cateheză pentru copii 1 - bisericasfintiiromani.combisericasfintiiromani.com/educatie/14_1.pdf ·...

Cateheză pentru copii Duminica a 3-a după Paşti

(a Mironosiţelor)

1. Iosif l-a întrebat pe Pilat dacă poate să ia trupul lui Iisus de pe cruce şi să-L înmormânteze . Unde a pus trupul lui Iisus? 2. Ce a fost pus la uşa mormântului? 3. Câte femei au venit să ungă trupul lui Iisus? Ce au adus ele? 4. Ce le-a surprins când au ajuns la mormânt? 5. Era Iisus acolo? 6. Prietenul lor Iisus a fost răstignit şi a murit, iar acum nu mai era în mormânt. Ce ai fi simţit dacă ai fi fost una dintre femei? 7. Cine era acolo? Ce le-a spus el?

1 Nivel: Preşcolari

8 mai 2011 4-6 ani

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu…Marcu 15:43-47;16:1-8

E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

I isus a fost răstignit pe cruce vinerea. După ce a murit, El trebuia înmormântat. Iosif din Arimateea i-a cerut voie lui Pilat să-L înmormânteze pe Iisus, iar acesta

l-a lăsat. El a adus o pânză, numită giulgiu, ca să-L înfăşoare. Apoi Iosif L-a pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, iar la uşa mormântului a pus o piatră mare din apropiere. Maria Magdalena a văzut totul. Duminică dimineața, pe când soarele răsărea, Maria Magdalena şi alte două femei au venit la mormânt cu miresme să-L ungă pe Iisus. Ele se întrebau cum vor putea intra înăuntru mormântului, ştiind că la uşa lui era pusă o piatră mare pe care ele nu o puteau mişca. Când au ajuns la mormânt s-au mirat: ”Iată, piatra e dată la o parte şi putem intra!”. Înăuntru ele au văzut un tânăr îmbrăcat în alb şi s-au temut. El le-a spus: “Nu vă temeţi. Voi îl căutaţi pe Iisus cel răstignit, dar nu e aici, a înviat! Mergeţi şi spuneţi-le ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galilea şi îl vor întâlni acolo.” Ele au fugit de la mormânt pentru că erau cuprinse de frică şi uimire şi nu au spus numic nimănui pentru că se temeau.

Mormântul era gol!

PAGINA 2

D upă ce Domnul nostru Iisus Hristos a murit, Iosif, un om foarte curajos s-a dus la Pilat să-i ceară trupul Lui. Când Pilat a fost sigur că Iisus a murit i-a dat voie să-I ia trupul.

Iosif a învelit trupul cu o pânză de in şi l-a aşezat într-un mormânt săpat în stâncă. La uşa mormântului a fost aşezată o piatră mare. Următoarea zi era sabatul, ziua de odihnă a iudeilor. În ziua de după sabat, duminica, Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov şi Salomeea s-au dus cu miruri ca să ungă trupul lui Iisus. Foarte de dimineaţă, pe când soarele răsărea, au plecat spre mormânt. Tot drumul au discutat despre cum să facă să dea piatra la o parte pentru a intra înăuntru. Când au ajuns la mormânt, au avut o mare surpriză – piatra cea mare era dată la o parte! Iar când au intrat au avut o altă surpriză: un tânăr îmbrăcat în alb stătea acolo. El avea un mesaj pentru ele: “Nu vă speriaţi, ştiu că-L căutaţi pe Iisus, dar El nu este aici pentru că a înviat din morţi! Vedeţi unde era trupul lui aşezat? Acum e gol! Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru să meargă în Galiliea , unde se vor întâlni cu El!” Repede, femeile au plecat de acolo. Erau emoţionate şi uimite! Din cauza surprizei nu puteau nici chiar vorbi. Iisus era din nou viu!

Foaia catehetică PAGINA 2 Cateheză pentru copii

2 Nivel:Primar/Juniori

8 mai 2011 7-9 ani

1. Cui i-a dat Pilat voie să ia trupul mort? Ce a făcut apoi? 2. Când s-au dus femeile la mormânt? De ce s-au dus ele acolo? 3. Ce problemă credeau ele că vor avea de întâmpinat când vor ajunge la mormânt? 4. Ce au găsit acolo? 5. Ce ştire le-a dat tânărul îmbrăcat în alb de la mormânt? 6. Cum se simţeau femeile când au părăsit mormântul? Ai fi simţit la fel?

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu...Marcu 15:43-47;16:1-8


(a Mironosiţelor) E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Mormântul era gol!

PAGINA 3 Foaia catehetică PAGINA 3 Cateheză pentru copii

3 Nivel:Primar/Seniori

8 mai 2011 10-12 ani



Î n vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui

Dumnezeu, şi îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul lui Iisus. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic nu au spus, căci se temeau.

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu . . . Marcu 15:43-47;16:1-8

1. Cine i-a cerut lui Pilat trupul lui Iisus? Ce a făcut cu el? 2. Când s-au dus femeile la mormânt? De se s-au dus acolo? 3. De ce erau îngrijorate femeile în drum spre mormânt? Era aceasta o problemă pentru ele? De ce? 4. Pe cine au întâlnit? Ce noutăţi le-a dat el? 5. Ce emoţii au simţit femeile în timpul aceleiaşi zile? 6. Dacă ai putea fi cineva în această Evanghelie, cine ai vrea să fi? De ce?

Mormântul era gol!

PAGINA 4

Î n vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea,

sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul lui Iisus. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic nu au spus, căci se temeau.


4 Nivel:Secundar/Juniori

8 mai 2011 13-16 ani

Reflecţii… Marcu 15:43-47;16:1-8 1. Ce ne spune evanghelia despre Iosif? De unde era? Ce era el? Ce aştepta?

2. De ce spune evanghelia că el s-a dus la Pilat? Ce a cerut?

3. De ce erau detaliile acestea importante? Ce aflăm astfel despre Iosif?

4. Cum a avut grijă Iosif de trupul lui Iisus? Ce aflăm astfel despre Iosif?

5. Noi numim Biserica trupul lui Hristos.Ce crezi despre acest înţeles?

6. Cum ar putea cineva să aibă grijă de trupul lui Hristos - Biserica, astăzi, în acelaşi fel în care Iosif a avut grijă de trupul mort al lui Hristos? Crezi că a avea grijă de Biserica presupune acelaşi curaj ca şi curajul lui Iosif? De ce?

Mormântul era gol!



PAGINA 5

Î n vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi

îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul lui Iisus. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic nu au spus, căci se temeau.


Protopopiatul Ortodox Român Dublin Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140

Comitetul de redacţie: Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea

e-mail: [email protected], [email protected], [email protected]

5 Nivel:Secundar/Seniori

8 mai 2011

17-19 ani



Reflecţii… Marcu 15:43-47;16:1-8

1. Ce i-a cerut Pilat sutaşului când Iosif a cerut trupul lui Iisus? 2. Ce a înţeles el? 3. De ce crezi că evanghelia ne spune acest lucru? De ce este important să ştim că Iisus era mort înainte ca Iosif să ia trupul Lui? 4. Ce ne spune evanghelia că a făcut Iosif cu trupul Lui mort? 5.De ce sunt aceste detalii importante? 6. Ce ne spun toate aceste mici detalii din evanghelie despre moartea lui Iisus? De ce este atât de important să ştim că el era cu adevărat mort? 7. Crezi că cunoaşterea tuturor acestor detalii este importan-tă? De ce? 8. Crezi că e important de ştiut că Iisus murise? De ce?

Mormântul era gol!

PAGINA 6


Duminica a 3-a după Paşti (a Mironosiţelor)

Planşă de colorat 8 mai 2011

PAGINA 7

În duminica în care le sărbătorim pe femeile mironosiţe, îl săr-bătorim şi pe Iosif din Arimateea, care L-a cerut şi L-a pus în mormânt pe Iisus Hristos. Riscul şi curajul sunt elementele re-marcabile în povestea lor. Imaginează-ţi femeile pe drumul lor către mormântul lui Hristos, foarte de dimineaţă, fiind încă întuneric. Momentul acesta nu era cel mai sigur moment din zi pentru nişte femei neînsoţite să fie pe drum. Pe deasupra, în această zi particulară, autorităţile iudeilor erau foarte vigilente şi suspicioase punând chiar şi la mormânt gardieni. Ar fi fost multe motive pentru femeile acestea simple ca să nu-şi găsească curajul de a merge să ungă trupul Domnului. Evanghelia ne spune însă, că ele îşi exprimau numai teama că nu va avea cine să le dea piatra de la uşa mormântului la o parte. Femeile intenţionau să facă ceea ce era bine pentru o persoană dragă care murise şi astfel şi-au găsit curajul. Nici măcar nu au fugit de îngerul de la mormânt de care ele într-adevăr s-au speriat, după cum ne spune Marcu în 16:8. Ele au stat, au ascultat spusele îngerului şi s-au grăbit să ducă ştirile primite despre înviere apostolilor (Luca 24:9). Iosif din Arimateea a fost un ucenic al Domnului, dar în ascuns. Evanghelia ne dă câteva detalii depre el, şi anume că era un om bogat, cunoscut în comunitate şi membru al Sine-driului, consililul iudeilor. Poziţia sa publică probabil l-a determinat să ţină ascuns faptul că era un ucenic al Domnului. Poate că Iosif nu era o persoană curajoasă sau ca mulţi oameni care aveau multe de pierdut, poate nu era încă pregătit să-şi rişte poziţia şi averea. Acum, într-un moment extrem de periculos când şi ucenicii au fugit şi s-au ascuns, Iosif a ieşit în faţă, şi-a găsit curajul şi s-a declarat el însuşi un prieten iubitor al Domnului. Pilat tocmai îl condamnase pe Iisus Hristos la moarte. Nici un protest public nu i-a urmat acestei condamnări, iar ucenicii săi s-au demoralizat, fiind plini de teamă şi tăcuţi. Chiar şi Pilat – poate în special Pilat, cu firea sa auto-protectivă şi ezitantă – trebuie că a fost impre-sionat de curajosul om care a venit înaintea sa, singur, pentru a cere trupul predicatorului ce a fost executat. Evanghelia ne spune că Iosif a fost un om bun şi drept şi nu a consimţit la decizia Sinedriu-lui de a-L condamna pe Iisus. Acesta fusese un act de mare curaj. Dar a cere trupul Lui era un curaj şi mai mare pentru că le arăta romanilor şi colegilor lui, liderii iudei, din care mulţi Îi doreau moartea lui Iisus, poziţia sa. Numai având un mare curaj, după cum scria Luca, Iosif a putut să facă o astfel de cerere. Pericolul la care au făcut faţă Mironosiţele pe când mergeau spre mormânt era mare. La fel era şi pericolul la care s-a expus Iosif, acela de a-şi pierde poziţia şi securitatea. Dar şi mi-ronosiţele şi Iosif au găsit curajul de ai face faţă pentru că ei “aşteptau Împărăţia lui Dum-nezeu” (Marcu 15:45) si văzând Împărăţia lui Iisus Hristos, teama nu a putut să-i mai ţină pe loc.

(traducere şi adaptare după dce.oca.org)


Găsirea curajului

PAGINA 8

Pe data de 8 mai îl sărbătorim pe Sfântul Arsenie cel Mare, un exemplu foarte respectat al monahismului şi un învăţător care ştia cum să inspire şi să încurajeze. Născut într-o familie romană de oameni învăţaţi în 354, Arsenie a primit o educaţie foarte bună. El a ales să nu urmeze calea lumii care îi era deschisă, ci a ales să fie hirotonit diacon. Liniştit şi retras, el a fost mulţumit să slujească în una dintre bisericile din Roma. Împăratul Teodosie aflase despre Arsenie, despre cât de învăţat era, despre înălţimea sa morală şi viaţa sa de rugăciune şi a înţeles că a găsit omul perfect care să le fie tutore celor doi fii ai săi şi l-a chemat la curtea sa. Arsenie i-a învăţat cât a putut mai bine pe cei doi băieţi foarte isteţi. Dar pentru un iubitor de linişte, care nu dorea să iasă în evidenţă sau chiar să fie observat, viaţa de la curte era mai curând o povară dureroasă decât o onoare. La curte era mereu forfotă din cauza activi-tăţilor şi discuţii fără rost, oamenii adesea îl observau – dar cu toate acestea a rămas să-i educe pe aceşti doi oameni care într-o bună zi aveau să fie conducători. Când totul a fost prea mult pentru el, s-a decis să-şi urmeze vocea interioară care îl îndemna să meargă şi să-şi găsească liniştea şi pacea. El şi-a schimbat hainele de la curte cu haine simple şi şi-a urmat calea, ducându-se spre coastă unde s-a urcat într-un vapour ce mergea spre Egipt. Odată ajuns acolo, Arsenie s-a dus spre una din faimoasele mănăstiri din deşert. După ce a luat binecuvântarea părinţilor de aici, şi-a petrecut tot restul vieţii în pustnicie, într-o chilie din adâncul deşertului, unde împletea coşuri şi se ruga. Se alătura celorlalţi monahi doar pentru Sfânta Liturghie ce se ţinea în biserica mănăstirii. Acest om care a iubit atât de mult să fie singur cu Dumnezeu avea de asemenea generozi-tatea de ai învăţa pe cei care auzind de viaţa sa duhovnicească veneau la el să-i ceară sfat. În “Proloagele de la Orhida” găsim o povestire despre un călugăr care a venit la Arsenie cu o serioasă problemă, aceea că atunci când citeşte din Scriptură, nu simte puterea cuvintelor şi dulceaţa lor în inimă. Se spune că Arsenie nu l-a repezit cu un scurt: ”Încearcă mai mult!” ci a folosit o memora-bilă imagine ca o formă de încurajare a omului pentru a continua să citească, chiar dacă cu-vintele nu-i atingeau inima. Un dresor de şerpi, a spus el, nu înţelege cuvintele pe care le spune, dar şarpele le înţelege şi este îmblânzit de ele. Asemănător, dacă ai tot timpul cuvin-tele Scripturii în gură, demonii care înţeleg şi se tem de aceste cuvinte ale Duhului Sfânt vor fugii. În acelaşi timp – şi aici cu aceeaşi înţelepciune i-a dat călugărului începător un răspuns satisfăcător – Duhul Sfânt care a inspirat cuvintele Scripturii, de asemena va înţelege şi se va grăbi să te ajute. Putem să ni-l amintim pe Sfântul Arsenie pentru acest bun exemplu dar şi pentru o altă în-văţătură pe care ne-a lăsat-o şi care ni se poate aplica multora dintre noi: “Adesea am regre-tat lucrurile pe care le-am spus, dar niciodată nu mi-am regretat tăcerea”.

(traducere şi adaptare după dce.oca.org)


Sfântul Arsenie, monahul şi învăţătorul cel înţelept

PAGINA 9

On this Sunday we remember the Myrrhbearing Women, and also read about Joseph of Arimathea, who asked for and buried the body of Jesus Christ. Risk and courage are the outstanding elements of their stories. Picture the women on the way to the tomb of Christ that very early, still-dark morning. It wasn't the safest time of day for un-accompanied females to be on the road under any circum-stances. But on this particular morning the Jewish authorities were hyper-vigilant and suspicious, and a detail of guards had been posted at the tomb. There were plenty of reasons for the women simply to be too afraid to go and anoint the Lord's body. Yet the Gospels tell us that they expressed only one concern: "Who will roll away the stone?" They were intent on doing what was proper for a beloved person who had died, and so they found their courage. Nor did they run away from the angel at the tomb, of whom they were indeed afraid, as Mark 16:8 tells us. They stayed, heard the angel's command, and rushed to carry it out by giving the apostles the good news of the resur-rection (Luke 24:9). Joseph of Arimathea was a disciple of the Lord, but a secret one. The Gospels give us a few facts about him. He was a rich man, prominent in the community, and a member of the Sanhedrin, the council of Jewish leaders. It was due to his public visibility and his position as a council member that he kept his discipleship secret. So Joseph was probably not a person of great courage. Like many people with much to lose, he was not going to risk his place and possessions readily. Yet, while the disciples fled and hid, Joseph stepped forward and declared himself a loving friend of the Lord at the moment when it was most dangerous to do so. Pontius Pilate had just condemned Jesus Christ to death. There had been no public out-cry of protest; His followers were demoralized, fearful, and silent. Even Pilate—perhaps especially Pilate, with his self-protective and hesitant nature—must have been im-pressed by the bravery of this man coming forward, alone, to ask for the body of the executed preacher. The Gospels tell us that Joseph was a good and just man, and had not consented to the Sanhedrin's decision to condemn Jesus. This was an act of fortitude. But asking for the body was even more of a risk, because it brought him to the notice of the Romans and of his fellow Jewish leaders, most of whom had wanted Jesus to die. Only by "taking cour-age," as Luke writes, could Joseph make such a request. The danger faced by the Myrrhbearing Women as they walked to the tomb was real. So was the fear of loss of position and security faced by Joseph. But they all found their courage, because they were "waiting for the Kingdom of God" (Mark 15:45). They saw that Kingdom in Jesus Christ, and fear could never really hold them back again.

(http://dce.oca.org/)


Finding Courage

PAGINA 10

May 8 is the day we commemorate Saint Arsenius the Great, a revered example of monasticism and also a teacher who knew how to inspire and encourage. Born to a cultured Roman family in 354, Arsenius received an excel-lent education. He chose not to follow the worldly paths open to him, and was ordained a deacon. Quiet and retiring, he was content to serve in that capacity in one of Rome's churches. But Emperor Theodosius knew of his learning, high moral character, and prayerful life. The Emperor felt he had found the perfect man to serve as tutor to his two sons, and summoned Arsenius to the imperial court. Arsenius did his best with the two high-spirited boys. But for such a lover of silence, with no wish to be singled out or even noticed, court life was a painful burden rather than an honor. The court constantly bustled with activity and chatter. People frequently noticed him--he had, after all, been chosen to educate young men who might one day be rulers. It all became too much, and he decided to heed the interior voice that kept urging him to go and find silence and solitude. He changed from his court dress into simple clothes, made his way to the coast and boarded a ship sailing for Egypt. Once there, Arsenius headed for the desert with its famous monasteries. He joined one, after proving himself to the elders, and spent the rest of his life in a remote desert cell where he wove baskets and prayed, joining others only for the Divine Liturgy at the monastery church. Yet this man who so loved to be alone with God also had a generous willingness to teach the many who heard of his great spiritual labors and came to him for counsel. "The Prologue from Ochrid" gives us the story of a monk who came to Arsenius with a serious problem: when he read Scripture, he didn't feel the power of the words, and he felt no sweetness in his heart. Arsenius didn't dismiss the monk with a curt, "Try harder!" Instead he used a memora-ble image as a way of encouraging the man to keep reading, even if the words didn't touch his heart. A snake charmer, he said, doesn't understand the words he is saying, but the snake understands and is tamed by them. Similarly, if you keep the words of Scrip-ture on your lips, the demons who understand and hate those words of the Holy Spirit will flee. At the same time—and here he wisely promised his monk-student a satisfying result—the Holy Spirit who inspired those words will also understand, and will be quick to help you. We can remember Saint Arsenius for this example of good teaching, but he has also left another lesson that can apply to many of us: "I have often regretted the things I have said, but I have never regretted my silence."

(http://dce.oca.org/)


Saint Arsenius, Monk and Wise Teacher

cateheză pentru copii 1 - bisericasfintiiromani.combisericasfintiiromani.com/educatie/14_1.pdf ·...

Documents