9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

6/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Gh. Mihãilã. Schiþã de portret. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Dumitru MICU: Petru Dumitriu într-o monografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

George NEAGOE: Doar o sintezã bibliograficã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Tudor NEDELCEA: Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

DOCUMENT

Valentin COªEREANU: Jurnalul Junimii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CONVORBIRI

“Omul este aici, în raport cu existenþa pãmântului, doar un oaspete trecãtor”

Interviu cu Günter Grass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Dincoace ºi dincolo (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

COMENTARII

Sofia Speranþa MILANCOVICI: Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane. . . . 35

Lucian CHIªU: Scriitorul ºi identitatea sa în spaþiul public. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Caius Traian DRAGOMIR: Consideraþii privind o istorie naturalã a omului

în civilizaþie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Gisèle VANHESE: Eminescu parmi nous . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Alcãtuirea metaforicã a operei ........................................................................56

1

CUPRINS

CULTURÃ ªI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Clasificarea activitãþilor culturale ....................................................58

ARTà ªI SPECTACOLEDana DUMA: Festivalul Internaþional de Film Next - Libertatea formei scurte ..................69Cãlin CÃLIMAN: Koncealovski ºi "Norul de cenuºã" .............................................................73S. ANGELESCU: Ion Vlasiu - Portrete de scriitori ....................................................................78

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

Ilustrãm acest numãr cu portrete, schiþe ale scriitorilor românirealizate de artistul plastic Ion Vlasiu.

Portretele sunt expuse la Muzeul Naþional al Literaturii Române.

3

Fragmentecritice

Eugen SIMIONGh. Mihãilã.

Schiþã de portret

The author speaks about his friendship with Academician Gh. Mihaila, one of the greatestRomanian specialists in Slavic languages and culture. He praises the scholar's intellectual probi-ty and discusses about his important contributions.Keywords: Gh. Mihaila, homage, Slavic languages, Romanian medieval literature.

Abstract

Colegii, prietenii, specialiºtii în culturileslave din mai multe generaþii din þarã ºistrãinãtate se pregãtesc, mi se spune, sã-lomagieze pe profesorul Gh. Mihãilã cuprilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Mãalãtur lor, cu o tabletã în care aº vrea sã con-centrez preþuirea, simpatia ºi, dacã îmi îngã-duie, prietenia intelectualã pe care o ampentru acest om învãþat ºi prob. L-amcunoscut demult, în calitatea mea de colegpuþin mai tânãr, în cadrul facultãþii noastrecomune, Facultatea de Filologie din Bucureºti.L-am cunoscut mai bine, dupã 1993, când afost ales membru corespondent ºi, apoi,membru titular al Academiei Române ºi amcolaborat mulþi ani (opt) cât timp am con-dus, ca preºedinte, acest înalt ºi dificil forºtiinþific ºi cultural (dificil prin naturalucrurilor: 181 de membri, 181 de destine,181 de personalitãþi ireductibile, la care seadaugã 3000 de cercetãtori repartizaþi în 60de institute de cercetare)... La sugestia mea,a acceptat sã preia conducerea EdituriiAcademiei Române ºi, totodatã, sã conducã,interimar, adicã vreo 6-7 ani buni, Secþia deFilologie ºi Literaturã. Alegerea mea s-a do-vedit, de data aceasta, bunã (în alte cazuri,trebuie sã mãrturisesc, intuiþiile mele aufost, dacã nu catastrofale, au fost, oricum,regretabile!): prof. Gh. Mihãilã s-a devotatmisiunii sale academice, a pus pasiune,responsabilitate ºi, evident, a pus ºtiinþa sa

în slujba proiectelor sale ºi ale instituþiei pecare o reprezenta. Spun mereu cã româniiau multã fantezie ºi inteligenþã, dar – însferã intelectualã – sunt de multe ori delãsã-tori, suferã de accedia ºi de adamism, maidirect zis: pãrãsesc lucrurile la jumãtate, nuterminã ceea ce începuserã cu entuziasm...

Profesorul Gh. Mihãilã este ardelean ºi,potrivit lui Blaga, ardelenii se deosebesc denoi, valahii, prin faptul cã se þin de cuvânt ºiduc lucrurile la capãt. Nu sunt, în totalitate,de acord cu aceastã idee (nu toþi valahii suntMitici, adicã oameni de vorbe, pot fi ºioameni de fapte, dovadã cã ei au înnoitstructurile sociale ºi au construit Româniamodernã!), dar trebuie sã recunosc cã, încazul profesorului Gh. Mihãilã, remarcapoetului se confirmã: Gh. Mihãilã este unom care nu-ºi schimbã opiniile de la o zi laalta, iar când începe ceva, nu se aflã în trea-bã, nu amânã la infinit ridicarea zidurilorunei opere... Este, dar, un bun ardelean dinacest punct de vedere...

Acad. Gh. Mihãilã este însã, înainte deorice, un om cu multã ºtiinþã de carte, unslavist eminent, un „vechist” dintr-o speþãpe cale de dispariþie, am impresia, în zilelenoastre. Ar fi bine sã mã înºel ºi speþa de carevorbesc sã dãinuie ºi sã rodeascã în viitor,dar am semnele mele, ºi semnele indicãaltceva. De pildã: Institutul „G. Cãlinescu”pregãteºte de mulþi ani o enciclopedie a lite-

raturii române vechi… ºi, din lipsã de spe-cialiºti (specialiºti care sã stãpâneascã acestdomeniu spiritual ºi sã doreascã sãlucreze!), proiectul nostru întârzie de la anla an... Promisiuni, jurãminte, amânãri de laun anotimp la altul… scenariul cunoscut.Ce-i curios este faptul cã tinerii cercetãtoriau adoptat cu mare repeziciune acest stil delucru ºi, când sunt admonestaþi pentru lipsalor de tragere de inimã ºi, în cele din urmã,pentru inerþia lor intelectualã, protesteazã,se plâng cã sunt persecutaþi, cã libertatea lorde spirit este îngrãditã… Sã remarcãm fap-tul cã revoluþia ºi intrarea noastrã în comu-nitatea europeanã n-au schimbat prea multmentalitãþile, la acest capitol. Au schimbatdoar termenii discursului. Discursul iner-þiei…

Consult lista de lucrãri a prof. Mihãilã ºiconstat cã ele acoperã o plajã întinsã deteme, de la împrumuturile sud-slave în limbaromânã la cultura ºi literatura românã veche încontext european. Studii, îmi dau seama,serioase, intrate în bibliografia esenþialã aacestei specialitãþi aride ºi necesare. Despresubstanþa lor au vorbit ºi, nu mã îndoiesc,vor vorbi în continuare slaviºtii, „vechiºtii”noºtri.

În ce mã priveºte, remarc contribuþiaAcademicianului Gh. Mihãilã la elucidareacazului Învãþãturilor lui Neagoe Basarab... ºi,totodatã, contribuþia sa la încheierea Dic-þionarului tezaur al limbii române, cel maivechi ºi mai aºteptat proiect al AcademieiRomâne. Început în anii ’80 ai secolului alXIX-lea de Hasdeu, dicþionarul a fost termi-nat zilele trecute. Este opera a câtorva gene-raþii de filologi... Gh. Mihãilã s-a alãturatlor, în ultimul deceniu, ºi aceastã operã sisi-ficã, a fost dusã, în sfârºit, la capãt. Eveni-mentul a fost sãrbãtorit în Aula Academiei.Din pãcate, Acad. Gh. Mihãilã – unul dintreartizanii acestei lucrãri monumentale - n-aputut fi de faþã. Îi transmit, pe acest petec dehârtie, gândul meu de recunoºtinþã ºi firi-tisirile mele cele mai calde...

Când Acad. Gh. Mihãilã ºi-a prezentatdiscursul de recepþie, i-am rãspuns spu-nând, între altele, cã firea lui statornicã ºidecizia lui în tot ce face mã duce cu gândulla un þãran din vechile generaþii care, nevoitsã urce într-un timp determinat un munteînalt ºi dificil, o ia încet, nu se grãbeºte, parecã, dacã nu va abandona, va ajunge dupãapusul soarelui, dar, surprizã!, nu se întâm-plã acest eºec: þãranul nostru ajunge la timpîn vârful muntelui, cum chibzuise, ºi seodihneºte calm ºi tãcut, ca ºi când totul ar fivenit de la sine: n-a fãcut decât sã facã cetrebuie, încet ºi fãrã zgomot... Opresc analo-gia aici. Profesorul Gh. Mihãilã, ieºit dinlumea solidã a satului românesc de pestemunþi, este, cum am zis, un veritabil om decarte, un savant – dacã vreþi – în tradiþia luiHasdeu ºi Emil Petrovici, devotat ºi riguros.Pentru mine, el reprezintã, înainte de orice,bunul simþ românesc ºi statornicia spirituluiromânesc.

4

Eugen Simion

5

Dupã recuperarea operei, prin editareaîn trei compacte ºi elegante volume, laUnivers Enciclopedic, precedatã de editãriparþiale, ºi reluarea comentãrii ei, în peri-odice ºi în culegeri de articole, la trei deceniide la ocultare, dupã reconstituirea unei pe-rioade a existenþei autorului, dupã apariþiaa douã volume de convorbiri cu el, dupãincluderea numelui sãu în dicþionare, iatã,în librãrii, o primã monografie Petru Du-mitriu. O semneazã Oana Soare, doctor înlitere ºi cercetãtor principal la Institutul deIstorie ºi Teorie Literarã al AcademieiRomâne. Nu e cea dintâi care s-a scris, dareste prima tipãritã. Altele, prezentate cateze de doctorat, nu s-au dovedit în mãsurã– sau nu le-a venit încã rândul – sã suporteconfruntarea cu exigenþele unui larg publiccititor ºi ale criticii.

Un singur volum consacrat lui PetruDumitriu a mai apãrut, Tinereþea lui PetruDumitriu de Pavel Þugui, dar acela, precumse vede din titlu, e o biografie parþialã. Unacare epuizeazã, probabil, informaþia privindtraiectul existenþei scriitorului, inclusiv, aºazicând, „biografia” operei sale în limbaromânã, dar numai pânã la expatriere.Preluând numeroase ºi felurite date dinaceastã carte, cu indicarea precisã a surseifiecãreia, Oana Soare adaugã noi fapte deistorie literarã, privind în special formareainterioarã a viitorului romancier, lecturile

sale, cãutãrile intelectuale, autozidirea caartist. Faptele respective sunt obþinute dinrememorãri auctoriale, interviuri, croniciconsacrate primelor volume, relatãri despreDumitriu ale unora care l-au cunoscut maiîndeaproape, din manuscrise intrate, întretimp, în biblioteca Academiei Române.Contribuþia de ordin documentar personal acercetãtoarei este covârºitoare, desigur, încapitolele consacrate perioadei de dupã sta-bilirea scriitorului în Occident. Aici, eaexamineazã minuþios întregul aparat critical menþionatei ediþii de Opere, apãrutã în2004, convorbirile lui P. Dumitriu cu EugenSimion ºi George Pruteanu, interviurile dinpresã, ale sale ºi ale Henriettei Yvonne Stahl,nu fãrã a prezenta ºi documente din dosarulsãu de Securitate. Mai greu însã decât infor-maþia bio-bibliograficã atârnã, în balanþameritelor variate ale monografiei, exegeza.Aceasta nu e separatã de biografie, ci între-prinsã într-o constantã împletire cu ea. Încazul lui Petru Dumitriu, se explicã mono-grafa, „biografia nu este o parantezã aoperei ºi nici invers, opera unei biografii;(...) fiecare funcþioneazã ca nexus pentrucealaltã. Ambele alcãtuiesc o bandã a luiMöbius, se intersecteazã ºi mai ales se cen-zureazã, uneori, reciproc”. Pe acest conside-rent, demersul reconstitutiv-exegetic ur-meazã (cu mijloace adecvate, desigur,conºtiinþei critice de astãzi) metoda lui

Croniciliterare

The author analyzes Oana Soare's study "Petru Dumitriu & Petru Dumitriu: o monografie"(Petru Dumitriu & Petru Dumitriu: A Monograph). We spot that the method used by theresearcher is to discover the man into the writer's works. This is an outstanding book.Keywords: Oana Soare, Petru Dumitriu, monograph, biography, reinterpretation.

Abstract

Dumitru MICU

Petru Dumitriuîntr-o monografie

6

Dumitru Micu

Sainte-Beuve. Cercetãtoarea vede omul dinscriitor proiectat în operã ºi, analizândopera, ea surprinde îndãrãtul acesteia pro-filul omenesc al autorului.

Astfel conceputã, e de prisos a spune cãmonografia nu rãmâne, în paragrafele cucaracter biografic, o însãilare de date. OanaSoare ºi-a însuºit perfect principiul cãlines-cian (de sursã sainte-beuvianã) potrivitcãruia scopul unei biografii e „viaþa, nufaptele”. Prin refacerea traseului biografic,ea a cãutat – ºi a reuºit sã releve formarea ºievoluþia spiritului unui scriitor. Studiuldobândeºte astfel, intermitent, cu intenþiesau fãrã, proprietãþi de construcþie româ-neascã. Devine, s-ar putea spune, unroman-biografic, un Bildungsroman. Toatedatele sunt reale – ºi, mai mult ca probabil,riguros exacte -, dar organizate astfel încâtsã compunã o naraþiune atrãgãtoare prin eaînsãºi, o istorie, acþionatã de un destin.Petru Dumitriu – se specificã de la început– ºi-a scris opera sub regimul sufletesc alsciziunii lãuntrice. Al unei sciziuni asumate.Luându-ºi, dupã experienþa uceniciei scri-itoriceºti cu cele „8 proze” reunite în volu-mul de debut Euridice, drept model suprempe Balzac, tânãrul prozator s-a vãzut con-strâns, pentru a putea compune Drum fãrãpulbere ºi Pasãrea furtunii, sã-i studieze peªolohov ºi Ajaev. Aceºtia sunt autori întrutotul stimabili, dar, dupã estimarea docto-randei, nu dintre cei cu care Dumitriu aveaafinitãþi. Adoptarea metodei urmate de ei ºide alþi scriitori sovietici, realismul socialist,implica activarea dublului psihic, a Adver-sarului, a (dacã am înþeles corect) ceea ceJung numeºte Umbra personalitãþii, iarOana Soare: ,,partea umbroasã a conºtiin-þei“. Acest Adversar ar fi produs toatescrierile realist socialiste semnate PetruDumitriu. Cu alte cuvinte, prozator defrunte al literaturii ,,noi“ din R.P.R., PetruDumitriu ar fi fost un homo duplex, putânddeveni, inconºtient, ,,primul personaj dintreacelea ale viitorului ªtefan Bãnulescu“.

Pe aceastã aserþiune preliminarã e struc-turatã întreaga monografie. Dupã stabilireaoriginii, fixarea cadrului ºi climatului co-pilãriei, menþionarea începuturilor ºcolare,a cursului liceal, apoi a studiilor superioare

de la München, în condiþii de rãzboi ºiteroare nazistã, dupã reliefarea precocitãþiiliterare ºi a primelor succese pe tãrâmulscrisului, dupã realizarea culegerii Euridiceºi a piesei de teatru Preludiu la Electra, cer-cetãtoarea examineazã, în douã vaste capi-tole, sub acelaºi generic, Anii Adversarului,viaþa ºi activitatea dintre anii 1948 ºi 1960.Ea prinde în obiectiv activitatea de redactorla Flacãra, colaborarea la Contemporanul,Gazeta literarã, Scânteia ºi alte periodice aletimpului, directoratul la ESPLA, partici-parea la Congresul scriitorilor din 1956,acordând, fireºte, deosebitã pondere prozeide imaginaþie publicate în aceastã perioadã.În primul dintre cele douã capitole suntanalizate Vânãtoare de lupi, Nopþile din iunieºi celelalte nuvele realist-socialiste, citateleromane ºi trilogia Cronicã de familie; al doileae consacrat proiectului doar în parte în-deplinit al unei Colecþii de Biografii, Auto-biografii ºi Memorii contemporane, din care auapãrut în Steaua, Viaþa româneascã, Gazeta lit-erarã, integral sau parþial naraþiuni ca Nexus,Un om fãrã acte de identitate, Proprietatea ºiposesiunea. Urmãtorul capitol, ºi ultimul, îlînfãþiºeazã pe autorul Extremului Occidentca ,,un mare singuratic al exilului româ-nesc“, a cãrui viaþã, zguduitã de mari deza-mãgiri, bântuitã de gânduri negre, salvatãde la prãbuºirea totalã de credinþa reli-gioasã, se varsã integral în operã.

Documentatã cvasiexhaustiv, monogra-fia ia act, probabil, de tot ce a lãsat scrisPetru Dumitriu, pânã la notaþii de jurnalneajunse la tipar, ca ºi de cea mai mare partea bibliografiei critice, inclusiv de cea cuprin-sã în presa exilului românesc. Edificatoare,în consecinþã, aceastã monografie este, înaceeaºi mãsurã, ºi îmbietoare prin þinutaintelectualã, prin echilibrul construcþiei,prin calitatea literarã a scriiturii. Recurgând,în încercarea de a stabili natura sufletuluiunui autor derutant, de a-i explica incon-secvenþele, contradicþiile, la serviciile psi-hanalizei, exegeta face totodatã apel, înanalizele estetice, la stilisticã, la naratologie,ºi rezultatele sunt pe mãsura eforturilor.Sprijinirea pe discipline ce dau sau tind sãdea temei obiectiv judecãþilor estimative faceimpresiile de lecturã plauzibile ºtiinþific,

7

Petru Dumitriu într-o monografie

fãrã alterarea palpitului inefabil de subiec-tivitate, sau, în orice caz, suscitã ambiþiacititorului de a le verifica. Deºi anterior vo-lumul Euridice îi pare exegetei ,,schiloid“: ,,eca ºi cum ar prezenta laolaltã fotografia ºinegativul ei“. Adevãrat? Pentru a rãspunde,trebuie sã reflectãm; eventual, sã recitim.Tot astfel, ne obligã la concentrare, la trava-liu intelectual profitabil propoziþii criticeprecum acelea cã o seamã de personaje dincele ,,opt proze“ nu se reþin, fiind doar ti-puri, simboluri, de ,,esenþã pur metaforicã“,cã Iosan ºi Medeea sunt ,,douã feþe aleaceluiaºi personaj schizoid“, caracteristicliteraturii lui Dumitriu, cã în Arlechin, ,,olatentã dozã de kitsch coloreazã figurile ºigândurile eroilor“ ºi ,,nicio stare a eroilor nueste verosimilã“. Observaþii analoage aparºi în capitolul consacrat scrierilor din exil.Rendez-vous au jugement dernier ,,intereseazãîndeosebi ca o demonologie a high-life-uluisistemului totalitar“. Memoriile lui Toto

Istrati ,,ar putea fi un roman libertin scris deun cinic absolut sau de un mãscãrici rãutã-cios“; oricum, e ,,un excelent roman histri-onic“. ,,Incognito este un soi de În cãutareatimpului pierdut“, dar ºi ,,o hagiografiedublatã de un eseu de meditaþie religioasã“,Stabilit în Occident, Dumitriu are, dupã untimp, sentimentul de a fi trecut dintr-ununivers concentraþionist în unul ,,prosti-tuþionar“. Romanul L’Extrème Occident e ,,ocronicã neagrã a robotizãrii ºi angoaselorimperiului artificialitãþii“, ,,un soi de Huli-ganii cu protagoniºti occidentali, o cronicãneagrã a Occidentului, vãzut ca lume în-chisã, ca menghinã care exacerbeazã porni-rile subconºtiente autodistructive ale actan-þilor“. Tot o ,,cronicã neagrã“ e ºi Les Initiés.

O caracteristicã a demersului interpreta-tiv din studiul Oanei Soare e aceea de a sedesfãºura fãrã niciun parti-pris politico-ide-ologic. Operele anterioare însuºirii de cãtrePetru Dumitriu a realismului socialist, cele

8

Dumitru Micu

penetrate de el ºi cele urmãtoare aban-donãrii lui sunt apreciate cu aceeaºi obiec-tivitate în aplicarea criteriului estetic.Neezitând sã emitã judecãþi severe asupraunor naraþiuni din volumul de debut ºiasupra unora dintre cele tipãrite în Oc-cident, exegeta îºi acordã aceeaºi libertatede opinie ºi cu privire la producþia realist-socialistã a scriitorului. Denunþând viziu-nile false, ea nu ezitã sã recunoascãnuvelelor ºi romanelor în cauzã calitãþile deordin literar. Primãvara lui ºaptezeci ºi unu,,are suficiente pãrþi reuºite (în special ace-lea care surprind atmosfera Parisului) ºi,prin anumite detalii, aminteºte, dar ºiîntrece bucata Yvonne din Adam ºi Eva a luiRebreanu“. În Vânãtoare de lupi, scena

înhumãrii þãranului ucis e ,,bine realizatã“.În general, prozele lui Dumitriu din jurulanului 1950 eclipseazã estetic maculaturacurentã, încadrându-se, cu toate defectelelor, într-o literaturã autenticã, deºi viciatã deideologic. ,,Nucleul tematic ºi orchestraþiasimfonicã“ din Drum fãrã pulbere ,,evolueazã(…) în chip tendenþios, dar ºi original (celpuþin în peisajul prozei de gen din epocã)(…) sub semnul grandiosului ºi al sforþãriidemiurgice“. ,,Romanul e construit în jurulscenariului arhetipal al Facerii, al construc-þiei simbolice“. ,,În prima parte, vieþile con-vergente sunt organizate dupã câteva sce-narii mitologice obsedante pentru scriitor,care aici primesc o adaptare vizibilã: cãlãto-ria argonauþilor sau cãutarea Graalului“.

9

Petru Dumitriu într-o monografie

Subtile observaþii jaloneazã discursulcritic asupra Cronicii de familie. Acest roman,,episodic“, asemuit de autor cu ,,un ºarpeuriaº, colorat extravagant ºi sclipitor care semiºcã lent, privind fix înainte“, se vrea, înacelaºi timp, o construcþie narativã dupãmodelul capodoperelor arhitecturii italienea Renaºterii, vârsta de aur a culturii eu-ropene, capodopere al cãror principiu struc-turant este conceptul de concinitas, formulatde Leon Battista Alberti.

Încadrând o nouã ,,comedie umanã“,trilogia româneascã e, la figurat vorbind,creaþia unui ,,Balzac modern ºi eliptic“; unedificiu, în acelaºi timp, ,,proustian fãrãProust“, îndatorat implicit, prin conexiuneade balzacianism ºi proustianism, ºi lui SaintSimon, nu fãrã a închide în complexa com-binaþie ºi ceva dintr-un ,,Oblomov à laroumaine“, din Gogol ºi din vizionarismullui Goya. Mai precis vorbind, e ,,o saganebãnuitã a aristocraþiei româneºti, fãcutãcu un ochi scormonitor pentru cazurilebizare ºi neºtiute (…) Romanul de familieeste vârful unei sãgeþi care pãtrunde ori-unde, de la lumea socialã ºi politicã pânã lablestematele chestiuni de alcov“. Totul na-rativ adãposteºte ,,un bestiar“ într-un,,labirint al transformãrilor neºtiute, alcinicelor lovituri de teatru, în care turme dedemoni circulã nestingherite, ca într-unsomn al raþiunii care zãmisleºte monºtri“.,,Sinecdota“, aºa zicând, a lumii edificate întrilogie este o ,,familie blestematã“ pece-tluitã de ,,pãcate esenþiale“; derivate maiales din ,,lipsa de mãsurã, din exces“, fami-lie ce se multiplicã prin altele, la fel de ta-rate, ºi ispãºind aceeaºi ,,vinã tragicã“, ,,coa-gulatã“ într-o ,,concepþie trufaºã asupradestinului“. Acþionatã de Moira, degrinogo-lada înfãþiºatã în ,,saga Cozienilor“ evo-lueazã ,,în ritmurile tragediei antice“, dar,,tragedia Atrizilor moderni e pusã în croni-ca balzacianã a unei lumi aristocratice încare ascensiunea e concomitentã cu prãbu-ºirea“. Fauna trilogiei, formatã din ,,creaturideconcertante, multe monstruoase în sensstihial“, din ,,personaje contorsionate, devo-rate încet de propriul sâmbure de de-monie“, instaureazã în carte un ,,bâlcimanierist“.

Apreciind cã, în perioada socialistã, criti-ca a supradimensionat ,,ºarja ideologicã“ aviziunii din Cronicã, exegeta îºi plaseazãdemersul hermeneutic la extrema opusã.Eludeazã sensul obiectiv social-istoric al,,viziunii caricaturale“; considerã caracterulflagelant al picturii ca fiind pe alocuri exce-siv ºi explicabil doar prin imixtiunea fac-torului politic temporar în procesul decreaþie, prin timorarea scriitorului constrânsa-ºi trece opera pe sub furcile caudine aledublei cenzuri, de partid ºi de stat. OanaSoare se delimiteazã de aserþiunile unuicomentator, potrivit cãrora principala carac-teristicã a romanului ar fi ,,partizanatul ide-ologic“, exprimat într-o ,,delirantã ficþiuneistoricã“, ce ,,reprezintã acreditarea unuipunct de vedere politic asupra istoriei ºi so-cietãþii româneºti“, considerând cã ase-menea judecãþi de valoare se aplicã strictosensu doar volumului al treilea ºi subliniindcã, în orice caz, ,,intenþionalitatea este depã-ºitã de reuºita esteticã“. Admite însã cã, înal treilea volum, existã o ,,deformare ideo-logicã stridentã“, care ,,afecteazã întreagatrilogie“. Temeinicia acestei ultime afirmaþiinu poate fi negatã. Îi vine în sprijin o confe-siune a scriitorului însuºi, care menþioneazãîntr-o scrisoare ce prefaþeazã a treia ediþie aCronicii de familie (1993) cã scrisoarea n-ar fiputut sã aparã, ,,fãrã anumite concesii pecare autorul a trebuit sã le facã“, ,,sub teroa-rea intelectualã ºi psihologicã“ a epocii ,,ce-lei mai sinistre ºi înjositoare“ din istoria Ro-mâniei, ºi cã le-a fãcut ,,scrâºnind din dinþi“.

Concretizând, Petru Dimitriu are cuvintede laudã pentru regii Carol I ºi Ferdinand ºispecificã faptul cã ,,boierimea românã ºiclasa mijlocie cuprindeau ºi oameni buni,nobili, generoºi, uneori admirabili“, însãclasele posedante ºi oamenii de stat ai trecu-tului ,,negru“ nu puteau fi prezentaþi, subcomunism, decât eminamente defavorabil.Unilateralitatea prezentãrilor, demonizareasau bestializarea tuturor personajelor apar-þinând unor anumite clase sociale e, într-adevãr, o gravã carenþã de ordin artistic.Dar anuleazã oare acest fapt veridicitatea deansamblu a viziunii social-istorice? E, indis-cutabil, un fapt cã istoria se desfãºoarã învirtutea unor legi obiective, cã marile

mutaþii istorice nu se produc întâmplãtor,sub acþiunea doar a unor factori conjunc-turali. Marea proprietate funciarã privatã n-a dispãrut numai sub efectul ,,blestemu-lui“ ce apãsa asupra unor familii; a dispãrutdin necesitate istoricã. E ceea ce personajultitular al ,,microromanului“ Tinereþea luiPius Dabija, ce încheie trilogia, înþelege ºi,consecutiv, trage, în ceea ce îl priveºte per-sonal, concluzia de rigoare în condiþiiledate.

Tot atât de lucid, de obiectiv ºi la modultot atât de diferenþiat ca proza editatã înþarã, înainte de expatriere, e analizatã ºi esti-matã în monografie, literatura scrisã dePetru Dumitriu în strãinãtate, direct înfranþuzeºte sau transpusã de el însuºi înaceastã limbã dupã versiunea originarãromâneascã ºi cea editatã la Bucureºti dupã1990. Aceastã literaturã include, în douãserii, româneascã ºi occidentalã, prozã nara-tivã, sub genericul (anunþat în finalulCronicii de familie) Colecþie de Biografii,Autobiografii ºi Memorii Contemporane, ºiscrieri de caracter eseistic, conþinând în spe-cial meditaþie religioasã.

Douã cãrþi din Colecþie fac obiectul unoranalize mai detaliate, Proprietatea ºi pose-siunea, considerat ,,cel mai reuºit roman“ alautorului, ºi Incognito, ,,nexus-ul ºi Graal-ulProiectului Colecþiei ºi al întregii opere a luiPetru Dumitriu“. Prima dintre aceste douãscrieri este, în felul ei, o ,,a doua cronicã defamilie, obscur psihanaliticã“, de construc-þie ,,matematicã“, spre distincþie de prima,care e un roman ,,episodic“, un megaroman,compus din 24 de istorisiri cu un liant co-mun, detaºabile. Prin ,,naraþiune matema-ticã“ (termen ce îl înlocuieºte pe cel din for-mularea ,,roman-dramã“, propus deDumitriu), Oana Soare înþelege o structurã,,demonstrativã“, incluzând o epicã ,,încãr-catã de suspense“, esenþializatã prin relie-farea momentelor nodale ºi, implicit, renun-þarea la detalieri neimpuse de cerinþele ,,nu-cleului central“. ,,Nucleul central“ al roma-nului Proprietatea ºi posesiunea e o ,,dramã cuiz oedipian ºi cu tempo interior de tragedieanticã“, provocatã de comportamentul,,unei mame cu porniri incestuoase, care areo crizã de furie demenþialã când fiul ei

preferat se îndrãgosteºte de altã femeie“.Romanele ºi motivele tragediei ce se pro-duce determinã o ,,structurã imagologicã“implicând, ,,spaþii închise“. Însuºi ,,meca-nismul narativ, de tip demonstrativ, esteunul închis“ ºi tot astfel ,,universul familialrepliat asupra lui însuºi“. Acest univers e,,spaþiul ermetic al paradisului înºelãtor“dintr-un orãºel ,,cu veri prea calde ºi toam-ne în care ºuierã vântul înnebunitor ºi aþâþãnervii“. Toate personajele se zbat într-un,,spaþiu al psihozelor sufocante“, ,,nevrozelesexualitãþii acþioneazã ca cercuri dramatice,care mocnesc imperceptibil“, cu efect dis-trugãtor. O percutantã remarcã e aceea cã,scriitor ,,cu numeroase mãºti ficþionale“,Petru Dumitriu împinge, în Proprietatea ºiposesiunea, ,,biografenul virtual pânã la a-ºiinventa, într-un singur roman, patru pro-totipuri opuse“. Cãci fraþii Ionescu (Filip,Sebastian, Cristian, Erasmus), concepuþidupã patru coduri sau repere existenþialediferite, devin ,,patru euri virtuale, fiecarecu varianta sa de destin.“ Oportunã estespecificarea, urmatã de demonstraþie, cãtema din Proprietatea ºi posesiunea e reluatã ºidisecatã cu instrumente psihanalitice ºimitologice, în romanul, nu tot atât de izbu-tit, Le sourire sarde.

Cel de al doilea roman de dupã 1960 allui Petru Dumitriu învrednicit de specialãatenþie, Incognito, e ,,o hagiografie modernãcare îmbinã romanul-eseu ºi cu Bildungs-romanul.“ Eroul acestei scrieri, ce ,,mar-cheazã ...(...) cea mai paradoxalã schimbarede perspectivã din întreaga creaþie a autoru-lui“, gãsindu-se ,,între douã borne funda-mental opuse, cea a romanelor realist-socialiste ºi cea a eseurilor de meditaþie reli-gioasã“, e un ,,sfânt necunoscut“: nu altuldecât unul dintre cei trei fraþi Ionescu dinProprietatea ºi posesiunea: Sebastian. Sebas-tian iese din spaþiul sufocant al caseipãrinteºti, spre a se înrola în armatã, ajungepe frontul din Est, cade prizonier ºi e depor-tat în Siberia. La înapoiere, comunist dinconvingere, participã la acþiunile de instau-rare a unui nou regim. Practicile acestuia,lanþul fãrãdelegilor constatate îl înspãi-mântã, determinându-l sã demisioneze dinPartid ºi sã adopte o poziþie ostilã, din cauza

10

Dumitru Micu

cãreia i se va lua libertatea ºi va fi trimis laCanal. Prin dezvãluirea acestei experienþe,Sebastian devine ,,un cronicar al ororilortimpului sãu“; scrierea sa: o radiografieepicã ºi eseisticã a lumii sistemului totali-tar“. Radiografie ,,dublatã de un roman reli-gios“, întrucât autorul ,,descoperã, într-unadintre închisori, graþia divinã“. Situat princomponenta propriu-zis romanescã în liniaPasternak – Soljeniþân, Incognito se aflã, ,,caroman cu nucleu religios, (…) pe acelaºipalier tematic ºi estetic” cu Jurnalul fericiriide N. Steinhardt, ,,miezul doctrinei“ pe careºi-o construieºte personajul principal fiind,,conceptul Dumnezeului neºtiut, ignoto ºiincognito, camuflat în toate evenimentele“,concept dedus din simbolistica protestantãa lui Deus absconditus. Compoziþional, prin

faptul de a se constitui prin douã depoziþii,emise în perioade diferite, a lui Sebastian ºia Cronicarului, ,,romanul se prezintã (…) cajoc al oglinzilor paralele care prind la mijlocaceeaºi realitate îmbolnãvitã a sistemuluitotalitar“.

Pe tot cuprinsul monografiei, analizele îiprilejuiesc exegetei relaþionãri ale operelorlui Petru Dumitriu cu scrieri ale altor autori,români ºi strãini, precum ºi stabilirea decorespunderi în interiorul bibliografiei scri-itorului studiat. Una dintre cele opt prozede debut, Argonautica sau Fabuloasa aventurã,este ,,o primã intuiþie a romanului Omul cuochii suri, o alta, Niobe: ,,varianta mitolo-gizantã, parabolicã, a romanului Proprietateaºi posesiunea. Adam Jora, protagonistul dinPasãrea furtunii, e ,,o intuiþie a viitoruluiSebastian“, personajul-narator din acelaºiroman viitor. ªerban Romano din Cronicã defamilie este ,,o adaptare a «omului cu ochiiverzi» din nuvela omonimã din Euridice“.

Ultimul capitol al monografiei concen-treazã sintetic observaþiile esenþiale dincuprinsul ei, ideea structurantã fiind aceeacã Petru Dumitriu nu e ,,un scriitor nu atâtde paradoxal pe cât ar pãrea“. Cele douã,,proiecte literare gigantice“ ale sale, Cronicãde familie ºi Colecþie de Biografii, Autobiografiiºi Memorii Contemporane, ,,meandrice ºi pro-teice“, ,,schizoide (…), cu intenþie sau fãrã“,,,poartã în filigran chipul scriitorului ºi con-torsiunile jongleriilor sale ideologice“. Celde al doilea proiect e compus din douã ju-mãtãþi separate, una româneascã, alta occi-dentalã, care ,,funcþioneazã ca palimpsestderutant una pentru cealaltã“. Simbolul am-belor este pentagrama. El ,,desemneazã o pu-nere în abis a modalitãþii compoziþionale“.E ,,o metaforã pentru vizionarismul epic“.Visul scriitorului era ,,organizarea scrierilorsale dupã motivul pentagramei“. Avându-lîn centru pe el însuºi, cele cinci colþuri aleacestei figuri geometrice ,,ar putea fireprezentate de Euridice, scrierile realist-socialiste (…), Proprietatea ºi posesiunea,Incognito, eseurile de meditaþie religioasã“.

În temeiul intuirii acestei intenþionalitãþi,Oana Soare ºi-a intitulat monografia, enig-matic, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu.

11

Petru Dumitriu într-o monografie

12

Pentru cãrþile de sintezã bibliograficã n-am niciun fel de preþuire. Compilaþii cupretenþii savante, cu citate dupã sursele pri-mare, ele camufleazã, într-un mod jalnic,absenþa ideilor personale. Asemenea lu-crãri, în care sunt strânse citate abundenteurmate de altele, însoþite de comentarii min-imale (simpli conectori altminteri), de tipul„X comenteazã cã”, „Y considerã cã”, „Zcrede cã”, indicã lipsa capacitãþii de analizã.

În aceastã categorie se înscrie ºi volumullui Alice Popescu, O socio-psihanalizã a realis-mului socialist1. Studiul ei m-a dezamãgit.Titlu captivant, conþinut plictisitor. Ocolecþie dezlânatã ºi poticnitã de pasaje dinsociologi, psihanaliºti ºi istorici de primrang. Dupã lecturã, sesizãm cã prea puþinepagini îi aparþin autoarei. Restul zboarãcãtre Freud, Jung, Herbert Marcuse, JacquesEllul sau Lucian Boia. Problema principalã aexegetei este dorinþa de a asimila prea multesurse teoretice. Scrieile despre ideologiamarxist-leninistã, despre caracterul sãu de

religie profanã satanicã, despre formulelesale oracular-manipulatoare sunt abun-dente ºi oricine se confruntã cu dificultãþi îna aduce lucruri inovatoare.

O socio-psihanalizã a realismului socialistfuncþioneazã ca un ºir recenzii plãpânde,fãcute unor cãrþi inconturnabile. Aportulindividual se aratã minim. Cea mai însem-natã contribuþie a sa constã într-o paginã încare îºi închipuie cum ar arãta poza realis-mului socialist. Iar fotografia, dupã cumºtim, are funcþia de a imortaliza orice iden-titate. Alice Popescu surprinde cliºeele ve-hiculate de culturnici ºi însuºite de scriitoriºi de regizori. Imaginea înglobeazã scenari-ul unui roman ecranizat, cu toate etapele de„edificare” ideologicã ºi tehologicã. Oame-nii sunt suspicioºi, deºi ar fi trebuit sã aibã oexpresie de bucurie fiindcã au contribuit laschimbarea societãþii. Dar ei simt primejdia:„[…] undeva, în prim-plan, dar greu de dis-tins ºi, poate, ºi mai greu de numit, un bãr-bat ºi o femeie, amândoi noi. Amândoi im-plicaþi în actul fondator al muncii, cu o ex-presie de încrâncenare pe chip. […] Privirileoarecum încruntate ale protagoniºtilor nefac sã bãnuim cã au fost surprinºi într-unmoment mobilizator, militând împotrivaduºmanului de clasã ori a tovarãului de alã-turi, care ar putea constitui, la o adicã,obiectul unui denunþ – sau împotriva lorînºile, care, la rându-le, ar putea fi, la fel debine, subiectul unui autocritici” (p. 187).

Autoarea captureazã ºi perversitatea lo-zincilor referitoare la „omul nou”. Concep-tul îºi aproprie un mesianism pe care nu-ldeþine. El înseamnã dezumanizare, reduce-rea indivizilor la fiziologia robotelii. Ma-ºinal, „omul nou” se trezeºte unealta „pro-gresului”: „ªi da, simþul dvs. estetic nu vãînºalã, femeia din imagine nu a fost nicio-datã frumoasã. Cu siguranþã însã, estemama unui numãr impresionant de copiicare n-au încãput în fotografie din cauzanumãrului ºi mai impresionant de utilaje”(ibidem). La finalul descrierii, Alice Popescunu scapã de tirania marilor autori. Orwell ºiîn special Kundera apar în viziunea de an-samblu asupra creãrii ºi mai ales a recreãrii

1 Alice Popescu, O socio-psihanalizã a realismului socialist, Bucureºti, Editura Trei, 2009, 208 p.

George NEAGOE

Doar o sintezãbibliograficã

The author makes a book review about AlicePopescu's book entitled "O socio-psihanalizã arealismului socialist" (A Socio-psychoanalysisof the Socialist Realism). The volume is only abibliographical synthesis, without any innova-tive idea about this large theme. The studychaotic and lacks in analyses.Keywords: Alice Popescu, Socialist Realism,bibliographical synthesis, archetypes, profanereligion.

Abstract

13

Doar o sintezã bibliograficã

cursului oficial al evenimentelor: „Ciudatînsã, despre realizatorii «instantaneului» nuºtim, cu exactitate nimic. Doar ceea ce sepoate deduce din modul ingenios în care auaranjat totul în acest cadru strâmt ºi din fap-tul (întotdeauna fundamental în istorie) dea te afla în spatele obiectivului ºi de a faceretuºuri dupã necesitãþi” (ibidem). Cu toatecã puterea se aflã în mâna partidului unic,iar liderul sãu lua toate deciziile, practicaideologicã a anulat individualitatea respon-sabilitãþii politice. Limba de lemn l-aînlocuit pe conducãtor cu aºa-numitele„autoritãþi”, care luau deciziile ºi le comuni-

cau activiºtilor. Aceºtia din urmã rãspân-deau hotãrârile în numele unei colectivitãþi.Pentru cã forþa se afla, conform poncifelorideologice, în mâinile unei clase dominante,ce pãrea sã fie numeroasã. De aici ºi rulareaca într-o râºniþã a sloganului „Proletari dintoate þãrile, uniþi-vã !”.

O socio-psihanalizã a realismului socialist sedovedeºte a fi, în primul rând, o încercarede a decela mecanismele ideologiei marxist-leniniste ºi de a surprinde impactul asupraacesteia asupra populaþiei. E mai degrabã ocarte de arhetipologie, în sensul înscrieriitotalitarismului de stânga într-o structurãmitico-magicã. Partea rezervatã realismuluisocialist îmi pare minusculã în comparaþiecu titlul. Alice Popescu se pierde în opiniidespre psihologia colectivã ºi despre tehni-cile de manipulare folosite de putereacomunistã. Ar fi fost mai eficient dacãautoarea întocmea o sociologie a romanes-cului, deoarece þãranii, muncitorii, activiºtii,chiaburii (sau oricare alt „sabotor” sau„duºman al poporului”) întruchipeazã,dupã directivele ideologilor, câte un meca-nism de a gândi ºi de a acþiona. Însãautoarea nu se opreºte asupra personajelor,deºi observã cã romanul realist socialistîmprumutã structura basmului: schema-tism, evoluþie narativã în cascadã, final pre-vizibil. Cercetãtoarea a ratat o temã care oputea consacra.

Deºi conþine câteva observaþii îndrep-tãþite, lucrarea este haoticã. Îi lipsesc liniiledirectoare. Alice Popescu are idei intere-sante, dar nu le valorificã. Rãmâne lanivelul teoretic, de suprafaþã. Evitã sãdefriºeze romanele deceniului al ºaselea dinsecolul trecut, deºi materialul de studiuprisoseºte. Aºa se întâmplã când discutãdespre defectele prototipului uman dinproza realist socialistã: „Psihologic vorbind,realismul socialist reprezintã literatura unuitip uman marcat de de douã disfuncþii:dependenþa faþã de muncã ºi cea faþã de urã,ambele mergând în direcþia radicalizãriitendinþelor distructive” (p. 101). Citatulprecedent constituia o zonã ce se plia pedirecþia anunþatã în titlu.

O socio-psihanalizã a realismului socialisteste doar o sintezã bibliograficã.

„Împuºcaþi-l pe Eugen Simion”Adrian Pãunescu

„Nicio faptã bunã nu trebuie sã rãmânãnepedepsitã”, spune un vechi proverb ro-mânesc. Paremiologia ºi-a dovedit, ºi în ca-zul de faþã, caracterul ºtiinþific. Vom aplicaacest proverb la Avatarii ale manuscriselorEminescu, cum se intituleazã cartea pe careo comentãm (ºi din care citãm), o culegerede studii ºi opinii ale unor personalitãþimarcante din domeniul culturii române,alcãtuitã de Anca Silvia Bogdan ºi MarinDiaconu, cu un cuvânt înainte de EugenSimion, apãrutã la Fundaþia Naþionalã pen-tru ªtiinþã ºi Artã, în 2009.

Un scurt istoric al problemei se impune.Este vorba de lada de manuscrise emi-

nesciene pe care însuºi proprietarul ei o

preþuia ca atare: „Ce-aº voi sã ºtiu de la tineeste dacã cãrþile ºi lada mea sunt în oarecaresiguranþã ºi dacã pot spera sã le vãd” (p.15), scrie Eminescu, din spitalul dinDöbling, la 12/24 ianuarie 1884, prietenuluisãu Chibici-Râvneanu. La revenirea în capi-tala Moldovei, Eminescu scrie aceluiaºi, la20 octombrie 1884, despre aceeaºi ladã, defapt toatã averea spiritualã a marelui cre-ator: „ E lesne de-nþeles cã nu am unde punelucrurile mele, încât ar fi foarte bine dac-aipãstra tu încã câtva timp aºa-numita mealadã”, implorându-l la o sporitã grijã a ave-rii sale: „Te rog dar sã iei tu lada de la Sim-þion, dacã nu mai e cu putinþã sã stea acolo,pânã ce starea mea se va-ndrepta” (p. 16).

Dacã Eminescu vorbeºte de o singurãladã, au fost voci în epocã care au vorbit deexistenþa a douã lãzi cu cãrþi ºi manuscrise.

Astfel, Ilarie Chendi scrie, la 10 ani de lanemurirea poetului, despre trei domni careau venit la ultima sa gazdã care au ridicatcãrþi ºi manuscrise aparþinãtoare chiria-ºului. La 29 ianuarie 1902, Ilarie Chendi re-vine ºi detaliazã cã acei domni „au umplutdouã cufere cu cãrþi ºi manuscrise” (p. 22).

„De la 1884 însã – scrie Chendi – de cândEminescu s-a întors de la Viena, pânã la1889, când a urmat catastrofa morþii lui, el amuncit mult. Unde sunt manuscriptele luidin acest interval? Sã fie cumva acele desprecari mi-au povestit mie bãtrânii la cari el astat în gazdã? La cine se vor fi aflând deciacele «douã cufere pline cu sãrãcia luiEminescu»? Chestiunea tot nu e rezolvatãîncã, manuscrisele lui Eminescu tot nu sunttoate la un loc”(p. 24). Cu acelaºi ton seîntreabã, la 18 iunie 1899, ºi Al. Antemi-reanu: „Ce s-a fãcut cu manuscrisele inediterãmase dupã moartea marelui poet? Cine leposedã? De ce nu se publicã?”(p.19).

Dacã ipoteza ºi întrebãrile criticului ºieditorului Ilarie Chendi rãmân doarnedovedite sau retorice, o certitudine existã.La 25 ianuarie 1902, în ºedinþa AcademieiRomâne, prezidatã de P.S. Aurelian, TituMaiorescu doneazã aceastã zestre cu urmã-toarea menþiune: „De la Michail Eminescuposed – dãruite de dânsul în diferite ocazi-uni – multe manuscripte, parte poezii pu-blicate, parte încercãri, fragmente ºi vari-

14

Tudor NEDELCEA

Avatariiletipãririi

manuscriseloreminesciene

The author refers to the long effort in order topublish M. Eminescu's manuscripts (alsoknown as The Eminescu Notebooks). Donatedby T. Maiorescu to the Romanian Academy in1902, they were used by Perpessicius and hiscollaborators to make the first critical editionof the poet's works. It was Eugen Simion whodecided to coordinate an anastatic reproduc-tion of those manuscripts, but his decision wascontested.Keywords: M. Eminescu's manuscripts, T.Maiorescu, Perpessicius, Eugen Simion, IoanaBot.

Abstract

ante de poezii nepublicate, parte studii, tra-duceri ºi articole în prozã”(p. 21). Donaþiatârzie se datoreazã raþiunilor politice, a luiD.A. Sturdza, preºedintele Academiei. Des-pre aceastã donaþie, Constantin Rãdulescu-Motru avea sã scrie: „Într-o bunã mãsurã,opera marelui nostru poet poate fi chiarsocotitã ca înfiatã Academiei” (p.44).

D. Vatamaniuc, cel mai avizat în ches-tiune, lãmureºte succesiunea donaþiilor ºirãspunde, în opinia noastrã, ºi întrebãrilorretorice puse de Chendi. Astfel, dupã primadonaþie maiorescianã, urmeazã a doua, totîn ºedinþa Academiei Române, prezidatã, deaceastã datã, de I. Kalinderu, „25 volumemanuscripte ºi 72 de volume ºi broºuritipãrite, rãmase din biblioteca pãrintelui d-sale, Ioan Maiorescu” (p. 73). A treia don-aþie se datoreazã lui Matei Eminescu ºi esteadresatã Fundaþiei Universitare din Bucu-reºti, în 1895, compusã din 25 de titluri decarte în 142 volume, cãrþi pierdute pentrutotdeauna în evenimentele din 22 decem-

brie 1989, când „cineva” a comandat focuride armã spre acel edificiu (BibliotecaCentralã Universitarã Bucureºti), unde seascundeau „teroriºtii”. Aceºtia n-au fost de-pistaþi sau executaþi, în schimb valori patri-moniale au fost distruse iremediabil. Un altpatrulea fond se aflã la Biblioteca CentralãUniversitarã „M. Eminescu” din Iaºi, carecuprinde Gramatica sancritã, în total fiindvorba de 15.478 p. aflate în tezaurul Aca-demiei, ceea ce îl situeazã pe Eminescu, ºidin acest punct de vedere, „în fruntea tutu-ror ºlefuitorilor de diamante literare”, cãci,mãrturiseºte Gabriel ªtrempel, „la nimenin-am gãsit atâta deplinã concordanþã întrespiritul bântuit de furtuni ºi ecoul lui înmanuscrise, ca la M. Eminescu” (p. 87).

Despre gestul celebrului critic scrie, la17/30 mai 1902, bibliotecarul Academiei,Nerva Hodoº: „Cel care s-a ocupat însã custatornicie de soarta lui Eminescu – de glo-ria, ca ºi de viaþa de toate zilele – d. Ma-iorescu, a fãcut cel mai mare serviciu litera-turii noastre contemporane, aducând maiîntâi, încredinþând apoi Academiei Românemanuscriptele nefericitului poet”, dândaltora posibilitatea ºi „grija de a cerceta maideparte în opera ºi în sufletul poetului pecare el cel dintâi l-a încurajat, apoi l-a apãrat– ºi care, de atunci, s-a ridicat atât de sus.Am vãzut manuscrisele, niºte biete caetezdrenþuite, în cari se poate urmãri pas cupas atât sãrmana sa viaþã rãtãcitoare, cât ºimunca grea la care s-a supus Eminescu” (p.26).

La polul opus se situeazã, din pãcate, G.Ibrãileanu care condamnã, în septembrie1923, gestul istoric al mentorului „Junimei”:„Într-adevãr, nefastã inspiraþie a avut d.Maiorescu, când a dãruit Academiei manu-scrisele lui Eminescu. Mai bine le-ar fi pãs-trat la domnia sa, sub ºapte lacãte. OareAcademia Românã, înainte de a pune ma-nuscrisele la dispoziþia oricui burtã-verde,n-ar putea lua câteva informaþii în privinþaintenþiilor ºi compentenþii lui?” (p. 32). In-credibil! Iatã cã ºi marile personalitãþi potemite judecãþi total greºite.

Acelaºi critic se ridicã vehement ºi eronatîmpotriva publicãrii postumelor emines-ciene, considerând cã „Eminescu nu e, nu

15

Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

poate fi altul decât acela ce a voit sã fie elînsuºi”, cãci „dupã ce a utilizat ce i s-a pãrutmai bun, a inutilizat pentru totdeauna buca-ta utilizatã. A aruncat-o la coº, cum s-arzice” (p. 31). ªi, atunci, continuã în eroareeminescologul Ibrãileanu, „pentru ce neluãm noi dreptul sã-i violãm intimitãþileprofesionale ºi sã-l micºorãm în faþa mareluipublic? Cãci hârtuiþele rãmase de pe urmaunui poet, caetele, maculatura, brulioanele– aceste mãrturii penibile ale chinurilor cre-atoare – sunt pline de cugetãri adesea ba-

nale, de însemnãri uneori triviale, de formevulgare ºi imperfecte” (p. 23).

Replica vine de la N. Iorga, care procla-mã profetic: „orice rând din Eminescu meri-tã sã fie tipãrit” (p. 42). În Note istorice asu-pra editãrii operei poetice a lui M. Emines-cu, celebrul istoric, dupã ce constatã cã „nicio operã literarã eminentã, ieºitã dintr-ominte genialã, n-a avut trista soartã a opereilui Mihai Eminescu” (p. 33), considerã, cujusteþe, cã e o „datorie pentru noi, pãstrãto-rii preþioaselor caiete, pentru noi cari am

16

Tudor Nedelcea

îngrijit atâta timp moºtenirea literarã a luiAlecsandri, sã începem, printr-o comisiunela cari bucuros aº primi sã mã alipesc, ediþiaintegralã a lui Eminescu, care trebuie sã fieun monument naþional ºi pe care n-o poateda decât Academia Românã”(p.36).

Ideea ediþiei integrale, vãzute ca monu-ment naþional, sub egida celui mai înalt forºtiinþific din România, este preluatã de aca-demicianul Perpessicius, în 1939.

Încercãri de editare a operei eminesciene,cât mai integral, au aparþinut lui IlarieChendi (Literatura popularã, 1902, ºi Poeziipostume, 1905), Nerva Hodoº (Poezii pos-tume, 1902), I.A. Rãdulescu-Pogoneanu (în„Convorbiri Literare” publicã „masive pa-chete inedite”, în 1905), Ion Scurtu (Scrieripolitice ºi literare, 1905), C. Botez (în 1933,prima ediþie criticã a antumelor). Eforturieditoriale lãudabile au depus A.C. Cuza, N.Iorga, I. Bian, Al. Rosetti.

Dar Perpessicius este editorul mult aº-teptat, care s-a ridicat, ca ºi D. Vatamaniucmai târziu, la nivelul creaþiei eminesciene.În prefaþa primului volum, el menþioneazãcã, dupã donaþia lui Titu Maiorescu,editarea operei lui Eminescu „intrã într-onouã fazã”, spre o ediþie „integralã ºi crit-icã”, nãzuind sã ducã la bun sfârºit„împlinirea acelui corpus eminescianum, lacare ºi memoria poetului ºi obligaþiile cul-turii contemporane, ºi nãzuinþele ani de aniamânate au deopotrivã dreptul”(p. 42).

În celebra Scrisoare cãtre editorul emi-nescian, integral, din anul 2000, text publi-cat în 1964, deplânge cã, de la donaþia din1902, a trecut atâta vreme „ºi încã nu s-aputut realiza întreg acel corpus emines-cianum, la care Nicolae Iorga, când socoteacã orice rând din Eminescu, de orice naturã,meritã sã fie editat” (p. 46), deºi „gânduri deeditare integralã” au existat pânã la mono-grafia lui G. Cãlinescu.

Proiectat, iniþial în 14 volume, apoi în 20,de Perpessicius, acesta a editat, sub egidaFundaþiei pentru Literaturã ºi Artã „RegeleCarol II”, condusã de Al. Rosetti, primeletrei volume în perioada interbelicã (vol. I,1939, 3300 ex.; vol. II, 1943, 3900 ex.; vol. III,1944, 3626 ex.).

Apoi, postbelic au fost editate urmã-

toarele volume: (vol. IV, 1952; vol. V, 1958;vol. VI, 1963; vol. VII, 1977; vol. VIII, 1988.

Neliniºtit de soarta editãrii integrale,Perpessicius se întreba cu oarecare lipsã desperanþã: „Împlini-se-va, oare, minunea atâ-ta timp râvnitã, însã pe nedrept reclamatãînainte de vreme? Le va fi dat, oare, celordin pragul veacului al XXI-lea sã saluteediþia în foarte multe volume, integralã ºicriticã, a operei lui Eminescu?” (p. 48).

Minunea râvnitã de Perpessicius ºi de alþiiubitori de literaturã a fost împlinitã, graþieunui colectiv al Muzeului LiteraturiiRomâne, condus de Al. Oprea, colectiv coor-donat de acad. D. Vatamaniuc (Petre Creþea,Al. Surdu, Olga Busuioceanu, Simona Cio-culescu, Anca Costa-Foru, Eugenia Oprescu,Claudia Dimiu, Aurelia Dumitraºcu).

Cu mare scandal, din raþiuni extralite-rare, a apãrut în 1980, Opere, vol. IX, primulvolum din publicistica eminescianã, coor-donat de D. Vatamaniuc ºi prefaþat de Al.Oprea, urmat de vol. XI (1984); XII, 1985;XIII, 1985, volumul X, tipãrit în 1989, fiinddifuzat abia dupã Revoluþia din decembrie1989.

Directorul Bibliotecii Academiei Româ-ne, acad. Gabriel ªtrempel, îndreptãþit sãconstate o „obosire fizicã a filelor celor maimulte dintre manuscrise”, obligându-l la „mãsuri drastice de protejare a acestorcomori fãrã egal ale neamului nostru” (p.85), va remarca cã „abia dupã aceastã ope-raþiune [de editare integralã, n. n.] manu-scrisele îºi vor gãsi într-adevãr odihna me-ritatã, dupã atâþia ani de cercetare” (p. 89).

A doua operaþie necesarã ºi strigentã,dupã tipãrirea, în integritate ºi spirit critic, acreaþiei eminesciene este „editarea întocmai,facsimilarea Caietelor lui Eminescu” (p. 53),cum propunea Constantin Noica, care s-aluptat cu toate forurile literare, ºtiinþificesau politice din regimul comunist în vede-rea facsimilãrii celor 44 de caiete „spre a sevedea ce a fãcut, cât a trudit ºi cât ºtia Emi-nescu în ceasul acela al culturii româneºti”(p. 54).

Filosoful de la Pãltiniº a avut un cultpentru „miracolul eminescian” ºi, îmbol-nãvindu-se de „eminescianitã”, a militat,pânã la sfârºitul vieþii, pentru facsimilarea

17

Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

tuturor caietelor în „întregul lor” (p. 54),care „dau o imagine a pietãþii faþã de culturãpe care nu ºtiu câte alte naþiuni o pot pro-duce”, pentru cã „totul îl intereseazã peEminescu, nu doar creaþia literarã, ci ºi lite-raturile lumii; filosofia, ca ºi astronomia,matematicile, fizica ºi chimia; istoria, ca ºieconomia; limbile clasice ºi cele moderne,cuvântul strãin ºi cuvântul românesc”(p.54). Pentru realizarea acestui vis, a cutreeratîntre 1968-1987, ca altãdatã Eminescu, þaraîn „cruciº ºi-n curmeziº”, a þinut conferinþepublice, a susþinut ideea pânã la cele maiînalte foruri, a creat o ºcoalã în acest sens,pentru ca fiecare capitalã de judeþ sã fie înposesia acestei moºteniri miraculoase cu„deschiderea lor cãtre universalul culturii ºicel al limbilor” (p.56).

Lipsa mijloacelor tehnice ºi a specialiº-tilor români nu l-a împiedicat pe C. Noica sãpersevereze în idee, convins, pe de o parte,cã „la scara culturii noastre, funcþia luiEminescu poate fi mai vie decât cea a luiShakespeare în Anglia sau a lui Goethe înGermania, el fiind „o conºtiinþã de culturãcompletã” (p. 56), iar pe de altã parte, cãunul din „rosturile ediþiei facsimilate [este]tocmai acela de-a forma cercetãtori” (p.56).

Reluând ideile lui N. Iorga („orice rânddin Eminescu trebuie fãcut cunoscut”) ºi G.Cãlinescu („nu e nimic de fãcut cu caieteleastea decât sã fie redate întocmai”), Noicademonstreazã valoarea intrinsecã a manu-scriselor eminesciene, care „nu sunt devãzut, sunt de pipãit, de absorbit prin toþiporii”, ele se constituie într-un „laborator,dacã vreþi, este subsolul geniului lui, dacãvreþi, este haosul germinativ. E un haos, e odezordine bunã aici, e o zãpãcealã în manu-scrisele astea care trezeºte la viaþã”(p. 59), iardacã nu ne hrãnim cu Eminescu, „acesta alhaosului germinativ”, „atunci vom rãmâneîn culturã mai departe înfometaþi” (p.60).

Dar spune, pragmatic, filosoful: „Trebuiesã facem lucrurile desãvârºit de bine. De-sãvârºirea înãbuºe câteodatã sãvârºirea”(p.56).

Despre necesitatea facsimilãrii s-au maipronunþat Mihai Ciurdaru ºi I.M. ªtefan.

Spre a nu rãmâne înfometaþi în culturã,peste ani, începând cu 2004, acad. Eugen

Simion realizeazã ceea ce C. Noica doarvisa, adicã facsimilarea manuscriselor, spe-rând „ca lumea româneascã sã devinã maibunã, mai frumoasã ºi mai aptã pentru cul-tura de performanþã” (p. 79). În marile cul-turi ale lumii, doar Valery ºi Leonardo daVinci s-au bucurat de realizãri comparabilecu cea a lui Eugen Simion, care a participatºi la editarea publicisticii eminesciene ca„tânãr ºi ºomer”.

Împlinirea gândului noician de a reda nuun alt, ci „Eminescu total” ar fi trebuit sã fiepentru Eugen Simion un prilej de bucuriesufleteascã. Prea puþini au fost cei care auapreciat gestul sãu editorial de facsimilare(Ion Simuþ, Dan Mircea Cipariu, Al. ªtefã-nescu, C. Barbu, M. Cimpoi, A. Pãunescu, I.Cristoiu, Victor Crãciun, Ion Deaconescu, I.Buducã, N. Georgescu etc.). Majoritateaspecialiºtilor au preferat sã tacã.

O primã loviturã dateazã din 2006: dupãapariþia primelor opt volume, EdituraAcademiei Române (?!) întocmeºte un caiet

18

Tudor Nedelcea

de sarcini prin care solicitã continuareatipãririi manuscriselor nu la MonitorulOficial, ci la o tipografie din Buzãu sau dinOneºti. Se pierd 10 milioane lei, timp ºinervi, iar însuºi preºedintele în exerciþiu alAcademiei Române, Ionel Haiduc, „a gãsitrãspunsuri nãucitoare pentru un om de cul-turã” (Dan Mircea Cipariu), considerând carentabilã financiar tipãrirea acestor manu-scrise într-o tipografie modestã, dar ieftinãsau „poate vom publica în strãinãtate” (p.126). Este inadmisibil ca un preºedinte deacademie sã nu realizeze cã nu poþi faceexperimente tipografice cu o asemenea va-loare spiritualã, în condiþiile în care scana-rea excepþionalã a acestora de cãtre prof.Mircia Dumitrescu (facsimilele astfel rea-lizate sunt mai lizibile decât originalele) nuputeau fi realizate în oricare tipografie.

Având „ºi calitatea rarã de a nu-ºi pãrãsiproiectele, de a fi conform cu sine însuºi, îndiversele clipe ale vieþii, de a considera ca-racterul un corolar al talentului” (p. 183),cum îl defineºte cu obiectivitate scriitorulAdrian Pãunescu, care a sprijinit, în calitatede ºef de comisie senatorialã, acest mãreþproiect cultural, Eugen Simion reia tipãrireamanuscriselor ºi, astfel, în 5 ani ( 2004-2009)a tipãrit în 38 de volume toate cele peste15.000 de pagini, sub egida Academiei Ro-mâne în colaborare cu Editura Enciclo-pedicã, la început, apoi cu Biblioteca Aca-demiei Române ºi Fundaþia Naþionalã pen-tru ªtiinþã ºi Artã, volume care au fost do-nate, conform unei decizii a PrezidiuluiAcademiei Române, condus de însuºi Eu-gen Simion, marilor biblioteci din þarã.Principalii sãi colaboratori: Mircia Dumi-trescu ºi Gabriela Dumitrescu.

ªi, în cel mai bizar spirit românesc, în locde laude binemeritate, pentru finalizareaacestui proiect editorial de interes naþional,Eugen Simion este contestat cu duritate ºichiar reclamat la DNA.

Prima ºi cea mai vehementã contestatoa-re este un... eminescolog, Ioana Bot, prode-can al Filologiei clujene. Doamna emines-colog considerã cã „aceasta nu e o ediþiegeneticã ºi electronicã a manuscriselor emi-nesciene, ci un picturial cu poze alepaginilor, de complexitatea informaticã a

CD-urilor oferite ca suvenire de la nunþi,botezuri ºi absolviri” (p. 135). Replica luiEugen Simion la aceastã afirmaþie este con-cludentã: aspiraþia spre elitism a Ioanei Bot„se poate psihanaliza” (p.140).

Un oarecare C. Vicã, în ton ºi toane cuIoana Bot, considerã cã preþul tipãririi estemare, cã este o „glumã proastã pe bani pu-blici, pentru cã manuscrisele nu sunt accesi-bile liber (cu toate cã sunt bunuri publice) ºi,chiar dacã ar fi fost, nu pot fi utilizate încercetare” (p. 149). C. Vica îl contrazice pe C.Noica! Un alt oarecare, Andrei Matzal, vreasã iasã în evidenþã, ca ºi altãdatã Caion sauSorin Toma, acuzând de nerentabilitatefinanciarã finalizarea facsimilãrii ºi tipãririimanuscriselor eminesciene.

De aici pânã la anonimul „om de afaceri”din Timiº, Mircea Popescu, nu este decât unpas, pe care acesta îl face reclamându-l pe„numitul” Eugen Simion, cu „domiciliunecunoscut”, la DNA. „Faptele numituluiEugen Simion în coordonarea, conducereaºi administrarea acestui proiect constituiefapte de corupþie în conformitate cu legis-laþia în vigoare ºi vã solicit sã declanºaþiurmãrirea penalã în acest caz”(p. 147),reclamã, la 16 iunie 2009, denunþãtorulpenal Mircea Popescu din Timiºoara, mem-bru PNL (oare, ce are de zis conducereaPNL?!), propunând ca martori pe ... IoanaBot ºi C. Vicã, ceea ce demonstreazã o acþi-une conjugatã.

Promt ºi corect scrie Ion Cristoiu:„România dã peste margini de nebuni carecomit plângeri pe bandã rulantã cãtre toateinstanþele naþionale ºi internaþionale” (p.162) sau Alex ªtefãnescu: „Ce motiv ar aveacineva sã profaneze o asemenea izbândã?[...] Au fost multe certuri ruºinoase în viaþanoastrã publicã de-a lungul anilor, daraceasta le întrece pe toate” (p. 164).

O observaþie pertinentã constatã IonSpânu: „ Nu ºtiu cum se face cã majoritateaintelectualilor care-l denigreazã pe M.Eminescu primesc, mai devreme sau maitârziu, burse în Occident sau stipendii lacare nimeni n-ar fi îndrãznit sã râvneascã”(p. 165).

Cu amãrãciune, Eugen Simion scrie: „numã aºteptam sã primesc recunoºtinþa jertfei

19

Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

mele patriotice, dar nici sã fiu dat pe mânapoliþiei nu gândeam sã ajung. Dovadã cãistoria este inepuizabilã” (p.13). În loc sã-ºiconsacre timp ºi puterea de muncã în folo-sul altor cãrþi, Eugen Simion, „creatorul ºiistoricul literar al tuturor superlativelorspirituale” (Adrian Pãunescu), trebuie sãrãspundã acuzaþiilor nedrepte ºi nefondateale unor confraþi sau procurori.

Nemernicia româneascã, invocatã de C.Noica ºi greu suportatã de Eugen Simion,iese din nou la ivealã prin oamenii ei,loveºte moraliceºte ºi încearcã acelaºi lucruºi penal.

„Fantezia denunþãtorului meu – comen-teazã Eugen Simion – este, ca ºi a celor carei-o cultivã, neagrã, absurdã ºi înjositoarepentru spirit. Miroase a diversiune. Rãmânedoar întrebarea dacã Eminescu ºi cei ce vorsã facã ceva pentru opera lui meritã acestemizerii morale. Întrebare retoricã, desigur”(p. 156).

Eugen Simion spera, prin implinireaacestui gând miraculos, „ca lumea româ-neascã sã devinã mai bunã, mai frumoasã ºimai aptã pentru cultura de performanþã”,dar una lume, nemernicã din fire, nu poatefi îmblânzitã, precum Vulpea din MiculPrinþ a lui Antoine de Saint-Exùpery. Ne-mernicii cu nemernicia lor nu pot înãbuºimarile proiete culturale româneºti. Iar Eu-gen Simion a dovedit, de atâtea ori, cã nu selasã înfrânt, cã nu-ºi abandoneazã ideile ºiproiectele, biblioteca proiectelor eºuatefiind doar o simplã sintagmã.

Prin sãvârºirea tipãririi manuscriseloreminesciene, Eugen Simion completeazã,extrem de onorant, în istoria culturii ro-mâneºti, triada începutã de Perpessicius ºicontinuatã de D. Vatamaniuc, este nu numaiun pertinent cercetãtor al operei autoruluiOdei în metru antic, ci ºi un editor devocaþie ºi competenþã, dovedite ºi în celebracolecþie Pleiade.

20

Tudor Nedelcea

Jurnalul Junimii face parte din fondul ipo-teºtean, începând din anul 1974, ºi este unuldintre cele mai valoroase unicate ale Memo-rialului Ipoteºti - Centrul Naþional de StudiiMihai Eminescu - astãzi parte a fonduluiBibliotecii Naþionale de Poezie, bibliotecãcomponentã a Memorialului. În prezent, el

este încadrat la categoria Tezaur, conformstandardelor prevãzute de Legea nr.182/2000.

Jurnalul a fost tipãrit o singurã datã, în1933, prin grija istoricului literar I. E. To-rouþiu, în volumul IV de Studii ºi DocumenteLiterare, Junimea (Bucureºti, Editura Insti-

21

Document

Junimea Journal is a part of the Ipotesti assets since 1974 and it is one of the most precious uniqueexemplares of the Memorial Ipotesti- Mihai Eminescu National Research Centre. Today it belongsto the National Library of Poetry, a component part of the memorial Ipotesti and it is classified asThesaurus, according to the law in force. The Journal has been published once, in 1933, by I. E.Torouþiu, in Studies and Literary Documents, vol. IV. (Publishing House of the Bucovina Instituteof Graphic Arts). Having a size of 25×35 cm, the Journal contains eighty two leafs. Of all these, fifty seven leafs werewritten by hand by the historian A. D. Xenopol, after being elected the secretary of the JunimeaSociety, who recorded the minutes of the meetings, counted up to sixty four. Junimea Journal con-tains evidence of the cultural and intellectual atmosphere, in which formed the great personalitiesof Romanian culture. The historian recorded the minutes since the 19-th of October 1865, until onSeptember 13, 1873. Thus, for a period of nine years the image upon Junimea Society can be recov-ered and the cultural, intellectual, literary and political climate in which formed Mihai Eminescubecame relevant. First of all, Junimea members have developed the working tools of creation, language, whose mor-phology, syntax and language spell were ruling by major ambiguities. Mihai Eminescu was to havethe decisive role in that, because at a time when rules were not set in language, Eminescu wouldtranslate from Kant, inventing with genius the Romanian philosophic terminology, also putting thefoundations of modern Romanian Language, as well as those of journalism. To note are the strongrelationships the members of Junimea had with representatives of the German culture of the time. Junimea Journal is not found by chance in Ipotesti. Mihai Eminescu attended two meetings: oneon September 1-st 1873, when he read Egipetul and the story Poor Dionysus. In the second meet-ing (September 7 1872), the poet reads two poems: Angel and Demons and Blue Flower. In orderto understand the appreciation Eminescu had enjoyed from Junimea side, we have to note that atthe meeting on the 6th of October 1872 all the poems published till then were read - rare thing,because the poet was somewhat at the beginning of his career, at least for Junimists. In the meetingnote it is decided for the next meeting, inter alia, to discuss the subsidy to be granted for studies ofEminescu in Vienna. The decision is taken, but in the meeting on September 22, when the subsidyis provided to the poet, as it was provided to Slavici only, for the same purpose, so far. Key words: Junimea Journal, Eminescu, Memorial Ipotesti, A.D. Xenopol, poems, story, subsidy,Vienna.

Abstract

Valentin COSEREANU

Jurnalul Junimii,

tutului de Arte Grafice Bucovina). Întrucâtediþiile Studiilor la care ne-am referit anteri-or au ajuns ºi ele unicat, ne facem o datoriede credinþã din a semnala acest preþios do-cument. Publicãm în integralitatea ei, fiºatrecerii jurnalului la categoria Tezaur:

De format 25×35 cm, documentul areoptzeci ºi douã de file. Din totalul acestora,cinzeci ºi ºapte sunt scrise de mâna istoricu-lui A. D. Xenopol, dupã ce a fost ales secre-tarul Societãþii ºi prin care sunt consemnateprocesele-verbale ale ºedinþelor, în numãrde ºaizeci ºi patru.

Jurnalul Junimii conþine mãrturii aleatmosferei cultural-intelectuale, în care s-auformat personalitãþi de seamã ale culturiiromâneºti, cãci ceea ce a trebuit sã atragã de laînceput pe poet la Junimea este cultura serioasãa celor mai mulþi dintre junimiºti [...], precum ºinuanþa germanistã a studiilor acestora.1 Xe-nopol transcrie procesele-verbale anterioarescrise pânã atunci pe foi volante, începândcu ºedinþa întâi, din 19 octombrie 1865, pânãîn data de 19 noiembrie 1871, când se decidea se înfiinþa o condicã pentru trecerea resumatu-lui ºedinþelor. Acesta a continuat sã scrie pro-cesele-verbale ale ºedinþelor pânã la 13 sep-tembrie 1873. Aºadar, pentru un interval denouã ani se poate reface imaginea asuprasocietãþii Junimea, devenind relevant clima-tul cultural, intelectual, literar ºi politic încare s-a format Mihai Eminescu. Prin aceas-ta, Jurnalul Junimii este o veritabilã frescã asocietãþii de dupã 1850. De remarcat puter-

nicele relaþii ºi strânsele legãturi pe care leaveau junimiºtii cu reprezentanþii culturiigermane din acea vreme. Ajutorul acordatfilozofului Ludwig Andreas Feuerbach, carela sfârºitul vieþii sale fu lovit de o mulþime denenorociri ºi care l-au adus în totalã stare deruinã materialã2, i-a asigurat o existenþãdecentã timp de doisprezece ani. Aceasta sedatoreazã ºi Junimii ieºene, aºa cum reiesedin acest document.

Procesele-verbale aduc în prezent mãr-turia unei societãþi moderne, care – dupãDacia literarã – continua, desãvârºind uneledintre cele mai serioase probleme de litera-turã, limbã ºi culturã naþionale. Mai întâi,însã, trebuia pus la punct instrumentul delucru al creaþiei, limba, în morfologia, sin-taxa ºi ortografia cãreia domneau ambigui-tãþi majore. Prescriptele verbale aduc în prim-plan faptul cã membrii societãþii produclucrãri originale în mai toate domeniileimportante ale culturii, cu preponderenþã încel literar, istoric ºi filologic. Mihai Emines-cu avea sã aibã rolul hotãrâtor întru aceasta,cãci într-o vreme când abia se trecea de laalfabetul chirilic la cel latin (perioadã care adurat aproximativ zece ani!), când regulilenu erau încã fixate în limbã, Eminescu vatraduce din Kant, inventând cu genialitateterminologia filosoficã româneascã, pu-nând, totodatã, bazele limbii noastre mo-derne, precum ºi pe cele ale publicisticii.

Câtã responsabilitate ºi curaj trebuia sã aispre a citi în cenaclul Junimii o spune

22

Valentin Coºereanu

1 George Cãlinescu, Viaþa lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literaturã, 1966, p. 1662 I. E. Torouþiu, Studii ºi Documente Literare, Junimea, vol. IV, p. 30 (Note)

Eminescu într-o scrisoare cãtre Negruzzi:Spun drept cã n-aveam de gând a mai tipãri ver-suri. Aceastã curã radicalã de lirism o datoreamJunimii din Iaºi, cãci desigur cã pentru convul-siuni lirice râsul e mijlocul cel mai bun ºi ... celmai rãu. Atârnã adicã totdeuna de valoarea ceeste-n ele ºi de valoarea ce le-o dã autorul.3

În fine, Jurnalul Junimii nu se gãseºteîntâmplãtor la Ipoteºti. Mihai Eminescu esteprezent la douã ºedinþe, mai ales dupã ce-laduce cu el ºi pe Creangã, care va debita cuspontaneitate din aºa-zisele þãrãnii, înspremarele haz al societãþii. Eminescu este pre-zent în jurnal la douã dintre ºedinþe. Primadatã, la 1 septembrie 1873, când citeºte“fragmente din Diorama, ºi anume Egipetul ºiinceputul Evului de mijloc. Apoi ceteºte novelasa Sermanul Dionisie”. Comentariile fãcutede Pogor ºi Maiorescu sunt cã “sfârºitul ºimodul deslegãrei nu corespunde cu caracterulîntregei scrieri”. Cu toate acestea, nuvela “Seprimeºte pentru a se tipãri”. E posibil ca Emi-nescu, dupã obiceiul cunoscut sã fi prezen-tat cenaclului junimist o primã variantã, caapoi s-o fi corijat ºi în funcþie de observaþiilefãcute. Era la începuturi, când îi scria luiNeguzzi: “(Viena, 6 feb. ‘871) Mã mir de ce maicereþi autorizarea mea întru suprimarea strofelorrele când eu v-am dat-o de mult cu atâta în-credere ºi, vã asigur, cu atâta bucurie. ªtergeþinumai, pentru cã nu sânt înamorat deloc în ceeace scriu; ºtiu numai prea bine cã chiar ce rãmâneneºters nu-i de vo samã deosebitã”4

Mai târziu, în epoca maturitãþii ºiresponsabilitãþii sale artistice, îi va scrieaceluiaºi Negruzzi în cu totul alt fel, sãtulprobabil de greºelile frecvente care apãreauîn publicaþiile vremii: “(Bucureºti, 9-23 febru-arie 1878) Deci trimit aceastã coalã de versuri,fãcând trei rugãminþi cât se poate de stãruitoare,a cãror împlinire voi privi-o totdeuna ca undeosebit semn de prieteºug 1° Sã nu se schimbenimic din ceea ce am scris, cãci, îndatã ce ies ti-pãrite cu iscãlitura mea, rãspunderea greºelelormã priveºte pe mine; 2° sã se tipãreascã tuspatrudeodatã; 3° sã nu aibã, în marginile putinþii, nicio greºalã de tipar.”5

Cea de-a doua ºedinþã la care a cititEminescu este cea din 7 septembrie 1872.Aici “D. Eminescu ceteºte doue poesii: Ãnger ºiDemon ºi Floare albastrã, care ambele se pri-mesc“ ºi care apar, de altfel, tipãrite în pres-tigioasa revistã ieºeanã, Convorbiri literaredin anul urmãtor, 1873, VII, p. 16-18. Pentrua înþelege la justa valoare aprecierea de carese bucura Eminescu la Junimea, remarcãmfaptul cã în ºedinþa din data de 6 octombrie1872 “Se cetesc poesiile lui Eminescu, publicatepãnã acuma”. Un lucru rarisim ºi de mareapreciere, cãci poetul era oarecum laînceputul drumului – cel puþin pentru juni-miºti. În notã se ia hotãrârea ca la ºedinþaviitoare, printre altele, sã se discute sub-venþiunea de acordat lui Eminescu pentrustudii, la Viena. Hotãrârea se ia în ºedinþadin data de 22 septembrie, când se dã poe-tului subvenþiunea acordatã pânã acuma luiSlavici întru acelaºi scop.

23

Jurnalul Junimii

3 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989, p. 348.4 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989, p. 38.5 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989,p. 348.

24

ANDRÉ MÜLLER: La toamnã veþi împlinioptzeci ºi doi de ani. Puterea dv. de creaþieeste neostoitã.GÜNTER GRASS: Da, în ciuda tuturor

adversitãþilor.În romanul dv. autobiografic, Cutia, copiii dv.se mirã, citez, „cum a reuºit de fiecare datã sãscrie bestseller dupã bestseller, indiferent ceaveau de reproºat cârcotaºii, slujbaºi cu sim-brie pe la te miri ce ziar“. Copiii dv. însã nuau o explicaþie pentru acest lucru.Nici eu nu am vreo explicaþie. Sunt la

rândul meu uimit, dar ºi recunoscãtor. Lalecturile mele publice sunt trei generaþii decititori în salã, lucru care mã bucurã. Fiii ºifiicele mele, care între timp au devenitadulþi, dau uneori dezaprobator din cap,pentru cã eu nu renunþ ºi continui sã scriu.Ei cred cã treptat ar trebui sã mã retrag, sãdevin mai discret ºi sã mã bucur debãtrâneþe. Dar nimic nu ajutã. Nu am cumsã nu scriu.

Atunci când aþi început sã lucraþi la primulºi pânã azi cel mai celebru roman al dv., Tobade tinichea, apãrut acum 50 de ani, “limba-jul v-a surprins”, citez, “ca diareea”.Da, ºi diareea continuã, dacã preferaþi a-

ceastã formulare. Eºti uimit ºi îngrozit deo-potrivã, ca autor, atunci când la masa de scriste simþi dintr-o datã un instrument. Per-sonajele dobândesc o anumitã autonomie ºiîþi dai seama cã literatura are o viaþã a ei.

Mai dansaþi?Da, încã dansez ºi intenþionez sã dansez

în continuare. Cu statul în cap e mai greu.Aveam obiceiul sã fac asta la fiecare cinciani, cu ocazia zilei mele de naºtere, în sânulfamiliei. Lucrul ãsta nu l-am mai fãcut cândam împlinit optzeci de ani, la rugãminteacopiilor. Mi s-a interzis din raþiuni legate desãnãtate, de teamã cã mi s-ar putea întâm-pla ceva. La ºaptezeciºicinci de ani încã maifãceam lucrul acesta – e-adevãrat cã nu maistãteam chiar drept, dar încã mergea.

Suferiþi din pricina vârstei?Mã rog, mai scârþâie câte ceva pe ici, pe

colo. Am câte un bypass în fiecare picior,dar nu mã vait. Avantajul bãtrâneþii ar fifaptul cã multe din lucrurile care treceauînainte pe lângã mine oarecum firesc, ca dela sine înþelese, cum ar fi trecerea anotim-purilor, acum le percep mai acut.

Vã gândiþi cã ar putea fi pentru ultima oarã.Exact.În volumul dv. de poeme apãrut în 2003,Cele din urmã dansuri, celebraþi potenþadv. sexualã. Un poem este intitulat Lovituriputernice. În altul stã scris: „Vino, aºeazã-te lângã mine, câtã vreme odorul încã se maiþine pe picioare...“E vorba de gratitudine faþã de faptul cã la

vârsta mea acest lucru încã e posibil.Faþã de cine?Mã rog, faþã de cel care se þine încã pe

André MÜLLER în dialog cu Günter GRASS:

“Omul este aici, în raport cu existenþa pãmântului,doar un oaspete trecãtor”

Traducere de Daniel STUPARU

Convorbiri

This interview realized by André Müller was published on the 2nd of August 2009 in"Frankfurter Rundschau" and in "Berliner Zeiung". After that it was included into "Falter"journal of Vienna on the 14th of August 2009 and in "Weltwoche" of Zürich (10th September2009).Keywords: Günter Grass, literature, politic, utopia, Nobel Prize.

Abstract

25

Günter Grass

picioare.Deci dacã veþi avea probleme cu erecþia,înseamnã cã s-a cam terminat totul?Nu asta vreau sã spun. Aº constata cu

mâhnire acest lucru, dar cu siguranþã aºcontinua sã scriu.

Nu vi se pare oribil faptul cã trebuie sãmurim?Nu, deloc! Dimpotrivã, un scenariu de

coºmar îmi pare mai degrabã a fi cãutareanemuririi, a unei vieþi asigurate veºnic prinmedicinã. Lumea nu ar mai consta decât dinmoºnegi. Vedeþi dv., de la romanul meuªobolanul - care a fost fãcut praf de criticã,lucru care s-a accentuat de altfel la cãrþile ul-terioare - mi-a devenit foarte clarã perspec-tiva sfârºitului nostru ca indivizi ºi chiar alomenirii în ansamblu, pe acest pãmânt.Omul este aici, în raport cu existenþa pã-mântului, doar un oaspete trecãtor. Suntemaici pentru a ne pregãti propria nimicire.

Dar existã posibilitatea ca anumite orga-nisme mai rezistente sã reuºeascã sã supra-vieþuiascã declinului nostru, aºa încât pla-neta se va „vindeca” de oameni, în perioadepe care nu le putem preconiza.

În 1982 aþi constatat deja trist: „Nimicireaumanitãþii a început deja.“Asta s-a petrecut cu ocazia decernãrii

premiului Feltrinelli la Roma. Acolo s-a în-tâmplat ceva foarte interesant. Pe unul dinscaunele din faþã stãtea preºedintele Italiei,Pertini, pe care îl preþuiam în mod aparte.Se þinuserã nenumãrate discursuri în aceazi, iar el adormise. Apoi a venit rândul meusã vorbesc. Secretarul lui îi traducea vorbelemele ºi dintr-o datã el s-a trezit ºi a devenitatent; ulterior a venit sã mã îmbrãþiºeze.

Are însã un politician, care ar trebui sã oferesoluþii, dreptul sã îºi manifeste pesimismul? N-aº vrea sã numiþi asta pesimism.

Prognozarea sfârºitului omenirii este ointrospecþie realistã ºi umilã a realitãþilorcare decurg direct din comportamentul nos-tru. Am devenit capabili de orice, cu ovitezã de necrezut. Invenþii ºtiinþifice pecare nu le putem controla dau peste noi.Legislaþia e rãmasã în urmã, ºchioapãtã.Încã nu am învãþat sã spunem nu, în bazaraþiunii anumitora din nenumãratele lucruripe care le putem face. Recunoaºterea faptu-lui cã totul se sfârºeºte poate fi asociatã dor-inþei de a lãsa globul pãmântesc în condiþiiacceptabile, atunci când îl pãrãsim.

Cu demnitate.Da, cu decenþã, cu mai puþinã mizerie,

fãrã trupuri radiante, fãrã moºteniri degenul ãsta, care vor avea un efect chiar maidistructiv atunci când vom fi demult ple-caþi.

La urma urmei nu sunt ºi operele de artã totgunoi? Aceste grãmezi de cãrþi, picturi ºisculpturi sau edificii conceptuale?N-aº zice asta.ªi care este salvarea?Asta nu mai ºtiu.Joseph Beuys, pe care nu îl apreciaþi foartetare, a numit gândirea purã o formã de artã.Ce înseamnã gândire purã? Nimic nu e

pur pe lumea asta. Am descris asta înromanul meu, Ani de câine. Sarea nu e purã.Zãpada nu e purã. Nici lumina nu e purã.

Convorbiri

26

Nu existã doar alb ºi negru. Existã doartonuri de gri. Acesta este secretul graficiimele.

Da, numai cã eu vorbesc despre gândire, carenu se materializeazã într-o operã anume, ºide aceea nu lasã niciun fel de urme.Doar cu gânditul nu merge. Beuys i-a

declarat pe toþi artiºti. Aºa cã toþi se apucãde artã, deºi nu au niciun pic de talent, iaracum avem aceste lucruri absolut inutile, pecare le vedeþi peste tot.

Aveþi vreo utopie?Nu, dar sunt totuºi nebun dupã viitor,

dupã toate aceste lucruri încã posibile.Aþi afirmat undeva: „Literatura trãieºte dincrize. Ea prinde viaþã printre ruine. Audepulsul viermelui... Noi, scriitorii, suntemjefuitori de morminte. Trãim din lucrurigãsite, din moºtenirea ruginitã a rãzboiului.“Cu alte cuvinte: sursa de inspiraþie a materi-alului dv. literar vine din catastrofe.Dacã tot vorbiþi de catastrofe, atunci mã

gândesc printre altele la toatã aceastãvãicãrealã - justificatã, de altfel - cu privirela marea crizã financiarã, care e de fapt ocrizã a sistemului, ºi la consecinþele acesteiala nivel social, care sunt groaznice. Cu toateastea sunt convins cã artele vor profita de peurma acestui lucru.

Tocmai.Dacã ar fi sã ne raportãm la literaturã ca

formã de artã, atunci am putea spune cãaceastã crizã va redirecþiona literatura, carese rezumã la aceastã scriiturã mediocrã ceprolifereazã în prezent, o literaturã mes-chinã, centratã în jurul eului, în cadrulcãreia doar capriciul personal ºi amorulpropriu joacã vreun rol.

Nu e cinic sã spui cã scriitorului îi foloseºtede fapt rãul din lume, în mãsura în care dãaripi artei sale?De ce ar fi asta cinic? E un avantaj, dacã

o crizã poate da naºtere mãcar la atâtalucru.

Aþi renunþa la artã de dragul unei lumi maibune?Nu înþeleg la ce vã referiþi.Dacã lumea ar fi în regulã, arta ar devenisuperfluã, în baza tezei dv.Dar nu am susþinut niciodatã cã lumea ar

putea fi vreodatã în regulã.

Acest lucru nu ar corespunde planuluidivin.În primul rând asta, în al doilea evocarea

scopului final al unei lumi ideale, fericite,aºa cum apare acest lucru în mai toate ide-ologiile, este întotdeauna asociatã cu fricã ºioroare. Fiecare utopie subîntinde aceastãcoerciþiune cãtre fericire ca þel. Refuz acesttip de abordare. Prefer sã rãmân alãturi deKant, care observã cã omul e o bucatãstrâmbã de lemn, din care nu poþi face cevadrept. Altfel se rupe.

Luptaþi pentru o lume mai bunã, dar de faptnu credeþi cã e cu adevãrat posibilã.Pornesc de la ideea cã lumea în care

trãim e un haos. Dar trãiesc totuºi cuplãcere, iubesc viaþa. Am cãlãtorit mult înAsia. Am trãit o vreme cu soþia mea înCalcuta. Acolo, unde am întâlnit oamenicare radiau de vitalitate, deºi trãiau în sãrã-cie ºi mizerie, pot spune cã am învãþat ceva

27

Günter Grass

despre viaþã.Mai exact?Faptul de a rãmâne senin, de a-þi pãstra

buna dispoziþie, chiar ºi în vid. Nu trebuiesã îþi doreºti prea multe. Îmi doresc un haoscu proiecte ºi execuþie ceva mai bune. Aºam-am exprimat cândva. Un politician tre-buie sã acþioneze pragmatic.

Sunteþi totuºi un artist.Scuzaþi-mã, dar sunt ºi cetãþean în acelaºi

timp. E o situaþie schizoidã, dacã vreþi.ªtiam încã de la paisprezece ani cã vreau sãdevin artist, dar aparþin încã generaþiei carea trebuit sã se întrebe printre altele cum s-aputut ajunge la colapsul Republicii Weimar,ca premisã pentru tot ce a urmat. Atuncicând scriu un poem, nu trebuie sã fac niciunfel de compromis; dar atunci când suntactiv la nivel social, trãiesc practic din com-promisuri. E o lecþie pe care am învãþat-odemult.

Veþi face ºi anul acesta propagandã pentruPartidul Social Democrat în campania elec-toralã.Voi vorbi în cadrul anumitor cercuri de

votanþi din estul Germaniei, în Uckermark,Stralsund, în circumscripþia electoralã a can-celarului federal, în Berlin, Halle ºi Dresda.Acolo susþinerea SPD-ului este foarte scã-zutã. Obiectivul minim pe care ni-l pro-punem este acela de a împiedica o coaliþienegru-galbenã cu Partidul Democrat Libe-ral, pentru cã acest partid promoveazã untip de neoliberalism care e de fapt respon-sabil pentru dezastrul economic cu careavem în prezent de a face.

Aceastã coaliþie se va impune însã.Ce înseamnã cã se va impune? O sã îmi

aduc ºi eu mica contribuþie, pentru ca acestlucru sã nu se întâmple.

O sã eºuaþi. În viaþa politicã am avut parte de victorii

ºi evident ºi de o serie întreagã de înfrân-geri, dar rãmân la convingerea cã social-democraþia, cel mai vechi partid democrat,rãmâne cel mai de încredere garant cã dife-renþele sociale care devin tot mai acute -pentru cã astãzi trãim din nou într-o soci-etate bazatã pe clase - vor fi atenuate.

Îmi daþi voie sã îl citez pe Ernst Jünger, unautor pe care l-aþi evitat dintotdeauna în mod

instinctiv?Cu Ernst Jünger nu m-am întâlnit decât

indirect la un moment dat, atunci când aapãrut romanul meu Câmp întins, iar MarcelReich-Ranicki ºi toþi ceilalþi au tãbãrât peaceastã carte, conºtienþi totuºi cã fac ogreºealã. Atunci a fost întrebat ºi Jünger cepãrere are despre carte, iar el a rãspuns cã escrisã foarte bine.

În cartea La zidul timpului Jünger scrie:„Lumea e plinã de înþelepþi care îºireproºeazã unul altuia lipsa de mãsurã.Lucrurile îºi urmeazã cu toate astea cursulfiresc, ºi anume evident cu totul altul decâtcel preconizat de toþi ceilalþi. Cel care observãcu atenþie acest lucru este mai aproape desurse decât ar fi dacã ar aparþine vreunuipartid sau altuia.“Ãsta e un punct de vedere foarte elitist ºi

detaºat.Nu vã simþiþi uneori neputincios cu privirela evenimentele ºi mersul lumii?Apelaþi prea uºor la cuvinte precum

“neputinþã”. Am sã vã dau un exemplu: în1969, social-democratul Gustav Heine-mann, care era pe atunci ministrul justiþiei,într-o coaliþie cu Uniunea Creºtin Demo-cratã, a reuºit sã promulge o lege cu privirela egalitatea în drepturi a copiilor nelegitimiîn cazul unei moºteniri, care fusese ani dezile dezbãtutã. Acolo a fost vorba de nepu-tinþã, ºi închipuiþi-vã cã acest lucru încã mãbucurã ºi astãzi.

Sunt profund miºcat!Nu e vorba de sentimentalism! Sunt

acum ca ºi înainte de pãrere cã scriitorul nuare voie sã se retragã, în sensul lui Jünger,deasupra contingentului, ci cã apartenenþapoliticã este la rândul ei unul din lucrurilecare definesc o democraþie articulatã în par-tide politice. Artistul care nu vrea sã aibã dea face cu aceste lucruri care ne înconjoarã,cu aceastã abundenþã de fapte contradic-torii, cu viaþa realã, acela nu poate aparþineacelui grup din care se constituie arta înprimul rând. Romanele lui Fontane sau celeale iubitului meu Döblin, ale lui Zola înFranþa vieþuiesc din contemplarea realitãþii.Sau citiþi-l pe Heine, care ºi-a încercat con-deiul în politica zilei, de unde au luatnaºtere cele mai grozave poeme, sau pe

Gottfried Keller! Datoritã experienþelor acu-mulate de mine încã din tinereþe, nu amputut alege acest drum elitist al autoreclu-ziunii. Dar accept ºi ideea cã pot exista ºiastfel de scriitori, precum Stefan George sauDurs Grünbein, genul de oameni care sedesprind ºi ameninþã sã se piardã într-osupraproducþie de metafore.

Ce consideraþi a fi marile dv. succese poli-tice?Sunt în anumite limite bucuros ca am

putut ajuta succesul politicii de est a luiWilly Brandt, pe care am recunoscut-o cafiind corectã ºi care a creat treapta prelimi-narã a unitãþii germane.

Vreþi sã spuneþi cã fãrã Brandt Germania nuar fi reunificatã?Cu siguranþã! Helmut Kohl a zidit cu

viclenie pe politica lui Brandt, care fuseseimpusã anterior prin eforturi uriaºeîmpotriva opoziþiei, inclusiv din partea luiKohl. Calomniile la care a fost supus Brandtde cãtre opoziþie, care l-a ocãrât fãcându-lbastard, comunist ºi trãdãtor de þarã, suntincredibile.

Dar ºi Kohl a fost fãcut în fel ºi chip: obtuz,prost, a fost numit „parã“.Asta e din cale-afarã…!Acum o sã vã enervaþi.Da, pentru cã nu poþi compara mere cu

pere. Unitatea germanã, aºa cum a fost earealizatã de Kohl, a fost o mare greºealã.Din raþiuni electorale ºi împotriva tuturoravertismentelor, chiar din partea unor spe-cialiºti, s-a introdus marca germanã în Est,fapt prin care valoarea fiecãrui produs dinDDR a fost redusã la zero de pe o zi pe alta.Asta a dus totul la ruinã. Înþeleg dorinþaoamenilor de a avea o monedã oficialã pu-ternicã, dar gãsesc iresponsabilã atitudineapoliticienilor care nu atrag atenþia asupraconsecinþelor. Oamenii au fost duºi cuvorba, iar apoi li s-a reproºat tot lor acestlucru, atunci când au vrut sã dea repedebanii pe o excursie în insula Ischia sau înMallorca.

Dupã ani de zile de izolare completã ºi-audorit ºi ei sã ajungã în sfârºit acolo. Da, evident. Dar trebuia sã li se explice în

egalã mãsurã ºi unde va duce asta. Eu criticceea ce s-a prãbuºit. Asta nu a fost unificare,

ci anexare, ºi asta ignorându-se cu bunãºtiinþã legea fundamentalã în care stã scriscã, în cazul unificãrii, poporul german aravea nevoie de o nouã constituþie, aºa încâtºaptesprezece milioane de germani din Estsã aibã ºansa de a se integra... Dar vãd cãgesticulaþi deja plictisit. Aceste lucruri nu vãintereseazã.

Am auzit ºi citit opinia dv. pe aceastã temã denenumãrate ori. Punctul dv. de vedere înaceastã privinþã este cunoscut.În regulã. V-aþi pregãtit. Un lucru destul

de rar printre jurnaliºti.Mã deranjeazã siguranþa dv. de sine.N-aº zice cã sunt sigur de sine în absolut

toate privinþele.Cum îl consolaþi pe cel care, copleºit deîndoialã, îºi doreºte, dupã cum spunea dejaSofocle, “sã nu se fi nãscut”? Înclinaþi cãtre aceastã opinie? Îmi faceþi o

impresie disperatã. Dar e totuºi furmos cãv-aþi nãscut. Gãsesc dialogul nostru foarteamuzant. Vorbesc cu plãcere cu dv. Mairezistaþi puþin, nu abdicaþi încã!

Cum aþi reacþiona dacã reunificarea ger-manã, în ciuda prognozei dv., ar duce totuºila un final fericit?Aº gãsi acest lucru remarcabil. Dar acest

lucru nu va reuºi decât dacã omul e pregãtitsã înveþe ceva din greºelile de pânã acum. ÎnEst a avut loc o expropriere fãrã precedentîn istoria Germaniei, iar acest lucru semoºteneºte ºi nu va înceta niciodatã.

Care a fost cea mai mare nefericire de pânãacum din viaþa dv?(se gândeºte îndelung): Moartea mamei

mele. Avea doar cincizeci ºi ºapte de anicând a murit de cancer.

La înmormântarea ei nu aþi plâns, aþi scrisundeva, dar dupã aceea da.Încã mai plâng. Dar admit cã durerea

mea are de a face ºi cu o anume dozã deamor propriu. Nu îmi pot ierta faptul cã nuam reuºit sã îi arãt cã speranþele pe care ºi lepusese în mine s-au confirmat. Ea a susþinutplanul nebun al puberului imberb de adeveni artist, dar nu a mai apucat sãsavureze alãturi de mine succesul. Singurullucru pe care am apucat sã i-l prezint a fosto sculpturã subþire a unei fecioare, care afost reprodusã în Raportul Anual alAcademiei pentru Arte din Düsseldorf,

28

Convorbiri

unde studiam. Apoi a murit. Ea a crezut înmine într-un mod fervent, aproape roman-tic, spre deosebire de tatãl meu, care era depãrere cã bãiatul e cam dus de-acasã, ºi voiasã mã impulsioneze mai degrabã spreºtiinþele administrative, ceea ce pot înþelegeîn retrospectivã, judecând dupã sãrãcia ºistrâmtoarea care domnea pe atunci.

Suferiþi deci de un complex matern.Corect. Din punct de vedere religios nu

sunt credincios. În locul lui Dumnezeu ampus-o pe mama. Mi s-a propus ocazional sãfiu psihanalizat, dar nu m-am aºezat încã pecanapea. Pe piatra mea funerarã are sã scrie:„Aici odihneºte Günter Grass cu complexulsãu matern, nerezolvat.“

Vã urâþi sexul?Nu, dar resping felul în care mânuiesc

bãrbaþii puterea. Nu sunt un feminist.Sexele existã, e o realitate pe care trebuie sãne-o asumãm. Acum ar trebui sã încercãmsã punem puterea în mâna femeilor, atâtatimp cât nu încep ºi ele sã se comporte cabãrbaþii. În prezent avem de a face cu o situ-aþie ciudatã: puterea este exercitatã de per-soane aflate în umbrã, care nici mãcar nusunt alese, de lobby-iºti, care însã suntfoarte influenþi, pânã la a ajunge sã modificelegislaþia. Asta numesc abuz de putere, ceeace are drept consecinþã faptul cã cetãþenii numai merg la vot, pentru cã simt cã oameniipe care îi aleg nu au de fapt nimic de zispânã la urmã. În sistemul de sãnãtate,politicienii nu mai au de mult niciun cuvântde zis, ci asociaþiile de medici, de farmaciºti,industria farmaceuticã... Dar vãd cã vã plic-tisesc aceste lucruri. Recunoaºteþi!

Nu, evident cã nu recunosc.Ce vreþi de fapt sã spuneþi?În romanul dv. Calcanul stã scris: „Pentrucã bãrbaþii nu pot procrea pe cale naturalã...trebuie sã recurgã la artefacturi spirituale,trebuie sã se caþere pe versanþi nordici degheaþã ºi sã rupã bariera sunetului... trebuiesã punã mereu prin imagini, cuvinte sausunete întrebarea cu privire la eu, la fiinþã, lasens, la de ce, pentru ce ºi încotro.“Da, aceste lucruri se nasc în cap.Aþi prefera sã fiþi femeie?N-aº merge chiar atât de departe, dar am

suficiente calitãþi feminine care nu îmi per-

mit sã exercit puterea la un mod masculin.La începutul romanului meu Calcanul sepunea printre altele ºi întrebarea: de cefoametea din lume ia proporþii, în ciudaunei superproducþii alimentare la nivelmondial ºi aºa m-am întors la istoria acestuifenomen ºi am constatat cã în scrierea isto-riei contribuþia femeilor nu e pomenitãdeloc. Au existat femei care din necesitateau inventat reþete noi, gãluºte, tãiþei, pastefãinoase, din care a luat naºtere ºi impulsulde a cãuta alte tipuri de alimente. Cartoful ajucat un rol mult mai important în istoriaumanitãþii decât Rãzboiul de ªapte Ani.

Dar acum avem totuºi un cancelar federalfemeie.Da, cu singura rezervã cã nu e în partidul

potrivit.„Bãrbaþii se tutuiesc cu moartea“, aþi scrisundeva.Da, ei sunt cei ce duc rãzboaiele. M-aþi

întrebat de ce succese politice sunt mândru.În acest sens aº vrea sã vã mãrturisesc cãsunt mândru ºi de faptul cã GerhardSchröder, în ciuda tuturor criticilor aduseperioadei sale în calitate de cancelar federalîn alte domenii, a þinut cont de sfatul meu ºis-a þinut deoparte de rãzboiul din Irak. Eracapabil de un lucru de care ºi Willy Brandtera în stare: sã asculte.

Dragã Günter Grass, discuþia noastrã nupoate sfârºi fãrã a menþiona rumoarea creatãacum trei ani, atunci când a apãrut autobi-ografia dv. La decojitul cepei, în care aþiadmis, prea târziu spun unii, cã aþi aparþinutgrupãrii Waffen-SS. Nu am decât o singurãîntrebare: a fost vorba de calcul, faptul de aaºtepta ºaizeci de ani pânã la aceastã mãrtu-risire?Nu.Dacã aþi fi vorbit mai devreme despre asta, efoarte posibil sã nu mai fi primit premiulNobel.Aud prima oarã acest lucru. Cunosc doar

explicaþia oficialã a Academiei Suedeze,conform cãreia decernarea premiului Nobelnu depinde de astfel de lucruri. Nu am nicioinfluenþã asupra lucrurilor care se scriu într-o redacþie sau alta, care servesc o anumitãdirecþie politicã sau alta. Cu asta trebuie sãtrãiesc. Nu am contestat niciodatã faptul cã

29

Günter Grass

resimt vinovãþie ºi jenã ºi cã întâmplareazilei mele de naºtere, care m-a împiedicat sãcomit atrocitãþi, nu este o scuzã. Nu amîmpuºcat niciun om, dar ãsta iarãºi nu estevreun merit deosebit. Germania era deja înretragere. Nu am avut deci ocazia sau ghin-ionul de a trage asupra cuiva. Cu toate asteaa rãmas un sentiment de ruºine ºi o povarãpe care o cari toatã viaþa dupã tine.

Într-un interviu televizat cu Ulrich Wickertaþi afirmat cã apartenenþa dv. la SS a datnaºtere unei presiuni care a devenit inspi-raþie pentru primele dv. romane, care v-auadus succesul.În parte.Dacã aþi fi admis implicarea dv. mai deverme,poate cã nu aþi mai fi scris aceste cãrþi.Existã în cazul fiecãrui autor epic o serie

de factori motivaþionali, ambiþie, nevoia debani, tot ce doriþi, ºi evident cã ºi pretenþiaegocentristã de a creea ceva care îºi cautãaproapele. Când m-am apucat eu de scris, înGermania exista acest concept al literaturiiaustere, cu alte cuvinte, se scria foarte atent,pentru cã limba germanã era consideratãvãtãmatã prin intermediul perioadei na-ziste. Acestui curent am încercat eu sã mãopun, spunând cã nu putem privi limbagermanã, adicã tot ce avem noi mai de preþ,în toatã bogãþia ei, dintr-o datã drept ina-decvatã, cãci acesta ar fi fost de fapt un tri-umf tardiv al domnului Hitler. De aceea înprimele mele romane exista impulsul de ada un exemplu contrar ºi de a mã raporta latoate registrele care îmi stãteau la dispo-ziþie.

Aþi citi interviul revistei Spiegel cu mana-gerul general al Bãncii Germane, JosefAckermann, pe care l-aþi atacat dur?Nu.Ar exista, spune Ackermann, “poeþi ºi gândi-tori, care în ciuda unui trecut îndoielnic seerijeazã în autoritãþi morale ºi îi numesc pemanageri la întâmplare asociali... acest lucrunu trebue sã îl tolerãm.”Nu îmi e cunoscut acest fapt. Dar îmi

susþin în continuare punctul de vedere, cumcã ºi bãncile, pânã la domnul Ackermann,sunt responsabile pentru faptul cã acestcapitalism sãlbatic a cauzat ºi criza actualã.Dacã lucrurile continuã astfel, lumea nu va

fi în regulã.Nu va fi niciodatã.Evident cã nu, dar spre deosebire de dv.,

eu nu am tendinþa de a mã resemna, nu voiînceta niciodatã sã spun lucrurilor pe numeºi m-aº bucura dacã m-aþi susþine în efor-turile mele, în loc sã vã înconjuraþi cu acestzid al disperãrii, care nu e decât un produsal gândirii dv. de altfel. Cãci altfel nu veþirãmâne în viaþã. Lucrurile vor fi groaznicepentru dv. când veþi ajunge la vârsta mea.

Îmi daþi voie sã schimbãm locurile?Nu, vã indic doar cu toatã prietenia fap-

tul cã dacã veþi continua aºa nu o sã sfârºiþibine.

Atunci când Marcel Reich-Ranicki l-a între-bat pe Wolfgang Koeppen: “Când aþi fostfericit?”, Koeppen a dat rãspunsul celebru:“Nicicând.”Credeþi cumva cã eu sunt incapabil de

suferinþã sau de nefericire? Mã subestimaþi.Nu poþi fi decât pentru un scurt timp fericit,când îþi reuºeºte o frazã, un desen, o sculp-turã, când dintr-o datã totul pare sã sepotriveascã ºi plasticitatea prinde viaþã. Nuexistã stare permanentã de fericire. Au exis-tat în viaþa mea chiar ºi situaþii în care m-amgândit la sinucidere; atunci când eram pefront, când am învãþat sã mã tem ºi a trebuit,la vârsta de ºaptesprezece ani, sã vãd cumîn foarte scurt timp tineri înzestraþi, deaceeaºi vârstã cu mine, erau sfâºiaþi, zdro-biþi ºi mãturaþi. Pe atunci m-am gândit nu odatã sã termin cu toate. Nu a devenit nici-când faptã, ceea ce însã nu exclude aceastãposibilitate.

Ce posibilitate? Sunt foarte sensibil la dureri. Dacã mi

s-ar pune diagnosticul cã sunt bolnav incu-rabil ºi dacã acest lucru ar fi legat de durerifizice, probabil cã aº încerca sã gãsesc o calede a scurta aceastã suferinþã, de dragul meuºi al celor din jur. Am discutat cu soþia meadeja despre asta. Dar încã nu e momentul.

Interviu realizat de André MüllerPublicat la 2 august 2009 în FrankfurterRundschau ºi în Berliner Zeitung, la 14

august 2009 în Falter din Viena ºi la 10 sep-tembrie 2009 în Weltwoche din Zürich

30

Convorbiri

SOARELE AR APUNEACTUL I. Scena unuSurprinzãtor, dar îi place sã piardã tim-

pul cãscând ochii pe fereastrã. De aici, de laetajul lui, vede etajul de peste drum, cuburlanul roºu agãþat de peretele alb-gãlbui.Vede pisica tãrcatã a vecinilor, pe gardul lorde fier forjat. Vede cele douã maºini ale lorparcate pe trotuarul din faþã. Vede stradaasfaltatã destul de prost, cu mici crãpãturiprin care au început sã aparã pietrele dinpavajul iniþial. Vede maºina lui, roºie, lângãcare staþioneazã cu portiera deschisã un taxigalben. Vede glaful ferestrei deschise undeºade la soare el, cu coatele lângã un alt pisoi,gri ºi obez. Moise Fabian Ionescu închidefereastra ºi îi face semn pisoiului sã sarãîndãrãt, în camerã.

Moise Fabian Ionescu se întinde, pe ver-ticalã, nu ca pisicul, pe orizontalã, îºi punepe umeri un pulover roz ºi se îndreaptã sprebaie. Aproape niciodatã, în vreun roman,personajele nu intrã în baie, nu se duc lacloset, nu se spalã pe dinþi, nu scuipã în chi-uvetã, nu-ºi ºterg nasul. Moise FabianIonescu face acum toate aceste lucruri înordinea enunþatã mai sus. Existã un soi dematerialism cotidian bine definit sau binede definit, un soi de intrare egoistã, de laego, în lucrãrile zilnice, în lucrãrile ºi în obi-ceiurile zilnice. Mici acþiuni pregãtitoarepentru traiul de zi cu zi, exerciþii, încercãri,miºcãri de încãlzire.

Existã apoi Moise Fabian Ionescu, ca per-sonaj. Ca toate personajele, poate fi princi-pal, secundar sau episodic. El este, trebuiesã v-o spunem de la bun început, un per-sonaj principal. Înainte de a vã spune cumeste el, vã vom spune cum nu este el. El nueste o jigodie, ca toþi ceilalþi vecini, caAnistoroaiei, decan la o facultate de con-tabili care trece pe sarsanale toþi studenþiimerituoºi, fost ceva socotitor la un ceape,unde fãcea naveta pe vremuri, pe timpulVechiului Regim, sau ca nea Poenaru,mecanic ºi om al strãzii, bun la toate ºi câr-paci de înaltã performanþã, sau ca fotbalis-tul-chitarist de lângã, cãsãtorit a doua oarãcu fata unui responsabil de restaurantdevenit mare om de afaceri ºi patronulbodegii din colþ, dinspre parc.

Sã încep aºa un roman realist, romanulvieþii. Parcã prea sunã îngheþat ! Dacã oricefilozofie porneºte de la o decepþie, dupãcum se zice, atunci orice roman pleacã de lao înfrângere.

În stradã se adunaserã toate personajeledin povestea care abia va începe. Era odimineaþã a anului 2010, o dimineaþã tipicãpentru cartierul nostru. Cartierul, desigur,se întindea liniºtit între douã bulevardemari, o ºosea ce încingea mijlocul capitaleica un chimir de asfalt, cu câte patru laturi decirculaþie pe sens, precum ºi o stradã tãcutã

31

Negru pealb

Nicolae ILIESCU

Dincoace ºi dincolo (II)

In his monthly feature, the author makes a few considerations about the realist novel, starting fromthe social status of a character. He considers that each novel should begin from a defeat.Keywords: realism, novel, characters, philosophy, social status.

Abstract

ºi pitoreascã, plinã de parcuri ºi de restau-rante înghesuite în curþi umbroase.

Pe toate strãzile cartierului casele erauametecate, ba câte un bloc cu douã, treietaje, ba o casã pe pãmânt, ba o plombãnouã, un bloc de ºapte etaje, ba o casã deraport, transformatã în birouri de închiriat,ba un hotel galben-verde, în culorileBraziliei, cu trei niveluri. Alternanþã de pia-trã, cãrãmidã ºi uneori chirpici.

Începutul mieros al verii îmbrãcase înverde toþi pomii ºi toate curþile dinapropiere. Tei, castani, plopi, oþetari înalþiacaparau gardurile ºi acopereau ca uncozoroc porþile înalte, de fier forjat. Incinteleerau presãrate cu muºcate sau cu gheþiºoarãºi crãiþe ce rãsãreau ºi tot rãsãreau printredalele curþilor.

- Cã tu multe ai realizat ! Ascuþit, pe un ton noduros, ca un

ºfichiuit. Aºa îi spusese fiicã-sa ºi îºi

amintise cum maicã-sa îi zisese odatã „ai sã-þi iei plata de la copiii tãi, atunci ai sã vezi cerãu e sã te judece ãia cãrora le-ai dat viaþã !”.Vorbele trec deseori pe lângã noi fãrã sã leiei în seamã, dar câteodatã te rãnesc mai rãudecât o palmã.

( O prozã simplã, corectã, care sã nu tepãcãleascã deloc cu teorii fistichii, care sãscoboare fãrã întortochieturi, încet, în gân-durile tale de cititor. Asediu. Apãrãtoriiconstruiesc ceva, atacatorii altceva cu caresã strãpungã cetatea. Din cetate iese o dele-gaþie cu o nãframã în vârf de bãþ, vedeobiectul construit ºi încep sã comenteze.Atacatorii rãmân înmãrmuriþi lasã armele ºiintrã în dispute artistice ).

Fragmente. Fragmente de prozã, frag-mente de viaþã, fragmente de somn. De la ovreme, de la o vârstã trãieºti în fragmente, tefragmentezi. Totul a devenit altfel. O contin-uã goanã, o alunecare permanentã. Adormipe fotoliu încã din timpul filmului sau altelejurnalului, te trezeºti la unu noaptea ºinu mai poþi adormi pânã pe la trei, te strã-bat tot felul de gânduri, te învârteºti princasã, dai drumul la televizor, la radiou,asculþi muzicã, deschizi o carte, rememorezifragmentele de peste zi, începi sã scrii ºi-þiamorþeºte mâna, caºti, simþi cum þi seînfundã nãrile, citeºti, cotrobãi prin dulap,dacã erai mai tânãr, dacã acþiunea sedesfãºura în urmã cu vreo zece ani îþi fãceaio cafea ºi-þi aprindeai o þigarã, aºa cã teapuci iar de citit, iei o carte în mânã ºi ador-mi cu ea în fotoliu, te trezeºti trepidând,speriat cã sângele îþi aleargã prin vene, iute,ca ºi cum atunci te-ai umple cu el, dar dacãnu te mai trezeºti vreodatã, oare cum va fiatunci, toþi cretinii lasã perdele de tãcere, denegru, negru o fi ºi în cosmos sau un fel degri metalizat, loviturã de ciocan, cavopseaua de pe acoperiº ?

Da, fireºte, dragostea. Adicã iubirea. Darnu, copilãria, copilãria mai degrabã, ea estecea care te plãmãdeºte, care te învaþã modulde întrebuinþare al vieþii. Atunci eºti tuînsuþi, nu depinzi decât de frica ta deîntuneric ºi de pãrinþi, mama care te cheamãla opt seara de la joacã, de la copii, e ener-

32

Nicolae Iliescu

gicã, nu prea râde ºi tata, care se încruntãrareori, dar atunci te ia de urechi ºi-þi maitrage ºi câteva curele la fund, ºi e mare,înalt, mai mare decât tine, nu-l poþi lovi, afãcut ºi box în tinereþe ºi tu doar plângi.

Teckelul. ªtiaþi cã teckelul este poate celmai bun câine de pazã ? Nuuu ? Pãi, faceîntotdeauna mare gãlãgie, mare tãrãboi ºieste cât se poate de dement, uitã proporþiileºi se repede la oricine ºi la orice câine chiarmai mare decât el ! O pisicã, la fel. Te poateteroriza, cât e de micã. Ea nu-ºi dã seamaunde începe ºi unde sfârºeºte omul, ce rostau mâinile lui, picioarele, cât e de lung, delat, de dublu lat, ca un cearceaf. Pisicileadulmecã, înþeleg universul lor pisicesc prinmiros, îºi preumblã boticul lor umed ºi încontinuã miºcare peste tot. Hm !

Eram aºa : Marian Dinuþoiu, ValiBundaru, Cornel „Biþã” Simionescu, LiviuRãceu, Cristian Giurconiu, Mirciosu, fraþiiªaraga, Americanu, Mongolu, Antal, SilePopescu, Cornel Fridgant, Tedi Gunescu,fraþii Stan ºi Bulugea, Busoaie, ªpangã,Armand Fleºeriu, Florin Cimpoieru, MirelTudor, Vova ºi Petea etc. Era în vremea cãl-durilor ãlora mici, adia vara printre crengiledin spatele blocului, jucam fotbal cu nasturi.Trecea vara, venea toamna, pâº-pâº, tiptil.Poposea apoi iarna, aproape pe neobser-vate. Grea, geroasã, austerã, gri, întunecatã,vineþie, cu zãpadã numeroasã. Cum cereabietul Nino, „un hot-dog cu numerosmuºtar !”.

Eram apoi alþii : Georgicã, Vusea, Traian,Moþu, alt Georgicã, Mircea, Mirciosu, Madi,Gabi, Cristi, Hanibal, Costi, Ion, Nino,Stelicã, Floricã, Bogdan etc. Nume, vieþi,spaime...

Auzi despre unul cã nu era ceea ce cre-deai tu cã ar fi trebuit sã fie sau cã þi se pãreacã ar fi putut deveni, ce te învârteli verbale !Dar tu însuþi cum pari altora ? Cã aldeCutare se zice cã era securache, cã altul ehomalãu, cã cine nu te-aºtepþi te turna vâr-tos sau te încondeia cu pseudonim. Amauzit ºi aud destule despre fiecare, chiar ºidespre mine, îmi atrag atenþi unii cã m-am

intersectat cu ei, cã am pierdut nopþi împre-unã, mi-e jenã sã le spun cã nu-mi maiamintesc. ªi dacã Floricã sau Stelicã ar fi fostsecurachi, deºi nici nu mã mir, nici nu credºi nici nu-mi pasã, ce ? De-abia atunci cândacel cineva a fãcut un rãu din pricina cãruiate-au dat afarã din serviciu sau te-a pãrãsitnevasta sau te-au dat afarã din casã, atuncie ceva. Dar vorbele astea aruncate din ºanþ,aºa, la grãmadã, nu au niciun sens.

Balisticã ºi cabalisticã, oare ce titlu sãgãsesc Eu mai repede ? O carte confesiune,agenda inversã a unei existenþe simple, oviaþã ce alunecã domol, senin, alb, ca obezea. O domesticire a tristeþii, a furiei de afi doar ceva obiºnuit, o încercare de a ieºidin cãldura rutinei zilnice, din confortul cãl-duþ ºi acru al indiferenþei burgheze.Micburgheze, e mai bine.

La noi, azi, mulþi trãiesc din amnezie,33

Dincoace ºi dincolo (II)

încearcã sã treacã peste dramele mari alevieþii lor la kilogram sau la statisticã, o sta-tisticã despre stil de viaþã, despre habitudi-ni, hobby-uri, loisir…Am întâlnit oameni,colegi de-ai mei, care nu-ºi mai amintescsau nu mai vor sã-ºi aminteascã ce au fostpãrinþii lor, ce ºcoli au absolvit ei ºi pãrinþiilor, care îºi schimbã biografia ºi, uneori,chiar bibliografia, uitã ce au scris, unde aupublicat, ce titluri aveau cãrþile lor etc. E ofoame de existenþã, de altã existenþã, oîncercare de trãire a unei vieþi noi.

Deºi pot sta ore în ºir pe scaun, nu mãprea înghesui sã scriu mereu. Te apucã ostare de scârbã puternicã fiindcã eºticonºtient cã nu prea mai ai cui sã i teadresezi. Cine te mai citeºte azi ? Cine maiare rãbdare sã punã mâna pe o carte în locsã apese pe butonul smintitei de telecomen-zi sau pe tasta computerului. Computer, aºaîmi place sã-i zic, nu calculator, ca toatãlumea ! La noi a venit mai întâi sub formãde aºa ceva, de maºinã de calculat, ordina-tor sau computer nu i-ar spune nimeni. ªiatunci când stau ore în ºir în faþa lui, a com-pu-te-ru-lui, mã uit la toate prostiile,deschid tot felul de fiºiere, intru în tot felulde enciclopedii, aflu tot felul de lucruri câtse poate de inutile. Apoi, stau ºi mã holbezla ziare punct ro ºi citesc toate nãzbâtiilepostate de o grãmadã de comentatori.Uneori îmi plac, fiindcã gãsesc aceleaºipãreri cu ale mele, mã regãsesc în ele, alteorimã exaspereazã, mã enerveazã, mãscârbesc. Unii dintre bloggeri, cã aºa senumesc ãºtia, intervin ºi rãspund, participã,sunt activi, interactivi. Alþii ºterg opiniiledefavorabile, nu lasã decât cele laudative,ca ºi cum ar interesa pe cineva lucrul acesta.ªi acum, am scris ãsta ºi computerul m-acorectat, a pus acolo acesta !

ªi de fapt, computerul este foarte util,numai cã îþi stricã ochii ºi-þi dã migrene. Dartot e bun la ceva, nu mai arunci banii peziare ºi reviste, pe toate prostiile de macu-laturã care defriºeazã pãdurile patriei. Mãuit acolo pe Adevãrul, pe 7 Plus, peRomânia Mare ºi pe Ziua, uneori. Nu maitrec cu privirea decât peste CronicaRomânã, din snobism, ºi mai zãbovesc peIndepedentul lui Horicã. Cam toatã presa

este cât se poate de proastã, de prost scrisã,nu ai ce citi.

Citesc, pentru mine, un roman sefe din1768 parcã, al lui Louis Sebastien Mercier,intitulat Anul 2440. Am zis mereu cã toateromanele sau, mã rog, prozele sf suntdatate, cãci nu poþi prevedea cu exactitateviitorul ºi deseori îþi imaginezi lumea destulde aproape. E uºor sã pui acolo doi roboþi,un autovehicul propulsor ºi locuinþe lacus-tre ! Vã amintiþi utopiile bãieþilor din prinanii ’70 ? Par groteºti acum, când am trecutºi de 1984 al lui Orwell ºi de anul 2000, iacã,suntem în 2010 ºi parcã, pentru noi, lumeanu a prea evoluat, nu s-a miºcat din loc, saunu ne dãm seama.

Mehiel ºi Jeliel sunt cei doi angeli radioºi,cei doi îngeri care ne guverneazã, pe mine ºipe Miha. Primul are ca devizã „Dieu quivivifie toute chose”, preferã culoarea violet,mirosul de levãnþicã, legãturi cu Luna ºi cuMercur, invocaþia este din Psalmi, CXI, ver-setul 2. Cel de-al doilea preferã auriul, miro-sul de liliac, absintul, legãturi cu planeteleNeptun ºi Saturn, invocaþia din Psalmi, XXIIcu 20.

Ionescu, Moise Fabian Ionescu ºedea lanumãrul optzeci ºi opt, pe mâna stângã cumpleci de aici, din colþul cu tâmplãria ºi mergispre legãtoria de cãrþi a lui Groseanu,bãtrânul anticar ce se ocupa ºi cu legatulcãrþilor ( acum, acolo, pe colþul cu pricina,ce dãdea în faþa pãrculeþului cu statuia luiTudor Vladimirescu ºi cu celebra bisericã acartierului, plus aºezãmântul social lipit dedânsa, se gãseºte un restaurant spaniol ).Toatã lumea avea impresia cã trãieºte într-oficþiune, satul sau cartierul pe unde seînvârteau cu toþii, bãrbaþi, femei, copii, moºiºi babe, pisici, câini li se pãrea mai degrabão poveste decât un lucru real, palpabil.

Popescu, Mihail Hristea Popescu ºedeala numãrul ºaptezeci ºi nouã, pe mânadreaptã, cum pleci de aici, din colþul cu tâm-plãria ºi mergi spre legãtoria de cãrþi a luiGroseanu...

Ce-ar fi sã încep o carte în felul acesta ?34

Nicolae Iliescu

35

În ansamblul operei lui Benjamin Fundo-ianu/Benjamin Fondane apar douã ipostazedistincte ale preocupãrilor sale în sferapoeticii. Pe de o parte, o abordare explicitã aacesteia, în eseuri critice de mai micã saumai mare anvergurã, pe de altã parte, oabordare implicitã, în cele douã etape dis-tincte ale activitãþii sale ca versificator, atâtîn limba românã, cât ºi în cea francezã.

În ceea ce priveºte eseurile gândite înperioada româneascã de creaþie, acesteasunt fie rãspândite în diverse periodice aletimpului, pe care elanul profesioniºtilor îndomeniu nu le-a reunit într-o ediþie com-pactã, fie au fost integrate de autorul însuºiîn Imagini ºi cãrþi din Franþa.

Un eseu concentrat ºi esenþial în circum-scrierea opiniei lui Benjamin Fundoianudespre poeticã ºi cadrele sale este cel apãrutîn 1922, în paginile „Sburãtorului literar” ºiintitulat Probleme de „poeticã”. Textul vizeazãraporturile între poezia contemporanãautorului ºi decadenþã.

Cu obiºnuita sa aplecare spre comparaþiiori analogii surprinzãtoare, Fundoianulanseazã – ºi susþine cu pertinenþã – ideeacã decadenþa poeziei începe cu unul dintrecei mai mari poeþi ai lumii: Paul Verlaine:„ªi sã nu ne mire: de-a lungul curgerii eiprin istoria umanã, poezia a cunoscut toateaspectele, a îmbrãcat toate mãºtile; Homer afost arhitectul ei; Dante a fost profetul ei;

Cette étude focalise les deux hypostases distinctes des préoccupations de Benjamin Fundoianu -Benjamin Fondane dans la sphère de la poétique, qui peuvent être identifiées dans son œuvre.D'une part, une approche explicite de celle-ci, dans ses essais critiques de moindre ou de plus éten-due envergure, d'autre part, une approche implicite, le long des deux étapes de son activité poé-tique, en roumain et en français.On peut formuler sans doute une certitude : la poésie et la poétique de Benjamin Fondane ne peutpas être analysée de profundis sans celles de Benjamin Fundoianu. Les syntagmes si spécifique-ment propres à Fundoianu, transposées en français, ne perdent ni leur nouveauté, ni l'inédit, nila saveur qui ne se confond pas. Le village de Priveliºti est présent dans la substance lyriquefrançaise, comme il est présent aussi le paysan roumain avec sa chemise brodée, ou les vacheslentes et placides, qui portent un message du souffle vital issu des profondeurs de la création. Un autre aspect certain est celui que la poétique de Benjamin Fundoianu - Benjamin Fondane,avec ses multiples facettes et son ouverture extraordinaire vers toute nouveauté sur le plan de lacréation, garde la direction d'un modernisme au sens équilibré du terme, sans dérapages majeursvers les courants extrémistes ou vers une tradition irrémédiablement révolue. Son fond, marquépar des mouvements profonds, l'a fait, comme nous avons essayé de démontrer dans le périple surles territoires de sa lyrique, plus réceptif à l'existentialisme et à l'expressionnisme. Mais cela nel'a pas empêché d'être, à sa manière unique, un homme et un poète, un essayiste et un philosophede la diversité et de l'ouverture vers la valeur, dans la variété fantastique des orientations, qui sesont offertes aux artistes pendant les années de début du XX-ème siècle. Mots - clé: poésie, poétique, analogie, variété, ouverture

Comentarii

Sofia SperantaMILANCOVICI

Consideraþii privind poetica lui Benjamin

FondaneAbstract

,

36

Sofia Speranþa Milancovici

Lucreþiu i-a fost filosoful; mai rãmânea unloc ºi un loc penibil: acel de sceptic. I-a fostursit lui Verlaine sã fie scepticul poeziei ºipãrintele adevãratei ei decadenþe.”1

Dacã adepþii raþionalismului au prevestitdecãderea poeziei, din perspectiva inutilitã-þii sale ºi a caracterului sãu pueril, Fundo-ianu atrage atenþia asupra necesitãþii jocu-lui, ca activitate ontologic necesarã, aºa cumJohan Huizinga teoretiza, ani mai târziu, încelebra sa lucrare Homo ludens. Oricât de a-vansatã ar ajunge tehnologia, indiferentpânã unde ar înãlþa omenirea raza progre-sului ºtiinþific, „oamenii nu vor fi niciodatãatât de puternici ca jocul sã nu le mai fienecesar.”2

Actul poetic ca joc trimite la arghezianulde-a v-aþi ascuns, preluat în formula joculuicu zarurile, în etapa francezã a creaþiei luiBenjamin Fundoianu/Fondane. Însã joculde-a poezia nu este unul obiºnuit, ci unulsacru, iar greciii - au atribuit un zeu, pe în-suºi Apollo, fiul conducãtorului suprem allumii. Iar Aristotel a gândit un set de legimenite sã guverneze acest joc: Poetica. Însã,începând de la Verlaine, vechea poezie aintrat ireversibil în declin. Eroarea, conside-rã Fundoianu, þine de dinamizarea formeipoetice. Deoarece, în accepþiunea sa, poezia,ca orice altã artã umanã, este un conþinutdinamic într-o formã staticã: „Poetul nu facealtceva decât ceea ce face moara: aduce apacât mai repede, pe roþile lui imobile ºi fixe.”3

Din aceastã perspectivã, versul liber devinesinonim cu decadenþa. Paul Verlaine nu acãzut niciodatã total în pãcatul suprimãriiformei. Au procedat însã astfel cei care i-auurmat: „a fost marele merit al simbolismu-lui introducerea în artã a idealismului.Conþinutul s-a reînnoit brusc, ca dupã omiraculoasã operaþie; cu un singur lucruînsã dãdurã greº doctorii noii estetici; în locsã reînnoiascã forma, cum reînnoiserã con-þinutul – o suprimarã.”4

Aºadar, din perspectiva modernuluimoderat care considerãm a fi fost, în

ansamblul creaþiei ºi atitudinii sale,Benjamin Fondane, formele extreme alemanifestãrii artistice sunt drumuri închise,degenerând finalmente în ratãri în planulcreaþiei.

Dacã, atât ca teoretician, cât ºi ca practi-cant al artei poetice, Benjamin Fundoianu sepãstreazã relativ departe de extremele mo-derniste, aceasta nu presupune numaidecâto orientare spre trecut, o ancorare disperatãîn forme depãºite. Principiile poeticii ro-mantice sunt discutate în eseul intitulatBelphegor ºi care are ca punct de pornirepamfletul lui Julien Benda, Belphégor. Essaisur l’esthétique de la présente société française,dar sunt vizate ºi alte douã atitudini criticecunoscute: cea a lui Charles Maurras ºi ceaa lui Pierre Lasserre, autor al unei lucrãriintitulate Romantismul francez. Maurras aatacat, în lucrãrile sale, romantismul literar,însã scopul, remarcã Fundoianu, a fost acelade a lovi în echivalentul sãu politic, Revo-luþia Francezã. Pe de altã parte, Lasserre ºiBenda au ca model în artã exclusiv clasicis-mul, iar „dupã ce-au atins cu mâna o ideeoricât de frumoasã sau fila unui romantic,fie el geniu, se spalã amândoi pe mâini, cuspaima ovreiului ortodox, care practicapatruzeci de zile abluþiuni dacã atingeaciolanul unui mort”5.

Însã ideea de a despãrþi inteligenþa desensibilitate este pe cât de imposibilã, peatât de absurdã, iar în acest punct neapropiem din nou de mesajul eseului ante-rior discutat, vizând poetica. Parafrazân-du-l pe Fundoianu, putem afirma cã omulnu va fi niciodatã atât de puternic încâtromantismul sã nu mai fie necesar.

Un alt text esenþial ca perspectivã asuprapoeticii explicite a lui Benjamin Fundoianueste cel intitulat Spre clasicismul cel nou, gãz-duit tot de „Sburãtorul literar”. Textul seconstruieºte în jurul unui termen-cheie:excesiv. Acesta apare, în accepþia autorului,drept condiþia absolut necesarã pentru a fi

Louis-Félix de Kéralio

1 Benjamin Fundoianu, Imagini ºi cãrþi, Bucureºti, Editura Minerva, 1980, p. 185.2 Ibidem, p. 185.3 Ibidem, p. 186.4 Ibidem, p. 186.5 Ibidem, p. 166.

37

Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane

nou: „Simbolismul a fost excesiv, cum a fostromantismul excesiv, cum a fost clasicismul.Clasicismul a murit de prea mult exces deordine; romantismul a murit de prea multãlibertate; simbolismul moare de o excesivãanarhie. Dar ceea ce rãmâne din ele, întru-pat în operã, este tocmai excesivul...”6

Titlul eseului trimite la ideea cerculuiînchis. Soluþia, din perspectiva excesivuluica o condiþie a artei, este una singurã: în-toarcerea. Dar unde îndãrãt? „Trebuia, dupãce ne-am dezgustat de formã, ca perfecþiuneºi rafinament steril, sã ne dezgustãm acumde imperfecþie ºi de degradare.”7 Care edirecþia pe care Fundoianu o întrevede –sau, mai degrabã, o doreºte – pentru poeziace avea sã urmeze? O artã mai largã, care sãpoatã depãºi naturalismul, dar ºi simbolis-mul, o artã cu perspectivã, care sã stimulezeenergii creatoare ºi sã incite la noi voiajepoetice. Desigur, departe de Fundoianugândul unei întoarceri spre clasicismullivresc, decrepit. Atunci, întrebarea decurgefiresc: de ce un nou clasicism? Pentru amarca depãºirea etapei dezorganizate,anarhice ºi trecerea spre o alta, mai rafinatã,mai „apolinianã”8.

În Probleme de poeticã: decadenþa, BenjaminFundoianu ajunge la Mallarmé, prin PaulValéry. Demersul e relevant: ideea e, dinnou, aceea de a demonstra aportul versuluiliber la decadenþa care marca actul liric.Ritmul, rima, mãsura versului erau, pentrucontemporanii situaþiei, atât de uzate, încâtdeveniserã loc comun. Mallarmé nu a pututsau nu a vrut, se pare, sã se debaraseze totalde ele, ca atare le-a absolutizat. Valéry, înaceeaºi linie creatoare, a continuat demersulºi principiile lui Mallarmé.

Concluzia e evidentã: „Supravieþuirealui Mallarmé ne face sã desluºim câtã va-loare logicã ºi vitalã avea versul vechi – celmai excesiv ºi mai sterp -, faþã de cel nou,care primejduieºte poezia în însãºi existenþaei.”9

Fireºte, aspecte de poeticã sunt discutate,aºa cum am arãtat în secþiunea dedicatã

acestuia, ºi în volumul-proiect Imagini ºiscriitori români, discuþia pe care Fundoianuo propune privind diferiþi actori ai sceneiliterare naþionale focalizând chestiuni sub-tile din domeniul subteran al edificiului liriccreat de fiecare dintre aceºtia.

Pe de altã parte, Benjamin Fondane aconstruit, la rândul sãu, aºa cum apar tra-tate în capitolele special consacrate, ampledemersuri critice vizând poetica lui ArthurRimbaud sau Charles Baudelaire, în urmainteresului sãu pentru universul liric alacestora rezultând eseuri de notorietate,printre cele mai complexe ºi inedite din bi-bliografia fundamentalã a acestora.

Sã nu ignorãm, fireºte, caracterul esenþialal prefeþelor cu care Benjamin Fundoianu/Fondane a considerat oportun sã îºi com-pleteze opera, atât ca literat român, cât ºi

6 Ibidem, p. 155.7 Ibidem, p. 155.8 Ibidem, p. 158.9 Ibidem, p. 194.

38

Sofia Speranþa Milancovici

dupã încadrarea în peisajul artistic francez.Având în vedere amploarea semnificaþiilordegajate, am ales, aºa cum reiese din struc-tura demersului de faþã, sã le tratãm în capi-tole distincte.

În ceea ce priveºte poetica implicitã a luiBenjamin Fundoianu/Fondane, deºi însuºiautorul milita, la un moment dat, pentruruperea legãturilor care îl leagã de ipostazasa româneascã, aceasta oferã, fãrã dubiu,posibilitatea stabilirii unor linii directoarecare îi vor urmãri actul liric de la primeleîncercãri adolescentine de versificaþie, pânãla stihurile bântuite de spaime existenþia-liste de la sfârºitul vieþii.

Pentru creaþia în limba românã, criticaliterarã, reprezentatã, în acest caz, de Geor-ge Cãlinescu, apreciazã cã oda horaþianã LuiTaliarh poate fi cititã ca ars poetica, dar ºidrept capodopera poeziei lui Fundoianu.

Taliarhul este un fel de rege al festinului,în greaca veche „taliazo” însemnând „a ce-lebra”. În oda a noua, Horaþiu evocã un per-sonaj imaginar. Numele acestuia a fost alespentru a desemna figura unui om fericit ºitânãr, debordând de vitalitate ºi profitândde aceasta, în virtutea principiului „carpediem”. În oda lui Fundoianu, noteazãMihail Petroveanu, „nuanþa crepuscularã,infuzia de resemnare melancolicã înainteamorþii vine mai puþin din avertismentelepropriu-zise ale inevitabilului, cât din însãºiplenitudinea firii, prea debordantã pentru anu evoca umbrele amurgului fatal.”10

Personajul horaþian proclamã principiul„carpe diem”. La Fundoianu, clipa nu estecelebratã. Poetul e mai degrabã resemnat cuaceasta, tonul sãu înclinând spre melanco-lic. Nu e vorba doar de o participare exclu-siv senzorialã, ci de conºtientizarea faptuluicã o zi frumoasã nu e decât „ziua cea dinurmã”, iar din aceastã cauzã bucuria nu epur ºi simplu gustatã în sine:

„ ... Priveºte: sufletul meu e trist.O, Taliarh, acuma ca ºi-n trecut, exist,Vechilul tot nu ºtie ce albã-i e nevasta,

ºi beau din vinul ãsta, ºi beau din cupaasta.

Ileana tot nu ºtie decât sã mulgã vaci – ºi via sã-ºi înnoade azurul pe araci.Vino: sã stãm de vorbã cât ne mai þine

vrerea;ca mâine, peste inimi, va izbuti tãcerea,ºi n-om vedea prin geamuri, tineri ºi

zgomotoºi,amurgul care-aleargã dupã cireadã, roº.Ca mâine, toamna iarã se va mãri prin

grâne,ºi vinul toamnei poate nu-l vom mai

bea. Ca mâinepoate s-or duce boii cu ochi de râu în

ºtirisã tragã cu urechea la noile-ncolþiri.ªi-atuncea, la braþ, umbre, nu vom mai

ºti de toate;poate-am sã uit nevasta ºi vinul acru;

poate ...Ei, poate la ospeþe nu vei mai fi monarh.

E toamnã. Bea cotnarul din cupã,Taliarh.”

(Lui Taliarh)

„Horaþianismul sãu e mai mult pseudo-horaþianism”, considerã Dumitru Micu, unpseudohoraþianism izvorât din „incapaci-tatea identificãrii totale ºi pentru totdeaunacu propriile efuziuni, din neputinþa de aspune clipei: opreºte-te!”11 Atitudinea este,într-adevãr, horaþianã, în mãsura în care sesprijinã pe intuiþia raportului de inter-condiþionare dintre viaþã ºi moarte, douãfeþe întrepãtrunse ale aceluiaºi tot unitar.

Dar, pe de altã parte, mesajul estedeparte de a se identifica cu cel horaþian.Gestul de a bea este mai degrabã un omagiuadus vinului ca sevã, ca rod al naturii, decâto trãire la maximã intensitate a clipei.Invitaþia finalã, prin însãºi existenþa ei,denotã lipsa elanului de celebrare, Taliarhulînsuºi fiind lipsit de exuberanþa care l-ar ficaracterizat ca principiu. Lucrurile nu iesdin matricea lor, decurg firesc ºi searbãd, caºi înainte, iar ceasul de pe urmã se lasã pre-

10 Mihail Petroveanu, op. cit., p. 222.11 Dumitru Micu, Prefaþã la B. Fundoianu, Poezii, Bucureºti, Editura Minerva, 1983, p. XIX.

39

Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane

simþit în respiraþia firii, fãrã a oferi însã onouã perspectivã asupra existenþei.

Totuºi, o liniºte ciudatã stãpâneºte firea,ºi, implicit, eul liric, acesta din urmã trãieºtefiresc senzaþia de toamnã a lumii, în spiritulideii de înglobare, cu viaþã ºi cu moarte cutot, în marea existenþã.

Continuitãþile incontestabile care pot fiidentificate în creaþia lui Benjamin Fun-doianu, respectiv a avatarului sãu parizian,prezentate pe mãsura evoluþiei analizeipoeziei semnate Fondane, se cuvin acumsubliniate ºi, în egalã mãsurã, completate cuadevãrul tot atât de necesar pentru o abor-dare de ansamblu, potrivit cãruia, la nivelulideologiei, se poate sesiza o apropiere din ceîn ce mai pronunþatã a lui Fundoianu înipostaza sa francezã de doctrina existenþia-listã. În mod cert, legãtura intelectualã cuLev ªestov a avut din acest punct de vedereo pondere decisivã. Mai mult decât atât,tensiunea politicã ºi socialã care apãsaasupra Europei la acel moment a dat am-ploare trãirilor de acest gen, cu atât maimult cu cât, în ciuda oricãrei strãduinþe de anu cãdea în capcana unei critici cu tentãbiograficã, trebuie sã recunoaºtem o oare-care influenþã a evreitãþii ca statut defa-vorizant la acel moment asupra creaþieiautorilor de aceastã etnie.

Dacã, în poezia compusã în limba ro-mânã, doar accidental apar referiri la evrei-tate, poezia ultimei etape reia obsesiv ideearãtãcirii, a imposibilei întoarceri pentru cãnu existã unde, a statutului de paria al uneisocietãþi care s-a înstrãinat de Dumnezeu,care nu mai are Dumnezeu.

Astfel, pentru versurile semnate Benja-min Fondane, am putea citi ca o ars poeticanu un singur poem, ci un volum în ansam-blu, între textele cãruia existã o indisolubilãunitate de fond. E vorba, fireºte, de ciclul de

poeme purtând titlul Ulysse ºi al cãrormesaj, avându-ºi originea în Odiseea lui Ho-mer, traverseazã versurile din Priveliºti,pentru a culmina în volumul de stihuri fran-ceze, unde îºi gãseºte plenitudinea exprimã-rii. Strigãtul poetic al rãtãcitorului dezrãdã-cinat, implorând, dincolo de cuvinte, drep-tul la rãdãcini, acesta constituie substanþatextelor componente, dar, totodatã, ºi o ob-sesie existenþialã a poetului însuºi, rãtãcitor,paradoxal, în cãutarea stabilitãþii.

Putem formula fãrã reþineri o certitudine:poezia lui Benjamin Fondane nu poate fianalizatã de profundis fãrã poezia lui Ben-jamin Fundoianu. Sintagmele atât de speci-fic fundoniene, transpuse în limba francezã,nu îºi pierd nici noutatea, nici ineditul, niciinconfundabila savoare. Satul Priveliºtilor eprezent în substanþa liricã francezã, la felcum e prezent þãranul român cu cãmaºa luibrodatã, sau vacile tâmpe ºi domoale, me-sagere ale unui suflu vital din strãfundulfirii. Tot atât de cert e faptul cã poetica luiBenjamin Fundoianu/Benjamin Fondane,cu multiplele sale faþete ºi deschiderea ex-traordinarã spre tot ceea ce înseamnã în-noire în planul creaþiei, pãstreazã calea unuimodernism în sensul echilibrat al termenu-lui, fãrã derapãri majore înspre curente ex-tremiste sau spre o tradiþie iremediabil de-pãºitã. Însã fondul sãu marcat incontestabilde zbateri lãuntrice l-a fãcut, aºa cum amîncercat sã demonstrãm în periplul pe teri-toriile liricii sale, mai receptiv în privinþaexpresionismului ºi a existenþialismului.Ceea ce nu l-a împiedicat sã fie, aºa cumdoar Benjamin Fundoianu/Benjamin Fon-dane ar fi putut, un om ºi un poet, un eseistºi un filosof al diversitãþii ºi al deschideriispre valoare, în fantastica varietate de ori-entãri care s-au oferit artistului în anii deînceput ai secolului al XX-lea.

Bibliografie:

A. PRIMARÃ1. Fundoianu, Benjamin, Imagini ºi cãrþi din

Franþa, Bucureºti, Editura Socec, 19222. Fundoianu, Benjamin, Priveliºti, Bucureºti,

Editura Cultura Naþionalã, 19303. Fundoianu, Benjamin, Poezii. Prefaþã de

Dumitru Micu. Tabel cronologic de Paul

Daniel ºi Gheorghe Zarafu, Bucureºti,Editura Minerva, 1983

4. Fundoianu, Benjamin, Benjamin Fundoianu.Strigãt întru eternitate. Investigaþie documen-tarã, alcãtuire ºi îngrijire editorialã: Geoªerban, „Caiet cultural” (2), editat de„Realitatea evreiascã”, [Bucureºti], [1998]

40

Sofia Speranþa Milancovici

5. Fundoianu, Benjamin, Imagini ºi cãrþi dinFranþa, Bucureºti, Editura InstitutuluiCultural Român, 2006

6. Fondane, Benjamin, Ulysse, [Bruxelles], LesCahiers du „Journal des Poètes”, 1933

7. Fondane, Benjamin, Titanic, [Bruxelles], LesCahiers du „Journal des Poètes”, 1937

8. Fondane, Benjamin, L’Exode. Super fluminaBabylonis, f.l., La Société des ImprimériesMaury, 1965

9. Fondane, Benjamin, Le mal des fantômes précédéde Paysages. Traduit du roumain par OdileSerre, Présentation de Patrice Beray, Paris,Editions Plasma, 1980, Reed. Paris, EditionsParis-Méditérranée, L’Ether vague-PatriceThierry, 1996

10. Fondane, Benjamin, Paysages (Poèmes. 1917-1923), Priveliºti (Poeme. 1917-1923), traduit duroumain par Odile Serre, traducere în limbafrancezã de Odile Serre, ediþia a II-a, [Piteºti],Editura Paralela 45, [1999]

B. SECUNDARÃ1. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, moderni-

tatea, Bucureºti, Editura Univers, 19992. *** Avangarda literarã româneascã. Antologie,

studiu introductiv ºi note bibliografice deMarin Mincu, Bucureºti, Editura Minerva,1983

3. Balotã, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX,Bucureºti, Editura Minerva, 1976

4. Duda, Gabriela, Literatura româneascã de avan-gardã, Bucureºti, Editura Humanitas, 1997

5. Dufrenne, Mikel, Poeticul, Bucureºti, EdituraUnivers, 1971

6. Fotiade, Ramona, B. Fondane: from Surrealism tothe Existential Fight against Self-evidence,„Euresis. Cahiers roumains d’études lit-téraires”, Bucarest, Editions Univers, 1999-2000, p. 204

7. Mincu, Marin, Avangarda literarã româneascã,Antologie, studiu introductiv ºi note bibli-ografice de Marin Mincu, Bucureºti, EdituraMinerva, 1983

8. Petroveanu, Mihail, Studii literare, f.l., Editurapentru Literaturã, 1966

9. Todosin, Mioara, Le voyage entravé dans la poésiede Benjamin Fondane, „Cahiers BenjaminFondane”, 2007, 10, p. 206

10. Van Tieghem, Philippe, Marile doctrine literareîn Franþa, Bucureºti, Editura Univers, 1972

11. Vigée, Claude, Un poète dans la tourmente,„Cahiers Benjamin Fondane”, 2007, 10, p. 7

12. Zãstroiu, Remus, Les années de formation de B.Fundoianu, „Cahiers Benjamin Fondane”,Périple d’un Juif irrésigné, Jerusalem, 1998, 2/automne, p. 12

41

În pofida adevãrului cã, noþional, cuvân-tul scriitor indicã o profesie dintre cele maicunoscute, menþionãrile cu privire la identi-tatea acesteia în spaþiul public rãmân la felvagi1 din totdeauna. Cauzele lipsei de pre-cizãri pot fi abstrase în urmãtoarele situaþii,pe care le prezentãm succint. Profesia esteaproape lipsitã de suportul ºi constrângerilerealitãþii, devenind, cu timpul, reprezen-tarea ideii de libertate fãrã frontiere.Trecutul cel mai îndepãrtat conferea scri-itorului o aurã simbolicã. Acesta era (ºi,desigur, este) considerat un creator, un demi-urg, dupã o accepþie specializatã din limbafrancezã. Încã din vechime, fapte ºi acþiuniproiectate în imaginar îl însoþeau pe scriitor:muzele îi roiau în preajmã ºi un cal înaripat(Pegasus) îl ajuta în peregrinãrile sale, neli-mitate teritorial. Ulterior s-a vorbit cu sârgdespre „turnul de fildeº” sau „laboratorulde creaþie”, spaþii private, delimitate figura-tiv de mediul social. În locul unei „fiºe apostului”, cu atribuþii ºi cerinþe exprese,profesiunea de scriitor continuã sã steadeparte de lumea concretã, dar sã emaneaceeaºi forþã de simbolizare, care se referã lastructurile unui univers susþinut indirect derealitate ºi, în mod nemijlocit, (re)creat prinintermediul cuvântului. Cum spuneam,scriitorul pare coborâtor din lumea demi-urgilor, limbajul lui fiind altceva decât vor-birea2 (comunicarea), iar faptul i-a adus no-torietate ºi autoritate. Deºi nu are legãturãdirectã cu scriitorul, expresia „la început afost cuvântul” a intrat în beneficiile sale.Autoritatea cuvântului scris a rãsfrânt asu-pra scriitorului o aurã: el este model pentrualþii, iar în privinþa marilor scriitori, aceºtiaau fost înveºmântaþi cu apelativul deînvãþãtori ai neamului sau poporului lor.Primele genii ale umanitãþii au fost scri-itorii. Creaþia, ca activitate scriitoriceascãodatã încheiatã, devine operã ºi este capa-

Lucian CHISU

Scriitorul ºi identitatea sa în spaþiul

public

This text is a sequel of the communicationNewspaper writer - regrettable confusion, pre-sented in the context of the Second Congress ofthe Press (Iaºi, 2009). If in the first article theauthor was willing to draw attention upon theexisting cleavage between the press and liter-ary-artistic text, in this one the commentsrefer to the writer's presence in the publicarea, as it is represented in all cultures fromEurope and worldwide, including Romania.The public position of the writer is a symbolicone, his profession being placed on the pedestalof prestige, but only ideally. In fact, evenagainst the prestige with surrounds him, thewriter is forced to integrate socially with a sec-ond profession, usually very similar to thewriting. Therefore, as a solution for the coexis-tence of existential needs and artistic vocation,many writers choose journalism. The authornotes that this symbiosis creates, slowly butsurely, mutations in the writing, while on thesocial aspect, the facts are considered to belongto a natural evolution. The contradictionbetween evolution and mutation is presentedtrough a series of arguments.Keywords: Writer, journalist, truth, reality,imagination, fantasy, culture, society, mentali-ties.

Abstract

,

1 În anii totalitarismului comunist, cunoscutul poet ºi disident Mircea Dinescu observa maliþios cã înnomenclatorul profesiilor ºi meseriilor din R. S. R. exista doar titulatura „scriitor de vagoane”.Actualmente, în Clasificarea ocupaþiilor din România (C.O.R), scriitorii, ziariºtii ºi asimilaþii sunt postaþiunitar în subgrupa 2451 (apud Marian Petcu, Tipologia presei româneºti, Institutul European, Iaºi, 2000,p. 22).

2 „Ai folosit toate cuvintele pe care le-a întrebuinþat Shakespeare când a creat Hamlet, dar le-ai combinataltfel”, spune un aforism al lui G. Ibrãileanu.

42

Lucian Chiºu

bilã sã se transforme, sã se materializeze.Metamorfozarea în carte nu-i conferã atri-butul de obiect artistic, ci numai suportulmaterial. Textul (creaþia) rãmâne un obiectmisterios, care nu comunicã absolut nimicpânã ce privirile ºi mintea unui om capabilsã înþeleagã semnele grafice de acolo începsã se lumineze de înþelesurile lor. Desprinsãde fiinþa scriitorului, cartea are o existenþãdurabilã.

În spaþiul public, scriitorul s-a bucurat deonorurile de mai sus, în toate epocile. Nugreºim afirmând cã el deþine un important„rol” social, cã este privit cu admiraþie ºichiar venerat. Însã, în pofida acestei realitãþiincontestabile, scriitorul nu-ºi prea gãseºterostul în societate3. Toate aceste planuri sauproiecþii simbolice se rãsfrâng asupra medi-

ului social, dar rãmân captive în idealitate. De aceea, în viaþa cotidianã, posesorii

acestei profesiuni, care se dovedeºte a fi maimult o distincþie socialã, îºi asociazã con-stant alte preocupãri, mai lucrative. Înordine descrescãtoare a situaþiilor întâlnite,cea de a doua ...profesie a scriitorului estede jurnalist, profesor, editor, administratorcultural, filolog, filosof, istoric, dupã careurmeazã o multitudine de meserii, pe cât devariate, pe atât de restrânse ca frecvenþã.

Întrucât în articolul nostru „Scriitor laziar” – o confuzie regretabilã4, ne-am opritasupra chestiunilor litigioase ºi generatoarede confuzii, în textul de faþã vom încerca sãconturãm situaþia contrarã, aceea a avanta-jelor survenite în timpul mezalianþei. Dinmulþimea situaþiilor existente, apelãm, pen-tru demonstraþie, la câteva exemplificãri ºicitate, precizând cã în interiorul acestoradin urmã am marcat prin cursive (italice)ideile cu valoare de argument.

În urmã cu aproape douã decenii, proza-torul Tudor Octavian a iniþiat rubricaScriitor la ziar care i-a adus o binemeritatãnotorietate. Din punctul de vedre al iniþia-torului rubricii, motivaþiile5 titlului fac trim-itere la una din formele de adaptare (a scri-itorului) la servituþile socialului: „Scriitorulcu rubricã zilnicã la ziar îºi cunoaºte cititoriiºi, ce-i mai important, ia seama la tiraj.Normal ar fi sã vin cu precizarea: sunt scri-itor la un tiraj de 130.000 de copii. Tirajul vinecu o mulþime de obligaþii care, cu puþinnoroc, pot deveni avantaje (notorietate, feed-back, conºtiinþa faptului cã eºti citit)”. Cu altprilej6, autorul rãspundea: „Un doctor m-aîntrebat de câþi ani public un articol de ziarzilnic. Când i-am rãspuns cã de 15 ani, mi-azis cã ar trebui sã mã caut la un doctor.Formula «scriitor la ziar» înseamnã cã

3 Dacã privim retrospectiv, cu foarte puþine excepþii, scriitorul nu poate trãi din scrisul sãu. Raportat laîntreaga breaslã, „scriitorii de succes”, pot fi numãraþi pe degete în toate literaturile naþionale. Dinnefericire, în zilele noastre titulatura „scriitor de succes”, primeºte o nouã accepþiune. Cu mult înainte,ca semne valorice, sintagma includea exclusiv criteriile estetice vehiculate în lumea artei, în timp ceastãzi opþiunea pentru aceeaºi formulã desemneazã reþeta de piaþã, financiarã.

4 În Studii ºi Cercetãri de Istorie a Presei (SCIP), vol. II. an. II., 2009, Editura Junimea, Iaºi, pp. 323-332.5 Redacþia „LiterNet”, interviu cu Tudor Octavian ,12.05.2006.6 Ce înseamnã formula „scriitor la ziar” ?, în „Cotidianul”, 24 iulie, 2006.

ziarul îi oferã oricãrui autor, cu plãcereaînnãscutã a muncii din plãcere ºi cu minteapregãtitã tot timpul pentru subiect, posibili-tatea de a scrie, scurt ºi simplu, desprelucruri pe care altfel le-ar povesti mai lungºi mai complicat. Textele traductibile ºiantologabile sunt acelea al cãror interes nuse epuizeazã dupã o zi ºi care mai pot ficitite, în traducere, ºi-n Patagonia peste cin-cizeci de ani”.

O atitudine asemãnãtoare arboreazã ºiStelian Tãnase care, pendulând între activ-itãþile de jurnalism ºi vocaþia sa scri-itoriceascã, le considerã convieþuitoare ºinimic mai mult. Împotriva tuturor neajun-surilor, Stelian Tãnase7, se considerã, cuorice preþ, scriitor. Rãspunzând la între-barea dacã prozatorul trãieºte în umbra jur-nalistului, acesta declara: „Este o întrebarecare mã frãmântã ºi pe mine. Mai ales decând a apãrut Maestro multa lume mã între-abã ce sunt. Dar mã consider scriitor ºi nimicaltceva. Este normal ca în societate sã seimpunã imaginea ta din zona în care ai ceamai mare influenþã. Scriitorul nu poate trãidin scris. N-am câºtigat nici un leu din scris.Fac televiziune, predau la universitate pen-tru a mã întreþine. Þin mai mult la publiculmeu cititor decât la cel spectator. Faptul cafac televiziune este o anexã a faptului ca sântscriitor, la fel cum faptul ca sânt profesor uni-versitar este o anexã a faptului ca sânt scriitor.Ce rãmâne în mod real conteazã, cãrþiletale”.

Eric Fottorino, director al publicaþiei „LeMonde”, a dezbãtut acelaºi subiect, laBucureºti, cu prilejul lansãrii uneia dintrecãrþile sale8. Inclus perfect în sintagma scri-itor ºi jurnalist, întrucât este autorul a optromane de ficþiune, Eric Fottorino a reuºit sãbulverseze mediul profesional bucureºteanprin unele dintre afirmaþiile sale. Contro-versa despre jurnalism ºi literaturã i-a antre-nat în dialog pe câþiva dintre participanþicãrora li s-a adãugat Alexandru Matei9

printr-un un text publicat ulterior: „Jurna-list cu state vechi, cu tatã marocan ºipurtând numele tatãlui vitreg, Eric Fotto-rino este ºi romancier. Acest „ºi” pe mineunul mã descurajeazã. De aceea, la dezbatereape tema Jurnalism ºi literaturã, pe care edituraromaneascã ºi Institutul Francez au organizat-oîn prezenþa scriitorului, eu m-am dus sã-lcunosc pe jurnalist. Or, el era fericit sã fie cunos-cut în România ca romancier.”.

În termeni foarte apropiaþi se pronunþã ºiKarin Budrugeac10, din al cãrei text repro-ducem pasajul: „Punctul de plecare într-oasemenea discuþie nu poate fi unul original.Existã jurnaliºti care sunt ºi scriitori, sau vicev-ersa. Totuºi, jurnalismul ºi literatura, aceºtifaux amis cum i-a numit Eric Fottorino, repre-zintã douã domenii cât se poate de diferite alescrisului: unul al preciziei ºi al regularitãþiiinformaþiei, celãlalt al creativitãþii subiective.Pot coexista cele douã faþete sau una dintre ele

43

Scriitorul ºi identitatea sa în spaþiul public

7 „Ziarul de Bacãu”, 24, ianuarie, 2009, interviu luat de Laura Huiban.8 Sãrutãri de cinema (Gallimard, Prix Femina, 2007) apãrut la Editura Trei, Bucureºti, 2008.9 http://www.revista 22.ro/Douã tipuri de jurnalism.10 Liter Net.ro., Karin Budrugeac, Jurnalismul, literatura ºi blogurile, masã rotundã cu Eric Fottorino,

induce sacrificiul celeilalte? ªi desigur, între-barea cheie: cine a fost mai întâi, scriitorul saujurnalistul?”

Câþiva dintre cei prezenþi la dezbatereaprilejuitã de lansarea cãrþii lui Eric Fotto-rino, au simþit, ºi ei, necesitatea unor delim-itãri. Elena Vlãdãreanu crede, din expe-rienþã proprie, cã presa [jurnalistul] ºi litera-ture [scriitorul] pot coexista natural ºi fãrã con-tradicþie, convieþuind într-o perpetuã contami-nare. Bagajul literar, deºi tãcut, aduce «unfarmec aparte» jurnalismului pe care îl prac-ticã”. În schimb, Cezar-Paul Bãdescu se si-tueazã la polul opus. Raportul între acestedouã stãri ale scrisului este total diferit, unaexcluzând-o pe cealaltã: „Jurnalismul, cu pre-cizarea cã este vorba despre cel cotidian, nemi-los, exigent ºi nu despre forma „boie-reascã”, sãptãmânalã sau de revistã, subjugã

ºi devoreazã scriitorul. Dacã iniþial activitateajurnalisticã este o concesie pe care o face scri-itorul imediatului ºi gloriei contemporane, com-promisul îl acapareazã ºi lipsa de timp ºi deenergie se numãrã în pagini albe”.

*Stabilirea distincþiei dintre cele douã pro-

fesii, relevã cã percepþia generalã este (încã)una neclarã. Tendinþa ºtergerii definitive agraniþelor dintre jurnalist ºi scriitor devinetot mai evidentã ºi pãguboasã. Cu toateacestea, abordarea de faþã nu contestã drep-tul scriitorilor de a fi prezenþi în paginilepresei, ci semnaleazã faptul cã „scriitura”acestora este ades confundatã, ca turnurã.Dacã pentru publicul larg cititor, acest clivajnu constituie prilejul unor comentarii oriinsatisfacþii, el ar trebui totuºi sã intre înatenþia specialiºtilor din ambele domenii(presã ºi literaturã) deoarece altereazãînþelegerea corectã, mai ales cu privire latipurile de discurs promovate.

Nu insistãm asupra altor referinþe, con-siderând eºantionul îndeajuns de explicitpentru formularea unei concluzii, e drept,dinainte cunoscute. La întrebarea cât debenefic este pentru autor dublul standardprofesional – de pildã scriitor ºi jurnalist –rãspunsul nu poate fi decât unul singur:„relaþia” aduce avantaje amândurora, con-topite sub aspectul întrajutorãrii: simbioza.Acelaºi raþionament îl enunþã primul dintrecei amintiþi (Tudor Octavian), invocând înnumele profesiei de scriitor, argumentulcartezian: „Povestesc, deci exist!”.

Pe de altã parte, rezultã foarte limpede cãdublul statut este determinat de presiunearealitãþilor sociale ºi nicidecum de voinþairepresibilã a scriitorului-jurnalist de a-ºiasuma, prin extindere, competenþe maximepe ambele fronturi. Oarecum voalat, faptulvorbeºte ºi de marasmul în care se zbatescriitorul11 contemporan, ale cãrui „punþi”

44

Lucian Chiºu

11 Profesionalizarea scriitorului ºi profilul acestuia în societate nu au constituit subiect de cercetare.Lucrãrile destinate evoluþiei în acest domeniu, cu intenþia de a se schiþa procesul de formare aconºtiinþei scriitoriceºti ºi de a se înregistra apariþia categoriei sociale a scriitorului sunt aproape inexis-tente. Singurul studiu aparþine lui Leon Volovici, Apariþia scriitorului în cultura românã, editura Junimea,Iaºi, 1976, ediþie revãzutã, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2006, despre care se poate spune cã esteîntors cu faþa spre trecut.

mai vechi, cãtre cititor sunt prãbuºite.Situaþia ilustreazã mai degrabã un „joc” si-logistic, în care sunt antrenate adevãrul ºirealitatea. În acest context, adevãrul sereferã la „scriitor” iar realitatea la „jurna-list”. Admitem silogismul, dar nu-l putemproba, întrucât adevãrul profesiei de scriitoreste inconsistent în plan social, ºi cu toateacestea foarte bine reprezentat în imagi-narul colectiv.

De aceea, ignorând starea de incompati-bilitate12 în care se aflã cele douã profesii,foarte mulþi sunt înclinaþi sã accepte rutinaunor idei sau concepte verificabile doarparþial.

Astfel, jurnalistul ºi scriitorul se situeazãpermanent într-o relaþie de incluziune, considerându-se cã fiece jurnalist trãieºte cu gândul secret de a deveni scriitor, în timpce fiecare scriitor ºtie cã soluþia optimã pen-tru un loc sigur de muncã o reprezintãpresa.

Însã, în aproape toate cazurile amintitemai sus, ideea de a face jurnalism rezidãdintr-o necesitate socialã, în intimitatea sacreatorul fiind conºtient cã aceastã con-venþie (cu propria existenþã), reprezintã oabatere de la vocaþie. Totuºi, acest melangepare foarte reuºit, deoarece garanteazãrecunoaºterea socialã a profesiei lucrative ºi

asigurã înalta distincþie, de stimã, a celeisimbolice. Dacã întruchiparea n-ar fi rodulunei situaþii de context, ci o cerinþã realã,atunci ar trebui sã concluzionãm, cu mali-þiozitate, cã orice scriitor poate deveni jur-nalist, în timp ce reciproca nu e satisfãcutãintegral.

45

12 Scriitorul ºi jurnalistul sunt profesioniºti ai limbajului, principala formã de concretizare a activitãþii lor.Alãturi de toþi vorbitorii unei limbi, ei se folosesc de expresie utilizând-o ca pe un cod, dar, în plus faþãde ceilalþi, ºi ca pe un instrument al profesiei lor. Riscând sã spunem o banalitate, ei scriu cel mai mult,constant, exersând continuu, modelând expresia în scopul de a reliefa informaþii sau de a declanºaemoþii. De aceea, distingem, dincolo de ceea ce este comun, preocupãri lãuntrice apte sã creeze spe-cializarea funcþionalã la nivelul limbajului din sfera lor de întrebuinþare. Tocmai pentru cã se nutrescdin aceiaºi formã, sferele de activitate interferã ades. Limbajele lor profesionale (funcþionale) ar trebuisã se detaºeze mai tranºant. Aria de ocupaþie a jurnalismului o reprezintã specializarea în comunicareºi vizeazã realitatea socialã în toatã complexitatea ei, prin câmpuri focalizate (politicã, social, econom-ic, cultural etc.) Lumea jurnalistului este realã, motiv pentru care acesta utilizeazã limbajul ca pe oproiecþie a realitãþii. Propensiunea limbajului scriitoricesc nu este, propriu-zis, comunicarea, ci arta prin care inventeazã olume virtualã, în toatã complexitatea ei. Imaginaþia (creaþia) scriitorului scoate în parantezã realitatea.Literatura este o proiecþie în oglindã („joc secund”) a lumii reale sau purã ficþiune. Toate tipurile denorme convenþionale sunt ades alterate de procedee artistice, ale cãror semnificaþii transcend indicaþi-ile gramaticale. Deoarece nu-l vizeazã în mod expres pe receptor, fiind orientat asupra lui însuºi (cunos-cuta „funcþie poeticã”, teoretizatã de R. Jakobson), textul literar artistic nu cunoaºte constrângeri, fiindindependent de timp ºi spaþiu, de cerinþele actualitãþii sau de cele de proximitate, ori de tiraj. Efecteleacestora sunt atât de slabe, încât, împotriva sensului lor, deseori se spune cã operele trebuie sã „zacã”pânã când cititorii vor ajunge la mesajul lor. Textul literar artistic se „naºte” într-o formã pre-redacþion-alã, fiind guvernat de inspiraþie ºi fantezie. Finalitatea este una esteticã, general ideaticã (eticã, moralã,simbolicã) ºi are statut de operã. Scriitorul este, aºadar, un creator de fabulaþii.

46

Sub raport istoric, evolutiv, din punct devedere universal, abordând fenomenuldevenirii umanitãþii în sens universalist: ceeste o crizã – evident, o crizã mondialã? Oturbulenþã istoricã, un blocaj evolutiv, unregres, o provocare, o ºansã pentru istorie,pentru umanitate? În faþa condiþiei lumii,

aºa cum apare aceasta în ultimii doi-trei ani– o perioadã infinitesimalã prin comparaþiecu intervalele marilor miºcãri ale societãþiiomeneºti, în ansamblul sãu, ºi, în egalãmãsurã, ale principalelor subansamble careo compun, state, naþiuni, zone geopoliticedar o perioadã care, în chip evident, suge-reazã a se extinde, fãrã a lãsa mãcar sã i seîntrevadã un moment cu adevãrat definit alîncheierii – este aproape imposibil sã nuaparã, în conºtiinþe, ideea exprimatã într-unarticol publicat acum douãzeci ºi unu de anide un analist al Departamentului de Stat alSatelor Unite, care ºi-a continuat apoidemersul teoretic într-o carte, devenind ast-fel celebru pentru susþinerea tezei intrãriiomenirii într-un ireversibil – ºi, deci, ireme-diabil – sfârºit al istoriei, odatã cu iniþialprevizibilul ºi apoi foarte realul colaps alsistemului comunist sovietic. Este absolutclar faptul cã în ultimele douã decenii – tre-cute de la apariþia mult discutatului „End ofhistory?“ a lui Francis Fukuyama – umani-tatea, zone ºi structuri ale ei, populaþii ºistate, au trecut deja prin cataclisme, prin anide entuziasme sau depresiuni morale, psi-hologice, economice, politice sau culturale,au creat, sau suportat, alternativ sau simul-tan, sentimente ºi convingeri presupunândprogresul, fie el mai extins ori mai limitat,sau regresul, stagnarea, criza. Acum neaflãm neîndoielnic într-o crizã – a Româ-niei, a Sud-estului european, a Occidentu-lui; o crizã având cel puþin unele consecinþeºi asupra planetei, în ansamblul sãu. Deciapare întrebarea dacã, pe seama acesteicrize, vom avea ceva de învãþat asupra isto-riei umanitãþii în general, precum ºi, invers,într-o înþelegere a principiilor funcþionãriiistorice a societãþilor, o înþelegere nu nea-pãrat mai profundã, poate nici mai nouã,dar una – un demers cognitiv – care sã seinsere coerent în enorma serie de comple-mentaritãþi sub forma cãreia se organizeazãcunoaºterea noastrã sã deducem cel puþinunele din releele crizei. Putem fi convinºi cã,de la intrarea lumii în secolul XX ºi pânãastãzi, tot ceea ce a fost ºi a reprezentat oevoluþie sau un eveniment semnificativ peterenul tehnologiilor, economiei, politicii,relaþiilor internaþionale, comunicaþiilor, cul-

Caius TraianDRAGOMIR

Consideraþiiprivind o istorie

naturalã a omului

în civilizaþie

The article represents an essay about the con-dition of the flux of evolution in the humanhistory. The theories of history as a continousprocess as well as those considering the exis-tence of humanity as reaching a final stablebalance are reviewed. One of the conclusion ofthis present investigation is that there arequite scarce and small patches of real historyin what we consider as being the human histo-ry. True changes, true progressive restructura-tion of the society, of the politics, of the essenceof the economical relations happen very sel-dom. Five ways on which history, however, evolvesare described. Two of them belong to whatshould be evaluated as natural history - threeother and, in part, the second of the first two -are components of the cultural history of civil-isation. A successful society and state areobliged to transfer, as much as possible, theirhistory, and their evolution, from natural tothe cultural ones.Keywords: history, change, progress, economy,politics, society

Abstract

47

Consideraþii privind o istorie naturalã...

turii, strategiilor ºi capacitãþilor militare agenerat efecte cruciale, schimbãri fabuloase,dezastre sau progrese în plan uman, la nivelindividual ºi colectiv în mod egal, oferindtotodatã surse decisive reflecþiei filosofice,istorice ºi politice. Rezultatele au întârziatsã aparã totuºi în planul organizãrii socie-tãþilor ºi al ansamblului umanitãþii, cât ºi înacela al aparatului metodologic de abordarea fenomenului uman. Conceptele utilizateîn operarea problemelor concrete socio-politice, economice, instituþionale au fostelaborate în Iluminism, altfel spus, cuaproape trei secole în urmã; marile opþiuniideologice au fost deschise acum douã se-cole; dacã teoria economicã prezintã modi-ficãri în perioadele la care se face aici refe-rinþã – fãrã a se putea spune cã aceasta, deciteoria economicã, ar fi evoluat – în schimbterminologia proprie limbajului bancar,contabil sau administrativ, este aceea creatãîn vremea lui Mazarin, Colbert, Turgot ºi

Necker, iar cea legislativã ºi juridicã poate firegãsitã in nuce în codul lui Hamurapi, întextele referitoare la legile faraonuluiBochoris, neîndoielnic în dreptul roman,reluat în codurile Justinian, dar mai alesNapoleon, ultimul încorporând, ºi acesta,elementele datorate evoluþiilor strãlucite aleIluminismului. Dincolo de filosofia lumi-nilor, nimic nu este nou sub soarele exis-tenþei politico-istorice a umanitãþii, în cali-tate de teorie a fenomenului uman – deºivariaþiile tratãrilor cu alurã scolasticã sauºcolarã ori creaþiile imaginarului pe temaexistenþei omului ºi umanitãþii, doar aces-tea, abundã.

Problema sfârºitului istoriei apare înmarea filosofie dogmaticã – aceea criticã nuabordeazã tema – ºi este pusã direct, iarapoi inechivoc de Hegel. Hegelianismul de-mersului propriu lui Fukuyama a fostsesizat sau considerat de aproape toþicomentatorii sãi. În afara filosofiei – ºiînaintea acesteia – tema sfârºitului istorieiapare ca un subiect esenþial în spaþiul cre-dinþei, al religiilor, al teologiilor. În „Ecle-ziastul“ aflãm ceea ce ar putea fi numitã oviziune a stagnãrii istorice sau inevoluti-vitãþii lumii umane a autorului, ce îºi afirmãidentitatea, ca „Fiul lui David, rege în Ieru-salim“. Marii profeþi ai Vechiului Testamentse pronunþã, dimpotrivã, pentru o drama-ticã miºcare a lumii oamenilor, cu referirefireascã, specialã, pentru lumea lui Iuda ºiIsrael, dar adesea extinzându-ºi profeþiileasupra altor neamuri, uneori asupra tuturoroamenilor. Profeþii anunþã mai curând oaccelerare istoricã – pentru a fi folosit aiciun limbaj adaptat – dar o accelerare cãtre unpunct final în care lumea istoriei imanenteeste schimbatã, în mare parte sau aproape întotalitate, pentru ca o componentã salvatã aei sã fie adusã la transcendenþã, la ceea ceastãzi transcende lumea vizibilã. O religiemesianicã nu are cum vedea lumea istoricãaltfel decât evoluând cãtre un final divin.Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul estedefinire clarã a acestei concepþii sau, maiexact spus, respectând ºi termenul grec, aacestei revelaþii. Pierre Teilhard de Chardinvorbeºte despre evoluþia lumii înspre unpunct Omega, al integrãrii absolute a lumii

48

Caius Traian Dragomir

în Divinitate, în universalitatea absolutã alui Iisus. Problema cu Hegel ºi Fukuyamaeste cã aceºtia au considerat cã sfârºitul isto-riei a ºi fost atins – primul socotindîmplinirea istoricã drept un act ºi o con-cluzie a germanismului în evoluþia sa, iarcel de al doilea considerând sfârºitul istorieidrept succesul concurenþial realizat de liber-alismul capitalist în raport cu restulformelor de organizare socio-politico-eco-nomicã a lumii. Cum s-a ajuns de la crizafatalã a comunismului la o crizã, este drept,încã în desfãºurare, a capitalismului liberalîn doar douãzeci de ani devine o întrebarece ar putea fi socotitã, dacã nu ar privi ostare de o incredibilã tristeþe ºi dificultate,cu adevãrat plinã de farmec ºi de incitaþiecognitivã.

În faþa triunghiului problematic: dina-mism istoric, final istoric ºi haotism politico-economico-istoric se poate ajunge la o ade-vãratã avalanºã a întrebãrilor. Douã ar pu-tea fi socotite drept o introducere echilibratãºi rezonabilã pentru mai vaste analize ulte-rioare. În primul rând: este istoria un procescontinuu – este o permanentã evoluþie sau,dimpotrivã, ca miºcare ea reprezintã maicurând o funcþie parcelarã a umanului, careacum se angajeazã în miºcare ºi progres,acum stagneazã ºi apoi involueazã sau îºiregãseºte iarãºi calea de progres? În aldoilea rând: dinamica istoricã – dacã este sãexiste ºi când existã – se probeazã ca procesde un singur tip sau ea poate îmbrãca formediverse? Evident, în cele ce urmeazã, va fiavutã în vedere evoluþia secularã a lumii,aceea în care omenirea ºi societãþile suntangajate prin determinismul ce implicãnemijlocit sectorul uman. Marea schimbarea umanitãþii ajunse la sfârºitul timpului necheamã doar la pregãtirea fiinþei noastre, ºinu la a discuta ceea ce „nu ºtie nimeni: niciîngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl“,aceasta în credinþa creºtinã, iar pentru cei dealte credinþe, eventual atei, oricum nu esteun subiect cãruia sã i se dedice.

*Empiric tratând lucrurile, ce meritã mai

curând sã sperãm: cã istoria în sfârºit seopreºte, cã ea ajunge la finalitatea care pen-

tru unii este doritã, constând într-un libera-lism universal, pentru alþii în reintrarea înscenã, mai curând în acceptarea de cãtrediscursurile oficiale, spre vastã repunere înpracticã a tipului providenþial de stat, ºipentru alþii în recuperarea, cu adaptãri saufãrã acestea, a principiilor marxiste de struc-turare ºi acþiune socialã ori, în loc de avedea în jur stagnare istoricã ºi oprire deflux evolutiv politico-filosofic ºi istoric, sã seredeclanºeze, cu adevãrat, istoria în miº-care? Nu ar fi cazul sã înþelegem în cele dinurmã cã dinamismul istoric este mai curândun fenomen rar în cursul existenþei umani-tãþii, în cursul creºterii demografice a aces-teia ºi chiar al creºterii productive, vag eco-nomice uneori, alteori intens tehnologice?Adevãratele schimbãri istorice se producabia atunci când nu mai existã nicio ºansãpentru neschimbare. O crizã, precum ceaactualã, din economie, dar ºi din societate,din politicã, din filosofie socialã, din mo-ralã, din concepþia organizaþionalã a mari-lor societãþi, poate fi analizatã din multepuncte de vedere – toate resorturile ei eco-nomice sunt perfect vizibile ºi perfect con-trolabile, blocajul este unul ideologic, daraceastã idee nu va fi dezvoltatã aici, decâtsub un aspect cu totul tangent – dar un lu-cru este limpede: ea cheamã istoria la rean-gajare, la schimbarea cu adevãrat cutremu-rãtoare, la evoluþia autenticã.

Secolul XX nu a transmis secolului XXI,din punctul de vedere al concepþiei progre-sive, decât aproape numai ceea ce secolulXX primise din secolul XIX, iar acesta dincel precedent ºi faptul este foarte grav – cuadevãrat dramatic. Toate invenþiile în pla-nul doctrinei politice, economice, istorice,sociale care au pretins a reprezenta maridezvoltãri aparþinând secolului trecut audevenit desuete, s-au dovedit ineficiente,dacã nu s-au demonstrat a fi criminale, cumult încã înainte de ultimul an al veacului.Altele, care vor dispãrea cu siguranþã nufoarte târziu, dar încã mai sunt prezente dinnenorocire în viaþa oamenilor ºi societãþilor,provin din perioade anterioare. Excepþii, ºiîncã deosebit de pozitive ºi instructive pen-tru intelectul deschis spre schimbare, suntgaullismul ºi doctrina Deng Xiaoping –

49

Consideraþii privind o istorie naturalã...

creaþii de geniu ale secolului XX. Primulînseamnã asocierea statului puternic ºi toto-datã flexibil cu democraþia ºi cu deplinulliberalism. Este posibil ca politica propriu-zisã gaullistã sã nu mai poatã fi regãsitã înimediat sub o formã partidicã fidel struc-turatã, dar valoarea experimentului gaullistse va dovedi în timp cu mult mai importan-tã decât se poate crede astãzi. Apare chiarîntrebarea dacã, pe de o parte, noua Rusieºi, pe de altã parte, India ºi Brazilia nu dez-voltã, în miºcarea lor politico-economicãactualã, programatic sau deloc programatic,

elemente a cãror origine derivã, oricât dediscret, din gaullism. În ceea ce priveºtedoctrina lui Deng Xiaoping, ea a transmisun nou sens istoric nu doar celei mai marinaþiuni, ci evoluþiei istorice globale, înansamblul ei; pragmatismul dezvoltat pânãla admiterea existenþei a douã (poate ºi amai multe) sisteme în cadrul unei singurenaþiuni, fie ea ºi giganticã, este o probã cãinteligenþa poate adapta oricând umani-tatea într-un mod care nu fusese nici mãcarimaginabil în gândirea ce precede momen-tul unei mari creaþii. Adevãrata contribuþie

50

Caius Traian Dragomir

a secolului XX la viitorul istoric al uman-itãþii constã în acest nou sincretism dual,nãscut, sub forme diferite, în cele douã mariþãri ale culturii ºi civilizaþiei, Franþa ºi China– un sincretism implicând însãºi abordarea,tratarea, analiza bazelor existenþei sociale anaþiunilor ºi lumii. Orice ideologie este anti-istorie, este totalitarism sau, cu termeni mainoi, gândire unicã (un concept critic, datoratlui Phillipe Seguin) ori corectitudinepoliticã, deci exprimat diferit, dar foarteexact: totalitarism.

Ideologia tinde sã constituie un sistemintegrat care însã niciodatã nu reuºeºte sãîncadreze toate aspectele ºi tendinþele realu-lui: lucrul acesta este bine ºtiut ºi marxismula încercat sã îl depãºeascã, revendicândpentru el însuºi tocmai în mãsura în careînceta sã fie o filosofie în forma sa politicã ºi,implicit, publicã, devenind o ideologie, dara fãcut-o – ºi nu avea cum sã nu o facã ast-fel – decât exclusiv declarativ. O ideologieeste axul, reperul esenþial, specific al uneipolitici, al unui program politic, al uneimiºcãri politice sau structuri politice – esteînsã mai ales principiul programatic trans-ferat unei societãþi, este ceea ce leagã politi-cul de social, este ceea ce, tocmai prinaceastã conexiune, dã rezistenþã inerþialãunei politici. Odatã centratã de o ideologie,o politicã va cãpãta forþa de a rezista ºiincapacitatea de a se modifica adaptativ înraport cu schimbãrile lumii aduse de timp.Orice ideologie revendicã pentru sinecapacitatea de a oferi finalul istoriei ºi dato-ria de a o face, de a o induce – prin chiaraceastã pretenþie, orice ideologie îºi dove-deºte valenþa, îºi relevã dimensiunea totali-tarã. Aceastã observaþie este valabilã pentruteza hegelianã a ideii absolute întrupatesocial în autoritarismul imperial, pentrumarxismul care socotea drept definitivã ºigeneralã, în istoria universalã, perspectivadispariþiei proprietãþii private ºi realizareapracticã a distribuþiei comuniste a bunu-rilor, dar ºi pentru viziunea lui Fukuyamacare a vãzut într-o ipoteticã – dar în con-cepþia sa obligatorie – globalizare a libera-lismului nu doar globalizarea relaþiilor depiaþã liberã, dar ºi dispariþia culturii, caformã vie de manifestare umanã, devenitã

nonnecesarã ºi, astfel, transformatã în patri-moniu muzeistic mort. Ce altceva se poatevedea într-o astfel de variantã a gândiriidecât delirul totalitar, iar în acþiuneaderivatã, eventual, din ea, altceva în afaraperspectivei dictaturilor de nivel totalitar?

În existenþa umanã, în orice formã de so-cietate, totul este o problemã a echilibrului:credinþa creºtinã îºi are forþa în echilibruldintre lege ºi iubire. Politica marilor soci-etãþi se desãvârºeºte exclusiv în funcþie deechilibrele care se stabilesc între forþele cre-atoare ºi capacitãþile critice ale comu-nitãþilor umane. Capitalismul – ºi capitalul– a constituit o ºansã în dezvoltarea socio-economicã, dar ºi politicã a umanitãþii înmãsura în care o vreme îndelungatã s-a aflatîn echilibru cu forþa politicã a prestigiuluinobiliar ºi ecleziastic, iar apoi cu atracþiaintelectualã ºi, parþial, popularã a comunis-mului. În momentul istoric în care nu a maifost concurat doctrinar, capitalismul aînceput sã facã erori pe care nu ºi le-ar fipermis niciodatã în epocile în care avea grijãsã nu se lase descoperit în disputele pe carele avea cu unul sau altul dintre competitoriisãi ºi aceasta se vede a fi, ca rezultat, tocmaiactuala crizã. Nu este aici locul de a se faceo analizã detaliatã a problemelor suprimãriiprogramatice a echilibrelor în dezvoltarea –sau involuþia – umanitãþii. Sã remarcãmdoar cã sincretismul doctrinelor politico-economice ºi culturale îºi aflã succesul înconstruirea de sisteme în care echilibrelesunt menþinute. Gaullismul aduce în poli-ticã demnitatea inalterabilã, de inspiraþienobiliarã, a statului puternic ºi democrat, pecare îl aºazã drept contrapondere a unui li-beralism economic, în sine lipsit de con-strângeri autoritare. Formula Deng Xiao-ping echilibreazã eficient elementele etatis-mului de stânga cu acelea ale dinamismuluieconomic al dreptei politice mondiale. Cândînsã necesitatea sincreticã a asigurãrii echili-brelor istorice este neglijatã, doctrineledevin ideologii, iar acestea îngheaþã – uni-lateral considerând realitatea – orice evo-luþie istoricã. Sfârºitul istoriei tinde sã fieimpus, dar se dovedeºte obligatorie relan-sarea istoricã. Blocajul evolutiv, în comu-nism, a purtat o vreme numele de brejne-

vizare, lumea începe sã fie ameninþatã, saueste deja coruptã, alienatã ºi degradatã debrejnevizarea capitalistã.

*Istoria, în ultimã instanþã, reprezintã,

cedând tentaþiei unui paradox, un fenomenrelativ rar în istorie. Mai simplu ºi mai puþinambiþios, am putea afirma cã în evoluþiaumanã, în cadrul civilizaþiilor, procesul

istoric activ ºi, implicit, constructiv este re-lativ rar ºi efemer. Adevãratele schimbãrireuºesc sã se producã în perioadele de gol –sau colaps mai curând – structural, înperioadele de deconstrucþie ale societãþilorºi statelor, înainte ca acestea sã încreme-neascã iar în noi forme, în care interferenþelecele mai complexe ajung sã fie pe matriceleunor ideologii. Am considerat, încã de

51

Consideraþii privind o istorie naturalã...

52

Caius Traian Dragomir

multã vreme, ºi am expus în texte publicateideea cã, în esenþa sa, istoria este schim-barea aceentului pus de societãþi ºi, în final,de umanitate asupra spectrului valorilor, anevoilor oricum acceptate prevalent; cametodã evolutivã, istoria înseamnã pro-gram, deci urmãrirea împlinirii unei ideidespre viitor; sub raport tehnic însã ºi, ast-fel, în concret, termenului de istorie i se potreleva cinci sensuri – iatã-le, aºa cum se potdistinge, în modul cel mai simplu:

În primul rând poate fi vorba de acumu-larea, înserierea sau, pur ºi simplu, interfe-renþa efectelor unor miºcãri haotice, alea-torii ale societãþilor ºi statelor. Întreaga vari-aþie de stare a statelor, zonelor geo-politicesau a lumii nu reprezintã altceva decât oevoluþie de tip brownian a universuluiuman. Aristotel a afirmat cã trei forþeacþioneazã în lume: forþa brutã, fizicã,inteligenþa – altfel spus, spiritul – ºi întâm-plarea, dar, adãuga el, cea mai mare dintreele este întâmplarea. Cu siguranþã, astfeleste vãzut doar un aspect al lucrurilor, însãel nu trebuie neglijat în ansamblul aprecie-rilor asupra istoriei.

Un al doilea mod în care se producschimbãri în existenþa comunitãþilor ome-neºti implicã legãturile cauzale dintre seg-mentele fenomenului uman – astfel, odatãce apare cultivarea cerealelor, se dezvoltãmorãritul, domesticirea animalelor de po-varã ºi tracþiune, se poartã rãzboaie pentrucucerirea unor teritorii fertile. Este evidentcã determinismele de acest tip includ, înconexiunile lor, intelectul uman, observaþia,experienþa, cultura.

În mãsura în care valorile, abstracte princonþinutul lor conceptual ºi, totodatã, fun-ciar ataºate sensibilitãþii umane, devindeterminanþi esenþiali ai trãirilor ºi decizi-ilor oamenilor, societãþile se orienteazã evo-lutiv, în sensul atracþiei elective, înspre do-bândirea unor anumite poziþii în spaþiulvalorilor, cãtre atingerea unei condiþii axio-logice specifice. Este urmãrit, în ordineasubconºtientului colectiv, un gen de pro-gram care nu a fost niciodatã conºtient – ºideci voluntar – elaborat.

În al patrulea rând, trebuie menþionatceea ce decurge imediat din tipul anterior

de programare spontanã: fiinþa umanã pro-duce deplin conºtient programe ale evolu-þiei istorice – acestea oferã atât ºansa istoricãa valorizãrii aspiraþiilor umanitãþii, transpu-nerea în act a capacitãþilor spiritului, dar, înegalã mãsurã, poate oferi teren pentrumanipulare, alienare, imunitate, derive cri-minale, precum în numeroasele utopii ne-gative, care au marcat istoria.

În sfârºit, aºa cum a susþinut, pornind dela premise distincte, un Henri Bergson sauun Karl Popper, prin acþiuni deplin con-ºtiente, factori istorici – deci personalitãþicolective, grupuri, curente de idei, miºcãri –pot crea liber istoria.

*Istoria nu curge precum un fluviu – ea

poate fi pusã în miºcare, aºa cum poate fi ºiblocatã. Stagnarea prevaleazã asupradinamicii, deºi s-a vorbit atât despre “ºoculviitorului” ºi alte lucruri asemãnãtoare. Arfi cazul ca acum evoluþia istoricã nu doar sãfie repusã în miºcare, ci sã fie aºezatã pecalea unei mai înalte creativitãþi.

Dintre cele cinci modalitãþi de asigurarea mobilitãþii istorice, primele trei alcãtuiescceea ce trebuie numit “istoria naturalã aomului în civilizaþie”; varianta doi pânã lacinci participã la istoria culturalã a omuluiaflat în dezvoltarea civilizatã. Este evidentcã existã aici ºi o zonã de suprapunere acelor douã istorii. Apare limpede cã unelenaþiuni ºi state evolueazã mai curând într-oistorie naturalã, iar altele se situeazã preva-lent într-o istorie culturalã a omului civi-lizat.

Este aproape inutil de adãugat cã Româ-nia, cu toatã cultura sa remarcabilã, aparþinemult prea mult istoriei naturale a uma-nitãþii. Este cazul ca, împotriva riscurilor,care nu sunt puþine, sã se transfere energicpe calea unei istorii culturale, deci pragma-tice, a unei istorii izvorând dintr-o culturãcare nu este altceva decât angajarea omuluipentru evaluarea omului (hegelian: “spiri-tul este spirit întrucât este pentru spirit” –pentru ce anume este omul trãind într-oRomânie ºi într-o lume în crizã?).

53

C’est pour moi une grande émotion et ungrand honneur de parler en ce jour et en celieu de Mihai Eminescu. Considérer laprésence d’Eminescu dans la modernité oupost-modernité, c’est en fait se poserplusieurs questions : Comment lireEminescu ? Que lire d’Eminescu ? et surtoutPourquoi lire Eminescu aujourd’hui ? Jecrois que, chez Eminescu, ce qui interpelled’abord le lecteur étranger – mais peut-êtretout lecteur – est la coïncidence, chez lui, de« la vérité d’existence » et de « la vérité deparole », pour reprendre deux expressionsd’Yves Bonnefoy issues de son essai Lever lesyeux de son livre. Oui, avec Eminescu, nouslevons souvent les yeux de la page fascinéspar la magie de ses images. Comme le diraitBachelard, les images éminesciennes « sus-citent notre rêverie, elles se fondent en notre

rêverie, tant est grande la puissance d’as-similation de l’anima. Nous lisions et voicique nous rêvons »1. Interruption fondatricequi marque ce « moment où le poème sedéfait de l’emprise des significations maisdu coup prend sens »2.

Quel sens revêt la poésie d’Eminescupour un lecteur du XXIe siècle ? Plus que dem’arrêter à son irradiation sur la littératureroumaine, je voudrais m’interroger sur lerayonnement de ce sens en dehors de laRoumanie. Et apporter le témoignagequ’Eminescu est encore susceptible depolariser, comme un véritable aimant, l’in-térêt des lecteurs non-roumains. Il est bienun véritable « phare » au sens baudelairiendu terme. Plusieurs voies s’offrent en faitpour le faire connaître et aimer par deslecteurs étrangers, voies que je voudraisdégager aujourd’hui.

Il faut d’abord souligner l’importancedes cours universitaires de Littérature com-parée qui ne coïncident pas avec les courstraditionnels de Langue et littératureroumaines mais qui sont de plus en plus unpuissant moyen de promotion à l’étrangerde la littérature roumaine en général et del’œuvre d’Eminescu en particulier.S’adressant à des étudiants qui n’étudientpas nécessairement la langue roumaine, cescours se fondent sur deux grandesapproches du texte éminescien : d’un côté,les traductions qui jouent un rôle fonda-mental et, de l’autre, la critique éminesci-enne écrite en langue étrangère.

En ce qui concerne la traduction, jesoulignerai seulement leur rôle stratégiquesans m’interroger, par manque d’espace, surces problématiques essentielles : non seule-ment comment traduire Eminescu aujour-d’hui mais aussi que traduire d’Eminescupour un public non rouménisant ? C’est nonseulement la réénonciation traductrice qui

Gisèle VANHESE*

Eminescu parmi nous

* Université de Calabre.1 G. Bachelard, Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1978, p. 55.2 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », dans Entretiens sur la poésie (1972–1990), Paris, Mercure de

France, 1990, p. 230.3 R. Del Conte, Mihai Eminescu o dell’Assoluto, Modena, Soc. Tipografica Editrice Modenese, 1962 ;

M. Cugno, Mihai Eminescu : nel laboratorio di « Luceafãrul », Alessandria, Edizioni dell’Orso, 2007 ; G. Vanhese (ed.), Eminescu plutonico. Poetica del fantastico, Università degli Studi della Calabria, CentroEditoriale e Librario, 2007.

The author mentions a few difficulties in whatconcerns Eminescu's work in Postmodernity.It is very hard to translate his poems and topreserve the Romanian significances. Besides,one is very confused in making choices aboutwhat reading from his works.Keywords: M. Eminescu, Postmodernity, rein-terpretation, translation.

Abstract

54

Gisèle Vanhese

est liée à la démarche exégétique, mais c’estaussi et surtout l’analyse même des textesqui en est tributaire. La critique éminesci-enne rédigée en langue étrangère est, pourles lecteurs ne connaissant pas le roumain,le seul instrument disponible pour l’explo-ration du texte. En Italie ont été publiésplusieurs livres sur la poésie d’Eminescu3.

Le plus récent est celui de Marco Cugno: Mihai Eminescu. Nel laboratorio di« Luceafãrul » où, pour éclairer les voies dela création artistique, le critique n’a pashésité à pénétrer dans le laboratoire émine-scien, ce lieu que Ion Negoiþescu situaitdans le règne « plutonien ». Je voudraissouligner qu’il a consacré son analyse autexte entier du grand poème, ce qui montrela complexité et l’ampleur du « corpus »étudié. En effet, il a offert, pour la premièrefois en Italie, une présentation synoptiquede toutes les versions de Luceafãrul accom-pagnées de leurs variantes.

L’exégète a pris particulièrement en con-sidération la dimension onirique de l’évoca-tion pour en tirer des conclusions person-nelles : « nel momento in cui diventa ancheastro “inamorato” e poi Iperione, egli è una“proiezione” prima fantastica (in regimediurno, di rêverie) e poi onirica (in regimenotturno, di sogno) della fanciulla »4. Il con-sacre ensuite de nombreuses pages à l’inter-prétation philosophique du dialogue entreLuceafãrul et le démiurge ainsi qu’au débatcritique concernant le remaniement desstrophes concernées dans l’édition Maio-rescu pour conclure que « a nostro parere, lalinea interpretativa Mazilu-Caracostea-Perpessicius-Popovici-Matei Cãlinescusembra la più plausibile, come si evince dauna lettura attenta del testo nel suo farsioltre che da altre considerazioni che com-pletano e approfondiscono le precedentiinterpretazioni »5. Optique que renforcentune analyse des figures du titan et dugénie/poète et la réflexion sur le final dupoème, en particulier sur l’insertion de lastrophe de La steaua en tant que derniers

vers qui auraient pu constituer, comme lerappelle Petru Creþia, « un altro finale diLuceafãrul, decantato di ogni risentimento,rimasto come pura poesia della lontananzasenza destino tra mondi e mondi »6, bref un« quatrième » final. Marco Cugno propose,au contraire, l’hypothèse que la note « bru-niana » d’Eminescu, qui précédait l’inser-tion des vers de La steaua, se référait au finaldéfinitif que le poète n’a pas eu le temps decomposer.

Si le volume de Marco Cugno est unevéritable somme exégétique qui apparaîtcomme indispensable pour la connaissance,en Italie, du chef-d’œuvre d’Eminescu, unautre livre important est celui de Rosa DelConte qui porte, cette fois, sur l’ensemble del’œuvre. Dans Mihai Eminescu o dell’As-soluto, Rosa Del Conte n’a pas seulementanalysé magistralement l’art immortel dupoète, mais elle s’est aussi penchée sur sonchemin terrestre, chemin entaché de fini-tude où la misère, la maladie, l’échec, la

4 M. Cugno, op. cit., p. 40.5 Op. cit., p. 116.6 Op. cit., p. 128.

55

Eminescu parmi nous

douleur ne lui furent pas épargnés. Sousl’architecture parfaite des mots battait uncœur supplicié.

J’ai bien souvent regretté qu’YvesBonnefoy, qui avait connu Paul Celan àParis et lui avait dédié un bel essai, nepuisse lire la poésie d’Eminescu enroumain. Mais je suis certaine qu’il auraitété requis par les mêmes problématiquesqu’a approfondies Rosa Del Conte. Et entout premier lieu, l’affrontement entre l’in-stant et l’intemporel qu’elle a élucidé, enmontrant l’élan parménidien du poète versle Grand Temps où les choses et les êtressont suspendus dans « un’immobilità estat-ica »7. Éternité qui est cependant mise encause par l’irruption de la finitude et del’éphémère : « Ma rimane a nostro parere frale conquiste tecniche più alte dell’arte emi-neschiana la realizzazione di un metro, incui egli ha tradotto il sentimento dell’ef-fimero »8. C’est par la « musique savante »,que Rimbaud avait tant cherchée à la mêmeépoque, que la forme apollinienne devient,chez Eminescu, fluidité de larmes cristal-lines.

Dans cette poésie brillent de grandesimages élémentaires qui révèlent les corre-spondances tissées entre le visible et l’invi-sible : la Lune, l’Eau féminine, la Forêt ré-ceptacle de l’inconscient, l’Étoile destinale,le Sommeil germinateur, les noces del’Ombre et de la Lumière, la circularité duTemps auquel répond le cercle spatial del’île, du lac, de la clairière, la Mortrédemptrice. Nous sommes emportés avecpassion dans la quête des énigmes de l’artéminescien « di cui nessuna analisi filologi-ca [...] potrà mai cogliere il segreto »9 à larencontre du « nucleo emotivo del canto »10.L’érudition raffinée se transmute ici en con-naissance du cœur. L’intelligence con-ceptuelle de l’Animus cède la place à une

rêverie de l’Anima pour nous entraîner versle centre incandescent d’une poésie qui, parles puissances épiphaniques des images,dévoile orphiquement notre séjour.

Comme le rappelle Rosa Del Conte,l’œuvre d’Eminescu appelle un type de lec-ture qui ne doit pas être uniquement fondésur l’analyse conceptuelle, mais s’ouvriraussi aux intuitions les plus fécondes afind’atteindre l’« être propre » de l’œuvre. Lesmoments de suspension en nous de la lec-ture permettent ainsi d’approcher le noyauincandescent du poème, dans la mesure où« ces significations, qui n’étaient que struc-tures intemporelles, se voient affrontées à lafinitude, jetées dans le temps, réclamées parune autre nécessité »11. La poésie d’Emines-cu coïncide ainsi avec « une grande œuvre »qui – selon Yves Bonnefoy – « est bienmoins la réussite d’une personne que l’oc-casion qu’elle donne à d’autres de recom-mencer la recherche »12. Et c’est dans cetteperspective qu’Eminescu continue à nousinterpeller en ce début du deuxième millé-naire. Comme l’affirme Michel Charles, « lalecture est dans le texte, mais elle n’y est pasécrite : elle en est l’avenir »13.

À la voix du poète correspondra l’écoutedu lecteur, échange ou osmose profonde.Sur les routes oniriques et sonores dupoème, le lecteur entreprendra une nou-velle traversée textuelle. La lecture devien-dra à son tour trajet, migration, voyage.Eminescu a projeté sa poésie dans l’avenird’une lecture, où s’unissent le silence et lesecret d’une expérience qu’aucun texte nepourra jamais dire et qui nous laisseuniquement le « scintillement d’un sil-lage »14. Le poème éminescien coïncide alorsavec un parcours orphique, qui va de la cen-dre au feu ressuscité et du silence au sens,selon le grand mythe du Phénix qui traversetoute son œuvre.

7 R. Del Conte, op. cit, p. 276.8 Ibidem.9 Op. cit., p. 408. 10 Op.cit., p. 409.11 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », op. cit., p. 230.12 Op. cit., p. 231. 13 M. Charles, Rhétorique de la lecture, Paris, Éd. du Seuil, 1977, p. 247. 14 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », op. cit., p. 228.

56

Gisèle Vanhese

On peut s’interroger en effet sur une iso-topie métalinguistique qui pointerait, dansLa steaua, vers le processus non de la pro-duction de l’œuvre, mais de sa réception.On se souvient que Michel Tournier n’hésitepas à comparer un livre à un vampire quiattend le lecteur futur pour retourner à lavie15. À l’image un peu sinistre de Tournier,je préfère celle du poème-étoile dont la ful-gurance nous atteint alors que son auteur adisparu. C’est sans doute à cette bellemétaphore qu’a pensé Eminescu en rédi-geant, peu avant sa mort, La steaua, de

même que Vigny et plus tard Paul Celan ontassimilé le poème à une bouteille lancée à lamer : « Le poème, en tant qu’il est, oui, uneforme d’apparition du langage, et par làd’essence dialogique, le poème peut êtreune bouteille jetée à la mer, abandonnée àl’espoir – certes souvent fragile – qu’ellepourra un jour quelque part être recueilliesur une plage, sur la plage du cœur peut-être »16.

Chez Eminescu, le poème de l’Étoiledevient vibration mystérieuse qui sepropage à l’infini, dans l’espace et le temps,pour d’autres imaginaires, d’autres sensibil-ités et d’autres destins. Parfait emblème detoute lecture où se réactive infiniment, endes réincarnations successives, le sens del’œuvre. Tel le rayon sidéral qui nous atteintbien longtemps après sa disparition, lepoème que nous avons sous les yeux surgitpour triompher de l’abysse de l’oubli et de la mort et pour aimanter encore notrecœur :

La steaua care-a rãsãritE-o cale-atît de lungã,Cã mii de ani i-au trebuitLuminii sã ne-ajungã.

Poate de mult s-a stins în drumÎn depãrtãri albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie :Era pe cînd nu s-a zãrit,Azi o vedem, ºi nu e.

Tot astfel al nostru dorPieri în noapte-adîncã,Lumina stinsului amorNe urmãreºte încã.

15 M. Tournier, Le vol du vampire. Notes de lecture, Paris, Gallimard, 1983, p. 12-13 : « Un livre écrit, maisnon lu, n’existe pas pleinement. Il ne possède qu’une demi-existence. C’est une virtualité, un êtreexsangue, vide, malheureux qui s’épuise dans un appel à l’aide pour exister. L’écrivain le sait, etlorsqu’il publie un livre, il lâche dans la foule anonyme des hommes et des femmes une nuée d’oiseauxde papier, des vampires secs, assoiffés de sang, qui se répandent au hasard en quête de lecteurs. À peineun livre s’est-il abattu sur un lecteur qu’il se gonfle de sa chaleur et de ses rêves ».

16 P. Celan, Discours de Brême, Traduction de J. E. Jackson, « La Revue de Belles-Lettres », Paul Celan, n. 2-3, 1972, p. 84.

57

Ciudat ºi felurit se-alcãtuieºte o carte,înfãþiºând cum nu se poate mai grãitorciudãþenia ºi diversitatea maºinãriilor noas-tre mentale.

În mai 1939, la propunerea lui HenriBordeaux, Antoine de Saint-Exupéry pri-mea premiul de roman al Academiei fran-ceze pentru Terre des hommes, care numairoman nu se poate numi ºi care, pe de altãparte, este o desãvârºitã adunãturã de frag-mente luate de ici ºi colo, din diferite texteocazionale risipite prin reviste, scrise unorila comandã, din nevoi alimentare alteori. Casã obþinã un avans de care avea absolutãnevoie ºi profitând de faptul cã editorii sãiamericani nu prea ºtiau franceza, Antoinede Saint-Exupéry semnase un contract cuaceºtia, oferindu-le, ca dovadã a faptului cãlucra la o nouã carte, ciornele diferitelor salearticole publicate în Paris-Soir, L’Intransi-geant ºi Marianne ºi diferite însemnãri pe foivolante pe care le þinea într-un geamantande care nu se despãrþea niciodatã. O cores-pondenþã deosebit de interesantã, dupãºtiinþa mea încã ne exploatatã de cercetãtoriiliterari, se leagã între Lewis Galantière, tra-ducãtorul angajat de editorii americani

foarte grãbiþi sã publice noul volum al unuiautor care se vindea bine, ºi Antoine deSaint-Exupéry care se vede nevoit sã con-struiascã o operã unitarã din elemente carenu fuseserã concepute pentru a funcþionaîmpreunã. De fapt, ceea ce se întâmplã esteo ilustrare a ceea ce am putea numi alcã-tuirea metaforicã a operei : douã cuvinte acãror menire e sã desemneze separat reali-taþi distincte sunt sudate într-o imagine caredepãºeºte rostul fiecãruia ºi prin îmbinareacãrora ea reuºeºte sã pãtrundã într-unspaþiu inaccesibil vorbele noastre de zi cu zi.Terre des hommes se alcãtuieºte – cu infinitezbuciumãri – printr-un efort de a gãsi „ima-ginea” capabilã sã reuneascã fragmentele pecare autorul le avea la dispoziþie, un efort dea ajunge la o înãlþime suficientã pentru cadiferitele elemente ale peisajului sã seunifice într-o geografie comprehensibilã.

Nu m-aºi opri la aceste consideraþii dacãele n-ar veni sã-mi ofere o metodã de lucrupentru „romanul” la care lucrez ºi care artrebui sã povesteascã viaþa unui pictor îndestinul cãruia se regãseºte cel al secoluluitocmai încheiat. Lãsându-mã dus de condei,cum se spune, m-am trezit cu douã începu-

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Alcãtuireametaforicã a operei

L’ouvrage d’Antoine de Saint-Exupéry Terre des hommes, prix du roman de l’Académie françaisede 1939, est à l’origine une masse de textes circonstanciels divers. L’élaboration du « roman », dontfait état une très intéressante correspondance avec le traducteur en anglais, Lewis Galantière (pasencore exploitée par les chercheurs), illustre de manière exemplaire la façon dont on peut construireun texte en réunissant les fragments de la façon dont une métaphore soude deux mots qui n’ont pasété conçus pour fonctionner ensemble. Il serait alors intéressant de bâtir un roman en essayant nonpas d’obtenir une unité (c'est-à-dire une « structure » inhérente à tout langage) mais de maîtriserla diversité des fragments épars et stylistiquement incompatibles avec l’espoir d’atteindre, par cettedémarche « métaphorique », les zones auxquelles notre logique n’a pas accès. Mots clefs: Saint-Exupéry, Lewis Galantière, Terre des hommes, métaphore, roman, logique

Abstract

58

Virgil Tãnase

turi – expresie a douã demersuri literarediferite.

Iatã-l pe cel dintâi :Acum ºaptesprezece ani murea la Paris,

necunoscut marelui public ºi lipsit de notori-etatea internaþionalã pe care a cãpãtat-o apoi,pictorul de origine românã Gheorghe Mircea,considerat de mulþi dintre noi, care-icunoaºteam opera, drept cel mai strãlucit urmaºal marilor artiºti pe care i-a dat þara noastrã cul-turii europene, diverºi ºi de fiecare datã neaºtep-taþi, de la cei care au purificat volumele inven-tând sculptura abstractã pânã la pictura oniristã– a nu se confunda cu operele suprarealiºtilornoºtri demne ºi ele de interes – ºi la cea pe careunii o numesc, ca urmare a unei celebre lucrãriexpuse astãzi la Muzeul de artã modernã, ten-taþionistã.

M-am considerat îndreptãþit sã mã întreb încâteva studii ºi conferinþe despre care n-aº puteaspune cã n-au fost urmãrite cu luare aminte depublicul mai degrabã restrâns, e drept, pe care-ladunã numele meu, care este noima acesteiprezenþe statornicã a artiºtilor noºtri înmiºcarea de avangardã europeanã. Rãscolirilecare au dat vetrei noastre când pace, când rãzboiºi care ne-au potrivit în tipare de viaþã atât dediferite încât personalitãþile noastre artistice s-au împlinit sub oblãduiri contrare, unii dintrenoi trebuind sã-ºi schimbe rostul de la o zi laalta, lepãdându-se peste noapte de crezul dedeunãzi, n-au stins în niciun fel menirea nãs-cocitoare a spiritului nostru. Faptul ar fi meritatpoate o atenþie mai susþinutã din partea celor acãror meserie este de-a cãuta noima treceriinoastre prin lume. Convinºi cã numai popoarelesuficient de consistente pentru a cãuta sã rãs-toarne Istoria întru priinþa lor pot genera talentea cãror forþã înnoitoare vine din seva lorrãzboinicã, aceºtia n-au cãutat sã ºtie ce neli-niºte anume hrãneºte cu atâta sârguinþã operelenoastre pitite într-un colþ de Europã, sub omuchie de munte, pe-o buzã de mare, o þarã atâtde prinsã în strânsoarea marilor imperii încâtnu se putea rãsfira decât în cuget. Utilitateaunor asemenea cercetãri depãºeºte cu mult prob-lema poporului nostru... Etc.

Alt început al aceluiaºi roman ar putea fiurmãtorul :

Ce-oi fi cãutat eu pe-acolo ?Era, aºa, o muchie de þarã, de se prãvãleau

alte popoare peste noi, iar el acolo, un sfârc debãiet cu ochii pe calea feratã. Calea feratã veneac⺠dintr-o parte, þâºnea dintr-o pãdurice demesteacãni. Duduiau frunzele când se-apropialocomotiva ºi, toamna târziu, vârtejul ledesprindea de pe ramurã : stãteai uimit ºi tebucurai gândindu-te cã pentru privirea altcuiva,mai mare, aºa trebuie cã se învolburã, aurii, ºistelele-n cer care nouã ni se par atâta de cuminþi,îmbrãcate curãþel, cu ºorþuleþul bine cãlcat,pieptãnate strâns de nu scapã nicio ºuviþãblondã de sub pãnglicuþã, ºi se duc la ºcoala lorde stele fãrã sã se abatã prin parcul cu bãnci, fãrãsã se opreascã la cofetãrie, fãrã sã dea fuga lagârlã unde, la noi, din buza verii pânã hãt înoctombre, poþi sã te scalzi ºi sã te zvânþi dupãaceea la soare.

Pe-aici pe la noi prin garã nu trec multetrenuri, iar unele nici nu opresc.

Ele se duc numai Dumnezeu ºtie unde.Sigur, dacã te iei dupã buna chibzuialã, poþi citipe-o tablã mare, de lângã uºa largã, cu geamuri,care dã pe peron, scrise cu litere de tipar, sosirileºi plecãrile. Dar cine le cunoaºte, oraºele ºi þãrileºi continentele astea care au nume colorate,unele de scorþiºoarã, altele cu ciripit de zongorãsau de-o asemãnare cu penele de pasãre mãiastrãcare nici nu se vede, nimeni n-o ºtie, dar sepovesteºte. Care probabil cã de-acolo vine ea ºirânduiala asta cã dai omului o fãrâmã de gând, oscornealã de nici în vise nu þi-ar trece prin cap s-o pui, ºi-ndatã, ca de la sine, se stârneºte dinnimic o istorie despre lucruri minunate, cuoameni nemaipomeniþi, cu tot soiul de întâm-plãri care de care mai nãstruºnic. Uite-aºaumblãm dupã cai verzi pe pereþi, ademeniþi depovestea noastrã atârnatã de-un bãþ în faþanasului doar cât sã n-o poþi atinge cu mâna ºicare merge cu noi de n-o ajungi niciodatã. Etc.

Dar dacã, mi-am zis, amintindu-mi pildaromanului lui Saint-Exupéry, în loc sã-mipurific stilul ºi construcþia, m-aº încumetasã asum diversitatea ºi sã clãdesc un romande fragmente disparate, un fel de talmeºbalmeº în care lucrurile s-ar orândui nudupã o logicã artisticã – structuralã, ca cea aoricãrui limbaj –, ci dupã un model în careaº pleca de la ceea ce pare (ºi probabil este)incompatibil ca sã gãsesc o imagine (dacãexistã) de dincolo de logica noastrã ?

59

Tipologia activitãþilor culturale este com-plexã ºi eterogenã. Existã la fel de multetipologii câte definiþii ale culturii existã.Unele corespund definiþiei antropologice aconceptului, cuprinzând majoritatea activi-tãþilor omului, “pentru cã, în fond, fiecareactivitate este expresie a culturii lui”, altelese referã la anumite activitãþi artistice,frecventate în special de elitele intelectuale.Indiferent de accentele puse de anumiþiautori, conceptul “culturã” include, de re-gulã, pe lângã elemente simbolice, ºi acþiunipractice (activitãþi). De pildã, G. Uscãtescudefineºte cultura: “ca un sistem de obiecte,activitãþi ºi atitudini, fiecare dintre ele con-stituind un mijloc în atingerea unui scop” ºi“ca un ansamblu indivizibil ale cãrui ele-mente sunt interdependente” – prin ele-mente înþelegând obiecte, activitãþi etc.

Practica cercetãrii ºtiinþifice a necesitatînsã o serie de precizãri. Cercetãtorii de laInstitutul de Management al Culturii de pelângã Universitatea de Muzicã ºi Arte dinViena au menþionat faptul cã elementele deinteres ale domeniului lor “nu sunt numaistructurile culturale, ci ºi activitãþile dinsfera instituþiilor culturale” – cu strategiileºi finalitãþile lor.

Clasificarea activitãþilor culturale înscopul creãrii unei baze statistice comune lanivelul UE a presupus abordarea funcþionalãdestinatã a situa activitãþile culturale din

fiecare domeniu pe o anumitã poziþie, dupãfuncþia lor economicã. Jeannine Cardonaprecizeazã cã au fost reþinute ºase funcþii:

- de creaþie;- de conservare;- de producþie;- de difuzare;- de comercializare;- de formare.Aceastã abordare operaþionalã reprezin-

tã un punct de plecare în “alegerea” activi-tãþilor considerate culturale de cãtre toatestatele membre ale Uniunii Europene.

Astfel, clasificarea dupã aceste repereeste susceptibilã de comentarii ºi nuanþãri –scopul final fiind selectarea ºi organizareaactivitãþilor dupã criterii specifice proble-maticii culturale.

La prima examinare, constatãm cã, din-tre funcþiile menþionate mai sus, lipseºte ofuncþie economicã importantã, ºi anumeconsumul. Ea se situeazã într-adevãr în zonaextrasectorialã, dar este esenþialã pentrufeedbackul activitãþii care determinã conti-nuarea (sau nu) a procesului de producþieculturalã.

În general, oamenii au tendinþa sã apre-cieze ca fiind culturale activitãþile subsumateconsumului lor. În ancheta despre reprezen-tãrile culturii, realizatã de noi în anul 2006(v. Economia artei, II, p. 18), subiecþii audefinit activitãþile culturale (prin enume-

Maria MOLDOVEANUClasificarea

activitãþilor culturale

Culturã ºiecomomie

In this article we refer to the types of cultural activities. The concept of "culture" includes alsopractical actions, not only symbolical (spiritual) ones. Culture has an economic function.Keywords: culture, practical actions, symbolical actions, economic function

Abstract

60

Maria Moldoveanu

rare), menþionându-le în special pe celepracticate de ei: lectura cãrþilor ºi a revis-telor, vizitarea muzeelor, urmãrirea emisiu-nilor tv etc., ceea ce sugereazã continuareareflecþiilor asupra diverselor clasificãri elab-orate de instituþiile statistice ºi academice.

Primul demers în elaborarea tipologieimenþionate de Cardona a constat în con-sultarea clasificãrii NACE (Nomenclature

des Activités Economiques de la Com-munauté Européenne) pentru a identificaactivitãþile mai mult sau mai puþin culturale(e.g., tipãrirea cãrþilor este sau nu o activi-tate culturalã?), dispersate în diverseclase/secþiuni ale nomenclatorului.

Aceastã compatibilizare (armonizare) acelor douã clasificãri a stat la baza ancheteiasupra forþei de muncã ºi a ocupãrii în sis-

61

Clasificarea activitãþilor culturale

temul culturii, facilitând ºi ancheta desprebugetele de familie pentru cunoaºterea con-sumului de culturã în þãrile UE – demersuriºtiinþifice care aduc, la rândul lor, o con-tribuþie însemnatã la crearea fundamentelormetodologice pentru cercetarea culturii.

Dupã cum remarca David Melo, activi-tãþile culturale reprezintã componenta ceamai puþin studiatã a sectorului de cãtreeconomiºti ºi de experþii culturali. Or, pelângã cele douã teme majore care îi pre-ocupã pe mulþi cercetãtori, ºi anume:impactul economic al activitãþilor culturale –îndeosebi al celor derulate în cadrul indus-triilor creative – ºi efectele sociale ale activi-tãþilor întreprinse de actorii sistemului,existã o multitudine de probleme care tre-buie analizate, care aºteaptã rãspunsuri per-tinente, ca, de exemplu: ce activitãþi cultu-rale ar trebui susþinute, cele care au audi-enþe mai consistente (e.g., concertele demanele) sau activitãþile care ne aduc maiaproape de un model de societate? Cum tre-buie stimulatã subvenþionarea privatã aartei? Ce elemente delimiteazã zona acti-vitãþilor creative de alte activitãþi culturale?Interpretarea muzicii, a teatrului, a baletu-lui etc. este creaþie culturalã sau face partedin activitatea de producþie/difuzare a cul-turii?

În legãturã cu aceastã întrebare, GeorgeUscãtescu noteazã: “De mult timp criticamuzicalã ºi muzicologia se întreabã dacãfuncþia interpretului este pur tehnicã saueste, la rândul ei, un act de creaþie”. În con-text, autorul îl citeazã pe G. Enescu, cel care,în calitate de interpret, cãuta echilibrul întreopera compozitorului ºi propria sa esenþã.El considera cã: “Nu este un sacrilegiu sã teconfunzi cu creatorul unei capodopere (…).În ce mã priveºte – mãrturisea Enescu – nuam încetat sã mã imaginez în companiamarilor dispãruþi; dacã nu mã imaginez însecolul al XVIII-lea când interpretez osonatã de Bach, dacã nu mã cred Beethovencând atac primele mãsuri ale sonateiKreutzer, mi se pare cã nu pot sã-i traducbine”.

Sunt multe teme interesante legate deactivitatea creativã ºi activitatea de pro-ducþie la nivelul industriilor protejate decopyright, de distribuþia bunurilor simbo-lice ºi participarea publicului la organizareaserviciilor culturale etc., dar ºi multe pro-bleme ale sectorului în întregul sãu sau alestructurilor componente, ce pot fi studiatecu instrumentele interdisciplinaritãþii înevoluþia lor ºi în complexitatea dimensiu-nilor actuale.

În acest sens, efectele mass-media asupramentalitãþilor, moravurilor ºi comporta-mentelor din societate au fost în centrulstudiilor asupra comunicãrii de masã încãdin timpul primului rãzboi mondial. Socio-logii, antropologii, psihologii sociali le-auconsacrat anchete ºi sondaje cantitative,studii calitative, cercetãri experimentalecare au evaluat dinamica fenomenului ºimanifestãrile lui în diverse contexte soci-etale. În þara noastrã, asemenea studii, ca ºicercetarea efectelor sociale ale activitãþilorculturale, în general, sunt ca ºi inexistente.Studiile parþiale ale unor sociologi, între-prinse (nesistematic) îndeosebi dupã expan-siunea posturilor tv, nu au pertinenþa ºtiinþi-ficã a studiilor interdisciplinare sau celpuþin a celor realizate în echipe complexe decercetãtori.

Efectele sociale (sau beneficiile) sistemuluicultural - constituit din arte creative ºiindustrii culturale, conservarea tradiþiilor ºiactivitãþi de patrimoniu, instituþii publice ºiinvestitori particulari – sunt clasificate întrei mari categorii:

- personale (e.g., extinderea nivelului decunoºtinþe culturale, modelarea gus-turilor, divertismentul artistic);

- instrumentale (i.e. definite ca surse devenituri ºi alte condiþii de asigurare acalitãþii vieþii);

- sociale (e.g., înþelegerea lumii în caretrãim, afirmarea identitãþii ºi a drep-turilor culturale, integrare socialã).

Literatura de specialitate menþioneazãurmãtoarele efecte sociale:

1. creºterea capacitãþii de înþelegere ºiacþiune colectivã;

2. corelarea valorilor ºi a preferinþelor

62

Maria Moldoveanu

personale cu ale grupurilor ºi colecti-vitãþilor;

3. susþinerea coeziunii sociale;4. dezvoltarea comunitãþii ºi stimularea

participãrii sociale, ca ºi a atitudinilorcivice;

5. crearea ºi afirmarea identitãþii indi-viduale, a identitãþii comunitãþilorumane.

1. În opinia lui Dick Stanley, aceste efectesunt expresia integrãrii valorilor culturaleîn viaþa publicã a comunitãþii, asumarea lorde cãtre indivizi ºi grupurile sociale din carefac ei parte, formarea atitudinilor participa-tive subsumabile conceptului de “cetãþenieculturalã”.

Patrimoniul cultural, bunurile simboliceoferite de organizaþiile culturale contribuiela construirea (sau reconstruirea) sistemelorde valori, la înþelegerea socialã ºi coeziuneastructurilor societale, la dezvoltarea comu-nitãþilor ºi stimularea participãrii civice.

Însuºindu-ºi idei, cunoºtinþe, credinþevehiculate prin mijlocirea produselor cul-turale la care au acces, oamenii se conec-teazã la ceea ce constituie “repertoriulsocial” sau “trusa de unelte culturale” (D.Stanley) – ca ansamblu de opþiuni ºi strate-gii de viaþã, modele umane ºi modele decomportament în mãsurã sã modeleze abili-tãþile de comunicare ºi capacitãþile de acþi-une colectivã.

Activitãþile comune la care participãindivizii, consensul de grup ºi schimbul deidei, experienþele culturale ºi viziunile pecare le împãrtãºesc reprezintã un contextideal pentru procesul socializãrii.

Prin participarea la evenimentele impor-tante ale comunitãþii, prin expunerea la va-lorile (ºi mesajele) creaþiei culturale ºi artis-tice, oamenii dobândesc un alt mod de agândi viaþa, de a înþelege cultura, rolul ei îndezvoltarea socialã, de a se relaþiona cu cei-lalþi, de a acþiona împreunã cu ei.

Studiile asupra audienþei culturii, an-chetele întreprinse în rândul participanþilorla diverse spectacole (muzicale, de teatruetc.), interviurile cu vizitatorii din muzee ºisãli de expoziþii (Douglas Worts) aratã cã, înurma contactului cu produsele culturale,

importante segmente de public încep sã-ºischimbe ideile, renunþã la prejudecãþi, seraliazã la alte valori estetice, morale, socio-logice etc. ºi îºi asumã cu mai multã“deschidere” iniþiativele ºi proiectele colec-tive.

Întâlnirea cu operele de artã, cu valorile(estetice, etnologice, filosofice etc.) pe care lepromoveazã, cu simbolurile pe care leîntruchipeazã elementele patrimoniului cul-tural reprezintã o ºansã de armonizare areperelor valorice ale consumatorilor deculturã, de redefinire a relaþiei lor cu lumeaculturii ºi cu semenii lor, un prilej de evalu-are a contribuþiei personale la realizareacoeziunii sociale.

2. Dupã cum arãtam mai sus, frecven-tarea creaþiilor ºi a evenimentelor culturaleare, în general, consecinþe pozitive ºi oincontestabilã dimensiune socializatoare.

Deºi unele genuri de artã, opere sauevenimente culturale conþin ºi vehiculeazãmesaje disfuncþionale legate de violenþã,rasism, sexism, excluziune socialã etc.,efectele pozitive sunt predominante; influ-enþele exercitate de creaþiile culturale sefundamenteazã pe valori sociale susten-abile, precum: integrare, participare, soli-daritate, coeziune, libertate de exprimareetc. “Trendul pe termen lung al artelor ºi alpatrimoniului cultural este, în viziuneacercetãtorilor fenomenului artistic, prote-jarea valorilor sociale sustenabile – aseme-nea celor cuprinse în Declaraþia universalã adrepturilor omului” (D. Stanley).

Integrarea socialã ºi culturalã presupunearmonizarea valorilor proprii cu opþiunilevalorice ale grupurilor sociale.

3. Coeziunea socialã este definitã ca“disponibilitate a oamenilor dintr-o socie-tate de a coopera unii cu ceilalþi, în acþiunicolective, pentru a atinge scopuri colective”.Coeziunea se exprimã (mãsoarã) prin densi-tatea reþelelor sociale în care comunicareadintre indivizi se bazeazã pe încredere,justiþie, toleranþã, cooperare, implicare, altevalori ale democraþiei.

În zilele noastre, rolul reþelelor socialedevine extrem de important pentru cei caretransmit diverse mesaje unei populaþii-

63

Clasificarea activitãþilor culturale

þintã; de aceea, emitenþii, inclusiv organiza-þiile media, sunt interesaþi sã identifice li-derii grupurilor umane ºi reþelele sociale lacare sunt ei conectaþi (rude, prieteni, colegi,vecini, cunoºtinþe, parteneri de club, de aso-ciaþie religioasã, sportivã, alte asociaþiilegate de hobby-urile indivizilor).

În acest sens, producãtorii de bunurisimbolice, administratorii patrimoniuluicultural, organizatorii de spectacole artisticetransmit cu mai multã eficacitate valorileculturale, mesajele – “The medium is themessage”, scria McLuhan – în comunitãþicaracterizate prin coeziune socialã.

Accesul publicului la bunurile culturalecare exprimã aceste valori este înlesnit dereþelele sociale, de densitatea interacþiunilordintre indivizi care, astfel, se reunesc înjurul unor proiecte comune ce exprimã opþi-unile ºi aspiraþiile lor.

4. Pe lângã efectele pozitive directe aleconsumului cultural ºi ale relaþiilor culumea artei, sectorul culturii, prin valorilepatrimoniului material ºi imaterial, prinprodusele protejate de copyright, prin acti-vitãþile ONG-urilor ºi ale instituþiilor pu-blice, exercitã influenþe complexe indirecteasupra comunitãþilor umane, contribuind laprogresul lor economic ºi social (e.g., locuride muncã, venituri la PIB), la modelareacomportamentelor participative, la edu-carea mentalitãþii civice.

5. “Trusa uneltelor intelectuale” folositede indivizi în demersul lor de înþelegere ºiinterpretare a lumii, în cunoaºterea tradiþi-ilor ºi a ºanselor de dezvoltare socialã, înformarea sentimentelor de apartenenþã la ocomunitate ºi de încredere în valorile ei s-aconstituit în timp, prin frecventarea siste-maticã a culturii ºi artei. “Repertoriul”comun de idei, înþelesuri ºi repere valorice,de opþiuni ºi reprezentãri sociale, de ide-aluri ºi coduri de interpretare a lumii, aoperelor artistice ºi a mesajelor transmise degeneraþii exemplare de creatori, acest reper-toriu, aºadar, are o contribuþie fundamen-talã la formarea ºi afirmarea identitãþii, laproiectarea imaginii comunitãþii, la identi-ficarea þelurilor comune care sã polarizezecapacitãþile ºi energiile umane.

Activitãþile culturale desfãºurate cuprilejul ºi în contextul festivalurilor cultu-rale sunt deosebit de interesante.

Problematica festivalurilor de artã poatefi subsumatã, în bunã mãsurã, conceptuluide “event tourism”. Termenul se referã laactivitatea turisticã generatã de anumiteevenimente, în speþã – festivalul de artã –prilej pentru participanþii la festival de avizita anumite locuri, dincolo de scena spec-tacolelor, de a admira diverse atracþii turis-tice.

În aceastã calitate de “festival tourism”,evenimentul artistic are mai multe valenþe:contribuie la dezvoltarea artelor, încura-jeazã creaþia culturalã localã, atrage unnumãr mare de turiºti, stimuleazã acþiunide dezvoltare/reconstrucþie a infrastructurii(drumuri, ºosele, spaþii de cazare, sãli deconcerte, centre de creaþie artizanalã etc.).

64

Maria Moldoveanu

De asemenea, organizarea unor festivaluride artã genereazã în comunitãþile locale uncadru de implicare accentuatã a factorilordin administraþie, culturã, turism, soci-etatea civilã.

Festivalurile de artã ce funcþioneazã caatracþii turistice se caracterizeazã prin com-plexitate socialã ºi culturalã, de aceea spe-cialiºtii din industria ospitalitãþii (e.g.,Bernadette Quinn – Irlanda) le analizeazãca “dispozitive de sprijin social”.

Practica festivalurilor de artã implicãmultiple probleme economice, dar elefuncþioneazã în primul rând ca evenimenteculturale prin care comunitãþile îºi exprimãidentitatea, ca “sãrbãtori publice tematice”,ºi în al doilea rând ca mijloace de obþinere aunor venituri.

Prin reputaþia lor artisticã, prin naturaparticipativã, prin efectele lor economice,asemenea festivaluri satisfac diverse seg-mente de piaþã: elita intelectualã din zonã,actori din turism ºi din serviciile publicelocale, turiºti atraºi de eveniment ºi turiºtiaccidentali ºi un numãr important delocuitori ºi lideri locali în percepþia cãrorafestivalul contribuie la valorizarea loca-litãþii.

În timp, festivalurile de artã asociateactivitãþilor turistice devin parte a identitãþiiunei zone sau a unei localitãþi. Din acestpunct de vedere, numele multor oraºe esteasociat cu festivaluri prestigioase: Cannes,Viena, San Remo, Braºov, Salzburg º.a.

Despre Salzburg ºi festivalul mozartian,cineva fãcea o remarcã interesantã: “trecetiptil ºi liniºtit prin toamnã, iarnã ºi primã-varã, în tot acest timp pregãtindu-se pentruo altã reînviere din iulie”.

Zeci de muzicieni au desenatimaginea capitalei

– studiu de caz asupra Festivalului „George Enescu” –

Aºa cum s-a întâmplat la fiecare din celeoptsprezece ediþii precedente ale Festiva-lului ºi Concursului Internaþional „GeorgeEnescu”, ºi în toamna lui 2009, capitalaRomâniei a fost conectatã cu toate zonele

lumii. Pe scenele Festivalului au rãsunat, îninterpretãri de excepþie, capodopere alecreaþiei muzicale universale, compuse deartiºti de geniu, cum au fost: Debussy, Hay-den, Mahler, Prokofiev, Mozart, Schubert,Ceaikovski, Bach, Beethoven, Brahms,Chopin, Shostakovich, Wagner, Liszt, Paga-nini ºi, nu în ultimul rând, Enescu – muzi-cianul român ºi „compozitorul vizionar”care a dat ºi numele manifestãrii, menþio-nate de prestigiosul „The Independent”printre primele ºase manifestãri muzicaleimportante ale timpului nostru.

În cadrul secþiunii „Enescu ºi contempo-ranii sãi” ºi în celelalte secþiuni aleFestivalului – „Concerte camerale”, „Mariorchestre ale lumii”, „Creaþia muzicalãromâneascã contemporanã”, „Concertele dela miezul nopþii” – au evoluat zeci de artiºtide înaltã valoare internaþionalã ºi zeci deorchestre ºi ansambluri muzicale, între ele ºiformaþii româneºti de prestigiu.

Multitudinea de evenimente ce au avutloc în fiecare zi din septembrie, în „amiezilecamerale” sau în „serile simfonice”, cuprilejul „întâlnirilor de la miezul nopþii”, laAteneul Român sau pe scena TeatruluiNaþional „I.L. Caragiale”, a Operei bucureº-tene sau a Sãlii Palatului, au polarizatinteresele lumii muzicale ºi ale iubitorilorde artã de pe toate meridianele. Zecile decronicari sosiþi din întreaga lume, transmisi-ile televizate sau ale Radiodifuziunii Româ-ne au menþinut imaginea þãrii noastre înatenþia melomanilor din toate generaþiile.

Spectatorii români au întâlnit sau reîntâl-nit muzicieni geniali, concurenþi de înaltãcotã, trãind revelaþia refugierii temporareîntr-o lume „paralelã”, celestã ºi miracu-loasã prin densitatea armoniilor ºi a me-taforelor muzicale.

În contextul consideraþiilor sale jurnalis-tice, Cristina Viºan constata cã motivaþiainvestiþiilor în Festivalul „Enescu” – inves-tiþii modeste, scria jurnalista, în comparaþiecu cele destinate Festivalului de la Salzburg,dar destul de consistente, credem noi, încondiþiile economice ale þãrii noastre – con-stã, pe de o parte, în prestigiu, iar pe de altãparte, în turism cultural. Participanþii veniþila manifestare au vizitat ºi alte locuri ºi

65

Clasificarea activitãþilor culturale

monumente, au „colindat” librãriile, audescoperit creaþii arhitecturale de excepþie.

Dacã am face o alegere exclusivistã,cuvântul-cheie al demersurilor artistice ºiorganizatorice, al intereselor ºi al impresi-ilor de dupã este prestigiu – împreunã cusinonimele lui: reputaþie, notorietate,renume, faimã, celebritate, susceptibile sã-inuanþeze, sã-i sublinieze sensurile. Ne refe-rim la celebritatea artiºtilor, a orchestrelor, adirijorilor ºi a soliºtilor, la „faima” compozi-

torilor celebraþi cu acest prilej, dar ºi la noto-rietatea, la „imaginea” capitalei, a þãrii careorganizeazã un asemenea eveniment.

Neîndoielnic, la desenarea acestei imagi-ni au contribuit orchestrele ºi ansamblurileartistice care au evoluat pe scenele Festi-valului, ele însele renumite prin valoareaartiºtilor ºi a prestaþiei lor, ca, de exemplu:Orchestra „Les Arts Florissants”, Orchestradin Amsterdam, Filarmonica din SanktPetersburg, Filarmonica Regalã Londonezã,

66

Orchestra Radio France, Wiener Kammer-orchester, Orchestra Filarmonicã Transil-vania, Orchestra de Camerã din Lausanne,Corul de Camerã Preludiu, OrchestraSimfonicã a Radiodifuziunii Bavareze, „LesMusiciens du Louvre”, Orchestra dinGrenoble – ca sã menþionãm doar câtevadintre ele, selectate în mod aleatoriu.

În interpretarea acestor orchestre, creaþia

compozitorilor de geniu a prins viaþã subbagheta unor dirijori reputaþi: CharlesDutoit, Maxim Vengerov, Horia Andreescu,Christian Zacharias, David Stern, MurrayPerahia, Cristian Mandeal, Nikolai Alexeev– unii fiind ºi instrumentiºti celebri, cu-noscuþi ca pianiºti ºi violoniºti de excepþie.

O întrebare legitimã despre prezenþa lorla Festivalul „Enescu” ca ºi a unor soliºti de

Maria Moldoveanu

67

Clasificarea activitãþilor culturale

talia lui Nigel Kennedy, Alexander Mel-nikov, Fredrik Ullen, ªerban Lupu, DanielKientzy, Isabelle Faust º.m.a. vizeazã moti-vaþia participãrii lor la acest eveniment.

Un studiu asupra imaginii pe care oproiecteazã evenimentele culturale de oasemenea amplitudine ºi densitate axiolo-gicã vizeazã ºi explorarea universului psi-hologic al actorilor principali. Sunt aici oserie de aspecte ce trebuie elucidate. Înspeþã: este numele artiºtilor o garanþie a suc-cesului ºi o contribuþie la imaginea mani-festãrii sau imaginea lor beneficiazã de re-putaþia Festivalului? Care era imagineadespre Festivalul „George Enescu” a celorcare au participat pentru prima datã?

„Imaginea din mintea noastrã creeazãmotivaþii pentru comportamentul nostru” –scria Edwin L. Cole, în cartea Adevãrata bãr-bãþie (1999).

Conceptul „imagine” desemneazã repre-zentarea (i.e. reproducerea mentalã a reali-tãþii) pe care o are un individ, un grupsocial, un segment de populaþie sau careexistã în opinia publicã despre un produssau serviciu, un eveniment sau o instituþie,o marcã sau un fenomen (natural, socialetc.). Imaginea se constituie ca o sintezã dedate, percepþii, opinii, credinþe, experienþe,prejudecãþi etc. Este un concept psihosocialsituat la graniþa mai multor disciplineºtiinþifice: sociologie, psihologie socialã,antropologie, istorie, paremiologie º.a.

Imaginea se construieºte prin raportareaprodusului sau a evenimentului reprezentatla sistemul de referinþã al persoanei/grupu-lui care îºi formeazã o anumitã imagine.Imaginea Festivalului „George Enescu” înrândul mulþimilor se constituie din rapor-tarea informaþiilor pe care le au sub formãde text, film, fotografie, percepþie despreacest eveniment la ideile, opiniile, credinþelelor în legãturã cu ce ar trebui sã fie în zilelenoastre un festival muzical de prestigiu.

Întotdeauna imaginea unui asemeneaeveniment îºi pune amprenta asupralocurilor unde se petrece, le aduce, la rândulsãu, notorietate, le dãruieºte ceva din fasci-naþia sa.

Festivalurile de artã asociate cu activitãþituristice joacã un rol important în dez-

voltarea artelor, a serviciilor comunitare, ainfrastructurii, a resurselor locale ºi, nu înultimul rând, în extinderea afacerilor cultu-rale legate de presa localã, de arta fotogra-fiei, de editarea cãrþilor, cataloagelor, albu-melor de artã, de filme documentare.

Cercetarea festivalurilor “eveniment”presupune o metodologie complexã, cuanalize statistice ºi documentare, cu ancheteprin chestionar pe eºantioane stratificate deturiºti ºi rezidenþi din zonã, dar ºi ancheteprin interviuri aprofundate cu actorii dindomeniul artelor ºi al serviciilor, cu expo-nenþi ai administraþiilor locale ºi din indus-tria ospitalitãþii.

Se pot obþine date interesante prin stu-diul arhivei festivalurilor. Exemple:

- De când dateazã?- Cui aparþine iniþiativa organizãrii lui?- Care au fost organizatorii iniþiali?- Cine a participat la fiecare ediþie?- Care a fost audienþa de-a lungul tim-

pului?- Ce cheltuieli a necesitat?- Ce venituri au fost realizate ºi cine a

beneficiat de ele?- Ce alte servicii au fost necesare?- Ce sponsori s-au implicat de-a lungul

timpului?- Câte locuri de muncã s-au înfiinþat cu

prilejul evenimentului?- Ce construcþii edilitare ºi ce amenajãri

s-au fãcut în relaþie cu festivalul?- Ce alte evenimente culturale au fost

asociate festivalului?- Ce materiale publicitare au însoþit

fiecare ediþie?- Ce nume s-au consacrat în urma par-

ticipãrii la eveniment?- Ce vedete de primã importanþã ºi-au

pus amprenta pe renumele festivalu-lui?

- Cum au receptat rezidenþii beneficiilefestivalului? Dar aspectele indezira-bile?

- Care a fost evoluþia numãrului deturiºti?

- Ce a scris presa localã despre eveni-ment?

- Ce a scris presa din zonele de prove-nienþã a starurilor prezente la festival?

68

Maria Moldoveanu

- Ce se ºtie în lume despre localitatearespectivã, care este imaginea comu-nitãþii?

Turiºtii vin la Sighiºoara ºi pentru festivalurile de artã, ºi pentru frumuseþea cetãþii

medievale- studiu de caz -

Sighiºoara este o aºezare medievalã situ-atã lângã râul Târnava, parte pe deal, partela poalele dealului, iar pentru turiºtii veniþila Festivalul de artã medievalã - „un oraºde neuitat”.

În aceastã vatrã de civilizaþie româ-neascã, „Perlã a Târnavelor”, cum i s-a maispus, serbãrile medievale sunt un prilejemoþionant de întâlnire cu istoria.

Teatrul, muzica, poezia, expoziþiile în aerliber, scenografia serbãrilor sighiºoreneexprimã, pe de o parte, simbolurile capo-doperelor medievale, iar pe de alta, mesajulnoilor tradiþii ce prind viaþã cu fiecare nouãediþie.

„Fascinantul ºi înfloritorul trecut, unici-tatea medievalã ºi flerul romantic, poziþiasugestivã pe valea Târnavei Mari, vechiuloraº cu ziduri medievale, cu alei ºi strãduþecaracteristice, casa natalã a prinþului VladÞepeº ºi legendele cunoscute, numeroaseleclãdiri istorice, ca ºi Turnul cu Ceas ºiBiserica Mânãstirii sunt câteva dintre mo-tivele care ne-au determinat sã desemnãmaceastã prestigioasã consideraþie Sighi-ºoarei” – se menþioneazã în motivaþia selec-tãrii municipiului Sighiºoara printre candi-daþii Premiilor Turismului Elveþian; estevorba de premiul „Bijuteria medievalã aRomâniei”, decernat cu prilejul TârguluiInternaþional Elveþian al Vacanþelor (2009)de la Lugano, la categoria „Destinaþii caretrebuie descoperite”.

În acest oraº al contrastelor, în care mo-numentele medievale se armonizeazã într-oformulã ineditã cu arhitectura modernã dinzilele noastre, se organizeazã festivaluriledevenite celebre – Festivalul de Film de laSighiºoara” ºi, din 2008, „Festivalul Sighi-

ºoara Muzicalã”. Încã de la prima ediþie, Festivalul de Mu-

zicã a adus pe scena sãlii „Mihai Eminescu”ºi în Biserica Mânãstirii artiºti renumiþi ºiformaþii de excepþie (e.g., Grigore Leºe,tenorul Cosmin Marcovici, Felicia Filip,orchestra Operei din Braºov etc.) care, alã-turi de corurile reunite al Sighiºoarei – „VoxAnimi”, „Armonia” º.a. – au interpretatmuzicã bizantinã, dar ºi etno-jazz – com-poziþii pentru toate gusturile, pentru toatevârstele.

Festivalul de film îºi propune sã pro-moveze creaþia cinematograficã româneascãºi, cu sprijinul companiei Microsoft, ungrup de tineri pasionaþi în egalã mãsurã defilm ºi informaticã au realizat spectacole deexcepþie.

Ei s-au remarcat în cadrul „ImagineCup”, cea mai popularã competiþie pentrustudenþii pasionaþi de tehnologie. Con-vingerea sponsorilor este cã ºcoala româ-neascã are, în acest domeniu, un potenþialextraordinar, iar filmele care au impresionatjuriile Imagine Cup ºi Data Day Protection,respectiv „Nostrum Capitulus” de AdiBaranga et al., ca ºi „ID” de Bogdan Comanºi Rãzvan Ilinca, au fost proiectate în exclu-sivitate la Sighiºoara. Este un gen de creaþieinsolit pentru spectatori, inedit pentrucineaºti, care considerã cã acest gen de artãle oferã ºansa „de a face lucruri pe care cre-deau cã nu le pot face”.

În anul 2009, Festivalul de la Sighiºoara acelebrat arta medievalã. În deschidere, spec-tatorii au admirat parada unor figuri legen-dare: regele ºi regina, domniþe, cavaleri, ste-gari, toboºari, cavaleri cãlare, actori, cân-tãreþi, instrumentiºti, cascadori etc.

Un alt spaþiu de mare atracþie în cadrulfestivalului a fost Tabãra Cavalerilor care acuprins: spectacole cavalereºti, povestirimedievale comice, muzicã medievalã cuinstrumente specifice, ca ºi un concurs inter-activ dedicat ambianþei ºi muzicii medie-vale.

Într-o altã zonã a Sighiºoarei, în PiaþaCetãþii, se desfãºurau alte manifestãri îndrã-gite de public: miniconcerte, dansuri me-dievale, parade ale costumelor medievale ºialte spectacole cu specific medieval.

69

Clasificarea activitãþilor culturale

Aceste spectacole funcþioneazã, în maremãsurã, ºi ca atracþii turistice.

Tinerii, alte categorii de turiºti dinRomânia ºi din alte þãri vin la Sighiºoara ºipentru frumuseþile naturale, ºi pentru artã,ºi pentru a vizita ºi a contempla creaþii arhi-tecturale ºi de artã, unele datând încã dinsecolele XIV, XV ºi mai târziu, ca, de exem-plu: Turnurile (al Croitorilor – sec. XIV, alMãcelarilor – sec. XVI, Turnul cu Ceas – „unceas cum altul nu mai existã în Transil-vania”), amestec de mitologie, alchimie ºisimbolisticã, nemaivorbind de Casa cu Cerb(monument renascentist), de strãduþele,piaþetele ºi gangurile cetãþii sau de lãca-ºurile de cult – Biserica din Deal, CatedralaOrtodoxã, Biserica Reformatã, BisericaRomano-Catolicã º.a.

Atunci când turiºtii ajung la Sighiºoara,cele 12 hoteluri ºi cca 20 de pensiuni devinneîncãpãtoare iar sumele încasate de acesteunitãþi de cazare, de managerii altor serviciisunt destul de consistente.

Un sondaj realizat în zilele Festivaluluide cãtre operatorii din industria ospita-litãþii, printre turiºtii cazaþi în unitãþile lor, aarãtat faptul cã ei vin la Sighiºoara ºi pentrua participa la manifestãrile artistice, ºi pen-tru monumentele arhitectonice realizate înstil baroc sau renascentist, dar cã apreciazãdeopotrivã serviciile turistice de calitate,diversitatea modalitãþilor de a-ºi petrecevacanþele.

Aºadar, concentrarea pe contexte localesau regionale este o soluþie productivã pen-tru organizarea festivalurilor de artã. Prin-tre efectele pozitive ale demersului, con-semnãm dezvoltarea infrastructurii (locaþiipentru manifestãri culturale, asigurareacãilor de acces), dezvoltarea artelor, stimu-larea afacerilor culturale – producþie edito-rialã (reviste, albume de artã), producþiemuzicalã, comerþ de carte, casete video ºialte bunuri simbolice –, dezvoltarea indus-triilor locale, a meºteºugurilor conexe, încu-rajarea creatorilor populari a cãror piaþã dedesfacere se extinde odatã cu dezvoltareaturismului cultural ºi a serviciilor din zonã,densificarea activitãþilor culturale de pestean, inclusiv prin prestaþiile ansamblurilorde amatori care iau naºtere sub impulsulfestivalelor.

În jurul unor asemenea manifestãri gra-viteazã diverse organizaþii, artiºti ºi finanþa-tori, companii locale sau multinaþionale dis-puse sã participe la cofinanþarea ºi copro-ducþia activitãþilor culturale.

Pe lângã dimensiunea simbolicã, capa-citarea resurselor creative ºi întãrirea senti-mentului de identitate comunitarã, aseme-nea evenimente artistice au o puternicãdimensiune teritorialã. Dupã cum scriaLuca Dal Pozzolo (Observatorul culturaldin Torino), relaþia dintre culturã ºi dez-voltare teritorialã pune în evidenþã însem-nãtatea mediului local în care cultura apareca o „enzimã" ce catalizeazã valorile ºiproiectele colective, idealurile ºi energiilecreative ale comunitãþilor umane.

Deºi scurtmetrajul este ozonã destul de puþin cunos-cutã a cinematografului ro-mânesc, din ea apar deseoriacele semne de noutate ºi deîndrãznealã esteticã remar-cate în festivalurile inter-naþionale. Aºa s-a întâmplatºi înainte de revoluþie, cânddesenul animat Scurtã istorieal lui Ion Popescu Gopo ne-a adus primul premiulPalme d’Or (1957), aºa seîntâmplã ºi dupã, cândnumele importante ale aºa-umitului „nou val” s-auafirmat internaþional graþieunor mici filme premiate încompetiþiile majore. CristiPuiu a câºtigat Ursul de aurla Berlin cu Un cartuº de Kentºi un pachet de cafea (2004),acelaºi premiu revenind în2008 lui Bogdan Mustaþãpentru O zi bunã de plajã.Trofee Palme d`Or la Can-nes au revenit, pe rând, luiCãtãlin Mitulescu pentruTrafic (2005) ºi Marian Cri-ºan pentru Megatron (2008),Adrian Sitaru a câºtigatLeopardul de argint la Lo-

carno cu Valuri (2008) etc.Parcursul ulterior al cinea-ºtilor câºtigãtori confirmãpãrerea cã regizorii care au

reuºit sã se exprime perso-nal ºi ingenios în „formascurtã” au trecut cu succesla lungmetraj, unde au dus

70

Artã ºispectacole

Dana DUMAFestivalul Internaþional de Film Next

Libertatea formei scurte

Sizing the opportunity offered by the Next Film Festival, the author evaluates the condition ofshort movies, a less known zone of Romanian cinema , marked by aesthetic innovations and prom-ising authors.Keywords: B-EST IFF, Andrei Konchealovsky, Armando Ianucci, "In the Loop".

Abstract

71

Libertatea formei scurte

de cele mai multe ori maideparte teme sau formuleestetice validate la începu-turi.

Asupra scurtmetrajuluiîn general ºi asupra celui ro-mânesc în special suntemincitaþi sã reflectãm în fie-care an cu ocazia Festiva-lului NEXT, înfiinþat în ur-mã cu patru ani în amintireatinerilor cineaºti CristianNemescu ºi Andrei Toncu,dispãruþi într-un tragic acci-dent în 2006. Ca la fiecareediþie, ºi în acest an, o secþi-une a fost conscratã unorfilme realizate de regizorulCristian Nemescu împreunãcu sound designer-ul An-drei Toncu : Mihai ºi Cristina,Marilena de la P7 ºi Poveste lascara C, precum ºi altor fil-me „sonorizate”de cel de-aldoilea, Lampa cu cãciulã deRadu Jude, Remiza de Va-leriu Stihi ºi Alinuþa de Ma-tei Branea. Ediþia din acest

an a reunit peste 100 de fil-me ºi a captat interesul unuimare eºantion de publiccinefil.

În zilele festivalului s-alansat o carte de film impor-tantã pentru înþelegereafenomenului, Totul desprescurtmetraj de Clifford Thur-low (în traducerea lui MihaiFulger, Editura IBU Publi-shing, colecþia ARTA 007).Foarte util pentru aspiranþiila debutul în scurtmetrajdar ºi pentru cei care îl prac-ticã, volumul este o ediþieactualizatã ºi adusã la zi aunui best-seller semnat decunoscutul scritor ºi cineastdin Marea Britanie ºi, dupãcum subliniazã traducãtorulediþiei, „nu este doar unghid complet al realizãriiunui scurtmetraj, ci ºi o fru-moasã poveste despre bucu-ria ºi plãcerea de a facefilm”. El cuprinde ºase pãrþiprincipale, împãrþite în

multe capitole, din careaflãm multe despre procesulde creaþie, finanþarea ºi dis-tribuþia într-o producþie descurtmetraj, despre loculfiecãrui profesionist într-oechipã de filmare. Pornindde la o „scurtã istorie ascurtmetrajului”, ni seaminteºte cã în acest formatau lucrat la început maricineaºti, precum Griffith,Chaplin, dar ºi reprezen-tanþii „noului val” francezcare au schimbat faþa cine-matografului la începutulanilor ‘60 (François Truffaut,Jacques Rivette). Autorul neoferã ºi o listã cu „zecescurtmetraje care trebuievãzute”: Baletul mecanic (fil-mul dadaist al lui FerdinandLéger ºi Dudley Murphydin 1924), Câinele andaluz(capodopera suprarealistã,din 1929, a lui Luis Buñuelºi Salvator Dali), Apropo deNisa ( documentarul de con-

72

Dana Duma

testaþie socialã al lui JeanVigo din 1930), Mascota(sumbrul poem animat allui Ladislas Starevici din1934), Ghemuieºte-te ºi acope-rã-te (Duck and Cover, 1951, o„parodie abilã” cu autornecunoscut), Balonul roºu(legendarul film poetic al luiAlbert Lamorisse din 1956),Platforma (La Jetée, 1962,studiul lui Chris Marker„despre timp, memorie ºiimaginaþie”), Holdup-ul (deAbel Ferrara din 1972„despre trei bãrbaþi care plã-nuiesc sã jefuiascã o benzi-nãrie dupã ce au fost conce-diaþi”), Povestea poveºtilor(Tale of Tales, 1979, poeticulscurtmetraj de animaþie alrusului Yuri Norstein), Mi-cul terorist (din 2004, deAshvin Kumar, nominalizatla Oscar). Chiar dacã fiecaredintre noi avem proprianoastrã listã, trebuie sã re-cunoaºtem cã, mãcar o ju-mãtate din titluri, figureazãºi acolo.

Cartea conþine ºi o seriede interviuri cu cineaºtidedicaþi scurtmetrajului,dintre care cel mai intere-sant mi se pare cel în careDaniel Mulloy schiþeazã o

definiþie inspiratã a univer-sului acestui tip de filme:”Lucruri mici, care par lip-site de importanþã, potschimba vieþi ºi conþin ger-menii unei poveºti. Estevorba despre descoperireafrumuseþii în universulmundan ºi apoi extindereasau sondarea sa pânã laesenþã. Ce încerc eu sã facîntr-un scurtmetraj este sãcercetez experienþa - fie amea, fie a altora - ºi sã „tra-duc”aceastã experienþã în-tr-o privire scurtã, dar pro-fundã, asupra vieþii cuiva”.Mi se pare cã cele maireuºite filme din selecþiacompetitivã, dar ºi din gru-pajul românesc ”Prieteniifestivalului” confirmã a-

ceastã definiþie.Ea se potriveºte, de pildã,

peliculei Muzica în sânge deAlexandru Mavrodineanu,mica poveste cu tâlc despreun puºti talentat dus detatãl sãu la un casting pen-tru descoperirea unor micicântãreþi de manele ºi, deºieste respins, se vede validatde publicul ad-hoc dintr-unautobuz, unde el cântã îndrum spre casã. Filmat cusimþul detaliului ºi al de-scrierii unui mediu în apa-renþã „exotic”, scurtmetrajulcare a câºtigat premiul pen-tru o producþie româneascãaliazã firesc acuitatea obser-vaþiei sociale ºi eficienþaunei clasice istorioare des-pre revanºã. Un alt film înconcurs, Domnul David deHadrian Marcu, îºi concen-treazã atenþia asupra unuipensionar care munceºte capaznic la un bloc. Din micilelui ocupaþii de rutinã, dintelefoanele pe care le dã ºidin conversaþiile cu locata-rii, înþelegem cã e obsedat sãachiziþioneze un loc de veciºi cã nici nu se simte preabine. Putem înþelege cãeroul e pe cale sã devinã„un domn Lãzãrescu”. O atreia producþie în compe-

73

Libertatea formei scurte

tiþie, Derby de Paul Nego-escu, se opreºte ºi el asupraunui fapt în aparenþã banal,discuþia provocatã într-ofamile cu o fiicã adolescentãde prezenþa insistentã a pri-etenului ei, pe care tatãl îltolereazã cu greu. Tensiunearelaþiei este sublimatã într-ocontroversã pe temã spor-tivã, într-o amuzantã scenãde înfruntare dintre bãrbatºi adolescent. Filmate cuausteritate, cu camera peumeri, în cadre lungi, op-tând pentru muzica diege-ticã, cele trei pelicule sunttipice producþii ale Nouluicinema românesc.

Pornind de la „lucrurimici” pentru „a sonda apoiîn profunzime”, cele douãscurtmetraje ale lui AdrianSitaru, Colivia ºi Lord, dinsecþiunea „Prietenii festiva-lului”, materializeazã celmai bine definiþia lui DanielMulloy. Primul urmãreºtecu fineþe mutaþiile surveniteîn relaþia tatã-fiu dupã cecopilul aduce în apartamen-tul de bloc o pasãre rãnitã,iar celãlalt surprinde cusubtilitate procesul prin careun mãrunt hoþ se ataºeazãde câinele furat pentru a ex-torca o recompensã. Sitarudeclara cã intenþioneazã sãmai facã un al treilea scurt-metraj pe tema animalelor-mascotã, pe care sã lereuneascã apoi într-un lung-metraj. E o idee care meritãîncurajatã, mai ales cã existãdeja un material remarcabilpentru o comedie tristã înscheciuri. Tot în registrul co-mediei, dar în varianta ro-manticã, îºi compune po-vestea Captivi de Crãciun deIulia Ruginã, cu o esteticã ce

se îndepãrteazã de austeri-tatea Noului cinema româ-nesc ºi face mai mari efor-turi pentru seducerea spec-tatorului.

Dintre diversele formulepropuse de selecþia foartevariatã a acestei ediþii aFestivalului Next (selecþiedatoratã criticului AndreiGorzo), juriul internaþional(din care au fãcut partefrancezul Mathieu Darras,israelianul Elad Keidan,Liviu Mãrghidan, BettinaSchwarz din Germania ºiJim Stark din S.U.A.) apreferat stilul eliptic ºi rafi-nat vizual al peliculelormaghiare care au câºtigatMarele Premiu (Istoria avi-aþiei de Balint Kenyeres) ºi,respectiv, Premiul pentruregie (Cu puþinã rãbdare deLaszlo Nemes).

Primul este o enigmaticãpoveste petrecutã în Nor-mandia anului 1905, când,pe o plajã, o fetiþã se rãtã-ceºte din grupul partici-panþilor la un „picnic”.Agitaþia cãutãrii ºi gãsiriisale estompezã motivul dis-parþiei: fetiþa e singura careasistase la prãbuºirea unuiavion care survola regiunearespectivã. Rãmasã fãrã ex-plicaþie, „taina” eroinei de-vine o preþioasã mãrturiedespre începuturile „istorieiaviaþiei” (sugeratã în titlulpeliculei). Tot o povesteenigmaticã este ºi Cu puþinãrãbdare, care urmãreºte acti-vitatea de rutinã a uneifuncþionare de ghiºeu, des-pre care ni se sugereazã cãînregistreazã victimele din-tr-un lagãr fascist. Din nouputerea aluzivã a imaginiieste probatã cu strãlucire, ca

ºi în pelicula câºtigãtoare atrofeului Next.

Cel mai agreat de specta-tori, filmul canadian Dula-pul de Jamie Travis (distins,de altfel, cu „premiul pu-blicului”), spune în culoripastelate povestea dispari-þiei ciudate a unui copil,relatatã cu simþul suspansu-lui ºi al detaliului vizual, cufarmec de comedie neagrã.Aceluiaºi gen îi aparþine ºifilmul australian Glen OwenDodds (G.O.D.) de FrazerBailey, o ironicã povestedespre „cãutarea sensuluivieþii”, rãmasã, din pãcate,în afara palmaresului. Ediþia2010 a Festivalului „Next”ne-a oferit ºi multe alteatracþii (ca, de pildã, masterclass-urile oferite de scena-ristul Rãzvan Rãdulescu saude criticul britanic RonaldBergan), dar ºi ocazia de areflecta asupra ºanseloroferite de scurtmetraj tineri-lor cineaºti, scutindu-i depresiuni comerciale ºi ofe-rindu-le multã libertate de ainova ºi de a se exprima per-sonal. Vorba lui DanielMulloy: ”Mai mult decâtlungmetrajele, unde existãatât de multe griji, precumbanii altora, scurtmetrajelepot fi personale ºi profunde,niºte mici bijuterii carepropun o perspectivã unicã,momente din copilãriacuiva sau mâncarea prefe-ratã. Ele nu trebuie sã abor-deze subiecte mari ºi dese-ori au cel mai mare succescând trateazã teme simple,la care fiecare spectator sepoate raporta într-un fel saualtul”.

74

Capitala a gãzduit, înprimãvara anului 2010, ceade a ºasea ediþie a „Festi-valului Internaþional deFilm Bucureºti”, cunoscut ºiprin emblema „B-EST IFF”.Festivalul urma sã prile-juiascã o întâlnire a specta-torilor din România cu ilus-trul cineast rus AndreiKoncealovski, care urma sãfie oaspetele de onoare alFestivalului, numai cã eve-nimente mai mult sau maipuþin obiective (cum ar fi,de pildã, cãlãtoria spre Est anorului de cenuºã islandez)au împiedecat, din pãcate,împlinirea acestui generosproiect al organizatorilor.„Centrul de greutate” alFestivalului au rãmas însãpatru dintre filmele semnateîn ultimii ani de AndreiKoncealovski, astfel cã spec-tatorii bucureºteni s-au în-tâlnit, totuºi, cu regizorulrus, prezent prin filmele salepe ecranul festivalului.Înainte de a ne referi, însã, laaceste patru filme eveni-menþiale care au rulat peecranul cinematografului

„Scala” în zilele Festiva-lului, sã aruncãm o privirespre biografia artisticã acineastului Andrei Koncea-lovski. Nãscut la Moscovaîn 1937, dintr-o familie descriitori ºi artiºti, regizorulAndrei Mihalkov Koncea-lovski (care, spre deosebirede fratele sãu mai mic, Ni-kita Mihalkov, avea sã re-nunþe, în anii ’80, la numeletatãlui, pentru a pãstra doarnumele mamei, descenden-tã a unei familii de „ruºialbi”) s-a apropiat de cine-ma colaborând cu AndreiTarkovski la scenariul fil-mului Andrei Rubliov, pen-tru ca, ajuns la regie, sã seafirme prin câteva „filme-unicat”, perioada „clasicã” aacestui cineast modern prindefiniþie fiind alcãtuitã dincapodopere de genuri dife-rite, numite Primul învãþãtor(1965), Un cuib de nobili(1969), Unchiul Vania (1971),Romanþã pentru îndrãgostiþi(1974), Siberiada (1978). Aurmat aºa-zisa „perioadãamericanã” a regizoruluiKoncealovski (1982-1990),

printre filmele realizate deregizor în strãinãtate numã-rându-se Maria’s Lovers(1984), Runaway Train(1985), pe un scenariu deAkira Kurosawa, Duet forOne (1986), Shy People(1987), Tango & Cash (1989),Homer & Eddie (1990). Întors,ulterior, în Rusia, regizorulAndrei Koncealovski a con-tinuat sã lucreze, realizândºi cele patru filme progra-mate la festivalul „B-ESTIFF”. Spectatorii bucureº-teni au putut urmãri, aºa-dar, într-una din zilele festi-valului, coproducþia ruso-italo-americanã din 1992, cuTom Hulce ºi Lolita Davi-dovich, În slujba lui Stalin(Blizhniy Krug), povesteaunui personaj real, IvanSanchin, proiecþionist al luiStalin vreme de aproape 15ani, un personaj care îºimenþine intactã încredereaîn stãpânul sãu, în ciudamiºcãrilor politice de laKremlin, la care asistãdirect. „Fãrã Ivan – o spuneînsuºi regizorul –, acest bãr-bat cinstit, dar naiv, ca mili-oane de oameni din Rusia,Stalin n-ar fi existat”. Aniiterorii staliniste sunt evocaþicu luciditate ºi discernã-mânt în filmul lui AndreiKoncealovski, Ivan reuºindabia într-un târziu, dupãmoartea „genialului con-ducãtor”, sã-ºi redobân-deascã demnitatea, sã seregãseascã pe sine. Spec-tatorii bucureºteni au pututvedea, de asemenea, filmuldin 1994 al regizoruluiAndrei Koncealovski Asya ºigãina cu ouã de aur (KurochkaRyaba), o coproducþie ruso-francezã, cu sublima actriþã

Cãlin CÃLIMAN

Koncealovski ºi "Norul de cenuºã"

The author analyses new tendencies of international cinema,after the sixth edition of the B-EST International Film Festivalin Bucharest.

Abstract

75

Koncealovski ºi "Norul de cenuºã"

Inna Ciurikova (pe care oiubeam din filmele lui GlebPanfilov, Începutul ºi Vassa,sau din Amintirea unei mariiubiri de Piotr Todorovski)în rolul titular. Este, ºi aces-ta, un film important al regi-zorului. Personajul central,Asya, este o sãteancã deacþiune, care îºi vede cu suc-ces de propriile „afaceri”,pânã în ziua în care gãseºteîn cuibar un ou de aur, dinpricina cãruia intrã în situ-aþii conflictuale sau ciudatecu vecinii ºi consãtenii. Din-colo de originala povesteindividualã, filmul propunespectatorilor o meditaþieprivitoare la viaþa þãrãnimiiruse din imediata actuali-tate. Un al treilea film deAndrei Koncealovski dinprogramul Festivalului a

fost tulburãtoarea copro-ducþie ruso-francezã din2002, Casa de nebuni (Domdurakov), un film pentru careregizorul a primit MarelePremiu al Juriului la Vene-þia. Acþiunea se petrece întimpul rãzboiului ruso-ce-cen, când nebunia persona-jelor dintr-un spital psihi-atric „dialogheazã” ºi con-cureazã cu nebunia rãzboiu-lui fratricid. Principala eroi-nã este interpretatã detânãra soþie a regizorului,Iulia Visoþkaia, care schi-þeazã un personaj ataºant, ofemeie obsedatã de cântã-reþul canadian BryanAdams, drept pentru careacesta din urmã apare „încarne ºi oase” în film, însecvenþe care asigurã „sareaºi piperul” unui film altfel

dramatic, necruþãtor cu„casa de nebuni” a rãzboiu-lui fratricid. Cel mai recentdintre filmele lui AndreiKoncealovski a fost chiar„filmul de deschidere” alFestivalului, Strãlucire(Glyanets), din 2007, în frun-tea distribuþiei aflându-seaceeaºi actriþã seducãtoare,Iulia Visoþkaia, ea fiind, dedata aceasta, Galya, o sim-plã croitoreasã de provinciecare pleacã la Moscova însperanþa cã va deveni foto-model ºi cã fotografiile eivor însoþi copertele unorimportante reviste de modã,ea va izbuti sã-ºi realizeze,parþial, visurile, numai cã ova costa foarte scumpaceastã ambiþie. Cu regrete,desigur, cã, din pricina„norului de cenuºã”, Andrei

76

Cãlin Cãliman

Koncealovski n-a putut sosi,conform prevederilor, la Bu-cureºti, cinefilii bucureºteniau avut parte de o realã bu-curie artisticã, participând laproiecþiile celor mai recentefilme ale cineastului rus.

Festivalul „B-EST” din2010 a conþinut multe alte„puncte de atracþie”, plasateatât în competiþia filmelorde lung metraj (pe care amurmãrit-o aproape integral),cât ºi în concursul scurt-metrajelor (pe care, prinforþa lucrurilor, l-am urmã-rit doar parþial) sau în secþi-unile „paralele”, aceea alungmetrajelor hors-con-cours, aceea intitulatã „Ro-mano cinema & culture” sauacelea consacrate filmelordocumentare. Vizionãrile auvalidat, practic, spuseleDanei Dimitriu Chelba, di-rectorul Festivalului: „Nicioaltã artã nu are puterea de apãtrunde în adâncul sufle-tului nostru, deseori întune-cat, aºa cum o face cinema-tograful, lãsând în urma luio fâºie luminoasã. Aceastaeste, în fond, menirea acestuiFestival”. Din „fâºia lumi-noasã” a competiþiei lung-metrajelor („judecatã” de unjuriu alcãtuit din producã-torul francez Sylvain Au-zou, scenograful GheorgheBãlãºoiu, criticii de filmMihai Chirilov ºi Irina Mar-gareta Nistor, directorul deimagine Horea Lapteº ºicriticul de film american JayWeissberg) a fãcut parte,neîndoios, filmul sud-ame-rican Gigante de AdrianBiniez (de fapt o copro-ducþie Uruguay-Germania-Argentina-Olanda), distinscu mai multe premii ale juri-

ului (pentru regie, pentruscenariu), un sensibil film„minimalist”, de fapt o dis-cretã poveste de dragoste,un „joc al dragostei ºi în-tâmplãrii” trãit de persona-jul titular, un bãrbat puter-nic, dar timid ºi singuratic.Principalul premiu al juriu-lui a mers cãtre filmul en-glez In the loop, al regizoru-lui scoþian (cu nume italian)Armando Iannucci, o puter-nicã satirã politicã, cu dia-loguri acide ºi umor debor-dant (de altfel, scenariul fil-mului a fost nominalizatanul acesta la PremiileOscar!), printre interpreþifiind ºi James Gondolfini.Lumi ciudate, puternic par-ticularizate sunt înfãþiºate înfilme precum Ghinioniºtii deFelix Van Groeningen (ofamilie belgianã excedatã detraiul zilnic) sau Samson ºiDelilah, filmul australianu-lui Warwick Thornton (doitineri îndrãgostiþi rãtãciþi înspaþiul ostil al unei mici ºiizolate comunitãþi din de-ºertul central australian). Cuironie îngãduitoare estetratatã, de cãtre regizoareaamericanã Lynn Shelton,tentativa eºuatã a doi tineride a realiza un filmuleþporno. Au fost ºi douã pre-miere româneºti de lungmetraj în competiþia oficialã.Portretul luptãtorului la tine-reþe de Constantin Popescuabordeazã un subiect insolitpentru cinematograful nos-tru de ficþiune, este vorbadespre rezistenþa anticomu-nistã din primii ani de dupãcel de al doilea rãzboi mon-dial, desfãºuratã mai ales în Munþii Fãgãraºului, decãtre personaje devenite,

azi, adevãrate simboluri alenesupunerii civice. Avem dea face, aºadar, cu un impor-tant film politic al cine-matografului românesc con-temporan, realizat în sec-venþe cu iz documentar,menite sã reconstituie în-tâmplãri reale (ºi dramatice)ale acelor ani, cu imaginisemnate de Liviu Mãrghi-dan, director de imaginedistins, de altfel, cu premiulpentru imagine al Festiva-lului. Celãlalt film românescîn premierã a fost Caravanacinematograficã de TitusMuntean, ecranizarea unuiroman mai vechi al lui IoanGroºan, care, cel puþin mie,mi s-a pãrut „cinematogra-fic” de la data apariþiei(apropiatã de timpul des-fãºurãrii intrigii, Româniade la începutul anilor ’60 aiveacului trecut). Realizatînsã abia în zilele noastre deacum, filmul îºi diminueazã„forþa de impact” (tematica,actualã atunci – o caravanãcinematograficã, ajunsã în-tr-un sat izolat din Tran-silvania, pentru a proiectafilme ruseºti de propa-gandã, – este întru câtva„datatã” azi), chiar dacã dis-tribuþia conþine nume „deefect” precum Mircea Dia-conu, Iulia Lumânare, Do-rian Boguþã.

Nu mã voi referi mai pelarg la concursul scurtme-trajelor, pentru cã, aºa cumspuneam, am vãzut puþinefilme din competiþie, voispune doar cã au participatcâteva zeci de pelicule, dinþãri precum Turcia, Româ-nia, Spania, Canada, MareaBritanie, Olanda, Belgia,Italia, Cehia, Grecia, Germa-

77

Koncealovski ºi "Norul de cenuºã"

nia, Franþa, Israel. Amintescfilmele din România înscriseîn concurs: originalul desenanimat Firul Ariadnei deBertóti Attila, Întâlnire cu altreilea Reich de DragomirVictor, Acasã de TötszegiSzilárd ºi Fuga de TudorPetremarin. Juriul filmelorde scurt metraj a fost alcã-tuit din trei studenþi laU.N.A.T.C., propuºi de cri-ticul de film Andrei Gorzo:Tudor Buican, Ioana Mis-chie, Mirona Nicola.

Evenimente artistice ieºi-te din comun au fost prile-juite ºi de filme din afaracompetiþiei. Aº menþiona, înprimul rând, filmul Vincerede Marco Bellocchio (unuldintre cei mai reprezentativiautori de filme politice itali-ene, alãturi de Elio Petri,Dino Risi, Damiano Da-miani), un film care încearcãsã dezlege taina unor eveni-mente ºi perioade ignoratedin biografia lui Benito Mu-ssolini (o soþie – Ida Dalser– ºi un fiu, persoane recu-noscute, dar apoi renegatede Duce), sã evoce paginisumbre din controversataistorie italianã a acelor ani.Cel mai recent film al ilus-trului regizor francez AlainResnais, Ierburi sãlbatice, cuMathieu Amalric ºi SabineAzéma, a reprezentat, deasemenea, un moment devârf al Festivalului, chiardacã – îndeosebi din pricinapretextului scenaristic – fil-mul rãmâne la distanþãmare de capodopere alecineastului, precum Hiro-shima, dragostea mea sauAnul trecut la Marienbad.Spectatorii bucureºteni s-auputut bucura ºi de noua

capodoperã a fraþilor Ethan& Joel Coen, Un tip serios,nominalizat, anul acesta, ºila Premiile Oscar, un film„tipic” pentru autori, de oironie muºcãtoare, de fapt ocoproducþie S.U.A.-MareaBritanie-Franþa. Filme im-portante, cu aprofundãripsihologice, au fost ºiSecretul (El Secreto de susojos) de Juan José Campa-nella, ca ºi Un om singur deTom Ford, acesta din urmãcu Colin Firth în rolul prin-cipal. Un alt nume mare alcinematografului mondial afost reprezentat de un filmrecent la Bucureºti, estevorba despre cineastul dinCoreea de Sud Park ChanWook ºi Sete de sânge, unfilm mai „special”, zic, pen-tru europeni, fiind vorbadespre câteva personje-vampiri, cu o filosofie par-ticularã.

Atractiv (chiar dacã nu l-am vãzut pentru primadatã) este ºi filmul româno-francez din secþiunea„Romano cinema & culture”Gadjo Dilo de Tony Gatlif, cuRomain Duris ºi RonaHartner. De acelaºi autor aufost alte douã filme în

aceastã secþiune a Festiva-lului, Libertate ºi Swing (ocoproducþie franco-japone-zã), alãturi de Happy NewLife de Arpád Bogdán(Ungaria). Printre filmeledocumentare prezente la„B-EST” s-a numãrat ºiInfernul lui Henri-GeorgesClouzot de Serge Bronberg ºiRuxandra Medrea (în caresunt evocate împrejurãrileîn care Henri-Georges Clou-zot a realizat, în 1964, filmulL’Enfer cu Romy Schneiderºi Serge Reggiani), un filmcare, deloc întâmplãtor, afost inclus într-o secþiune aFestivalului intitulatã „Do-cumentar eveniment”.

Cu ºi fãrã Andrei Kon-cealovski, cu ºi fãrã „nor decenuºã”, cu filme de AlainResnais, Marco Bellocchio,Park Chan Wook, Joel &Ethan Coen, cu ore cine-matografice dense ºi pasio-nante, cu public numeros ºiinteresat, festivalul „B-EST”ºi-a justificat, încã o datã,pentru a ºasea oarã, exis-tenþa ºi eficienþa, lãsând înurmã amintiri de neuitatsau, cum spunea Dana Di-mitriu Chelba, „o fâºie lumi-noasã” de duratã...

78

79

Schiþele semnate de IonVlasiu, care fac obiectulacestei expoziþii, sunt pieseinedite, importante prinfaptul cã ilustreazã efortulautorului de a surprinde olume a creatorilor de litera-turã. Este, de altfel, ºi prin-cipiul de unitate care leaduce în incinta MuzeuluiLiteraturii Române. Necu-noscute, ca ºi paginile unuiproiectat roman publicatede revista Vatra, 1998, schi-þele, pãstrate prin grija Ioa-nei Vlasiu, sunt purtãtoareleunui mesaj postum.

Câmpul de întâlnire alartelor plastice cu literaturaeste fie universul operei,prin ilustraþia de carte, fiepersonalitatea autorului, pecare o cautã ºi o fixeazãportretul. Personaje literareprecum Don Quijote sauNastratin Hogea au fãcut

spectaculoase cariere plas-tice, inclusiv în arta monu-mentalã, evadând din or-dinea verbalã, în care s-aunãscut, ºi, fixate în volume,contururi, culori, s-au insta-lat în realul vieþii, prezenþeinerte, dar tulburãtoare, rãs-colitoare, provocatoare, rea-mintindu-le oamenilor, cumijloacele altor arte decâtcea care le-a zãmislit, me-sajul încredinþat de autor.Sunt acte de conversiuneprin care are loc glisarea dela receptarea în succesiunela o receptare în simultane-itate, implicând, ca orice actde conversiune, adãugirisau scãderi. Autorul, al cã-rui destin, adeseori, este lafel de fascinant pentru citi-tori, deschide un alt câmpde întâlnire, nu mai puþinimportant. Portretul, rezul-tatul obiºnuit al acestei în-

tâlniri, este un martor care,ºi atunci când îl socotimfidel modelului, nu esteinocent, fiind purtãtorulunei dublu mesaj. Un primmesaj, cu valoare de indice,vine din direcþia modeluluiºi este controlat de clauzaasemãnãrii din ordinea apa-rentã. Cel de al doilea mesaj,cu valoare de semn, este for-mulat de artist - pictor,sculptor sau grafician, care,în liniile chipului, aºa cumle traseazã, încifreazã saudivulgã o identitate ina-parentã, surprinsã ºi adusãîn perceptibil prin inter-mediul expresiei sau al ati-tudinii, prin accentuareaunui detaliu prin diminu-area sau omisiunea altuia.Efect al unui duble deter-minãri ºi, totodatã câmp deîntâlnire a obiectului cusubiectul, portretul, o struc-turã saturatã de sens, poatefi o „copie dupã naturã”,efect al observaþiei directe,sau o imagine intermediatãde alte imagini, vizuale sauverbale. Portretele lui IonVlasiu ilustreazã ambele ca-zuri. Multe sunt portrete aleunor contemporani, scriitori- prieteni sau cunoscuþi.Altele sunt portrete ale unorscriitori din generaþii ante-rioare, pe care nu i-a întâlnitîn ordinea imediatã a vieþii -Titu Maiorescu, Ion Crean-gã, Mihai Eminescu. Chipulacestuia din urmã, mai ales,cãpãtase pentru Ion Vlasiuaproape un regim de obse-sie. L-a studiat, în viziunilealtora, formulând observaþiipãtrunzãtoare, ºi, la rândullui, a propus propria vizi-une, mai apropiatã de ceeace considera a fi, cu ade-vãrat, Eminescu. Situaþia

S. ANGELESCU

IonVlasiu - Portrete

de scriitoriThe author speaks about a few unknown portraits made by IonVlasiu. These works, representing Romanian writers, were keptby Ioana Vlasiu until they were exposed at the NationalMuseum of Romanian Literature from Bucharest.Keywords: Ion Vlasiu, portraits, Romanian writers, exhibition,National Museum of Romaniian Literature from Bucharest.

Abstract

80

S. Angelescu

aceasta ar putea justificaunele note marginale cuprivire la dificultãþile pecare trebuie sã le înfrunte ºisã le rezolve portretistul.Acesta opereazã cu aparen-þele constrângãtoare aleidentitãþii fizice ºi, ca regulãgeneralã, verificabile, dar

numai pentru a încerca sãfixeze, aducând în vizibil,inaparentul identitãþii inte-rioare. Figura spiritului sau,pentru cã trãsãturile suntimobile, “masca geniului”capãtã realitate - ºi acesta arfi avertismentul schiþelor luiIon Vlasiu - în urma unui

îndelungat ºi repetat efortde apropiere, care începe dela simple schiþe, rapidetrãsãturi grafice în care sefixeazã un chip, nu neapãrato formã definitivã. Suntschiþe, nimic mai mult decâtschiþe, dar, lovinescian, þinsã adaug - nici mai puþin.