9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

6-7 (248-249) / 2008

Literatură străină

Autour

de l'art brutsde Serge Fauchereau

Fragmente critice

Un model al genului:Poezie ºi adevãri

de Eugen Simion

De omnibus re scibili

an Grigorescu -D

de Lucian Chişu

Convorbiri

Thierry de Montbrial:Cred cã avem datoria

sã acþionãm ca ºi cumar exista cu adevãrat

un sens al istoriei"

„

In memoriam

Cronici literare

Magda Wächter:

Scriitorul ºi mãºtilede Nicolae Mecu

6-7/2008

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Un model al genului: Poezie ºi adevãr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

IN MEMORIAM

Lucian CHIªU: De omnibus re scibili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

CRONICI LITERARE

Nicolae MECU: Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Andrei GRIGOR: „Iluziile literaturii române". Iluzionism. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

CONVORBIRI

Thierry de Montbrial: "Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista

cu adevãrat un sens al istoriei" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

JURNALE

A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

DOCUMENT

Nina ARHIP: O revistã de altãdatã (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

ÎN DEZBATERE

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

- Comunicat de presã - Poziþia Academiei Române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

- Comunicate de presã Poziþia Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi

Tineretului în legãturã cu punctul de vedere al Academiei Române

faþã de subiectele de la proba oralã de limbã ºi literaturã românã

a examenului de Bacalaureat 2008 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

- Eugen SIMION: Bacalaureat 2008. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

- Gabriela PANÃ DINDELEGAN: Comentarii pe marginea predãrii

limbii române în ºcoalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

1

CUPRINS

- Ioan-Aurel POP: Gânduri despre studiul istoriei în ºcoalã . . . . . . . . . . . . . . . 49

- Dumitru IRIMIA: Pe marginea Bacalaureatului - 2008 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

- Andrei GRIGOR: Literatura ºi ºcoala. O relaþie compromisã. . . . . . . . . . . . . . 58

ALB ªI NEGRU

Grigore SMEU: Este sau nu conceptul autonomia esteticului

o „mârþoagã" anacronicã ?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

COMENTARII

Onorica TOFAN: Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Simona ANTOFI: Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

LITERATURÃ STRÃINÃ

Serge FAUCHEREAU: Autour de l’art brut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE

Viorel BARBU: Genii ºi magicieni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Celine despre Leningrad..................................................................................95

CULTURÃ ªI ECONOMIENapoleon POP & Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)............97

ARTÃ ªI SPECTACOLECãlin CÃLIMAN: Satul în filmul românesc .............................................................................107Dana DUMA: Anim’est 2008 - Un limbaj al libertãþii .............................................................114Marian STOIAN: În dulcele stil clasic .......................................................................................118

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistuluiªtefan Câlþia

2

3

Aleg, dintre numeroasele naraþiuni auto-biografice care au intrat în literaturã ºi aurezistat de-a lungul timpului, Poezie ºi ade-vãr, opera lui Goethe devenitã un manual deeducaþie pentru atâtea generaþii. O recitescacum din necesitãþi critice (demonstrative),dupã ce, cu multe decenii în urmã, am ci-tit-o pe nerãsuflate la îndemnul lui TudorVianu. Acesta tradusese el însuºi autobio-grafia lui Goethe ºi nu ezita sã vorbeascã, înstilul sãu de pasionalitate bine stãpânitã ºibine articulatã retoric, la cursul magistral deliteraturã universalã, despre aceastã scrierede cãpãtâi. Sunt foarte curios ºi, trebuie sãmãrturisesc, sunt emoþionat (ceea ce mi seîntâmplã foarte rar dupã 40 de ani ºi maibine de criticã literarã!) când reiau în mânãaceastã carte ce mã fascinase ºi, în acelaºitimp, mã intrigase în anii mei de studii.Parcã m-aº fi pregãtit sã reîntâlnesc o fiinþãadmirabilã pe care n-o mai vãzusem dinîndepãrtata noastrã tinereþe! Cum aratã? Omai pot recunoaºte? Mai are ceva din ceeace înflãcãrase spiritul meu tânãr? Compa-raþie nepotrivitã, îmi dau seama, dar de ce s-o îndepãrtez dacã mi-a venit în minte toc-mai când mã pregãteam sã iau în mânãprimul tom din aceastã carte care mi-a fer-mecat sfârºitul adolescenþei mele? Ce bizar,îmi amintesc ºi acum cu o uluitoare exacti-

tate termenul pe care îl folosea Tudor Vianupentru a defini spiritul de curiozitate ºi vigi-lenþã al lui Goethe: „pândar”. Profesorulnostru, care traducea sau tocmai tradusesePoezie ºi adevãr, era foarte mulþumit cã agãsit în limba românã un corespondent atâtde potrivit care sã defineascã starea deveghe, starea de bucuroasã neliniºte a ado-lescentului Goethe care observa cu mareatenþie cum cresc, de la o zi la alta, lãstariide viaþã de sine. „Pândar”, pronunþa el, cu ovãditã bucurie interioarã. Goethe suprave-ghea natura „ca un pândar” - ºi în ochii pro-fesorului apãrea o stranie luminã.

*Poezie ºi adevãr a început sã fie scrisã în

1808 ºi publicatã (primele trei pãrþi) între1811 ºi 1814. Partea a patra, care duce bio-grafia autorului pânã la vârsta de 25 de ani,a apãrut în 1831. E vorba, aºadar, de tinere-þea lui Goethe. Nu-i o sintezã asupra întregiivieþi, e doar o reconstituire (pentru careGoethe foloseºte documente ºi mãrturiilecunoscuþilor) a anilor de formare, scrisã laînceputul bãtrâneþii. În prefaþa cãrþii justificãastfel scopul sãu: „Cãci aceasta este tema prin-cipalã a unei biografii: sã descrie pe om în împre-jurãrile vremii lui ºi sã arate în ce mãsurã totali-tatea lumii i se opune, în ce mãsurã îl favo-

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Un model al genului:Poezie ºi adevãr*

Poetry and truth, one of Goethe's emblematic works, is described by Eugen Simion as an educational guide, the reconstruction of a biography presenting the man within the world (periodand society) he has lived in, the Germany of the second half of the XVIII-th century. The questionarises whether or not the confession in Goethe's work is inspired by his own experience or is justpure fiction.

Abstract

* Pagini din studiul Genurile biografice, aflat sub tipar.

4

Eugen Simion

rizeazã, cum din acestea se formeazã o concepþiedespre lume ºi oameni ºi în ce chip, dacã estevorba de un artist, poet sau scriitor, concepþia luise rãsfrânge din nou în afarã. Dar pentru aceas-ta se cere un lucru greu de atins: anume ca indi-vidul sã se cunoascã pe sine ºi veacul sãu, pesine, în mãsura în care în orice împrejurãri ar firãmas acelaºi, veacul, ca de unul care a dus cusine, a determinat ºi a format deopotrivã pe cel cei s-a supus sau pe cel care i-a rezistat, în aºa felîncât sã se poatã spune cã oricine, dacã s-ar finãscut chiar numai zece ani mai devreme saumai târziu, ar fi trebuit, cât priveºte formaþia luiproprie ºi influenþa lui asupra celorlalþi, sã fidevenit cu totul altul1.

O idee simplã ºi, în acelaºi timp, o ideeesenþialã despre menirea unei biografii:biografia trebuie sã înfãþiºeze ceea ce esteoriginal ºi ireductibil în om ºi, în acelaºitimp, modul în care lumea în care trãieºte îldeterminã; dacã este artist, biografia lui tre-

buie sã arate cum se rãsfrânge asupra lumiidin afarã, prin intermediul operei, modulsãu de a gândi lumea... Nu-i, repet, o idee cutotul nouã, dar este, în mod cert, o ideesãnãtoasã pe care Goethe a ilustrat-o în modexemplar în autobiografia sa. Aceastã mãr-turisire a fost deseori comparatã de comen-tatorii sãi cu aceea a lui Rousseau, fonda-torul genului biografic modern. Nici TudorVianu nu ocoleºte, în prefaþa la traducereasa, aceastã comparaþie. E vorba de doi scri-itori care au trãit, în bunã parte, în acelaºisecol, Goethe mai mult (1749-1832), Jean-Jacques Rousseau mai puþin (1713-1778).Între ei este o diferenþã de o generaþie, deviziune asupra lumii ºi, desigur, de sensibi-litate ºi stil. Rousseau promite sã ofere lumiiprin Confesiunile sale o operã fãrã egal ºi cãea va spune tot adevãrul despre autorul ei,de asemenea fãrã egal în univers. Un mani-fest al personalitãþii ºi al individualismului.Goethe este un uomo universale comparabilcu Leonardo da Vinci (Tudor Vianu), un omal totalitãþii. El vrea sã cuprindã ºi sã stã-pâneascã întregul, nu fragmentul, particu-larul, în fine, este un spirit care crede într-olume a desãvârºirii ºi frumuseþii. Are, evi-dent, conºtiinþa personalitãþii sale, dar n-ovede decât în relaþie cu lumea din afarã ºi,mai ales, în consonanþã cu ceea ce într-unloc numeºte „lumina mereu activã a na-turii”. Rousseau se vede pe sine ºi în centrullumii se are numai pe sine ca subiect de con-fesiune. Lumea din afarã este mãsuratã ºijudecatã în funcþie de stãrile lui de spirit, iarcum stãrile lui de spirit sunt mai mereu rele,confesiunea lui este în cea mai mare parteun bocet vehement. Un bocet profund, seînþelege, de o sinceritate provocatoare. Je-lania lui anunþã o nouã sensibilitate în lite-ratura europeanã, o sensibilitate ce a roditîn secolul urmãtor.

Goethe mizeazã pe plenitudinea ºi seni-nãtatea greacã ºi este convins cã omul nu-irobul simþurilor ºi al fatalitãþii, omul sepoate construi pe sine însuºi prin culturã ºiprin studiul naturii. I s-a reproºat mai târziucã a golit natura de simboluri (MirceaEliade) ºi, în felul acesta, a sãrãcit-o, reproº

1 Johann Wolfgang Goethe: Poezie ºi adevãr. Traducere, prefaþã ºi note de Tudor Vianu, E.P.L., 1967.

5

discutabil pentru cã în secolul romantismu-lui (secolul al XlX-lea) natura este în litera-turã ºi artele plastice un personaj esenþial...Este de cele mai multe ori spaþiul de securi-tate al creatorului bolnav, cum i s-a spus înrepetate rânduri, de melancolie ºi incom-pletitudine. Acest sentiment vine, ne dãmseama, de la Goethe care vorbeºte mereu înPoezie ºi adevãr de „înþelegerea pasionatã” alucrurilor, de lecþia pe care i-o dã natura. Înmijlocul ei, se simte totdeauna „robit desimþire” faþã de lucruri. Lucruri care, zice ella sfârºitul autobiografiei, nu sunt fãcutenumai din armonii. Ele au în alcãtuirea lorintimã ºi un element demonic rãspândit înmateria vie ºi în materia lipsitã de viaþã ºi semanifestã prin contradicþii. Elementul de-monic constituie, în concluzie, „o forþã aordinii morale a lumii” ºi, atunci când semanifestã într-un om, el atacã pãrþile luiluminoase: „Acest ceva nu era divin, pãrealipsit de raþiune; nu era uman, cãci n-aveainteligenþã; nu era drãcesc, cãci era bine-fãcãtor; nu era îngeresc, cãci pãrea adeseoricã aratã plãcerea rãutãcioasã de a produceoarecare rãu. Semãna cu hazardul, cãci numanifesta vreo consecinþã; amintea provi-denþa, cãci scotea în relief legãturi de fapte.Tot ce ne mãrgineºte pãrea cã poate fipãtruns de acest ceva; dãdea impresia cãpoate sã se joace în voie cu mediul necesarexistenþei noastre: concentra timpul ºi extin-dea spaþiul. Pãrea cã se complace numai înimposibil ºi îndepãrteazã cu dispreþ de la eltot ceea ce e posibil. Am dat acestei fiinþecare apãrea printre toate celelalte, pentru a ledespãrþi ºi a le uni, numele de fiinþã demo-nicã, dupã exemplul celor vechi ºi al tuturoracelora care observaserã: va fi asemãnãtor.Am cãutat sã mã mântui de aceastã fiinþãînfricoºãtoare, refugiindu-mã, dupã obice-iul meu, îndãrãtul unei imagini”. Se înþelegeuºor din aceastã teorie cã naturile demoniceau o mare putere de acþiune în lume („bachiar ºi asupra elementelor naturii”) ºi cã nupot fi stãpânite decât de universul însuºi.

Poezie ºi adevãr vorbeºte despre biografiatânãrului Goethe, dar vorbeºte, în acelaºitimp, despre multe alte lucruri. Din acestpunct de vedere nu-i o autobiografie aºacum o înþeleg modernii, concentratã asupra

unui individ. Individul este prilejul uneimeditaþii ample despre Germania ºi lumeaeuropeanã din a doua jumãtate a secoluluial XVIII-lea, de la bolile de care suferã copi-lul, de cutremurul de la Lisabona, desprerãzboiul dintre nemþi ºi francezi, deFrederic al II-lea ºi teatrul francez. O naraþi-une, repet, amplã, cu elemente de biografie,memorii, comentarii literare ºi morale, notedespre viaþa religioasã ºi despre educaþiatinerilor. Goethe nu-ºi detestã copilãria ºinici familia. „Acele timpuri aºa de frumoa-se”, „plinãtatea copilãriei”, zice el. Are obiografie plinã de evenimente (mai alesfericite), nenorocirile sunt primite cu liniºte,lumea din jur este vãzutã mai ales în alcã-tuirile ei solide ºi originale. Autobiograful/memorialistul acordã mult spaþiu acestui ledehors de care intimiºti ca Mâine de Biransunt înfricoºaþi. Goethe se simte bine în lu-mea lui ºi, când este contrariat în aºteptãri,face exerciþii de stoicism. Aºa se întâmplãatunci când, în copilãrie, este atacat ºi lovit

Un model al genului: Poezie ºi adevãr

6

de trei bãieþi sau când observã cã învãþãtoriitimpului îºi educã elevii cu nuiaua ºi pum-nii. Copiii se întrec în puterea lor de a su-porta suferinþa. Goethe îºi pune ºi el rãb-darea la încercare. Prilej pentru omul matur(are 59 de ani când începe sã scrie acesteamintiri) sã analizeze sistemul de educaþieºi sã fixeze câteva personaje din epocã.Tema esenþialã a volumului Poezie ºi adevãreste, în fond, descoperirea lumii din afarã ºi,în legãturã cu ea, formarea spiritului cuprin-zãtor liber. Dar este posibilã aceastã înþe-legere ºi cuprindere a lumii din afarã dacãn-ar fi posibilã pregãtirea spiritului ºi cu-noaºterea de sine? Lucrurile merg împre-unã.

Sunt de reþinut câteva aspecte romaneºti.Bunicul are darul previziunii. Interpreteazãcu regularitate visele ºi prevederile lui seîmplinesc de regulã. Tatãl este un om sobru,cu o disciplinã de fier. Disciplina este im-pusã ºi copiilor. Adolescentului Goethe îiplace sã cãlãtoreascã prin împrejurimi ºi,când devine un tânãr cu oarecare autono-mie, cãlãtoria este o metodã de iniþiere spiri-tualã. Merge în Franþa ºi, pe unde merge,întâlneºte oameni ºi lucruri care-i trezesccuriozitatea. Declamã din Racine fãrã a ºtibine limba. Mai târziu o învaþã în chip co-rect ºi scrie în mai multe dãþi despre spiritulfrancez. Ia lecþii de scrimã în douã stiluri:stilul francez ºi stilul german. Se îndrãgos-teºte des ºi face iubitelor sale portrete me-morabile (Gretchen, Lili Schonemann), depildã. Îi place sã se îmbrace bine ºi are întot-deauna o þinutã demnã („aveam mai degra-bã o seriozitate lãuntricã, în felul timpuriude a mã privi pe mine ºi lumea din jur”).Este interesat de toate, de la gramaticã la pic-turã ºi arhitecturã. Când merge în naturã, nuezitã sã-ºi scrie numele pe copaci. Are une-ori probleme de digestie. Nu le trece subtãcere în autobiografie. Doctorul îi dã sãînghitã sare cristalizatã dizolvatã în apã ºiefectele sunt rapide ºi bune. În pas cu moda,acceptã sã poarte o perucã ºi sã joace cãrþi(„o anumitã sociabilitate nu se poate con-cepe fãrã jocul de cãrþi”). Poartã pe dede-subt o pereche de ciorapi de piele finã pen-tru a se feri de þânþarii Rinului ºi, manierat,umblã cu o pãlãrie fastuoasã sub braþ. Ia

lecþii de dans cu un maestru care are douãfete mari. Tânãrul Goethe se îndrãgosteºtede cea micã, iar cea mare, Lucinda, estegeloasã ºi suferã de o boalã ciudatã: îºiimagineazã moduri romanþioase de a muri.Fixatã asupra elevului Goethe, ea suferã uneºec ºi, la urmã, elevul trebuie sã fugã pen-tru a ieºi din dilema în care a intrat.

Tânãrului cu þinutã demnã, obsedat detotalitatea lumii, îi place sã petreacã lumeºte,în mediile sociale cele mai variate. Autobio-grafia sa este plinã de petreceri, aºa cumeste dominatã, am precizat deja, de cãlãtori-ile sale. Petrece cu prietenii la oraº saumerge la þarã unde ia parte la chefurile câm-peneºti cu fete vesele de þãrani ºi prieteniîndatoritori. Stã de vorbã cu oameni dintoate clasele sociale ºi-i place, în clipe derãgaz, sã contemple peisajul, „sã-l pân-deascã”, vorba lui Tudor Vianu. „Se des-fatã”, scrie el. Citeºte mult ºi, dintr-o operãcititã, culege ce trebuie ºi pune ceva de lasine. Se logodeºte ºi descrie, acum, dupãatâta vreme, starea de logodnic („pentru unom cu o viaþã moralã, aceasta este cea maiplãcutã dintre toate amintirile sale; e dulcesã-þi aminteºti acele sentimente care nu sepot exprima ºi nu se pot tãlmãci”). Admirã„tãcuta rodnicie”, cultivã „sârguinþa liniº-tii” ºi „bucuroasa modestie”. Morala sa sebazeazã pe „afinitãþile elective”, iar strate-gia lui, ca scriitor, porneºte de la „temeiullucrului”. Strategia lucrului bine gândit ºibine fãcut.

Tânãrul Goethe este, cum ar zice Noica,un om bine alcãtuit pe dinãuntru ºi pe dina-farã. Toate conceptele lui morale ºi esteticeau o anumitã ordine ºi stabilitate. Este, întoate, un creator care vede de sus, de la eta-jul unei viziuni universale, ºi el însuºi esteopera voinþei, creaþia sa. Cel puþin aºa parlucrurile când îi citeºti proza confesivã. Unom care se face ºi care îºi stãpâneºte binesimþurile, gândurile, acþiunile. A cunoscutîn existenþa sa destule nenorociri, dar nuare, s-ar pãrea, sentimentul acut al tragicu-lui. Goethe a scris totuºi un roman epistolardespre dezgustul de viaþã (Suferinþeletânãrului Werther), care a avut un succesenorm. Atât de puternic încât a creat nu

Eugen Simion

7

numai un curent literar, dar ºi un fenomende viaþã: Wertherismul. Aceastã micã operã,scrisã în patru sãptãmâni, într-o stareaproape inconºtientã, a gãsit un orizont deaºteptare rodnic, pe care autorul îl explicãastfel: „Efectul acestei cãrticele a fost mare,ba chiar enorm, pentru cã se producea toc-mai la timpul sãu. Cãci dupã cum estenevoie numai de o bucãþicã de iascã pentrua face sã se aprindã o mare încãrcãturã depulbere, tot astfel explozia provocatã înpublic de opera mea a fost atât de puternicã,deoarece tineretul vremii se minase singur,ºi zguduitura a fost atât de mare, pentru cãfiecare a ajuns sã izbucneascã din pricinanãzuinþelor lui exagerate, a pasiunilor nesa-tisfãcute ºi a suferinþelor lui închipuite. Nu ise poate cere publicului sã primeascã o ope-rã a spiritului într-un mod pur spiritual.

Atenþia publicului se orienta numai asupracuprinsului, asupra materiei, aºa cum ob-servasem ºi la prietenii mei, ºi pe deasupramai acþiona ºi vechea prejudecatã, rezultatãdin demnitatea unei cãrþi tipãrite, cã o astfelde carte trebuie sã aibã neapãrat ura scopdidactic. Adevãrata plãsmuire artisticã n-are însã nici un scop. Ea nici nu încuvi-inþeazã, nici nu veºtejeºte ceva, ci se mul-þumeºte sã dezvolte un ºir de sentimente ºiacþiuni, luminându-le ºi lãmurindu-le”.

Mulþi dintre cititorii ei s-au sinucis,imitând astfel destinul eroului principal,alþii au încercat s-o imite, dând variante maioptimiste. Un scriitor contemporan, Nicolai,a scris, de pildã, un roman - Bucuriile tânãru-lui Werther - în care eroul iese pânã la urmãbiruitor: ratându-ºi sinuciderea, înduplecãîn cele din urmã pe Lotte ºi se cãsãtoreºte cu

Un model al genului: Poezie ºi adevãr

8

ea... Goethe se amuzã de aceastã rãsturnarede situaþie. A scris cartea pornind de la oexperienþã personalã, mãrturiseºte el, dar ºiinfluenþat de un caz real: moartea tânãruluiJerusalem, îndrãgostit de soþia prietenuluisãu. Efectul cãrþii a fost ºi de altã naturã,aratã Goethe. Multe femei tinere s-aurecunoscut în eroina romanului, ºi aceste„multiple Lotte” au început sã chinuiascã,cu indiscreþia lor, pe autor. Ele voiau sã aflecine este adevãrata Lotte ºi, ca sã scape deele, autorul pleacã incognito într-o lungãcãlãtorie. Inutil. Oriunde ajunge, scriitoruldã peste aceºti cititori curioºi care nu accep-tã ideea cã opera poate fi o purã închipuire.Ei vor sã identifice modelele realului. Prilejpentru Goethe de a face reflecþii, jumãtateamuzante, jumãtate îngândurate, despreprãpastia care desparte pe autori de pu-blicul lor...

În timp ce scrie aceste istorii din tinereþeasa, autorul se gândeºte la posibilitateabiografiei de a surprinde ºi explica în chipconvingãtor formarea ºi evoluþia unui indi-vid. Aceasta este în fond tema prioritarã aautobiografiei. Este numai în parte sceptic.Sunt, într-adevãr, multe lucruri greu decuprins ºi greu de explicat, zice el, ºi atuncii se pare cã este mai bine sã le îndepãrtezede la sine, cum ar fi gândul infinitului ºi alnecuprinsului. Dar pentru câtã vreme?Gândul necuprinsului se întoarce, oricum,în autobiografia lui Goethe, iar infinitul, caºi finitul, efemerul, nu-i dã pace. Necuprin-sul, infinitul ºi toate celelalte care îi înto-vãrãºesc viaþa încã din copilãrie. Privind înurmã, acum, la 60 de ani, când încearcã sã-ºi reconstituie drumul pe care a mers,Goethe scrie o propoziþie profeticã: voinþanoastrã este o prevestire a faptelor noastre. Pu-

Eugen Simion

9

þine biografii, adaugã el, pot înfãþiºa „pro-gresul absolut, liniºtit ºi neîntrecut al unuiindivid”. Cele care reuºesc sunt puþine, dardacã reuºesc, înseamnã cã a face poate sãînvingã pe cum facem din mintea noastrã nutotdeauna liberã. Goethe se joacã puþin, amimpresia, cu aceste nuanþe. Pe de o parte, elacceptã cã ceea ce este de fãcut este cuprinsîn noi ºi este prevestit de voinþa noastrã, pede alta, aduce corectivul cã modul cum sãfacem „atârnã rareori de voinþa noastrã”... Oexplicaþie ar fi cã viaþa noastrã este com-pusã, spune tot el, „la fel cu întregul cãruiaîi aparþinem [...] într-un mod greu de înþe-les, din libertate ºi necesitate”2. Douã noþi-uni pe care filosofii secolelor XIX ºi XX le-auasociat ºi disociat în repetate rânduri dinpuncte de vedere diferite. Goethe le judecãîn funcþie de acel „progres absolut, liniºtit ºineîntrecut” care constituie identitatea ºievoluþia unui individ. Nu-i, oare, aceastachiar tema autobiografiei sale ºi, în genere,tema oricãrei autobiografii? Aºa s-ar pãrea.Oricum, Goethe tinde spre aceastã ecuaþie avieþii interioare cu voinþa lui puternicã, binemobilatã ºi bine susþinutã de filosofia sa deviaþã.

Este, prin toate acestea, mã întreb, confe-siunea din Poezie ºi adevãr un model al genului? Este ºi nu este, aº rãspunde fãrã sãmã joc cu vorbele. Este pentru cã autobi-ografia lui Goethe a fost cititã, cum am arã-tat, timp de douã secole ºi mai bine, consti-tuind un manual de învãþãturã, un ghidmoral ºi intelectual, în fine, un canon pentrumulþi. Pentru cei, oricum, care tind la uni-versalitate ºi cred cã destinul omuluidepinde într-o bunã mãsurã de voinþa lui.Autobiografia mai poate fi luatã, tale quale,ca model azi din mai multe motive, înprimul rând pentru cã biografia lui Goetheeste irepetabilã ºi, în al doilea rând, pentrucã eroul autobiografiei a devenit din ce în cemai puþin convins cã un om care gândeºtebine poate sã învingã circumstanþele.

Sunt ºi alte argumente pe care nu le aducîn discuþie pentru cã nu acesta este, în fond,subiectul studiului meu. Închei, spunând cãjudecata în raport cu structura, stilul, com-

poziþia, tipologia din interiorul confesiuniiºi extraordinara ei varietate de preocupãri,aceastã operã subiectivã este, în fond, unroman autobiografic, ceea ce înseamnã: unroman de familie, un roman de atmosferã,un roman eseistic despre naºterea creatoru-lui, în fine, un roman de reflecþie moralã ºiexistenþialã. Ezit sã spun: un roman al ge-niului tânãr, pentru cã naratorul, sã se ob-serve, nu se poartã ca un geniu. Copilul,adolescentul, tânãrul Goethe se poartãaproape ca oricare altul în condiþia exis-tenþei sale. Conºtiinþa geniului ºi sentimen-tul cã asistã la miracolul formãrii unuigeniu de o neobiºnuitã vitalitate ºi puterede cuprindere o are cititorul. Un cititor spe-cial din multe puncte de vedere. El trãieºteîn altã istorie, are o altã forma mentis ºi altegusturi literare ºi nu mai crede atât de uºorîn puterea geniului de a se construi pe sine.Acest lector sceptic pãstreazã totuºi un mareatu, când se decide, dacã se decide, sãciteascã Poezie ºi adevãr; el ºtie dinainte cãacela care a scris aceastã operã celebrã nu-iun autor oarecare, este cel care a scris Faustºi cã generaþiile anterioare au vãzut în el unmare creator, unul dintre creatorii umanis-mului european. Cu acest sentiment seapucã sã citeascã autobiografia lui Goethe ºirãmâne surprins sã descopere cã marele cre-ator suferã din când în când indigestii, seapãrã de þânþarii Rinului ºi, când bea vinroºu, are senzaþia cã gâtlejul i se îngusteazã.Ce sã mai zicã atunci când aflã cã, întinereþe, autorul lui Faust scrie, la comandã,ode funebre pentru a câºtiga un ban sau asatisface cererea cuiva din anturajul sãu?Unde se aflã în acest timp omul universal,geniul plin de mãreþie? Cu acest sentimentde contrarietate continuã sã citeascã lectorulsemantic («semiozic») - de care vorbeºteUmberto Eco - autobiografia lui Goethe ºi sãcaute în faptele mãrunte ale existenþei sem-nele unui mare spirit, în timp ce celãlalt lec-tor («semiotic») încearcã sã defineascãmodul în care se configureazã structurileinterioare ale acestui discurs vechi deaproape trei secole.

Un model al genului: Poezie ºi adevãr

2 Op. ºi ed. cit., III, p. 40.

10

Ne-a pãrãsit, pe neaºteptate, un cãrturarde seamã al ultimelor decenii, scriitorul ºiprofesorul Dan Grigorescu, membru al Aca-demiei Române. Toþi pasionaþii de culturã,sub aspecte generale ori de amãnunt, îl cu-noºteau datoritã cãrþilor semnate ºi strânseîntr-o operã vastã însumând peste 40 detomuri. Erau, din punct de vedere tematic,volume de o diversitate rar întâlnitã la unsingur autor, scrise cu fervoare ºi compe-tenþã ºtiinþificã, rãsplãtite, tocmai de aceea,de numeroase premii de stimã ºi excelenþã,româneºti ori strãine. A fost un eminentcomparatist ºi istoric al motivelor literareautohtone. Cunoºtea în amãnunt literaturileenglezã ºi americanã, din care tradusese ºitraducea. Era autor ºi prefaþator de albumede artã, de studii asupra modernitãþii ºipostmodernismului (incluzând cultura coca-cola ºi kitsch-ul). Se arãtase preocupat dechestiunile esteticii ambientale ºi de civis-mul cultural, pe care se strãduia sã le pro-moveze în paginile jurnalelor noastre îne-cate de ºtiri antisociale. Cu o expresie para-doxalã, unicitatea care calificã subþirimea ºielitismul spiritului, pãrea concuratã, în ceeace-l privise pe profesorul Dan Grigorescu,de amplitudinea ariilor sale de competenþe.

În calitate de continuator la catedra uni-versitarã deþinutã de Tudor Vianu ºi ZoeDumitrescu-Buºulenga, pregãtise generaþiide studenþi, unii ajunºi intelectuali deseamã ai þãrii. O perioadã numele sãu a fost

asociat Bibliotecii române din New-York,unde, dupã un stagiu ca visiting-profesor laUniversitatea din Portland (SUA), deveneadirectorul importantei instituþii româneºti.Evenimentele culturale organizate pesteOcean, prezente în pagina externã a preseiculturale din þara noastrã ca ºi propriilecãrþi, studiile ºi articolele publicate în þarã,demonstrau cu o logicã simplã dar sãnã-toasã cã în spatele activitãþii Bibliotecii new-yorkeze, cu mult mai dinamicã decât a insti-tutelor ºi centrelor culturale româneºti depe mapamond, se afla eternul adevãr cuprivire la omul care sfinþeºte locul.

Îl „ºtiam” aºadar, înainte de a-l fi cunos-cut personal, fapt petrecut dupã 1992, dinmomentul colaborãrii de lungã duratã adomniei sale cu sãptãmânalul cultural„Literatorul”. Am avut impresia, chiar dinprima clipã, cã omul despre care consider-am cã ºtiu o mulþime de lucruri îmi era,totuºi, prea puþin cunoscut. Îl ascultasemrostind discursuri în aula Academiei, pre-zentând noi apariþii la Târgurile de carte,pledând pe micul ecran pentru cauzele cul-turii ori participând la dezbateri generate defenomenul artistic contemporan. Am fostmereu impresionat de figura severã a bãr-batului îmbrãcat în costum ºi cravatã,suplu, cu frunte adâncã ºi privire pãtrunzã-toare, aparent inabordabil, vorbind cu sigu-ranþã ºi omniscienþã despre subiectele abor-date. Mã consolez cu ideea cã oricine n-a

Lucian CHISU

De omnibus re scibili

,

In memoriam

The article is offered in memoriam Dan Grigorescu, writer and member of the RomanianAcademy. A living encyclopedia of not only literary knowledge, but also scientific, cultural andbibliographical, he was a wonderful interlocutor to everyone who desired to share his wisdom.

Abstract

11

avut ºansa de a-l fi întâlnit pe profesor „încarne ºi oase”, cum se spune, ar fi comisaceeaºi greºealã. Faþã de imaginea livrescã,mentalã, a „portretului”, pe care îl alcã-tuisem, realitatea s-a dovedit cu mult maiprofundã ºi, cu un cuvânt devenit inutilacum, plinã de farmecul ºi cãldura vieþii.Trecând peste severitatea înfãþiºãrii brãz-date de cutele timpului, cel care i se va fiadresat ar fi descoperit cu uimire ºi plãcerecã profesorul îºi deschidea bogata experien-þã dialogurilor de tot felul ºi, mai ales, cã îºiînsoþea ideile cu un umor robust, inteligent,de bun gust, totuºi caustic ºi uneori impre-vizibil, manifestat chiar ºi în atitudiniledefensive, sau, poate, folosit ca o armã deauto-apãrare împotriva agresiunilor la caresuntem vulnerabili cu toþii, zi de zi. Nu credsã greºesc afirmând cã, în privinþã sa,umorul devenise componenta fundamen-talã a unuia dintre cei mai serioºi oameni, întoate sensurile, pe care i-am cunoscut.

În faþa mai tinerilor sãi companioni, de laInstitutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cã-linescu”, unde era prezent sãptãmânal, pen-tru cei care voiau sã afle ºi ºtiau sã întrebe,profesorul devenea o adevãratã minãauriferã de informaþii ºtiinþifice, culturale,repere bibliografice. Iar lucrurile, odatã por-nite, nu se opreau aici, la excursul prilejuitde întrebare adãugându-se alte ºi alte date,cunoºtinþe, referinþe, dialogurile mergândpânã la întâmplãri cu sâmbure apoftegma-tic, de anecdoticã literarã, fapt estetic, moralori de viaþã. Atitudinea sa, totdeauna con-descendentã, insufla discuþiilor o atmosferãdegajatã ºi pãtrunsã de o vie spiritualitate.

Alãturi de strãlucita sa activitate didac-ticã ºi editorialã, despre care am amintitsuccint în primele rânduri, trebuie adãugatcã profesorul Dan Grigorescu a fost unuldintre cei mai temeinici cunoscãtori ai Bu-cureºtilor de odinioarã. Era cu totul dãruitpãstrãrii în cuibul memoriei, dar ºi iniþieriiprin oralitate a celor dornici, asupra fabu-loasei istorii a urbei natale.

Arhitectura ºi bulevardele micului Paris,instituþiile teatrale, sãlile de spectacole ºiexpoziþii, anticariatele, editurile ziarele,revistele ºi oamenii care le-au dat viaþã aces-tora cândva (artiºti, politicieni, scriitori, în

fine personalitãþi), deveneau în evocãrilesale, dincolo de ternul ºi cenuºiul cotidian,cu adevãrat fascinante, redeºteptând simþulatrofiat pentru reverie al ascultãtorilor.

Regretele sunt pe mãsura meritelor celuidispãrut. Vârfuite în fiinþa ce devenise pe zice trece tot mai fragilã, a profesorului, însãfãrã a da semnele grabnicei despãrþiri, ouriaºã bibliotecã ºi arhivã pânã de curândvii, s-au stins odatã cu luminile-i din priviri.

De omnibus re scibili

12

Manuscrisul acestei cãrþi a câºtigat con-cursul de debut pe anul 2007 al filialei dinCluj a Uniunii Scriitorilor din România,apare în colecþia „Biblioteca tânãrului scri-itor” a acestei edituri, iar autoarea ei estecercetãtor în cadrul Institutului de Ling-visticã ºi Istorie Literarã „Sextil Puºcariu”din Cluj.

Magda Wächter nu e un nume necunos-cut în lumea literarã ºi academicã. Înaintede actuala carte, a publicat articole ºi croni-ci în importante reviste ardelene, ca„Familia” ºi „Vatra”, a colaborat la Dic-þionarul general al literaturii române ce aparesub egida Academiei Române ºi la Dic-þionarul cronologic al romanului tradus înRomânia, a publicat, în fine, traduceri din ºiîn limba englezã. Cartea, tezã de doctorat laorigine, se ocupã de un scriitor despre carenu se poate spune cã a fost vreodatã uitat.ªi, lucru de mirare, Anatol E. Baconsky ascãpat ºi de concasoarele revizuirilor ideo-logizante sau numai pasional-partizane dedupã decembrie 1989.

Cu toate acestea, multã vreme au lipsitlucrãrile de anvergurã despre el, sintezele,perspectivele prezentului asupra sa. Ultimiiani încep sã umple acest gol, iar monografiaapãrutã acum reprezintã cea mai solidã con-tribuþie la cunoaºterea faptelor vieþii, a per-sonalitãþii ºi creaþiei sale.

De ce „scriitorul ºi mãºtile”? Titlulînchide emblematic situaþia unui scriitoraflat în neîncetatã competiþie cu sine, dar ºicu epoca totalitarã în care i-a fost dat sã trãi-ascã ºi sã scrie. Aristocrat al spiritului, for-mat în atmosfera culturalã deschisã, recon-fortantã ºi stimulatoare din România Mare,bucovineanul Baconsky a debutat sub sem-nul avangardei, ºi-a pus apoi, la începutulanilor ‘50, o mascã a conformismului ºi amimat versificaþia proletcultistã, a dat apoicu tifla literaturii angajate îndrãznind sãarboreze, în plin deceniu 6, o poezia dezi-dologizatã, a naturii ºi a meditaþiei melan-colice pe teme care transcend efemerul, atrecut, în fine, înlocuind masca cu viziera, laopoziþia fãþiºã, denunþând, în versurile dinFluxul memoriei, dar mai ales din Cadavre învid ºi postumul Corabia lui Sebastian, esenþaunui sistem inuman.

Acelaºi sistem pe care, sub masca fantas-ticului ºi a parabolicului, îl dinamita pub-licând în þarã prozele asfixiei ºi turpitudiniiumane din volumul Echinoxul nebunilor, iarîn fosta Germanie de Vest inconcesivaparabolã a apocalipsei morale ºi spiritualedin romanul Biserica neagrã.

Din succesiunea derutantã a mãºtilorscriitorului rezultã, potrivit demonstraþieidin cartea de faþã, ºi dificultãþile receptãriioperei, care, în esenþã, rezidã în anevoiasa

Nicolae MECU

Magda Wächter:Scriitorul ºi mãºtile

Croniciliterare

L'article parle de l'auteur de «L'écrivain et les masques», œuvre de Magda Watcher, chercheur al'Institut de Linguistique et Histoire Littéraire «Sextil Puscariu» de Cluj, qui, dans son livre, parledu passage de Baconsky vers l'identification avec son propre soi éthique et esthétique et cherche ainvestiguer le passe historique de la plus récente littérature.

Resume

* Magda Wächter: A.E. Baconsky. Scriitorul ºi mãºtile, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2007.

13

Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile

operaþie de disociere a obrazelor înºelãtoarede cel autentic. Iatã o secvenþã exegeticãdefinitorie pentru strategia adoptatã deautoare în cãutatea lui Baconsky cel ade-vãrat:

„Personajul baconskyan se defineºteprintr-o relaþie complexã, contradictorie cuepoca, prin succesive alãturãri ºi delimitãri.Însãºi opera sa se cere descifratã în orizon-tul acestei relaþii, în dialog cu variatele eiipostaze, cu proximitãþile ºi elementele con-juncturale care o determinã. Biografia «ide-alã» a poetului este inseparabilã de aceearealã, la fel cum masca poetului reprezentaconfiguraþia intimã a timbrului artistic per-sonal.”

În acest spirit trece în revistã MagdaWächter devenirea lui Baconsky spre identi-ficarea cu adevãratul lui eu etic ºi estetic,îmbinând elastic perspectiva diacronicã cucea tematicã, abordarea secvenþialã cu cea aîntregului, lectura firesc cronologicã cu cea

inversã, adicã citirea primelor epoci decreaþie din perspectiva celor de la maturi-tate sau finale. Iatã, spre exemplu, cum cir-cumscrie cercetãtoarea devenirea scriitoru-lui ºi cum se mnaifestã capacitatea ei de asintetiza în chip pregnant-stilistic aceastãmetamorfozã:

„Flexibilitatea, impetuozitatea, gustulgloriei facile a primului Baconsky îºi aureversul, în aceastã a doua parte a biografieisale, într-o rectitudine moralã asumatã, în-tr-o adevãratã aversiune faþã de falsitate,oportunism ºi veleitarism”, „aristocratismulatribuit constant poetului devine o credinþãnedezminþitã într-un înalt ideal spiritual,într-o perfectã congruenþã a omului cu literasa”, iar cotitura finalã instituie un „nega-tivism absolut”.

Demersul autoarei este, cum probabil s-aînþeles deja, unul de tip hermeneutic; care,pe de altã parte, se potriveºte ca o mãnuºãcu perspectiva deontologicã adoptatã demonograf. Este limpede cã ea ºi-a ales acestsubiect, l-a preferat înaintea altora, ºi citito-rului nu-i poate scãpa aspectul de pledoarieempaticã al demonstraþiei. O pledoarie însãnepartizanã, o apãrare pusã sub semnul cal-mului exegetic, atentã la derapaje, dar ºi lacontextul istoric care le-a fãcut posibile.Iubirea de subiect nu obtureazã spiritul cri-tic, manifestat nu o datã printr-o finã ironie.Comentariul asupra proletcultistei Baladãdespre Barta Iosif, de pildã, nu-ºi poateinterzice observaþia cã „bãtaia vântului [...]însoþeºte fiecare secvenþã tensionalã, pentrua se potoli brusc la intervenþia organului departid”. O atare situare faþã de obiect con-stituie unul dintre meritele de primã rele-vanþã ale cãrþii ºi þin sã-l subliniez fiindcãasemenea abordãri sunt un semn clar cãcercetarea literarã româneascã a intrat într-onouã fazã. Magda Wächter face parte dinacest nou val exegetic, care are toate dateleºi motivele pentru a investiga trecutul re-cent al literaturii noastre fãrã patimã incri-minatorie, dar ºi fãrã elogiu partizan nedi-ferenþiat. Cartea despre Anatol E. Baconskyse numãrã între actele care atestã apariþiaacestei noi generaþii de istorici literari.

14

S-ar zice cã un studiu eseistic pe teme deistorie literarã care izbuteºte sã mâhneascãºi sã satisfacã în acelaºi timp, în proporþii ºicu intensitãþi apropiate, cititori diferiþi cate-gorial este o carte bunã, dreaptã, sincerã, culargi ºi necesare virtuþi problematizante.

O privire sumarã asupra micului dosarde receptare care i se poate anexa în acestmoment, aratã cã „Iluziile literaturii ro-mâne”1 valideazã, mai degrabã, doar primaparte a zicerii de mai sus. Sau, în orice caz,în consonanþã cu cartea lui Eugen Negrici,care oferã tuturor categoriilor lectoriale osumã de convenabilitãþi ºi neconvenabili-tãþi, acest dosar se poate citi ºi astfel.

S-au pronunþat pânã acum mai multtinerii, opt dintre ei într-un grupaj realizat

de revista „Observator cultural” (nr. 443 din2.10.2008). Mai toate articolele de aici stausub umbrela unui descriptivism rezervat, cuobiecþii amabile („cordiale”, cum le spunePaul Cernat în articolul „Puncte în minuspentru o literaturã iluzionatã”), direcþionatede multe ori în altã parte decât acolo undese simte cã îi doare mai tare pe unii dintreautori: chestiunea postmodernismului ro-mânesc. Unele par scrise ca sã fie la numãrºi se întrec în admiraþia pentru „expresivi-tatea ºi savoarea stilisticã” sau fac observaþiifoarte profesioniste, din care reþin, ca remar-cabilã doar una: „Eugen Negrici este destulde precaut, fãcând o distincþie între poezieºi prozã în cazul generaþiei 80”. Am verificatîn textul negrician: observaþia e pertinentã.Autorul face, într-adevãr, aceastã distincþieºi chiar o extinde, cu aceeaºi precauþie, laalte generaþii ºi epoci literare. Este, de altfelunul dintre meritele cãrþii.

Cu o retoricã foarte asemãnãtoare celeitelevizorale, Dan C. Mihãilescu („Iluziileunei bresle în derivã”, revista „Idei în dia-log”) se mirã ºi el, în formule politicos-inte-rogative, de excesivitatea unora dintreideile puse în paginã de autorul „Iluzii-lor…”, între ele cele referitoare la politizareaactului critic ºi la generaþia optzecistã,aºezatã sau nu sub protecþia conceptualã apostmodernismului.

Pe pagina „atelier.liternet.ro”, DanielCristea Enache desfãºoarã, în douã articoleintitulate „Iluzii pierdute”, un discurs reþi-nut, cu imputãri vagi, la limita formalismu-lui.

Cineva îmi semnaleazã, în termenii exce-lenþei, combativitatea bine întemeiatã aunui text semnat de Andrei Terian în revista„Cultura”. Nu am reuºit sã-l procur, dar,însumate, opiniile exprimate în articoleleprilejuite de apariþia volumui „Iluziile liter-aturii române” nu indicã o receptare entuzi-astã, chiar dacã destule au în comun acor-dul cu necesitatea unei revizuiri a canonuluiliterar pe care Eugen Negrici o susþineexplicit.

În obiectul acestui acord se aflã, de fapt,ºi originea unui semn de mirare, pentru cã,

Andrei GRIGOR

„Iluziile literaturiiromâne".

IluzionismAndrei Grigor parle dans son article du livrede Eugen Negrici, " Les illusions de la littéra-ture roumaine ", un livre sur le nouvel canonlittéraire roumain. Les attentes concernant laréception du livre sont un peu exagérées, pensel'auteur de l'article, car il y a encore quelqueaspects dans l'œuvre de Negrici (les écrivainsqui sont restés en dehors du canon, par exem-ple) qui ne sont pas éclaircis. L'auteur de " Lesillusions de la littérature roumaine " ne faitqu'essayer de diviser les auteurs canoniques deceux qui ne le sont pas, mais son essai, consid-èrent ses critiques, reste sans résultat.

Resume

1 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2008.

15

e bine ºtiut, miza celor mai rezonante dez-bateri ale ultimelor aproape douã deceniiliterare româneºti a fost reconstrucþia ca-nonului. În imediata ei consecuþie: reformu-larea programelor ºi a manualelor ºcolare,mai cu seamã pe segmentul postbelic undegeneraþia 80 revendicã locuri vacantate princontestarea esenþialmente politicã a ºaize-ciºtilor.

Oricâte învãluiri teoretice ºi stilistice arcaracteriza discursul eseistic al „Iluziilor lit-eraturii române” miza care se impune chiarîn suprafeþele uºor obsevabile ale textuluieste aceeaºi. Cuvântul canon (încãtuºat demulte ori între ghilimele, în semn de tru-faºã distanþare auctorialã), sintagmele ma-nuale ºcolare, programe universitare sau alteleieºite din aria studiului instituþionalizat alliteraturii au o frecvenþã considerabilã.Uneori persuasiv (deci deliberat) distri-buite, alteori pãrând a fi involuntar rãsãritedintr-un univers auctorial obsesiv, astfel deconstrucþii trimit cu consecvenþã la literatu-ra postbelicului, oricâte alte poteci istoriceapucã autorul „Iluziilor…”.

În acest careu, cu o diagonalã politicãevidentã ºi prelungiri etico-morale pemãsurã, pare cã ºi-a programat EugenNegrici întâlnirea festivã cu militanþiireformei canonice: optzeciºtii – fie post-moderni, fie scriitori – , grupãrile satelit,marii inchizitori ºi purtãtorii de sfeºnicepurificatoare, elitã ºi caracudã deopotrivã,anticomuniºti de prefixare recentã etc.Numai cã, dintr-o eroare de situare saudintr-un exces de onestitate relativizantã,sãrbãtoarea aºteptatã se reduce, deocam-datã la fluturãri politicoase de mânã,aplauzele sunt anemice ºi protocolare, arti-ficiile expirate iar ºampania cam trezitã. Edrept cã încã nu ºtim ce a pus la frapatGheorghe Grigurcu.

Recunosc cã aceste debilitãþi receptoare(de care am luat act înainte de a avea accesla text), manifestate tocmai în perimetrulpublicistic al cititorului þintã pe care bãnu-iesc cã a mizat autorul, m-au mirat cumãsurã. Obiºnuit cu ditirambii ºi coregrafiaomagialã determinatã de aprinzãtorii deruguri pentru literatura postbelicã ºi de

„Iluziile literaturii române". Iluzionism

16

deportãri siberiene ale spiritului românescal aceleiaºi epoci, mã aºteptam la mani-festãri cel puþin similare. N-a fost sã fie,pentru Eugen Negrici.

Odatã cititã, cartea dezvãluie o parte dincauzele posibile ale acestor reacþii cel puþinambigue, dacã nu în rãspãrul aºteptãrilor.

În primul paragraf al „Argumentului”,Eugen Negrici îºi face ºtiute întemeierileeseistice ºi, poate fãrã sã vrea, strãfundurilepieziºe: „Am crezut cu sinceritate cã, ime-diat dupã Revoluþie, intelectualii românivor fi tentaþi sã se abandoneze impulsuriloranarhice purificatoare. Mã aºteptam sãrefuze, mãcar pentru o vreme, orice con-sens, ºi sã nu mai încerce nici mãcar senti-mentele cu adevãrat necesare într-o culturãprimejduitã secular ca a noastrã – cele dinspecia sentimentelor cuvenite”.

Se citeºte sub acest enunþ un sentimentgreu de dezamãgire, o neconsolatã tristeþe aaºteptãrilor înºelate. Nu vãd motivul acesteidezamãgiri, la drept vorbind nici rostul.Doar o micã amnezie, în prima frazã, ºi oincompatibilitate logicã, în cea de a doua,au putut sã o provoace. În publicistica ime-diatã Revoluþiei, dar ºi mult dupã aceea, înalcãtuiri eseistice de tot felul, „impulsulanarhic purificator” s-a manifestat în voie.Dacã n-am recunoaºte-o (ºi eu nu vreau sãmã împovãrez cu acest pãcat) ar însemna sãrefuzãm meritele lui Gheorghe Grigurcu, depildã, care se instalase la pupitrul rechizito-rial al unui „Nurnberg românesc” („tri-bunalul scriitorilor” – în versiunea publi-ciºtilor de la „Cuvântul”), ale MonicãiLovinescu care decreta cã „statuile suntdãunãtoare”, ale lui Al. George, S. Damian(reciclat ºi refolosibil), Ion Negoiþescu,Pavel Chihaia, Doina Jela, Liviu Antonesei,Cãlin Vlase (scriitor la „Calende”-le gre-ceºti) ºi ale mai multor altor intelectualifoarte mândri cã i-a apucat, aºa, un „impulsanarhic purificator” ºi tare indignaþi cã nutoatã intelectualitatea era apucatã. Daranarhia generalizatã nu ar fi condus la unfel de consens… anarhic?! Sã nu fi observat

Eugen Negrici cã refuzând, cu toþii, „oriceconsens”, intelectualitatea româneascã s-arfi abandonat altuia, iar anarhia n-ar mai fifost anarhie?

Admit, totuºi, cã anarhia nu are preamulte legãturi cu logica ºi reþin, deocam-datã, din „Argumentul” „Iluziilor…” doarintenþia autorului de a întreprinde o acþiuneradicalã de purificare a literaturii române demiturile care o „paraziteazã” ºi de canonulcare, în concepþia lui, îºi datoreazã în ceamai mare parte configuraþia anormalitãþiicomuniste care, la rândul ei, ar fi multipluîndatoratã… „Istoriei…” lui George Cã-linescu, protocronist în ale comunismuluicum s-ar spune. (Trimit fragmentul cu pric-ina la subsol, unde îi este locul)2.

Explicitãrile preliminare ale eseistuluianunþã teza generalã cã în literatura românãnimic nu este ce pare, ce s-a spus, ori ce seºtie cã ar fi. Strategia utilizatã în demon-straþie – a ambiguizãrii analizelor (destulde sumare), a relativizãrii perspectivelor ºijudecãþilor – nu este, însã, conformã cu fun-damentalismul tezei (ºi nici nu ar fi trebuitsã fie). Încât, în prezentarea eseistului,destule fenomene luate în discuþie rãmânceea ce pãreau, ceea ce s-a spus ori se ºtia cãsunt. Cu alte cuvinte, criticul se încruntã cuun ochi ºi face cu celãlalt. Performanþã difi-cilã, realizatã cu abilitate uneori, dar ºi cuneglijenþe (voite?) care o fac vulnerabilã ºi îidenunþã dualitatea.

Generaþia 60, tratatã uneori separat, alte-ori de-a valma, în referirile la „literatura subcomunism”, este când elogiatã, când detes-tatã: „(…) a venit momentul unei maidrepte preþuiri a prozei ºi a poeziei produsedupã 1965, cu nimic inferioare celei interbe-lice”, spune eseistul la pagina 113 ºi adaugã,dupã numai douã paragrafe, cã în deceniileulterioare acestui an s-a produs literaturã(cu un concesiv „totuºi”) „în condiþiieroice”.

De aceeaºi literaturã se despãrþise însã,îngreþoºat, la pagina 46: „Analiza prozeiromâneºti a ultimilor treizeci de ani de

Andrei Grigor

2 „Limbajul la limita vulgaritãþii, iritãrile, tehnicile subestimãrii, ale discreditãrii ºi chiar loviturile subcenturã pe tema antiromânismului ºi neromânismului, prezente în luãrile de atitudine ale criticilor înmisiune, servind cu zel politica culturalã ceauºistã, ori ale semidocþilor de astãzi ºi dintotdeauna,învãpãiaþi de mistica salvãrii idolilor, toate se aflã in nuce la Cãlinescu” (Iluziile…, p. 47).

17

comunism ne confirmã, înfricoºãtor de clar,pierderea credibilitãþii Formei, eroziunea ei,dependenþa valorii de ceasul istoriei, vitezacu care, oricât de percutantã la apariþie,opera începe sã agonizeze, înlãnþuitã, prin-sã în timpul ei artistic, pentru a se perimatreptat ºi ireversibil. Cu toate acestea, dinmii de motive intelectuale ºi sentimentale,amânãm hotãrârea de a ne despãrþi furioºi,dezgustaþi sau melancolici de ceea ce ne-aemoþionat odinioarã, dându-ne satisfacþiiliterare ºi mai ales politice, rãzbunându-neumilinþele, existenþa noastrã cenuºie, devremuri grele”.

Cine s-a supãrat/bucurat la pagina 46 areprilejul sã fie împãcat/contrariat la pagina113, nemulþumit într-un mod mulþumitor.Sau invers, cãci supra-feþele textului suntalunecoase în multe locuri ºi cauzeazã oserioasã instabilitate a opiiniilor ºi atitudi-nilor. Iar cine a suferit, tot la pagina 46, alã-turi de Eugen Negrici, aflând „înfricoºãtorde clar” de „pierderea credibilitãþii Formei”în proza ultimelor trei decenii comuniste,poate lua act, cu aceeaºi clarã înfricoºare, înalte locuri ale cãrþii, de adânca mâhnire aautorului cã Forma nu a fost suficient dis-creditatã prin conþinuturi mai tari, mai vio-lent anticomuniste, prozatorii complãcân-du-se cu o literaturã a „ºopârlelor”, „cu voiede la poliþie” ºi cu „jumãtãþi de adevãruri”(cliºeizãri „anarhist-purificatoare”), contri-buind astfel la perpetuarea regimului. Totastfel, dacã afli cã „dupã o vreme (dupã1964 – n.n.) … vor fi permise tipãrirea sauretipãrirea ºi a unor volume de prozã ori depoezie aparþinând modernismului ºi avan-gardei” (pag. 30), ceva mai încolo te lãmu-reºti cã, de fapt, modernismul nici nu existãîn literatura românã.

E unul dintre motivele pentru care mãdespart de cartea lui Eugen Negrici, maiales cã nu m-a emoþionat, nici nu mi-a datsatisfacþii literare, cu atât mai puþin politice,în ciuda unui conþinut anticomunist foartetare care contribuie în 2008 la cãderea co-munismului în 1989. O fac cu melancolie,nu cu furie sau dezgust (pentru cã nu suntstãri ale judecãþii ºi deciziei critice), nici deîndatã, pentru cã încã nu am arãtat care estepãrerea autorului despre optzecism.

Pãrerea autorului despre optzecism estepozitiv-negativã în unele paragrafe ºi nega-tiv-pozitivã în altele. E pozitiv-negativãpentru cã scriitorii acestei generaþii erauºcoliþi, ieºeau din zona”ºopârlelor” politicesprea aceea a parodiei ºi a jocului cu formeletextuale, recuperau avangarda ºi valorificauexperienþa poeticã americanã, pãreaudisidenþi dar nu erau, se comportau ca ºicum literatura românã ar fi avut o evoluþienormalã, deºi nu era aºa, ºi-au abandonatprea repede elanul revizionist etc. E nega-tiv-pozitivã din aceleaºi motive. Dar în niciun caz optzeciºtii nu sunt postmoderniºti.Nu e de mirare cã dinspre redutele optze-cismului nu se aud chiote de entuziasm.

Încât nu e clar deloc (nici înfricoºãtor,nici încurajator) care ar fi – în condiþiile de-mistificãrilor ºi revizuirilor de canon didac-tic pe care încearcã a le comite Eugen Ne-grici – beneficiarii acestor operaþiuni. Oparte însemnatã a scriitorilor pe care aratãcã îi preþuieºte cu deosebire (inclusivºaptezeciºti) ºi-au gãsit deja locul prin ma-nualele ºcolare mai noi ºi în cursurile uni-versitare, alþii nu-mi par a îndreptãþi îndea-juns aceastã preþuire. ªi dacã n-ar fi aºa, artrebui sã disparã Maiorescu, Blaga, Arghezi,Voiculescu, ºaizeciºtii, optzeciºtii, cu „mi-tul” cãrora se luptã eseistul? Volumul sãurãmâne nelãmuritor în privinþa scriitorilor(ºi a fenomemenelor) care, din cauza cineºtie cãror injustiþii sau obtuzitãþi, ar fi rãmaspe dinafara canonului ºi a instituþiilor destudiu.

S-ar putea, dupã principiul efectelorcolaterale, sã beneficieze „douãmiiºtii”, cusau fãrã adeziuni fracturiste – singurii carenu sunt cuprinºi în programul de purificare.

Cristian Teodorescu crede cã sigurul be-neficiar posibil al acestui demers negativistar fi autorul însuºi: „Radicalismul sãu de azivine din partea unui comentator de lite-raturã care pânã în 1990 nu era consideratun personaj de primul raft. Locurile celemai de sus erau ocupate de Nicolae Mano-lescu, Eugen Simion, Laurenþiu Ulici, Mir-cea Iorgulescu ºi alþi câþiva. Pentru a puteaspera într-un loc pe primul raft al criticii ºiistoriei literare de la noi, Eugen Negrici eraoarecum silit sã adopte o tezã radicalã, încât

„Iluziile literaturii române". Iluzionism

18

sã recupereze handicapul pe care îl aveapânã atunci”3.

Nu ºtiu dacã este aºa, deºi, la urmaurmei, aici este vorba despre iluzii… Iar þin-tele preferate ale cãrþii lui Eugen Negricisunt „instituþia mistificatoare” a istoriei lit-erare, istoricii ºi criticii literari care „fabricãsfinþi” ºi îi fixeazã în calendarul canonic, rã-mânând atât de îndrãgostiþi de rezultatîncât nu se mai lasã înduplecaþi sã-i ra-dieze. Împotriva lor autorul aºazã din loc înloc câte o diatribã care îndreptãþeºte obser-vaþiile lui Cristian Teodorescu: „În ceea ce îipriveºte (pe criticii literari postbelici – n.n.),uneori, prin chiar statutul lor de <neofi-ciali>, deveniþi factori de decizie ºi crupieriai jocurilor politicii culturale, ei ºi-au sãpatnumele în josul statuilor ridicate. Legân-du-ºi destinul de topul pe care l-au alcãtuitºi în care ei înºiºi, pe drept cuvânt, au intrat,vor fi, poate, înclinaþi, dar niciodatã deciºisã-l modifice radical (…). Împinºi de un ero-ism al mistificãrii, ei s-au înverºunat sãiubeascã literatura abia renãscutã în anii60”. În aceeaºi chestiune, George Cãlinescuar fi un manipulator cu deliberare ºi „celmai persuasiv dintre regizorii literaturiiromâne” (pag. 53). De acord cã un creatorde construcþii critice ºi istoriografice îºileagã numele de creaþia lui ºi se poate„îndrãgosti”, pygmalionic, de ea. Dar mãîntreb cum ºi mai ales de ce îþi poþi sãpanumele pe o grãmadã de moloz sau pe unsoclu de pe care ai dãrâmat statuile! Ceva degenul: „Statuie dãrâmatã de Eugen Ne-grici”. Sau „minimalizatã” – un cuvânt lacare eseistul þine foarte mult, ca ºi la rube-deniile lui semantice, ºi la braþ cu care strã-bate tot traseul discursului sãu.

Trebuie minimalizat Titu Maiorescu pen-tru cã nu a fãcut criticã aplicatã, pentru cã afost recuperat de comuniºti ºi, pânã laurmã, pentru cã prea îl laudã alþii: „(…) dela jumãtatea anilor 60 pânã astãzi, nu maipoþi descoperi în manuale ºi exgeze nici ofrazã minimalizatoare ºi nici mãcar rece,exact situativã, în legãturã cu analizele salecritice precare”.

Mai trebuie minimalizaþi: Kogãlniceanu,Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Eminescu,romantismul, modernismul (pânã la dispa-riþie), clasicii, în general, niºte critici, proza-tori ºi poeþi ºaizeciºti, câþiva optzeciºti ºi,neapãrat, Cãlinescu, pentru cã ne-a mani-pulat cu o „Istorie….” de care nu mai putemscãpa ºi pentru cã reacþiona „feroce” de câteori i se punea în discuþie scara de valori.

La capãt, dacã mai rãmâne ceva, facemmanuale ºi programe universitare cu mini-malizaþi. Sau nu le mai facem deloc ºimergem dupã cele americane, franceze sauengleze, care mai scapã ºi câte o maxi-malizare.

Nu cred cã aceasta este finalitatea eseuluilui Eugen Negrici.

Dar nu se înþelege prea bine nici careeste, în afarã de aceea, cu care suntem toþide acord, cã spiritul critic trebuie revitalizatºi dirijat chiar în zona canonului. Numai cãaici lucrurile se încurcã foarte tare pentrucã, am spus-o ºi mai înainte, nu vãd de ce artrebui sã renunþãm la consensul preþuirii casã fim consensuali în „anarhismul purifica-tor”.

Apoi, cum ºi cine întocmeºte lista idolilorcare trebuie dãrâmaþi? Îi punem acolo ºi peMonica Lovinescu, Virgil Ierunca, HoriaRoman Patapievici etc. – statui înãlþate pesoclu tot datoritã unui sentiment al vacui-tãþii (de multe ori interioare) ºi al nevoii dea-l compensa cu trãiri ºi temenele elitiste?Paul Goma a fost deja dat jos pentru cã preaera anarhist-purificator. Îi lãsãm pe piedes-tal pe critcii proletcultiºti, pe scriitorii lau-reaþi ºi idealizaþi disidenþial ºi pe secretariiCC al UTM dãtãtori de directive prin anii50? Sau mãcar îi minimalizãm puþin, cât sãcreãm Iluzia cã, în manifestãrile lui anarhice,impusul purificator nu se împiedicã în inte-rese, laºitãþi, ori spirit de castã? Dacã nu ofacem – ºi cartea lui Eugen Negrici nu o face– atunci oferta eseisticã a „iluziilor literatu-rii române” rãmâne un simplu act deiluzionism.

Andrei Grigor

3 Cristian Teodorescu, Iluziile literaturii române ºi iluziile celor care îi scriu istoria,www.clubliteratura.ro/node/1404).

19

Thierry de Montbrial s-a nãscut în 1943 la Paris. A fãcut studii de inginerie la ªcoalaPolitehnicã ºi la ªcoala de Mine în Franþa, apoi, de economie la Berkeley, în SUA. Devineprofesor la ªcoala Politehnicã ºi preºedinte al departamentului de ºtiinþe economice(1974-1992), inginer gneral al minelor, iar din 1995, profesor titular al catedrei deEconomie aplicatã ºi Relaþii internaþionale la Conservatorul Naþional de Arte ºi Meserii.Este doctor în economie al Universitãþii Stanford din SUA. A fost primul director al cen-trului de analizã ºi previziune al Ministerului francez al Afacerilor Externe (1973-1979).Este fondatorul Institutului francez de Relaþii Internaþionale pe care îl conduce din 1979.A scris numeroase articole ºi editoriale în diverse publicaþii, printre care Le Figaro. Estedirector al revistei Politique étrangère ºi director al publicaþiei RAMSES care, de mai binede douãzeci de ani, constituie un raport despre starea lumii. Din 1992 este membru alAcademiei de ªtiinþe Morale ºi Politice din Franþa iar din 2001, membru al AcademieiRomâne. Este autorul unor cãrþi de referinþã pentru varii domenii : economie, istorierecentã, politologie, relaþii internaþionale. Acestea ilustreazã, în mare parte, efortul con-stant al autorului de fundamentare a praxeologiei ca ºtiinþã. Dezordinea economicã mon-dialã (Calmann-Lévy, 1974), Revanºa istoriei (Gallimard, 1985), ªtiinþa economicã : metodeºi modele (PUF, 1988), Memoria timpului prezent (Flammarion, 1996, Premiul Amba-sadorilor), Pentru a combate gândirile unice (Flammarion, 2000), Franþa noului veac (PUF,2002). Acþiunea ºi sistemul lumii (PUF, 2002, Quadrige, 2003, Premiul Georges Pompidou)ºi Cincisprezece ani care au zguduit lumea. De la Berlin la Bagdad (Dunot, 2003) au apãrut ºila noi sub egida Academiei Române.Spirit fascinat de sensul istoriei, analist preocupat de problemele mari ale omeniriii pefondul uriaºelor schimbãri pe care le produce instaurarea noii ordini mondiale, Thierryde Montbrial este una din personalitãþile complexe ale lumii contemporane. Intelectualangajat, spirit generos, cunoscãtor al patrimoniului spiritual universal ºi mare iubitorde culturã, Thierry de Montbrial ni se înfãþiºeazã ca un vizionar ce îºi cenzureazã ela-nurile cu rigoarea unui om de ºtiinþã. Previziunile sale, bazate pe o analizã aprofundatãa certitudinilor ºi a incertitudinilor, a acþiunilor mai evidente sau mai puþin evidente cedeterminã destinul nostru comun, au astfel ºansa de a fi credibile ºi, pe cât e omeneºteposibil, fiabile.

Thierry de Montbrial“Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei”

In an interview offered for our present edition, Thierry de Montbrial, president and founder of theFrench Institute of International Relations, talks about the sense of history and about globaliza-tion, describing it in terms of the great progress or revolution occurring nowadays in science,technology etc. The problem of properly adapting to this phenomenon is put forth by Montbrial,as it refers not only to the need of finding a new world order, but also to establishing a means ofprotecting true values, traditions, identities.

Abstract

Convorbiri

20

Convorbiri

A.M. : Valul mondializãrii care a pornit sãzguduie lumea la sfârºitul secolului trecut,cunoaºte o înaintare vertiginoasã. Ireversibi-litatea fenomenului este, cum bine ºtim, înafara oricãrei discuþii. Deruta, presiunea pu-ternicã, derapajele majore pe care le produce,efectele nefaste în imediat riscã sã zdruncineîncrederea «beneficiarilor» noii ordini, celpuþin în perspectiva unui viitor apropiat. Înloc sã se limpezeascã, lumea se tulburã,înainte de a se reconstrui se deconstruieºtedevastator.Domnule academician, în studiile dumnea-voastrã, în cãrþile dumneavoastrã de politolo-gie, de praxeologie, aþi descompus mecanis-mele ºi aþi analizat sistemul ºi dinamicalumii contemporane. Consideraþi cã am aveasuficiente motive sã credem în stringenþaunei noi configuraþii globale ºi în justeþeafundamentelor ei – economice, politice, cul-turale, morale, religioase ?T. de M.: În primul rând, mondializarea

este, într-adevãr, un fenomen care ni seimpune tuturor, având rãdãcini adânci înultima revoluþie din industria informaticã, atehnologiei ºi informãrii, adicã în toatãaceastã revoluþie ce s-a dezvoltat progresivîn ultima treime a secolului trecut, prin con-vergenþa calculatorului, a telecomunicaþi-ilor, televiziunii etc. E o revoluþie compara-bilã ca importanþã cu alte douã fenomenedin istoria umanitãþii: descoperirea scrisu-lui, în urmã cu vreo 5000 de ani, ºi des-coperirea tiparului în secolul al XV-lea. Esteun fenomen cu totul ieºit din comun, carebulverseazã nu numai societãþile noastre, ci,bineînþeles, ºi economia ºi politica; vreau sãspun, modul de guvernare politicã. Suntconvins cã, la o ultimã analizã, cãdereaURSS, de pildã, îºi gãseºte explicaþia sa ceamai profundã în aceastã revoluþie a tehnolo-giei informaþiei. Acelaºi fenomen a condusºi la cãderea comunismului, incapabil, evi-dent, sã se adapteze la aceastã revoluþie.Prin urmare, avem de a face cu un fenomence va conduce nu numai la restructurareacompletã a diviziunii internaþionale amuncii în economie, dar care are, de aseme-nea, ºi aplicaþii politice – cum ar fi criza sis-temelor politice, foarte strâns legatã deaceasta; apoi, desigur, aplicaþii sociologice ºi

chiar religioase. Cine ar fi spus, bunãoarã,cine ne-ar fi spus nouã, europenilor, în urmãcu treizeci-patruzeci de ani, cã budismul vadeveni o religie importantã în þãrile occi-dentale? Aºadar, totalitatea vieþii în soci-etate este afectatã de aceastã miºcare. ªiatunci, marea dificultate pe care o întâmp-inãm este una ce þine de adaptare. Oamenii,sigur, se adapteazã, suntem cu toþii niºteanimale adaptabile, în viaþa noastrã perso-nalã ca ºi în cea colectivã, dar atunci cândschimbãrile sunt prea rapide, ne este multmai greu. Aºa încât, adevãrata problemã pecare o avem cu toþii este sã ne adaptãm iarcâºtigãtor sau câºtigãtori din aceastã uriaºãcompetiþie – cãci toate acestea înseamnã,desigur, o competiþie, , vor ieºi cei ce se vordovedi mai adaptabili. Pe câtã vreme per-danþi vor fi cei ce se vor dovedi cel maipuþin adaptabili. Acelaºi lucru se întâmplã

21

Thierry de Montbrial

în fenomenele evoluþiei biologice. Cu deose-birea cã evoluþia biologicã se face prinselecþie naturalã, nu existã un cap caregândeºte strategii, în timp ce noi vorbim deun domeniu în care existã libertatea umanã,existã capacitatea oamenilor de a acþionasau, dimpotrivã, de a nu acþiona. ªi fiindcãîntrebarea dumneavoastrã se referã lalucrãrile mele, vã voi rãspunde cã, într-ade-vãr, cred cã în discuþie este capacitatea noas-trã – români, francezi, europeni din UE – dea organiza, de a reorganiza, de a ne restruc-tura instituþiile, modul de a concepe statul,întreprinderile, pentru a ne putea poziþionamai bine în aceastã competiþie ce a cuprinstoatã planeta, chiar ºi religiile sau valorile.Ei bine, însuºi modul de a vedea lucrurile,de a pune problema s-a bulversat ºi cred cãexistã provocãri enorme, mã gândesc, înprimul rând, la religii, pentru a supravieþui,pentru a-ºi regãsi propriile temeiuri, esenþavalorilor lor, ceea ce este un lucru foarte,foarte dificil. Aºadar, cred cã nu avem deales ºi cã trebuie sã abordãm aceastãperioadã nu cu un spirit defensiv ºi temãtor,ci cu unul dinamic ºi încrezãtor.

Cu mult curaj, adicã. Da, chiar aºa!Cât conteazã hazardul ºi cât guverneazãraþiunea în instaurarea noii ordini mondiale?Mai are loc sau, mai bine zis, mai are timprigoarea – mã refer la acþiunile politice, diplo-matice, administrative, birocratice – sãlucreze efectiv?E o întrebare foarte bunã, fiindcã atunci

când vorbim despre oameni, la nivel deindivizi sau la nivel colectiv, ne referim laraþiune, dar ºi la domeniul pasiunii, ladomeniul iraþionalului, al instinctului.

Avem douã emisfere cerebrale: unastângã ºi una dreaptã. Tot ce se petrece înevoluþia societãþilor þine, într-o anumitãmãsurã, de deciziile oamenilor, de strategi-ile organizaþiilor. Acest aspect þine de gân-dire, e aspectul raþional, iar în rãspunsul laîntrebarea precedentã spuneam cã, într-ade-vãr, trebuie dezvoltatã mult aceastã laturãraþionalã, reflexivã. Nu e însã mai puþinadevãrat cã întâmplarea sau destinul joacãîntotdeauna un rol important ºi spun întâm-plare sau hazard, cãci aceasta e o problemã

ce se aflã în centrul unei dezbateri filosofice.Oare în tot ceea ce se întâmplã, cât sedatoreazã purei întâmplãri? Bunãoarã, cândai un accident, e o purã întâmplare cã te afliacolo cu douã secunde înainte sau cu douãsecunde dupã accidentul de maºinã, deci epura întâmplare sau destinul care te aduceacolo? În tot ce þi se întâmplã sau nu þi seîntâmplã este vorba de necesitate – careconduce, de asemenea, la ideea de Dum-nezeu etc. ºi la ideea sensului umanitãþii ºi asensului istoriei? De altfel, discursul pe carel-am þinut în 2000, cred, la AcademiaRomânã, cu prilejul alegerii mele ca mem-bru de onoare al Academiei Române, senumea Sensul istoriei, ºi într-un fel, aseme-nea chestiuni abordam ºi eu. În fine, aceastãa doua întrebare presupune mize filosofieuriaºe, fiindcã se referã într-adevãr la sensulistoriei ºi al destinului umanitãþii, aºa cã eucred cã nimeni nu poate tranºa definitivaceastã problemã, e aþine de misterul uma-nitãþii înseºi. Cred, însã, cã avem datoria sãacþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat unsens al istoriei ºi cã trebuie sã ne folosimraþiunea cât mai bine pentru a încerca sãîmbunãtãþim soarta colectivitãþii umane. Sãîncercãm sã instaurãm noua ordine mondi-alã în modul celmai raþional cu putinþã.Cum? De exemplu, printr-o mai bunã orga-nizare a UE, sã zicem, în partea noastrã delume, fiindcã aici este locul în care trãim,aici este Franþa, ºi i se va alãtura ºi România,curând. Sã dezvoltãm dreptul internaþional,marile organizaþii internaþionale, pe cãicomerciale - un exemplu, Hong Kong-ul -,sã abordãm, de asemenea, cât mai raþionalcu putinþã, marile mize, cum ar fi schim-barea climei, cãci avem problema efectuluide serã, sau domeniile adiacente. Sã neorganizãm mai bine pentru a face faþã mari-lor epidemii, mã gândesc la SIDA, dar ºi laun fenomen recurent cum este gripa aviarãsau alte asemenea lucruri. Aº conchidespunându-vã cã, deºi raþiunea nu acoperãtotul ºi cã, deºi multe din lucrurile care sepetrec în lume se datoreazã nu atât raþiuniicât pasiunii, iraþionalului ºi, la urma urmei,întâmplãrii sau destinului, noi trebuie sãacþionãm cât mai mult cu putinþã ca ºi cumraþiunea ar juca un rol esenþial.

22

Convorbiri

Unde se aflã la ora actualã comandamentullumii ºi din cine credeþi cã este format?Nu existã un comandament al lumii.

Dacã îmi permiteþi o rãutate, se ºtia pe vre-mea lui Ceauºescu cine comandã – dicta-torul. Dar lumea nu e organizatã în acest fel.

Bine, atunci sã înlocuim cuvântul «coman-dament» cu un altul, cu «creier»…Nu, sã pãstrãm întrebarea aºa cum este.

Multã lume crede cã existã un comanda-ment al lumii, cã existã undeva niºte oamenicare guverneazã o parte a planetei. Iarrãspunsul este cã avem de a face cu o pãrerefalsã, cu o credinþã falsã cã ar exista oamenipreaputernici. Cã preºedintele SUA este maiputernic decât preºedintele României esteevident, dar asta nu înseamnã cã preºedin-tele SUA guverneazã lumea. PreºedinteleSUA poate avea anumite iniþiative, cu con-secinþe, uneori, vizibile: sã porneascã, deexemplu, rãzboiul în Irak ºi sã rãstoarneregimul lui Saddam Hussein, dar dacã anal-izãm acest exemplu constatãm cã urmareaevenimentelor îi scapã în mare mãsurã.Aºadar, sistemul de relaþii internaþionale emult prea complex pentru a permite exis-tenþa unui centru unic de comandã sau deconducere. Iar în limbajul pe care îl folosescîn cãrþile mele, îndeosebi în cele douã, pub-licate în România, lumea în întregul ei nureprezintã o unitate politicã, ci un ansamblude unitãþi politice – unitãþi ce interacþionea-zã într-un mod complex, ceea ce înseamnãcã nu pot fi stãpânite deplin. Prin urmare,nu avem un comandament al lumii, darputem dezvolta niºte reguli de comporta-ment care sã permitã reducerea incertitu-dinilor datorate complexitãþii lumii.

Deci, trebuie sã respectãm regulile…Trebuie sã le respectãm, dar mai întâi,

trebuie sã le creãm. În aºa fel, însã, încât sãnu fie absurde. E nevoie de reguli conce-pute, pregãtite de mai mulþi ºi apoi respec-tate.

Ca indivizi ne raportãm aproape instinctiv lamondializare ca la o acþiune de impunere, deforþã, de înglobare la care ne opunem înprimul rând emoþional. Ne opunem ca sã neapãrãm, bunãoarã de obligaþia de a nereadapta, de a ne schimba comportamentul ºimentalitatea. Ne opunem ºi ca sã apãrãm, sã

zicem, tradiþii, obiceiuri, instituþii, valori.Acest conservatorism funciar ne determinãîn mod normal sã încercãm sã consolidãmînainte de a distruge spre a reconstrui. Cumcredeþi cã s-ar putea preveni excesele?Mondializarea nu este impusã de un ºef,

de cineva anume etc. Mondializarea este unfenomen, aºa cum spuneam adineauri,datorat revoluþiei tehnologiilor informãrii.Dacã îi opunem rezistenþã, îngreunându-neadaptarea, suntem perdanþi. Cãci ce e con-servatorismul inteligent? E încercarea de aidentifica în toate domeniile esenþialul, va-loarea. Dar adaptarea se referã ºi la modulîn care organizãm apãrarea esenþialului.Chiar dacã suntem credincioºi cu adevãrat,ortodocºi sau catolici, nu ne putem imaginaca bisericile noastre sã fie organizate acum,la începutul secolului al XXI-lea, dupã mod-elul celor de acum o mie sau o sutã de ani.Dacã, într-adevãr, dorim sã pãstrãm ceea ceeste esenþial din credinþa religioasã, suntemnevoiþi, de exemplu, sã ne adaptãm limba-jul, cãci nu le mai putem vorbi astãzi tineri-lor ca acum douãzeci de ani. Iar acest lucrueste valabil peste tot. Deci, cuvântul deordine este adaptarea ºi, prin urmare, refor-ma. ªi trebuie sã fim capabili sã ne refor-mãm. Conservatorismul cred cã este cevanatural ºi când credem în ceva vrem sã-lpãstrãm, dar a pãstra nu înseamnã neapãrata te adapta, nu-i aºa? Dar adaptându-ne,pãstrãm mai bine. Ca sã pãstrãm esenþialultrebuie sã fim în stare sã abandonãmneesenþialul. Eu îmi amintesc, de exemplu,cã, în copilãria mea, preoþii purtau sutane,la fel cum poartã la voi popii. Azi, în EuropaOccidentalã, nimeni, practic nici un preotnu mai poartã veºminte tradiþionale. Fiin-dcã s-a considerat cã e un lucru neimportantºi s-a reformat.

Istoria contemporanã e marcatã de conflicteºi violenþe. Singura alternativã la crizele detot felul ºi la dezordine sã fie, oare, ordineaglobalizantã? Globalizarea produce, de fapt,ordine sau dezordine?Întrebarea e interesantã. Existã în ea

douã noþiuni: de ordine ºi de dezordine.Noi, oamenii, visãm întotdeauna, cel puþinla o anumitã vârstã, la ordine. Pentru noi,ordinea este întotdeauna efemerã fiindcã

23

Thierry de Montbrial

ordinea totalã ar oferi imaginea morþii sau,dacã vreþi, ordinea absolutã este imobili-tatea totalã. Or, dimpotrivã, în istorie, totulse miºcã fãrã contenire. Prin urmare, existãmereu dialectica ordine-dezordine. Eu cred– fãcând legãtura cu întrebãrile precedente– cã provocãrile unei bune organizãri a soci-etãþii umane sunt tocmai acelea de a face înaºa fel încât dezordinea inevitabilã, creatãde schimbãrile, de adaptãrile ºi de refor-mele obligatorii, sã se petreacã într-o maimicã învãlmãºealã ºi fãrã suferinþã. Un anu-mit grad de dezordine e necesar vieþii ºi aºspune cã viaþa însãºi, biologia, se compunedin miºcare, din dezordine, cel puþin tot pe-atât cât din ordine. Totul e o chestiune de

gradaþie. În practicã, atunci când încercãmsã organizãm relaþii internaþionale, respec-tând, cum vã spuneam adineauri, regulajocului – bunãoarã, prin intermediul ONUsau al OMC (Organizaþia Mondialã aComerþului) – regulile jocului vizeazã toc-mai evitarea exceselor dezordinii. Acesta eun aspect al problemei. Dar existã ºi unaltul: putem, oare, elimina complet vio-lenþa? Din pãcate, rãspunsul este negativ.Violenþa face parte ºi ea din natura umanã.Omul este în egalã mãsurã un animal vio-lent ºi blând. Ca atare, nu cred cã putemelimina complet violenþa. Dupã cum ve-dem, de la cãderea URSS au fost în lumemai multe rãzboaie, cel puþin în spaþiul

24

Convorbiri

european, care au pierdut mult în intensi-tate comparativ cu ceea ce fuseserã, celpuþin în secolul XX. Cred cã putem spera cãnu vor mai fi rãzboaie, rãzboaie mari, înorice caz, cum au fost în secolul XXrãzboaiele mondiale. Dar nu cred cã putemelimina complet violenþa. Putem încercadoar sã o reducem, sã o canalizãm. Cãci, dinpãcate, violenþa stã întipãritã adânc în natu-ra umanã, fapt ce face parte, de asemenea,din misterul vieþii.

Care credeþi cã sunt beneficiile pentruomenire – nu pentru oligarhia financiarã –ale mondializãrii?Cred cã toatã lumea are de câºtigat de pe

urma mondializãrii. Cred cã mondializareaeste interdependenþa, deschiderea spreceilalþi, ºi cred cã pentru o þarã ca România,un asemenea fapt trebuie sã fie limpede,fiindcã voi aþi avut parte, cel puþin o vreme,sã ºtiþi ce înseamnã izolarea totalã de lume,în ultimii zece ani ai lui Ceauºescu. Iar cândte izolezi complet de restul lumii, te afli laextremitatea opusã globalizãrii. Te închir-ceºti, te nimiceºti, pieri. Deci mondializareaeste deschidere ºi interdependenþã, cucondiþia ca ele sã fie bine canalizate. ªi insistmereu pe aceeaºi idee a regulilor, a instituþi-ilor, cãci datoritã ei toatã lumea are decâºtigat. Oligarhia financiarã este o expresiecam extremistã dat fiind cã lumea finanþeloreste necesarã pentru îndeplinirea proiec-telor economice. E drept, ne ºocheazã oîmbogãþire prea rapidã, existã multe astfelde cazuri: în þãrile foste comuniste existãmulte averi ce s-au fãcut extrem de repedeºi e, într-adevãr, ºocant. Dar nu cred cãputem spune cã oligarhia financiarã ar be-neficia de pe urma mondializãrii. Ar fi cutotul excesiv. Sã nu uitãm iarãºi, cã o bunãparte a lumii, care pânã nu demult era com-plet subdezvoltatã, se aflã azi în plinã dez-voltare. Acum treizeci-patruzeci de ani înEuropa de Est erau oameni care considerauChina o þarã care nu va cunoaºte niciodatãdezvoltarea. ªi avem vreun drept sã neplângem acum în privinþa dezvoltãriiChinei? Sau a Indiei? Dacã mondializareaeste bine încadratã de reguli de comporta-ment, reguli pe care le-aº numi drept inter-naþional – în sensul cel mai general pe care

îl poate avea termenul – dacã noi facemeforturi pentru a ne adapta, atunci toatãlumea poate beneficia de pe urma mondial-izãrii.

Scriitorul suedez Kjell Espmark, în romanulsãu, Cãlãtoria lui Voltaire, publicat în 2003ºi în Franþa de Editura Actes Sud, face dinVoltaire un cetãþean candid al lumii noastre,profund contrariat de consecinþele nefaste,produse la scarã globalã, de contradicþia din-tre raþiunea teoreticã ºi raþiunea practicã,dintre adevãr, iluzoriu ºi fals. Dumneavoas-trã ce credeþi cã ar spune Voltaire, reînviat,despre societatea contemporanã?Candide este un procedeu retoric prin

care pui întrebãri foarte profunde la adã-postul unei aparente naivitãþi. Voltaire ar fifost un bun jurnalist. Sigur, nu ºtiu ce ar faceVoltaire azi, pentru cã nu trebuie niciodatãsã dãm glas morþilor, dar nu trebuie sãuitãm, cred, cã lumea materialã este într-ocontinuã schimbare – începând din secolulal XVIII-lea s-au fãcut progrese extraor-dinare: în ºtiinþã, tehnicã, medicinã, sport,comunicare etc. – natura umanã, însã, esteîn esenþã aceeaºi. Oamenii de azi suntesenþialmente aceiaºi cu cei din secolul alXVIII-lea. Au aceeaºi capacitate cerebralã,aceleaºi caracteristici fiziologice etc. Între-bãrile pe care ºi le-ar pune un gânditor caVoltaire, ca de altfel, oricare alt gânditor,sunt aceleaºi. Cred cã ceea ce este evidentpentru secolul XX este pierderea naivitãþii,fapt ce a început sã se contureze o datã cusecolul Luminilor, ce s-a dezvoltat apoi cuscientismul ºi pozitivismul secolului al XIX-lea ºi, apoi, chiar la începutul secolului alXX-lea am pierdut speranþa naivã cã pro-gresul tehnic sau ºtiinþific ar permite, însine, transformarea naturii umane. Existã,în religie, dacã vreþi, înfruntarea permanen-tã dintre bine ºi rãu, care nu s-a schimbat.Cred cã cineva ca Voltaire ar putea sã seadapteze ºi el la o lume diferitã de cea încare a trãit ºi sã scrie cãrþi ºi articole în caretonul general nu s-ar deosebi prea mult detonul din secolul al XVIII-lea. Dupã cum ºicei care îl criticã pe Voltaire ar putea, la fel,sã-l desfiinþeze pentru faptul cã nu trãiaîntotdeauna aºa cum le dãdea lecþii altora.

25

În Caiete critice, nr. 3-4-5/2008 s-a publicat, prin bunãvoinþa colectivului redacþional,Jurnalul (I) de H.E. Baconsky, unde prezentam cã textul începe cu data de “17 Septembrie[1961]” ºi continuã pânã la data de “7.III.963”. când se întrerupe. Pe pagina filei urmã-toare apare precizarea: “Lipsesc 25 foi”, adicã 50 pagini de manuscris.Continuãm publicarea Jurnalului începând cu data de “9XI.961” îngãduindu-ne, toto-datã, sã marcãm unele evenimente semnificative din viaþa ºi activitatea poetului în anii1960-1963.În vara lui 1959, familia Clara ºi Anatol Baconsky se mutã în Bucureºti, într-un aparta-ment acceptat, din clãdirea de pe str. Dionisie Lupu (Tudor Arghezi), nr. 12-14. (Aspecteprivind mutarea în Capitalã în Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, 1982, p. 60 ºiurm. ºi P. Þugui, A.E. Baconsky “pãrãseºte” redacþia Steaua (II), Rostirea Româneascã, Sibiu,an. IV, nr. 1-2-3, 1998, p. 128-149)La Bucureºti e înconjurat de scriitori tineri, iar în ianuarie 1960 începe colaborarea înpaginile Gazetei literare, bucurându-se de amintirea lui Paul Georgescu ºi Z. Stancu. Înluna mai îi apare la Editura Tineretului antologia Poeþi clasici coreeni, iar în septembrie1960 Espla oferã cititorilor cartea Cãlãtorii în Europa ºi Asia de A.E. Baconsky. În aceeaºiperioadã apãruse aprobarea autoritãþilor financiare ca Uniunea Scriitorilor sã editeze,începând cu anul 1961 revista Secolul 20. Una din condiþiile explicate, pusã de A.E.Baconsky la eliberarea sa din postul de redactor ºef al Stelei, a fost numirea ca redactorºef al noii reviste lunare - Secolul 20, programatã sã aparã în 1961. Încã din august 1960,A.E. Baconsky a început sã elaboreze planurile ºi programul revistei Secolul 20, aceastacu ºtirea secretariatului Uniunii, a prim-secretarului Mihai Beniuc.ªi, totuºi, în decembrie 1960, Mihai Beniuc îi comunicã cã aºa-zisa hotãrâre a ComitetuluiUniunii de numire ca redactor ºef al revistei Secolul 20 a lui Mihai Beniuc. Era una dincele mai dure lovituri intelectuale ºi morale primitã din partea conducerii UniuniiScriitorilor, Mihai Beniuc dovedind o ingratitudine incalificabilã. (Eu fusesem destituitîn septembrie 1960 de la conducerea Secþiei de ªtiinþã ºi Culturã a C.C., însã foºtii meicolaboratori s-au purtat nedemn prin acceptarea abuzului lui Leonte Rãutu, principaluladversar politico-ideologic a lui A.E. Baconsky). Din motive inexplicabile, M. Beniuc nua comunicat sincer lui Baconsky cine a refuzat autoritar numirea autorului Fluxuluimemoriei ca redactor-ºef al revistei Secolul 20. Oportunismul ºi ingratitudinea lui MihaiBeniuc sunt de condamnat.Volumul Versuri apare la Editura Tineretului în februarie 1961, iar în august, din acelaºian, apare tot la Editura Tineretului Versuri de Quasimoto. În româneºte de..... Mutarea

Jurnale

A.E. Baconsky: Jurnal“Nu vom scãpa niciodatã

de impostori” (II)

In the following fragments, a part of Baconsky's journal is offered to the public, presenting a fewsequences from the writer's life during the first months of 1962, when the situation of writers andpoets and their social and economical status was becoming more and more critical.

Abstract

2626

A.E. Baconsky: Jurnal

în Bucureºti ºi absenþa salariului lunar a pus familia Baconsky în faþa unor cheltuieli cenu puteau fi acoperite din drepturile de autor încasate de la Fondul Literar, situaþie inco-modã, dacã nu chiar terorizantã pentru familia Baconsky.Ca sã-ºi aline cât de cât suferinþa moralã provocatã de confraþii de la Uniune ºi patron-ii ideologici de la Direcþia de Propagandã ºi Culturã de la partid, A.E. Baconsky pãºeºtela redactorii de la Secolul 20 ºi inaugureazã colaborarea cu traduceri din poeþi strãini.ªi în viaþa personalã intervin evenimente imprevizibile. Integrarea în mediile socio-int-electuale bucureºtene, de bunã seamã mai puþin rigide ºi cu anume prejudecãþitradiþionale, existente în Oraºul de pe Someº, îi oferã situaþii ºi oameni ce-i zdruncinãpoza mizantropicã.La Otopeni, unde fusese internat pentru control medical ºi tratament se regãseºte:“...încep sã mã simt mai bine. Dincolo de excelentele îngrijiri medicale mã va tãmãdui poate ºifrumuseþea nemãsuratã a locului, poate ºi liniºtea - cea venitã din afarã pentru cã cealaltã inte-rioarã mi-au ascuns-o anii ºi bucuriile ireversibile”. (Scrisoare cãtre P.Þ., sept. 1959)În iunie-iulie 1960, e supus unui nou control medical. Se pare cã, acum în spital,cunoaºte pe doamna Ioana Posticã, profesoarã de francezã, temporar cu slujbã de asis-tentã medicalã, cãsãtoritã, fãrã copii. De aceeaºi vârstã, noua prietenã, ºtiutoare depoezie francezã, frumoasã ºi discretã, estompeazã depresiunile ºi nesatisfacþiile cotidi-ene, întreaga fiinþã a poetului nãzuieºte spre fericire ºi iubire, se dãruieºte vieþii ºicreaþiei:“Adu-þi aminte arama / cu umerii roºii trecând / Singurã. Adu-þi aminte / saralandeletoamnei. / Uitã frunzele rugii, / apele calme, pãdurea / care pleca murmurând - / uitãdecorul mereu / schimbãtoarelor farmece. Uitã / ºi zilele, lunile, ceaþa / prin careveneam cãutându-ne...” (Dans în octombrie)Parcurge ironic ºi zilele de “judecatã” oferite de confraþi la Conferinþa pe þarã a scriito-rilor din 22-24 ianuarie 1962, ca în primãvarã sã cãlãtoreascã dezinvolt prin... Þarã. Cumînsuºi mãrturisea, apucase, cu “mai bine de 5 ani”, pe o nouã cale artisticã, fãrã s se abatãde la ea. (Pavel Þugui)

9.XI.[961]Au trecut zile neînsemnate cu nimic în

viaþa mea. M-a vizitat un tînãr poet, studentla Conservator ºi mi-a fãcut o enormãbucurie arãtîndu-mi un exemplar completzdrenþuit, din Fluxul memoriei; îl citiserã vre-o sutã de colegi ºi prieteni de ai sãi.Cumplitã plictisealã a fost strãdania mea dea cîrpi, dupã cerinþele editurii, o micãmonografie turisticã a Clujului. Câteva fileam avut senzaþia croitorului periferic, sortitsã întoarcã haine vechi ºi sã peticeascã, sãtransforme pantaloni uzaþi în fuste dedamã. Ce sã fac dacã n-am fost capabil dediscernãmânt, orice exigenþã, orice raþiune.se cer articole politice dar nimenea nu simtenecesar sã disocieze cele bune ºi utile decelelalte, plate, inutile, simple parafrazãriale altor ºi altor asemenea piese. Totul e sãfie ºi sã vinã mereu pe banda rulantã ca sã

nu se tulbure mecanismul redacþional. Nuºtiu dacã autorii se gândesc la eventuali-tatea de a fi sau nu fi cetiþi de cineva - maicurând nu se gîndesc - cei care le publicãsunt însã absolut indiferenþi la asemeneaprobleme. Cine e vinovat de aceastã situa-þie. Nimenea, desigur ºi tocmai asta mi separe cumplit.

De trei luni nici o editurã nu plãteºtedrepturile de autor cuvenite dupã o muncãprestatã ºi acceptatã sau chiar tipãritã.Cauza? N-o cunoaºte nimeni. Întîmpinã unfel de Congres al scriitorilor cu lamentabiletribulaþii ºi adesea cu foamea. De multe serila rînd ceaiul gol e hrana noastrã. Cei douãduzini de privilegiaþi – oamenii recepþiilor –au câte douã-patru salarii ºi importantesume la CEC, încît sumele ce le provin dinliteraturã sunt binevenite chiar peste un ansau doi. Cît va mai dura postul? N-ocunoaºte nimeni.

27

Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)

23.XI.[961]Milo P[etroveanu] m-a rugat sã-l însoþesc

într-o vizitã la Stancu. Am acceptat ºi iatã-ne ajunºi. L-am gãsit împreunã cu Barangaºi îndatã ce am intrat, gazda a cuvântat,dupã obiceiul sãu: Þin sã precizez de laînceput cã avem printre noi pe unul dintrecei mai de seamã poeþi contemporani aiEuropei (eu eram; am fost avansat). Apoi,ne-a exprimat profunda sa angoasã privi-toare la viitoarea conferinþã scriitoriceascã.Va fi reales Beniuc (reales e un termen cutotul nepotrivit!) ºi i se vor adãuga 4-5 tineripurtãtori de servietã. Stancu manifestã oveche dorinþã de a se retrage la Breaza sãscrie, lãsînd treburile scriitoriceºti pe seamahazardului. Pãrea f[oarte] afectat de atacullui T[itus] Popovici instigat de Beniuc. Ceoameni slabi! Ce-l poate interesa în fond oasemenea ispravã? Dupã o firavã iluzie,revin la vechile temeiuri. Beniuc va rãmîneapânã la parozism prim secretar al UniuniiScriit[orilor]. E de altfel singura lui formã denemurire!

28.XI.[961]Astãzi Milo P[etroveanu] a fost numit la

V. Romîneascã. M-am bucurat ºi l-am felici-tat din toatã inima. Eu rãmîn sã ºomez maideparte sub lozinca: are Dumnezeu grijã depãsãrile cerului!

Un coleg clujean mi-a adus vestea ex-cluderii din partid a ultimului dintre ticã-loºii care-mi fãcuserã viaþa imposibilã întrezidurile bãtrânului oraº. N-am trecut încã sãcaut a le publica în locurile cele mai puþininsalubre: mai cu seamã la Gazeta ºiContemporanul. Prelungindu-se fastul con-ferinþei, editurile continuã a nu plãti nici unban ºi mã simt aproape ca Demostene Botezcel de acum 8 ani, care le colinda prin re-dacþii cerând subiecte pentru posibile arti-cole de imediatã publicabilitate.

17.XII.[961]Douã delegaþii reprezentative ale scriito-

rilor români au plecat sã ducã faimaliterelor noastre peste hotare. În Ungaria:Dem. Botez, D. Corbea, Letay L. ºi A. Rãu.În Cehoslovacia: Nagy Istvan, I. D. Bãlan,N. Þic ºi Veronica P.[orumbacu]. N-am

28

A.E. Baconsky: Jurnal

vãzut aceste þãri, dar sînt mîndru de judi-cioasa alcãtuire al delegaþiilor ce mã vorreprezenta ºi pe mine: cu ochii lor voi vedeadeci ºi eu. E singurul mod de a cãlãtorii,care-mi revine în exclusivitate!

Trecînd prin Bucureºti, Rãu mi-a povestitun episod f.[oarte] trist. Cu ocazia sãp-tãmînii filmului francez la Cluj din ordinulpersonal al lui Vaida, au fost arestaþi peste100 de bieþi amatori de autografe care-laºteptau la ieºire pe Jean Marais. Printre eistudenþi, medici, funcþionari etc. Au fost þi-nuþi 36 ore în beciurile miliþiei, bãrbaþii aufost tunºi iar femeile speriate cu aceeaºipuniþiune. Majoritatea dintre ei, dupã eli-berare au fost se pare, daþi afarã din insti-tuþiile în care erau încadraþi. Însuºi Rãu aprimit un plic de la miliþie, în care îi se cereasã comunice neîntîrziat ce sancþiuni admi-nistrative s-au luat la redacþie împotriva luiLeonida Neamþu care, nici mãcar aspirant lavreun autograf, trecea pur ºi simplu pestradã cu soþia ºi apropiindu-se sã vadã ce seîntîmplã la respectivul cinematograf, s-atrezit în beciul miliþiei de unde, dupã treizile s-a întors tuns ºi umilit! Lozinca sub cares-a desfãºurat acþiunea miliþienilor era: sãlichidãm ploconirea în faþa artei burgheze!

Azi a început o feericã ninsoare. M-amplimbat cîteva ceasuri prin cartierul ºose-lelor ºi mi-am amintit de copilãrie. Ce bine esã te purifici sufleteºte în alb ºi în naivemigraþii spirituale, sã te joci cu vîrstele pier-dute pe totdeauna ºi sã lipseºti o vreme,oricît de scurtã, din propria ta viaþã.

Crãciunul se apropie ºi cu el, prin inter-venþia unor mesaje de abundenþã ruralãdespre care am fost prevenit prin scrisori,vom trãi cîteva sãptãmîni normale. Vomchema câþiva prieteni, vom avea în sfîrºitsentimentul cã sîntem în rândul lumii –apoi dupã scurtul interludiu vom reveni lasãrãcia noastrã obiºnuitã. Pînã atunci, mîineva trebui sã-mi calc pe suflet ºi sã solicit unnou împrumut la Fondul Literar, cãci altfelnu se mai poate! Trist, dar inevitabil!

6-I.’962Asearã în camera de partid a Uniunii

Scriitorilor am stat de vorbã cu Novicov înlegãturã cu volumul meu ºi cu diversele

29

Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)

calomnii debitate la adresa mea. A intrat laun moment dat Deºliu îmbrãcat în ceea cese numeºte Jargonard un palton de „fost”.L-a achiziþionat la Consignaþie de la vreunfost deputat, director de bancã sau patronde restaurant. Era f.[oarte] mîndru de achi-ziþia lui ºi mîngîia cu voluptate blana devidrã, cu imperceptibile eroziuni. Rãposatulfusese ceva mai gras sau poate a prevãzutuluitoarea metamorfozã a veºmântului ºi alãsat loc poetului sã-ºi alcãtuiascã un pânte-ce rotunjit ca un apendice al prestigiului ºicombativitãþii. Ce puþin le trebuie acestornouveaux riches! Un palton de fost, o casãcît mai mare ºi cît mai aproape de ºosea, omaºinã fie ºi mai ponositã – niºte cãlãtorii înstreinãtate, niºte salarii, venituri diverse,douã-trei soþii schimbate la interval de cîþi-va ani, – iatã idealurile cele mai demne deun redactor ºef sau pur ºi simplu un scriitorfruntaº! ªi ce fericiþi sînt, probabil, cei capa-bili sã se mulþumeascã cu atîta. Vai însãcelui sãrac cu duhul care viseazã infinitele ºiînºelãtoarele apariþii ale sublimului! Vai,acelor – vorba lui Bacovia:

... nebuni rãtãcitori, tãcuþiGesticulând pe bulevarde!

8.I.’962Poeþii tineri mã viziteazã încontinuu.

Deobiceiu, bãieþi talentaþi ºi sãraci, cu aer depãsãri speriate ºi cu figuri mistuite de ana-horeþi juvenili. Sunt singurele mele relaþiiaceºti necunoscuþi ºi cu ei mã simt în afaraintrigilor, meschinãriilor, invidiilor, cupidi-tãþilor, demagogiilor viermuiesc în mediulscriitoricesc. Viaþa mea se confruntã cuprospeþimea ºi ingenuitatea unor vîrste ire-versibile ºi mi se pare cã eu însumi mãcunosc în ei, aºa cum eram odinioarã –poate doar aerul meu de sabie ºi ochiiincandescenþi ai celui ce nu admitea conce-sia, nu-i mai pãstreazã aceastã generaþierecentã. Are o anumitã cuminþenie vecinãimperceptibil cu resemnarea. Sau poate omaturitate prematurã; uneori – ºi aceastacînd o surprind, îmi displace – manifestãchiar tendinþe precoce de abilitate ºi diplo-maþie. O, cît de infirm am rãmas în aceastãprivinþã, pînã astãzi! Nu voi fi niciodatãcapabil sã mimez preþuiri, interes, curtoazie.

Nu pot afecta ritualul, destul de rudimentardealtfel, al demagogiei, nu pot asculta nea-devãruri flagrante, fãrã sã ripostez violent,nu pot recunoaºte erori iluzorii, simulîndun respect profesional ºi ad-hoc – ºi asta erãu, e o adevãratã infirmitate! Pot simpatizasincer un mãturãtor din parc ºi îmi pot îm-pãrþi cu bucurie þigãrile la grãdinarii oraºu-lui dar nu pot schiþa zîmbetul de rigoarecând întâlnesc un „scriitor”! în fond ar tre-bui sã o fac – n-ar fi o concesie în artã ci înviaþa mea; dar oare se pot separa acestedouã reverse ale fiinþei mele?

12.I.’962Am publicat în „Contemporanul” – un

protest împotriva bandelor care au atentatla viaþa lui Sartre.

Nu ºtiu de ce toþi foºtii legionari þin sã-midea lecþii de marxism: G.[azeta] L.[iterarã]de ieri publicase un oarecare I. Lungu, fostslb legionar, care denunþã „gravele abateride la marxism” din studiul meu DeclinulMetaforei. Oare e necesar ca asemenea spe-cimene sã apere puritatea ideologicã a criti-cii noastre?

La Casa Scriitorilor am cetit toatã dupãamiaza reviste streine. Un italian scriinddespre J.S. Perse ajunge la concluzii f.[oarte]învecinate cu ale mele: un poet sgomotos ºide o mãiestrie inutilã!

15.I.’962Liniºte. Viaþa e calmã ºi rectilinie. Vãd în

jur agitaþia oamenilor din cele mai variatemeserii. Scriitorimea e placidã ºi stagnantã.Revistele apar automat, nu vezi nici o iniþia-tivã, nici o întrebare, nici o discuþie – nimiccapabil sã te antreneze. E un profesionalismmeschin, o inerþie cotidianã. Regret cã numã pricep la ceva foarte concret: inginerie,medicinã, chimie etc. Aºi intra sã lucrez cutoatã pasiunea ºi m-aºi simþi foarte fericit.Munca mea ar da roade palpabile, de utili-tate directã ºi imediatã. Ce bucurie sã vezioamenii mutîndu-se într-o casã ziditã detine!

ªi eu zidesc – dar cine va pãºi vreodatãpragul casei strãvezii pe care mã strãduiescs-o duc la bun sfîrºit? Incertitudine ºiîndoialã. Faci ºi parcã nu s-ar alege nimic. ªi

30

A.E. Baconsky: Jurnal

printre atâtea ostilitãþi te simþi strein ºinefolositor.

18.I’962Astãzi e o zi festivã. Dupã cinci luni de

pauzã, în sfîrºit se anunþã plata drepturilorde autori. Iatã-mã la casieria F.[ondului]Lit.[erar]. Aºtept sã încasez vreo 3 000 lei. Înfaþa mea o doamnã de 50-55 de ani, asistã lanumãrãtoarea banilor ce-i revin. Fãrã sãvreau numãr ºi eu odatã cu casierul. Cândajung la 70 000 pierd ºirul. Casierul contin-uã, apoi femeia deschide o sacoºã imensã ºiîngrãmãdeºte înãuntru mormanul de banc-note, uitându-se, parcã jenatã, în jurul ei. Ci-neva din spate spune cã e soþia lui Cãlines-cu. Bietul de el, pe lângã modestul venit lu-nar de cc. 10 000 – iatã ºi o altã pacoste pecapul lui!

Oricum cei trei mii ai mei îmi asigurãplata datoriilor ºi dacã vor prisosi câtevasute, va fi excelent.

Am semnat contractul pentru traducerealui A. Lundkvist, ceea ce înseamnã încã 3-4luni de existenþã oarecum asiguratã. Vorbalui Vallejo: Vai de atâta, vai de atât de puþin,vai de toþi!

21.I’962Au venit clujenii la Conferinþã. Mîine va

începe. Am primit ºi eu o invitaþie, ca unstrein oarecare: locul nr. 289. Mã voi duce sãasist. Sînt sigur de pe acum de concluziaacestui areopag: cauza principalã a stagnãriipoeziei sînt eu, izolat, evazionist, inactualetc. Mã vor lovi toþi ºi din toate pãrþile. Cepot face? Sînt sigur cã ºi dacã aºi scrie altfel,tot n-ar fi bine: mi s-ar pune la îndoialã sin-ceritatea. Dacã scriu aºa cum sînt, nu e bine.Dacã n-aºi mai publica nimic spre a nuîmpiedeca mersul poeziei noastre, iarãºi n-ar fi bine. Dar oare dacã aºi înceta sã maiexist? Ce negre sunt aripile vîntului care mãînvãluie. Poate cã sunt un monstru cu ade-vãrat. Aºi vrea sã fi fost altfel dar e tîrziu, nuse poate. Dacã mãcar fosforul oaselor meleva spori fertilitatea unui ogor undeva, totvoi avea o justificare de a fi existat?

24.[I’962]Conferinþa s-a deschis, a avut loc ºi s-a

încheiat pentru invitaþi, astãzi înainte de

masã. Dupã masã delegaþii vor alege noileorgane de conducere. Prezidiul festiv a fostalcãtuit din T.[udor] Arghezi, (care a statdoar pânã la prima pauzã), apoi scriitorii:Ion Brad, Mircea Dumitru, Z.[aharia]Stancu, Marcel Breslaºu, V. Em. Galan,Nagy Istvan, Al. Ghilia, Kovacs Gyorgy,Marin Preda, Titus Popovici, Ion Pas ºi,bineînþeles, M. Beniuc. Raportul lui Beniuca citat succesele poeziei din perioada dedupã Congresul din 1956, excluzîndu-mãtotal. Aºadar cãrþile mele apãrute în acestrãstimp, adicã Dincolo de iarnã, FluxulMemoriei, Versuri – sunt nule. În schimb, lacapitolul negativ am fost situat în centru(evazionism, apolitism, însingurare etc.).Au urmat oratorii, care m-au atacat aproapetoþi, debitînd felurite acuze ºi sfîrºind prin arecunoaºte cã sunt „înzestrat” (termen ad-hoc pentru a evita cuvîntul talent ce li s-apãrut nemeritat totuºi). S-au spus pesocoteala mea lucrurile cele mai diverse;pînã ºi cultura mi-a fost consideratã„gongoricã” de cãtre un personaj care pretin-dea cã îmi argumentez un eseu citindu-l pe„obscurul pornograf Restif de la Bretonne”(Bretonne Restif, astãzi cînd, în sfîrºit, olume întreagã îi acordã locul important pecare-l meritã, trebuie sã sufere ºi el dincauza mea!). Un orator, critic oral, cunoscutprintr-o vastã activitate prin ºedinþe, ºi-amanifestat încîntarea cã eu n-am fost alesdelegat, ºi a considerat cã e aici manifestat,unanimul oprobiu al confraþilor care deza-probã total poezia mea – ca ºi cetitorii,dealtfel, a încheiat oratorul: numele sãu eA.[lexandru] Oprea. Dupã ultimii vorbitori,Beniuc mi-a sugerat cã „e foarte aºteptatã oluare de atitudine” din partea mea, cãci, ori-cum, n-ar fi bine! sã nu vorbesc. Mi-am scrisun mic text pe care l-am cetit ]n 3-4 minute.

Dupã câte mi-am dat seama ºi am auzit,eu eram desemnat ca obiectiv al acestei con-ferinþe – obiectiv în sensul de molimã ce tre-buie lichidatã. Cred cã scopul a fost atins.Îmi dau seama cã nu trebuie sã mai încurcsplendidul zbor al poeziei noastre. Cum voitrãi, încã nu ºtiu. Practic nu prea vãd de cear mai trebui sã trãiesc? Deocamdatã ezitîncã, pendulînd între derutã ºi speranþãmult prea vagã. Nu e oare speranþa un

31

Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)

pseudonim al laºitãþii? Patrie ingratã, nu veiavea oasele mele, spusese luptãtorul latin;nu pot repeta vorbele lui. Aºi spune altfel:Patrie iubitã, iartã-mã dacã îþi voi lãsa, dintot ce-aºi fi vrut odatã, singure oasele mele.E în orice caz cea mai certã moºtenire pe careo voi lãsa. Binecuvîntaþi fie cei ce se strãdu-iesc ajutîndu-mã sã o împlinesc mai repede!

26.I.’962Asearã, deºi nu fãceam parte dintre dele-

gaþi, mi s-a fãcut cinstea de a fi invitat larecepþia finalã. Nimenea dintre cei mari, cutoate cã erau mulþi, nu mi-a acordat vreoatenþie. De fapt, nu înþeleg de ce am fostchemat. Conducãtorii statului s-au întreþi-nut cordial cu biroul, nou ales, al Uniunii.Cineva spunea lângã mine cã însuºi Gheor-ghiu-Dej l-a chemat pe Cicerone Theodo-rescu sã ciocneascã un pahar, cu toate cãrespectivul nu e membru nici în comitet.Feþele tuturor – sau aproape ale tuturor –erau exaltate. Obscurii abuzau de excelen-tele bãuturi ºi încercau sã escaladeze pres-tigii, fraternizând cu cei mai celebri ºi invi-tîndu-se la intimitate! Demostene Botez acetit un lung discurs pe care toþi l-au ascul-tat cu resemnare. Îndatã ce conducãtorii auplecat, nevãzut de nimenea am ieºit reîntor-cîndu-mã în vizuina mea. Dar ajuns acasã,propria mea locuinþã mi-a pãrut streinã; numai era în ea nimic din amprenta locataru-lui ºi am simþit cum încet, încet se mutã înea altcineva.

Culmea stupiditãþii ridicole: Paul Geor-gescu, în ciuda eforturilor sale diplomatice,a fost ºi el atins destul de substanþial ºi adecãzut din rosturile lui politice! Cred cãîncã acum 2-3 luni, când îi spuneam cã de cete temi nu scapi, mã privea cu îngãduinþã...

1.II.’962 Zilele trec peste mine, sumbru ºi deru-

tant. Am fost asearã la ªelmaru sã-i propuncolaborarea mea la revista Teatrul. A fostfoarte amabil, dar mi-a rãspuns cã e scrisã înîntregime de oameni de teatru: actori, regi-zori, scenografi etc. deci nu vede ce i-aºiputea da în afarã doar de o piesã! Astãzi amvorbit cu Dem.[ostene] Botez, directorulVieþii Rom.[âneºti] unde încã din iunie 1961

32

am un studiu despre poezia sud-americanãºi o serie de traduceri din respectivii poeþi.Mi-a spus cã de la mine vrea poezii origi-nale în spiritul criticilor ce mi s-au adus.Replicîndu-i cã pînã atunci vreau sã ºtiusoarta traducerilor, mi-a rãspuns cu un zîm-bet perfid cã... sperã sã le poatã publica priniunie-iulie 1962. Ce cumplitã ºi monstru-oasã ticãloºie! Acest bãtrîn nul ºtie prea binecã mã condamnã astfel la o lunã de foame ºitotuºi – ba chiar tocmai pentru asta! – mãamînã la infinit. El are cîteva salarii ºi pestetoate mai ºi câºtigã 4-5 mii pe lunã de lapublicaþii ºi edituri. Ce logicã stranie întoate acestea! Despre echitate nu maivorbesc –, e un termen cu totul absurd.

Am presimþirea cã la viitoarea platã aF.[ondului] L[iterar] voi fi omis de EdituraTineretului, cu toate cã legea îmi dã dreptulla o programare de 2-3 mii lei. Plãtind ratade datorie la Fond ºi încã unele resturi pe lacunoºtinþe, tot mi-ar rãmînea vreo 7-8 sutede lei. Cred însã cã, ostracizat cum mã aflu,nu voi putea beneficia de acest drept. Nuºtiu sã mã mai adresez vreunei redacþii sausã las totul baltã. Poate cã toþi mã vor refuzacu aceeaºi amabilitate. Sã fie o dispoziþie desus? Sau e simpla manifestare a uneilaºitãþi? În ambele cazuri, refuzul e la fel dejustificat. Trebuie sã depãºesc vechiulevazionism ºi în acest fel, mai concret!

De dimineaþã am fost la ESPLA – pre-dându-i lui Gafiþa cartea mea despre poeþi ºipoezie (eseuri ºi traduceri). Gestul e gratuit.L-am facut aproape mecanic, deºi îmidãdeam seama cã nu va avea nici o con-secinþã multã vreme ºi noua mea carte se vaodihni (alãturi de volumul de versuri cu sta-giul de trei ani) prin sertarele redacþionale.

Milo P.[etroveanu] e încã din afarã. Nu-mirea sa de acum peste 2 luni e reconfir-matã la V.[iaþa] Rom[âneascã].

6.II.[‘962]La Gazeta lit[erarã] – lecturã de reviste

streine. Liniºte pretutindenea ºi ordine per-fectã. Sunt alternativ gol ºi plin ca o clep-sidrã care se întoarce. Nu pot vedea preadeparte. Nu sînt nici abãtut, nici revoltat,nici nemulþumit, nici consternat de toatecele ce mi se întâmplarã. Sunt absent din

propriul meu suflet chiar, nemaivorbind detrupul ce se vehiculeazã în neºtire. Numaicând mã gândesc la aceste þinuturi cãrora lesînt o zadarnicã progeniturã, simt întorcân-du-se o parte din sufletul meu, adusã de oadiere melancolicã – ºi îmi vine sã-mi aºezcapul pe fiece piatrã. Vãd hipertrofiatã înfaþa mea imaginea lui Sadoveanu, ca o hartãa þãrii cu geografia inefabilã. Paºi pretutin-deni, cãrþi, oameni, sunete în spiralã –, toate,toate ca niºte roiuri cu nepãtrunsã euforie...

Am vãzut ieri un film dupã Doamna cucãþelul. Ce geniu gris – acest Cehov. Simte laun moment dat cã toate banalitãþile dia-logurilor sale devin pe negândite de aur. Cecumplitã alchimie, ce putere disimulatã, cegroaznicã amãrãciune! Se pare cã dintre toþi,cel mai bine cunoaºte toate acestea – ºi câtealtele! – Hemingway! Adesea se ducea peascuns la Ialta, bãtrânul lup american!Cinste lui cãci e foarte greu sã-i desluºeºtiamprenta mâinii pe clanþa acelei case undese mistuia Anton Pavlovici!

8.II.’962Fãcând agenda pentru Steaua, am cetit în

Esprit – un articol de P.[etru] Dumitriu. Erao bâiguialã penibilã între stânga ºi dreapta:un fel de învãþãturã pentru capitaliºti pen-tru a putea ieºi din încurcãturile lor de as-tãzi. Ce inutilitate! L-am revãzut pe cândera aici ºi îmi sugera sã fiu mai suplu. Toatãplecarea lui e, sub toate aspectele, un gestcare-l descalificã. Þara trebuie iubitã în oriceipostazã, iar într-o vreme când a o pãrãsiînseamnã a fugi, scriitorul n-are voie s-ofacã. Într-o singurã direcþie e permisã fugadacã viaþa te-a învins: în pãmânt! E trist cãcine e, undeva, specific. Un P.[etru] Dumitriurus, ar fi de neconceput!

Presimþirea despre F.[ondul] L.[iterar] s-arealizat parþial: am fost totuºi programat,dar cu mai puþin de jumãtate din cât mi secuvenea. Oricum, mai pot supravieþui ovreme.

21.II.’962Zile stagnante ºi lâncezealã sufleteascã.

Mici plimbãri ºi triste reflexiuni. M-amdecis sã plec mâine, pe douã sãptãmâni înMoldova.

33

Cele mai vechi încercãri literare ale luiLaurenþiu Fulga sunt legate de revistaLiceului Militar „Regele Ferdinand I” dinChiºinãu. Devenise elevul acestui renumitliceu în 1928, în urma unor examene dificile.Probabil cã se pregãtise foarte serios totanul ºcolar 1927-1928, cât rãmãsese acasã,dupã absolvirea clasei a IV-a, în 1927. Aflãmdin memoriile lui Constantin Virgil Gheor-ghiu, viitorul coleg de clasã, nãscut înacelaºi an, 1916, cã liceele militare eraufoarte cãutate de pãrinþii bãieþilor pentru cã,fiind gratuite, îi scuteau de orice cheltuialãpentru fiii lor, pe toatã perioada ºcolaritãþii– opt ani. Cel din Chiºinãu fusese înfiinþatîn 1919. Construcþia impunãtoarei clãdiriîncepuse tot atunci. Pentru cele patruzeci delocuri din 1928, se prezentaserã cam trei miide candidaþi iar examenele duraserã treisãptãmâni. Reuºita fusese deci un mare tri-umf pentru oricare dintre cei admiºi. LaArhivele Militare de la Piteºti, unde sepãstreazã toate mãrturiile legate de viaþa ºiactivitatea de militar a lui Laurenþiu Fulga,printre puþinele documente care pot fi con-sultate înainte de a se fi scurs ºaptezeci ºicinci de ani de la terminarea ºcolii militarese numãrã ºi un voluminos dosar „inven-tariat sub 29”, purtând titlul „Flamuri –Revistã literarã a Liceelor Militare”. În pro-cesul verbal de constituire se menþioneazã:„Veþi întocmi un statut al organizãrii ºi

funcþionãrii comitetului de direcþie, cenzurãºi redacþie a revistei respective.” Revista,cuprinzând o parte literarã ºi una ºtiinþificã,urma sã fie cumpãratã de toþi sau de cei maimulþi elevi ai liceului, de profesori, deoameni politici ºi de culturã din Chiºinãu,în primul rând: „..(cei doi elevi de la unpupitru: unul sã fie abonat la „ªtiinþã ºi pro-gres” iar al doilea la revista „Crai Nou”)costul abonamentelor intrând în cuantumultaxelor de cãrþi ºi rechizite ºcolare”;„Comitetul de redacþie: un profesor delimba românã, unul de filozofie, unul defrancezã, unul de latinã, unul de gimnas-ticã, unul de desemn, + ajutorul direcþiei destudii dintre profesorii liceului, dupã pro-punerea directorului revistei. [..] Costulabonamentului 100 lei este încasat de liceuodatã cu taxa de cãrþi ºi trimis jumãtatepãrþii literare ºi jumãtate pãrþii ºtiinþificepânã la data de 1 octombrie a fiecãrui an.[...] Excedentele se vor întrebuinþa de cãtrecomitetul de redacþie spre a decerne premiipentru lucrãrile de valoare excepþionalã, înspecial celor cu subiecte date, la care potconcura toþi elevii liceelor militare, precumºi pentru îmbunãtãþirea formatului revis-tei”. Era declarat ºi „Scopul revistei”: „A seforma din toþi profesorii, ofiþerii ºi elevii aituturor liceelor militare din þarã o marecomunitate de muncã literarã ºi pedagogicãîncurajând pe de-o parte talentele frumoase

Document

Nina ARHIP

O revistã de altãdatã (I)

L'article présente le début d'une revue de littérature d'un lycée de Chisinau, contenant, parmid'autres, les premiers essais littéraires de Laurentiu Fulga, faits pendant ses années d'école et delycée. Des poésies adressées à ses collègues et puis publiées dans la revue du lycée " RegeleFerdinand I " de Chisinau sont amassées dans cet article à l'aide du journal de Virgil C. Gheorghiu,collaborateur de la même revue, à coté de Laurentiu Ionescu , Leonida Secreteanu, George Petcu,Dinu Pillat - plus tard.

Resume

34

Nina Arhip

ºi nefolosite pânã în prezent, pe de altãparte discutând probleme de pedagogie înlegãturã directã cu organizaþia liceelor mil-itare.[..] Ea va cuprinde produse originalefie a elevilor, fie a profesorilor ºi produse denaturã naþional patrioticã povestiri din tim-pul rãzboiului etc. ºi produse poporane/stu-dii folcloriste etc.” Iar despre „Cronicã”:„Aceastã parte va cuprinde dãri de seamã[indescifrabil] asupra întâmplãrilor impor-tante la toate liceele militare, ca vizita M.S.regelui, a Voevodului, serbãri de fine de ani,statistice la încheierea anului, excursii,istoricul diferitelor licee militare.

Mai ales acestei pãrþi incumbã sã real-izeze înfrãþirea liceelor militare printr-o câtmai strânsã colaborare, comunicãri de eve-nimente din viaþa de toate zilele ale liceelormilitare, propunându-se vizite reciproceetc.” Un subcomitet tria lucrãrile. Pentrutitlul revistei, comandantul liceului, colo-nelul Vasile Nãdejde, propusese „ªoimii”,numele sub care o revistã a liceelor militarefusese editatã timp de zece ani la LiceulMilitar din Târgu-Mureº. Foarte interesantesunt listele cu propuneri ale elevilor, câtepaisprezece – cincisprezece în fiecare clasã.La clasa a cincea, apar cinci titluri incluzândnumele Nistrului: „Stãvilarul de la Nistru”,„Chemarea Nistrului”, „Vocea Nistrului”,„ªoimii de la Nistru”, „Doina Nistrului” întimp ce la clasa a ºasea, unde se afla ºi ele-vul Laurenþiu Ionescu, se face o singurãpropunere de acest fel: „Santinelele de laNistru”.

Pânã la urmã, titlul revistei va fi „CraiNou” (ianuarie – iunie 1934) iar din sep-tembrie 1934 ea va deveni „Flamuri”.Revista va fi cumpãratã, dupã cum reiesedin diversele documente din dosar nu nu-mai de elevi ºi de profesori, dar ºi de oa-meni politici, feþe bisericeºti, oameni de cul-turã din Basarabia, în primul rând, dar ºidin restul þãrii: generalul Averescu, mitro-politul Gurie, episcopul Visarion, SS Dio-nisie, ministrul Inculeþ, Pan Halippa, prefec-tul judeþului Lãpuºna etc. Pe o singurãasemenea listã de abonaþi de la clasa a VII a(25 iunie 1935) figureazã numele ºi semnãtu-ra elevului „Ionescu Laurenþiu”, în poziþia azecea, imediat dupã „Gheorghiu Virgil”.

Elevul Laurenþiu Ionescu publicã în„Crai Nou” încã de la primul ei numãr, din30 ianuarie 1934, când face „cronicã litera-rã” la romanul lui Victor Ion Popa „Velerimºi Veler Doamne”. Este un fel de compunereºcolãreascã, într-un stil naiv, laudativ, cu oexprimare cam arhaicã ºi greoaie:

„El (Victor Ion Popa) este prea violent ºiprea complex pentru a crea ceva de-onuanþã simplã, fãrã bãtãi silnice în poartadramatismului. Totuºi acest pumn de prafdramatic este udat pe alocuri cu picãturicrude de ironie ce intrã în domeniul come-diei. Romanul d-lui Popa este dacã nu unbuchet de flori lirice ºi suave, peste care sãplaneze o poezie elegantã ºi cu siluete finede personagii luate dintr-o lume mai aran-jatã între cele patru vânturi, este totuºi unroman care cuprinzând între paginile salevieþi smulse din lumea rusticã ºi îmbrãcatemai mult sau mai puþin într-o hainã fantas-ticã, îndeplineºte o condiþiune plãpândã,dar cu viziuni destul de artistice. Romanul„Velerim ºi Veler Doamne” întreprinzând oanchetã fãrã indicii realiste, poate fi numitun imens reportagiu (cu aspecte mai multsau mai puþin senzaþionale), dar cu o psi-hologie rutinatã ºi trasã prin sita personagi-ilor prozaice.” Semnãtura este acum „elevIonescu Laurenþiu”

Pe pagina urmãtoare, Virgil C. Gheor-ghiu semneazã „Cãrþi – Reviste – Însem-nãri” în care le recomandã colegilor sãi câte-va noi apariþii. Observã de la început cã sescriu tot mai multe romane ºi foarte puþinecãrþi de poezie ºi atrage atenþia: „Dintreromanele apãrute vom semnala pe aceleacare intrã în cadrele adevãratei literaturi,deci care ne intereseazã.” Se opreºte apoi la„Golia” de Ionel Teodoreanu, „romancieruladolescenþei, al sentimentelor gingaºe” ºi la„O iubeºti?” de Mihail Sorbul, „unul dintreromanele bine chibzuite, bine conturate, cuun fond intelectual care îl plaseazã în rân-dul romanelor bune româneºti”. Despre„Bulgãri de stele”, volumul de versuri al luiNicolae Crevedia, scrie: „Versul nu esteºlefuit ºi armonios. Ci aºa cum þâºneºte dinsufletul unui flãcãu de pe valea Neajlovului,plin de vlagã ºi necruþãtor. Mai putemremarca un colorit de limbã, pe care doar

35

O revistã de altãdatã (I)

Tudor Arghezi îl mai întrece. În toate ver-surile presãrate în acele 104 pagini, poetulevocã din mijlocul Bucureºtilor mondeni ºioccidentali figuri ºi priveliºti din locurilenatale. [..] versurile sunt pline de sinceritateºi trãdeazã în autor un suflet zbuciumat, dardârz la rãscrucea celor douã lumi.” Volumullui Ioan Alexandru Brãtescu-Voineºti „Cuundiþa” este pentru elevul Virgil C.Gheorghiu „o floare târzie, plãpândã,înfloritã prin cine ºtie ce miracol în vitrinalibrãriilor noastre.” „Publicaþiunea lunar㔄Le Mois” cuprinde în paginile sale „o sin-tezã a întregii activitãþi mondiale din lumeapoliticã, economicã, din viaþa socialã, din

lumea teatrului, a literelor, a artelor ºi-aºtiinþelor.”

În acest prim numãr, imediat dupã„Cuvântul înainte” ºi dupã primul articol,dedicat unirii de la 24 Ianuarie, apare opoezie semnatã „Elev Virgil Gheorghiu” ºiintitulatã „Scrisoare lui Laurenþiu”:

„E adevãrat, tovar㺠scump de idealuri,Plutim cu nava gândului pe valuriSpre-mpãrãþia eternei poezii…Cãtãm sã tãlmãcim în inimi taina fru-

moasei melodii, S-avem ºi noi un colþ de soare în lumea

mult visatã.Dar cine ºtie dacã Dumnezeu vreodatãNe va deschide albastra poartãCãtre care gândurile ni se poartã?Eu nu ºtiu dacã a noastre versuri vor

rãmâneUn simplu vis de tinereþe…ori dacã

mâine!Aceleaºi întrebãri fãrã de rãspuns

mereu….Le pui ºi tu, le-am pus ºi eu.”

„Destinatarul” este, evident, colegul sãude clasã, Laurenþiu Ionescu, preocupat ºiacesta, de a pãtrunde pe „poarta albastrã” aliteraturii. ªi el scrie poezii care dezvãluieaceleaºi speranþe, metaforizate, la el, prin„pasãrea albastrã”, dupã cum se vede înnumãrul urmãtor, din 27 februarie 1934,unde publicã o poezie:

„ObsesieÎn amurguri cântã o pasãre albastrã . ªi cântecul ei tainic, adânc mã chinuia,La orizont cerul deschisese-o fereastrãªi vântul prin ea ca-n mine vuia.

Era o poveste de departe, de mult,Cu paºii din trecutul prãfuit cu dureri-„Opreºte-odatã, cã nu mai pot sã ascult,Sau afundã-te în apele primei primãveri

Fantomele-amintirii chinuitor tot cântãªi tot mai adânc povestea lor mã doare Bucãþile de besnã în mine se-mplântãCu picuri de dureri cu-a plânsului

culoare

36

Nina Arhip

De-apururi deschisã va fi aceeaºi fereas-trã

ªi vântul cu noapte ºi ploi va veniDe-apururi va cânta o pasãre-albastrãªi cântecul ei tainic mã va chinui”„Elevul Ionescu Laurenþiu” are ºapte-

sprezece ani ºi este deja convins, cã trebuiesã urmeze chemarea scrisului, pasãreaalbastrã, care-i va umple viaþa.

În „partea ºtiinþificã” a revistei, elevii mi-litari scriu despre „Undele electrice ºi via-þa”, despre „Apa grea”, oferã „Informaþiuniºtiinþifice” ºi aruncã o „Privire istoricã asu-pra algebrei”. Primul numãr se încheie cu o„Chemare!” „adresatã ºcolarilor României”:

„....E prea frumoasã menirea unei revisteromâneºti, aici în Chiºinãul zecilor de pub-licaþii strãine, în mijlocul acestei Moldovedintre Prut ºi Nistru, unde urmele stãpâniriiþariste nu-s încã ºterse definitiv. [..]Chemãm sub faldurile steagului desfãºuratde noi, în primul rând pe camarazii celor-lalte licee militare ºi tineretul ºcolar alChiºinãului, cei mai în mãsurã sã ne înþe-leagã ºi sã ne ajute! Aºteptãm cu plãcerearticolele voastre pentru numãrul urmãtor,pe care silinþele noastre, unite cu ale voas-tre, îl vor face mai frumos, mai interesant,aºa cum trebuie sã fie aici un organ al cul-turii româneºti.”

Începând cu numãrul urmãtor, tot maimulte creaþii ale unor elevi de la diverselicee din þarã, nu numai militare, sunt pub-licate în paginile revistei, semn cã fusese„auzitã” „chemarea”. Prima apariþie intere-santã este cea a Magdei Isanos, de la LiceulEparhial (este vorba evident despre liceuldin Iaºi pe care l-a urmat poeta). Ea trimitepoezia „Toporaºi” (nr.3 din „Crai Nou”, 31martie 1934) care se va retipãri postum,dupã treizeci de ani („Versuri”, 1964), cupunctuaþie puþin schimbatã ºi cu „fiori”, dinstrofa a doua, devenit „flori”. Versul vapierde din sugestie ºi subtilitate prin aceastãînlocuire:

„Contrazicându-mã cu mine însu-miºi’nsfârºit,

Riscând sã-mi stric pantofii prin noroi, M’am dus sã vãd ce fiori au rãsãritÎn parcul vast ºi gol de lângã noi

De mult nu mã’ncercase aºa dorDe viaþã ºi cãlcam nerãbdãtoare;Simþeam cum se’nfioarã sub piciorPãmântul umed fecundat de soare.”În acelaºi numãr al revistei Virgil C.

Gheorghiu publicã „Chemarea Basarabiei”.Reintegrarea acestei vechi provinciiromâneºti (cea mai vitregitã) în culturanaþionalã este obiectivul cel mai importantal elevilor miltitari. În cei trei ani (1934 –1936) în care revista liceelor militare setipãreºte la Chiºinãu, vor apãrea în toatenumerele ei schiþe monografice, descrieri,ale Basarabiei, Chiºinãului, vechilor cetãþiale lui ªtefan cel Mare, ale mânãstirlorbasarabene. Vor fi evocaþi cei câþiva scriitorinãscuþi pe aceste meleaguri ºi vor fi prezen-tate eforturile regelui ºi ale parlamentuluide a înlãtura urmele stãpânirii þariste. Ver-surile de acum ale elevului Virgil C. Gheor-ghiu impresioneazã în primul rând prin sin-ceritate:

„Cântecul, doina de jaleS-a spulberat, strivindu-se, vis rãuÎntre pleoape, sub raza aurorei tale. Ai renãscut cu mândrele-þi podoabeCa-n vechile poveºti cu zâne, Purtând cu tine comorile credinþelor

bãtrâne.S-au spulberat însângeratele cântãri de

jale:În calea re’nãlþãrii taleSurâde cerul aurorelor, senin.-Acum feciori ai gliei sângerate,Voi purtãtori de mâine ai marelui destin, Feciori crescuþi pe câmpurile ’mpãnate Cu sfinte oseminte;Feciori ai þarinei în careSub fiecareBrazdã se aflã un mormânt, Voi purtãtori de mâine ai marilor destine, Feciori ai gliei plãmãditeCu sângele vãrsat sub jugul suferinþei,Azi graiul celora ce zac sub crucile ziditeÎn þintirimele credinþeiNe-aduc dorinþa lor.Azi ne grãieºte codrul – ºi apele – ºi fireaªi vãzduhul ne strigã, strãlucind,

menirea:Avem o þarã – un rege.

37

O revistã de altãdatã (I)

Avem o nãzuinþã – o lege, Ce-i scrisã’n slove mari de focPe crucile de pe morminte. Cu ele’n piept ºi’n minteAstãzi feciori ai Basarabiei senine,Cu-a tinereþii – avânturi sfinteSã ridicãm altarulDesãvârºirii marilor destineA neamului, ducând în vastul lui tezaurComoara sufletelor noastre plinãªi împletind cununa idealului de aur.”

Recunoscut ca poet al liceului de laChiºinãu, Virgil C. Gheorghiu publicã înprimãvara lui 1934 versuri în toate nume-rele revistei: „Refren târziu” (nr.2), „Ex lib-ris”, „Poezia” (nr.4), „Scrisoare tatei” (nr.5),„Scrisoare lui Ion a lui Nenea Petrache” ºi„Cantilenã” (nr. 6). Numai „Scrisoare tatei”va fi reluatã în volumul de debut.

Tot atunci îºi începe colaborarea larevistã ºi Haralambie Th. Þugui de la LiceulMilitar din Iaºi. El trimite pentru început„Crângul”, poezie cu ecouri din Eminescuºi Bacovia ºi care nu va fi reluatã în niciunuldintre volumele de mai târziu. Începând cutoamna urmãtoare, acest elev militar, pri-mul dintre colaboratorii revistei care va de-buta în volum („Liane crude” 1936), va tri-mite cu regularitate versuri spre publicare.

Dar colaboratorul cel mai fidel rãmâneLaurenþiu Ionescu (Fulga). În al doileanumãr, la „Recenzii”, scrie despre „Destinullordului Thomson of Cardington” studiubiografic de Principesa Martha Bibescu, înregistru naiv, chiar siropos în final.

În numãrul urmãtor, cel din 31 martie1934, publicã „Naþionalismul câtorva figuriliterare din trecutul Basarabiei”. Trece înrevistã pãtruns de emoþie cei câþiva autorinãscuþi dincolo de Prut – Hasdeu, Russo,Alecu Donici, Cavalerul ConstantinStamati, „profetul Basarabiei” AlexeMateevici. Câteva fraze de la începutul ºi dela sfârºitul articolului pun în evidenþã felulîn care gândea sau, cel puþin, atmosfera încare fusese educat în liceul militar:

„În timp ce Ardealul ºi Bucovina dãdeaupoporului român personalitãþi culturale deseamã, rãsãrite sub influenþa regimuluiAustro-Ungar, Basarabia era despãrþitã de

feericul izvor al Apusului, prin dominareaRusiei, stânjenind între apele unei semicul-turi, drumul unor idealuri ce de-abia se-nfiripau. Rusismul, în acest timp, nu constadecât dintr-o deplinã uitare ºi dintr-o totalãneglijenþã pentru redeºteptarea poporuluimoldovenesc. Sufletul oricãrui provincialrobit se înalþã pentru o clipã cãtre orizon-turile unei vieþi noi, spre cântecul ºi doinace se auzeau dincolo de Prut, cãzând înurmã în umbra durerilor sub cnutul rusesc.Din aceste motive Basarabia a contribuitprea puþin la prosperitatea culturii româ-neºti. În timp ce germanismul îºi manifestaaspiraþiile pe o cale mai logicã, rusismulîngloba iubirea de þãrânã în credinþele uneifalse politici, recrutând îndemânatic fiinþepentru stepele Siberiei.” Încheierea este,firesc, mai pateticã: „Figuri luptãtoare pen-tru ziua ce avea sã se-ncunune cu lauriigândirii voastre, cu picurii de sânge aisuferinþelor voastre, priviþi, cum azi dându-ºi mâna Basarabeanul cu Moldoveanul, cân-tând aceeaºi doinã a plaiurilor cântate devoi, depun la picioarele altarelor biruinþeianilor de robie, coroanele emoþionanteiaduceri aminte, coroanele cu flori din cu-getãrile voastre, petale de versuri din me-lancolia altor vremi! Priviþi! Visul ce-l între-zãreaþi s-a împlinit! Cnutul s-a fãrâmiþat ºivântul, acelaºi, ºuierã azi melodia liber-tãþii!”

Publicã în fiecare numãr al revistei celpuþin douã titluri. La 30 aprilie îi apare„Chiºinãul – schiþã monograficã” ºi încã opoezie, „Fir din colbul de poveste”, caredezvãluie aceeaºi dorinþã de a deveni scri-itor:

„…ªi era o noapte-adâncã,În care noaptea-ºi despletea Cununile de frunze blonde.ªi-n aurul cãrãrii se-ascundeaVisul meu rãsleþ: S-aparã!ªi era în mine cântec ºi tot cântec ºi-afarãªi aºa prin noapte am adormit, ºi-n vis

mi s-a pãrut sufletu-n rãscruci pustii –o garã

ªi s-a oprit un tren în garã: am tresãrit, Credeam cã a venit, dar refrenul toamnei

s-a-mpletit

38

Nina Arhip

Cu firele durerii din colbul de poveste:Nici o veste!Doar amintirea-mi flutura batisteªi-nfloreau surâsuri tristeLa geamul trenului, care sosea acum din

amintire.Din noaptea ei venise, ºi-n noaptea ei

avea sã piarã....…………………………………………..ªi-a mai plecat un tren din garã….ªi erau ruini în mine ºi ruini în vis afarã”

„Schiþa monograficã” include un scurtistoric al oraºului Chiºinãu, atestat, spuneautorul, în documente din vremea luiAlexandru cel Bun. Iar despre origineanumelui elevul militar aratã: „…gãsim cãcea mai întemeiatã este cea ungureascã, dela Kisijeno...” Vorbeºte apoi mai ales despreprosperitatea prezentului, despre dez-voltarea culturii ºi încheie: „Elementul etno-grafic de azi este acelaºi ca cel dinainte deunire. Lupta de a trece de la o limbã la alta,de la o culturã la alta, e destul de grea.Spiritele nu se pot schimba decât printr-ointensã activitate culturalã ºi numai printr-ocontinuã luptã de rãspândire a valorilorromâneºti se va ajunge la formarea unuiînsemnat nucleu basarabean de culturãromâneascã.” Tonul este cuminte acum, darse simte ºi supravegherea vreunui profesorpentru acest subiect pe care îl putem bãnuiunul dintre cele propuse.

În acelaºi numãr sub titlul „Pasãrea delut” comenteazã versuri de Ion Pillat. Are,evident, un cerc de cititori pe care vrea sã-iimpresioneze. Abordeazã un ton de uºoarãsuperioritate socotindu-l cel al criticului lit-erar: „Imaginea ºi gândirea pillatianã are unmic numãr de concepþii ºi sugestii dupãcare se conduce, ºi succesiv elementelepoeziei sale formeazã un ansamblu vast ºiprofund de nuanþe diferite. Obosit de senti-mentul dragostei pe care-l cultivã numai înscrisori ºi elegii, el se dedicã cu totul poet-izãrii vãii Argeºului, unde gãseºte beþia cucare face din dureri ºi suferinþe, orizonturiroze de bucurie. ªi dacã nici bucuria nuvine, i se oferã ca ultim refugiu mormântul,care pentru el nu este decât locul unde uºorse poate cuceri pacea ºi iertarea, pe care

durerea n-a putut-o da.[..] Sufletul sãu flu-turã deasupra parfumului vieþii de la þarã, ºiîn ambiþia de a admira ºi desluºi frumosul,îºi pierde câteodatã unitatea de pasiune ºivoluptate. Totuºi frumuseþea evidentã aversurilor ºi imaginilor, profunzimea origi-nalã prin care cautã sã ridice sufletul þãran-ului deasupra elementelor ambiante dinnaturã, face uimitoarea lor valoare.[..]Identitatea momentelor cambrate cu repul-sia timbrului nealterat al nostalgiei ºiduioºiei, e înconturatã cu reflexia trecutului(în muncã) ºi a viitorului (libertate, glorie).Pentru aceste motive lirica poetului IonPillat ocupã un loc de frunte în literaturanoastrã. Poetul a rãmas acelaºi poet.”

39

O revistã de altãdatã (I)

Iar la 31 „Maiu” 1934 scrie „Considera-þiuni asupra clasicismului ºi modernismuluiîn liricã”. Pare a avea deja convingeri lite-rare ºi le expune în fraze de genul: „ªi cândzici cã o poezie este clasicã înseamnã cã areo formã impecabilã, încadratã în extremeleunei discipline riguroase, formatã dinmãsura severã, puritate desãvârºitã, þinutã(e drept impunãtoare) însã rigidã.”Preferinþele autorului acestor consideraþii seîndreaptã, evident, spre alt fel de poezie:„Ce simpaticã e forma poeziei moderne[spune el mai departe] în toatã splendida eiînfãþiºare! Închipuiþi-vã, doar o clipã, taliasubtilã a Angliei faþã de aceea a unui cubdin ora de geometrie. Ce deosebire! ªi maiales ce deosebire existã între poezia primeiepoci ºi celei de azi. Problema cea mai greaºi mai frumoasã ce se dã sã fie rezolvatãgeneraþiei moderniste, e sã facã dintr-unfapt banal, - interesant, din fãrã expresie,expresiv, din amãnunt divers, - sursã desentiment, frumuseþe, ideal. ªi cine ajunge ladesfãºurarea crezului acesta – e artist. Întot-deauna nouã ne-a trebuit ceva nou. Nunumai vremuri noi, dar oameni noi, cu con-cepþii noi. ªi prin revoluþia literarã, în acestsens se poate înregistra cel mai desãvârºitsucces al generaþiei, ce umblã dupã liber-tate, originalitate, noutate. Clasicismul arãmas în umbrã de mult nu numai prinînfãþiºarea lui ca ceva impunãtor, dar (maiales) prin creaþie. Goana dupã altedescoperiri de caractere noi ºi originale, vadura mereu, ºi mereu se va împrospãta ºiîmbogãþi poezia cu apele plecate dinizvoarele sensibilitãþii tinerilor, ce aºteaptãsã porneascã spre gloria, pe care mod-ernismul o lasã rãsleþitã în tiparele ce vorincrusta pentru totdeauna succesul ideilornovatoare.”

La 30 iunie 1934 Laurenþiu Ionescu scriedespre „Cuvinte de dincolo”, versurile luiDemostene Botez. La capãtul acestei primeetape în apariþia revistei ºcolare, elevul mil-itar de ºaptesprezece ani încercase poezie,criticã literarã, studiu monografic,dezvãluindu-se foarte hotãrât în dorinþa sade a se afirma prin scris. ªi Virgil Gheorghiupublicã mult în primii doi ani de apariþie arevistei, abordând ºi el, mai toate genurile.

În numãrul al doilea, din februarie 1934,scrie despre nou apãrutul volum „Þara deCuty” de Tudor Arghezi: „Pe lângã uimi-toarea uºurinþã cu care jongleazã spiritulsãu critic, pe lângã culoarea puternicã astilului ºi limbajului care îi dã o valoare lit-erarã, adâncimea cu care sondeazã fiecareeveniment ºi aspect o claseazã în rândulcãrþilor de analizã necruþãtoare ºi obiectivãa moravurilor societãþii moderne. Þara lacare face aluzie autorul pare a fi chiarRomânia. Este o carte bunã care satisfacepretenþiile oricãrui spirit deprins sã gustefrumuseþile ºi valorile unei opere. Dupãcum spune de altfel ºi autorul este o carte deghiozdan sau buzunar, care începe acolounde se deschide ºi sfârºeºte unde uiþizãloaga.” ªi mai interesantã este cronica lit-erarã la „Nu” din 30 iunie 1934: „”Nu” aapãrut în literatura noastrã vijelios ºi acãzut nerostit, ca o sudalmã grea în mijloculunui salon, în care fiecare cuvânt este rostitzâmbind, cu politeþe ºi grija de a nu jignicâtuºi de puþin pe cineva. Face sã se vor-beascã mult, face vâlvã mare în jur. Unii îiaruncã anatema, alþii vorbesc de el cu urã,alþii cu invidie sau compãtimire, dar necon-testat este faptul cã toatã lumea vorbeºte.„Nu”, de care se speriau redacþiile când leera prezentat în fragmente, este premiat. (ªiaceasta este un lucru nu fãrã sens). Iatã-ldeci în vitrine, editat de un comitet care tre-buia sã aleagã cele mai bune lucrãri ale scri-itorilor tineri, vizibil de la o poºtã cu urletulde pe copertã, (de altfel toatã cartea e unurlet extraordinar de „Jos”, „În lãturi”,„Nu”). Apariþia lui a fost un eveniment(fãrã a mai vorbi de cum a apãrut). Dupã câtse vede, pare a fi cartea unei generaþii care afermentat ca mustul sub pojghiþa sus pusã ageneraþiei de dupã rãzboi, ca sã izbucneascãaruncând, ca ºampania, printr-o explozieneaºteptatã, dopul: Nu!

- Autorul este de o temeritate nemaiîntâl-nitã. Toatã cartea este o nesfârºitã negaþie.Neagã pe T. Arghezi („în secolul luiArghezi”), pe I. Barbu („idolul”), pe CamilPetrescu („cel mai inteligent om dinRomânia”), neagã literatura, critica literarã,(o, mai ales critica), viaþa pare cã o neagã,moartea, pe sine. Deocamdatã trebuie sã

40

Nina Arhip

mãrturisesc cã „Nu” este cea mai sincerãcarte pe care am citit-o vreodatã ºi cea maizbuciumatã. Cine va ºti sã o citeascã vaajunge la unele pagini unde te podidesclacrimile. Este mai dureroasã decât cel maidureros roman realist (mai ales partea încare este încadrat jurnalul). Toate negaþiilelui Eugen Ionescu, toate pãcatele sãvârºiteînaintea cuiva sunt mai presus de oricevinã. Ele sunt un fenomen natural, care amai fost ºi va mai fi atâta timp cât va existalumea ºi literatura. Dupã Ion EliadeRãdulescu trebuia sã vinã un Maiorescu,dupã M. Dragomirescu trebuia sã vinãEugen Ionescu. Felul cum vine este inde-pendent de dânsul. El este în funcþie de ceea

ce aflã în cale – în jurul sãu...” În anul ºcolar urmãtor, revista îºi schim-

bã titlul, devine „Flamuri”. Colaboratoriisunt acum mai mulþi, în primul rând de laliceele miltare din întreaga þarã. GeorgePetcu, de la Liceul Militar „MânãstireaDealul”, trimite câteva poezii caredezvãluie talent ºi hotãrârea de a se dedicascrisului: „Generaþiei care se ridicã” (nr. 5-6-7, 20 martie 1935), „Poem” (nr. 4, 20 martie1936) ºi „Suflet” (nr. 5, 20 iunie 1936).Ultimele douã vor apãrea ºi în micul volumpe care George Petcu apucã sã-l tipãreascã,„Tãlmãciri din mine” (1936).

PoemHai, prietene, Sã-l vezi pe acelaCare, întins la soare,Stã de vorbã cu zãrileªi noaptea, Paºte fânul stelelor,Sorbind depãrtãrile...Sã-l vezi...Musteºte de viaþã nenãscutãªi e bãtrân. În braþele lui vânjoaseAm supt luminãªi trilul ciocârlieiMi-a picurat în sufletZarea seninã.Apoi, Din soarele arzãtorMi-am fãurit cuvântulCa sã pãtrund în lumeªi sã m’avânt spre soare.M-a izbit ploaia,M-a bãtut vântul ªi zãpezile vroiau sã-mi îngheþeAvântul,Ca sã mã’nveþe Cã-n lume e greu...Prietene,Eu n-am pãrinþi.Când vei veni la mine, Sãrutã mâinile Bãrãganului.Grâul îþi va surâde auriu,Drumul are sã-þi fie caravanãªi dupã, cum þi-am promis, Prin valuri de luminãAm sã-þi fac cunoºtinþãCu Fata – Morganã....

41

Ediþia 2008 a examenului de bacalaureata venit cu o inovaþie radicalã: transformareaprobei orale de limba ºi literatura românãîntr-una de comunicare ºi eliminarea, încontext, a marilor scriitori români, de laEminescu la Nichita Stãnescu, din progra-ma de examen. Mãsura purtând ºtampilaMinisterului Educaþiei a generat o serie dereacþii în lumea educaþiei autohtone, care auacuzat sacrificarea valorilor culturale ro-mâneºti printr-o politicã arbitrarã, lipsitã decriterii ºi de perspectivã. Academia Românãa lansat un comunicat în care a criticatiniþiativa Ministerului, solicitând acestuia ºicelorlalte foruri competente sã facã astfelîncât „limba ºi literatura românã (semneleidentitãþii noastre naþionale ºi spirituale) sãnu fie minimalizate ºi, practic, eliminate subo formã sau alta din programele de învã-þãmânt (inclusiv din examenul oral de la ba-calaureat).”

În spiritul acestei poziþii, Academia Ro-mânã, prin Secþia de Filologie ºi Literaturãºi Secþia de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie,împreunã cu Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã au organizat, la sfârºitul luniiiunie a.c., dezbaterea „Istoria, limba ºi lite-ratura românã în ºcoalã”. Evenimentul s-abucurat de o participare prestigioasã, am-fitrion ºi iniþiator al întâlnirii fiind academi-cianul Eugen Simion.

Dezbaterea a constituit prilejul unorintervenþii ferme ºi substanþiale în apãrareaistoriei, a limbii ºi literaturii române ca dis-cipline fundamentale în spaþiul educaþiei ºial unui fructuos schimb de idei. Academi-cianul Dan Berindei a afirmat cã „istoria,limba ºi literatura românã reprezintã ochestiune de identitate ºi o formã de rezis-tenþã spiritualã împotriva unor tendinþe

care nu servesc naþiunea românã, ci stânje-nesc mersul nostru înainte ca români inte-graþi în Uniunea Europeanã. Trecând preauºor peste o istorie, o limbã, o identitatenaþionalã, nu ajungem nicãieri. Istoria,limba ºi literatura românã nu pot fi mar-ginale pentru formarea unui tânãr ºi nu leputem lãsa nãpãstuite.”

Academicianul Eugen Simion a subliniatcã explicaþia Ministerului pentru alegereaunor texte nonficþionale la proba oralã „nueste o judecatã bunã, pentru cã un absolventde liceu nu-ºi poate dovedi modul de orga-nizare a unui discurs dacã nu are un textfoarte bun. Nu se poate face educaþie, nu sepoate organiza comunicare decât printr-untext exemplar, iar în cultura românã existãspirite strãlucite, care pot sã ilustreze astfelde cerinþe.” Apãrarea valorilor naþionale, aprecizat profesorul Simion, este o problemãactualã la nivel european, care preocupãmarile culturi ale Europei.

În acest context, eliminarea de labacalaureat a marilor nume ale literaturiiromâne constituie „o dovadã de lipsã deprofesionalism ºi înþelegere.” Domnia sa atras un semnal de alarmã: „Lucrul cel maigrav este confuzia de valori, o imensã con-fuzie pe care am introdus-o ca obiect destudiu în ºcoalã.”

Academicianul Alexandru Zub a pledatpentru rigoare ºi coerenþã în expunereaistoricã ºi a subliniat necesitatea ca „man-ualele de istorie ºi lucrãrile de sintezã sãaºeze lucrurile în diacronia lor.” Istoricul aprecizat cã „o carte de istorie trebuie sãcorespundã nu numai ca materie ci ºi caexpresie.” Profesorul dr. Ioan Aurel Pop,membru corespondent al Academiei Ro-mâne, a atras atenþia cã „programa ºcolarã,

În dezbatere

Istoria ºi literaturaromânã

la Bacalureat

42

În dezbatere

manualele de istorie au devenit eseuri”,acuzând lipsa demonstraþiei ºtiinþifice.Domnia sa a criticat, de asemenea, modulhaotic în care acestea sunt concepute ºitratarea disproporþionatã a temelor. A dis-pãrut din manuale, a precizat profesorulPop, sintagma „naþiunea românã”, dar seaccentueazã, în schimb, ideea de statemultinaþionale, iar asupra voievozilor sepãstreazã tãcerea. Analiza subiectelor deexamen i-a relevat profesorului dr. GrigoreBrâncuº, membru corespondent al Acade-miei, o programã de limba românã cu inex-actitãþi, confuzii ºi lacune, precum ºi o con-cluzie: „Subiectele de examen aratã o limbãstearpã, ca un ogor nemuncit.”

Profesorul dr. Andrei Grigor (Uni-versitatea Dunãrea de Jos din Galaþi) a arã-tat cã la originea actualei situaþii a istoriei,limbii ºi literaturii române stã un întreg pro-ces care include modul de alcãtuire a man-ualelor, realizarea subiectelor, pregãtireauniversitarã, perfecþionarea cadrelor didac-tice: „Peste tot, pe acest parcurs, existã defi-cienþe. Nu ºtim cui se datoreazã. Pornescdintr-un snobism europenist? E un snobismintelectual? E vorba de slugãrnicie ºi deteama de a nu fi exclus?” În ceea ce priveºtemanualele ºi programele, profesorul Grigora declarat: „Unul dintre marile neajunsuriale programelor ºi manualelor este priori-tatea datã competenþelor de comunicare, întimp ce se trece glonþ prin toate chestiunilecare þin de literatura românã. Alt neajuns îlreprezintã excesiva ideologizare, chiar poli-tizare a manualelor ºi programelor.

Corectitudinea politicã pe care acesteapretind cã o urmãresc înseamnã interese degrup ºi partizanat politic.” Profesorul dr.Petre Roman a subliniat gravitatea situaþieidin dubla perspectivã academicã ºi naþion-alã: „Ceea ce opereazã grupul de textieri(asta sunt cei care au ales textele pentru exa-men) aratã o rupturã faþã de opþiunea aca-demicã.

Dar, ceea ce este ºi mai grav, ei produc orupturã faþã de sentimentul naþional. Eucunosc Europa mai bine decât ei toþi ºi potsã spun cã nimeni altcineva din Europa nus-a gândit sã ofere o asemenea rupturã cumau fãcut ei.

Parafrazându-l pe Caragiale, cu româniiverzi, pot spune cã autorii aceºtia de pro-grame, de manuale ºi de subiecte pentruexamen sunt europeni verzi.” ScriitorulMihai Cimpoi (Republica Moldova) ºi pro-fesorul dr. Dimitrie Irimia (UniversitateaAlexandru Ioan Cuza din Iaºi) au criticatabsenþa din manuale ºi programe a temelorreferitoare la românii din Basarabia ºiBucuvina de Nord. Profesorul ieºean a afir-mat cã „Ideea de unitate naþionalã putea fisupusã atenþiei absolvenþilor de liceu.Tratarea unei astfel de teme ar puteadeschide înþelegerea modului nostru de aintra în Europa.”

Privitor la proba oralã de la bacalaureat arelevat cã, judecând dupã subiecte, aceastaseamãnã cu un examen de educaþie civicã.Privitor la schimbarea numelui disciplinei„limba românã” în „limbã ºi comunicare”,d-na profesor dr. Gabriela Panã Dindelegan(Universitatea din Bucureºti), membru core-spondent al Academiei Române, a afirmat:„Aceastã orientare spre aspecte dinamice ºifuncþionale este salutarã, dar trebuie pãs-tratã mãsura între variaþia lingvisticã ºitrãsãturile sistemului.

În învãþãmântul românesc, datele com-petenþei lingvistice lipsesc cu desãvârºire.”Referitor la unele interpretãri eronate dinmanuale, care contravin sensului originar altextelor, preotul ºi profesorul dr. OvidiuMonceanu (Universitatea Transilvania dinBraºov) a prezentat exemplul Psalmilor luiArghezi: „Pare cã niºte activiºti de altãdatãau supravieþuit ºi comenteazã astfel detexte. Prin asemenea interpretãri, sunt duºiîn greºealã copiii care nu au altã sursã decâtmanualul.”

Dupã cum reiese din opiniile reprodusemai sus, tonul discuþiilor a fost unul critic,dar constructiv. Ar fi de dorit ca, în procesulde trasare a politicilor privitoare la conþinu-turi, Ministerul Educaþiei sã consulte ºiAcademia Românã, cel mai înalt for ºtiinþi-fic ºi cultural al þãrii.

O alianþã între cele douã instituþii ar con-stitui un pas înainte pe calea reformei au-tentice a educaþiei româneºti. (S.I.)

43

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

Comunicat de presã

Poziþia Academiei Române

Academia Românã ia cunoºtinþã cu în-grijorare de faptul cã din lista de subiectepentru examenul oral de limba ºi literaturaromânã la bacalaureat propusã, pentruacest an, de Ministerul Educaþiei ºi Cer-cetãrii, nu fac parte marii scriitori români deieri ºi de azi (de la Eminescu, Creangã,Slavici, I. L. Caragiale, Arghezi, Ion Barbu,Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petres-cu, Blaga, Rebreanu, Preda, Nichita Stã-nescu, Marin Sorescu – pentru a ne referi,dintre contemporani, numai la cei care numai sunt printre noi). Ministerul a selectat,în schimb, multe texte care nu au nici o legã-turã cu limba ºi literatura românã ºi, eleînsele, nu au nici o valoare literarã. Justi-ficarea datã de cei care au alcãtuit acestesubiecte cum cã, în felul acesta, se stimu-leazã ºi se verificã mai bine capacitatea ele-vului de „a comunica” ºi de a-ºi construidiscursul, este cu totul neconvingãtoare. Dece, ne întrebãm, n-ar putea elevul sã comu-nice mai bine ºi mai în cunoºtinþã de cauzãavând în faþã un fragment, sã spunem, dinînsemnãrile lui Eminescu, Caragiale, Ar-ghezi sau Blaga, decât un text irelevant,mediocru, scris de un comentator oarecare?Faptul cã dintre autorii selectaþi pentru exa-menul oral de bacalaureat lipsesc, chiar înformula propusã de Ministerul Educaþiei,G. Cãlinescu, Nicolae Iorga, G. Ibrãileanu,T. Vianu, Pompiliu Constantinescu, ªerbanCioculescu, Vladimir Strãinu, Eugen Iones-cu, Noica, Paul Zarifopol, Mircea Vulcã-nescu ºi atâþia alþii, este cu totul regretabil.Mai mult decât atât: constatãm cã, în listacelor o sutã de subiecte, au fost incluse frag-mente din articole ocazionale, din rapoar-tele oficiale ºi extrase traduse din cuvân-tãrile comisarilor europeni. Ce legãturã autoate acestea cu examenul oral de limba ºiliteratura românã pe care trebuie sã-l dea unelev român la sfârºitul studiilor liceale?

Academia Românã solicitã MinisteruluiEducaþiei ºi, în genere, forurilor competentesã facã în aºa fel încât limba ºi literaturaromânã (semnele identitãþii noastre naþio-

nale ºi spirituale) sã nu fie minimalizate ºi,practic, eliminate sub o formã sau alta dinprogramele de învãþãmânt (inclusiv dinexamenul oral de la bacalaureat). Reamin-tim celor în cauzã cã Academia Românã afost înfiinþatã, cu 142 de ani în urmã, pentrua încuraja ºi apãra, între altele, limba ºi cul-tura naþionalã. Iatã de ce Academia Românãse simte obligatã sã intervinã, acum, publicîn aceastã problemã.

Comunicate de presã

Poziþia Ministerului Educaþiei, Cercetãriiºi Tineretului în legãturã cu punctul

de vedere al Academiei Române faþã de subiectele de la proba oralã de limbã

ºi literaturã românã a examenului de Bacalaureat 2008

12.06.2008 Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tinere-

tului îºi exprimã regretul în legãturã cuopinia Academiei Române, nedocumentatã,tardivã ºi nedublatã de un dialog anteriorcu instituþia noastrã, aºa cum o atestã bunatradiþie de pânã acum, în ceea ce priveºtesubiectele de la proba oralã de limbã ºi lite-raturã românã a examenului de Bacalaureat2008.

Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tinere-tului precizeazã cã atât în lista de subiectepentru proba scrisã, cât ºi în cea pentruproba oralã, se regãsesc scriitorii canonici ailiteraturii române. În speþã, printre cele 100de texte propuse pentru proba oralã delimba ºi literatura românã, se aflã urmãtoriiautori: Mihai Eminescu - 6 subiecte, I.L. Ca-ragiale - 2 subiecte, G.Cãlinescu - 2 subiecte,Lucian Blaga - 2 subiecte, Tudor Arghezi -un subiect, Marin Preda - 2 subiecte,Nichita Stãnescu - 2 subiecte, Marin Sorescu- 2 subiecte, Titu Maiorescu - 8 subiecte,Ioan Slavici - un subiect, Camil Petrescu -un subiect, E. Lovinescu - 4 subiecte, IonBarbu - un subiect, Liviu Rebreanu - 2 su-biecte, Ion Creangã - 1 subiect. Mai mult,peste douã treimi din textele non-literarefolosite pentru proba oralã sunt de saudespre scriitorii români amintiþi în comuni-

44

În dezbatere

catul Academiei.Ministerul Educaþiei subliniazã cã, spre

deosebire de proba scrisã la limba ºi lite-ratura românã, unde sunt evaluate compe-tenþele culturale ale elevilor, la proba oralãse evalueazã competenþele de comunicareale acestora, conform bunelor practici sta-bilite atât în spaþiul european, cât ºi la nivelmondial. Ca atare, potrivit programelor învigoare încã din 2004 - 2005 ºi predãrii laclasã pe parcursul celor 4 ani de liceu, eleviitrebuie sã poatã percepe ºi transmite unmesaj în mod coerent, fie cã e vorba de untext literar sau de unul non-ficþional.Reamintim cã un absolvent de 12 clase carese pregãteºte sã intre în viaþã e nevoit sãbeneficieze deopotrivã de un bagaj cultural- oferit, bunãoarã de paradigma literaturiiromâne ºi universale - cât ºi de capacitateade a comunica mesaje din ºi în lumea con-cretã. Ministerul a înþeles nevoia consultãrii,în mod democratic, pe tema subiectelorpentru Bacalaureat. De aceea, o mãsurãesenþialã a fost ca acestea sã fie conceputede profesorii care predau disciplina de

limba ºi literatura românã la catedrã. 30 din-tre cele mai bune cadre didactice din toatãþara au creat ºi propus ministerului su-biectele selectate.

Reamintim Academiei Române cã este oinstituþie care a adoptat, asemenea Mi-nisterului Educaþiei, norme care þin cont deevoluþia lumii în care trãim. MinisterulEducaþiei, la fel ca Academia Românã, aredatoria sã pãstreze identitatea culturalã ºide limbã a poporului român. De aceea,politicile educaþionale ºi programele minis-terului se îndreaptã în aceastã direcþie.Rãmânând la tema bacalaureatului, chiarproba de limbã scrisã întãreºte argumentulmai sus-menþionat. Ca un alt exemplu înacest sens, subliniem cã ministrul Educaþiei,domnul Cristian Adomniþei, este primulcare a implementat, încã din 2007, în þãriledin spaþiul UE, cursuri de limbã, culturã ºicivilizaþie româneascã, susþinute integral deMECT. Acestea au ca obiective conservareamodelului de gândire autentic românesc ºipromovarea acestuia în rândul familieieuropene.

45

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tine-retului solicitã Academiei Române, ca insti-tuþie de prestigiu a României, cât ºi opinieipublice, sã se documenteze înainte de aemite un punct de vedere pe aceastã temã.Dialogul direct cu ministrul sau reprezen-tanþii Ministerului Educaþiei ºi consultareasubiectelor pe pagina web pusã la dispoziþiede instituþia noastrã, http://subiecte2008.edu.ro, sunt câteva variante în acest sens.Este esenþial pentru fiecare în parte, dar maiales pentru elevii care susþin acest examenîn 2008, ca dezbaterea în domeniul politi-cilor educaþionale sã se poarte argumentat,civilizat, astfel încât sã nu le afecteze acesto-ra echilibrul emoþional.

Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tine-retului a luat la cunoºtinþã de implicarea,deºi târzie, a Academiei Române ºi solicitãpublic un dialog deschis cu acest for pentruconstrucþia, prin politici educaþionale so-lide, a unui sistem de valori care sã ajute ºinu sã contravinã nevoii spirituale a socie-tãþii în care trãim.

Biroul de presã

Eugen SIMION, Jurnal public

Bacalaureat 2008Alertat de unii dintre foºtii mei studenþi,

azi profesori de românã în liceele din capi-talã ºi din provincie, ºi incitat de articolulpublicat în „Gândul“ (7 mai a.c.) de D-naMelania Mandas Vergu, am citit ºi eu cele osutã de subiecte pentru examenul oral lalimba ºi literatura românã (bacalaureat2008). Mã intrigase mai ales vestea cã, din osutã de subiecte, numai douã se referã pro-priu-zis la literaturã. Aºa este, am verificatcu atenþie, numai Grigore Ureche ºiAlecsandri („Coana Chiriþa“) sunt pomeniþiîn chip direct pe lista datã de MinisterulEducaþiei, celelalte 98 de subiecte suntscoase din comentariile istoricilor, socio-logilor, criticilor literari, publiciºtilor vechiºi noi, din rapoartele diverselor comisii maimult sau mai puþin prezidenþiale, din„Ghidul Consiliului european“, Conferinþadomnului Jonathan Scheele sau din „Ghidul

cetãþeanului român în U.E.“ etc. Pare o farsãde prost gust, dar nu este aºa, este o metodã,o concepþie la mijloc, un scenariu pregãtitpe îndelete nu ºtiu de cine, probabil decomisiile de specialitate ale Ministerului.Raþiunea acestui bizar program ar fi, citescîn precizãrile metodice de la început, ca ele-vul sã-ºi poatã dovedi, prin comentarea tex-telor nonliterare, „competenþa de exprimareoralã într-o situaþie de comunicare speci-ficã“... Mai direct spus, elevul ajuns lasfârºitul studiilor liceale în faþa comisiei deexaminatori, sã nu fie obligat sã vorbeascã,sã zicem, despre un poem de Bacovia sau de„Pãdurea spânzuraþilor“, ci despre ce scriecutare critic sau istoric despre ceva (unfenomen socio-cultural, o orientare ideolo-gicã, o atitudine pro sau antioccidentalã) cear putea privi vag literatura.

E bine, e rãu, este o revoluþie în gândireapedagogicã, este o încercare de a ne apropiade stilul occidental, de a intra mai repede(obsesia noastrã principalã!) în Europa? Ceeste sigur e cã din acest dialog orient-occi-dent este eliminatã complet literaturaromânã. Elevul nu mai este nevoit sã vor-beascã de Eminescu (poezia, proza, teatrul,opera filosoficã), trebuie sã comenteze cespunea cu 30 de ani în urmã un publicist aziuitat (Al. Oprea) despre articolele politiceale lui Eminescu. În parantezã, fie zis, ceeace spune publicistul citat este cu totul nein-teresant, depãºit din toate punctele devedere. Acelaºi elev sau altul este invitat sãcomenteze, nu „Psalmii“ lui Arghezi, ci modul în care sunt repartizate, în 2007,fondurile structurale în agricultura ro-mâneascã ...

Sã acceptãm, din raþiuni strict demon-strative, cã este cât de cât o noimã în acestscenariu pedagogic. Noima ar putea fi caelevul sã ajungã la o operã fundamentalã ºila un autor canonic, nu direct, ci strãbãtândanticamera în care se îngrãmãdesc comenta-torii (îmi vine sã scriu „peþitorii“) operei ºiai scriitorului canonic. Numai cã în acestspaþiu sufocat de citate este o mare con-fuzie. Nu sunt citaþi, de pildã, dintre criticiiliterarii, G. Cãlinescu, G. Ibrãileanu, N.Iorga, Pompiliu Constantinescu ..., suntprezenþi, în schimb, Luminiþa Marcu, Gellu

46

În dezbatere

Dorian, Al. Th. Ionescu, Claudia Buruianã,Victor Viºinescu º.a.m.d. Aºa se face cã,dacã se întâmplã sã-i cadã biletul nr. 64,unde-i vorba de literatura postbelicã, elevulnu trebuie sã analizeze opera lui Preda sauNichita Stãnescu, ci propoziþiile D-neiLuminiþa Marcu (propoziþii cu totul banale).Dacã, trage biletul nr. 77 – unde vine vorbade posmodernism – va trebui sã þinã seamade ce scrie Dl. A. Th. Ionescu despre MirceaNedelciu, nu de altceva. Alceva esteinterzis, avertizeazã „Precizãrile metodolo-gice“. Profesorul examinator nu are voie sãpunã întrebãri suplimentare, nu trebuie sãiasã din subiect, ca sã nu-l tulbure pe bietulabsolvent de liceu ... În fine, dacã, Doamnefereºte, la loteria examenului cade „Juni-mea“, cel examinat trebuie sã fie cu ochii înpatru ºi sã citeascã bine rãspunsul dat depoetul Gellu Dorian într-un interviu publi-cat nu ºtiu unde. S-ar fi cuvenit, poate, sã fiecitat în legãturã cu acest subiect E. Lovi-nescu, G. Ibrãileanu, Vladimir Streinu,

Tudor Vianu, G. Cãlinescu sau, dintreistoricii actuali Al. Zub, aºa parcã ar fi fostfiresc, ei, bine, nu, comisia ministerialã aales un gânditor inedit, pe mai sus citatulGellu Dorian. Mai dau un exemplu: biletulnr. 57. Aici este în discuþie peisajul culturalinterbelic. Bun. Te-ai fi aºteptat sã fie po-menit, sã zicem, Arghezi („Cu bastonul prinBucureºti), Ion Barbu ori, poate, CamilPetrescu. Nici vorbã! ªcolerul român trebuiesã interpreteze un text de Ioana Pârvulescudin care aflã cã G.Cãlinescu îºi procura,vara, lemne pentru iarnã în timp ce L. Rebreanu umbla cu un Chevrolet roºu...

Pe scurt, aceastã programã este fãcutã, aiimpresia, de un Cãnuþã om sucit al ºtiinþeloreducative româneºti. El scoate literatura dindiscuþie ºi, în privinþa textelor nonliterare,face o selecþie pe dos. Aºa, ca sã nu se zicã,sã nu ne suspecteze cineva cã stãm, Domni-lor, pe loc, cã nu progresãm, cã nu ne refor-mãm, cã nu ne europenizãm, cã suntem con-servatori... O aberaþie! O sinistrã aberaþie!

47

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

Gabriela PANÃ DINDELEGAN, Academia Românã, 25 iunie 2008

Comentarii pe marginea predãrii limbii române în ºcoalã

1. Vorbesc din punctul de vedere al spe-cialistului-lingvist ºi al profesorului delimba românã din Universitate, care, prinrevistele ºcolare, prin examenele ºi orele deperfecþionare cu cadrele didactice din învã-þãmântul preuniversitar, prin contactul cumanualele ºi programele ºcolare, am pãstratpermanent legãtura cu învãþãmântul pre-universitar ºi am militat pentru creareaunor forme instituþionalizate ale acesteilegãturi.

În aceastã calitate, consider cã asemeneadezbatere, ca cea de astãzi, destinatã studi-ului limbii române în ºcoalã este salutarã, cuatât mai mult cu cât momentul programãriiei coincide cu perioada importantelor exam-ene din viaþa ºcolii: bacalaureatul ºi exam-enul de admitere în facultãþi ºi, puþin maitârziu, cu examenele de perfecþionare a pro-fesorilor (definitivatul ºi gradul didactic II).

2. Programele tuturor acestor examenevãdesc o puternicã modificare de viziune,reflectând schimbãrile de substanþã inter-venite în programele ºcolare liceale aleultimilor ani (în 2007, s-a încheiat experi-mentarea primului ciclu de programeliceale ºi a primului set de manuale elabo-rate pe baza acestor programe).

3. Bacalaureatul actual ºi admiterea înfacultãþi reflectã – în concepþie – modi-ficãrile intervenite în programe ºi manuale,modificãri care, sintetic vorbind, se reduc laurmãtoarele trei aspecte:

3.1. Mai întâi, trebuie observatã o schim-bare de denumire a disciplinei, de la Limbaromânã la Limbã ºi comunicare, schimbarecare, lãsând la o parte polisemantismul ter-menului comunicare, a adus o modificaremai adâncã: reorientarea studiului limbiiromâne de la descrierea propriu-zisã, peniveluri ale limbii, spre aspectele de pro-ducere ºi receptare a comunicãrilor verbale,cu marea lor diversitate, determinatã deintenþiile diferite de comunicare, de situaþi-ile diverse de comunicare (cadrul comu-

nicãrii, domeniul profesional în care secomunicã, canalul de comunicare, identi-tatea participanþilor la comunicare ºi altele).

Ce urmãri ºtiinþifice a avut aceastã ori-entare? O punere în umbrã a disciplinelorlingvistice – sã le zicem – tradiþionale: mor-fologia ºi sintaxa, relevante pentru studiulsistemului limbii, în favoarea unor disci-pline mai noi: stilistica funcþionalã ºi prag-matica, relevante pentru studiul variaþieilingvistice ºi pentru dependenþa acestei va-riaþii de diversitatea condiþiilor extraling-vistice, situaþionale, în care se produce co-municarea.

Este bine, este rãu cã a intervenit aceastãorientare? Evident cã aceastã orientare estesalutarã, aflându-se în consens cu noi orien-tãri lingvistice, cu ceea ce se grupeazã, înlingvisticã, sub numele de orientãri dinam-ice ºi funcþionaliste, apropiind, sub acestaspect, stilistica funcþionalã de pragmaticã.

Dar, ca în orice schimbare de direcþie, tre-buie ºi aici pãstratã mãsura între trãsãturilesistemului ºi variaþia lingvisticã. Nu trebuiepierdutã din vedere ideea esenþialã cã vari-aþia lingvisticã, oricât de puternic s-ar mani-festa, este limitatã de trãsãturile sistemului,cã, într-o limbã datã, nu se poate varia oricâtºi oricum, cã variaþia nu poate fi examinatãindependent/ ruptã de trãsãturile funda-mentale ale sistemului. De exemplu, nu sepoate examina variaþia din realizãrile oraleale limbii, din registrul familiar, dintr-unanume stil funcþional (cel ºtiinþific, sãzicem) etc. fãrã raportare la datele funda-mentale ale sistemului limbii române.Niciunul dintre manualele strãine pe carele-am avut la îndemânã nu se limiteazã lanivelul performanþei lingvistice, ignorândcompetenþa. Or, în învãþãmântul românescliceal, datele competenþei lingvistice pentrudomeniul sintaxei ºi chiar ºi al flexiuniilipsesc cu desãvârºire!

3.2. A doua modificare importantã a pro-gramelor, derivând din prima, priveºte oreorientare a interesului de la analiza înexclusivitate a textelor beletristice (ficþiona-le, cum le numesc programele) la cele non-beletristice (nonficþionale), cu întreaga va-rietate de tipuri ºi subtipuri de texte non-ficþionale.

48

În dezbatere

Este bine, este rãu cã s-a procedat aºa?Evident cã nu este nimic condamnabil înaceastã schimbare de orientare (mai exact,în aceastã lãrgire a interesului ºi pentrutexte nonbeletristice).

Este important sã se ofere elevului reali-tatea, extrem de complexã ºi de diversifi-catã, a textelor nonficþionale, cu trãsãturilelor diferite de cele beletristice, cãci, ca uti-lizator actual de limbã românã, va fi multmai des pus în situaþia sã producã ºi sãrecepteze texte de tip nonficþional.

Dar, ºi în aceastã privinþã, trebuie pãs-tratã mãsura.

Dacã dintr-un numãr de 100 de texteoferite spre analizã la oralul bacalaureatu-lui, înregistrate sub titlul de „texte literare/nonliterare” (aici literar vs. nonliterar în-seamnã beletristic/ nonbeletristic), lipsescaproape în întregime textele beletristice (câ-teva texte care par a contrazice afirmaþia,dar, în realitate, cu excepþia Chiriþei, dar nusunt pur ficþionale), dacã cele 100 de textenu acoperã toate stilurile ºi variantele non-beletristice, iar multe dintre ele sunt texte degraniþã, dificil de plasat într-un anume stilfuncþional, dacã multe texte sunt alese laîntâmplare, fiind puþin reprezentative pen-tru o specie stilisticã sau alta ºi, pe dea-supra, sunt lungi, greoaie ºi uneori confuzeca idee ºi ca exprimare, atunci principiul deselecþie devine, în ochii elevilor, opac,obscur, pierzându-ºi din semnificaþie.

3.3. A treia ºi ultima modificare adusã deprogramele ºcolare în vigoare ºi prezentã,de altfel, ºi în programa de bacalaureatpriveºte creºterea ponderii perspectivei nor-mative în predarea limbii române.

Este bine, este rãu? Sigur cã este salutarãideea accentuãrii laturii normative. Cu atâtmai mult , cu cât, astãzi, pentru un segmentdin ce în ce mai mare de vorbitori – în spe-cial, tineri, elevi –, asistãm la o sãrãcire ºi ostâlcire a limbii la toate nivelurile.

Dar, ºi în aceastã direcþie a normativului,sunt unele lucruri de reproºat; de exemplu:

(a) Asistãm la perpetuarea unor „cliºeenormative”, emanând din vechile pro-grame ºi cãrþi de lingvisticã, repetatepânã la saþietate în orice clasã (de gim-naziu ºi de liceu), în orice programã,

în orice manual. Totul se reduce lafolosirea cratimei, dezacord, anacolut,confuzie paronimicã, pleonasm, tau-tologie, cacofonie, creându-se falsaimpresie cã greºelile de limbã românãse reduc la acest inventar. ªi cã estesuficient sã ºtii cã literar ºi literal, tem-porar ºi temporal sunt paronime saucã ai vânat cu disperare toate caco-foniile din scrisul tãu, pentru a ajungesã stãpâneºti corect ºi complet limbaromânã.

(b) Asistãm la ruperea totalã a aspectelornormative de cele descriptive. Se con-damnã, de exemplu, clasã de clasã,anacolutul ºi dezacordul, rupte total-mente de descrierea sintacticã (laliceu, descriere sintacticã nu existã ºinici variaþie sintacticã nu existã!) Cumsã se înþeleagã anacolutul, care nu estealtceva decât o deviere de la organi-zarea sintacticã prototipicã a unuiverb ºi a construcþiei generate în jurulacestuia, când nu se ºtie nimic despreaceastã organizare? Cum sã se fer-eascã elevul de dezacord, când dis-tincþia Subiect – Complement directnu se mai face în niciuna dintre clase-le de liceu, nici mãcar în forma reca-pitulãrii?

(c) Se perpetueazã greºeli de înþelegere afenomenelor normative. De exemplu,se subordoneazã, aberant, corectitu-dinea semnelor de punctuaþie nivelu-lui fonetic, când punctuaþia nu estealtceva decât o reflectare în scris aorganizãrilor sintactice complexe alepropoziþiilor ºi frazelor. Punctuaþie,fãrã sintaxã, nu se poate face!

4. În concluzie:Nu direcþiile ºi principiile de organi-zare a noilor programe sunt defec-tuoase. Dimpotrivã, ele sunt în con-sens cu modernizarea studiului ling-vistic (la noi ºi în alte þãri). Ci absolu-tizarea noilor direcþii, aplicarea lordefectuoasã, fãrã mãsurã, prin rupe-rea totalã de trãsãturile sistemuluigeneral al limbii române. Pentru abso-lutizarea noilor direcþii, citez dinPrograma clasei a IX-a pentru disci-

49

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

plina Limbã ºi comunicare: „Studiullimbii române se axeazã pe douã coor-donate: (a) normativã ºi (b) funcþion-alã”.Mai adânci, prin consecinþe, decâtevenimentele ºcolare punctuale (unexamen de bacalaureat) sunt con-ceperea ºi definitivarea programelor,care traseazã orientarea ulterioarã astudiului limbii române. Pentru acesteprograme trebuie consultaþi specia-liºtii (ºi nu dintr-o unicã disciplinã, cidin discipline lingvistice diverse,oameni ponderaþi, cu deschidere ºiînþelegere pentru studiul general allimbii române).

Programele odatã concepute, fac imposi-bile intervenþiile ºi modificãrile ulterioare!

ªi din acest punct de vedere, dez-baterea de astãzi ar putea fi un înce-put pentru o reexaminare ºi o reevalu-area a principiilor care sã stea la bazaprogramelor ºi care sã guvernezestudiul limbii române în ºcoalã.

Ioan-Aurel POP, Membru corespondent al Academiei Romane

Gânduri despre studiul istoriei în ºcoalã

Dupã 1989, unii “exegeþi” ºi numeroºi“formatori de opinie”, pãtrunºi de febrademolãrilor cu orice preþ, au declarat istoriao disciplinã “compromisã”, fiindcã serviseregimul comunist ºi se dedicase chiar fami-liei dictatoriale, contribuind la osanaleleaduse acesteia. Istoria era acuzatã cã pre-zentase publicului un trecut românesc ide-alizat, alb ºi imaculat, un trecut falsificat, oînºiruire de mituri naþionale condamnabileºi de valori discutabile etc. De aici se trãgeaconcluzia cã istoria trebuie cumva pedep-sitã, exilatã, scoasã din “Cetate”, ca fiindincapabilã sã ajungã la adevãr ºi la obiectiv-itate. Alþii, mai radicali, au spus chiar cãistoria nici nu trebuie ºi nici nu poate sãajungã la adevãr, cã trecutul nu are nici ologicã ºi cã poate fi transpus oricum, fãrãnici o rânduialã. Pentru aceºtia, forma ide-alã de a scrie despre trecut a devenit eseul.

S-a creat astfel, intenþionat, o stare de pro-fundã dezorientare ºi de lipsã de respons-abilitate, în ideea cã istoricul poate spune ºiscrie orice ºi cã oricine se poate ocupa deistorie. Astfel, pentru mulþi, scrisul istoric adevenit eseu, programele ºcolare s-au trans-format în eseuri, iar manualele într-un fel depovestiri “spirituale” (glumeþe), cu opiniipersonale despre buzele lui Decebal saudespre copiii nelegitimi ai lui AlexandruIoan Cuza.

În toate aceste judecãþi ºi atitudini eraustrecurate intenþionat ºi insidios grave eroriºi confuzii: se suprapuneau trecutul pro-priu-zis peste scrisul istoric, unii istoricipeste toþi istoricii, adevãrul relativ peste celabsolut, istoria oficialã a regimului comu-nist peste scrisul istoric autentic etc. Nuerau metode noi, ci erau cele consacrate,folosite de toate regimurile de propagandã,pentru impunerea brutalã a unei ideologii.

Istoria ca discurs despre trecut are câtevacaracteristici intrinseci, care-i dau specifici-tate ºi-i conferã personalitate. Ea se ocupãde oameni concreþi (indivizi ºi comunitãþi),din perspectiva timpului ºi a spaþiului, cumetode proprii. Încã Xenopol scria, cu circaun secol în urmã, cã istoria este o ºtiinþã desuccesiune, cã logica faptelor trecutului edatã de succesiunea lor. Cu alte cuvinte, celemai multe perspective filosofice susþin cãtrecutul se cuvine analizat în funcþie de felulcum au decurs lucrurile, din aproape înaproape, unul din altul. Toþi marii istorici,de la Herodot ºi Tucidide încoace, au cãutatcauzele ºi urmãrile proceselor ºi fenome-nelor analizate, fãrã sã le scoatã din contextºi sã le autonomizeze. Istoricii asta au fãcutºi fac, lãsând pe seama literaþilor, a politicie-nilor, a artiºtilor salturile peste spaþii ºi tim-puri, comparaþiile îndrãzneþe, metaforeleºocante, presupunerile isteþe, ipotezele ex-trase din alte ipoteze. Cu alte cuvinte, isto-ricii au respectat specificul cunoaºterii detip istoric ºi, mai ales, specificul disciplineinumite istorie.

În nota de prezentare a unei programe deistorie de liceu se spune acelaºi lucru:“studiul istoriei în ciclul superior al liceuluise focalizeazã pe înþelegerea specificului de

50

În dezbatere

tip istoric”. Sã vedem mai departe, conformaceloraºi programe de liceu, la clasa a IX-ade exemplu, care este acest “specific”: seîncepe cu studiul popoarelor sumerian,evreu, grec ºi se ajunge pânã la fino-ugrici,turcici ºi români; de la români se revine cumii de ani în urmã, la arhitectura orientalã ºila stilurile artei greceºti, se trece apoi la ie-rarhia feudalã, la Umanism ºi Renaºtere, lamarile religii, la Reformã ºi la rãzboaielereligioase ºi, brusc, elevii sunt întorºi lamonarhia egipteanã, la democraþia ateni-anã, la regatul dac; de aici, un alt salt laImperiul Bizantin, Franþa ºi Imperiul Ro-mano-German; ultimele teme sunt dedicatedinastiilor de Habsburg, Bourbon, Tudor ºiRomanov, apoi Califatului arab, ÞãrilorRomâne, expansiunii europene ºi Rãzboiu-lui de 30 de Ani (1618-1648). Lecþia intro-ductivã pentru clasa a X-a se referã la lumeadin jurul anului 1900, pentru ca prima temãconcretã de studiat sã fie… epoca luminilor;se trece apoi la revoluþia industrialã, la anulrevoluþionar 1848, la lumea interbelicã, lacea postbelicã ºi la societatea de la începutulmileniului III; se studiazã din nou marilereligii mondiale contemporane, iar de laacestea se revine cu peste trei secole înurmã, la “Revoluþia glorioasã”, apoi la for-marea SUA, la Revoluþia Francezã ºi laepoca napoleonianã…

Exemplele de discursivitate ºi de lipsã delogicã ar putea continua, dar ºi aºa este preamult. Cum se pot studia Umanismul ºiRenaºterea despãrþite de Reformã ºi de celipsesc realitãþile fundamentale integratoareale lumii medievale europene nu aflãm denicãieri! La fel, de ce este studiat anul 1848înainte de Revoluþia francezã (începutã la1789) ºi de Napoleon (mort în 1815) nu ni sespune! Nu apare nicãieri menþionatã Revo-luþia din Anglia (pornitã la 1640-42), dar seinsistã asupra Revoluþiei glorioase (din1688), consecinþã a primei. Ce sã înþeleagãelevii (ºi profesorii!) din prezentarea unuicadru general al lumii de la 1900, urmatimediat de studiul luminilor (secolul alXVIII-lea)?!

La clasa a XII-a, unde materia de studiateste legatã mai insistent de istoria românilorintegratã în cea europeanã, la tema “roma-

nitatea românilor” se indicã drept “studiude caz” cartea lui Gh. I. Brãtianu despreMarea Neagrã, fãrã nici o legãturã cu acest“caz”! Brãtianu are o altã carte despre etno-geneza românilor, care ar fi rãspuns perfect“cazului”. Tot în aceastã programã, sin-gurele personalitãþi istorice pomenite cunumele sunt Schumann (Robert), Cantemirºi Gafencu! Dacã nu apar voievozi, puteausã aparã oameni de culturã, dacã nici aceºtianu au fost agreaþi, se cuveneau poate inse-raþi reformatorii ºi revoluþionarii, dacã nuEminescu, mãcar Blaga!

Este în aceste programe, sub aparenþaunei poleieli de europenism ºi neutralitate,o înfiorãtoare lipsã de logicã ºi o imensãdozã de arbitrar. Istoria este tratatã “verti-cal”, pe teme mari, ca ºi cum omenirea s-ardezvolta pe calupuri, fãrã nici o procesuali-tate. Nimic nu decurge din nimic! O astfelde tratare, posibilã, este însã extrem de pre-tenþioasã ºi de riscantã. Ea presupune o cu-noaºtere profundã a trecutului, a succesiu-nii faptelor, popoarelor, statelor, curentelor.Or elevii de gimnaziu, dupã o istorie studi-atã câte o orã pe sãptãmânã, nu au de undesã aducã în liceu o astfel de zestre decunoaºtere, nu au de unde sã ºtie derulareaîn timp ºi spaþiu a faptelor, ca sã le poatãstudia “tematic”, regrupate dupã o logicãanistoricã. Ar mai fi o posibilitate, anume caelevii de liceu sã se informeze singuri înlegãturã cu logica în succesiune a trecutuluiºi sã vinã la ºcoalã gata pregãtiþi pentrumarile calupuri tematice propuse de pro-grame ºi de manuale. Dar se ºtie cert cãacest lucru nu se întâmplã! Astfel, totul esteîn zadar! Se comparã lucruri complet necu-noscute, nu existã nici o orientare în spaþiuºi timp, încât iluminismul este foarte bineplasat de absolvenþii de liceu în secolul alXV-lea, iar Bucovina la sud de Dunãre!

Sub aspect moral, programele mai pãcã-tuiesc prin ceva: se studiazã din trecut maiales acele teme, personalitãþi, fapte etc. carerãspund comandamentelor actuale, ide-alurilor lumii contemporane. De exemplu,dacã azi sunt la ordinea zilei drepturileomului, aduse în prim plan – cum se ºtie –printr-o declaraþie universalã din 1945, se

51

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

cautã în trecut antecedente. În evul mediu,nu au, de pildã, cum sã fie gãsite, fiindcãlumea medievalã nu avea ca principiidemocraþia, nici egalitatea ºi nici libertatea,ci se axa pe ierarhie, supunere ºi ierarhie! Deasemenea, din moment ce astãzi ne îndrep-tãm ferm spre o lume globalizatã – care nuºtim cum va arãta! – sunt intenþionat oco-lite, obturate temele despre miºcarea naþio-nalã, naþiune, stat-naþiune, ori sunt prezen-tate mult prea critic. Se uitã cã naþiunea afost un ideal de viaþã pentru generaþii deoameni, în cãutare de libertate ºi cã person-alitãþi generoase ºi altruiste, mari valori uni-versale, au murit pentru naþiunile lor. Seuitã uºor cã statele naþionale au fost nucleede organizare ºi de conservare a popoarelor,ajunse pentru un timp în cadrul unorimperii ºi regate multinaþionale ºi supusedizolvãrii. Se uitã cã lumea a avut ºi o etapãa forþelor destructive, globaliste, imperiale,integratoare, când era moral ºi drept sã lupþipentru prezervarea identitãþii de grup, atradiþiilor, a limbii unor comunitãþi. Iar dacãpreferãm sã condamnãm naþiunile pentru

cã în numele lor s-au produs mari conflicte,atunci trebuie sã fim consecvenþi ºi sã con-damnãm ºi familia, ºi biserica, ºi credinþaetc., fiindcã ºi în numele acestora s-audesfãºurat sângeroase rãzboaie.

Prin intermediul disciplinei numite isto-rie, elevii trebuie sã înveþe ceea ce a fostprezentul oamenilor care au trãit în trecut,trebuie sã ºtie cã trecutul este viaþã ºi cã, înfond, dragostea pentru trecut înseamnãdragoste de viaþã. Nu trebuie sã idealizezetrecutul, dar nici sã-l demonizeze, în funcþiede exigenþele lumii contemporane. Trecutul,ca ºi viaþa au o logicã imperfectã a lor, pecare manualele se cuvine sã o explice ºi sã ocultive. Destinul ne-a plasat pe noi româniiîn aceastã parte de lume, al cãrei trecut secuvine sã-l cunoaºtem ºi sã-l explicãm noirestului lumii. Nu este nici o ruºine sã-iînvãþãm pe elevi ce înseamnã numele deromân ºi valah, de ce au venit romanii laDunãre ºi la Carpaþi, cum s-a plãmãditromânitatea etc., dar mai ales ce valori a cul-tivat, ce idealuri a avut, ce împliniri ºi ce

52

În dezbatere

suferinþe. Cine sã prezinte noii Europe iden-titatea ºi specificitatea româneascã dacã nunoi, românii? Lumea încã lucreazã prin sim-boluri ºi cliºee: suntem ºi noi întrebaþi ade-sea ce valori am dat Europei, care suntspiritele noastre tutelare, ce creaþii am pro-dus de-a lungul timpului. Nu ºtim mereu sãnumim oameni, dar trebuie mãcar sã ºtimcurente culturale, nu putem ºti mereucurente, dar putem atunci sã pomenimmonumente! Este dezolant sã nu ºtim nimicsau sã zicem cã Bãlcescu a trãit în secolul alXVI-lea ºi cã Putna este în Oltenia! Or nere-spectarea statutului disciplinei numite isto-rie ºi predarea ei într-un numãr infim deore, alãturi de degradarea celorlalte materiiumaniste, spre asta conduce!

Lumea s-a schimbat ºi nu se mai poatepreda nici istoria ca-n epoca Renaºterii sauca-n perioada pozitivistã. Dar pedagogiaare niºte reguli, aºa cum ºi ºtiinþele au speci-ficul lor. Înnoirile sunt legitime, dar fãrã sãconducã la încãlcarea acestor reguli ºi fãrãdizolvarea specificului respectiv. De exem-plu, dacã evenimentele istorice se petrec îndiacronie, eu nu le pot pune în sincronie, dedragul unei “sistematizãri” a lor, oricât deîmbietoare ar fi aceasta sub aspect specula-tiv. ªi mai grav, nu pot rãsturna ordineaacestor evenimente, de dragul unei noi logi-ci: este aberant sã studiez cu elevii marileconflagraþii ale lumii ºi apoi sã-i învãþ peaceiaºi elevi ce a însemnat epoca interbelicã,în cadrul cãreia s-a pregãtit Al DoileaRãzboi Mondial!

Programele ºi manualele pãcãtuiesc princâteva trãsãturi evidente. În primul rândsunt prea complicate, prin mulþimea deobiective, scopuri, conþinuturi, informaþii ºiprin limbajul prea pretenþios. În al doilearând, sunt mult prea “actualizate”, adicãrãspund în chip disproporþionat “comenziisociale”. Este prea evident scopul urmãrit,acela de a face din elevi niºte buni “cetãþeniai universului”, pãtrunºi de idealul global-izãrii, care sã meargã cu pasiune laMacDonald ºi sã ºtie vag ceea ce s-a petre-cut relativ recent. Ideea generalã este cãlumea noastrã este cea mai bunã ºi cã totceea ce a fost în trecut trebuie valorizat înfuncþie de ea. De altminteri, la rubrica

numitã “competenþe specifice”, în pro-grame scrie despre “aprecierea valorilor tre-cutului prin raportarea la actualitate”. Cumalte cuvinte, elevii trebuie sã ºtie despreIulius Caesar sau despre Mihai Viteazulnumai ceea ce se potriveºte cu grila noastrãactualã de valori. Ceea ce este profundgreºit! Elevii trebuie sã înveþe sã apreciezevalorile trecutului în funcþie de ceea ce eravalid în acel trecut, altminteri ajung sã-icondamne pe papi fiindcã au organizat cru-ciade contra islamicilor (doar azi militãmpentru egalitatea confesionalã!), pe vieneziºi pe ceilalþi creºtini deoarece au apãratViena la 1683 sau pe Mihai Eminescu fiind-cã nu a exprimat idei generoase precumMircea Cãrtãrescu!

ªi încã ceva: existã tendinþa de a-i învãþape elevi cã totul poate ºi trebuie criticat ºi cãtotul este relativ. Ceea ce în esenþã nu esterãu, cu o condiþie: sã nu se transforme înobsesie, sã nu devinã o exagerare. Alãturide criticã ºi de relativizare, elevii trebuie sãºtie ce valoare au regulile ºi instituþiile într-o societate, ce a însemnat ºi ce înseamnãstatul, ce este durabil ºi ce este trecãtor înistorie. Trecuþi în epocile mai recente prinatâtea dictaturi ºi schimbãri, prin atâtea rãs-turnãri de situaþie ºi tragedii, am învãþat pede o parte ce însemnã neîncrederea, iar pede alta cum sã supravieþuim adaptându-ne,pliindu-ne dupã situaþie, îndeplinind voinþacelui de la putere, copiind modele ori falsemodele. Ar fi însã timpul sã mai învãþãm ºialtceva: care sunt valorile adevãrate, perene,cum sã ne recâºtigãm sentimentul admi-raþiei autentice, cum sã ne purtãm cu dem-nitate. Altãdatã am fãcut manuale comu-nist-staliniste unice, fiindcã aºa au vrut Uni-unea Sovieticã ºi uneltele ei din România,apoi am fãcut manuale unice naþionalist-comuniste fiindcã aºa au vrut Ceauºescu ºiclica lui, acum facem manuale alternative“europene”, fiindcã aºa vor cei de laBruxelles ºi de la Strasbourg! Natural, man-ualele exprimã ºi ele societatea în care trãimºi nu pot fi rupte de ea. Dar parcã noi amrãspuns cu prea mult entuziasm “vre-murilor noi”, am venit chiar în întâmp-inarea celor care trasau direcþiile de urmat,am fost mult prea zeloºi. Oare nu a venit ºi

53

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

timpul echilibrului, oare sã fim noi iremedi-abil supuºi exagerãrii, oare sã fim obligaþi,dupã ce am supralicitat în chip vulgar ºigrotesc tot ceea ce era românesc (ºi am fãcutromânesc ºi ceea ce nu era!), dupã ce i-amfãcut pe ºefii noºtri genii ºi urmaºi aivoievozilor medievali, sã ne dizolvãm com-plet, sã ne negãm toate valorile, sã ne con-siderãm pigmeii Europei, sã caricaturizãmtotul?!

Refuz sã cred cã numai prin extreme pre-lungite ºi repetate se poate ajunge lacumpãtare ºi echilibru. Nu am avut un tre-cut imaculat, dar nici unul complet obscur,am avut epoci benefice ºi nenorociri, amfost învinºi pe câmpuri de bãtaie, dar am ºiobþinut victorii, am avut ºi avem prejude-cãþi, dar ºi idei noi, generoase. Cu alte cu-vinte, am fost oameni, într-o lume a oame-nilor, nici mai buni, nici mai rãi. De ce sã nune prezentãm cam cum fost – atâta cât sepoate! –, de ce sã mai complicãm ºi sãaservim trecutul comandamentelor mãrun-te, de ce sã ne mai umilim, când trebuie sãfim demni, de cã se ne punem cenuºã în capatunci când se cuvine sã ne arãtãm ºi valo-rile?!

Prin limbã ºi istorie se acumuleazãcunoºtinþe ºi se formeazã cultura generalã,dar se sedimenteazã ºi convingeri, atitudini,credinþe. Azi, mijloacele de difuzare în masãîi învaþã pe tineri ce este violenþa, cum poþiajunge milionar fiind semidoct, cât dedecãzut este parlamentul, cu ce epitete segratuleazã politicienii între ei etc. Se petrecesub ochii noºtri o dizolvare totalã a încre-derii în instituþii, în stat, în orice fel deautoritate consacratã ºi, mai ales, în valori.Conºtient sau nu, ºcoala româneascã a ajunssã contribuie deplin la aceastã degringo-ladã.

Ni se spune adesea – ºi se ºi vede în chipdirect! – cã mulþi români se ruºineazã defaptul cã sunt români. Acesta este un rezul-tat al mai multor factori, dar ºi al educaþieicontemporane. Fireºte, nu poþi fi mândru deo realitate demnã de milã sau de urã! Darastãzi lucrurile s-au mai schimbat! ªcoalaromâneascã în noul context european are ºimisiunea de a-i învãþa pe copii ºi pe tineri ceînseamnã sã fii azi român în Europa. Studiul

serios ºi echilibrat al trecutului, al limbii, altradiþiilor ºi al creaþiilor perene concurãmult la aceasta. Nu este foarte dificil ca – peun fond de realism ºi luciditate – sã refacemºi la modul teoretic identitatea româneascãºi s-o prezentãm ca atare, prin tinerii noºtri,Europei. Sunt convins cã Uniunea Europea-nã are nevoie în acest moment de noi caromâni, cu valorile noastre, nu ca inter-naþionaliºti de laborator. Sentimentul iden-titãþii europene nu se “inventeazã” – cumeste la modã de-o vreme sã se spunã! – ci seformeazã treptat, prin sedimentãri care con-duc la convingeri. Conºtiinþa este o convin-gere intimã ºi nu o idee impusã de sus. Dacãromânii de azi vor ºti sã fie demni, sã scrieºi sã vorbeascã corect româneºte, sã-ºicunoascã ºi admire valorile, în contextullarg al umanitãþii, vor fi cu siguranþã ºieuropeni, se vor preþui pe sine ºi vor fipreþuiþi de alþii.

Dumitru IRIMIA

Pe marginea Bacalaureatului - 2008

Voi spune, mai întâi, cã mi se pare totalnepotrivitã aceastã modalitate de a orientapregãtirea absolventului de liceu pentruexamenul de Bacalaureat prin punerea încirculaþie a unui numãr mai mic sau maimare de subiecte.

Dincolo de acest punct de vedere, pe carel-aº dori, totuºi, luat în atenþie pentru aniiurmãtori, raportându-mã la modalitateaactualã, consideratã în sine, aº sublinia“buna intenþie”: s-a urmãrit verificareamaturitãþii absolventului de liceu deopotri-vã în sensul capacitãþii lui de a folosi inde-pendent, în chip creator, ceea ce a acumulatîn cursul anilor de studiu ºi în sensul capa-citãþii lui de a se situa faþã de valori auten-tice ale culturii româneºti, pe de o parte, alefiinþei umane în general, pe de alta, ºi faþãde întrebãri care þin de actualitatea vieþiisocial-politice, în plan naþional ºi în planeuropean. Dar, din pãcate, conþinutul con-cret al subiectelor pare, pe de o parte, sãreflecte mai degrabã o gândire sau poate

54

În dezbatere

numai o atitudine distorsionatã - pãguboasãpentru fiinþa intelectualã ºi moralã a absol-ventului însuºi - faþã de valorile autenticeale culturii româneºti sau poate numaiasupra imperativului cunoaºterii acestora,pe de alta, se pare cã alcãtuitorii subiectelorau ignorat chiar exigenþele pregãtirii unuiabsolvent de liceu la Limba ºi literaturaromânã, pe fondul cunoaºterii istoriei socie-tãþii ºi culturii româneºti.

Vom observa mai întâi cã, la proba oralã,între cele douã categorii de texte, anunþate,literare ºi neliterare, predominã, în modnejustificat, textele neliterare, probabil cuideea, greºitã, cã dezvoltarea aptitudinilorde comunicare este asiguratã mai mult detexte publicistice, politice, administrative.Dar, chiar ºi aºa, textele propuse fac dovadacã în selectarea lor s-a ignorat imperativul

cunoaºterii personalitãþilor reprezentativecare dau greutatea ºi autoritatea necesarãinterpretãrii diferitelor concepte etice,morale, estetice, politice.

Introducerea mai multor texte, uneleþinând de intrarea României în UniuneaEuropeana îºi are motivarea în necesitateasituãrii in actualitate. Poziþie importantadar care obliga ºi la înþelegerea exactã atuturor aspectelor pe care trebuie sa le aibãîn vedere tânãrul absolvent ºi pe care ar tre-bui noi înºine sã le avem în vedere, noi,adicã societatea româneasca. În acest sens,sunt propuse prea multe texte semnate de“persoane” ca ºi anonime, cu absenþa deneiertat a personalitãþilor care au avut ºi aurol esenþial în istoria ºi cultura româneascã,între acestea Mihai Eminescu, N. Iorga, L. Blaga, C. Noica, în scrierile cãrora se aflãtexte fundamentale despre identitatea ro-mâneascã, despre raportul naþional-univer-sal, despre raportul dintre limbã ºi fiinþaumanã, despre Frumos, despre Adevãr,Înþelepciune etc.

Este adevãrat cã în ultima vreme person-alitatea lui Eminescu pare sã fi deranjat celmai mult, fie pentru cã a putut fi consideratPoet naþional sau omul deplin al culturiiromâneºti (chiar dacã în acest sens au scrispersonalitãþi de necontestat, care aveauconºtiinþa valorilor: N. Iorga, G. Cãlinescu,C. Noica), fie pentru cã ar fi în scrisul sãu, înaceste interpretãri, xenofob.

În legãturã cu prima atitudine, aº aminti- ceea ce este bine cunoscut, de altfel, cã înalte culturi nu este nimeni indignat cã au oasemenea situare Goethe, Shakespeare,Puºkin, V. Hugo, Dante. Spaniolii îºi pro-moveazã limba ºi cultura, în toatã lumea,prin Institute de Culturã, numite “Cer-vantes”, germanii îºi numesc Institutele deCulturã “Goethe”, italienii îºi promoveazãlimba ºi cultura prin Societatea “Dante”. Dece nu ar da ºi românii numele EminescuInstitutele de culturã menite sã promoveazãlimba ºi cultura românã în diferite þãri alelumii? Nici societatea, nici ºcoala italianã nuconsiderã cã se dã prea mare atenþie luiDante. Anul trecut Dante a fost subiect debacalaureat (Examen de maturitate, numitîn Italia),la proba scrisã, printr-un Cânt din

55

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

Infernul. Lectura dantis este o prezenþã per-manentã în învãþãmântul filologic din Uni-versitatea italianã, neîntreruptã de impera-tivul studierii poeziei moderne. Mai mult,Dante este interpretat ºi recitat (nu citit) înpublic. ªi se întâmplã asta de câteva secole,încã de la publicarea Divinei Comedii. Pri-ma lectura în public a fost fãcutã de Bocca-ccio, la solicitarea primãriei din Florenþa.Anul trecut ºi anul acesta Dante a fost inter-pretat, Cânt dupã Cânt, ºi recitat în PiaþaSanta Croce din Florenþa, de unde a fosttransmis de televiziunea naþionalã, la oreaccesibile. Aºa ar trebui sã se întâmple ºi cucreaþia lui Eminescu. Nu ne putem permiteluxul ignorãrii lui.

Cât priveºte acuzaþiile de xenofobie,numai cine scoate din context, fie versuri(din Doina, în care atacul era împotrivastrãinului ca ocupant nu ca strãin, dar ºiaceasta într-o perspectivã de semantizarepoeticã, cu depãºirea limitelor istoriei con-crete), fie fragmente din publicisticã, poatedenatura gândirea lui Eminescu. În acestsens, un fragment din Geniu pustiu i-ar fiputut da absolventului de liceu posibilitateasã interpreteze în mod independent ºi maturconcepþia lui Eminescu, fragment care arputea servi ºi ca text emblematic pentru gân-direa ºi instituirea unui raport autentic întreidentitatea naþiunilor ºi unitatea Europei.

“As vrea ca omenirea sã fie ca prisma, unasingurã, strãlucitã, pãtrunsã de luminã, care areînsã atâtea colori. O prismã cu mii de colori, uncurcubeu cu mii de nuanþe. Naþiunile nu suntdecât nuanþele prismatice ale Omenirii, ºi deose-birea dintre ele e atât de naturalã, atât de explic-abilã cum putem explica din împrejurãri aseme-nea diferenþa dintre individ ºi individ. Fãceþi catoate aceste colori sã fie egal de strãlucite, egal depoleite, egal de favorizate de Lumina ce leformeazã ºi fãrã care ele ar fi pierdute în nimiculneexistenþei, cãci în întunericul nedreptãþii ºi abarbariei toate naþiunile îºi sunt egale în abruti-zare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate;ci când Lumina abia se reflectã în ele, eaformeazã colori prismatice.”

Raportul dintre fiinþa umanã ºi limbãputea fi interpretat de absolvent printr-un

fragment eminescian, de mare adâncime,rãmas între manuscrise:

“Nu noi suntem stãpâni limbei, ci limba estãpâna noastrã. Precum într-un sanctuarreconstruim piatrã cu piatrã tot ce-a fost înainte– nu dupã fantazia sau inspiraþia noastrãmomentanã, ci dupã ideea, în genere ºi în amã-nunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului– astfel trebuie sã ne purtãm cu limba noastrãromâneascã. Nu orice inspiraþie întâmplãtoare eun cuvânt de-a ne atinge de aceastã gingaºã ºifrumoasã zidire, în care poate cã unele cuvinteaparþin unei arhitecturi exotice, dar în ideea eigeneralã este însãºi floarea sufletului etnic alromânimii.” ( Ms. 2275 B)

Mulþi dintre interpreþii acestui raport seîntemeiazã pe concepþia lui Heidegger, con-centratã într-o frazã aproape identicã, sin-tactic ºi semantic, cu prima frazã din frag-mentul eminescian. Nu ne înscriem prinaceasta în perspectiva mai veche a protocro-nismului, considerãm, însã, important cavalorile gândirii româneºti sã fie bine cu-noscute ºi promovate.

Acestui fragment i se puteau adãuga al-tele, fragmente din publicistica lui Emi-nescu, în care se adânceºte problema rapor-tului dintre limbã ºi identitatea specificã aunui popor:

“Ceea ce ne pare un semn caracteristic alvremii este cã în Senat se vorbeºte româneºte;bine, de-a dreptul, fãrã înconjur ºi fãrã frazã.Cine ºtie însã ce însemnãtate mare are limbaasupra spiritului, cum ea-l acopere ºi îlpãtrunde, cum limba noastrã veche trezeºte însuflet patimele vechi ºi energia veche, acela vaînþelege de ce ne pare bine de lucrul acesta. Fiecineva ateu ºi pãgân, cînd va auzi muzicã dePalestrina sentimentul întunecos, neconºtient alcreºtinãtãþii îl va pãtrunde ºi pãgânul sau ateulva fi, pe cît þine impresia muzicii, creºtin pân-înadâncimile sufletului. ªi limba stãmoºeascã e omuzicã; ºi ea ne atmosferizeazã cu alte timpuri,mai vrednice ºi mai mari decât ticãloºia de azi,cu timpuri în care unul s-au fãcut poporul ºiuna limba.

Suta a ºaptesprezecea e purtatã de þinta de-ada unitate limbei ºi poporului ºi ne pare bine cã

56

În dezbatere

în Senat se începe a se vorbi româneºte, pentru arestatornici de sus unitatea compromisã prinexperimente filologice ºi prin înrîurireadicþionarului franþuzit al breslei advocaþilor.”

Pe acest temei teoretic, se subliniazã uni-tatea românilor, dincolo de diferite hotarepolitice:

“ Ceea ce voiesc românii sã aibã e libertateaspiritului ºi conºtiinþei lor în deplinul înþeles alcuvîntului. ªi fiindcã spirit ºi limbã suntaproape identice, iar limba ºi naþionalitatea ase-menea, se vede uºor cã românul se vrea pe sine,îºi vrea naþionalitatea, dar aceasta o vrea pedeplin.

ªi nu sunt aºa de multe condiþiile pentrupãstrarea naþionalitãþei. Cei mai mulþi oameninu sunt meniþi de a-ºi apropria rezultatele su-preme ale ºtiinþei, nu [sînt meniþi] de a reprezen-ta ceva, dar fiecare are nevoie de un tezaursufletesc, de un razãm moral într-o lume a miz-eriei ºi durerei, ºi acest tezaur i-l pãstreazã limbasa proprie în cãrþile bisericeºti ºi mirene. Înlimba sa numai i se lipesc de suflet preceptelebãtrâneºti, istoria pãrinþilor sãi, bucuriile ºidurerile semenilor sãi. ªi chiar dacã o limbã n-aravea dezvoltarea necesarã pentru abstracþiunilesupreme ale minþii omeneºti, nici una însã nu elipsitã de espresia concretã a simþirei ºi numai înlimba sa omul îºi pricepe inima pe deplin. ªiîntr-adevãr, dacã în limbã nu s-ar reflecta chiarcaracterul unui popor, dacã el n-ar zice oarecumprin ea: „aºa voiesc sã fiu eu ºi nu altfel”, oare s-ar fi nãscut atâte limbi pre pãmânt Prin urmaresimplul fapt cã noi românii, câþi ne aflãm pepãmânt, vorbim o singurã limbã, „una singurã”[subl.M.E.]ca nealte popoare, ºi aceasta în oceanede popoare streine ce ne încungiurã, e dovadãdestulã ºi cã aºa voim sã fim noi, nu altfel.”

Este important sã cultivãm ideea aparte-nenþei noastre la cultura europeanã, dar, peacest teren este la fel de important sã cul-tivãm ºi ideea identitãþii noastre specifice ºiideea unitãþii limbii ºi literaturii române,este chiar o obligaþie moralã a ºcolii, forma-rea elevilor în spiritul adevãrului ºi alimperativului respectãrii adevãrului. Tre-buie sã fie cultivat adevãrul cã existã o sin-

gurã limbã romanicã de tip oriental - limbaromânã, vorbitã ºi scrisã în România, Re-publica Moldova, în regiunea Cernãuþi, înalte regiuni din Ucraina, împotriva teorieipolitice privind existenþa unei limbi mol-doveneºti diferitã de limba românã, teorieimpusã în timpul comunismului sovietic ºirepusã în circulaþie de guvernarea actualãde la Chiºinãu - ºi o singurã literaturãromânã, în care sã fie integraþi ºi scriitoriidin aceste regiuni. Dacã în ºcoalã nu se facelucrul acesta, nici prin manuale, nici altfel,în mod explicit, de vreme ce tot se propunspre comentare texte “la prima vedere”, seputea avea în vedere, între altele, ºi un frag-ment dintr-o conferinþã þinutã de Al.Mateevici, la Chiºinãu, în 1917, la întoar-cerea de pe frontul de la Mãrãºeºti:

“N-avem douã limbi ºi douã literaturi, cinumai una, aceeaºi cu cea de peste Prut. Aceastasã se ºtie din capul locului, ca sã nu mai vorbimdegeaba...Noi trebuie sã ajungem de la limbanoastrã proastã de astãzi numaidecât la limbaliterarã româneascã.” (Opere, 1993, vol. I,p.464)

Ideea putea fi regãsitã de absolvenþi ºiîntr-un fragment din Cursul de istorie naþion-alã susþinut de Kogãlniceanu, în 1843, îndeschiderea Academiei Mihãilene din Iaºi:

“Eu privesc ca patria mea acea întindere deloc unde se vorbeºte limba românã ºi ca istorienaþionalã istoria Moldovei întregi înainte desfâºierea ei, a României ºi a fraþilor dinTransilvania.”

În acelaºi sens, al lipsei de atenþie –eufemistic vorbind – pentru dezvoltareaidentitãþii ºi unitãþii românilor, e de obser-vat cã sînt ignorate momentele principaledin istoria modernã – europeanã – a po-porului ºi statului român: Unirea din 1859,Marea Unire din 1918 ºi personalitãþi exem-plare din istoria culturii române, reprezen-tanþii ªcolii Ardelene, Nicolae Bãlcescu º.a.

Aceleaºi ºi alte probleme ridicã biletelepuse în circulaþie pentru proba scrisã.Subiectele II ºi III din alcãtuirea acestora se

57

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

adaugã subiectelor de la oral în sensulcarenþelor semnalate mai sus. Subiectul IIIeste, de multe ori, în acelaºi timp derutantprin întrebuinþarea abuzivã a termenuluieseu, cu depãºirea în numeroase cazuri aesenþei conceptului. Dincolo de aceastãînþelegere, care se pare cã este a ºcolii dinultimii ani, subiectul acesta ridicã din nouîntrebarea criteriului care a stat la bazaselectãrii textelor propuse spre analizã. Paresã nu se þinã seama nici de valoarea poeþilor,nici de profunzimea creaþiilor poetice, nicide exigenþele cunoaºterii curentelor literare,nici de imperativul deschiderii fiinþei cul-turale a absolventului, în general sau ca citi-tor de literaturã, pregãtit pentru receptareatextului literar în specificul sãu. Se propunspre analizã un numãr exagerat de poezii deIon Minulescu, de exemplu sau alte poeziilipsite de valoare esteticã. Din opera luiEminescu era necesarã o mai amplã selecþie,pentru identificarea unor ipostaze esenþialeale poeticii lui; ar fi fost foarte binevenite,dintre creaþiile nestudiate, poeme precumDintre sute de catarge, Lida, Când marea. Cuaceeaºi motivare, a interpretãrii poeticii spe-cifice, din creaþia lui ªtefan Augustin Doi-naº se impunea Mistreþul cu colþi de argint.Din lirica lui Lucian Blaga, poemul Pasãreasfântã, ar fi permis absolventului sã se ra-porteze deopotrivã la poetica lui Blaga ºi lasculptura lui Brâncuºi.

Ar fi fost aici loc, între alte texte “laprima vedere”, pentru poezia româneascãdin Basarabia ºi din nordul Bucovinei,numaidecât poemul Limba noastrã deMateevici, apoi creaþii de Vasile Leviþchi, Gr.Vieru, Vasile Tãrâþeanu, D. Matcovschi,Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Pãunsau alþii.

Cerinþele apoi la care trebuie sã rãs-pundã – vreo nouã – pe baza textului pro-pus, prin eterogenitatea lor, îl îndepãrteazãpe absolvent de la exigenþa principalã - unadin componentele studierii literaturii –capacitatea elevului (cititor de literaturã) dea accede la sensul poemului, de a perce-pe/intui sensul ºi a-ºi motiva percepereaprin structura verbalã.

Nici recunoaºterea specificului limbaju-lui diferiþilor poeþi nu face obiectul unei ce-

rinþe prin formularea, generalizatã, dinbilet: “Ilustreazã una dintre caracteristicilelimbajului poetic (expresivitate, ambiguitate,sugestie, reflexivitate) prezentã în textul dat.”Am observa, pe de altã parte, cã termenulpotrivit pentru caracteristicã este sugestivi-tate, nu sugestiv, iar expresivitatea nu carac-terizeazã doar limbajul poetic.

Alte cerinþe par a fi destinate pentru unexamen de admitere în clasa a IX-a. Se cereabsolventului de liceu, de exemplu, sãexplice de ce foloseºte poetul cratima înstructuri care, de fapt, nu permit altã so-luþie: putea-voi oare, venit-ai, sau sã evi-denþieze rolul virgulei înaintea unui voca-tiv: “Sã te ridic la pieptu-mi, iubite îngerscump” (O46). I se dã absolventului, în notã,traducerea unor termeni comuni sau dedicþionar enciclopedic care ar trebuicunoscuþi: abis, mag, epigraf, talangã, ºurã,tinã, galantar, yolã, Ariadna, Caligula, Eccehomo, vestalã. Unii dintre aceºti termeni facparte din titlurile poeziilor (T. Arghezi,Epigraf – 008; Dan Botta, Cununa Ariadnei-031, L. Blaga, Ecce homo - 028) iar cunoaº-terea lor de cãtre absolvent era necesarãpentru înþelegerea participãrii titlului lasemnificaþia poemului, ceea ce însemna unelement de verificare. Într-un alt bilet se dãtraducerea a doi termeni din arhitecturã(arhitravã ºi cariatidã) ºi se cere absolventu-lui “sã transcrie” doi termeni din câmpulsemantic al arhitecturii (046). Din poemullui D. Anghel, Balul pomilor, absolventul tre-buie sã transcrie douã cuvinte care aparþincâmpului semantici al pomilor: “Cu legãnãriabia simþite ºi ritmice, încet încet / Pe pajiºteadin faþa casei caiºii, zarzãrii ºi prunii /Înveºmântaþi în haine albe se clatinã în faþalunii.” (007) º.a.m.d.

Adãugãm, dupã desfãºurarea probeiscrise, cã declanºarea scandalului privindfraudarea Bacalaureatului confirmã ideea cãeste o mare eroare pregãtirea absolvenþilorpentru Bacalaureat prin alcãtuirea unui setde bilete ºi punerea lor în circulaþie. Absol-ventul de liceu trebui sã aibã în faþã oProgramã analiticã foarte clarã, cu descrie-rea inteligentã a tematicii, cu precizãrilenecesare privind verificarea pregãtirii teo-

58

În dezbatere

retice ºi a maturitãþii lui prin diferite cate-gorii de texte, unele studiate în ºcoalã,altele, texte la prima vedere. Dar este impe-rios necesar, înainte de toate, regândireastudiului disciplinei Limba ºi literaturaromânã în Liceu ºi a modului de acoperireprin manuale a interpretãrii. Nu acreditãmideea revenirii la manuale unice, dar con-siderãm absolut necesar un trunchi comunde creaþii ale marilor scriitori ºi de alte cate-gorii de texte ale oamenilor de culturãreprezentativi. În felul acesta, nuvela româ-neascã va putea fi studiatã ºi prin C.Negruzzi, Al. Lãpuºneanu, ºi prin M. Emi-nescu, Sãrmanul Dionis, ºi prin MirceaEliade, Vasile Voiculescu, povestirea, ºi prinM. Sadoveanu ºi prin Panait Istrati, LiviuRebreanu va putea fi cunoscut, ºi prin Ion, ºiprin Pãdurea spînzuraþilor, poezia româ-neascã ºi prin Eminescu, V. Alecsandri, L. Blaga, N. Stãnescu, ºi prin Al. Mateevici,D. Matcovschi, Emilian Galaicu-Pãun etc.,critica româneascã ºi prin E. Lovinescu, ºi

prin N. Manolescu, E. Simion ºi prin MihaiCimpoi. Manualele alternative urmeazã a sediferenþia între ele prin originalitatea ºitemeinicia interpretãrilor, nu prin acope-rirea aleatorie a componentelor studiuluiLimbii ºi literaturii române.

Andrei GRIGOR

Literatura ºi ºcoala. O relaþie compromisã

În ultimii zece-cincisprezece ani, creaþialiterarã româneascã nu a mai produs maritulburãri emoþionale, nici cozi la librãrii,cum deseori se întâmpla înainte de 1989.Scriitorii care le mai puteau produce tac, ceicare ar fi vrut fãrã sã poatã sunt doar gãlã-gioºi, iar cititorii s-au risipit ºi ei pe la tele-vizoarele lor.

Competiþia ºi, o datã cu ea, pasiunile lit-erare s-au mutat în perimetrul instituþieiºcolare care devine mult mai interesantãdecât librãria, deºi, în cele din urmã, cele

59

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

mai multe ºi mai mari interese tot acolo seîntâlnesc.

Puterea de seducþie pe care o exercitãinstrumentarul ºcolar asupra spaþiuluimotivaþional al lumii literare este conside-rabilã. Prezenþa scriitorului în programã ºimanual, în lista tematicã ºi bibliograficã adiferitelor examene (bacalaureat, gradedidactice, titularizãri) are o mizã care, cu obunã parte a ei, fuge de multe ori în afarafuncþiilor ºi a misiunii literaturii române, cadisciplinã de studiu, în ºcoalã, pentru a-ºida la ivealã virtuþile lucrative în mar-ketingul editorial. Manualul ºi textul curric-ular consacrã, valorizeazã ºi menþin în cir-cuit un scriitor nu numai cu numai cu textulpropus, ci cu toate cãrþile pe care le-a publi-cat sau, dacã este încã activ, le va mai publi-ca. E uºor de imaginat ce înseamnã aceastãrelaþie, mai puþin sau deloc comentatã, celmai adesea bine ascunsã sub frazele sforãi-toare ale discursurilor despre reforma cu-rricularã: scriitorul are cãutare, cotele salepe piaþa cãrþii cresc, la fel ºi ale editorului,autorilor de manuale sau numai de biete„comentarii literare” pentru uzul ºcolaruluidoritor de pilule-minune.

Faptul explicã de ce în jurul altor disci-pline de studiu ºcolar nu s-a creat atâtazarvã „reformistã”: matematica, fizica,geografia, chimia nu sunt domenii (spectac-ulos)-creatoare în spaþiul românesc.

Pe de altã parte, se poate înþelege de cetimpul literar postbelic, mai ales el, estesupus dezbaterilor polemice în care criteriulpoliticului, oricum nespecific axiologizãriiliterare, devine modalitate de îndepãrtare aunor scriitori pãtrunºi în canon în aceastãepocã. Nu insist. Mai adaug doar faptul cãliteratura (ca ºi istoria de altfel, la rândul eiobiect al elanurilor reformiste) este domeni-ul valorilor identitare, în legãturã cu carediscuþia se mutã în alt teren, mult mai acci-dentat ºi cu prea multe capcane.

De ajuns pentru a conchide cã regimulde existenþã ºcolarã al literaturii române dãnaºtere, la rãstimpuri, câte unui scandalcare imflameazã spiritele. Apoi totul reintrãîn tãcere, iar fenomenul sã se deruleze într-o direcþie nefireascã.

Aºa s-a întâmplat de curând, la exame-

nul de bacalaureat din iunie, când su-biectele pentru proba oralã, în numãr de 100fix, au suscitat protestele mai multor profe-sori din învãþãmântul preuniversitar ºireacþiile câtorva personalitãþi culturale.Faptul a fost semnalat de presã (cu una-douã excepþii) mai mult ca eveniment care,în lipsa altora mai încãrcate de senzaþional,tot e bun sã mai acopere câþiva cuadraþi depaginã. O sesiune de comunicãri pe temãdesfãºuratã la Academia Românã nu a be-neficiat nici mãcar de aceastã firavã atenþie.În lipsa unei dezbateri de o cuvenitãamploare ºi intensitate, totul se amânã pen-tru anul viitor, când va dura, e de bãnuit, tottrei zile. Între timp, funcþionarii literaturii seaflã în continuare în treaba lor, pregãtescalte nãstruºnicii ºi, probabil, redacteazãrãspunsuri ºi mai trufaº-agresive destinateeventualilor protestatari.

Ceea ce s-a reproºat respectivelor biletede examen a fost, în primul rând, nerepre-zentativitatea textelor selectate, atât subaspectul conþinutului lor, în foarte multecazuri complet strãine de literaturã, cât ºi alprestigiului semnãturilor.

Replica venitã dinspre birourile ministe-riale a mizat pe ideea de verificare a „abili-tãþilor comunicaþionale”, ca scop al probeirespective.

De aici, o sumã de reflecþii ºi observaþiipe care statutul literaturii în învãþãmântulliceal le reclamã.

Documentul prim care necesitã atenþieeste programa ºcolarã pentru ciclul superiorde studiu (clasele a XI-a ºi a XII-a). În „Notade prezentare” ºi în secþiunea „Valori ºi ati-tudini” sunt formulate câteva principii, îngeneral corecte, pe care e drept sã le repro-duc, prin douã extrase, pentru o mai obiec-tivã înþelegere: Nota de prezentare: „Pe par-cursul ciclului superior al liceului (segmentaparþinând învãþãmântului postobligato-riu), prin disciplina limba si literatura românãse urmãreºte consolidarea competenþelor decomunicare ale elevilor, indispensabile înlumea contemporanã, pentru orice tip deactivitate profesionalã. O notã specificãacestui ciclu de ºcolaritate este dezvoltareacompetenþei culturale a elevilor, ceea ceimplicã un demers de contextualizare

60

În dezbatere

istoricã si culturalã a fenomenului literar.De asemenea, prin studiul limbii si al litera-turii române se urmãresc valori si atitudinicare sã contribuie la formarea unei perso-nalitãþi autonome a elevilor, capabile de dis-cernãmânt si de spirit critic, apte sã-si argu-menteze propriile opþiuni, dotate cu sensi-bilitate esteticã, având constiinþa proprieiidentitãþi culturale si manifestând interespentru varietatea formelor de expresie artis-ticã si pentru participarea la viaþa cultu-ralã.”; Valori ºi atitudini: „Cultivareainteresului pentru lecturã ºi a plãcerii de aciti, a gustului estetic în domeniul literaturii

Stimularea gândirii autonome, reflexive ºicritice în raport cu diversele mesaje recep-tate Formarea unor reprezentãri culturaleprivind evoluþia ºi valorile literaturii ro-mâne Cultivarea unei atitudini pozitivefaþã de comunicare ºi a încrederii în propri-ile abilitãþi de comunicare Abordarea fle-xibilã ºi tolerantã a opiniilor ºi a argumen-telor celorlalþi Cultivarea unei atitudinipozitive faþã de limba maternã ºi recunoaº-terea rolului acesteia pentru dezvoltareapersonalã ºi îmbogãþirea orizontului cultu-ral Dezvoltarea interesului faþã de comu-nicarea interculturalã”.

Confruntatã cu unele manuale, dar ºi cupropriile recomandãri privitoare la texteleliterare ºi critice care pot fi studiate, progra-ma indicã niºte inconsecvenþe, dacã nuchiar mari distanþãri faþã de direcþiile teoret-ice formulate:

Cultivarea plãcerii de a citi ºi a gustuluiestetic (ca ºi formarea unor reprezentãri cul-turale privind evoluþia ºi valorile literaturiiromâne) nu este susþinutã totdeauna prinselecþia textelor. Oricât de mare ar fi ispitade a micºora distanþa dintre vârsta, pre-ocupãrile, ambianþa lingvisticã, socialã ºimotivaþionalã cotidianã a tânãrului studios,pe de o parte, ºi natura textului literar pe dealtã parte, e limpede cã a-i exagera impor-tanþa înseamnã a sacrifica proporþional vir-tuþile artistice ale textului. E vorba totuºiaici, programa însãºi o precizeazã, deplãcerea de a citi ºi de gust estetic, calitãþicare nu se pot forma prin texte care uneorinu se deosebesc cu mult de discursul emi-siunilor „de fiþe”, de limbajul strãzii sau de

graffiti –urile de pe diverse ziduri. Plãcereaspecialã de a citi literaturã ºi gustul esteticsunt astfel serios compromise.

Pe de altã parte, recursul sistematic lafragment exagerarea exploatãrii utilitar-formative a literaturii îndepãrteazã studiulde finalitatea lui specificã.

Izolarea textului de context, organizareastudiului pe direcþionãri tematice ºi nu dupãcriteriul epocilor literare conduc la difi-cultatea sau chiar la incapacitatea de a situaliteratura în cronologia ei minimalã, deºi,uneori, în programe se face apel la tradiþie.

Am sesizat aceste aspecte ºi alte câtevacare privesc alcãtuirea manualelor alterna-tive de Limba ºi literatura românã în comu-nicarea susþinutã la mai sus amintita se-siune organizatã la Academia Românã. Leredau aici, într-o formã rezumativã. Conse-cinþele pe care le pot avea ele asupra gener-aþiilor în formare sunt uºor de bãnuit. Mãlimitez doar la avertismentul cã sunt sensi-bil asemãnãtoare celor produse de învãþã-mântul românesc al anilor cincizeci.

1. Direcþionarea prioritarã (aproape ex-clusivã) a studiului literaturii româneînspre formarea competenþelor comu-nicaþionale: literatura devine pretext.Poate aceastã orientare se susþine înclasele mai mici, dar nu ºi în cursulliceal superior, care se justificã tocmaiprin posibilitatea creºterii de nivel aachiziþiilor culturale. Nu se înþelegecu cât ºi de ce devine mai competentdin punct de vedere comunicaþionalun elev care a parcurs doi ani destudiu în plus faþã de cel care s-a opritdupã clasa a X-a. în felul acesta însã,istoria literaturii, ideea de evoluþie afenomenelor literare rãmân undeva înzona nesemnificativului. Pe de altãparte, aceste abilitãþi comunicaþionalenu ar trebui formate pe toatã suprafa-þa curricularã a învãþãmântului liceal?Adicã ºi la matematicã, ºi la ºtiinþelenaturii, la educaþie civicã etc.? De cear trebui sacrificate conþinuturile spe-cifice ale unei discipline numai pentrucã ea se numeºte Limba ºi literaturaromânã? Tot limba românã se folo-seºte ºi în predarea geografiei…

61

Istoria ºi literatura românã la Bacalureat

2. Ideologizarea studiului literaturii: uncapitol de manual se numeºte „Lite-ratura aservitã ideologiei comuniste”,existã mari exagerãri în evidenþiereaacestei componente în textele „disi-denþiale”, prea multe referiri biblio-grafice pe temã etc. Repetãm, în sensinvers, manualele anulor 50. Pe di-recþia asta, nu vãd de ce nu se clasificãºi ideologiile nefaste ale literaturii in-terbelice. În manualul de clasa a 12-aeditat de Humanitas (autori Al. Cri-ºan L. Papadima, Ioana Pârvulescu,Florentina Sâmihãian, Rodica Zafiu),Ana Blandiana e propusã cu o poeziedisidentã publicatã în 1990 (!). Atât subaspect disidenþial cât ºi literar, textul eprost. Sub aspect disidenþial, nu e nicio pagubã: oricum nu a produs efecte.Într-o altã poezie, semnatã de M. Di-nescu, autorii manualului se strãdu-iesc sã caute o interpretare politicã:

strãduinþele sunt zadarnice ºi uºorridicole. Ce deosebire este între exem-plificãrile cu creaþii aservite ºi cele cucreaþii opozante? Sub aspect formativ,tot de un soi de îndoctrinare estevorba.

3. Grija pentru „Corectitudinea poli-ticã”. Este evidentã tendinþa de igno-rare/eliminare a unor scriitori, subraþiuni politice sau de grup (D.R. Po-pescu, Fãnuº Neagu etc.); în progra-ma pentru examenele de definitivat ºigrade didactice capitolul dedicat cri-ticii literare postbelice a fost eliminat.În revers, sunt incluºi ºi supralicitaþialþii, din aceleaºi motive (M. Lovi-nescu, Simona Popescu etc.). În manu-alul editat de Sigma, sintagma „în-toarcerea autorului” e folositã cu apli-caþie la romanul „Orbitor” fãrã a seaminti undeva de E. Simion, care a

62

pus-o în circulaþie la noi cu studiuldin 1981. Ilustrãrile romanului post-belic se fac cu Breban ºi Cãrtãrescu, decâte douã ori, ºi M. Preda cu Morome-þii. În tabelul rezumativ, nici o vorbãdespre D.R.Popescu ºi Fãnuº Neagu.

4. Importanþei valoricã ºi numericã ageneraþiei opzeciste este exageratãtendenþios în raport cu cea ºaizecistã.

5. În general, atât programa cât ºi ma-nualele ignorã un lucru elementar:elevul nu prea ºtie cã scriitorii ºi tex-tele propuse spre studiu reprezintã înprimul rând un teren pretextual pen-tru formarea abilitãþilor comunica-þionale. El este tentat mai degrabã sãconsidere instituþia ºcolarã ºi manu-alul drept o autoritate care îi induce oscarã axiologicã. În lipsa altor repereºi nuanþãri, de aici pânã la integrareaexemplelor în cliºeele consacrate numai e decât un pas. De exemplu: „Si-mona Popescu este o mare scriitoare aliteraturii române”.

6. Atitudinea faþã de faptul literar esteinfluenþatã (de pildã, prezentarea ne-diferenþiatã temporal a epocii comu-niste ºi sugestia insidioasã cã literatu-ra acestei epoci ar fi pe de-a-ntreguldatoare acestei ideologii).

O bunã parte din aceste deficienþe sereflectã în subiectele propuse pentru probaoralã, semn cã acestea sunt doar o conse-cinþã a unei viziuni îndoielnice asupra re-gimului ºcolar al literaturii române.

Câteva exemple:Circa 80 la sutã din texte nu au nicio

legãturã cu literatura (în afara aceleia cãunele sunt semnate de scriitori, iar aceºtiasunt de puþine ori reprezentativi)

Despre literatura ºaizecistã vorbeºte unsingur text (61, Ion Simuþ). Nici un scriitorºaizecist nu semneazã vreunul din texte (pa-ºoptismul este mult mai bine reprezentat),iar din scrierile lui Eugen Simion este selec-tat, insidios, unul care cauþioneazã optzecis-mul.

Despre literatura optzecistã vorbesc(direct sau prin semnãturã, ori prin referireala postmodernism) circa 10 texte, adicã vreo

optime din total.Despre comunism vorbesc 12 texte, cu

prea multã pasiune ca sã aibã un efect firesc.Existau destule texte epice ºaizeciste care são puteau face mai bine ºi mai în directã legã-turã cu disciplina de studi!! În Biletul 64,Luminiþa Marcu proclamã atitudinea necru-þãtoare faþã de literatura antedecembristã.

Foarte instructiv ºi cu un tâlc care scapãautoarei selecþiei este textul cu numãrul 47,chiar dacã nici el nu este literar: Petre Þurlearelateazã felul cum a decurs, în 1912, exa-menul de bacalaureat al principelui Carol(viitorul monarh Carol II), care a ales lalimba românã subiectul Principalele calitãþiale operei lui Caragiale.

Ar fi ales astãzi Principalele calitãþi ale ope-rei Claudiei Buruianã? Sau a lui Dorin Enciu?Avea de unde alege…

În dezbatere

63

Dl Grigore Smeu ne-a trimis textul de maijos însoþit de câteva rânduri, care ne-audeterminat sã includem eseul la rubricaNegru pe alb deschisã punctelor de vedere,polemicilor. În acest sens, citãm din scrisoa-rea colaboratorului nostru octogenar: „Caestetician profesionist, mãrturisesc cã am în-ceput sã obosesc tot publicând ºi tot pledând,de la 18 ani încoace, împotriva «pistolarilor»care încã nu s-au potolit cu totul trudind înfruntea esteticului”.[n.red]

Aproape toate revoluþiile social-politice,cu rãsturnãri spectaculoase în ordinea unorlumi, mai mari, mai mici, dau iama ºi în or-dinea unor valori spirituale ºi a hermeneu-ticii unor concepte specifice, care, altmin-teri, dispun de propria lor independenþã inte-rioarã, definitorie, ce nu necesitã atacurile labaionetã ºi nici nu se supun lor.

De ce revoluþiile în ordinea socialului ºi apoliticului - mai cu seamã dupã ce valurilelor revendicative, eliminatorii, s-au maitemperat - dau de ceasul morþii sã „recondi-þioneze” ºi sã punã în alte ecuaþii, valori ºiconcepte cu o independenþã accentuatã aspecificitãþii lor interioare ? Rãspunsul celmai la îndemânã ar fi cã entuziasmele revo-luþionare sunt un gen de revãrsãri chiarpeste marginile propriilor resurse ºi motivaþiideclanºatorii, ca lichidele mult prea înfier-bântate, care, depãºind o anumitã tempera-

turã, o apucã la vale, opãrind tot ce întâlnescîn cale. Recunosc cã atare rãspuns e niþelmetaforizant, dar nu cred cã-i neadevãrat.Un psihanalist de meserie ar afla, probabil,rãspunsuri mai stufoase ºi mai detaliate,rãscolind dedesubturi ale conºtiinþei, undemari stãri ale umanului, cum sunt stãrilerevoluþionare, îºi depun resturile neliniºtilorlor revendicative, care „mârâie” la orice inde-pendenþã, de orice tip.

Pãþanii de acest fel a suportat în ordineaunor conceptualizãri ale valorilor spirituale,mai ales esteticul, cel din incinta artei în spe-cial, în „valuri” succesive, începând de pe lasfârºitul secolului al XlX-lea încoace. Mici -sau mai mari - rãzboaie cu „arta pentruartã”, cu „estetismul”, cu „autonomia este-ticului”, pânã la declarãri recente - în ogra-da ideaþiilor literare româneºti - cã esteticulîn artã ar fi devenit o chestie anacronicã,fumatã ºi în consecinþã, sã-l dãm de-a dura.Ba, unele voci declarã, de o vreme încoace,sigure pe ele, cã esteticul în opera literarã arfi ceva ce nu „existã”. Numai cã nãrãvaºul ºinetemãtorul estetic, din incinta oricãrei arte,posedã o spectaculoasã capacitate de rezis-tenþã ºi învingând cu rãbdare, negãlãgios,toate dramele ºi dramoletele la care estesupus, îºi vede mai departe de destinulaplicabilitãþii sale imanente. Repet ceea ceam mai spus nu demult, tot încercând,obositor, de vreo 18 ani încoace, sã semnalez

Negrupe alb

Grigore SMEUEste sau nu conceptul

autonomia esteticului o„mârþoagã" anacronicã?

L'article critique les effets que chaque révolution technologique et chaque progrès scientifique ontsur la littérature, et, dans ce cas-ci, sur l'esthétique et son autonomie. Le concept, paru lors d'uncritique adressée à Titu Maiorescu dans un article de 1956, ne peut pas être ignoré ou éliminé caril est un principe de base de la création littéraire et, plus on essaie de l'exclure, lui et son autonomie,de la vie littéraire, plus il y est présent. L'article vient aussi a donner une réponse au débat sur lemême sujet qui a eu lieu dans la revue " Cultura ".

Resume

64

Grigore Smeu

erorile privind împingerea esteticului dinartã, la marginea spiritului, pânã la arunca-rea lui peste bord. Toatã povestea - repet -seamãnã cu o istorioarã, cu farmec relatatãde Marin Preda. Un þãran se duce ºi el lagrãdina zoologicã sã vadã o fãpturã nemai-pomenitã: girafa. Privind-o, rurarul nostru aîncremenit de uimire. A privit acea nãstruº-nicã fãpturã, lãsatã de Dumnezeu, ceasuriîn ºir, pânã ce imaginea ei i-a pãtruns întoate fibrele. Apoi i-a întors spatele ºi ple-când pe-aci încolo, a exclamat decis ºiintratabil: „Domnule, aºa ceva nu existã !”

Cam în genul acestei semnificaþii staulucrurile ºi cu acei scriitori ºi critici literari,neîndoielnic talentaþi ºi mai toþi tineri, care,în practicile lor creatoare, se înfruptã copiosdin generoasa ºi iertãtoarea fiinþã a esteticu-lui, ca, dupã aceea, ieºind pe bulevardeleunor tentative conceptualizatoare, sã decla-re ritos, ca rurarul acela: „Aºa ceva nu exis-tã!” Numai cã, a dracului „girafa” esteticã,scoasã pe uºa din faþã, reintrã imanent peuºa din dos, chiar în ograda celor ce o negau,voind s-o izgoneascã, parcã ar fi un fel de„ducã-se pe pustie”.

Poate cã cel mai supus anatemizãrilor,contestãrilor, cu o întristãtoare grabã dis-preþuitoare, dintre conceptele desprinse dincoasta teoretizãrilor esteticului, este cel con-sacrat sub sintagma autonomia esteticului. înincinta culturii româneºti, acest concept adevenit principala mãciucã teoreticã prolet-cultistã, cu ajutorul cãreia s-a încercat neanti-zarea unor valori instauratoare în spirituali-tatea naþionalã, în special a lui Titu Maio-rescu. Dar sã vedem mai îndeaproape, laobiect, cu exemple concrete, cum s-au desfã-ºurat lucrurile, pe care - din nefericire - uniidintre intelectualii tineri de astãzi aproapecã le reediteazã. E drept, sub pãlãria unuineoproletcultism „emancipat”, unul al li-bertãþii libertãþilor.

În 1956, N. Tertulian publicã în revista„Viaþa Româneascã” articolul intitulat Ca-racterul reacþionar al teoriei „autonomiei este-ticului”. Este un atac deosebit de insistent,care nãzuieºte sã-l desfiinþeze pe Maiorescu

din toate punctele de vedere. în centrul aces-tui atac a fost adusã, spre demolare, una dinproblemele cu greutate semnificativã înansamblul teoriei estetice, aceea a autono-miei esteticului. în remarcabilul sãu volumSub zodia proletcultismului. Dialectica puterii,M. Niþescu observa cã N. Tertulian „«anali-zeazã» ideile estetice ale lui Maiorescu cucitate din Discursurile parlamentare ºi încear-cã astfel sã demonstreze caracterul lor declasã”1.

Atragem atenþia asupra faptului cã TituMaiorescu însuºi, n-a folosit niciodatã,absolut niciodatã, sintagma „autonomiaesteticului” ºi a pune pe seama unui autorconcepte la care n-a apelat niciodatã, esteunul din procedeele cele mai reprobabile ºimai inadecvate în procesualitatea uneicercetãri nepãrtinitoare. Un intelectual culti-vat, cum era N. Tertulian, ºi nu o mediocri-tate oarecare, nu se putea sã nu cunoascãatare adevãr, deopotrivã elementar ºi fun-damental. Sã nu fi înþeles corect conþinutulºi semnificaþia conceptului „autonomia es-teticului”? Nu puþini intelectuali - ºi de ieriºi de azi - cu pretenþii de rafinament ideaticºi de înþelegere adecvatã a ideilor, au fãcutºi încã mai fac o sperietoare maleficã dinconceptele „autonomia esteticului”, „auto-nomia artei”, asemãnãtoare momâilor plan-tate în mijlocul livezilor sã goneascã sturziiºi graurii.

Cum a interpretat, în fapt, N. Tertulianconceptul „autonomia esteticului”, rotin-du-l ca pe o mãciucã ideaticã spre a lovi înopera maiorescianã? Fãcându-l pe Maio-rescu - în termeni dezonoranþi pentru uncercetãtor cu pretenþii - „prestidigitator”,„scamator” etc., N. Tertulian respinge ideeamaiorescianã a imanenþei fanteziei în artã,punând-o pe seama „autonomiei esteticu-lui”, care ar reprezenta un concept „reac-þionar”. De ce „reacþionar”? Pentru cã „au-tonomia esteticului”, cu resursele lui de fan-tezie cu tot, ar semnifica - mai mult, încã, arrevendica - o „rupturã radicalã” de socie-tatea socialistã în plin avânt. ªi cã, prinurmare, ar fi un concept nociv. Ceea ce nu

1 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Ediþie îngrijitã de M. Ciurdariu, EdituraHumanitas, 1995, pag. 271.

65

...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?

s-a înþeles niciodatã îndeajuns, recurgându-se lanefericite denaturãri conceptuale, este adevãrulcã „autonomia esteticului”, corect receptatã ºinedeviatã în exces trufaº, nu reclamã rupturãintratabilã a artei de realitate, de complexitateacomponentelor ei valorice, ci doar independenþãîn sensul funcþionalitãþii unei acute specificitãþiideatice interioare, structuratã de cãtre fantezie,fãrã de care ºinele definitoriu al artei s-ar auto-anula. Iar noþiunile „rupturã” ºi „indepen-denþã” nu semnificã nici pe departe aceleaºilucruri, aceleaºi conþinuturi. ªi a le identifi-ca înseamnã recurgerea - voitã sau doar dinignoranþã - la denaturãri. Sublinierea acesteineidentitãþi noþionale pare, la prima vedere,un truism verbal, fiind ceva - s-ar zice - laîndemâna oricui. Dar dacã este aºa, de ce pespinarea unor „truisme” la îndemâna tutur-or, se sãvârºesc nu de puþine ori denaturãri

conceptuale sub orice limitã a rigorii?„Autonomia esteticului” în artã nu este unrevendicativ „bau-bau” împotriva lumii, aclocotului vieþii, ci exprimã nimic altceva decâtacuitatea unui sine interior, specific structurat.Este un adevãr ce nici pânã astãzi nu a fost,pânã la capãt, corect înþeles. în absenþa uneicunoaºteri riguroase, la obiect, a evoluþieiistorice a conceptului în cauzã, izbucnescdin când în când diletante ºi nãrãvaºe cam-panii împotriva „autonomiei esteticului”,punându-se în spinarea acestuia pãcate demoarte. Procedeu la care a recurs ºi N. Ter-tulian spre a-l desfiinþa pe Maiorescu. Înfinalul articolului sãu antimaiorescian,autorul conchide, atrãgând atenþia cã vareveni, încã mai amplu, asupra demersuluisãu combativ: „vom putea face într-un modmai cuprinzãtor atunci când vom analizaideile estetice ale descendenþilor linieimaioresciene în critica româneascã (Lovi-nescu, Zarifopol, M. Dragomirescu etc),analizã care ne va apropia mai mult de pro-blemele acute, arzãtoare ale luptei ideolo-gice care se dã astãzi pe tãrâmul esteticii:caracteristica esenþialã a acestei lupte oformeazã tocmai falimentul estetismului ºitriumful gândirii estetice marxist-leninisteîn estetica contemporanã”2. Proiectul demo-lãrilor proletcultiste, pe care ºi-l propuseseautorul era - dupã cum se vede - vast. Nu l-a dus pânã la capãt, dar, parþial, s-a þinutde cuvânt, trudindu-se, de pildã, sã ani-hileze „estetismul” lovinescian.

De ce ne-am referit, cu insistenþã, tocmaila acest moment proletcultist al anatemizãriiconceptului „autonomia esteticului”, spre a-l desfiinþa pe Maiorescu, ºi nu la un altmoment, cu denaturãri, cu ºicanãri ale aces-tui concept, fiindcã, în definitiv, au mai fostºi alte momente în sofisticatele ºi dramati-cele evoluþii ale teoriilor estetice ? Pentru cãunele coordonate ale contestãrii vehemente,descrisã mai sus, sunt, nu putem ocoli ade-vãrul, asemãnãtoare, chiar dacã în termenimai rafinaþi, cu tentative negativante dinograda ideaþiilor literare de astãzi, împin-gând încã odatã contribuþii maioresciene,

2 N. Tertulian, Caracterul reacþionar al teoriei „autonomiei esteticului”, Viaþa Româneascã, nr. 2, Februarie,1956, pag. 237.

66

Grigore Smeu

instauratoare în spiritualitatea româneascã,la periferie. ªi încã cu o morgã dispre-þuitoare, de pretins rafinament teoretizant.Nu doresc sã jignesc pe nimeni, n-am fãcut-o niciodatã, dar, ca estetician de profesie, numã pot trezi din uimirea cã la începutul se-colului al XXI-lea, unii tineri critici ºi eseiºtitalentaþi, dau dovadã de ignoranþã teoreticãºi pun pe tapet conceptualizãri denaturante,în chestiuni de prea multã vreme lãmurite,introducând din nou în scenã - fãrã voia lor- anatemizãri de nuanþã proletcultistã,atingându-l iarãºi cu joarda pe Maiorescu,de la „înãlþimea” unui rictus dispreþuitor ºiatoateºtiutor.

Dar sã vedem mai îndeaproape, pe viu,despre ce este vorba.

În prestigioasa ºi expresiva revistã Cul-tura, în douã numere consecutive (din 15 ºi22 mai, 2008), a avut loc o penetrantã dez-batere problematicã, sub genericul Autono-mia esteticului. La ea au participat: AntonioPatraº, C. Rogozanu, Adriana Stan, PaulCernat, Crina Bud, Nicolae Bârna, SandaCordoº, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu,Adrian Jicu, Cristina Balinte, Alex. Goldiº.în ansamblu, discuþia cu privire la concep-tul Autonomia esteticului - aºa cum s-a des-fãºurat ea în Cultura - are o valoare teoreticãîncã mai semnificativã decât sunt dispuºi sãcreadã chiar unii dintre participanþii la ea.Pur ºi simplu, pentru cã, în fapt, discuþia aluat, treptat ºi firesc, în calcul nu doar auto-nomia esteticului, ci esteticul însuºi, fie cã-lconsiderãm, fie cã nu, autonom. Or, esteti-cul, cu acuta lui specificitate interioarã,oricât ar dori cineva sã-l elimine din incintaartei, ca pe o cenuºãreasã, dându-i la cap, bacu un ciocan sadea, ba cu niscai mãciulii decatifea - precum s-a întâmplat la noi în nãrã-vaºa tranziþie postdecembristã - el, esteticul,cu oricâte modificãri în substanþa sa, rãmâ-ne o rãbdãtoare imanenþã. Cum foarte ade-vãrat ºi sugestiv a observat, în cadrul dez-baterii cu pricina, Paul Cernat: „esteticul areobiceiul ca, dat afarã pe uºã, sã revinã pefereastrã”. Nu vom argumenta aici ches-tiunea specificitãþii interioare a esteticului,termenii structurali ai acesteia în funcþiona-litatea lor ºi nici dezbaterea la care ne refe-rim nu o face. Problema aceasta, desigur, nu

este una nouã, care sã aparã abia acum. încãmult înainte de a se naºte Estetica, lamijlocul secolului al XVIII-lea, ca disciplinãteoreticã sistematicã, ce a grãbit ºi acutizattentativele de descifrare ale specificitãþiiesteticului, unele elemente ale clarificãriiacestei probleme se conturaserã. Dar pro-blema specificitãþii esteticului în general, acelui artistic în special, este nespus de difi-cilã ºi alunecoasã, mereu cu surprize ºi îndefinitiv nici pânã astãzi dusã cu totul pânãla capãt. ªi ar fi cât se poate de binevenitã -deloc anacronicã -o nouã discuþie subgenericul Specificitatea esteticului. O referti-lizare a acestei probleme cu noi intervenþiiar fi de naturã sã clarifice mai la obiect, maiîn cunoºtinþã de cauzã ºi alte concepte dinsfera teoriei estetice, inclusiv autonomia este-ticului. Nu puþine din plesniturile denatu-rante care se aplicã conceptului autonomiaesteticului sunt - mi se pare—o consecinþã aneînþelegerii faptului cã acest concept nueste altceva, în structura lui, decât un reflexteoretizant a ceea ce constituie ºi reprezintãspecificitatea interioarã a esteticului. Autono-mia esteticului în artã, corect receptatã, nu

67

...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?

este un dat ideatic în sine, suficient sieºi, caresã nu mai trimitã la nimic altceva. Este unconcept intens relaþional, cu trimiteri nece-sare spre alte coordonate. Nu puþine dintreerorile denaturante, care s-au comis ºi con-tinuã sã se comitã pe spinarea nefericituluiconcept, derivã dintr-o nefireascã ºi tacitãidentificare a autonomiei cu excesul autono-mist. Pentru cã autonomia esteticului devine„rupturã” intratabilã de alte coordonate ºiideatice ºi existenþiale, într-un chip maidirect, doar atunci când ea este substituitãcu un exces autonomist. În principiu, lucrurilepar cât se poate de simplu de înþeles spre anu se produce identificarea celor douã pla-nuri. în fapt, însã, uite cã, uneori - chiar ºi încazul unor interpreþi cât se poate de inte-ligenþi ºi de dotaþi - aceastã simplã înþelege-re nu are loc. Confundarea celor douã ipos-taze se produce ºi „pistolarii” rafinaþi, cunemãrginitã destindere ºi siguranþã de sine,în loc sã þinteascã excesul autonomist, „împuº-cã” în frunte nevinovata autonomie a esteti-cului.

Încãodatã: autonomia esteticului nu esteun concept dominator, de capul lui, ci el - s-ospunem ceva mai rãspicat - a apãrut ulteriorunor îndelungate ºi complicate eforturi dedescifrare a specificitãþii interioare a estetic-ului. Unul dintre cei mai profunzi ºi maiexpresivi esteticieni moderni, mã refer laTheodor Adorno, a compus în anii ºaizeci aisecolului trecut o operã magistralã, intitu-latã Teoria esteticã - tradusã recent ºi în limbaromânã - în care, la un moment dat, autorulsubliniazã cã autonomia artei „este rezultat-ul unei deveniri, în care i se constituie con-ceptul, dar nu a priori”3.

Dezbaterea de acum a problemei Autono-mia esteticului are - în tranziþia postdecem-bristã - unele antecedente spectaculoase. înfapt - sã-i spunem - o „istorie”. în ce constãea? Îndatã dupã revoluþia din decembrie,cam un deceniu, s-a vehiculat pânã la satu-raþie - aproape în exclusivitate, în incintavieþii literare - în termeni tranºanþi, lipsiþi deprudenþã ºi eleganþã, sloganul eliminãriiesteticului din literaturã. Zicându-se, cã el aconstituit, în vremea totalitarismului comu-

nist, doar un mijloc de „rezistenþã” disimu-latã împotriva opresiunilor. ªi întrucât,dupã 1989, comunismul dându-ºi duhul, lace ne-ar mai folosi esteticul ? Sã-i dãm brân-ci în neant. Apoi, cam de prin anul 2000încoace, furia sloganului cu pricina s-a maitemperat - de fapt, s-a demonetizat - ºicomentatorii în cauzã, unii critici ºi scriitori,ºi-au mai venit în „simþiri”, ºi-au mai tocit„argumentele”. Dar nu de tot. Când ºi când,nãbãdãiosul slogan tot mai izbucneºte. Unexemplu: când au început sã aparã vol-umele monumentalului Dicþionar general alliteraturii române, nu puþine dintre atacurilece s-au nãpustit asupra lui, au avut în centrureproºul acid cã esteticul n-ar mai fi trebuitsã conteze cine ºtie cât în valorificarea liter-aturii. Oricum, însã, de vreo 7-8 ani încoace,vocile antiestetic s-au mai subþiat ºi nu maiau audienþa încrâncenatã din tranziþia gãlã-gioasã, imediat postdecembristã. ªi esteticuldin creaþia literarã, tot mai consistentã, maiplinã de har - îndeosebi în liricã - ºi-a rein-trat, treptat, în drepturile-i imanente.

Dar iatã cã, acum, problema nevoii deestetic în artã este din nou pusã sub lupã,dar în alþi termeni decât strigãtele demola-toare din deceniul de dupã 1989. Tonulcomentatorilor este mai conciliant ºi maielegant, se apeleazã mai insistent la argu-mente convingãtoare ºi nu se mai scot, una-douã, pistoalele ºi ninja, sã fie trimis esteti-cul în iad. Nu mai este pus sub semnulîndoielii - de fapt, al eliminãrii - esteticulînsuºi, ci este abordatã autonomia lui spre a fipusã la colþ (da, da, mai „elegant”!), chiardacã nu este de cãtre toþi comentatorii par-ticipanþi la dezbatere. Prin urmare, acceptuls-a deplasat de la arãtarea cu degetul afiinþãrii însãºi a esteticului cãtre ochirea aceea ce s-a consacrat conceptual sub sintag-ma autonomia esteticului. ªi ce ni se spune ?

În numãrul din revista Cultura (15 Mai),care deschide discuþia, una din întrebãrile„dosarului” problemei, alcãtuit de MihaiIovãnel, sunã astfel: „Este autonomia este-ticului mârþoaga gãlbuie a lui D’Artagnan,de care trebuie sã scãpãm la prima oprire -pentru cã nu mai face faþã prezentului/dru-mului ? Sau existã jãratic pe undeva ?”

3 Theodor W. Adorno, Teoria esteticã, Editura Paralela 45, 2005, pag. 29.

68

Grigore Smeu

Desigur, desigur, autorul formuleazãdoar o „întrebare” ºi nu spintecã cu floreta,zicând cã autonomia esteticului este o„mârþoaga gãlbuie”, care n-ar mai face faþãprezentului. Mai ales cã, prudentã, între-barea se încheie cu o foarte frumoasã ºi su-gestivã formulare: nu cumva autonomiaesteticului conþine pe „undeva” ºi niscai „jã-ratic”? Dacã am avea ºi noi talentul mucalital domnului Iovãnel, i-am aminti cãD’Artagnan a înfãptuit multe isprãvi de luatîn seamã cu „mârþoaga” lui. Modul dile-matic în care autorul formuleazã problema,îl fereºte de posibilitatea de a-i atribui rãspi-cat convingerea intimã a domniei sale cãautonomia cu pricina n-ar fi altceva decât o„mârþoaga”. Totuºi, totuºi, chipul cum estestructuratã interogaþia se aseamãnã mult cugestul unui splendid ogar englezesc, derasã, care se apropie insinuant pe la spate,ºi-þi sfâºie, fãrã sã clipeascã, pantalonii,lãsându-te - cu autonomie cu tot - drept o„mârþoaga” în paraginã.

În intervenþia de debut din revistaCultura, sub genericul Autonomia esteticului,intervenþie semnatã de Antonio Patraº, subtitlul Lecþia lui Maiorescu, se spune, întrealtele, cu privire la „abordarea” de cãtreemblematicul cãrturar a „autonomiei” încauzã: „Sã fie oare un semn al tinereþii noas-tre spirituale faptul cã discutãm ºi astãzidespre asemenea lucruri scoase cândva deMaiorescu din cine ºtie ce manual de estet-icã pentru a educa gustul naiv ºi entuziast alpublicului românesc de pe la 1860? Sau evorba tot despre vreun complex bizar deculturã minorã, ce ne face sã revenim ne-contenit la izvor ?” ªi ceva mai departe:„Maiorescu rãmânea în fond credinciosunui model teoretic depãºit, de facturãdidactic-normativã, util în faza despãrþiriiapelor de uscat, dar mult prea schematic ºiinadecvat ulterior, pe altã treaptã deevoluþie a literaturii”. Este cu neputinþã deînþeles de ce un critic literar dotat, oricât detânãr ºi neexperimentat ar fi în utilizareaunor metode riguroase de cercetare, îºi per-mite sã punã pe seama lui Maiorescu unconcept - cel al autonomiei esteticului - la careacesta n-a recurs absolut niciodatã, nici

explicit, nici implicit. Doar aºa, dintr-unimprevizibil capriciu, spre a minimalizacontribuþiile maioresciene, din perspectivaunui concept „anacronic”, care astãzi n-armai face douã parale ? îi solicit pe toþi cei ceafirmã cã Maiorescu ar fi invocat conceptulautonomia esteticului, sã indice cu precizietextul în care ar fi procedat astfel. ªi sãindice ºi presupusul „manual de esteticã”din care, cicã Maiorescu ºi-ar fi însuºit con-ceptul cu pricina. Oricât s-ar cãuta, culumânarea, un astfel de text maiorescian nuexistã. Recurgerea la procedeul împingeriila periferie a cuiva, punându-i pe seamãceva la care niciodatã n-a apelat, este unuldintre cele mai ieftine ºi reprobabile,deopotrivã sub raport moral ºi ºtiinþific.

Probabil, mi se va rãspunde cã Maio-rescu, chiar dacã nu s-a referit explicit laconceptul autonomia esteticului, tot ceea ce aspus el despre ficþiunea artisticã s-ar„încadra” în acest concept. Dincolo de pre-supunerile hazardate, care aruncã înspinarea cuiva „poveri” pe care nu le-a pur-tat, aprecierile lui Maiorescu cu privire laspecificitatea ficþiunii în artã nu sunt identicecu conceptul autonomia esteticului. Repetãmce-am spus mai sus: conceptul acesta este înrelaþie cu problematica specificitãþii inte-rioare a esteticului, dar nu se identificã cuaceastã problematicã. în ideaþia culturalãromâneascã din vremea lui Maiorescu, con-ceptul autonomia esteticului nu avea nicifrecvenþã, nici relevanþã. El s-a impus la noi,cu adevãrat, mai târziu. Chiar ºi termeniiestetic ºi esteticã, fãrã alte relaþionãri termi-nologice, Maiorescu i-a invocat foarte rar.Cel mai des a apelat la sintagma criticã este-ticã, deoarece pe aceasta o considera func-þionalã din perspectiva a ceea ce dorea sãdemonstreze. Este surprinzãtor cã nimenidintre exegeþii maiorescieni n-a remarcatacuitatea urmãtoarei precizãri din celebrulstudiu O cercetare criticã asupra poeziei româ-ne de la 1867: „considerãri mai înalte nu s-autratat în paginile precedente ºi nici nu cre-dem oportun a se trata în literatura noastrã,prea tânãrã încã pentru o esteticã mai rafi-natã. Pentru noi a fost prima necesitate: amarca în mod demonstrativ linia de sepa-

4 Titu Maiorescu, Critice, voi. I, E.P.L., Bucureºti, 1967, pag. 31.

69

...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?

rare între poezie ºi celelalte genuri literare,pentru ca cel puþin pe aceastã cale sã selãþeascã în juna generaþie un simþimânt maijust despre primele elemente ale artei poe-tice”4. în mod deliberat, Maiorescu n-a fostpreocupat în epoca pe care a trãit-o de „oesteticã mai rafinatã”, din care, cu certitu-dine, face parte ºi conceptul autonomiaesteticului. „Juna generaþie” de acum s-arcuveni sã se bazeze, cu rigoare, pe mãrturi-sirile ºi precizãrile lui Maiorescu însuºi ºi nusã inventeze hazardat, în tonalitate sarcas-ticã, depreciativã, nu ºtiu care „manuale deesteticã”, din care criticul, cicã, s-ar fi„inspirat”. Cel puþin pentru problemeleestetice ale poeziei, Maiorescu ºi-a construitîn mod deliberat analizele teoretice în per-spectiva unui corpus de idei elementare - darfundamentale - ºi nu cu ambiþia de original-itate a unei „estetici mai rafinate”. Problemaconstã - între altele - în a nu lãsa sãpluteascã asupra operei maioresciene ovagã ºi insidioasã imprecizie a termenilorunor aprecieri, ca ºi cum ar fi fost vorba deun soi de neputinþã funciarã a dezvoltãriiideilor estetice în direcþia complexitãþii, pro-

funzimii ºi originalitãþii. Oricâte scãderi ar fiavut Maiorescu, el a fost în cultura româ-neascã un militant eficace, operativ, care arenunþat la o „esteticã mai rafinatã”, la con-cepte sofisticate ºi „capricioase”, nu pentrucã i-ar fi fost inaccesibile, ci pur ºi simplu nule gãsea adecvate pentru un anume momentistoric al mediului cultural.

Esenþa artei - scria Maiorescu - „este de afi o ficþiune, care scoate pe omul impresio-nabil în afarã ºi mai presus de intereselelumii zilnice, oricât de mari ar fi în altepriviri”5. Tocmai aceastã, prea cunoscutã ºicomentatã apreciere maiorescianã stã -explicit sau implicit - în Centrul comentari-ilor care pun pe seama lui Maiorescu con-ceptul autonomia esteticului. Este, oare, atâtde complicat sã se înþeleagã faptul cãaprecierile maioresciene despre ficþiunea„mai presus de interesele lumii zilnice”,nãzuiau nu cãtre o autonomizare dogmaticãa punerii artei ºi lumii reale, spate în spate, cispre o demonstrare de fond a unor structurispecifice, proprii creaþiei ºi receptãrii artis-tice? Este o idee de genul strãlucitei ºi pro-fundei sublinieri de cãtre Tudor Vianu, mult

5 Titu Maiorescu, Critice, voi. II, E.P.L., Bucureºti, 1967, pag. 278.

70

Grigore Smeu

mai târziu, a arealitãþii artei, menitã nu sãcanonizeze „autonomia” artei, ci sã punã înrelief fiinþarea structurilor specifice aleoperei de artã.

În intervenþia care deschide dezbatereadin revista Cultura se subliniazã la unmoment dat, în „opoziþie” faþã de Maio-rescu: „Chiar în aceeaºi epocã, hrãnit de alteizvoare, mai moderne (Marx, Taine), Ghereaa reuºit sã combatã cu succes ideea „auto-nomiei”, invocând drept argument irefu-tabil caracterul subordonat, contextualizant,al valorii estetice”. Se apeleazã, iatã, ºi încazul aprecierii lui Gherea la acelaºi pro-cedeu hazardat: i se atribuie ºi acestuiainvocarea conceptului autonomia esteticului.Numai cã nici Dobrogeanu-Gherea nu s-areferit absolut niciodatã la acest concept,încât, marele entuziast al determinantelorsociale, economice ºi politice, în raport cuarta, nu avea ce sã „combatã cu succes”, uncoeficient conceptual la care pur ºi simplunu s-a referit. Este, dupã opinia noastrã, maipuþin important astãzi sã tot pisãm obsesivcine a fost „ãl mai mare ºi ãl mai tare”, îndepistarea coordonatelor specifice ale artei,Maiorescu sau Gherea? ªi cu mult maiînþelept ºi mai adecvat sã se observe cã ceidoi titani - în ciuda aprinsei ºi îndelungateilor polemici - au dezvoltat idei comple-mentare, cu totul necesare, de neocolit, înprogresul modernizãrii culturii române. Dela sfârºitul secolului al XlX-lea, pânã înzilele noastre, s-a fãcut simþit un neîncetat„joc” al aducerii în faþã, sau al împingerii înspate, între Maiorescu ºi Gherea. Când înviaþa societãþii româneºti, la „modã” s-auinstaurat determinantele politico-sociale -ca acum, în întreaga perioadã postdecem-bristã - contribuþiile lui Gherea au fostaduse, elogios, în faþã, împingându-l, niþelsarcastic, pe Maiorescu spre periferie, ca peun anacronic. Când pe coordonatele esteticeale operei de artã s-a pus un accent deosebit- ca, de pildã, în perioada interbelicã - con-tribuþiile maioresciene au ieºit încã odatã laînaintare, cele ale lui Gherea, fãrã a fi uitate,au intrat în umbrã.

În istoria esteticii româneºti, de la în-ceputurile ei ºi pânã în zilele noastre - de

fapt, în întreaga istorie a esteticii europene -concepþiile mai de amploare, riguroase ºichiar comentariile fugitive, presãrate print-re altele, n-au rãmas aproape niciodatã„suspendate” în autonomia esteticului, peperioade îndelungate ºi fãrã ieºire. De fie-care datã, demonstraþiile au tins - polemicsau cu totul paºnic - sã punã în relief ade-vãrul cã, în artã, autonomia esteticului,corect înþeleasã, ca independenþã ideaticã ºinu ca rupturã iremediabilã de clocotul reali-tãþii, se întrepãtrunde imanent cu heterono-mia. În estetica româneascã, pledoariile luiTudor Vianu pentru inseparabilitatea dintreautonomia ºi heteronomia esteticului în artãau devenit clasice. în dezbaterea din revistaCultura, intervenþia lui Paul Cernat, intitu-latã Heteronomia esteticului, este cât se poatede judicioasã ºi la obiect. ªi opiniile altorautori - Crina Bud, Nicolae Bârna, SandaCordoº, Al. Cistelecan, Cristina Balinte,Alex. Goldiº - din cadrul acestei dezbateriau formulat observaþii penetrante, înþele-gând corect nevoia de autonomie a esteticu-lui. Cei care sunt tentaþi sã considere acestconcept, drept o „mârþoagã”, ce s-ar cuveniaruncatã, astãzi, peste bord, propovãduiescîn pustiu ºi la urma urmelor, trudesc sãforþeze uºi deschise, tocmai pentru cãmereu s-a tot demonstrat în varietateaideaþiilor despre artã nevoia de autonomiaunui estetic ce nu poate întoarce spateleacuitãþii caleidoscopice a lumii. Theodor Ador-no, rediscutând în anii ºaizeci ai secoluluitrecut mai vechiul dialog dintre „puritateaºi impuritatea artei” - cu problematicaautonomiei cu tot - sublinia: „Criza opereide artã pure de dupã catastrofele europenen-a fost rezolvatã prin trecerea la materiali-tatea extraesteticã, care disimuleazã prinpathos moralist cã îºi înlesneºte sarcina ºi îºinetezeºte calea”6. Clamãrile postrevoluþio-nare despre perimãrile esteticului, cu auto-nomia sa, câtã este - mai cu seamã în nume-le unui „extraestetic” politic ºi moralist tute-lator - sunt sortite eºecului, când este vorbade arta autenticã, ce se respectã pe sine.„Mârtoaga” îºi va vedea mai departe dedrumul ei. Purtând în generoasa-i spinarepe inventivul ºi nemuritorul D’Artagnan.

6 Theodor W. Adorno, Teoria esteticã, pag. 258.

71

În proza lui Mircea Nedelciu, orice topos,fie cã e autobuz, tren, garã, oraº, sat, curteinterioarã, pod, mansardã sau camerãinsalubrã de internat, are o funcþie specificã,identificatã chiar de autor. Semnificaþiileacestuia sunt multiple, de naturã ontolog-icã, dupã oamenii care îl populeazã ºi dupãstatutul interior pe care ºi-l însuºeºtefiecare, cãci, mobil sau nu, locul poartãamprenta personajului.

AutobuzulAutobuzul e „o agora cu ierarhiile, valo-

rile, mulþumiþii ºi nemulþumiþii ei”1, în care„critica este directã sau învãluitã în me-taforã sau deghizatã în simplã glumã”. (OTRAVERSARE, p.141) Pornind de la funcþi-ile pe care le îndeplineºte, Zare Popescu îlconsiderã fiinþã („dragã ºi mult aºteptatã;rupi petale de margaretã ºi te întrebi: vine,nu vine, mã iubeºte, nu mã iubeºte”), insti-tuþie (ce dacã e pe patru roþi? E destul sã sepunã în miºcare ºi-l auzi pe ºofer: «aici euconduc!») , forum («am auzit ieri în autobuzcã…»), mijloc de transport: „duce persoane,pardon, pasageri de acolo pânã acolo”(ZMEURA DE CÂMPIE, p. 56). În mers,pare un animal uriaº. Când se opreºte,seamãnã cu o casã sau cu o magazie. Laînceput a fost numit „rata” ºi „a participatintens la rãspândirea” socialismului. Apoi i

s-a spus „cursa”, „oficiala” sau „convenþia”.Rolul lui este de „a accelera rezolvarea«contradicþiei neantagoniste dintre sat ºioraº»”.(O TRAVERSARE, p.141) Gãzduindpentru câtva timp diverse categorii de int-electuali, se transformã într-o ciudatã salãde ºedinþe sau de lecturã, pentru cã aici pro-fesoarele citesc romane, iar profesorii ºiinginerii, revista Flacãra sau Magazinistoric. „Se poate spune atât despre auto-buz, cât ºi despre obiºnuiþii sãi cã posedã oînþelegere superioarã a evenimentelor. Ceiabonaþi sunt supralucizii” (Idem, p.142),cãci sunt rezistenþi la tentaþia de a bãgabanii care se cuvin statului în buzunarulºoferului. De fapt, e o ironie la adresaimoralitãþii care nu afecteazã pe nimeni. Încazul autobuzului „cursã rapidã” lucrurilestau altfel. Pe tabla vopsitã în galben suntscrise cu roºu anunþuri de genul: „Abona-mentele nu sunt valabile pe cursele rapide,CONDUCÃTOR AUTO U.V.COSTEL/ PRI-MUL CONTROLOR ESTE CONDUCÃTO-RUL AUTO / TÃTICULE TE ROG Sà CON-DUCI CU ATENÞIE, NU UITA Cà NOI TEAªTEPTÃM CU DRAG ACASÃ.” În funcþiede „bunãvoinþa” ºoferului, care nu dã biletpentru localitãþile fãrã staþie de pe traseu,dar primeºte banii, deºi cursa e rapidã, sepoate opri în orice localitate. Conducãtorulîºi „face datoria” ºi triazã serios pasagerii pe

Onorica TOFAN

Toposuri narative în prozalui Mircea Nedelciu

The work and literary creation of Mircea Nedelciu are analyzed in the present article in terms ofthe functions that places acquire in the narrative discourse. Images such as transport, railway sta-tion, cities, yard, rooms, attics, they all become symbols in Nedelciu' work, as they stand for loca-tion in relation with humanity.

Abstract

1 Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989, p. 581

Comentarii

72

Onorica Tofan

care îi þine în soare, ca nu cumva sã li se facãrãu în cãldura din maºinã ºi sã-i mur-dãreascã preþiosul obiect, pe care oricum îlcurãþã în ziua lui liberã. E o altã formã aforþei coercitive de care abuzeazã ºi lucrã-toarea de la Alimentara ºi cea de la Poºtã:„Nu vã dau”, „Nu pot sã vã dau” (ZODIASCAFANDRULUI, p.13) sunt replici caredemonstreazã absurditatea, inventivitateaºi cinismul administraþiei. Reacþia omuluide rând e ura, cãci una dintre persoanelerefuzate îi sparge parbrizul, sau umorul.

Autobuzul transportã profesoare parfu-mate, epilate sau nu, dornice de populari-tate în rândul inginerilor de la Fitotron ºi almuncitorilor de la fabrica de acumulatoare,care le-au fost elevi, pãlãrii cenuºii care-ºicarã servietele cusute cu sârmã, þãrani cutreabã prin oraº sau „evadaþi” din falan-

sterul de pe Valea Plânºii cu surplusul demarfã dus la vânzare ilicitã în afara comu-nitãþii. E martorul tãcut al acelui coup defoudre dintre Luca ºi Nati, al declaraþiilor dedragoste sub o formã voalatã, al certurilordintre pasagerii înghesuiþi care se împinginvoluntar unii pe alþii la dezechilibreleprovocate de hârtoape sau curbe, un acu-mulator de mirosuri de usturoi, ceapã,transpiraþie, praf ºi uneori parfum procuratcu mare greutate de posesoarele lui. În auto-buz, cei care s-au trezit devreme îºi reven-dicã în mod brutal locurile, pescarii împingcu undiþele lor, „arborând niºte ciudatemutre de autiºti fericiþi”. (O TRAVERSARE,p. 135) La bariera unei cãi ferate, cei carestau în picioare coboarã pentru a lua aer ºipentru a fuma.

Unii aºteaptã autobuzul, dar nu urcã înel. E vorba de bãtrânele însoþite de nepoþiineastâmpãraþi, care vin sã vadã cine maipleacã, unde, cine mai vine sau pur ºi sim-plu sã le dea o ocupaþie copiilor. Numai aºaTodiricã poate sã fie necãjit de fata care nu-idã ºi lui iepuraºul, dar i-l aratã ostentativ. ªistaþia e un topos cãruia i-am putea atribuiaceleaºi funcþii: Gelu Popescu aºteaptãfumând douã ore sã vinã autobuzul alãturide câþiva bãrbaþi cu pãlãriile trase pe ochi, ofemeie urâtã cu doi copii ºi nelipsitele bã-trâne cu cei doi neastâmpãraþi. E momentulsã afle cã preotul satului vine cu maºina sãpunã o scrisoare la poºtã, se duce la pescuitcu niºte prieteni, deci „are bani de benzinã”,se aude replica rãutãcioasã a unei pãlãriicenuºii.

O formã modernã a autobuzului este au-tocarul care transportã prin þarã turiºtiistrãini, dar ºi acesta are probleme tehnice,de aceea unul dintre ghizi e trecut în fiºapostului ca ajutor de ºofer. Culmea e cã nuel reparã cauciucul spart ºi nici nu înlo-cuieºte roata de rezervã. Personajul din ªIIERI VA FI O ZI trãieºte pentru câteva orecalvarul de peste zece ani ºi observã cã par-cul auto al ONT-ului e îmbogãþit cu vreozece-unsprezece autocare „prevãzute cugeamuri de mercur, din acelea ce par fu-murii când le priveºti din afarã ºi-þi asigurão imagine de o claritate deosebitã când lepriveºti dinãuntru, dotate ºi cu instalaþii de

73

Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu

aer condiþionat ºi cu televizoare, având undesign bine studiat ºi vopsite în culoriarmonioase.” (ªI IERI VA FI O ZI, p. 674) Înprezent acestea sunt foarte rare ºi atrag înjurul lor ºoferi, admiraþie ºi invidie.

Gãri, trenuri, cãlãtori…„Element central într-un sat, gara nu este

decât o expresie a marginalitãþii în oricemare oraº de pe glob. (…) În afarã de Garade Nord din Bucureºti, toate celelalte gãridin marile oraºe româneºti sunt elementenesemnificative pentru peisajul lor arhitec-tural.” (BUZUNARE CU PUMNI, BUZU-NARE CU BOMBOANE, p. 218)

„Prozatorul are predilecþie pentru locu-rile publice aglomerate, acolo unde desti-nele se amestecã ºi tragediile trãiesc înintimitatea farsei”2. În BALADA TÂNÃRU-LUI LUP, ION, FIUL DE GEAMBAª, lacoborârea de pe tren, Ion ºi ceilalþi doi cãlã-tori clandestini „ar fi vrut sã strãbatã per-onul în fugã, dar era prea aglomerat pentruaºa ceva. N-ar fi reuºit decât sã se loveascãde acele fiinþe care nu le spuneau nimic în aglomeraþia lor. ªi nici dacã s-ar fi lovitîntr-adevãr de ele nu le-ar fi spus nimicatunci”. Ei înfruntã „o buimãcealã ade-vãratã. Aºa cã s-au calmat, s-au integrat înfluxul acela de cãlãtori”. Sunt aºteptaþi înrestaurantul Gãrii de Nord, un topos paro-dic al cârciumii, de „un anume Gil, cu pri-etena lui ºi cu încã douã fete care li s-aupãrut frumoase. De fapt în afarã depicioarele lungi ºi bine puse în evidenþã defustele foarte scurte, nu mai aveau marelucru, dar asta era de-ajuns deocamdatã”.Frumuseþea e una exterioarã, contrafãcutã,nefiind dublatã de inefabilul farmeculuifeminin. Ele fac parte din strategia vânzãriicostumelor de blugi: „s-au distrat pe seamacostumelor noi, boþite din cauza cãlãtoriei ºienervant de asemãnãtoare ale celor doi, iarGil se ºi oferise sã vândã, pe loc, douã cos-tume de blugi”. În «Café Nord» nu se con-sumã bãuturi alcoolice, iar chelneriþaîntârzie câte un sfert de orã pânã aduce ocafea. Prin acest topos se perindã liceenicare fumeazã, aviatori sau foºti aviatori, sol-

daþi, un cãpitan de marinã, Gioni Scarabeudevenit acum Ion Carabã în aºteptareatrenului care sã-l ducã la iubita sa.

Cu toate cã este un centru care îi adunãpe „cei care pleacã ºi se întorc” (BUZUNA-RE CU PUMNI, BUZUNARE CU BOM-BOANE, p.218), „o istorie vie, concretã ºisimbolicã a mãririi ºi decãderii unui mit:mitul pãmântului” (Idem, p. 219), garadintr-un sat e pustie pânã cu un sfert de orãînaintea sosirii oricãrui tren, iar impiegatulpare încremenit sau o maºinãrie mecanicãce dã plictisitã informaþii ºi bilete. Radu allui Grigore din F., care citeºte istoria pe„sferturi de veac” (Idem, p. 219), o antici-pare a personajului Zare Popescu, evidenþi-azã funcþiile trenului: „Înainte ca regele sã

2 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989, p. 590

74

Onorica Tofan

democratizeze drumul cãtre Sinaia ºi sã-iofere lui Caragiale material pentru D-l Goe,Bubico ºi Tren de plãcere, trenul trebuia sã-ºiîndeplineascã funcþia lui colectoare (s.n.) (agrâului din Bãrãrgan – n.n.), pentru carefusese adus în România. Funcþia disemina-toare apare numai în ultimul sfert de veac,atunci când, cu luciditate, trenul este adusla statutul lui de unealtã colectivã, când elnu mai e pentru nimeni un mit.” (s.n.)(Idem, p.219) Pentru cãlãtorul întârziat, caretraverseazã câmpul ca sã ajungã în garã,trenul e „un colier de mãrgele mici, lumi-noase, apropiindu-se de garã, oprind un mi-nut ºi plecând mai departe.” (CÃLÃTORIEÎN JURUL SATULUI NATAL, p. 622)

Marinela din Cãdere liberã în câmpul cumaci nemulþumitã cã nu vede pe toatãlumea care urcã, traverseazã trenul, se pre-face cã nu poate deschide o uºã pentru a-ºiîntârzia privirea asupra unuia sau a altuia,se opreºte în vagonul restaurant, comandã ocafea, priveºte pe fereastrã, intrã în vorbã cuun tânãr, într-un cuvânt, se aflã pe un tãrâmal cãutãrilor. Trenul e toposul poveºtilor. Cao Sherezadã contemporanã, în timpul uneicãlãtorii destul de lungi în interes de servi-ciu, subalternul îi relateazã directoruluiîntâmplãri la care se considerã participantsau cel puþin martor.

Gioni Scarabeu transformã trenul denavetiºti „într-un cazinou mizer ºi derizo-riu, populat, pe intervale mai mari sau maimici de timp, cu o faunã umanã incredibilde variatã: doctorul Macarie din Dor-Mãrunt, Luca din Strãuleºti, Mavrodin dinBogdana, Piti, doctorul veterinar din Mo-viloaia, «prea Jenicã Hoºtea»”3, adicã ingi-neri agronomi, medici veterinari, „acce-lerându-ºi viaþa imediat ce urcã în tren,încetinind-o când coboarã în buza tarlalei”(8006 DE LA Obor la Dâlga, p. 55), lucrã-toare de la uzina din Mostiºtea, adolescenþiimberbi ºi teribiliºti care fac naveta la liceuldin alt sat, „babe tenace îmbrãcate în negru,continuu ocupate cu mutarea unor papor-niþe, unor desagi ºi a unor pungi de materialplastic dintr-un capãt în altul al culoarului,(…) profesoare cu ciorapii agãþaþi sau neepi-

late sau cu pantofi eleganþi mânjiþi discretde noroi pe tocuri.” (Idem, p. 55) Trenul careîl aduce de la Focºani devine martorul tãcutal fericirii eroului dupã întâlnirea sa cuGreta.

Târgul, talciocul sau piaþa de vechituriO formã a clandestinitãþii e „târgul du-

minical”, care se desfãºoarã … sâmbãta(!?)dupã prânz. În romanul ZMEURA DECÂMPIE, Zare Popescu radiografiazã ironicacest topos. Oamenii vin cu Skode, Tra-banturi, Moskviciuri ºi Dacii nu departe depãdure, dar nici de oraº sau ºantier, la mar-ginea unui lac, pe o pajiºte unde copiii sepot juca în voie. Toatã lumea se destindepânã vine o Volgã, iar stãpânul ei, un þãran(!?), începe sã vândã cireºe. Pânã ce mititeiiîºi primesc porþia de fructe, ca prin minune,maºinile din zonã se transformã în tarabeambulante ºi toþi au vândut sau aucumpãrat câte ceva. De un umor savuros escena în care proprietarul unei Dacii roºii,ajuns acolo doar pentru cã avea panã,supãrat cã nu are ce vinde, vrea sã comer-cializeze anvelopa roþii de rezervã. Anve-lopele oferite la schimb sunt prea uzate, aºacã preferã banii, dar nici acelea nu rãmânnevândute, cãci, spre mirarea tuturor, þãra-nul cu cireºele ºtie sigur ce va face din ele.Piaþa de vechituri, magazinul de antichitãþisau talciocul oferã privirii servicii de masãcomplete sau descompletate, tãvi, ceºti,suporturi, mobile vechi ºi tablouri, uneledestul de scumpe, care îi determinã pe uniisã exclame: „Sunt destui dilii care sã de omie dã lei pe aºa ceva!” (ACÞIUNEA RO-MANULUI «BLACK MONEY», p. 460) To-posul acesta este o graniþã între sat ºi oraº,între vechi ºi nou, între autentic ºi kitsch.

OraºulOraºul e vãzut ca un topos neprimitor,

mai ales pentru neidentificaþi, marginali,care oricum nu-ºi gãsesc niciunde locul,populat de vitrine, standuri, panouri, afiºe,de strãzi ºi ferestre pustii, de „zloata mur-darã” (AVENTURI ÎNTR-O CURTE INTE-RIOARÃ), de podeaua infectã dintr-o co-fetãrie „ce-ºi aºteaptã scuipãturile” (Idem),

3 Ionescu, AL. Th., Mircea Nedelciu - Monografie, Editura Aula, Braºov, 2001, p.16

75

Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu

de cantina sãrãcãcioasã cu mâncare fãrãgust, de camera cu miros de tutun ºi deusturoi, de saltelele vãrgate ºi goale. Cutoate acestea, oraºul le-a intrat în sânge:„vãd curgând prin venele noastre mansardemici, prãfuite, scãri înguste ºi întortocheate,lãzi de gunoi urât mirositoare.” (EXCURSIELA CÂMP, p. 114) Oraºul rece, murdar, încare oamenii nu mai comunicã, e potopit deploaie, iar duminica e ºi mai întunecat,devine o enclavã a existenþei banale, în carese consumã idile, tragedii ºi vieþi dezordo-nate. Condiþia de marginal a personajuluideterminã evadarea în câmpul deschis sprelumea satului din care provine. Adoles-cenþii Pictoru, Americanu, Rolly ºi „eu”evadeazã din curtea interioarã a oraºului, încâmpul înzãpezit. De la fereastra blocului,Mituþa contemplã terenul viran pe care sevor construi blocuri, apoi traverseazã câm-pul pentru a ajunge în satul natal, dar nureuºeºte decât sã conºtientizeze cã nu-i mai

aparþine. La aceeaºi concluzie ajung person-ajele din proza scurtã EXCURSIE LA CÂMP.Dealul Turtiþa – care de multe ori în text enumit ºi câmp – devine toposul unei cance-larii de campanie unde profesorul de sportdiscutã cu elevii despre esaveraj, se con-sumã poveºti de dragoste clandestine ºiaccese de furie ale soþului gelos ºi înºelat,scene de leºin ale erpetoloagei Eva Nescent.Pãdurea nu-i decât „un mare parc de dis-tracþii” (EXCURSIE LA CÂMP, p. 108) pen-tru tinerii de la Uzina de acumulatoare.„Cele douã mentalitãþi, ruralã ºi urbanã, nuse mai înfruntã de pe poziþii ireconciliabile.Þãranul venit la oraº imitã, înfruntã, facepaºi în întâmpinare ºi paºi în retragere, sedeschide sufleteºte (chiar dacã numai pejumãtate) ºi se închide, încercând sã înþe-leagã sau numai sã simtã ce se întâmplã cuel. Dar nu cedeazã. Oraºul e de cucerit. Fieºi numai pentru cã faþã de viaþa de þãran,aceasta înseamnã un pas în plus, un punct

76

Onorica Tofan

câºtigat într-o competiþie nu atât cu sine, câtcu ceilalþi rãmaºi în sat ºi în faþa cãrora vaavea un ascendent, afiºat cu ostentativãmândrie.”4 De fapt, cartierele mãrginaºe aleoraºelor par niºte sate anacronic plasate înapropierea spaþiului urban.

Curtea interioarã, curþi exterioare...Curtea interioarã e o reflectare a meti-

sajului cotidian în sufletul uman cufundatîn banal ºi aperspectivism. E o ieºire, dar nuo eliberare, e acel spaþiu ºi înãuntru ºi afarã,nici înãuntru, nici afarã care oferã iluzia li-bertãþii de gândire, miºcare, dar nu facealtceva decât sã determine individul. Cã e ometaforã a creaþiei lui Mircea Nedelciu,avertizeazã însuºi scriitorul în paranteze ºinote de subsol: „Omul îl scosese pe Diogeneîn curtea interioarã a Universitãþii. Nimic,nimic, citiþi mai departe!” (ZODIA SCA-FANDRULUI, p. 36) Aceeaºi strategie e fo-lositã ºi în proza care ar fi trebuit sã poartenumele CLAUSTROFOBIE.

În spaþiul rural, aceasta devine exte-rioarã. Proza O CÃUTARE PRIN ZÃPADÃoferã imaginea copilului aventurat în curteaplinã de nea, care-ºi cautã mingea albastrãprin noianul de ninsoare. Nu o va mai gãsinici primãvara. Prin furie conºtientizeazãcã, fãrã sã o cunoascã, lumea îl determinã.Pentru satul de munte, „piaþa rectangularãdin faþa primãriei” (DANSUL COCOªU-LUI, p. 481) devine un motiv de mândrie. ÎnZMEURA DE CÂMPIE, curtea mânãstirii esurprinsã într-o zi de toamnã, de aceea nu eplinã de flori, în schimb pare un metisajîntre tradiþional ºi modern: are o fântânã cughizduri groase, dar ºi o tarabã la care sevând cãrþi poºtale. În curte, la cazan, sespun poveºti din vremuri demult uitate, darrãmase în memoria povestitorului ascultatîn funcþie de ceremonialul pe care îl adoptãîn captarea atenþiei publicului. Satul tradi-þional se compune din curþi cu grãdini fru-mos mirositoare. În cel modern, gardului denuiele i-a luat locul cel din fier forjat, careîmprejmuieºte curtea grãdiniþei, unde seaflã o „grãmadã de gunoi.” (ZMEURA DECÂMPIE, p. 45) În curtea CAP-ului e un

chioºc pentru ºedinþe de varã „înconjurat decorcoduºi cu frunze roºii” (Idem, p. 46)„Arhitectura ºi finisajul tuturor construcþi-ilor din beton (armat!) – cele douã blocuri,restaurantul ºi magazinul universal – nudovedesc în niciun fel legãtura cu tradiþiasau vreo altã grijã esteticã a celor care le-auconceput ºi ridicat.

Curtea atelierelor de industrie localãaratã ca ceva între un depozit temporar defier vechi ºi un cimitir de maºini, deºi înãun-tru se produce ºi chiar cu mult spor.”(Ibidem, p. 46) Curtea exterioarã devine ast-fel un topos al kitsch-ului ºi al prostului gustafiºat cu mândrie de reprezentanþii locali.

Camere, mansarde, poduri…Toposul predilect al eroilor lui Mircea

Nedelciu e camera, fie ea de hotel, de inter-nat sau a unui apartament.

Marginalii, de fapt tinerii de la þarã,lucrãtori la vreo întreprindere sau instituþiedin oraº, îºi duc existenþa în „camere mici,foste locuinþe ale doicilor, bucãtãreselor saucameristelor care fãceau menajul burghezi-lor ce ocupau acest bloc înainte de rãzboi.”(CÃLÃTORIE ÎN JURUL SATULUI NATAL,p. 617)

Pictoru stã într-o mansardã murdarã, de-zordonatã, cu fereastra foarte micã astupatãde cãrþile ce-ºi mai gãseau un loc pe podeasau pe masa plinã de hârtii rãspândite îndezordine, deasupra cãrora troneazã o sticlãde ulei, o roºie ºi doi castraveþi. G.B. arepereþii camerei insalubre, în care Claudia,fostã recepþionerã la un hotel din EforieNord, alege deflorarea, tapetaþi cu afiºe por-nografice. Totuºi cãrþile sunt nelipsite dinaceste spaþii, ca element al preocupãrilorintelectuale ale ocupanþilor.

Apartamentul personajului din ªI IERIVA FI O ZI are ºi o bucãtãrie „rece ºi ne-aerisitã, plinã de mirosuri amestecate: prã-jeli, râncezeli, fermentãri accidentale, fumde tutun intrat în pereþi. Pe masã ºi pe ara-gaz – vase murdare, scrumiere pline, ceºtimânjite de zaþ de cafea, coji uscate de porto-cale” (ªI IERI VA FI O ZI, p. 644), ceea ce i separe firesc pentru modul lui de viaþã. Baia

4 Ionescu, AL. Th., Mircea Nedelciu - Monografie, Editura Aula, Braºov, 2001, p.13

77

Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu

improvizatã în casa gazdei lui Constantin eplinã de obiecte inutile: perii, sticle goale,un irigator stricat, o carte de bucãtãrie pejumãtate ruptã, o cizmã de cauciuc ruptã,un receptor de telefon, un caiet, o mascã decarnaval, un ghiveci cu o muºcatã „ane-micã”, o cutie de carton, cuie murdare devar, un bec ars, o damigeanã, un bidon demetal murdar, etc. Great Bibi, G.V. ºi „eu”au conºtiinþa „mizeriei ºi a promiscuitãþii”(PARTIDA DE «TAXI-SAUVAGE»”, p.255)în podul folosit de ei drept locuinþã: „celetrei paturi încã desfãcute, cearºafurile mur-dare, mirosul stãtut de tutun (…), ciorapiiscorþoºi împrãºtiaþi pe duºumeaua nemãtu-ratã, anvelopele uzate ºi nereºapate,îngrãmãdite în colþul de sub chiuvetã, o hâr-tie groasã cu vaselinã în care cineva cãlcaseîn timpul nopþii, praf în aer, pantofi vechifolosiþi ca scrumiere.” (Idem, p.255) Unuldintre ei încearcã sã calce pe o porþiune maipuþin mizerabilã, dar i se lipesc de tãlpifirimituri „tãioase.” (Idem) Totuºi au iluzia

libertãþii de miºcare.Personajul din AVENTURI ÎNTR-O

CURTE INTERIOARà îºi petrece zileleanoste într-o camerã friguroasã de internatcu miros de tutun ºi de usturoi, cu rafturipline de cãrþi în neorânduialã. Camera dinmansarda închiriatã de Diogene Sava era„una din cele patru despãrþituri practicatecu scânduri ºi cu hârtie tapet în podul uneicase cu douã etaje” (…) avea „zece metripãtraþi ºi oberliht în plafon, un pat de metalºi o saltea recuperate de la ultima cazarmãde pompieri la care funcþionase tov’ colonelînainte de pensionare, un dulap de hainecare fusese cândva ºifonier «stil» (…), omasã cu trei picioare.” (ZODIA SCAFAN-DRULUI, p. 63-64) Ambianþa veselã de aicie întreþinutã de tovarãºul Duºcu, profesorde biologie care fãcea yoga ºi douã sute dekilometri zilnic pânã la liceul din Buzãu, oghidã de limba polonezã de la Oficiul deTurism «Carpaþi» ºi o membrã a ansamblu-lui folcloric al uzinei Apaca. Ei dau zilnicpetreceri la care se autoivitã ºi gazda venitã

78

Onorica Tofan

sã vadã dacã nu sunt þigãri aprinse saureºouri în prizã, iar peste noapte gãzduiesctot felul de amici veniþi cu treabã prinBucureºti. Diogene ºtie cã acest loc nu-i vaplãcea tatãlui sãu ºi amânã vizita acestuiapânã obþine o garsonierã, care nu-i placebãtrânului din cauza spaþiului strâmt.

Mituþa, personajul prozei scurte OCÃLÃTORIE ÎN JURUL SATULUI NATAL,ca ºi Mariela sau Marta din CÃDERELIBERÃ ÎN CÂMPUL CU MACI, pânã lanoile repartiþii, stã într-o mansardã rece ºipustie, în care persistã „un miros acru defum de þigarã ºi de mâncare gãtitã în fugãpe reºoul electric.” (CÃLÃTORIE ÎN JURULSATULUI NATAL, p. 607) În acest spaþiudoarme pânã târziu, ceea ce o determinã sã-ºi ia trei zile de concediu medical, dar nui se întâmplã acelaºi lucru în „camera decurat în care miroase atât de frumos” (Idem,p.619) a casei pãrinteºti, unde visurile ºiamintirile o trezesc. Somnul îi este vegheatde vocile indistincte ale femeilor adunate sãfacã mâncare pentru pomenirea tatãlui ei.Murmurul acesta îi reproºeazã cã nu semãritã, bineînþeles, doar pentru a intra înrândul lumii. Nici între foºtii colegi deºcoalã muncitori la Fitotron nu se simte preabine ºi conºtientizeazã cã locul ei nu maieste în sat, ci în oraºul murdar în care nu seintegrase pe deplin.

Spaþiile curate, aerisite închisteazã indi-vidul, nu-i dau nici mãcar posibilitatea de ase regãsi în spaþiul literaturii.

Camera profesorului Donqui Delama estrãjuitã de un robot-aspirator care adunãorice urmã de praf. Iatã un motiv seriospentru om sã renunþe la cãutarea în biblio-tecã a volumului Aer cu diamante pentru a-ºireaminti continuarea versurilor „Suntemînconjuraþi. Cu prietenie, dragoste, cãldurã/ ªi cu alte sentimente de altã naturã”.Astfel se considerã „aruncat” într-un viitor„cam infect”. La gestul aruncãrii halatuluide baie pe pat, uºile ºifonierului se deschidautomat, prin plafon o voce îl anunþã în câttimp trebuie sã ajungã la Centrul Izobar,ceea ce îl face sã exclame exasperat: „Porcã-ria asta de camerã de hotel a devenit pur ºi

simplu un garaj de roboþi!” (PRIMUL EXILLA CRONOSCOP, p. 659) Procesul profe-sorului are loc în adâncuri, într-o capsulãsubacvaticã a Centrului, asemenea sãlilorde ºedinþe în care erau „executaþi” publicvinovaþii fãrã vinã ai sistemului comunist.De obicei, acuzaþii sunt rugaþi sã-ºi facã au-tocritica, sugerându-li-se sã se debarasezede propriul trecut ºi de propriile greºeli. I seinterzice acest lucru, dar nici el nu se gân-dise vreo clipã sã-ºi „recunoascã” vina, pen-tru cã nu simþea cã ar fi întreprins vreoeroare. Totuºi, curãþenia camerei presupuneo urmãrire atentã din exterior, ceea ceîngrãdeºte libertatea de manifestare a indi-vidului.

Gheorghe Crãciun ajunge la concluzia cã„în încercarea sa de cartografiere a realuluiºi de edificare a unui model antropogenetic,autorul ºtie ca nimeni altul sã-ºi facã favora-bilã ocazia epicã, supunând povestireaanalizei de caz, transformând descrierea înpretext eseistic, amalgamând decupajele devorbire stradalã cu citate ºi informaþii ex-trase din studii de sociologie sau psihologie,într-o veritabila arheologie a cunoaºterii.Pentru Mircea Nedelciu nu exista formemari ºi forme mici, structuri vechi ºi struc-turi noi, teme importante ºi teme neimpor-tante, valori literare ºi non-literare, ci doareficacitate textualã ºi profesionalism al con-strucþiei persuasive. Poate cã în lumearomâneascã a anilor ’80 Mircea Nedelciu nuar fi fost un prozator, ci un sociolog, un pro-motor al psihologiei experimentale sau unantropolog al periferiilor lumii urbane, dacãel nu ar fi intuit cã tocmai spaþiul prozei eraacela care-i putea oferi – în ciuda oricãreidirecþionãri ideologice a „inspiraþiei” – mij-loace mult mai numeroase ºi mult mai finede a ajunge la un adevãr al realului”5.

Umanitatea ºi toposurile în care e plasatãse reunesc în lumea textului alcãtuind oprozã viabilã, cititã cu zâmbetul pe buze lasesizarea jocurilor narative, în hohote de râsla replicile inteligente sau intertextuale, darcare lasã un gust amar, cãci destinele inex-tricabile ale eroilor nu sunt ocolite de ade-vãrate drame existenþiale.

5 Crãciun, Gheorghe, Un outsider al literarului, în “Observator cultural”, nr. 3, 2000

79

A scrie o carte despre un scriitor dificil deîncadrat într-o tipologie anume, incomod ºi,pânã la un punct, controversat reprezintãun pariu decisiv ºi, în fond, inevitabil alcriticului cu sine însuºi. Privind astfel lu-crurile, s-ar putea spune cã Tânãrul EugenIonescu (Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþãºi Artã, 2007) – carte prin care Eugen Simionîl (re)instaureazã pe scriitorul cu identitatedublã în itinerariul spiritual ºi în biografiainterioarã pe care textele sale le contureazã,suportã, concomitent, mai multe grile delecturã. Pe de o parte, vârstele spiritului

recalcitrant ionescian, sfâºiat permanentîntre nevoia de ordine ºi de sistem ºi fronda,semnul contestatar al negaþiei cu orice preþºi a oricãrei autoritãþi sau valori esteticeinstituþionalizate. Pe de altã parte, parado-xala asociere a neîncrederii adânci a criticu-lui Eugen Ionescu în funcþiile criticii ºi înmiza demersului critic, cu un program deeliberare a discursului ºi a instrumentaruluide lucru al criticii de dogme, anchiloze,cliºee ºi prejudecãþi de receptare. A sili, înacest mod, critica sã se revizuiascã în celmai serios mod cu putinþã duce, firesc, la oimplicitã interogaþie îndreptatã asuprapracticii însãºi care-l valideazã (ºi) pe criti-cul Eugen Simion ca atare.

Este vorba despre un pariu cu sine alcriticului ºi al criticului cu practicile inter-pretative pentru care a optat într-o serie deeseuri teoretice ºi în cãrþile de fundamentarea domeniului ºi a literaturii ca valoare este-ticã, pe care le-a scris. A se citi pe sine, cupropria biografie interioarã, a se ficþionalizaîn subtextul discursului ºi al parteneriatuluiimplicit cu cititorul, care îl vizeazã pecelãlalt, pe Eugen Ionescu, înseamnã a con-

Simona ANTOFI

Eugen Ionescutânãr

ºi dilemelecriticului

La vie des livres, la vie par les livres et labiographie intérieure de celui qui écrit sont -on le sait bien - liées indisolublement. Le profilvague et l'identité en miettes de l'auteur-cri-tique, dans son texte sur l'autre, l'autofictionspécifique seulement au discours critique serapporte, dans le cas d'Eugen Simion oud'Eugène Ionesco, aux thèmes de l'écrivain etde son oeuvre. Eugen Simion vit les thèmes dela littérature et ceux de l'écrivain en (se) pen-sant, en se justifiant soi-même. De cettemanière, la lecture critique devient un acted'intimité du critique avec l'esprit de l'autrequ'il veut comprendre, mais suppose aussi unpari avec soi-même et une restauration spir-ituelle de l'autre, assumée comme autovalida-tion perpetuelle. C'est pourquoi dans chaquelivre signé par Eugen Simion l'auteur se thé-matise implicitement.

Résume

80

Simona Antofi

strui un personaj interior, aflat în cãutareamarilor adevãruri ale vieþii ºi ale literaturii -cãci fiinþa de hârtie, eul auctorial textusalizatºi eul biografic sunt aproape imposibil dedepartajat în cazul lui Eugen Ionescu.

Dacã literatura ar putea pune ordine înviaþã, dacã funcþia confesiunii ºi a autoficþi-unii rezultate ar fi aceea de a (re)construi eulpe baza unei arhitecturi fictive în ordinerealã ºi realã în ordinea scriiturii, atunci cusiguranþã discursul critic despre literaturalui Eugen Ionescu este un mod – nu singu-rul – privilegiat de a spune despre sinelucruri esenþiale. Altfel spus, Eugen Simionse valideazã pe sine, simte nevoia sã-ºi(re)confirme o serie de intuiþii într-o cartefundamerntalã pentru Eugen Ionescu ºipentru Eugen Simion – criticul care se tema-tizeazã astfel, în mod implicit.

Investigând textul Celuilalt, recuperândo gândire criticã ºi o formã acutã de criticã –demistificatoare, distructivã ºi cu sine, ºi cuceilalþi, care îºi face din demolarea tututrorsistemelor un crez ºi din negaþie principalulinstrument de lucru, Eugen Simion îºi punela încercare propriile convingeri, îºi testeazãintuiþiile ºi îºi supune discursul unei încer-cãri dificile dincolo de care se aflã, cu ovorbã a criticului însuºi, gândirea iones-cianã ce „aratã mistificaþia din interion”. Înfond, „supremul curaj este sã demistificitotul, inclusiv demistificarea” (p. 414).Altfel spus, dincolo de proba dezgolirii desine se aflã doar critica; aceea cu plus sauaceea cu minus.

Cu o retoricã ºi o arhitecturã a parado-xurilor, scriitura ionescianã ºi gândirea careo nutreºte se sprijinã pe o mãrturisire fun-damentalã: scriitorul nu crede în literaturã.ªi nu vrea sã se confeseze, însã o face, lite-raturizând, fatalmente, întrucât „nu-i placesã vorbeascã despre sine” (p. 6). Dar trebuiesã încerce sã se ia în stãpânire, sã-ºi exor-cizeze angoasele ºi, mai ales, teama demoarte, istoricizând aventurile eului pro-priu. Confesiunea devine, astfel, act de fic-þionalizare doritã ca o formã de sistemati-zare a ceea ce scapã controlului raþiunii ºilogicii: existenþa individului, cu meandreleºi incertitudinile ei.

„Je c’est moi”, afirmã Eugen Ionescuîncercând, pe de o parte, sã se distanþeze de

sine asumându-ºi existenþa proprie ca pe unalterus necesar, iar pe de altã parte sã supra-punã referenþial cele douã pronume înipostaza utopicã a unui personaj, erou alscriiturii ce are, la rându-i, o istorie de a cã-rei coerenþã internã este responsabil criticul.

Consecinþele acestei stãri de lucruri sunt,la nivelul naraþiunii, vizibile. Profilul difuzal autorului în text se asociazã existenþeimai multor personaje – vârste distincte aleeului care se confeseazã ºi indivizi de sinestãtãtori – ºi unui narator atipic. Dacã pro-numelui je îi poate fi asociatã instanþa auc-torialã, atunci personajele ºi naratorul suntalteritãþi dorite a deveni moi. În ceea ce-lpriveºte, naratorul, aflat în postura de a-ldescoperi cu uimire pe autor, cu istoria lui,se raporteazã la acesta ºi la celelalte person-aje ca la ipostaze diferite ºi totuºi asemãnã-toare ale lui l’autre. Cu vorbele criticului,“autorul întreabã, naratorul este mereu uluit,nu-i vine sã creadã ceea ce vede”, iar per-sonajul ionescian “nu-ºi gãseºte locul într-un univers în care lucrurile ºi-au pier-dut inocenþa iniþialã” (p. 16).

Este greu de spus dacã Eugen Ionescutrece - într-o manierã foarte personalã, para-doxalã ºi fond ºi în formã – literatura prindegringolada existenþei sale sau istoria per-sonalã prin literaturã. Certã este “vocaþia luide a fi contra” (p. 21), asumatã ºi manifes-tatã ca formã supremã de libertate a spiritu-lui. De aceea, poate, practicã un antidiscurspremeditat, programat sã rãstoarne oriceîncercare a faptelor sau a evenimentelor deconºtiinþã de a se orienta pe direcþii precisede semnificare.

Bãnuiala criticului-interpret vizeazã o“dezordine calculatã” a discursului iones-cian, izomorfã dezordinii (auto)impuse dinbiografie, care întregeºte un paradox al scri-iturii ºi al omului ºi care relevã, în subsidiar,revolta contra oricãrei constrângeri sistema-tice ºi gustul înnãscut pentru teatralizarea,în-scenarea existenþei.

Cum jocul scriiturii de-a existenþa ºi alexistenþei de-a scriitura nu pare a asculta denici o comandã prestabilitã - “miezul aces-tor jurnale care se contrazic, se repetã, selumineazã ºi se întunecã dupã o regulã carene scapã” (p. 30), mãrturiseºte Eugen Si-

81

Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului

mion – criticului nu-i rãmâne altceva defãcut decât sã mai înregistreze un paradox:“ironicul, cinicul, mizantropul, înspãimân-tatul” Eugen Ionescu se aflã mereu încãutarea unui reper ferm, dãtãtor degaranþii existenþiale ºi de coerenþã lãuntricã,a “surselor” ºi a “tiparelor dintâi” (p. 29).Iar ironia, ca “un mod de a vedea absurduldin existenþã ºi un mod de a trãi în absurdulexistenþei” (p. 29), deschide calea marilorîntrebãri metafizice.

Dincolo de toate acestea se profileazãdouã teme esenþiale: copilãria ºi lumina, ºi un“simbol al salvãrii: cuibul.”

Demersul critic urmãreºte sã (re)consti-tuie spectacolul devenirii spirituale a luiEugen Ionescu, aventurile, eurile ºi perso-najele interioare, rãsfrânte într-o literaturãcare funcþioneazã ca atare malgré soi. Subsemnul unificator al negaþiei, ºi în antidis-cursul care fuge de literaturã ca sã seregãseascã într-un perpetuu scenariu al fic-þionalizãrii eului ionescian, confesiunea sedeschide cu o serie de “parafraze arghe-ziene ºi barbiene”, cu “poezia universului

mic” ºi cu “sentimentul franciscan” (p. 48).Începe, astfel, cãutarea în/prin literaturã

– cu ceea ce ea îi pune scriitorului la dis-poziþie – a unui rãspuns la eterna întrebareasupra sensului existenþei ºi a unei soluþiide eliberare de angoasã ºi de spaima demoarte.

Funcþia compensativã ºi literatura caterapeuticã sui generis – cãci Eugen Ionescuscrie numai în momentele de crizã exis-tenþialã acutã – sunt constante ale scriituriiºi obsesii care, odatã descifrate, aratã cumun scriitor atipic confirmã vechi intuiþii crit-ice ºi, chiar prin aceasta, vocaþia de critic cecartografiazã, ordoneazã ºi ierarhizeazã lit-eratura. Marile adevãruri la care (poate)ajunge un critic îl (re)confirmã ºi-l valideazãpermanent. De altfel, dacã literatura face,pentru Eugen Ionescu, existenþa suportabi-lã, lectura criticului-interpret face suporta-bilã ºi accesibilã, cãci îi dã o coerenþã supe-rioarã, existenþa de-a literatura ionescianã.

Formã acutã a confesiunii “unui tânãrcare moare de fricã ºi se agaþã de ceva încare nu crede: literatura” (p. 67), frag-

82

Simona Antofi

mentele de jurnal intim pun în scenã idei ºile coordoneazã în sensul unui “epicism inte-rior” (p. 64), ce comunicã izomorf cu întreguniversul operei ionesciene.

În paginile din Nu setea de rigoare ºivehemenþa protestului faþã de impresionis-mul critic se revendicã de la modeluilmaiorescian – nou paradox – asumat subsemnul “neojunimismului critic” ºi asociatunor idei limpezi asupra funcþiilor ºi a in-strumentelor discursului critic, pe care do-reºte a-l scutura de anchiloze ºi prejudecãþi.Programul critic de revigorare a criticii lite-rare, pe care, însã, nu o crede capabilã, cuustensilele de care dispune, sã ajungã laesenþa operei literare, se lasã aproximat într-un discurs critic de tip jurnal, deopo-trivã autoficþiune ºi confesiune, cãci “ade-vãrul este cã nu putem ieºi din pielea noas-trã”, afirmã Eugen Ionecu, punând semnulegalitãþii între arhitectura emoþionalã a uneiopere de artã sau a însãºi scriiturii critice ºiadevãrurile contradictorii ale fiinþei. Caatare, în cronica literarã – o ego-cronicã ºi o

ego-criticã - “totul se amestecã pentru cã totceea ce þine de fiinþa interioarã a eseistuluiare drept la expresie” (p. 85).

Parcã pentru a da o justificare suplimen-tarã acestei afirmaþii, Eugen Simion practicão lecturã ca act de intimitate al gândirii cri-tice cu opera ºi cu spiritul Celuilalt, pe care-l exerseazã încercând sã-l înþeleagã ºipe care-l ia, uneori, drept partener secundde dialog – cel dintâi fiind cititorul cãruiacriticul i se adreseazã în nume propriu, asu-mându-ºi nu autoritatea vocii sale, cât drep-tul de a (se) exprima în numele Celuilalt.

Dacã eseul Nu se relevã ca un joc al spiri-tului ionescian ce (se) teatralizeazã cuvoluptate, experimentând discursul criticpro ºi contra ca exerciþiu al nonconformis-mului gândirii în deplinã libertate ºi rela-tivizând totul, Eugen Simion împãrtãºeºteceva din orgoliul celui care crede a fi în po-sesia adevãrului. Fãrã vehemenþa scriitoru-lui care, ºi el, ambiþioneazã sã demonstrezecã are, oricum, dreptate, criticul nãzuieºte laa deþine formula completã a operei ºi a spiri-

83

Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului

tului creator. Argumentele nu sunt, deaceastã datã, simplã chestiune de retoricã,de artã (agresivã) a persuasiunii, ci provindintr-un scurt istoric al receptãrii operei luiEugen Ionescu, menit sã funcþioneze ca odemonstraþie implicitã de validare a intuiþi-ilor proprii.

Adevãrurile parþiale pe care le relevãoglinzile (de)formatoare ale receptãrii criti-ce puncteazã secvenþele unui traseu secundal biografiei spirituale a scriitorului, dintrevolutele cãruia reiese imaginea unui criticinsurgent cu sine ºi cu meseria sa, al cãruiproces de autoformare presupune cu necesi-tate construirea unor modele negative decare are nevoie ca parteneri de conflicte deidei.

Deveniþi personaje ale scriiturii, Argheziºi Victor Hugo servesc proiectului ambiþiosde autoformare a unui tânãr critic, (re)con-figurãrii unei iniþieri ºi (re)lecturii pe care oface Eugen Simion asupra propriei sale for-maþii spirituale. Dacã “orice formã de ex-presie oficializatã” este o “formã de opre-siune literarã” (p. 201), discursul despre Eu-gen Ionescu actualizeazã chestiunea insolu-bilã a obiectivitãþii metadiscursului critic. Aemite o judecatã de valoare înseamnã, înnaceste condiþii, a oprima. Iar modurileesenþiale prin care discursul critic se facesunt judecãþile de vcaloare. Soluþia lui Eu-gen Ionescu este pe cât de simplã, pe atât deineficientã: “îºi pune inteligenþa ºi talentul(amândouã remarcabile) pentru a demon-stra ceea ce nu poate fi demonstrat: faptul cãArghezi este un poet minor, un versificatorabil, pe scurt, un impostor ce se þine defleacuri” (p. 153). Soluþia lui Eugen Simionconstã în cãutarea, în operã, a unei configu-raþii emoþionale pe ale cãrei contururi discur-sul critic le deseneazã ºi le ordoneazã într-oarhitecturã integratoare.

O monografie a spiritului ionescianînregistreazã, aºa cum se cuvine, tendinþairepresibilã de a teatraliza totul, inclusivexistenþa proprie, rememoratã, în-scenatãpe coordonate psihanalitice, conform uneibinecunoscute scheme ce presupune exis-tenþa unui tatã represiv ºi castrator, pe carefiul îl reneagã pentru a încerca sã-l recu-pereze, restaurându-l în ficþiune.

Forme indirecte ale confesiunii ione-sciene, devenirile piesei – emblemã a scri-itorului, Cântãreaþa chealã, impun “o farsãmetafizicã” drept reper ºi reprezentare aunui antimodel de lume în cadrul cãreiazeugma leagã nonsensul existenþei de trage-dia limbajului care produce sau care esteconsecinþa condiþiei fragile a omului înunivers. De altfel, trei sunt funcþiile anti-pie-sei ionesciene, pe care criticul le sistemati-zeazã: “sã recupereze metafizicul ºi sã-l urcepe scenã”, “sã distrugã toate convenþiile” ºi“sã sugereze ºi ceea ce nu se vede”, adicã“iraþionalul, insolitul, stupoarea, ilogicul co-incidenþelor” (p. 309) ce dirijeazã existenþa.

Scriitorul care afirmã despre sine: “Je nesuis pas dans le langage. Je suis dans laparole” percepe actul scrierii / al vorbirii cape un act cu mizã existenþialã, dincolo decare nu existã decât imposturã. Drepturmare, jurnalul este “adevãratul gen liter-ar” – un gen de frontierã, producãtor decontroverse – toate celelalte genuri rapor-tându-se la el ca pervertiti nedemne.

Le Blanc et le Noir – carte de desene ºicomentarii – reprezintã, crede Eugen Si-mion, o ultimã formã de confesiune a scrii-torului, “o reflecþie când gravã, când ironi-cã, dar întotdeauna profundã despre luptadintre Alb ºi Negru” (p. 437), dintre douãforþe ºi fantasme de semn contrar carefuncþioneazã ca o punere în abis a întregiiopere ionesciene, ºi ca terapeuticã.

Dincolo de toate acestea, eul ionescian seregãseºte în formula unui paradox sintetiza-tor care reuneºte cãutãrile lui spirituale,lumea în care a trãit, sfidarea criticii ºi a“omului de sistem” (p. 381) – criticul dog-matic, modelele spirituale negative ºi ideo-logiile (literare) sancþioinate cu vehemenþã,precum ºi o ineditã “poeticã a refuzurilor”în limitele esteticii. În aceastã ordine de idei,mãrturisirile lui Eugen Ionescu relevã “unspirit suspicios, uºor iritabil, capabil demari agresiuni verbala când e vorba deopinii literare ºi politice”, ironic, “un sufletliric”, un spirit religios ºi metafizic (p. 356).

Iar ultima confesiune este cea a lui EugenSimion despre Eugen Ionescu ºi, implicit,despre sine.

84

Il y a à peine une soixantaine d’annéesque le peintre Jean Dubuffet a commencé àparler d’art brut. Fondant en 1948, avecquelques amis partageant ses vues, laCompagnie de l’art brut, il expliquait alorsce qu’il entendait y rassembler: “Nousentendons par là des ouvrages exécutés pardes personnes indemnes de culture artis-tique, dans lesquels le mimétisme, con-trairement à ce qui se passe chez les intel-lectuels, ait peu ou pas de part, de sorte queleurs auteurs y tirent tout (sujets, choix desmatériaux mis en œuvre, moyens de trans-position, rythmes, façons d’écritures, etc.)de leur propre fonds et non pas de poncifsde l’art classique ou de l’art à la mode. Nousy assistons à l’opération artistique toutepour, brute, réinventée dans l’entier detoutes ses phases par son auteur, à partirseulement de ses propres impulsions. Del’art donc où se manifeste la seule fonctionde l’invention, et non celles, constantes dansl’art culturel, du caméléon et du singe”(L’homme du commun à l’ouvrage, p. 92).Cette définition est un peu péremptoire. Jela discuterai moi-même éventuellementmalgré mon handicap de fin lettré peut-êtrecaméléon et singer. C’est que, depuis sesdébuts parisiens, les perspectives de l’artbrut ont changé; elles se sont élaggies et ontgagné pour le moins tout l’art occidental.Après des exposition en galerie (Drouin,Chave), une exposition d’art brut pour legrand public avait eu lieu en 1967 au Muséedes arts décoratifs à Paris. Enfin, après biendes aléas, la Collection de l’art brut assem-blée par Dubuffet a été définitivementhébergée et présentée au château de

Beaulieu à Lausanne en 1976. C’était la pre-mière institution du genre; significative-ment, on parle de Collection plutôt que demusée, comme pour souligner son caractèrespécial, à part, tout à la fois ouvert et enmarge. Certes, il y a longtemps qu’à traversle mode occidental des artistes hors normesavaient suscité de l’intérêt – l’ AllemandWilhelm Uhde avait parlé de “maîtres prim-itifs” et, à sa suite, les Américains de “prim-itive painting” et Maximilien Ganthier de“maîtres populaires de la réalité”. Cela con-venait pour des pointres commel’Américain Hicks, Henri Rousseau (ledouanier), le Géorgien Pirosmani, leMexicain Ilermenegilde Bustos, le HongroisCsontvari… mais Dubuffet avait montréque l’art brut était quelque chosed’autrement plus vaste que la peinture. Sonexemple allait susciter des initiatives plusou moins semblables pour montrer de l’artnon orthodoxe – plus ou moins, c’est tout leproblème envisagé ici. Ainsi, au cours deannées soixante-dix, la galerie parisienneCérès Franco s’est de plus en plus ouverteaux autodidactes de l’art utilisant la pein-ture mais aussi n’importe quels matériaux,sans touéefois se priver de montrerquelques “professionnels” (Bilweis, Rustin,Corneille). Au fil du temps, des muséesd’artistes plus ou moins autodidactes, sousdes appellations diverses, ont surgi dansnombre de pays. En 1988 on voit naître àSaint-Gall le Muséum in Lagerhaus quiabrite une “fondation pour l’art naïf et l’artbrut en Suisse” aux collections électriquescomprenant de l’art naïf et brut, certes, maisaussi de l’art paysan et des singuliers de

Serge FAUCHEREAU

Autour de l’art brut*

* Introduction à un Séminaire sur l’art brut au Circulo de Bellas Artes à Madrid.

Litcraturãstrãinã

85

Autour de l’art brut

tous ordres. Même mélange dansl’American Visionary Art Museum àBaltimore. C’est dans un même mouvementœcuménique que depuis le milieu desannées quatre-vingt-dix, la Halle Saint-Pierre à Paris a cependant montré plusieursexpositions de grande qualité. Ce sont desexemples parmi d’autres. A présent on saitqu’il y a de l’art brut partout: en Lituanieavec Elžbieta Dauguiliene et ses sculpturesd’écorées, comme en Inde avec Nek Chandet son royaume fantastique.

Pour apporter un peu de clarté dans laconfusion qui semble s’installer dans lesannées soixante-dix et quatre-vingt on voitapparaître des auteurs qui, à la suite deDubuffet, vont étudier cet art hors desbeaux-arts. Citons, par exemple, le Britan-nique Roger Cardinal, Michel Thévoz, etplus tard Christian Delacampagne (C’estCardinal qui a proposé l’expression out-siders). Citons aussi le photographe GillesEhrmann et le cinéaste Clovis Prévost.

Or, en 1982, quelque collectionneurs pas-sionnés avaient crée l’association franco-belge, L’Aracine qui voulait se consacrerplus spécifiquement à l’art brut. De 1984 à1966 L’Aracine a montré ses énormes collec-tions à Neuilly-sur-Marne puis, devenudécidément Musée d’art brut sous le con-trôle du Ministère de la Culture, en a faitdon au Musée d’art moderne de Lille-Métropole en 1999, solution intelligente àun difficile problème de gestion d’une col-lection devenue volumineuse. La juxtaposi-tion d’un musée d’art moderne – notam-ment réputé pour ses collections cubistes –et d’un musée d’art brut ne va pas sensposer des problèmes esthétiques et étiqueset des problèmes pratiques, car on ne con-serve pas, on n’expose pas l’art brut commel’art moderne conventionnel. JoëllePijaudier qui a en charge ce musée, actuelle-ment en cours d’agrandissement, saura enparler mieux que je ne saurais faire.

Aujourd’hui, à ce moment de l’histoirede l’art où les artistes non-professionnelsont donc acquis droit de cité dans les grandsmusées des beaux-arts, on peut tenter de serepérer entre des pratiques artistiques trèsdiverses. Faute d’y répondre, on s’efforcera

au moins de poser quelques questionsessentielles.

Selon Dubuffet, est art brut ce qui est uneœuvre produite par une personne à l’écartde toute culture artistique; elle seule pro-duira “l’opération artistique toute pure,brute, réinventée dans l’entier de toutes sesphases”. Si on accepte l’intérêt d’une tellepureté – concept qu’on espère chimiqueplutôt que moral – existe-t-il de telles per-sonnes sans aucun contact avec la cultureartistique? On pense d’abord aux très jeunesenfants avant que l’éducation ne leurimpose des modèles et des règles. Si lesdessins, modelages et assemblages desenfants sont de précieux indices psy-chologiques pour les éducateurs et lesthérapeutes, leur intérêt esthétique propre,affirme Dubuffet, est “un peu court et unpeu pauvre” et, plus sévèrement: “lemimétisme, le maniérisme, la contrefaçon,n’en sont pas toujours exclus, j’ai mêmepeur qu’ils y soient dans tous les casprésents. La personnalité des enfants estune glaire inconsistante très malléable etperméable et on n’est jamais sûr que leurouvrage soit bien indemne de comédie”(Idem, p. 223). On écartera donc le dessind’enfant dont nombre d’artistes, deKandinsky et Klee à Chaissac et Dubuffetlui-même, ont su profiter.

Une autre catégorie de personnes à l’é-cart de la culture artistique est celle desaliénés. Mais il faut supposer qu’ils ont tou-jours été maintenus hors de toute relationavec le monde extérieur: avant leur interne-ment ils ont pu être en contact avec de l’artsavant ou populaire; au cours de leurinternement la culture de l’extérieur peutleur parvenir par l’intermédiaire d’imageset de publications illustrées – et de sou-venirs plus ou moins exacts. Selon Remy deGourmont, la définition parfaite de la folieétait celle d’un de ses contemporains,Marcel Réja, médecin auteur de L’art chezles fous (1907), un des premier livres sur lesujet: “Le fou se distingue du non-fou en cequ’il subit le mouvement de ses idées aulieu de les diriger”. Mais Gourmontajoutait: “Les fous peuvent égalementraisonner leur folie. Ils ne sont pas libres de

86

Serge Fauchereau

ne pas délirer, mais il leur est encore possi-ble d’introduire dans ce délire quelquelogique” (Promenades philosophiques II,1908). Et d’introduire dans leur délire deséléments culturels; c’est ainsi que, commebeaucoup d’autres aliénés, Aloïse Corbazs’inspirait aussi bien d’une reproductiond’un tableau d’Ingres que d’une quel-conque photographie d’un magazine d’ac-tualités; de la même façon qu’Henry Darger,qui n’était ni fou ni dangereux, fantasmait etréimaginait à sa manière des publicationsenfantines. Quoi qu’il en soit, c’est à desmédecins aliénistes que l’on doit d’avoirattiré l’attention sur les qualités plastiquesdes œuvres de malades mentaux. Après les

pionniers de la Belle Epoque, ce sera princi-palement l’œuvre du Suisse WalterMorgenthaler – dont Guillermo Solananous dira l’importance –, docteur qui s’estattaché aux production d’Adolf Wölfli,interné à l’hôpital de la Waldau (Un malademental artiste, 1921), de l’Allemand HansPrinzhorn (Expressions de la folie, 1922),du Français Jean Vinchon (L’art et la folie,1924). Ces médecins avaient constitué descollections mais ce n’est qu’après la secondeGuerre mondiale qu’elles seront exposéesau public, d’abord dans le cadre hospitalier;ainsi à Paris le docteur Gaston Ferdièreprésentait en 1946 à l’hôpital Sainte-Anneune Exposition d’œuvres exécutées par desmalades mentaux; plus tard on en viendramême à la publication de portefeuilles encouleur comme Expressions plastiques dela folie des docteurs Jean Delay et RobertVolmat (1956), ce qui montre bien quel’aspect pathologique venait désormais ausecond plan. Depuis lors, on sait que lespublications et les expositions dans lesmusées officiels ou dans des institutionsprivées se sont multipliées à travers lemonde.

Le cas des artistes qui deviennent foussoulève bien des questions qu’on nerésoudra pas ici. En fait, plusieurs cas seprésentent à nous qui dépendent du type detroubles particuliers affectant l’artiste.Après leur internement, le peintre SigridHjerten et le sculpteur Camille Claudelcessent toute activité artistique; mais deuxautres artistes, les Suédois Carl Fredrik Hill(1849-1911) et Ernst Josephson (1851-1906)nous décontenancent profondément parcequ’à partir du jour où ils ont sombré dansune maladie mentale dont ils ne sortirontpas, ils ont continué à dessiner et peindre.Dans les deux cas, alors qu’ils avaient étéjusqu’alors des peintres démontrant unesolide formation académique, respectueusedes conventions en cours, leurs nouvellesœuvres sont sans aucun rapport avec ce fai-saient auparavant: le dessin est libéré duréalisme et de la perspective, des rapportsde proportions et de la vraisemblance descouleurs, ce qui pourrait faire d’eux desprécurseurs d’un expressionnisme fantas-

87

Autour de l’art brut

tique, au défi de la logique et du goût. Ladifférence entre eux est pourtant que Hillest totalement indifférent à l’art et à l’intérêtque peut susciter son œuvre présente oupassée, tandis que Josephs on réagit encoreen peintre: il regarde encore volontiers de lapeinture, y compris la sienne propre; il nesemble cependant pas voir la disparité écla-tante entre ses œuvres anciennes et ce qu’ilfait à présent, à fortiori lorsqu’il reprend desthèmes historiques ou mythologiques,restes de “culture” qu’il a déjà utiliséedurant sa vie “normale”. Faute de connais-sances psychiatriques, je me garderai detoute explication sur “ceux dont la vie estdéjà moitié absorbée par la divine pureté,ceux enfin qui ont trouvé dans le germemystérieux de tout commencement, en lais-sant tomber le lest de l’expérience, la sou-veraine liberté”. Ainsi s’exprimait TristonTzara en 1926 à propos de Hill: la pureté, lecommencement, la souveraine liberté, tousces mots reviendront sous la plume d’André Breton ou de Jean Dubuffet pourexalter l’art des fous.

L’art brut ayant été caractérisé parDubuffet comme anti-intellectuel et coupéde la culture artistique, peut-on le mettre enrapport avec l’art des peuples dits “primi-tifs”, les “arts premiers”, comme on dit àprésent ? Assurément pas car l’Esquimauqui confectionne un masque ou le Papouqui sculpte un totem obéissent à des mod-èles et des instructions: ils sont dans unetradition où les variantes sont recensées etl’improvisation fort réduite. Sont-ils desartistes ou des artisans ? Difficile question:l’artiste crée quelque chose qui n’existe pasencore tandis que l’artisan travaille selon unprototype et sait à l’avance ce qu’il veutobtenir; mais, entre les deux, toutes lesnuances, tous les degrés de qualité sont pos-sible. Au Mexique où la tradition des ex-vote est toujours très vivante, je voyais toutrécemment dans l’église de Real de Catorcedes murs qui en étaient couverts de haut enbas: ils étaient tous un peu semblables selonle thème choisi: maladie, perte de bétail,accident… Seule l’automobile a peu à peuremplacé le cheval. Le peintre d’ex-voto oucelui qui le copie pour son propre compte

n’a qu’un petit nombre de motifs à sa dis-position et de toujours mêmes mises enscène pour exprimer sa dévotion et sareconnaissance: c’est un artisan populaire.Mais le marin pêcheur Paul-Emile Pajot(1873-1929) fait œuvre d’artiste parce queses bateaux et ses naufrages sont diversifiés,ses compositions repensées selon le sujet.Cette différence a toujours existé: celui oucelle qui a peint les fresques préhistoriquesde Lascaux ou d’Altamira (Ces peintrehabiles étaient nécessairement en nombreréduit) étaient de vrais artistes: la main quia racé ces bisons était aussi sûre que celle dePicasso. Or tout l’art préhistorique n’a pascette qualité: dans beaucoup d’autres

88

Serge Fauchereau

grottes un artisan a suffi pour peintre selondes modèles préexistants; c’est pourquoi onles retrouve à peu de différences près dansd’autres grottes de la région pour unemême époque. C’est un art populaire,cohérent, reconnaissable en son lieu et sontemps par l’historien. Cette discriminationne diminue en rien l’art populaire; celui-cirecherche une bonne exécution mais nonl’originalité. Rappelons-nous que, dans leurAlmanach du Blaue Reiter (Munich, 1912),Kandinsky et Franz Marc reproduisaient àcôté de leurs propres œuvres ou celles deMatisse ou Delaunay, des tissus de l’Alaska;des icônes peintes sous verre, des marion-nettes du théâtre d’ombre égyptien, desmasques orientaux ou africains…L’annéesuivante, en Russie, Larionov ira plus loinencore en présentant à côté de ses proprespeintures rayonnistes et des œuvres cubo-futuristes de ses amis, tout un loubok degravures populaires, de dentelles, debroderies, tabatières, moules à gâteaux,enseignes…

L’art populaire n’est pas ce qu’on appellel’art naïf. L’un et l’autre ont toujours existé,même si ce n’est qu’au début du vintièmesiècle qu’on a commence à parles d’art naïf,à propos du magnifique Henri Rousseaudont on ne manquait jamais de rappeleravec condescendance qu’il n’était pas unprofessionnel mais un douanier: le douanierRousseau, peintre naïf. En vérité il se peutbien que l’homme Rousseau ait été danscertains actes de la vie courante, mais ilsemble qu’il était assez rusé pour jouer aubesoin la comédie; et, quoi qu’il en soit, dèsqu’il était devant sa toile, le pinceau à lamain, il était tout le contraire d’un naïf etsavant tourner ses défaillances techniquesen qualités originales.

Rousseau avait montré autodidacte pou-vait produire un corpus peint digne de l’ad-miration de grands intellectuels de sontemps: Jerry, Delaunay, Apollinaire, Picasso,Brancusi et bien d’autres. L’un de ses pre-miers zélateurs, Wilhelm Uhde, découvriraensuite plusieurs autres artistes qu’ildésignera avec Rousseau comme “maîtresprimitifs” parce que l’appellation “peintresnaïfs” lui paraissait un peu péjorative.

Ainsi, sous l’impulsion de Uhde, à partirdes années vingt on va voir à Paris se mul-tiplier les manifestations révélant l’exis-tence de peintres non-conventionnelscomme André Bauchant, Camille Bombois,Séraphine Louis, Dominique APeyronnet,Louis Vivin, Jules Lefranc, René Rimbert,chacun avec son style propre, même siRousseau restait inégalable. Partout l’intérêtest alors définitivement éveillé parmi lesécrivains, les artistes et les collectionneurs;très vite les galeristes seront actifs.Contemporains de Rousseau, Pirosmani(1862-1918) avait été révélé aux cubo-futur-istes russes par Ilya Zdanévitch, Csontvari(1853-1919) en Hongrie par Ernö Kallai,Bustos au Mexique par le peintre RobertoMontenegre; André Breton s’ enthousiasmepour les constructions fantastiques deFerdinand Chevel… Ces Découvertes rap-prochées sont peut-être le sigle d’unchangement de statut de l’artiste autodi-dacte mais ne constituent en rien l’appari-tion d’une école ou d’un mouvement. Uhdea parfaitement mis en lumière la singularitédes naïfs en comparant avec l’impression-nisme: “Les peintres qu’on a qualifiés d’im-pressionnistes étaient en relation les unsavec les autres. Ils s’étaient intéressés à lamême expérience, avaient eu un pro-gramme commun et produit une peinturequi portait toujours la marque distinctive dela communauté spirituelle de leur amitié.Dans les débuts de ce groupe naquirent desœuvres dont seule la signature révèle sielles furent peintes par Monet, Pissarro,Sisley ou Renoir”. Cette remarque s’ap-plique effectivement aux débuts de maintsmouvements – cubisme, expressionnisme,surréalisme – mais pas du tout aux peintresnaïfs qui la plupart du temps ne se connais-sent pas entre eux: “Là, ni expérience ni pro-gramme qui les rapproche. Leur écriture estsi différence qu’à première vue on maîtresreconnaît l’auteur” (W. Uhde, Cinq maîtresprimitifs, 1947). Anatole Jakovsky, lui aussiun pionnier dans l’étude de l’art naïf (aprèsavoir été un défenseur et de l’abstraction, cequi n’est pas anodin) a séparé l’art naïf del’art populaire pour les mêmes raisons: “Lesarts populaires ont un style. Les naïfs n’en

89

Autour de l’art brut

ont pas. Evidemment, chaque naïf a sonécriture à lui, mais elle-même n’est pas trèsstable. Elle est sujette à des fluctuations, àdes humeurs, de sa vie d’homme…” Je con-testerai cette dernière remarque deJakovsky en soulignant que, de Rousseau àPirèsmani et de Lefranc à Pérez Eueno, lesnaïfs ont presque toujours une remarquablecohérence stylistique, d’autant que, commeajoute le critique, “le plus grand mérite desnaïfs reste celui de leur conscience profes-sionnelle, de leur honnêteté. Ils achèventpresque toujours leurs tableaux. Ils lespoussent jusqu’au bout. A l’extrême limitede leur moyens” (Les peintres naïfs, 1956).Remarquons cependant que, le mercantil-isme et l’industrie touristique aidant,comme pour l’artisanat (villages d’artisansen Afrique, au Mexique, etc.) une exploita-tion intensive de l’art naïf est apparue dansplusieurs endroits. Ainsi, en Haïti, le vogued’excellents artistes comme Hector Hyppo-lite ou Georges Liautaud, comme en Yougo-slavie celle d’Ivan Generalié ou BogosavŽivkoviæ, a provoqué la naissance deregroupements d’artisans qui produisent del’art naïf à la chaîne. Rien de naïf dans leursproduits stéréotypés, rien de populaire.

Jakovsky a-t-il raison de compter Fleury-Joseph crépin parmi les naïfs? Dans l’affir-mative il aurait dû y compter aussi d’autresartistes spirites alors connus commeAugustin Lesage ou Raphael Lonné qui, euxaussi obéissaient à une injonction extérieurset comme par automatisme. Le caractèrefini, soigné, de leurs œuvres les n’approchedes naïfs, il est vrai. Plus prudents, certains,comme André Breton, suggèrent une caté-gorie à part, l’art médiumnique. Un exposi-tion à la Halle Saint-Pierre a montré quel’expérience spirite ou la dictée des espritsont fait naître de très nombreuses ouvresdepuis le milieu du dix-neuvième siècle,œuvres disparates mais parfois fort belles.Les graphismes très denses de Madge Gilln’ont rien à voir avec les scènes martiennesun peu frelatées du médium Helen Smith.Aujourd’hui cet art spirite est dorénavantrangé sans hésitation dans l’art brut parcequ’il le plus souvent pratiqué par des per-sonnes “indemnes de culture artistique”,

comme dit Dubuffet (Ici je renvoie auremarquable Art brut, psychose et médi-umnité de Michel Trévez). Mais commentne pas penser à Victor Hugo: perdait-il touteculture lorsque les tables tournantes luifai-saient tracer des dessins ou des phrases? Lemineur Lasage, le plombier zingueurCrépin ont nécessairement vu de reproduc-tions d’art oriental dans les revues spirites.En leur temps déjà, Rousseau et Chevalsavaient se souvenir des illustrations duMagasin pittoresque ou d’autres maga-zines d’information anecdotique et de voy-ages exotiques, tout en restant anachro-niques dans l’histoire de l’art.

On commence à voir que les limites del’art brut seront fort mal circonscrites. Lesfondateurs de la Compagnie de l’art brutvont être les premiers à prospecter large-ment dans les années 1940-1950, avec l’aidede galeristes comme Charles Ratton et RenéDrouin. Le plus actif est évidemmentDubuffet qui va promouvoir de nombreuxartistes: en Suisse Aloïse Corbaz, enAngleterre Madge Gill, dans la banlieueparisienne l’Espagnol Miguel Hernandez(aucun rapport avec le poète homonyme),en Italie Carlo Zinelli… Il attache même l’é-tiquette art brut à Gaston Chaissac avant des’apercevoir qu’il a affaire à un artisteresponsable et beaucoup plus éduqué qu’iln’avait d’abord pensé (Des avant la guerreChaissac n’a-t-il pas fréquenté OttoFreundlich, Albert Gleizes et d’autres pein-tres? N’a-t-il pas exposé?) André Breton deson côté présente éclectiquement AloysZötl, Hector Hyppolite, Miguel Vivancos,Crépin. Raymond Queneau se passionnepour les fous littéraires (presque tous lesartistes d’art brut sont fascinés par l’écrit),Henri-Pierre Roché pour l’américain MorrisHirshfield, Jean Paulhan pour les silex d’unnommé Roger…

A ratisser large et, de nouveaux ama-teurs se joignant à cette première équipe, deplus en plus large, on finit par être dans unegrande confusion. L’exemple de Chaissacmontrait qu’on pouvait se tromper lourde-ment mais on a rectifié trop tard et l’éti-quette art brut colle encore terriblement àson œuvre. L’intervention capitale des

90

Serge Fauchereau

médecins dans la recherche introduisaitpourtant dans l’intérêt porté aux œuvres unparamètre psychologique qui se mêlait unpeu trop à l’intérêt strictement artistique.J’avoue pour ma part que beaucoup d’œu-vres d’art brut ou naïf ne m’apparaissentque comme des curiosités. Et puis une par-enthèse: Si l’absence de culture et de facultécritique est une valeur (Les surréalistesrecherchaient cela dans l’automatisme oules rêves) ne faut-il pas annexer à l’art brutles œuvres exécutées sous l’influence dedrogues qui annihilent ces capacités; jepense, par exemple, aux dessins mescalin-iens d’Henri Michaux? De Wikkiewicz?

Une autre incertitude porte sur la dif-férence faite par Dubuffet entre ce qui estintellectuel et ce qui ne l’est pas, entre le cul-tivé et l’inculte, inséré dans le monde artis-tique ou à l’écart… On voit aujourd’hui quetous les stades intermédiaires sont possi-bles. Si on distingue assez facilement ce quiest de l’art populaire, la distinction entre artnaïf et art brut n’est pas toujours aisée,même pour les spécialistes. Ainsi les naïfssont censés suivre les modèles académiques(à leur manière propre) et chercher la recon-naissance publique par la voie habituelledes salons et des galeries, toutes chosesdont les artistes bruts n’auraient cure. Or lesexemples à contrario abondent: FerdinandCheval éditait des cartes postales de sonPalais idéal et en organisait des visites,Lesage et Crépin exposaient et vendaientleurs tableaux, comme Scottie Wilson etd’autres; Auguste Forestier vendait sesobjets de bois, Emile Ratier faisait desdémonstrations de ses sculpturesmécaniques…

Existe-t-il un artiste, fût-il brut, qui soittotalement indemne de culture? Certainsmême ont reçu une formation artistique.Peuvent-ils l’avoir complètement oubliée?A ce compte, Louis Soutter est-il vraimentun artiste brut? Les œuvres médiumniquesde Marguerite Burnat-Provins dériventclairement du symbolisme pictural qu’elle aconnu dans sa jeunesse. Peut-on faire tablerase d’une éducation et d’une informationreçues? Roger Chomeaux avait fait desétudes classiques aux Beaux-arts de Paris et

même exposé avant de décider de rejeter enbloc de monde artistique et toute une édu-cation conventionnelle pour fuir Paris etdevenir Chomo, l’ermite de la forêt deFontainebleau. Là, il a crée des œuvres ettout un environnement étrangement poé-tique à partir de bois brûlé, de matériauxrécupérés dans les décharges d’ordures,sans se priver de l’usage de la peinture, toutcela avec dextérité… Si l’absence d’ortho-doxie des matériaux mis en œuvre a puautrefois caractériser l’art brut, ce n’est plusvraiment le cas. Depuis que Braque a colléde vieux journaux sur ses dessine, larécupération d’objets s’est généralisée; avecJean Tinguely et les “nouveaux réalistes”elle s’est même fait systématiquement.

La situation de l’artiste brut est aussiambiguë que le regard qu’on porte sur lui.D’un côté on le suspecte discrètementd’avoir une éducation très lacunaire, bonnepour un simple douanier comme Rousseauou un ouvrier maçon comme Simon Rodia,et on s’étonne qu’il ait pu réaliser uneœuvre si originale. Et d’un autre côté on avu prétendre que fait de l’art est à la portéede tous (Dubuffet) et que la poésie peut êtrefaite par tous (les surréalistes). Je crois quec’est une illusion. L’écriture des fous et desgraphomanes bruts, si curieuse soit-elle, n’apas d’intérêt littéraire. Certes, Rimbauds’est éduqué presque seul mais que de con-naissances il s’est données! Les peintures deRousseau, les tours de Watts de Rodia sontsi rares qu’elles sont uniques dans le champde plus en plus encombré et très inégal del’art brut ou naît (Une œuvre singulière selaisse mal recouvrir par une étiquette).Grâces soient pourtant rendues à WilhelmUhde, Jean Dubuffet et quelque autresd’avoir élargi notre horizon artistique etintroduit des concepts qu’il n’était peut-êtrepas utile de trop précisément circonscrire.J’ai conscience d’avoir soulevé des objec-tions, des questions auxquelles je n’ai pas surépondre. D’autres en apporteront peut-êtrede nouvelles; certains auront, j’espère, desréponses ou des éclaircissements. Aprèstout, il n’y a pas si longtemps qu’on sepenche sur ces questions.

Février 2006

91

Autour de l’art brut

92

În timpurile noastre se vorbeºte frecventºi poate cu prea multã uºurinþã despregenii, iar atributul, de altfel bine precizat înenciclopedii ºi dicþionare, este folosit pentruopere ºi performanþe de o anumitã notori-etate dar despre care nu avem ºi o validareistoricã. De fapt, fenomenul nu este nou ºi s-a instalat în cultura europeanã pe laînceputul secolului al XIX-lea, odatã cu ro-mantismul ºi cultul personajelor excep-þionale. Geniul era una din figurile centrale.Atunci s-a creat ºi un cliºeu arhetip al geniu-lui care s-a perpetuat ºi în secolul al XX-lea:artistul nonconformist care sparge tipareleestetice ale timpului ºi rãmâne neînþeles decontemporani, filosoful iconoclast ºi radicalsau savantul izolat în laboratorul sãu. Aicise vor încadra în conºtiinþa culturalã a seco-lului marii poeþi romantici, pictori impre-sioniºti, câþiva mari muzicieni, filosofi pre-cum F. Nietzche sau A. Schopenhauer ºi,desigur, pentru respectabilitate marile per-sonalitãþi ale culturii europene din perioadaanterioarã. De fapt, pe atunci ca de altfel ºiastãzi, atributul de geniu era acordat maidegrabã pe motive de notorietate, iar demulte ori era suficient elementul de origi-nalitate sau noutate. Vor fi consideraþi geniicei mai importanþi artiºti ºi poeþi supra-realiºti, tot aºa cum mai târziu puteau aspi-ra la acest calificativ ºi cântãreþii pop.Exigenþa devenea însã mai înaltã în cazulmarilor savanþi ai secolului (Faraday,Maxwell, Darwin, de pildã) ºi chiar al unor

mari scriitori. De fapt, pentru publicul larg– ºi am în vedere chiar pe cel educat – ge-niul devenise sinonim cu excelenþa popular-izatã prin media ºi numai aºa ne explicãmfaptul cã dintre savanþii secolului al XX-lea– ºi nu au fost puþini ºi nici neimportanþi,dacã ne gândim la revoluþia produsã încunoaºtere în acest secol – doar doi par a fifost onoraþi cu acest atribut – AlbertEinstein, motivul fiind desigur mareleimpact mediatic pe care l-a avut la începutulsecolului teoria relativitãþii (neînþeleasã denespecialiºti dar gustatã pentru paradoxu-rile sale) ºi Sigmund Freud, creatorul psi-hanalizei încã nevalidate ºtiinþific.

Enciclopediile ºi dicþionarele definescgeniul ca o persoanã de mare inteligenþã caredovedeºte o capacitate intelectualã excepþionalãprobatã prin creativitate ºi originalitate. Se maispune pe drept cuvânt cã geniile nu suntdoar persoane inteligente, ci ºi unice ºi ino-vative în câmpul creaþiei intelectuale. Deºicorectã, aceastã definiþie este prea largã ºinici nu delimiteazã precis categoria. Arputea intra aici peste 1000 de personalitãþide excepþie ale culturii universale din toatetimpurile (filosofi, artiºti, savanþi, umaniºti,oameni de stat ºi conducãtori militari) dar acãror operã este judecatã astãzi ca ºi în tre-cut mai mult pe bazã de notorietate decât peanaliza realã a contribuþiei lor la civilizaþiaumanã. Acceptând faptul cã geniul este untalent excepþional dovedit prin creaþii inte-lectuale de mare profunzime ºi originalitate,

ªtiinþã ºi filosofie

ViorelBARBU

Genii ºi magicieni

One discusses about the subtle difference between the so-called ordinary genius and outstandingones whose creation mechanism by which they have done remains in dark and incomprehensible.

Abstract

93

Genii ºi magicieni

va trebui sã admitem totuºi cã nu toate geni-ile, cel puþin cele recunoscute ca atare decultura universalã, sunt de aceeaºi mãrime.Avem, cu alte cuvinte, genii de primã clasã ºi(oroare) genii ordinare. În lucrarea sa TheMan Who Knew Infinity (Charles Scribner’sSons, New York 1991), dedicatã lui S. Ramanujan (1887-1920), matematicianindian autodidact care a fãcut descoperirifundamentale în teoria numerelor ºi anali-zã, R. Kanigel spune urmãtoarele: “Ungeniu ordinar este un individ pe care dacãtu sau eu am fi de câteva ori mai dotaþidecât suntem, am fi la fel de buni ca ºi el.Nu este nici un mister cum lucreazã minteasa. Odatã ce am înþeles ce a fãcut suntemsiguri cã am fi putut ºi noi sã o facem. Cutotul altceva este cu magicienii. Ei sunt – casã folosim jargonul matematic – în comple-mentul ortogonal al spaþiului în care ne aflãnoi ºi de aceea funcþionarea minþii lor estepentru noi de neînþeles. Chiar dupã ce amînþeles ce a fãcut, procesul prin care au ajunsacolo rãmâne în întregime în întuneric.”

Avem aici o descriere, corectã dupã pã-

rerea mea, a adevãratului geniu în matema-ticã ºi, desigur, nu numai acolo. Unicitateageniului, fie el savant, artist sau scriitor,rezidã în caracterul irepetabil al procesuluisãu de creaþie ºi acesta este misterul creaþieisale. Desigur, prin definiþie, orice act decreaþie artisticã este unic, deoarece este lacapãtul unui proces mintal care nu poate fireprogramat ºi deci ireversibil. ªi, cu toateacestea, numai câteva pot primi calificativulde geniale ºi acestea nu doar datoritã real-izãrii artistice, originalitãþii ºi profunzimiimesajului, ci mai ales datoritã evidenþei cãartistul a creat ceva imposibil de redat ºi pecare oricum nimeni nu o mai fãcuse pânã lael. Este calitatea sa de magician de care sevorbea mai sus. Un asemenea geniu descop-erã ºi aduce în sfera cunoaºterii adevãruride nepãtruns de minþile obiºnuite sau, dacãsunt artiºti, creeazã universuri de recepþiecompatibile cu sensibilitatea umanã nunumai complet noi dar ºi de mare forþãesteticã. Sunt creaþii care aparent se nasc dinneant, nu au modele pe care sã le urmeze,dar nici nu pot fi imitate sau comparate cu

94

Viorel Barbu

ceva. Cu ce s-ar putea compara opera luiAristotel, fundamentalã pentru întreagagândire europeanã. Desigur, a fost influ-enþat de Platon, care i-a fost mentor, daropera sa filosoficã depãºeºte tot ceea ce acreat gândirea elinã pânã la el ºi nu va fidepãºitã (decât parþial) decât dupã douã miide ani, odatã cu noua viziune asupra lumiiimpusã de fizica modernã.

Ce model a avut Newton atunci când acreat calculul infinitesimal sau a descoperitlegea gravitaþiei. Desigur, era la curent cumatematica timpului impulsionatã dedescoperirile lui R. Descartes, precum ºi dedinamica Galileianã sau observaþiile astro-nomice ale lui Kepler, dar nimic din acesteanu puteau anticipa sau conduce prinmijloace inductive la excepþionaleledescoperiri de care vorbeam.

Cum ar putea fi încadratã istoric înmatematica secolului al XX-lea, de altfelbogatã în descoperiri fundamentale, teore-ma de incompletitudine a lui Gödel carerevoluþioneazã logica matematicã ºi bazelematematicii însãºi printr-un rezultat nunumai surprinzãtor, dar chiar miraculos ºicare infirma câteva sute de ani de încercãride formalizare logicã a matematicii. Era uneveniment ºtiinþific asemãnãtor cu cel pro-dus cu o sutã de ani mai înainte prindescoperirea geometriei neeuclideene decãtre Lobacevski ºi J. Bolyai.

Am putea vorbi aici ºi despre creaþiamarelui Shakespeare. Se ºtie cã cele maimulte dintre piesele sale de teatru erau pre-lucrãri (azi le-am numi plagiate) ale unoropere de teatru care circulau de mai multãvreme în Europa, dar forþa dramaticã ºi pro-funzimea operei sale nu numai cã suntunice, dar nu sunt nicãieri de regãsit, niciînainte ºi nici dupã el. În Europa secolului alXIX-lea au creat mai mult de 20 de scriitoriconsideraþi astãzi ca ºi atunci geniali. Totuºi,cine dintre aceºtia se poate asemui luiHonoré de Balzac, F. Dostoievski sau LevTolstoi?

De aceea, marii creatori (geniile magicieni– cum am convenit sã le numim) sunt ºiincomode în culturã; nu pot avea imitatori,iar culmile operei lor induce un sentimentde frustrare ºi neputinþã.

95

Descopãr aproape din întâmplare, lacâteva luni dupã o lungã ºedere în Rusia –pe care n-o cunoscusem pânã acum decât« printre picãturi », hãrþuit de grijile specta-colelor pe care le prezentam în turneu, decele ale participãrii la diferite conferinþe saucolocvii – textele lui Céline despreLeningrad. ªi regãsesc, spuse cu o forþãimpresionantã, printr-un fel de interjecþii lit-erare, de imagini exclamative, senzaþiile pecare le-am avut în acest oraº care nu mãîncântã – Céline îl considerã cel mai frumosdin lume, în genul « Viena, Stokholm,Amsterdam » - dar cãruia nu se poate sã nu-i recunoºti un fel de mãreþie geologicã, oînfruntare tulburãtoare a pãmântului cuapa, a stepei cu cerul, a Rãsãritului cuOccidentul : « Neva. Desfãºurându-se lanesfârºit, mereu… spre larg, vânãt…cerul… marea… gura cãscatã a fluviului…la nesfârºit… marea se nãpusteºte pestenoi… peste oraº. Îl þine în palmã, marea !...strãvezie, fantasticã, încordatã… în mâinileei… cât þin cheiurile… tot oraºul o încrân-cenare… palate… ºi alte palate.Dreptunghiuri dure, cupole, marmurã,enorme bijuterii dure, pe malul apei livide.Cerul marelui Nord mai sticlos, ºi maistrãveziu decât enormitatea fluviului, numult, o nuanþã, nãuc… alte clopotniþi…douãzeci de perle de aur alungi… plânsedin cer… ªi-n fine Amiralitatea, feroce,þeapãnã, împunge firmamentul… Altedouãzeci de bulevarde… alte deschideri,perspective, spre un spaþiu mereu sporit…

din ce în ce mai aeriene… Dus de val,oaraºul nãpãdeºte cerul…, se desprinde depãmânt… Se avântã de peste tot… Oraº pemãsura cerului ! Cer de ghiaþã, oglindãinfinitã… Case pânã la pierzanie… Vetuste,gigantice, zbârcite, perforate, prãbuºte subpovara unui trecut imens… »

Tradus în rusã de Elsa Triolet, Voyage aubout de la nuit a fost publicat în tiraje demasã dar drepturile de autor, considerabile,nu pot fi cheltuite decât pe loc, în Uniuneasovieticã. Céline, ridicat în slãvi de însuºiJdanov la ultimul congres al scriitorilorsovietici, ajunge la Lenigrad la sfârºitul luiaugust 1936. Nu este un invitat oficial,închis într-o rezidenþã pentru oaspeþii devazã, din care nu se iese decât pentru pro-gramul prestabilit. Fireºte, « Comitetul pen-tru legãturile cu strãinãtatea » îl dã în grijaunui ghid, Natalia, a cãrui misiune estedeopotrivã de a-i « explica » realitãþile sovi-etice ºi de a-l supraveghia, dar libertatea decare dispune este mult mai mare decât cea aaltor scriitori francezi care se perindã la aceavreme prin þara sovietelor. Céline, care afost dintotdeauna un om sãrac, trage la celmai fatuos hotel de pe miticul NevskiiProspekt, Hotelul Europa, închiriazã omaºinã Packard pentru traseele mai lungi ºitimp de o lunã bate Leningradul în lung ºi-n lat.

Nu-l atrag colecþiile muzeului Ermitaj, cipiaþa imensã din faþa palatului : « velodrompentru elefanþi unde poþi rãtãci vo douãbrigãzi fãrã mãcar sã-þi dai seama… Iar în

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Celine despreLeningrad

Le fragment est une partie du journal parisien de l'auteur, qui parle de la découverte des textes deCéline sur Leningrad. On offre au lecteur un morceau de la vie et la société leningradistes.

Résume

96

Virgil Tãnase

jur un zgârâie nori prãvãlit, culcat,desfãºurat în evantai, cu cinci mii degãurele, ferãstruici ºi orificii… biroul þar-ilor » ; priveºte uluit catedrala MaiciiDomnului de la Kazan « lãþindu-ºi umbrape douãzeci de strãzi, pe-un întreg cartier,cu aripele-ntinse peste un stol decoloane… », ºi, dincolo de Neva, fortãreaþaPetru ºi Pavel : « fãcutã ghem, pironitã peinsulã de înspãimântãtoarea catedralã careadãposteºte mormintele þarilor, toþimãcelãriþi. Cocardã din piatrã de puºcãrie,încremenitã, strãpunsã de-un îngrozitorpumnal de aur, tot numai ascuþiº, suliþaunei biserici pentru o parohie de asasi-naþi… ».

Iar seara, searã de searã, teatrul Kirov,fostul Mariinskii. Céline e fascinat. De salã,care i se pare cea mai minunatã din câte avãzut : « O minune ! Gen mamut…,graþioasã, mamut graþios, aerian slavãDomnului, de-un albastru ca al cerului, pas-

tel cu fir de argint. Balcoane cearcãnuite,franjuri azurii, în cascadã. Candelabrul,nebuloasã de stele… Dedesubt paianjeniºde ramuri de-o culoare asfinþie, lemnãriirãsucite, catifele în tonuri dulci, poeziafotoliilor… » De calitatea spectacolelor deoperã : vede Dama de picã de vreo patru ori.ªi mai ales baletele : o muzicã de orgã, i separe, scrisã cu corpurile dansatorilor.Céline, se ºtie, are o slãbiciune pentru balet,ºi mai ales pentru balerine. Fantasmeazã. Arvrea… Scurt pe doi, Natalia, îi obþine oîntrevedere cu directorul teatrului Kirov.Scriitorul francez lãudat de Jdanov e primitîn sale de consiliu, în prezenþa a vreodouãzeci de personalitãþi ale teatrului :balerini, consiliul de conducere, biroul departid, etc. Timp de o orã, înflãcãrat – « suntcând decorul, când orchestra, când corpulde balet… » - Céline le expune subiectul pecare îl propune : o istorie cu demoni, cubalerine ieºite de-a dreptul din iad, cu þãranicare-ºi lasã satul, vrãjiþi de aceste femeiinfernale, cu o þãrãncuþã care, pãrãsitã deiubitul ei, se omoarã dar vine totuºi de pelumea cealaltã ca sã mai danseze o datã cuel, etc. La sfârºit, directorul exprimã opiniageneralã : totul e foarte bine ºi frumos, darunde e « mesajul social » ?

Când Céline vrea sã plece la Moscova,Natalia îl îndeamnã sã renunþe. Scrisorile pecare le trimite în Franþa ºi chiar cãrþilepoºtale – nici mãcar nu trebuie sã ledezlipeºti ca sã le citeºti – nu fac elogiulregimului sovietic, din contrã. Céline avãzut ºi a aflat destule ca sã înþeleagã cã eînþelept sã urmeze sfatul ghidului sãu.Pãcat. Atât de diferitã, de-o grandoare maitainicã, crescutã firesc din inima Rusiei ºipurtând pânã-n floare seva acestei civilizaþiide-o altã plãmadã decât cea a occidentului,Moscova ar fi putut prilejui pagini încã ºimai uimitoare. Simt un fel de frustrare înprimul rând literarã.

Într-adevãr, ochiul nostru parcã priveºtea doua oarã atunci când cuvintele – cele alescriitorului, mai potrivite decât ale noastre –scot lucrurile din învãlmãºeala simþirii ºi ledau un nume, un nume care numai el neîngãduie sã le mânuim, sã facem din senti-mente repere de viaþã.

97

Progresul în credinþã confirmã progresul economic?

“Bogãþia este produsul capacitãþiiomului de a gândi”.

Ayn Rand“Fericirea noastrã depinde deînþelepciune”.

Sofocle“Conºtiinþa oferã oamenilor drep-tul de a-ºi gãsi fericirea. Este dedatoria fiecãruia sã o ºi gãseascã”.

Benjamin Franklin

Eseul nostru care, se poate observa, s-aconsacrat pentagramei spaþial-atemporale(Divinitate-Om-Credinþã-Religie-Virtuþi), sedeschide, în ultima parte, a cincea, cu treigânduri ale unor personalitãþi despãrþitesemnificativ de timpul în care mesajul lor s-a eterizat în univers.

Bogãþia ºi/sau fericirea este contrapusã,ca percepþie sau rezultat material gândirii,înþelepciunii ºi acþiunii umane. Cu altecuvinte, revelaþia ºi contemplarea te potconduce spre un anume ideal prin practi-carea lor. Subiectul în toate este omul, dar nuunul oarecare, ci omul care gândeºte,deþine, prin urmare, energia din spatelecuvântului. El trebuie sã devinã înþeleptprin conºtientizarea virtuþilor date lui ca hardivin. El trebuie sã caute pentru a gãsi ceeace-ºi doreºte, folosindu-ºi ºi mintea ºiînþelepciunea, dacã se poate simultan.

Credem cã este extrem de dificilãdefinirea bogãþiei ºi fericirii omului într-osingurã frazã. Creatorul ne-a lãsat în modindirect Cartea Cãrþilor, ea fiind calea deurmat spre ele, dându-ne capacitatea sã ni leînchipuim, înfãþiºãm, reprezentãm ºi, maiales, sã le înþelegem sensul larg. Acel sensniciodatã posibil de cuprins, dar mereudescoperit, pentru cã de la sfinþi, asceþi,filosofi ºi simpli credincioºi, bogãþiei ºi feri-cirii i-au fost adãugate mereu ºi mereu câteceva din infinitatea faþetelor, fãrã sã fi fostvreodatã epuizate. În universalitatea ºiinfinitatea bogãþiei ºi fericirii, atât în sensspiritual, cât ºi material, prin harul cred-inþei, fiecare om le poate înþelege diferit,însã cu aceeaºi capacitate de a fi împlinit deele.

Divinitatea ºi-a “lãsat” creaþia - omul - sãfie, pentru o clipã în contact, dar fãrã sã leînþeleagã, cu fericirea ºi bogãþia întruchipateîn Eden. I-au fost dezvãluite ca palpabile, cusimþurile vãzului, auzului, pipãitului, darnu ºi veºnic accesibile. Avertismentul de anu mânca din fructele pomului cunoaºteriiºi de a nu se atinge de cel al vieþii ne relevã,poate, iubirea nemãsuratã a Divinitãþii pen-tru omul creat de ea, oferindu-i veºniciabunãstãrii vieþii lumeºti în Rai. Nu i-a opri-mat curiozitatea, îndemnându-l pe Adam sãdenumeascã el tot ceea ce întâlneºte.Curiozitatea femeii a fost “ispititã” deºarpe, iar ceea ce era intrinsec de înþeles cabunãstare perpetuã, a devenit un ideal al

Culturã ºiecomomie

The article proposes an overview on the way in which the progress of economy and the religiouschanges influence and determine each other.

Abstract

Napoleon POPValeriu IOAN-FFRANC

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)

98

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

omului prin alungarea din Rai. Un idealcare trebuie înþeles ºi de atins, atât de omulgeneric, cât ºi de fiecare generaþie ºi fiecareindivid, în cãlãuzirea tuturor de credinþa încreator.

În multe din textele biblice, unele citatede noi, se spune cã izvorul cunoaºterii ºipriceperii este credinþa în Dumnezeu ºinumai din perspectiva acestei sorginterãmânem drepþi cu noi înºine ºi cu semeniinoºtri, întrucât credinþa ne elibereazã de ajudeca strâmb ºi fãrã de lege. Iatã cum ide-alul bogãþiei ºi fericirii nu poate fi rezervatnumai unora din credincioºi sau numaiunor oameni, întrucât cunoaºterea ºi pri-ceperea - început al ºtiinþei - sunt date ca haractiv tuturor credincioºilor ºi ca harpotenþial tuturor oamenilor. Oameni cu ocapacitate de contemplare mai profundã -Rand, Sofocle, Franklin ºi mulþi alþii - con-firmã acelaºi lucru, al validitãþii idealuluipentru toþi, totuºi condiþionat atunci cândeste de dorit sã te apropii de el: sã gândeºti,sã fi înþelept, sã-þi valorifici dreptul la eleprin conºtiinþã.

Din unghiul nostru de vedere, precizatde la bun început, conexãm gândirea,înþelepciunea, conºtiinþa de omul credinciosºi de reverberaþia acestora în munca salumeascã. Prin aceastã precizare îndrãznimsã identificãm un numitor comun albogãþiei ºi fericirii, în înþelesul cã, în viaþalumeascã, din definiþia celor invocate maiînainte nu poate lipsi ECONOMICUL.Acesta din urmã poate fi considerat, înegalã mãsurã, fundamentul bogãþiei ºi feri-cirii sau, cel puþin, o dimensiunea reprezen-tãrii acestuia. Este de observat cã, acceptândteza universalitãþii ºi infinitãþii celor douãcategorii - ca percepþie, reprezentare, sferãde cuprindere, înþelegere etc. - nu dãm niciun ordin de mãrime economicului, ci vor-bim, deocamdatã, pur ºi simplu despre eco-nomicul care incumbã munca omului.

În viaþa spiritualã hrãnitã de credinþã,bogãþia ºi fericirea sunt chiar expresiasuiºului pe treptele revelaþiei, în timp ce înviaþa materialã mulþi oameni încã îºi dorescmãcar o licãrire a bogãþiei sau fericirii îndimensiunea lor economicã, o câtime cât demicã. Prin aceastã antitezã este departe de

noi gândul diferenþierii, în sensul laudeipentru unii ºi dezaprobãrii pentru alþii. Prinea vrem sã întãrim necesitatea pentru omulcredincios (ca obligaþie divinã) ca bogãþia ºifericirea sã fie privite unitar ºi simultan prinspirit ºi fiinþã pãmânteascã, pentru a leputea conferi o completitudine dupã voialui Dumnezeu, chiar dacã nu o vom atingeniciodatã. Sã fie oare calea, care nu se vaputea strãbate niciodatã, în totalitate, înviaþa pãmânteascã de reîntoarcere a omuluiîn Rai?

Credem cã aceastã completitudine trebuie sãse regãseascã structural în mod obligatoriu ºi înceea ce ar putea fi bogãþie ºi fericire economicã:ea trebuie sã fie perceputã simultan de câtmai mulþi semeni, indiferent de cine suntpromotorii, trebuie sã serveascã dreptãþii, sãajute omul sã vadã bogãþie ºi fericire dinco-lo de cifrele seci în care exprimãm econo-micul.

Limitându-ne la dimensiunea economicãa bogãþiei ºi fericirii ºi trecând prin citatelemotto ale acestui capitol, ca oameni credin-cioºi avem din nou revelaþia primordialitãþiicuvântului care este Dumnezeu ºi cu Dum-nezeu, aceastã energie primarã care poate figândul, devenit înþelepciune ºi conºtiinþã,toate privite ca responsabilitate datã nouãde Divinitate pentru a gestiona resurse lim-itate spre binele câtor mai mulþi semeni.

Am fost noi înºine martori ai frustrãriinereflectãrii progresului economic deansamblu în viaþa fiecãrui individ, chiar cuacceptul unei întârzieri al acestei reflectãri.Este bine, este rãu? Este corect sau incorect?Rãspunsul este simplu, numai în mãsura încare vom încerca sã înþelegem cã oricãreiminuni, inclusiv cele economice, îi este datsã treacã prin oameni, îi este dat sã înceapãcu energia gândului fiecãrui din noi, izvoruloricãrui proiect sau inovaþie.

1. Despre progresul în credinþã ºi impactulasupra economieiEducaþia proprie ºi timpul trãirii noastre

în lumea pãmânteascã ne îndeamnã, ºipoate ne obligã, sã descifrãm demersul pro-pus în eseul acesta printr-un limbaj alepocii, reflectând nivelul atins al cunoaº-terii. Ca urmare, energia gândului fiecãruia

99

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)

din noi trebuie înþeleasã ca fiind polarizatã,ca având un sens cãruia trebuie sã i seatribuie multe calitãþi.

În scrierea aceasta a noastrã, forþa gân-dului este polarizatã de credinþa înDivinitate ºi, credem, cã mãrimea ei este celpuþin proporþionalã cu progresul fiecãruiadin noi în credinþã. A pune respectiva legã-turã într-o anume stare de emoþie, numai cutermeni pozitivi, ne relevã o idee dejaexpusã: Dumnezeu nu ºi-a diferenþiatcreaþia în raport cu credinþa ºi necredinþa, cil-a fãcut pe om sã înþeleagã cã a vrea maimult, înseamnã a crede mai mult în acelceva. Cu alte cuvinte, dacã forþa gândului

este intrinsecã în fiinþa umanã, un dat decreator - lucru demonstrat de evoluþia saintelectualã, a înþelegerii treptate a mediuluinatural ºi social în care trãieºte - atunci chiarcredinþa la iniþial, sã-l numim nivel zero nuîl opreºte pe om sã fie creator, odatã ceDivinitatea ºi-a “osândit” creaþia la viaþã ºia spus rãspicat, acest lucru, la alungarea dinRai.

Iatã, deci, cã progresul în credinþã, de lastarea zero spre plus infinit - echivalentã,într-o altã scarã, cea biblicã, cu cât îi va fi datomului sã existe pe pãmânt - este multipli-catorul forþei iniþiale a gândului, caredevine din ce în ce mai plin de energie.Rezultatele sinergiei acestui gând mereupotenþat de credinþã ne-a adus la civilizaþiade astãzi, la valorile politice, sociale ºi eco-nomice ale momentului pe care îl trãim.Dacã vom încerca sã definim credinþa înDivinitate ca fiind cel mai cuprinzãtor codde conduitã al omului pe planeta Pãmânt,valabil atât pentru semenii lui între ei ºiîntre aceºtia ºi natura creatã de Divinitate,atunci vom avea ºi revelaþia simbolisticiiDivinitãþii. Biblia, privitã iniþial chiar ºinumai ca o împletire de istoric ºi legendã,stârneºte o curiozitate care, pentru mulþi afost declicul predominant spre credinþã. Dinacest moment, citirea Bibliei devine o lec-turã de cu totul altã naturã, cea a intro-specþiei proprii faþã de referinþele supreme, amãsurãrii distanþei dintre modul tãu demanifestare ºi acestea, descoperirea treptatãa cãii de a micºora aceastã distanþã, nicio-datã posibil de redus la zero! Iniþiat pefãgaºul credinþei, simþi aproape “ambiþia”de a trãi în credinþã, dar ºi invitaþia de a-þiperfecþiona gândirea, pentru a înþelege sim-bolistica Divinitãþii, o reprezentare exclu-sivã a faptelor bune - în sens filosofic ºilumesc - a modului în care sã comiþi uneori,mãcar dacã nu întotdeauna, fapte bune.

Invitaþia primitã des, de mulþi din noi, dea gândi pozitiv în clipe de cumpãnã, venitãprin înþelepciunea popularã este, în fapt,simbolistica de acþiune divinã numai în sen-sul faptelor bune.

Atunci cum descifrãm progresul în credinþãºi impactul asupra economicului? Abordarealogicã este calea directã a acestei descifrãri,

100

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

pe mãsurã ce devenind ºi noi mai cunoscã-tori al Cãrþii Cãrþilor.

Biblia ne spune cã apropierea noastrã deDivinitate este echivalentã cu mai multãcunoaºtere ºi pricepere. Mai multã cunoaºtereºi pricepere pleacã de la sâmburele decunoaºtere ºi pricepere cu care ne-a dotatiniþial Creatorul, întrucât chiar ºi atuncicând Adam ºi Eva erau în Rai, bucurându-se de frumuseþe ºi bogãþie nemãrginite, autrebuit sã discearnã între permisivitatea ºiimperativitatea poruncii lui Dumnezeu.Aceºtia au fãcut-o în sensul cã viaþa noastrãpãmânteascã sã fie un drum nesfârºit de aajunge în Rai, iar în calea timpului sã fãurimmereu bogãþii, cu o reprezentare temporarãa fericirii, mereu înþelese în sensul de aputea fi depãºite.

Progresul în credinþã ne-a permis atâtdezvoltarea cunoaºterii cât ºi creºterea pri-ceperii noastre, asimilând ºi înþelegând totmai adânc sensul “faptei bune”. Progresulîn credinþã a permis omului credinciosexpansiunea în toate dimensiunile a “fapteibune”, ea însãºi devenitã sinonimã cu pro-gresul lumii pãmânteºti. ªi când credinþaeste privitã ca un cod suprem de conduitãpentru a face fapte bune, atunci cunoaºtereaºi priceperea au beneficiat mereu deraportarea la referenþialele divine. A tindecãtre ele explicã însãºi natura progresuluilumii pãmânteºti, observând cu miraredouã lucruri esenþiale. Primul, cã bogãþia ºifrumuseþea lumeascã, de naturã materialã,aduce fericire prin abordarea lor moralã,adicã sã fie fapte bune. Al doilea, cã bogãþiaºi frumuseþea lumeascã, de naturã materi-alã, sunt rezultatul înãlþãrii spiritului încredinþã. De aici decurg unele concluziiinteresante, dar extrem de simple, carepoate stârnesc chiar zâmbete pentru ceicare, trãind cu ele, le-au clasificat, ºi le maiclasificã încã, drept rutinã.1. Economicul lumesc, care aduce bogãþie ºi

fericire relativã (mereu raportate la ni-velul de dezvoltare) este pus în miºcarede cunoaºterea naturii ºi priceperea de aconlucra cu ea. Cunoaºterea este reflexulcuriozitãþii umane, un dar divin, iar pri-ceperea derivã din înþelegerea accesibilãprin apropierea de Divinitate.

2. Economicul lumesc intenþional estemereu o faptã bunã: oferã bunuri ºi ser-vicii pentru a satisface trebuinþele omu-lui. Accesibilitatea la ele este o problemãdatã de creator în sarcina omului, prinîndemnul simplu de a munci în lumealui.

3. Pentru ca economicul sã progreseze,omul a fost dotat cu forþa gândului vi-zionar, iar idealurile ca valori creºtine auinspirat uneltele, cãci ºi calea de urmatspre ele ne-a fost arãtatã.

4. Economicul concret predominã în faptebune, statistica vorbind despre indica-torii de civilizaþie, de nivel de trai etc.Aceastã predominanþã nu poate fi expli-catã decât prin prevalenþa moralitãþiihrãnitã de virtuþi. A ajunge la ele estenevoie de educaþie, a le ºi aplica în trãirealumeascã efemerã înseamnã a avea har(mãcar talent lumesc!) A avea har în-seamnã sã te apropii de Divinitate, sã aicredinþã în forþa reuºitei, cu gândul lasprijinul divin, sã gândeºti pozitiv.

5. Bogãþia ºi fericirea privite economic tre-buie sã fie morale prin accesibilitate.Preþul lor economic trebuie sã fie moralatât prin larga accesibilitate, cât ºi prineficienþa costurilor. Dumnezeu când aspus credinciosului sã batã cã i se vadeschide, sã cearã cã va primi etc., aîndemnat pe om nu sã facã pomanã, ci sãfie capabil sã ofere din bogãþia ºi fericirealui (economicã) ºi semenului aflat însuferinþã. Ca urmare, redistribuþia eco-nomicã vãzutã de Divinitate nu are nimiccu sãrãcirea unuia în detrimentul altuia.

6. Progresul economic are nevoie în limba-jul prezent de cunoaºtere, forþa gânduluiimponderabil fiind re-recunoscutã cainstrument de lucru asupra naturii mate-riale (oare nu seamãnã ceea ce afirmãmacum în mod filosofic, cu ceea ce fizic afost inventat: a tãia cu laserul, fascicol deenergie, o piesã materialã?). Cunoaºtereaa înlocuit pe drept cuvânt convenþionalul“Cercetare ºi Dezvoltare” ca motor aleconomicului, R&D fiind organic prece-date de nevoia de cunoaºtere.

7. Progresul economic are nevoie de o per-manentã creativitate, iar acest cuvânt

101

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)

este dominat de moralitatea cãii spre per-fecþiune. Drumul spre perfecþiune, pen-tru a face fapte bune, trece (din nou) prinvirtuþi, a cãror înþeles ºi înþelegere arenevoie de contemplare profundã. Aceas-tã stare este caracteristicã (ºi) credincio-sului care, prin contemplare, ajunge larevelaþia soluþiei. Soluþia dã obiect cre-ativitãþii, iar munca omului pune creati-vitatea în operã.

8. Bogãþia ºi fericirea în sens econo-mic/lumesc depind numai ºi numai deom, singurul creator de valoare prinmuncã. Care ar putea fi însã sorginteaacestei capacitãþi a omului de a crea va-loare? Convenþional ºi simplist econo-miºtii au spus cã prin muncã, fapt careparcã seamãnã semnificativ cu texteledin genezã. Credem însã cã “muncaomeneascã” este o categorie filosoficãcomplexã, întrucât ea alãturã ceva uimi-tor ºi diferit în plan pãmântesc ºi biblic:alãturarea creaþiei divine - privite ca per-fecþiune - cu pedeapsa trudei aceleaºi cre-aþii, care nu a ascultat de porunca divinã.În plan pãmântesc, avem alãturareafiinþei perfecte cu darul ei major de asupravieþui osândei: “gândesc, deciexist”, dar a exista în sensul viuluilumesc este punerea în operã a energieiimponderabile a gândului mereu vizio-nar sub forma celor de trebuinþã. Muncaîn sens economic este numai o parte dinpunerea în operã a gândului uman, elînsuºi mult mai larg decât cuvântullumesc, noþiunea de comunicare. Numai“cuvântul” din genezã poate fi echivalatcu gândul omului, în sensul strict cãomul a fost creat dupã “chipul ºiasemãnarea” cu Dumnezeu, fiindu-ideschis - potenþial - drumul nesfârºit dea-l ajunge în perfecþiune, fãrã sã-l egalezevreodatã.

9. În economie, a face ca Dumnezeu esteinvitaþia permanentã pentru creºtere,dinamism, reînnoire, regenerare, schim-bare, eficienþã, eficacitate etc. - numaifapte bune - cu adaugio-ul divin al încu-rajãrii. Privind la perfecþiuneaDivinitãþii, omului îi este deschisã caleaspre progresul economic. Ceea ce este

fascinat este cã apropierea de perfecþi-unea divinã incumbã o ºi mai mareapropiere de însãºi Divinitate pentru cã,repetãm, cunoaºterea ºi pricepereaumanã cresc cu apropierea noastrã deDumnezeu.Iatã cum conexiunea între creºtinism ºi

economic îºi dezvãluie ºi dimensiunea core-laþiei dinamice, respectiv progresul în credin-þã aduce dupã sine progresul economic.

2. Progresul economic ajutat de creºterea cre-dinþeiCorelaþia dinamicã amintitã, între cre-

dinþã ºi economie, trebuie privitã ºi prinprisma legãturii între aprofundarea credin-þei ºi performanþa economicã. Preceptele de-scrise privind credinþa în sine, poziþionareafaþã de ea, treptele de intermediere întrecredincios-credinþã-religie-virtuþi - pânã laDivinitate au avut, credem, darul eviden-þierii perfecþionãrii umane, deci inclusiv aabilitãþilor sale economice, prin beneficiilecredinþei în Divinitate. Lanþul acestei per-fecþionãri nu este simplu, atât timp cât vomconsidera aprofundarea credinþei o ºcoalãde tip deosebit, unde voinþa omului trebuiesã fie mai presus de orice “obligaþie” im-pusã din exteriorul pur lumesc.

Este important de spus cã aprofundareacredinþei în Divinitate, privitã ca o altãºcoalã, nu intrã în nici o contradicþie cuºcoala convenþionalã în care, în condiþiilevalorilor democratice, se pune accent pedrepturile omului. Acestea din urmã sunt otranslatare în termeni contemporani a per-ceptelor filosofice biblice cu privire laordinea dintre oameni. Mai mult, predis-poziþia spre respectiva aprofundare þine deomul însuºi, dacã acumulãrile anterioare încredinþã i-au dat confortul contemplaþieiunui proiect lumesc prin valorile revelaþieidivine. Aceasta din urmã i-au suscitatcunoaºterea spiritualã, i-au stimulat o altãabordare a acþiunii lumeºti, i-au catalizatfaptele bune cu practicarea virtuþilor, i-audat o înþelegere mai bunã ºi lipsitã de ego-ism asupra vieþii pãmânteºti, pe mãsuraînãlþãrii sale spirituale, a apropierii deDumnezeu în însãºi dorinþa de cunoaºtere,proprie firii umane.

102

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

În calitatea sa de creator de valorilumeºti de importanþã economicã ºi socialã,omul credincios crede în cãlãuzirea divinãnu din teamã, ci din responsabilitate.Responsabilitatea, privind nepãrtinitorcãtre semeni ºi fiind conºtienþi de nevoia lorde fapte bune, înseamnã practicarea vir-tuþilor, iar prin ele se poate privi mereu lachipul ºi îndemnurile lui Dumnezeu.Referenþialul perfecþiunii divine îndeamnãla încercarea propriilor puteri, satisfacþiaspiritualã fiind legatã mereu de pasulfiecãruia spre perfecþiunea proiectelorlumeºti. Nu întâmplãtor multe dinproiectele lumeºti, care înglobeazãcunoºtinþe ºtiinþifice surprinzãtoare rapor-tate la timpurile lor, au fost dedicateDivinitãþii.

Credinþa ºi încrederea în posibila apro-fundare a perfecþiunii declanºeazã, credem,prin prisma tuturor perceptelor amintite, uncomportament uman mai performant,bogãþia ºi fericirea - în descrierea fiecãruia

din noi - devenind idealuri care transcedmaterialul pãmântesc. Chiar numai ºi acestlucru are conotaþia cã progresul economic,într-o amintitã etapã, poate fi atins, întrucâtperformanþa omului credincios a acþionatnu numai asupra materiei, ci ºi asupra spir-itului sãu. Un spirit înãlþat modeleazã maieficient materia prin sistemul economic.Cum? De ce? Vom rãspunde la aceste între-bãri sintetizând într-o altã formã concluziideja prezentate. Aminteam de conexiuniîntre ºcoala spiritualã dedicatã apropierii deDivinitate ºi ºcoala Convenþionalã. Acesteasunt într-o sinergie absolut normalã, carepoate fi argumentatã. Folosofii au decupatdin propriile revelaþii ºi au translatat sprecunoaºterea semenilor percepte de înaltãmoralitate. ªtiinþele exacte au progresat prinaplecarea spre natura materialã afiolosofilor. Mai toate ºtiinþele predate înºcolile convenþionale sunt rezervoarelelumeºti, tangibile ale revelaþiilor unorspirite înalte. Încercãm sã generalizãm

103

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)

ideea cã ºcoala cunoaºterii Divinitãþii ali-menteazã din plin, în forme transformate,cunoaºterea predatã în ºcolile con-venþionale. Unii oameni au încercat sã rupãacest lanþ ºi sã-ºi facã prozeliþi, dar în toatetimpurile gãsim exemple de revenire laviaþa divinã, mãcar pentru încã o respiraþiespiritualã pentru a putea înainta.

Ca urmare, unde se acumuleazãînãlþarea în spirit în omul care munceºte -homo economicus?

Putem porni la acest rãspuns de la com-portamentul uman cizelat de credinþã.Dincolo de orice tãrie a credinþei, contactulcu ea al omului are un impact pozitiv. Esteexact ceea ce ºi-a dorit Divinitatea pentrupropria sa creaþie - omul sã fie cãlãuzit sprebine ferindu-se de propriile sale ispite, iar înacest bine conlucrarea ºi dedicarea cãtresemeni are un rol central.

Acumularea de credinþã - privitã caºcoalã spiritualã - ºlefuieºte comportamen-tul omului generic ºi, poate în mod special,al liderilor între semeni. Sã ne întrebãm, laacest moment, ce este legea fundamentalãpentru o societate concretizatã într-oConstituþie. Poate un studiu cu totul separatne va demonstra cã toate principiile consti-tuþionale îºi iau seva din învãþãturileDivinitãþii, scrise în Biblie. O digresiunecãtre pãrinþii care au fondat America nerelevã puterea lor de întoarcere cãtre per-ceptele fundamentale ale credinþei înDivinitate. Sã nu uitãm cã mulþi dintreprimii colonizatori au plecat din Europapentru cã au fost persecutaþi pentru cred-inþã. Oare întâmplarea face ca dupã ce SUAau avut aceastã nouã Constituþie sã devinãcel mai puternic stat economic? Poate pen-tru unii, nu ºi pentru noi, întrucât nu putemsepara întronarea respectivei Constituþii demodul în care oamenii de sub jurisdicþia eis-au aplecat asupra dreptãþii (din noufaptele bune) ºi asupra muncii lor (“osândavieþii”). Ne spune ceva faptul cã 9 din 10americani sunt credincioºi? Oare ce estestatul de drept în cuvintele de azi decâtîndemnul de a nu trãi fãrã de lege ºi de a nujudeca semenii fiind tu un nelegiuit?

Esenþa politicilor economice “despuiate”de cunoºtinþele de detaliu la care a ajuns

omenirea astãzi va fi regãsitã în aceleaºiîndemnuri simple ale Divinitãþii, regãsibileîn Cartea Cãrþilor atemporalã. Sâmbureletuturor acestora este mesajul, îndemnul la amunci, oferta fiind zestrea Pãmântului finit,decupat din Univers, datã omului de cãtreDumnezeu. De la calitatea muncii, privitã pedomenii, în intensitate, în valoarea creatã, laceea ce este normal a da din rezultatele ei fieCezarului, fie semenilor neajutoraþi, dinceea ce îþi rãmâne þie (în câºtiguri - salariu,în naturã - autoconsum), pe ce economiseºtipentru alte necesitãþi imediate sau viitoares-a construit tot eºafodajul economic.

De la bun început Divinitatea ne-a datPãmântul cu tot ce este pe el ºi în el, subforma capitalului natural (un fel de Rai) ºi,în scurt timp de la crearea omului, muncaacestuia. Sinergia dintre aceºti doi factori,chiar sub “osânda” divinã, ne-au adus lanivelul de civilizaþie economicã pe careîncercãm sã-l desluºim ºi sã-l gestionãmmereu, prin teorie, politici, mecanisme, fac-tori de influenþã, pânã la subtilitãþile, dragichiar Divinitãþii, de sustenabilitate ºi dura-bilitate.

Întâmplãtor, trãim azi conotaþiile nece-sare dezvoltãrii economice (consistenþã,sustenabilitate, durabilitate) revendicatechiar de Dumnezeu când l-a alungat pe omdin Rai, avertizându-l cã nimic nu i se va dape gratis, cã va suferi dacã va fi duºmãnoscu natura, cã va fi pedepsit dacã nu se vaapleca ºi asupra trebuinþelor semenilor însuferinþã.

Oare armonia care trebuie sã existe întrepoliticile economice este o descoperire aomului sau manifestarea înþelepciunii,mãcar din când în când, tocmai pentru cã i-a dat-o Dumnezeu omului ca zestre iniþialã?Oare echilibrele macroeconomice nu suntreversul la invitaþia lui Dumnezeu de a nu filacom? Oare deficitele (bugetare, de contcurent) nu sunt expresia lãcomiei, a încer-cãrii de a trãi dincolo de resurse? ªi putemcontinua, dar detaliul n-ar face decât sã neîndepãrteze de la principiile abordãrii noas-tre.

Am atins vârfurile icebergului economicnumai din dorinþa de a invita ºi noi cititorulsã observe profunzimea corelaþiei creºtin-

104

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

ism-economie. Întreaga responsabilitate aomului cu credinþã în ceea ce priveºteeconomia rezidã, în final, într-un comporta-ment instrumentat cu o capacitate creativãîn permanentã desfãºurare. Comportam-entul ºi creativitatea venite pe filiera cred-inþei incumbã o anumitã atitudine ºi abor-dare a demersului economic al omului, carear trebui privit sistemic ºi sistematic, dupãporunca Divinã. Minunea nu constã înarmonia ºi echilibrul economic perfect, ci înºansa regãsirii acestora în momentele-cheie,când cauzele derapajelor conºtientizeazã omasã de oameni criticã, oameni aflaþi mãcarsub imperiul credinþei cã eventuala crizãtrebuie depãºitã. Analizând cauzele oricãreicrize economice, cu prezenþa axiomaticã aomului generic în sistemul economic, înorice punct al acestuia (de comandã, de

gestiune, de consum, de distribuþie etc. aresurselor) vom fi miraþi de simplitatea bib-licã a acestora. De regulã, într-un punct alsistemului economic, s-a manifestat genericlãcomia, sub una din miile de faþete ale sale.S-a ieºit, cu alte cuvinte, din precepteleDivine, iar un astfel de moment cheamã la o“reîntoarcere”. Societatea face o alegere, oselecþie, priveºte spre cei care trãiescînþelept, iar mecanismul democraþiei (peundeva o palidã copiere a modului în careIsus ºi-a ales apostolii) ne readuce pe dru-mul unei posibile soluþii investind în“oameni noi”. Ce se aºteaptã de la aceºtia?

În mod curios, nimeni nu se aºteaptã laminuni, cãci aceasta este ºi vrereaDivinitãþii. O minune ar fi un preþ mult preascãzut pentru infidelitatea omului în încred-erea pe care i-a acordat-o Dumnezeu îngestiunea lumii lumeºti. Toþi privim însã laºansa unei alte abordãri, faþã de care avemnevoie de altã atitudine, aducându-neaminte cã în ADN-ul comportamentuluicãlãuzit de Divinitate existã soluþia bineluiasupra rãului.

Iatã a doua dimensiune a conexiuniiîntre creºterea în credinþã ºi progresul eco-nomic, în afarã de cea filosoficã, cuprinzã-toare a întregului arc al timpului, pe ceapragmaticã, a reîntoarcerii la înþelepciuneacredinþei, când succesul economic neorbeºte. Oare ce este atracþia pentru risculeconomic, decât o mare îndepãrtare de la oanume armonie? Oare ce este efectul deturmã în investiþii, decât a te lãsa influenþatde o anumitã lãcomie? Oare ce este haz-ardul moral în economie, decât renunþareade a fi cu picioarele pe pãmânt?

Divinitatea ne spune cã mântuirea omu-lui este în ceruri, dar nu ca recompensã pen-tru riscurile asumate ºi materializate înlumea lumeascã, ci ca un proces natural caurmare a desãvârºirii omului, prin credinþã,pe Pãmânt. Cei care ºi-au iubit aproapele,cei care au deschis uºa celui care a bãtut, ceicare au oferit celui ce a cerut, în sfârºit ceicare au trãit ºi oferit ºi altora o viaþã înarmonie ºi echilibru, “vor sta la dreaptatatãlui”.

Progresul economic pare sã fie, aºadar, orezultantã a creºterii credinþei omului în

105

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)

viaþa sa pe Pãmânt. Perfecþiunea la care aajuns mecanismul economic global, cu celebune ºi cele adverse - acestea din urmã casemnale la exagerarea binelui doar în folo-sul unora, mai puþini - demonstreazã nece-sitatea restabilirii armoniei ºi echilibrelor cuo vitezã mai mare, bazat pe simplul postulatal nivelului de cunoaºtere atins de omenire.Cui datorãm aceastã cunoaºtere, cum tre-buie sã o folosim atunci când gestionãmdestine economice este întrebarea la care amîncercat sã rãspundem. În ceea ce nepriveºte credem, ca ºi contemporanulJoseph Chilton Pearce, cã “noi trebuie sãacceptãm cã vibraþia creativã din noi este chiarvibraþia creativã a lui Dumnezeu însuºi”.

Este normal sã vibrãm ca ºi Creatorul,dar armonizarea noastrã în aceastã vibraþiedepinde de modul în care îi “înþelegem”înþelepciunea ºi cum tindem, în faptelenoastre, spre perfecþiunea ei. Calea sprecredinþã este deschisã tuturor oamenilor, caun dar primar dat nouã de cãtre Divinitate,însã lucrarea bunã îndrituitã unora sprebeneficiul semenilor necesitã mãcarapropierea acestora, pe calea amintitã, devibraþia creativã a lui Dumnezeu.

Bogãþia ºi fericirea incluse în progresuleconomic cere responsabililor de politicieconomice sã gândeascã (Rand), sã fieînþelepþi (Sofocle), sã fie conºtiincioºi(Franklin). Toate înseamnã responsabili-tatea de a trãi lumeºte, responsabilitate pecare Dumnezeu ne-a “osândit-o” ca pe oobligaþie în primul rând faþã de noi înºine,tocmai pentru a putea sã ne-o asumãm ºifaþã de semeni.

Mândria Creatorului este, mai multdecât sigur, dovada omului cã fiind legatspiritual cu Divinitatea, îºi trãieºte viaþahãrãzitã tinzând spre o revenire, cândva înRai, prin capacitatea sa creativã ºi cã nu maitrebuie sã fie aºezat acolo ca la începutultimpurilor. Aceastã ºansã reclamã caleaapropierii de Dumnezeu, întrucât cu câteste mai mare cunoaºterea este nevoie de ºimai multã pricepere ºi înþelepciune înfolosirea ei.

Sperãm cã îndoiala confirmãrii progresu-lui economic prin credinþã sã se fi disipat,mãcar prin iscarea interesului de a se reflec-

ta asupra conexiunii, care pentru noi arãmas fascinantã.

Isus menþiona cã venirea Tatãlui Cerescpe Pãmânt este o aducere aminte pentru om- peste toate timpurile - cã pierderea cred-inþei îl va orbi ºi nu va mai vedea, nici cuochii minþii, ºi nici cu cei fizici, bogãþia ºifericirea. Dacã acestea au o legãturã ºi cumaterialitatea economicului ajungem laconcluzia cã însãºi perceperea lor are nevoiede credinþã. Altfel, trec ºi vor trece pe lângãnoi neobservabile!

Cuvânt de încheiereLa sfârºitul unui drum, credem o etapã,

ºi privind retrospectiv ºi imediat calea noas-trã, avem sentimentul unei focalizãri a dez-baterii noastre despre creºtinism ºi econom-

106

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

ic într-un plan anume, chiar obsesiv. Înabordãrile filosofice ale distanþei fãrãmãsura timpului ºi spaþiului, dintreDivinitate ºi Om, dintre credinþã ºieconomie, în toate încercãrile de a coborî ladetaliul ultim, al economiei, ne-am întorsmereu ºi, mai aproape, de semnificaþiadumnezeirii în tot ceea ce înseamnã ea pen-tru acþiunea umanã.

Obstinaþia noastrã de a rãmâne în preaj-ma “începuturilor”, a punctului de plecareîn toate, nu a fost voitã. Putem fi acuzaþi, pedrept cuvânt, de o anumitã obsesie pentrulegãturile inefabile în ecuaþia Divinitate -calitatea acþiunii umane, insistând pe inter-medierile asigurate de credinþã, religie, vir-tuþi, fãrã a reuºi sã explicãm o legãturã câtmai directã dintre credinþã ºi creºterea/pro-gresul economic.

Experienþa de viaþã ne dã curajul sã afir-mãm cã tocmai apelând la logica cunoaºteriistrict legate de tematica abordatã, am simþitmereu forþa resortului de a nu înainta încompararea detaliului economic cu forþadivinã. Aceastã forþã ne trãgea înapoi în acelplan amintit, parcã tocmai pentru a ne feride derizoriu ºi de lipsã de credibilitate. Amfost “lãsaþi” sã evocãm doar comparaþii înlumina unui blitz, ca o scintilaþie de imaginea cãrei iluminare de o fracþiune de secundãsã fie perceputã ca un mesaj subliminal sauca o ºansã de a întrezãri inefabilul. Prin ceeace am crezut cã ne obsedeazã în planurile deabordare am înþeles ulterior tocmaicãlãuzirea noastrã în a diferenþia între min-unile Divinitãþii ºi ceea ce poate face omulca sã devinã ceva minunat.

Sfera universalitãþii mesajului Bibliei,perceperea lui atemporalã, ne-a arãtat doaro posibilã cale de înþelegere a conexiuniidintre credinþã ºi economic, probabil calearevelaþiilor noastre despre subiect. La acestfapt trebuie sã fim foarte atenþi, întrucâtrevelaþiile noastre ne creeazã numai nouãînºine convingeri. De aceea, abordarea subiec-tului - în forma în care am putut noi sã oexprimãm - nu are rolul de a convinge pe alþii,ci de a îndemna pe aceºtia la propriile revelaþiiprivind acelaºi subiect.

Ne amintim cu mirare cã revenireaasupra unor texte din Biblie aduce mereu

înþelegeri mai profunde a sensului iniþial.Acest lucru ºi concentrarea noastrã pe caleaaleasã ne-a aºezat în faþa propriilor revelaþii,în care simþul nostru parcã a cãpãtat o con-firmare externã a propriului exerciþiu logic.Astfel cãlãuziþi am rãmas în diapazonullucrurilor sau cuvintelor simple, dar cuadânci semnificaþii, exact cum evangheliºtiiau încercat sã redea cuvântul lui Dumne-zeu. Astfel cãlãuziþi am rãmas ºi în lumeaforþelor divine care pot fi însuºite de ompentru lucrarea lui pãmânteascã, care sãplacã lui Dumnezeu.

Astfel cãlãuziþi am înþeles cã menireanoastrã prin aceastã lucrare nu este sãconvingem, ci sã încurajãm, iarãºi ºi iarãºi,încercarea altora pentru a ajunge la propri-ile lor convingeri. Pentru cã, se pare cã,printre altele, pentru a ajunge la o revelaþieprin credinþã, trebuie sã ai obsesia sau obsti-naþia unui subiect sau temã. Iar acest lucrueste demonstrat de gãsirea, de cãtre fiecaredin noi, a soluþiei la un proiect problemãasupra cãruia ajungem sã ne concentrãmobsesiv. Brusc ne dãm seama cât de simplãeste soluþia, cu câtã claritate o desluºim, cuce precizie o prindem etc.

Demersul nostru s-a bucurat mereu deiluminarea bruscã ºi numai aceasta ne-aþinut, în ceea ce afirmãm mai sus, maiaproape de sfera de acþiune a Divinitãþii,respectiv în înãlþarea spiritului omului, ca oprecondiþie a realizãrilor sale minunate prinmunca sa lumeascã.

În sfârºit, am dori ca “starea noastrãbunã”, prilejuitã de dezbaterea în doi atranscedenþei creaþiei în progres economicsã poatã fi trãitã de toþi cei care vor încercao cale asemãnãtoare nouã. Aici avem con-vingerea cã trãirea lor proprie îi va îndemnasã o mãrturiseascã ºi altora cu bucurie, obucurie cel puþin egalã cu a noastrã.

Oare acest lanþ de comunicare devenitinfinit în lumea noastrã nu este credinþa înbine, în fapte bune? Dacã rãspunsul este da,atunci prin lucrurile bune fãcute de noi pePãmânt nu ne apropiem de Divinitate? ªiatunci, în particular, progresul nostru eco-nomic - mãsurat ºi prin creºterea economicã- plãcut fiind lui Dumnezeu, nu este chiarrodul credinþei omului în Divinitate?

107

Universul rural a consti-tuit ºi constituie un spaþiude acþiune predilect al cine-matografiei naþionale, încãde la începuturile sale. Sã nuuitãm faptul cã secvenþelede început ale primuluilung metraj românesc, Inde-pendenþa României din 1912,se petrec în ambianþa unuisat vasluian în sãrbãtoare,de unde pornesc, în luptapentru neatârnare, celenouã cãtane („ºi cu sergen-tul zece”) din poezia luiVasile Alecsandri „PeneºCurcanul”, el însuºi, ºi fru-moasa lui Rodicã fiind per-sonaje distincte ale intrigii(în interpretarea unor actorimarcanþi ai timpului, AurelAthanasescu ºi Jeni Metaxa-Doro), în timp ce alte rolurisecundare, de figuraþie, apa-rþineau unor alþi mari actoriai scenei precum AristizzaRomanescu, în roluri de þã-rani ºi þãrance fiind distri-buiþi de cãtre regizorul Gri-gore Brezeanu, deasemenea,„nume mari” precum IonBrezeanu, Aurel Barbelian,George Ciprian, Elvira Po-pescu, Maria Filotti, MariaGiurgea, Marioara Fãrcã-

ºanu, Alexandrina Liniver-Gusty, Lili Cruceanu. Totdin perioada pre-sonorã ºidin anii de început ai filmu-lui românesc dateazã, apoi,o primã ecranizare a drameicaragialene „Nãpasta”, fil-mul Rãzbunarea de Hara-lamb Lecca, primit cu foartemulte rezerve de criticã nunumai pentru cã modificadate ale acþiunii ºi nume alepersonajelor originare ci ºidin pricina unor interpretãriactoriceºti discutabile (chiarale unor nume de elitã alescenei naþionale), aºa cumscria în epocã dramaturgulMihail Sorbul – care semna,pe atunci, cronica dramaticãîn ziarul „Seara” (din 16iulie 1913): „Am fost printrecei dintâi care au alergat laClasic sã vadã Rãzbunarea.Mã atrãgea ºi titlul piesei ºinumele actorilor ºi al auto-rului, dl. Haralamb Lecca.Ei bine, Rãzbunarea d-luiLecca a fost o «nãpastã» ºipentru public ºi pentruautor. De vinã nu-i atât au-torul care se crede chemat ascrie orice, ci artiºtii carejoacã. D-na Marioara Voicu-lescu ne-a dat o þãrancã care

n-avea nimic þãrãnesc înea”. Au fost ºi alte personajedin mediul rural în perioadapre-sonorã a filmului româ-nesc, îndeosebi în filme carenu s-au pãstrat peste ani,printre care Þigãncuºa de laiatac de Alfred Halm, Legen-da celor douã cruci de EftimieVasilescu, Datorie ºi sacrificiude Ion ªahighian, Haiduciide Horia Igiroºanu. ªi dinanii de început ai filmuluisonor dateazã câteva filmede inspiraþie ruralã. Amin-tesc doar Ciuleandra de Mar-tin Berger – prima ecrani-zare a romanului cu titluomonim de Liviu Rebreanu– ºi Ciocoii de Horia Igiro-ºanu, dar nu intenþionez oprivire exhaustivã asupracreaþiilor cinematograficede inspiraþie ruralã.

M-aº opri, în schimb, lacâteva filme documentaredin anii’30 ai veacului tre-cut, semnificative pentru re-laþia cinematografiei naþio-nale cu lumea satului. Mãrefer, în primul rând, la fil-mele rezultate din cerce-tãrile sociologice coordo-nate de profesorul DimitrieGusti, fondatorul Insti-

Artã ºispectacole

CãlinCÃLIMAN

Satul în filmul românesc

The Village in Romanian Cinema. The author proposes an overview on the most important moviesabout the rural world of the entire Romanian cinema.

Abstract

108

Cãlin Cãliman

tutului Social Român, per-sonalitate de faimã mondi-alã în domeniu. Este vorbadespre Drãguº, viaþa unui satromânesc (despre activitãþileproductive, obiceiurile ºi ri-tualurile din Drãguº, un satfãgãrãºean din sudul Tran-silvaniei), Un sat basarabean,Cornova (al doilea pas im-portant al echipei de socio-logi-cineaºti coordonatã deprofesorul Dimitrie Gustidin care fãceau parte, print-re alþii, Henri Stahl, AntonGolopenþia), Satul ªanþ (unalt sat ardelenesc, la pre-miera din 1936 filmul fiindacompaniat de corul dincomuna Leºu), Obiceiuribucovinene (al patrulea doc-umentar sociologic impor-tant, cu caracter etnograficºi folcloric). Din aceeaºiperioadã istoricã dateazã ºicel mai complex documen-tar românesc de inspiraþieruralã (distins, de altfel, cu

premiul celui mai bun docu-mentar la exigentul festivalcinematografic din Veneþia,în 1939), filmul regizoruluiPaul Cãlinescu Þara Moþilor(cu memorabila secvenþã deciné-verité a celor trei vârst-nici, care deapãnã amintiridespre Avram Iancu, pe carel-au cunoscut în copilãrie),un superb portret al lo-curilor, însoþit de comenta-riul poetic al scriitoruluiMihail Sadoveanu.

Revenind, ºi menþinân-du-ne, în continuare, exclu-siv în sfera filmului de ficþi-une, ajungem în anii „obse-dantului deceniu” când fil-mele de inspiraþie ruralã auconstituit un principal „ca-pitol” al „comenzii sociale”,al planurilor de producþiecinematograficã, alãturi defilmele „de ºantier” ºi de fil-mele cu problematicã indus-trialã. Au fost ecranizate,atunci, romane de esenþã

proletcultistã precum MitreaCocor sau alte scrieri mar-cate evident de „semneletimpului” precum Nepoþiigornistului ºi Rãsare soarele,douã filme de Dinu Ne-greanu. Lumea satului –chiar dacã mai pãstra, încostumaþie ºi decor, aerulbucolic al vechilor producþiicu subiecte rurale – nu maiavea nimic de a face cu tre-cutele drame þãrãneºti, cupatimile amorurilor oarbe,sau cu setea religioasã depãmânt. Lumea satului,împãrþitã pe criterii de clasã,respecta scheme ferme:þãranii sãraci erau interpre-taþi de actori cu obraz cioplitdin stâncã, cu privirea tã-ioasã dar dreaptã, cu siluetãstatuarã, hotãrâþi, juºti, ne-clintiþi; þãranii mijlocaºiaveau parte de actori cufizic incert, erau ºovãielnici,pradã ispitelor ºi ademe-nelilor, dar când, în sfârºit,„înþelegeau”, deveneau „ali-aþi de nãdejde”; chiaburiireclamau actori cu figurispeciale, erau de preferinþãgraºi, aproape întotdeaunacu priviri viclene, unelteaunecontenit. Marcat de sem-nele timpului era ºi filmulîncredinþat, în epocã, iluºtri-lor cineaºti Jean Georgescuºi Victor Iliu, În sat la noi(1951), dar care, dincolo deavatarurile timpului consti-tuia – cum o spunea ºi re-marcabilul critic GeorgeLittera, „un rãspuns pole-mic la idilismul operetistical vechilor noastre filme”(de inspiraþie ruralã), dupãcare criticul aprecia faptulcã respectivul film încercasã surprindã „fizionomiaadevãratã a satului româ-

109

Satul în filmul românesc

nesc: peisajul, portul, chi-purile, totul respirã auten-ticitate, poartã o amprentãspecificã”. Au fost, pe atun-ci, ºi alte filme care audepãºit condiþiile vremii, ºi,printre ele, în primul rândfilmul lui Paul CãlinescuDesfãºurarea (1955), pornitde la nuvela cu titlu omo-nim a scriitorului MarinPreda. Replicile memorabileale filmului ºi ale prozei deinspiraþie, devenite emble-matice („te desfãºuraºi?”,„mã desfãºurai!”), vorbescde la sine despre natura in-trigii: eram în plinã cam-panie de colectivizare, „des-fãºurarea” reprezenta o acþi-une în forþã împotrivaþãranului român. Dar filmuliese din cliºeele timpului,tocmai pentru cã (datoritã înprimul rând scriitorului)mutã accentul de pe tabloulsinoptic cu chiaburi careunelteau, þãrani mijlocaºicare ezitau, þãrani sãracicare revendicau ºi activiºti„de la raion” care rezolvau,pe biografia unui om: IlieBarbu din Udupu, þãranulcu o singurã cãmaºã caretraversa satul cu pãlãria pecreºtet, dar cu tãlpile goale,cel care va deveni personajemblematic al filmului ro-mânesc de inspiraþie ruralã,aceasta ºi datoritã interpre-tului, cu mare forþã deconvingere, actorul pe atun-ci debutant Colea Rãutu.Dar marea victorie cine-matograficã a anilor’50 dinveacul trecut rãmâne filmullui Victor Iliu din 1957 Lamoara cu noroc, ecranizare aunei nuvele de Ioan Slavici,scenarizatã de AlexandruStruþeanu ºi Titus Popovici.

În Ardealul sfârºitului deveac 19 se desfãºoarã o pu-ternicã dramã umanã, adu-sã pe ecran de cãtre regi-zorul care învãþase cine-matograf direct de la Eisen-stein, ºi care – format înspaþiul de tainã ºi spirituali-tate al Mãrginimii Sibiului –a beneficiat de o zestre inte-rioarã de invidiat: cunoaº-terrea dinlãuntru a univer-sului social ºi uman dinsatul românesc. Pe regizorulVictor Iliu l-au însoþit îndrumul spre capodoperã,operatorul-artist OvidiuGologan ºi interpreþii prin-cipali ai dramei de pe ecran:Constantin Codrescu(Ghiþã), Ioana Bulcã (Ana),Geo Barton (Licã Sãmãdãu),Colea Rãutu (Pintea). Dinaceeaºi perioadã dateazã ºiun important film româno-francez, Ciulinii Bãrãganului,regizat de Louis Daquin,adaptarea povestirii omo-nime a scriitorului româno-francez Panait Istrati, unvaloros „film de atmosferã”din care ne stãruie în gândsfâºietorul bocet hohotit deMaria Tãnase, într-una dinrarele sale apariþii cine-matografice.

Istoria filmului românesca reþinut, apoi, în pragulunui nou deceniu, un altfilm major de inspiraþie ru-ralã, Când primãvara e fier-binte de Mircea Sãucan(1961), una dintre primeletentative „experimentaliste”ale cinematografiei naþio-nale, a cãrei acþiune se pe-trece într-un sat cu mes-teceni, din anii imediat post-belici, eroul fiind un ostaºîntors de pe front acasã. Totpe atunci, regizorul Mircea

Drãgan ecraniza un romanemblematic pentru temanoastrã, Setea de Titus Popo-vici, cu personajul proemi-nent al lui Mitru Moþ (inter-pretat de Ilarion Ciobanu, înrol antologic), un alt sãteanîntors de pe front care seauto-proclamã primar însatul sãu, scuzându-ºi ges-tul, când activiºtii de laraion îl ceartã, cu replicadevenitã clasicã: „ªtiþi, eudeocamdatã mi-s membrude partid numai cu sufle-tul”. Dintre filmele care auurmat aº extrage câtevatitluri care ies în evidenþãprin anumite calitãþi aparte.M-aº opri, întâi, la Un surâsîn plinã varã, comedia tandrãa lui Geo Saizescu din 1963,despre care Dinu Sãraruspunea, în cronica de pre-mierã din „România liter-arã”: „Comedia lui Geo Sai-zescu are farmecul ingenu-itãþii ºi candorii abecedaru-lui rãsfoit la anii maturitãþii.Ea respirã în plus o savu-roasã autenticitate cu ecourisubtile folclorice. Fãniþã,eroul întâmplãrilor din film,nu este decât un Pãcalã alzilelor noastre sau mai binezis un Dãnilã Prepeleac”.Interpretul lui Fãniþã, Se-bastian Papaiani, ca ºi sce-naristul Dumitru RaduPopescu au favorizat, desi-gur, drumul spre succesulpublic al regizorului GeoSizescu cu „surâsul sãu înplinã varã”, un film care, sãnu uitãm, a fost acuzat lapremierã de „propagandãcapitalistã”. În noiembrie1964 avea loc premiera ulti-mului film al regizoruluiVictor Iliu, Comoara dinVadul Vechi, o peliculã prin

110

Cãlin Cãliman

care regizorul rãmâne înuniversul sãu predilect,satul românesc, surprins dedata aceasta la o altã vârstãistoricã, într-o altã zonã depreocupãri ºi tendinþe so-ciale, patima dezumanizan-tã a înavuþirii cu orice preþfiind proiectatã pe fundalulrealitãþilor politice româ-neºti din anii de secetã 1946-1947, într-un cãtun uitat deDumnezeu, cu peisaje arsede soare, în care se întoarceun renegat al locurilor,îmbogãþitul de rãzboi Prisac(alias ªtefan Mihãilescu-Brãila). Atunci, în anii ’60, s-au realizat filme foartediverse inspirate de realitãþirurale: Horea Popescusemna Dragoste lungã de-osearã (povestea tensionatã atrei surori de vârste diferitedintr-un sat ardelenesc),Elisabeta Bostan aducea peecran satul lui Ioan Creangãdin Amintiri din copilãrie,Alecu Croitoru vorbea, înMerii sãlbatici, despre con-flicte rurale dramatice întrementalitãþi ºi generaþii (cuªtefan Ciubotãraºu ºi DanaComnea printre interpreþi),Dinu Cocea lansa, cu Haidu-cii, un serial care, cum scriaEcaterina Oproiu, colora„cu vopsele naþionale” pro-cedeele filmului „de capã ºispadã”, iar Mircea Mureºanecraniza – cu succes laCannes! – romanul lui LiviuRebreanu Rãscoala, un filmputernic despre evenimen-tele anului de tristã amintire1907. Filme foarte diferite,cum spuneam, în perime-trul acelor ani: regizorulfrancez Henri Colpi aduceape ecran piesa lui MihailSebastian, Steaua fãrã nume,

cu actori francezi ºi români,Marina Vlady, Claude Rich,Grigore Vasiliu-Birlic, Euge-nia Popovici, CristeaAvram, într-o micã aºezaredin Valea Prahovei, unde„ateriza” o „stea fãrã nume”dereglând modul de viaþãrutinier al localnicilor; pe unscenariu de Fãnuº Neagu,regizorul Gheorghe Naghirealiza unul dintre cele maiconvingãtoare filme ale sale,Vremea zãpezilor, în timp ceZile de varã de Ion Niþã, film

datorat aceluiaºi scenarist,se dorea o comedie antre-nantã, dar ªtefan Mihãi-lescu-Brãila, ªtefan Bãnicã,Jean Constantin, Draga Ol-teanu s-au cam zbãtut îngol; regizorul Alecu Croi-toru izbutea cel mai con-vingãtor film al sãu, cu vir-tuþi, deopotrivã, etnogra-fice, metaforice ºi poetice,Vârstele omului; Mircea Mu-reºan, spre sfârºitul anilor’60 îºi propunea o ecrani-zare temerarã, Baltagul

111

Satul în filmul românesc

sadovenian, cu o actriþã ita-lianã în rolul Vitoriei Lipan,Margarita Lozano, dupã ceLiviu Ciulei intenþionase ºiel aceeaºi adaptare, dar cuAnna Magnani ca protago-nistã; filmul lui GheorgheNaghi Doi bãrbaþi pentru omoarte ne întoarce în aniirãzboiului, printre person-ajele unui sat transilvan,zguduit de conflicte inter-etnice; din ultimul an aldeceniului 7 dateazã copro-ducþia Sentinþa de FerencKosa, a cãrei acþiune sepetrece în anii rãscoalei luiGheorghe Doja.

Din primul an al deceni-ului 8 dateazã drama ruralãFraþii semnatã de MirceaMureºan ºi Gicã Gheorghe(cu Ilarion Ciobanu ºiEmanoil Petruþ în roluriletitulare) ºi tot în aceaperioadã Sergiu Nicolaescureuºea unul dintre cele maivaloroase filme ale sale,Atunci i-am condamnat pe toþila moarte, dupã nuvela luiTitus Popovici „Moartea luiIpu”, un film psihologic, cuAmza Pellea în rolul anto-logic al lui Ipu, „nebunulsatului”, un personaj demare frumuseþe sufleteascã,spre deosebire de semeniisãi din satul transilvan ocu-pat de nemþi în ultimele luniale celui de al doilea rãzboimondial. Satul natal al com-pozitorului Ciprian Porum-bescu, Stupca, devine per-sonaj central al filmuluiCiprian Porumbescu deGheorghe Vitanidis (1972).O menþiune specialã pentrufilmul regizorului MirceaMoldovan Viforniþa, primulfilm românesc în care reali-tãþile colectivizãrii sunt scu-

tite de aerul festiv din pe-liculele anterioare, ºi inves-tite cu adevãruri de viaþã(aproape...neverosimile înepocã).Rãmânând în zona„menþiunilor speciale”, sãreþinem, din „sumarul”aceluiaºi an 1973, comedialui Geo Saizescu Pãcalã,despre care meºterul nostruîntr-ale criticii, D.I.Suchianuspunea cã este „un momentde sãrbãtoare în istoria arteicinematografice româneºti”,„o contribuþie la folcloruluniversal”. Din aceeaºi peri-oadã dateazã un film repre-zentativ al regizorului RaduGabrea Dincolo de nisipuri(dupã romanul lui FãnuºNeagu „Îngerul a strigat”),cu personaje originale ºipitoreºti create de DanNuþu, George Constantin,Mircea Albulescu, EmilBotta, Gina Patrichi, VioletaAndrei, Vasile Niþulescu,Gheorghe Dinicã, ErnestMaftei, Constantin Rauþchi,ªtefan Mihãilescu-Brãila.Regizori de prim rang aicinematografiei naþionale s-au inspirat, în continuare,din universul rural sau dinopere literare de ieri sau deazi consacrate lumii satului.Urmând firul cronologic alproducþiei autohtone ar fide menþionat filme precumTãnase Scatiu de Dan Piþa,pornit de la scrieri de DuiliuZamfirescu, cu Victor Re-bengiuc în rolul titular ºi cuEliza Petrãchescu, VasileNiþulescu, Rodica Tapalagãîn alte roluri, Mânia deMircea Veroiu (despre tensi-unile dramatice ale anului1907), Toamna bobocilor deMircea Moldovan (conti-nuatã, peste ani, de Iarna

bobocilor ºi Primãvara bobo-cilor, cu „boboci” de diferitemeserii care încearcã sã seadapteze în mediul rural),Pintea de Mircea Moldovan,Iarba verde de acasã de StereGulea (un debut regizoralpe care l-aº numi „de su-flet”), Drumuri în cumpãnãde Virgil Calotescu (pornitde la „Descoperirea fami-liei” de Ion Brad, un film încare se declinau, însã, ºi per-ceptele „noii revoluþiiagrare”), Ultima frontierã amorþii de Virgil Calotescu (oevocare a tragediilor petre-cute în satul transilvan Moi-sei spre sfârºitul celui de aldoilea rãzboi mondial). Dinnou o menþiune aparte pen-tru filmul de excepþie Lu-mina palidã a durerii de IulianMihu (pe un scenariu deGeorge Macovescu), un tul-burãtor portret al unui satbuzoian de la începutul se-colului XX, interpretat strã-lucit de Liliana Tudor ºiVioleta Andrei. Tot în aceaperioadã ºi în primii ani ’80au fost realizate, pe lângãfilme cu multe cliºee pre-cum pseudo-comedia Cio-colatã cu alune de GheorgheNaghi, câteva creaþii dura-bile printre care douã filmememorabile ale regizoruluiAlexandru Tatos, Casa dintrecâmpuri („unul dintre celemai bune filme despre satulromânesc” dupã cum scrieTudor Caranfil în al sãu„Dicþionar de filme”, cuMircea Daneliuc în rolulunui inginer agronom) ºiDuios Anastasia trecea (unepisod de rãzboi tragicpetrecut într-un sat dunãre-an de la frontiera sârbã, peun scenariu de Dumitru

112

Cãlin Cãliman

Radu Popescu, cu AndaOnesa, emoþionantã, în rolultitular), apoi filmul regi-zorului-operator Iosif De-mian O lacrimã de fatã, pe unscenariu de Petre Sãlcu-deanu, o istorie contempo-ranã de un realism cutre-murãtor, ºi filmul-unicat alregizorului Mircea DaneliucVânãtoare de vulpi, o adap-tare personalã a strãlucitu-lui roman de Dinu Sãraru„Niºte þãrani”, cu pertinenteportrete ale personajelororiginare, precum NãiþãLucean ºi Petru cel Scurt,desenate de actori valoroºica Miticã Popescu, MirceaDiaconu, Valeria Seciu,Zaharia Volbea, GheorgheCozorici, Sofia Vicoveanca.Din aceiaºi ani dateazãmulte alte filme de inspi-raþie ruralã, de valori ºi cuparticularitãþi tematice ºistilistice diferite, precumadaptarea Elisabetei Bostandupã sadoveniana Dumbra-vã Minunatã, dramaticaecranizare a romanului Ion(Blestemul pãmântului, Bleste-mul dragostei) de Liviu Re-breanu, datoratã regizoruluiMircea Mureºan, filmul luiRadu Gurãu despre oameniiDeltei, Porþile dimineþii, fil-mul-portret Femeia din UrsaMare de Adrian Petringe-naru, cu Florina Cercel înrolul titular, o nouã versiunea dramei Nãpasta, datoratãregizorului Alexa Visarion,meditaþia de sorginte sado-venianã Ochi de urs, în regialui Stere Gulea, Munþii înflãcãri de Mircea Moldovan,o evocare a anului revolu-þionar 1848 în Transilvania,cu Vlad Rãdescu în rolul luiAvram Iancu, incursiunea în

lumea muncitorilor fores-tieri din Þapinarii de IonCãrmãzan, cu Remus Mãr-gineanu ºi Mariana Buru-ianã printre protagoniºti, fil-mul cu titlu îmbietor Miezulfierbinte al pâinii de AlecuCroitoru, filmul cu trimiteridirecte la reformele agraredin 1945 Cãruþa cu mere deGeorge Cornea, originalulfilm cu conflict sentimentalBaloane de curcubeu de IosifDemian, cu Dorel Viºan ºiMagda Catone, puternicadramã din Liºca de Ion Cãr-mãzan cu magistrala inter-pretare a Ecaterinei Nazareîn rolul titular (o tânãrãþãrancã, în aºteptarea dis-peratã a soþului dispãrut înrãzboi), Mireasma ploilortârzii de Mircea Moldovan,lupta disperatã cu seceta alocuitorilor unei comune sit-uate în zona unor pãmân-turi degradate, o altã adap-tare a romanului rebrenianCiuleandra, datoratã regi-zorului Sergiu Nicolaescu,originala ecranizare Rãmã-ºagul, pornitã de Ion Po-pescu-Gopo de la o pove-stire a lui Ion Creangã, fil-mul întru câtva nostalgicAmurgul Fântânilor de VirgilCalotescu, întoarcerea însatul natal din filmul luiConstantin Vaeni Acasã,portretul pitoresc al unui satdunãrean din Deltã desenatde Geo Saizescu cu im-boldul scenaristic al luiFãnuº Neagu din filmul cuumor liric Sosesc pãsãrilecãlãtoare

Din ultimii ani ai regimu-lui dictatorial dateazã altevariate filme a cãror acþiunese petrece, ieri sau azi, însatul românesc. Printre ele,

Cantonul pãrãsit de AdrianIstrãtescu-Lener, cu poves-tea unui sat din Bãrãganimaginatã de Fãnuº Neagu,unicul film de lung metraj alregizorului Dumitru Dinu-lescu Sper sã ne mai vedem, cucâteva personaje ataºanteimaginate de Ion Bãieºu,comedia liricã cu ingineriagronomi Varã sentimentalãde Francisc Munteanu, ecra-nizarea pornitã de la o pove-stire a lui Slavici Pãdureanca,cu Manuela Hãrãbor înrolul titular, un alt film cutineri agronomi care în-cearcã sã se adapteze vieþiide la þarã, Din prea multãdragoste de Lucian Mardare,ºi, printre titluri mai multsau mai puþin anodine,ecranizarea-etalon Morome-þii de Stere Gulea, o adap-tare cinematograficã bogatãîn semnificaþii a ilustruluiroman þãrãnesc al lui MarinPreda, cu Victor Rebengiuc,performant, în rolul princi-palului Moromete. Altetitluri cinematografice din-spre sfârºitul anilor’80 ar fifilmul Din nou împreunã (ºidin nou cu agronomi) deGeorge Cornea, ecranizareaUmbrele soarelui de MirceaVeroiu, pe un scenariu deIon Brad, film prezentat peecrane în 1988, dupã auto-exilul parizian al regizoru-lui, sub semnãtura secundu-lui Stelian Stativã, precum ºialte filme cu subiecte deactualitate precum Niºtebãieþi grozavi sau plãcutacomedie De ce are vulpeacoadã? de Cornel Diaconu,filmul regizorului GeorgeCornea O varã cu Mara,povestea simpaticã a ºaselemnari maramureºeni ve-

113

Satul în filmul românesc

niþi sã lucreze în Bãrãgan.Cinematograful româ-

nesc de inspiraþie ruralã afost prezent pe ecrane ºidupã revoluþie. Aº aminti,întâi, filmul lui NicolaeMãrgineanu Undeva în Est,pornit de la romanul „Feþeletãcerii” de Augustin Bu-zura, cu remarcabilele feþeale tãcerii propuse de Re-mus Mãrgineanu ºi MariaPloae, pe prispa lor, „unde-va în Est”. O surprizã plã-cutã a fost filmul regizoareidin Banatul sârbesc Maria

Marici, Tinereþe frântã, încare este reconstituitã, înimagini de mare autentici-tate, viaþa unei aºezãri ro-mâneºti din Vojvodina înanii interbelici. Rãmâne,apoi, semnificativ, debutulîn lung metraj al regizoruluiLaurenþiu Damian, cu unfilm foarte personal, Rã-mânerea, un film, practic, de„amintiri din copilãrie”petrecute într-un sat du-nãrean. Recidiva regizoru-lui, dupã vreo doi ani, aveasã fie mai puþin personalã,

dar continua sã cuprindãamintiri din satul românescde ieri, propuse de scriitorulIoan Lãncrãnjan, în filmulintitulat Drumul câinilor.Nicolae Mãrgineanu avea sãrevinã ºi el cu un film deinspiraþie ruralã, Un bulgãrede humã, important pentrucã evocã atmosfera de odi-nioarã din satul lui IonCreangã (protagonist fiindDorel Viºan). Regizorul IonCãrmãzan a realizat, dupãrevoluþie, poate cel mai val-oros film al sãu, Casa din vis,pornind de la o scriere deFãnuº Neagu ºi propunândimpresionante portreteumane desenate de HoraþiuMãlãele, Gheorghe Dinicã,Maia Morgenstern, CocaBloos, Sofia Vicoveanca. ªiMircea Daneliuc a realizatunul dintre cele mai con-vigãtoare filme postrevo-luþionare în lumea satuluiromânesc, alãturi de DorelViºan, Senatorul melcilor ºide Cecilia Bârbora, o actriþãperformantã la nivel înalt.Dupã ce Andrei Blaier ºi-apropus o evocare a unuipersonaj de epocã ºi de le-gendã, Terente – regele bãl-þilor, a fost rândul regizoru-lui Siniºa Dragin (de dataasta în mileniul III) sã reali-zeze unul dintre cele maiizbutite filme ale sale, Înfiecare zi Dumnezeu ne sãrutãpe gurã, pornind de la oscriere de Ion Cãrmãzan. Aºopri aici sinopsisul filmuluide inspiraþie ruralã româ-nesc, nu fãrã a constata, con-cluziv, cã în acest spaþiu aufost produse, de-a lungulanilor, câteva dintre cele maireprezentative creaþii alecinematografiei naþionale.

114

Ce-i poate face pe tineriibucureºteni sã ingoreatracþia de week end acluburilor ºi sã se înghesuie,cu sutele, într-o salã de cine-ma unde se proiecteazãfilme de animaþie? Atracþiileirezistibile ale festivaluluiAnim’est plus o inteligentãcampanie publicitarã aureuºit, la a treia ediþie, sãînvingã obiºnuitul scepti-cism faþã de spectacolul cin-ematografic pe un ecranmare(din ce în ce mai puþinfrecventat). Un programvast, cu cinci secþiuni com-petitive (de lung metraj,scurt metraj internaþional ,românesc, film studenþesc ºivideoclip) ºi numeroasecicluri ºi programe comple-mentare, a oferit ocazia uneiplãcute incursiuni într-undomeniu artistic undepulseazã noutatea. Anima-þia este, desigur, sectorulcinematografic care a înglo-

bat cel mai rapid ºi mai cre-ativ noile medii, iar meti-sajele dintre tehnici ºi stiluriau dus la complexe ºiatrãgãtoare forme audiovi-zuale.Dar poate cã lucrul celmai seducãtor este senzaþiade libertate emanatã de maitoate aceste lung ºi scurtmetraje în care constrânge-rile (de la cele financiare, lacele impuse de tehnicã) aufost depãºite prin inter-venþia fanteziei.

Aceastã fascinaþie a lib-ertãþii l-a fãcut pe regizorulisraelian Ari Folman ( spe-cializat în documentar ºilung-metraje de ficþiune) sãaleagã limbajul animaþieipentru a aduce pe ecran oimpresionantã mãrturiedespre rãzboiul din Liban ºimasacrele de la Sabra ºiShatila în Vals cu Bashir.Prezentatã în deschidereaediþiei trecute a Festivaluluide la Cannes, pelicula a stâr-

nit comentarii admirativedar ºi controverse. Atât sus-þinãtorii fanatici cât ºi ceicare au formulat rezerveîmpãrtãºesc însã pãrerea cãne aflãm în faþa unei cura-joase ºi orginale creaþii baza-tã pe trangresarea ºi recon-figurarea genurilor. Regi-zorul îºi recomandã filmulca pe „un documentar”, ba-zat însã pe experienþa sapersonalã ºi pe un punct devedere subiectiv. Pornind dela interviuri cu foºti comba-tanþi în acest rãzboi (ºaptepersonaje reale ºi douã fic-tive) autorul încearcã sã sur-prindã percepþia soldaþilorcare au asistat la masacreleevocate.”Am vrut sã redauefectiv imagini de rãzboi.Miza cea mai importantãera sã evit cu orice preþ oreprezentare eroicã a vieþiimilitare”, declara Ari Fol-man într-un interviu. Areuºit, desigur, sã ajungã laacest rezultat cu ajutorulunei echipe de animatoricare n-au transformat me-canic, prin tehnica motioncapture, imaginile docu-mentare ºi fotografiile. In-tervenþia creativã asupraacestora a permis inserareaunor momente poetice, oni-rice ºi suprarealiste, în carese încearcã transpunerea vi-zualã a timpului dilatat, adistorsiunii percepþiei indi-viduale în momente de peri-col. Conceput ca o anchetãmenitã sã restabileascã ade-vãrul despre acea noapte de16 spre 17 septembrie 1982când tancurile israeliene auatacat ºi devastat Beirutulde Vest, Vals cu Baºir devineo cãlãtorie în memorie carezguduie convingerile foºti-

Dana DUMAAnim’est 2008

Un limbaj al libertãþii

A Language of Freedom. With its rich programme, the thirdedition of the international film festival Anim’est was the occa-sion to evaluate the actual state of animation, the art whichincorporates in the most creative way the new media.

Abstract

115

Un limbaj al libertãþii

lor tovarãºi de arme, atunciadolescenþi, acum în plinãmaturitate. Optând surprin-zãtor pentru libertatea lim-bajului animaþiei, autorulreuºeºte sã vorbeascã miºcã-tor, dar fãrã emfazã, despretragedia rãzboiului. Fãrãputerea animaþiei de a vi-zualiza percepþia subiectivãfilmul n-ar fi putut sã comu-nice atât de expresiv spai-mele, coºmarurile ºi senti-mentele de vinovãþie aleacestor bãrbaþi chemaþi subarme la o vârstã când încãnu înþelegeau prea bine con-tra cãrui inamic trebuie sãlupte. Cum bine spunea AriFolman, Vals cu Baºir esteperceput uneori ca un trip (ocãlãtorie, în sensul deliruluide droguri), care deformea-zã contururile faptelor rela-tate. Aceasta nu altereazãînsã gravitatea mãrturiei,cãci ultimele imagini suntdocumente de arhivã, dintrepuþinele imagini filmateatunci care au putut fi gã-

site. Vals cu Baºir are dreptulde a fi numit „lung-metrajulde animaþie al anului” mã-car pentru felul energic încare anuleazã prejudecãþilecã animaþia ar fi un genminor, destinat cu precãderecopiilor ºi divertismentului.

ªi lung-metrajul semnatde Bill Plympton prezentatla Anim’est în afara concur-sului, Idioþi ºi îngeri demon-streazã acelaºi lucru. De treiori nominalizat la Oscarpentru amuzantele salescurt metraje, animatorulamerican a surprins cuaceastã comedie neagrã des-pre lupta dintre bine ºi rãuce se dã în fiinþa umanã,foarte expresiv vizualizatãîn povestea lui Angel, un tipcu apucãturi brutale cãruiaîi cresc într-o bunã zi aripi.Nedoritele „accesorii ange-lice” îl fac pe insul bãtãuºsã-ºi schimbe obiceiurile ºipurtarea, devenind obiectde studiu pentru un mediccinic dornic sã se îmbogã-

þeascã mediatizând „cazul”.Filmul este o fabulã moralãcare are forþã ºi ingenuitate,calitãþi datorate expresivi-tãþii desenului viguros al luiBill Plympton. Prezent laAnim’est, el a fãcut demon-straþii impresionante ale tal-entului sãu debordant, de-senându-l rapid, aproapeinstantaneu, pe celebrul sãuGuard Dog, pe caietele saufoile întinse de fani. DeºiIdioþi ºi îngeri e o parantezãpoeticã în creaþia anima-torului cu geniul gagului,americanul a dat o lecþie depragmatism ºi de bunã ges-tionare a propriei creaþii,vânzând personal albume,cãrþi ºi desene din filmelesale.

Aducând pe ecran, înafara concursului, ºi altelung-metraje în premierã înRomânia, ca de pildã hor-ror-ul atipic Temeri de întu-neric, semnat de ºase dese-natori (Blutch, CharlesBurns, Marie Caillou, Pierre

116

Dana Duma

di Sciullo, Lorenzo Mattotti,Richard McGuire), festiva-lul a inclus în selecþia com-petitivã cinci pelicule carenu seamãnã cu producþiilede tip Pixar sau Disney careajung de obicei în cine-matografele noastre. Publi-cul s-a amuzat la aventuriledin Egon &Donci, un fel dereplicã a maghiarului AdamMagyar la Wallace andGromit, a urmãrit cu interespovestea pictorului ratatcare se împrieteneºte cuMoartea în franþuzescuUcigaºul din Montmartre(regia Borislav Saitinjac) saucu admiraþie felul cum dinmuzicã prinde contur opoveste nostalgicã ºi roman-ticã în spanioul De profundis(regia Miguelanxo Prado).Cel mai personal film de

lung metraj din concurs mis-a pãrut Sita cântã blues încare americanca Nina Paleypovesteºte, la persoana în-tâi, povestea unei anima-toare al cãrei soþ se mutã înIndia pentru un contract deun an ºi refuzã sã mai revinãacasã. Paralelismul dintresituaþia cuplului dinBrooklyn ºi a eroilor dinepopeea Ramayana e sugeratcu subtilitate, iar muzica dejazz din anii ‘20 sporeºtefarmecul acestei producþiiindependente înnobilatã deumorul inteligent. Câºtigã-tor în aceastã categorie afost germanul Cei trei hoþi deHayo Freitag, o povestedespre o fetiþã orfanã care îimanipuleazã, cu isteþime,pe rãpitorii ei, un film careomogenizeazã inspirat un

cocktail de tehnici ºi cuce-reºte prin tuºa afectuoasã ºiextravaganþa situaþiei.

Amatorii de diversitateau fost probabil satisfãcuþiurmãrind secþiunea compe-titive de scurt-metraj. Aici s-au putut reîntâlni cu pe-ripeþiile câinelui lui BillPlympton în Hot Dog, dedata aceasta pus în slujbapompierului, ori au pututvedea poveºti amuzante înstil oarecum clasic: Pushkin,semnat de britanicul TrevorHardy, despre un pisoi pier-dut de o babã ºi despreingratitudinea lui, sau O zicu soare de Gil Alkabetz(Germania), o istorie plinãde tâlc despre ignorarealucrurilor importante, pen-tru care autorul a câºtigatPremiul publicului ºi o

117

Un limbaj al libertãþii

menþiune. În tehnica anima-þiei pe hârtie sunt realizateºi Plicul galben de DelphineHermans (Belgia) o povestedespre bãrbatul ideal livratprin poºtã dar ºi argentini-anul Angajatul de SantiagoBou Grasso, o parabolãdespre oamenii-obiecte carepopuleazã timpurile mod-erne, rãsplãtitã cu MarelePremiu Anim’est. Asemã-nãtoare prin tehnicã, auatras atenþia Mama de PaoloBonfiglio, o parabolã a stãriiactuale a Italiei (conformdeclaraþiei autorului) sauCâini marinari de JoanaTosse (Portugalia), careinverseazã surprinzãtorrelaþia om-câine. Dintrescurt metrajele realizate întehnica 3D s-a impus fran-cezul Skhizein de JérémyClapin, câºtigãtorul premiu-lui în aceastã categorie. Iardintre peliculele reprezen-tând animaþia de pãpuºi s-adistins Letonii de JanisCimermanis, o ingenioasãistorie a Lituaniei povestitãîn numai opt minute.

Ilustrare bogatã a tehni-cilor ºi stilurilor preferate deanimatorii de pretutindeni,selecþia Anim’est din acestan a fost dominatã de pro-ducþii din Franþa, Anglia ºiGermania dar a depus mãr-turie ºi despre revenirea înatenþie a unor þãri precumCroaþia (Vai de cei singuri!De Neva Ivanec ºi FilipRozic, Cea care mãsoarã deVeljko Popovic), Rusia(Cioara proastã de EkaterinaSokolova, Adevãrata povestea omului-ventilator de PavelSuhih) sau Cuba (Proprie-tarul de Ernesto Piòa, Kafkade Derwin Torres).

Cea mai notabilã reve-nire se poate semnala însã înanimaþia româneascã, secþi-unea anume dedicatã eireunind 20 de pelicule. Si-gur cã este vorba desprefilme fãcute mai mult cuentuziasm decât cu bani, îngeneral pe cheltuiala auto-rului. ªcolile de cinema con-tinuã sã rãmânã un terenfertil pentru producereaacestor scurt metraje de ani-maþie, iar anul acesta pal-maresul a reþinut titluri real-izate de studenþi de laUniversitatea de Arte dinCluj (Autoportretul AndreeiBogdan de Andreea Bogdanºi Rareº Koveszdi-Premiulsecþiunii), de UniversitateaSapientia din Cluj (Pentruaceeaºi Lucia ºi Poveºti de unminut de Cecilia Felmeri-Menþiune specialã) ºi Uni-versitatea Hyperion (Marilesperanþe de Alexei Gubenco,Premiul Cinemagia). Faþã

de prima ediþie a Anim’est-ului se poate remarca însãun evident progres în ofertaromâneascã de filme, iaratenþia acordatã de organi-zatori formãrii viitorilor ani-matori, prin cursul intensivcondus de Valentin Eliseuori prin prin master class-ullui Bill Plympton confirmãpãrerea cã festivalul îºi faceun crez din reconstruireaanimaþiei noastre. Sã nuuitãm cã perioada sa destrãlucire,a anilor 60-70,dominatã de creaþia luiGopo, s-a bucurat de impul-sul prestigiosului Festivalinternaþional de la Mamaia.Contând pe un impresion-ant numãr de fani, Anim’esteste acum principala ºansãde afirmare pentru tineriicare se dedicã cinematogra-fului de animaþie. Sperãmcã ei ne vor face surprize ºimai plãcute la ediþia urmã-toare.

118118

Într-un peisaj greu încer-cat de numeroasele tenta-tive – mai toate eºuate – dea revoluþiona pictura. Bog-dan Pietriº se dovedeºte a fiun conservator. El conservã,cu instrumentele unui exce-lent meseriaº, în dulcele stilclasic, locurile comune alefrumuseþii cotidiene.

Femei, flori ºi peisaje.Locuri comune salvate,

magic parcã de limitele des-tinelor lor de a nu fi decâtceea ce sunt, fãcute sã trã-iascã niþel ºi dincolo de ele,sã se odihneascã de ele înse-le, sã poatã evada din condi-þia lor obiºnuitã ºi sã se bu-cure de forþa, mereu ului-toare, de a fi, în acelaºi timp,ceva ºi altceva.

Cum altfel sã înþelegemfaptul cã femeile lui BogdanPietriº, dincolo de a fi seme-nele noastre, sunt ºi perma-nente chemãri spre …, spremelancolie, spre mister, sprecugetul de a nu fi trãit viaþacare putea fi trãitã?

ªi cum sã înþelegem fap-tul cã un Peisaj la Ipoteºti, unCâmp cu maci, Constanþa, Lip-scanii sau un Cantor la moaraVlãsiei sunt locurile în acream fi putut fi fericiþi?

ªi cum sã ne dãm seamacã un mãr suflit, niºte Flori deviºin sau niºte Nuferi nu suntaltceva decât muzica celestãcare ºi-ar fi putut ostoi su-fletul molestat de zgomotulcotidian?

Cum altfel decât prinarta lui Bogdan Pietriº, careºtie, cum puþin alþii, sã nescoatã din lumea noastrã încare urâþenia are adeseadrept de cetate, ºi sã nu gãz-duiascã în lumea lui, în carefrumuseþea e pretutindeni.Nu arta e Artistul?

Marian STOIAN

În dulcele stilclasic

On the creations of Bogdan Pietris that illustrate the presentedition of this magazine.

Abstract