9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

1-2 (231-232) / 2007

Fragmente critice

Nicolae Steinhardtde Eugen Simion

Nicolae liescuîn dialog cu

Traian T. Coºovei

I

Carnet parizianSocietatea

«de consumaþie»de Virgil Tănase

Cultură şi economie

Ţepeneag '70

Cre tinism idezvoltare economică

ş ş

de V. Ioan-Franc N. Pop&

Întâlniri de destinUn diplomat după

gratii: Vasile Stoicade Alexandru Zub

ªtiinþã i filosofieşO ...lecþie uitatã

de Viorel Barbu

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Nicolae Steinhardt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Andrei MILCA: Un rãspuns sau cum "societatea civilã" naºte monºtri… . . . . . . . . . . . . . 12

DOSAR EMINESCU

Nicolae GEORGESCU: "Poezii nepublicate, de intercalat, nu am..." . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Felix NICOLAU: Contextul poetic românesc din a doua jumãtate

a secolului al XIX-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

George LATEª: Mihai Eminescu: ciclul schillerian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Lucian CHIªU: Prin Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

CONVORBIRI

Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei: “Noi nu punem pe cruci decât anii

în care oamenii au fost fericiþi!” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

ESEURI AUTOBIOGRAFICE

George C. BASILIADE: O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II). . . . . . . . . . . . . . . 40

COMENTARII

Antonio PATRAª: Nobleþea datoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

Nicoleta CRÂNGARU: Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii . . . . . . . . . . . . . . 54

ATITUDINI

Adrian-Paul ILIESCU: Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II) . . . . . . . . . . . . . . . . 60

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Mumu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

L’Alger: Ghidul cititorului ferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

1

CUPRINS

ÞEPENEAG ‘70

Eugen SIMION: Portretul unui eretic de stânga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

D. ÞEPENEAG: Autorul ºi personajele sale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Epistolar – Eugen Simion, Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca, Gabriel Dimisianu,

Ion Vartic, Marian Victor Buciu, Octavian Soviany, Nicolae Bârna,

Livius Ciocârlie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

MIRCEA MICU ‘70

Andrei MILCA: Cãlãtorul nostalgic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

LITERATURÃ STRÃINÃ

Corina PANAITOPOL: Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã . . . . . . . . . . 90

CARNET PARIZIAN

Virgil TÃNASE: Societatea «de consumaþie» . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE

Viorel BARBU: O lecþie uitatã: Verdun 1916 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

ÎNTÂLNIRI DE DESTIN

Alexandru ZUB: Un diplomat dupã gratii: Vasile Stoica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

CULTURÃ ªI ECONOMIENapoleon POP& Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (I) ............101

MASS-MEDIAMaria MOLDOVEANU: "Industriile" comunicãrii (II) ...........................................................117

ARTÃ ªI SPECTACOLEDana DUMA: Descoperiri latino-americane la Toulouse.......................................................123Adriana-Carolina BULZ: Eugene O’Neill – un "star" anglo-saxon

pe scena româneascã ...............................................................................................126Cãlin CÃLIMAN: De la „Ciocoii noi cu bodyguard" la „Ticãloºii" ......................................130Marin STOIAN: Horia Bernea pentru posteritate ...................................................................133

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plasticHoria Bernea

2

3

STEINHARDT, Nicolae (Nicu-Aurelian;12.VII.1912, Com. Pantelimon – 29.III.1989,Baia Mare) eseist, diarist, critic literar, teo-log. Tatãl sãu, inginerul ºi arhitectul OscarSteinhardt, conducea o fabricã de cheresteaºi mobilã în aceastã comunã (Pantelimon)situatã la periferia Bucureºtilor. Luase parte,ca ofiþer în rezervã, la primul rãzboi mon-dial, fusese rãnit la Mãrãºeºti ºi decorat cu„Virtutea militarã“. O ramurã a familieSteinhardt se înrudeºte cu Freud, creatorulpsihanalizei. S. urmeazã clasele primareacasã, apoi la ªcoala „Clementa“ din Bu-cureºti (unde se mutase familia), iar studiileliceale le face la „Spiru Haret“, liceu reputat,care numãra atunci printre elevii sãi peMircea Eliade ºi Constantin Noica. De con-fesiune mozaicã, S. urmeazã (singurul din-tre cei patru elevi izraeliþi) cursurile de reli-gie creºtinã din ºcoalã cu preotul GheorgheGeorgescu de la Biserica Sfântul Silvestru.Printre colegii de liceu se aflã ºi Al. Paleo-logu, Dinu Pillat, Alexandru Ciorãnescu,Marcel Avramescu, Haig ºi Arºavir Acte-rian. S. trece examenul de bacalaureat în1929 ºi se înscrie la Facultatea de Drept ºiLitere din Bucureºti pe care o absolvã în1934. Frecventeazã, din 1934, CenaclulSburãtorul. E. Lovinescu înregistreazã învol. IV din Agende literare, 16 noiembrie1934, apariþia lui „Steinhardt – Anthistiuscu cartea lui de parodii“, iar peste douã zile(18 nov.) prezenþa lui Anthistius la ºedinþade dumincã. La 16 dec. 1934, aflãm tot dinAgende literare, Anthistius (pseudonimuldebutantului Steinhardt) „citeºte o parodiecu succes“. Participarea lui la Sburãtoruleste marcatã de Lovinescu ºi în anii urmã-tori, pânã în 1940-1941. Tânãrul Anthistius

îl viziteazã ºi în afara ºedinþelor de dumi-nicã, de pildã la 18 martie 1937 când, zice E. Lovinescu, vine „cu niºte poezii a unuiadin Giurgiu“. Peste oarecare vreme, S. inter-vine „pentru un rus (scandal politic)“. Am-fitrionul Cenaclului are ºi un mic incidenttelefonic cu inginerul Steinhardt ºi avocatulVelescu – „pentru cele cinci volume Maio-rescu“. Rezolvã cu bine incidentul. Ingi-nerul Steinhardt este, se ºtie, tatãl lui S.(Anthistius). În sept. 1939, S. se întoarce dela Paris ºi-l viziteazã pe E. Lovinescu,dovadã cã acesta noteazã faptul în Agendã.În oct. acelaºi an, criticul îi oferã romaneleMili ºi Acord final. În mai 1940, S. participãla o discuþie în casa lui Lovinescu desprepoliticã, laolaltã cu H. Papadat-Bengescu,Dinu Nicodin, Sanda Movilã, D. Carbea ºi,cu aceastã ocazie, Dinu Nicodin „se demas-cã filogermen“. „Mari discuþii“ – zice amfi-trionul Sburãtorului. În august 1940, criticulse aflã la Braºov ºi ia dejunul la „ARO“ cu S.ºi Lola Romano. Relaþiile, cum se vede, suntcordiale chiar ºi în aceastã istorie imposi-bilã. S. este primit prieteneºte la „Sburã-torul“ ºi el însuºi cautã compania spiritelordemocratice într-o istorie altminteri, plinãde discriminãri aberante.

Din Agende aflãm cã, la 24 nov. 1941, Lo-vinescu îi expediazã Agua forte... Athistiuseste numele unui personaj din Caracterele luiLa Bruyère, iar În genul tinerilor este vorbade un numãr de pastiºe, parodii dupãEliade, Cioran, Noica... Autorul le va repu-dia mai târziu, socotindu-le neserioase. Co-laboreazã din 1936 la „Revista FundaþiilorRegale“ (un articol despre Proust), apoi la„Libertatea“, „Universul literar“, „ViaþaRomâneascã“. În colaborare cu prietenul

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Nicolae Steinhardt*

*Text destinat Dicþionarului General al Literaturii Române (vol. VII).

4

Eugen Simion

sãu Emanuel Neuman (evocat, sub numelesimbolic Manole, în Jurnalul fericirii) publicãeseul teologic: Essai sur la conceptioncatholique du Judaiisme (1935), iar în 1937 unalt eseu, Illusion et réalités juives. Susþine tezade doctorat în 1936 cu studiul Principiile cla-sice ºi noile tendinþe ale dreptului constituþio-nal. Critica operei lui Léon Duguit. Face cãlã-torii de studii în Elveþia, Austria, Franþa ºiAnglia. În 1939 intrã, la recomandarea luiCamil Petrescu, în redacþia „Revistei Fun-daþiilor Regale“, iar peste un an va fi „epu-rat“ împreunã cu Vladimir Streinu ºi alþicritici. Revine în redacþie în 1944. Desprebiografia lui în timpul rãzboiului, S. va scrieîntr-o Autobiografie din 1987: „Reîntors înþarã, nu am avut de suferit ca evreu, tatãlmeu încetãþenit prin lege individualã votatãde Parlament ºi ofiþer de rezervã, fiindsocotit «erou din categoria a doua», care nepunea la adãpost de mãsuri vexatorii; ar ficu toate acestea fãþãrnicie din partea meadacã nu aº recunoaºte cã mãsurile luate cuprivire la evrei nu m-au întristat, dându-miseama cã guvernul þãrii – date fiind împre-jurãrile – nu putea proceda altfel ºi admi-rând curajul ºi mãrinimia sa în refuzul de ada ascultare ordinelor venite din exterior,care cereau imperios executarea populaþieievreieºti; afecþiunea mea pentru neamulromânesc s-a întãrit“. Regimul comunist nuse aratã deloc blând cu S. E dat afarã dincasã ºi din barou.

În Autobiografia citatã scriitorul noteazã:„Greu m-am împãcat cu regimul introdus întoamna anului 1947. Mulþumesc lui Dum-nezeu cã mi-a dat destulã voinþã ºi destulãluciditate pentru a nu mã lãsa prins în cap-canã de ademenirile acestui nou regim.Purtarea majoritãþii coreligionarilor mei m-a surprins ºi m-a supãrat, fãceau joculunui partid care, de altfel, avea sã se desco-toroseascã repede de ei. Am suferit alãturide atâþia alþii, am fost dat afarã din casã ºibarou ºi am dus-o foarte greu din punct devedere material ºi sufletesc. Am fost ºifoarte bolnav, vreme îndelungatã“ S. îºipune mai acut problema religioasã. Se simteatras din ce în ce mai mult de ortodoxie,graþie, între alþii, lui Virgil Cândea – reputatistoric al culturii ºi medievist de primã mã-

rime. Studiazã cu atenþie literatura patris-ticã ºi filosofia creºtinã, ºi dupã o vreme, sesimte apt pentru convertire: „Eram, în reali-tate, apt pentru botez, - zice el în confe-siunea cititã mai sus, - îmi lipseau numaicurajul ºi hotãrârea de a face pasul final.ªovãiam, mi-era ruºine, diavolul mã ispiteacu frica, smerenia, slãbiciunea; mã pãstramîn starea aceea confuzã dintre dorinþã ºi pa-nicã, prielnicã lenei ºi tergiversãrii. Mi-era ºiteamã, mã ºtiam foarte necurat. Domnullucreazã însã în chip tainic ºi umblã pe cãimisterioase“. Amânã, totuºi, acest pas ho-tãrâtor pentru viaþa lui spiritualã ºi moralã(botezul va fi sãvârºit de abia în 1960, înpuºcãrie). În sept. 1953, S. viziteazã peNoica la Câmpulung unde filosoful aveadomiciliu obligatoriu. O prietenie strânsã seleagã între cineva care cautã, cu ardoare, peDumnezeu ºi un filosof care crede cãfilosofia poate îndrepta lumea. Au o cores-pondenþã intensã ºi, când S. va fi arestat, sedovedeºte cã scrisorile fuseserã interceptatede Securitate. În 1958, Noica este arestatîmpreunã cu Vasile Voiculescu, Dinu Pillat,

5

Sergiu George, Al. Paleologu, VladimirStreinu, Theodor Enescu.... La 31 dec. 1959,S. este convocat la Securitate ºi i se propune:a) dacã acceptã sã fie martor al acuzãrii in-telectualilor din „lotul intelectualilor misti-co-legionari“ va fi lãsat în libertate ºi b) dacãnu acceptã, va lua locul în boxã alãturi deprietenii sãi. S. cere trei zile de gândire.

Ce urmeazã este o frumoasã ºi emble-maticã parabolã moralã, povestitã ºi scrisãde cel care a trãit-o. Autorul acestui articol aauzit-o mai întâi povestitã de Marin Preda,a ascultat-o, apoi, relatatã în termeni maiexacþi chiar de S. în timpul unei cãlãtoriifãcute împreunã în anii ’80 în satul Lãdeºtidin Vâlcea. A citit-o, apoi, în scrierile confe-sive ale lui S. ºi în confesiunile prietenilorsãi. Se poate pune temei, aºadar, pe auten-ticitatea acestei istorii. De altfel, în Autobio-grafia pe care o scrie „din porunca Arhi-episcopului Herineanu ºi dupã îndemnulPãrintelui Arhimandrit Serafim Man“, du-hovnicul sãu, S. aminteºte de acest episod.Cerând, dar, trei zile de gândire, S. se ducela tatãl sãu pentru a-i cere pãrerea dacã sãaccepte sau nu propunerea securitãþii. Tatãl,un bãtrân înþelept, îl ascultã cu atenþie ºi-ispune la urmã: dacã vei accepta sã fii martorulacuzãrii vei avea zile liniºtite ºi nopþi cumplite,dacã nu vei depune mãrturii împotriva priete-nilor tãi, vei avea nopþi liniºtite ºi zile teribileaºa cã n-ai de ales (citatul este o parafrazã), i-ar fi spus bãtrânul ovrei, uºor iritat cã fiulsãu a putut pune în cumpãnã cele douãsituaþii. S. a înþeles numaidecât gândireatatãlui ºi s-a îndepãrtat. A avut timp sã audãîndemnul de a se purta curajos ºi nu ca un„j.c.“ (o formulã ce nu poate fi reprodusãîntr-un dicþionar academic deoarece esteluatã din jargonul pamfletarilor antisemiþi;tatãl o foloseºte înadins pentru a întãri, princontrast, simþul moral al fiului ce optasepentru puºcãrie, nu pentru delaþiune). S.refuzã, aºadar, propunerea de a fi martorulacuzãrii ºi, în consecinþã, este inclus desecuritate în „lotul mistico-legionar Noica-Pillat“. E judecat ºi condamnat la 12 ani demuncã silnicã pentru crima de uneltireîmpotriva orânduirii statului. Este închis ºitrece prin închisorile de la Jilava, Gherla,Aiud pânã în august 1964, când este eliberat

în urma graþierii generale a deþinuþilorpolitici. Pânã atunci are loc în detenþie uneveniment esenþial pentru biografia spiritu-alã a lui S.: la 15 martie 1960 în închisoareade la Jilava, primeºte botezul. Devine, cualte cuvinte, creºtin ortodox. „Atunci – scrieel mai târziu – n-am mai ºovãit ºi toate apre-hensiunile ºi subtilitãþile mele mintale audispãrut ca prin farmec. Eram sigur cã nuvoi mai rezista 12 ani ºi cã voi muri înpuºcãrie. Nu voiam sã mor nebotezat. Dom-nul din nou mi-a venit în ajutor“... A fostbotezat în celula 18 „de pe secþia a doua“deieromonahul basarabean Mina Dobzeu asis-tat de doi preoþi greco-catolici, aflaþi încelulã. A fost stropit cu apã dintr-un ibriczmãlþuit. Naº i-a fost Emanuel Vidraºcu,coleg de lot, fost director de cabinet almareºalului Antonescu. Un botez, aºadar,clandestin ºi cu caracter ecumenic. S. îlprimeºte cu evlavie ºi mai târziu, va lãudaîn mãrturisirile sale puºcãria care i-a permiscreºtinarea.

Un paradox pe care îl va repeta un altfost puºcãriaº politic: Noica. ªi el va elogiaînchisoarea pentru cã, spune filosoful, aici aavut timp sã-ºi punã ordine în concepte.Trebuie luat din aceste propoziþii nu laudadetenþiei (care nu poate fi în veci justificatã),ci lauda spiritului care, în detenþie, gãseºte ojustificare pentru a supravieþui ºi pentru anu se umili. Spiritul care ajunge, fie la con-ceptele filosofiei, fie la „credinþoºenie“,dupã o formulã a lui S. Graþiat în 1964, S. segrãbeºte sã desãvârºeascã Botezul (diaristulS. îl scrie totdeauna cu majusculã!) prin„mirungere“ la Schitul Darvari, undeprimeºte, prin mâinile preotului GheorgheTeodorescu, sfânta împãrtãºanie. Duce deatunci o viaþã creºtinã, conform regulilorstabilite de bisericã. Despre viaþa lui S. înpuºcãrie circulã multe istorii, cele maimulte, probabil, reale. Se zice cã, temnicerii,pentru a-l umili ºi mai mult, îl introduce, depildã, într-o celulã în care se aflau închiºi demulþi ani foºti studenþi legionari. Ideeaprigonitorilor era de a-l pune pe S. într-osituaþie imposibilã în mijlocul duºmanilorsãi tradiþionali. S. descoperã însã cã ºiduºmanii potenþiali erau niºte oameninenorociþi, argãsiþi, doborâþi de suferinþã.

Nicolae Steinhardt

6

Are revelaþia milei, sentiment profundcreºtin. Altã datã, S. se oferã sã îngrijeascãun deþinut, fost legionar ºi acesta, grav bol-nav, abandonat de medicii închisorii. S. îlcurãþã, îl hrãneºte ºi, în cele din urmã îlsalveazã de la moarte.

Când bolnavul deschide ochii ºi observãcine este salvatorul sãu (nu altul decât evreuS.), îi ºuierã printre dinþi o injurie de o ma-ximã vulgaritate. S., netulburat, duce maideparte misia sa creºtinã îngrijind în conti-nuare pe duºmanul care-l insultase... Scenaa fost preluatã de Marin Preda în romanulCel mai iubit dintre pãmânteni. Pentru faptelelui, S. este þinut în carcerã, injuriat depaznicii patibulari, bãtut, înfometat. Nimicnu-l face sã renunþe. Se oferã sã care în loculdeþinuþilor slãbiþi de detenþie hârdãul cuexcremente din celulã, posteºte douã zile pesãptãmânã, face de serviciu la curãþeniepeste rând, participã, în fine, la viaþa inte-lectualã a celulei, povestind din cãrþile pecare le-a citit. Cei care l-au ascultat înaceastã „Academie de sub pãmânt“ – cum îispune Petre Pandrea, alt personaj al rezis-tenþei intelectuale româneºti - mãrturisesccã S. avea un dar remarcabil de povestitor ºianalist. Are o minte vioaie, deschide paran-teze, ºtie sã foloseascã termeni coloraþi, luaþidin cãrþi sau din limbajul strãzii (fapt ce seobservã ºi în scrierile sale), în fine, S. are dince în ce mai mult vocaþie de duhovnic. Încu-rajeazã pe cei slabi ºi ajutã pe cei neputin-cioºi, deºi nici el nu este o stâncã derobusteþe.

Scãpat de detenþie, face muncile cele maigrele ºi mai nepotrivite pentru un intelectu-al cu trupul ºubrezit de cei peste ºase ani deregim penitenciar: devine, de pildã, încãrcã-tor-descãrcãtor pe un camion care furnizea-zã marfã pentru „Alimentara“. În 1968 estevictima unui accident de circulaþie ºi stã înspital multã vreme.

La sugestia prietenilor sãi (printre ei seaflã ºi Al. Paleologul) reîncepe sã publice(traduceri, articole, mici eseuri) în „Secolul20“ ºi „Viaþa Româneascã“... Un deceniu detraduceri spune el mai târziu. A tradus întrealtele Alain (Studii ºi eseuri. Pãreri despre feri-cire. 1973), Rudyard Kipling (Stlky et comp.,1977).

La 64 de ani, S. debuteazã editorial cuvolumul de eseuri ºi criticã literarã, Întreviaþã ºi cãrþi (1976), urmat de Incertitudini lit-erare, (1980, premiul critici literare alUniunii Scriitorilor). Un debut aºa de târziureprezintã, o performanþã în critica literarãromâneascã. S. continuã sã scrie, are succesprintre tineri, cãlãtoreºte în strãinãtate,viaþa lui religioasã nedumereºte pe unii con-temporani. El tânjeºte dupã o viaþã creºtinãmai intensã ºi, dupã moartea tatãlui (1967),începe sã caute o mânãstire pentru a seretrage. Este ajutat de prietenul sãu, Noica,filosoful care va cãuta ºi el un loc de refugiuºi de meditaþie (îl aflã, se ºtie, la Pãltiniº). S.alege mãnãstirea Rohia din Maramureº ºi,la 16 august 1980, este tuns în monahism decãtre episcopul Justinian Chira ºi arhiepis-copul Teofil Herineanu, iar stareþul mãnã-stirii, arhimandritul Serafim Man, îl rân-duieºte în obºtea mãnãstirii. Devine biblio-tecar, cu obligaþia de a pune ordine ºi sãîntreþinã cele 23.000 de cãrþi câte areMânãstirea Rahia. S. este mulþumit ºi maiaduce o datã slavã lui D-zeu pentru cã a fostînvrednicit sã devinã cãlugãr: „Dau din totsufletul slava lui Dumnezeu cã m-a învred-nicit de Sfântul Botez ºi de cãlugãrie, multmai mult decât putea nãdãjdui un ins camine. Port din tinereþe o cruce grea ºi urâtã:o ticãloasã boalã de intestine. Ar fi trebuit sãdeznãdãjduiesc, sã mã întunec. Credinþaîmi ajutã sã o rabd cu destul stoicism ºi sãnu-i îngãduie sã-mi zdruncine bucuria de afi creºtin ºi monah – pe mãsura darului,foarte puþin adicã, având totuºi dreptul de arosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnu-lui binecuvântat. I se îngãduie sã þinã ocamerã la Bucureºti pentru nevoile lui scrii-toriceºti. Apare din când în când, îºi vizi-teazã prietenii, ia cãrþi cu împrumut, apoidispare cu lunile. ªi-a lãsat barbã ºi chipullui, slãbit, seamãnã din ce în ce mai mult cuo icoanã bizantinã. Mersul sãu e zorit ºinesigur, glasul e, tot aºa, precipitat, cu otonalitate variabilã. Este în toatã fiinþa lui S.un mare neastâmpãr ºi o mare bunãtate. Obunãtate activã, uºor agitatã, ºi o voinþãneascunsã a proaspãtului cãlugãr de a seidentifica total cu noua lui condiþie. Nu-ºipierde vremea, are rubrici în revistele

Eugen Simion

vremii, þine predici, îndrumã pe vizitatori,din când în când cãlãtoreºte. În 1982 publicãun eseu despre Bogza (cu un titlu lung,imposibil de memorat), apoi Critica la per-soana întâi (1983), Escale în timp ºi spaþiu(1987), Prin alþii spre sine (1982). Eseurile teo-logice ºi predicile religioase le iscãleºte cunumele Monahul Nicolae Delarahia.Acestea au fost publicate, dupã 1980, deucenicii sãi. În martie 1989, angina pectoralãde care suferea de multã vreme se agra-veazã ºi, plecând spre Bucureºti pentru aconsulta medicii, S. se opreºte la Baia Mareunde, la 29 martie, îºi aflã sfârºitul. În ajunulmorþii, Ioan Pintea ºi Virgil Ciomoº, uceniciiºi prietenii sãi, reuºesc sã recupereze dinchilia Pãrintelui Nicolae o bunã parte dintretextele sale. Soarta Jurnalului fericirii (confis-cat, cum se va vedea, de Securitate, rescris,difuzat la Europa liberã, recuperat de autorîn anii ’80) pusese pe gânduri pe S. ºi pe pri-etenii sãi, fãcându-i pe toþi sã fie mai vigi-

lenþi ºi sã punã din vreme la adãpost manu-scrisele cãlugãrului de la Rohia. Biografialumeascã a lui S. se opreºte aici.

O viaþã demnã, exemplarã, într-o istorieplinã de violenþã, trãdãri ºi tragedii de totfelul. S. a avut tãria sã treacã frumos prinele.

** *

N-am putut spune, citind scrierile criticeºi moralistice a lui S., cã monahul de laRohia n-a avut opera pe care biografia lui omerita.

A debutat, repet, în 1934 cu inteligenteexerciþii parodice în stilul Eliade, în Noica,Cioran... ºi, dupã ce a trecut prin mari încer-cãri, a redebutat, la 64 de ani, în eseistica li-terarã propriu-zisã. Între viaþã ºi cãrþi aratãun moralist învãþat ºi fin care se foloseºte deliteraturã pentru a-ºi ilustra conceptelemorale. I-a citit, se vede limpede, pe mora-liºtii francezi ºi urmeazã, în eseistica ro-

7

Nicolae Steinhardt

mâneascã, linia Zarifopol ºi Ralea, nu aceeaa lui Eliade – Noica – Mircea Vulcãnescu ºi,în genere, a „kriterioniºtilor“. Este prietencu ei, dar nu face din filosofie o formã deexistenþã, ca Noica, sau nu-ºi ordoneazãviaþa în funcþie de conceptele propuse deMircea Vulcãnescu, pe care, altminteri, îladmirã: „activismul disperãrii“, „istorismulprin resemnare“. S. este, în generaþia tânãrãdin anii ’30, printre puþinii mistici autentici.Citeºte pe Gide ºi Proust (modelele gene-raþiei tinere de prozatori de dupã rãzboi),dar nu face o pasiune specialã pentru ei.

Este, de regulã, ostil oricãrei forme de„terorism literar“ (Paulhan) ºi vrea sã îm-pace, prin scrisul sãu, toate tendinþele este-tice „spre zãpãceala ºi ciuda exegeþilor,bucherilor ºi învãþãtorilor ºi întru împli-nirea sfintei dreptãþi. Aceasta, fraþilor de-mieste cumva permis sã spun, a ceea ce se nu-meºte coincidenþa oppositorum“... (Incertitu-dini literare). Temele lui S. sunt foarte vari-ate: de la Cezar Petrescu trece la ThomasMann, Camus, Valéry, W. SomersatMaugham, de aici la Brãtescu-Voineºti,Mateiu Caragiale, Ioan Alexandru apoi dinnou la Romain Rolland, Jules Romains,André Gide, Céline, Proust, Kipling,Sartre... într-o ordine care contrazice toatecronologiile. Opera literarã (cele mai multeeseuri pleacã de la cãrþile apãrute) este unpretext pentru disocieri ingenioase ºi colo-rate. Personajele lui Mauriac, zice eseistul,„sunt toate pe grãtar ºi se frig la foc mic“,„secretul infernului sartrian este zicereatatãlui, a verbului a face, dispariþia lui dinlimbaj, însoþitã [...] de suveranitatea ne-mãrginitã a lui a fi. Faciosfera cedeazã pasulfiinþosferei. Essa a izgonit definitiv pefacere“... Boema lui Arthur Enãºescu stimu-leazã o incursiune în mai multe culturi, cureferiri la O’Neill, Musset, G.B.Shaw, Odo-bescu, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud,Chesterton, Goethe, Proust, Tolstoi, Flau-bert etc. cu încheierea, deloc surprinzãtoare,cã boema nu-i o soluþie sigurã pentruîmplinirea artisticã.

Fantezia eseistului se consumã în beþiaasocierilor. În Incertitudini literare vorbeºtede douã ºcoli în literatura englezã (ºcoalaceaiului ºi ºcoala whisky-ului) reprezentate

de Galswortzy (caeiul) ºi Virginia Woolf(whisky). S. nu se angajeazã propriu zis înjudecãþi de valoare. Preferã sã ia un faptdintr-o operã ºi sã-l comenteze în stilul sãu:stilul unui om de carte pentru care arta esteo formã de cunoaºtere ºi de comunicare însens moral. Autorul cel mai des citat (înIncertitudini... cel puþin) este Dostoievski, iarideea ce se repetã este aceea de cunoaºtereprin suferinþã. Eseistica lui S. se bizuie peun estetism moral exprimat (ºi aici este orig-inalitatea sa) într-un limbaj în care se rãsfaþãvocabulele dâmboviþene. De la „þicneli“ ºi„nãdufuri“, „înpãnoºaþi boieri“ ºi de la craiicare s-au „pârguit“, eseistul evadeazã spreHegel ºi lumea conceptelor.

În studiul despre poezia lui Geo Bogzaaplicã o retoricã neobiºnuitã, trasã în pse-udo concepte computerizate (ECD, adicã:efect de contrast, prin folosirea declamatoriuluisau a derizoriului; ESCG: efect silogistic deConcluzii Grave ºi de Mare Emoþionalitate;GREX, EP, Oª, ASBC etc.). Analiza, în inte-riorul acestor spaþii definite în chipul arãtatînainte, este normalã ºi pertinentã. S., care aosândit la apariþie Poemul invectivã, îi aflãacum justificarea esteticã în stilul sãu deexecursie livrescã. Stilul criticului moralist,care nu se teme sã admire autorii pe care îicomenteazã (el vorbeºte, într-un loc de„neteama de admiraþie“), continuã în Mo-nologul polifonic (1991). Aflãm ºi aici unmoralist care iubeºte jocurile lingvistice alespiritului cãrturãresc. El zice „cu osebire“,„filotim“, „povãþuitor de neatârnare“,„credincioºenie“ sau opreºte analiza criticãpentru a face un portret, o referinþã subiec-tivã, chiar o rugãciune.

Criticii literari sunt, de regulã, „rãi“. G. Cãlinescu spune chiar cã un critic care„nu latrã“ în text mãnâncã degeaba pâinealiteraturii. Bucuria lui S. este însã sã laude ocarte, sã admire un autor, sã repare oinjustiþie. Cere discreþie ºi sentimentalitate.Nu se ruºineazã sã lãcrimeze în timpul lec-turii ºi sã reabiliteazã personajele nãpãstu-ite, calomniate. De pildã, personajele lui I. L. Caragiale, cãrora le descoperã curãþeniamoralã, sinceritatea, complexitatea inte-rioarã, adicã tot ceea ce contestã critica lite-rarã tradiþionalã. S. este de pãrere cã opera

8

Eugen Simion

de artã adevãratã este, în chip fatal, moralã.Moralã, nu moralizatoare, nuanþeazã elideea, pe drept cuvânt.

Respectã tradiþiile spiritualitãþii româ-neºti ºi face o listã a miturilor esenþialeprintre care figureazã: ospitalitatea, casa(vatra, cãminul, loc de sfinþenie), cinsteacasei (cu „pãzitoarea“ ei, femeia), concepþianetragicã a vieþii etc. Nu-i place structuralis-mul ºi în genere, este sceptic faþã de ºcolileformaliste în criticã. S. este, nu mai încapevorbã, un tradiþionalist, însã unul european,disponibil, permisiv faþã de fenomenele cul-turii moderne. Câtã vreme nu se pune pro-blema judecãþii de valoare, discursul criticastfel gândit ºi practicat este mai mult decâtacceptabil. Dificultatea apare când criticultrebuie sã spunã da sau nu despre o carte. S.spune aproape mereu da ºi face analogiicare stârnesc mirarea cea mai mare. Îi place,de exemplu, cartea domnului GheorgheIancovici ºi, prezentând-o, o raporteazã laGide, Malraux, Valéry. Pe Magdalena Ghicao comparã cu Shakespare, necunoscutulCornel Marandiuc îi pare mai comunicativdecât Truman Capote ºi, pentru a fi maiconvingãtor, cheamã în ajutor pe Plutarh,Jünger ºi Montherland... Atâta bunãvoinþãîn criticã stricã scara de valori. Critica lui S.se salveazã prin eseistica din interior. Eaplace, la lecturã, prin imaginaþia ideilor ºiprin fineþea portretului moral.

În 1991, Virgil Ciomoº a publicat Jurnalulfericirii, o confesiune care se îndepãrteazã deformele tradiþionale ale memoriilor ºi aleautobiografiei. Este un jurnal de detenþiescris dupã ce detenþia s-a încheiat. Un jurnalintim care nu respectã clauza simultane-itãþii, nici clauza calendaritãþii sau a confi-denþialitãþii. Jurnalul fericirii este ceea ceautorii din secolul al XIX-lea numeau unmemorial. Un memorial care vorbeºte desprepuºcãrie în alt chip decât vorbesc, de regulã,cei are trec prin ea. S. o laudã pentru cã aicia descoperit, zice el, „dreapta credinþã“. Avãzut de aproape suferinþa, a trãit-o nemij-locit, a descoperit bunãtatea, frãþietatea,buna-cuviinþã, toleranþa ºi prin toate aces-tea, a descoperit pe Dumnezeu. Jurnalul feri-cirii este, în esenþã, jurnalul unei convertirireligioase, e, totodatã, confesiunea unui in-

telectual care judecã lumea în termeniisuferinþei ºi ai iubirii. ªi, ce curios, din acestunghi, rãul social ºi demnitatea moralã aindividului se vãd mai bine decât în pam-fletele ºi confesiunile pe care le aflãm, deregulã, în literatura carceralã.

E suficient ca autorul sã înfãþiºeze într-ojumãtate de paginã atmosfera din infirmeriaunui penitenciar la începutul anilor ’60 ca sãînþelegi, cutremurat, cât de jos poate sã fiecoborât omul în condiþii de detenþie, cât deactivã este suspiciunea, ce urã sãlbaticãpoate provoca umilirea individului. Despretoate acestea N. Steinhardt vorbeºte însã cuînþelegere ºi dragoste. El nu condamnã peomul în suferinþã, îi iartã dinainte slãbiciu-nile, cãderile ºi gândeºte, ca Kierkegaard,cã, contrariul pãcatului, este libertatea. Dã-iomului libertatea ºi el va fi mai puþin pãcã-tos. Autorul Jurnalului fericirii adaugã, lapropoziþia lui Kierkegaard, sugestia credin-þei. Omul nu-i fericit, cu libertatea, cu inte-ligenþa ºi ºtiinþa lui, dacã nu are în el cre-dinþã. ªi, ca s-o aibe, trebuie sã ºtie s-o cauteºi, când a gãsit-o, se roagã de Dumnezeu sã-i ajute necredinþa lui. De aceea, Jurnalulfericirii, jurnalul unei convertiri religioase,cum am zis, se deschide cu aceste cuvintedin evanghelistul Marcu: „Cred, Doamne,ajutã necredinþei mele“. Este neîndoioscartea cea mai frumoasã a lui S. ºi, în acelaºitimp, una dintre cãrþile de cãpãtâi ale litera-turii confesive româneºti. Ea impune undestin în sensul pe care îl dã Malraux aces-tui concept: destinul unui om care ºtie sã-ºitransforme experienþa într-o formã a con-ºtiinþei sale. S. trece printr-o experienþã exis-tenþialã greu de imaginat, ºi iese din ea unspirit mistic bucuros, ca Sfântul Franciscd’Assisi, cã trãieºte printre lucrurile umile ºilaudã pe D-zeu cã i-a dat suferinþa care i-arevelat credinþa adevãratã.

Dupã dispariþia lui S. au apãrut scrierilesale teologice (Predicile), dar ºi convorbirilesale, cum sunt acelea cu Zaharia Sângiorzan(adresate ºi înregistrate între 1 ian. 1989 ºi 29martie 1983 ºi tipãrite în 1992). Monahul arãspuns prompt, cu fantezie, cu voioºiechiar, într-o deplinã libertate a spiritului laîntrebãrile puse de criticul ieºean. A ieºit ocarte despre ascezã, poezie, iubire, pãcat, în

9

Nicolae Steinhardt

fine, o carte despre fãþãria ºi corupþia careau pãtruns în societatea româneascã ºi-iameninþã fiinþa moralã. O face, repet, închip colocvial, din loc în loc cu o nebãnuitãincisivitate. Pãrintele Nicolae nu se sfiieºtesã-ºi judece contemporanii (îndeosebi pescriitori) ºi sã-ºi spunã pãrerea fãrã ocoliºuridespre operele ºi comportamentul lorsocial. N-a renunþat de tot la „neteama deadmiraþie“, dar începe sã-ºi nuanþeze bunã-tatea când e vorba de judecata moralã.Cãlugãrul ºtie sã ºi afuriseascã, atunci cândeste cazul, nu numai sã laude. În sprijinullui S. este buna lui credinþã. Când judecã pealþii, nu-i judecã din invidie ºi cu urã. ªiapoi, nu se ocroteºte nici pe sine, e chiar maiaspru cu el decât cu ceilalþi. Nu se considerãnici scriitor bun, nici bun cãlugãr. Este doarun om care a descoperit calea adevãratã(credinþa creºtinã ortodoxã) ºi încearcã sãmeargã pe ea cu pãcatele, limitele, nepu-tinþele sale... Cum sã nu-þi fie simpatic acestcãlugãr instruit ºi cum sã nu-i ierþi micile luiseveritãþi morale ºi, din când în când,ezitãrile gustului sãu estetic? Personajul dinaceste replici inteligente, pline de fantezie,cu momente de smerenie, este acela pe careîl cunoaºtem din jurnalul sãu. Mai ager,parcã, mai maliþios, cu judecãþi de valoaretranºante, grav când e vorba de lucrurigrave, bun psiholog ºi portretist – în laturamoralã – foarte dibaci. Are o moralã, dar nuse grãbeºte sã construiascã un sistem moral.Este morala creºtin-existenþialã, nu „buche-reascã ºi ipocritã“, zice el într-un loc.„Creºtin-existenþial“ este o definiþie care i sepotriveºte. Când rãspunde corespondentu-lui sãu de la Iaºi, se simte „bãtrân ºi resem-nat“, dar scrie „detaºat ºi voios“, nu areteorii, nu crede în esteticã ºi nu crede nici înidei. Ideile duc la ideologie ºi ideologiile audevenit, în secolul nostru, primejdioase.Scrie „totodatã bãtrâneºte ºi copilãros“, deaceea e mirat cã este luat în serios ºi e socotitcritic literar. Se considerã doar un diletant...Se rãsfaþã, desigur, nu trebuie crezut la acestcapitol... Scriitorii lui favoriþi sunt: ThomasMann, Proust, Dostoievski, Péguy, JulesVerne, Eminescu, Mateiu Caragiale,Alphonse Daudet... Eticul ºi esteticul îi parnoþiuni ideatice ºi, de când l-a citit pe

Wittgenstein, nu mai face nici o deosebireîntre ele. Morala este, de altminteri, esen-þialã în toate actele spiritului, inclusiv încritica literarã. „Doi bani nu face - zice el - înlipsa unei viziuni morale a lumii ºi alucrurilor“. Pe Noica, prietenul ºi maestrulsãu spiritual („în afara pãrinþilor mei, eomul care mi-a influenþat cel mai multviaþa“) îl iubeºte, îl considerã un mare scri-itor, dar nu-i iartã necredinþa. Nici peCioran nu-l acceptã integral: om bun, sincer,îndatoritor, inteligent, dar, ca scriitor, este„un personaj fabricat“ dupã gustul publicu-lui francez. S. zice chiar mai mult decât atâtdespre prietenul sãu parizian: „E un marestilist, care a ºtiu sã meargã pânã la capãtulobrãzniciei ºi terorismului verbal, pânã lacapãtul deznãdejdii ºi ameþelii, potrivit gus-tului cultural al Occidentului“. Obrãznicie,terorism verbal? Ar fi ceva de obiectat aici ºianume cã s-a întâmplat parcã invers: gustulcultural francez s-a adaptat, mai degrabã,lui Cioran; oricum, moralistul a aºteptat 30 de ani pânã sã fie bãgat în seamã...Monahul de la Rohia nu-i scuzã, evident, luiCioran lipsa de religiozitate, nihilismul ºi, înultima vreme, faptul cã ºi-a pierdut modes-tia ºi discreþia adaptându-se moralei occi-dentale. S. are, în genere, o bunã aºezare,cum ar spune Noica, faþã de valori. În Cara-giale (bãtrânul) vede un scriitor abisal de talie mondialã, în Mateiu, fiul, descoperãfastul ºi dulceaþa melancoliei, la Eminescu,Blaga, Iorga, Rebreanu observã ceea ce tre-buie... Numeºte fundamentalismul, de oricefel, o „nebunie logicã“ (admirabilã defini-þie!) ºi pe Hristos un „mântuitor cosmic“, însensul dat de Teilhard de Chardin. Îi estedor de oameni ca Zarifopol ºi Ralea, rela-tiviºti sceptici, eseiºti iuþi la minte (iuþealaeste un atribut drag lui S.), chiar dacã nusunt credincioºi. Nu-i place în nici un fel„spiritul ºmecheresc“ ºi ceea mai maredurere a lui este sã vadã cã lumea mergetocmai spre ºmecherie, fariseism, duplici-tate... Pune deasupra tuturor valorilor pute-rea moralã, nu sinceritatea. Respinge, deaceea, pe Gide care crede cã sinceritatea scu-zã totul... Considerã sinuciderea o ratare, unpãcat. Modelul lui de existenþã este preotulde þarã. Dumnezeu este pretutindeni, de

10

Eugen Simion

preferinþã în locurile nebãnuite, ne rugãmlui Dumnezeu nu pentru a primi rãsplataraiului, ci (formidabilã propoziþie!) – „dindragoste pentru un Dumnezeu care s-arputea sã nu existe“ etc.

Eseurile teologice ale lui S. Dãruind veidobândi vorbesc despre dulcea “tainã“ acreºtinismului sau, mai direct spus, desprecum este ºi ce înseamnã a fi în zilele noastreun bun creºtin. De oriunde ar porni, teo-logul ajunge la aceastã chestiune. Cãlugãrit,el se duce smerit la superiorul mãnãstirii ºiîntreabã dacã în noua lui condiþie mai aredreptul sã scrie. Este dezlegat ºi primeºteascultare ºi scrie de mii de ori mai mult.Monahul Nicolae ia în serios îndemnul ºiscrie fãrã fricã aceste cuvinte de credinþã încare amestecã, cum am zis mai înainte, fan-tasmele cãrturãreºti cu reprezentãrile salereligioase. Ele nu pot fi rezumate ºi nici nuputem scoate din ele un numãr de concepteteologice. S. le acceptã pe acelea care sunt ºicomunicã în marginea lor meditaþiile salemorale temãtor, mereu, sã nu cadã în pãca-tul trufiei. Mulþumeºte, întâi, Domnului cãi-a scos solzii care-i acopereau vederea ºi i-adat putinþa de a-ºi cunoaºte „pãcãtoºenia,nimicnicia ºi ticãloºia“. Deschidere bunãpentru un credincios smerit. Sã se observecã lui S. îi plac ºi scriitori minori (cazulBrãtescu-Voineºti) ºi e de pãrere cã modes-tia le stã bine tuturor, dar mai cu seamãoamenilor inteligenþi, cã el s-a retras în sin-gurãtatea de la Rohia nu pentru a se sãlbãti-ci, ci, cum zice Efrem Sirul despre ultimulproroc al Vechiului Testament, pentru „aîndulci în pustie sãlbãticia lumii“.

În pustie, eseistul nu uitã de obligaþiilesale cãrturãreºti, scrie, citeºte, primeºte sem-nele de simpatie din presa literarã, noteazãimpresiile despre poezia femininã (unamestec surprinzãtor de nume ºi cãrþi detoatã mâna!), mediteazã la „înduhovnicireacosmosului“ ºi nu uitã sã mai spunã o datãcã a fost fericit în detenþie pentru cã acolo acunoscut taina botezului. „Convertirea esteun acces la fericire“, explicã el. Nu-i acceptãpe habotnici ºi, la urmã, „descotorosit deurã“, se roagã ºi pentru evrei, ºi pentruprigonitorii lor, legionarii asasinaþi dinporunca lui Carol al II-lea, zicând cã toþi au

dreptul la iertare. Aceastã mãrturisire vaproduce, nu-i greu de bãnuit, multã iritare.S. se apãrã dinainte aducând exemplul luiBen Gurion care s-a îmbrãþiºat cu Adenauer.Preconizeazã o nouã îngãduinþã în lume ºise roagã o datã pentru ca îndurarea sã legepe oameni. Este ºi aici recunoscãtor poporu-lui român ºi vorbeºte, în termeni superla-tivi, de mãrinimia lui. Cum se discutã, azi,din nou despre evenimentele tragice de laînceputul anilor ’40, este bine de cunoscut ºipunctul de vedere al lui S. în aceastã pro-blemã controversatã. Iatã-l: România a fost„singura þarã aflatã sub influenþa germanãîn timpul celui de-al doilea rãzboi mondial,în care evreilor nu li s-a aplicat programulde exterminare conceput de Hitler ºi deoamenii sãi; mãrinimiei acesteia, a poporu-lui român, socotesc cã trebuie sã i se rãspun-dã cu simþãminte de ataºament ºi gratitu-dine“... Tragedie complexã, S. o judecã ºi oîncheie în spiritul unui umanism creºtin.

11

Nicolae Steinhardt

12

MOTTO: “Eminescu estecadavrul nostru din debara!”

(H. R. Patapievici)

Am asistat oripilat la o recentã reuniunea “monºtrilor sacri” elitiºti în emisiunea“Între bine ºi rãu” condusã de individul cufigurã patibularã - cã tot îi este drag acestcuvânt “personajului” din motto! -, LiviuMihaiu.

Acesta ºi-a invitat “gaºca de la bloc” (pri-etenii ºtiu de ce!) ºi anume pe Mircea Toma– Caþavencu, Gabriel Liiceanu – HumanitasAndrei Cornea – Revista 22, Dan C.Mihãilescu, pe parcurs intrând prin telefonºi Liviu Antonesei. Mã mir cã au lipsitMircea Mihãieº ºi omul cu papion care seintituleazã “directorul Institutului CulturalRomân“, dupã ce a rãnit de nenumãrate orifiinþa naþionalã… Oricum, erau destui ºiaceºti invitaþi ca sã facã iar circ pe banii pu-blici (ai noºtri!) – pentru cã TVR a ajuns subdirectoratul lui Tudor Giurgiu o adevãratãpanoplie a farseurilor snobi ºi a intelectu-alilor impostori care se constituie de anibuni în aºa-zisa “societate civilã”.

Ei au început mai nou sã aibã o obsesiecomunã: hai sã blestemãm Istoria, fostulregim! Sã facem procesul comunismului, zide zi, pânã la epuizare.

De parcã poþi “judeca” o ideologie, deparcã poþi condamna o doctrinã, încercândsã-i ºtergi din manualele de filozofie peMarx si Engels. Cã a fost prost aplicat învarianta Lenin – Stalin ori Dej – Ceauºescu,aceasta e altã discuþie. Românii respectiviînsã, ca fii ºi nepoþi de comuniºti, îºi reneagãchiar propriile rãdãcini! Vladimir Tismã-neanu – fiul fostului bolºevic Tismeniþchi –conduce o comisie anti-comunism, punân-du-ºi cenuºã în cap ºi renegându-ºi tatãl ºi

trecutul. Fiul proletcultistului Paul Cornea,Andrei se bate de un deceniu cu pumnii înpiept cã el ar fi de dreapta, occidental, pro-SUA ºi middle-europenist! Ca ºi Patapievici,fiul unui alt fost mare comunist, Director alBãncii Naþionale într-un timp.

Ei ne dau lecþii de viaþã, de moralã,arãtându-i acuzator cu degetul pe cei caremai au “curaj” sã fie de stânga!

Ele, beizadelele crescute în puful Epociide Aur, au brusc amnezii ºi se leapãdã, caIuda, de sistemul în care pãrinþii lor au jucatroluri marcante.

ªi ce-am mai vãzut la TV-ul “de dreapta”al cetei humanitasiene – via Cotidianul?Cum Liviu Mihaiu îºi fãcea reclamã tot pesocoteala poporului (incredibil, este vorbade un post public!) la fiþuica “AcademiaCaþavencu”, dupã care se face reclamã ºi la“Revista 22”. (CAN, ce faci, unde eºti?)

Nu vreau sã plãtesc abonament ca sã vãdacest lucru. Nu mã intereseazã cã AndreiCornea îl numeºte pe Traian Bãsescu o…Ioana D’Arc a României (!), nici cum o apãrãpe Monica Macovei, “justiþiara”. Nu vreausã vãd cum fanaticul Liiceanu îl proslãveºtepe acelaºi preºedinte, declanºând ipocrit cãe “disperat”: “am treburi enorme de fãcutspre binele þãrii mele!”. Þãriºoara mea, cumar spune demagogic Nea Nae C. din“Scrisoarea pierdutã”. Ne aflãm acuma înzorii unei alte dictaturi populiste, forþân-du-se mâna spre a se spori puterile prezi-denþiale în dauna Parlamentului, iar aceºticorifei ai propagandei bãsesciene apar peecrane ºi-l cântã pe Conducãtor. Cum a spuscineva “Bravos intelectualilor, v-aþi desbinaomul! Vã reprezintã?”

Cã “Revista 22” pornise prin arãturã demult timp, ºtiam – a fãcut mereu rãu, cât aputut, ideii de România.

Andrei MILCA

UN RÃSPUNSsau cum "societatea civilã"

naºte monºtri…

Croniciliterare

Cã aºa-numita “societate civilã” (“in-vestitã” în folosul cui?) neagã mereu ideeanaþionalã, iar ºtim. Prin ce sunt intelectualicei invitaþi – sufocant – în astfel de emi-siuni, prin studii? Hm. Unii sunt doar servi-torii unui trust patronat de un posibil can-didat la închisoare. Alþii sunt oamenii d-luiPatriciu – afaceristul onest ºi inteligent,mereu chemat la Parchet, dar niciodatãdovedit. Cam toþi însã deja NE PLICTI-SESC, apar enorm în mass media, nebruiazã vizual ºi fonic, în frunte cu preþiosulMare Închizãtor Liiceanu, cãrui îi place sã seaudã vorbind doar el, în continuu, deºi nuspune NIMIC. Sunt de mai bine de doi anila Putere ºi vorbesc tot de mineriadele luiIon Iliescu (“a omorât oameni”, zice arhan-ghelul Gabriel) ºi de PSD. Noul termenfolosit cu obstinaþie de bãieþii buni la toateai d-lui S.O.V. este “ºacalii”: “ªACALII(comuniºti, PSD, Iliescu, Parlamentul) nu nelasã sã… lucrãm!”. Ha, ha!

Sã “lucraþi” cum, domnilor, la modul încare-i sugera Caramitru lui Dinescu pe 22decembrie ’89?

Încep sã cred cã elita nu mai e formatoarede opinie, ci daunã; doar niºte impostoriimplicaþi politic ºi în afaceri pânã în gât,care, mai nou, încep sã se sfâºie între ei: uniisunt pro-Bãsescu, alþii pro-Tãriceanu!“Gurul” Mircea Toma (din tabãra premieru-lui sprijinit de PNL – Patriciu) se preface a-l ataca pe apãrãtorul prezidentului –Liiceanu: “aþi ieºit în faþã sã-l apãraþi peBãsescu!”; “nu, e doar o biatã pãrere de in-telectual dezamãgit” (d-l Gabriel ºi-a ratatvocaþia, ce mare actor ar fi putut fi).

Intelectualii devin chiar confuzi: D.C.Mihãilescu a semnat “Scrisoarea celor 64”,pentru preºedinte, din “exasperare”; decealaltã parte, Antonesei e mai cinstit: “n-am semnat apelul pentru cã e prost scrisºi greºit înþeles – e doar hãrmãlaie ºi sprijinpentru Bãsescu.”

13

... cum "societatea civilã" naºte monºtri…

Deci au ajuns pânã ºi amicii sã ne“mãcelãreascã” între ei…

Tragic, Caragiale redivivus! Lumea edezinformatã ºi manipulatã evident ºi nedãm seama chiar din SMS-urile trimise înfavoarea invitaþilor “academici” ºi anti-PNL, neºtiind cã ºi unii ºi alþii sunt pãrtaºila triumviratul Patriciu – Tãriceanu –“Caþavencu” (Vântu)! Ei, cei ce acuzã, suntchiar oligarhii, ei, “intelectualii” cumpãraþicu bani murdari de un trust ori de altul.“doi o dãm jos pe cea care ne-a bãgat în UE(n.b.: Macovei)“ zice Liiceanu Aferim?”Parlamentarii reprezintã crima organizatãla noi” – afirmã uluitor M. Toma. “A fost ungest istoric mãreþ condamnarea comunis-mului” sare cu mingea la fileu ºi Mihaiu.

E clar, sforile emisiunii erau trase de laînceput: sã modificãm Constituþia, pentru aspori puterile lui Bãsescu ºi a le diminua peale parlamentarilor… Sau, cum ar spuneagramat moderatorul, “sã scãpãm deinsectele care o propulseazã pe România!”.

“Avem o râmã de care trag PNL ºi PD”(Dan C. Mihãilescu). Cei de la revista “aca-demicã” vor coborî discuþia în derizoriu,pomenind ceva ºi de pãrþile dorsale alemarinarului suprem. Concluzia acestuirecviem al culturnicilor români o trage, nor-mal, Liiceanu: ”Trebuie sã-i înlocuim pepoliticienii ãºtia cu alþii!” (cu cine, domniilenoastre? cu propriile dvs. persoane, poate).

La sfârºit, ºi un moment comic à la cas-cadorii Râsului: – Liiceanu: Vai, ce slugarnicsunteþi d-la Mihaiu (când acesta a vrut sãfinalizeze emisiunea, sã nu-l “supere” peGiurgiu) – Mihaiu: “Am învãþat de la cele64 de semnãturi“. Aproape cã l-am iertat pemoderator pentru ce spusese anterior -replica e spumoasã, dar tragicã.

Vedem cât de subþire ºi plinã de servitutea devenit “intelectocãnimea”, cum ar persi-fla-o cineva. Oamenii aceºtia, pe lângã fap-tul cã se cred ºi deºtepþi, mai grav e cã seconsiderã ºi amuzanþi. Eu nu am râs. Delocn-am înþeles nici la ce concluzie s-a ajuns“oficial” – cã n-a avut nimeni curaj sã spunãdeschis “io sunt din trupa lui cutare ºi mergpe mâna lui pânã la moarte” (ºi dincolo deea…).

Aflatul în treabã e aidoma celui dintr-oaltã emisiune celebrã de la postul lui Vântu,Realitatea, unde se întâlnesc la o ºuetãacelaºi Gabi “Humanitas” Liiceanu cuamicul sãu, dandy-ul dâmboviþean ºi oblo-movian Andrei Pleºu. Cei din public de la“Între bine ºi rãu “ (cine-o fi binele ºi cine…rãul? Tãriceanu? Bãsescu?) s-au lãmurit ºi eicã vorba multã… ºi cã au fost chemaþi, camdegeaba, sã aplaude. Abia a fost lãsatã într-o orã de emisie o studentã sã punã o între-bare: D-le Liiceanu, ce credeþi cã a înþelesomul de pe stradã din SCRISOARE? La careºeful de campanie electoralã – mai nou – allui Bãsescu a scãldat-o, curat Caragiale!Cele nouã tabere, deºi nu recunosc, se vordevora în continuare.

Pânã la urmã, ºacalii…A intuit genial Nenea Iancu acum un

secol: a venit timpul pentru noi sã (ne)plângem (de milã) – cã pânã mai Ieri s-a râsdestul…

14

Andrei Milca

15

I. Iatã, de pildã, ce-i scrie sora lui MihaiEminescu binefãcãtoarei lor, CorneliaEmilian, la 27 februarie 1888, între altele :„Dacã v-aº putea descrie influenþa ce ai fãcutmata cu scrisoarea din urmã asupra lui Mihaicred cã ai rãmânea pe deplin satisfãcutã; ºi ai sã-l corijezi ºi de defectul lui, dupã cum mi-aidat ºi bani spre a-l vindeca. Acest om vã da-toreºte viaþa ºi, prin însãnãtoºirea lui, pot zice ºiceea ce a mai scris. D-lui Maiorescu nu i-a scrissã-i tipãreascã a treia ediþie, zicându-i cã, de nuva putea cãpãta pensia, va tipãri o ediþie nouã ºiatunci îºi va procura mulþi bani. El e camsupãrat pe d-nul Maiorescu, pentru cã i-a scrisrecomandat, rugându-l foarte cãlduros pentrubiblioteca lui ºi niºte manuscrise pe care el ar voisã le mântuie ºi nici un rãspuns nu a primitpânã acum. Scriind doctorului, el nu pomeneºtede fel de rugãmintea lui. Mihai îmi spune cã, înBiblioteca din Iaºi, are un Dicþionar lucrat dedânsul din limba sanscritã, aproape iarãºi gata,ºi doreºte sã ºtie de mai este sau nu. Eu vã rog,de vei putea afla de este, apoi înºtiinþeazã-ne,pentru ca el sã-l cearã. Eu mã bucur foarte multcând îl vãd cã lucreazã ºi singur /sigur/ cã varie-

tatea lucrului îi face mai mult gust. De aº putea,i-aº aduce cãrþile din Bucureºti, însã cine maiºtie de sunt, ºi de /nu/ sunt irosite de mult.” In-formaþii învãlmãºite, scrisoare greu de or-donat. Am întregit în paranteze drepte sen-sul. Hanrietta ºtie cã poetul lucreazã la maimulte lucruri deodatã („varietatea lucru-lui”) – vãzând, probabil ºi cartea germanãpe care o traduce Eminescu („ Le joueur deflute” de Emile Augier, piesa de teatru pecare o are în ediþia germanã „Reklam”) - darºi poeziile sale (dintre care A.C.Cuza recu-pereazã ºi-i publicã poemul „Kamadeva”).Vedem, însã, cã nici Cornelia Emilian niciTitu Maiorescu nu-i returneazã în vreun felmanuscrisele anterioare – dar Hanrietta în-þelege cã acestea existã ºi considerã cã poe-tul „ le datoreºte” tot binefãcãtoarei sale, însensul cã, însãnãtoºindu-se, ºi-a adus amin-te de ele, ºi le considerã operã a sa.

În privinþa relaþiei cu criticul, lucruriledevin interesante. Rezultã cã Eminescu ºi-acerut manuscrisele prin scrisoare recoman-datã – iar Titu Maiorescu a rãspuns cãtredoctorul Isac întrebând dacã poetul este sã-

DosarEminescu

Nicolae GEORGESCUM. Eminescu:

Poezii nepublicate, de intercalat...

Hanrietta este un martor foarte locvace al lui Eminescu pentru perioada mai 1887 –aprilie 1888, din scrisorile ei cãtre Cornelia Emilian ºi fiica acesteia putându-se culegemulte informaþii aparent inutile – ca, de pildã, ce cantitate de mercur a folosit Eminescupentru fricþiuni ( se poate aduna gram cu gram, dupã reþetele ei, ajungându-se la pesteo jumãtate de kilogram ) ori câþi bani a strâns energicul Comitet de Femei de la Iaºi pen-tru ajutorarea poetului ( sunt sume de ordinul zecilor de mii de lei, foarte necesare ºi dateîn timp util). Câteva informaþii relaþionale, însã, sunt cu adevãrat importante, ºi neoprim la douã dintre ele – prima, care ne poate da lãmuriri în legãturã cu apariþia celeide-a treia ediþii de „Poesii” scoase de Titu Maiorescu , ºi cea de-a doua care ne va ducela contextul în care a fost rostitã pentru prima datã despre M. Eminescu expresia „poetnaþional” – care observãm cã astãzi preocupã fãrã interes istoric ci doar conotativ/deno-tativ.

16

Nicolae Georgescu

nãtos. Vezi, însã, mai sus, scrisoarea din 5 februarie 1888, despre care este vorba:„…a venit doctorul Isac aducând o scrisoare dela d-nul Maiorescu adresatã lui, rugându-l s-odeie lui Mihai în mânã. Doctorul a pretextat cãscrisoarea adresatã lui personal a uitat-o acasã,fãgãduindu-mi cã îmi va arãta-o mai pe urmã.Cãtrã Mihai scrie relativ la tipãrirea ediþiei a 3-aa poeziilor lui, cerându-i ºi ce a mai scris nou sãtrimeatã la tipar. De scrisoarea doctorului însãnu pot sã-þi spun nimic, pânã nu voi putearãmânea singurã cu doctorul.” – ºi, apoi, ceadin 10 februarie 1888, cu explicaþii supli-mentare:„ D-nul Maiorescu scrie doctorului cecrede de boala lui Mihai ºi de garanteazã sã-lfacã sãnãtos, sau este numai o ameliorare, carepoate mai târziu sã se iveascã cu ºi mai marefurie ºi dacã s-a lãsat de bãut. Doctorul i-arãspuns franþuzeºte, el româneºte nu se poateexprima bine, cã se va face cu totul bine fãcândºi la varã 30 de bãi la Halle, numai pentru eva-porarea mercurului ce este în corpul lui. Desprebãut, atârnã de la banii pe care îi va avea. Dacãare bani mulþi în mânã, apoi îi place sã beie încompanie cu mai mulþi ce-i voiesc rãul dininvidia talentului sãu.” Se înþelegea cã înplicul cãtre Francisc Isac criticul pusese ºi oscrisoare cãtre poet – pe care cerea sã i-o dealui în mânã. Probabil cã nici în acea scri-soare separatã – care, probabil, a existat -criticul nu-i spune nimic despre manuscri-se, ci doar îl anunþã scoaterea ediþiei a treiaºi-i cere „poezii noi” – cum înþelege Han-rietta ºi cum am fi tentaþi sã înþelegem ºinoi. Eminescu îi va rãspunde criticului abiala 14 martie, dupã un timp de aºteptareaºadar: „Mult stimatul meu domn, Vã ceriertare din toatã inima pentru greºeala mea de anu fi rãspuns imediat la scrisoarea d-voastre cemi-a fost comunicatã prin bunãvoinþa d-lui doc-tor Isac. Cauza întârzierii este cã singur nuºtiam ce sã rãspund cu siguranþã, cãci o veste ce-mi sosise din Iaºi mã pusese în îndoialã demai pot scoate o a treia ediþie sau nu. Încã pecând eram la Iaºi, d-l V.G. Morþun, actual dep-utat în Adunare, îmi fãcuse propunerea de-ascoate la luminã a treia ediþie, ºi-ntr-o scrisoarece-mi adresase în urmã îmi anunþa chiar „pesãptãmâna viitoare scot în vânzare volumul ce-am editat.” Nici pânã acum însã nu ºtiu pozitivdacã aceastã ediþie s-a fãcut în adevãr sau nu.

Multe îndatoriri ce mi le-a fãcut d-l Morþun întimpul boalei mele m-au îndemnat sã ezitez a daun rãspuns afirmativ. Dacã însã d-l Morþun arfi renunþat la ideea de a scoate ediþiunea a treia,atunci vã rog a da urmare binevoitoarelor d-voastrã intenþiuni ºi a încheia cu d-l Socec, iarprisosul eventual de la ediþia a doua sau unacont asupra ediþiei a treia , vã rog sã binevoiþi ami le trimite prin mandat poºtal (M. Eminescu,Botoºani). Poezii nepublicate, de intercalat înnoua ediþie, nu am…”

Aici atrage atenþia adresarea oficialã,rece. Ca sã înþelegem dialogul, trebuie sãºtim cã este vorba de douã cãrþi diferite: unaeste ediþia „ Poesii de Mihail Eminescu”,scoasã de Titu Maiorescu în 1883, 1885 – ºiacum, în 1888, gata sã iasã în a treia ediþie –ºi alta este „Mihai Eminescu: Prozã ºi ver-suri. Editor V.G. Morþun”, care era gata depe acum („scot în vânzare volumul ce-ameditat”, scrie editorul – iar cuprinsul volu-mului este, într-adevãr, publicat prin presãîn 1888, scriindu-se apãsat cã aceastã carteexistã; rezultã cã V.G. Morþun o avea, real-mente, tipãritã ºi urma doar s-o punã în

17

Poezii nepublicate, de intercalat...

vânzare, lucru ce se va face abia în 1890 –desigur, cu schimbarea paginii de titlu ºi cuunele adaosuri, cum vom vedea). Consul-tând ediþia lui Morþun, observãm cã ea cu-prinde poeziile publicate de Eminescu întinereþe, pe care nu le conþineau ediþiile Ma-iorescu , dar ºi prozã („ Sãrmanul Dionis”,„Fãt Frumos din lacrimã”, „Influenþa austri-acã asupra românilor din Principate”, con-ferinþa poetului publicatã în Convorbiri lite-rare). Ea este o ediþie anti-Maiorescu, plãnu-itã, probabil, de Eminescu împreunã cu V.G.Morþun pentru a prelua din mâinile criticu-lui întreprinderea editorialã de la Socec (saupur ºi simplu pentru a completa ediþiile Ma-iorescu). Eminescu vorbeºte, însã, de „ediþiaa treia” - ºi mai spune cã nu ºtie dacã V.G.Morþun scoate ceva sau dacã ediþia lui „ s-afãcut”, deci afirmã cã n-a vãzut-o.

Într-un interviu târziu, de prin 1914, V.G.Morþun declarã cã avea de gând, „întinereþe”, sã scoatã ediþia cu poeziile publi-cate de Eminescu în „Convorbiri literare”(ediþia Maiorescu) – ºi-i aratã lui Al. ªerbanediþia Maiorescu citindu-i din enorm demultele îndreptãri de text pe care le fãcuse:

”Dl. Morþun mai trase o carte din rafturilebibliotecii sale. ªi, rãsfoind-o melancolic, spuse,vorbindu-ºi parcã mai mult sieºi :

- Aceasta este ediþia princeps tipãritã deMaiorescu…

M-am aplecat peste paginile pe care minis-trul le rãsfoia cu atâta evlavie: toate aproapeerau corectate cu creionul ºi purtau pe ici pecolea strofe adãugite.

– Cât am muncit ca sã restabilesc textul ade-vãrat al poeziilor… mã lãmuri d-nul Morþun.Am fost stãpânit odinioarã de dorinþa de a scoateo ediþie curãþitã de toate schimbãrile întâiuluieditor, potrivit cu textul primitiv din Convorbiriliterare… ªi-mi citi câteva versuri care îmisunau mult mai puternic în originalul luiEminescu decât în versiunea domnului Maio-rescu. – Luptele sociale ºi politice m-au înde-pãrtat tot mai mult de aceste preocupãri literareºi treaba a rãmas neisprãvitã…” („Flacãra”,1914, nr. 35, p.393-395). Este singura luiluare de cuvânt în chestie, biblioteca ºi arhi-va i s-au risipit. Am mai vorbit despre aces-te lucruri în cartea „Eminescu ºi editorii

sãi”,,2000. Vol. I, p. 157 squ. Acum trebuiesã revin. Desigur, aceste îndreptãri nu pu-teau fi fãcute de V.G. Morþun singur; erauoperate de cãtre Eminescu însuºi pe ediþieprinceps, în acei ani de la Iaºi pe care poetulîi evocã în aceastã scrisoare (anii 1885-1886).Rezultã cã poetul a proiectat cu V.G. Morþunºi ediþia „Prozã ºi versuri”, ca o completarela cele maioresciene – dar ºi o nouã ediþiecorectatã dupã ediþia princeps. La aceasta sereferã poetul când vorbeºte de „ ediþia atreia” – de vreme ce aminteºte de prisosuleventual de la ediþia a doua. El vorbeºte deV.G. Morþun „actual deputat în Adunare” –ºtiind cã acesta abia a câºtigat locul de dep-utat ºi cã este, deci, coleg cu Titu Maiorescu,câºtigãtor de asemenea al unui loc la Senat.Poetul cere ca ei doi sã se înþeleagã, colegifiind, adicã sã se întâlneascã acolo, laBucureºti, ºi sã stabileascã. Rezultatul estecã V.G. Morþun nu mai pune în vânzareediþia „Prozã ºi versuri” – iar cât despreediþia corectatã, nici nu mai este vorbã. TituMaiorescu încearcã, desigur, cât îi stã înputinþã, sã curme orice scandal pe margineaoperei lui Eminescu – ºi rãmâne, în timpulvieþii poetului, singurul sãu editor.

Trebuie spus cã încã din 1884, dupãapariþia ediþiei princeps, criticul bãnuieºtecã sunt de îndreptat unele lucruri ºi, încunoscuta scrisoare prin care-i explicã poe-tului, aflat în sanatoriul de lângã Viena, îm-prejurãrile tipãririi volumului, mai adaugã:”…ºi de pe acum trebuie sã te gândeºti la ediþiaa doua, care va fi reclamatã pe la toamnã ºi încare vei putea face toate îndreptãrile ce le crezi detrebuinþã. Poeziile dumitale, pânã acum îngro-pate în Convorbiri, sunt astãzi cetite de toatecucoanele de la palat pânã în mahala laTirchileºti, ºi la întoarcerea în þarã te vei trezi celmai popular scriitor al României.” (fã ºi com-paraþia cu sintagma parlamentarã a lui Ne-gruzzi din 1887: ”nenorocitul poet naþionalEminescu”, vezi mai jos). Poetul nu colabo-reazã, însã, la aceste îndreptãri cu Titu Ma-iorescu – ci, dupã cum înþelegem, se apro-pie mai mult de V.G. Morþun – care în anii1884-1885 îl cultivã cu insistenþã, plimbân-du-l chiar pe la cluburile socialiste din Mol-dova (la Roman, într-o asemenea întrunire,l-a vãzut ºi Garabet Ibrãileanu). Privind,

18

Nicolae Georgescu

însã, ce a rezultat din „colaborarea” sa cudeputatul socialist, nu trebuie sã ne facemiluzii cã acest volum de poezii, pe care l-auproiectat ei, ar fi fost vreo þintã cãtre per-fecþiune. Mai întâi, cã în „Prozã ºi versuri”,1890, gãsim cu totul altã ortografie decât ceaa Convorbirilor literare, cu iotacisme infi-nite, -u final etc. Editorul a adus opera pub-licatã a lui Mihai Eminescu la ortografia„Contimporanului”. Dacã aºa va fi procedatºi cu ediþia de poezii, ar fi fost un mic deza-stru filologico-lingvistic (dar, repetãm, s-arfi salvat acel sumar al cãrþii, inclusiv ordi-nea poeziilor în coala editorialã pierdutã).

Cu totul interesant este, însã, enunþul luiEminescu, asupra cãruia, iarãºi, trebuie sãrevenim: „Poezii nepublicate, de intercalatîn noua ediþie, nu am.”

Aceastã a treia ediþie iese în vara lui 1888,iar George Muntean a publicat corespon-denþa editurii Socec cu Titu Maiorescu, defapt, scrisoarea din 3o ianuarie 1888: „ D-luiTitu Maiorescu. Loco, str. Mercur No l. Urmânda pune sub tipar o nouã ediþiune a Poesiilor luiEminescu, Vã rugãm a ne spune dacã sã trimi-tem tot D.Voastre corecturile de cetit ºi cui vomavea sã plãtim, la timpul sãu, honorarul cuve-nit.” Pe aceastã scrisoare Titu Maiorescuscrie, la rândul sãu: ”Rãspuns la 17 martie.Onorarul fireºte lui Eminescu (Botoºani), (dupãscrisoarea lui din 14/26 martie). Corecturile lefac eu T.M.” („Eminescu. O sutã de docu-mente noi”. Ediþie îngrijitã de George Mun-tean. Ed. Eminescu, 2000, p. 139). La 27 iunie1888, însã, tot Titu Maiorescu îi scrie luiSocec: „Pentru Eminescu, care este aici ºi nueste în stare sigurã de a se îngriji însuºi, seformeazã un comitet de amici care sã-l ia iarãºisub un fel de tutelã. Din acest comitet face parteºi D.N. Pãtraºcu, secretar la Legaþiune ataºatacum la Ministerul de Externe. Vã rog, daþi d-lui Pãtraºcu acomptul de 5oo lei noi pentruediþia a treia a poeziilor lui Eminescu ºi priviþideocamdatã aceastã scrisoare drept chitanþã.”(Idem, p. 140) Acestea sunt avatarurile volu-mului ca obiect.

Revenind însã la conþinutul lui ºi la acelenunþ din scrisoarea lui Eminescu, am atrasatenþia în altã parte cã poetul vorbeºte depoezii „de intercalat” – deci pune în dis-cuþie structura ediþiei princeps care se reedi-

teazã acum, acea arhitecturã specialã a ei cupunerea una dupã alta a poemelor într-oordine anumitã ce-i conferã o anumitã va-loare. Titu Maiorescu însuºi îi scrie suroriisale, Emilia Humpel, la 6/18 decembrie1883: „Poeziile, aºa cum sunt ordonate, suntcele mai strãlucite din câte s-au scris vreodatã înromâneºte…”

În aceeaºi scrisoare, însã, criticul maispune: „În rãstimpul acesta am trimis astãzicorectura ultimei coli (no 20) tipografiei Socec-Teclu…” – ori, ediþia princeps nu are 20 decoli editoriale, ci 19 coli editoriale, numero-tate. Rezultã cã din ea lipseºte aceastãultimã coalã, 16 pagini. Se poate stabili ºiunde-i era locul, prin procedee tipografice:cu poezia Dorinþa, p. 64 din volum, seîncheie coala a patra, dar fãrã vignetaobiºnuitã, iar imediat dupã aceea urmeazãMortua est!, prima poezie din coala a cincia.Între acestea douã ar fi locul colii editorialepierdute. Acest roi al poeziilor pierdute,recuperate în diferite împrejurãri în timpulvieþii poetului (publicate întâmplãtor prinpresã, readuse de Maiorescu în ediþia a III-a,a IV-a ºi a V-a) fac, în totalitate, urmândgrafica ediþiei princeps, cu foarte micãaproximaþie 16 pagini, adicã o coalã edito-rialã. Criticul încearcã sã le aducã la ediþiasa, repetãm, dar nu ºtie cum: mai întâi leadaugã la sfârºit, schimbã ordinea între eleîn acest adaos, apoi intervine în structurãintercalând singur o poezie, schimbândlocul altor douã. Toate aceste lucruri suntanalizate de noi cu grija maximã de care amfost capabili în cartea amintitã. Când vor-beºte de poezii „de intercalat”, poetul are învedere acest lucru. El este primul nemul-þumit cã ordinea poemelor a fost ºtirbitã.

El adaugã, însã: „poezii nepublicate, deintercalat” – ºi credeam cã este vorba depoezii noi, cum înþelege ºi Hanrietta, scriseacum la Botoºani. Nici vorbã. De la 1883(ediþia princeps) pânã acum, în 14 martie1888, prin presã se publicaserã: l. Diana,1884, 2. Din noaptea, 1884, 3. Sara pe deal,1885, 4. La steaua, 1886, 5. Nu mã înþelegi,1886, 6. De ce nu-mi vii, 1887, 7. Kamadeva,1887. Titu Maiorescu preia, în ediþia a III-a(care apare în vara lui 1888) în ordine, lasfârºitul ediþiei: La steaua, De ce nu-mi vii ºi

19

Poezii nepublicate, de intercalat...

Kamadeva. Diana fusese publicatã în„Convorbiri literare” ºi este imposibil ca elsã nu fi ºtiut de publicarea ei, Oricâte stele, în„Familia” ºi chiar o citise, Nu mã înþelegi,într-un „Album” unde ºi el, Titu Maiorescu,avea un text, Sara pe deal, în „Convorbiri li-terare”. De ce nu preia ºi aceste poezii – ºi-icere poetului încã (alte) „poezii nepubli-cate”? Rezultã cã el îi cere – ºi poetul sereferã strict la - poeziile scãpate din ediþiaprinceps, nepublicate acolo – nu în altã parte.– ªi nu numai atât, dar i le cere ºi interca-late, adicã în ordinea în care fuseserã înmanuscrisul iniþial dat la tipografie. Mairezultã, fãcând legãtura cu informaþiile depeste timp date de V.G. Morþun („pe ici peacolo strofe adãugite” trebuind înþeles poeziiîntregi, adãugite pe ici pe acolo) – cã aceastãintercalare a poeziilor scãpate fusese fãcutãdeja de cãtre Eminescu în anii ieºeni pentruediþia pe care urma s-o scoatã V.G. Morþun.ªi în aceastã privinþã poetul îl roagã pe TituMaiorescu sã ia legãtura cu V.G. Morþun ºisã stabileascã împreunã ce e de fãcut, adicãediþia a treia sã fie completã ºi sã refacãordinea iniþialã. Numai cã Titu Maiorescureuºise în alegeri ca junimist – iar V.G.Morþun, ca socialist – partide diferite, pãreridiferite, neînþelegeri etc. O ediþie restitutivã,completã ºi corectatã, ar fi fost a luiEminescu ºi numai a lui, Titu Maiorescu tre-buind sã se dea la o parte cu totul de laaceastã întreprindere – or, ºi ediþia a III-aapare tot cu nota sa în care anunþã cã poezi-ile sunt scoase „ în lipsa poetului etc.” (notaeste identicã celei de la ediþia princeps). Laediþia a III-a criticul face numai câtevacorecturi de text (eliminã greºelile de tipar,dar îi scapã altele).

Ceea ce ne intereseazã aici este cã poetuldã girul dublu, la doi editori ai sãi, ºi cãadaugã frumuseþii (construcþiei) unei cãrþi –gestul necesitãþii banilor, de care are marenevoie. Aceastã a treia ediþie a Poesiilor saleputea, de asemenea, sã ia un premiu aca-demic consistent (în toamnã) – dar iarãºi vafi evitatã discuþia.

Ceea ce trebuie, iarãºi, subliniat – este cãde acum înainte poziþia lui Titu Maiorescufaþã de el va fi una strict, sau aproape exclu-siv oficialã. Ca sã-l viziteze, trebuia sã se

înscrie în audienþã, sã fie bine îmbrãcat.Poetul are chiar emoþii ºi amânã de câtevaori o întâlnire la cenaclu din scrupule pânãºi pentru þinutã. Mai mult decât ne dau do-cumentele, nu putem avansa, dar sunt sufi-ciente indicii sã considerãm cã Titu Maio-rescu a cerut avizul medical al doctoruluiIsac pentru Eminescu – ºi l-a preluat cu re-zerve. El îl va þine pe poet constant departede lada cu manuscrise.

Se mai poate înþelege, în fine, ºi de ceanume Eminescu rescria în aceastã perioadãpoezii scrise înainte: el însuºi dorea sã recu-pereze poemele din acea coalã editorialãpierdutã la tipografie. Acesta este, însã, ºiargumentul celor care susþin cã poetul eragrav bolnav: el nu mai crea nimic original,tot ceea ce aºterne pe hârtie în aceºti ani seregãseºte între manuscrisele sale anterioare,el îºi rescrie din memorie creaþia. Facemobservaþia cã Eminescu nu rescrie poeziicare se aflã în ediþia princeps (o excepþie arputea fi Rugãciunea unui dac – dar alta numai cunoaºtem) - ci poezii care o com-pleteazã, din aceastã coalã editorialã pier-dutã. Sã fi uitat el cu adevãrat structurainiþialã a ediþiei princeps? Noi am avansatipoteza cã acea coalã editorialã pierdutãreprezintã un spaþiu compact al volumului,nu este vorba de poezii care ar trebui di-seminate între celelalte de la prima pânã laultima paginã. Ordinea din interiorul aces-tei coli editoriale este tot ce nu putem stabilicert – dar locul ei, între Dorinþa ºi Mortuaest! se justificã. În fond, Dorinþa este ochemare: „Vino-n codru…” – iar dupã ea s-arpotrivi De ce nu-mi vii, apoi Sara pe deal,dupã care La steaua … ar face o bunã trecerepentru ca Diana sã se încadreze cu PajulCupidon etc. Este mult mai simplu de înþelescã Eminescu vrea sã atragã atenþia asuprapoeziilor care lipsesc din volumul sãu, laacestea revine insistent, tot rescriindu-le ºiuneori fãcând sã aparã în presã – tocmaipentru a ajunge la structura iniþialã, „struc-tura Morþun” sã-i zicem, ºi a-i pune pe ceidoi s-o recunoascã ºi s-o restituie. Cu V.G.Morþun el nu mai are, dupã acest episodepistolar din martie 1888, nicio legãturã (ºiîn câteva scrisori – asupra cãrora n-amzãbovit – Hanrietta însãºi îi mãrturiseºte

20

Nicolae Georgescu

Corneliei Emilian cã Eminescu îl crede nese-rios, mincinos etc.); cu Maiorescu – numailegãturi oficial-protocolare. Dacã ar fi re-venit la relaþiile apropiate mai vechi, într-oeventualã întrevedere privatã Eminescu i-arfi cerut lada lui cu manuscrise – nu resta-bilirea sumarului exact al volumului depoezii. Aceastã ladã ºi-o cere, apoi, ºi pentruîntregirea acestui sumar – dar, desigur, ºipentru definitivarea altor volume de poezii.Tuturor acestor ipoteze – ºi altora de acestfel – li se rãspunde într-un singur fel, mono-cord: dar dacã poetul ºi le distrugea?! Laaceastã întrebare nu mai este de nici unfolos rãspunsul în termeni juridici: eraumanuscrisele lui, avea toate drepturileasupra lor. Asta se putea spune atunci – sauîn anii imediat urmãtori – dar azi, cândmanuscrisele lui Eminescu au devenit teza-ur naþional, este o inepþie sã vii cu asemeneaargumente. Þi se poate rãspunde cã Emi-nescu-omul a fost sacrificat pentru ines-timabila bogãþie de idei din manuscriseleacestea. Se poate, însã, argumenta cã poetulera raþional ºi n-ar fi distrus aceste manu-scrise ale sale, dacã i s-ar fi dat. Iar argu-mentaþia þine, iatã, de boala sa, de limiteleei, de impresiile altora despre ea.

II. În cealaltã scrisoare a Hanriettei cãtreCornelia Emilian, cea din 17 martie, ea îiscrie: „Iar mata, îngerul scãpãtor în toate pri-vinþele, mai scrie lui Mihai ºi cere-i socotealã ºispune-i sã nu beie, cãci dacã vor afla binefãcã-torii lui n-au sã-i facã pensie. El foarte mult þinela mata ºi te ascultã. Numai pãcatele mele cã m-am îmbolnãvit ºi iarãºi are prea mulþi bani înmânã ºi nici n-are cine îmi spune cât a primit ºide unde…”

La 2 martie Iacob Negruzzi, deputatjunimist, ceruse, în Adunarea Deputaþilor, opensie pentru Mihai Eminescu – ºi, apro-bându-se, s-a numit o comisie pentru re-dactarea proiectului de lege (Iacob Ne-gruzzi, Mihail Kogãlniceanu, C. Enescu, V. Lascãr, Miltiade Tzoni, N.C. Popescu ºi V. Epureanu). Aceºtia sunt „binefãcãtorii luiEminescu”, dupã Hanrietta, ºi ei trebuie sãºtie cã poetul e bolnav, cuminte, neputinciosetc. Adevãrul este cã toate amintirile despreMihai Eminescu, de acum înainte pânã laultima recluziune ºi chiar în timpul acestei

recluziuni, îl leagã pe poet de viaþa de grup,mai ales de cârciumile prin care umbla.Drept este cã nimeni nu vorbeºte de stãri deeuforie etc.; dimpotrivã, toþi atrag atenþiaasupra cumpãtãrii poetului – dar prezenþalui în grupuri diferite este o constantã amemorialisticii acestor luni (ani). La 2 apri-lie acest proiect de lege va fi aprobat înAdunarea Deputaþilor (ºi Eminescu va plecala Bucureºti peste câteva zile) – fiind, însã,înaintat spre dezbatere la Senat. Acest capi-tol din viaþa lui Eminescu a mai fost dez-voltat – iar d-na Ileana Ene redã textele ofi-ciale în cartea D-sale: „Farmecul discret almanuscriselor” (1999). Un singur fragmentde discurs vom prelua de aici – amintind,mai întâi, cã între timp a cãzut guvernul ºiI.C. Brãtianu s-a retras din viaþa politicã, iarîn noua configuraþie, la Senat proiectul delege privind pensia lui Eminescu ajungeabia la 23 noiembrie 1888 (poetul era înBucureºti din 9 aprilie ºi, desigur, comisiileºi comitetele îl urmãreau prin localuri pu-blice) – unde el devine lege cu unanimitatede voturi. Ca sã intre în funcþiune, însã,Legea trebuie semnatã de cãtre rege – iarCarol I îºi va pune semnãtura pe hârtie abiala 12 februarie 1889, când poetul se afla laMãrcuþa dus cu poliþia. Ca sã se ridiceaceastã pensie, se va institui curatela cu TituMaiorescu în frunte – dar va trece de 15 iu-nie, când poetul nu se va mai afla de loc,nicãieri…Vorba lui Mihai Quintescu, într-undiscurs din 31 martie 1889: „Ce s-a întâmplatcu pensia din cauza tergiversãrilor? S-a întâm-plat ireparabilul: Sãrmanul Dionis a lãsat-o stat-ului spre a-ºi spori fondurile pentru numeroase-le sinecuri – desigur, mai bine meritate.” (Joc decuvinte pe distincþia Bene-merenti”.)

Din aceastã serie, repetãm, discursul luiIacob Negruzzi de la 2 martie 1888 neintereseazã – din trei motive : îl numeºte peEminescu poet naþional (prima datã – ºiîntr-un cadru oficial), îl aminteºte pe RaduMihail ca opozant prezumtiv al pensiei pecare ºi Botoºanii i-o votaserã poetului – ºi-linvocã ºi pe V.G. Morþun sã voteze proiec-tul. Zice, aºadar, deputatul junimist: „Dom-nilor, sunt însãrcinat din partea unui numãrfoarte mare de cetãþeni, din deosebite pãrþi aleþãrii, sã depun o petiþiune pe biroul acestei Onor.

21

Poezii nepublicate, de intercalat...

Camere, prin care se roagã sã se acorde un aju-tor viager nenorocitului poet naþional MihaiEminescu.”

Iatã, într-adevãr, contextul în care s-alansat aceastã expresie - care azi a ajuns sãincomodeze - „ nenorocitul poet naþional”.De fapt, înþelegem cã termenul „naþional”se referã la numãrul foarte mare de cetãþenidin mai multe pãrþi ale þãrii care au semnataceastã petiþie. Naþional – adicã din toatãþara, cunoscut în toatã þara (prin nenoro-cirea lui). Este efectul direct al mediatizãriicazului lui Eminescu – prin chete publice,dar ºi prin presã. Continuã oratorul: „Dom-nilor, precum vã este cunoscut tuturor,Eminescu, unul din talentele noastre poetice celemai mari, se gãseºte astãzi lovit de o boalã greaºi cumplitã ºi în acelaºi timp în cea mai maresãrãcie. Din aceastã cauzã, comuna oraºului sãunatal, Botoºani, dupã îndemnul cetãþenilor com-pãtimitori, înscrisese în bugetul ei modestasumã de 100 lei pe lunã, cu care sã se poatã veniîn ajutorul acelui fiu talentat dar nenorocit al ei,însã fostul ministru de externe d. Radu Mihail,neºtiind sau poate nevoind sã priceapã ce însem-nãtate are un mare talent poetic pentru unpopor, a ºters din bugetul comunei Botoºani aceamodestã sumã ce o hotãrâse comuna ca ajutorpentru Emienscu.” Radu Mihail este fostulprefect al capitalei, apoi ministru de interne,la industrii (nu ºi de externe, însã; IacobNegruzzi îngroaºã gluma sau vrea sã-l legede evenimente externe care au determinatexcluderea unor ziariºti, printre care ºiEminescu, din presã), care l-a urmãrit peEminescu ani la rând, care-l urmãrise peVasile Conta în 1880 – fiind detaºat specialla Iaºi de cãtre liberali în acest scop. Iatãcum povestesc biografii lui Vasile Contaluptele filosofului din 1880 de a intra înParlament : „ Radu Mihaiu, pe atunci prefect alCapitalei ºi celebru în conducerea campaniilorelectorale, fu luat din aceastã funcþiune ºi numitprefect al judeþului Iaºi, cu ordin precis ca sã nucombatã nicio altã candidaturã în afarã de aceeaa lui Conta. (…) A luptat ca un erou. Faimacuvântãrilor sale, care au fermecat adunãrilepublice, s-a rãspândit în toatã Moldova, ºi mulþiproprietari mari, din deosebite judeþe, au venitîntr-adins la Iaºi ca sã-i ofere spontaneu concur-sul lor, influenþând pe lângã rude, prieteni ºi

cunoscuþi în favorul candidaturii filosofuluiantisemit. El se alese în sfârºit cu mare majori-tate, împreunã cu tovarãºii sãi de luptã, Ciu-percescu ºi alþii. Triumful sãu a fost cu bucurieauzit de toatã þara. Radu Mihaiu apucase deja sãprevie guvernul cã nici o putere omeneascã nuva putea sã împiedece alegerea lui Conta.”(Apud O. Minar: „Filosoful Conta”, p. LXVI-II-LXIX, nota). Bravul poliþai l-a þinut la felsub observaþie ºi pe Eminescu, lucrul de-venind de notorietate publicã – încât IacobNegruzzi spune acum, în Adunarea depu-taþilor, lucruri comune.

I.C. Brãtianu îi replicã lui Ioacob Ne-gruzzi cã se aflã în eroare, cã nu Radu Mihaila tãiat subvenþia ci alþii, înaintea lui, pentrucã aceste sume erau folosite, de obicei, prinprovincie pentru sinecure – pe când la buge-tul mare, în capitalã, pot fi urmãrite cu maimare atenþie ºi distribuite cui meritã mila, caîn cazul de faþã (cu vorbele lui: „la facereabugetelor judeþene comitetele înscriu, sub titlu depensiuni, ºi ajutoare pe la amici ºi rude, în loc sãdea celor ce într-adevãr meritau milã”). Nicinu prea conteazã ce face sau ce a fãcut RaduMihail, important este cã numele lui serosteºte în Adunarea Deputaþilor în contexteminescian – oricum destinul i-a apropiatdestul de mult.

Mai departe: „Fac apel la toþi domnii, pen-tru cã în aceastã chestiune nu poate fi vorba nicide majoritate nici de minoritate, ºi în rânduriled-voastrã vãd autori de talent, aici, poeþi ca d-niiPruncu ºi Neniþescu, vãd scriitori însemnaþi cad-nii Gane ºi Xenopol. (…) Fac apel la bancaministerialã, cãci am onoarea sã numãr pe dânsadoi colegi ai mei, membri ai Academiei Române,pe d-nii Sturdza ºi Aurelian. Fac apel la d. Chiþu, membru al Academiei, pe care am feri-cirea ºi onoarea a-l vedea în mijlocul nostru, lad. M. Kogãlniceanu, ca sã binevoiascã a se unicu mine, ca chiar sâmbãta viitoare, dacã este cuputinþã, sã ne ocupãm de aceastã chestiune.Merg ºi mai departe ºi fac apel la toþi membriitineri din Camerã, la cei cu ideile cele mai înain-tate: d. V. Morþun, întâiul socialist intrând înreprezentaþiunea þãrii…” .

Acesta este contextul în care Hanriettaeste îngrijoratã cã, auzind cã mai merge dincând în când prin cârciumi, binefãcãtorii luiMihai Eminescu vor refuza sã-i mai deapensia.

22

„Mons, licet innixum tellus radicibusaltis

te capiat, tendi vertice in astra vales;mens, cognata vocat summo de culmine

rerum,discrimen quo sis manibus atque Iovi.Ne perdas hic iura tui fundoque recum-

bensimpetitus tingas nigri Acherontis aquas:at mage sublimeis tentet natura recessus,nam, tangente Deo, fervidus ignis eris”1

Posibilului cititor contemporan, spiritulpoetic din a doua jumãtate a veacului alXIX-lea îi înfãþiºeazã un peisaj proteic ºichiar conflictual. Din acest unghi, finelepoetice ale secolului al XX-lea nu mai oferão ebuliþie asemãnãtoare. E adevãrat cãprezentul se bucurã de o unitate tematicã ºilingvisticã superioarã care, unui ochi super-ficial ºi corect, la contactul cu lirismul deacum peste o sutã de ani, îi lasã o impresiede dèja-vu. Pe de o parte impresia se verificãºi chiar oboseºte, pe de altã parte epoca în

discuþie poate vrãji sufletul modern tocmaiprin contrastele acute între temperamenteleºi experienþele poetice care îi dau contur ºisens.

În ceea ce priveºte entropia liricã adecadelor respective, ea este una desuprafaþã, cãci sub derutantul joc de oglinzial atitudinilor estetice se ascunde un efortconºtient de limpezire formalã ºi ideaticã.

Liantul artistic al întregului secol a fostinedita prezenþã eminescianã. Instabilitateaunei asemenea afirmaþii dispare imediat celuãm spre studiu temele, motivele, imagi-nile ºi tehnica prozodicã desfãºurate de-alungul întregului segment temporal. Seremarcã, mai întâi, încercãrile de conturareale unei epopei ºi mitologii naþionale, cumeste cazul lui Asachi, Heliade-Rãdulescu ºiBolintineanu, continuaþi mai târziu deAlecsandri ºi Coºbuc. Acestei tentaþii irezis-tibile avea sã-i dea curs ºi Eminescu înteatrul ºi poemele sale. De altfel, prin ciclulscenic schiþat al Muºatinilor ºi prin suflulsãu creator incomparabil, el era cel mai înmãsurã sã ducã la îndeplinire un proiectatât de covârºitor.

Simbioza specific româneascã a clasicis-mului cu romantismul, vizibilã ºi în primelecreaþii eminesciene, începe sã se manifesteacum prin coexistenþa viziunilor colorate deun fantastic macabru cu erotismul galant ºidiminutival gen Conachi.

Se face treptat trecerea de la inspiraþianeo-anacreonticã la cea romantic-euro-peanã: Lamartine, Byron, Hugo, Heine.Heliade scrie poemul Cãderea dracilor înunda lamartinianului La chute d’un ange.Profetismul sãu va fi apoi preluat demesianicii ardeleni Mureºanu ºi Goga.

Luate în discuþie, atitudinile de frondãsau disperare amoroasã se dovedesc a fipronunþat melodramatice. Bunãoarã omostrã de declamare a iubirii venitã dinpartea lui Grigore Alexandrescu:

Felix NICOLAU

EMINESCUºi contextul poetic

românesc din a doua jumãtate

a secolului al XIX-lea

1 Giordano Bruno, Opere italiene: Despre cauzã, principiu ºi unu, vol. 2, traducere de Sanda Bratu Elian,Editura Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 29, („Tu, munte, deºi pãmântul te þine prizonier, þintuit derãdãcinile tale adânci, totuºi eºti în stare sã-þi înalþi piscul pânã la aºtri. Tu, minte, de pe culmea cea maiînaltã un spirit înrudit cu tine te cheamã sã fii graniþã între Jupiter ºi Mani. Nu-þi lepãda drepturile taleaici jos rãpus de lovituri, nu te cufunda în apele negrului Acheron: ci fie ca natura ta sã te îndemne sãexplorezi înãlþimile, cãci, în contact cu Dumnezeu, tu vei fi foc arzãtor”).

23

EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

„Eu lanþurile mele le zgudui cu mînieCa robul ce se luptã c-un jug neomenos,Ca leul ce izbeºte a temniþii tãrie,ªi geme furios.”2

Meditaþia, reveria ºi înceþoºarea ossia-nicã sunt bruscate din când în când de râsulglacial al unui Childe Harold autohton.Lipsa de imaginaþie a multor poeþi îi deter-minã sã recurgã la imagini de împrumut,gesturi schematice ºi rituale sau sã lasedeschis ºuvoiul verbozitãþilor sonore, cumeste uneori cazul cu Alecsandri. Interesanteste cã faimoasele „benchete” din Legendelelui Bolintineanu, populate cu eroi rigizi ºisolemni, îi vor prilejui lui Eminescu cobo-rârea în subconºtientul semizeilor sãirãvãºiþi de durere. Ceea ce fusese anteriorun hieratism schematic devenea, ulterior, laun poet de o facturã mult superioarã, unprilej de sondare a adâncurilor psihice.

În compunerea peisajelor, reuºitele pri-milor romantici sunt mai ales litografice. Lafel vor fi ºi feeriile marine ºi selenare ale luiEminescu, însã el va compensa impresia deartificial prin prospeþimea înmiresmatã acodrului sãu magic.

Deficienþele epocii sunt majore atuncicând se are în vedere sinceritatea inspiraþiei.Doar cu Eminescu tensiunea actului creatorse interiorizeazã, cenestezia poetului ajun-gând sã funcþioneze ca un filtru des în caleaemoþiilor ºi contradicþiilor existenþiale.Chiar ºi confesiunea lui Alecsandri se de-pune pe un tipar retoric ºi abstract, comunepocii, ca sã nu mai vorbim de petrarchis-mul senzualist al lui Bolintineanu, reminis-cenþã a micii poezii galante franceze desecol XVIII.

Umbra Vãcãreºtilor ºi mai ales a luiConachi se proiecteazã pe creaþiile tuturorpoeþilor epocii urmãtoare, neo-anacreontis-mul asezonat cu cântecul de petrecere bal-canic jalonând reflexivitatea lui Alexandres-cu, dar ºi creaþiile târzii ale lui Alecsandri.Când se renunþã la cliºeele diminutivale,

horaþianismul din pasteluri se completeazãminunat cu kieful desfãtãrilor estetizante:

„Mai departe lucrînd iute, un flãcãu ºi-ofatã mare

De tot snopul îºi dau gingaº o furiºãsãrutare,

Cînd o pasere mãiastrã peste lan trecînduºor,

Zice: „Dulce-a mai fi pînea de la sno-purile lor!” ”

(Seceriºul)3

O altã trãsãturã comunã a timpului esteprozodia sofisticatã, care nu-ºi va ieºi dindrepturi pânã în epoca lui Macedonski.Bolintineanu, Bolliac, Baronzi, Depãrãþeanusunt maeºtri formali ºi pun o mizã mare pesugestia sonorã a versului. Cadenþa metro-noimicã atât de neînduplecatã la Bolinti-neanu îl determina pe Vladimir Streinu sãobserve plastic cã „osatura prozodicã batela ureche, cum bat la ochi coastele ºi ºol-durile cailor nehrãniþi”4.

Excelenþa acestui din urmã poet rezidãînsã în dezlãnþuirea unor cavalcade demen-þial-orgiastice al cãror dinamism nu avea sãtreacã neobservat nici de Alecsandri, nici deEminescu (în O cãlãrire în zori sau ScrisoareaIII). De pildã un fragment din binecunoscu-ta baladã Mihnea ºi baba:

„Mihnea încalecã, calul sãu tropotã,Fuge ca vîntul;Sunã pãdurile, fîºîie frunzele,Geme pãmîntul.”5

Or, bunãoarã, o secvenþã din macabra LaPiramide unde, ca mai întotdeauna la Bolin-tineanu, fantasticul se combinã cu grotescul:

„Dar mamelucii zboarã prin cîmpii ceisãlbateci

Ca pulberea în vînt,ªi umbrele lor mute, cu caii lor fantastici,Reintrã în mormînt!”6

Ideologia social-umanitarã paºoptistã,deseori retoricã ºi grandilocventã à la Hugo,

2 Grigore Alexandrescu, Satirã duhului meu, Editura Porto-Franco, Galaþi, 1993, p. XVI.3 Vasile Alecsandri, Ostaºii români, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1967, p. 49.4 Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne, Editura Didacticã ºi

Pedagogicã, Bucureºti, 1971, p. 291.5 Dimitrie Bolintineanu, Poezii, Editura Minerva, Bucureºti, 1977, p. 213.6 Ibidem, p. 22.

24

Felix Nicolau

rãzbate în versurile lui Cezar Bolliac („Þi-ganul ºi clãcaþul/Au fost gîndirea mea”7),ale lui Ioan Catina, Baronzi ºi alþii. Anunþatede pe acum, accentele social-revoluþionareale operei eminesciene vor aduce pe scenaliricã antiteze puternice, de o bogatã colo-raturã filosoficã.

Pentru a întregi panoplia miºcãrii poeticepreeminesciene se cuvine sã facem o scurtãreferire ºi la reverberaþiile ei exotice. LaBolintineanu, precum în Oberon-ul luiWieland, peregrinãrile inspiraþiei vizeazãîndeosebi perimetrul turco-armeano-arab.În compania tânãrului Alecsandri vom par-curge, în direcþie opusã, nomenclatura,topografia ºi onomastica turco-veneþiano-ibericã. Nu descoperim însã un exotism al

acurateþii psihologice, ci mai degrabã ograþioasã înclinaþie cãtre un pitoresc senzualtranspus în poliritmii trepidante. Bolinti-neanu descoperã muzicalitatea termenilorturceºti:

„Cinci hadîni, toþi negri, în caicul mareMerg pe Propontide unde se cobor;Printre dînºii însã o hanimã-apare,Este o sultanã, floare de Bosfor!”8

(Leili)

iar Alecsandri se îmbatã de plãcerea cãlã-toriilor care-i prilejuiesc când întâlniri cu„tinere creole”, când viziuni preparnasieneale mãrii: „Întindere-albãstrie/Nemãrginitsafir”9 (Marea Mediteranã). El avea sã inau-gureze ºi „pastelul chinez” (1874) în litera-

7 Cezar Bolliac, Poezii ºi articole, “Se naºte sau se face omul?”, Editura Tineretului, Bucureºti, 1957, p. 107.8 D. Bolintineanu, Op. cit., p. 115.9 V. Alecsandri, Op. cit., p. 73.

25

EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

tura românã, în care, la detaliul specific, secumuleazã ºi mai vechea notã de senzuali-tate conachianã – e drept, mai rafinatã aici:

„Pe un pod pãºeºte-alene fiica unuimandarin,

Sub cortelul de crep galbin care-l pleacãdespre soare,

Ferind peliþa-i de aur ºi rotundu-i peptde crin,

ªi guriþa-i cu benghi negru ca un gîndãcel pe-o floare”10

Aºadar, pânã la componentele magneti-zate de vrajã ale geologiei eminesciene ºipânã la exilarea prodigioasã a imaginaþieiultragiatului Macedonski, istoria literarãtrebuie sã se rezume la imitaþii sau adaptãricare anunþã, pe alocuri, parnasianismul.

O datã cu intrarea în deceniul ºapte alveacului al XIX-lea, tematica liricã se diver-sificã. Bunãoarã, B. P. Hasdeu se decide pen-tru „O poezie neagrã, o poezie durã,/O poe-zie de granit,/Miºcatã de teroare ºi palpitîndde urã,/Ca vocea rãguþitã pe patul de tor-turã”11 (Viersul). Noua formulã poeticã tre-buia sã rupã cu tradiþia petrarchizantã ºi sãabordeze o esteticã a urâtului, scontând, ast-fel, rezultate noi în registrul criticismuluisocial. Tot el mai doreºte sã consacre „aspraidee sub o formã durã”, asemãnãtoare cu„violenta picturã a lui Caravaggio, în carevezi numai oase ºi muºchi”12 (Prefaþã), însãînrudirea cu Bolintineanu se trãdeazã înverbul curgãtor ºi poliritmia sprintenã. Ast-fel, spiritul sãu de pamfletar atras de viziunimacabre utilizate ca ºarjã socialã (a se vedeaComplotul bubei), nu este suficient denuanþat pentru a-l distinge net de generaþiaanterioarã.

În regatul Junimii oscilaþia esteticã areloc între Eminescu ºi Alecsandri. SamsonBodnãrescu, de exemplu, îl urmeazã fidelpe autorul lui Mai am un singur dor într-opoezie ca Odihna din urmã. Când se aflã îndispoziþie melancolicã, nu se poate reþine dela un Haide, dragã, adresat iubitei:

„Haide, dragã, sui în luntre,Sã tot mergem, mergem duºi.……………………………….Legãnaþi încet de valuriSã dãm grijile uitãrii,Sã dãm sufletele noastreDragostii ºi desfãtãrii”13

Împrumutul perspectivelor imense, careexistau ºi la Alecsandri, se concretizeazã înpoezia Infinitul. Începe apoi seria poemelorsceptic-filosofice, precum Ce poate fi va fi ºiAhasveros în veacul nostru, în care polemicarebelului de tip byronian cu Iehova sedesfãºoarã conform scenariului cu ampren-tã schopenhauerianã din Mureºanu. Deºi la1890 Titu Maiorescu, în Leon C. Negruzzi ºiJunimea îl eticheta drept „obscurul germanBodnãrescu”, poetul nu poate fi eliminatatât de uºor întrucât, pe alocuri, s-a doveditcapabil a gãsi ritmuri cu o putere incantato-rie, anunþând chiar litaniile lui Cezar Ivã-nescu.

Pânã ºi clasicul obstinat care era AntonNaum cânta un „Ideal ascuns în ceriuri!culme/adumbritã-n stele” (Ideal) ºi compu-nea un vast poem, Aegri somnia, ca o replicãîn sclipiri parnasiene la Memento mori.

Mai toþi aceºti poeþi de formaþie germanãsuferã de Weltschmerz ºi au suspiciuni ºicomplexe wertheriene. Nicolai Skelitti chiarface „dedicaþiuni” lui Werther, Faust ºiOssian. În pastel ei se orienteazã cãtreAlecsandri. Erotica beneficiazã de un melosal simbolismului floral petrarchizant, jucãuººi neproblematic, dar ºi de altul grav, în notãeminescianã. Theodor ªerbãnescu îºi ia Adioîntr-o tonalitate inconfundabilã:

„Statuie închegatã-n þernãCu forme vii, cu simþuri reci,Durerea de mi-ar fi eternã,Rãmâi, adio, pentru veci.”14

O Galatee cântã ºi Depãrãþeanu în poeziaÀ une fille de marbre dar, bineînþeles, auten-ticul Pygmalion rãmâne tot Eminescu, în

10 Ibidem, p. 62.11 B.P. Hadeu, Pagini alese, Editura Tineretului, Bucureºti, 1968, p. 85.12 Ibidem, p. 59.13 Apud Poeþi de pe vremea lui Eminescu, antologie realizatã de Eugen Lungu, Editura Cartier, Chiºinãu,

1999, p. 262.14 Ibidem, p. 221.

26

Felix Nicolau

Amorul unei marmore. Acelaºi ªerbãnescupluteºte Între viaþã ºi vis sau mediteazãasupra istoriei în poezia Noctu, inutil deprecizat cât de greu debitoare Scrisorii I amarelui junimist. În rest, bãnuim o cenes-tezie solidã cu o digestie neproblematicã,ceea ce conferã o nuanþã cabotinã, lãutã-reascã oftãturilor sale de amor:

„O durere infernalãVai! consumã viaþa mea:Suferinþa-mi e mortalã ªi nu-i chip sã scap de ea.”15

(Un strigãt)

Scrisorile lui Eminescu ºi sarcasmul lorsunt, de altfel, un bun prilej de încercaremimeticã a condeiului pentru un NicolaeBeldiceanu sau pentru rafinatul DumitruOllãnescu-Ascanio în Satire. Mai cu seamã

ipostaza bãtrânului filosof, îngânduratasupra cãrþilor sale de astronomie, a acþio-nat ca un magnet asupra inspiraþieiemulilor. Satira I a lui Ollãnescu-Ascanio,din 1892, are ca motto un vers din Epigoniilui Eminescu, iar Satira IV, din 1894, este unîndemn adresat iubitei adâncite „întremucede hîrtii” de a lãsa „tomurile scrisecelor triºti ºi singuratici”. Tonul sceptico-ironic, însã, este preluat de la acelaºimaestru, ca ºi unele vocabule ºi sintagme cuconstrucþie caracteristicã: „º-apoi ce folos”,„deci, îmi pãrea”, „sã mã-ncînþi”, „sã mãiubeºti” etc.

Un dialog liric sui-generis se înfiripa întreVeronica Micle ºi omul adorat. Acuzaþia deplagiat ar fi nelalocul ei în cazul unei poetecare ºi-a compus o parte din operã carãspuns la mesajele versificate lansate deEminescu. Prezenþa ei artisticã în epocã artrebui urmãritã în tot farmecul sãu, conso-nant cu armoniile vrãjite ale „cugetãtoruluibudist nãscut în altã lume”16 (Lui), a cãruiresorbire în suprafiresc o copleºea:

„Dar tu ca un luceafãr departe strãluceºti,

Abia cîte o clipã în cale-mi te iveºti.”17

(Sã pot întinde mîna)

La momentul sãu, Veronica Micle rã-mâne vocea poeticã femininã cea mai preg-nantã. Cealaltã poetã a epocii, MatildaCugler, are un început nesigur, când teri-bilist, când angelic:

„Cînd urlã vântu-n codri ºi arborii sesfarmã,

Atunci mã simt în mine, atunci simt cãtrãiesc!”18

(Nu-mi place)

Aºadar, dacã orga eminescianã cu armo-niile ei era anticipatã într-o oarecare mãsurãde predecesori, atunci când ea începe sã-ºireverse sonurile cu greu se mai pot auzi ºialte fraze melodice. Poeþii timpului debu-teazã sub auspiciile compozite ale înain-taºilor ºi sfârºesc prin a aduce ofrande la

15 Ibidem, p. 225.16 Ibidem, p. 532.17 Ibidem, p. 514.18 Ibidem, p. 544.

27

EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

altarul Luceafãrului. Numai Alecsandri,Coºbuc ºi mai cu seamã inepuizabilulMacedonski reuºesc sã acordeze o lirã de omuzicalitate aparte. Cât despre posteritateaeminescianã, ea se prelungeºte notabil doarcu cadenþele mecanice ºi didacticiste ale luiVlahuþã, precum ºi cu doina limpidã a luiªt. O. Iosif; prea de tot cuprinzãtoare fuse-serã sinteza ºi sinestezia Geniului, pentru caepigonii sãi sã mai poatã aprinde ºi altcevadecât focuri de tabãrã.

Lirismul postpaºoptist se caracterizeazãprin introvertire, narcisism, decepþionismbyronian, reflexivitate ºi retragerea într-untour d’ivoire, unde se imagineazã paradisuriartificiale. Sugestive pentru noua stare despirit, cauzatã de disiparea idealurilor revo-luþiei de la 1848, sunt titlurile câtorva volu-me de versuri: Cânturi intime de Radu Io-nescu, Armonii intime de Sihleanu, Depã-rãþeanu cu Doruri ºi amoruri, Foi de toamnãde N. Georgescu ºi Melodii intime de G. Cre-þeanu. Toþi aceºti autori se menþin într-olinie a minoratului poetic, importante fiinddoar trãirile lor ºi noul Weltanschauung pecare ei îl aduc în epocã. Mentalitãþile lor vorfi, în bunã mãsurã, ºi ale lui Eminescu, cãciacesta este contingentul epigonilor care pro-feseazã o filosofie nihilistã în peisaj melan-colic ºi apeleazã iubirea ca pe un drog capa-bil sã le anihileze Sehnsucht-ul dupã vre-murile eroice:

„Cãci voi de voluptate sã mor ºi prinbeþie

Sã uit cã pentru chinuri venit sunt pepãmînt –

Susþine-mã, bacantã! ªezi colea… lîngãmine

Voiesc acum la urmã pe sânu-þi a cãdea.”19

Sepulcralul ºi reprezentãrile goticeprimesc acum o nouã înfãþiºare, faþã demacabrul mecanic ºi teribilist al perioadeianterioare. Duhul lui Manfred strãbatesufletul actualei generaþii de poeþi ºi îiîmprumutã propensiuni faustice. Aluneca-rea în abisurile interioare ºi exersarea intro-specþiei lucide sunt delectãrile favorite, iaratunci când ochiul artistului damnat rãtã-

ceºte peste lumea din afarã, el zãboveºte cupreferinþã asupra naturii – o naturã agitatãca la Byron, dar cuprinsã de ceþurile vrãjiteale lui Ossian. Am putea crede cã senti-mentul acesta al naturii virgine erousseauist, dacã nu am ºti cã îndãrãtul sãuse ascunde un ennui lamentabil sau, în lim-bajul neaoº-arhaizant al lui C. A. Rosetti,„rãul”, „deºãrtul”.

Ca ºi la Eminescu, mai târziu, aceºtiinadaptaþi aduc o unanimã „laudã somnu-lui”. O datã atinsã starea letalã, viziunile lorregãsesc retorica mai veche ºi cultul mor-biditãþii. Mireasa strigoiului îl viziteazã peZamphirescu, iar Sihleanu se înconjoarã defantome în Strigoiul – subiecte atractive, dealtfel, ºi pentru Alexandrescu, Bolintineanu,Bolliac sau, ulterior, Eminescu. Ca o ultimãremarcã, în acest context, este înregistrarealaturii demonice a femeii, pusã în contrastcu profilul ei de madonã creºtinã, descope-rire de care va beneficia Eminescu în Venerãºi Madonã, Înger ºi demon, Philosophia copilei.

19 N. Pruncu, Convorbiri literare, 15 iulie 1868.

28

Felix Nicolau

Ceea ce însã constituie una din gloriilelui Eminescu va fi intuirea unei bisectoareîntre sentimentalismul lacrimogen ºi aceaterribilità revoluþionarã, douã extreme caredevoraserã adesea resursele lirice ale înain-taºilor sãi.

Marea replicã la epigonismul eminescianvine din partea lui Macedonski ºi a ºcoliisale. Primul lui gest de frondã esteticã fu-sese faþã de germanismul de la Junimea,gest concretizat în exaltarea poeziei latine îngeneral, a celei franceze în special. Para-doxal, modernistul Macedonski se reven-dicã de la tradiþia reprezentatã de Bolin-tineanu ºi Heliade, a cãrui ortografie itali-enizantã o ºi împrumutã pentru Literatorul.Naþionalismul sãu religios este însã maimult o poziþie polemicã ºi teoreticã, deoa-rece, cum bine se ºtie, încã din 1880 poetulanticipa în serie marile curente novatoarede extracþie mai ales francezã: simbolismul,instrumentalismul, muzicismul. Astfel, elanunþã în poezia Hinov cã „de ritm sau de

cadenþã/sau de orice reguli îmi rîd”20 ºidecreteazã într-un articol cã „logica poezieieste absurdul”.

Demn de remarcat este cã Literatorul, cutoatã existenþa sa discontinuã, reuºeºte sãimpunã ºi sã menþinã un flux avangardistunitar. Nu mai puþin interesantã este în-toarcerea la trecut pe care o practicã adeseadirectorul de conºtiinþã al acestui efluviu depoeþi novatori, spre exemplu la modaprotestului social paºoptist:

„Toþi s-avem, cã toþi muncim!ªi pãmântu-acesta mareSã dea roade tuturor!

(Cântec de renaºtere)21

El se declarã chiar urmaºul lui Alecsan-dri, însã nu va ezita sã-l desfiinþeze pe aces-ta, mai târziu, în satira Vieaþa de apoi. Sã fimcircumspecþi, însã, cu aceste genealogiilirice! Grigore Alexandrescu mãrturiseaaltruist: „Soarta-mi cu a mulþimii aº vrea são unesc”22 (Anul 1840), iar Bolintineanu nu

20 Al. Macedonski, Poezii, Editura Minerva, Bucureºti, 1979, p. 25.

29

EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

era mai puþin modest: „Nu voi, nu pot a-þicere nimic pentru mine”23 (Cîntece din exil).La modernul Macedonski conºtiinþa egou-lui artistic este mult mai acutã. El poeti-zeazã neajunsurile sãrãciei ºi înþelege viaþaca pe o luptã bãrbãteascã; demonstraþia nueste însã decât o pledoarie pro causa sua, înaºteptarea unui câºtig la loterie care i-arîmplini fastuoasele aspiraþii de nabab.

Dacã Eminescu impusese figura gândi-torului, a magului, rivalul sãu muntean oconsacrã pe aceea a poetului inadaptat, iarpoezia în sine devine ocazie de reflecþie liri-cã. De aici ºi imnul cãtre Satan, care nu maieste o imitaþie în linie byronianã, ci îºi aflãizvorul în tensiunea lãuntricã a acestuicorifeu al fineþilor citadine:

„Satan, fermecãtor Satan, proteu ce eºtiascuns în toate,

În iadul tãu primesc sã ard, fiindcã altfelnu se poate;

Te-ador, Satan, fiindcã tu eºti zâmbet,razã ºi culoare,

Eºti cugetãri ºi eºti simþiri, eºti aur, vin,cântare, floare,-

Eºti tot ce e ispititor: plasticitãþi de cor-puri goale.”24

(Imn lui Satan)

În felul acesta, mirajul pe care îl exercitã„prinþul Macedonski-Rongala” asupra citi-torului contemporan îºi are sorgintea toc-mai în contrastul dintre poza lui decaden-tistã ºi un fond originar vital ºi bãtãios.

Ceea ce constituie trãsãtura comunã întreEminescu ºi Macedonski este autenticitateafiorului poetic. Nu evidenþiem acest faptpentru a ne fi mai uºor sã formulãm acuzede veleitarism poetic ºi de superficialitate laadresa predecesorilor ºi contemporanilorcelor doi mari creatori; doar cã dezamãgireaprovocatã de luptele politice ºi de situaþiasocialã îi întoarce pe aceºti doi corifei cu faþaspre creaþia artisticã, singura capabilã sãridice sufletul la catharsis ºi sã îndrepte undestin tragic cãtre gloria postumã. Sfârºitul

secolului aducea, aºadar, biruinþa esteticu-lui prin anihilarea carierei politice.

Pe de altã parte, aºa cum titanuluijunimist se înghesuiserã sã-i ducã trena omiriadã de versificatori, ºi fineþea deStradivarius a viorii macedonskiene atragenu rareori replica dezacordatã a epigonilor.Însã seducþia originalitãþii ºi îndemnul deexcelsior, caracteristice maestrului, se traducla unii discipoli într-o frenezie a noutãþii cuorice preþ, în defavoarea inefabilului poetic.Prizonieri ai tiparelor tradiþionale, ei cultivãcorectitudinea prozodicã (sonetul dublu,rondelul) laolaltã cu atitudini neguros-demonice. Altfel spus, mare parte din mace-donskieni rãmân la nivelul retoric-gãlãgiosal unei prima verba. Singurii care reuºesc sã-ºi modeleze un profil liric distinct de celal mentorului sunt Traian Demetrescu, IuliuSãvescu, Gabriel Donna ºi mai cu seamãªtefan Peticã. Prin aceºti creatori poeziaromânã pãtrunde revigoratã în noul secol,urmãrind trasee iniþiate încã din veacul alXIX-lea, care vor beneficia însã de revoluþiaarghezianã a limbajului ºi de adâncirea sen-surilor lirice în concordanþã cu rearanjareacoordonatelor estetice.

Putem conchide cã între Eminescu ºianturajul sãu poetic existã legãturi trainice,în pofida rivalitãþilor din epocã ºi a firii taci-turne cãtre maturitate a marelui poet. Ceeace este tulburãtor în geografia poeticã a se-colului al XIX-lea, este mai întâi premoniþiaivirii unui avatar de mare forþã al unuiarhetip orfic ºi apoi încercarea disperatã aepigonilor de a ieºi din umbra operei de ostaturã uriaºã. Eminescu desãvârºeºte toateizbucnirile creatoare ale secolului: epopeeaºi mitologia naþionalã, drama istoricã strã-bãtutã de firul roºu al spiþei shakespearienea Muºatinilor (Dodecameronul dramatic),liedul mult apreciat la Junimea. El ºtie sãpreia din mers recuzita parnasianã ºi oanunþã pe cea simbolistã, configurându-ºiastfel o poeticã proprie, sporitã apoi demarii sãi continuatori întru poezie.

21 Ibidem, p. 41;22 Gr. Alexandrescu, Op. cit., p. 17;23 D. Bolintineanu, Op. cit., p. 19;24 Al. Macedonski, Op. cit., p. 253;

30

La seria celor ºapte volume anterioareconsacrate receptãrii eminesciene ºi a douãediþii din opera lui Eminescu, o nouãapariþie* din seria editologicã, iniþiatã decercetãtorul clujean, se adaugã la edificiulgândit de acesta pentru a fixa în cuvântmodul cum înaintaºii ºi contemporanii seraporteazã la scrisul eminescian. Ciclulschillerian este consacrat traducerilor(pastiºe, adaptãri, prelucrãri) realizate deEminescu, preponderent în etapa de ti-nereþe, din lirica poetului german care i-aintermediat drumul spre marea poezie ºi pecare l-a purtat cu sine în lada cu cãrþi de-alungul întregii vieþi.

Dupã ediþia din 2002 a lui D. Vatamaniuc(Traduceri literare, Ed.Vestala, Bucureºti),aceasta este cea de-a doua de acest tip, limi-tatã însã la un singur nume, dar însoþitã deun studiu amplu ºi de un corpus al tradu-cerilor în care nu doar varianta luiEminescu, ci ºi alte încercãri anterioare sauulterioare sunt inserate în anexele volumu-lui, tocmai pentru a evidenþia modul exem-plar în care tânãrul poet a reuºit sã rezolvedificultãþi prozodice, dar ºi ideatice într-omanierã favorabilã originalului. Într-unCuvânt înainte, autorul volumului pre-cizeazã intenþia sa de “a-l reedita pe acestmare poet într-o formulã accesibilã publicu-lui celui mai larg de azi, fãrã a face vreunrabat comentariului critic de actualitate, bamai mult, a-l explica, pe cât posibil, pe înþe-lesul cititorului modern” (p.V). Dezideratulaccesibilitãþii ºi parcimonia materialului decomentat i-au impus autorului o organizarespecificã unei astfel de întreprinderi edito-logice, nu atât ineditã, cât mai degrabã utilãeminescologiei care-ºi desãvârºeºte de la unan la altul instrumentele filologice cu care

un tânãr cercetãtor se poate apropia deopera poetului nostru emblematic fãrã amai rãtãci îndelung prin labirintul informa-þiilor extrem de dispersate ºi adesea greuaccesibile.

Dupã ce ediþia naþionalã (PerpessiciusM.L.R.) s-a finalizat, a venit rândul ediþiilorsecvenþiale consacrate unui text sau ciclu detexte, cu toatã informaþia filologicã necesarãcelui care ar dori sã pãtrundã în intimitatealaboratorului de creaþie eminescian. El esteacum ajutat ºi de Corpusul receptãrii critice aoperei lui M. Eminescu, din care au apãrutdeja douãsprezece volume ºi sunt anunþatealte patru (Ed. Sacului I.O.), de Bibliografiaacademicã (vol.XVII din seria Opere), deinventarul exhaustiv ºi comentariile lui N. Georgescu, Ediþiile operei lui MihaiEminescu (2 vol.). Editologia eminescianãtinde, aºadar, sã devinã o ºtiinþã de sinestãtãtoare sau mãcar o componentã funda-mentalã a eminescologiei definibilã caºtiinþã a receptãrii biografice, editologice ºicritice. Editarea Caietelor eminesciene (dinpãcate stopatã din raþiuni greu explicabile)încoroneazã acest efort recuperator ºi maiales ordonator menit sã mobilizeze noi ge-neraþii de entuziaºti ai operei acestui spiritde maximã anvergurã ºi profunzime. Reedi-tarea (anastaticã) a volumului princeps dePoezii ºi a primelor cinci tomuri din seriaOpere (ediþia academicã Perpessicius) aîncoronat acest efort recuperator ºi a accesi-bilizat instrumente de lucru devenite, demultã vreme, ca ºi inaccesibile, mai ales stu-denþilor ºi cercetãtorilor care nu puteaufrecventa marile biblioteci. S-ar pãrea cãsemnele vremii sunt tot mai puþin favora-bile unor astfel de gesturi generoase, dinpãcate prea puþin preþuite sau suspectate deintenþii edulcolatre. De aceea, ediþiile sec-venþiale sunt paleativul la care eminescolo-gia actualã e nevoitã sã recurgã pentru a-ºiconserva energiile în speranþa unor timpurimai faste.

Editarea secvenþialã, de tipul celei reali-zate de Constantin Cubleºan în volumul defaþã, are mai multe precedente, dintre caredouã ni se par mai semnificative tocmai

George LATES

Mihai Eminescu: ciclul schillerian

,

* Constantin Cubleºan, Mihai Eminescu: ciclul schillerian, Ed.Grinta, Cluj Napoca, 2006.

31

Mihai Eminescu: ciclul schillerian

pentru cã abordeazã structurile liricii emi-nesciene din perspective diferite, deºi bazade selecþie este cam aceeaºi. E vorba, maiîntâi, de ediþia Poezii în Familia (Ed. Ano-timp, Oradea, 1996) realizatã de Miron Bla-ga, în care se includ mai ales textele de pânãla debutul în Convorbiri Literare, inclusivcele câteva reproduse de Iosif Vulcan dupãrevista ieºeanã sau încredinþate de Emines-cu spre tipãrire primei publicaþii orãdene.Criteriul teritorialitãþii nu este neapãrat ºiunul relevant estetic, între textele adoles-centine ºi cele ale maturitãþii fiind diferenþesemnificative, chiar atât de mari, încât TituMaiorescu nici nu le va avea în vedere peprimele pentru ediþia Poezii din 1883.

Un cu totul alt criteriu are în vedereCristian Livescu în ediþia Poemele Ondinei(Ed. Crigarux, Piatra Neamþ, 2003) în caresunt vizate tot textele din etapa de tinereþe,criteriul de selecþie fiind “aria de valuri” apoemului Ondina cu variantele sale Serata ºiEco, dar ºi cu alte câteva texte ce sunt fiebruioane rãmase în manuscrise, fie variantesau subvariante ale textului ce dã titlulediþiei. Deºi noi preferãm forma Serata-Ondina-Eco, titlul ales de Cristian Livescupermite o excerptare relevantã pentru ceeace înseamnã la Eminescu “poemul fãrãsfârºit”, Ondina fiind partea semnificativã aacestui eºafodaj liric ce merge pânã laLuceafãrul. În ceea ce priveºte locul traduce-

rilor, rostul ºi funcþionalitatea acestora încontextul operei eminesciene, ConstantinCubleºan le considerã ca fiind “preluãri,variaþiuni pe o temã datã, dezvoltãri idea-tice, surprinzãtoare prin cuantumul de per-sonalitate cu care le încarcã, oferind în celedin urmã, atunci când actul se finalizeazã, ooperã poeticã profund originalã, în carepunctul de pornire se regãseºte abia ca unpretext” (p. 8). Aceastã premisã recupera-tor-integratoare stã la baza editãrii ciclurilorlirice eminesciene, aºa cum o gândeºteautorul prezentului volum (ediþie ºi studiucritic deopotrivã).

În ce-l priveºte pe recenzent, o astfel deperspectivã i se pare una respectuoasã faþãde un nume ºi o operã fundamentalã pentrucultura românã, dar nu prea favorabilã uneipuneri în valoare a componentelor operei,dintre care traducerile rãmân încã o pro-blemã insuficient elucidatã. Mai întâi, colec-tivul editorial din cadrul Muzeului Litera-turii Române, apoi Helmuth Frisch, ºi-n celedin urmã D. Vatamaniuc au încercat sã se-pare, pe cât posibil, traducerile de scrisuloriginal, în ciuda atâtor dificultãþi de docu-mentare ce-au trebuit rezolvate. Tustrelesursele indicate mai sus lasã loc unorcorecþii ulterioare, acceptã posibilitatearezolvãrii ºi chiar avanseazã soluþii diferitecu privire la rostul traducerilor în devenireageniului eminescian. Fie în traducerile de

32

George Lateº

tinereþe, adolescenþã chiar (Speranþa; Resig-naþiune; Ecta ºi Andromache), fie în cea din1881 (Mãnuºa), toate aparþinând “cicluluischillerian”, Eminescu obþine nu doar per-formanþe de tãlmãcire ce le surclaseazã pecele anterioare, ci mai degrabã îºi propunesã rezolve, sã învingã ºi sã tranºeze chestiu-ni delicate precum transpunerea (translareadintr-un cod cultural în altul). Mai multchiar, rostul traducerilor îl vedem analogatcu cel al culegerii de folclor, alcãtuitã pentruuzul propriu, pe care Eminescu o va valori-za în forme mult modificate în raport cuînaintaºul sãu, Vasile Alecsandri, pastiºi-zant ºi edulcolatru. Textul german (cel schil-lerian în cazul de faþã), ca ºi textul folcloric,este pentru poetul român un mod de a-ºiasuma tipare fundamentale de poezie, celepe care a învãþat ce este ºi cum se articulea-zã un poem în forme validate de o tradiþieîndelungatã ºi intrate în conºtiinþa umani-tãþii.

Parcinomia selecþiei din opera unui autorpe care l-a purtat cu sine ca zestre intelectu-alã este ea însãºi un argument în favoareaideii cã actul traducerii este, în cele dinurmã, un detaliu nesemnificativ, un acci-dent pe care poetul îl acceptã ca necesar înplan cultural. Ca finalitate personalã, tra-ducerea eminescianã este un act prin carefiinþa sa profundã (“celãlalt eu”) se rapor-teazã, îºi asumã ºi valorizeazã un act poetic,iniþial în veºtmânt ºi cugetare strãinã, apoipurtând mãrcile personalitãþii sale, dar fãrãconºtiinþa asumatã ºi declaratã a echivalãriiºi mai ales a înstãpânirii sale peste o struc-turã liricã ce i se potriveºte în câteva detalii.E dificil, aºadar, a cãuta valoarea lui Emi-nescu în traduceri, din moment ce el însuºile-a tratat ca accidente ºi nu ca evenimenteale cunoaºterii poetice.

Traducãtorul Eminescu este un caz em-blematic pentru cultura românã, caz demnde a fi studiat nu numai ca inventar de textetraduse, ci mai ales din perspectiva a ceea ceeste ºtiinþa traducerii (traductologia) ºifilosofia acesteia (traductosofia). În acestsens, mai relevant ni se pare cazul Mai amun singur dor, variantã reþinutã de TituMaiorescu alãturi de alte trei, ºi inclusã însumarul volumului Poesii (1884) fãrã vreo

menþiune de vreun fel cu privire la origina-litatea acesteia (ora). Perpessicius o includeºi el în sumarul ediþiei de Opere la secþiuneaantume, dar în aparatul de note indicã exis-tenþa a “peste patruzeci de întrupãri” aleacestui text de care ºcoala a abuzat dinmotive explicabile, dar cu efecte distructiveîn planul receptãrii. Când Helmuth Frisch aprodus dovada existenþei unui text germanaparþinând lui Karl Woermann, din careEminescu a copiat într-un caiet primeledouã strofe, multe din îndoielile cu privirela apartenenþa acestuia s-au clarificat. Deexistenþa textului lui Woermann în notaþiileeminesciene vorbeºte mai întâi Ion Sân-Georgiu încã din 1941 ºi reia chestiunea G. Pintea în 1984. Îi revine însã meritul celmai mare lui H. Frisch, cel care indicã sursaºi întocmeºte întreg dosarul cazului care secomplicã pânã într-atât, încât naºte fireascaîntrebare dacã locul textului respectiv maieste în secþiunea de antume sau dacã n-ar fimai firesc sã fie plasat în cea a traducerilor.Când îºi alcãtuieºte ediþia de Traduceri lite-rare, recent apãrutã, D. Vatamaniuc, truditorde o viaþã pe manuscrisele eminesciene, nuinclude Mai am un singur dor între texteletraduse de poet, opþiunea sa fiind justifica-bilã în moduri diferite. Ni se pare însã cã s-ar fi obþinut un câºtig mult mai pregnantdacã autoritatea infatigabilului editor ar fifost pusã în slujba unui adevãr care-l ono-reazã pe Eminescu, tocmai pentru cã nu ºi-apublicat nicio variantã din cele “pestepatruzeci”; mai mult chiar, a pãstrat sursagermanã la vedere ºi a trudit ani la rând casã gãseascã nu doar consonanþe de tonali-tate ºi imagisticã, ci mai ales sã rezolve oproblemã mult mai dificilã: echivalareaunui cod cultural cu altul, încã prea puþinexersat în astfel de exerciþii lirice.

Constantin Cubleºan îºi asumã conºtientun risc, acela de a supune judecãþii publiceo astfel de “probã promoþionalã”, fiind elînsuºi ezitant în privinþa utilitãþii demersu-lui. Provocarea aruncatã cititorilor ºiexegeþilor eminescieni este ea însãºi demnãde stimã pentru cã autorul face, dupã douãediþii mai cuminþi, pasul hotãrât spre oeditare “ciclicã” a operei celui care a marcatdefinitiv orizontul cultural al românilor.

33

S-au împlinit 157 de ani de la naºterea luiMihai Eminescu ºi cu mult peste o sutã de latrecerea poetului în eternitate. În fiecare ia-nuarie sãrbãtorim un început de an ºi unînceput de Eminescu, deoarece noile gene-raþii ºi-l revendicã în calitate de ilustru con-temporan. Pentru cã memoria noastrã afec-tivã ni-l pãstreazã mereu aproape, încep cuitinerarul peregrinãrilor eminesciene prinCapitalã, nutrind speranþa cã unele dintrelocuri mai pãstreazã, încãrcate de amintiri,aura personalitãþii sale.

Poetul descindea la 1868 în Bucureºti ºilocuia, mai întâi, la Hotel Hugnes, de pecalea Mogoºoaiei, unde, se pare, a scrisnuvela Geniu pustiu. κi câºtiga traiul casufleor ºi copist la Teatrul cel Mare, de„peste drum”. În 1869 participa la înfiin-þarea societãþii Românismul, a lui C.H. Gran-dea care îºi avea sediul în Pasagiul Român,situat în imediata apropiere a bisericiiCreþulescu, spaþiu devenit dupã sistemati-zare strada Câmpineanu. În Pasagiulromân, Eminescu se reîntoarce în 1881, caziarist la „Timpul”, dupã ce îºi scrisese arti-colele în mai vechile redacþii de pe Lipscani,Academiei, Luteranã, ºi Covaci. A vieþuitapoi pe strada Speranþei, la nr. 4, unde aprimit vizita lui Ion Creangã. Se mutã apoiîn curtea fostei mãnãstiri Caimata (loculpredilect de ºedere al muzicanþilor), demo-latã în 1891 în scopul sistematizãrii urbanis-tice a oraºului. Din mãnãstirea cu pricina arãmas o scurtã strãduþã, care face azi legã-tura între actualul bulevard Carol I ºihotelul Modern. A stat o vreme în locuinþalui Titu Maiorescu din strada Herãstrãuluinr. 27 (azi strada G. Enescu), apoi, tot la TituMaiorescu, pe Mercur nr. 1, (actualmentemagazinul Eva), de unde revine pe He-rãstrãului în mansarda clãdirii de la nr. 11A.În 1879, documentele consemneazã ºedereasa pe Calea Victoriei, cam prin dreptul actu-alului Muzeu al Colecþiilor, stradã pe careavea sã mai aibã un lãcaº în 1881, la IoanSlavici, în apropiere de Biserica Albã, deunde se mutã împreunã cu acesta într-oclãdire din Piaþa Amzei, pe al cãrei loc seînãlþã astãzi blocul cu oficiu CEC, de laparter. În acelaºi an, 1881, locuieºte pe rândîn strãzile ªipotul fântânilor, aflatã lângãintrarea spre Ciºmigiu, în dreptul izvoruluicare poartã numele poetului, ºi în Enei, lanr. 1, într-o casã aparþinând familiei Szat-mari. Explicaþia deselor schimbãri de domi-ciliu nu se referã, în nici un fel, la incon-stanþa poetului, ci la obiceiul chiriaºilor, dea se muta de douã ori pe ani, de Sf. Gheor-ghe ºi Sf. Dumitru, când toatã suflarea ora-ºului spãla, curãþa, spoia. Se fãcea, cu altecuvinte, curãþenie generalã ºi se schimbauchiriile. În 1882 putea fi întâlnit pe stradaBuzeºti nr. 5 (azi într-un stadiu avansat de

Lucian CHISU

Cu Eminescuprin

Bucureºti

,

34

Lucian Chiºu

demolare, datorate neglijenþei edililor.),într-un imobil cu intrare separatã, unde pri-mea vizitele Veronicãi Micle, iar la fineleanului îl gãsim plãtind chirie în strada ªtir-bei Vodã.

Dupã apariþia primelor semne de boalã,care au avut drept consecinþã pãrãsireaBucureºtilor pentru tratament, Eminescurevine aici în mai multe rânduri. În 1884 lo-cuieºte la prietenul sãu Sîmþion, pe stradaApolodor, iar în scurtul timp cât a fostredactor la „România liberã”, în piaþa Tea-trului, la etajul al III-lea al casei Mercuº,avându-l vecin de palier pe memorialistulGheorghe Panu.

Ar mai fi de adãugat ºi alte locuri ceamintesc de trecerea lui Eminescu prinCapitalã: clãdirea Parlamentului, de lângãPatriarhie, baia Mitraºevski de pe stradaPoliþiei nr. 4, locuinþa familiei Kremnitz, si-tuatã atunci în apropierea actualului Institutde Arhitectura Ion Mincu, strada Cometei(devenitã Cãderea Bastiliei), unde trãia unadintre capricioasele-i muze, Cleopatra LeccaPoenaru. Din nefericire, toate sau aproapetoate aceste strãzi, pasaje, pieþe, clãdiri sau

sedii au fost demolate. Odatã cu dispariþialor – probabil justificatã, iar în unele situaþiibine venitã –, municipalitatea n-a consem-nat, nici mãcar printr-o placã de marmurãcomemorativã, istoria sau trecutul îngropatacolo.

Dacã pentru edilii Bucureºtilor din toatevremurile, noþiunea de vestigiu a însemnatnumai ruinã, deci motiv temeinic pentru arade locul din temelii, devine clar cã, deºiarhitectura ºi urbanismul oraºului aucunoscut transformãri numeroase, ele nu aufost nici pe departe ºi semnificative. Ceºansã extraordinarã, ca un geniu al litera-turii universale sã-ºi fi preumblat fiinþa prinacest locuri ºi sã le înnobileze de amintireasa!

Ce blestem ºi ce fatalitate, ca niºte „ano-nimi secolele XX ºi XXI” sã nu fi fost atenþimãcar la versurile primului dintre urmaºiisãi pe linie literarã, Nichita Stãnescu: „Atâtasã nu uitaþi:/Cã el a fost un om viu,/viu.,/pipãi-bil cu mâna/(...)/Atât sã nu uitaþi! Numai atât,–/cã El a trãit,/înaintea voastrã.../Numaiatât,/în genunchi vã rog, sã nu uitaþi!”

35

Stimate Traian, scumpul meu prieten ºi frate,inestimabile, sau bã, Sire, cum vrei sã mi teadresez?Nici „Mã, musiu!” n-ar fi rãu... dar cred

cã prieten ºi frate ni se potriveºte cel maibine. În definitiv, don’ Niki, noi doi am avutºi vremuri mai bune. ªi mai cred cã priete-nia literarã – chiar în condiþiile de orfelinatpe care le-am traversat odinioarã – ne-aapropiat cel mai mult. ªi respectul pentruscrisul celuilalt, pentru cã în absenþa acestuirespect superior, prietenia rãmâne doar ostare de spirit „între cuþite ºi pahare”, vorbalui Eminescu despre Cantemir Vodã.

ªtiindu-ne de demult, nu mai e nevoie defraze de convenienþã. Aºadar, cum mãnâncitu Poezia? Sau literatura?Literatura a fost întotdeauna pentru noi

hranã spiritualã. Aici nu am de gând sã maifiu ironic... pentru cã noi am trãit pentruideea asta. Noi nu am fost nici mari boemi(nici nu prea aveam cu ce), nici n-am vrut sãfugim în strãinãtate – acelaºi lucru îl spuneaºi regretatul nostru prieten, Ion Stratan – n-am vrut nici sã ne cãpãtuim cu tot dinadin-sul, n-am vânat cariere... Noi am vrut sã fimlãsaþi sã ne exprimãm liber, sã scriem ºi,eventual, sã publicãm. ªtii bine cã avemcolegi, Gheorghe Iova, bunãoarã, care austat în „cantonamentul” aºteptãrii ani dezile... ºi, când au ieºit de acolo, erau „bron-zaþi” de aºteptare. Am avut ºi colegi care auars etapele aºteptãrii... ºi nu erau din ãiacare sã facã gaurã în stratul de ozon al lite-raturii... ãia erau aºa... mai mult ca sã ne þinãde urât la masã... Culmea era cã nu preaplãteau masa... poate... scrumierele... tu nuvezi, mãi, Niki, cã nici un om important algeneraþiei noastre nu s-a aventurat în me-diul politic? Nu ne-a prea interesat...

Eu, dragã prietene, nu vreau sã mã plângºi nici n-am de ce ºi nici n-am cui ºi nici n-am unde. Eu am zis de la bun început cãºtiu trei limbi strãine, cã nu am serviciu, cãnu am salariu, cã nu am casã ºi cã vreau sãfiu lãsat sã scriu ºi sã public... Chiar nuaveam nimic de pierdut... paradoxal, atunciaveam vreo douãzeci ºi ceva de ani, iar azi,la cincizeci ºi doi de ani, sunt într-o situaþieºi mai mizerabilã. În primul rând, mi-aumurit oameni importanþi, care îmi dãruiserãprietenia: Nichita Stãnescu, Grigore Hagiu,Gheorghe Pituþ, apoi Cristian Popescu,Mircea Nedelciu, Mariana Marin, VasilePetre Fati, Ioan Flora ºi – lovitura finalã –

Convorbiri

Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei

Noi nu punem pe cruci decât anii în care oamenii

au fost fericiþi!

36

Convorbiri

Ion Stratan. În situaþii de-astea începi sã tesimþi foarte singur. Eu am un cult al priete-niei, poate cã sunt de modã veche...

Am fost prieteni la cataramã dintr-o vremeextremã. Personal, cum ai rãspuns aceleiIstorii? Prin pãrãsire de sine, prin umor, prinnaufragiu, prin metafizicã primarã?Don’ Niki, prin încredere în ceea ce scri-

am noi, generaþia ºi prin prietenie. Nici nuaveam alternativã. Ne aducem lesne amintecum orice apariþie a vreunui coleg de la Iaºi,Cluj, Constanþa, Timiºoara ori Sibiu deve-nea o victorie personalã. ªi ne bucuram sin-cer, ne trimiteam scrisori... era o stare despirit. Pãi, noi, ãºtia, bucureºtenii, ne bucu-ram cã ne întâlneam la Cenaclul lui Croh-mãlniceanu, apoi la Cenaclul de Luni al luiManolescu ºi la Cercul de Criticã al profe-sorului Eugen Simion. Pentru noi erau sin-gurele repere în acele vremuri nesigure. Pevremea aia nici nu speram cã vom publicavreodatã... era un vis! Iar în ceea ce priveºteironia, da, era o formã de dispreþ ºi o încer-care de supravieþuire. Aº adãuga ºi priete-nia. Îmi amintesc cum aþi venit la mine tu ºiCristi, amicul nostru, sã vedem la televizorun meci de fotbal (eram singur pe vremeaaceea, dar ce vremuri!) ºi nu ºtiu cum s-aterminat meciul, dar imi amintesc cã aþi rã-mas la mine douã sãptãmâni. Ne gospodã-ream de minune! Pãi, asta e esenþa ideii degeneraþie: când terminã unul leafa, îi vinechenzina celuilalt... ºi tot aºa... Bine, poves-tea asta e de acu’ douãzeci de ani, dar a fostun meci pe cinste... douã sãptãmâni!

Þie, când veghezi la Poezia ta, îþi ajung cu-vintele Limbii Române?Eu încerc sã respect Dicþionarul Limbii

Române, dar invazia de neologisme mãsperie. Am asistat la dialoguri între pose-sorii de computere, între cei obsedaþi detelefonia mobilã, între amatorii de ska-punk... Ãããããã, zic, ãºtia vorbesc altãlimbã... Norocul meu cã nu are nici o legã-turã cu limbajul poetic. A, cã vom deveni ominoritate, asta e cu totul altã problemã.Mai râd cu amici, la bufet: „bãi, peste cinci-zeci de ani se terminã petrolul... peste unmilion de ani se stinge soarele...” ªi eu lerãspund: „Oricum, noi vom fi exoneraþi!”

Lãsând încã o datã gluma la o parte,vreau sã-þi spun cã am ajuns sã scriu „bine”despre o carte ºi pentru cã este scrisã într-obunã limbã românã. E un lucru importantpentru mine.

Trãieºti orã de orã , ca un înger, sau dormi caporcul, pânã când seacã Soarele?Cândva, somnul era o instituþie în viaþa

mea. Acum dorm când apuc (pentru cã batla maºinã noaptea, citesc noaptea...) ºi, îngeneral, mã bazez pe principiul Zen: dormicând þi-e somn. Don’ Niki, da’ sã ºtii cã nicinu mai am visele de acum treizeci de ani!Niºte insomnii calculate. Baºca cã sunt fanînrãit al trupei Paraziþii... am niºte refreneîn cap, dar nu pot sã le zic aici, ca sã nu pro-duc insomnii ºi altora. Sunt cea mai bunãtrupã de hip-hop ºi rap! Pãi, don’ Niki, eu n-am integrala Mozart, dar am integralaParaziþii! A, ºi trupa E.M.I.L!

Eºti, dupã pãrerea mea, unul dintre cei maiimprobabili picurãtori de imagini înnodatedin literatura de azi. D’accord?Alex. ªtefãnescu m-a comparat cândva

cu Ilarie Voronca. M-am simþit onorat pen-tru cã lui Voronca i se mai spune „miliar-darul de imagini”. Eu gãsesc imaginea ca peun al doilea termen al unei comparaþii. Dareu mai ºtiu ceva: creierul uman funcþio-neazã (în toatã „debandada” lui) pe bazã decomparaþii. Þin minte ºi acum un vers alpoetului Florin Iaru: „Plouã ca o maºinã decusut” ori de-al lui Stratan: „o ploaie deasãca uºile de la metrou”. Eu încerc – acum, labãtrâneþe, sã mã distanþez de acest pro-cedeu fertil care, cândva, mi-a adus ceva

37

Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei

notorietate. Uite, Niki, am un vers pe obucatã de hârtie – ãsta e al meu : „de foamea început sã picteze îngeri pãzitori”...

Crezi cã existã judecata poetului sau cã poe-tul are judecatã sau cã are dreptul sã judece?Da, poetul are dreptul sã judece. Dar,

dupã judecata lui, care nu este judecataoricui! Poetul are drept ºi sã judece, dar ºi sãfie judecat. În rest, poetul poate sã-ºi dea cupãrerea aºa cum poate sã „interpreteze” unrãsãrit de soare sau o farmacie închisã pen-tru inventar. În opinia mea, poetul poateface orice pentru cã depãºeºte nivelul deînþelegere al societãþii în care e condamnatsã se nascã. Dar poetul poate sã ºi doarmã...oricum, visele lui nu coincid cu visele „soci-etãþii” care îl mai lasã în viaþã! Feriþi-vã devisele poetului: sã nu devinã coºmaruri! Cãtot pute þara asta de analiºti politici... careacum vreo douãzeci de ani fãceau bãtãturiîn palme (cã nu toþi tropãiau)... nu, nu maizic nimic... mi-e scârbã cu î din a.

Dar, de fapt, ce-i aia POET?Poetul e un individ incomod. Vede cai

verzi pe pereþi ºi zice cã sunt albaºtri. Însocietatea noastrã, poetul ar trebui sã fie unom care spune adevãruri. Sunt însã mulþicare vor sã-l transforme într-unul care nuface decât sã bea niºte pahare de vin pe lamese... Dar unde sunt vremurile cândPoetul era considerat conºtiinþa neamuluisãu? Am auzit cã la Izvorul lui Eminescudin parcul Ciºmigiu s-a spart „din greºealã”o þeavã... cu niºte ape murdare... care putgroaznic...

Pe vremuri, pe „vremurile noastre”, don’Niki, eram învãþaþi cã poetul este oconºtiinþã, cã dã timpul exact al trenurilor deidei. De la eseul lui G. Cãlinescu despre lo-gica poeziei n-am mai citit altceva care sã mãaºtearnã pe gânduri. Eu nu pot decât sã con-stat cã poeþii sunt printre cei mai bunicomentatori ai fenomenului poetic... dar ºisocial, politic. Desigur, darul poetului de a

38

Convorbiri

vorbi despre orice ºi oriºicine poate devenio capcanã. Am vãzut ºi noi poeþi care „aurãguºit” în plin exerciþiu de oratorie pe lavreo tribunã. Pentru mine, exerciþiul criticeste un mod de auto-rãstignire... întremaeºtri, între colegii mei de generaþie, întrecei care vin. ªi vin!

Poetul este incomod. Paradoxul exis-tenþei sale îngãduite de societate este chiaracela cã poate vedea cai verzi pe pereþi ºi sãscrie cã sunt albaºtri. Pentru asta unii îlvenereazã, alþii îl bagã în ospiciu, unii îi daupremii ºi alþii îl împuºcau. Depinde de dic-tatura sub care trãiesc: a banilor, politicã, ºiuna ºi alta...

Eu cred cã poetul este un transmiþãtor deemoþie. ªi aici mã întorc la cuvintele luiNichita Stãnescu. El spunea: „Toatã lumeaar vrea sã scrie versurile lui Eminescu, darnimeni n-ar dori sã-i trãiascã viaþa!” Acumascult Beatles ºi cred cã Nichita avea drep-tate.

Care este cea mai frumoasã amintire a ta?Cea mai frumoasã amintire? Sunã a ex-

temporal existenþial. Prefer sã evoc o isto-rioarã cu tâlc. Cicã în îndepãrtata Spanie undrumeþ înfometat ºi însetat rãtãcea de zileîntregi pe un drum care nu se mai termina.În sfârºit, ajunge într-un sat... un cãtunamãrât. La margine satului, un cimitir.Drumeþul se opreºte ºi citeºte inscripþiile depe cruci: „Ramon, 1908-1912”, „Juanes,1943-1949”, „Esteban, 1960-1964”, „Marga-reta, 1970-1972”... Mãi sã fie! Mirat, dru-meþul ajunge în centrul comunei... unde erabiserica. Acolo, în faþã, era popa. Smerit,drumeþul întreabã: „Pãrinte, am vãzut cru-cile din cimitir... pare un cimitir numai cucopiii... Ramon a trãit patru ani... Juanesºase... Margareta numai doi ani?” Pãrinteletrage aer în piept ºi îi rãspunde drumeþului:„Pãi, fiule, noi nu trecem pe cruci decât aniiîn care oamenii aceia au fost fericiþi.”

Niki, ne cunoaºtem bine. Momentele defericire, cum zici dumneata, þineau de lite-raturã, de scris... A, cã douãzeci de zile,acum treizeci de ani am fost fericit cã amtras un loz sau cã am crezut cã iubesc o fe-meie... sunt un om exigent, aºa cã nu-mipermit sã vorbesc ca un rãsfãþat despre feri-cire. Fericirea e o notã de platã la propriile

tale aºteptãri! ªi iarãºi mi-l amintesc peNichita: „Ce fericiþi am fost noi/Ba nu, noin-am fost niciodatã fericiþi!”

Dar, chiar, ce mai face mama ta? Transmite-isãnãtate, "o sãrutare de mânã ºi una de ti-par"! Ce presupune o mamaã pentru un scri-itor?Mama mea este unul din stâlpii exis-

tenþei mele. O iubesc, o respect ºi îi ascult –cu capul plecat – întotdeauna reproºurile.Uneori, nedrepte, dar necesare. Când amprimit Premiul Academiei Române, profe-sorul Simion m-a îmbrãþiºat. Am fost fericit– pentru cã tot vorbeai de fericire. M-a îm-brãþiºat ºi ca fost student al sãu... ºi mama aurcat scãrile dupã cinci, ºase minute. A„ratat” momentul... au rãmas doar câtevafotografii stinghere. Îi datorez foarte multmamei mele ºi, mai ales, îi datorez încred-erea pe care a avut-o în mine. Don’ Niki, eucred cã niciodatã nu am sã pot face cevacare sã-i dovedeascã mamei dragostea,devotamentul ºi respectul. Sunt mic, preamic, iar mama mea e vizionarã. E viaþa mea,chiar dacã n-am fost copilul cuminte.Oricum, o sã-i transmit sãnãtate din parteata, mai ales cã ºtii cã te iubeºte. Are 82 de aniºi încã mã întreabã despre colegii mei dearmatã, de facultate... le ghiceºte în cafea, seroagã pentru ei, pentru cãrþile lor. De alt-minteri, vreau sã amintesc cititorilor tãi fap-tul cã pentru noi – vorbim de noi doi – oriceapariþie editorialã a unui coleg era un fel devictorie personalã. Ne bucuram sincer pen-tru un coleg din Iaºi, Craiova, Timiºoara...Cãrþile lor erau primite – dacã îþi aduciaminte – într-o atmosferã de sãrbãtoare.Eram tineri ºi ne bucuram, ca ºi acum, pen-tru colegii noºtri. Vãd cã dupã aproapetreizeci de ani atmosfera nu s-a schimbat. Separe cã suntem o generaþie... poate ultima.

Ce crezi cã e, la urma urmei, Literatura: ofarmacie, o tãcere osificatã, o ploaie strãbã-tutã cu taxiul, o bestialitate, o banalitate, unciob de viaþã sau ce vrei tu?Literatura este – pentru unii – o plimbare

cu taxiul unei metafore, pentru alþii o staþieterminus. Eu merg pe jos, pentru cã ºi dru-mul e lung. Dragã prietene, noi suntemîmpreunã ºi pentru cã împreunã ne aducemaminte de momentele frumoase din prea

39

Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei

scurta noastrã studenþie în timpul cãreia nise pãrea cã re-descoperim dragostea ºi lite-ratura, camaraderia ºi sentimentul de gene-raþie. Dar ºi respectul pentru marile valoriculturale autohtone, europene sau de pesteocean. Faptul cã unii din partenerii noºtrinu mai sunt între noi ne îndurereazã, dar neface mai respectuoºi faþã de opera lor, faþãde prietenia pe care ne-au dãruit-o.

Hai sã spunem ºi niºte lucruri adevãratecare þin de istoria literarã. Niki, îþi aminteºticând ai plecat din casa lui Nichita Stãnescupentru cã maestrul te rugase sã-i faci un felde moft prietenesc? Pe vremea aceea nuerau taxiuri de noapte... erau stropitori,maºini de gunoi, ºi – rar – maºini de noapte.Nichita privea becul din tavan ºi întreba:„Crezi cã se mai întoarce prietenul tãuNiki?” „Da, i-am zis eu, pentru cã are carac-ter...” Într-adevãr, dupã vreo orã te-ai întors

ca sã-i dai un rãspuns maestrului. Cã pe noinu ne trimitea dupã þigãri!

A propo, în jurul nostru existã viaþã? Darmoarte?Dupã ce m-am vãitat câþiva ani de teama

de moarte, am trecut la frica de înãlþime (aiacu întunericul o depãºisem). Acum amteamã de notele de platã... mâncarea pisicii,lumina, cãldura (da’ nu aia sufleteascã),telefonul, ploile, frunzele cãzute pe asfalt,însuºi asfaltul, subteranele lui etc.

ªi le zic ºi eu unor prieteni cu care mãîntâlnesc din când în când la un bufet decartier: „Dragi prieteni, þara geme de foame,sindicatele sunt în grevã, în ºcoli, copiiiîngheaþã cu mânuþele pe abecedare, orfaniimor pe capete la gurile de metrou, cadrelemedicale fug rupând pãmântul sã pieptenebabe în Italia ori Spania, þãrãnimea fierbe...ºi eu nu am 30.000 de euro sã-i cumpãrªtefaniei o hainã de blanã!”.

40

Într-o dimineaþã de primãvarã târzie, înbiroul pe care îl împãrþeam cu ªtefãnescu-Drãgãneºti, fostul profesor de englezã de laFacultatea de litere din Bucureºti, ºi cucolonelul Niculae Teodorescu, fost coman-dant de regiment pe frontul de est, au intratdouã persoane aparte prin prestanþa portu-lui ºi semeþia chipurilor. Pãreau nãscuþi învremuri de demult. Pe unul dintre vizitatoriîl cunoºteam din perioada când împãrþisemvicisitudinile cãutãrii unui loc de muncã.Era fostul judecãtor Mircea Cândea, descen-dentul unei vechi ºi înstãrite familii deboieri din þinutul Caracalului. Se spunea cãa fost unicul magistrat care ºi-a înaintatdemisia din funcþie atunci când, prin anii1948/1949, justiþia a fost sindicalizatã ºi adevenit o “curea de transmisie” între partidºi mase sau, mai exact, între arbitrarul ideo-logic ºi minciuna judiciarã. Era o ofensã per-sonalã care îi strivea demnitatea ºi ideiledespre dreptate ºi independenþa actuluijustiþiar.

Cealaltã persoana îmi pãrea cunoscutãdintr-o altã viaþã. Orice îndoialã în legãturãcu identitatea ei s-a risipit atunci când Mir-cea Cândea i-a rostit numele: “Pãstorel Teo-doreanu, prietenul lui Bazi”. Nu am avutnevoie decât de un scurt rãgaz pentru atrece de la o nedumerire fireascã la bucurianeaºteptatã a unei regãsiri. Ne-am aºezat înjurul mesei mele de lucru ºi am aflat desprece era vorba. De câtva timp se cerea fiecãreipersoane apte de muncã sã aibã aplicatã peBuletinul de Populaþie, o ºtampilã deatestare a încadrãrii într-o muncã legalrecunoscutã. Aflasem despre o asemeneamãsurã ºi auzisem cã se pregãtea evacuareaforþatã din Bucureºti a celor ce nu aveau oocupaþie social utilã. Am crezut cã infor-

maþia fãcea parte din arsenalul zvonurilormenite sã întreþinã o atmosferã de teroare.Ea putea afecta pe oricine, indiferent deapartenenþa la o anumitã clasã socialã. În-doiala mea a durat pânã când am vãzut laServiciul de cadre al întreprinderii ºtampilaaplicatã pe documentul de identitate alunor angajaþi.

Îngrijorarea lui Pãstorel era justificatã.Nu era încadrat nicãieri. Singura lui sursãde venit erau rarele traduceri solicitate deunele edituri ºi stilizãrile sau rescrierea înlimba românã literarã a unor texte tradusedin limba rusã de nepricepuþi sau de agra-maþi. Nu am stat nici un moment pe gân-duri. Împreunã cu Mircea Cândea ºi cuPãstorel am plecat în grabã la ºantierul celmai apropiat, aflat într-un imobil situat înfaþa actualei librãrii “Mihai Eminescu” depe Bulevardul Regina Elisabeta. ªantierulera numit în mod convenþional “Cadeca”(Casa de cadouri). Pãstra denumirea fostu-lui magazin de obiecte de lux, cumpãrat întimpul rãzboiului ºi folosit ca “acoperire”de “doctorul” Tester, fostul ºef al serviciilorsecrete germane din România. Dupã 23August 1944, magazinul a fost prãdat, iarspaþiul interior s-a transformat treptat într-oruinã. Reamenajarea clãdirii în restaurant afost încredinþatã întreprinderii unde lu-cram, iar ºefii acestui grup de lucru erauinginerii Rizac ºi Panait, un bucovinean cuchipul marcat de asprimea iernilor din nordºi un muntean blond cu ochii albaºtri cacerul de dincolo de culmile Întorsurii Bu-zãului.

Le-am povestit despre ce e vorba ºi amsimþit fericirea lor cã au ocazia sã cunoascãun personaj mitic al unei rezistenþe expri-mate prin intransigenþa causticã a unor epi-

George C. BASILIADE

O legendã adevãratã:Pãstorel Teodoreanu (II)

Eseuri autobiografice

41

O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

grame intrate în folclor. Ele alcãtuiau sub-stanþa unei împotriviri sarcastice care, ca ºiromanele lui Ilf ºi Petrov, au transformatrâsul în armã de apãrare sau de atac.Amândoi au fost de acord sã-l angajeze pePãstorel ca “pontator”, travestit în “zu-grav”, pe ºantierul de la “Spitalul Colþea”.Acest punct de lucru era ferit de ochiiiscoditori ai organelor de control, ai delato-rilor ºi curioºilor. Putea sã lucreze liniºtit lastilizarea textelor primite de la diverºii co-laboratori ignari ai editurilor din Bucureºti.Activitatea de pontator era prost plãtitã, darreprezenta sursa unui venit suplimentarpentru cei ce trãiau din câºtiguri ocazionalesau nesigure.

*Prezenþa lui Pãstorel pe ºantierul de la

Spitalul Colþea nu putea sã rãmînã neobser-vatã. De aceea mã duceam adesea sã mãasigur cã totul e în ordine în cãmãruþa desub scara care ducea la clinica de boli

interne de la etajul întâi. Parterul clãdirii,întins pe toatã lungimea faþadei principale,era ocupat de clinica de chirurgie, condusãîn acea vreme de Profesorul Hortolomei, ocelebritate a lumii medicale din România.Calitãþile sale profesionale i-au creat o faimãnecontestatã de nimeni. Fusese mediculfamiliei regale ºi o îngrijise pe Regina Mariaîn timpul bolii incurabile care avea sã orãpunã în 1937. Meritele Profesorului Hor-tolomei au reuºit sã þinã în frâu pornirilevindicative ale instanþelor politice. Nici oinstituþie oficialã nu a îndrãznit sã se atingãde drepturile de orice fel ale acestei remar-cabile personalitãþi a culturii româneºti. Înasemenea cazuri existau anumite limite înexercitarea abuzivã a puterii. Într-una dinzilele când l-am cãutat pe ºantier, Pãstorelnu era în mica încãpere unde lucra de obi-cei. L-am gãsit pe culoarul principal de laparter. Nota atent numele zugravilor care,cocoþaþi pe niºte scãri înalte, reparau tava-nul lungului coridor. La un moment dat,prin una din uºile de la saloanele bolnavilora ieºit un grup numeros de medici. În frun-tea lor se detaºa silueta masivã a Pro-fesorului Hortolomei, drapatã într-un halatpurtat pe umeri ca o togã. Cei ce îl însoþeaudovedeau prin distanþa pe care o pãstrau ºiprin vorbitul în ºoaptã o deferenþã puþinobiºnuitã. Pe Profesorul Hortolomei îlcunoºteam din familie, prin intermediulunchiului meu, Profesorul doctor GheorgheLitarcec, de la cinica de boli interne aSpitalului Colentina. Mai mult, cu vreo doisau trei ani înainte venise în sala de pansa-mente ºi îmi pusese mâna pe frunte atuncicând Doctorul Dan Setlacec, viitorul profe-sor, îmi opera, fãrã anestezie localã, oinfecþie axilarã giganticã. Rãspunse cu unzâmbet fugitiv la politicosul meu salut, apoiîºi fixã atenþia pe chipul amuzat al luiPãstorel ºi exclamã cu o voce baritonalã:

“Aºa ceva nu se poate! Tu eºti Pãs-torele?“

“Eu sunt, casapule, în carne ºi oase.”“Am auzit, nu mai ºtiu de la cine, cã ai fi

murit.”“E adevãrat, ºi eu am auzit acelaºi zvon,

dar m-am interesat ºi am aflat cã e o min-ciunã”.

42

George C. Basiliade

ªi-au strâns mâinile cu efuziunea unorvechi amici ºi s-au îndreptat spre cabinetulprofesorului.

*Am plecat mulþumit cã am asistat la reîn-

tâlnirea memorabilã a douã spirite alese.Dupã un sfert de orã am ajuns la fostulrestaurant “Zissu”, situat la colþul Bu-levardului Magheru cu Strada Batiºtei, pelocul unde se aflã astãzi “Hotelul Intercon-tinental”. Acolo, în grãdina de varã a res-taurantului, ne aºteptau, pe mine ºi pePãstorel, inginerii Rizac ºi Panait. Am ajunssingur. Dupã câteva zeci de minute a sosit ºipermanentul nostru conviv. Devenise unobicei perindatul pe la diferite cârciumi ºirestaurante rãmase din vremuri despre carevorbeam în ºoaptã. Erau trãiri dintr-o altãviaþã, într-un decor schimbat. Unul dintrecei ce fãceau parte aproape întotdeauna dingrupul nostru era ºi Radu Cândea, frateleneuitatului meu prieten Mircea Cândea,prin intermediul cãruia am avut plãcereasã-l cunosc pe cel ce va deveni o parte dinmine însumi. Radu Cândea era contrarulunui boem. Elegant ºi politicos prin refle-xele de bunã cuviinþã dobândite în mediileboiereºti, participa la discuþiile improvizateîn cârciumile pe unde colindam. Ascultamcu toþii amintirile abil voalate ale unui fostprocuror. Nu menaja protipendada îndoiel-nicã dintre cele douã rãzboaie mondiale. Înpovestirile lui nu se strecura nici o indis-creþie. Adesea era vorba de corupþii care nudeveniserã subiecte de presã. Varietateaistoriilor ºi perspectivelor ne dãdea impre-sia nedoritã cã, pânã la venirea comuniº-tilor, nu trãisem într-un univers al purtãrilorfãrã cusur ºi al moravurilor ireproºabile.Oamenii ce se strecurau nechemaþi în cerculnostru de pelegrini bahici erau repede ex-cluºi prin indiferenþã sau sarcasm.

Îmi aduc aminte de o întâlnire nefericitãcare m-a afectat prin nepotrivirea reperelorlirice ale lui Pãstorel cu preþuirile mele lite-rare. Am intrat împreunã cu el, cu IlieKogãlniceanu ºi cu un prieten din recentamea adolescenþã, viitorul scriitor EdgarReichmann, într-o cârciumã cu terasã devarã din apropierea Cãii Dorobanþilor ºi a

ªoselei Bonaparte, devenitã apoi Bulevar-dul Ilie Pintilie prin slugãrnicia noilor edili.În acel început de searã cãutam aperitivefrugale pe bani puþini ºi ceream un vinieftin, dar bun, sã însoþeascã plãcerea dis-cuþiilor. Pentru mine, întâlnirile din aseme-nea seri stârneau o stranie nostalgie anetrãitului. La o masã lungã din parteaîntunecatã a grãdinii l-am zãrit pe GeoDumitrescu, poetul pornilor mele anticon-formiste din primii ani ai studenþiei.Învãþasem pe de rost nenumãrate strofe din“Libertatea de a trage cu puºca”. Îlcunoscusem în 1949, sau pe la începutulanilor 1950, împreunã cu Catinca Ralea, cuElvira Levantinopol, o superbã grecoaicãdin anul I, cu Tudor George ºi cu IonCioroianu, un student venit de pe frontul deest cu nenumãrate poezii scrise în timpulunui refugiu fãrã sfârºit. Cioroianu eraaventurierul dintr-un roman picaresc. L-amgãzduit, cu voia pãrinþilor mei, în mansardacasei din strada Slãtineanu. Timp de doi ania dus viaþa dublã de student ºi de traficantde sodã causticã ºi de carne de porc întreBucureºti ºi Craiova. Cu el ºi împreunã cualþi prieteni din epocã ne consumamaproape în fiecare searã, într-o exuberanþãostentativã, inefabila vrajã a viselor de pestezi. Ajungeam, câteodatã, în localuri denoapte frecventate de o boemã ieºitã dinanonimatul literar sau al picturilor de“gang”. Eram când la “Greci” pe ªoseauaBonaparte, când la “Marcel Florescu” încartierul de case mãrunte cu boltã de viþã depe lângã ªoseaua Iancului, când la o cârci-umã de pe strada Virgiliu pe care onumisem “Zaraza” în amintirea unei vechitragedii.

Acolo îl întâlneam, uneori, ºi pe EmilBota. Stãtea nemiºcat ºi singur la o masã lip-sitã de accesoriile derizorii ale birturilor decartier. Nu vedeai tacâmuri, ºerveþele dehârtie sau stativul cu solniþe ruginite. Eradoar el cu privirea aþintitã în volbura unui“întunecat april”.

În trecerile prin localurile cunoscute doarde iniþiaþii în tainele vieþii de noapte l-amcunoscut, aºadar, ºi pe Geo Dumitrescu. S-abucurat de reîntâlnirea noastrã din cârciu-ma de peste drum de cinematograful Volga.

43

O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

Voia sã risipim împreunã singurãtateaacelei nopþi de varã. Îl ºtia de multã vremepe Pãstorel. Pãstorel nu-l mai þinea minte. Aînceput o discuþie despre noutatea în artã ºiliteraturã. Nimeni nu avea nevoie de ideiadunate în judecãþi de valoare, ci de opiniirãzleþe cu o consistenþã efemerã. Geo Du-mitrescu era un revoltat împotriva uneilumi vãzutã ca o isterie colectivã, aflatã într-o permanentã cãutare de palme ºi su-dãlmi. Pãstorel era un olimpian care iubeaperfecþiunea sonetelor lui Mihai Codreanuºi desãvârºirea clasicã a versurilor luiAlexandru Filipide. Pentru el poezia în ver-suri clasice ºi cu sensuri majore era epifaniamagicã a unui har hãrãzit de zei. De la epi-gramã la poem, tot ceea ce era poezie sesubordona acestui canon. Discuþiile s-aurãtãcit în exerciþii de admiraþie total diferite.Geo Dumitrescu avea o voce subþire, cu stri-denþe supãrãtoare atunci când voia sã fieconvingãtor. În vocea lui Pãstorel apãreauinflexiuni baritonale marcate adesea de unrâs discret. Nimic nu se potrivea la acestepersonaje. Erau doi oameni de gust ºi deculturã fãcuþi dintr-o plãmadã socialã ºi in-telectualã total diferitã. Pãstorel detesta ver-sificarea urâtului, a grobianului, a socialuluisordid ºi a ruºinii dezmãþate numitã adeseapoezia etosului modern. Pentru el moderni-tatea era o ipostazã a scabrosului, în timp cepentru Geo Dumitrescu substanþa unorasemenea teme alcãtuia instrumentele uneirevolte necesare. La despãrþire, Pãstorel i s-a adresat lui Geo Dumitrescu zâmbind:“din dispreþ pentru esteticã poþi sã cultivi opoezie a excrementelor, a urii de a te fi nãs-cut ºi a dorinþei de a distruge; ea este scrisãdoar pentru autor ºi aduce cu un piuit degealã; nu ºtiu exact cum aratã o gealã, dar separe cã e o pasãre mai micã decât pumnulunui prunc; atunci când deschide pliscul ise vede fundul”. Am cãutat în dicþionaredescrierea acestei pãsãri ciudate. N-amgãsit-o. E posibil ca Pãstorel sã fi folosit odenumire regionalã foarte rarã datã unuipui de vrabie, ori sã fi creat un nume pentruun animal inexistent. Nu are importanþã.Imaginea e frapantã pentru ideea de versifi-care impurã prin obscenitatea ºi cãutareaineptã a urâtului. Am plecat tãcuþi din acea

cârciumã a deziluziilor mele literare. Au tre-cut ani de zile pânã când am reluat cuplãcere lecturile din Baudelaire ºi Rimbaud,Eluard ºi Aragon, dar am respins în conti-nuare cu un dezgust visceral poeziile con-trafãcute ale lui Breton ºi scãlãmbãiala voitagramatã ºi pretenþioasã a lui Tzara. M-amîntors cuminte la Odobescu ºi Mateiu Ca-ragiale, la Jules Renard ºi Anatole France.Era sfârºitul unei adolescenþe târzii.

*Odatã cu trecerea timpului, represiunea

exercitatã de autoritãþile comuniste a do-bândit alte forme de manifestare. Arestãrilepe simplul temei al apartenenþei la o clasãdamnatã deveniserã din ce în ce mai rare ºifuseserã înlocuite cu o supraveghere gene-ralizatã. Condamnãrile penale continuau sãfie o armã de descurajare numai în mãsuraîn care erau popularizate prin informarepublicã directã. România trecuse de perioa-da abuzurilor din ordinul unei puteristrãine ºi se baza pe un sistem autohton deelaborare ºi impunere a discriminãrilorsociale. Principalele criterii erau obedienþaºi relaþiile personale motivate de interesemateriale ori de nevoia de protecþie reci-procã. În paralel s-a urmãrit formarea uneiintelectualitãþi dispusã la orice concesiimorale ºi ideologice, asociatã cu reintrodu-cerea în patrimoniul cultural a unor valoriinconturnabile. Pãstorel era solicitat pentrutraduceri ºi articole care nu deranjau penimeni.

În acest scurt rãstimp de libertate amcontinuat sã-l vãd ºi sã ieºim împreunã cufraþii Mircea ºi Radu Cândea pe la diverserestaurante. Abandonasem cârciumile de laînceput. κi pierduserã farmecul boem dealtã datã, transformându-se în bodegi alestatului cu pretenþii de restaurante. Cu greuam gãsit un aºa-numit ”bar” la parterulHotelului Ambasador. Chelnerii erau deprofesie, iar vinul mai bun decât în restau-rante. Devenise pentru noi un loc de întâl-nire în serile friguroase ale unei ierni tim-purii. De la o vreme se þinea dupã noi unpersonaj ciudat. Era îmbrãcat uºor demodatcu un palton de bunã calitate. Purta opãlãrie “Eden” impecabilã. Cred cã se apro-

44

George C. Basiliade

pia de 75 de ani. Era scund ºi excesiv demanierat. Pãstorel îl ºtia de demult. Din câteîmi amintesc i se spunea baronul Daºcu DeDumba. Se pare cã numele ºi titlul eraureale. Fãcea parte din clasa avutã a Mace-doniei ºi familia lui fusese înnobilatã deImperiul Austro-Ungar. Dupã Primul Rãz-boi, ca sã scape de posibilele persecuþii dinþara sa de baºtinã, se refugiase împreunã cupãrinþii în Banat unde cumpãraserã o sfoarãde moºie. Din când în când Pãstorel îispunea râzând: “ Povesteºte, dragã Daºcule,cum îþi arau þãranii moºia cu cãmilele adusede tine de la Marakeº”. Baronul Daºcu DeDumba zâmbea jenat de o indiscreþie dintimpuri pe care le dorea uitate. Vorbea puþinºi se îmbãta repede. Nu am aflat niciodatãdacã povestea cu cãmilele din nordul Africiiera realã. Realã sau fabulatã ea fãcea partedin pitorescul personajului.

De numele lui se leagã o întâmplareneplãcutã, sfârºitã însã cu bine. Eram labarul de la “Ambasador” ºi ne pregãteam sãplecãm acasã. Se înnoptase, iar RaduCândea ºi cu mine voiam sã scãpãm de

incomoda însoþire a lui Daºcu pânã la taxiulparticular angajat de cu searã sã-l ducãacasã. Se îmbãtase pânã la pierdereaputinþei de a se þine pe picioare. Prietenul pelângã care se pripãºise uitase de el ºi înfiri-pase niºte convorbiri cu clienþi necunoscuþidin mica încãpere a barului. A doua zi di-mineaþã m-a sunat la telefon Radu Cândea.Fusese chemat de Marta, soþia lui Pãstorel.Era îngrijoratã pentru cã din seara trecutãnu mai ºtia nimic despre el. Nu ajunseseacasã. M-am dus cu Radu Cândea la barulAmbasador. Câþiva chelneri îl vãzuserãplecând bine dispus dupã miezul nopþii.Descurajaþi de incertitudinile ºi cauzelenecunoscute ale acestei dispariþii, spreprânz am ajuns la el acasã. Era ultima luilocuinþã din Bucureºti, situatã la unul dincolþurile strãzii Vasile Lascãr cu prelungireastrãzii Batiºtei. Era un imobil cu un parterînãlþat, a cãrui largã fereastrã principalãoferea priveliºtea unui cartier înstãrit.Astãzi, aceastã clãdire, legatã de amintirilemele, a fost demolatã de setea de parvenirea unor oameni cu originile în pleava maha-

45

O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

lalei provinciale. În aceastã casã îi întâl-nisem adesea pe Georgicã Jurgea Negrileºti,cu ochii lui de un albastru de Voroneþ, peMihai Codreanu cu privirea pierdutã înadâncurile minþii, pe Adrian Maniu, pe doc-torul Ginel Plãcinþeanu, victimã a uneiaventuri sentimentale cu un sfârºit fatal ºiprevizibil Acum veneam, împreunã cu fraþiiCândea, sã mã interesez de cel ce fusese datdispãrut. L-am gãsit acasã unde se întorsesede aproximativ o orã. Era neschimbat ºi semira de agitaþia noastrã. Ne-a povestitliniºtit, cu un noian de amãnunte, tot ce sepetrecuse cu o searã înainte. La ieºirea întoiul nopþii de la Ambasador fusese oprit dedoi ofiþeri de Securitate ºi urcat într-omaºinã staþionatã la câþiva zeci de metri deintrarea hotelului. A fost dus într-o clãdiredin preajma bulevardului 6 Martie. Era uºorameþit ºi nu a putut atunci sã localizezeimobilul. κi aducea aminte de un hol mareºi întunecat unde a fost împins pe o bancãde aºteptare.

Camera era supravegheatã de o siluetãpe care o distingea vag. Se pare cã a ador-mit. Dupã un timp, a fost zgâlþâit ºi aproapetârât pe niºte scãri într-o camerã de la etaj,mobilatã cu o masã de lemn ºi trei scaune.Aºezat în faþa mesei stãtea un civil destul detânãr, care îi ordonã sã ia loc pe unul dinscaunele libere. Masa era ocupatã de maimulte dosare voluminoase. Civilul des-chidea pe rând mapele cu nenumãrate hâr-tii dactilografiate ºi le rãsfoia în tãcere. Eraun truc facil de intimidare ºi culpabilizare ainterlocutorului. Dupã aproximativ o jumã-tate de orã îl întrebã rãstit despre nume,prenume ºi profesie. Totul se desfãºurapotrivit unui tipic de simulare a unei neu-tralitãþi procesuale: el, anchetatorul, nu ºtianimic ºi vroia sã afle totul. Rãspunsulinterogatului fu limpede ºi neafectat de ten-siunea momentului: - “Alexandru OsvaldTeodoreanu, scriitor“ – “De unde vine pore-cla de Pãstorel?” – “Nu este o poreclã, ci unapelativ intrat în folclor pe care îl permitdoar prietenilor”. Dupã alte minute detãcere, tânãrul civil luã o foaie dintr-undosar ºi începu sã citeascã câteva epigrame.Se opri ºi spuse; “Întrerupeþi-mã atuncicând recunoaºteþi autorul”. “Domnule

ofiþer, eu de abia îmi recunosc epigramelemele. Sunt foarte multe ºi le uit repede. Num-au interesat epigramele altora. Foartemulte sunt nereuºite. Cei ce le-au scris auconfundat mãrgeaua cu mãrgeanul”.

Anchetatorul începu o lungã ºi obosi-toare lecturã întreruptã din când în când derecunoaºterea categoricã sau ezitantã a luiPãstorel: “Da, eu am scris-o, dar o considerneizbutitã pentru cã e licenþioasã. Detestimpudicul. Nu îmi place sã provoc ruºineaaltora, decât atunci când vreau sã le accen-tuez ridicolul sau turpitudinea lor moralã”.Interogatoriul se transformase treptat într-opasionantã expunere tehnicã ºi literarãdespre epigramã. Pe la ora 9 dimineaþatânãrul ofiþer se ridicã obosit de la masã ºi,închizând dosarele într-un dulap de fier, i seadresã lui Pãstorel: “Domnule Teodoreanu,ce vã deranjeazã în politica noastrã?”.

Rãspunsul fu scurt ºi fãrã echivoc:“Aproape tot ce m-a fãcut sã detest ura saudispreþul faþã de omul care trãieºte prinonoarea originii ºi eleganþa spiritului”. Cu oumbrã de jenã în glas, proaspãtul inchizitorîl întrebã pe cel pe care îl chestionase oreîntregi dacã e de acord sã scrie o epigramãdespre episodul din noaptea care se sfârºise.Putea fi o cursã construitã pe ideea cãreuºise sã recupereze un rãtãcit în junglaliterarã capitalistã. “Te rog sã mã scuzi,domnule anchetator, nu scriu niciodatã ver-suri la comandã, dar pot nota, pentru Dum-neata, câteva stihuri compuse prin anii1948-1949. Era timpul când mã revoltamcontra marilor minciuni care falsificã istoria.Acum trãiesc resemnat într-o altã lume. Sereaºezã la masã ºi scrise pe o bucatã de hâr-tie scoasã din buzunarul de la vestã o versi-une a istoriei “Oului lui Columb”:

“Columb, istoricã mazetã, Stau sã mã gândesc un picMai bine îl mâncai omletãªi nu descopereai nimic.”

Ofiþerul în civil citi atent versurile,surâse ºi spuse: “Sunt sigur, DomnuleTeodoreanu, cã o sã ne mai vedem”. A sem-nat un bilet pentru gradatul de la poartã ºiºi-a condus temporarul sãu prizonier pânãla ieºirea din imobil. De abia atunci a aflat

46

George C. Basiliade

Pãstorel cã îºi petrecuse noaptea într-oclãdire înaltã ºi cenuºie de pe stradaDobrogeanu Gherea.

*Evenimentul ne-a impresionat mai mult

pe noi decât pe cel care îl trãise. Continuamtotuºi sã-l însoþim pe Pãstorel fie la CasaOamenilor de ªtiinþã, fie la Barul de laAthénée Palace, fie în plimbãrile fãrã þintãprintr-un Bucureºti din ce în ce mai anost.Casa Oamenilor de ªtiinþã pãstra încã, pedin afarã, eleganþa ºi grandoarea uneia dincele mai frumoase locuinþe private. O ºtiamdin copilãria ºi adolescenþa mea. Pe atuncicasa mai era locuitã de George Assan ºi demama sa, doamna Petrini. Dupã plecareadefinitivã în Elveþia a proprietarului ºi aMagdei Sturza, fidela sa prietenã de o viaþã,imobilul, atenansele ºi imensa curte cugrãdinã au continuat sã fie ocupate vremel-nic de bãtrâna doamnã. Nu credea în schim-bãri ireversibile ºi refuzase sã-ºi însoþeascãfiul într-un refugiu fãrã întoarcere. Confis-carea casei ºi a celorlalte bunuri imobile saumobile a dus la importante modificãri inte-rioare. Spaþiul intim care dãdea spre grã-dina din fundul curþii a fost transformatîntr-un restaurant pentru academicieni ºidiverºi cercetãtori sau specialiºti din insti-tutele Academiei Române. Nu era unrestaurant de lux ºi fusese amenajat prinîmpãrþirea nefuncþionalã a camerelor exis-tente în încãperi destinate amplasãrii unormese de mãrimi diferite, pregãtite pentruservicii de rutinã. Atunci când ajungeam înaceste locuri, pe care le ºtiam foarte bine decând tatãl nostru ne aducea cu ani în urmãpe mine ºi pe fratele meu ca sã ne plimbãmcu bicicletele prin imensa curte de acces laintrarea principalã ºi în parc, îl vedeam îm-preunã cu George Assan, cu Costache Ne-greanu, cu Victor Bãdulescu ºi cu Iancu Co-sãcescu. Se plimbau ºi discutau ori jucaucãrþi în spaþiul special amenajat sub scãrilelargi care se deschideau din spaþioasa su-fragerie de la parterul supraînãlþat ºi cobo-rau în splendida grãdina din spatele casei.

*Îmi aduc aminte de un incident la limita

dintre penibil ºi amuzant petrecut într-unul

din spaþiile de la demisolul transformat înrestaurant de la Casa Oamenilor de ªtiinþã.Fusesem invitat de prietenul meu MiºuDemetrescu, eruditul profesor de Statisticãeconomicã de la Academia Comercialã, laprânzul organizat pentru cãsãtoria frateluisãu, nedespãrþitul meu amic Radu Deme-trescu. Am ajuns acolo însoþit de Pãstorel ºide fraþii Cândea ºi am ocupat o masã într-un salon alãturat. Refuzasem cu o ziînainte amabila invitaþie, dar am vrut sãurez mirilor multã fericire. Am reuºit cugreu sã mã întorc în încãperea unde neaºezasem. La masa de nuntã participa ºiGogu Rãdulescu, un notabil al protipen-dadei comuniste. Ca sã nu fie pus în situaþiasã decline orice invitaþie, Pãstorel se ridicasede la masa noastrã ºi se pregãtea sã plece.Pufãia enervat din þigara înfiptã în nelipsi-tul þigaret din fildeº pe care îl înlocuia dincând în când cu un þigaret scurt din lemn deviºin.

Nu ne instalasem încã în salonul pe careni-l indicase chelnerul când, prin una dinarcadele încãperii intrarã Mihai Ralea,Tudor Vianu ºi un domn foarte elegant ºirasat cu care vorbeau în francezã. Erauîmpreunã cu distinsele lor soþii. Atunci amobservat cã la capãtul salonului unde negãseam fusese aranjatã o masã pentru unprânz protocolar. Aflasem de multã vremedespre un vechi conflict între Mihai Ralea ºiPãstorel. Conflictul a intervenit în urmaunui incident ale cãrui cauze au rãmasaproape neºtiute în cercurile mondene ºi înlumea universitarã din perioada interbelicã.Se petrecuse o dramã despre care angajaseonoarea fostului profesor de esteticã de laFacultatea din Iaºi. Ea afectase, se spune,una dintre vechile familii de boieri de neamdin Moldova. Pentru Pãstorel întâmplãrilede atunci au fost un motiv de statornicãsupãrare ºi de mânie dispreþuitoare.

Nu vreau ºi nu pot sã intru în detaliileunor confidenþe ce mi-au fost fãcute înmomentele unor dureroase aduceri aminte.Când a aflat vestea, Pãstorel a plecat îngrabã de la Dobrina, moºia de lângã Huºi acelui care provocase prin lipsã de sensibili-tate ºi înþelegere producerea dramei. Ajunsla Iaºi, a vrut sã-l întâlneascã pe Ralea în

47

O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

casa unui prieten comun. Nu ºtiu dacã întâl-nirea a avut loc atunci sau mai târziu. Ce s-a aflat a fost cã între ei doi a avut loc oaprigã discuþie despre onoarea ºi respon-sabilitatea angajãrii personale în situaþiiafective de excepþie. Termenii folosiþi ºigravitatea reproºurilor au dus la o alterareireversibilã a relaþiilor dintre ei. Conflictulse întemeia ºi se prelungea datoritã intole-ranþei lui Pãstorel faþã de încãlcarea oricãrorprincipii morale. Pentru el, asemenea trãsã-turi erau esenþiale oricãrei fiinþe umanecizelate printr-o culturã temeinicã ºi o edu-caþie aleasã. Era rigoarea kantianã la care nua renunþat niciodatã. Trecerea timpului aatenuat irascibilitatea unuia ºi probabilulsentiment de culpabilitate al celuilalt. Cutoate acestea, chiar ºi întâlnirile cu totulîntâmplãtoare dintre ei lãsau impresia uneiapropieri neplãcute, pe care amândoi ar fivrut sã o evite.

În acel salon al unor prânzuri separate,dar al unei animonizitãþi comune, am trãit

un sentiment nemaiîntâlnit în compania luiPãstorel. Eram stingherit ca un intrus într-olume ostilã. De câteva zile Mihai Ralea fuse-se numit Vicepreºedintele celui mai înalt forde conducere din þarã – Marea AdunareaNaþionalã. Cei ce-i cunoºteau versatilitateapoliticã nu au fost surprinºi. În fond eravorba de o alegere personalã a unui itinerarcomportamental mai sinuos. Nu se poatespune cã în aceastã calitate a fãcut vreun rãucuiva. Dimpotrivã, a intervenit adesea pen-tru oameni aflaþi în situaþii dificile. Acesta afost ºi cazul familiei dirijorului GeorgeGeorgescu atunci când, prin anul 1949 sau1950, Mihai Ralea a reuºit sã obþinã anulareaevacuãrii acesteia din imobilul pe care îlocupa pe strada Washington. Independentde numeroasele acte de bunãvoinþã dezin-teresatã, rãmãºiþele din memoria intransi-gentã a lui Pãstorel i-au creat lui Ralea pore-cla “Imo-Ralea”. În timpul prânzului, con-vivii de la cele douã mese s-au purtat natu-ral. Am avut impresia cã nu existã resenti-

48

George C. Basiliade

mente de duratã între doi oameni de cul-turã. M-am înºelat. Spre sfârºitul prânzuluinostru, cu mult mai frugal decât ospãþulprotocolar al vecinilor de salon, fãrã sã neprevinã, Pãstorel s-a ridicat solemn ºi i s-aadresat aparent reverenþios lui Ralea: Mi-ºule, te felicit pentru noua ta numire. Aiajuns ºi “vicerege”, fii atent la “viceversa”.Nu a urmat nici o reacþie. Ne-am ridicat ºiam plecat uºor stingheriþi de un incidentlipsit de orice sens.

Numai cine nu l-a cunoscut bine peRalea putea avea asemenea ieºiri motivateîn primul rând de plãcerea jocului decuvinte. Pãstorel îl ºtia foarte bine. Eu l-amcunoscut bine mult mai târziu. Mihai Raleaera un sibarit neîmplinit. Îi plãceau luxul,inteligenþa femeilor ºi o paradoxalã trândã-vie ascunsã de agitata cãutare a mijloacelorcare puteau sã i-o permitã. Neîmplinirearezulta din lipsa vocaþiei pentru un aseme-nea rol. Nu avea antecedentele sociale ºiindiferenþa unui sibarit de neam. La eltrândãvia nu era o lene geneticã decantatãde succesiunea nenumãratelor generaþiiferite de orice grijã ºi obligaþie. La Ralealãþimea palmelor ºi mersul apãsat ºi greoidovedeau truda generaþiilor care l-auzãmislit. Sunt convins cã din aceste originise trãgea ºi permanenta sa disponibilitatede a fi de folos celor aflaþi în împrejurãridificile de viaþã.

*Episodul neplãcut de la “Casa Oame-

nilor de ªtiinþã” nu ne-a schimbat obiceiulde a ne vedea destul de des. De pildã, lasfârºitul unuia dintre anii care au urmat,i-am invitat pentru noaptea de Revelion pePãstorel ºi pe Oscar Lemnaru, deºi aveaumulte amintiri comune, deºi se întâlneaufoarte rar. Cu încuviinþarea tãtãlui meu i-amprimit în casa pãrinteascã unde li se ofereaocazia ca, pe lângã tradiþionala masã dinAjunul Noului An, sã deguste un Pinot Noirºi un coniac de Segarcea din anii 1940. A fosto masã a calambururilor ºi epigramelor. Nuau lipsit nici schimburile de idei pe temeleserioase ale trecerii prin viaþã sau nemuririi,care mi-au amintit de verva sclipitoare a luiSettembrini ºi de reflecþia misticã a lui

Naphta din “Muntele vrãjit”. La plecare,odatã cu zorile Noului An, Pãstorel i-a dattatãlui meu un petec de hârtie pe carescrisese o epigramã pe care o pãstrez ºiastãzi dupã peste cinci decenii:

“Bãtrânului BaziEu, care m-am beþivitCu pãrinþii ºi copiii,Când tatãl îi ramolitBeau cu fiii.”

A urmat o perioadã dramaticã în viaþa luiPãstorel. De câtva timp apãruse ideea cãfirava liberalizare a vieþii culturale dupãmoartea lui Stalin face posibile încercãriletimide ale unei creativitãþi necenzurate.Unii intelectuali de frunte ai vieþii literare ºiartistice din trecutul precomunist auimprovizat, la domiciliul lor, diferite dezba-teri pe marginea unor manuscrise debeletristicã. Unul dintre aceºtia a fost ocelebritate a Baroului bucureºtean – avoca-tul Aurelian Bentoiu, tatãl distinsului ºi ta-lentatului compozitor Pascal Bentoiu. Înasemenea împrejurãri s-a citit ºi s-a comen-tat proiectul unui roman al lui Dinu Pilat,fiul admirabilului poet Ion Pilat. Întrunirile,deºi erau total nevinovate, facilitau totuºiîntâlnirea unor oameni diferiþi prin formaþialor intelectualã. Ceea ce îi apropia era dis-preþul lor mãrturisit public pentru o orân-duire socialã care fãcuse din supunereanecondiþionatã la dogmele politice ºi dinura de clasã principalele mijloace de opre-siune socialã ºi economicã. La unele dinaceste întâlniri a luat parte ºi Pãstorel. Nu aavut nici un moment sentimentul cã acþiu-nile sale fãceau parte din ansamblul faptelorprohibite de legea penalã. Simplul fapt de aasista, împreunã cu Aurelian Bentoiu,Marieta Sadova, Alecu Paleologu ºi alþi inte-lectuali la lectura unui roman de salon i sepãrea un act benign, chiar ºi într-o lumesperiatã de imperativul corectitudiniipolitice a fiecãrui gând sau comportament.Pe atunci nu exista formula ambiguã “poli-tically correct” sau distincþia dintre o corec-titudine impusã de o semanticã arbitrarã ºio accepþie general acceptatã, lipsitã de oriceprejudecatã ideologicã. Reuniunile nu erausecrete, ci depindeau doar de discreþia unorintelectuali care se fereau de prezenþa

49

O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

nedoritã a unor comentatori vulgari ºi zgo-motoºi... Se pare cã unele întruniri erau nunumai tolerate, dar ºi încurajate de serviciilespeciale ale regimului.

Ca ºi cazul de mai târziu al “meditaþieitranscendentale” se pregãteau ºi se ogani-zau “capcanele” pentru o intelectualitatesupusã prezumþiei de vinovãþie. Dupã lu-nile de zile ale detenþiei preventive s-aînscenat un proces întemeiat pe pretinsã“crimã de uneltire contra ordinii sociale”.Completul de judecatã era format din ma-gistraþi militari prezidaþi de un “inchizitorde serviciu”, generalul Adrian Dumitriu. Lasfatul lui Radu Cândea, soþia lui Pãstorel l-aangajat ca apãrãtor pe Vasile Nistor, un avo-cat eminent format sub auspiciile compe-tente ale magistraturii de altãdatã. ªedinþade judecatã a fost secretã ºi a durat dedimineaþã pânã seara târziu. Dezbaterile sedesfãºurau în clãdirea de dincolo de pa-sarela care unea pe vremuri Tribunalul civilde Tribunalul militar. Împreunã cu MartaTeodoreanu ºi cu fraþii Cândea am aºteptatsfârºitul procesului într-o salã de aºteptareslab luminatã de la etajul I. Licu Nistor ieºeadin când în când din salã ºi ne comunicastadiul dezbaterilor. Ultima oarã a venit lanoi ºi ne-a ºoptit cã e foarte probabil carezultatul sã fi fost dictat magistraþilorînainte de pronunþarea sentinþei. A avutdreptate. Anii de puºcãrie cuprinºi în toatecondamnãrile consacrau o vinovãþie colec-tivã echivalentã cu cea a unui complotîndelung premeditat. Lectura unui romaninofensiv sau aducerea unor scrisori revela-toare pentru unele elemente comune dinbiografii diferite au fost transformate înactele premeditate ale unei cumplite uneltiricontra statului. Atunci când s-a acordatinculpaþilor ultimul cuvânt, Pãstorel aînceput cu niºte versuri curmate brutal deobtuzul preºedinte al completului de jude-catã: “Mai slãbeºte-ne inculpat cu epi-gramele dumitale”; “Domnule Preºedinte, i-a rãspuns Pãstorel, nu era o epigramã, ciun madrigal. Eram sigur cã nu o sã faceþidistincþia”. Licu Nistor, care ne-a relatatacest schimb neobiºnuit de cuvinte, se între-ba în ce mãsurã replica amicului nostru deîntotdeauna nu a influenþat individuali-zarea judecãtoreascã a pedepsei.

*Dupã ieºirea din închisoare nu a trecut

mult timp pânã când am aflat, prin inter-mediul unei cunoºtinþe comune, cã Pãstorela fost supus unui examen banal de prostatã.Pe atunci trãia ilustrul Profesor Olãnescu,care, temporar, conducea o secþie de urolo-gie la Spitalul “Floreasca”. El este cel care i-a recomandat o serie de injecþii cu “foli-culinã”. Este vorba de un tratament hor-monal care poate avea ca efecte secundare ocreºtere moderatã a glandei mamare.Intrigat de apariþia acestor simptoame,Pãstorel m-a rugat sã-l întreb pe un mediccunoscut dacã asemenea reacþii sunt nor-male. Informaþia pe care am primit-o a con-firmat posibilitatea unei asemenea reacþii ºi,aparent, a înlãturat ideile amicului meudespre efectele anormale ale tratamentuluice-i fusese aplicat. Cu toate acestea, Pãstorela vrut ca printr-un umor de bunã calitate ºiprin versuri cu trimiteri sucite sã facã dinProfesorul Olãnescu, aºa cum l-a întâlnit laSpitalul Floreasca, un personaj din galeriaoamenilor de neuitat. Peste câteva zile mi-acitit la telefon trei epigrame pe care m-arugat sã le notez:

“Pe dânsu îl chema Florescu,Dar cum era uscat ca iasca S-a cãutat cu Olãnescu, De-atuncea toþi îi spun Floreasca.”

“Tot ce-i ghici þiganca în scoicã Se dovedi adevãrat,Cãci în spital intrã soldat,Dar la ieºire era doicã.”

“Nu mai gãseºti faimoasa bere “Luther,”Încet-ncet se schimbã lumea toatã.Romeo suferã de uter ªi Julieta de prostatã.”

Sunt convins cã bãnuia de mult boalaincurabilã de care suferea, dar, ca ºi Cyranode Bergerac, avea mândria bravadei ºi cul-tul panaºului. Am evitat sã-l vãd în ultimelelui zile. Am aflat de la fraþii Cândea cã înce-tase sã mai respire cu zâmbetul inconfun-dabil al unui om care ºtia cã a fost fãuritpentru eternitate.

50

Despre ªun sau calea neturburatã (mitmongol) s-a scris puþin ºi nu totdeauna com-prehensiv, deºi valoarea piesei publicatã în1943 a fost evidenþiatã de la început, cu unentuziasm deloc reþinut. Criticul însuºiselecteazã, în „compendiul” la Istoria litera-turii române, doar mãgulitoarele cuvinte alelui Arghezi: „una din calitãþile ei e cã nuseamãnã cu nimic scris ºi tipãrit la noi ºi cãse deosebeºte de biblioteca toatã ca o ma-jolicã... e un model de stil”. Când s-a reedi-tat textul, la un deceniu de la data apariþiei,noul climat politic îl va fi determinat peCãlinescu sã explice geneza propriei salescrieri în acord cu optimismul obligatoriu alacelor vremuri: „Totuºi, fiindcã scrierea aþâºnit în chip spontan, ca o dibuire a lumiinoi pe care o ridicãm, am socotit cã e maibine sã o las aºa cum s-a întrupat în acei ani,când o grea întunecime moralã mã înfãºura,mãcar pentru meritul de a fi putut sã ajutepe unii cu vederea slabã sã vadã soarelecare înroºea cerul la orizont ºi care azi nelumineazã deplin”.

Ulterior, autorul subliniazã însã tranºant,în linia concepþiei sale estetice clasicizante,inutilitatea determinãrilor accidentale –„Reducþia unei opere la biografie ºi cenzu-rarea ei prin dimensiunile noastre arbitraredespre om este o ignorare a procesuluiestetic însuºi. Un artist vorbeºte întotdeau-na despre el sub speþa universalului” –,ceea ce lãmureºte, într-o anumitã mãsurã,respingerea interpretãrilor în cheie biogra-fist-psihologizantã ale unor recenzenþi debunã credinþã (ca Adrian Marino º.a.) care s-au grãbit sã spulbere dezamãgirea criticu-lui în urma ecourilor nefavorabile ale pu-blicãrii Istoriei literaturii române...

ªun... ilustreazã, într-adevãr, poate celmai elocvent, principiile estetice formulateîn Sensul clasicismului. Cãlinescu indicã elînsuºi sursele de inspiraþie, relevând ab-senþa originalitãþii subiectului, a invenþiei, ºiconformarea perfectã la canon: „temeiulmitului este lectura textelor clasice (ªu-King,cartea versurilor, cãrþile confuceene). Cinem-ar urmãri ar constata cã intriga însãºi seaflã întreagã acolo, cã toate amãnuntelesunt documentate, cã aforismele în generesunt autentice, cã fraze întregi, mai ales cele«preþioase», în ºurub, sunt cvasitraduse”.Dincolo de elementele exotice, pitoreºti(care rãmân exterioare, la nivelul decoruluiºi al recuzitei), autorul a gãsit în culturachinezã expresia cea mai exactã ºi conden-satã a universalului ºi tipicului. ªi, cumteatrul este genul clasic prin excelenþã,ªun... pare mai puþin o scriere spontanã, câtecoul reflecþiilor teoretice ale criticului.

În spirit polemic, Cãlinescu reproºa scri-itorilor români inapetenþa pentru idee, carear fi generat confuzia regretabilã între reali-tate ºi simpla contingenþã, de unde ºi fac-tura de reportaj a romanului nostru saunatura confesiv-minorã, apãsat subiectivã, apoeziei. Opþiunea pentru metoda balza-cianã în prozã evidenþiazã importanþa acor-datã reprezentãrilor tipizante, în vedereaconfigurãrii unei umanitãþi canonice, rigu-ros sistematizate. Definind apoi poezia, înspirit aproape barbian, ca „formã goalã aactivitãþii intelectuale”, preþuieºte, de pildã,la Eminescu sau Goga („poet pur”), însem-nãtatea sugestiei muzicale („bocetul ritua-lic”). Privilegierea caracterului ritualic allirismului ºi a construcþiei epice obiectivevizând conturarea unor tipologii ºi modelecaracterologice nu e doar un capriciu. ªi nici

Antonio PATRAS

Nobleþea datoriei

Comentarii

,

51

Nobleþea datoriei

ideile teoretice ale criticului nu sunt specu-laþii sterile. De altfel, exegeþii au reliefatinsistent teatralitatea lirismului ºi a prozeicãlinesciene, dar nu au considerat demne deatenþie piesele cu caracter de farsã livrescãale Profesorului, scrise mai mult din amuza-ment ºi puse în scenã împreunã cu colegiimai tineri de la Institutul de literaturã.ªun... nu este însã un text de acest fel.

Ambiþia scriitorului a fost de a realiza odramã de idei. De aceea, a simplificatdecorul, schematizând conflictul ºi redu-când la stereotipie gesticulaþia scenicã.Didascaliile, strict funcþionalizate, nu insistãasupra detaliilor psihologice ºi nu schiþeazãnici mãcar liniile generale ale fizionomieipersonajelor, menite sã încarneze o serie desimboluri abstracte ºi sã joace anumiteroluri, abia acestea, esenþiale. Nuanþele suntpermise numai în limitele rigide ale unei

sintaxe narative fãrã cusur. Mecanismuldramatic aminteºte de tradiþia teatrului nô:fabula rãmâne un simplu suport iar dia-logul, în loc sã intensifice conflictul, setransformã într-un pur procedeu retoricprin care se pune în scenã un spectacol deidei relevabile în mai toate tratatele demoralã (nu doar princiarã) despre conduitaomului desãvârºit.

*Povestea e cât se poate de simplã.

Împãratul Yao îl numeºte pe ªun, individ deorigine modestã, dar înzestrat cu cele maistrãlucite virtuþi, succesorul sãu, motiv denemulþumire ºi de invidie nu doar pentrumoºtenitorul de drept din familia regalã, câtºi, lucru ciudat, pentru pãrinþii ºi fratelenorocosului ales. Râvnitorii la tron, fiulîmpãratului Yao ºi fratele lui ªun, încearcãsã-l suprime pe vrednicul bãrbat la îndem-

52

Antonio Patraº

nul unor sfetnici certaþi cu dreptatea, vânã-tori de privilegii ºi ticãloºiþi în arta manipu-lãrii ºi a tertipurilor de tot soiul, inteligenþimânuitori ai cuvântului dulce-ispititor, darplin de otravã. Neavând de ales, ªun îºiînfruntã duºmanii ºi îi învinge, justificândastfel îndreptãþirea învestiturii sale. Con-fruntarea cu moartea e un moment esenþial,iniþiatic, al încercãrii puterii. Forþele ma-lefice nu se constituie însã într-un factor realde opoziþie, nefãcând altceva, în fond, decâtsã accentueze, într-un univers dominat delegile armoniei, supremaþia binelui. Ca ele-ment de contrast, rãul nu e decât o carenþã,e purã amãgire, fantasmã care verificã per-spicacitatea eroului ºi respectul faþã de ri-turi. Conflictul, altfel previzibil, dobândeºteo notã pregnantã de dramatism numaidatoritã tensiunii care marcheazã rapor-turile dintre ªun ºi familia sa.

Contrastul exagerat dintre iubirea filialãºi ura pãrinþilor sugereazã iraþionalitateatrãirii ºi a sentimentelor ºi caracterul absurdal legãturilor impuse prin consangvinitate.Când iubirii i se rãspunde cu urã, nici untemei raþional, în afara respectului legilor,nu poate face posibilã convieþuirea. Abiacând ajunge împãrat, reuºeºte ªun sã scapede jugul pietãþii filiale, principiu etic subor-donat doar imperativului supunerii faþã desuveran, Fiu al Cerului.

Cum idealul armoniei universale trebuiesã fie împlinit de orice suveran demn defuncþia sa, ªun se dovedeºte capabil sãmedieze între Cer ºi Pãmânt, nu aplicã legeainflexibil ºi nediferenþiat, deliberând culuciditate în vederea adecvãrii normelor ºipreceptelor abstracte la realitatea – cum alt-fel? – mereu inextricabilã ºi contradictorie.Înþeleptul împãrat ºtie cã existenþa binelui ºifrumosului e determinatã de conºtiinþã, deaceea respinge superstiþiile care transformãomul într-o fiinþã încãtuºatã. Codificareastrictã a comportamentului ºi respectareapravilelor nu constrâng, ci plaseazã exis-tenþa în orizontul securizant al necesitãþii,fie cã aceasta este înþeleasã ori nu. În fond,omul se apropie mai mult de adevãr cândascultã de reguli decât dacã le încalcã, subpretextul unei libertãþi iluzorii. Doar rituriledau individului sentimentul sacralitãþii

existenþei, proiectându-l în veºnicia unuiunivers de eleaticã imobilitate.

Viziunea aceasta ºi motiveazã, de altfel,caracterul convenþional-simbolic al perso-najelor cãlinesciene ºi al naraþiunii, în prox-imitatea basmului. Aºa-zisele evenimentereflectã situaþii de maximã generalitate încare se confruntã virtuþile cu viciile, binelecu rãul, într-un joc cu final predeterminat.Întrupând pure abstracþiuni morale, fãrã ominimã reprezentare concretã, individuali-zatoare, personajele sunt stilizate în cu totulaltã manierã decât, de exemplu, în teatrulexpresionist. „Mitul mongol” cãlinescian emai degrabã o alegorie ce nu are nimic încomun cu „misterele pãgâne” ºi miturileblagiene, ºi cu atât mai puþin cu dramatur-gia realist-psihologicã ori naturalistã. Ideeaesteticã se împlineºte aici, mai limpede ºimai percutant ca oriunde, în orizontul eti-cului, ºi nu în acela al metafizicului. ªi e demirare cum nu au preþuit îndeajuns scriitorica Ion Negoiþescu sau Radu Stanca, admira-tori ai lui Schiller, un asemenea text con-struit parcã dupã dezideratul euphorionistal unui teatru simbolic, fãrã psihologie, darcu virtuþi pedagogice ºi memorabilã densi-tate aforisticã. Unui prozator cu gust rafinatºi livresc ca Radu Petrescu nu i-a scãpat însãexcelenþa manieristã a execuþiei în aceastãcapodoperã de orfevru.

Nici miza esteticã a textului cãlinesciannu poate fi ignoratã, pentru cã aici, cum amremarcat, autorul ºi-a propus sã ajungã laformula cea mai impersonalã, i.e. clasicã, ascrisului sãu. Notele subiective îºi fac însãsimþitã prezenþa. În Analectele lui Confucius,de pildã, întâlnim foarte multe date referi-toare la legendarul împãrat ºi la paºnica sadomnie. Dar despre familia sa, mai nimic.Or, în piesã, suveranul care a zãgãzuitpuhoaiele ºi a civilizat lumea este surprins,aºa cum am vãzut, în devenirea sa, de laînvestitura ca succesor pânã la urcarea petron. ªi asta pentru cã dramaturgul e sensi-bil ºi la semnificaþia conturatã treptat, laprocesul constituirii sensului, a ideii. Deasemenea, tendinþa ludicã e reprimatã pro-gramatic, ca ºi înclinaþia spre caricaturã ºiºarjã, fãrã ca astfel de elemente sã lipseascãcu totul. Iatã un exemplu în care se exploa-

53

Nobleþea datoriei

teazã, cu vãditã satisfacþie, virtuþile comiceale obiceiurilor culinare asiatice: „Peºtele,iepurele, nuferii, ouãle de furnicã, greierii înmiere aºteaptã pe masa ta. (...) Am tãiatcâinele cel mai gras, cu carnea mai dulcedecât a ºoricelului, mai gustoasã decât amascurului ºi decât a gãinii.”. În alt loc,unele replici parcã par scoase din studiileteoretice ºi eseurile cãlinesciene ºi transpusetale quale: „Metafora ºi injuria plasticã spuseîn toiul încãierãrii produc impresie epicã.”,„A tãgãdui o figurã ºi a o face în aceeaºiclipã e iarãºi o figurã.”.

La un moment dat, ªun face elogiul mu-zicii: „Un împãrat trebuie sã cultive muzica,pentru cã temelia împãrãþiei e armonia. Unclopoþel ce sunã prea devreme sau preatârziu stricã rânduiala. (...) Sufletul unuiadevãrat împãrat nãzuieºte cãtre liniºtea ºinepãsarea cântecului.” ªi compune un cân-tec (Ciao, imnul încoronãrii) ale cãrui note

puse pe portativ sunt desenate cu migalã înpaginã.

Apoi, faþã de textele invocate dreptsursã, o semnificaþie deosebitã e atribuitãaici idealului raþionalitãþii vieþii. Nici undocument nu atestã faptul cã vestitul suve-ran ar fi desacralizat riturile transformân-du-le în simple norme de conduitã pe careomul sã ºi le poatã însuºi ºi adapta oricândîn favoarea sa. ªun nu e un euhemerist.Chiar Cãlinescu plaseazã, corect, domnia saîntr-o epocã situatã „la mijloc, între istorie ºimitologie”. Cinci fiind „numãrul mistic alpunctelor cardinale, al elementelor º.a.”, încinci acte e secþionat ºi textul cãlinescian, totcinci sunt ºi împãraþii legendari ai Chinei, ºisfetnicii buni din jurul lui ªun, ºi cei care-istau împotrivã. „Mânuitor al tuturor indus-triilor folositoare (muzicant, poet, filosof,agricultor, olar)”, acest erou mitic pare, înpiesa lui Cãlinescu, mai degrabã un monarheducat la ºcoala enciclopediºtilor. Ca atare,el îºi învaþã supuºii sã renunþe la superstiþi-ile ºi practicile magice barbare care cer sac-rificiul uman. ªtiind însã cã oamenii nu potabandona uºor credinþa strãveche, îiîndeamnã sã respecte în continuare riturile,dar într-o manierã care sã nu ofenseze raþi-unea: „Duhurile, fiind zãmislite din Înþelep-ciunea veºnicã, nu pot cere omului jertfavieþii lui. Legãturile noastre cu lumea lor sefac prin simboluri.”.

Ca ºi în basm, eroul triumfã, în cele dinurmã, într-o secvenþã apoteoticã regizatãabil, pe fundalul ceremonialului de înscãu-nare. Dar izbânda lui ªun are un gust amar:iubirea sa nu a stins deloc ura celor care i-aupretins totul, fãrã a-i dãrui nimic altcevadecât viaþa.

Dacã punctul de pornire al piesei va fifost, cum sublinia criticul, „regele Lear rãs-turnat”, finalul proiecteazã asupra patimi-lor omeneºti lumina de gheaþã a raþiunii.Deºi nu a reuºit niciodatã sã disparã cu totulîn propria operã, asemeni artistului anonim,în ªun...

Cãlinescu evadeazã din cercul strâmt alexistenþei undeva, de unde lumea poatepãrea, pentru câteva clipe, o frumoasã idee.Privitã numai de la distanþã, bineînþeles!

54

Indiferent de natura lui, fantasticuldescinde din lupta dintre bine ºi rãu, dinlumea basmului, deosebindu-se de miracu-los tocmai prin aceastã absenþã a armonieigenerate de o normã ignoratã de omul tre-cut prin secolul raþional.

Conflictul miraculos, pe care subiectul îlrezolva folosindu-se de ajutoarele care îistãteau alãturi (vezi basmul, legenda hagio-graficã etc.), coboarã într-un conflict fantas-tic în care omul îºi recunoaºte singurãtateaîn faþa uriaºelor forþe ale cosmosului, ne-cunoscute ºi ameninþãtoare.

Norma instituitã de raþionaliºti devinerestrictivã pentru contemplatorii angoasaþidin secolul romantic, cãci intuiþia le spunecã dincolo de lumea vãzutã mai e ceva,imposibil de perceput cu mijloacele carestau la îndemâna simþurilor. Nãzuind spreilimitare ºi depãºirea propriei condiþii, insulparcurge un necesar traseu anamnetic, cãtrelumea originarã, nostalgia originilor1 fiindtrãsãtura fundamentalã a secolelor postra-þionaliste. Timp regãsit, illo tempore, nupoate fi contemplat decât printr-o memoriesemanticã2, în care contemplatorul regãseºtesiguranþa armoniei generale, într-un cosmosordonat însã într-o manierã diferitã, bipla-narã. Ochiul întors însã în prezent îi

sporeºte nesiguranþa ºi angoasele, cãci aju-toarele au plecat, iar el rãmâne sã se opunãunor forþe pe care nu le poate înþelege ºi pecare nu le poate neutraliza cu mijloacele pecare le are la îndemânã. Apelul la memoriasemanticã nu duce decât la conºtientizareastãrii precare pe care o are omul în universºi, prin aceasta, la spaimã existenþialã.

Ceea ce ordoneazã lumea în cazul tex-telor folclorice sau derivate din acestea estetot memoria semanticã, aceasta stabilindcoerenþa evenimentelor care regleazã parti-ciparea eului la lume, în baza unei con-venþii. Memoria semanticã structureazãdeci în literatura popularã o forma mentis,care nu permite derogãri decât în interiorulunei tradiþii pe care o organizeazã arhetipal.

Stând sub semnul unei gândiri magice,descinse din zorii unei umanitãþi care seraporta la o lume biplanarã recognoscibilãsenzorial ºi mitic (tãrâmul acesta ºi tãrâmulcelãlalt), supunându-se unei voinþe exte-rioare, textul fantastic reitereazã reminis-cenþe ale acesteia, adãugând structurilorarhetipale ale imaginarului fantasmele ra-portãrii la un cosmos în care, dupã per-cepþia senzorialã ºi raþionalã, omul pare a firãmas singur. Fantasticul devine, ca urmare,un joc pe o dublã dimensiune: a memorieiordonatoare ºi a destructurãrii convenþieipovestirii mitice. Convenþia lumii biplanares-a pierdut, individul nu se mai poate ra-porta la ea, pentru cã ºi-a pierdut conºtiinþamiticã ºi inocenþa primarã. De aici teama ºijocul pe care îl propune, în acest sens,aceastã categorie de texte care, mizând peimplicarea sentimentalã ºi mnezicã a unuicititor implicit, descoperã o dimensiune li-ricã neaºteptatã. Poate nu întâmplãtor ceimai importanþi autori de prozã fantasticãsunt poeþi.

Atinse însã de morbul unui tragic coti-dian, cãzut în derizoriu ºi incapabil de a seridica la nobleþea unor nobile pasiuni înluptã cu destinul, cele mai bune dintre tex-tele fantastice româneºti mizeazã pe joculdublu în care aparenþa convenþiei absurdeîºi revendicã o memorie semanticã reor-

NicoletaCRÂNGARUIluzia

înþelegerii fantastice

ºi absurdul rãtãcirii

1 Eliade, Mircea, Nostalgia originilor.2 Gian Paolo Caprettini, Semiologia povestirii.

55

Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

donând, e drept, de cele mai multe ori fãrãsucces, lumea.

Ezitarea todorovianã capãtã în cazulunor scriitori precum Mihai Eminescu, IonLuca Caragiale, Gala Galaction sau chiarMircea Eliade, un sens nou, de încercaresisificã de restabilire a coerenþei lumii prinapel la memoria semanticã, în timp ce unochi exasperat de absurdul convenþiei ridicãîn continuu piatra de la poalele muntelui,fãrã a reuºi vreodatã sã o aºeze în vârf, capiatrã unghiularã a unei relaþii cu sacrul.

Eroul – experimentator, dupã SergiuPavel Dan – parcurge un traseu din care nulipsesc valenþele iniþiatice. O face Dionis, înaventura sa interstelarã, o face Fãnicã, îna-intea cãsãtoriei, Gavrilescu în pragul morþiisau Fãrâmã în cãutarea elevului ºi a tãrâ-mului celuilalt. Traseul se deschide într-unepic dublu, în care memoria semanticãimpune raportarea la eveniment: aventurade cunoaºtere a lui Dionis, ieºire din timpulprofan ºi propriu, relativizeazã nu doar tim-pul pe care îl transgreseazã, ci ºi spaþiul.Prin faþa sa se perindã o sumã de conceptefilosofice, mistice, religioase, ce capãtãformã: triunghiul magic amintind de pece-tea lui Solomon, zborul interstelar recla-mând legenda lui Faust, pactul cu diavolul,gândul blasfemiator. Toate sunt invitaþii laregândirea lumii în dimensiunea ei suprau-manã. Nedusã la capãt, fraza care îl aruncãpe Dionis înapoi în timpul profan desem-neazã refuzul individualitãþii, atinse demorbul structurãrii raþionale a universului,de a se supune unei atari convenþii. Con-templând-o detaºat, ea contureazã dimensi-unile eºecului sãu existenþial. Îmbrãcatãbãrbãteºte dupã cãsãtorie, Maria încearcã înzadar sã refacã evenimentul misterios. Eºe-cul nu face decât sã denunþe tocmai aceastãmemorie semanticã ce amestecã arhetipulcu filosofia ºi magia. Neputându-le da viaþã,Maria le joacã repetat, într-un teatru în doi,devenit ºi el convenþie, departe de a putearevela taina.

Finalul autoreflexiv al textului nu poatedecât sã punã ezitarea todorovianã tocmaiîn aceºti termeni: se poate reevalua reali-tatea în termenii memoriei semantice sautotul nu este decât o convenþie pe care eul

trebuie sã o experimenteze, conºtient deeºecul final, dar detaºându-se fericit de fricade a citi semnele lumii?

Acelaºi traseu iniþiatic, încheiat cu ocãsãtorie, experimenteazã ºi eroul din „Lahanul lui Mânjoalã”, de Ion Luca Caragiale,cu deosebirea cã, din jocul vocilor narative,dimensiunea fantasticã se disociazã net decea absurdã, mai mult decât în cazul textu-lui eminescian.

În drumul sãu spre casa polcovniculuiIordache, cu a cãrui fatã trebuie sã se cãsã-toreascã, Fãnicã trece pe la un han, loc rãu,în gândirea popularã, recuperat estetic abiade Mihail Sadoveanu ºi nici de el pe deplin.Motivul a fãcut însã ºcoalã în epoca numitãa marilor clasici, cãci îl întâlnim cu aceeaºiconotaþie ºi la Slavici, nu o datã. Exemplul„morii cu noroc”, în care Ghiþã întâlneºte lahan un om a cãrui apartenenþã la uman opune sub semnul întrebãrii este doar unuldintre exemplele, paradoxale, de altfel, pen-tru scriitura lui Slavici, ale pactului cudiavolul, într-un loc care privilegiazã forþeleinfernale. Tu nu eºti om Licã, tu eºti undiavol”, spune personajul principal, antago-nistul sãu confirmându-i spusele prin vio-lenta ºi neverosimila moarte din finalul nu-velei.

Eroul lui Caragiale nu-ºi propune însãun astfel de pact, dar reitereazã narativ le-gendele din jurul Mânjoloaiei, ale cãreireuºite o pun sub semn malefic. Ajuns lahan, eroul se pune instantaneu la adãpostulmemoriei semantice: interpreteazã ochiistraºnici ai femeii, motanul negru, lipsaicoanelor din încãpere, seducþia periculoasãcare îl þine sechestrat în han, furtuna, iedul,ca pe semne ale unor vrãji al cãror rol estede a-i ademeni pe flãcãii necopþi la minte,întocmai cum face lostriþa (dracul de baltã)lui Vasile Voiculescu.

Dupã traversarea experienþei, Fãnicã sedetaºeazã însã de ea, recuperând doaramintirea plãcutã a bunãstãrii din han.Ezitarea todorovianã este pânã aici în grilaei originarã. Narându-ºi însã repetat expe-rienþa în cãutarea unui sens, eroul reor-doneazã lumea pe fundamentul memorieisemantice (susþinut de naratorii sãi). Pentrucã sensul nu se insaureazã totuºi, Fãnicã se

56

Nicoleta Crângaru

mulþumeºte sã-ºi contemple nimicnicia, cuun zâmbet ironic în colþul gurii, fãrã arenunþa sã nareze sisific istoria. Transferulexperienþei trãite în legendã, echivalent cupovestea lui Aliman pe care o duce din gurãîn gurã întreaga comunitate, deriziuneaevenimentului misterios, dimpreunã curesemnarea în faþa imposibilitãþii de a înþe-lege nu doar întâmplarea, ci chiar existenþa,induc denunþarea convenþiei, a memorieisemantice deci, ºi, prin aceasta, prefigurândabsurdul.

De altfel, convertirea experienþei înnaraþiune, a trãirii în verb, sugereazã nudoar nevoia de poveste ca ordonare seman-ticã a cosmosului, în baza memoriei colec-tive, ci ºi eºecul participãrii la o lume carenu se lasã descoperitã, de unde nevoia de

poveste ca salvare. Repetatã însã, ea refacemodelul unei comunitãþi folclorice carestructureazã tradiþional integrarea omuluiîn lume, fãrã a mai putea pãstra dimensi-unea spaþio-temporalã biplanarã a per-formerului ºi consumatorului de folclor ºi,implicit, în absenþa unui referent sacrali-zant, generând eºecul. Refugiul în memoriasemanticã, în verb (ca memorie semanticãpovestitã) se dovedeºte ºi el absurd. Trans-ferându-ºi experienþa în legendã, Fãnicã nuinstaureazã ordinea magico-folcloricã, ci sedetaºeazã modern de ea, cãci, înþelegem,eroul a traversat o experienþã pe care i-adecodat-o socrul sãu ca pact implicit cudiavolul.

Dubla lecturã a nuvelei vine din jocul adoi naratori: unul actorial homodiegetic ºi

57

Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

unul auctorial homodiegetic, dupã expresialui Jaap Lindtvelt din „Punctul de vedere”.

La fel ca multe dintre cele mai bune textefantastice ale literaturii române, scurtaprozã caragialianã “La Hanul lui Mânjoalã”(situatã la graniþa dintre nuvelã ºi povestire)depãºeºte spaima specificã textul fantastic,motiv pentru care uneori aceastã trãsãturã i-a ºi fost contestatã. Ele nu sunt însã cunimic mai prejos decât cele de aiurea, chiardacã angoasa se estompeazã uneori. Modulde a privi întâmplãrile figureazã deriziuneace caracterizeazã literatura balcanicã3, omulacestor locuri, deprins cu tragicul cotidian,contemplându-l cu o ridicare din umeri, pecare nu este greu sã o asemãnãm cu indife-renþa absurdã. Poate nu întâmplãtor unuldintre cei mai mari scriitori absurdiºti,Eugen Ionescu, vine din Balcani.

Ca amintire a unei armonii originare,fantasticul vine, în planul textului literar,din jocul instanþelor narative4.

Textul debuteazã cu naraþiunea unui eupe care Lintvelt îl numeºte actorial. În drumspre pocovnicul Iordache, “actorul” Fãnicãîºi face socoteala cã printr-un “buiestru po-trivit” ar putea ajunge într-un “ceas ºi jumã-tate” la destinaþie. Mai are însã un sfert deceas pânã la hanul lui Mânjoalã. Deliberareainterioarã este alertã, timpul naraþiunii,prezent. Trãsãtura dominantã a tipului na-rativ este scena.

Dupã câteva fraze numai, eul actorialcedeazã spaþiul verbal celui auctorial,Fãnicã naratorul, care detaºându-se desocoteala actorului-personaj insistã simbolicasupra luminii de la han, apoi, printr-undemers anamnetic, aduce în discuþie legen-da potrivit cãreia Mânjoloaia ar fi prosperatpentru cã “umblã cu farmece”, proba fiind oaltã legendã, aceea în care femeia ar fi fostcãlcatã de tâlhari, unul murind în momen-tul în care încearcã sã spargã uºa, altulpierzându-ºi darul vorbirii. Privit de la dis-tanþã, locul este scãldat în luminã, pentruca, din apropiere, lumina sã se dezvãluie caprovenind de la focurile aprinse de drumeþi.Potrivit datelor pe care le deþine naratorul,

aceasta ar fi prima sugestie a naturii infer-nale a locului.

Sosirea la han prilejuieºte o reintrare înscenã a eului actorial, însã, spre deosebirede incipit, în care predomina demersulintrospectiv, de data aceasta, extrospecþia al-terneazã cu introspecþia, a doua valorizândemoþional descoperirile celei dintâi: eulactorial se extaziazã în faþa curãþeniei odãi-lor, a frumuseþii hangiþei, trecând cu vede-rea absenþa icoanelor (pentru care Mar-ghioala are o explicaþie), mieunatul cotoiu-lui la semnul crucii (explicat iarãºi logic),furtuna (care doar aparent se iscã din senin,pentru cã, în realitate eul actorial consem-neazã cã se simþea înfrigurat când a ajuns lahan ºi cã îl rãzbise umezeala).

Eul narativ auctorial revine în finalulpoveºtii, la o distanþã temporalã conside-rabilã, explicând cã a fugit de trei ori la han,cã pocovnicul a fost nevoit sã-l ducã la mã-nãstire, ca sã-l poatã însura. Tehnica rezu-mativã alterneazã însã ºi aici cu scena, cândun isprãvnicel vine cu vestea cã hanul Mân-joloaiei a ars din temelii, cu tot cu stãpânã,iar socrul comenteazã: “A bãgat-o pe jãraticpe matracucã”, pentru ca ulterior, dupãrepovestirea întâmplãrii, acelaºi personaj sãinsiste: “Era dracul, ascultã-mã pe mine”,instituindu-se într-o instanþã evaluativã.

Povestea, construitã dupã schema bas-mului, în care eroul pleacã de acasã, treceprintr-o sumã de probe, apoi, dupã ce sedovedeºte vrednic, se cãsãtoreºte, aduce înluminã un personaj situat departe de exi-genþele basmului. Deºi “buiestrul potrivit”aminteºte de cãlãtoria ecvestrã, iar drumul,veche metaforã a cãutãrii ºi a iniþierii,întãreºte sugestia unui traseu existenþial lacare se supune eroul, Fãnicã nu este cu si-guranþã vreun “Fãt Frumos”. Dimpotrivã,incapacitatea de a rezista tentaþiilor sauaceea de a trece proba furtunii, ca ºi întreru-perea drumului fãrã atingerea finalitãþiloramintesc mai degrabã de eºecurile persona-jelor din textele existenþialiste. Metaforadrumului în cerc, pe timp de furtunã, reve-leazã însã dubla naturã a drumului eroului:

3 Muthu, Mircea, Balcanismul literar românesc.4 Folosim Jaap Lintvelt.

58

Nicoleta Crângaru

fantasticã ºi absurdã totodatã. Dimensiuneafantasticã vine din elementele magice pecare le subliniazã naratorul povestindu-ºiexperienþa, cea absurdã reiese din rãtãcirea(circularã) a eroului, prin furtunã, în preaj-ma hanului, cãci aceasta devine o metaforãa condiþiei omului în lume. Rãtãcitor esteFãnicã nu doar în momentul drumului sprecasa socrului sãu, ci în toatã viaþa sa. El nuºtie ce vrea, motiv pentru care GeorgeCãlinescu a ºi decodat sensul nuvelei cametaforã a fricii de cãsãtorie5. Eroul nu sepoate încadra cosmologic în lume, pentru cãnu o înþelege ºi pentru cã o recepteazãraþional, de unde ºi teama sa de pasul pecare trebuie sã îl facã. Ca urmare, rãtãceºte,obligând pe alþii sã-l scoatã din necaz, fãrãca aceºtia (socrul) sã fie neapãrat ajutoaresuperioare prin putere, deºi pocovniculIordache pare sã fi trecut printr-o experienþãsimilarã celei a ginerelui sãu. Socrul o inter-preteazã însã ºi dã semne cã a înþeles-o,“traducându-i-o” ºi lui Fãnicã. Spirit scepticînsã, ginerele refuzã versiunea socrului sãu,în locul cãreia nu poate pune nimic. Sfâr-ºeºte, la fel ca eroii absurzi, fãrã a înþelegenimic din lume ºi din existenþã.

Se pot determina astfel trei planuri tem-porale: unul care suprapune timpul poves-tirii peste timpul istoriei, al doilea, rezuma-tiv ºi iterativ, în care eul auctorial rememo-reazã întâmplarea în faþa pocovniculuiIordache ºi al treilea, conclusiv, în care eulauctorial beneficiazã de un alt narator,necunoscut, dar în faþa cãruia îºi asumã ele-mentele evaluative generate de primul na-ratar, pocovnicul Iordache. Deducem, aºa-dar, cã instanþa narativã auctorialã este ceacare genereazã interpretarea fantasticã,folosindu-se însã de deducþiile unui naratoractiv, pocovnicul a cãrui experienþã similarãîl îndreptãþeºte sã evalueze în aceastã grilãevenimentele:

“- Întâi te dã la bune, ca sã te spurce, ºi peurmã, ºtie el unde te duce…

- Dar dumneata de unde ºtii?

- Asta nu-i treaba ta, a rãspuns bãtrânul,asta-i altã cãciulã!”

Eul actorial nu face decât sã consemnezeevenimentele, însã, la distanþa temporalã lacare a ajuns reiterarea poveºtii, memoria aordonat deja amãnuntele potrivit grileievaluative instaurate de naratarul Iordache.În cadrul acesteia, povestirea insistã asupraconotaþiilor diavoleºti ale cotoiului, respec-tiv, ale iedului negru, transferându-le sen-surile venite din memoria semanticã.

Convenþia pe care o implicã apelul laaceastã memorie decodeazã prezenþa celordouã animale, ca înfãþiºãri ale diavolului,aºa cum apar ele în folclor: “Simbolismulpisicii este foarte eterogen, oscilând întretendinþele benefice ºi malefice”6, ºi mai de-parte: “ea aratã pãcatul, prea marea aple-care spre cele pãmânteºti” sau “pisica estedeseori socotitã slugã a iadului”, în timp ceiedul/capra, potrivit aceluiaºi dicþionar desimboluri, ar fi “gustul pentru libertate”7,“în relaþie cu zeul trãsnetului”, elemente pecare le regãsim, nuanþate, ºi în studii fol-clorice româneºti: “slugã fidelã a dracului”8,“strigoaicele ºi chiar diavolul iau adeseorichipul ei”, transmite “prin substanþa ei de-monicã, influenþa maleficã a puterilor întu-nericului”, capra fiind ºi ea valorizatã nega-tiv, ca simbol al sãrãciei, dar nu numai: esteanimalul creat de diavol, pentru a imita oaiafãcutã de Dumnezeu, “vieþuitoare blestema-tã, intim asociatã forþelor malefice: Dintretoate animalele e cea mai aproape de diavol:el apare adesea sub înfãþiºarea ei”, spuneMihai Coman, citându-i pe I.Muºlea, Ov.Bârlea ºi T. Papahagi.

Percepþia subiectivã a eului narativ acto-rial este, aºadar, nuanþatã de un alt eu nara-tiv, auctorial, care îºi asumã evaluãrile unuinarator activ, generator al unor interpretãrivenite din memoria semanticã, în baza cãro-ra hanul este loc rãu, hangiþa ce se uitãchior⺠este însemnatã, legendele care oînconjoarã explicând misterul frumuseþiisale, cotoiul ºi iedul ar fi manifestãri ale

5 Cãlinescu, George, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent.6 Dicþionarul de simboluri, vol 3, p.99.7 Dicþionarul de simboluri, vol I, p.246.8 Coman, Mihai, Mitologie popularã româneascã, p. 69.

59

Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

diavolului, iar furtuna stârnitã la plecareaprotagonistului de la han îl transformã peacesta într-o victimã a unor forþe cu careintrã în conflict, dar cãrora nu le poate eva-lua nici dimensiunea, nici maleficitatea.

Fãnicã-eroul nu se sperie însã de întâm-plarea prin care a trecut, ci o povesteºte cuindiferenþã ºi chiar cu un zâmbet în colþulgurii. Eul actorial reþine doar curãþeniaodãilor, frumuseþea hangiþei, cãldura dinhan, lumina etc. Deºi povesteºte, la cerere,întâmplarea, aceasta nu îl sperie, pentru cãtoatã convenþia legatã de amestecul dia-volului în lume i se pare absurdã. De aceea,este reticent la interpretarea pe care o dãsocrul sãu evenimentelor, “ei, aº! am ziseu”, râde de implicaþiile malefice alepoveºtii: “dar dacã e aºa, pocovnice, draculte duce, se vede, ºi la bune…”, pune între-bãri sceptice: “dar dumneata de unde ºtii?”.

Indiferenþa faþã de convenþie ºi contem-plarea ei cu ochi critic nu sunt însã singureleelemente care trãdeazã o viziune absurdã cese suprapune peste cea fantasticã: repetareapoveºtii trãdeazã o nevoie de înþelegere care

nu va fi niciodatã satisfãcutã, lucru sugeratde motivul cãciulii, nicicând decodat în text,cu toatã importanþa pe care o dã recurenþasa în planul naraþiei.

Jocul narativ caragialesc suprapune aºa-dar douã dominante: una fantasticã, datã deevaluarea în plan auctorial a evenimentelor,ºi una absurdã, datã de indiferenþa ºi inca-pacitatea de a înþelege a eului actorial, carerepetã, la fel ca în orice text absurd,povestea, subliniind circularitatea uneiistorii în care omul se simte prizonier. ªidacã nuvela nu este un joc cu spaima, aºacum ar trebui sã fie, ca text fantastic, acestlucru vine din convenþia receptatã ca absur-dã de eul narativ actorial, de indiferenþa înfaþa pericolului, ca ºi în faþa tragicului (cãciincendiul de la han nu genereazã nici spai-mã, nici compãtimire, ci indiferenþã ºi râs),elemente ce, valorizate pe fond balcanic,sunt de fapt manifestãri ale absurdului înliteratura românã. Caragiale prefigureazãaceastã viziune nu doar în schiþe sau teatru,ci ºi în nuvele, între care un exemplu privi-legiat este proza “La hanul lui Mânjoalã”.

60

Emil Cioran ºi explozia naþionalismului agresiv

„Îmi apare evidentã prezenþa iste-riei mele de atunci”

Emil Cioran

Observatorul grãbit poate cãdea pradãimpresiei cã peisajul spiritual interbelic nus-a distanþat semnificativ faþã de cel carac-teristic României dinainte de 1914. Existenþaunui larg (deºi nu complet) consens naþio-nalist ºi antisemit, prezenþa unei puternicedominante politice de dreapta (care fãcea canu numai poziþiile Stângii, ci chiar cele decentru sã fie atribuite exclusiv celor pre-supuºi a fi «strãini de neamul românesc») ºilocul central ocupat de ortodoxie în viaþasocialã – toate aceste trei componente potsugera o netulburatã continuitate de atmos-ferã publicã.

Marca unor puternice continuitãþi nupoate fi contestatã, desigur, dar impresia cãar fi fost vorba, în esenþã, de acelaºi peisajeste totuºi greºitã. De fapt, s-au produsschimbãri ce pot fi considerate de-a dreptulspectaculoase – ºi tocmai ele confirmã apa-riþia, pe scena autohtonã, a unei a douaexplozii de intransigenþã politicã isteri-coidã. Naþionalism a existat totdeauna, lanoi (ca ºi, de altfel, în alte pãrþi); dar nu ºinaþionalismul agresiv, fanatic, megaloman.Ortodoxia era, bineînþeles, o dimensiunestrãveche a spiritului public românesc; darnu ºi ortodoxismul mesianic, cu accente vi-rulente. Antisemitismul avea destulã vechi-me; dar apelurile deschise la «eliminare»,justificarea deschisã a violenþei, chiar acrimei ºi bestialitãþii, nu. Accesele de urã

existaserã de mult, poate dintotdeauna; darelogiul urii ºi ura delirantã erau ceva nou.Pacifismul mai fusese, pe ici pe colo, obiec-tul deriziunii; dar respingerea sa progra-maticã, exaltarea spiritului rãzboinic, cultulagresivitãþii constituiau elemente inedite înspaþiul carpato-danubian. Delimitãri gla-ciale de idealurile iluministe, inclusiv deraþionalism, mai apãruserã (deºi mai curândsporadic); dar o repudiere brutalã a raþiuniiºi un cult deschis pentru misticism erau ele-mente cu totul noi. Existase totdeauna unanumit sentimentalism; acum, însã, îºi fãceaapariþia un veritabil cult al «trãirii» ºi alexcesului pasional. Cultul Omului de geniuºi al Personalitãþii salvatoare îºi fãcusesimþitã prezenþa mai de mult, impulsionatede romantism ºi de mesianismul paºoptist;dar elitismul cu accente isterice scotea capulîn sfera publicã abia acum.

Naþionalismul megaloman

„Supraoamenii noºtri, care s-auaprins de teoria forþei, mi se pardeplin ridicoli”

G. Cãlinescu

Naþionalismul românesc fusese, printradiþie, unul defensiv ºi protector; scopulsãu declarat rãmãsese «apãrarea fiinþeinaþionale», a identitãþii româneºti. «Reîntre-girea» însãºi era perceputã, prin tradiþie, caacþiune de protecþie, de «salvare» (a fraþilor«de peste munþi»), ºi nu ca afirmare a spiri-tului dominator sau a vigorii eroice a«rasei». În epoca interbelicã, lucrurile seschimbã radical. O seamã de intelectualiexaltaþi încep sã priveascã naþiunea prinprisma unei mitologii a «faptelor gigantice»

Atitudini

Adrian-PPaulILIESCU

Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

61

Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

ºi a «destinului nãvalnic». Prin ocheanulîntors al acestei mitologii, românii au fostsimple târâtoare: „pânã acum am fost rep-tile”1. Naþiunea românã apare culpabilã,vinovatã de «a nu fi fãcut nimic»: „Doamne!ce vom fi fãcut o mie de ani?! [...] am ajunssã ne dãm seama cã n-am fãcut nimic...”,anunþã Cioran (39). Sentinþã absurdã pentruorice judecatã normalã, dar relativ uºor deînþeles pentru oricine crede cã „marile naþi-uni trãiesc ºi se distrug doar pentru a-ºigusta propria lor putere” (37), ºi cã forþa„nu trebuie consideratã ca un pretext sau caun mijloc”, ci drept un scop în sine (37).

„Finalitatea omului politic este puterea.Acestui idol îi sacrificã el totul”, ne reamin-teºte autorul Schimbãrii la faþã a României(165). Ideea, ca atare, nu era decât un loccomun; dar Cioran nu fãcea doar sã o citeze(ºi sã evoce, prin ea, o simplã stare delucruri), ci îºi asuma pe deplin chiar impli-caþiile ei normative. Tocmai din acest motivajungea el la severitatea judecãþii privindbilanþul naþional dupã un mileniu de exis-

tenþã. Cã oamenii politici aleargã dupã pu-tere n-ar fi fost, în sine, o afirmaþie compro-miþãtoare. Dar aceastã simplã descriere a lu-crurilor se cupla cu ideea cã românii «n-aufãcut nimic timp de o mie de ani», cã ei «auvegetat» doar, deoarece n-au manifestat«orgoliu», deoarece, pe scurt, n-au etalatputere. Cadrul de gândire astfel schiþat con-firmã faptul cã Emil Cioran nu se limita lareiterarea unor idei comune despre profilulpoliticianului; era el însuºi convins cã valoareaºi mãreþia se reduc la putere. Culturi adevãratesunt numai cele «mari», «puternice», «me-sianice», care încearcã sã-ºi adjudece lumea:„Aspiraþia nemãrturisitã, dar constantã aunui popor, ridicat prin creaþii la mare cul-turã, trebuie sã fie: închegarea lumii întregi înjurul sãu (12). ”Ca atare, nimic din ceea ceproduc þãri ca „Suedia, Danemarca, Elveþia,România, Bulgaria, Ungaria, Serbia” (10) nupoate conta. În treacãt, Cioran pare areproºa României ºi sterilitatea, ºi lipsa deorgoliu (acceptarea lipsei de libertate) (39);dar atât una, cît ºi cealaltã se verificã tot prin

1 Emil Cioran Schimbarea la faþã a României, Humanitas, 1990, p. 207. În cele ce urmeazã, voi insera în text,între paranteze rotunde, numãrul paginii din acest volum la care se aflã citatele respective.

62

Adrian-Paul Iliescu

prisma idealului «marilor culturi mesianice».De fapt, ceea ce decide chestiunea este totputerea, «puterea misionarã»; ceea ce con-teazã este «extazul forþei»: „punctul culmi-nant al unei mari culturi îl vãd în extazulforþei sale” (34). «Mare putere» ºi «mare cul-turã» sunt noþiuni inseparabile, care „seimplicã ºi se condiþioneazã”(203) – iatã ceeace s-ar putea numi «sofismul fondator» alconcepþiei lui Emil Cioran din Schimbarea lafaþã a României. Din diverse alte puncte devedere, «culturile mici» ar putea apãrea pli-ne de grandoare (de imaginaþie, de fertili-tate, de curaj în faþa istoriei). Pentru Cioran,însã, creativitatea micilor culturi ºi eroismullor nu conteazã deoarece nu reprezintã pu-tere misionarã, ci cel mult, putere de a re-zista (noi, românii, spre exemplu, „am pur-tat numai rãzboaie de apãrare, am rezistatnumai la invazii”) (137); or, simpla rezis-tenþã nu produce niciodatã «extazul forþei».

Cum naþiunea românã nu a fãcut dinforþã un scop în sine ºi nu «ºi-a gustat pro-pria forþã», adicã nu s-a adãugat naþiunilor«tari» – cãci: „Pânã acum nimeni n-a vorbitde naþiuni morale ºi imorale; existã numainaþiuni puternice ºi naþiuni slabe, agresiveºi tolerante” (37) – rezultã cã ea n-a fãcut ni-mic. Corolarul previzibil al acestui bilanþdeliberat deprimant este apelul la «explo-zie» (45), la «salt transfigurator», la «imperi-alism politic» (43) º.a.m.d. Naþionalismul numai are aici profilul de forþã eliberatoare, ci peacela de putere dominatoare. Aspiraþiile numai merg spre eliberare sau emancipare; cispre afirmare imperativã, spre superioritateasupra altora (a «naþiunilor slabe»), spre untip sau altul de hegemonie. Se afirmã des-chis cã România poate avea pretenþii hege-monice, fãrã nici o justificare: „Pretenþiile eide hegemonie viitoare n-au nevoie de nici ojustificare specialã ºi în nici un caz de con-siderente etice” (206).

Schimbarea ce s-a petrecut poate treceneobservatã, mai ales datoritã abilitãþii cucare Cioran amestecã lucruri diametralopuse, creând o perdea de fum în spatelecãreia toate formele devin confuze. Tezelenaþionalismului sãu agresiv sunt extrem deradicale, mai virulente chiar decât multedintre pledoariile autorilor fasciºti ce prefe-

rau adesea sã prezinte propriile popoaredrept «victime» (ale lipsei de «spaþiu vital»,ale unor «rase strãine» etc.) ºi deci sã adopteun limbaj pseudo-justiþiar, mai curând decâtsã facã sincer apologia crimei ºi a bestiali-tãþii. Rareori ideologia fascistã ajungea (spreexemplu) pânã la a afirma deschis cã:

„Pentru ca un neam sã-ºi deschidã drum înlume, toate mijloacele sunt justificate.Teroare, crimã, bestialitate, perfidie suntmeschine ºi imorale numai în decadenþã,când se apãrã prin ele un vid de conþinuturi;dacã ajutã însã ascensiunea, ele sunt virtuþi.Toate triumfurile sunt morale” (42).

Asemenea idei poartã în mod clar marcamaximei sãlbãticii tribale ºi a unui naþiona-lism de-a dreptul criminal; ele justificãcuvintele foarte dure spuse la adresa au-torului lor de comentatori ca Lucian Blagasau G. Cãlinescu. Dar mesajul acestor ideipoate fi lesne edulcorat ºi mascat de consi-deraþiile cu care Cioran îºi asezoneazã (înacelaºi context) apelul agresiv. Înainteafrazelor cutremurãtoare citate mai sus, arzã-torul patriot anunþã, bunãoarã, cã „unpopor cu instinctul libertãþii trebuie sã pre-fere sinuciderea sclaviei” (42). Cititorul naivpoate deci bãnui cã pledoaria pentru „teroa-re, crimã, bestialitate” se referã exclusiv la...luptele naþionale de eliberare, în care bruta-litatea opresiunii ar justifica brutalitatearevoltei. Dupã frazele cutremurãtoare amin-tite, Cioran se lanseazã subit într-o elegiepentru suferinþa milenarã a Ardealuluioprimat („Nu înþeleg cum existã oamenicare dorm liniºtiþi dupã ce se gândesc laexistenþa subteranã a unui popor persecu-tat, la secolele de întuneric... etc.” (42)) Dinnou, cititorul lipsit de vigilenþã poate credecã n-ar fi vorba decât de un legitim patriot-ism, eventual formulat cu o anume exaltare.O minimã analizã indicã însã cã nu poate fivorba de asta. La momentul elaborãrii tex-tului (1938-1939), Ardealul nu era ocupat ºideci nu se punea problema vreunei luptepentru eliberare (putea fi cel mult vorba deo revanºã istoricã împotriva celor care l-auocupat timp de secole). Dar, lãsând la oparte aceste contingenþe temporale, estelimpede cã pledoaria lui Cioran nu vizeazã

63

Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

rãzboaiele de eliberare naþionalã. Cadrulsubiacent acestei pledoarii nu este constitu-it de opoziþia libertate-oprimare, ci de dis-tincþia dintre elan ºi decadenþã; evident,tânãrul publicist ardelean se sprijinã aici (cade nenumãrate ori) pe o idee nietzscheanã:morala e un instrument al slãbiciunii (saudecadenþei) – numai decadenþa stigmatizea-zã crima ºi bestialitatea, în timp ce triumful(ce încununeazã elanul celor puternici)anuleazã orice stigmat. Nu este deci câtuºide puþin vorba de eliberarea celor slabi(oprimaþi) de sub jugul celor puternici, ci,dimpotrivã, de afirmarea celor puternici îndauna celor decadenþi: ideea cã „toate tri-umfurile sunt morale” nu lasã nici un dubiuasupra mesajului lansat de Cioran – el chea-mã la triumf (la «deschiderea unui drum înlume»), indiferent de mijloacele folosite, ºinu la restabilirea dreptãþii pentru cel opri-mat. Pe scurt, este un exemplu tipic de ide-ologie naþionalistã agresivã, axatã pe cultul«triumfului» ºi pe denunþarea oricãrorscrupule morale.

Rãzboiul «bun», de apãrare sau eliberare,aureolat în tradiþia noastrã literarã ºi isto-ricã, este acum în cel mai bun caz minimali-zat ca fiind doar „onorabil”; în schimb, rãz-boiul de agresiune este exaltat drept criteriual mãreþiei: „A rezista la un atac este onora-bil; a pleca la atac este strãlucitor. Atât timpcît un popor n-a purtat un rãzboi de agresiune,el nu existã ca factor activ al istoriei” (131).Alteori, rãzboiul de apãrare este evocat cumaxim dispreþ: „Sã ne gândim numai larãzboaiele noastre din trecut. Vai de ele! Ampurtat numai rãzboaie de apãrare, am rezis-tat numai la invazii. Aºa am fost de neîm-pliniþi în rosturile noastre, încât nici mãcar odatã n-am putut concepe o afirmare agre-sivã...” (137-138).

Cioran are accese de militarism fanatic,pe parcursul cãrora vede în agresiune însãºiesenþa naþiunii: „Ethosul agresiv este un felde ºira spinãrii a naþiunilor” (135). Strãlu-cirea istoriei nu pare a veni decât din sân-gele vãrsat în rãzboaie: „Petele roºii creeazãstrãlucirea istoriei” (136). Justificarea acesteiexaltãri se face, ca de obicei, prin supoziþiibiologizante, care exacerbeazã influenþainstinctelor; politicul însuºi este redus la

instincte: „Dacã omul politic este mânat deforþe instinctive ºi rãspunde unei voci a sân-gelui, atunci el nu poate fi decât prizonierulvoluntar al acestei lumi. Imperiul sângeluieste imperiul lumii noastre” (158). Retoricainstinctelor ºi a sângelui era, desigur, inspi-ratã de ideologiile naþionalist-extremistefamiliare epocii, ºi ea se opunea retoricii li-bertãþii, practicate de partidele de orientareliberalã. Este demn de consemnat cã Cioranrespinge explicit, pentru români, aventuramilitarã: „Nu cã România ar trebui sã mân-gâie visul explicit al cuceririi þãrilor dinjurul ei” (137); dar de ce nu? din ce motiv?Rãspunsul, care vine în fraza imediat urmã-toare celei citate, este edificator: România „eprea domoalã pentru asemenea absurditãþi”(137). Cu alte cuvinte, nu militarismul însine este revocat; ceea ce se scoate din dis-cuþie este doar întreprinderea militarã au-tohtonã, o manifestare de forþã pentru careromânii sunt de fapt inapþi. Sugestia estedestul de clarã: nu cã n-ar merita ca Româ-nia sã creeze, cu arma în mânã, un imperiubalcanic; dar ea este prea moale pentru aaspira la aºa ceva. Pentru ea, acesta ar fi unobiectiv absurd (prin nerealism). Cã aºastau lucrurile, cã imperialismul românescnu este negat, ca indezirabil, ci promovat, nise confirmã în finalul cãrþii, unde Ciorantraseazã sarcina supremã: „Supremaþianoastrã spiritualã ºi politicã în sud-estulEuropei trebuie sã ne fie obsesia politicã defiecare zi” (202).

Deºi Emil Cioran recurge uneori ºi laretorica eliberãrii (ceea ce îl preocupã înfond este mai curând eliberarea din încre-menirea unui destin mãrunt), el este de fapt,în mod evident, un slujitor zelos al cultuluiputerii, nu al cultului libertãþii. Tânãrul au-tor crede cã orice naþiune „cautã puterea” ºitinde „sã devinã mare putere” (47, 56), aºa-dar: „forþa ºi triumful ca finalitate, în afarãde restricþiile eticii” (56). Elogiul implicit alputerii conduce, în mod inevitabil, ºi la unelogiu al imperialismului, care este per-ceput drept condiþie fireascã a dinamiciinaþionale: „orice imperialism autentic seleagã de sensul ºi de devenirea unei na-þiuni” (57). Imperialismul sau dominaþiaasupra altor naþiuni nu sunt simple stãri de

64

Adrian-Paul Iliescu

fapt; ele þin cumva de destinul normal alnaþiunilor, de marele lor destin. Cioran nupercepe dominaþia ca pe un rãu necesar.Dimpotrivã: dominaþia este mãsura geniu-lui – „un mare geniu politic trebuie sã fieprin excelenþã un dominator” (159); maimult, ea constituie «calea regalã» de afir-mare a naþiunilor; chiar valorile unei naþiunise materializeazã exclusiv prin dominaþie:„O mare putere nu se poate valorifica decâtprin dominaþie” (56). Agresivitatea însãºieste valorizatã pozitiv: „Un popor conteazãprin numãr; dar mult mai mult prin forþa luiagresivã” (60). Dacã popoarele conteazãprin capacitatea de a declanºa agresiuni,morala (pentru români) nu poate fi decâtuna singurã: e timpul trezirii din somnulatitudinilor moderate (cãci „românii au fosttotdeauna prea cãlduþi” (61), prea ataºaþiechilibrului); este timpul unui «salt istoric»,al eliberãrii instinctului „combativ ºi mili-tant” (61), al declanºãrii unei «furii a deve-nirii», cãreia ar trebui sã ne abandonãm „cupasiune pânã la prostie sau pânã la isterie”

(64). Tragedia noastrã – deplânge Cioran –este de a nu fi capabili sã trãim conflictele ºi,mai mult decât atât, sã le declanºãm: „cesoartã am putea sã opunem altora pentru agenera conflicte? Noi nu suntem prin con-flicte, nici mãcar în ele” (71). Trebuie, insi-nueazã el, sã devenim o sursã de conflictepentru a ne omologa ca naþiune; trebuie sãdevenim primejdioºi, ameninþãtori, cãci „unpopor existã întrucât constituie o primej-die” iar capacitatea sa politicã se mãsoarãdupã gradul de ameninþare pe care îl po-sedã (155).

Rolul decisiv jucat în viziunea lui Ciorande factorii comportamentali nocivi – agre-sivitate, capacitate de ameninþare etc. – esteconfirmat de extinderea ce li se oferã. Nueste vorba de un simplu realism politic, desimpla recunoaºtere lucidã a influenþei lorpe plan internaþional, cum ar putea fi încli-nat sã creadã un admirator al elanurilorjuvenile cioraniene; în excesivitatea sa,autorul Schimbãrii la faþã a României se strã-duieºte sã amplifice influenþa acestora în

65

Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

toate sferele. Pânã ºi religiozitatea noastrãeste ratatã deoarece... nu e agresivã! (79) Nusuntem, se lamenteazã Cioran, cu adevãratreligioºi – cãci „un popor religios, adicã fa-natic, profetic ºi intolerant [...] îºi deschideun drum în lume [...]” (79). Ortodoxia esteîn culpã, deoarece este... „neprimejdioasã”(79). De aici, necesitatea «schimbãrii lafaþã»... trebuie sã devenim primejdioºi pen-tru ceilalþi, dacã e sã existãm cu adevãrat.Trebuie sã devenim „o Românie în delir” (91).Trebuie sã atingem excelenþa, care nu constãînsã în nimic altceva decât „risc ºi aventurã”(127); iar aventura trebuie împinsã pânã laabsurd, cãci „rezervele de absurd sunt sursede mãreþie” (127). În sfârºit, ni se reco-mandã chiar ºi „un grãunte de nebunie”, casursã a tuturor realizãrilor (127). Nu estevorba, cum s-ar putea bãnui, doar de grãun-tele de nebunie al omului de geniu; seimpune ca necesarã nebunia propriu-zisã,delirantã, ºi chiar nebunia colectivã: „Po-poarele care nu sunt apucate de o nebuniecolectivã, din când în când, se anchilozeazãîn tradiþii, care, automatizate, le scot din rit-mul istoriei” (184). La aceasta se adaugã,bineînþeles, câteva elemente din recuzitacultului morþii: nu numai cã moartea estedeseori preferabilã (preferabilã stagnãriisau «fixãrii» (175), preferabilã evoluþiei fãrãsalturi (48) etc. ), dar numai ea dã sens exis-tenþei: „Moartea eroului este sensul vieþiicelorlalþi” (185). Cultul nebuniei ºi cel almorþii vin sã încununeze originalitatea ela-nului istericoid cioranian.

Este evident cã, pentru români, aceastãmisticã a puterii ºi dominaþiei, acest elogiual agresivitãþii ºi fanatismului, al exube-ranþei delirante, erau ceva nou. Obligatã,timp de secole, sã lupte pentru dreptul lapropria existenþã, pentru libertate, angajatãaproape fãrã întrerupere într-o confruntarecu puterile dominante din jur, naþiunearomânã nu putea fi (în mod firesc) o admi-ratoare a filosofiei forþei. Mesianismul care ise potrivea era cel al eliberãrii ºi eman-cipãrii (cultivat de paºoptiºti, bunãoarã),nicidecum cel al hegemoniei ºi al «chemãriiimperiale». Patetismul cioranian în favoareaforþei ºi dominaþiei nu putea deci fi decâtrezultatul unei alte convertiri subite, con-

vertire manifestatã cu atât mai curajos, chiarfanatic, cu cât pãrea justificatã de evoluþiileeuropene (de resurgenþa ideologiilor agre-sive, mai ales a fascismului). Cioran ºi com-pania se simþeau pe creasta valului: hitlerismul,fascismul italian, imperialismul japonez, bachiar ºi imperialismul rusesc, le apãreau catendinþe predestinate („Rusia, Germania ºiJaponia îmi par a defini elementele acesteifatalitãþi”, se pronunþã solemn autorulSchimbãrii la faþã a României (51)) dar ºi camiºcãri de viitor, iar ele pãreau de naturã alegitima virulenþe naþionalist-mesianice cio-raniene.

Mesianismul ofensiv

„...nu e naþionalist acela care nu su-ferã infinit cã România n-are mi-siunea istoricã a unei culturi mari,imperialismul politic, megalomaniainerentã ºi voinþa nesfârºitã de pu-tere, caracteristice marilor naþiuni”

Emil Cioran

Aºa cum am sugerat deja, universulmentalitãþilor autohtone conþinea de multun filon mesianic. Era însã vorba de unmesianism patriotic-defensiv, al eman-cipãrii ºi al valorilor iluministe (al progresu-lui, al raþiunii civilizatoare ºi al consensuluiuniversalist). În anii ’30, retorica mesianicãîºi schimbã însã radical tonul. La EmilCioran, se vede limpede cum mesianismuls-a transformat din instrument de eliberareºi civilizare în scop în sine. «Misiunea» numai este o etapã a devenirii naþionale, nueste o fazã a evoluþiei, ci finalitatea ultimã aacesteia; este chiar ceea ce dã sens existenþeiunui popor – acolo unde nu existã o misi-une, o sarcinã profeticã, nu existã nimic:„Oamenii în care nu arde conºtiinþa uneimisiuni ar trebui suprimaþi. Fãrã spirit pro-fetic viaþa este un joc inutil” (47). Mesianis-mul este perceput ca expresie a «esenþei»naþionale; „problema menirii României”este însãºi problema „obligaþiei supreme ºi ul-time faþã de esenþa ei” (46). Nu mai este vorbade ideologii sau ofensive spirituale elibera-toare aduse de o anumitã epocã, religie sau

66

Adrian-Paul Iliescu

miºcare de idei; este vorba de însãºi mani-festarea caracteristicã a unui popor ade-vãrat (adicã «mare»), deoarece „mesianis-mul se naºte dintr-o forþã lãuntricã a unuipopor” (23). Perenitatea etnicã þine de am-ploarea misiunii: „Respiraþia istoricã a unuipopor este cu atât mai amplã cu cât misi-unea lui e mai mare. De aceea, în toate cul-turile mari, dimensiunile viziunii mesianicese contureazã în proporþii grandioase” (25).Nu mai avem de-a face cu misiuni puse înslujba poporului; acum, poporul însuºiexistã pentru a da viaþã misiunilor.

Mesianismul interbelic are, ca orice alttip de mesianism, o dimensiune soteriolo-gicã: el luptã pentru „o formulã de salvare,pe care o crede universalã ºi definitivã” (12-13). Dar asemãnãrile ºi punctele comunese opresc aici.

Mesianismul exaltat de Cioran con-trasteazã puternic cu cel care existase ante-rior în cultura românã. Mai întâi, el este axatpe orgoliu naþional, nu pe un simþ al drep-tãþii (pentru toate popoarele); este mistic, ºinu raþional: „în aceastã misiune, trebuie sãfie o aºa de mare proiecþie de orgoliu, încâtincomensurabilul viziunii sã menþinã oatmosferã misticã. Un mesianism fãrã misti-cã e gol ºi inutil” (46). Este vorba de un me-sianism fanatic, bazat pe exaltare ºi petransfigurare, nu de unul înþelept, întemeiatraþional. De aici sublinierea: „România arenevoie de o exaltare pânã la fanatism. ORomânie fanaticã este o Românie schimbatãla faþã. Fanatizarea României este transfigu-rarea României” (46). Consecvent cu acesteopþiuni extreme, mesianismul interbelic sedezintereseazã de adevãr ºi se sprijinã pemituri. „Miturile unei naþiuni sunt ade-vãrurile ei vitale. Acestea pot sã nu cores-pundã adevãrului; faptul n-are nicio impor-tanþã” (47).

În al doilea rând, mesianismul exaltat deCioran este particularist ºi naþionalist. El nupresupune concertarea cu lumea civilizatã(aºa cum era cazul la paºoptiºti), ci o afir-mare naþionalã care se dezintereseazã derestul lumii; suntem deci avertizaþi cã „misi-unea României trebuie sã ne fie mai scumpãdecât toatã istoria universalã” (47). În aceas-tã interpretare, mesianismul presupune

orbire faþã de alþii, un cult mistic al propriu-lui popor, cult admis, de altfel, cu seninã-tate: „mesianismul înfloreºte pe cultul mis-tic al poporului...” (49)

În al treilea rând – ºi este lucrul cel maiimportant – mesianismul preferat (ºi profe-rat) de interbelici este imperialist ºi ofensiv.Caracterul sãu particularist (nu în sensul dea se limita, în acþiune, la o regiune particu-larã, ci în sensul de a fi inspirat, modelat ºiposedat de o culturã ºi naþiune anume) îlîmpinge spre imperialism: „imperialismuleste implicaþia practicã a mesianismului”(13). Pentru Cioran, logica acestei legãturieste evidentã: mesianismul unui poporaspirã la fixarea lumii în jurul acelui popor,drept care „douã popoare mesianice nu pot trãiîn pace” (12). Aºadar, mesianismele „se deo-sebesc, se opun, se rãzboiesc” (12). Dacãmesianismul «progresist» aspira la dreptate,la bine ºi la o înflorire nerestrictivã a uma-nului, mesianismul naþionalist-ofensiv pecare îl predicã Cioran aspirã la putere ºiexclusivism: „Orice idee mesianicã exprimãdirect sau camuflat o pornire spre putere,aºa încât nu existã mesianism fãrã implicaþiipolitice. Elanurile mesianice sunt expresiieterate sub care se ascund realitãþi ce sfâºienaþiunile” (194).

Cultul puterii ºi al succesului

Eºecul ambiþiilor de «lider regional» aleRomâniei ºi al aventurii ei din perioadarãzboaielor balcanice – aventurã plãtitã atâtde scump în primul rãzboi mondial, laTurtucaia ºi pe tot teritoriul ocupat de tru-pele bulgare – nu i-a învãþat minte pe ires-ponsabilii noºtri diriguitori de conºtiinþe. Înloc de a abandona absurdele pretenþii demetamorfozare a României într-o putere«ameninþãtoare» (rol cu totul nepotrivit, pecare ea nu l-a putut juca niciodatã, dupãcum nu-l poate juca nici azi, în ciuda anumi-tor ambiþii prezidenþiale vizibile în actualulmandat), exaltaþii interbelici au apãsat totmai tare pe pedala «miturilor imperialiste».

Cum se explicã aceastã decuplare derealitate? O sursã a fascinaþiei pe care

67

Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

extremismul de dreapta o exercita asupralor a fost cultul succesului. Deºi aveau pre-tenþii de mare intelectualitate, promotoriinaþionalismului ofensiv interbelic nu iu-beau adevãrul (marcã distinctivã a intelec-tualului autentic) cât iubeau succesul.Aceastã concluzie este în primul rând vala-bilã pentru Emil Cioran, care preia de laNietzsche ºi afirmã sentenþios teza irele-vanþei adevãrului. Schimbarea la faþã a Ro-mâniei este, în întregul ei, dovada unui striv-itor dispreþ pentru adevãr ºi al unui nedrã-muit respect pentru succes ºi putere. Ca ºialþi lideri de opinie ai vremii, Cioran era fas-cinat de succesul fascismului italian: „Fas-cismul a realizat pentru Italia ceea ce n-aufãcut secole de evoluþie politicã”, clama el, grãbindu-se ca ºi mulþi alþii sã închidãapoteotic bilanþul politicii mussoliniene(148). În publicisticã, la fel de grãbit, îºideclara emfatic admiraþia pentru Hitler.Teze cum era «nu conteazã morala, ci doarascensiunea» sau mentalitatea tipicã de a nuda nici o importanþã rezolvãrii problemelorstringente ale societãþii autohtone – cãci,nu-i aºa, nu conta rezolvarea problemeloracute ale României, ci numai «dominaþia»sau «supremaþia» ei în Balcani – aratã cât dedeparte poate ajunge obsesia puterii ºi asuccesului. Mistica puterii se instalase atâtde adânc în mintea lui Emil Cioran, încât îldetermina sã vadã în forþa politicã chiar ºirezolvarea problemelor spiritului. „Politiculnu cunoaºte decât forþa care se serveºte pesine – ºi când e prea mare, se mai pune ºi înslujba valorilor. Excesul puterii serveºtespiritului pentru a nu se dizolva în propriaîncordare” (33). Imperialismul este ºi „feno-men creator” (rezervat, desigur, „culturilormari”) (203). Adoraþia puterii îl împinge pe(altfel cinicul) Cioran la orbire totalã: înaceastã stare, el postuleazã infailibilitateadictatorilor – „Cine ºtie porunci permanentºi este ros de obsesia puterii nu se poateprãbuºi” (173) – ºi dreptul lor absolut, deºiinexplicabil, de a hotãrî destinele oamenilor(174). Pentru asemenea sentinþe, evidentcontrare faptelor istorice atestate, este greude gãsit o altã explicaþie decât exaltareaistericã faþã de care autorul s-a abandonatde bunã voie. Sã remarcãm în treacãt, cã,

deºi evenimentele europene aveau sã evi-denþieze în numai cinci-ºase ani gratuitateasentinþelor cioraniene, agitatul profet nu s-asimþit câtuºi de puþin obligat la vreo recon-siderare sau la vreo explicaþie. O minimãdecenþã intelectualã l-ar fi obligat pe autorulSchimbãrii la faþã a României, nu neapãrat sãfacã mea culpa, dar sã reia propriul text ºi sãmediteze asupra propriilor inepþii. «Cumam putut face asemenea afirmaþii?» sau, celpuþin, «unde greºeam în postulatele mele,atât de rapid reduse la ridicol de fapte?» arfi trebuit sã fie întrebãrile prioritare pentruEmil Cioran. Nu pare sã ºi fi le pus nicio-datã. Chiar la reeditarea din 1990 a cãrþii, semulþumeºte sã emitã câteva aluzive expresiiautocritice („divagaþii”, „orgoliu”, „iste-rie”), fãrã a formula nici mãcar o singurãreflecþie serioasã asupra unor erori degândire ºi atitudine atât de stridente ca celedin carte. De ce oare a predicat un „etoseroic, cu tot ce acesta presupune ca oroare ºipasiune bestialã” (186), de ce a fãcut apolo-

68

Adrian-Paul Iliescu

gia «supremaþiei noastre», în ce raport realse gãsea la maturitate ºi la bãtrâneþe cutezele susþinute cu atâta patos la sfârºitulanilor ’30, iatã întrebãri la care Emil Ciorannu s-a simþit dator sã rãspundã. Orgoliuljuvenil, reiese din laconica notã, îi apãrea cao scuzã suficientã. Dar este ea oare?

România anilor ’30 era o þarã în avântcultural ºi economic, dar marcatã de graveprobleme sociale ºi politice. Corupþia,politicianismul, autoritarismul, extremis-mul, sãrãcia, analfabetismul ºi multe altetare apãsau greu asupra statului ºi a cetãþe-nilor. Cât de nepãsãtori ºi cât de insensibilitrebuiau sã fie cei care, ca Emil Cioran, igno-rau aceste probleme autentice, inventând înschimb subit „necesitatea supremaþiei”românilor în Balcani, nevoia de „risc ºiaventurã” etc.? Jucau ei oare un simplu rolla modã, erau pur ºi simplu histrioni ahtiaþidupã succesul adus de teribilismele (uneoricutremurãtoare) pe care le proferau? Eravorba oare de o anumitã incompetenþãpoliticã?

Oricare dintre variante rãmâne inaptã sãdisculpe virulenþa din textele cioraniene,„turbarea” care le îmbibã. Deºi pozau înoameni de carte, autorii unor asemenea textenu putea fi, de fapt, decât fascinaþi de, ºi,probabil, ahtiaþi dupã succesul ºi puterea pecare le predicau. Evident, evoluþia ulte-rioarã a lui Cioran pare sã infirme prezenþaunei sete de putere.

Dar rãmâne o întrebare deschisã dacã elnu a dorit efectiv puterea sau doar arenunþat la orice veleitãþi legate de ea,deoarece a conºtientizat lipsa sa de ºanse. Areacþiona în acest mod era caracteristic pen-tru Cioran: conform propriilor mãrturisiri,îºi impusese din tinereþe asceza sexualãdatoritã convingerii cã nu ar fi putut seducedecât cel mult o servitoare. Decât cuceritorde servitoare, mai bine ascet, a conchis el.Dar nu cumva la fel au stat lucrurile ºi cuPuterea? Nu cumva Emil Cioran a abando-nat orice veleitãþi de putere doar în urmacristalizãrii convingerii cã aceasta îi eraoricum inaccesibilã? Mai des decât credem,

oamenii îºi adapteazã scopurile la mijloace,nu invers.

Chiar dacã ipoteza «setei de putere»apare oarecum excentricã, prin prisma aceea ce ºtim efectiv despre viaþa lui Cioran,o altã ipotezã este mult mai greu de respins:cea privitoare la histrionismul, clovneria ºi,în ultimã instanþã, la tuºa de escrocheriesentimentalã din profilul cioranian. Existãun puternic element de farsã în figura luiCioran. Dupã ce a fãcut teoria realizãriicolective, exclusiv prin naþiune (50, 57, 101-102), nu prin individualitate, Cioran a trãitîntreaga viaþã pentru el însuºi, ca individu-alitate purã, cultivându-ºi propriile intuiþiiºi urmãrindu-ºi netulburat reuºitele stilis-tice personale. Dupã ce a fãcut teoria sãlba-ticã a iubirii absolute de neam, s-a instalat înFranþa ºi a trãit ca francez, nepãsãtor desoarta României ºi fãrã nicio implicare îndestinul naþiunii sale. Dupã ce apãrã cuîndârjire rãzboiul ºi etosul eroic (129, 130), oºterge la timp din zona fierbinte, nu face nicio zi de front ºi trãieºte liniºtit ca pariziancuminte pânã în ultima sa clipã. Totpatetismul – patriotic, eroic, apocaliptic –din Schimbarea la faþã a României, toatã îndâr-jirea ºi dãruirea pentru absolut, nu ºi-augãsit nicio materializare în viaþa personalã(de boem liniºtit) dusã de Cioran la Paris.Ne-a umezit ochii cu elanurile ºi exploziilesale de maximalism isteric, ne-a somat lamodul suprem, ne-a pus în faþa unor exi-genþe absolute – pe care le-a uitat instanta-neu ºi pe care le-a ignorat cu nonºalanþã elînsuºi primul.

O comparaþie cu alþi corifei ai «revolteisupreme» de dreapta din epocã, cum ar fiErnst Jünger (care a luptat în ambelerãzboaie, ºi a fost rãnit de paisprezece ori înprimul dintre acestea), ne indicã distanþadintre un adevãrat partizan al etosului eroicºi un talentat prestidigitator sentimental caCioran. Cuvintele lui Blaga (regretabiledoar prin contextul în care au fost publicate,nu ºi prin conþinut), rãmân pe deplin adec-vate personajului Cioran: „Luaþi-l de aici.Nu e zmeu, e maimuþã”2.

2 Lucian Blaga Farsa originalitãþii, în vol. Pro ºi contra Emil Cioran, antologie de Marin Diaconu,Humanitas, 1998, p. 219.

69

Oare mimez tristeþea? ªi ce sã fac cu ea?Cu tristeþea asta? ªi de ce-aº fi trist? Am,posed o viaþã normalã, analizele au ieºitbine - sunt un bolnav cronic, cu insuficienþãrespiratorie, cu tot felul de rinite ºi sinuzite,cu sforãieli nãucitoare - , o stare socialã sta-bilã am, o soþie iubitoare ºi pe care o iubescam, de asemenea, de ce sã mã plâng? Rãulsecolului? Merde, cum s-ar zice pi fran-þuzãºti. De vãzut, vãzui ceva din lumea astaînconjurãtoare, probai satisfacþia unortipãrituri, chiar a unei mici cote de scandalºi nu numai - sunt pe deplin conºtient cã nusunt nici cel mai bun, nici cel mai prost

exponent al generaþiei mele, mã aflu unde-va la centura tropicalã a unei imaginare liniide mijloc -, am un serviciu bun, modestplãtit, dar asta-i situaþia bugetarilor, trãiescrelativ bine, îmi trãiesc ºi pãrinþii, mulþu-mesc, ºi ai dumneavoastrã, ºi vreau sã nustau în marginea limbii române (am cunos-cuþi care spun despre mine cã aº fi cel maibun stilist al generaþiei!). De ce-aº fi trist? ªitotuºi...

Sã treci de cincizeci de ani ºi sã ai acumsatisfacþiile pe care ar fi trebuit sã le încercila douãzeci ºi cinci, hai treizeci. O maºinãperformantã, vacanþe tihnite, nu neapãratpe Coasta de Azur, undeva confortabil ºiunde sã curgã Timpul leneº ºi cu mici satis-facþii cultural-turistice, un serviciu la care sãte duci cu plãcere, un colectiv de colegi înstare sã nu fie capabil de rãutãþi gratuite, deinvidii inutile ºi de bârfe ordinare, o folosirea loisir-ului calmã ºi cu folos, - lecturi calde,spectacole deconectante, vizite fructuoasenu doar înecate în beþii haotice - discuþiimlãdioase, informaþii la prima mânã,pãrinþi în viaþã, în care sã ai încredere ca înniºte fraþi mai mari ºi care sã se dovedeascãîn continuare capabili sã te mai povãþuiascã,atunci când le-o ceri sau când e cazul.

Idealuri strâmbe, mici-pitici ºi de con-sum curent? Fireºte, astãzi copiii au altcevaîn cap, discoteci, maºini cât mai bengoase,ieºiri, bani, computere. Sã fie asta un soi deviaþã mai puþin scundã decât a noastrã?

Am dat afarã pisicul, obraznicul naibii, ºiacum mi-a milã. Alerg sã-l aduc înapoi încasã.

Ce orgolii pisiceºti, mâþã afurisitã!Miorlãie ºi nu vrea sã vinã, se ascunde

Negru pe alb

Nicolae ILIESCU

Mumu

70

Nicolae Iliescu

printre lemnele ãstora de jos, fâsâie când îlating! Hai sictir, zaci acolo, la frig, dacã ofaci pe nebunul! I-am dat un plic cu cãrniþãde viþel ºi tot face nazuri. Nu cumva sufãrdin pricina lui ºi nu accept cã am fost unbou?

Muchelefi ºi spudaxiþi, eleganþi, spilcuiþiºi ºcoliþi, adicãtelea. Din Filimon, care întreboieri ºi ciocoi cicã nu vede personaje ºi ca-tegorii sociale, ci principii morale. Interesantºi destul de banal. Heliade zicea cã românulse naºte “boieribil”. Frumos, de altfel!

Mutre înþepenite într-un facies constipat.

Proust, ce nemernic! Ia te uitã: secretãvaluri de azur; tapiþerii de sticlã; duritatenebiruitã; înghirlandeazã un botãu rococo;(clopotniþa ) coaptã ca un cozonac, cu solziºi picuri lipicioºi de soare; apusul de soaredin Auge (...) este lipsit de caracter, insig-nifiant. ªi, în general, ce de culori, ce dedeterminãri, ce stil! Lângã Balbec, apusul eroºu ºi auriu, buchetele sunt albastre ºi roz,cerul e presãrat cu nenumãrate petale gal-

bene ºi trandafirii, golful e de opal, plajeleaurii ºi blonde. În tinereþe, literatura luiProust mi se pãrea, pardon, o lãbãrealã.Acum, citit liber, nu pentru examen, fãrãcriticii care þi-l dau la pachet, în celofan, esteun mare romancier. Balzac pe dos, ce mai!

Pisicul tot nu vrea sã vinã în casã, degea-ba îl ademenesc cu pachetul de viþel.

E ora cinci ºi sunt treaz. Ieri a fostduminicã, m-am ciondãnit cu ai mei dinprostie, apoi mi-a pãrut rãu. Pe searã, amfost la Mache ºi Anca unde am vãzut douãfilme franþuzeºti, “36 Quai des Orfevres”,un polar cu Daniel Auteuil ºi GerardDepardieu ºi “Affaire Corse”, o comediespumoasã cu Jean Reno ºi Christian Clavier,cuplu bine cunoscut. Poante de vodevil,Caragiale, umor italienesc mai degrabã. Lafinalul celui de-al doilea film, intervenþii cuiz de scuze politice.

Niºte portrete, ceva: nea Cutare avea faþalungã, pomeþii proeminenþi ca ai AretheiFranklin. Miºuna viaþa pe carâmbul feþei lui

71

Mumu

uºor palide, de parcã ar fi suferit de ficat,Doamne fereºte ºi apãrã! Avea o rãutate înpriviri amestecatã cu o plictisealã de omhârºâit prin (de?) existenþã, o cãutãturãverde, de brotac sau de fiere scuipatã prin-tre dinþi. Se miºca greoi, aducându-ºi cugreutate picioarele pe acelaºi plan, reuºeaun echilibru stingher, de halterofil sau deþãran autentic, uscat ºi julit de portul cobi-liþei pe umeri ºi pe spinare. Vorbea þâvlit, cao muiere rea din proza lui Preda ºi deosebitde tare, de se auzea dintr-o parte în alta astrãzii. Stradã care funcþiona ca un sat înminiaturã, cu magazinul lui de coloniale, cucel de electrice, cu cârciuma ºi hotelul afer-ente. Dincolo de pãrculeþ, alte magazine cualþi muºterii favoriþi, alt restaurant (de faptalte restaurante, cã erau un birt mic, pe colþºi unul cu terasã, mare, ºi cu grãdinã, maiîncolo de “cuptorul de aur”), altã lume. Pluso bisericã, de care aparþineam cu toþii. Careclopoþea subþire la praznice ºi slujbe, iar lamarile sãrbãtori transmitea din interiorprintr-o instalaþie electricã.

Mã împrietenisem cu preotul - înalt, bãr-bos somptuos, îmbrãcat mereu în negru, cuochi ageri, vii, miºcându-se permanent de latine în lãturi, în decor - ºi vorbeam filosofie.M-am întrebat întotdeauna cum se face cãpopii vorbesc splendid ºi-þi dau poveþedespre o viaþã pe care refuzã s-o cunoascã.Sau sunt niºte pãcãtoºi convertiþi? De faptasta spune ºi chiar cere însuºi Mântuitorulnostru, Iisus Hristos, o înþelegere a deraie-rilor “cotidianitãþii”. Este mult mai impor-tant un rãu care se cãieºte decât un bun cemerge în cârd, ca oaia. Cred cã ãºtia suntsãracii cu duhul, cu sufletul, cu spiritul.Primii, nu secunzii, cãci ei ºi-l aflã ulterior ºidevin bogaþi.

Propuneri de nume pentru nea Cutare:Þone Stoica, Nicu Fãrâmaru, SandeBugabent.

Normalitatea este doar o chestie statis-ticã, oameni buni. E o banalitate, dar e bunã!

ªi pe vremea noastrã existau cenacluri,mai trãiau mari profesori, te mai întâlneaicu dânºii, mai schimbai vreo vorbã, vreo

impresie, vreo carte. Era o atmosferã delucru, desigur, cam în gol, dar cu un scop:edificarea propriei personalitãþi (o fi preapretenþios spus!) ºi forjarea unei meserii,chiar aia de cititor, nu neapãrat de scriitor.Cine credea cã va cãdea orânduirea ºi, maiales, cine credea cã se va lua totul de lazero?

Fãceam naveta pe vremea aia ºi-midãdeam seama de extrem de marele decalajdintre sat ºi oraº, de lipsa de orizont aelevilor, dar mai gãseam câþiva - nu maimult de trei, patru, cinci pe clasã - care jude-cau corect vremurile ºi aveau un proiectmental. Marea majoritate ºtia sã se învârtã,sã se descurce, unul, seralist ºi biºniþar sim-plu, îmi spunea cã ºi în pãdure se puteadescurca, putea vorbi cu pomii, cu ani-malele, ieºea la liziera vieþii celei uºoare.

În dimineaþa zilei de 22 decembrie 1989,la colþul Cãii Victoriei cu uliþa aia nouã, caretot Dacia se numea, am fost deosebit deatent la chipurile celor ce veneau ordonatdinspre Calea Griviþei ºi strigau, doar stri-gau, nu te luau de pe trotuar, “veniþi cunoi!”, destul de tare ºi destul de apãsat, ca olozincã îndelung exersatã. Ei bine, nurecunoºteam pe nimeni, parcã alt popor serevãrsa pe strãzi, alte figuri, deloc încrânce-nate, dar proaspete, înlocuind vechile mutrestereotipe de muncitori, funcþionari, þãrani.Pãreau cã nici nu te zãresc, se miºcau caniºte automate, rumegau vorbele ca prinsomn ºi pãºeau clar, drept, rãspicat sprePiaþa Palatului.

Pentru prima datã am realizat cã seschimbase mult ºi se schimbaserã multe,dacã nu totul. Îmi dãdeam seama cã nu maiaparþin acestei lumi, cã nu mai pot fi primitîn ea, cã nu mai am punþi de legãturã, cumse zice, peste care sã trec râzând.

- Ce, nu aveþi cer? Câtã lipsã de bun gust,ce mitocãnie!

Meseria de a trãi, meseria de om ºi jumã-tate. Parcurs: viaþa în pantaloni scurþi, mese-ria de a citi, de a iubi, de a fi prezent, edu-caþia în culori ºi în instincte, conserve deegoism în sos picant. Dar meseria de a scrie,este oare altceva decât o lungã singurãtate?

72

Într-o bibliotecã vie, adicã din care se ci-teºte, precum cea din finalul „Cãlãuzei” luiTarkovski, cãrþile se aºazã singure, ca oa-menii în viaþa de toate zilele. Dupã valoare.A celor ce-ºi împart viaþa cu ele.

Nea Vasile, strã-unchiul meu de pe malulfluviului, avea un singur raft de cãrþi.Treizeci pe ºaizeci, sã zicem, bi-dimensiu-nile bibliotecii sale de zece titluri. „Bãtrînulºi marea”, „Unu, doi, trage-þi uºa dupã voi”,„O zi din dupã-amiaza lumii”, „Oameni dinDublin”, „Fiesta”, „Patericul”, „Luna ºi doibani jumate”, „Iluzii pierdute”, „DavidCopperfield”, „Moby Dick”.

Aaaºa.Când a venit Revoluþia îmi pierdusem de

mult toþi prietenii.Bun.Noi, eu-nevasta-ºi-copilul, locuim peste

drum de fostul CC, pe strada cu Bisericã,stradã ce duce la Ateneu ºi mai departe,prin Piaþa Amzei, la Muzeul Literaturii.

Este spaþiul în care s-au dezvoltat-evolu-at multe cârciumi. Cool de cool. La acestecârciumi vin sã-ºi bea ºnapsul, de ºnaps,posesori de maºini de maºini, categoria X ºiZ cinci, TT cabrio, SLK 500 - 600, F355, 430shi 360, P 911, 930 plus boxer, cayman, spy-der, quattroporte, kylami, etâcî. Bibicul esteunul dintre cei mai fericiþi oameni din toatetimpurile. Pentru c-a reuºit sã facã ce-a do-rit. Asta-nseamnã cã n-a trãit degeaba. Esteun perfect exemplu tipic-mioritic. Ce-a do-rit?!? Care-i pohta ce-a pohtit?!? Sã creeze oþarã de bibici. Lucrarea i-a fost mãiastrã.Pro-fundã ºi pro-sperã. Pro-ºi invers tevere.Atât de bine-a meºteºugit pantofu’, cã þara l-a urmat ca porcu’. Po-pulaþia de mai susavea nevoie de un ghid. Un manual de uti-lizare. Precum ghidul Bu-cur-eºtilor. ªi s-anumit, cum se numeºte, dar editat la„Humanitas”.

Aaaºa.Cã veni vorba de CC. Peste drum, lângã

treptele B.C.U., fostã secþia-cinci, e un gardde lemn roºu. Roºu de roºu. În spatele gar-dului e o prelatã rãmasã de la fostul fast-food de la demi-sol. Sub acea prelatã, galbe-nã ºi prãfuitã, vieþuieºte cititorul prea-feri-ce. Îl cheamã Alexandru. Lumea îl conside-rã boschetar. Nu. Teribilã eroare. Alexandrueste cititor. De ziare cu football de football ºicãrþi pline de eseuri. Pline de pline. Eseuride eseuri. El mi 1-a prezentat pe Coelho.

„Domn’ Profesor’ n-ai cinci mii?, sã-miiau un jurnal!!” îmi zice de sub ºuba în care-ºi petrece nopþile de la colþul bloculuimeu în lecturi sublime. Îi dau cinci mii.„Poftim ºi matale ghidul bibicului moºteni-tor. L-am gãsit pe-o masã la cârciuma dinspatele ateneului, aia cu nume biblic.” ªi-miîntinde producþia: din colecþia râsul lumii,Humanitas 2006, Bucureºti, cucu-vânt înain-te ºi pro-log în versuri. Etâcî, etâcî. Discuþiaavea loc lângã tomberoanele fostului CC.

Aaaºa.Eram în clasa a unºpea când am citit

„Bãtrânul ºi marea”. Îl luasem de la biblio-teca ºcolii. Am venit acasã, mi-am scoshaina bleumarin a uniformei, ºi pantofii, m-am aºezat la birou, am pus picioarele pemasã ºi am început sã citesc. Când am ter-minat, se fãcuse noapte. Bãtrânul pescarSantiago dormea ºi visa lei. Papa Hem mãpãcãlise. În vacanþa de varã m-am dus pemal, la pescuit ºi tras la edec dimpreunã custrã-unchiul ancorat pe malul fluviului.Primul din raft, de la stânga la dreapta, era,bine-nþeles, Papa Hem.

Iatã, aºadar, primele mele zece lecturi.Restul se ºtie.

Gabriel Garcia Márquez: Când convie-þuieºti atâta timp cu opera unor scriitori ºi înacest fel atât de intens ºi de intim, termini fãrãscãpare prin a amesteca ficþiunea în realitate.

ªi invers. Se numeºte bijectivitate.Oare prea-fericele coleg de stradã-sediu-

CC-ºi-fast-food, Alexandru, contra-bosche-tarul, ºi nu pro, tot astfel vieþuieºte cu „ope-ra” autorului de ghid sus-pomenit, precumMárquez cu a colegilor sãi întru Nobel?!? Eucred cã nu trebuie insultat bietul om, ci aju-tat cu încã cinci mii sã-ºi cumpere ºi celelaltetipãrituri ale tranziþiei.

LL’’AAllggeerrGhidul

cititoruluiferice

73

Se spune des: iatã, îmbãtrânesc chiar ºivedetele. Vedetele sunt, de regulã, mariiartiºti, frumoasele doamne, acelea care,vorba lui Mateiu Caragiale, înnebuneauPrincipatele încã neunite... Dar scriitorii înavangardã? Mai îmbãtrânesc ºi ei, se întâm-plã chiar mai rãu decât atât ºi în aceastãfamilie, prin definiþie, tânãrã spiritual. Uniiavangardiºti, ca Breton, rãmân în avan-gardã pânã la sfârºit, mor – adicã – con-testând pânã în ultima clipã stilurile consti-tuite, instituþiile literaturii ºi, în genere,instituþiile pur ºi simplu. Cunosc o singurãexcepþie: Eugène Ionesco. El a acceptat sã

intre în Academia Francezã (instituþia in-telectualã cea mai râvnitã ºi cea mai detes-tatã din Franþa), dupã ce a demolat con-venþiile teatrului pentru a impune, în chipstrãlucitor, convenþiile anti-teatrului. Afãcut acest lucru, prima oarã, în 1943, înlimba românã cu piesa Englezeºte fãrã profe-sor ºi a continuat în acest stil pânã la sfârºit.Un personaj care iese din schemã, din oriceschemã. Un singur exemplu: a negat, întinereþe, toatã literatura, a mers mereu îm-potriva curentului geneal, dar în 1968 a scriscã revoluþia tinerilor este ilegitimã ºi cã, îngenere, orice revoluþie este ilegitimã ºi nuare altã menire decât sã impunã o nouã dic-taturã. Ceea ce – rãmâne vorba între noi –nu-i deloc departe de adevãr. Intrarea lui înAcademia Francezã a fost rãu primitã despiritele în avangardã din Franþa, unii auvorbit de trãdare, Ionesco ºi-a vãzut de trea-bã, a îmbrãcat costumul elegant (de-o ele-ganþã barocã, uºor împovãrãtoare) ºi, cumera mic de staturã, n-a ezitat sã prindã laºold celebra „l’épée” care-i dãdea o straniemãreþia militarã... Lumea francezã s-a obiº-nuit, în cele din urmã, ºi cu acest paradoxionescian ºi nu i-a „budat” piesele.

Mi-a venit în minte acest fapt, voind sãscriu douã-trei rânduri despre D. Þepeneag,„bãtrânul eretic de stânga”, cum singur ºi-azis odatã, parafrazând, dacã nu mã înºel, peMiron Radu Paraschivescu, el însuºi uneretic de nuanþã troþchistã. Acesta i-a spri-jinit la debut pe onirici (printre ei, în primulrând, D. Þepeneag ºi Leonid Dimov), iaroniricii i-au pãstrat totdeauna o vie simpatieautorului „Cântecelor þigãneºti”, personajatipic în viaþa literarã româneascã. D. Þepe-neag a împlinit zilele acestea 70 de ani,vârstã când spiritul de avangardã (produsprin excelenþã al tinereþii) este în urmã ºi în

Þepeneag ‘70

EugenSIMION

Portretul unui ereticde stânga

74

Eugen Simion

faþã stau alte griji ºi alte fantasme, mai puþinaceea de a rãsturna lumea ºi de a spulberastilurile constituite ale artei. Observ cã D.Þepeneag ºi-a pãstrat vechiul spirit insu-recþional (e drept, uºor domolit), este, încontinuare, un singuratic, crede, totuºi, înprietenie ºi nu se desparte cu una cu douãde vechii sãi prieteni. L-am întâlnit zileletrecute la Paris ºi am petrecut împreunã câ-teva ore într-o cafenea din Cartierul Latin. Apetrece înseamnã, în acest caz, a discuta, abârfi subþire, a face comentarii despre can-didaþii la Preºedinþia francezã ºi a lua înrãspãr disputele, luptele politice din Româ-nia. Trebuie sã spun cã bãtrânul eretic destânga este la curent cu toate, citeºte ziareleromâneºti pe internet, îmi spune cine m-ainjuriat recent într-o revistã craioveanã dedoi bani („Mozaicul”), în fine, D. Þepeneagºtie tot ce se întâmplã în spaþiul româno-francez. Trecem la literatura propriu-zisã ºi-mi recomandã noul roman („Un romanrus”) al lui Emanuel Carrère, fiul celebreiHélène Carrère D’ Encausse, secretar per-petuu al Academiei Franceze. Tot el îmiprocurã gratuit romanul de la POL, editorulºi amicul sãu. Ce fac românii din Paris? Curomânii din Paris, D. Þepeneag nu prea seare bine. L-au laºat cu mulþi ani în urmã ºi,de atunci, nu i-a trecut supãrarea. A venitrevoluþia din decembrie 1989 ºi, iarãºi,lucrurile s-au încurcat. D. Þepeneag a merspe calea lui ºi calea lui n-a plãcut românilorparizieni. Reproºul ce i s-a adus ºi i se aduceîncã este acela cã D. Þepeneag, vechi ºiincoruptibil adversar al sistemului totalitar,n-a ales bine, n-a intrat în noua elitã post-comunistã, n-a cerut public eliminarea luiArghezi, G. Cãlinescu, Preda, Nichita Stã-nescu, Marin Sorescu... A rãmas un spiritliber ºi, culmea imprudenþei, a intrat într-opolemicã acerbã cu G. Liiceanu. Destinullui, din acel moment, a fost pecetluit.Cineva, un gazetar, i-a spus cã are o faþã de„Iudã fleºcãitã”... M-am mirat citind acestevorbe imposibile ºi m-am gândit cã D.Þepeneag nu le meritã, cum nu le meritãniciun scriitor notabil. D. Þepeneag este unmare scriitor „experimenþialist”, ca sã folo-sesc o formulã ce a fost utilizatã în legãturãcu proza tânãrului Mircea Eliade. Este un

om moral ºi este, în genere, un intelectualcare trãieºte doar pentru literaturã. Are, edrept, „un coté” de cãrvunar, adicã o coastãde drac în spiritul lui insurecþional. Nucautã totuºi, bunuri lumeºti ºi nici poziþiisociale. Este dificil, dar este simpatic, pentrucã supãrãrile sale au o notã de inocenþã. Sãnu faci însã eroarea de a-i încredinþa toatesecretele vieþii tale, pentru cã te poþi treziîntr-o zi cã le dezvãluie într-un articol. I-ampropus odatã sã accepte sã candideze înAcademia Românã. N-a protestat, n-a refu-zat categoric, apoi m-a denunþat, amical, în-tr-un articol. Nu ºtiu prea bine din ce trã-ieºte la Paris ºi, în fapt, nu l-am auzit nicio-datã plângându-se de viaþa modestã pe careo duce. I-am propus sã þinã o rubricã în„Caiete Critice” ºi mã duce de mult cuvorba. Nu mã supãr pe el, pentru cã nici mienu-mi place sã scriu cu gheara în gât(gheara celor 3500 de semne pentru un arti-col sãptãmânal). Aºa cã trec cu vederearefuzul diplomatic al ereticului de stânga.„Dar ce mai înseamnã stânga, azi, D. Þe-peneag?” îl întreb eu în discuþia noastrã dinCafeneaua de lângã Luxembourg... Proble-mã dificilã. Cãdem de acord, de la început,cã în România tema este aproape imposibilde discutat. Cine zice „stânga” – este auto-mat suspectat de simpatii comuniste,conservatorism, naþionalism etc. Aºa cãniciun intelectual român nu vrea sã fie„poziþionat” (un termen ce se repetã în lim-bajul politic) la stânga. Mai toþi au trecutdupã 1990 la „dreapta”, deºi nici în privinþa„dreptei” actuale lucrurile nu sunt clare. D. Þepeneag, mai bine documentat decâtmine, îmi face o teorie despre stânga euro-peanã. O accept, e coerentã, dar eu mã gân-desc tot la noi, românii, ºi la „elita” intelec-tualã care nu acceptã nicio nuanþã, niciodivergentã în aceastã privinþã. Când MarinSorescu ºi Valeriu Cristea au îndrãznit sãaibã simpatii de stânga, au fost lichidaþi,eliminaþi la propriu, nu numai la figurat,din câmpul literaturii. Eu cred, cu toatã sin-ceritatea, cã au fost ajutaþi sã fie eliminaþi ºidin existenþã. Potopul de injurii ºi calomniice s-a abãtut pe capul lui Sorescu, când afost dat afarã de la Ministerul Culturii (cãcia fost dat afarã, aºa, ca o piesã neglijabilã, de

75

Portretul unui eretic de stânga

chiar liderii de atunci ai „stângiiromâneºti”) i-a grãbit, negreºit, sfârºitul.Întâmplãri triste. „Domnule, zic eu lui D.Þepeneag, eu sunt un om independent, eusunt un spirit democrat, eu cred în toleran-þã, eu simpatizez cu ideologia în care regãs-esc câteva noþiuni esenþiale pentru mine:democraþie, justiþie socialã, ºansa pentrutoþi, spirit european ºi tradiþie, identitatenaþionalã... Eu sunt, Domnule D. Þepeneag,un român-european sau un spirit naþionalcu faþa spre universalitate. Unde mã pozi-þionezi cu aceste puncte de reper sau cuaceste fantasme la care nu pot renunþa cuniciun chip ºi care mi-au adus reputaþia deapolitic primejdios, de „iliescian” (cum zicedrãguþ dl. Harasangian) ce trebuie lichidat,pentru cã din cauza mea România nu se de-mocratizeazã”? Nu mai ºtiu ce-mi rãspundeprietenul meu D. Þepeneag cu care, aºaeretic cum este, aºa eretic de stânga, experi-menþialist oniric, supãrãcios ºi inteligent, n-am reuºit pânã acum sã mã supãr. Amscris despre el ºi, dacã Dumnezeu ne þine, osã mai scriu. Îmi place neliniºtea lui, îmi

plac combinaþiile lui epice, parabolele ºirevoltele sale contra canoanelor, îl socotescprintre cei mai importanþi prozatori românipost-belici, singurul, în fapt, care ºi-a creatun nume în Occident. Uneori revolta lui iaforme copilãreºti. Pentru a-ºi lansa unroman („La belle roumaine”) a apãrut cu opãlãrie de damã cât o roatã de car ºi cu unsutien fastuos peste cãmaºã. Sutienul,procurat nu ºtiu de unde, avea dimensiuniurieºeºti, pãrea, oricum, croit pentru soþiaunui Gargantua dunãrean. Voit caraghios,prozatorul oniric îºi justificã astfel gestul:„La belle roumaine c’est moi”...

Cerându-i documente pentru acest nu-mãr ce-i este, în fond, dedicat, D. Þepeneagmi-a trimis câteva scrisori (unele adresatecu 10 ani în urmã chiar mie) care, publicate,vor produce, nu mã îndoiesc, scântei. Amcãzut de acord sã le publicãm pentru cã elespun ceva despre felul de a fi ºi de a gândial unui prozator cu un destin neobiºnuit înliteratura românã.

21 martie 2007

76

Scriitorul tradiþional, romancierul depildã, e un pater familias care crede nestrã-mutat în autoritatea sa. Stãpân pe sine, el e ºistãpânul Atotputernic al progeniturilor sale– personajele. Instalat în jilþul sãu patri-arhal, el e un demiurg omniscient ºi ubicuu.Nimic nu poate scãpa ochiului sãu pãtrun-zãtor. Fãureºte istorii, destine, „concureazãstarea civilã“. Jongleazã cu nenumãrate per-sonaje, le interfereazã destinele, reconstituieastfel miºunul Realitãþii vãzute de undevade sus. Societatea parizianã, pe care o priveaBalzac de la fereastra mansardei sale e imo-bilizatã, nu fotografic – ar fi fost imposibil –ci prin tipologizare; ea se proiecteazã astfelîntr-u plan suprapus ca un cer unde seoglindeºte nemuritoare. A devenit mitolo-gie. ªi scriitorul e deplin conºtient de actulsãu demiurgic. Orgoliul creºte nemãsurat,gestul capãtã liniºte ºi siguranþã. O liniºte ºio siguranþã care se transmit ºi cititorului.Acesta e fericit alãturi de autor, ca la dreap-ta Tatãlui. Fericit pentru cã ºtie totul,înþelege totul. E invitatul preferat al autoru-

lui pe acest domeniu mirific al realitãþii,unde întâlneºte oameni ca el ºi ca vecinulsãu, dar cãrora le este evident superior. Edeasupra ºi înlãuntrul lor, le ºtie toate obi-ceiurile, maniile, viciile, le cunoaºte nunumai veºtmintele ºi înfãþiºarea fizicã, darºi dorinþele, intenþiile; iar dacã e nerãbdãtor,citeºte mai devreme finalul cãrþii, aflânddestinul personajelor, sfârºitul bun sau rãu,ºi atunci se poate întrista (sunt cititori careplâng, suferã alãturi de eroi) sau bucura,condamna sau ierta. Se creeazã astfel o com-plicitate între autor ºi lector, care îl face peacesta din urmã nu numai fericit, dar ºirecunoscãtor.

Romanul sau nuvela de tip realist tra-diþional e relatarea unei istorii binecunos-cute de autor prin intermediul unor eroiasemãnãtori, mai mult sau mai puþin, oame-nilor reali, însã aflaþi într-o stare de sclavieabsolutã. Deºi autorul rãmâne în culise, vo-inþa sa se simte în fiecare miºcare a persona-jului. Autorul e un stãpân de sclavi cu curi-ozitãþi de psiholog, etnograf sau sociolog, ºicare, din bunãvoinþã ori perversitate, îºi stu-diazã supuºii pentru ca rezultatele obser-vaþiilor sale sã delecteze pe cititor1. El poatefi obiectiv sau pãrtinitor, rece sau însufleþit,dupã cum îi e firea ºi stilul. Lumea, reali-tatea e „colonia penitenciarã“ a Autorului.Raportul dintre personaj ºi autor este aceladintre Oedip ºi zei. Oedip nu poate scãpa desoarta ce i s-a hãrãzit. Zbaterile sale sunt za-darnice, sunt simple episoade ale unei isto-rii al cãrei sfârºit se cunoaºte dinainte. Unsfârºit prestabilit de autor ºi putând fi cu-noscut sau, uneori, chiar comunicat anume,cititorului. Numai personajul nu ºtie nimic,nu poate nimic, îºi urmeazã orbeºte drumullabirintic spre deznodãmânt.

Aceastã condiþie oedipianã a personaju-lui a pãrut mult timp a fi însãºi condiþia li-teraturii. Pentru a crea verosimilitate, scri-itorul e silit sã imite realitatea (chiar dacãuneori exagerând ºi deci deformând-o dinraþiuni didactice sau ideologice), iar perso-najul sã se supunã fãrã crâcnire destinuluila care e condamnat de voinþa superioarã aAutorului. Spectacolul e clar, logic, cititorul

1 Romancierul naturalist e chiar un savant-amator, iar personajele sale niºte cobai cu ajutorul cãrora îºiverificã ºi demonstreazã tezele.

D. TEPENEAGAutorul

ºi personajele sale

Reproducem mai jos – tot ca documentinteresând istoria literarã – un articol publi-cat de D. Þepeneag în „Viaþa româneascã“(nr. 5, din mai 1967). Este un text mai puþincunoscut (fiind republicat o singurã datã, ºianume în antologia Înscenare ºi alte texte,Piteºti, 1992, îngrijitã de Nicolae Oprea,volum azi de negãsit), o mãrturie desprefelul în care, acum patru decenii, scriitorulconcepea teoretic importante probleme aleprozei literare contemporane.

,

77

Autorul ºi personajele sale

mulþumit, aplaudã. Starea asta de lucruriputea dura la nesfârºit2 dacã nu se întâmplaun fapt, în aparenþã neînsemnat, dar care s-a dovedit cu consecinþe incalculabile: auto-rul a început sã scrie despre el, adicã sã þinãceea ce se cheamã Jurnal3. Devenindu-ºipropriu personaj, scriitorul începe sã-ºipiardã din autoritate. În primul rând pentrucã-ºi dã seama nu numai cã nu-ºi poatecunoaºte destinul, dar nici firea, „carac-terul“ nu i se prezintã drept ceva prea lim-pede. Coborând înlãuntrul sãu el descoperãcotloane, firide obscure, încãperi sigilate sauunde nu are curajul sã pãtrundã, adicã acelsubconºtient care, astãzi, pentru mulþi e ogaranþie a originalitãþii, o sursã ºi un cri-teriu. ªi dacã nu se cunoaºte pe el, oare nu eartificialã cunoaºterea celuilalt? Aºa cã înce-tul cu încetul se impun alte raporturi întreautor ºi personajele sale. Naraþiunea nu maie o succesiune de fapte încheiate sau previ-zibile (între timp ºi proza obiectivã a maievoluat), ci o cãutare. Din proza memorialis-ticã se naºte proza memoriei, a regãsirii tim-pului pierdut în care personajul principal eînsuºi autorul. Stãpânul de sclavi de odini-oarã a ajuns un cavaler rãtãcitor, singuratecsau miºcându-se stingher ºi din ce în ce maitimid într-o lume pe care n-o mai stãpâ-neºte, n-o mai cunoaºte. Din dorinþa tot maiimperioasã de autenticitate el îºi ia dreptdevizã îndemnul socratic ºi se închide înlungi solilocvii a cãror relatare o face la per-soana întâia, pentru a-l convinge totuºi pecititorul din ce în ce mai neîncrezãtor ºi maideconcertat. Literatura psihologicã începesã înfloreascã pretutindeni. Personajul e unpacient supus la lungi interogatorii, obligatsã se confeseze în faþa cititorului, sã-ºi dez-

vãluie ºi cele mai ascunse unghere ale sufle-tului, ajutat la nevoie chiar de autor, carerecurge la propria sa viaþã sufleteascã cu osinceritate ostentativã. Acum se nasc per-sonajele dostoievskiene, personalitãþi mon-struos de complexe sau pervers de rafinate.Apare, în sfârºit, Joyce, acest chirurg alsufletului, care cu bisturiu ºi microscop dis-truge, sub ochii îngroziþi ai cititorului, oricecontur, orice caracter al personajului.Personajul-pacient e în primejdie de a muriîn timpul operaþiei, autorul cuprins de ofrenezie a cunoaºterii cât mai profunde auitat cã trebuie sã-l reanimeze, sã-l recu-cereascã pentru a-i deveni din nou stãpân, ºipur ºi simplu îl distruge, fãcându-l pe cititorsã-ºi piardã vechea ºi nemãrginita în-credere. Unde e omnipotenþa, ubicuitateade odinioarã? E un moment de gravã crizã aautoritãþii. Scriitorul, de dragul autentici-tãþii, îºi impune din ce în ce mai multerestricþii. De pildã, conþinutul naraþiunii eredus la raza de viziune a personajului, careastfel, precum ºi prin lipsa unui destin, în-cepe sã-ºi câºtige libertatea, devine echivoc.Paralel însã se produce ºi ruptura care poatefi fatalã: negarea personajului. Noul roman,Robbe-Grillet de exemplu, propune desfi-inþarea personajului, „anonimizarea“ lui4.Cititorului nu i se mai comunicã aproapenimic despre personaj: nici înfãþiºarea fizicãexactã, nici obiceiurile, maniile sale; nimicdecât gesturile, ºi acelea fãrã sã aducã vreorevelaþie socialã sau psihologicã. Perso-najele ºi-au pierdut chipul, sunt simplesiluete (uneori reflexe ale unor arhetipuriliterare), rãtãcind prin paginile cãrþii, iarnumele lor sunt simple etichete, ce pot fischimbate între ele; sau nici atât5. Ce-a

2 Bineînþeles, acest proces de metamorfozare, care a dus la distrugerea clasicului raport autor-personaj,nu s-a petrecut în etape distinct succesive. Modelul tradiþional de a nara a fost subminat treptat chiardin perioada sa de înflorire maximã. Nu e de neglijat influenþa „nefastã“ pe care a avut-o poezia, totmai liricã, mai subiectivã, despãrþindu-se hotãrât de prozã (s-a ºi creat antinomia poetic-prozaic), aºacum odinioarã muzica s-a despãrþit de poezie, devenind independentã ºi iraþionalã. Pe de altã parte,revolta romanticilor, înãbuºitã, mai ales în prozã, de imperialismul literaturii clasice franceze, a zdrun-cinat ºi ea autoritatea acestui deus ex machina.

3 Cu toate cã proza memorialisticã are îndepãrtate origini, Stendhal se pare totuºi cã e primul careînþelege perspectivele deschise de acest soi de introspecþie împãrtãºitã. Ca romancier, el nu-ºi maicreeazã demiurgic personajele, ci le pândeºte „cu oglinda“, însetat mereu de autenticitate. De multe oriautenticul stã într-un raport de adversitate cu verosimilul.

4 Proces început încã de la Kafka. 5 În Labirintul lui Robbe-Grillet nu apare niciun nume propriu.

78

D. Þepeneag

devenit autorul ? Nu mai e nici demiurgulde la început, nici proprietarul de sclavi depe vremuri, nici cavalerul rãtãcitor încãutarea timpului ºi a personajelor care sã-ljaloneze. E un simplu agrimensor, un ingi-ner topograf care cautã fãrã scop, rãtãcindîntr-o lume care nu i se mai supune, printre

obiecte pe care le vrea despuiate de oricesemnificaþie ºi le priveºte lung ºi obstinat,cu lupa. Din pãcate personajele au câºtigat:ºi-au dobândit mai întâi consideraþia, apoitreptat libertatea, cu care însã nu mai au ceface. Autorul, obosit ºi umilit, le-a întorsspatele într-un ultim gest de orgoliu. Numai are nevoie de ele. Va descrie de acumînainte simple miºcãri sufleteºti, fãrã legã-turã între ele, tropisme, obiecte. Iar cititorulde la uimire a trecut la plictisealã ºi apoi ladispreþ: profund dezamãgit, el se refugiazãîn romanul poliþist (urmaº degenerat alepopeii antice) ori în cel plat-sentimental,mulþumindu-se sã îi admire pe toþi aceºtiepigoni ai lui Balzac sau Zola, pe aceºtimeºteºugari oneºti care þi-au fãcut din actuldemiurgic o meserie, acceptând cu seninã-tate vechile convenþii. Þinându-ºi maideparte personajele în sclavie, manevrân-du-le ca pe niºte marionete, hotãrându-lenaºterea, cãsãtoria, viciile, virtuþile, moar-tea, cerând ºi recreând destine, plasându-leîn epoci îndepãrtate mai spectaculoase orichiar în prezent, dând lecþii de psihologie,sociologie, filozofie, ºtiinþe mai mult saumai puþin exacte (adevãraþi enciclopediºti !),iar cititorul în fotoliul sãu comod admirã,aplaudã, e fericit.

Cine ºtie? Poate pânã la urmã Autorul seva resemna ºi va admite ca relaþia dintre elºi personajul sãu sã fie ca între doi oameniliberi, ca între regizor ºi actor. Cãci autorulare nevoie de personaj pentru a se face as-cultat ºi crezut de cititor, iar personajul, ºi el,are nevoie de autor pentru a se afirma, pen-tru a exista. Din moment ce nu se mai urmã-reºte copierea ºi nici clasificarea cu pretenþiiºtiinþifice a realitãþii, raportul dintre autor ºipersonaje poate intra într-o etapã nouã, încare autorul sã-ºi îndrume personajul,lãsându-i în acelaºi timp toatã libertatea demiºcare; adicã sã nu-l reducã la o schemãprestabilitã, de frica verosimilitãþii, sã nu-lepuizeze disecându-i viaþa lãuntricã, sã nu-l tiranizeze, supunându-l unui destin.

Autorul (în acelaºi timp regizor) propunepersonajul (în acelaºi timp actor) cititorului,care astfel îºi recapãtã comoditatea ºiliniºtea sa de spectator.

79

Paris, 21 ian. 1997Dragã Eugen [Simion],Cum tu eºti probabil foarte ocupat (prin-

tre altele cu introducerea marelui Breban înmica Academie Românã), îþi scriu eu, deºin-am cine ºtie ce veºti sã-þi comunic.

Mme Didier, de la PUF, nu i-a dat, pânãacum, nici un rãspuns lui Daniel Oster carenu vrea s-o relanseze, zice sã mai aºteptãm.Va încerca însã ºi în altã parte, la o micã edi-turã unde îi apare ºi lui o carte - Champvallon(tot acolo a publicat ºi Deguy douã volumede eseuri). Dimitrievic n-a catadicsit sã mãprimeascã; aºa cred, dar nu sunt sigur, o sãîncerc sã-l abordez direct, nu de alta, darvreau sã fiu cu cugetul împãcat.

În ce mã priveºte, lucrez la continuarearomanului (titlu provizoriu – Pont des Arts;e podul care leagã Luvru de Academiafrancezã) ºi mã ciondãnesc cu Breban pediferite motive. De când vrea sã intre laAcademie (dar când n-a vrut?), îmi tot dãzor cu prietenia lui pentru Buzura. Îl ironi-zez, îl întreb în ce relaþii se aflã cu tine, cãdoar tu eºti vicele. ªi aflu cã de când a cãzutIliescu acceptã sã se vadã cu tine, ba chiaraþi ºi cinat împreunã. Mai aflu cã timp deºapte ani aþi fost în tabere diferite: tu laguvern, iar el în opoziþie. Nu-l contrazicdecât cu jumãtate de gurã. ªi rãu fac, pentru

cã, dupã câteva alte fraze, se suie pe un calmare ºi frumos ºi-mi declarã ritos: Eu în CCam intrat ca sã-mi public prietenii!

Pentru a rãmâne în bune relaþii cu Bre-ban, trebuie neapãrat sã-l împiedici sã ros-teascã mai mult de cinci-ºase fraze unadupã alta. El fiind obiºnuit sã scrie romanede 1500 de pagini, în primele fraze e maivag, câteodatã chiar neliniºtit (oare va votaDoinaº pentru el?), pe urmã însã devine dince în ce mai peremptoriu ºi mai sigur de elºi de geniul sãu care ar vrea sã-i fie recunos-cut încã de acum ºi omologat prin onoruri ºiglorie internaþionalã… Dar Eminescu, zic,n-a avut parte de toate astea. Se uitã la mineuºor uimit.

Aºa trece vremea la Paris. A fost ºi foartefrig. Acum s-a mai încãlzit.

Ai face bine sã-mi scrii douã-trei vorbe.Cum e cu noua stãpânire? Dar cu noua de-magogie? Am auzit, la TV-International,discursul lui Constantinescu la Alba-Iulia,un discurs naþionalisto-bisericos. – Foartebine, zice amicul Breban, dacã oamenii aunevoie de asta. Mai bine ai lãsa draculuiprincipiile ºi te-ai duce la el, cã te lauzi cã aþifost colegi de facultate… – ªi ce dacã amfost colegi de facultate, tu n-ai fost coleg deCC cu Iliescu? ªi aºa mai departe!... Maigrav e cã – dupã Ciocârlie, în care am încre-

Prozatorul Dumitru Þepe-neag, colaborator al revisteinoastre (ºi, de altfel, mem-bru al colegiului de redac-þie), ne-a încredinþat sprepublicare un numãr descrisori adresate de el, cuaproximativ zece ani înurmã, diferitor destinatari(Eugen Simion, MonicaLovinescu ºi Virgil Ierun-ca, Gabriel Dimisianu, IonVartic, Marian Victor Bu-ciu, Octavian Soviany, Ni-colae Bârna, Livius Ciocâr-lie). Le publicãm mai jos,chiar dacã susþinerile pecare le conþin nu coincid

neapãrat, în toate punctele,cu pãrerile ºi poziþia con-ducerii redacþiei, ºi chiardacã demersul poate pãreapuþin obiºnuit, fiind con-vinºi cã – deºi încã oare-cum prea recente faþã deimaginea curentã despreceea ce poate fi considerat„document de istorie lite-rarã“ – ele aparþin deja is-toriei literare. Este cunos-cutã activitatea dlui Þepe-neag în calitate de diarist,

memorialist, eseist ºi publi-cist, aºa dupã cum estecunoscutã activitatea luimilitantã antitotalitarã învremea regimului Ceauºes-cu: sunt douã „sectoare“importante, care întregesccomplexa personalitate ascriitorului, fãrã sã um-breascã condiþia lui defini-torie, de înnoitor radical alprozei româneºti contem-porane. Lor li se integreazãºi scrisorile de faþã, pe carele reproducem ca pe docu-mente de interes real pen-tru cei preocupaþi de istorialiteraturii noastre recente.[Red.]

Epistolar

80

Þepeneag ‘70

dere – noua administraþie e mai puþin com-petentã decât cealaltã. ªi se zvoneºte cãAmericanii nu-l vãd cu ochi prea buni penoul preºedinte. Poate cã ºi-au dat seama,cã practicã o demagogie naþionalistã, tot-deauna periculoasã în acea parte a Europei.Habar n-am.

Aºtept douã-trei rânduri de la tine. Teîmbrãþiºez,

Paris, 13 febr. 1997Dragã Eugen,În numãrul din 5-11 febr. 1997 al Rom. lit.

douã articole mi-au atras atenþia ºi, dupã cele-am citit, mi-au dat un sentiment deindignare ºi lehamete în acelaºi timp. Poatecã le-ai citit ºi tu. E vorba de Experi-mentalismul bine temperat de Monica Spi-ridon ºi de cronica literarã a lui Alex ªtefã-nescu consacratã ultimei cãrþi a lui MirceaCãrtãrescu. Sper cã n-ai sã mã gãseºtiprezumþios dacã îþi mãrturisesc cã mãaºteptam ca numele meu sã fie menþionatmãcar în treacãt încheind o enumerare. Mai

ales în articolul Monicãi Spiridon care-iciteazã pe membri ai grupului oniric (Di-mov, Mazilescu), dar nu ºi pe mine, teoreti-cianul grupului.

Asta îmi aminteºte de cei douãzeci de anide ostracizare pe care i-am îndurat subCeauºescu. Acum “sub Liiceanu” (?!) pãþesccam acelaºi lucru. Cel puþin atunci mãputeam consola cu ideea cã sunt victimaunei dictaturi ubueºti. Dar acum? E grav,desigur, cã se gãsesc critici ºi teoreticieni ailiteraturii care îºi închipuie cã mã pedepsescprin ºtergerea numelui de pe tãbliþe (pe-deapsã aplicatã de vechii greci lui Erostratpentru a fi dat foc templului Dianei dinEfes), dar ºi mai grav e, dupã pãrerea mea,cã ceilalþi mã uitã ori nu mã apãrã în nici unfel. În România lui Liiceanu ºi a lui Constan-tinescu eu am devenit politically incorrect. Dece? Pentru cã am îndrãznit sã spun ce creddespre Liiceanu?

Nimeni nu m-a apãrat împotriva lui C.T.Popescu (cu excepþia lui Breban!). Popescu enebun, mi-a ºoptit Dimi. Nu ne punemmintea cu el, mi-a ºuºotit altul. Foarte bine.

81

Epistolar

Dar Alex. ªtefãnescu ºi el e nebun? IarMonica Spiridon ºi ea e sãracã cu duhul?

Cred cã de fapt e altceva, mai simplu ºimai grav: în România, absentul nu are nici oºansã. Ãsta e primitivismul românesc! Ab-sentul nu are nici un drept. Cred cã þi-ammai fãcut eu teoria asta, care mi se confirmãmereu. Deci nu e nimic surprinzãtor. Darstau totuºi ºi mã întreb: bine, dar chiar toþisunt atât de primitivi, nu existã excepþii? Nuse gândeºte nimeni cã dacã eu sunt absentacolo ºi cei de acolo sunt absenþi aici… ªi parcãvrem sã intrãm în Europa! ªi în culturaeuropeanã. Oare chiar nimeni nu e în staresã gândeascã în termeni de compensaþie ºide reciprocitate? Dãm cu parul ºi nu nepasã? Ori ne uitãm cum alþii dau cu parul ºiridicãm din umeri? Oare prezenþii dinRomânia îºi închipuie cã absenþii “lor” suntniºte imbecili care acceptã orice? De ce tre-buie eu sã fiu solidar aici cu niºte oamenicare au o comportare atât de primitivã acolo.ªi pânã când o sã mã las tras pe sfoarã.

Iartã-mi enervarea. Poate când ai sã viiaici ai sã accepþi sã stãm de vorbã pe temaasta.

Cu prietenie al tãu,

Paris, 14 febr. 1997Dragã Dimi,[sianu]Am primit ultimul numãr din România

literarã ºi mã simt, dupã lecturã, nu indig-nat, ar fi un sentiment tonic, ba chiar stimu-lator, dar obosit, cuprins de un fel delehamite. E evident cã în România de azi nuam o soartã mult mai bunã decât în Ro-mânia, sã zicem, a deceniului 8, când toatãlumea mã uitase ori se strãduia sã mã uite.Atunci cel puþin aveam consolarea cã ui-tarea e poruncitã de sus.

Monica Spiridon în „Experimentalismulbine temperat“ reuºeºte performanþa sã-iciteze pe unii membri ai grupului oniric (alcãrui teoretician am fost), pe cei din grupulde la Târgoviºte (care au debutat, deci înprozã, dupã experimentele grupului nostru:Ivãnceanu, Neacºu, Sorin Titel, Gabrea, eu),pe optzeciºti etc., fãrã sã mã citeze nici mã-car ca traducãtor al Noului Roman.

Ostracizarea e evidentã. ªi e întãritã decriticul literar en titre al revistei care vorbeº-te de Cãrtãrescu ca despre înnoitorul prozeiromâneºti cãzut într-o bunã zi din cer. Pemine nu mã pomeneºte nici mãcar la mã-runþi precursori.

Recunoaºte cã nu e uºor nici pentrumine!... Dar mi-e ºi mai greu când vãd cãnimeni nu sare sã contrazicã aceastã opiniecare nu e formulatã acum pentru primaoarã. Ciudatã omitere. Uite cã nici mãcarnu-mi vine sã cred cã Liiceanu ar fi implicatdirect sau indirect în treaba asta. S-ar puteaca amicul tãu Alex. ªtefãnescu sã fi avut oiniþiativã proprie, din cine ºtie ce ranchiunãde Smerdiakov de Dâmboviþa. Deºi nu preaînþeleg ce poate fi în capul unor oameni atâtde diferiþi ca vârstã, sex ºi destin (vorbescdesigur de ªtefãnescu ºi Spiridon), cât deprimitivi pot fi ºi unul ºi celãlalt încât sã-ºiînchipuie cã o persoanã nenumitã dispareca prin farmec odatã pentru totdeauna.Atâta primitivism mã lasã cu gura cãscatã!

Nu mã plâng directorului (adjunct), mãplâng unui prieten pe care îl îmbrãþiºez cuafecþiune ºi rãmân al sãu proaspãt sexage-nar credincios,

Paris, 28 februarie 1997Stimate d-le Vartic,Vã mulþumesc pentru scrisoare ºi pentru

articolul publicat în România literarã. Poatecã v-am spus-o deja: cred cã e, alãturi de celal lui Soviany (publicat în Contemporanuldin sept. 1996), cel mai bun articol care s-ascris pânã acum despre romanul meu. ªi nue numai pãrerea mea, cãci mi-a fost confir-matã de N. Bârna, unul din criticii din echi-pa lui Eugen Simion de la Caiete critice caremi-a fãcut, jumãtate în glumã jumãtate înserios, într-o scrisoare, un fel de clasamental tuturor articolelor scrise despre HotelEuropa în România ºi în Franþa. În definitiv,ce vroia el era sã sublinieze superioritateacriticii româneºti faþã de cea francezã, iar încazul de fatã avea ºi dreptate.

De aceea, Dimi exagereazã puþin, din pri-etenie ºi în slujba “cauzei”, când zice cã înFranþa romanul “a stârnit mult mai mareinteres decât în þara de baºtinã”. Au fost

82

Þepeneag ‘70

cam tot atâtea articole, în schimb nici unarticol francez n-a coborât în adâncul ro-manului ca d-strã ºi Soviany. ªi articolul luiBârna e foarte bun, ºi mai ales atent la totfelul de detalii care-i permit sã releveze re-curenþa motivelor din roman ºi sã punã ast-fel în evidentã, ca ºi d-strã, caracterul muzi-cal (în sensul structural, nu eufonic) al uneiasemenea literaturi.

Bineînþeles cã Pastenague e satisfãcut decartea lui Kojève ºi mulþumeºte din totsufletul echipei editoriale a Apostrofuluicare a lucrat cu rapiditate ºi acurateþe.

Cu toatã stima al d-strã,

Paris, 26 - III- 1997 Dragã d-le Bârna,Vã trimit un interviu pe care l-am acor-

dat Corinei Mersch (nãscutã Ciocârlie), caretrãieºte de mai mulþi ani în Luxemburg. Deasemenea, un articol semnat de CornelRegman în Jurnalul critic. Mãrturisesc cãarticolul lui Regman m-a dezamãgit. Maiales cã, în anii ‘60, el a fost criticul cel maiatent la nuvelele mele. Cred cã deja acumdoi-trei ani v-am trimis articolul sãu din ‘68(republicat ºi în cartea Cicã niºte cronicari)„Totul despre Þepeneag“. Adevãrul e cãamicul Regman a rãmas la anii ‘60. Adicã,între nuvele ºi Hotel Europa, pentru el numai existã nimic. De aceea se poate mira de“jocul auctorial” din ultimul meu roman.De parcã aº fi un autor tradiþionalist care sededã la bãtrâneþe la tot felul de jocuri mo-derniste inventate de “grupul de la Târ-goviºte” care are “tehnologie”, nu ºi sub-stanþã. Dar poate cã nici mãcar toate nu-velele nu le-a citit. Cãci Înscenare e, pentruliteratura românã, prototipul jocului aucto-rial. ªi doar am publicat-o integral în Gazetaliterarã din 1967 (sau 1966?) ºi, parþial (fiindcenzuratã!), în volumul Frig, sub titlul“Maria de la ªcoala Medie”. ªi am însoþit-ode un articol teoretic – „Autorul ºi persona-jele sale“ (în Viaþa româneascã, mai 1967) pecare l-am republicat în Înscenare ºi alte texte,Ed. Calende, Piteºti 1992 ºi despre care d-strã aþi avut bunãvoinþa sã scrieþi în Caietecritice. Vã reamintesc o frazã doar din acelarticolaº, o frazã care pare sã fie scoasã din

Hotel Europa: “Lumea, realitatea e coloniapenitenciarã a Autorului. “

Majoritatea criticilor n-au citit decât par-þial ce-am scris. ªi asta se vede !... Cãci tentaþiva mea a fost ºi este de-a lega totul într-unjoc intertextual restrâns sau mai bine zisintratextual. Sunteþi poate singurul care v-aþi dat seama de asta ºi care aþi vorbitdespre fiecare scriere a mea în perspectivatotului. De aceea aºtept cu o nerãbdareaproape infantilã sã puneþi cap la cap croni-cile d-strã ºi sã le publicaþi într-o carte. N-aveþi nevoie de cine ºtie ce “retopire”,asta puteþi s-o faceþi mai târziu. N-aveþidecât sã intitulaþi modest ºi provizoriulucrarea d-strã - Introducere într-o lume dehârtie, sau cam aºa ceva. Când vin, în maisau iunie, la Bucureºti mergem amândoi laCartea româneascã ori la Albatros. Nu vãdcine altul decât d-strã ar putea sã scrie oasemenea carte. Pe Soviany, oricât ar fi depãtrunzãtor, nu-l vãd scriind o asemeneacarte, pentru cã n-a ajuns la ideea acesteilumi de imagini în expansiune. ªi n-a ajunsprobabil pentru cã n-a citit nuvelele, adicãnu cunoaºte momentul în care se produce“big-bangul”. Iertaþi-mã cã insist, dar mi-erealmente teamã sã nu se formeze o falsãimagine despre literatura mea care ºi-aºa atrebuit sã suporte handicapul punerii la in-dex timp de 2O de ani. Receptarea s-a fãcutgrãbit, s-a înghiþit pe nemestecate, ºi mulþicritici telescopeazã fãrã voia lor (exemplucaricatural, dar real: Trenul de noapte de Gro-ºan indicat ca model pentru nuvelele mele.)Înþeleg eu foarte bine cã în România criticiise aflã într-o situaþie materialã precarã ºi nule arde de exegeze subtile, preferã sã facãjurnalisticã, dar situaþia nu cred cã se vaîmbunãtãþi în viitor, ci dimpotrivã, de aceeaîmi fac datoria faþã de opera mea ºi mã zbatcât pot pentru a fi receptatã aºa cum secuvine. Nici mãcar nu e vorba de valoare,nu ierarhia mã intereseazã în primul rând,ci orientarea generalã, locul, în sensul de“topoï” , care i se rezervã, pregãteºte încã depe acum. Mai târziu va fi mai greu de corec-tat. De aceea sunt gata sã fac toate eforturilenecesare, fie ele ºi materiale, ca aceastãimagine sã fie cât de cât ºi încã de pe acumcorectã.

Cu stimã ºi prietenie al d-strã,

83

Epistolar

Cãtre Monica Lovinescuºi Virgil Ierunca

14 aprilie 1997Cu câteva zile în urmã m-am întâlnit cu

Virgil în metrou. A avut eleganþa sã recu-noascã ceea ce devenise de mult evident: cãam avut dreptate în privinþa lui Goma. N-afost decât o recunoaºtere oralã, dar eu mãmulþumesc ºi cu atât.

Tocmai am terminat de citit cele trei vo-lume publicate la Nemira. Nu ºtiu dacã ºicât aþi citit din ele. E “producþia” unui ombolnav, zdrobit ºi impotent. Un golem care,cu toate cã ºi-a pierdut puterea, încã maipãstreazã înfãþiºarea aceea fioroasã cu careîi sperie pe mulþi. Spaima celorlalþi e, pentruel, dovada cã nu ºi-a irosit cu totul forþa ºibãrbãþia, curajul ºi perseverenþa, toate acelevirtuþi pe care, la un moment dat, foartemulþi erau tentaþi sã i le atribuie cu priso-sinþã. Altfel cum sã fi înfruntat maºina derepresiune ceauºistã? Teama pe care o inspi-rã a ajuns sã-i fie o justificare în viaþã. Aºa cãface totul ca sã provoace fricã. Se înver-ºuneazã mai ales împotriva acelora care,neavând pãcate, sunt mai greu de impre-sionat, de înspãimântat. Împotriva foºtilorprieteni, împotriva celor care l-au ajutat ºifãrã de care n-ar fi ajuns ce este.

În cazul sãu, s-a creat într-adevãr un mit. În primul rând prin polarizare. Toate meri-tele, toate calitãþile i-au fost atribuite lui, luiPaul Goma. Toþi cei care au contribuit ani ºiani la erijarea golemului, toþi acei devotaþi aicauzei n-au pregetat, fiecare cât a putut, sãlucreze aproape anonimi ºi în orice caz înumbrã, la glorificarea acestei statui a lupteianti-comuniste. Trebuia sã fie unicã pentrua impresiona. ªi a fost: unicã ºi teribilã. Darnu singurã, nu izolatã. În spate ºi de jur îm-prejur nenumãraþi am fost cei care, în pro-porþii ºi în momente diferite am dat câte omânã de ajutor. N-are rost sã fac acum isto-ricul creãrii acestei statui. Altceva vreau sãsubliniez.

O statuie, ca oriºice statuie, e impunã-toare, mãreaþã, dar e lipsitã de creier pro-priu. Mai bine zis acest creier al statuii, deproporþii modeste, se lasã ghidat în tot acesttimp al formãrii ºi erijãrii statuii, de altecreiere. Mult timp Goma a þinut seama de

sfaturile mele, ale voastre, ale lui Alain. Bachiar ºi de sfaturile mai puþin ortodoxe aleunui Virgil Tãnase.

Când lupta a fost câºtigatã – nu de noi,nici de statuia noastrã, dar ce conteazã! –Goma a început sã facã tot mai des apel lapropriul sãu creier. Ce-i drept, lucrãtorii dinjurul statuii începuserã sã se risipeascã, s-oia care încotro. Rãzboiul cu disciplina lui seterminase, pacea aduce dezordine.

Nu ºtiu cine a rãmas pe lângã el. Eu numai eram de mult. Oricum, în ultimul timp,a fost tare prost sfãtuit. A fãcut gafe pestegafe. A devenit un imprecator general. Unînjurãtor. ªi mai ales împotriva celor “maibuni”. De ce?

Nu ºtiu. ªi mi-e lene sã încerc sã fac oanalizã acum. La un moment dat, am înþelescã Golemul devenea periculos pentru noitoþi cei care ne-am sacrificat timp ºi energiepentru a-l face credibil în ochii duºmanuluicomun. ªi am tras semnalul de alarmã. V-am scris mai întâi o scrisoare “închisã”, încare vã rugam sã faceþi ceva pentru a-i limi-ta agresivitatea. Apoi am publicat una “des-chisã”, adresatã Monicãi. N-aþi fãcut nimic.Monica a scãldat-o cu o pedagogie femi-ninã, de învãþãtoare: ne-a trimis pe amândoila colþ.

ªi încã în momentul acela nu era atât dedezlãnþuit în minciunã ºi ocarã! A atins pa-roxismul doi-trei ani mai târziu. A fost mo-mentul publicãrii în “Cartea albã a Securi-tãþii” a celor douã “scrisori de scuze” adre-sate de Goma lui Ceauºescu. Când le-a scrisse afla în beciurile Securitãþii, bineînþeles. ªie firesc sã nu fi putut rezista la presiunilemorale ºi fizice, poate chiar la torturi. Darnu e firesc sã scrie aºa cum a scris. Aþi cititscrisorile? Un altul în locul lui ºi-ar fi cerutiertare pur ºi simplu, ar fi promis eventualcâte-n lunã ºi în stele, dar nu s-ar fi prezen-tat ca o unealtã în mâinile exilului, o victimãa unui plan urzit în strãinãtate (ceea ce eraadevãrat!), mãcar din amor propriu ar filuat ºi asupra lui câte ceva. Pe când el a avuto reacþie infantilã sau, mai precis, reacþiaunui membru de partid, bine îndoctrinat,care atrage atenþia asupra duºmanului dinafarã, din exil. Acolo, în temniþã, Paul Gomaera un membru de partid, nu un luptãtoranticomunist.

84

Þepeneag ‘70

De ce pomenesc de aceste scrisori? Nu casã fac din ele un cap de acuzare împotrivalui Goma, vreau sã spun cã nu-l acuz desimplul fapt de-a le fi scris. Dar felul în carea scris aceste scrisori dezvãluie câte ceva dincaracterul lui Goma. În primul rând, lipsalui de autonomie. Atât era de obiºnuit sã fieîn slujba altuia (a altora), a Partidului ori aExilului, încât el se ºi concepea ca un execu-tant, ca o unealtã, – un Golem. Ãsta e doarun aspect, nu e totul. Interesant e cã, ajuns laParis, ºi începând sã guste din onorurile re-zervate învingãtorilor, Goma a început sã-ºischimbe nu caracterul, dar comportamen-tul. Ce s-o mai lungesc. Încetul cu încetulGoma a devenit megaloman. A uitat cã pen-tru a învinge respectase întocmai instrucþiu-nile consilierilor care gândeau în locul sãu,a uitat cã pentru a fi eliberat din beciul Secu-ritãþii a trebuit sã-ºi cearã iertare ºi sã deavina pe cei aflaþi în spatele frontului. La unmoment dat, a crezut cã poate gândi singur.ªi ce-a gândit el atunci cu mintea lui puþinãºi firavã: am învins, ºi deci, aºa cum scrie lacarte, aºa cum ne-a învãþat Partidul, din acu-zat am devenit acuzator. ªi iatã-l pe Golemulnostru transformându-se în procuror gene-ral, iatã-l uitând de oriºice prudenþã ºiacuzând în dreapta ºi-n stânga fapte ade-vãrate sau numai închipuite ori chiar scor-nite de mintea lui înfierbântatã. Ce l-a ajutatsã aibã energia necesarã a fost ºi frustrareade-a nu fi obþinut o glorie concretã. Aici emult de discutat... Consilierii s-au retras ºi l-au lãsat singur. Au plecat scârbiþi sau ne-dumeriþi. Au plecat ºi au uitat ori, mai pre-cis, n-au vrut sã retragã hârtiuþele din par-tea de jos a pântecului, semnele cabalisticecare-i dãduserã viaþã ºi prestigiu, fãrã decare ar fi rãmas un membru de partid în Ro-mânia. ªi un scriitor mediocru. Golemul numai avea creier, dar avea încã miºcare ºicuvânt.

Nu m-aþi ascultat. N-aþi vrut sã retrageþihârtiuþele. V-a fost fricã sã nu se descoperecã Golemul e un Golem ºi nu o fiinþã capa-bilã sã salveze poporul român din capcanacomunismului. V-a fost fricã sã distrugeþisimbolul. În loc sã distrugeþi arma care ne-aajutat – nu sã câºtigãm, dar mãcar sã par-

ticipãm la victorie, aþi pãstrat-o cu riscul de-a se întoarce împotriva voastrã.

Vina a fost ºi a mea, pentru cã n-am avutrãbdare sã stau lângã voi ºi sã domolesccreatura : eu inventatorul ei! Iertaþi-mi lipsade modestie. E compensatã de scârba cucare mã gândesc la dezertarea mea de laînceputul anilor ‘80. Cãci a fost în primulrând o dezertare care s-a întors împotrivamea. Cred cã n-am nevoie sã insist asupraacestui subiect. E poate de ajuns sã spun cãdisidenþi de ultima orã au ajuns sã-mi dealecþii de moralã politicã. Iar voi i-aþi lãsat s-o facã. Dar asta e o altã poveste între mineºi voi. Deocamdatã sã rãmânem la Goma.

Probabil cã deja e prea târziu. Rãul prin-cipal a fost fãcut. Oricât s-ar discreditaGoma, cuvintele lui veninoase vor rãmâne.Prestigiul pe care i l-am conferit noi toþi – ºiîn special voi! – îi îngãduie sã creadã cãpoate rescrie Istoria. Degeaba am strigat euadevãrul, voi nu l-aþi confirmat. Strigãtulmeu n-a fãcut decât sã-l îndârjeascã, sã-lînverºuneze împotriva mea. Nu mi-e ºi numi-a fost fricã. Din punct de vedere politic,în tot timpul dictaturii eu am fost irepro-ºabil. Iar Goma o ºtie foarte bine. Aºa cum oºtie ºi Securitatea. Pe mine direct nu are cumsã mã atace. Îi atacã pe cei din jurul meu.Chiar ºi în privinþa lor minþind prosteºte.

Goma nu e primejdios în sine. El e prime-jdios în mãsura în care redevine unealtã. El afost conceput ca o unealtã, aceasta i-a fostmenirea pe lume, e firesc sã ajungã din nouîn mâna cuiva, a altcuiva, sã foloseascã unuiscop prea puþin nobil. Poate cã asta s-a ºiîntâmplat… Frustrãrile lui, înverºunareaatacurilor, ale acuzaþiilor sunt deja folositede diverse persoane, categorii de persoanesau cercuri cu interese precise. Cam astasugereazã ºi Dimi în articolul din Rom. Lit.,la asta poate cã fãcea aluzie ºi Virgil înmetrou când m-a întrebat: Oare Goma e ºinebun ?

La întrebarea asta încerc sã vã rãspundacum. Goma e un Golem lãsat în stare deacþiune, care nu poate face decât rãu în jur.Goma nu are un creier autonom, forþa lui vafi totdeauna folositã de alþii. Noi l-am puspe picioare, i-am dat aceastã forþã ºi-apoiam plecat de lângã el. E ultima oarã când

85

Epistolar

mã adresez vouã, rabinilor uituci: încercaþisã faceþi ceva, încercaþi sã-i retrageþi însem-nele puterii. Sprijiniþi-mã! Dacã nu, duºma-nii voºtri se vor sprijini ei pe Goma, iar eunu voi miºca nici un deget sã-i opresc. Veþivedea!...

Am impresia cã ºi în jurul vostru circulãniºte consilieri mai puþin inteligenþi decâtvor sã parã. Niºte consilieri linguºitori ºi cuinterese mãrunte. Poate cã nici nu mai sun-teþi rabinii care au pus hârtiuþele aceleadând astfel naºtere ºi forþã Golemului. V-ampierdut din vedere. Numai ºtiu cum sunteþi,cine sunteþi. Adio.

P.S. Articolul Monicãi din 22 nu e sufi-cient. Din acest articol apare ca o cuconiþãsuperstiþioasã care l-a vãzut pe diavol.

Paris, 9 august 1997 Stimate d-le Soviany,Vã mulþumesc pentru articolul din Cu-

vântul, publicaþie pe care o primesc oricum,pentru cã sunt abonat. Graþie d-strã, Cu-vântul e din nou primul care scrie despre ocarte a mea (anul trecut a scris d-l Urianu).Nu ºtiu dacã ºi în ce mãsurã criticii se citescîntre ei. În România, cred, aceastã practicãnu e curentã: din cauza dificultãþilor materi-ale – ºi nu numai – pe care le întâmpinãmajoritatea publicaþiilor în difuzarea lor. Iareditorii încã nu au înþeles cã ar fi în intere-sul lor sã ajute la aceastã difuzare. Aici, edi-torii întocmesc dosare de presã pe care lepun în circulaþie când lanseazã un nouautor. Bineînþeles, n-o fac orbeºte. Nu trimitla toþi criticii. Dupã un timp, se cam ºtie caresunt criticii interesaþi de cutare sau cutareautor. De exemplu, a trimite o carte a mealui Alex ªtefãnescu e jignitor ºi pentru mineºi pentru criticul României literare. Un dosarde presã ar fi cu atât mai nelalocul sãu. Încel mai bun caz ar putea fi socotit drept ungest derizoriu.

Nu prea ºtiu cum sã rãspund în moddirect la întrebarea d-strã. Nu cred cã existão «cheie a textului». Textul în general e ca oceapã, nu are o «inimã»; are doar cãmãºi,straturi. Vreau sã spun cã nu are un sensinterior ºi cu atât mai puþin ascuns, þinutsub cheie. D-strã, criticul «poiet», îi daþi un

sens ºi, dacã aveþi geniu critic, îl impuneþi.Eu am avut norocul ca d-strã sã reuºiþi sãimpuneþi un sens general prozei mele. Sãzicem cã acesta încape în cuvântul apocalips.Dar am avut norocul acesta pentru cã d-strãfaceþi o criticã din interior, o criticã de afini-tate ºi, în plus, mergeþi cam în aceeaºidirecþie cu mine. De aceea vã sunt sincerrecunoscãtor.

Al d-strã, cu toatã stima,

Paris 16 sept. 1997Dragã d-le Bârna,Dupã ce-am primit scrisoarea d-strã în

care îmi anunþaþi sumarul Introducerii într-o lume de hârtie, tot cãutând prin vechihârþoage, am dat peste manuscrisul artico-lului Visul ºi poezia pe care intenþionaþi sã-lpublicaþi în anexa cãrþii d-strã. ªi mi-am ziscã s-ar cãdea sã vi-l trimit în dar. Cu aceeaºiocazie am regãsit ºi Într-o frizerie, dar nu edecât o dactilogramã fotocopiatã al cãruiunic interes ar fi cã poartã o datã manu-scrisã – 1959. (Vã daþi seama cât sunt debãtrân!?) N-am avut rãbdare sã caut ºi arti-colul publicat (în Luceafãrul?) ºi sã-l comparcu manuscrisul, deºi oarecare curiozitate totaveam: sã vãd ce-a sãrit la Cenzurã sau ce-am schimbat eu însumi în momentul pu-blicãrii (deºi în privinþa asta eu sunt mai rãudecât Breban - tot ce scriu, mai ales în teorie,mi se pare de neschimbat, mai ales cã amimpresia cã între momentul scrierii ºi acelaal publicãrii n-au trecut decât câteva zile).Mi-a fost lene. Mi-am zis: sã colaþionezecriticul ºi istoricul literar.

De ce credeþi cã am pomenit despre datascrierii schiþei? Pentru cã printre nenumã-ratele mele proiecte editoriale se numãrã ºiacela al unui volum de «nuvele ºi schiþe»complet (sau aproape complet). Or, dacãmemoria nu mã înºealã, primele «sgribu-ieli» dateazã din anul 1957, nu mai înainte.(Sunt un tardiv!) Era, dupã cum se ºtie, operioadã post-revoluþionarã numai bunãpentru scris. Proiectul ãsta nu ºtiu dacã suntîn stare sã-l duc la bun sfârºit. ªi poate cãnici nu se cade sã fac eu însumi treaba astade culegere ºi punere laolaltã. Dovadã cãtergiversez ºi nu sunt în stare nici mãcar sã

86

Þepeneag ‘70

mã apuc. Tot aºa ºi pentru articole - caresunt mult mai multe decât cele din Întoar-cerea fiului... sau din volumul sub tipar laCartea Româneascã.

Vã expediez de asemenea un dialog ra-diofonic din 1971. E inedit. Mã gândeam cã,dacã are chef ºi timp, soþia d-strã, care e ger-manistã, ar putea sã-l traducã pentru Caietecritice. ªi-mi îngãdui cu acest prilej sã-itransmit salutãri, precum ºi fiicei d-strãdespre care sper sã aud cã a reuºit cu brio laexamen.

Pe d-strã vã îmbrãþiºez cu toatã priete-nia,

Paris, 10 nov. 1997Stimate d-le Buciu,Nu mai ºtiu dacã v-am rãspuns la ultima

d-strã scrisoare. De când m-am întors dinRomânia, am fost extrem de ocupat cu totfelul de treburi pe care le amânasem pânãatunci. Am avut ºi niºte necazuri. Mã rog,viaþa cu toate ale ei… Dar probabil cã nu v-am scris, pentru cã recitind scrisoarea d-strã îmi dau seama cã nici n-aº fi ºtiut cesã scriu, cum sã vã rãspund la ce îmi cereþi: sã-mi amintesc zece evenimente insolite dinviaþa mea. N-aº fi ºtiut ºi nici nu ºtiu. Ce erade spus am spus în diversele interviuri. ªi-apoi d-strã doar nu scrieþi despre bio-grafia mea. Recunosc cã nu înþeleg...

V-am trimis încã din Bucureºti Momentuloniric. Sper cã l-aþi primit. L-am expediatprin editurã. M-ar interesa sã aflu ce credeþidespre cartea asta. Nivelul teoretic al arti-colelor reunite aici e acela pe care îl puteauavea niºte tineri scriitori în anii ‘60, înRomânia. Nu putea fi mult mai ridicat.Oricât erau ei de îndrãzneþi ºi de ambiþioºi.Apoi, erau anumite lucruri care n-au pututºi n-ar fi putut trece la Cenzurã. Nu numaipe plan politic, dar nici mãcar pe planulteoriei literare.

Continui sã scriu la Pont des Arts ºi nuîntotdeauna sunt mulþumit. Încerc sã grã-besc puþin ritmul. Sper sã-l termin pânã lasfârºitul iernii. Anul viitor, se pare, HotelEuropa va fi publicat ºi în Germania.

Cu toatã stima,

8 ian. 1998Dragã d-le Bârna,Am fost plecat din Paris în timpul sãrbã-

torilor de sfârºit de an ºi m-am întors abiaacum câteva zile. De altfel am impresia cãposta (ºi aici ºi acolo) fiind foarte solicitatã,e puþin cam depãºitã. Între timp v-am maiscris fãrã sã am cunoºtinþã de scrisorile d-strã care zãceau pe undeva. Nici nu ºtiucu ce sã încep. Poate cu oboseala d-strã, scã-derea de tensiune, apatia - nu ºtiu cum sã-izic. Cred cã ar trebui sã veniþi la Paris ºi sãvã odihniþi. Sã vã plimbaþi, sã intraþi prinlibrãrii, sã cãscaþi gura pe strãzi. Nu vãd alttratament mai potrivit. Din pãcate, acesttratament nu-l puteþi începe imediat ºi pânãatunci mai trebuie sã ºi scrieþi diversechestii care pe mulþi i-ar bãga în spital. Pemine în orice caz...

ªi astfel ajungem la articolul despreonirism în francezã. O sã râdeþi, vorba luiDimov, dar franceza d-strã e aproape impe-cabilã. Oricum nu e ea de vinã dacã articolule prea lung. Într-adevãr prea lung!... Trebuiesã gãsim o soluþie, deºi am impresia cã pen-tru d-strã a devenit din în ce mai greu sãscrieþi scurt. Mai ales când e vorba deonirism ori de literatura mea. Probabil pen-tru cã le ºtiþi prea bine, ºtiþi prea multedespre subiectele astea...Asta se vede ºi dinarticolul pentru dicþionar.

Ce-i drept, habar nu am care sunt «regu-lile» unui articol de dicþionar. ªi oricum nuam nici un interes sã mã plâng cã mi-aþi con-sacrat un spaþiu prea larg. Aº fi vrut , poate,sã acordaþi mai multã importantã operei ºimai putinã biografiei ºi bibliografiei. Dar ºiasta se poate justifica: doar aþi predat o carteîntreagã despre operã. În ce priveºte «viaþa»sunt ºi câteva inexactitãþi: n-am fost nicio-datã corector la „Gazeta literarã“, ci doarredactor la „Rom.lit“; nu-mi aduc aminte sãfi folosit sintagma «onirism sistematic» - amspus totdeauna „estetic“ sau „structural“;Gabriel Marcel însuºi mi-a dat o bursã, numi s-a dat la recomandarea lui etc. E maibine sã vã trimit ºpaltul adnotat. Uneori,câte o informaþie care se vrea laudativã mãenerveazã: de ex. faptul cã am câºtigat într-un an camp.[ionatul] Parisului la ºahnu e mare brânzã, pentru cã în anul acela

87

Epistolar

participarea era foarte slabã; pentru mine emai valorizant cã am fãcut parte din echipaRomâniei de ºah prin corespondentã. Cu-noscãtorii în ale ºahului ºtiu cã în ani 60/70,România era mult mai tare la ºah decâtFranþa, Estul decât Vestul etc. Apoi, a fi pro-pus pentru un premiu nu înseamnã nimic(numai Cãrtãrescu ºi editorul sãu român selaudã cã Visul a fost propus la premiulMédicis – la care am fost propus ºi eu cu 20de ani în urmã…), e ridicol, miroase a sãrã-cie, a frustrare. Înþelegeþi?

În ce priveºte bibliografia, am notat pemargine câteva titluri de articole franþuzeºtipe care le-aþi omis ºi am propus – prinbifare – sã vã debarasaþi de altele, – dacãsunteþi de acord - fãrã nici o importantã.

Mã gândesc dacã nu cumva vina e totuºia mea: poate cã am uitat sã vã trimit unelearticole în francezã. Nu ºtiu, în cazul ãsta vãrog sã mã iertaþi, îmi pare foarte rãu...

Oricum nu e grav dacã lipsesc articolelefranþuzeºti. Eu le-aº scoate pe toate: tot nu

poate cititorul român sã se ducã (unde?) sãle caute ºi sã le citeascã aºa cum bineînþelescã face cu articolele româneºti, setea de cul-turã fiind, aºa cum se ºtie, din ce în ce maimare pe mãsurã ce ne apropiem de anul2000.

În rest, totul e în nota obiºnuitã a textelord-strã, adicã excelent.

Cu prietenie,

4 februarie 1998Dragã Livius, [Ciocârlie]Tu mã întrebi în zeflemea, dar Simion

m-a întrebat la modul cel mai serios dacãvreau sã intru în Academie. ªi asta încãacum câteva luni. I-am rãspuns fireºte ne-gativ ºi, dupã ce i-am îngãimat câte ceva àpropos de avangardã ºi necesitatea cafiecare sã-ºi tinã rangul ºi hangul, i-am pro-pus sã-i introducã în aceastã instituþie peamicul meu Breban ºi pe amicul tãuManolescu N., amândoi ceva mai vanitoºidecât mine ºi trãitori la Bucureºti, nu lamama dracului la Paris, unde a fi academi-cian nu înseamnã mare brânzã. Scriitoriifrancezi care conteazã ºi vor rãmâne în lite-raturã (dacã va mai fi literaturã...), cu saufãrã premiul Nobel, nici unul n-a acceptat sãfacã parte din aceastã instituþie din ce în cemai prãfuitã.

În ce priveºte ORIZONT, nu are impor-tanþã cã are un nivel (chiar rizibil?) aºa ºi pedincolo, ci cã e singura revistã literarã dinBanat; iar dacã vreau sã fiu prezent înRomânia ºi în provinciile sale, fiecare maiprovincialã decât întregul (sau invers!), tre-buie sã public ºi în Banat. Asta ca sã nu maivorbesc de meleaguri natale ºi cãutarearãdãcinilor!... Cãci vãd eu cã tu vrei sã tedescotoroseºti de mine ºi sã împarþi doar cuSorin Titel ºi cu Foarþã gloria localã.

Vorba e cã trimisesem deja paginile (preamulte!) când a sosit scrisoarea ta indicân-du-mi cam care mi-ar fi porþia în paginilerevistei. Nu-i nimic! Voi fi refuzat! DeºiMihãieº pare sã aibã ce are cu cei de laBucureºti, care exercitã un fel de tiranie acentrului, nu cu cei de la Paris care suntdeparte ºi neputincioºi.

Salutãri Tanþei. Cu prietenie,

88

MOTTO: “Eu dorm în patul unuimort/ ºi nu ºtiu cine e ºi când/ vine dinlumea lui de frig / ºi mã priveºte aºtep-tând” (Nocturnã)

MOTTO2: “Mai naºte-mã, sã mor încão datã”…

31 ianuarie 2007 înseamnã pentru poetulMircea Micu atingerea unei borne –70 deani – care n-ar face decât sã întãreascãspusele unui alt liric: “bãtrâneþea e un vis”.Pentru cã rãmânând un spirit tânãr, ludic,septuagenarul Micu gãseºte de cuviinþã sãse amuze trist, într-un joc de-a viaþa ºi de-amoartea, într-un de-a v-aþi ascunseleaarghezian în mileniul al III-lea, cu ceea ce arfi un “Testament liric”. Volumul apãrut laEditura Fundaþiei Internaþionale pentruCulturã, ªtiinþã ºi Moralã Civicã ºi ilustratde “graficianul de geniu” ºi prietenul de-oviaþã Florin Pucã adunã versurile cele maiizbutite dintr-o întreagã existenþã literarã, încare Micu a mai fost romancier (Patima),parodist (Cetiþi – le Ziua) sau fin povestitoral boemei generaþiei sale – în volumele deamintiri, vesele ºi triste, despre scriitori.“Testamentul” este aºadar o antologie, încare Mircea Micu realizeazã un drum dus-întors înspre rãdãcinile poeziei sale simbol-ic ardeleneºti, în care predominã câtevateme esenþiale: satul/ locul natal, pãstrãtorde sentimente patriotice; familia – în specialMama; ºi nu în ultimul rând axul acestuivolum, Thanatos versus Eros.

Pe lângã ideea de Naþional, mustind înaproape fiecare poemã, observãm la autorun ciudat presentiment al Marii Treceri subsemnul spaimei, dorinþei ºi al lui “dacã…”,încã din poeziile de tinereþe, de parcã liriculs-ar fi pregãtit demult, ca într-un ritual, de

jertfã supremã ºi drumul în luntrea luiCharon, dispariþia fiind privitã pe rând, dinmai multe perspective, în glumã, cu neli-niºte sau resemnare, în funcþie de stãrile ºiperioadele în care au fost simþite versurilerespective. “Testament liric” se deschide cuo “Nocturnã” (Eu dorm în patul unuimort…), închizându-se cu un “suntpregãtit”, în care apropierea de rafinamen-tul versurilor ultimului Marin Sorescu – albolii ºi al disoluþiei – ni se pare evidentã.“Dar cine mai citeºte destinul/ poeþilorinutili ºi sãraci?” se întreabã scriitorul“pregãtit pentru ultima aventurã”.

Deºi EXTINCÞIA este elementul pre-dominant al acestei cãrþi “de autor“, teama,aºteptarea “Ei”, dar selecþia nu este neapã-rat una mohorâtã, depresivã (încã un volumdespre moarte?), ci are acel aer fresh al“bravãrii” unei întregi generaþii dandy-iste,din care ºi contradictoriul ca feeling Micu afãcut parte – care stã sub inefabilul râsu’-plânsu’: avem atât tragic în lucrurile veselepe cât ºi invers, sau cum spunea chiar Micuîn altã parte, toatã lumea-i fericitã ºi culacrimi pe obraz. Risipirea se face “în dozemici”, în stranii însingurãri, poetul e decând s-a nãscut în alt Timp “jumãtateacoperit cu pãmânt”, cântecele sunt rituri cevin direct din folclorul bocetelor (“Doina”lui este o “Mioriþã” întoarsã), anotimpulpreponderent e iarna iar poetul este un noc-turn. Imaginile sunt cele ale unei descom-puneri treptate a lumii, într-un fel de apoc-alipsã acceptatã: “pãdurea-i toatã unprãpãd”, “mã spintecã lumina ca o spadã”,“zãpada ameninþã”. Leitmotivele acestuiUnivers (în care liricul e mut, observator ºiadunã într-un fel de Carte a Viselor coºmarºi revelaþie deopotrivã) rãmân Ardealul

Mircea Micu ‘70

Andrei MILCA

Cãlãtorul nostalgic

89

Cãlãtorul nostalgic

(“Aud un clopot”), Doamna (“Preaiubitã” –femeie, muzã ori chiar Doamna de MiereNeagrã – cum ar numi-o colegul, FãnuºNeagu), Copilãria, þãranii ºi Grãdina (unamiticã, în care se “sapã” blagian), AvramIancu (“ªoaptã) ºi mai ales figura maternã –cele mai multe poeme de aici îi sunt dedi-cate.

Sunt de altfel pilonii întregii creaþii a luiMircea Micu, elementele sale cheie ºi cuvin-tele cele mai dragi, - considerând deci cã totce a fost adunat în acest “best of” literarchiar îl reprezintã: “Închis în sinea ta ca-ntr-o chilie / Ce meserie liberã e Arta!”. O altãobsesie, reapãrând fulgurant printre poeme,este imaginea Calului aburos, magic, înari-pat, din care Poetul-Vrãjitor priveºteLumea. Erotic (Vis, Ce-ai sã faci iubito),

autoportretizându-se (“Rar” – “sãtul desmog ºi de desfrâu /m-aº sinucide pentru-un spic de grâu”), melancolic, apropiat de“lutul” începutului, rememorându ºiCãlãtoria nostalgic ºi ascunzându-se într-opasãre sau în vãzduhul de sãnii, Micu epierdut Tãcerii într-o Noapte Mare,devenitã mereu Ultima. În spatele tuturoracestor poeme agonice ori ale reînvierii, seascunde ºi filonul dramatic al cãutãrii reli-gioase (“c-aud cum plânge Dumnezeu“)semn cã parodistul ori poeta vates este defapt un LIRIC TOTAL iar TESTAMENTULsãu o ars poetica, definind o întreagãCreaþie sub pecetea Dorului de Viaþã.Tocmai “luptându-se” cu Expierea ºi cuamintirile melci” – venind dinspre Trecut,Poetul încearcã sã se Regãseascã.

90

Postmodernismul ºi post-postmoder-nismul au demonstrat, în repetate rânduri,cã nici o creaþie nu poate exista ex nihilo ºi cãorice operã literarã este definitã prin relaþiadintre mai multe texte, aflate într-un conti-nuu proces de derivare ºi oglindire reci-procã.

Copleºiþi de ideea cã totul a fost spus,numeroºi scriitori contemporani au instau-rat o nouã artã de a povesti, arãtând cã oriceoperã se poate rescrie dintr-un alt unghi,într-un alt stil sau gen, printr-o activitate dere-parafrazare sau re-interpretare a uneicreaþii anterioare. Existã însã posibilitateade a vorbi despre rescriere ºi în cazulevocãrii unei existenþe umane? Oare clipatrãitã în mod real poate fi reconstituitã prinintermediul subiectivitãþii artistice ºi con-templatã în acest fel printr-un alt ciob de sti-clã, printr-o altã fereastrã deschisã de spa-þiul ficþiunii spre orizonturi diferite ºi ne-cunoscute? Viaþa unei personalitãþi istoriceimpunãtoare, a unui geniu, a unui creatorde excepþie poate fi juxtapusã – prin trãireavicariantã – celei a unui om simplu, care nuposedã aspiraþii artistice? Ori vãzutã în visprin filtrarea informaþiei istorice în lumeaimaginarului ?

Un lung ºir de creaþii din literaturafrancezã contemporanã pare sã fi gãsitrãspunsuri afirmative pentru toate acesteîntrebãri. Refuzând eticheta postmoder-nitãþii (poate fiindcã Franþa a fost definitãde-a lungul mai multor epoci de recurenþeledefinitorii ale acestui curent), o serie debiografii despre care s-ar putea spune cãsunt vieþi reinventate, retrãite sau, pur ºi sim-plu, imaginate, anuleazã opoziþia dintrepoezie ºi erudiþie, dintre observaþia ºtiinþi-ficã ºi trãirea emoþionalã, dintre realitate ºi

ficþiune. Pornind de la documentul istoric,transfigurat ºi asimilat în universul alteri-tãþii, ele se caracterizeazã printr-o perpetuãcãutare a celuilalt, a fiinþei care nu mai este,dar care a rãmas în memoria umanitãþii princreaþii sau fapte de excepþie.

Volumele din colecþia L’Un et l’Autre,fondatã în anul 1989 ºi apãrutã în întregimela Gallimard, reprezintã un exemplu eloc-vent în acest sens. Dit Nerval de FlorenceDelay, Rimbaud le fils de Pierre Michon sauLa main de Richelieu ou le pouvoir cardinal deChristian Jouhaud sunt numai câteva titluridin seria de unsprezece lucrãri publicate.Dat fiind faptul cã o privire de ansambluasupra scrierilor din ultimele douã deceniipoate inventaria zeci de publicaþii de acestgen, a cãror proliferare a fost mai mult decâtevidentã, îndrãznesc sã afirm cã poate fivorba despre un fenomen caracteristic lite-raturii contemporane, franceze ºi nu numai,aceeaºi tendinþã manifestându-se ºi în altespaþii literare (ca reprezentant al anglo-fonilor, un exemplu elocvent este Ackroyd,care a redactat, printre altele, Un ultim testa-ment al lui Oscar Wilde).

Creaþiile din Hexagon definesc însã ungrup omogen ºi coerent de autori care au ela-borat vieþi, le-au retrãit, le-au completat la-cunele prin comentarii personale ºi le-auumanizat prin intermediul intersectãrii lorcu alte existenþe, mai puþin sau deloc cele-bre. Douã nume se detaºeazã din multi-tudinea scriitorilor de biografii fictive: PierreMichon (nãscut în 1945) ºi Gerard Mace (nãs-cut în 1946). Luând în considerare nume-roasele interviuri publicate în reviste lite-rare franceze sau impresionantul interesmanifestat de public pentru colocviile ºiºedinþele de lecturã la care aceºti doi scri-

Literaturãstrãinã

Corina PANAITOPOL

Reversibilitatea rolurilorîn biografia contemporanã

91

Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã

itori au participat, s-ar putea spune cã Ge-rard Mace ºi Pierre Michon vor avea, cu cer-titudine, un loc asigurat în canonul literar.

Deºi sunt aproape necunoscuþi în þaranoastrã – doar volumul Vieþi minuscule al luiMichon a fost, pânã în prezent, tradus ºipublicat în limba românã (la Editura Dacia,în anul 2000) – cei doi scriitori meritã toatãatenþia criticilor literari ºi a publicului largîn general.

În primul rând, datoritã perfecþiuniistilului, a simetriei frazei arborescente ºi aarmoniei unor mijloace de exprimare care,prin dinamica lor internã, amintesc de spe-cia literarã a poemului în prozã. Distin-gându-se în mod radical de biografiiletradiþionale, operele lui Michon ºi Maceevocã, astfel, creaþiile baudelairiene prinmuzicalitate ºi articolele de enciclopedieprin informaþia eruditã.

În al doilea rând, este vorba de originali-tatea tehnicii literare. Portretizarea unor pic-tori iluºtri sau a unor scriitori consacraþiprin medierea unor oameni simpli, care nupricep nimic din artele frumoase, nu este –vor spune cunoscãtorii – un procedeu nou.într-adevãr, nu este nimic excepþional înfaptul cã Pierre Michon îi oferã lectorului, înVie de Joseph de Roulin, imaginea unui vanGogh aºa cum îl recepteazã privirea unuipoºtaº pe care celebrul pictor 1-a cunoscutîn timpul sejurului sãu în Arles. ªi nu estenimic excepþional nici în faptul cã relatareaeste fãcutã de un om care ignorã ceea ce esteo operã, dar vede tot timpul dincolo detablourile abstracte pe care nu le înþelege,pentru cã ºtie cã ele l-au costat pe artistmulte eforturi ºi sacrificii. Noutatea constãînsã în interesantul raport care rezultã dinreversibilitatea rolurilor (poºtaºul a fostportretizat de van Gogh în mai multeipostaze, acum fiind rândul modelului sã îºiportretizeze pictorul) ºi în descrierea vieþiipersonajului anonim, a cãrui existenþãprinde contur treptat ºi se singularizeazãprin urcuºurile ºi coborâºurile sale. Titlulcãrþii, Viaþa lui Joseph Roulin (ºi nu a lui vanGogh, sic!) confirmã orizontul de aºteptãrial cititorului ºi oferã cheia lecturii: existenþaunui om simplu este imortalizatã în toateetapele sale, din copilãrie pânã la moarte.

Viaþa pictorului neerlandez nu este domi-nantã, ci mai degrabã inseratã asemeneaunui altoi pe o tulpinã, toatã atenþia fiindconcentratã asupra lui Joseph Roulin, poº-taº obscur, nãscut în 1841 ºi mort în 1903,care îl cunoaºte pe van Gogh în 1888 ºi leagão strânsã prietenie cu acesta. În dorinþa decelebrare a simplitãþii, textul lui Michon stãsub semnul echilibrului, cãci cele douã itin-erarii biografice se egalizeazã, astfel încâtsub masca anonimului funcþionar apare încele din urmã un erou, în timp ce artistuldevine un om ca oricare altul. Douã tipuriumane, aparent diferite, se valorizeazã reci-proc ºi se contrabalanseazã; fiecare îºi puneamprenta asupra celuilalt ºi momentulemoþionant al morþii lui Joseph Roulin, carereprezintã finalul cãrþii, reuneºte, într-omanierã sincreticã ºi sinteticã, principalelemotive ale operelor lui van Gogh: floarea-soarelui, lanurile de grâu ºi albastrul pro-fund al cerului. Sursa fiabilitãþii biografiei oreprezintã atât corespondenþa lui van Goghcãtre fratele sãu, Theo, din care Michonciteazã numeroase fragmente, insistând cuprecãdere asupra acelor detalii care au atras

92

Corina Panaitopol

mai puþin atenþia exegeþilor, cât ºi mai multetablouri ale pictorului olandez, care suntdescrise prin celebra tehnicã a ekphrasw-ului. Toate aceste informaþii reale sunt însãarticulate într-o dimensiune subiectivã,imaginaþia completând lacunele memorieiprin situaþii ipotetice ºi printr-un tip de scri-iturã reflexivã care denunþã iluzia refer-enþialã: „sã ne imaginãm cã(...)”, „vreau sãcred cã (...)” sau „nu sunt sigur dacã JosephRoulin (...) - sunt numai câteva din sintag-mele care contureazã domeniul probabil-itãþii, pentru a oferi o altã faþetã aAdevãrului, niciodatã absolut ºi imuabil.

Aceeaºi intertextualitate prin citarea sur-sei se întâlneºte ºi la Gerard Mace, care in-sereazã în scrierile sale fragmente de cores-pondenþã, arhive, jurnale sau alte docu-mente biografice relevante, pentru a le co-menta, a le interpreta ºi pentru a emiteasupra lor o altã judecatã de valoare decâtcea din textul iniþial (în terminologia luiGerard Genette, este vorba de aºa-numitatransvalorizare prin rescrierea hipotextului).Ceea ce îl individualizeazã pe Mace este,printre altele, faptul cã el alege ca modusoperandi gândirea de tip asociativ, stabilindcorespondenþe imprevizibile între univer-suri paralele, în Ultimul egiptean (Le Dernierdes Egyptiens, Gallimard, 1998), Mace pre-zintã viaþa lui Jean-François Champollionpornind de la un element marginal - unroman al lui Fenimore Cooper pe care cele-brul egiptolog îl descoperã ºi îl citeºte la unan de la apariþia sa, mai precis în 1827. Maceîl urmãreºte pe Champollion în experienþasa de lector, pentru a reuni în aceeaºi dimen-siune spaþio-temporalã douã civilizaþii com-plet diferite: cea a Egiptului antic, care arputea sã reînvie prin descifrarea enigmati-celor hieroglife, a numelui Cleopatrei ºi allui Ptolemeu înscrise pe piatra de la Rosetta– ºi cea indianã, care este pe cale sã disparãprin avansarea nimicitoare spre Vest a co-tropitorilor albi. O primã analogie se stabi-leºte, astfel, între Champollion - ultimulegiptean ºi eroul din romanul lui FenimoreCooper - ultimul mohican. O a doua com-paraþie este cea dintre Champollion ºiOedip. Similitudinile sunt numeroase ºiexplicite: în afara faptului cã ambii au

dezlegat mistere fundamentale pentruomenire, Mace selecteazã acele scrisori încare Champollion vorbeºte de suferinþelepricinuite de piciorul umflat din cauza guteiºi fragmentele în care figura autoritarã ºitutelarã a fratelui mai mare, Jean-Joseph, sesuprapune cu imaginea Sfinxului. Între-pãtrunderea mai multor planuri ºi ocurenþe(Franþa, Egiptul, America ºi Grecia) are,aºadar, ca rezultat, iluminarea vieþii prota-gonistului ºi a trãirilor sale, inteligibileacum în orice epocã istoricã.

Conjugarea trecutului cu prezentul este,de altfel, o constantã a creaþiei lui Mace, careevocã adeseori episoade din viaþa unor per-sonalitãþi istorice din dorinþa de a le proiec-ta în realitatea imediatã, aºa încât în volu-mul Vieþi anterioare (Vies anterieures, Galli-mard, 1991), Cari von Linne ºi GladysBrown îi apar autorului în imaginea a doicopii care rãsfoiesc, într-o grãdinã, undicþionar Larousse. În alte cazuri, secvenþelebiografice se contureazã dintr-o exigenþãpersonalã, pentru a fi comparate cu propri-ile experienþe, totul bazându-se pe înþe-legerea empaticã a Celuilalt, pe acel conceptde Erlebnis al lui Dilthey, potrivit cãruiaorice individ are posibilitatea sã trãiascãlumea între universal ºi unic. Cãci fiecaredintre noi este unic, dar universalitatea seexplicã prin comunicarea spiritualã cucelãlalt, prin postulatul cã toþi oamenii trecprin aceleaºi stãri afective ºi cunosc aceleaºitemeri ºi neliniºti.

Pornind de la aceastã premisã, Michonîºi însufleþeºte, la rândul lui, personajelebiografiate printr-un variat colorit senti-mental. De multe ori, viaþa este prezentatãîn toatã complexitatea ei din necesitateaunei reabilitãri istorice ºi a reparãrii uneiinjustiþii dureroase, aºa cum se întâmplã încazul lui Lorentino d’Angelo, unul dintrediscipolii pictorului renascentist Piero dellaFrancesca. Lorentino este portretizat în trip-ticul Maeºtri ºi servitori (Maîtres et serviteurs,Verdier, 1990) printr-o permanentã ra-portare la cele câteva rânduri redactate -într-o manierã ironicã ºi peiorativã - deGiorgio Vasari în Vieþile pictorilor, sculptorilorºi arhitecþilor, care insereazã referinþe despreucenicii lui Piero della Francesca la sfârºitul

93

Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã

biografiei închinate acestuia. Lorentinod’Angelo nu a meritat atenþia lui Vasaripentru cã el nu a pictat pentru eterna fama, cipentru a-ºi asigura mijloacele de subzis-tenþã, transformând nobleþea actului creatorîntr-un gest trivial, privat de toate conotaþi-ile sale simbolice. Pierre Michon se dis-tanþeazã însã de Vasari ºi prezintã complex-ul motivaþional care a stat la baza compar-tamentului lui Lorentino, povestind eveni-mente pe care teoreticianul italian nu lemenþioneazã ºi care culmineazã cu destabi-lizarea textului iniþial prin afirmaþii degenul: „Vasari nu ne spune acest lucru. Nuîl putem crede pe Vasari.” Ironia dispare,minimalizarea la fel. Lorentino d’Angelo numai este un pictor obscur, un imitator, pen-tru cã el picteazã o adevãratã capodoperã,care, din nefericire, este ºtearsã din memo-ria colectivã prin deturnarea sa de la funcþiaartisticã. Utilizatã pentru a astupa o fisurãdintr-o sacristie, opera se deterioreazã ºi nuva fi niciodatã vãzutã de Vasari, care nu vaputea niciodatã scrie o Viaþã a lui Lorentino

d’Angelo în absenþa dovezii talentului sãuartistic. Dar existenþa lui Lorentino devinecentrul textului lui Michon, pivotul sãuprincipal, egalând-o în valoare pe cea amaestrului Piero ºi demonstrând, încã odatã, cã totul este relativ.

Într-adevãr, crearea unui univers de-pinde de perspectiva din care el este abor-dat. Cu alte cuvinte: atâþia observatori,atâtea lumi posibile. Monismul metafizic ºiabsolutul idealiºtilor sunt denunþate debiografiile succint analizate în acest articolca sintagme artificiale, vidate de realitate.Textele celor doi autori francezi propun ver-siuni alternative ale unor existenþe celebre,dar care nu intrã nicidecum în conflict cureplicile lor istorice. Dimpotrivã, ele se com-pleteazã reciproc ºi pun în evidenþã imposi-bila obiectivare a lumii. Aºa cum spuneaBorges, literatura este pânã la urmã o carteinfinitã, în care toate documentele - ºiimplicit, toate vieþile virtuale - se suprapunºi coexistã, indiferent de eventualele lor ele-mente distonante.

94

Gãsesc printre publicitãþile care fac dincutia mea de scrisori un mult prea neîncãpã-tor coº de gunoi, o invitaþie la Salonul cãrþii;pe care nu-l mai frecventez de ani de zileaºa cum nu mai frecventez, aproape din pu-doare, saloanele acelor doamne care, dupãce ºi-au pierdut la capãtul unor îndelungilupte, farmecele ºi dinþii, îºi fac o datorie dinpromovarea literaturii. Priveliºtea apetitu-lui sexual deghizat în iubire a artelor fru-moase e la fel de indecentã ca cea a aferis-mului ascuns sub masca culturii neapãratde masã ca sã fie rentabilã.

Nimic nu mãsoarã mai deplin boala lu-mii occidentale decât dispreþul pentru carteºi autor. Celei dintâi neîngãduindu-i-se sãiasã în lume decât dacã-ºi dã poalele pestecap, asigurând editorului profitul necesar casã nu fie înghiþit de concurenþii mai ren-tabili. Celuilalt cerându-i-se sã-ºi punã ºorþde bãcan ca sã-ºi vândã literatura pe pâineprãjitã unora, sub formã de chifteluþe altora,în gogoaºã de aluat cunoscãtorilor. Fiind dela sine înþeles cã autoritatea decurge dincifra încasãrilor ºi cã valoarea textului econsfinþitã de audienþã. Pe vremea când maiîncercam, naiv, sã public aici, la Paris, tex-tele unor autori din þarã, editorul nu-micerea sã-i vorbesc de meritele lor artistice, cisã-i dau «argumentul comercial».

Astãzi, lucrurile sunt cu mult mai grave.Îmi este suficient sã vã spun cã în afarã decâteva, neînsemnate ca cifrã de afaceri înpofida prestigiului unora dintre ele, editu-rile franceze în totalitatea lor aparþin unordouã singure grupuri financiare: VivendiUniversal, pânã mai ieri numit Générale deseaux, ºi Matra care ºi-a adãugat la titlu

Hachette ca sã se uite cã este, la origine, oindustrie de rãzboi. În ambele grupuripartea editorialã (care cuprinde ºi presa)reprezintã în jur de 4-5%, ºi banii acþionari-lor trebuie sã aibã aceeaºi rentabilitate in-vestiþi în carte sau în arme sau în þevãriilemunicipale. Pe deasupra, bilanþurile fiindanuale, rentabilitatea capitalului investit încarte trebuie sã fie imediatã. Acestea suntlegile pieþii, ni se spune, la fel de implaca-bile ca cea a gravitaþiei universale, ºi realis-mul economic este un alt fel de materialismistoric.

Devenitã marfã, cartea nu lasã autoruluidecât un prestigiu care se mãsoarã prinprofit. Altfel spus niciunul: cel mai neîn-semnat divertisment de televiziune (împã-nat cu spoturi publicitare) întruneºte câtevamilioane de consumatori, ceea ce nici unscriitor nu poate spera.

Celor care produc bunuri culturale delarg consum li se acordã astfel un credit nes-fârºit ºi asistãm la apariþia unui noi rase defãuritori de opinie: cântãreþi de muzicãuºoarã, sportivi, actori de cinema sau chiarjurnaliºti – de televiziune îndeosebi, uitân-du-se cã rostul acestora este de-a «informa»,ceea ce n-are nimic de-a face cu gândirea,uitându-se cã jurnalismul constã, dupã cumremarca Andre Gide, în a spune lucruri carevor fi mai puþin adevãrate mâine decât azi.Când, la diferite ocazii, aceºti noi înþelepþisunt solicitaþi, ei pot produce un spectacolhilar cum se întâmplã astãzi la Paris: cei dinpreajma candidaþilor la preºedinþie care le-au solicitat sprijinul sperând un beneficiuelectoral, ºi-au dat frumos în stambã unulafirmând cã soluþia pentru a face sã disparã

Carnetparizian

Virgil TÃNASE

Societatea«de consumaþie»

95

Societatea «de consumaþie»

foametea în Africa este de-a jugãni negrii,altul etalând o ignoranþã de copil de grã-diniþã, altul fugind în Elveþia ca sã nu-ºiplãteascã impozitele, altul petrecând noap-tea la post pentru cã conducea beat… Ceeace nu este decât forma vizibilã a unei men-talitãþi politice de-acelaºi tip: programelepartidelor care au o ºansã sã câºtige nu daudirecþia spre care ar trebui sã meargã soci-etatea ci cer societãþii sã le spunã unde vreasã meargã (socialiºtii numesc aceasta«democraþia participativã»).

Toate ar fi bune ºi frumoase dacã aceastãdemocraþie absolutã ar da tuturor instru-mentele ambiþiilor ei. Altfel spus dacã ar dafiecãruia cel puþin speranþa de a-ºi cumpãnimenirea dincolo de reacþiile primitive alemucoaselor ºi ale epidermei.

Or vi se cere sã credeþi cã vã puteþi lipside carte, ceea ce n-ar fi o catastrofã, dar maiales cã ceea ce n-aþi dobândit prin carte v-afost oferit pe tava de argint a uneiºansonete. ªi cã puteþi întrevedea orizontulomenirii bizuindu-vã pe înþelesurile uneicompetiþii sportive. De fapt, agresiuneaîmpotriva cãrþii nu se exercitã împotrivaautorilor sau a spiritului în general, ciîmpotriva dumneavoastrã, a celor care citiþiºi mai ales a celor care nu citiþi. Intenþianemãrturisitã de eliminare a cãrþii nu dineconomia gândirii, un domeniu din fercireferit prin dificultatea sa de asemenea agre-siuni, ci din viaþa dumneavoastrã nu estenici inocentã, nici binevoitoare.

Mai întâi, ar fi greºit sã se creadã cã sun-tem într-o epocã cu totul ºi cu totul nouã,cea a audiovizualului, cum ni se spune ºi nise repetã cu o insistenþã suspectã. Timp de omie de ani ºi mai bine, Evul Mediu, depildã, ºi-a fãcut din imagine modul decomunicare privilegiat. În tot acest timp,Cartea rãmânea temeiul pentru cã, nu-i aºa?Dumnezeu crease lumea prin cuvânt. Lipsacititului era compensatã prin imagine dar,fireºte, nimeni nu cerea creºtinului o «orto-doxie participativã».

Apoi, cuvântul este singurul care nuseamãnã neam cu lucrul. Cele câteva sunete

care vã duc cu gândul la «pom», n-au nici înclin nici în mânecã cu foºnetul frunzelor.Cele câteva beþe, cârlige ºi rotunduri care,scrise, va duc cu gândul la «pom», n-au niciîn clin nici în mânecã cu pomul cum îl ºtiþi.Ceea ce va obligã sã consideraþi cã întreobiect, de-o parte, ºi obiectul devenit gân-dire, pe de alta, este un hãu. Un hãu în carese aºazã omul, dacã pot spune aºa. Ima-ginea lucrurilor trimite la aparenþa lor, laceea ce e perisabil, putrecibil, fãrã viitor.Cuvântul, dimpotrivã, numeºte ceea ce edurabil, ceea ce va fi ºi mâine, poate ºi laanul, atât cât þine limba.

Cei care vã îmbuibã cu imagini, ca sã vãia cuvântul, vor sã vã facã sã credeþi cãlumea e aºa cum e ºi cã n-are rost sã cãutaþio noimã dincolo de ce existã în clipa în careexistã. Societatea «de consumaþie», binenumitã, nu este numai cea a bunurilor «deconsum», ceea ce, iarãºi, n-ar fi o catastrofã,ci o societate care «se consumã». Aºa cumanunþã afiºele în perioadã de solduri «totultrebuie sã disparã», chiar ºi lumea, pe care oirosim, o spurcãm, o epuizãm.

Dar, de fapt, schepsisul acestei atitudini,rostul acestui efort de a elimina cartea - pecare nu-i nevoie s-o citiþi ca ea sã aibã greu-tate în viaþa dumneavoastrã: faptul cã nucunoaºteþi anatomia nu vã împiedicã sã daþimedicinii locul care i se cuvine ºi chiar dacãnu pricepeþi bob din teoria relativitãþii, astanu înseamnã cã ea nu are autoritate în felulnostru de-a gândi lumea. Schepsisul acesteiatitudini, spuneam, este de-a elimina carteapentru a suprima ceea ce ne deosebeºte defiare; pierzând cuvântul, devenim animale,supuse ordinii naturale unde ierarhiile sestabilesc prin putere. Iatã de ce cartea a fost«politicã» ºi continuã sã fie. Nu pentru cã,vezi Doamne, ea «denunþã», ci pentru cãprin firea cuvântului ea este o contestaþie acelor care fac din putere o valoare, a celorcare vor sã ne facã sã credem cã rostul nos-tru e sã ne prãvãlim prin lume ca bolovaniiduºi de gravitaþia universalã.

Cartea devenitã marfã e semnul uneilumi în care oamenii au devenit pietre.

96

În urmã cu câþiva ani am vizitat, în tre-cere fiind, împrejurimile Verdunului, loculcelei mai mari ºi înverºunate bãtãlii dinprimul rãzboi mondial. Impresia pe care mi-a produs-o rãmâne ºi azi puternicã. Pe osuprafaþã mai micã de 100 km2 s-au înfrun-tat timp de aproape nouã luni 1 milion ju-mãtate de combatanþi, francezi ºi germani,dintre care aproape un milion ºi-au pierdutviaþa sau au fost rãniþi. Fort Douaumont,Vaux, Le Mort-homme, Voie Sacré sunt nu-mele de rezonanþã ale acestei încleºtãri, acãrei violenþã este vizibilã ºi astãzi înpãmântul rãscolit de tranºee ºi pãdurile rasede obuze. Începutã la 21 februarie 1916 dearmatele Krohn Prinzului, în intenþia de ada o loviturã decisivã armatei franceze ºi ascoate Franþa din rãzboi, bãtãlia Verdunului(mai precis apãrarea sa) a avut pentruFranþa o valoare simbolicã. Fãrã intenþiaclarã de a obþine un avantaj strategic, a fostdin partea ambelor pãrþi o bãtãlie de uzurãcu scopul mãrturisit de a epuiza resurseleumane ale adversarului. S-au pierdut zecide mii de vieþi numai pentru a recuceri FortDouaumont, loc vizitat azi de mii de turiºtigermani ºi francezi, care încearcã sã înþe-leagã rostul acestei înfruntãri care ºi-a pier-dut semnificaþia iniþialã în lumea de azi. ªiasta pentru cã – deºi încã present în con-ºtiinþa europeanã prin grozãvia sa – Verdu-nul este pentru memoria colectivã la fel deanacronic ca Linia Maginot sau Zidul Atlan-ticului.

Chiar dacã în Franþa ºi Anglia ziua ar-mistiþiului este încã anual sãrbãtoritã la 11 noiembrie, iar relicvele ºi monumenteleamintind de Marele Rãzboi sunt la loc decinste peste tot în Europa, primul rãzboimondial a însemnat o traumã uriaºã pentru

o întreagã generaþie. În tranºeele Verdu-nului, Flandrei, Galiþiei ºi în cele din trecã-torile Carpaþilor ºi vârfurile Dolomiþilor s-au îngropat iluziile ºi miturile eroice alesecolului XIX ºi odatã cu ele a dispãrutvechea Europã. Experienþa rãzboiului, mãr-turisitã de mii de cãrþi ºi filme, scoate laivealã infernul celor 4 ani jumãtate petrecuþiîn tranºee. Câteva romane memorabile –printre care Focul de Henri Barbuse ºi Totuleste liniºtit pe frontul de Vest de Erich MariaRemarque – sunt adevãrate pamflete anti-rãzboinice care vor inflama miºcarea paci-fistã dintre cele douã rãzboaie. Sunt paginicutremurãtoare despre realitatea apocalip-ticã a unui rãzboi absurd ºi dezbrãcat deorice aurã eroicã. Desigur cã rãzboiul a fostîntotdeauna o sursã de nenorocire, darniciodatã statele europene nu au aruncatatâtea mijloace materiale ºi umane pentru a-ºi distruge propria civilizaþie. Nu mai eranimic eroic sã putrezeºti în tranºee, sã te laºisecerat de mitraliere ºi sã stai zile în ºir subtirul infernalelor bombardamente de arti-lerie. Europa, care nu cunoscuse decât rãz-boaie locale în ultima sutã de ani, era con-fruntatã cu un mãcel generalizat care era pecale sã scape de sub control.

Izbucnit aparent din întâmplare ºi rod alcomplicitãþii iresponsabile a unor politicieniveroºi ºi autocraþi decrepiþi, acest rãzboiavea sã fie cea mai tragicã experienþã încer-catã în ultimul mileniu de bãtrânul conti-nent. Desigur cã au fost ºi alte cauze aleacestui rãzboi, una dintre acestea fiind rea-lizarea idealurilor naþionale ale popoarelordin estul ºi centrul Europei, dar nu putemtrece cu vederea faptul cã încrâncenarea sas-a datorat ºi unor ideologii asiduu cultivateîn ºcoli, universitãþi ºi chiar în cultura euro-

ªtiinþã ºifilosofie

Viorel BARBU

O lecþie uitatã:Verdun 1916

97

O lecþie uitatã: Verdun 1916

peanã, care fãceau apologia forþei în afir-marea supremaþiei etnice ºi a tendinþelorhegemonice ale marilor naþiuni. Toate aces-te ideologii pernicioase sunt desuete înEuropa de azi, dar invalidarea lor a costatmilioane de vieþi. Învinºii ca ºi învingãtoriis-au întors din rãzboi cu dorinþa fermã de anu mai permite repetarea acestor atrocitãþi.Cei mai mulþi au condamnat alcãtuirilesociale ºi politice ale vechii Europe, pe carele-au fãcut responsabile de aceste tragedii.Pe acest fond de crizã, nemaicunoscut dintimpurile Rãzboiului de 30 de ani, se vornaºte ºi dezvolta ideologii politice ºi utopiipericuloase: comunismul în varianta saleninistã, fascismul ºi nazismul. Grozãviilerãzboiului vor legitima astfel în Europa ºiAsia o lume nouã care va contesta ºi pune înparantezã pentru mai bine de cincizeci de

ani tot ceea ce gândirea europeanã ºi practi-ca politicã clãdise timp de câteva secole: li-beralismul, democraþia, toleranþa, libertateade gândire. Cât de greu au fost recuperateaceste valori de cãtre societatea europeanãstã mãrturie întreaga istorie a ultimuluisecol.

De aceea lecþia Verdunului este mai de-grabã una tristã decât eroicã, dar era nevoiede multe alte jertfe pentru ca europenii sãînþeleagã absurditatea unui rãzboi fratricidºi pericolele pe care le disimuleazã intole-ranþa ºi naþionalismul legitimate în politicãde stat. S-a mai învãþat de atunci cã omul secomportã în multe situaþii iraþional atât caindivid cât ºi ca parte a unui corp social. Iatãde ce Europa Unitã este cel mai importantproiect politic realizat pe continent în ulti-mele sute de ani.

98

Memoria afectivã pãstreazã multe figuri,de însemnãtate inegalã, dupã reguli pe careºtiinþa nu le-a explicat încã destul deconvingãtor. Punem pe seama „capriciilor“ei faptul cã un chip sau altul ne vine înminte la un moment anume, acaparându-neatenþia. Dupã ani ºi ani, aproape un de-misecol, experienþa recluziunii politice s-adecantat destul pentru a lãsa sã se vadã ce afost în adevãr important: oameni, fapte,întâmplãri. Nu sunt convins cã ceea ce îmipare acum semnificativ era la fel ºi atunci,sub presiunea unui timp dramatic, din acãrui substanþã cãutam sã trag totuºi profit.

Pentru un tânãr absolvent de facultate,cercetãtor ºtiinþific în domeniul istoriei, con-damnat fiindcã se raportase la „istorie“ îndezacord cu discursul oficial, istoria însãºicãpãta, dupã gratii, un sens aparte, în con-tact cu unii reprezentanþi ai vechiului regim,scoºi din circuitul social ºi siliþi la detenþieseverã, anihilantã. Unele figuri mi-au rãmasîn minte, altele s-au estompat, cu anii, con-tinuând totuºi sã alimenteze, cumva, ta-bloul întunecat al epocii. Vasile Stoica, undistins diplomat care îºi slujise þara exem-plar, face parte din prima categorie. Câtevadate despre acesta au fost puse deja în cir-culaþie de istoricul Ioan Opriº, bine cunos-cut pentru nobila strãduinþã de a pune învaloare asemenea cazuri1. Sunt ispitit sãadaug aici o mãrturie personalã despre ulti-ma secvenþã biograficã a diplomatului.

Era în primãvara anului 1959. Fusesemtransferat, de câteva luni, la Jilava, ca deþi-nut politic, în vederea unui proces care(aveam sã aflu mai târziu) a avut loc final-mente în absenþa mea. Regimul detenþieiera sever ºi tot mai aspru, în cadrul uneiacþiuni punitive de anvergurã. Noul val de

arestãri începuse o datã cu revoluþia ma-ghiarã, dar a cunoscut unele intensificãri în1958, anul retragerii trupelor sovietice dinRomânia. Codul penal a fost modificatatunci, în sensul unei agravãri a pedepselor,iar condiþiile recluziunii s-au deteriorat pemãsurã. Jilava prezenta o particularitateagravantã, aceea de a pãstra frigul ºi ume-zeala pânã târziu, în varã, dacã nu chiar tottimpul. În celula unde mã aflam, pe reduit(corpul central, sub pãmânt), aglomeratã ºiîn momentul sosirii mele, au fost adusemereu alte persoane, ca într-un stup gata de„erupþie“.

Într-o bunã zi, ne-am trezit cu încã o vic-timã a terorii, un bãrbat înalt, slab, cu ozeghe ponositã, care nu-i era nici pe mã-surã. I s-a fãcut un loc, la primul nivel dincele trei ale încãperii, toate arhipline. Eradiplomatul Vasile Stoica, septuagenar închisla 17 iunie 1958. Orice nou venit stârnea, înmod firesc, interesul colocatarilor, datã fiindnevoia acutã de noutãþi. De astã datã, fiindvorba de un înalt demnitar, cu un palmaresbogat, aºteptãrile erau cu atât mai legitime.Diplomatul era însã rezervat, cãci mai fu-sese închis o datã, iar asemenea experienþesfârºesc prin a marca pe oricine, diminuândadesea dispoziþia confesivã.

Noul coleg nu era totuºi insensibil lanevoia celorlalþi de a se informa sau de aface pur ºi simplu conversaþie utilã. Timpulavea acolo altã valoare: „Ce cruel ennemiqui nous ronge le coeur“, spune poetul,atent la funcþia lui corosivã. Personal, eraminteresat mai ales sã verific, prin cineva careluase parte la evenimente, unele secvenþedin istoria noastrã mai nouã, începând cumarele rãzboi, la care a participat ca volun-tar, misiunea sa din Statele Unite2, cariera

Întâlniride destin

AlexandruZUB

Un diplomat dupãgratii: Vasile Stoica

99

Un diplomat dupã gratii: Vasile Stoica

diplomaticã, desfãºuratã pe un vast spaþiu,pânã la eliminarea lui din corpul respectiv,ca efect al procesului de sovietizare a Ro-mâniei. Prima lui arestare, la 3 aprilie 1948,avusese loc în cadrul mãsurilor de distru-gere a elitelor, pe orice plan, ca surse derezistenþã ºi de modele socioprofesionale.

Om de vastã culturã, poliglot ºi cãlãtorobiºnuit sã observe, Vasile Stoica ºtia sãextragã esenþialul din orice segment de rea-litate, mai ales când se referea la oameniiîntâlniþi pe traseul unei biografii pline deîntâmplãri semnificative. Mi se pãrea, ascul-tându-l, cã asist la o vastã panoramã în careoameni ºi evenimente se înºiruiau anume,pe fundalul unei istorii, a cãrei noimã cãutasã o distingã. Secvenþe de istorie contempo-ranã, cu exemplificãri din Albania, Bulgaria,Olanda, Statele Unite, Turcia º.a., cãpãtauviaþã în expunerile sale. Cunoscuse multãlume ºi se simþea ataºat de valorile care austructurat lumea româneascã dintre celedouã rãzboaie mondiale. El însuºi pãrea onobilã ipostazã a unei lumi pe care sistemulcomunist se silea sã o distrugã cu totul.

Dintre marii ardeleni, evocaþi de VasileStoica, mulþi fuseserã închiºi (Silviu Dra-gomir, Ioan Lupaº, ªtefan Meteº, VasileNetea), iar unii (precum Al. Lapedatu) îºipierduserã chiar viaþa în recluziune. Desprefiecare putea vorbi îndelung ºi afectuos,însã era nevoie sã-l provoci, sã insiºti pentrua-i activa dispoziþia narativã. Mie îmi pãreao „enciclopedie“, la care puteai face oricândapel cu folos, pentru chestiuni de culturãgeneralã (eram, la douãzeci ºi cinci de ani,avid ca un burete), dar ºi pentru viaþasocial-politicã din România primei jumãtãþia secolului XX. Lumea de peste munþi îi era,se înþelege, mai apropiatã, de la Avrigul na-tal, unde vãzuse lumina zilei la 1 ianuarie1889, pânã la marile centre urbane de care selegase în timp.

Regret cã de atunci multe din sceneleevocate, mai ales din primii ani, au dispãrutdin memorie. Numele unor literaþi ardelenide la începutul secolului XX (Ilarie Chendi,Onisifor Ghibu, Octavian Goga, ªt.O. Iosif,O. Taslãuanu º.a.) mi-au devenit familiareprin el, înainte de a le regãsi ca istoric înpresa literarã ºi artisticã a epocii. Mi-a vor-

bit odatã ºi de o încercare de creaþie colec-tivã cu ªt.O. Iosif. Altãdatã, a evocat tradu-cerile fãcute de el însuºi în tinereþe, alãturide altele, din anii dictaturii comuniste, cândtrebuia sã recurgã la pseudonim ori sã levadã tipãrite sub alt nume, de dragulsupravieþuirii.

Avea, în plus, o culturã muzicalã cu totuldeosebitã, de care profitam ocazional, înciuda situaþiei în care ne gãseam. Erainterzis sã se cânte, însã fredonatul uneimelodii rãmânea oarecum la îndemânã.Pornind de la scurte evocãri din existenþalui tumultuoasã, Vasile Stoica ajungea sãilustreze situaþiile cu melodii la care, în modevident, þinea mult. Ele defineau un interesaparte pentru muzica româneascã, îndeose-bi cea coralã, de tradiþie ardeleanã (G. Dima,I. Vidu etc.), dar ºi pentru lidurile germane,pentru ºansonetele franceze, pentru canþo-netele italiene. Reuºisem sã învãþ eu însumicâteva liduri, interesat de muzicã, dar ºi sã-mi fixez astfel cât de cât germana printexte memorabile, din Goethe, Schiller,Heine, autorii cei mai frecventaþi de inter-locutor. Trebuia sã le fur, cumva, în timp cene deplasam în ºir indian, cãutând sã fiu înproximitatea diplomatului, fiindcã ºedereala marginea patului, mai comodã, nu era

100

Alexandru Yub

permisã decât în anumite cazuri. „Plimba-tul“ în monom, deºi epuizant, era mai sãnã-tos, mobilizând organismul pentru gãsireaunui nou echilibru.

Vasile Stoica se obiºnuise cu regimul dincelulã, numai cã de la un timp, suferind defrig, cãuta sã se protejeze legându-ºi pan-talonii cu sfoarã, la glezne, ceea ce i-a pro-dus acolo neplãcute rosãturi, apoi o infla-maþie pe care n-a ºtiut cum sã o elimine.Glezna dreaptã se umfla treptat, schimbân-du-ºi sensibil aspectul, cromatica, iar unmedic – ºi el în zeghe – ne-a spus discret cãar fi vorba de erizipel. De la un timp, vene-rabilul diplomat nu s-a mai putut deplasaprin celulã (cuºca panterei lui Rilke) ºi acerut sã-l vadã medicul închisorii, insistent,însã medicul nu s-a arãtat zile în ºir. Nicisolicitãrile noastre, ale celor din preajmã, n-au avut efect. Când a fost „scos la medic“(formulã uzualã în mediul carceral) eratârziu. Internat la infirmerie (aveam sã aflu),s-a constatat cã infecþia era prea avansatã,iar organismul prea slãbit ca sã reziste. Nu

ºtiu dacã i s-a prescris o medicaþie adecvatã,pãrea sã fi fost condamnat la o extincþielentã. Cineva care l-a vãzut acolo ne-a spusulterior cã distinsul diplomat nu-ºi pierdusebuna dispoziþie, cã încerca sã braveze situ-aþia fredonând încet. Ultima lui viziune ar fifost o scenã paradisiacã, populatã de pãsãriºi melodii celeste. S-ar zice cã dinsubconºtientul sãu rãzbise, în delir, o scenãdin copilãrie, cã inocenþa era chematã sãlucreze ºi în mediul fetid al închisorii sub-pãmântene. Era la 27 iulie 1959, iar moarteaa fost consemnatã a doua zi la Sfatul Po-pular, cu menþiunea cã defunctul avusese„stenozã mitralã decompensatã“ ºi „fleg-mon difuz gambã ºi coapsã dreaptã“.

Vasile Stoica venise la PenitenciarulJilava de câteva luni, într-o perioadã cânddetenþia se suporta anevoie, frigul, foamea,boala subminând serios rezistenþa oricui. El,diplomatul septuagenar, nu le-a putut facefaþã pânã la urmã. Apãrându-se de frig, afost rãpus de o infecþie banalã, care în modnormal se trateazã în scurt timp. Admi-nistraþia Penitenciarului nu i-a dat aceastãºansã. Mutarea la infirmerie, în ultima clipã,trebuie înþeleasã numai ca o izolare „igie-nicã“ în ajun de scadenþã finalã. S-a stins cuzile.

Contemplu, cu nespusã tristeþe, fotogra-fia din cazierul publicat de curând3, iarimaginea diplomatului în zeghe, înalt, dis-tins, costeliv, parcã stângaci în uniformamizeriei (cea care l-a ºi rãpus finalmente)îmi revine în minte pregnant. Mã con-soleazã cumva numai gândul cã jertfa lui n-a fost inutilã ºi cã biografia pilduitoare alui Vasile Stoica va fi pusã curând la înde-mâna celor pentru care a suferit ºi s-a stins4.

1 Ioan Opriº, Un ilustru dispãrut: Vasile Stoica, înBaricada, II, 139 (24 sep. 1991), p. 3; Istoricii ºiSecuritatea, vol. II, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti,2006, p. 645-674; Vasile Stoica ºi muzica, fragmentdintr-un text monografic, trimis pentru publicarela Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“(9 p., în curs de apariþie).

2 Vasile Stoica, America pentru cauza româneascã,Ardealul, Bucureºti, 1925.

3 Ioan Opriº, Istoricii ºi Securitatea, II, p. 670.4 Idem, scrisoarea cãtre subsemnatul din 25 ianu-

arie 2007.

101

1. Premisele abordãriiÎn faþa unei asemenea provocãri fasci-

nante nu putem face abstracþie de abordare,în sensul ei cel mai simplu. Cum îþi propuisã “apuci” subiectul ºi dacã reuºeºti, la ceîntrebãri îþi propui sã rãspunzi?

Aceeaºi provocare, poate prea mare, teface sã te întrebi, de la început, cu sfialã, lace se poate ajunge într-o mare de informaþiiprivind religiile ºi moralitatea. Sã te ocupide infinit (!) pare imposibil, sã te încadrezi înconvenþionalismul cercetãtorilor (?!) eºti sigurcã nu vei mulþumi pe nimeni, sã urmezi ocale proprie (!!), poate sã mire pe cei care secred avizaþi, sã pretinzi cã poþi singur (?!), oviaþã nu este îndeajuns. Atunci?

1.1. De ce mãcar doi autori?În timp ce primele noastre discuþii pre-

liminare au apãrut descurajante, tocmaidatoritã stereotipiei complexitãþii, ulteriorne-am spus cã, la pretenþiile propriei noas-tre educaþii, trebuie sã avem curaj. Existã înfiecare din noi - cei care credem în puterilenoastre - o bogatã acumulare. Extrem deactivã atunci când tratãm subiectele speciali-zãrii noastre profesionale, latentã ºi profundã,atunci când privim la conexiuni cu altedomenii, limitrofe sau paralele. Curajul arenevoie de o minimã verificare, nu în sensuladevãrului, ci al comunicãrii, dialogului, iaraceasta nu pentru a avea dreptate, ci pentrua fi “îndreptat” cu o altã opinie, dar nu ori-care, cât mai ales una în care întrezãreºti cãdin similitudinea preocupãrii, chiar cuacelaºi mecanism, vei ajunge la altã valo-rizare a propriei gândiri.

Suntem, iatã deja doi autori pentru

aceastã încercare, întrucât în aproape patrudecenii de continuã intersecþie profesionalãºi de comunicare, aproape cotidianã, neregãsim unul pe altul. Atât de bine, încâtîntreruperi vremelnice, uneori mai îndelun-gate prin natura responsabilitãþilor care ne-au despãrþit, nu fac decât ca acest timp altraseelor parcurse sã devinã inexistent înmomentul reîntâlnirii. Mai mult, din primaclipã a revederii, toate proiectele continuãde la punctul lãsat, ca ºi când “ieri” ne-amoprit doar pentru a le relua astãzi.

Un astfel de proiect, credem, are ºansadatã de un asemenea tandem de autori, cares-au contrazis în multe*, dar nu pentru arenunþa la o idee, ci pentru a o contura într-un adevãr acceptat mãcar de amândoi.Ne încurajeazã adevãrul nostru care esteposibil a interesa ºi pe alþii, nu neapãrat caun adevãr pentru ei, ci ca pe o cale alterna-tivã de abordare, de tratare a unui subiectnou, sensibil, strãbãtut de dogme ºi teolo-gie, chiar de lipsa de libertate în gândire, însensul parcurgerii unor puncte obligatorii,evident pentru noi ºi pentru alþii. Importanteste cã, pentru noi credinþa în divinitate, pecare o recunoaºtem fiecare celuilalt, fãrã sig-uranþa identitãþii apropierii noastre de ea,nu ne închisteazã.

Dimpotrivã, credem cã tocmai divini-tatea ne elibereazã de acele constrângericare, pentru mulþi, sunt angoase ºi/sau frus-trãri.

1.2. Nevoia de eliberarePentru a fi “dezvoltat”, subiectul propus

are nevoie de propria noastrã eliberare. Sãne explicãm!

Prima eliberare este în raport cu “frica”,

* Uneori pânã la un cuvânt sau o literã cuvenitã în textul finit (n.n.).

Culturã ºieconomie

Napoleon POPValeriu IOAN-FFRANC

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

102

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

între noi posibilã, faþã de o bibliografie exis-tentã ca o prãpastie greu de acoperit. Chiarnu ne dorim o astfel de inventariere care ne-ar încãtuºa direct cu ideile ºi abordãrilealtora. Unii vor spune din neputinþã. Recu-noscând aceasta, noi susþinem însã nevoiade a ne regãsi pe noi cu prioritate.

A doua eliberare este în raport cu ideilepreconcepute care, prin reluãri insidioase,încearcã sã ne conducã spre adevãrurilealtora, ceea ce, din nou, ne altereazã proprianoastrã cale ºi regãsire. Predilecþia unuiaspre o pasiune umanistã ºi a altuia spre opregãtire mai degrabã tehnicã, deºi amân-doi suntem, cel puþin atestaþi, economiºti,ne dã dreptul la propria selecþie, fãrã sãnegãm izvoare. Vrem sã privim în ceea ceam integrat ºi sintetizat în noi, ca asimilarede cunoºtinþe ºi experienþã de cercetare ºicomunicare. Pe atât cât am fost educaþi prinºcoalã, pe atât pe cât am citit ºi, pe câþi i-amcitit, pe atât dorim sã ºtim ce am devenitdatoritã mentorilor, noi ca un tot ºi nu ca omultitudine de bibliografii. Fiindu-le tutu-ror recunoscãtori, în acest moment maiimportantã ni se pare metoda cu care ne-auînzestrat, iar rãspunderile am dori sã fie alenoastre. Nu excludem identitãþi în rezultate,în elaborate, dar premisa eliberãrii de operadirectã a altora o considerãm o cale a uneiposibile contribuþii proprii.

Recunoaºtem cã e bine sã citeºti mult, iarprin profesie am fãcut-o atât cât am putut.Demersul de acum este propriul nostru exa-men. Cu ce am adunat ne gãsim capabili ca,în faþa foii goale sã avem singura interacþi-une cu propria gândire “formatatã” dejapentru a ne-o reda nouã înºine ºi, poate, ºialtora.

O a treia eliberare, poate cea mai impor-tantã, este scrisul în sine despre ceva care þise pare ºi cunoscut ºi recunoscut. Tema esteo provocare prin conexiunea aparent straniea douã noþiuni cu o simbolisticã ºi practicãde necuprins.

În mod curios, le trãim pe amândouã,poate mai mult separate, acordând timpi di-feriþi divinitãþii ºi economiei. Suntem forþaþiºi facem ceea ce “la vedere” n-am fãcut. Dardacã, iatã o primã întrebare, în interiorulnostru aceastã conexiune existã în mod na-

tural? Sperãm sã o desluºim întâi pentrunoi, ºi, poate, cum spuneam, ºi pentru alþii.

O a patra eliberare, pe care chiar o solici-tãm celor care vor parcurge aceste rânduri,este nevoia acutã de a nu face un demersdestinat unei instanþe, oricare ar fi ea. Este oformã de a face abstracþie de instanþe ºi nude a ne elimina din realitatea implacabilã asupunerii, cu voie ºi fãrã voie, la oricare gestsau interpretare. Vrem sã ne concentrãm cuprioritate pe gestul nostru ºi mai puþin,acum, pe reacþie. Este evident, chiar dinminimum de orgoliu, cã vom dori o reacþie,dar doar atunci când vom percepe minima,mãcar, reuºitã care sã ne facã sã ne exteriori-zãm cu totul. Nimic nu îmbatã mai multdecât treptele suite repede.

O a cincea eliberare, care poate le sinte-tizeazã pe celelalte, este plãcutul sentimentcã, neîngrãdit de preocuparea pentru finali-tatea unui proiect, poþi sã-l începi ºi sã te laºicondus de el, extrãgând din propria fiinþãfrãmântãri existente dar nepercepute maidevreme, bãtãlie fãrã câºtigãtori ºi învinºi înafara, poate, acelora de care eºti completinconºtient. Lãsãm, aºadar, subiectul temeisã ne rãscoleascã, plecând de la ceea ce sun-tem prin acumulare de educaþie, profesie ºiviaþã.

Ca urmare, expunem ce vedem noi des-pre subiect, în raport cu ceea ce suntem noiînºine (repetând speranþa cã în noi îi vomregãsi pe mulþi alþii cu ideile lor), vrem pro-pria noastrã interpretare, evident bazatã pemetoda oferitã de lecturarea multora, vrempropria noastrã raportare directã la subiectºi nu la ceea ce cred ºi spun alþii despre el.

Tot ca urmare, simþim nevoia sã privim,cu tot bagajul asimilat, direct ºi în primulrând în izvoarele primare, cele mai limpeziape care credem cã îmbãlsãmeazã mintea ºigândirea (instrumentul, depozitul ºi meca-nismul, materia ºi energia) fiecãrei fiinþeumane, dotate cu minunea divinã a comu-nicãrii.

1.3. Simple întrebãriPunând în ecuaþie cunoaºterea cu econo-

mia, înainte de a afirma - poate cu uºurinþaobiºnuinþei - complexitatea legãturii, sã por-nim de la întrebãri simple. Ecuaþia menþio-

103

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

natã, în domeniul nostru, este urmãritã prinimpactul creºtinismului asupra creºteriieconomice. Este firesc sã începem cu a for-mula câteva întrebãri.

Care este legãtura între divinitate ºi cu-noaºtere? Care este manifestarea divinitãþii princreºtinism? Ce are divinitatea cu economia? Ceînþelegem prin creºtinism pentru necesitãþileacestui demers? Poate fi economia o expresie areligiei?

Rãspunsurile la aceste întrebãri, con-venþional numite simple, nu sunt uºoare.Calea noastrã de abordare încercãm sã odefinim cât mai simplu, prin câteva condi-þionalitãþi. Avem curajul sã încercãm trata-rea temei pentru cã (noi) autorii cred în di-vinitate ºi s-au testat reciproc pentru aceastãcompatibilitate, ca fundament al dialoguluiprin care s-a încercat desluºirea temei. ªicând credinþa în divinitate este numitorul

comun, acceptãm diferenþierile în reprezen-tarea divinitãþii în propria conºtiinþã, în-trucât dorim sã ajungem la “adevãrul” nos-tru despre temã. Vorbim despre o construc-þie a noastrã, ºi nu una generalizatã, faþã dedivinitate ºi includerea ei în tot ceea ce cre-dem ºi facem. Ca urmare, vrem sã credemcã demersul ne va fi înþeles prin individuali-tatea ºi personalitatea lui, prin ceea ce simtºi sunt autorii, care nu se supun constrân-gerilor exterioare ale altor abordãri. Acestlucru nu trebuie privit ca atitudine de rebelifaþã de dogmele ºi valorile creºtine, ci ca li-bertate ºi dorinþã de a fi aproape de divini-tate ºi modul în care o înþelegem prin com-portamentul cotidian, natural, aparent ne-forþat, dar totuºi format prin educaþie, pro-fesiune ºi viaþã.

Este evident cã raportarea noastrã la di-vinitate ne-a format ºi se bazeazã pe un set

104

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

de valori, regãsibile ºi propagate de religie,dar considerate, totuºi, ale noastre, proprii,chiar dacã existã probabilitatea sã le împãr-tãºim cu alþii. Poate chiar la nivel de defi-niþii, nu neapãrat ca simþiri ºi comporta-mente.

Ajungem, astfel, la o conturare a premi-selor noastre, dominate mai mult de abor-darea filosoficã ºi filosofia abordãrii. Acestepremise pot sã parã restrictive, ceea ce ar fiîn contradicþie cu propriile libertãþi sau, maiales, cu eliberãrile invocate. Credem cã prinapelul la simplitate ne putem face mai bineînþeleºi, prin a fi direcþi demonstrãm eli-berãrile noastre, iar prin raþionamentul pro-priu evitãm capcanele teoretizãrilor induc-tive, distorsionante în cele mai multe cazuri,atunci când crezi cã existã ºi o altã cale/alternativã.

Raportarea noastrã la divinitate o facemprin arondarea tradiþionalã la un anumitcreºtinism, cel creºtin ortodocs. Acest lucrunu ne limiteazã, tocmai prin toleranþã, doarla dogmã. Credem cã orice credinþã (în careincludem ºi contrariile - pãgânism ºi erezie,în sensul în care creºtinismul le priveºte, iarnoi le considerãm ca o primã fisurã în pro-povãduirea toleranþei) pleacã de la o divini-tate (mono, pluri).

Noi considerãm divinitatea ca ceva pri-mordial ºi primar formator, sursã de inspi-raþie, îngãduinþã de acþiune responsabilã ºiinstanþã de refugiu sufleteascã.

Între minus ºi plus infinit, acceptãm la omare îndepãrtare de noi, în timp, un începutal începuturilor, dar nu prin plasarea lui laun infinit absolut. Acest început, prin inte-grarea cunoºtinþelor noastre, ar putea fichiar un moment al “reluãrii” unui începutîn accepþiunea pulsaþiei universului, între-zãritã ºi chiar acceptatã biblic. Atribuimacest (oricare) început divinitãþii, iar în or-dinea noastrã mentalã prevaleazã, pe direc-þia evoluþiei, miºcarea dinspre haos spreordine, cu referire însã la ceea ce numimmaterie ºi organizarea acesteia.

Acceptând ideea “reluãrii” unui început,chiar haosul poate fi perceput ca ordineanecunoscutã nouã dinaintea ordinei cunos-cute de om, a universului de azi, un mix deenergie ºi materie. Dar, în mod frapant,

chiar DEX-ul ne spune cã “haosul” este per-sonificarea spaþiului nemãrginit sub forma uneidivinitãþi.

De aici, tragem o primã concluzie, cãdivinitatea a existat înainte de ordinea sauorganizarea materiei (ºi energiei) în univer-sul cunoscut de noi ºi, ca urmare, apreciemcã suntem corecþi în a privi divinitatea ca peceva primar, primordial (haos), formator(geneza lumii în care trãim - Pãmântul înUnivers), dar care ne ºi însoþeºte, clipã declipã, evoluþia de orice fel, reclamând ºidemonstrând prezenþa divinitãþii.

A doua concluzie, rezultatã din sintezaexplicaþiei oferite pentru prima, este conti-nuitatea divinitãþii.

Personificarea spaþiului nemãrginit, spa-þiu pe care îl acceptã ºtiinþa de azi, cu toatãordinea descoperitã în el sau ipotezeleapariþiei universului dintr-un haos, relevãperenitatea divinitãþii chiar în afara timpu-lui, aºa cum ni-l reprezentãm. Afirmaþia nupoate fi ºocantã, în sensul cã nu i se cu-noaºte un început absolut ºi un final cert alacestuia, întrucât nemãrginirea timpuluisugereazã cã divinitatea este atemporalãdupã cum universul este nemãrginit.

Este în natura umanã ca divinitatea, pelângã personificarea vagã, prin necuprin-dere, sã capete reprezentãri accesibile, dinnevoia de a putea “opera” cu ea.

Dumnezeu, Tatãl ceresc, Zeus - toþi re-prezentaþi ca vârstnici înþelepþi ºi viguroºi,accentueazã nu numai “palpabilitatea” di-vinitãþii cu simþurile umane, dar îi conferãcaracteristici ºi atribute tocmai pentru oreprezentare completã, cât mai explicitã.Divinitatea este tangibilã mental prin încer-cãrile de a o descrie sau vizualiza prin filtrullumesc al creierului uman, dar este, înacelaºi timp, frapant de neatins material-mente, ca proprie existenþã, pentru cã o con-siderãm prezentã pretutindeni, chiar în totceea ce considerãm cã putem cuprinde.

O a treia concluzie, derivatã din a doua,a chinului nostru între încercarea de repre-zentare ºi neputinþa identificãrii finite, estecã înþelegem divinitatea ca un duh, o fiinþãimaterialã ºi totuºi prezentã pretutindeni,spirit inteligent regãsibil în toate.

Acceptând regãsirea/prezenþa divinitãþii

105

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

pretutindeni ºi în toate, percepþia noastrãeste automat îndreptatã spre frumuseþe ºiceea ce vedem minunat, punând toatã per-fecþiunea în seama divinitãþii, a manifestãriiacesteia.

Mai toate ºtiinþele, unele devenite teore-tice, pledeazã pentru înþelegerea unei ordiniîn orice, cu sau fãrã dimensiunea timpului,ordine nelipsitã de riscuri, ca parte a aces-teia. Tot ce ni se pare amorf, nestructurat lanivelul ochiului uman, prin alte mijloace ºila alte niveluri de investigare ne surprindeprin perfecþiunea ordinii. Dacã este aºa, tre-cem la o altã concluzie (a patra) pornind dela întrebarea de ce în final predominã per-fecþiunea ordinii, în tot ceea ce devine obiec-tul contemplãrii, studiului, cercetãrii, anali-zelor noastre?

Divinitatea nu se manifestã per se ci, cre-dem noi, cu un scop, un program. Perfec-þiunea ordinii, care trebuie cãutatã dincolode contemplarea superficialã obiectivã ºisubiectivã, este mijlocul prin care divini-tatea îºi urmãreºte scopul sau programul.

Mai credem cã datoritã acþiunii divini-tãþii nimic nu este întâmplãtor, chiar dacã,în fond, coerenþa a ceva care se miºcã sauevolueazã este - aparent - o succesiune deîntâmplãri, unele chiar foarte nefericite.

Ce mai este însã divinitatea pentru noi?În încercarea unui rãspuns - evident în ceeace ne priveºte - la aceastã întrebare nu pu-tem face abstracþie de primul verset dinEvanghelia dupã Ioan. Este mai mult decâtfascinant modul în care Ioan ne-a lãsat moº-tenire înþelegerea “întrupãrii cuvântului”. Ci-tãm din primul verset: “La început era Cu-vântul ºi Cuvântul era cu Dumnezeu ºi Cuvân-tul era Dumnezeu”.

Educaþia noastrã intimã, ne determinã sãinterpretãm acest verset prin prisma uniuniidintre energie ºi materie, perceptând divini-tatea - pe Dumnezeul nostru, al fiecãruiadin noi - ca energie ºi materie ºi fiind înenergie ºi materie.

Îndepãrtându-ne de dogmã ºi inter-pretarea teologicã, Cuvântul pentru noi esteprimordial cu o semnificaþie profundã,energia primarã, atâta vreme cât noi credemcã Ioan, scriind despre Divinitate, a preferatsã foloseascã - pentru a denumi energia uni-

versalã - Cuvântul.Disecând semnificaþia profundã la care

facem referire, prin înþelesul versetului citat,decelãm, în forma cea mai sinteticã, cea maicomplexã definiþie a Divinitãþii: energia pri-marã (cuvântul este o modulare energeticãcare strãbate spaþiul, mãcar de la o ureche laalta), haosul personalizat, potenþialul trans-formãrii în materie, ceea ce existã peste tot ºiîn toate, cãci “Cuvântul era cu Dumnezeu ºiCuvântul era Dumnezeu”.

Suntem în faþa unui adevãr, acceptat ºiºtiinþific, al versatilitãþii energie-materie,respectiv al transformãrii energiei în ma-terie ºi a materiei în energie sau a percepþieicã tot ceea ce este Universul - iniþial cunos-cut ca haos, sau cel de azi supus unor legicare-i demonstreazã ordinea - este concomi-tent energie ºi materie. Transformareaamintitã mai sus a fost exprimatã ºi mate-matic în celebra formulã a lui Einstein E = mc2,prin care acesta ºi-a fundamentat teoriarelativitãþii.

Reprezentarea noastrã asupra Divinitãþii- la începuturile lumii - ºi a percepþiei ei,acum, ca fiinþe trecãtoare - credem cã are omare importanþã în proiectul nostru.

Cu alte cuvinte, a crede în Divinitate esteo premisã necesarã în elaborarea posibileiconexiuni între creºtinism ºi economie, pen-tru cã a face abstracþie de faptul cã, în fapt,creºtinismul - în sensul larg al credinþei - nueste la urma urmei o percepþie a Divinitãþiiºi a acceptãrii preceptelor acesteia, excludepentru noi chiar tratarea conexiunii.

1.4. Încercãri de rãspunsuriReamintindu-ne premisele noastre de

abordare ºi cu referire la ceea ce numeamsimple întrebãri, ajungem la paradigmarãspunsurilor. Pur ºi simplu le enunþãm sauîncercãm sã le ºi demonstrãm?

Dacã divinitatea este “un dat” pentru noi- în sensul crede ºi nu cerceta (ceea ce nu necaracterizeazã în profesie), atunci încercareanoastrã de a demonstra ceva implicã dubiiºi riscuri. Ele sunt de acceptat, dar impresianoastrã este cã ne îndepãrteazã de la obiec-tivul principal al demersului. A demonstraînseamnã cã noi avem incertitudini în pro-pria noastrã credinþã în divinitate sau încer-

106

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

cãm sã convingem pe alþii de ceva anume,ceea ce nu este scopul demersului nostru.

A demonstra, în mod evident, esteprovocator pentru interlocutor, iar interesulde a replica la demonstraþie incumbã acelaºirisc al deturnãrii dezbaterii de la ceea ce cre-dem cã este principal, important pentru noi,la lucruri colaterale.

Preferãm enunþarea unor rãspunsuri, însensul de declinare a unui set de axiome,intrinseci construcþiei personalitãþii noastre(ceea ce nu trebuie înþeles ca o eliminare apropriilor noastre confruntãri cu noi înºineºi noi între noi), acestea fiind fundamentulde la care plecãm.

Noi acceptãm cã sursa cunoaºterii estedivinitatea ºi cã ea a pus la punct mecanis-mul cunoaºterii. “Sã facem om dupã chipulnostru” a spus Dumnezeu, scrie asta în face-rea lumii, fraza sugerând o transpunere adivinitãþii în noi. Deci putem afirma cã noisuntem parte din divinitate ºi suntem “înmic” o reprezentare potenþialã a ei. În multecredinþe, apropierea noastrã, prin compor-tament, cât mai mult de perceptele divini-tãþii, a fost “rãsplãtitã” prin postura desfânt. Iatã o recunoaºtere a existenþei divi-nitãþii în noi, ceea ce sugereazã ºi “înzes-trarea” noastrã primarã cu cunoaºtere, cahar ori dar, ºi apoi ca rezultat al educaþiei,exercitãrii profesiei, experienþei de viaþã,toate sintetizând modul nostru de viaþãraportat la divinitate.

Reprezentarea divinitãþii, ca gest al recu-noaºterii ei ºi recunoºtinþei omului faþã deea, credem cã stã la baza religiilor. Zelulcomunitãþilor umane în recunoaºterea Divi-nitãþii ºi manifestãrii recunoºtinþei faþã de eaau nuanþat religiile, le-au pus în opoziþie ºichiar conflict. În evoluþia raportãrii la ºi re-prezentãrii Divinitãþii apare o linie de de-marcaþie între pãgânism ºi creºtinism, iar încreºtinism nerespectarea dogmei a deveniterezie.

Prin prisma poziþionãrii noastre tole-rante, noi operãm cu o ecuaþie simplã ºicuratã. Acceptarea Divinitãþii în afara noas-trã ºi în noi o apreciem ca un act de credinþã,a crede în existenþa Divinitãþii, a crede în eaînsãºi. Este o formã proprie de eliberare delupta între religii a cãrei cauzã nu este Divi-

nitatea, ci “creaþia” acesteia, omul, care aajuns sã o exceadã, crezând cã a rãmas, to-tuºi, în limitele recunoºtinþei faþã de Divini-tate ºi cã acþioneazã numai la “ordinele” ei.

Ca urmare, pentru noi, acceptarea Di-vinitãþii este credinþa în ea ºi, în sensul celmai larg, credinþa în Divinitate o conside-rãm creºtinism, religiile fiind formele prac-tice de manifestare a creºtinismului ca faptede credinþã într-o anume Divinitate, indife-rent cum a fost denumitã ea de cãtre om(zeu, Dumnezeu) ºi care a fost mesiaDivinitãþii pe Pãmânt.

Sperãm cã am reuºit, poate într-o formãmult prea simplã ºi criticabilã, o emoþieaxiomaticã: Divinitate - credinþã în ea -creºtinism, practicarea cultului divinitãþii.

Convine sau nu convine, noi de aicipornim în încercarea de a explica rolul

107

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

Divinitãþii în economie, neexcluzând însãomul, ca instrument sau ca actor în instru-mentarea economiei.

Legat de acest fundament, ne simþimobligaþi sã ne reamintim de “eliberãrile”noastre ºi de cele câteva “concluzii” legatede modul propriu de percepþie a Divinitãþii,toate explicând calea comisã în abordarealegãturii dintre creºtinism ºi economie.

2. Divinitatea ºi economiaÎncepem tot cu o precizare legatã de

enunþarea generalitãþii sau simplificãriimodelului nostru de tratare. Astfel, la totceea ce am menþionat (în secvenþa [1])adãugãm - pentru a avea un punct de refe-rinþã accesibil pentru terþi - cã principalulsuport al exemplificãrii documentate arelaþiei dintre Divinitate ºi economie esteBiblia Ortodoxã. Aceastã precizare nu este oscuzã, ci mãrturisirea noastrã în ceea cepriveºte calea recunoaºterii Divinitãþii ºi acredinþei în ea, cale care excede calitateanoastrã de practicanþi ai ortodoxiei, ai pri-mirii smerite a mesajului - sub orice formã abibliei în bisericã, a interpretãrii ei prinpredica preoþilor.

De asemenea, în tot ce vom scrie de aiciîncolo, nu ne propunem sã aducem vreunprejudiciu Bisericii, preoþilor sau enoriaºilorºi nu ne propunem iniþierea de polemici. Nesprijinim pe textul Bibliei ca mãrturierecunoscutã a divinitãþii numitã Dumne-zeu, în care credem, ºi a învãþãturilor care neapropie de El, în sensul de a-I înþelege per-ceptele ºi mesajele, cu referire la legãturadintre divinitate ºi economie.

2.1. Când a apãrut economia?În sens biblic ºi în strânsã legãturã cu o

interpretare a textelor pentru demersul nos-tru, credem cã economia, în sens de activitateumanã, a apãrut sau a fost determinatã deceea ce este consemnat ca alungarea din raia primelor douã creaþii umane ale luiDumnezeu.

Ni se pare absolut fascinantã descrierearaiului în Geneza, din punct de vedere alperceptelor ºtiinþei economice: resurse ºi om,

om ºi cunoaºtere. Dar raiul este descris iniþialca o abundenþã de resurse: “Apoi DomnulDumnezeu a sãdit o grãdinã, în Eden, sprerãsãrit ºi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.Domnul Dumnezeu a fãcut sã rãsarã dinpãmânt tot felul de pomi, plãcuþi la vedere ºibuni la mâncare ºi pomul vieþii în mijlocul grã-dinii ºi pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului”(cap. 2, versetele 8 ºi 9). Din sublinierea exis-tenþei unor pomi speciali, raiul era ºi o sursãde cunoaºtere ( a binelui ºi rãului) în modcurios interzisã omului, fãcut dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu. Cu toate aces-tea, în versetul (19) al capitolului (2).Dumnezeu care le-a fãcut pe toate îi spuneomului sã numeascã “toate fiarele câmpului ºitoate pãsãrile cerului”… ºi… “orice nume pecare îl dãdea omul fiecãrei vieþuitoare, acela-i eranumele”. Probabil cã omul creat deDumnezeu - unic la acel moment - a avutdreptul sã dea nume ºi altor lucruri alepãmântului, semnificaþia acestui drept fiindpentru noi necesitatea de a opera cu noþiuni,nu neapãrat impuse de Dumnezeu, darposibil de formulat de cãtre om.

În grãdina Edenului gãsim râuri, aur,bedelion ºi piatrã de onix care avea rolul dea plasa geografic acest loc. Pentru noi elesunt o enumerare de resurse. Genericullocalizãrii Edenului “spre rãsãrit” are sem-nificaþia energiei solare, probabil singuraenergie primarã a momentului proto-eco-nomiei.

Dar în subcapitolul “Raiul”, Dumnezeuraporteazã grãdina Edenului la om, întrucâtversetul (15) zice “…Domnul Dumnezeu aluat pe om ºi l-a aºezat în grãdina Edenului casã o lucreze ºi s-o pãzeascã”, deci omului i s-auatribuit de cãtre divinitate, de la bun în-ceput, munci economice ºi prudenþiale.

Din perspectiva demersului nostru,alungarea din rai, în sens simbolic, are odublã semnificaþie. Cauza alungãrii din rai,cunoscând vina “ispitirii femeii” ºi “pãcatullui Adam” coincide cu apropierea omuluide pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului, pomdin care Dumnezeu a interzis omului sãmãnânce … “cãci în ziua în care vei mânca dinel, vei muri negreºit”. Sensul efectului apro-pierii de pom, respectiv înfruptarea dinrodul acestuia nu trebuie luat cuvânt cu

108

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

cuvânt. Este de subliniat faptul cã înînscrisurile biblice gãsim permanent o sim-bolisticã, nu prea uºor de interpretat. Însã“soluþia” o gãsim în dialogul dintre ºarpe ºifemeie, la reþinerile acesteia din urmã,ºarpele îi spune: “Hotãrât, cã nu veþi muri; darDumnezeu ºtie cã, în ziua în care veþi mânca dinel (roadele pomului cunoºtinþei binelui ºirãului) vi se vor deschide ochii, ºi veþi fi caDumnezeu, cunoscând binele ºi rãul” (cap. 3,versetele 4 ºi 5).

Decelãm prima semnificaþie, pe care opunem, totuºi, în seama simbolisticii ºar-pelui, numit chiar în biblie “un animalºiret”. Întrebarea ºarpelui adresatã femeii -fãcutã din coasta lui Adam, ºi deocamdatãfãrã nume la momentul pãcatului - are untâlc profund: “Oare a zis Dumnezeu cu adevã-rat, sã nu mâncaþi din toþi pomii din grãdinã?”.

Tonul de îndoialã este aproape sinonimcu stimularea curiozitãþii, calitate absolut nor-malã a firii umane. Specificarea interdicþieide cãtre Dumnezeu nu este întâmplãtoare,ea se referã la un anumit pom, de fapt cel alcunoaºterii, fascinant caracterizat ca pom alcunoºtinþei binelui ºi rãului. Interdicþia cuspecificaþie este, fãrã îndoialã, o trimitere laceva anume ºi, ca urmare, aceastã “trim-itere” este incitantã pentru om. Acest pomsemnificã nu numai cunoaºterea, dacã teînfrupþi din el, în sensul ei larg, ci o cu-noaºtere responsabilã, în care omul cunoscândºi binele ºi rãul, va trebui sã decidã între ele.

Dumnezeu nu l-a fãcut pe om mai prejosdecât el, dacã avem în vedere cã l-a aºezatiniþial în rai, nu numai pentru a fi lipsit degriji, ci poate ºi pentru a fi, într-un anumitfel, oglinda lui. Dar Dumnezeu a muncit sãfacã lumea ºi omul, ºi s-a bucurat de rezul-tatele muncii lui. “Lipsit de griji” în rai,când Dumnezeu i-a spus omului cã trebuiesã lucreze ºi sã pãzeascã grãdina Edenului,însemna nimic mai mult decât rezultateneîndoielnice, poate facile, sigure, pentruexistenþa lui, care sã-l mulþumeascã, aºacum Dumnezeu, muncind sã facã lumea ºiomul, mereu a vãzut cã este bine/bun (efi-cienþã, valorificare, valoare nou creatã) ceeace a realizat în toate cele ºase zile ale facerii

lumii, pentru ca în a ºaptea zi sã se odih-neascã de toatã lucrarea Lui, cu acelaºi înþe-les de mulþumire pentru întreaga muncã.

Încercând sintetizarea primei semnifi-caþii a “alungãrii din rai”, spunem: cunoaº-terea este în divinitate, transferul ei spreom, creaþie a divinitãþii, omul de pe Pãmânt,era normal sã aibã o interfaþã: pomul, ºi nuunul oarecare. Expresia biblicã a pomului,cel al cunoaºterii binelui ºi rãului, sim-bolizând pãrþi opuse, cu efecte ca atare, nesugereazã cã actul cunoaºterii - “cedat” subforma încãlcãrii interdicþiei specifice, cuadresã la curiozitatea fiinþei umane - trebuiesã fie ºi responsabil. Operaþionalizareacunoaºterii înseamnã responsabilitate, adicãa discerne între contrarii.

Care este, atunci, declicul cunoaºteriiresponsabile? Simplul pãcat al consumãriifructului pomului interzis sub forma stâr-nirii curiozitãþii, catalizate de simbolul celeimai mari ºiretenii, întruchipatã în ºarpe?

Ca sã rãspundem la aceastã întrebare tre-buie sã ajungem la cea de a doua semnifi-caþie a alungãrii din rai. Dumnezeu a zisaomului …”fiindcã ai ascultat de glasul nevesteitale, ºi ai mâncat din pomul despre care îþi po-runcisem: «Sã nu mãnânci deloc din el»,blestemat este acum pãmântul din pricina ta. Cumultã trudã sã-þi scoþi hrana din el în toate zilelevieþii tale”… ºi “În sudoarea feþei tale sã-þimãnânci pâinea…” (cap. 3, versetul 17, 19).

Izgonirea, însoþitã de blestem (vom re-veni asupra acestui aspect) este momentuldin care munca omului din rai devine cutotul altceva, pentru cã acum omul se vede,se cunoaºte (Domnul Dumnezeu a zis: “Cineþi-a spus cã eºti gol? Nu cumva ai mâncat dinpomul din care îþi poruncisem sã nu mãnânci?”- cap. 3, versetul 11), iar femeia a vãzut cãpomul era bun de mâncat ºi plãcut de privitºi cã “pomul era dãruit sã deschidã cuivamintea”.

Izgonirea - prin blestemul muncii ºi alsudoarei - este declicul economiei, ca activi-tate orientatã spre o cunoaºtere respon-sabilã ºi cu resurse mai puþine, pentru cãomul nu se mai bucurã de abundenþa dinrai, el este “forþat” de divinitate ca, în afara

1 Or fi mai fi fericiþi cei sãraci cu duhul?

109

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

raiului, sã… “lucreze pãmântul, din care fuseseluat” (în sensul de creat).

Sã refacem nodurile logicii noastre: izgo-nirea din rai a omului, cu noile obligaþii,poate fi asimilatã cu naºterea economiei,omul, creaþia divinitãþii, urmând sã lucrezela resursele pãmântului. Pãcatul, efect alcuriozitãþii umane care a învins barierelecunoaºterii, cauzã a izgonirii, îl pregãteºtepe om pentru exercitarea noilor obligaþii,eventual cu aceeaºi responsabilitate ca ºi adivinitãþii, pentru cã omul a cunoscut deja ºibinele ºi rãul puse de divinitate în pomulbiblic al conºtiinþei.

Domnul Dumnezeu a zis: “Iatã cã omul aajuns ca unul din Noi, cunoscând binele ºirãul”. Ceea ce îi “refuzã” Dumnezeu esteveºnicia divinitãþii: “Sã-l împiedicãm daracum ca nu cumva sã-ºi întindã mâna, sã ia ºidin pomul vieþii, sã mãnânce din el, ºi sã trã-

iascã în veci” (cap. 3, versetul 22). Aceastãlimitare/delimitare nu este o “pedeapsã”datã omului, ci expresia temerii regenerãriipermanente a divinitãþii într-o altã fiinþã,temporarã/vremelnicã, viaþa acestuia deve-nind parte a transformãrii pãmântului înceea ce are nevoie pentru traiul lui vremel-nic, iar omul devenind actorul - prin muncã- al acestei transformãri.

Iatã, deci, cã pedeapsa muncii este datã deDumnezeu omului dupã cunoaºtere, o succe-siune mai mult decât normalã ºi sugerândcu necesitate un proces etapizat. Omul a fosttrimis în afara raiului - grãdina Edenului -nu lipsit de cunoaºtere. Atunci cum ar tre-bui interpretat pãcatul înfruptãrii din po-mul interzis?

Dacã am considera raiul “imponderabil”,în sensul unui mediu exterior omului, darcu prezenþa acestuia în el, care îi asigurã

110

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

necesitãþile cu minimul de efort - Dum-nezeu i-a spus omului aºezat în grãdinaEdenului sã o lucreze ºi sã o pãzeascã - amputea oare afirma cã Divinitatea l-ar fi vrutpe om mai mult ignorant, lucru subliniatînsã ºi de interdicþiile la pomul cunoºtinþei,dar ºi la cel al vieþii?

Ignoranþa ar putea fi interpretatã aproa-pe exclusiv prin “uºurarea” acordatã omu-lui de cãtre divinitate în ceea ce priveºteviaþa lui: Domnul Dumnezeu a dat omuluiporunca aceasta: “Poþi sã mãnânci dupãplãcere din orice pom din grãdinã” (cap. 2, ver-setul 16) “dar din pomul cunoaºterii binelui ºirãului sã nu mãnânci…” (verset 14).

ªi în prezent, consimþim o corelaþie întreabundenþa fãrã muncã ºi ignoranþã, iar dacãmunca este un simplu instinct, lipsitã deformare educativã, corelaþia este ºi mai evi-dentã.

Dacã omului, aºezat în grãdina Edenu-lui, i s-a spus sã o lucreze ºi sã o pãzeascã, înraport cu ce îi oferea raiul omului ºi cuinterdicþia specificatã, semnificaþia munciiera instinctualã, neîmpovãrãtoare, relativresponsabilã, dar bine rãsplãtitã.

Raþionamentul ne conduce spre o sime-trie invers proporþionalã, dacã vom avea învedere aspectele biblice ale prezenþei/aºe-zãrii omului în rai, pãcatul ºi alungarea dinEden, atunci când vorbim de cunoaºtere ºieconomie.

Astfel, omul aºezat în rai, dispune de totce are nevoie, cu minim de muncã, dar cucondiþia sã nu se atingã de pomul cu-noaºterii binelui ºi rãului. Omul scos dinrai, obligat sã munceascã din greu, treceprin “pãcatul” cunoaºterii1.

Aceastã simetrie invers proporþionalãcare poate fi simplificatã de urmãtoarea ma-nierã:

– abundenþa de resurse diversificate,cãci aceasta este semnificaþia grãdiniiEdenului, acceptã o muncã simplã,uºoarã a omului puþin cunoscãtor;

precum ºi– raritatea resurselor, din afara raiului

de unde omul a fost izgonit, îl obligãpe om la muncã complexã, la trudã,iar pentru a-ºi asigura necesitãþiledupã voia lui (voia lui Dumnezeu

încetând prin alungarea omului dinrai), are nevoie de cunoºtinþe,

relevã ºi relaþia directã dintre resurse ºinecesitãþile omului, mijlocitã prin cunoaº-tere, primele caracterizate prin raritate (însens cantitativ ºi de dispersie în naturã), iarultimele prin escaladarea normalã, rezultatal cunoºtinþelor acumulate (în sens desoluþionare ºi inventarea de noi necesitãþi) ºia ceea ce numim “supply side economics”(oferta existentã creeazã noi necesitãþi).

2.2. Despre mesajul bibliei cu privire la economie

Citind ºi recitind Geneza, suntem tentaþisã vedem în aceastã scriere biblicã o posibilãistorie a apariþiei economiei, chiar noþiunilerelevate prin cuvinte cu iz de arhaisme, devorbire veche, întãrind percepþia cã, înCartea Întâia a lui Moise descoperim oistorisire în sensul arãtat.

Necesitatea unei anumite abordãri dinperspectiva apariþiei omului, aºa cum odescrie biblia, ne-a determinat sã privimmai departe, evolutiv conexiunea divini-tate-om-cunoaºtere-economie.

Acum, prin mãrturisirea noastrã de cre-dincioºi practicanþi, dorim sã privimGeneza din Vechiul Testament ca un cadruatemporal ºi plin de simbolism pentrudemersul nostru.

Acest lucru presupune sã ne îndepãrtãmde interpretarea evolutivã ºi sã ne aplecãmasupra valabilitãþii perene a reprezentãriieconomicului biblic, simbolistica anihilândaxa timpului.

Din aceastã nouã perspectivã, fãrã pre-tenþia cã prin ceea ce am prezentat pânãacum trebuie sã convingem pe cineva, nepunem din nou câteva întrebãri.

Prima, extrem de dificilã: textul biblic neinspirã direct subiectul conexiunii credinþã-economie, sau nu cumva, noi încercãm sã“aºezãm” textul biblic într-o formã conve-nabilã care sã ne ducã spre un rezultatcunoscut dinainte?

A doua întrebare este indusã de ideea:textul biblic este o revelaþie, în care, cãutândcu migalã, gãsim parabole care ne conduc laregãsirea complexã a evoluþiei economiei,aºa cum o cunoaºtem în prezent ca ºtiinþã?

111

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

A treia întrebare este dacã simbolisticabiblicã, în care identificãm sau întrezãrimeconomicul, o putem interpreta ca ducân-du-ne, în orice moment al dezvoltãriieconomiei ºi a studiului ei ca ºtiinþã, la com-plexitatea economicului de la momentulinterpretãrii, în speþã la cel prezent?

Întrebãrile nu sunt o expresie aîndoielilor pe care le avem, ci o încercare dea trece noi înºine printr-un examen de cre-dinþã, inclusiv faþã de propria noastrã pro-fesie.

La prima întrebare, credem cã este maimult decât evident faptul cã citim textulbiblic cu încãrcãtura educaþiei noastre eco-nomice ºi încercãm sã ne regãsim ºi sãrecunoaºtem dacã biblia ne oferã rãspun-suri sau face doar aluzie, prin simbolisticaei, la cunoºtinþele noastre economice.

Ni se pare evident cã, acumulãrile profe-sionale ne ajutã sã identificãm elementelede interes pentru noi, fie exprimate direct,fie ca simbolisticã, interpretarea fiind con-sideratã liberã (sã ne reamintim deeliberãrile declinate de noi la începutulacestei lucrãri. Din acest punct de vedere,subscriem la ideea universalitãþii bibliei, însensul cã orice om cu o profesiune (istoric,fizician, biolog, medic etc.) poate citi ºiinterpreta biblia ºi prin propriul sãu interesprofesional ºi sã identifice mesajele bibliceadresate profesiunii acestuia.

Ca urmare, credem cã este mai normal sãcitim ºi sã interpretãm biblia prin prismaprofesiunii ºi sã o lãsãm ca ea sã nedevoaleze acele texte care au conexiune cunoi ºi munca noastrã, repetãm, lãsatã deDumnezeu. Mirarea regãsirii în biblie aexistenþei referirilor la propria noastrã pro-fesiune este infinit mai mare, decât “for-þarea” unor texte biblice într-o matrice con-venabilã demersului nostru. ªi sã nu uitãmcã, pentru cei cu credinþã, biblia este “CarteaCãrþilor”, sintagmã sintetizând regãsireaoricãruia din noi, cu problemele noastre -bune, rele - mãcar într-un verset biblic.Îndrãznim deci, cu referire la prima între-bare, sã spunem cã, ºi în ceea ce ne priveºte,biblia oferã texte în care ne regãsim -neforþat - pe noi, aºa cum suntem ca oamenieducaþi în prezent (ºi în orice alt “prezent”

al nostru, trecut sau viitor).Mãrturisim chiar cã textul biblic, în sim-

plitatea sa de exprimare, dar complex însimbolisticã ºi mesaj, se revarsã cu har înochii, urechea ºi mintea noastrã creându-seimpresia cã peste tot regãsim o idee din celecare ne intereseazã. ªi pentru noi este vala-bilã observarea cã, citind textul bibliei, aces-ta parcã ni se adreseazã personal, fiecãruiadin noi, cã este scris exact pentru cel care îllectureazã, ºi oferã privilegiul unicitãþii luinumai pentru tine însuþi, ca o comunicaredin cele mai directe.

La a doua întrebare rãspunsul ni se parerelativ uºor, pentru cã, într-adevãr, citindtextul biblic prin prisma problemei la carefiecare doreºte ca biblia sã dea un rãspuns,treci de la o revelaþie la alta. Din nou cuvân-tul “Mirare” ni se pare cel mai potrivit, re-gãsirea în textul biblic a propriului interes,frapeazã permanenta invitaþie de a decriptaparabolele în sensul interesului personal.

Este curios cã aceastã mirare excede chiarintenþia de speculaþie, când eventuala ten-taþie în a specula ridicã problema sorginteiei, chiar dacã simþi ºi spui cã ea vine de laDumnezeu.

Reflexiile asupra parabolelor din bibliesunt necesare, pentru cã multe sunt - pecalea unei interpretãri pozitive (a profesiei)- izvoare ºi ancore ale demersului propus.

Pentru a treia întrebare, rãspunsul îl gã-sim în raportarea textului biblic la veºniciaomului, ca fiinþã atât timp cât Pãmântulfãcut de Dumnezeu va rezista în Univers.

Deºi scrisã ca o posibilã istorie, noi cre-dem cã, în multe privinþe biblia, prinmesaje, este atemporalã ºi se adreseazãomului din orice timp. Ea - biblia - are me-reu aceeaºi rostuire ºi profunzime, doaromul o percepe atât dupã cunoaºterea divi-nã, cât ºi dupã cunoaºterea dobânditã. Cualte cuvinte, este de acceptat cã mesajul bib-lic este complet de la bun început, recepþiaacestuia poate fi consideratã evolutivã însensul cel mai larg, strict legat de om ºi decapacitatea de cunoaºtere ºi/sau interesulde înþelegere al acestuia.

Prin urmare, cu privire la complexitateaeconomicului reflectat de biblie ca funda-ment al credinþei, considerãm cã biblia este

112

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

completã. Ceea ce este important este sãputem identifica sensurile bibliei în ceea cepriveºte economicul în general ºi complexi-tatea de azi a acestuia, aºa cum o înþelegemacum.

Încercând o reintegrare a rãspunsurilorla întrebãrile pe care ni le-am pus, vomîncerca sã clarificãm o percepþie mai echili-bratã între evolutiv ºi simbolisticã, în specialcu privire la economicul biblic.

Mulþi cercetãtori au fost preocupaþi delanþul cunoaºtere-înþelegere-ºtiinþã, din punctde vedere istoric ºi logic. Nu greºim foartemult dacã avem curajul sã spunem cã, înacest demers, chiar logicul este fundamen-tat de istoricul evolutiv, devenirea ºi organi-zarea unei ºtiinþe, aºa cum o ºtim în prezent,având nevoie de sortare a cunoºtinþelor pemãsura acumulãrii “istorice” ºi aºezarea lorîn propoziþii de tip a ºi b, care sã uºurezeregãsirea informaþiei ºi asimilarea unui me-canism de simplificare a accesului/înþelege-rii cunoºtinþelor de specialitate.

În ceea ce priveºte regãsirea economicu-lui în biblie, vedem aceasta ca o structurã detip ADN, în care se relevã un înfãºurãtor deevolutiv ºi fotografia completã, ca mesajadresabil în raport cu creºterea pe etapeistorice, nu numai biologice a înþelegeriiomului.

Partea evolutivã este extrem de scurtã,economia fãcând parte din calendarul divin,destul de scurt, ºase zile, al facerii lumii, alun-garea din rai fiind începutul economiculuipentru om, declanºat însã, de un pãcat.Alungarea din rai este linia de demarcaþiedintre non-economie, inclusiv lipsa denevoie a economiei, de gândire a valorii(lipsa de griji) ºi economie, cu implicareatrudei omului pânã la transpiraþie (grijazilei de mâine).

Linia de demarcaþie include actul pãca-tului, constând în “curajul” omului - subîndemn, dubiu, curiozitate - de a deveni “…unul din Noi”, respectiv chiar Dumnezeu,însã fãrã viaþa veºnicã a divinitãþii.

“Unul din Noi” semnificã, în fapt, cãomul a asimilat cunoaºterea ºi este alungatdin rai, pedepsit cu viaþã ºi moarte, dar cuun bagaj extraordinar - cunoaºtere - care îlva ajuta sã-ºi administreze propria viaþã

într-un mediu ostil, în raport cu binefacerilegrãdinii Edenului.

De la acest moment de tip evolutiv, înbiblie, cu privire la economic vom regãsinoþiuni - arhaic sau popular exprimate -(Biblia vulgata) cu care operãm ºi în prezentºi de la care s-a evoluat spre lucruri sofisti-cate, toate imposibile fãrã noþiunile de bazãpe care le gãsim în biblie.

Iatã o enumerare: – diviziunea muncii ºi a ocupaþiei - copiii

lui Adam, Abel era cioban, iar Cainplugar (cap. 4, versetul 1); copilul luiAvram nãscut de roaba Agor a ajunsvânãtor cu arcul (cap. 21, versetul 20);doftor (cap. 50, versetul 2), econom(cap. 43, versetul 16); sãpãtor de fân-tâni (cap. 21, verset 30); prefecþi destrângãtori de roade (cap. 41, versetul34) etc.);

– producþia materialã (chiar Dumnezeu afãcut lui Adam ºi nevestei lui haine depiele!) - pâine, vin, cereale, unt, lapte,smoalã, vedre de transport apã, biju-terii, corãbii (Dumnezeu îi spune luiNoe: “Fã-þi o corabie din lemn dechiparos, corabia sã o împarþi încãmãruþe ºi s-o tencuieºti (impermeal-izatã) cu smoalã, cap. 6 - verset 14),cãrãmizi din lut ºi paie, arme (cap.14, verset 14) etc.;

– tranzacþii - “Acesta este ogorul pecare-l cumpãrase Avram de la fiul luiHet” (cap. 25, versetul 10); Iacob a zis:“vinde-mi azi dreptul tãu de întâinãscut” (cap. 25, verset 31);

– acorduri - Geneza este plinã de legã-minte între Dumnezeu ºi oameni(Noe, Avram) ºi între oameni (Issasc ºiAbimelec; Auer ºi Avram) etc.;

– infrastructurã - se locuia în case, se cir-cula pe drumuri, se fãceau cetãþi, sesãpau fântâni;

– capital - arginþi (lichid), rod (încorpo-rat);

– prima prognozã - vezi rãstãlmãcirea vi-sului Faraonului - “Iatã vor fi ºapteani de mare belºug în þara Egiptului.Dupã ei vor urma 7 ani de foamete,aºa cã se va uita tot belºugul acestadin þara Egiptului ºi foametea va topi

113

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

þara” (cap. 42, versetele 29 ºi 30), pebaza cãreia s-a introdus cota de ocincime din roade, numai pentru ceiºapte ani de belºug, sugerând ideeade stocuri regulatorii pentru consum,sau nevoia de comportament prociclic,fiscalitate ridicatã în anii buni pentruasigurarea de resurse în anii slabi;

– scumpete - relevatã prin strângereatuturor banilor, iar în lipsa lor, luareas-a procurat prin cedarea animalelorºi ulterior a pãmântului (cap. 47, ver-setele 13-23), sub forma cumpãrãrii,posesorii devenind robi;

– ideea de arendaº ºi arendã - cu plata înnaturã din recoltã (1/5 ºi apoi ocincime din venitul pãmântului), sug-erând economia închisã (autocon-sum), (cap, 47, versetele 24-26);

– bancherii sunt, nu-i aºa, cãmãtarii ºizarafii de ieri, dealerii valutari de azietc.

Pornind numai, ºi de la aceastã timidãconstrucþie a unui mozaic de noþiuni econo-mice, sã reþinem cel puþin douã aspecte:

a) Noþiunile din biblie care dau sensul saune permit interpretarea economicului dintextele sfinte sunt, în cea mai mare parte, deo accesibilitate dezarmantã chiar pentruomul obiºnuit; le-am putea chiar consideranoduri într-o reþea noþionalã largã, în finedefinitorie pentru elementele - bazã aleºtiinþei economice de azi.

Mai mult, doar un cititor asiduu al tex-telor biblice ar fi capabil sã presupunã cã sepot întrevedea limitele - în sens de margine,de sfârºit - ale acestei reþele noþionale ca sãafirme cã aceasta este întreaga matrice aeconomicului.

b) Pornind de aici ºi reamintind carac-terul predominant atemporal al conþinutu-lui bibliei - ca mesaj ºi simbolisticã adresatãomului - îndrãznim sã afirmãm cã, în cali-tate de profesioniºti - în orice domeniu - estesuficient sã vezi doar câteva noduri alereþelei ca sã o poþi regenera mental în toatãlãrgimea ei, adicã a cunoºtinþelor economicede astãzi.

O comparaþie sugestivã, la ceea ce vremsã spunem prin a doua constatare, ar fiurmãtoarea. Dacã a-i avea doar un “ciob”de hologramã, cu ajutorul lui poþi reconsti-tui întreaga imagine “pierdutã” prin dis-trugerea hologramei însãºi. Acelaºi lucruspunem despre o vedere parþialã a reþelei denoduri la care facem referire, prin care - prinmintea specialistului/profesionistului, com-paratã cu un aparat de vizionare a holo-gramei - se poate regenera întreaga reþea.Am dori sã afirmãm, în fapt, cã biblia, înansamblul ei, sugereazã întreg economiculcunoscut astãzi; important este sã ºtii, princunoaºtere, cã înþelegi nodul ºi spre cedirecþii te îndrepþi de la el, trecând prin altenoduri ale reþelei cunoaºterii generale.

2.3. Inspirã biblia pe economiºti?Iatã o întrebare pentru a cãrui rãspuns

am pus pe hârtie gândurile de pânã acum!Întrebarea îndreaptã spre ceea ce am dori sã

114

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

fie o concluzie a interpretãrilor de pânãacum, a percepþiei noastre, ca ortodocºicredincioºi, cu înclinaþie spre ºtiinþa eco-nomicã, citind textele biblice.

Îndepãrtându-ne în mod evident de oteorie evoluþionistã, de tip darvinist în ceeace îl priveºte pe om, sau apariþia ºtiinþei, înceea ce priveºte economia, pentru noi bibliasugereazã o relaþie biunivocã între omulcreat de Dumnezeu ºi economie.

Primul spaþiu economic a fost cel creat deDumnezeu sub forma grãdinii Edenului, încare întrezãrim, ºi noi, un tip de perfecþiune.Primul om aºezat în acest spaþiu, dacã nu arfi pãcãtuit la îndemnul nevestei credin-cioase încã, dar care la rândul ei a fost inci-tatã de vicleanul ºarpe, sã mãnânce dinfructul oprit, ar fi beneficiat de aceastã per-fecþiune economicã, chiar ºi prin simpladimensiune a abundenþei, deºi Dumnezeul-a îndemnat sã lucreze ºi sã pãzeascã grã-dina.

Perfecþiunea pare sã fie datã ºi de faptulcã însuºi Dumnezeu era prezent în grãdinã,drumurile lui cu omul întretãindu-se. Deasemenea, perfecþiunea putea fi veºnicãprin interdicþia datã omului de a se feri depomul cunoaºterii ºi pomul vieþii.

Vom observa, în special în Geneza, cãprezenþa lui Dumnezeu, în raport cu oa-menii, pe Pãmântul creat tot de el, se dimin-ueazã - cu retragerea tot mai mult înspaþiu/ceruri - pe mãsurã ce neamurileomului se înmulþesc. De unde la început elîi vorbeºte direct omului întâlnindu-se cu elpe aleile grãdinii Edenului, ulterior el între-abã oamenii, îi sfãtuieºte; oamenii îi pun larându-le întrebãri, singurul mijloc de comu-nicare fiind cuvântul din eter al lui Dum-nezeu, ascultat de om, treaz sau în vis.

Alungarea din rai ºi aceastã îndepãrtarea lui Dumnezeu din câmpul vizual al omu-lui, sugereazã cã omul, în primul rând da-toritã lui însuºi - dar poate ºi voinþei luiDumnezeu - a ajuns sã se autocãlãuzeascã,într-o “singurãtate” cu responsabilitãþi,hrãnitã însã de cunoaºtere.

Am afirmat cã, pentru noi, autorii carecredem în Dumnezeu, economia ca activi-tate umanã - începând cu asumarea deresponsabilitate prin obligarea la muncã ºi

transpiraþie, s-a început nu oricum, ciposedând cunoaºtere prin transferul gene-rat de pãcatul primar. Momentul este con-semnat aproape explicit prin alungarea dinrai a lui Adam ºi nevestei acestuia, care aprimit ulterior numele Eva (Adam a pusnevestei sale numele Eva, cãci ea a fostmama tuturor celor vii, Cap. 3, versetul 21).

Dumnezeu, la momentul aflãrii pãcatu-lui (legat de acest lucru, insistãm pe versetul11 din cap. 3), îl întreabã pe om cine i-a spus cãeste gol - l-a blestemat pe ºarpe, însã lui Adamºi nevestei sale “le-a zis” de suferinþã, trudãºi sudoare.

Iatã trei cuvinte cu mare încãrcãturã sim-bolisticã economicã privind soarta omului,în afara perfecþiunii lui Dumnezeu - scosdin grãdina Edenului, ca un punct de refe-rinþã (oare echilibrul macroeconomic?) - ºiaºezat pe Pãmântul cu resurse.

Mergând din aproape în aproape, în ceeace priveºte descifrarea mesajelor ºi nu sim-pla percepþie a evoluþiei neamului omenesc,economia face parte intrinsecã din viaþaomului, omul ºi economia sunt “creaþii” si-multane, existenþa omului în orice momentºi timp nu poate fi în afara economicului.Mai mult, într-o altã lucrare opinam cãprima manifestare a economicului în raportcu fiinþa umanã a fost economia gândiriiumane, ca fundament al tuturor ºtiinþelorcunoscute, numai economia gândirii umanefiind capabilã sã ajungã în final la teo-retizãri, în toate ºtiinþele, cu atât mai mult înºtiinþa economicã. Aceasta este, în opinianoastrã, economia exogenã, din afara omului,a economiei gândirii endogene omului,localizatã în centrul cunoaºterii lui. Produ-sul economiei gândirii umane este, în final,înþelegerea, cunoaºterea fiind un dat divin, uninstrument apanaj permanent al omului.“Mulþi cunosc, puþin înþeleg”, iatã un proverbcare are o simbolisticã complexã. Cunoaº-terea umanã este intrinsecã, este un po-tenþial, prin ea se poate ajunge la înþelegereprin educaþie, educaþia fiind un cumul deînþelegeri ale diferitelor fenomene trãite deom, sortate, sintetizate, ordonate în timp decãtre acesta - via economia gândirii umane -în ceea ce numim ºtiinþã.

Fiind adresatã omului ºi economia nefi-

115

Creºtinism ºi dezvoltare economicã

ind în afara lui, biblia include economicul,în fond, ca mijloc de existenþã a omului. Camulte alte învãþãturi care se revarsã din bib-lie, ºi cea despre economic nu putea lipsi.Învãþãtura despre economie - prin ceea ce azis Dumnezeu omului ºi nevestei acestuia(zicere care nu este blestem, ca în cazulºarpelui lãsat sã se târascã toatã viaþa) dupãdobândirea cunoaºterii - o considerãmexpresã, chiar imperativã (prin tonul biblic),ca o cerinþã pânã la moarte: “În sudoarea feþeitale sã-þi mãnânci pâinea, pânã te vei întoarce înpãmânt, cãci din el ai fost luat; cãci þãrânã eºti ºiîn þãrânã te vei întoarce” (cap. 4, versetul 19).

Descoperim în acest text biunivocitateaîntre om ºi economie, nici una din pãrþineputând exista independent, dar ºi oconexiune materialistã confirmatã deºtiinþã, cã omul este fãcut din elementeledin natura în care trãieºte, ca ºi o altã su-gestie, aceea cã economia - ca activitateumanã - asigurã transferul necesar de ele-mente din naturã spre trebuinþele omului,ca toate, prin uzura fizicã ºi moralã sã sereîntoarcã, transformate în elementele pri-mare aflate pe planeta Pãmânt, ca spaþiu alunei “grãdini” rezervate omului lipsit deavantajele ºi perfecþiunea grãdinii Edenului.

Necesitatea economicului pentru om, casoluþie a propriei sale existenþe (perceputãîn prezent ºi ca instrument al distrugeriinaturii în care trãieºte), despre careDumnezeu l-a avertizat pe om, în modnecesar inspirã pe cei de profesie econo-miºti. Citind biblia cu ochii economistului -lucru valabil pentru toate profesiile - mereuai revelaþia ºtiinþei tale de astãzi, a lucrurilorsimple scrise despre economic (basic eco-nomics?), de la începuturile lumii cu includ-erea omului în ea.

Oare economiºtii au descoperit mai multdecât lasã sã se întrevadã biblia în aceastãmaterie?

Poate da, atunci când au descoperitrelaþiile dintre elementele economice funda-mentale descrise de economie. În acest caz,trebuie sã ne punem alte douã întrebãri.

Prima, dacã relaþiile de funcþionalitate ar fifost descoperite fãrã cunoaºterea elementelor debazã. A doua, dacã descoperirile - ca o înþe-legere a ceea ce ne înconjoarã sau se întâm-

plã, inclusiv în economie - ar fi fost posibilefãrã cunoaºtere. Ajungem, parcã din nou, laun cerc virtuos despre care am mai amintit,nu însã într-un mod anume. Omul a fostalungat din perfecþiunea iniþialã întru-chipatã de grãdina Edenului nu oricum, cica urmare a devenirii sale prin cunoaºterede sine ºi de alcãtuirea “înconjurãrilor” sale.

Cunoaºterea intrinsecã fiinþei umane oputem considera, aºa cum am mai afirmat,un instinct primar, cel al conservãrii. Înmediul ostil din afara raiului, unde a fostalungat omul, Dumnezeu i-a conferit cu-noaºterea, ca o pedeapsã nu în sens depovarã, ci de a o folosi în propriul beneficiu,dacã dorea sã supravieþuiascã. Dumnezeu azis omului cã pentru a supravieþui va trudisã-ºi scoatã hrana (ºi prin acest cuvântînþelegem sistemul de civilizaþie prin care aevoluat omul) din pãmânt în toate zilele vieþiisale (cap. 3, versetul 17).

Iatã o nouã subliniere biblicã: omul nupoate supravieþui în afara economicului (fie elcât de simplu sau de complex), cã econo-micul este un însoþitor al lui în viaþã, iar dis-pariþia economicului poate fi o cauzã amorþii omului, încetând sã trudeascã (iatã uncuvânt ce poate defini un întreg sistem derelaþii de gestiune a resurselor). Oare sis-temele de pensii moderne nu sunt inspiratede aceste relaþii economice implacabile pecare biblia ni le-a lãsat ca mesaje?

Divinitatea a oferit cunoaºterea omuluipoate ca un instinct primar, dar l-a împins -prin alungarea din rai - la instinctul utilitar,cunoaºterea putând fi împinsã spre în-þelegere, în sensul unei permanente selecþiicare sã-l ducã pe om la esenþa supravieþuiriilui. Înþelegerea, bazatã pe cunoaºtere, a dusla o gestiune din ce în ce mai bunã aresurselor rare, chiar la confortul relativenunþat de standardele societãþii umane înevoluþia sa.

** *

Ca profesioniºti cu credinþã în divinitatedorim sã formulãm, în aceastã etapã de con-sens a demersului nostru, câteva concluzii,care, în mod evident, ne privesc pe noi ºi,poate, pe cei care se vor arãta interesaþi înacest mod de abordare.

116

Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

a) În conexiunea dintre credinþã ºi economiene-am simþit obligaþi sã privim în douã pla-nuri. Primul: biblia cititã de un economist areun mesaj anume pentru el? Al doilea plan:biblia însuºitã ca o ancorã a credinþei, influ-enþeazã, prin comportamentul omului aflat încredinþã faþã de divinitate, economicul, în sensde rezultate?

b) Pânã acum ne-am strãduit sã neexpunem propria percepþie în legãturã cuprimul plan. Am gãsit, aºadar, mesaje ºisimbolisticã în legãturã cu preocupareanoastrã ca economiºti. Interpretarea lorcorectã ni s-a pãrut mai pertinentã prin con-siderarea mesajului ºi simbolisticii bibliei,cu privire la economic, atemporal. Am men-þionat în acest sens cã biblia se adreseazãoricãrui economist, indiferent de timpurile încare a trãit.

c) Parcurgând textul biblic regãsim ceeace considerãm “basic economics”, elementecare au permis dezvoltãrile în ºtiinþa eco-nomicã pe parcursul istoriei. Avem convin-gerea cã, începând cu Adam Smith ºi ter-minând cu Milton Friedman, toþi au cititmãcar câte puþin din biblie ºi poate au fostmiraþi, dacã nu chiar s-au inspirat, de recur-sul, din când în când, al bibliei la economie.Sporadic, dar parcã nu întâmplãtor, în tex-tul biblic apar noþiunile economice, ope-rante ºi azi. Ne surprinde cã, de multe ori,mesajul de naturã economicã face referire lapilda eticã (sã fie ceea ce este astãzi politicasocialã, bazatã pe economie, redistribuþiavenitului?), întrucât biblia în ansamblul esteo matrice de moralitate.

d) În primul plan, prin prisma cãruia amabordat tema noastrã pânã în prezent, cre-dem cã biblia a stabilit conexiuni de netãgã-duit: economia este intrinsecã fiinþei umane,ca o condiþie a vieþii în raport cu resurselePãmântului, iar economia începe cu econo-mia gândirii, endogenã fiinþei umane, înbaza cãreia ºi-a perfecþionat rezultatele dineconomia realã, din afara lui, ca mijloc de atrãi/conserva exogen.

Economia transpare din textul biblic - cao primã necesitate - chiar înainte ca omul sãse roage la Dumnezeu, dar fiind avertizatasupra greutãþii demersului de a practicaeconomia, nu ca pe o pedeapsã momentanã,ci ca o preocupare pe tot parcursul vieþii.

e) În acelaºi prim plan, textul biblic esterevelator pentru noþiunile de bazã ale eco-nomicului, aºezate într-o reþea completã ºicomplexã, poate încã nevãzutã în totalitatede om. Dar, având cunoaºtere de la divini-tate, economistul strãbate mereu noipraguri ale înþelegerii economicului, fãrã sãinventeze nimic noþional în afarã de meca-nisme, politici, bazate pe noþiuni binecunos-cute ºi uºor de reþinut ºi din textul biblic.

f) Pentru noi, biblia, fãcând abstracþie demomentul scrierii, dar neuitând tradiþiaoralã ºi depersonalizarea în procesul apa-riþiei ºtiinþelor, a integrat noþiunile econo-mice ºi ne-a arãtat calea de la cunoaºtere - unatribut al omului venit de la cunoaºtereadivinã - spre înþelegere, în general ºi spreînþelegerea pragmaticã, în special. În morali-tatea sa ºi a rãspunderii faþã de propria sacreaþie, cea mai complexã - dupã chipul ºiasemãnarea sa - divinitatea a conferit omu-lui instrumentul conservãrii sale pentruviaþa pãmânteascã, economicul. Nu exa-gerãm cu nimic dacã afirmãm, ca ºi alþii, cãeconomicul este primordial pentru om, iarbiblia consemneazã acest lucru în primele eipagini. De la economic ºi prin economic,credem cã s-a ajuns ºi s-a trecut de la o civi-lizaþie la alta, în toate timpurile credinþa îndivinitate, oricare ar fi fost, textul biblicîncercând impregnarea noastrã cu o morali-tate fireascã, am spune “creºtineascã”. Oarenu “creºtinescul” a rãsturnat mereu ordini,bazat pe putere economicã? Oare nu“creºtinescul” a inspirat ideologi atuncicând vorbeam de modul de a trata socialul?

g) Pentru noi, iarãºi pentru noi, bibliainspirã economicul ca necesitate, moralitate,comportament ºi în final ca ºtiinþã pentru om.Pornind de aici, este imposibil sã se omitãinfluenþa credinþei asupra comportamentu-lui uman. Iar dacã omul - prin truda sa - estecreatorul a tot ce este o reprezentare - lucrusau serviciu - a transformãrii resurselor rareale pãmântului spre confortul vieþii lui,credinþa în divinitate - via comportamentulsituat în matricea moralitãþii biblice - tre-buie sã aibã o influenþã asupra perfor-manþelor economice.

ianuarie-februarie 2007

117

Structurile sistemului mass-media

Analiza industriilor mass-media dupãmodelul sistemului social ne ajutã sã cu-noaºtem principalele sale componente (sub-sisteme), similaritãþile ºi elementele care lediferenþiazã.

Utilizând aceastã paradigmã, Melvin L.DeFleur ºi Sandra Ball-Rokeach (10, p. 141)au identificat urmãtoarele componente alesistemului mediatic:

subsisteme de producþie, constituitedin toate tipurile de structuri produ-cãtoare de conþinuturi mass-media(e.g., articole de ziar ºi de revistã, emi-siuni de radio, emisiuni tv, filme,spectacole create anume pentru a fidifuzate prin intermediul mijloacelorde comunicare în masã); la rândulsãu, acest subsistem cuprinde o multi-tudine de componente. Autorii citaþiinclud aici: producãtorii tv, directoriide ziare, editorii, producãtorii defilme, corespondenþii strãini, editoriiserviciilor telegrafice º.a.;subsisteme de distribuþie, alcãtuitedin: distribuitori naþionali ºi regio-nali (e.g., reþele de radiodifuziune,companii distribuitoare de reviste ºiziare pe arii geografice extinse, reþelede cinematografie) ºi distribuitori lo-cali (e.g., staþii de radio ºi televiziune,publicaþiile locale, vânzãtorii de ziareen détail º.a.).

Unii producãtori sunt ºi distribuitori aiconþinuturilor respective, reprezentând, defapt, principalele ramuri ale industriilormass-media – industria presei scrise ºiindustriile audiovizuale – pe care le vom

analiza în paginile urmãtoare. La celelaltecomponente, cum sunt:

subsistemele de control, constituite dincorpurile legislative care voteazã legile dindomeniu ºi agenþiile de reglementare careimplementeazã politicile mass-media ºidiversele ONG-uri implicate în aceste acti-vitãþi;

agenþiile de publicitate;instituþiile de cercetare a pieþei;publicul,vom face doar referiri tangenþiale,urmând sã le consacrãm studii de sinestãtãtoare.

2.1. Industriile audiovizuale2.1.1. Presa radiofonicã

Încã de la începuturile sale, radioul s-aconfruntat cu douã probleme importante:una legatã de reglementarea condiþiilor defuncþionare a staþiilor de emisie, alta legatãde finanþare.

În ceea ce priveºte finanþarea, în spaþiulamerican s-au încercat diverse soluþii: solici-tarea de contribuþii directe de la ascultãtori,perceperea unei taxe pentru fiecare aparatde radio, sponsorizarea programelor cuprizã la public (e.g., emisiuni muzicale,transmisiuni sportive, programe pentrucopii) de cãtre marile companii de afaceri(i.e. reclamã indirectã), publicitatea directãpracticatã deja de ziare, prin vânzarea tim-pului de emisie celor care îºi promovau pro-dusele pe o piaþã de masã.

Când aceste probleme pãreau rezolvate,în sensul cã transmiþãtorii obþineau profi-turi ridicate, iar numãrul utilizatorilorcreºtea continuu, presa radiofonicã începeasã se confrunte cu un concurent foarte pu-

Mass-media

MariaMOLDOVEANU

“Industriile” comunicãrii (II)

118

Maria Moldoveanu

ternic – televiziunea -, ceea ce a determi-nat-o sã-ºi regândeascã strategiile.

În noile condiþii, “Radioul a fost mutatdin camera de zi ºi a trebuit sã se mulþu-meascã cu dormitorul, bucãtãria, automo-bilul ºi plaja. Tranzistorii ºi tehnologia cupiese mobile de mai târziu, care au deschiso piaþã uriaºã pentru aparatele de radio înminiaturã, au împiedicat declinul radiou-lui...” (10, p. 117).

Radioul are mai multe atuuri faþã decelelalte mass-media. Dupã cum semnalaVasile Traciuc, modalitãþile de culegere, pre-lucrare ºi transmitere de informaþii suntmult mai rapide decât ale ziarelor – undeculegerea ºi tiparirea textelor consumã multtimp – ºi decât ale posturilor tv, care trebuiesã-ºi susþinã mesajele prin imagini a cãrorfilmare/montare necesitã, de asemenea,timp.

În al doilea rând, mesajele sale sunt maiaccesibile. Ele ajung ºi la oamenii cudiverse handicapuri (nevãzãtori, analfabeþiº.a.) ºi la cei aflaþi în zone geografice izolate(25, p. 154). Întrucât emisiunile de radio potfi urmãrite în paralel cu alte activitãþi (pro-fesionale sau domestice), receptarea lor estemult mai comodã decât expunerea la emisi-uni tv sau citirea presei scrise.

Pe lângã aceste atuuri, existã ºi avantajelegate de complexitatea ofertei. DavidSarnoff, inginerul a cãrui contribuþie la per-fecþionarea dispozitivelor tehnice este binecunoscutã, demonstra, încã din anul 1916,cã radioul poate deveni un mijloc de comu-nicare de largã folosinþã, putând sã aducã încasele oamenilor evenimente de importanþãnaþionalã, conferinþe, concerte, muzicã detoate tipurile, întreceri sportive etc. Lascurtã vreme, cererea de receptoare a cres-cut foarte mult, ca ºi numãrul staþiilor deradioemisie. Implicit, a crescut concurenþaîntre canalele radio, cu toate efectele pozi-tive ale competitivitãþii în planul satisfaceriinevoilor umane.

Urmãrind evoluþia mijloacelor de comu-nicare colectivã, de la invenþia tehnicã ce stãla baza fiecãruia dintre ele pânã la utilizarealor pe scarã largã, Francis Balle a identifi-cat urmãtoarele etape de dezvoltare a ra-dioului:

1898-1917, reprezentând intervalulscurs de la ideea creativã la invenþiatehnicã;1917-1921, perioada necesarã pentru ase trece de la realizarea prototipului lacomercializarea lui;1921-1935, ani de impunere pe piaþã ºiexpansiune;1935-1948, relansarea stimulatã deinventarea tranzistorilor.

În cartea dedicatã anilor de afirmare aradiodifuziunii, John Reith, director generalal British Broadcasting Company (1922-1927), sesiza impactul social al noii indus-trii: “Pânã la apariþia acestui mijloc de co-municare universal ºi extraordinar de ieftin,multor oameni li se nega orice fel de cu-noaºtere directã a evenimentelor care facistoria. Ei nu împãrtãºeau interesele ºiamuzamentele celor cãrora soarta le fãcusedouã daruri gemene – timp liber ºi bani. Nuaveau acces la marii oameni ai zilei, iaraceºtia îºi puteau transmite mesajul doarunui numãr restrâns de persoane (...); toateacestea s-au schimbat” (Broadcast overBritain, 1924).

Multe dintre ideile aplicate de Reith laBBC reprezintã ºi în zilele noastre surse deinspiraþie pentru ziariºti. În concepþia lui,radiodifuziunea nu trebuie folositã doarpentru divertisment ºi de aceea nu voia sã leofere ascultãtorilor doar ceea ce îºi doreauei. Dimpotrivã, considera cã BBC trebuie sãstabileascã standarde profesionale maiînalte, cã trebuie sã aducã în cât mai multecase tot ce este mai bun în fiecare domeniual cunoaºterii, al strãduinþelor ºi reuºiteloromului (5, p. 201).

În aceeaºi perioadã însã, pe alte meridi-ane, radioul era doar un mijloc de divertis-ment. În SUA, de pildã, pânã la criza eco-nomicã din ‘29, ºtirile au ocupat loculsecund. Dar, aºa cum aratã Briggs ºi Burke,“indiferent de þarã, indiferent de regim, deinstituþie sau de perioadã, adevãrata raþiunede a fi a radiodifuziunilor a fost aceea de a-i oferi publicului larg diverse programe”(4, p. 204). Aºteptãrile de la radio ale acestuipublic sunt extrem de diverse, aºa cumsunt, în general, trebuinþele ºi dorinþele oa-menilor. Din pãcate, nu toate posturile de

119

“Industriile” comunicãrii (II)

radio rãspund acestor aºteptãri. Nevoia derating pentru atragerea publicitãþii obligãposturile comerciale sã le investigheze ºi sãle satisfacã, în vreme ce dezideratul respon-sabilitãþii sociale (i.e. de a informa, a educa,a distra) este expediat în zona radiourilorpublice.

Potrivit cercetãrilor de piaþã realizaterecent în 15 þãri membre ale UE, cca 60%dintre europeni ascultã zilnic radioul. As-cultãtorii cei mai fideli se gãsesc în Irlanda(77%), Luxemburg (76%), Suedia (76%).Programele preferate de ei sunt cele muzi-cale (86%), ºtirile (53%) ºi emisiunilesportive (17%), concurenþa dintre ofertanþipentru a satisface aceste preferinþe fiind totmai puternicã.

ªi în þara noastrã radiourile “se îngrã-mãdesc” sã satisfacã interesele publicului.Aºa cum aratã studiul de audienþã realizatde IMAS ºi Mercury Research, în iunie 2006,câteva posturi de radio îºi disputã supre-maþia în mediul urban, ºi anume: RomâniaActualitãþi, cu o cotã de piaþã de 18,1%, ºiEuropa FM, cu o cotã de piaþã apropiatã –17,2% -, urmate de studiourile teritoriale aleRadiodifuziunii, de Kiss FM, Radio 21 º.a.

Aºa cum observa Petre Barbu, capitalareprezintã cea mai competitivã piaþã, canumãr de posturi ºi investiþii publicitare.Aici, Radio 21 a fãcut un salt spectaculos,având o cotã de piaþã cu douã procente maimare decât România Actualitãþi, fiind ascul-tat zilnic de cca 385000 de bucureºteni. Cele-lalte posturi ocupã, în ordine descrescândã,urmãtoarele locuri: 3. Kiss FM; 4. RomanticFM; 5. Radio Deea; 6. Radio RomâniaRegional; 7. Europa FM; 8. Pro FM; 9. RadioGuerrilla; 10. alte posturi.

Deºi a pierdut în decurs de un an cca8000 de ascultãtori, postul public de radiocontinuã sã obþinã o poziþie competitivã înpreferinþele bucureºtenilor. La nivel naþio-nal însã, România Actualitãþi îºi menþinepoziþia de lider, ca ºi posturile teritoriale aleRadiodifuziunii.

Încã de la începutul anilor ’90, SocietateaRomânã de Radiodifuziune s-a manifestatca una dintre cele mai puternice instituþiimass-media. De la cca 30000 ore de emi-sie/an în 1989, ajunge ca în ’95 sã emitã maimult de 72000 ore/an – poziþia sa fiindavantajatã nu numai de diversitatea pro-gramelor ºi de înfiinþarea unor canale spe-cializate, ci ºi de apariþia destul de timidã aposturilor de radio particulare. Împreunã îºipropuneau sã rãspundã nevoilor ºi exi-genþelor pieþei.

În studiul intitulat Télévision – culture, J. Fiske prezintã preferinþele pentru mass-media (în care include ºi cartea ºi cinemaul)în funcþie de satisfacerea nevoilor personaleºi sociale ale publicului.

Analiza lui Fiske evidenþiazã existenþaunor conexiuni ºi similaritãþi între mijloa-cele de comunicare de masã, în privinþafuncþiilor asumate (i.e. de a informa, a dis-tra, a educa publicul), dar ºi a unor dife-renþe, atunci când îºi disputã întâietatea pepiaþã. În acest sens, ºi audienþa instituþiilorde presã diferã de la o categorie la alta.

Cercetãrile de audienþã aratã cã televi-ziunea ocupã locul central între preferinþeleconsumatorilor mass-media, consumul tvdevenind pentru unii nu numai un stil deviaþã, ci ºi o modalitate de a-ºi realiza di-verse „proiecte de viaþã” (e.g., a fi informat,a se integra în mediul social).

120

Maria Moldoveanu

Deºi instituþiile tv comerciale ºi-au afir-mat identitatea abia dupã 1995, astãzi elereprezintã alternative reale ale televiziuniipublice, pe care o concureazã, cum spuneM. Coman, în chiar atributele ei definitorii”(8, p. 216).

2.1.2. Industria televiziunii

În domeniul industriilor audiovizuale,þara noastrã aplicã prevederile stipulate îninstrumentele politice ºi juridice elaboratede UE, de cãtre Consiliul Europei sau de Or-ganizaþia Mondialã a Comerþului (e.g.,Acordul general pentru comerþul cu servicii– inclusiv servicii audiovizuale).

Reglementãrile stabilite de organismelemenþionate configureazã ceea ce se numeºte„modelul european” de televiziune, pe carespecialiºtii din domeniu îl caracterizeazãastfel:

„Liberalizarea ºi dezvoltarea pieþeiinterne pentru serviciile de radiodi-fuzare transfrontalierã.Susþinerea, inclusiv financiarã, a ser-viciilor publice de televiziune ºi dez-voltarea sectorului privat de radiodi-fuzare.Reglementãri privind conþinutul co-municãrii audiovizuale, protecþia mi-norilor, a altor categorii ºi grupuri.Protecþia identitãþii ºi a diversitãþiiculturale.Susþinerea pluralismului de surse deinformare ºi de opinii – prevederi an-ticoncentrare ºi prevederi pentrutransparenþa serviciilor tv”.

În esenþã, modelul vizeazã furnizarea deconþinut audiovizual – divers ºi pluralist –care sã poatã rãspunde nevoilor sociale, cul-turale ºi educaþionale ale societãþii actuale(19, p. 112-113).

Studiile sociologice realizate în diverseþãri aratã cã expunerea la emisiunile deradio ºi televiziune este principala modali-tate de informare, de divertisment ºi deeducaþie a indivizilor. Din timpul dedicatconsumului mass-media, îi revine televiziu-nii partea cea mai consistentã. Dupã Vladi-mir Bina, acest mijloc de comunicare estepredominant în toate þãrile industrializate.Europenii, de pildã, se expun la tv în pro-porþie de 98%, în vreme ce numai 60% din eiascultã zilnic radioul.

Tipurile de emisiuni urmãrite constant înþãrile europene la tv sunt:

ºtiri/informaþii de actualitate;filme artistice;filme documentare;transmisii/comentarii sportive;muzicã;seriale/telenovele;realitatea tv, jocuri;dezbateri.

Preferinþele pentru anumite programe senuanþeazã în funcþie de caracteristicile psi-hosociale ale telespectatorilor. Spre exem-plu, emisiunile muzicale sunt urmãrite detineri (15-25 de ani) în proporþie de 68%, învreme ce numai o treime din persoanele depeste 40 de ani sunt interesate de acesteemisiuni.

Sursa: Ioan DRÃGAN, Paradigme ale comunicãrii de masã, Bucureºti, Ed. ªansa, 1996.

121

“Industriile” comunicãrii (II)

Serialele ºi telenovelele sunt mai popu-lare în rândul femeilor (58%), iar bãrbaþiisunt mai interesaþi de evenimentele spor-tive prezentate la tv.

Michail Skoliatis identificã diferenþe si-milare în privinþa opþiunilor pentru pro-gramele tv, în funcþie de mediul sociocultu-ral din diverse þãri. În acest sens, daneziisitueazã pe primul loc ºtirile ºi informaþiilede actualitate, francezii ºi italienii – filmeleartistice, suedezii ºi finlandezii – emisiunilesportive, belgienii – telenovelele ºi serialeleetc.

Majoritatea studiilor despre utilizareateleviziunii confirmã ceea ce sociologulfrancez Pierre Bourdieu constata încã de lasfârºitul secolului trecut: „Evoluãm tot maimult spre un univers în care lumea socialãeste descrisã, prescrisã de televiziune...”Uneori însã, dintr-un instrument de înregis-trare a realitãþii, televiziunea se transformãîntr-un instrument de creare a ei, fãrã sãconºtientizeze acest lucru (Pierre Bourdieu,Despre televiziune).

O percepþie similarã a importanþei tele-viziunii se evidenþiazã ºi în rândul publicu-lui din þara noastrã. Barometrul de opiniepublicã, realizat de Fundaþia pentru o So-cietate Deschisã în mai 2006, aratã cã mass-media se aflã pe locul al treilea în privinþacredibilitãþii, dupã bisericã ºi armatã.Aceastã percepþie explicã interesul români-lor pentru tv: cca 83% dintre ei urmãresc zil-nic programele de televiziune.

Ca ºi în alte þãri, piaþa tv s-a extins de laan la an. Ca ºi în celelalte þãri, preferinþeleconsumatorilor se împart între posturilepublice de televiziune ºi posturile comer-ciale. Conform datelor furnizate de TNS-AGB International, cele mai bune audienþeîn mediul urban, înregistrate în intervalulaugust-octombrie 2006, le-au avut, înordine, Pro TV, Antena 1 ºi TVR1, urmatede: Acasã TV, Prima TV, Realitatea TV ºiTVR2 º.a.

Poziþia canalelor tv în topul audienþelorse modificã în funcþie de tipul emisiunilorvizionate.

122

Maria Moldoveanu

123

O întâlnire cu cinemato-graful latino-american nupoate fi ratatã de niciun ci-nefil adevãrat tocmai acum,când noutatea vine, pentrua ºaptea artã, deseori din-spre „lumea nouã”. Chiar ºicei care îºi aleg Oscarurile careper al valorii au pututconstata, la ultima lor galã,cã regizorii mexicani suntfoarte preþuiþi, dupã pal-maresul în care figureazãAlejandro Gonzales Iñarritu(Babel) ºi Gilleromo delTorro (Labirintul faunului).Iar marile festivaluri euro-pene au premiat adesea, înultima vreme, cineaºti dinacest spaþiu, numele brazi-lienilor Fernando Meirellesºi Walter Salles, ale argen-tinienilor Pablo Trapero ºiDaniel Burman sau al chili-anului Raul Ruiz fiind pebuzele tuturor. Am acceptatdeci cu bucurie invitaþia laFestivalul de la Toulouse,Recontres Cinemas d` Améri-que Latine ca fericitã ocaziede a încerca sã descifrezmisterele acestor cinemato-grafii atât de vitale ºi deavansate estetic. Cinemate-ca din Toulouse a fost gazdaacestui eveniment ajuns la a19-a ediþie, iar publicul sãufidel, format în majoritatedin tineri, a luat cu asaltsãlile de proiecþie, în ciuda

neobiºnuitului frig care apus stãpânire pe oraº chiarcând a început primãvaracalendaristicã.

O sãptãmânã de cinemalatino-american recent mi-aconfirmat impresia de re-marcabilã diversitate ºi in-ventivitate, de metisaj fericitîntre diferite culturi. Gru-pate în secþiunile Coup decoeur ºi Descoperiri, filmeleînscrise în competiþie apar-þin unor tineri ºi foarte tinericineaºti care, deºi nu con-teazã pe mari resurse finan-ciare, reuºesc sã surprindã ºisã emoþioneze cu filmele lor.Sunt pelicule realizate decele mai multe ori în formatdigital ºi transpuse apoi pepeliculã de 35 mm, poveºtifilmate cu aparatul pe umãr,de un minimalism care nuexclude însã complexitateaºi prospeþimea punctului devedere. Este, de pildã cazulfilmului de debut FamiliaTortuga (Familia Þestoasã),pentru care tânãrul mexicanRuben Imáz Castro a primitMarele Premiu al secþiuniiCoup de coeur. Naratã sobruºi eliptic, pelicula descrie ozi din viaþa unei familii me-xicane obiºnuite, surprinsãcu 24 de ore înainte de co-memorarea unui an de lamoartea mamei. Cei carelocuiesc acum în casã sunt

tatãl, fost lider sindical careare probleme cu bãutura,fiul ºi fiica, ambii adoles-cenþi debusolaþi, ºi unchiulcu un uºor handicap dobân-dit în urma unui accidentcerebral, fratele decedatei.Totul graviteazã în jurulacestui ultim personaj careare grijã de toþi ºi de toate ºiîncearcã sã ofere protecþie ºiafecþiune atâta cât poate.Problema majorã este cãnimeni nu vrea sã vorbeascãdespre durerea ºi dezechili-brul generate de absenþamamei. Unchiul Manuel de-biteazã monologuri despreaceste probleme în faþaþestoasei, mascota fiind sin-gurul membru al familieicare pare dispusã sã-i ac-cepte gesturile de tandreþe.E multã subtilitate în felul încare autorul ne sugereazãdimensiunea disperãrii dinaceastã familie ºi meritãapreciatã stãpânirea foartematurã a materiei narativeºi a tonului, care nu cadeniciodatã în melodramã.

Un alt film care vorbeºteeliptic despre durerea uneipierderi este argentinianulLa marea/Mareea de DiegoMartinez Vignatti, câºtigã-torul Premiului acordat dejuriul FIPRESCI (FederaþiaInternaþionalã a Presei Cine-matografice), din care am

Artã ºispectacole

Dana DUMADescoperiri

latino-americane la Toulouse

124

Dana Duma

avut plãcerea sã fac parte.Autorul are antecedente deoperator (a fost ºi este ope-ratorul cineastului CarlosReygadas,) ºi poate aceastaexplicã forþa vizualã a aces-tei poveºti despre o femeiecare supravieþuieºte soþuluiºi fiului sãu într-un accidentde maºinã ºi decide sã seautoizoleze pe malul mãriidupã tragica întâmplare.Felul în care natura rever-bereazã durerea eroineiaminteºte frumuseþea dra-maticã a unor filme clasice

precum Vântul de VictorSjöstrom sau Ordet de CarlTheodor Dreyer. Iar cãuta-rea unei raþiuni pentru asupravieþui pentru aceastãfiinþã torturatã de amintiricapãtã o reprezentare cine-matograficã de neobiºnuitãforþã, întemeiatã pe con-creteþea unor detalii carematerializeazã sentimentetrãite cu intensitate paroxis-ticã. Filmul impresioneazãprin nobleþea ºi rafinamen-tul expresiei sale vizuale,calitãþi care l-au impus în

atenþia juriilor în faþa uneipelicule cu tematicã ºi am-bianþã asemãnãtoare, argen-tiniana La punta del diablo,care vorbeºte despre auto-izolarea unui doctor careaflã cã este bolnav de can-cer.

Ediþia de anul acesta aFestivalului de la Toulouse asurprins prin maturitatea ºiprofunzimea abordãrii unorteme grave de niºte autorifoarte tineri. Cãci în afaracelor menþionaþi deja meritãamintiþi ºi brazilianul ChicoTeixera care, în Casa Alicei,vorbeºte nuanþat desprecriza de identitate ºi devârstã (40 de ani) trãitã de ofemeie cãsãtoritã, cu treicopii, sau chilianul AlfonsoGaizutù Gaete care, pornindde la un caz real, povesteºtedespre lupta pentru demni-tate a unui handicapat în Re-gele din San Gregorio, ori co-lumbianul Juan FelipeOrozco, autorul unei enig-matice drame cu accentehorror, Spectrul, care exami-neazã un caz de schizofre-nie.

Dar printre filmele selec-þiei s-au aflat ºi câteva careau abordat cu succes come-dia ºi primul exemplu caremeritã amintit este Cara dequeso/Faþã de brânzã, excelen-tul debut în scurt-metraj alargentinianului Ariel Wino-grad. Cu apãsate accenteautobiografice, pelicula po-vesteºte, din unghiul devedere al unui puºti de zeceani, despre viaþa într-uncountry, un cartier select alcomunitãþii evreieºti dinBuenos Aires, unde eroultrãieºte primele ofense, pri-mele iubiri ºi primele trã-

125

Descoperiri latino-americane la Toulouse

dãri. Situaþiile ºi replicilesunt foarte amuzante, amin-tind uneori de tonul prime-lor comedii ale lui WoodyAllen ºi critica „din interior”a tendinþelor de autovic-timizare ºi autoizolare areprezentanþilor minoritãþiievreieºti.

Foarte personal este ºiCapitala, cu toþii vor sã meargãla Buenos Aires semnat deargentinianul Augusto Gon-záles Polo, câºtigãtorul Pre-miului Descoperirea criticiifranceze. Comedie romanticã„postmodernã”, filmul vor-

beºte despre criza sentimen-talã a unui tânãr de 23 deani care, în urma unei eºecîn amor, nu mai suportãcapitala. Filmat cu mijloacefoarte austere, aproape nobudget, el surprinde însãprin strãlucirea dialogului ºiprin ingeniozitatea scena-riului care portretizeazã in-spirat o generaþie ºi vor-beºte despre fragilitateamasculinã „într-o culturã cutradiþii machiste”, cum auþinut sã sublinieze colegii debreaslã francezi în motivaþiajuriului lor.

Multe au fost atracþiileacestei sãptãmâni de cinemalatino-american de la Tou-louse, în care am descoperitnoi autori, dar am avut ºiºansa de a redescoperi ci-neaºti dragi. Unul dintreaceºtia este brazilianulGlauber Rocha, iniþiatoruluifaimosului „cinema nôvo”în anii ‘60, cãruia i-am re-vãzut cu aceastã ocazie mi-nunatul Barravento, un filmde o frumuseþe ºi de o pros-peþime eterne, pe care ori-care tânãr cinefil ar trebui sãle aprecieze.

126

La sfârºitul anilor ‘30 ºiînceputul anilor ‘40, multedin reacþiile critice iniþialeale literaþilor români lateatrul lui Eugene O’Neillau fost negative, deºi dra-maturgul primise premiulNobel în 1936 ºi PetruComarnescu deja publicasestudii despre O’Neill înRomânia (în Revista Fun-daþiilor Regale) ºi în Franþa(în Revue Hebdomadaire).

În articolul intitulat“Anglomania Literarã”(1938), Al Philippide l-anumit pe O’Neill “un altstar anglo-saxon” în contex-tul “anglomaniei literare”din România acelui timp,definind acestã tendinþã cao stare de totalã admiraþiefaþã de orice era anglo-saxon. Articolul sãu se do-vedeºte nemilos cu experi-mentele dramatice fãcute deO’Neill, Philippide criticândmai ales teatrul psihologic(din “Straniul Interludiu”),pe care-l gãseºte “anti-teatral” deoarece contrazicecerinþele scenice: “teatruleste convenþional prin natu-ra lui, nu permite vieþii inte-rioare sã se exprime decâtverbal sau prin gesturi.Aºadar, folosirea mono-

logului interior distrugedramatismul scenei.” (90) Încele din urmã, Philippideacceptã cã “valoarea luiO’Neill este mai mare decâtcea a lui Lawrence sauJoyce, ºi totuºi marea luifaimã este nejustificatã.”(93) În mod similar, EugenSchileru, în „Problema Tra-gicului la O’Neill” (1945), seîndoieºte de capacitateadramaturgului american dea da viaþã nouã spirituluitragic, criticând gija cu careeste zugrãvitã atmosferapieselor ºi descrierea amã-nunþitã a psihicului eroilorsãi: “Nu am vãzut nicãieriatâtea paranteze în mijloculacþiunii dramatice. Carac-terul descriptiv al acestuiteatru este total opus spirit-ului tragic.” (136) ªi totuºi,acelaºi critic recunoaºte cãO’Neill este un mare scri-itor, fiind un adevãrat poetºi un puternic metafizician:“ne-a fãcut sã auzim voceanaturii unde ne-am fi aºtep-tat mai puþin, în teatru; aadus la noi marea, oceanul,jungla ºi poezia lucrurilor cevorbesc despre trecut.”(140)

Reacþiile negative alecriticilor români sunt explic-

abile în contextul încer-cãrilor lui O’Neill de a con-strui o nouã dramaturgieamericanã, mergând împo-triva tradiþiei (dramatice)din America ºi, în acest con-text, multe dintre opiniilecriticii strãine s-au doveditla fel de negative la acelmoment ca ºi cele din Ro-mânia, printre criticii strãinide atunci numãrându-seEric Bentley ºi FrancisFerguson. Aceºti critici îlacuzã pe O’Neill de formal-ism, stil melodramatic ºichiar de o incapacitate de araþiona în forma dramaticã,fãrã a face concesii experi-mentalismului sãu deschi-zãtor de noi direcþii drama-tice.

Douã opinii critice amer-icane mai aproape de zilelenoastre ar putea elucidaparadoxul alternanþei dintresuccesul ºi eºecul critic alpieselor lui O’Neill. RobertBrustein ºi ChristopherBigsby dovedesc cã O’Neilla fost într-adevãr un “star”,preocupat de a poza ca rebeldar ºi ca dramaturg naþion-al. Ei subliniazã faptul cãO’Neill a ajuns târziu lamaturitatea artisticã dato-ritã presiunii de a scrie piesereprezentative pentru imag-inea de dramaturg ameri-can. Abia când nu a maiîncercat sã impresionezeprin noutate stilisticã ºi s-aaplecat asupra amintirilorlegate de propria familie areuºit într-adevãr sã pro-ducã piese originale ºi re-prezentative pentru geniulsãu.

În “Dramaturgia Ameri-canã Modernã” (2000),Bigsby relateazã cum

Adriana-CCarolinaBULZ

Eugene O’Neill – un “star” anglo-saxon

pe scena româneascã

127

Eugene O’Neill – un “star” anglo-saxon...

O’Neill a mãrturisit cã “din-totdeauna am încercat sãdau lovitura” în teatru, cumel cãuta expresia dramaticãcare sã incorporeze toateaspectele exsistenþei într-oviziune care se voia poeticã“în sensul cel mai larg ºi maiprofund”. (15) Dorea cateatrul sãu sã fie reprezenta-tiv pentru America în sensulîn care erau ºi poemele luiWhitman sau prozele luiHemingway. În 1926, sedeclara deja nesatisfãcut deposibilitãþiele producþiilorde pe Broadway ºi deplân-gea lipsa unui Teatru deArtã care sa-i monteze pie-sele.

În “Teatrul Revoltei”(1965), Brustein clarificãfaptul cã mediul cultural încare O’Neill ºi-a începutascensiunea nu era favorabildezvoltãrii unui artist pro-fund: “La modã în culturaamericanã era o viziunesuperficialã a literaturii…atenþia se îndrepta spre per-sonalitatea artistului maidegrabã decât spre conþinu-tul artei sale”, iar “rolul luiO’Neill era deosebit de hie-ratic… fiindcã el a avutnenorocul sã fie primul dra-maturg cu aspiraþii serioasecare a apãrut pe scenanaþionalã.” (322) În acestcontext, critici precumGeorge Jean Nathan l-autransformat pe O’Neill într-un star autohton, deoareceaveau nevoie de el sã re-prezinte teatrul american pescenele lumii. Mai mult, larãspândirea internaþionalã afaimei sale a contribuitautorul însuºi, încercând înmod repetat sã scrie “MareaOperã” a vieþii lui (323).

Referitor la auto-portretelecare apar atât de frecvent înpiesele sale de tinereþe,criticul observã cum O’Neill“adoptã atitudini histrion-ice” ºi “pozeazã pentru eter-nitate” (326), apãrând astfeldrept eroul romantic prinexcelenþã, “îndrãgostit deideea de revoltã” (328), pecare a îmbrãcat-o în diverseforme: activism socialist,anarhism filozofic sau me-sianism. Ca ºi succesorulsãu în artã, Sam Shepard,Eugene O’Neill s-a aflat

într-o perpetuã cãutare aidentitãþii sale artistice. Maimult, el adoptã literalmenteconcepþiile lui Nietzsche,Supraomul devenind ade-sea modelul pentru eroii sãidramatici.

Acesta era EugeneO’Neill, starul anglo-saxonale cãrui piese publiculbucureºtean le-a gãsit atâtde fascinante în perioadadinaintea ºi din timpul celuide-al doilea rãzboi mondial:“Dincolo de zare” ºi “Pa-tima de sub ulmi” (ambele

128

Adriana-Carolina Bulz

în 1943), “Anna Christie” (în1942 ºi 1946) dar mai ales“Din jale se-ntrupeazãElectra” (1943-1945). O mareparte a succesului sãu lapublic este explicabilã princontribuþia lui PetruComarnescu, atât prin arti-colele sale cât ºi prin traduc-eri, criticul român fiind celmai de seamã susþinãtor altezei “renaºterii tragediei”în secolul XX, înfãptuitãprin piesele lui O’Neill. Sepresupune cã publicul a fostatras ºi de faima literarã adeþinãtorului premiului No-bel, dar ºi de calitãþile ro-mantice ºi chiar melodra-matice ale pieselor de tine-reþe, scrise de fiul unui pop-ular actor (tatãl lui Eugene,James O’Neill, fãcuse cari-erã în State cu rolul conteluide Monte Cristo). La toateacestea se mai adaugã ºi val-orile democraþiei ºi ale prag-matismului tipic american,pe care conflictul pieselorlui le evidenþiazã frecvent.ªi poate cã, dupã cum ob-serva Rodica Pioariu, o altãexplicaþie a succesului luiO’Neill la publicul din Ro-mânia se datoreazã “tole-ranþei, deschiderii ºi sensi-bilitãþii spiritului româ-nesc”, care s-a dovedit “unteren fertil pentru recep-tarea unei noi literaturi –cea americanã – în care par-ticularul ºi universalul, uni-tatea ºi diversitatea suntcorelate ºi se conþin reci-proc.” (118) De altfel ºiThomas Perry noteazã cã“literatura românã eraextrem de receptivã la valo-rile autentice ale literaturiiuniversale”, poate nu înultimul rând datoritã efor-

tului susþinut al criticilor dea imprima publicului intere-sat “un spirit selectiv, gustartistic ºi echilibru în proce-sul receptãrii.” Astfel, seacorda prioritate în epocã“acelor autori ºi opere careabordau adevãrul uman,oferind soluþii viabile, înconformitate cu cerinþelespirituale ale generaþiilor decititori.” (cnf. Pioariu, 119)

Astfel se explicã, proba-bil, succesul enorm de casãal piesei lui O’Neill, “DinJale se-ntrupeazã Electra”,jucatã pe scena Naþionaluluibucureºtean, în timpul con-flictului militar dintre Ro-mânia ºi Statele Unite. De-cizia de a monta piesa i-aaparþinut lui Liviu Rebrea-nu. În calitatea sa de direc-tor al Teatrului Naþional,acesta a hotãrât cã rãzboiulnu va întrerupe fluxul valo-rilor culturale care se sta-bilise între cele douã naþiu-ni. În regia lui Ion ªahigian,piesa a avut peste 100 dereprezentaþii, iar cererea debiliete a fost atât de mareîncât s-a mai deschis o casã.În istoria sa a teatruluiromânesc, Ioan Massofmenþioneazã cã oamenii detoate soiurile stãteau la coziimense ºi apoi timp deaproape sase ore rezistau însala de spectacol, uneori subameninþarea bombelor, pen-tru a urmãrii tulburata isto-rie a familiei Mannon.Actorii care au dat viatã per-sonajelor au fost GeorgeVraca, în triplu rol – Erza,Orin ºi Brant; AgespinaMacri Eftimiu – Cristine ºiAura Buzescu – Lavinia).Dramaturgul american afost înºtiinþat de succesul

pieselor lui la Bucureºti, pri-mind din partea TeatruluiNaþional ºi un album defotografii din acest specta-col, care se aflã ºi astãzi laarhiva O’Neill a univer-sitãþii Yale.

Lidia Vianu afirmã cãmunca de pionierat a luiPetru Comarnescu a fost unelement doveditor al matu-ritãþii gustului critic româ-nesc, deoarece el a descifratvaloarea pieselor ºi a apãratreputaþia dramaturguluiamerican înainte ca timpulsã o confirme. Putem expli-ca contribuþia lui Comar-nescu drept o încercare de aridica nivelul gustului pub-licului de teatru din Ro-mânia, propunând ca modelteatrul lui O’Neill, care aveaacea necesarã “distincþiedemocraticã”, o combinaþiede excelenþã artisticã ºi spir-it de egalitate care caracteri-zase ºi cultura democraþieidin America anilor 30. Dealtfel, o anumitã stergere agraniþelor dintre categoriilede gust ºi o popularizare amodelului intelectual a car-acterizat ºi România acelorani, în care atâtea minþitinere ºi strãlucite au apãrutºi s-au afirmat pe plannaþional ºi internaþional.

Explicaþiile critice ale luiComarnescu dovedesc obunã cunoaºtere a civiliza-þiei americane, dobânditã cuprilejul bursei de studii înAmerica la începutul anilor‘30. Mai mult, Comarnescugãseºte în teatrul lui O’Neillo exemplificare a unora din-tre ideile sale estetice dinKalokagathon ºi se poate pre-supune cã între cei doi liter-aþi au existat afinitãþi spiri-

129

Eugene O’Neill – un “star” anglo-saxon...

tuale, confirmate ºi deschimbul lor de scrisori.

Scriindu-i lui Comar-nescu despre articolul pecare îl citise în Revue Heb-domadaire1, O’Neill îl recu-noaºte ca mult superioraltor critici ºi îl felicitã dininimã, dramaturgul urmândsã-i acorde mai apoi criticu-lui român dreptul de a-i tra-duce piesele ºi de a le puneîn scenã, fãrã a avea pre-tenþii la drepturile de autor.Atât Comarnescu cât ºiO’Neill au apreciat fru-museþea tragicã a adevãru-lui ºi au considerat speranþaºi visul ca singurele mãrturiidespre viaþa autenticã aspiritului uman, opusã mer-cantilismului ºi corupþieiepocii moderne. Ceea ceO’Neill numea “tragiculcare cuprinde atât înþelesulvieþii cât ºi speranþa ei” (cnf.Grigorescu, 161), Comar-nescu interpreteazã ca celedouã teme îngemãnate ale“zbaterii inteligenþei ºi aspi-raþiei cãtre dragoste” caresunt definitorii pentru dra-maturgia americanã. (Co-marnescu, 13)

O dovadã în plus a dia-logului cultural transat-lantic este cã anumiþi criticiromâni, în special Petru Co-marnescu ºi Dan Grigo-rescu, observã în teatrul luiO’Neill existenþa speranþeiºi a încrederii în energiaumanã – pe care dramatur-gul însuºi spera cã teatrulsãu le comunicã. Spre deo-sebire de ei, criticii ameri-cani tind sã interpretezeteatrul lui O’Neill ca un “local entropiei” (Bigsby, 29) ºial revoltei ce denotã “o pro-fundã nemulþumire faþã de

natura existenþei.” (Bru-stein, 359). Aceste diferenþefac cu atât mai importantãcontribuþia criticii româneºtila definirea profilului artis-tic al lui O’Neill.

În concluzie, între anii1937 ºi 1946, Eugene O’Neilla fost într-adevãr perceputla noi în þarã ca “un staranglo-saxon” de cãtre pub-licul român doritor sã-ivadã piesele. Orizontul lorde aºteptare a fost formatprin munca dedicatã a unorintelectuali ca Petru Co-marnescu, Liviu Rebreanusau Margareta Sterian, careau certificat valoarea geniu-lui dramatic al scriitoruluiamerican. Alegând sã-l pro-moveze pe O’Neill pe scenaromâneascã, aceºti repre-zentanþi ai elitei culturaleromâneºti i-au lãudat me-ritele ºi i-au ignorat multedintre defecte, încercând

astfel sã dezvolte conexiunitranasatlantice noi ºi prof-itabile din punct de vederecultural, care erau în intere-sul ambelor naþii. Schimbulde capital cultural eraextrem de important în acelmoment al negocierii pres-tigiului lor de “actori”recent apãruþi pe scenainternaþionalã. Într-adevãr,dialogul epistolar dintreO’Neill ºi Comarnescu pareo ilustrare a afinitãþilor cul-turale româno-americane ºio confirmare a sprijinuluireciproc pe care ºi-l promitcele douã civilizaþii, iarperioada receptãrii timpuriia dramaturgiei lui O’Neill înRomânia relevã “crescândacapacitate a intelectualilornoºtrii de a identifica valo-rile universale ºi de a le facecunoscute publicului, inte-grând cultura noastrã înfluxul umanitãþii.” (Pioariu,119)

Bibliografie

Bigsby, C. W. E., Modern American Drama, 1945 – 2000,Cambridge U. P., 2000.

Brustein, Robert, The Theater of Revolt, London: Methuen, 1965.Carandino, Nicu. Teatrul aºa cum l-am vãzut (1935-1945),

Bucureºti: Ed. Eminescu, 1986.Comarnescu, Petru, „Aprecieri asupra dramei americane de la

O’Neill la Albee”, Prefaþã la Teatrul AmericanContemporan, Editura pentru literatura universala,Bucuresti, 1967.

Grigorescu, Dan, 13 scriitori americani. De la romantici la gener-aþia pierdutã, Bucureºti, Editura pentru literaturã univer-salã, 1968.

Massof, Ioan, Teatrul românesc. Vol. VIII, Bucureºti: EdituraMinerva, 1981.

Pioariu, Rodica, Dramatrugia americanã în România, Cluj-Napoca, Risoprint, 2004.

Philippide, Al., „Consideraþii confortabile: anglomania liter-arã”, Viaþa româneascã, nr. 8, august, 1938, 88-93

Schileru, Eugen, „Problema tragicului la Eugen O’Neill”,Revista Fundaþiilor Regale. nr. 1, 1945, 120-135.

Vianu, Lidia, “O’Neill”, Secolul 20, Nr. 1-2, 1975.

130

La graniþa dintre milenii,scriitorul Dinu Sãraru apublicat prima ediþie a unuiroman de succes, Ciocoii noicu bodyguard (datat, cumscrie pe ultima paginã, la„sfârºitul volumului întâi”,Slãtioara martie 1998 - au-gust 2003). Desigur, „mo-delul” literar al acesteiproze l-a constituit romanulclasic Ciocoii vechi ºi noi deNicolae Filimon, apãrut încãîn 1863. Povestea plinã deînvãþãminte a lui Dinu Pã-turicã, petrecutã în veacul alXIX-lea, a fost adaptatã deDinu Sãraru la realitãþilesocietãþii româneºti de tran-ziþie din preajma anului2000, „ciocoiul nou cu body-guard” devenind, nu numaiîn accepþia autorului, unuldintre cei mai reprezentativiparveniþi ai epocii prezente.Deloc întâmplãtor, acþiunearomanului se desfãºoarã în„înalta societate” politicã aperioadei investigate, prin-tre principalele personajeale intrigii figurând primulministru ºi preºedintele þã-rii, principalii lor consilieri,alþi reprezentanþi de seamãai clasei politice, ai guver-nului, parlamentului ºi par-tidelor politice, ai altor insti-tuþii de prim rang, oamenide afaceri marcanþi, perso-

naje direct rãspunzãtoare dedestinele României în aniitranziþiei. De la acest romanpolitic, scris de Dinu Sãrarucu vervã ironicã ºi sarcas-ticã, ba chiar pamfletarã, apornit ºi filmul regizat deªerban Marinescu, Ticãloºii,care – respectând, în liniimari, propunerile ºi sugesti-ile romanului inspirator – aselectat câteva dintre situaþi-ile ºi personajele intrigiiiniþiale, adãugând alte câte-va „momente” proprii,adaptate unor realitãþi, prinforþa lucrurilor, dinamice.Din capul locului suntempreveniþi cã orice încercarede a „descifra”, în desfãºu-rarea poveºtii cinemato-grafice, „asemãnãri posi-bile” cu împrejurãri sau per-sonaje existente în realitate

este lipsitã de temei. Pe dealtã parte, suntem îndem-naþi sã înþelegem cã întâm-plãri ca acelea evocate înfilm, „dacã n-ar fi, nu s-arpovesti”. Un sâmbure con-flictual al filmului rãmâneconfruntarea dintre putereºi opoziþie: ar fi de notat,însã, faptul cã, încã dinperioada scrierii romanului(cum am vãzut, 1998-2003),puterea ºi opoziþia ºi-auschimbat reprezentanþii peeºichierul politic al þãrii, darscriitorul a pãstrat disputalor în spaþii teoretice, ca ºiscenaristul de altfel, astãzi,când realitãþile politice aleþãrii s-au modificat faþã decele din 2004. Nu trebuie sãcãutãm, aºadar, în Ticãloºii,personaje „cu cheie”, eleneexistând ca atare (ci doarca rezultantã a unor per-mutãri ºi aranjamente depersonaje posibile în aseme-nea jocuri), pot fi conside-rate, în schimb, „cu cheie”,anumite practici sau terti-puri la care recurg persona-jele filmului. Prin modul încare sunt concepute, per-sonaje precum Didi Sfiosu(consilierul preºedintelui ºi„erou la baricada din ‘89”),

CãlinCÃLIMAN

De la „Ciocoii noi cu bodyguard" la „Ticãloºii"

131

De la „Ciocoii noi cu bodyguard" la „Ticãloºii"

omul de afaceri Dandu(care, în roman, totuºi, senumea Dandu Patricianul!),primul-ministru sau Gene-ralul nu corespund directunor anume modele dinrealitate, chiar dacã împru-mutã, de la mai multe per-sonaje reale, anumite ges-turi sau iniþiative, doar intri-ga filmului (ºi a romanuluioriginar) ne poartã prinhãþiºul unor evenimentecare au girul unor fapte pe-trecute în realitate, averti-zându-ne, totodatã, cã uneleîntâmplãri din film, fãrãracorduri cu viaþa realã, sepot petrece în realitate.

Dinu Sãraru a scris, cucâþiva ani în urmã, un ro-man cu politicieni, fãrã sã-ºimanifeste, în vreun fel saualtul, un anume partizanatpolitic, dar încercând sãtragã semnale de alarmãprivitoare la pericolul socialpe care îl reprezintã parve-niþii „cu bodyguard” ai so-cietãþii de tranziþie. Capito-lele cãrþii (cinci la numãr:„ªarpele roºu”, „O povestede iubire”, „Jocul la douãcapete”, „Unde este Secu-ritatea? Peste tot” ºi „Ultimavânãtoare la fazani”) portre-tizeazã lumea româneascã

de la graniþa mileniilor, cupersonaje ale ei de prim-plan, angrenate în jocuri deinterese periculoase, adesea,pentru „interesul general”,cu efecte nu o datã nocive înansamblul vieþii social-po-litice. Scenaristul-regizorªerban Marinescu a preluatprincipalele propuneri aleprozatorului, actualizândîntr-o oarecare mãsurã anu-mite procedee la care recurg„ciocoii noi” imaginaþi deromancier, „modernizând”,de pildã, modalitãþile de ur-mãrire cu camere video as-cunse la care se recurge,pentru surprinderea unoripostaze compromiþãtoareale personajelor aflate învizorul unor reprezentanþiai Puterii (încã din primelesecvenþe ale filmului, sun-tem preveniþi cã participãmla o operaþiune de „filaj”, ca-merele video ascunse sur-prinzând un dialog „secret”al unor personaje precumGeneralul – care se viseazãpreºedinte –, Senatorul ºiMagnatul – omul de afacericare „joacã la douã capete”,finanþând atât Puterea cât ºiOpoziþia). Desigur, în in-teresul filmului, intriga pro-priu-zisã a romanului a fost

simplificatã, dar existã, înfilm, ºi câteva adausurinotabile în raport cu sursade inspiraþie, cum ar fi ºisecvenþa finalã, o aºa numi-tã „pomanã în viu”, o sec-venþã scrisã de scenaristul-regizor, se pare, la sugestiaprotagonistului, actorul ªte-fan Iordache, interpretulconsilierului prezidenþialDidi Sfiosu, care cunoaºteacest „ritual” popular dinzona Calafatului – cum amenþionat-o în diferite oca-zii –, unde „pomana în viu”este un obicei tradiþional.Fãrã a fi un „corp strãin” îndesfãºurarea intrigii, sesimte factura aparte a aces-tei secvenþe finale, pe carepersonajul consilierului pre-zidenþial (poate cel mai con-vingãtor personaj din în-tregul film, aceasta ºi dato-ritã interpretãrii actoriceºtide înaltã clasã) o merita, caun „punct culminant” alprezenþei sale în film: DidiSfiosu, prin „pomana înviu” din finalul filmuluiTicãloºii, îngroapã la groapade gunoi Glina, însãºi Re-voluþia Românã (parastasulfiind transmis, în direct, ºi înstil caracteristic, de OTV).„Povestea de iubire” dinroman este preluatã doarfugitiv în film, se pierde(faþã de roman) ºi numeleeroinei, Erotida, dar spec-taculosul personaj al fru-moasei prim-balerine – in-terpretat elegant, cu farmec,de Monica Davidescu –rãmâne ºi în film o prezenþãmai mult decât decorativãîn viaþa particularã a omuluide afaceri Dandu, cãruia îidã substanþialã viaþã cine-matograficã, într-o compo-

132

Cãlin Cãliman

ziþie inteligentã ºi nuanþatã,Dorel Viºan. Acest personajal Magnatului Dandu – caretrece ºi prin experienþa uneispectaculoase arestãri, cumascaþi ºi televiziune, pusãla cale chiar de primul-mi-nistru, dar revocatã repede,tocmai pentru cã puterniculjucãtor la douã capete de-þine informaþii compromiþã-toare pentru toatã lumea –împreunã cu consilierul pre-zidenþial Didi Sfiosu suntprincipalii „stâlpi de susþi-nere” ai intrigii ºi conflictu-lui cinematografic. Perso-naje importante în filmcreeazã ºi Horaþiu Mãlãele(ales de regizor pentru rolulprimului-ministru, un prim-ministru – cum se spune –uns cu toate alifiile, inter-pretat în stil caracteristic),Rãzvan Vasilescu (Genera-lul, un peronaj cu destintragic, un omor camuflatsub forma unui accident devânãtoare), Mircea Diaconu(ºi el pe post de consilier,dar al primului-ministru),Tomi Cristin (un Senator,angrenat ºi el în grupurilede interese ale filmului),Valentin Popescu (un Mag-nat de „rezervã” al Puterii),Gheorghe Dinicã, Mircea

Albulescu, Miticã Popescu,Marius Florea Vizante, aºa-dar o distribuþie de elitã,pentru roluri, la rândul lor,de elitã, puternice, semni-ficative.

Cred cã Ticãloºii reprezin-tã unul din punctele forteale filmografiei regizoruluiªerban Marinescu, este unfilm mai complex ºi maiconvingãtor decât penulti-ma realizare a cineastului,filmul Magnatul din 2004 –care, privit retrospectiv,poate fi interpretat ca oanticipare a filmului actual–, într-o creaþie cinemato-graficã, extinsã pe mai binede douã decenii, ºi inspiratãde proze mai speciale, cuma fost ºi inspirata peliculã dedebut, Moara lui Cãlifar din1984 (pornitã de la scriereacu titlu omonim a scriitoru-lui Gala Galaction), apoiDomniºoara Aurica (o ecrani-zare a unei lucrãri mai puþincunoscute a lui Eugen Bar-bu, cu Marga Barbu, fantas-ticã, în rolul titular), Cei careplãtesc cu viaþa (un „cocteil”din opera lui Camil Pe-trescu), Cel mai iubit dintrepãmânteni (un film din 1993care nu l-a mai „prins”, dinpãcate, pe autorul romanu-

lui inspirator, Marin Preda)ºi Turnul din Pisa (cu un sce-nariu de D.R. Popescu).Ceea ce ar mai fi de sublini-at, vorbind despre filmulTicãloºii, este faptul cã po-vestea cinematograficã, pri-lejuitã de un roman al scrii-torului Dinu Sãraru, începutîn 1998 ºi încheiat în 2003,de un scenariu actualizatulterior, dupã 2-3 ani deªerban Marinescu, trans-pusã în imagini pe parcur-sul anului trecut, dobân-deºte, la ora premierei peecrane, rezonanþe de ime-diatã actualitate, autoriiromanului ºi ai filmuluidovedindu-se premonitorii,filmul realizat izbutind per-formanþa de a face referiri lapersonaje, acþiuni ºi con-flicte care se petrec în reali-tate, sub ochii noºtri. Acestspirit de anticipare este,neîndoios, un merit esenþialal scriitorului, al scenaristu-lui-regizor, al principalilorinterpreþi ºi, în general, alechipei de filmare, din careau mai fãcut parte opera-torul Dan Alexandru (direc-torul de imagine reuºindcadre de mare efect pentruevidenþierea atmosferei desuspiciuni în care se desfã-ºoarã conflictul), scenogra-ful Teodora Alexandru (carea particularizat inspiratprincipalele ambianþe aleintrigii) ºi muzica semnatãºi susþinutã de Nelu Plo-ieºteanu, Marius Mihalacheºi orchestra „ªarpele Roºu”,acest local – sã-i zicem, un„Golden Blitz” protocronic– fiind un spaþiu predilectde desfãºurare a acþiunii,aºa cum se petreceau lu-crurile ºi în romanul de lacare a pornit filmul.

133

În primãvara asta belalie,cu ocazia vernisãrii uneiRetrospective a pictorului laGaleriile Cornel Florea, MasMedia Print a lansat un exce-lent Album Horia Bernea, pecare nu mã pot împiedica sãvi-l povestesc, întru împãr-tãºirea bucuriei de a avea laîndemânã una dintre celemai adecvate cãi ale apro-prierii de un mare pictor.

Albumul este coordonatde Mihai Oroveanu, care,într-o succintã Postfaþã, mãr-

turiseºte cã „Am cãutat sãfiu cât mai aproape, în selec-tarea imaginilor, de carac-terul expoziþiilor pe careHoria Bernea însuºi le-a or-ganizat de-a lungul anilor”.Aºa se face cã rãsfoirea al-bumului se întâmplã ca ºicum ai vizita, rând pe rând,marile expoziþii Horia Ber-nea, risipite de-a lungul pro-digioasei sale cariere.

Deschis sub semnul in-confundabilei semnãturiBernea, care se cheamã „Fe-

reastra Mariei Þicoi”, minu-nea aia din câteva scânduripe un perete orb, albumulregrupeazã lucrãri semni-ficative din toate marileteme ale artistului, însoþitede comentarii pe cât de per-tinente, pe atât de seducã-toare.

Iatã doar câteva dintresecþiunile importante, ca oinvitaþie la parcurgereaîntregului album.

O primã secþiune bogatilustratã este cea dedicatãciclului Prapor „Veritabilãparadigmã a practicii salede pictor – scria Dan Hãu-licã, în 2004 – ciclul Prapori-a fost, lui Horia Bernea, orãscruce botezatã la început,acum mai bine de un sfertde veac, Marcaj pentru infi-nit. Iniþial încruciºare a douãaxe metalice, a devenit uncâmp fertil în care direcþiilecalitative ale spaþiului pre-

MarinSTOIAN

Horia Berneapentru

posteritate

134

Marin Stoian

cipitã, în jurul lor, un þesutviu de picturã.

Schema lui riguroasãînglobeazã ipostazele celemai diverse, emblema i sevãdeºte aptã pentru o încãr-cãturã uimitoare, e rând perând decor înflorit ºi timpcarnal, nervuri vegetale ºischelãrie compactã aparþi-nând zidirii.

Aidoma unui Alephmagic în care s-ar cuprindetotalitatea lumii, standardulnumit Prapor imprimã însine contrariile care se cautãºi se cununã”.

O a doua secþiune binereprezentatã este cea dedi-catã Autoportret-ului, desprecare Paul Neagu afirmã cã„Autoportretele lui Bernea seadreseazã spectatorului cuun aer de intensã, conden-satã interogare; rãvãºitelechipuri fantomatice suntmãºti mutabile ale unei tra-gedii interioare.

Departe de a fi descrip-tive sau ilustrative, ele nusunt decât diagrame biolo-gice ale unor stãri psiholo-gice. Carnea este tratatã ca ohartã în relief, capul ca oinsulã fãrã scãpare”.

Dupã care vine Dealul,unul dintre cele mai preg-nante motive ale artistului.„Horia Bernea, stãruindasupra dealului – zice N.Steinhardt – n-a vrut (de-ºertãciune a deºertãciunilor)sã arate cât de mãiestritpoate schimba, înmulþi, pre-face, reconstrui un lucru.Conºtient sau nu, voit orinevoit, a exemplificat pe viucã infinitul ne stã la înde-mânã, sãlãsluieºte în fiecareparte, porþiune, ori pãrticicãa totalului. Pictura sub

penelul sãu demonstreazãceea ce muzica ne spune demai multã vreme – ºi pecalea sunetelor e mai uºorde captat; nu numai cãunitãþile care alcãtuiesc untot sunt infinite ori tind spreinfinit ºi nu numai posibi-litãþile de a le combina nuau limitã, dar ºi atmosfera încare iau fiinþã ºi dureazã sepoate schimba la infinit –din strãfunduri ºi pe deplin.Dealul acesta cãrãmiziu saudealul acesta de-un verdeaprins, dealul acesta argin-tiu ºi elegant ca un salon dearistocrat francez din seco-lul al XVIII-lea, dealul aces-ta mocirolos ºi greoi ca ocolibã de om sãrac ºi nã-pãdit de nevoi, dealul acestapurpuriu ºi grav ca o mantiede cavaler spaniol, dealulacesta ferecat în solzi meta-lici ºi încotoºmãnat în blã-nuri scumpe ca un boier

velit ori dealul acesta dintregãlbui ºi azur ca o coroniþãde flori pe ºuviþe de tânãrpãr auriu, dealul acesta estede fiecare datã el însuºi, ºi,în toate cazurile, un infinit”.

Vin mai apoi Curþile (din-tre care cea a lelii Maria Þi-coi, proprietara Ferestrei caredeschide albumul, mã ur-mãreºte de vreo 30 de ani,de când am vãzut-o primaoarã), Hrana, care reinven-teazã natura moartã, Grãdi-nile, (cea a Maicii Ripsimia,din 1992, fiind dãdãtoare deseamã pentru întreg ciclul),bisericile, care trimit la ma-rele ciclu intitulat Coloanã,precum ºi la Catapeteazmã ºiIconostas, ciclurile care nemutã dincolo.

În totul, un album exce-lent, atât din punct devedere grafic, cât ºi dinperspectiva în care un mareartist ia în posesie lumea.