. Pneumoperitoneul are următoarele semnificaţii:apare mereu în fazele avansate ale peritonitelor acute difuzeA. atestă o perforaţie de organ cavitarB. absenţa pneumoperitoneului infirmă perforaţia de organ cavitarC.în scop diagnostic, în cazul perforaţiei ulceroase, se poate administra Gastrografin pe sondaj nazo-gastricD.este contraindicată administrarea de substanţă de contrastE.

(pag. 2132)

C2225110. Pe radiografia abdominală, in afara pneumoperitoneului, se mai pot identifica şi alte semne în peritonitele acute difuze:

ştergerea umbrei psoasuluiA. aerocolie difuzăB. dispariţia bulei de gaz a stomaculuiC.distensia anselor intestinale subţiri, datorită ileusului dinamicD.ştergerea reliefului mucos al anselor intestinului subţireE.

(pag. 2132)

C2225111. În peritonitele acute difuze, ecografia abdominală este:examinare care se efectuează doar postoperatorA. nu are indicaţie, datorită ileusului dinamicB. poate oferi date asupra etiologiei peritoniteiC.interpoziţia anselor intestinale limitează metodaD.indicată în aprecierea evoluţiei peritoniteiE.

(pag. 2132)



C2225112. Diagnosticul peritonitei difuze produse prin perforaţia ulcerului gastric sau duodenal se bazează pe:

antecedente de ulcerA. durere bruscă şi violentăB. apărare muscularăC.contractură muscularăD.silentium abdominalE.

(pag. 2134)

C2225113. Peritonita difuză în apendicita acută poate îmbrăca următoarele forme:peritonită acută purulentă “d´emblee”A. peritonită cu evoluţie gravăB. peritonită în doi timpiC.peritonită plasticăD.peritonită în trei timpiE.

(pag. 2134)

C2225114. Peritonitele prin perforaţia intestinului subţire cauzate de febra tifoidă au următoarele caracteristici:

sunt graveA. sunt rare astăziB. peritonita apare mai frecvent în a doua săptămână de evoluţie a boliiC.perforaţia este rar unică, frecvent multiplăD.evoluează în doi timpiE.

(pag. 2134)

C2225115. Perforaţia ileală se mai întâlneşte în:tuberculoza ilealăA. periarterita nodoasăB. ileita nespecifică necrozantăC.ileita regională specifică CrohnD.traumatismele abdominaleE.

(pag. 2134)

C2225116. Peritonitele difuze postoperatorii au următoarele caracteristici:au evoluţie favorabilă datorită antibioterapieiA. tabloul clinic poate simula embolia pulmonară, infarctul miocardic sau septicemiaB. majoritatea acestor peritonite sunt consecinţa dezunirii anastomozelor digestiveC.toaleta peritoneală incompletă şi drenajul ineficient nu pot provoca peritonite postoperatoriiD.durata actului operator este un factor de gravitateE.

(pag. 2136)

C2225117. Peritonitele produse prin ruptura abcesului tubo-ovarian pun probleme dificile de diagnostic cu:

cancerul rectal sau sigmoidian perforatA. cancerul ovarian cu carcinomatoză peritonealăB. apendicita acutăC.fibromul uterin subserosD.sarcina extrauterinăE.

(pag. 2136)

C2225118. În peritonitele acute primare, calea de contaminare a cavităţii peritoneale poate fi:



hematogenăA. rar limfaticăB. transdiafragmaticăC.cordonul ombilical la nou-născutD.genitală la femeieE.

(pag. 2137)

C2225119. Peritonitele acute primare au următoarele cracteristici:sunt prevalente la copil, pe un teren nefroticA. contractura este mai rar întâlnită decât apărarea muscularăB. în majoritatea cazurilor sunt polimicrobieneC.tratamentul peritonitelor primare se bazează pe chirurgieD.au evoluţie favorabilăE.

(pag. 2137)

C2225120. Posibilitatea apariţiei peritonitei primare creşte în caz de:traumatism severA. malignitateB. tratament citostaticC.intervenţii neuro-chirurgicaleD.transfuzii sangvineE.

(pag. 2137)

C2225121. Tabloul clinic din peritonita gonococică este caracterizat prin:sistarea tranzitului intestinalA. polakiurie, disurieB. contractură localizată în abdomenul inferiorC.secreţie vulvo-vaginalăD.evoluţia rapida impune intrevenţia chirurgicalăE.

(pag. 2138)

C2225122. Peritonita periodică (“febra mediteraneană periodică”) se caracterizează prin:apare la populaţiile din “Orientul Apropiat”A. se manifestă prin episoade recurente de dureri abdominale, diaree şi febrăB. tratamentul chirurgical este contraindicatC.pentru a preveni episoadele recurente se foloseşte colchicinaD.colchicina poate fi test diagnostic şi în episodul acutE.

(pag. 2138)

C2225123. Cei mai întâlniţi germeni în peritonitele terţiare sunt:Stafilococcus epidermoidesA. P. aeruginosaB. E. coliC.Streptococul beta-hemoliticD.Candida albicansE.

(pag. 2138)

C2225124. Atitudinea terapeutică în peritonitele terţiare constă în:antibioticoterapie adoptată cât mai rapid la debutul boliiA. antibioticoterapie după hemoculturiB. antibioticoterapie după culturi din focarul septic abdominalC.tratamentul simptomatic al insuficienţei viscerale multipleD.



tratamentul chirurgical obligatoriu pentru evacuarea sepsisuluiE.

(pag. 2139)

C2225125. Formele astenice ale peritonitei se caracterizează prin:formă întâlnită la vârstniciA. semnele locale trec pe planul doiB. apare insuficienţa cardio-vascularăC.tomografia computerizată nu poate aduce date suplimentareD.intervenţia chirurgicală este contraindicatăE.

(pag. 2139)

C2225126. Vârsta bolnavului poate orienta diagnosticul astfel:fetele mici pot face peritonite pneumocociceA. adolescenţii fac mai frecvent peritonite prin perforaţie apendicularăB. vârstnicii fac mai frecvent peritonite prin perforaţia ulcerului gastric sau duodenalC.la femeie vom avea în vedere peritonita apendicularăD.la bărbaţi vom avea în vedere cancerul gastric perforatE.

(pag. 2139)

C2225127. În diagnosticul diferenţial al peritonitei cu abdomenul acut medical intră în discuţie:colica abdominală saturninăA. porfiria acută intermitentăB. infarctul splenicC.infarctul miocardic acutD.infarctul renalE.

(pag. 2140)

C2225128. În diagnosticul diferenţial al peritonitei cu falsul abdomen acut medical intră în discuţie:zona ZosterA. hiperazotemiaB. toxiinfecţia alimentarăC.febra tifoidăD.purpura reumatoidăE.

(pag. 2140)

C2225129. În diagnosticul diferenţial al peritonitei cu abdomenul acut chirurgical intră în discuţie:ocluzia intestinalăA. angorul abdominalB. pileflebitaC.pancreatita acutăD.infarctul entero-mezentericE.

(pag. 2140)

C2225130. Prognosticul peritonitelor acute difuze este:in general bunA. variază după terenul pe care survineB. variază după etiologieC.depinde de durata evoluţiei înaintea intervenţiei chirurgicaleD.depinde de durata intervenţiei chirurgicaleE.

(pag. 2141)

C2225131. In peritonitele acute difuze, principiile tratamentului chirurgical expuse de Kirschner în



1926, se referă la:intervenţia chirurgicală are caracter de urgenţăA. rolul chirurgiei este esenţialB. eliminarea sursei de contaminareC.reducerea contaminăriiD.tratarea infecţiei reziduale şi prevenirea recurenţei infecţieiE.

(pag. 2141)

C2225132. Excizia şi sutura perforaţiei cu epiploonoplastie se foloseşte pentru:perforaţia ulceruluiA. perforaţia cancerului gastric superficialB. perforaţiile intestinului subţire produse prin corpi străini, diagnosticate precoceC.boala Crohn ilealăD.mai rar, în perforaţiile iatrogene pe colon pregătit pentru colonoscopieE.

(pag. 2142)

C2225133. Tehnica reintervenţiilor programate în peritonitele difuze implică:o nouă explorare a abdomenului la un interval de 12 oreA. o nouă explorare a abdomenului la un interval de 24 oreB. laparorafia în planuri anatomiceC.laparostomiaD.după fiecare intervenţie se folosesc materiale adezive aloplasticeE.

(pag. 2143)

C2225134. Soluţiile folosite pentru refacerea volemiei în peritonitele acute difuze sunt:cristaloiziA. transfuzia de sângeB. masa trombocitarăC.DextranD.gelatină fluidăE.

(pag. 2144)

C2225135. Criteriile pe care se bazează antibioticoterapia, în peritonitele acute, se referă la:cauza peritoniteiA. vârsta bolnavuluiB. nivelul perforaţiei (supra- sau submezocolic)C.durata intervenţiei chirurgicaleD.toxicitatea antibioticelorE.

(pag. 2145)

C2225136. Pentru prezenţa abcesului intrabadominal este caracteristică:durerea abdominală de intensitate mare, localizatăA. durerea abdominală de intensitate medieB. contractura localizată în zona în care se află colecţiaC.apărarea musculară în regiunea în care se află colecţiaD.febra de tip septicE.

(pag. 2147)

C2225137. Abcesul fundului de sac Douglas se manifestă prin:tenesme rectale şi vezicaleA. polakiurieB. ocluzie intestinalăC.



durere la tuşeul rectal sau vaginalD.bombarea peretelui ventral al rectuluiE.

(pag. 2151)

C2225138. Tratamentul abceselor intraperitoneale diagnosticate precoce are ca obiective:intervenţia chirurgicală de urgenţăA. drenajul eficaceB. lavajul repetat cu soluţii antisepticeC.antibioticoterapia adaptatăD.o reanimare corect condusăE.

(pag. 2151)

C2225139. Tratamentul de elecţie în abcesele intraabdominale a devenit:drenajul chirurgicalA. drenajul prin puncţie în plină matitateB. drenajul ghidat de ecografieC.drenajul ghidat CTD.evacuarea abcesului sub protecţie antibioticăE.

(pag. 2151)

C2225140. În tratamentul chirurgical, calea de acces a abceselor se alege astfel:în funcţie de localizarea abcesuluiA. se preferă întotdeauna celiotomia medianăB. trebuie sa permită o explorare abdominală completăC.să permită plasarea tuburilor de drenD.cât mai directă evitând, pe cât posibil, inocularea pleurei şi a peritoneuluiE.

(pag. 2151)

C2325141. Sindromul de insuficienta multipla de organe se apreciaza dupa manifestarile anormale timp de 24 ore la nivelul urmatoarelor sisteme:

CardiacA. RespiratorB. RenalC.OsteoarticularD.Sistem nervos centralE.

(pag. 2126)

C2325142. Semnele functionale ale peritonitelor acute sunt:DurereaA. VarsaturileB. DispneeaC.Oprirea tranzituluiD.SughitulE.

(pag. 2129-2130)

C2325143. Peritonita difuza din apendicita acuta imbraca urmatoarele forme:Peritonita purulenta de la inceputA. Peritonita in doi timpiB. Peritonita in trei timpiC.Peritonita postoperatorieD.Peritonita idiopaticaE.

(pag. 2134)



C2325144. Diagnosticul clinic de peritonita este dificil la:VarstniciA. ImunosupresatiB. Bolnave aflate la ciclul menstrualC.Bolnavi spitalizati in unitati de terapie intensivaD.Bolnavi alergiciE.

(pag. 2139)

C2325145. Diagnosticul diferential al peritonitelor acute difuze se face cu:Abdomenul acut medicalA. Tumori cerebrale cu manifestari digestiveB. Falsul abdomen acut chirurgicalC.SarcinaD.Alte cauze de abdomen acut chirurgicalE.

(pag. 2140)

C2325146. Drenajul lichidului peritoneal prin "stomata" seroasei diafragmatice este influentat de:Calibrul variabil al acestor orificii contractileA. Miscarile respiratoriiB. Pozitia de clinostatism a pacientuluiC.Presiunea intraabdominalaD.Inflamatia seroasei peritonealeE.

(pag. 2124)

C2325147. Peritonitele acute se clasifica in:Peritonite primareA. Peritonite secundareB. Peritonite simultaneC.Peritonite tertiareD.Abcese intraabdominaleE.

(pag. 2117)

C2325148. In peritonitele secundare de origine apendiculara germenii izolati cel mai frecvent sunt:E. coliA. Bacterii gram negativB. B. KochC.AnaerobiD.FungiE.

(pag. 2119)

C2325149. Intre mediatorii endotoxinei in peritonita acuta se număra:Factorul de necroza tumorala (TNF)A. Interleukina 1B. Interleukina 2C.Interleukina 6D.Interleukina 8E.

(pag. 2121)

C2525150. Mediatorii endotoxinei în peritonita acută sunt:factorul de necroză tumoralăA. bradikininaB. leukotrieneleC.



factorul stimulant al coloniilorD.interleukina 5E.

(pag. 2121-2122)

C2525151. Factorul de necroză tumorală (TNF) ca mediator al endotoxinei în peritonita acută are următoarele efecte biologice:

mediază inflamaţia şi procesele cataboliceA. vaso-dilataţia şi contracţia muşchilor neteziB. creşte adeziunea neutrofilelor şi limfocitelor la celulele endotelialeC.activează monocitele şi macrofageleD.induce metabolismul oxidativE.

(pag. 2121-2122)

C2525152. Clasificarea etiopatogenică a peritonitelor (modificarea clasificării Hamburg) împarte peritonitele în:

peritonite acute difuzeA. peritonite primareB. peritonite secundareC.peritonite terţiareD.abcese intraabdominaleE.

(pag. 2118)

C2525153. Peritonitele primare sunt definite ca:infecţii bacteriene difuze în care este păstrată integritatea tractusului gastro-intestinalA. infecţii datorate metodelor invazive în sfera digestivăB. infecţii ce survin în absenţa intevenţiilor chirurgicale sau a traumatismelorC.infecţii ce survin la bolnavii spitalizaţi sau care au fost trataţi cu antibiotice în lunile anterioareD.infecţii datorate, mai ales, distrugerii tractusului gastro-intestinalE.

(pag. 2118)

C2525154. În ce condiţii patologice creşte numărul germenilor din stomac:hiperclorhidrieA. hipoclorhidrieB. hipersecreţie gastricăC.în cazul prezenţei sângeluiD.obstrucţie intestinalăE.

(pag. 2119)

C2525155. Care dintre următoarele segmente ale tubului digestiv au concentraţia cea mai scăzută de germeni (sub 10.000 bacterii/ml):

ileon terminalA. esofagB. colonC.stomacD.prima porţiune a intestinuluiE.

(pag. 2119)

C2525156. Bacteriile prezente în peritonită îşi exercită efectul patogenic prin intermediul endotoxinelor a căror celulă ţintă este macrofagul, pe care se fixează următoarele tipuri de receptori:

CD14A. CD8B. CD34C.CD18D.



receptori LDL acetilaţiE.

(pag. 2120)

C2525157. În cadrul mediatorilor endotoxinei în peritonitele acute, interleukina-6 are următoarele efecte biologice:

activează neutrofilele şi macrofageleA. creşte eliberarea moleculelor de adeziune endotelialăB. creşte sinteza de proteine de fază acutăC.contracţia muşchilor neteziD.stimulează activitatea şi diferenţierea limfocitelor BE.

(pag. 2121)

C2525158. Care dintre următoarele afirmaţii legate de aderenţa microbiană la seroasa peritoneală sunt adevărate:

aderenţa microbiană la seroasa peritoneală este crescută în peritonite şi explică rezistenţa la lavajul peritoneal

A.

colonizarea microbiană a suprafeţei mezoteliului peritoneal este un fenomen rapid şi stabil după plăgile penetrante ale intestinului distal

B.

colonizarea se asociază cu modificări morfologice ale suprafeţei mezoteliului reprezentate de creşterea numărului de microvili, care perturbă motilitatea viscerelor

C.

datorită modificărilor, creşte fricţiunea şi scade integritatea seroaseiD.bacteriile încapsulate sunt mai puţin aderente la seroasa peritoneală şi mult mai rezistente la mecanismele de apărare ale organismului gazdă

E.

(pag. 2122)

C2525159. În cadrul răspunsului peritoneal din peritonitele acute difuze sunt posibile următoarele:bacteriile sunt dirijate în circulaţie prin venele suprahepatice ce traversează diafragmulA. bacteriile sunt captate şi dirijate în circulaţie prin limfaticele ce traversează diafragmulB. bacteriile sunt distruse local prin monocite şi limfocitele TC.bacteriile sunt distruse local prin fagocitoză de către macrofage şi de către polinuclearele atrase în cavitatea peritoneală

D.

infecţia se localizează sub formă de abcesE.

(pag. 2123)

C2525160. Care din următoarele afirmaţii, în legătură cu agregările de celule din interiorul omentului, cunoscute ca "pete de lapte" (milky spots) sunt adevărate:

sunt compuse din celule mezoteliale situate în jurul unui conglomerat de capilareA. compoziţia celulară este reprezentată 60% macrofage, 10%celule endoteliale, 10% limfocite TB. în timpul inflamaţiei numărul "milky spots" scade dramaticC.în timpul inflamaţiei "milky spots" devin centre germinative şi produc anticorpiD.milky spots sunt la copil 20-40/cm2 şi cresc cu vârsta până la 55/cm2E.

(pag. 2124)

C2525161. Puterea bactericidă a lichidului peritoneal este datorată:imunoglobulinelorA. interleukinelorB. fibrinogenuluiC.complementuluiD.elementelor figurateE.

(pag. 2128)

C2525162. Cantitatea şi septicitatea exudatului sero-fibrinos intraperitoneal, element definitoriu al peritonitelor depinde de:

afectarea tractusului gastro-intestinalA.



virulenţa microbianăB. capacitatea de apărare a peritoneuluiC.asocierile microbieneD.momentul producerii infecţieiE.

(pag. 2128-2129)

C2525163. În peritonita gonococică, aspectul şi cantitatea lichidului purulent din cavitatea peritoneală este:

subţire, fluidA. grosB. cu miros aromatC.galben-verzuiD.abundentE.

(pag. 2129)

C2525164. În cazul insuficienţei multiple de organ, evoluţie posibilă a peritonitelor, bolnavul trebuie să îndeplinească timp de 24 h una sau mai multe din următoarele condiţii:

ritm cardiac>64 b/minA. ritm respirator < 5/min sau >49/minB. Nr. leucocite <2000/mm3C.creatinina >3,5mg/dlD.Glasgow Coma Scale <4E.

(pag. 2126)

C2525165. Care din următoarele afirmaţii, legate de contractura abdominală din peritonite, sunt false:contractura muşchilor abdominali este expresia clinică a unui reflex viscero-motorA. sediul şi intensitatea maximă a contracturii nu corespunde proiecţiei viscerului perforatB. contractura abdominală se intensifică în fazele finale ale peritoniteiC.contractura abdominală este mai accentuată în perforaţiile la bolnavii hemoragici sau şocaţiD.contractura abdominală este mai puţin vizibilă sau poate lipsi la bolnavii cu tonus muscular scăzut sau reactivitate scăzută

E.

(pag. 2131)

C2525166. Semnele funcţionale ale peritonitelor acute sunt:durereaA. cianozaB. sughiţulC.oprirea tranzitului pentru materii şi gazeD.vărsăturileE.

(pag. 2129-2130)

C2525167. Bacteriile anaerobe izolate frecvent în peritonitele acute sunt:EnterocociA. Escherichia coliB. Bacteroides fragilisC.Pepto-/streptocociD.Enterobacter spp.E.

(pag. 2120)

C2525168. Care dintre următoarele afirmaţii legate de examenele paraclinice în peritonitele acute difuze sunt false:

Radiografia abdominală simplă arată ştergerea umbrei psoasuluiA. Leucopenia poate fi prezentă la vârstnici şi este semn de gravitateB.



Tomografia computerizată se practică de rutinăC.Puncţia lavaj a cavităţii peritoneale este contraindicatăD.Celioscopia oferă posibilitatea infectării întregii cavităţi peritonealeE.

(pag. 2132)

C2525169. În producerea peritonitelor biliare au fost incriminaţi diverşi factori:factorul mecanic, datorat distensiei căilor biliare deasupra unui obstacol mecanicA. factorul infecţios, prin infecţia pereţilor veziculei biliare şi a căilor biliareB. factorul vascular, prin trombozele venoase primitive sau secundare existenţei infecţiei parietaleC.factorul imunologic, prin deficitele imune ce duc la scăderea rezistenţei organismuluiD.factorul enzimatic, dovedit prin existenţa unui reflux pancreatic în calea biliară principalăE.

(pag. 2134)

C2525170. Peritonita difuză în apendicita acută îmbracă următoarele forme:peritonită acută purulentă de la începutA. peritonită în doi timpiB. peritonită granulomatoasăC.peritonită în trei timpiD.peritonită nozocomialăE.

(pag. 2134)

C2525171. Într-o peritonită difuză acută, examenul radiografic simplu al abdomenului:poate evidenţia peneumoperitoneul interhepatodiafragmatic prezent într-o perforaţie de organ cavitarA. evidenţiază ştergerea umbrei psoasuluiB. poate arăta distensia anselor intestinale subţiriC.nivele hidroaerice în "tuburi de orgă"D.se completează cu explorarea toracelui pentru a exclude bolile toraco-pleuro-pulmonareE.

(pag. 2132)

C2525172. Care din următoarele afirmaţii legate de peritonitele prin perforaţia intestinului subţire în febra tifoidă sunt adevărate:

în prezent sunt frecventeA. sunt grave deoarece se dezvoltă la bolnavi cu reactivitate scăzutăB. de obicei perforaţiile intestinale sunt multiple la 15-20 cm de unghiul ileo-cecalC.peritonita apare mai frecvent în săptămâna a treia de evoluţie a boliiD.perforaţiile din febra tifoidă se manifestă ca o peritonită localizatăE.

(pag. 2134)

C2525173. Tabloul clinic în peritonitele difuze postoperatorii poate simula:embolia pulmonarăA. insuficienţa renală acutăB. infarctul miocardicC.septicemiaD.accidentul vascular cerebralE.

(pag. 2135)

C2525174. Care din următoarele afirmaţii în legătură cu peritonitele difuze postoperatorii sunt adevărate:

diagnosticul clinic este uşor de stabilit, datorită mijloacelor moderne de investigareA. pot fi datorate infectării secundare a revărsatelor intraperitoneale de la altă infecţie localizatăB. pot apărea datorită unor leziuni ignorate în timpul intervenţiei sau incorect apreciate ca potenţial evolutivC.un procent redus din aceste peritonite sunt consecinţa dezunirii anastomozelor digestiveD.



una dintre cauze, o constituie contaminarea directă a peritoneului în cursul celiotomieiE.

(pag. 2135-2136)

C2525175. În peritonitele de origine ginecologică, germenii cei mai frecvent întlniţi sunt:bacteroides fragilisA. pneumocociiB. gonocociiC.colibaciliiD.streptocociiE.

(pag. 2136)

C2525176. Contaminarea din peritonita în dializa peritoneală se poate produce:prin lumenul tubului de dren (intralumenal)A. prin infectarea revărsatelor intraperitonealeB. pe cale hematogenăC.prin propagare de la o infecţie genitalăD.prin adeziunea bacteriilor pe suprafaţa intraperitoneală a cateteruluiE.

(pag. 2136)

C2525177. Peritonita în dializa peritoneală este produsă de următorii germeni:enterobacteriaceeA. steptococB. stafilococ epidermidis, aureusC.candidaD.bacteroides fragilisE.

(pag. 2136)

C2525178. Care din următoarele afirmaţii legate de peritonitele acute primare sunt false:peritonitele acute primare sunt mai frecvente la adulţi, mai ales pe teren nefroticA. sunt polimicrobiene în marea majoritate a cazurilorB. clinic se manifestă cu semne generale de infecţie, iar local, cu distensie abdominală, contractura este mai rar întâlnită decât apărarea musculară

C.

tratamentul peritonitelor acute primare se bazează pe chirurgie şi nu pe antibioticeD.apar în absenţa unui focar infecţios ce ar putea contamina cavitatea peritonealăE.

(pag. 2136-2137)

C2525179. Care dintre următoarele afirmaţii legate peritonitele pneumococice sunt false:apar după afecţiuni hepatice datorită scăderii rezistenţei organismuluiA. debutul este lent, insidios, cu dureri, vărsăturiB. uneori apare polakiurie datorită afectării inflamatorii a peritoneului pelvinC.aspiratul peritoneal identifică diplococi Gram-pozitiviD.peritonita pneumococică era cauza dominantă a peritonitelor primare în era preantibioticăE.

(pag. 2137)

C2525180. Care dintre afirmaţiile legate de peritonita streptococică sunt adevărate:este mai frecventă la copii, deoarece vârsta tânără este mult mai receptivă la aceste infecţiiA. peritonita poate apare la 3-7 zile după o faringo-amigdalită netratatăB. simptomele iniţiale sunt durerea şi febraC.meteorismul accentuat, fără contractură abdominală, hemocultura pozitivă, apar tardivD.intervenţia chirurgicală de urgenţă identifică un puroi cremos, cu false membrane şi tendinţă la închistareE.

(pag. 2137-2138)



C2525181. Examenul fizic în peritonite în stadiul precoce decelează:meteorismulA. matitate deplasabilă pe flancuriB. durere provocatăC.contractură abdominalăD.durere vie a fundului de sac Douglas la tuşeul rectalE.

(pag. 2139)

C2525182. Referitor la metoda celioscopică în tratamentul peritonitelor acute sunt false următoarele afirmaţii:

dezavantajul acestei metode constă în creşterea complicaţiilor parietaleA. metoda este utilizată în perforaţiile viscerale mariB. metoda prezintă riscul potenţial al difuzării infecţiei prin hiperpresiunea dată de penumoperitoneuC.poate fi folosită în ulcerul perforat şi în peritonitele apendiculareD.prezenţa puroiului în cavitatea peritoneală şi distensia anselor intestinale fac dificilă intervenţia celioscopicăE.

(pag. 2142)

C2525183. Reducerea contaminării bacteriene a peritoneului se poate realiza prin:curăţirea mecanică şi sistematică pentru a îndepărta falsele membraneA. continuarea postoperatorie a spălăturii peritoneuluiB. lăsarea deschisă a abdomenului (laparostomia)C.spălătură peritoneală şi debridareD.drenaj aspirativ al cavităţii peritonealeE.

(pag. 2142)

C2525184. Principiile tratamentului chirurgical în peritonitele acute, expuse de Kirschner în 1926 se referă la:

identificarea organului perforat şi recoltarea puroiului pentru examene bacteriologiceA. eliminarea sursei de contaminareB. rezecţia sursei primare de infecţieC.reducerea contaminăriiD.tratarea infecţiei reziduale şi prevenirea recurenţei infecţieiE.

(pag. 2141)

C2525185. Tratamentul infecţiei reziduale şi prevenirea recurenţei infecţiei se poate efectua prin:continuarea postoperatorie a spălăturii peritoneale cu cantităţi mari de lichidA. drenaj multipluB. reintervenţii planificateC.antibioterapie conform antibiogrameiD.lăsarea deschisă a abdomenului (laparostomia)E.

(pag. 2143)

C2525186. Care dintre afirmaţiile legate de delimitarea spaţiului suprahepatic drept sunt adevărate:superior - diafragmulA. inferior - faţa superioară lob drept hepaticB. posterior - ligamentul falciformC.stânga - ligament coronarD.dreapta - peretele abdominalE.

(pag. 2149)

C2525187. Principalele cauze ale abcesului subfrenic apărut în contextul unei apendicite acute sunt:propagare de la un apendice situat ectopicA.



diseminare pe cale hematogenăB. propagare pe cale limfaticăC.prin difuziune prin şanţul parieto-colonicD.micro-embolie septicăE.

(pag. 2150)

C2525188. În cadrul examenului fizic al unui abces subfrenic, la inspecţie se constată:imobilizarea bazei hemitoraceluiA. abdomen imobilB. meteorismC.eventual edem parietalD.distanţarea spaţiilor intercostaleE.

(pag. 2150)

C2525189. Peritonita acută localizată în etajul abdominal inferior, se manifestă sub următoarele forme:localizată la nivelul promontoriului, dificil de diagnosticatA. localizată superior, uşor de diagnosticatB. localizată medial în apropierea rectuluiC.localizată lateral, în apropierea spinelor iliaceD.localizată inferior, la nivelul fundului de sac Douglas, localizarea cea mai frecventăE.

(pag. 2151)

C2525190. Complicaţiile locale ale abcesului interhepato-diafragmatic sunt:gangrena pulmonarăA. piopneumotoraxB. septicemieC.fistule bronşiceD.neoplasm hepaticE.

(pag. 2150)

C2625191. În traumatismele cranio-cerebrale, din efectele post-traumatice tardive nu fac parteComoţiaA. ContuziaB. Encefalopatia post-traumaticăC.Sechelele post-traumaticeD.DilacerareaE.

(pag. 2462)

C2625192. Din mecanismele directe de producere a TCC nu fac parte următoareleFenomenului de acceleraţieA. Fenomenului de deceleraţieB. Fenomenului de cădereC.Fenomenului de compresie bilateralăD.Fenomenului de sufluE.

(pag. 2457)

C2625193. TCC severe se clasifică astfel:GCS=8, comă gradul IA. GCS=7-6, comă gradul IIB. GCS=5-4, comă gradul IIIC.GCS=3, comă gradul IVD.GCS=2-1, comă gradul VE.



(pag. 2458)

C2625194. Din hematoamele intracraniene traumatice extracerebrale nu fac parte următoareleHematomul extraduralA. Hematomul subduralB. Hematomul intraventricularC.Hematomul intraduralD.Hematomul intracerebralE.

(pag. 2459)

C2625195. După dispunerea fragmentelor osoase în focarul de fractură craniană sunt recunoscute următoarele forme:

IntruziveA. DepresiveB. ExtruziveC.CominutiveD.PenetranteE.

(pag. 2460)

C2625196. Efectele traumatice primare în TCC nu includ:Comoţia cerebralăA. Contuzia cerebralăB. Encefalopatia post-traumaticăC.Dilacerarea cerebralăD.Sechelele post-traumaticeE.

(pag. 2462)

C2625197. Modificările computer tomografiei în contuzii cerebrale corespunzătoare gradului II de afectare cerebrală difuză sunt:

Cisternele bazale - comprimateA. Cisternele bazale - prezenteB. Cisternele bazale - absenteC.Linia mediană - discretă deplasare 1-5 mmmD.Linia mediană - deplasare peste 5 mmE.

(pag. 2468)

C2625198. Dintre sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrală gravă caracteristice leziunilor difuze nu fac parte

Mutismul akineticA. Sindromul diencefalicB. Amnezia post-traumaticăC.Sindromul apalicD.Sindromul de dezaferentareE.

(pag. 2468)

C2625199. Aspectul clinic în leziunile situate în partea superioară a trunchiului cerebral nu se caracterizează prin:

Mutismul akineticA. Sindromul de dezaferentareB. Sindromul diencefalicC.Starea vegetativă persistentă după leziuni cerebraleD.Sindromul apalicE.

(pag. 2468)



C2625200. Din semnele clinice în hemoragia intraventriculară supraacută fac parte:Coma profundăA. Hipertermie marcatăB. Rigiditate decerebratăC.Semnul Babinski bilateralD.Semnul Babinski unilateralE.

(pag. 2477)

C2625201. Leziunile traumatice cranio-cerebrale deschise nu includ:Plăgile cranio-cerebraleA. HygromaB. HydromaC.Fistulele LCR post-traumaticeD.Colapsul cerebro-ventricularE.

(pag. 2481)

C2625202. Complicaţiile septice ale TCC sunt:Meningoencefalite traumaticeA. HydromaB. HygromaC.Abcese cerebrale post-traumaticeD.Fongusul cerebralE.

(pag. 2485)

C2625203. Mecanismele patogenice principale implicate în peritonitele acute sunt:Agresiunea asupra peritoneuluiA. Translocaţia bacteriană prin peretele intestinal indemnB. Răspunsul local la agresiunea asupra peritoneuluiC.M.S.O.F. Ca manifestare iniţială a tuturor peritonitelor acuteD.Răspunsul sistemic al organismului gazdăE.

(pag. 2118)

C2625204. Apariţia unei peritonite acute presupune interacţiunea următorilor factori:Virulenţa bacterianăA. Fagocitoza bacteriilorB. Resorbţia spontană a exudatului peritonealC.Inundarea peritoneală importantă sau repetatăD.Slăbirea mijloacelor de apărare locale sau generaleE.

(pag. 2118)

C2625205. Clasificarea etiopatogenică, Hamburg modificată, împarte peritonitele acute în:Peritonite primareA. Peritonite secundareB. Peritonite granulomatoaseC.Abcese intraabdominaleD.Peritonite terţiareE.

(pag. 2118)

C2625206. Germenii izolaţi cel mai frecvent în peritonitele primitive sunt:StreptococulA. CandidaB. PasteurellaC.



PneumococulD.EnterobacteriiE.

(pag. 2118)

C2625207. Peritonitele nozocomiale sunt produse cel mai adesea de următorii germeni:E.coliA. KlebsiellaB. PneumococC.PseudomonasD.StreptococE.

(pag. 2119)

C2625208. Principalele mecanisme de acţiune ale endotoxinelor în peritonitele acute sunt:Activarea receptorilor celulari direct când endotoxina se află în cantitate mare,A. Antibioterapia prin distrugerea bacteriilor şi eliberare de endotoxine are efecte favorabileB. Activarea sistemului complementC.Activarea produşilor de metabolism ai acidului arahidonicD.Activarea coagulăriiE.

(pag. 2120-2121)

C2625209. Criteriile pentru definirea S.I.R.S. În peritonitele acute sunt:Temperatura rectală peste 38 sau sub 36 °CA. Alura ventriculară peste 90/minB. Frecvenţa respiratorie peste 20/minC.PaCo2 peste 40 mmHgD.Leucocitoza peste 12.000 sau leucopenie sub 4000/mmcE.

(pag. 2126)

C2625210. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre contractura musculară din peritonitele acute:Reprezintă contracţia musculaturii abdominale neprovocată prin atingerea peretelui abdominalA. Este generalizată încă de la debutB. Are intensitate constantă indiferent de exudatul intraperitonealC.Este mai uşor de evidenţiat la pacienţii cu tonus muscular scăzut, copii, vârstnici şi imunodeprimaţiD.Este expresia unui reflex viscero-motor sau peritoneo-motorE.

(pag. 2131)

C2625211. La inspecţia abdomenului pacienţilor cu peritonită acută întâlnim:ImobilitateA. Retracţia peretelui abdominal datorită dureriiB. La pacienţii astenici se evidenţiază relieful drepţilor abdominaliC.Sensibilitatea dureroasă se ameliorează dacă solicităm pacientului să respire lent şi ampluD.Imobilitatea peretelui abdominal este generalizată de la începutE.

(pag. 2130)

C2625212. Palparea abdomenului este o etapă esenţială pentru diagnosticul de peritonită acută. Putem întâlni următoarele aspecte:

Apărare muscularăA. Semnul Mandel pozitivB. Liniştea abdominală MondorC.Contractura abdominalăD.Hiperestezia cutanată DieulafoyE.

(pag. 2131)



C2725213. Contractura musculara in peritonitele acute prezinta mai multe caracteristici:dureroasaA. tonicaB. permanentaC.fluctuentaD.invincibilaE.

(pag. vol.2 pag.2131)

C2725214. Peritonita periodica(febra mediteraneana familiala) intilnita la populatiile ‘orientului apropiat’se manifesta prin:

cianozaA. eruptii cutanateB. leucocitozaC.dureri abdominale recurenteD.febraE.

(pag. vol. 2 pag.2138)

C2725215. Principiile tratamentului chirurgical in peritonitele acute expuse de Kirschner sunt:restabilirea homeostazieiA. eliminarea sursei de contaminareB. reducerea contaminariiC.reechilibrarea volemicaD.tratarea infectiei reziduale si prevenirea recurentei infectieiE.

(pag. vol.2 pag.2141)

C2825216. Care din urmatoarele forme de peritonite acute fac parte dintre peritonitele secundare dupa clasificarea Hamburg?

Perforatia tractului gastrointestinalA. Peritonita primara a copiluluiB. Dehiscenta anastomozeiC.Dehiscenta liniei de suturaD.Peritonita tuberculoasaE.

(pag. 2117)

C2825217. Care dintre urmatoarele criterii clinice definesc SIRS in peritonita acuta?Temperatura rectala >37C sau <35CA. Ritm cardiac >90 batai/minutB. Ritm respirator <20 respiratii/minutC.Pa CO2 <32 mmHgD.Leucocite >8000/mm3E.

(pag. 2126)

C2825218. Care dintre urmatorii factori sunt definitorii pentru insuficienta multipla de organ(MODS), in peritonitele acute?

Ritm cardiac <54/minA. Ritm respirator <5/min sau >49/minB. Debit urinar <479mm/25hC.Nr leucocite >1000/mm3D.Hematocrit >20%E.

(pag. 2126)

C2825219. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la clinica peritonitelor acute difuze sunt adevarate?



Durerea abdominala este un simptom inconstantA. Oprirea tranzitului pentru materii si gaze este inconstantaB. Varsaturile apar intotdeaunaC.Sughitul este inconstantD.Formele toxice de peritonita pot evolua cu sindrom diareeic de natura iritativaE.

(pag. 2130)

C2825220. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in peritonitele acute?Hemoleucograma releva hiperleucocitozaA. Leucopenia poate fi prezenta la varsniciB. Ecografia nu evidentiaza colectii intraperitonealeC.Examenul radiografic deceleaza imaginea clasica aerica, in forma de semiluna, interhepatodiafragmatica, uni- sau bilateral

D.

Tomografia computerizata se practica in mod curentE.

(pag. 2132)

C2825221. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate cu privire la peritonitele acute primare?Apar in prezenta unui focar infectios intraabdominalA. Pot apare la orice varsta, dar sunt prevalente la copilB. Clinic se manifesta cu semne generale de infectieC.In majoritatea cazurilor sunt polimicrobieneD.Tratamenul peritonitelor primare se bazeaza pe tratamentul chirurgicalE.

(pag. 2137)

C2825222. Principiile tratamentului chirurgical al peritonitelor acute expuse de Kirschner se refera la:Eliminarea sursei de contaminareA. Interventie tardivaB. Reducerea contaminariiC.Rezectia sursei primare nu se executa de electieD.Tratarea infectiei reziduale si prevenirea recurentiei infectieE.

(pag. 2141)

C2825223. Peritonita acuta localizata in etajul abdominal inferior prezinta urmatoarele forme:Localizata la nivelul promontoriuluiA. Localizata lateral, in apropierea spinelor iliaceB. Localizata inferior, la nivelul fundului de sac DouglasC.Localizata la nivelul fundurilor de sac vaginaleD.Localizata latero colicE.

(pag. 2151)

C2925224. Dintre semnele functionale ale peritonitelor acute fac parte:durereaA. temperature ridicataB. starea generala alterataC.oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gazeD.varsaturileE.

(pag. (1) pag 2129)

C2925225. In peritonita biliara fara perforatie aparenta au fost identificati urmatorii factori:mecanicA. infectiosB. vascularC.



enzimaticD.imunologicE.

(pag. (1) pag 2134)

C2925226. In peritonitele difuze prin necroze viscerale sunt adevarate afirmatiile:apar in herniile strangulateA. in peritonitele prin strangulare mecanismul este dubluB. apar in volvulusul intestinului subtireC.in infarctul entero-mezenteric mortalitatea este mareD.apar in diverticuloza intestinului subtireE.

(pag. (1) pag 2135)

C2925227. In cadrul abdomenului acut medical,peritonitele pot fi confundate cu colicile abdominale:hepaticaA. pancreaticaB. saturnineC.apendicularaD.uretralaE.

(pag. (1) pag 2140)

C2925228. Inconvenientele laparostomiei in tratamentul peritonitelor grave insotite de insuficienta viscerala multipla sunt:

scaderea contaminarii bacteriene transdiafragmaticeA. fistule digestiveB. ameliorarea perfuziei viscerelorC.evisceratiaD.pierderea masiva de lichide peritonealeE.

(pag. (1) pag 2134)



Tema nr. 26Ocluzii intestinale



C1226001. Clisma baritata poate avea si rol terapeutic in:Volvulusul gastricA. Cancerul sigmoidian cu obstructie incompletaB. Volvulusul sigmoidianC.Invaginatia subacuta la copilD.Invaginatia subacuta la adult.E.

(pag. 2175)

C1226002. Tabloul clinic cel mai frecvent intalnit al ileusului biliar este reprezentat deSindromul BouveretA. Semnul BouveretB. Semnul von WahlC.Sindromul MendehlsonD.Sindromul von WahlE.

(pag. 2178)

C1226003. Imaginile hidroaerice rare, mari,cu diametrul vertical mare observate la radiografia abdominala simpla sunt caracteristice pentru:

Ocluziile vechi cu distensie abdominala importantaA. Ocluziile colonuluiB. Ocluziile colonului prin volvulusC.Ocluziile paralitice ale colonuluiD.Infarctul enteromezentericE.

(pag. 2174)

C1226004. Triada Konig descrisa in stenozele incomplete ale intestinului subtire cuprinde:Zgomote hidroaerice care survin pe o perioada de acalmie, urmate de emisie de scaunA. Colici de lupta cu accentuarea zgomotelor hidroaerice si ulterior perioade de acalmieB. Zgomote hidroaerice survenite dupa o "colica de lupta", urmate de scaune si ameliorareC.Scaune asociate cu "colici de lupta" pe fond de distensie abdominalaD.Zgomote hidroaerice survenite dupa o "colica de lupta" urmate de ameliorare completaE.

(pag. 2173)

C1226005. Ocluzia intestinala prin volvulus apare mai frecvent la nivelul:Intestinului subtireA. Cecului mobilB. StomaculuiC.Colonului transversD.Colonului sigmoidE.

(pag. 2178)

C1226006. Tratamentul antibiotic in ocluzii se face cu:



Antibiotice cu spectru largA. Antibiotice pentru anaerobiB. Antibiotice numai in prezenta sindromului infectiosC.Antibiotice cu spectru larg pentru aerobi si Metronidazol pentru anaerobiD.Metronidazol pentru anaerobi asociat uneori cu antibiotice cu spectru larg pentru aerobiE.

(pag. 2181)

C1326007. Care din urmatoarele aspecte radiologice caracterizeaza ocluzia intestinului subtire:citeva (2-3) imagini hidro-aerice mari dispuse pe flancuriA. distenie aerica a intestinului subtireB. imagini hidro-aerice cu diametrul vertical redus situate periombilical luind aspectul de "tuburi de orga". In decubit lateral nivelele hidro-aerice apar "in trepte de scara".

C.

imagine hidro-aerica unica, gigantaD.absenta imaginilor hidro-aericeE.

(pag. 2177)

C1326008. Reechilibrarea electrolitica se face pe baza:aprecierii cantitatii lichidelor pierdute prin varsaturaA. apreciind diurezaB. aprecierii valorilor Ht, Hb, leucogramei si proteinemieiC.rezultatelor ionogramei sanguine in functie de pierderile de Na, Cl, Ca, tinind cont si de totalul pierderilor hidrice

D.

tensiunea arteriala si semnele clinice de deshidratare (hipotensiunea arteriala, oligurie, persistenta pliului cutanat, hipotonia globilor oculari, sete)

E.

(pag. 2181)

C1326009. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt urmatoarele, cu exceptia:durere intensaA. tenesmeB. varsaturiC.intreruperea tranzitului pentru materii si gazeD.distensie abdominalaE.

(pag. 2172, 2173)

C1326010. In functie de etiopatogenia ocluziei intestinale si momentul examinarii vom constata urmatoarele semne generale exceptand:

anxietate, paloare, tahicardieA. tegumente si mucoase uscateB. facies hipocraticC.distensie abdominala marcataD.oligurieE.

(pag. 2174)

C1326011. Tomografia computerizata in diagnosticul ocluziei intestinale este indicata in:toate cazurile de ocluzie intestinalaA. cazul suspiciunii unei patologii tumoraleB. ocluzia dinamicaC.volvulusul intestinalD.ocluziile inalte, fara distensie intestinalaE.

(pag. 2175)

C1426012. Despre operatia chirurgicala in ocluziile intestinale se pot afirma:Este stabilita preoperatorA.



Se efectueaza dupa o pregatie preoperatorie temeinica in ocluziile prin strangulareB. Ocluziile prin bride se pot rezolva si pe cale laparoscopicaC.Are loc dupa echilibrea completa a bolnavuluiD.Se executa dupa decomprimarea abdominala completa a bolnavuluiE.

(pag. 2181,2182)

C1426013. Care din urmatoarele nu sunt cauze de ocluzie intestinala mecanica:Leziuni traumaticeA. Leziuni parietale congenitaleB. Compresiuni extrinseciC.Infarctul entero-mezentericD.TumoriE.

(pag. 2169)

C1426014. Invaginatia intestinala este mai frecventa la:Varstnici;A. Adulti;B. Nou-nascuti, copii;C.Femei;D.Barbati.E.

(pag. 2178)

C1426015. Aspectul macroscopic de anse destinse, pline de lichide si gaze, perete subtire, edem parietal si in mezou, si lichid in peritoneu, apare in:

Ocluziile functionale paralitice;A. Volvulus gastric;B. Invaginatie;C.Hernie strangulata ;D.Ocluziile functionale spastice.E.

(pag. 2172)

C1426016. Despre tuseul rectal in ocluzii se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:Poate constata abcesele pelviene;A. Poate constata ampula goala;B. Nu este obligatoriu;C.Poate constata sange;D.Poate descoperii tumora de invaginatie.E.

(pag. 2173, 2174)

C1526017. Care din urmatoarele explorari paraclinice este cea mai importanta pentru diagnosticul pozitiv de ocluzie intestinala,

probele de laborator;A. endoscopia digestiva;B. radiografia abdominala simpla;C.echografia abdominala;D.tomografia computerizata.E.

(pag. 2l75)

C1526018. Care din afirmatiile referitoare la ocluziile prin invaginatie sunt adevarate:sunt ocluzii dinamice;A. sunt ocluzii prin obstructie;B. sunt favorizate de un mezou lung;C.



apar datorita unei hiperperistaltici intestinale;D.prespune telescoparea segmentului caudal in cel cranial.E.

(pag. 2l69)

C1526019. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta o caracteristica a subocluziei intestinala:este o ocluzie cronica cu evolutie mai lenta;A. se manifesta prin colici de intensitate medie, distensie abdominala si intreruperea incompleta a tranzitului;B. explorarea radiografica evidentiaza imagini hidro-aerice numeroase si mari;C.se manifesta prin colici rare dar de intensitate foarte mare urmate de distensie abdominala brusca;D.este o ocluzie acuta cu evolutie foarte rapida.E.

(pag. 2176)

C1526020. Ocluzia intestinala inalta se caracterizeaza prin:localizare pina la unghiul Treitz sau primele anse jejunale;A. debuteaza brusc prin varsatura fecaloida;B. poate fi rezultatul unui volvulus de sigmoid;C.rasunetul asupra starii generale apare tardiv;D.abdomenul nu este meteorizat dar tranzitul pentru materii fecale si gaze inceteaza precoce.E.

(pag. 2l76)

C1526021. Extravazarea de lichide ce insoteste ocluzia intestinala nu se produce in:lumenul intestinal;A. peretele intestinal;B. spatiul III;C.peritoneu;D.pleura.E.

(pag. 2170)

C1526022. Durerea din ocluziile intestinale prin obstructie are urmatoarele caracteristici:brusca, intensa, continua, insotita de paloare si transpiratie;A. surda, continua, insotita de distensie treptata;B. sub forma de " colici de lupta" cu perioade de acalmie;C.localizate initial la nivelul obstacolului, apoi iradiaza in tot abdomenul sau dorsal;D.nespecifica, mai mult ca o jena abdominala ce poate trece neobservata.E.

(pag. 2l72-2l73)

C1626023. Legea Stoekes se refera la urmatoarele situatii:faza tardiva a soculuiA. denutritieB. deshidratareC.peritoniteD.intoxicatii cu stricninaE.

(pag. 2170)

C1626024. In raport de existenta tulburarilor vasculare ocluziile pot fi:inalteA. joaseB. acuteC.ischemiateD.paraliticeE.

(pag. 2169)



C1626025. Semnele functionale ale ocluziilor includ urmatoarele, cu excetia:durereaA. varsaturileB. oprirea tranzitului pentru fecale si gazeC.distensia abdomenuluiD.semnul GangolpheE.

(pag. 2173)

C1626026. Ocluziile dinamice pot fi produse prin:corpi straini intralumenaliA. compresiuni extrinseciB. intoxicatii, tulburari metaboliceC.afectiuni vasculare, volvulareD.invaginatieE.

(pag. 2169)

C1626027. Care din urmatoarele afirmatii privind ocluziile dinamice sunt adevarate:nu au obstacolA. lumenul este partial stenozatB. se asociaza cu tulburari circulatoriiC.se produc prin volvulareD.se produc prin strangulareE.

(pag. 2167)

C2226028. Distensia ansei, ca urmare a obstrucţiei, produce iniţial:afectarea circulaţiei parietaleA. edemB. extravazare de lichide în spaţiul IIIC.hipovolemieD.deshidratareE.

(pag. 2170)

C2226029. În care categorie de ocluzii apar de la început tulburări de circulaţie parietală:volvulareA. tulburări metaboliceB. colica biliarăC.hematoame postoperatoriiD.brideE.

(pag. 2171)

C2226030. În ocluziile intestinale spastice, ansele intestinale sunt:dilatateA. au conţinut în lumenB. sunt palideC.vasele sunt dilatateD.musculatura nu este spasticăE.

(pag. 2172)

C2226031. Debutul în ocluziile prin strangulare este:precedat de colici abdominaleA. precedat de febrăB. brusc, prin dureri abdominaleC.



precedat de scădere ponderalăD.precedat de dureri abdominale difuzeE.

(pag. 2172)

C2226032. În ceea ce priveşte distensia abdomenului în ocluzii:localizarea iniţială poate fi periombilicalăA. în ocluzia înaltă este moderatăB. în strangulări se produce progresivC.nu poate fi generalizată de la începutD.în strangulări este simetricăE.

(pag. 2173)

C2226033. Irigografia în ocluziile joase:nu este un examen valorosA. nu poate confirma obstrucţia colonuluiB. nu poate detecta locul obstrucţieiC.în caz de invaginaţie la copil, poate fi şi o metodă terapeuticăD.nu dă informaţii asupra aspectului obstacoluluiE.

(pag. 2174)

C2226034. Aspectul radiologic de ocluzie este dat de:aspectul de “nişă”A. formaţiune protruzivă în lumenB. aspectul de “cotor de măr”C.prezenţa nivelelor hidro-aericeD.îngustarea lumenuluiE.

(pag. 2174)

C2226035. În ceea ce priveşte explorările imagistice în ocluzii:radiografia abdominală simplă poate indica locul ocluzieiA. endoscopia digestivă are rol din ce în ce mai micB. ecografia abdominală precizează diagnosticul de certitudineC.tomografia computerizată este indicată în toate cazurileD.radioscopia gastro-duodenală este indicată mai ales în ocluziile joaseE.

(pag. 2174-2175)

C2226036. Ocluzia înaltă se caracterizează prin:este localizată până la bulbul duodenalA. debutează brusc prin vărsătură şi cu durereB. dezechilibrele hidro-electrolitice apar tardivC.abdomenul este meteorizatD.tranzitul se întrerupe precoceE.

(pag. 2176)

C2226037. Ocluzia joasă se caracterizează prin:nu este precedată de tulburări de tranzitA. întreruperea tranzitului este tardivăB. abdomenul nu este meteorizatC.vărsăturile apar precoceD.explorarea radiologică arată nivele hidro-aerice mariE.

(pag. 2177)



C2226038. În ceea ce priveşte prognosticul ocluziilor:este bunA. evoluţia spontană este favorabilăB. intervenţia operatorie nu ameliorează prognosticulC.are întotdeauna evoluţie spre exitusD.foarte rar se poate rezolva spontan sau printr-o clismăE.

(pag. 2180)

C2226039. În cazurile cancerelor ocluzive de colon, la vârstnici:intervenţia chirurgicală este contraindicatăA. operaţia se face întotdeauna în doi timpiB. în cazurile grave, operaţia se limitează la introducerea unui “stent”C.intervenţia chirurgicală se poate efectua doar într-un timpD.tehnica operatorie în aceste cazuri este standardizatăE.

(pag. 2181)

C2326040. Distensia ansei ca urmare a obstructiei actioneaza asupra circulatiei parietale producind intial:

tromboze la nivelul vaselor capilare,A. tulburari respiratorii,B. blocheaza circulatia de intoarcere cu aparitia stazei venoase si capilare urmata de tulburari de permeabilitate,

C.

exacerbarea virulentei florei microbiene intestinale,D.creste resorbtia produsilor toxinici din ansa obstruata.E.

(pag. 2170)

C2326041. Alcaloza este consecinta:deshidratarii si pierderilor de ioni de sodiu,A. hipovolemiei,B. ocluziilor inalte cu pierderi insemnate de suc gastric (acid clorhidric) si ioni de potasiu,C.polipneei,D.tulburarilor de absorbtie intestinala ca urmare a stazei.E.

(pag. 2171)

C2326042. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt reprezentate de:durere abdominala, oprirea tranzitului, zgomote hidro-aerice, distensie abdominala,A. durere abdominala, varsatura, oprirea tranzitului, distensie abdominala,B. durere abdominala, varsatura, peristaltism aparent, oprirea tranzitului,C.durere colicativa periombilicala, meteorism abdominal, diaree reflex, zgomote hidro-aerice,D.varsaturi abundente, oprirea tranzitului, nivele hidro-aerice, abdomen normal.E.

(pag. 2172-2173)

C2326043. Ocluzia prin cancer colonic este mai frecventa la:cancerele de colon ascendent,A. cancerele de colon stang,B. cancerele de colon transvers,C.cancerele de unghi colic drept,D.cancerele de valvula ileo-cecala.E.

(pag. 2178)

C2326044. Obiectivele tratamentului in ocluzia intestinala sunt:aspiratie naso-gastrica, rezolvarea cauzei de ocluzie, profilaxia recidivelor, corectarea volemieiA.



reechilibrare hidro-electrolitica si metabolica, decompresiunea abdominala, rezvoltarea cauzei de ocluzie, prolilaxia recidivelor

B.

clisma evacuatorie, aspiratie naso-gastrica, corectarea volemiei, rerzolvarea cauzei de ocluzieC.reechilibrare hidro-electrolitica, aspiratie naso-gastriuca, stimularea motilitatii intestinale, clisma evacuatoriea

D.

radiografie abdominala fara pregatire, aspiratie naso-gastrica, suprimarea cauzei de ocluzie, profilaxia recidivelor

E.

(pag. 2180)

C2326045. In tratamentul ocluziei intestinale, decompresiunea abdominala prin scaderea presiunii intralumenale se realizeaza:

preoperator prin aspiratie naso-gastrica,A. intraoperator prin golirea anselor de continut sero-lichidian,B. pre, intra si postoperator pana la reluarea tranzitului intestinal,C.prin intubatie naso-gastrica si recto-colica,D.medicatie absorbanta si suprimarea chirurgicala a obstacolului intestinal.E.

(pag. 2181)

C2526046. Care dintre criteriile de clasificare stau la baza împărţirii ocluziilor intestinale în primitive şi secundare

etiopatogenicA. topograficB. clinico-evolutivC.vascularD.chirurgicalE.

(pag. 2168-2169)

C2526047. Care dintre circumstanţele etiologice de mai jos determină apariţia unei ocluziile intestinale prin obstrucţie (obturare):

strangularea lumenului intestinal şi a unei porţiuni de mezou în diverse defecte parietale externeA. boala CrohnB. invaginaţia intestinalăC.colica renalăD.defectele de coalescenţă şi rotaţie ale colonuluiE.

(pag. 2169)

C2526048. Ce tip de ocluzie intestinală pot determina corpii străini ajunşi accidental în peritoneu (comprese, câmpuri) :

ocluzii dinamice prin dezechilibru simpatico-parasimpaticA. invaginaţie ileo-colicăB. obstrucţie prin compresiune extrinsecăC.ocluzie dinamică prin spasm al musculaturii netede a intestinuluiD.volvulus de sigmoidE.

(pag. 2169)

C2526049. Ce tip de ocluzie intestinală se întâlneşte în cadrul bolii fibrochisticeinvaginaţia intestinalăA. ileusul biliarB. ileusul paraliticC.ileusul meconialD.ocluzie dinamică prin spasm muscularE.

(pag. 2169)



C2526050. Ce este ileusul biliar?o formă particulară de ocluzie funcţională care insoţeşte colecistita gangrenoasăA. o ocluzie prin obstrucţie cu obstacol intraluminal (calcul biliar)B. ocluzie dinamică secundară colecistopancreatitelor acuteC.ocluzia coledocului terminal printr-un calcul biliar migrat din vezicula biliarăD.atrezia congenitală a coledoculuiE.

(pag. 2169)

C2526051. Pierderile proteice care se produc la nivelul anselor intestinale ocluzionate se cifrează la:30 g la 100 ml lichid intestinalA. 50 g la 100 ml lichid intestinalB. 70 g la 100 ml lichid intestinalC.100 g la 100 ml lichid intestinalD.nu se pierd proteine, ci numai electroliţiE.

(pag. 2171)

C2526052. Cel mai frecvent tip de invaginaţie intestinală este:jejuno-ilealăA. colo-colicăB. ileo-cecalăC.gastro-duodenalăD.jejuno-jejunalăE.

(pag. 2172)

C2526053. În care tipuri de ocluzii intestinale distensia abdominală este absentă?volvulusul de sigmoidA. volvulusul de intestin subţireB. ocluziile înalte duodeno-jejunaleC.ocluziile dinamiceD.ocluziile prin neoplasm colorectal stenozantE.

(pag. 2173)

C2526054. Prezenţa sângelui pe degetul explorator la tuşeul rectal, constatată la un copil cu un sindrom ocluziv, este patognomonică pentru:

ileusul meconialA. atrezia congenitală de intestin subţireB. invaginaţia intestinalăC.diverticul MeckelD.stenoza hipertrofică de pilorE.

(pag. 2173)

C2526055. Imaginile hidroaerice reprezintă semnul radiologic patognomonic pentru ocluziile intestinale.În ocluziile colonice, acestea sunt:

mici, verrticale, dispuse centroabdominalA. mari, rare, cu diametrul vertical mareB. imagine unică localizată centroabdominalC.localizate caudal, "în tuburi de orgă" sau "trepte de scară", predominant spre dreaptaD.lipsescE.

(pag. 2174)

C2526056. Endoscopia capătă un rol din ce în ce mai important în explorarea polului superior şi a celui inferior al tubului digetiv. În care formă de ocluzie intestinală endoscopia digestivă poate fi practicată în scop terapeutic?



volvulusul de intesin subţireA. volvulusul de sigmoidB. ocluziile înalte prin pensă aorto-mezentericăC.ileusul meconialD.ileusul biliarE.

(pag. 2175)

C2526057. Care dintre investigaţiile radiologice şi imagistice sunt indispensabile diagnosticului pozitiv de ocluzie intestinală?

radiografia abdiminală simplăA. radioscopia gastro-duodenală cu bariuB. ecografiaC.tomografia computerizatăD.angiografia mezenterică selectivăE.

(pag. 2174-2175)

C2526058. În care formă de ocluzie intestinală starea generală rămâne mult timp conservată?dilataţia acută de stomacA. ocluziile înalteB. volvulusul de sigmoidC.invaginaţia intestinalăD.ocluziile colice prin tumoriE.

(pag. 2177)

C2526059. La copilul mic, forma cronică a invaginaţiei intestinale se caracterizează prin dureri persistente (zile sau săptămâni), balonare, diaree, suspiciunea diagnostică fiind de regulă de:

boală ChronA. ileus meconialB. tuberculoză intestinalăC.mucoviscidozăD.intoleranţă la glutenE.

(pag. 2178)

C2526060. Rechilibrarea volemică a bolnavului cu ocluzie intestinală se face după evaluarea pierderilor (aspiraţie, vărsătură, diureză, etc) prin perfuzii cu soluţii izotone de ser fiziologic şi glucoză în doză de

10-20 ml/ kg corpA. 30-50 ml/kg corpB. 100-150 ml/kg corpC.100-150 ml/metru patrat suprafaţă corporalăD.1500 ml ser fiziologic indiferent de greutateE.

(pag. 2180)

C2626061. Semnul LAUGIER din ocluzia intestinală semnifică:Matitate deplasabilă în flancuriA. Zgomote hidro-aerice de luptăB. Silenţiu absolutC.Durere la decompresia bruscă a peretelui abdominalD.Timpanism juxtaombilicalE.

(pag. 2173)

C2626062. Radiografia abdominală simplă evidenţiază în primele 3-6 ore de la debutul unei ocluzii intestinale:

PneumoperitoneuA.



Nivele hidroaericeB. Ştergerea umbrei psoasuluiC.Distensia gazoasă a unei anseD.Poate fi şi o metodă terapeutică în caz de volvulus sigmoidian sau invaginaţie la copilE.

(pag. 2174)

C2626063. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte vărsăturile din ocluziile intestinale:În ocluziile înalte sunt abundenteA. Apar precoce în ocluziile înalteB. Sunt tardive în ocluziile joaseC.Iniţial sunt bilioase, apoi fecaloideD.Sunt însoţite de greţuri, sughiţ şi eructaţiiE.

(pag. 2173)

C2626064. În ocluziile intestinale, presiunea intraluminală la care este suprimată circulaţia arterială este de:

15 mmHgA. 30-35 mmHgB. 20-25 mmHgC.40-45 mmHgD.50-55 mmHgE.

(pag. 2172)

C2626065. Identificaţi afirmaţia falsă din următoarele caracteristici ale "ileusului biliar":Este determinat de pătrunderea unui calcul vezicular în tractul digestiv printr-o fistulăA. Evoluţia clinică este în etape succesive: colica, febra, subicter, ocluzieB. Examenul radiologic nativ poate evidenţia un calcul radioopacC.Poate realiza atât un sindrom de ocluzie înaltă cât şi unul de ocluzie joasăD.Oprirea calculului în valva Bauhin realizează sindromul BouveretE.

(pag. 2178)

C2826066. Diagnosticul diferential al ocluziilor intestinale se face cu:Dilatatia acuta gastricaA. Colecistita acutaB. Apendicita acutaC.Pancreatita acutaD.Toate de mai susE.

(pag. 2175)

C2826067. Obiectivele tratamentului ocluziilor intestinale sunt:Reechilibrarea bolnavuluiA. Decompresiunea bolnavuluiB. Rezolvarea cauzei ocluzieiC.Profilaxia recidivelorD.Toate de mai susE.

(pag. 2180)

C2826068. Ingrijirile postoperatorii in ocluziile intestinale constau in:Reechilibrare sustinuta a bolnavuluiA. Antibiotice cu spectru largB. Medicatie pentru stimularea reluarii tranzitului intestinalC.Prevenirea complicatiilor postoperatoriiD.



Toate de mai susE.

(pag. 2182)

C2926069. Localizarea cea mai frecventă a invaginatiei este:Jejuno-ileală;A. Jejuno-jejunală;B. ileo-ileală;C.Ileo-ceco-colică;D.Ileo-cecală.E.

(pag. 2172)

C2926070. În sindromul Bouveret, succesiunea etapelor clinice este:icter, febră, colici biliare, sindrom ocluziv;A. colici biliare, sindrom ocluziv, febră, subicter;B. febră, cefalee, icter sindrom ocluziv;C.colici biliare, febră, subicter, sindrom ocluziv;D.febră, vărsături, subicter, colici biliare;E.

(pag. 2178)


C1226071. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt:Alterarea starii generaleA. DurereaB. Intreruperea tranzitului pentru fecale si gazeC.Distensia abdomenuluiD.VarsaturileE.

(pag. 2172-2173)

C1226072. Distensia ansei intestinale aparuta in ocluzia intestinala antreneaza o serie de perturbari ale homeostaziei si fiziologiei intestinale si generale, reprezentate de:

Tulburari de motilitate intestinalaA. Alcaloza in ocluziile joase, consecinta a pierderilor ioniceB. Tulburari de absorbtie intestinalaC.Vasodilatatie periferica generalizata cu fenomene de furt sangvinD.Oligurie prin deshidratare si pierderile ionilor de sodiuE.

(pag. 2171)

C1226073. Aspectul anatomopatologic al invaginatiei se caracterizeaza macroscopic prin:Tumora alungita pastoasaA. Localizarea cea mai frecventa este jejuno-jejunalaB. Mezourile sunt infiltrate, palideC.Este formata din 3 sau mai multi cilindriD.Intotdeauna numarul de cilindri este imparE.

(pag. 2172)

C1226074. Ocluziile intestinale pot fi determinate de urmatoarele cauze:Infectii abdominale (peritonite,abcese,colecistite)A. Traumatisme diverse (cranio-cerebrale)B. Leziuni parietale intestinale congenitale sau inflamatoriiC.Infectiile parietale abdominaleD.



InvaginatiaE.

(pag. 2169)

C1226075. Diagnosticul diferential al ocluziilor intestinale se poate face cu:Dilatatia acuta gastricaA. Peritonita prin perforatieB. Infarctul intestinalC.Infarctul miocaricD.Infarctul splenicE.

(pag. 2175)

C1326076. In ocluzia intestinala prin strangulare distensia abdominala are urmatoarele particularitati:distensia se produce bruscA. este asimetricaB. este generalizata de la inceputC.poate lipsi, abdomenul fiind de aspect normalD.prezinta la palpare tensiune elastica cu timpanism la percutieE.

(pag. 2173)

C1326077. Hipovolemia este cauza esentiala in instalarea si evolutia urmatoarelor perturbari biologice si clinice:

deshidratareA. hipertensiunea arterialaB. hemodilutie cu anemieC.bradicardieD.tulburari hidroelectroliticeE.

(pag. 2171)

C1326078. Obiectivele tratamentului ocluziei intestinale sunt:reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavuluiA. corectarea anemieiB. decompresiunea bolnavuluiC.rezolvarea cauzei de ocluzieD.profilaxia recidivelorE.

(pag. 2180)

C1326079. Anatomo-patologic, macroscopic in ocluzia dinamica intestinul prezinta urmatoarele aspecte:

ansa este destinsa, rosie - violacee, flasca, cu sufuziuni sangvine si vase trombozateA. pareza: distensia anselor intestinale care sunt pline cu lichide si gaze, au peretele subtiat si prezinta staza capilara cu edem in mezou si lichid in peritoneu

B.

ansa este destinsa, cianotica, plina de lichid si gaze si cu zone devitalizate. Mezoul ansei este edematiat cu sufuziuni sangvine si este friabil

C.

sub obstacol ansele sunt de aspect normalD.spasm: ansele sunt subtiri, cu musculatura spastica, fara continut in lumen, palide si cu vasele contractateE.

(pag. 2172)

C1326080. Evolutiv ocluziile intestinale imbraca urmatoarele forme cliniceocluzii acuteA. ocluzii croniceB. ocluzii atipiceC.subocluzia intestinalaD.ocluzia paraliticaE.



(pag. 2176)

C1326081. Ocluzia prin strangulare debuteaza brusc cu:dureri abdominale violenteA. paloareB. distensie abdominala difuzaC.hipotensiune arteriala, stare de socD.varsaturiE.

(pag. 2178)

C1326082. Ocluziile prin obstructie (obturare) se pot produce prin:tumoriA. compresiune extrinsecaB. infarct entero-mezentericC.ghem de ascariziD.leziuni inflamatorii intestinale specifice sau nespecificeE.

(pag. 2169)

C1326083. Ca urmare a obstructiei intestinale (indiferent de cauza), se produce o stare de deshidratare si hipovolemie datorita:

ischemiei parietale intestinaleA. extravazarii de lichide in lumenul intestinalB. acumularii de lichide in peretele intestinal cu aparitia edemuluiC.hipersecretiei mucoasei intestinaleD.extravazarii de lichide in peritoneu cu aparitia asciteiE.

(pag. 2170)

C1426084. Profilaxia recidivelor in ocluzii cuprinde:Aranjarea anselor in pozitie anatomica si acoperirea cu epiploon;A. Enteroplicatura;B. Sutura breselor;C.Prevenirea reluarii precoce a peristalticii prin medicamente beta-mimetice;D.Enterectomii segmentare in caz de anse devitalizate.E.

(pag. 2181, 2182)

C1426085. Care din urmatoarele cauze de ocluzii functionale au in mecanismul etio-patogenic o dominanta parasimpatica:

Boli neuropsihice;A. Hipocalcemia;B. Intoxicatii cu anti-rezerpinice;C.Faza initiala a socului;D.Torsiuni de organe.E.

(pag. 2169, 2170)

C1426086. Urmatoarele afirmatii cu privire la invaginatie sunt adevarate, cu EXCEPtIA:Este mai frecventa la copii;A. Tuseul rectal scoate sange pe manusa;B. Clisma baritala are doar valoare diagnostica;C.Poate fi cauzata de ascarizi, diverticul Meckel;D.Face parte dintre ocluziile functionale.E.

(pag. 2178,2179)

C1426087. Debutul in ocluzii poate fi:



Insidios in strangulatii;A. Brusc in ocluziile spastice;B. Sub forma de varsaturi si dureri in ocluziile joase;C.Precedat de colici abdominale, crize subocluzive si scadere ponderala in ocluziile prin obstructie;D.Insidios cu febra, frisoane si dureri abdominale difuze in ocluziile postoperatorii.E.

(pag. 2172)

C1426088. Despre explorarile radiologice in ocluzii sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:Radiografia abdominala simpla arata "tuburi de orga” in ocluziile colonului;A. Radiografia abdominala simpla arata ansa santinela in ocluziile ileonului;B. Irigografia poate fi o metoda terapeutica;C.Radioscopia gastro-duodenala cu bariu se indica de rutina;D.CT este cea mai utila explorare.E.

(pag. 2174, 2175)

C1426089. Ocluziile dinamice pot apare datorita:Volvularii;A. Traumatismelor cranio-cerebrale;B. Tumorilor abdominale;C.Infectiile abdominale;D.Intoxicatiilor profesionale.E.

(pag. 2169)

C1426090. Obiectivele tratamentului ocluziilor sunt:Profilaxia recidivelor;A. Reechilibrarea bolnavului;B. Reluarea alimentatiei din primele ore;C.Decomresia abdomenului;D.Rezolvarea cauzei care a produs obstructia.E.

(pag. 2180)

C1526091. Varsaturile apar precoce in urmatoarele tipuri de ocluzii:ocluzii joase;A. ocluzii dinamice postoperatorii;B. ocluzii prin strangulare;C.ocluziile inalte;D.ocluziile prin tumori maligne colonice.E.

(pag. 2173)

C1526092. Complicatiile pulmonare ale ocluziilor intestinale (pneumonii sau bronhopneumonii) pot apare prin:

sindrom Bouveret;A. insamintari septice;B. sindrom Mendelson;C.tulburari de ritm cardiac;D.aspiratia varsaturilor.E.

(pag. 2180)

C1526093. Ocluzia postoperatorie tardiva:poate fi paralitica sau mecanica;A. este intotdeauna mecanica;B. rezolvarea ei se poate face printr-o clisma evacuatorie;C.



apare dupa orice interventie operatorie ce deschide abdomenul;D.rezolvarea ei este numai chirurgicala.E.

(pag. 2180)

C1526094. Ocluziile prin obstructie pot fi date de:torsiunea ansei in in jurul unei bride ;A. leziuni parietale intestinale congenitale;B. tumori benigne sau maligne intestinale;C.tumori retroperitoneale;D.infectii generalizate(septicemii).E.

(pag. 2169)

C1526095. Paralizia musculaturii intestinale (ileusul paralitic) poate apare in:peritonite;A. hipocalcemie;B. sindroame toxico-septice;C.infarctul entero-mezenteric;D.intoxicatii cu antirezerpinice.E.

(pag. 2170)

C1526096. Diagnosticul diferential al ocluziilor intestinale se poate face cu:dilatatia acuta gastrica;A. infarctul entero-mezenteric;B. infarctul de miocard;C.diverticulul Meckel;D.tumori gigante intraperitoneale.E.

(pag. 2175)

C1626097. Diagnosticul diferential al ocluziei intestinale se face cu:dilatatia acuta gastricaA. infarctul miocardicB. pancreatita acutaC.ascita acutaD.colica saturninaE.

(pag. 2175)

C1626098. Semnele generale in ocluziile intestinale includ:anxietate, paloareA. faciesul hipocraticB. febra, frisoaneC.hipertensiune arteriala, bradicardieD.polakiurieE.

(pag. 2174)

C1626099. Distensia abdomenului in ocluziile intestinale se caracterizeaza prin:localizarea initiala depinde de sediul obstacoluluiA. in ocluzia inalta are valoare patognomonicaB. se instaleaza precoce in ocluziile inalteC.in ocluziile inalte precede durerea si varsaturileD.se instaleaza precoce in ocluziile paraliticeE.

(pag. 3173)



C2226100. Din punct de vedere etiopatogenetic, ocluziile se clasifică în:dinamiceA. primitiveB. croniceC.secundareD.mecaniceE.

(pag. 2168)

C2226101. Cauzele ocluziilor dinamice sau funcţionale sunt:traumatismele cranio-cerebraleA. tuberculoza intestinalăB. colica renalăC.torsiunea de ovarD.volvulusE.

(pag. 2169)

C2226102. Cauzele ocluziilor prin obstrucţie sunt:boala CrohnA. hematoameB. ghem de ascariziC.brideD.fracturi osoaseE.

(pag. 2169)

C2226103. Cauzele ocluziilor prin strangulare sunt:rupturi de diafragmA. invaginaţieB. intervenţii operatoriiC.hematoameD.cicatrici stenozanteE.

(pag. 2169)

C2226104. Ocluzii intestinale cu dominantă simpatică pot apărea în:traumatisme cranio-cerebraleA. peritoniteB. hipoxemieC.hipokaliemieD.faza iniţială a şoculuiE.

(pag. 2169)

C2226105. Ocluzii funcţionale cu dominantă parasimpatică pot apărea în:hipocalcemieA. faza tardivă a şoculuiB. coliciC.torsiuni de organeD.traumatisme cranio-cerebraleE.

(pag. 2170)

C2226106. Ileusul paralitic apare în:sindroame toxico-septiceA. peritoniteB. hiponatriemieC.



boala CrohnD.hernii interneE.

(pag. 2170)

C2226107. Ca urmare a hipovolemiei, în cazul ocluziilor pot apărea:leucocitozăA. hipotensiune arterialăB. hipoproteinemieC.hipertonie plasmaticăD.stază venoasă şi capilarăE.

(pag. 2171)

C2226108. În ocluziile funcţionale paralitice, apare:distensia anselor intestinaleA. ansele intestinale sunt pline de lichide şi gazeB. ansele intestinale au peretele îngroşatC.edem parietal şi în mezouD.nu apare lichid în peritoneuE.

(pag. 2172)

C2226109. În ocluziile mecanice, ansa cranială:este destinsăA. are diametrul între 4-10 cmB. este plină cu lichid şi gazeC.nu prezintă edem parietalD.prezintă peristalticăE.

(pag. 2172)

C2226110. Durerea din ocluziile spastice poate fi:bruscăA. intensăB. continuăC.sincopalăD.mai puţin violentăE.

(pag. 2172)

C2226111. Vărsăturile apar precoce după durere în ocluziile:înalteA. prin strangulareB. postoperatoriiC.paraliticeD.joaseE.

(pag. 2173)

C2226112. Vărsăturile apar tardiv în ocluziile:înalteA. postoperatoriiB. paraliticeC.joaseD.prin strangulareE.

(pag. 2173)



C2226113. În ceea ce priveşte palparea abdominală în ocluzii:oferă date preţioase pentru diagnosticA. abdomenul destins prezintă contracturăB. durerea este semnificativă pentru mecanismul ocluzieiC.se poate evidenţia clapotajulD.în strangulări, semnul Blomberg poate fi uneori pozitivE.

(pag. 2173)

C2226114. Probele de laborator în ocluzii pot decela:hemodiluţieA. scăderea hematocrituluiB. azotemieC.scăderea creatininei sericeD.tulburări electroliticeE.

(pag. 2174)

C2226115. Semnele generale întâlnite în ocluzii sunt:anxietateA. bradicardieB. hipertensiunea arterialăC.greţuriD.paloareE.

(pag. 2174)

C2226116. Radioscopia gastro-duodenală cu bariu în ocluzii este indicată:numai în cazurile neclareA. în ocluziile joaseB. după aspiraţia gastricăC.în ocluziile înalteD.prezintă pericolul solidificării bariuluiE.

(pag. 2175)

C2226117. Ocluzia intestinului subţire are următoarele caracteristici:evoluează ca o ocluzie înaltă sau joasăA. radiologic apar nivele hidro-aerice mariB. aspectul nivelelor hidro-aerice în “tuburi de orgă”C.debut cu durere şi vărsăturiD.distensia abdominală este pe flancuriE.

(pag. 2177)

C2226118. Ocluzia colonului are următoarele caracteristici:ocluzie joasăA. debut bruscB. cauzată de cele mai multe ori de brideC.vărsăturile apar tardivD.oprirea tranzitului apare tardivE.

(pag. 2177)

C2226119. Ocluzia paralitică se caracterizează prin:apare după intervenţii laborioaseA. predominenţă parasimpaticăB. evoluează cu distensie abdominală mareC.



întreruperea tranzitului este parţialăD.starea generală se alterează rapidE.

(pag. 2177)

C2226120. Ocluzia prin obstrucţie se caracterizează prin:precedată de o suferinţă cronicăA. debut cu dureri intenseB. meteorismul se instaleză rapidC.starea generală se alterează rapidD.durerile mai puţin intense se continuă cu “colici de luptă”E.

(pag. 2177)

C2226121. Ileusul biliar are următoarele caracteristici:determinat de pătrunderea unui calcul vezicular în tractul digestivA. cauza este reprezentată de o fistulă colecisto-colicăB. calculul se opreşte mai frecvent în jejunC.când calculul se opreşte în duoden, realizează sindromul BouveretD.examenul radiologic poate evidenţia uneori calcululE.

(pag. 2177-2178)

C2226122. Ocluzia prin cancerul colonic:este mai frecventă la colonul dreptA. debutul este bruscB. balonarea progresează treptatC.mai frecventă la colonul stângD.tuşeul rectal poate evidenţia uneori tumoraE.

(pag. 2178)

C2226123. Ocluziile prin strangulare:debutează brusc, cu dureri violenteA. distensia abdominală apare progresivB. vărsăturile sunt tardiveC.stare generală se alterează rapidD.distensia abdominală este simetrică, pe flancuriE.

(pag. 2178)

C2226124. Volvulusul intestinului subţire:are la bază torsiunea ansei în jurul axului vascular mezentericA. simptomatologia debutează cu durere moderatăB. apare datorită prezenţei bridelor postoperatoriiC.poate fi parţială sau completăD.examenul radiologic arată una sau mai multe imagini hidro-aerice etajateE.

(pag. 2178)

C2226125. Volvulusul sigmoidian are următoarele caracteristici:are frecvenţă mai micăA. debutul este brusc, cu durere în fosa iliacă stângăB. distensia abdominală este simetricăC.tranzitul se întrerupe tardivD.precedat de crize subocluziveE.

(pag. 2178)



C2226126. Invaginaţia intestinala:se întâlneşte la toate vârsteleA. la sugar poate fi cauzată de polipiB. clisma baritată nu poate preciza diagnosticulC.apare cu predilecţie la nou-născut şi la copilD.tuşeul rectal nu aduce elemente diagnosticeE.

(pag. 2178)

C2226127. Invaginaţia intestinală la adulţi:localizarea este de obicei ileo-ilealăA. forma acută debutează lentB. cauzele sunt reprezentate de polipi, mioame, ascariziC.evoluează numai sub forma acutăD.irigografia stabileşte diagnosticul şi poate realiza chiar dezinvaginareaE.

(pag. 2179)

C2226128. Ocluzia postoperatorie paralitică:este cea mai frecventăA. evoluează fără alterarea stării generaleB. radiografic, nivelele hidro-aerice sunt rareC.poate apărea după pancreatite acuteD.bolnavul prezintă meteorism abdominal, dureri difuze, vărsăturiE.

(pag. 2179)

C2226129. Ocluzia postoperatorie precoce:apare după intervenţii chirurgicale care deschid abdomenulA. este urmarea pneumoperitoneului postoperatorB. distensia abdominală este intensăC.se caracterizează prin absenţa tranzituluiD.trebuie diferenţiată de o dilataţie acută gastricăE.

(pag. 2179)

C2226130. Complicaţiile ocluziilor pot fi:pneumonii sau bronhopneumoniiA. complicaţii inflamatoriiB. peritonite prin perforaţii diastaticeC.infarcte intestinaleD.complicaţii degenerativeE.

(pag. 2180)

C2226131. Obiectivele tratamentului în ocluzii sunt:reechilibrarea hidro-electrolitică a bolnavuluiA. decomprimarea bolnavuluiB. rezolvarea cauzei ocluzieiC.tratamentul simptomaticD.profilaxia recidivelorE.

(pag. 2180)

C2226132. Reechilibrarea hidro-electrolitică a bolnavului în ocluzie:este obligatorieA. se face doar preoperatorB. se face prin perfuzii hipertoneC.



în caz de şoc se administreză sânge şi/sau plasmăD.se face până la reluarea unei diureze normale (0,5 ml/minut)E.

(pag. 2180)

C2226133. Reechilibrarea bolnavului în ocluzie include:reechilibrarea volemicăA. reechilibrarea endocrinăB. reechilibrarea electroliticăC.reechilibrarea nutritivăD.reechilibrarea nervoasăE.

(pag. 2180-2181)

C2226134. Decompresiunea abdominală în tratamentul ocluziilor are ca scop:scăderea presiunii intralumenaleA. ridicarea obstacoluluiB. reluarea tranzituluiC.se realizează preoperator prin instalarea unei sonde de aspiraţie nazo-gastricăD.în cazurile foarte avansate se poate realiza ileostomieE.

(pag. 2181)

C2226135. Decompresiunea abdominală intraoperatorie se poate face prin următoarele metode:enterostomie de golire cu ajutorul sondei FoleyA. în cazurile foarte avansate se poate efectua ileostomieB. enterotomia cu golirea exterioară a conţinutuluiC.mobilizarea instrumentală a conţinutului intestinalD.golirea colonului prin metoda “colo-shild”E.

(pag. 2181)

C2226136. Profilaxia recidivelor ocluziilor, include:spălarea peritoneului şi aranjarea anselor în poziţie anatomicăA. enteroplicaturi de diverse tipuriB. sutura breşelor şi a spaţiilor decolateC.reluarea tardivă a peristalticii folosind medicaţie alfa şi beta-blocantăD.reluarea alimentaţiei orale se face precoceE.

(pag. 2182)

C2226137. Îngrijirile postoperatorii după intervenţiile chirurgicale pentru ocluzie, includ:reechilibrarea susţinută a bolnavuluiA. antibiotice cu spectru îngustB. reluarea alimentaţiei se face precoceC.prevenirea complicaţiilor postoperatoriiD.medicaţia pentru stimularea reluării tranzituluiE.

(pag. 2182)

C2326138. Din punct de vedere clinico-evolutiv, ocluziile intestinale se clasifica in:functionale,A. acute,B. subacute,C.cronice,D.mixte.E.

(pag. 2168-2169)



C2326139. Ocluziile dinamice pot apare:postradioterapie,A. in infectii abdominale,B. in tulburari metabolice,C.in intoxicatii profesionale,D.in leziuni inflamatorii intestinale nespecifice sau specifice.E.

(pag. 2169)

C2326140. Ocluzia intestinului subtire se manifesta prin:dureri colicative,A. varsaturi,B. distensie abdominala asimetrica,C.imagini hidroaerice rare cu diametrul vertical mare,D.zgomoto hidro-aerice la ascultatia abdomenului.E.

(pag. 2173-2177)

C2326141. In evolutia ocluziilor pot surveni urmatoarele complicatii:pulmonare,A. perforatii diastatice,B. cardio-vasculare,C.soc,D.embolii.E.

(pag. 2180)

C2326142. Masurile de prevenire a recidivei ocluzive, post cura de ocluzie intestinala, constau in:o chirurgie cit mai atraumatica,A. spalarea peritoneului cu aranjarea anselor in pozitie anatomica, ca si acoperirea lor cu epiploon,B. rezectii intestinale de diverse tipuri,C.enteroplicaturi de diverse tipuri care previn o noua volvulare si asigura o peristaltica normala postoperator,D.sutura breselor mezentero-mezocolice si peritonizarea spatiilor de decolare.E.

(pag. 2182)

C2326143. La varstnici ocluziile se datoresc:leziunilor neurologice induse de ateroscleroza,A. cancerelor colonice,B. mega-dolicocolonului,C.volvulusului de sigmoid,D.inflamatiilor intraperitoneale (apendicite, colecistite).E.

(pag. 2180)

C2326144. Simptomatologia volvulusului de intestin subtire debuteaza prin:colici abdominale difuze,A. distensie abdominala asimetrica,B. aparare musculara localizata,C.revarsat lichidian intraperitoneal,D.imagini hidro-aerice etajate.E.

(pag. 2178)

C2326145. Ocluzia colonului se caracterizeaza prin:poate fi inalta sau joasa - dupa sediul obstacolului,A. debut progresiv si insidios,B. oprirea tranzitului apare de la inceput,C.



varsaturi tardive de aspect fecaloid,D.radiografia abdominala arata imagini hidro-aerice multiple.E.

(pag. 2177)

C2326146. Ocluzia inalta pana la unghiul lui Treitz se caracterizeaza prin:varsaturi abundente ce genereaza rapid dezechilibre hidro-electrolitice,A. abdomen meteorizat intens,B. tranzit intestinal prezent,C.imagini hidro-aerice cu diametrul vertical redus situate periombilical,D.uneori, dureri vii abdominale.E.

(pag. 2176)

C2526147. Strangularea reprezintă asocierea unui obstacol cu tulburări circulatorii. Acest tip de ocluzie se poate produce

prin volvulareA. numai pe segmentele mobile ale intestinuluiB. prin invaginaţieC.numai pe segmentele fixe ale colonuluiD.atât pe segmentele fixe cât şi pe cele mobile ale intestinuluiE.

(pag. 2168)

C2526148. Ocluziile intestinale funcţionale sau dinamice pot fi determinbate de cauze multiple, printre care şi intoxicaţii profesionale, toxicomania sau intoxicaţii medicamentoase. Care dintre următoarele tipuri de droguri pot determina apariţia unor ocluzii dinamice:

diureticeleA. cardiotoniceleB. drogurile cu acţiune atropinicăC.drogurile antirezerpiniceD.cefalosporineleE.

(pag. 2169)

C2526149. Care dintre următoarele afecţiuni cardiovasculare pot determina apariţia unor ocluzii intestinale funcţionale (dinamice):

tromboza portalăA. stenoza mitrală necomplicat[B. embolia de arteră femuralăC.anevrismul aortei abdominale ruptD.tetralogia FallotE.

(pag. 2169)

C2526150. Ocluziile dinamice prin hipersimpaticotonie apar în:tbc intestinalA. traumatismele cranio-cerebraleB. torsiuni ale viscerelor abdominaleC.hipocalcemieD.intoxicaţia cu stricninăE.

(pag. 2169-2170)

C2526151. Diverticulul Meckel poate realiza următoarele tipuri de ocluzie intestinală:ocluzie prin obstrucţie extrinsecăA. volvulus de sigmoidB. ileus biliarC.invaginaţie intestinalăD.



nici unaE.

(pag. 2169)

C2526152. Paralizia musculaturii netede a intestinului realizează ileusul paralitic, care apare în următoarele circumstanţe etiopatogenice:

sindroamele toxico-septiceA. hipopotasemieB. tetanieC.hipocalcemieD.infarctul entero-mezentericE.

(pag. 2170)

C2526153. Ocluziile dinamice prin hiperparasimpaticotonie apar în:hipocalcemieA. faza tardivă a şoculuiB. traumatismele cranio-cerebraleC.deshidratareD.intoxicaţia cu stricninăE.

(pag. 2170)

C2526154. În ocluziile intestinale, deshidratarea şi hipovolemia sunt consecinţa pierderilor hidro-electrolitice prin

febrăA. extravazarea lichidelor în lumenul intestinalB. diareeC.extravazarea lichidelor în cavitatea peritoneală (ascita ocluziei)şi în edemul peretelui intestinalD.vărsăturăE.

(pag. 2170)

C2526155. Distensia ansei intestinale secundară obstrucţiei determină stază venoasă şi capilară, urmată de tulburări de permeabilitate capilară. Care sunt consecinţele acestei importante tulburări fiziopatologice

edemul parietalA. necroza ansei situate în amonte de obstrucţieB. acumularea de lichide în lumenul intestinal (sectorul III)C.ascita ocluzieiD.hiperpristaltismE.

(pag. 2170-2171)

C2526156. Alcaloza prezentă în ocluziile înalte, este consecinţa:polipneei şi ascensionării diafragmuluiA. pierderilor de suc gastricB. pierderilor de acid clorhidricC.deficitului de bazeD.pierderii de ioni de potasiuE.

(pag. 2171)

C2526157. Care dintre următoarele modificări morfologice macroscopice caracterizează ocluziile funcţionale paralitice?

prezenţa inelului de strangulareA. absenţa conţinutului în lumenul anseiB. anse pline cu lichid şi gazeC.edem parietal şi în mezouriD.



lichid în peritoneuE.

(pag. 2172)

C2526158. Ce tip de ocluzii intestinale sunt precedate de febră, mici frisoane şi dureri abdominale difuze?

invaginaţia intestinalăA. neoplasmele stenozante de joncţiune rectosigmoidianăB. ocluziile postoperatoriiC.ocluziile inflamatoriiD.volvulusul de sigmoidE.

(pag. 2172)

C2526159. Care sunt semnele cardinale ale ocluziei intestinale?durereaA. contractura musculară generalizatăB. meteorismulC.vărsăturileD.întreruperea tranzitului intestinalE.

(pag. 2172-2173)

C2526160. În ocluziile intestinale prin strangulare durerea este:bruscă, intensă, continuă, sincopalăA. surdă, însoţită de distensie treptatăB. însoţită de paloare, transpiraţii, anxietate, stare de şocC.progresivă, sub formă de colici de luptăD.predomină semnele generale, durerea fiind de mică intensitateE.

(pag. 2172-2173)

C2526161. Vărsăturile precoce sunt caracteristice pentru:ocluziile joaseA. ocluziile dinamiceB. ocluziile înalteC.ocluziile prin strangulareD.neoplasmul de unghi splenicE.

(pag. 2173)

C2526162. În ocluziile intestinale prin strangulare meteorismul (distensia) are următoarele caractere semiologice

se instalează progresivA. este asimetricB. apare bruscC.lipseşteD.este generalizat de la începutE.

(pag. 2173)

C2526163. În ce tipuri de ocluzii intestinale palparea abdomenului poate evidenţia apărare sau contractură musculară?

volvulusul de sigmoidA. ocluziile prin strangulareB. ocluziile paraliticeC.ocluziile prin neolasm rectal stenozantD.herniile hiatale de alunecare încrcerateE.



(pag. 2173)

C2526164. Distensia abdominală este simetrică, generalizată de la început sau se generalizează ulterior în următoarele tipuri de ocluzie intestinală:

ocluziile paraliticeA. volvulusul de sigmoidB. invaginaţia intestinalăC.ocluziile duodeno-jejunaleD.ocluziile joaseE.

(pag. 2173)

C2526165. Triada Konig seminifică existenţa unei stenoze incomplete a intestinului subţire, generatoare a unui sindrom subocluziv-ocluziv. Elementele semiologice componente ale triadei sunt:

colica "de luptă"A. meteorismul difuzB. zgomote hidroaericeC.vărsăturileD.debaclu diareicE.

(pag. 2173)

C2526166. În ocluziile intestinale, semnele generale sunt în funcţie de etiopatogenia ocluziei şi momentul examinării. În ocluziile prin strangulare, debutul sindromului ocluziv este însoţit de următoarele semne generale:

scădere ponderalăA. anxietate, paloare tahicardieB. hipotensiuneC.stare de şocD.inapetenţă selectivăE.

(pag. 2174)

C2526167. În ocluziile intestinale, semnele care sugerează deshidratarea severă sunt:oliguriaA. faciesul hipocraticB. edemele carenţialeC.febraD.hipotensiuneaE.

(pag. 2174)

C2526168. Irigografia are indicaţii limitate în ocluziile intestinale. Ea poate confirma obstrucţia şi oferă date referitoare la sediul obstrucţiei. În care tipuri de ocluzie intestinală irigografia poate fi În acelaşi timp o metodă terapeutică?

invaginaţia intestinalăA. cancerul de colon dreptB. volvulusul de sigmoidC.ileusul meconialD.ocluziile dinamiceE.

(pag. 2174-2175)

C2526169. Ecografia abdominală nu poate stabili cu certitudine diagnosticul de ocluzie intestinală. Ea oferă totuşi câteva informaţii utile. Care sunt acestea?

distensia anselor intestinaleA. prezenţa pneumoperitoneuluiB. prezenţa unor tumori abdominale voluminoaseC.prezeţa calculilor biliari migraţi în intestinD.



hipertrofia vilozităţilor intestinaleE.

(pag. 2175)

C2526170. Care dintre afecţiunile enumerate mai jos pot determina apariţia unei ocluzii intestinale cronice?

tbcA. boala CrohnB. invaginaţia intestinalăC.herniile interne strangulateD.tbcE.

(pag. 2176)

C2526171. Care dintre semnele clinice şi radiologice enumerate mai jos aparţin ocluziilor înalte?dezechilibre hidro-electrolitice cu alterarea rapidă a stării generaleA. întreruperea completă a tranzitului de la debutB. absenţa meteorismuluiC.diareaD.1-2 imagini hidroaerice localizate centralE.

(pag. 2176)

C2526172. Care dintre semnele clinice şi radiologice enumerate mai jos aparţin ocluziilor joase?sunt precedate de tulburări de tranzitA. întreruperrea tranzitului este prezentă de la începutB. absenţa meteorismuluiC.vărsături tardive cu aspect fecaloidD.imagini hidro-aerice mari, de tip colonic sau ilealE.

(pag. 2177)

C2526173. Care dintre semnele clinice şi radiologice de mai jos aparţin ocluziilor intestinului subţire?debutul cu dureri colicativeA. vărsăturile fecaloide prezente de la debutB. distensia abdominală centralăC.absenţa clapotajuluiD.imagini hidro-aerice cu diametrul vertical redus, situate periombilical, pe flancuri, în fosa iliacă dreaptă sau hipocondrul drept

E.

(pag. 2177)

C2526174. Care dintre caracterele semiologice enumerate mai jos definesc ocluziile prin obstrucţie?sunt precedate de o suferinţă cronică şi tulburări de tranzitA. debut cu dureri mai puţin intense continuate cu "colici de luptă"B. starea generală alterată de la debutC.meteorism cu evoluţie lentăD.tranzitul poate să nu fie întrerupt de la începutE.

(pag. 2177)

C2526175. Care dintre semnele clinice şi radiologice de mai jos aparţin sindromului Bouveret?colică biliarăA. febră şi subicterB. vărsături fecaloide de la debutC.imagine de calcul radioopac la radiografia abdominală simplă pe aria de proiecţie a duodenuluiD.pneumoperitoneuE.

(pag. 2177-2178)



C2526176. Ocluziile intestinale prin strangulare se caracterizează prin:debut brusc, cu dureri violente, atroceA. paloare, agitaţie, anxietate, transpiraţii, hipotensiune arterială până la şocB. vărsături tardive, fecaloide de la începutC.alterarea rapidă a stării generaleD.nivele hidro-aericeE.

(pag. 2178)

C2526177. Volvulusul de sigmoid este o ocluzie intestinală joasă, care se caracterizează prin:debut brusc, cu dureri vii în fosa iliacă stângăA. stare generală bună, mult timp nemodificatăB. meteorism asimetric, cu axul lung din fosa iliacă stângă în hipocondrul dreptC.tranzit intestinal complet întrerupt de la debutD.imagine hidroaerică in "omega"E.

(pag. 2178)

C2526178. Invaginaţia intestinală este principala formă clinică de ocluzie intestinală la sugar. Care dintre semnele clinice de mai jos aparţin acestei forme de ocluzie:

crize dureroase - copilul îşi freacă picioarele şi ţipă - întrerupte de perioade de acalmieA. vărsături alimentare explozive, în jetB. palparea tumorii de invaginaţieC.sânge pe degetul explorator la tuşeul rectalD.imagine "în cocardă" la irigografieE.

(pag. 2178)

C2526179. Obiectivele fundamentale ale tratamentului ocluziilor intestinale sunt:reechilibrarea bolnavuluiA. decompresiunea bolnavuluiB. toaleta minuţioasă a peritoneuluiC.drenajul decliv al cavităţii peritonealeD.suprimarea cauzei de ocluzieE.

(pag. 2180)

C2526180. Decompresiunea digestivă preoperatorie în ocluziile intestinale se face prininstalarea unei sonde de aspiraţie naso-gastricăA. montarea unei sonde vezicaleB. intubarea recto-sigmoidiană cu tub FauchetC.enterostomie de golire cu ajutorul unei sonde Foley sau PezerD.manevra Monks-MoynihanE.

(pag. 2181)

C2526181. Profilaxia recidivelor în ocluziile intestinale se face prin:spălarea peritoneului cu aranjarea anselor intestinale şi acoperirea lor cu marele epiploonA. antibioterapie cu spectru largB. enteroplicaturiC.sutura breşelor mezentericeD.reechilibrarea bolnavului până la obţinerea unor valori normale a constantelor biologiceE.

(pag. 2181-2182)

C2626182. Din punct de vedere etiopatologic ocluziile intestinale se clasifică în:Paralitice - dinamiceA. ÎnalteB.



JoaseC.AcuteD.MecaniceE.

(pag. 2168)

C2626183. În etiologia ocluziilor dinamice sunt citate cel mai frecvent următoarele cauze:Traumatismele diverseA. Strangularea lumenului intestinal şi a unei porţiuni de mezenterB. Leziuni parietale intestinale congenitale sau dobânditeC.Infecţii abdominale, retroperitoneale, toracice sau generalizateD.Afecţiuni diverse: colici, torsiuni de organ, porfirinemieE.

(pag. 2169)

C2626184. Principalele modificări fiziopatologice în ocluziile intestinale sunt:Tulburările de irigaţie intestinală datorate distensiei anselorA. Tulburări de absorbţie intestinală ca urmare a stazeiB. Poliuria ca rezultat al deshidratării şi pierderilor ioniceC.Zilnic se pierd circa 10-11 litri de lichide reprezentând transudatichid ingerat şi secreţii digestiveD.Tulburări de motilitate intestinală provocate de obstacolE.

(pag. 2170)

C2626185. Din punct de vedere anatomo-patologic, în ocluziile mecanice intâlnim următoarele aspecte:Spasm, anse subţiri,cu musculatura spastică, fără conţinut în lumenA. Ansa strangulată, cu inelul de strangulareB. Volvulare: răsucirea ansei în axul său transversalC.Paralizie: anse destinse, pline de gaz şi lichidD.Obstrucţie prin tumoră, calcul, fecalom, etc.E.

(pag. 2172)

C2626186. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte durerea din ocluzia intestinală:Durerea este semnul clinic cel mai constantA. Este bruscă, intensă, continuă, sincopală în ocluzia prin strangulare şi în cea spasticăB. Este violentă însoţită de contractura musculară generalizatăC.Este localizată în etajul abdominal superior cu iradiere în barăD.Are caracter de colică de luptă, intermitentă în ocluzia prin obturaţieE.

(pag. 2172-2173)

C2626187. Distensia abdominală din ocluzia intestinală poate îmbrăca următoarele aspecte:Este localizată periombilical, subombilical sau asimetric în ocluziile pe intestin subţire,A. În ocluziile înalte este situată epigastric realizând sdemnul von Waal,B. Este generalizată de la început în ocluziile dinamice,C.Este elastică şi timpanică la percuţie,D.La copii, în caz de invaginaţie se observă o tumoră ce se mişcăE.

(pag. 2173)

C2626188. Întreruperea tranzitului în ocluzia intestinală este:Precoce în ocluziile intestinale joaseA. Precoce în ocluziile intestinale înalteB. Precoce în ocluziile paraliticeC.Tardivă în ocluziile înalteD.Iniţială pentru fecale şi apoi pentru gazeE.

(pag. 2173)



C2626189. Se descriu următoarele forme clinico-evolutive de ocluzie intestinală:SubocluziiA. CroniceB. AcuteC.ParaliticeD.AtipiceE.

(pag. 2176)

C2626190. Modalităţile de decompresie abdominală în ocluzia intestinală sunt:Intubarea recto-sigmoidiană cu o sondă FaucherA. Rezecţia segmentului intestinal afectatB. Instalarea unei sonde nazo-gastriceC.Devolvulare sau dezinvaginare urmată de enterectomie segmentară în caz de devitalizarea acestoraD.Golirea intraoperatorie a anselor pline de conţinut sero-lichidianE.

(pag. 2181)

C2626191. Ocluzia intestinală prin cancer colic se caracterizează prin:Frecvenţa mai mare pe colonul drept decât pe cel stângA. Debut brusc cu vărsături incoercibileB. Examenul endoscopic de urgenţă este examinarea "gold standard" pentru diagnosticC.Examenul clinic decelează distensia abdominală în cadrul colicD.În antecedente se constată scădere ponderală, colici, alterananţa diaree-constipaţieE.

(pag. 2178)

C2826192. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt corecte cu privire la etiopatogenia ocluzilor intestinale?

Ocluziile dinamice sau functionale recunosc cauze multiple care produc dezechilibre simpatico-parasimpatice

A.

Traumatismele cranio-cerebrale pot genera ocluzii intestinaleB. Intoxicatiile profesionale pot fi o cauza de ocluzie dinamicaC.Compresiunile extrinseci nu pot produce ocluzii intestinaleD.Ocluziile prin strangulare intereseaza si vascularizatia segmentului afectatE.

(pag. 2169)

C2826193. Care afirmatii sunt adevarate cu privire la clinica ocluziilor intestinale?Durerea este inconstantaA. Varsaturiile apar precoce in ocluziile inalteB. Distensia abdominala este localizata initial periombilicalC.Abdomenul extins prezinta contractura muscularaD.Percutia evidentiaza timpanism localizat sau generalizatE.

(pag. 2173)

C2826194. Care afirmatii sunt adevarate cu privire la exploararile paraclinice in ocluziile intestinale?Probele de laborator nu sunt caracteristiceA. Radiografia abdominala simpla in primele 3-6 ore de la debut arata distensia gazoasa a unei anseB. Irigografia se face rareoriC.Endoscopia digestiva poate avea si indicatii terapeuticeD.Tomografia computerizata se face de electieE.

(pag. 2174)

C2826195. Care afirmatii sunt adevarate cu privire la ocluziile intestinale?Ocluzia prin cancer colic este mai frecventa pe colonul dreptA.



Ocluzia prin strangulare debuteaza bruscB. Volvusul simoidean este cel mai frecventC.Invaginatia intestinala se intalneste mai des la varstniciD.La copilul mic, invaginatiile sunt rareE.

(pag. 2178)

C2826196. Urmatoarele complicatii pot apare in ocluziile intestinale:Pneumonii sau bronhopneumoniiA. Peritonite prin perforatii diastaticeB. SoculC.Hepatita cronicaD.Neoplasmul de colon stangE.

(pag. 2180)

C2826197. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la ocluziile intestinale:La nou nascut ocluziile au la baza o malformatie congenitalaA. In cazul atreziilor sau aplaziilor de tub digestiv copilul nu prezinta varsaturiB. In imperforatia anala apar varsaturi abundenteC.La varsnici principala cauza este neoplasmul colicD.Volvusul de sigmoid apare rar la varstniciE.

(pag. 2180)

C2826198. Ocluzia postoperatorie poate fi:Precoce comuna dupa orice interventie operatorieA. Paralitica, apare rarB. Mecanica prin angajarea anselor in diverse breseC.Tardiva care este rar mecanicaD.Forma tardiva se poate trata numai medicamentosE.

(pag. 2179)

C2926199. În ocluzia intestinală, la percutia abdomenului, pot apare ca semne clinice:Semnul Ombredanne;A. Semnul von Wahl;B. Triada Konig;C.Semnul Gangolphe;D.Semnul Laugier.E.

(pag. 2173)

C2926200. În ocluzia intestinală prin strangulare:Distensia abdominală se instalează lent;A. Nu apare distensia abdominală;B. Distensia abdominală este simetrică;C.Distensia abdominală este asimetrică;D.Distensia abdominală se instalează brusc;E.

(pag. 2173)

C2926201. Care din următoarele afirmatii referitoare la ocluzia prin strangulare sunt corecte?distensia abdominală apare în evolutie;A. vărsăturile sunt precoce;B. starea generală se alterează rapid;C.uneori se poate constata apărare sau chiar contractură;D.irigografia localizează obstacolul.E.



(pag. 2178)


chirurgicale_part3

Documents