Consecintele acordarii cetateniei unionale

Cetatenia unionala

Ideea acoradrii unor drepturi politice pe plan european a existat chiar de la infiintarea Comunitatilor Europene. In 1975 primul ministru belgian Leo Tindemans, a cerut, ca cetatenilr statelor membre sa le fie recunoscute drepturi speciala ca membrii Comunitatii Europene. Cetatenia unionala insa si-a gasit materializarea numai prin Tratatul de la Maastricht, fiind reglementata insa in art. 77-22 din trat. CEE2 si nu in trat. UE3, deoarece altfel CJE4 nu ar putea asigura pe cale juridictionala statutul juridic al cetateanului unional.

Aceasta cetatenie nu desfiinteaza cetatenia nationala si nu o inlocuieste, cetatenia nationala fiind o conditie a dobandirii cetateniei europene. Nu se dobandeste in mod direct, deoarece este conditionata de existenta cetateniei unu stat membru, iar fiecare stat membru aplica propriile legi, reguli privind dobandirea si pierderea cetateniei. Prin urmare un apatrid domiciliat pe teritoriul comunitar, nu se poate prevala de acesta cetatenie, anterior procurarii, uneia dintre cetateniile statelor membre.

Cetatenia unionala nu este o cetatenie in sens clasic, deoarece nu putem vorbi deocamdata de un popor european care sa stea la baza infiintarii unui stat european. Statele membre nu sunt dispusesa renunte la dreptul suveran de a acorda si de a retrage cetatenia. Prin urmare cetatenia unionalaeste o cetatenie dedusa din cetatenia nationala a statelor membre, care apare ca un catalog de drepturi pentru cetatenii statelor memebre. Deocamdata nu sunt prevazute obligatii specifice ce sa-i incumbe cetateanului comunitar.

Cetatenii Uniunii se bucura toate de drepturile si au toate obligatiile prevazute de tratate. Astfel, cu anumite conditii, orice cetatean al Uniunii are dreptul de a circula liber. De asemenea, orice cetatean al Uniunii, rezident ntr-un stat membru si care nu este cetatean al acestuia, are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile Parlamentului European n statul membru n care si are resedinta, fara nici discriminare fata de cetatenii acelui stat[2].

Toti cetatenii Uniunii beneficiaza de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru. Totodata amintim ca, fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, sau se poate adresa Ombudsman-ului.

BAZA LEGALA Articolele 17-22 (8-8e) ale TEC.

OBIECTIVE Inspirata de prevederea in Tratate a liberei circulatii a persoanelor, introducerea cetateniei Europene, cu drepturi si obligatii bine definite, a fost luata in discutie inca din anii '60. In urma activitatii pregatitoare initiate la mijlocul anilor'70, acest proiect a fost plasat, in 1990, in contextul Uniunii Europene. Ca rezultat al Tratatului Uniunii Europene, al carui Articol B (acum Articolul 2) se refera la notiunea de "cetatenie a Uniunii" ca la un obiectiv de atins, aceasta idee a devenit o noua parte a Tratatului CE (Articolele 17 - 22 (8-8e) TEC). Imitand notiunea de cetatenie nationala, cetatenia Uniunii descrie relatia care uneste cetateanul cu Uniunea Europeana, relatie definita ca reunind drepturile, indatoririle si participarea politica a acestuia. Se urmareste aplanarea conflictului rezultat ca urmare a intensificarii impactului actiunii Comunitatii asupra cetatenilor ei fata de modalitatea aproape exclusiv nationala de garantare a drepturilor si datoriilor si a participarii acestora la procesul democratic. Trebuie accentuata identificarea cetatenilor cu UE si trebuie urmarita construirea unei opinii politice europene la nivelul intregii populatii, a unei constiinte politice europene si a unei identitati europene. Mai mult, trebuie asigurate drepturile si interesele cetatenilor Statelor Membre (Articolul 2 (B), al treilea paragraf, TUE). In plus, cetatenia unionala poate actiona si ca o sursa de legitimitate a UE. Statutul de cetatean al Uniunii inseamna, pentru orice Cetatean al Uniunii, urmatoarele:

Dreptul de libera circulatie si de rezidenta pe teritoriul Statelor Membre (Articolul 18 al Tratatului CE); Dreptul de a vota si de a putea candida pentru Parlamentul European si in alegerile municipale ale Statului Membru in care locuieste, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui Stat (Articolul 19 al Tratatului CE); Dreptul de a i se asigura protectia de catre autoritatile diplomatice sau consulare ale altui Stat Membru atunci cand se afla pe teritoriul unei tari in care tara sa nu este reprezentata, in aceleasi conditii ca si unui cetatean al respectivului Stat Membru (Articolul 20 al Tratatului CE); Dreptul de a se adresa cu plangeri Parlamentului European (Articolul 21 al Tratatului CE) si dreptul de a se adresa ombudsman-ului (Articolul 21 al Tratatului CE) pentru a-i aduce la cunostinta acestuia orice cazuri privind administrarea defectuoasa din partea institutiilor si organismelor Comunitatii, cu exceptia organismelor legislative. Mai inseamna, ca urmare a intrarii in vigoare a Tratatului de la Amsterdam (cu privire la acest punct se va consulta ghidul Tratatului de la Amsterdam): Dreptul de adresare catre institutiile europene intr-una dintre limbile oficiale si de a primi raspuns in acea limba (Articolul 22 al Tratatului CE); Dreptul de a avea acces, in anumite conditii, la documentele Parlamentului European, Consiliului si Comisiei (Articolul 255 al Tratatului CE). Ultimele trei drepturi se aplica si persoanelor fizice sau juridice cu resedinta sau cu sediul central pe teritoriul unui Stat Membru.

Font size:

Documentul care a introdus oficial pentru prima dat conceptul de cetenie unional a fost Tratatul de la Maastricht intrat n vigoare n 1993. n urma modificrilor aduse de tratatul susamintit asupra Tratatului Comunitilor Europene (TCE), a fost introdus Partea a II-a (art. 8-8E), intitulat Cetenia Uniunii, unde s-a stipulat ntr-un mod foarte clar c este cetean al Uniunii Europene orice persoan care are cetenia unui stat membru[1].

Cetenii Uniunii se bucur de toate drepturile i au toate obligaiile prevzute de tratate. Astfel, cetenii europeni: - au dreptul de a circula liber; - au dreptul de a alege i de a fi alei la alegerile Parlamentului European n statul membru n care i au reedina, fr nici o discriminare fa de cetenii acelui stat[2]. - au dreptul de a adresa petiii Parlamentului European, sau se pot adresa Ombudsman-ului. - beneficiaz de protecie din partea autoritilor diplomatice i consulare ale oricrui stat membru. Ca un corolar al ceteniei europene, toi cetenii Uniunii, se bucur de toate aceste drepturi fr nici o discriminare, dar, desigur cu anumite rezerve, instituite prin dispoziiile tratatelor i pe care le vom aminti, cu titlu de exemplu, n cadrul urmtoarelor seciuni ale acestui capitol. Libertatea de circulaie a persoanelor constituie expresia cea mai uor perceptibil a apartenenei la un spaiu european comun, fr bariere interne.