trad.şi editare: răzvan gogălniceanu – psihoterapeut adlerian şi formator APPAR cu sprijinul cated.ro cated.ro cated.ro cated.ro –––– centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de terapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romania

autor: Howard B. Kaplan The Journal Of Individual Psychology/1985/decembrie

1

Cele 4 căi generatoare de RĂSFĂŢ la un copil

Howard B. Kaplan

În cadrul Psihologiei adleriene „stilul de viaţă al copilului răsfăţat” ocupă

un loc important. Adler (1970) considera acest stil de viaţă ca indicând un deficit

de interes social. În plus, persoana care a fost răsfăţată sau care a adoptat stilul

de viaţă răsfăţat, pare a avea o mai mare şansă de a ajunge la o serie de

credinţe greşite, cum ar fi: „eu sunt mai bun decât ceilalţi” şi „Ceilalţi sunt aici ca

să mă servească pe mine”. Aceste convingeri vor îngreuna individul în a

coopera cu ceilalţi în cadrul sarcinilor vieţii.

Cu speranţa că vom clarifica înţelesurile adleriene asupra ideii de copil

răsfăţat, acest articol discută 4 metode obişnuite de producere a răsfăţării

şi, pentru fiecare metodă în parte, consecinţele şi sentimentele care pot fi

provocate copilului.

A da prea mult şi prea des unui copil

Consecinţele:

A. Privează copilul de satisfacţia provocată de câştigarea a ceea ce îşi

doreşte.

B. Împiedică copilul în a se deprinde cum să facă faţă frustrărilor.

C. Încurajează convingeri nerezonabile cum ar fi: „Nu am nevoie să lucrez”,

„Lucrurile vin singure la mine” şi „Voi coopera numai dacă „primesc” ceva

la schimb”.

D. Promovează apariţia sentimentelor de superioritate şi aroganţă.

Exemple: Copilul răsfăţat în felul acesta, va ajunge să cunoască ceea ce

comportamentaliştii numesc „un program continuu de stimulare”. Atunci când

trad.şi editare: răzvan gogălniceanu – psihoterapeut adlerian şi formator APPAR cu sprijinul cated.ro cated.ro cated.ro cated.ro –––– centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de terapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romania

autor: Howard B. Kaplan The Journal Of Individual Psychology/1985/decembrie

2

copilul îşi doreşte ceva (o jucărie nouă, o bomboană, o haină nouă, un

privilegiu), părinţii îl furnizează ca pe un premiu de fiecare dată când copilul face

ce trebuie.

Făcând în locul copilului ceea ce el poate face pentru sine. Consecinţele:

A. Împiedică copilul în crearea încrederii în sine.

B. Împiedică copilul să înveţe să ia hotărâri.

C. Împiedică copilul să înveţe cum să-şi rezolve propriile probleme.

D. Privează copilul de dreptul său de a experimenta şi de a învăţa de pe

urma propriilor greşeli.

E. Împiedică copilul în a învăţa că are resurse – de a se descurca într-o

multitudine de situaţii.

F. Promovează sentimentele de inferioritate şi dependenţă.

Exemple: Prin această metodă părinţii îi răpesc copilului lor accesul la muncă

şi responsabilităţi. Ei îşi frustrează copilul, doar pentru că acesta încearcă să

devină independent. Aceşti părinţi fac lecţiile copiilor în locul lor, îşi trezesc

copilul în fiece dimineaţă (asta după ce copilul ar fi trebuit să fi deprins să se

trezească dimineaţa cu ceasul deşteptător), îşi cer scuze pentru comportamentul

nepotrivit al copilului, prepară şi planifică toate mesele în familie (când şi copilul

îşi poate asuma, deja, nişte responsabilităţi aici), îşi transportă copilul la diferitele

activităţi sociale ale acestuia (deşi copilul e îndeajuns de mare pentru a se putea

folosi de mijloace de transport în comun), „preiau” de la copilul mic încercările lui

de a-şi demonstra responsabilitatea şi independenţa (cum se petrece în cazurile

în care copilul încearcă să pună masa, să spele vasele, să se îmbrace şi să se

dezbrace singur).

trad.şi editare: răzvan gogălniceanu – psihoterapeut adlerian şi formator APPAR cu sprijinul cated.ro cated.ro cated.ro cated.ro –––– centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de terapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romania

autor: Howard B. Kaplan The Journal Of Individual Psychology/1985/decembrie

3

„Supravegherea”, „supra-protecţia”, „supra-evaluarea”

Consecinţe:

A. Împiedică copilul în a învăţa să se simtă confortabil cu independenţa sa.

B. Încurajează copilul să creadă că ceilalţi nu au încredere că el se poate

comporta sau acţiona responsabil.

C. Amplifică gradul e anxietate al unui copil. Împiedică copilul să se simtă

acceptat aşa cum este el.

D. Promovează sentimente de inferioritate şi frustrare.

Exemple: Prin această metodă, părinţii consumă prea mult timp cu

„supravegherea” copilului. Astfel, copilul este supravegheat când îşi face temele;

când se joacă, cu cine se joacă; când se îmbracă, cu ce se îmbracă; când şi cu ce

prieteni vorbeşte la telefon.

Există, de asemenea, o tendinţă a părinţilor de a controla toate activităţile

copilului, de a-i planifica programul, şi asta chiar dacă copilul este în stare să

aibă grijă şi singur şi să îşi planifice singur ziua. (Acest ultim exemplu se

regăseşte şi în cadrul celei de-a doua metode de a răsfăţa).

Eşecul de a furniza sau de a introduce reguli şi consecinţele

adecvate pentru când acestea sunt încălcate

Consecinţe:

A. Împiedică copilul în a învăţa să respecte drepturile celorlalţi.

B. Împiedică copilul în a învăţa să îşi asume răspunderea pentru acţiunile lui.

C. Împiedică copilul în a înţelege ce influenţă are comportamentul său asupra

altora.

D. Împiedică copilul în a experimenta înţelesul democratic al vieţii.

E. Furnizează sentimente de superioritate şi „o lipsă de direcţie” în viaţă.

trad.şi editare: răzvan gogălniceanu – psihoterapeut adlerian şi formator APPAR cu sprijinul cated.ro cated.ro cated.ro cated.ro –––– centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de t centru adlerian de terapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romaniaerapie şi educaţie durabilă din romania

autor: Howard B. Kaplan The Journal Of Individual Psychology/1985/decembrie

4

Exemple: Prin această metodă, copilul trăieşte într-o atmosferă de aşa-numit

„laissez-faire”. Părinţii nu stabilesc limite şi standarde de comportament în casa

lor sau, dacă le stabilesc, părinţii nu respectă necesitatea şi consistenţa aplicării

consecinţelor în cazul în care regulile sunt încălcate. Astfel, copilul nu îşi duce la

bun sfârşit îndatoririle, foloseşte un limbaj abuziv cu părinţii, îşi deranjează

părinţii când ei vorbesc sau când au de treabă, şi nu este ajutat să priceapă că

acţiunile lui sunt inacceptabile pentru ceilalţi.

Aceste 4 metode de răsfăţare a copiilor şi consecinţele lor, pot fi de mare

ajutor unui psiholog, unui consilier sau profesor, în consultările lor cu părinţii.

Descrierea lor este de ajutor părinţilor în însuşirea cunoştinţelor despre aceste căi

specifice apariţiei răsfăţului şi despre consecinţele negative care apar de cele mai

multe ori. Ar trebui să li se explice părinţilor că gravitatea şi numărul

dezavantajelor datorate răsfăţării, depind de câte dintre cele 4 metode sunt

folosite şi de cât de „consecvenţi” se dovedesc părinţii în a le aplica. Astfel,

copilul care în mod constant se întâlneşte cu toate cele 4 metode de răsfăţare, va

fi de departe mai descurajat în faţa încercărilor vieţii decât copilul care se

întâlneşte doar ocazional cu cele 4 metode.