Anul LIII Cenzurat

PROPRIETAR-DIRECTOR

AUGUSTIN P O P A

Hedactia şl administraţ ia BLAJ, JUD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E ,

Gonîorm regulamen. de a-•ţAiiîate a tarifului comer­

cial, categoria V.

KEDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul si» Publicaţii alTrlb.Tarnava-Mltf!

^ anb Nr. 2—1938.

ABONAMENTE •Pe un an . . . 300 Lei Pe 6 l u n i . . . 180 l e i Pentru străinătate 9COLf;5

Foaie b iser icească-pol i t ică — A p a r e în f lecare Sâmbătă

e r e a c a r e s c h i m b ă l u m e a -îndemnuri ale Sfântului Părinte pentru Paresemi —

Primind în audienţă pe parohii Romei, împreună cu predicatorii Paresemilor din bi­sericile Cetăţii Eterne, P i u s XII a ţ inut să \e dea înţelepte directive pastorale pentru împlinirea nobilei lor misiuni în mijlocul vâl-torilor de astăzi. Da te în prim rând eparhiei sale — Papa este episcopul Romei, — în­demnurile Sfântului Părinte sună, în real i tate , întregului rotogol catolic. Răul care t rebue combătut este pretutindeni ace laş i ; aceeaş i şi arma ce ni se oferă din adâncuri le de credinţă a veacurilor, r u g ă c i u n e a ! Ea v a fi tema centrală a cuvântărilor paresimale în Roma. Despre ea a vorbit Pius XII, desch i -chizând cu vraja cunoscută a cuvântului său largi perspective de înoire a lumii şi de înăl­ţare a pământului la cer pe scara imcompa-rabilă a închinării.

Durere, spaţiul redus al gaze te i nu ne permite publicarea în întregime a cuvântări i papale. Trebue să ne mulţumim, deocamdată , cu spicuirea ideilor lui călăuzitoare.

Papa găseş te potrivit şi necesar ca, în aces t Post mare, să se ves tească doctrina şi să se intensifice pract ica rugăciunii. In toa te vremiie aceasta a fost, şi t rebue să rămână, pânea cea de toa te zilele şi arma de nebi­ruit a vieţii creşt ine.

Roma, în primul rând, ne apare , dela începuturile vieţii creştine, ca o ce ta te a ru­găciunii, şi a rămas, în toată prăvălirea v e a ­curilor, întâiul altar de închinare a lumii cre­ştine. Cu această armă în mână a ieşit din catacombe, cu ea a creat evul mediu, prin ea a strălucit în faţa popoarelor. — In ulti­mele vremuri însă tradiţia străbună s'a sgu-duit. Procesul de laicizare generală a scos pretutindeni rugăciunea din viaţa publică, civilă şi socială, pentruca rând pe rând ea să slăbească pe toa tă linia, până când s 'a putut ajunge la formula, paradoxală dar tragic de adevărată , că biserica orăşanului modern este cinematograful.

In faţa acestei decadenţe, trebue pusă în nouă lumină marea datorie spirituală a rugăciunii, care es te totodată şi o obligaţie de onoare, ârătându-se convingător că într 'ade-y ă r „omul e mare numai când e în genunchi". — Alţii, şj n u puţini, sunt creştinii cari se roagă. Ruga lor însă nu trece de marginile vieţii, cu trebuinţele e i ; se îndreaptă spre Dumnezeu numai pentru a-i cere ajutor în lumeştile necazuri şi afaceri. Trebue, de sigur, să ne rugăm şi pentru „pânea cea de toa te zilele"; dar „darurile pământeşti vin numai după cele sp i r i t ua l e . . . In primul loc al ori­cărei vieţi creştineşti s tă adorarea lui Dum­nezeii şi cererea bunurilor supranaturale, .

e terne", „patria noastră fiind în ceruri" (Phil. 3, 20). — De aici, un alt adevăr care trebue făcut să pătrundă în conştiinţa creştină: absoluta necesitate a rugăciunii. „învăţătura catolică susţine că, fără ajutorul graţiei divine, nimeni nu poate observa vreme mai lungă legea lui Dumnezeu şi nu poate evita păca­tul g reu" ; iar graţie fără rugăciune nu do­bândim, conform acelui: „Priveghiaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită" (Mt. 26, 41).

Rugăciunea trebue să stăpânească viaţa în întregul ei, în toate domeniile şi formele ei de manifestare. Scoaterea religiei din viaţa publică nu poate avea decât urmări funeste. , ,Aminteam — spune Papa — şi o altă clasă de oameni, pe cei cari, în urma scisiunei dintre viaţa religioasă şi cea civilă, Dumineca dimineaţa se arată creştini, în tot restul timpului însă nu dau "ariei" un semn de credinţă şi creştinism. Victime ale separării vieţii de religie, a lumii de Biserică, ei tră­iesc o existenţă dublă, contrastantă, care os­cilează între Dumnezeu şi lumea duşmană; rod trist al laicizării vieţii publice. Ce poate îi mai contrar simţirii catolice decât această separaţ ie? Unei vieţi de acest fel, Biserica se va opune totdeauna şi cu toată energia, conştie de spiritul ei de a forma omul întreg, în toa te raporturile lui cot îd iane; fiindcă omul are un singur suflet, răscumpărat de Hristos şi făcut fiu al lui Dumnezeu, pentru tóate împrejurările vieţii atât private cât şi publice. De aceea Biserica... începe for/narea creştinului din interior, prin viaţa de rugă­ciune, înaltă şi divină e" pedagogia ei şi me­todele sale educative, care încep în primele zile ale existenţei sale. Luaţi şi citiţi scriso­rile sf. Pavel, şi adânciţi mai ales capitolele finale cu normele lor practice, şi veţi vedea cum Apostolul pune toate • sub voinţa lui Dumnezeu, simbolul răscumpărării şi rugăciu­nea credincioşilor: trupul şi sufletul, acţiuni şi omisiuni, până şi mâncarea şi beutura : „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori al tceva de faceţi, toate spre mărirea Iui Dumnezeu" (I. Cor. 10, 31); întreaga viaţă socială, căsă­toria şi familia; pe soţ şi soţie, părinţi şi copii, patroni şi sclavi; chiar şi viaţa pu­blică până Ia ultimele scopuri ale Statului: „Se fac rugăciuni... pentru rege şi pentru toate autorilăţile..." (1. Tim. 2, 1—2): totul, în sfârşit: „Orice ziceţi, ori faceţi, toa te în numele Domnului Isus Hristos să le faceţi, mulţumind prin el Iui Dumnezeu Tatăl" (Col. 3, 17). — Oamenii rugăciunii, cum îi vrea Apostolul, vor fi în toate împrejurările vieţii la locui lor, fie în viaţa particulară; fie în orele decisive de destin ale vieţii publice. Ei vor constitui totdeauna aluatul cel bun,

atunci când se va vrea înoirea lumii în spin-tul lui Hristos.

Cu deosebită căldură stăruie apoi Sf. Părinte asupra importanţei mari a rugăciunii în familie, mai necesară acum decât ori când, ea fiind aproape singurul ciment sufletesc al acestei instituţii fundamentale sfâşiată dii» toate părţile. „Rugăciunea comună la căminul familiar este un spectacol vrednic de ingerL Icoana mamei în rugăciune e o visiune 3 graţiei lui Dumnezeu pentru soţ şi pentru copii; şi amintirea unui tată care în profe­siunea sa, poate la posturi înalte fiind, a rea­lizat lucruri mari rămânând piu şi evlavios, nu arareori va rămâne exemplu animator şl salvator pentru fiu în mijlocul pericolelor şi luptelor spirituale ale etăţii mature.

Covârşitoare importanţă socială are Du­mineca sărbătorită în spirit creştin. „Dumineca trebue să lie ziua odihnei trupului şl a înăl­ţării spiritului, iar nu prilej de excese sportive şi de plăceri fără frâu, cari toate obosesc ş» distrug mai mult decât însăşi munca din -zi-, lele de lucru, şi nu duc la Dumnezeu ci !b-depărtează de El... Dumineca t rebue să fie ziua care strânge familia şi nu cea care o desagreghează, ziua lecturii spirituale şi a rugăciunii cucernice, nu a distracţiunii".

Centrul vieţii spirituale fiind sf. litur­ghie, 1 Papa stăruie pentru obişnuirea credic-cibşilor cu participarea activă Ia sfânta jertfă, arătându-le frumuseţile adânci a le rugăciuni­lor liturgice. — Culmea vieţii de rugăciune o reprezintă împărtăşirea deasă cu ss. sacra­mente. Este urgentă, de sigur, pentru preoţii obligaţia de a câştiga toată mulţimea credin­cioşilor la un minim de rugăciune şi primire* a tainelor. Dar chiar şi în scopul acesta, este necesar să se formeze în fiecare parohie gru-; puri mai mici de bărbaţi şi de tineri cari s e împărtăşesc cel puţin odată în lună. Din a« ceştia se vor recruta apostolii mireni, atâi de necesari marei acţiuni de înoire a socie­tăţii. Şi mai necesar, cu toate că poate maj uşor, e să se închege grupuri e u h a r i s t i e i de femei şi ie te . " • • • .

Un întreit îndemn închee către preoţi ad­mirabilele îndrumări şi sugestiuni papale . — „Dacă vreţi ca credincioşii să se roage cu plă­cere şi cu pietate, preamergeţi vot înşivă cu exemplul, rugându-vă în biserică, în văzul Ion Un preot îngenunchiat îri faţa chivotului, în ţinută demnă, în adâncă reculegere , es te un model edificator şi f o invitare pentru popos la emulare în rugă.

„Dacă credincioşii vă întreabă, cum poi curând şi sigur să se roage bine, răspundeţi-le că sprijinul cel mai bun al rugăciunii e s te : abnegaţlunea, pocăinţa şi mila faţă de a-proapele. Acest adevăr e pe a tâ t de clar, pe cât de cert este că faptele bune sun* suportul esenţial a unei rugăciuni bune şit puternice.

„In sfârşit, dacă întrebaţi ce aşteptăm

Numărul 13

Pa? . 2

Noi în prezent dela credincioşii eparhiei, răspundem: rugăciunea lor şi oferirea sacri­ficiilor lui Dumnezeu. Omenirea traeşte astăzi una din orele cele mai grele şi mai dureroase. Plutim pe un ocean în plina furtună, bătut de vânturi contrarii. înfiinţată pentru omenire, Biserica va sfârşi împreuna cu omenirea; totdeauna însă, până la ca­pătul veacului, va avea cu sine pe Inţe-meetorul său divin, precum el însuşi a promis: .Iată eu cu voi sunt. . . (Mat. 28, 20). - Pe marea aceasta, corabia Bisericii înaintează, în mijlocul popoarelor, spre portul veşniciei, cu Apostolii săi, cu Căpetenia sa, cu doctrina sa, cu sacramentele sale, cu acţiunea sa pa­cifică, încunjurată de valuri şi învăluită în ceaţă, în vreme ce Hristos Mântuitorul doar­me în chip tainic. Ce face Biserica, ce fac apostolii cuprinşi de spaima naufragiului? Se apropie de Hristos şi îl trezesc strigând: „In-văţătorule, pierim! (Lc. 8, 24). — Iată ruga, iată siguranţa Bisericii, care ştie că porţile iadului nu vor birui (Mt. 16, 18)". Să ne ru­găm deci fără încetare, unind cu rugăciu* riile .nenumăratele sacrificii ale acestui Geas trist şi solemn, lacrimile suferinţelor şi morţii cari indoliază omenirea. Rugăciunea noaî stră vă fi pătrunsă de plânsul nostru şi cu glasul ei curat va mişca inima milostivă a Mântuitorului, care. şi «în somnul său apa­rent veghează asjupra -Bisericii sale, asupra noastră, asupra lurnji. Cum altfel şi-ar putea împlini mai bine Biserica, misiunea, care tot­deauna a. fost aceea, de a implora graţia lui Dumnezeu şi mila lui, prin rugăciune şi po­căinţă, în unire cu Sacrificiul euharistie al Omului-Dumnezeu"?! \

Iată cea mai nobilă şi cea mai urgenta misiune a Bisericii de pretutindeni pentru cea­sul de faţă: a. învăţa din nou pe oamenţ să se roage!.

Basarabia, în veci românească ! 5c Împlinesc astăzi 25 ani de când ţara Basara-Mor, rupând cătuşile robiei asiatice,, a re­venit de bunăvoie^ pentru totdeauna, Jă leg-

U N I R E A

gănul său strămoşesc O isbire crâncenă a lorţii a încercat, de atunci, s'o smulgă din nou din trupul naţiei româneşti, din care face parte prin sânge şi istorie comună. Dar rân­jetul răpitorilor a fost scurt. Dupa abia un an a fost înecat în sânge. Eroismul armate­lor noastre desrobitoare a împlântat iarăşi steagurile dreptăţii eterne pe ţâr murii Nistru­lui străbun.

De acum, credem tare, că destinul nu va mai pune la noul încercări pe fraţii noştri basarabeni, cari au plătit cu sacrificii şi su­ferinţe fără seamăn cinstea de a fi fost dea-lungul veacurilor cetăţuia de graniţă a Euro­pei în faţa Asiei cutrapitoare. Nu se poate imagina o ordine europeană durabilă, dacă s'ar sacrifica din nou acest zid de apărare firesc şi indispensabil împotriva stepei sălba­tice dela răsărit. Este un interes european esenţial ca Basarabia să rămână ceeace este cu adevărat şi a fost întotdeauna pământ ro­mânesc!

Unirea Basarabiei, în Î918, a fost însă numai începutul. In Curând au urmat întregi­rile hotarelor în toate direcţiile, până la cu­prinderea într'o singură ţară a întregului po­por românesc. — Acelaşi proces este în curs şi în zilele noastre însângerate. Pornită la biruinţă, dreptatea nu se va opri în drum până la isbănda totală. Dreptatea lui Dum­nezeu e dreptate în veac! Ea va învăţa pe toţi că: ceeace Dumnezeu a unit, prin legile firii — naţia românească — om să nu des­partă!

Programul U. M. F. R. U-lui Comi te tu l Cent ra l al Uniunet Mariane

a Femeilor Române Unite a ţ i n u t ş ed in ţ ă p l e n a r ă , D u m i n e c ă 14 Mart ie , î n l o c u i n ţ a din Sibiu ă Pâr . % c a n o n i c / . Agărbiceanti, cons i l ie ru l ecles ias t ic a l U n i u n e i .

A l ă t u r i d e P rez iden ta g - lă d n a Llvla Dr. Boilă şi v iceprez . g-lă d n a Măria ca­nonic I. Maior, au fost p r e z e n t e , r e p r e z e n ­t â n d organizaţ i i le e p a r h i a l e r e s p e c t i v e ,

N £ 1 3

d n e l e : Mar ia ftgârbiceanu ş i Ida B r e U (Cluj -Gher la) , F l o r a D r . I u g a şi R 0 s i c

Ş e r b a n ( M a r a m u r e ş ) , V a l e r i a Bozac (q r â d e a ) , G a b r i e l a Dr . B a n c i u (Bucureşti} a p o i : d ş . F lo r i ca V a r n a (prez identa fi s t ru - lu i Cluj-Sibiu), p ă r . I. Hgârb iceanu a! s i s t en t ec les ias t ic , V i c t o r i \ a r o n protop 0 p u j Sib iu lu i , Dr. I. C o s m a p r e ş e d . Agru .^ Sibiu şi Dr . Rl. F i l i p a ş c u s e c r e t a r u l g. r,| a l U m î r u lui .

In t emeiu l î m p u t e r n i c i r i i primite ^ d n a P r e z i d e n t a g- lă L i v i a Boila de la con. g r e ş u l g e n e r a l d in 21 N o v . 1912, comitetul s e cons t i t ue , a l e g â n d d e c a s i e r ă pe rj n 8

Rosica Şerban şi c o n f i r m â n d în funcţiune, de s e c r e t a r g e n e r a l p e P ă r . Al. F/ / /n a ? C B

In Corn. C e n t r a l flgru a u fost delegat d n e l e Maria Dr. Maior ( T i m i ş o a r a ) şi 0/jt

Dr. Vicaş (Hrad) . In C o m i s i a de Censoti s e a l e g e d n a Maria Agârbiceanu şi Păr.ur, Ciungan. Se d e s e m n e a z ă apo i Comitetul,, d e d i r ec ţ i e , în c a r e d n a v p r e z . Maria M a i o r d e l e a g ă c u r e p r e z e n t a r e a d-salepe d n a R o s i c a Ş e r b a n .

S 'a d i s cu t a t a p o i programul de munci, l u â n d u se ho tă r î r i l e u r m ă t o a r e :

a ) S ă se e x o p e r e z e d e l a forul competem a p r o b a r e a înf i in ţăr i i u n u i comitet eparhial la Bucureşti, i n d e p e n d e n t d e comitetul i p a r h i a l d in Blaj , c a r e s ă o r g a n i z e z e şisà c o n d u c ă o rgan iza ţ i i l e e p a r h i a l e d in Vi c h i u l Rega t , B u c o v i n a ş i B a s a r a b i a , su! p r e z i d e n ţ i a d -ne i G a b r i e l a Dr . Banciu p r e z i d e n t a Soc . Sf. E l e n a d in Bucureşti a c ă r e i a c t i v i t a t e a fost e log ia tă şi dati d e m o d e l ; b) î n f i i n ţ a r e a o r g a n i z a ţ i i l o r ma r i a n e p a r o h i a l e şi p r o t o p o p e ş t i a c o l o undi î n c ă n u exis tă ; a m e n a j a r e a b i rour i lo r or gan iza ţ i i lo r e p a r h i a l e ş i p r o t o p o p e ş t i ; mii' t i p l i c a r e S ta tu t e lo r G e n e r a l e şi Eparhiale p e n t r u p u n e r e a lo r la d ispozi ţ ia organi­za ţ i i lo r i n t e r e s a t e ; ţ i n e r e a în evidenţă a ac t iv i t ă ţ i i f iecăre i o r g a n i z a ţ i i marianiste p r i n c o m p l e t a r e a u n o r fişe t ip, d in can u n e x e m p l a r s e v a p ă s t r a la Comitetti C e n t r a l , şi î n t r e b u i n ţ a r e a u n u i sigil uni

wniiiniiitiiiiiiiiiiii'iiiHtiiininiiiiiiiiiiiîin.iiitiiiiitiiiHiiiii'ijHiiiiiiitHtniiirtiini'iiiuii'.

Superioritatea Papii lată de patriarhia Antiohiei

Pfinjul episcop In. Antiohia a fost Sf. f e t r u ( 3 5 - 4 2 . " ', : ' . , - ' "

Conciliul dela Necea, 325, prin can. 6, mnt patriarhatul Antiohiei în locul al tre lea între patriarhàtele apostolice (adecă: Roma, Alexandria, Antiohia) Conciliul dela Con-stantinopol, 381$ prin can. 1, a decretat ju­risdicţia patriarhului Antiohiei asupra: Cili-ciei, Isauriei, .Şinei, Eeniciei, Ârabiei, Meso-potaniei, Osroën, Cipru, Cesarea Capadociei, Eîez şi Eraclea Traciek *

-— In 135 Mareian din Sinopea Paflago--nieva mers la Roma pentru a fi recunoscut.

— In 155; sf. Poli carp de Smirna f 156 (supus .patriarhiei de Antiohia). a mers la Roma, la Papa Anicet (154-165) să trateze asupra datei Paştilor. ,

— In 196 episcopul Policrat de Efez (su­pus patriarhiei de Antiohia) a ţinut sinod la Ordinul Papii Victor In cauza datei Paştilor, precum însuşi mărturiseşte.

—• In 340 Marcel din Ancira Galaţtei (supus patriarhiei de Antiohia) fiind depus de ainodul arian din ConBtantinopol diu 336, a mers Ia Roma, la Papa luliu I, sâ apeleze.

— In 342 Narcis de Neroniada (Tripolis) Ciliciei, Teodor dş Eraclea Traciei, Maris de Calcedonia Bitinieî f rMarcu de Aretuza Siriei, Macedoniu de Mopsuestia Ciliciei, Eudoxiu de Germania Eufratesiei (supuşi patriarhiei Antiohiei) au mers la Roma să dea seama de depunerea, lui Atanasiu patr iarhul Alexandriei şi a lui Pavel patriarhul Constantinopolei (v. Socrat Ist. bis., c. .^1 ei Sozomen Ist. bis. c. III cap. 10).

— In 363 Eustaţiu de Sebaste, f eofilde Costabela, Silvan, ;de Tars, în numele a 22 episcopi- (supuşi patriarhiei . Antiohiei) au scris la Roma. ,

— In 367 Pasinic de Zela, Leontin de Comane, Teofil de Costabela au scris la Roma tn numele a 64 episcopi (supuşi patriarhiei Antiohiei) (v. Socrat, Ist. bis. c. 3 , cap. 12).

— In 366 Eustaţiu din Sebastea Capa­dociei (supus patriarhului Antiohiei) a fost la Roma, la Papa Liberiu, în faţa căruia a făcut mărturisirea credinţii catolice şi Papa i-a da t o scrisoare către sinodul din Tyana (367) şi a fost restabilit pe scaunul său.

— In 375 Vital de Antiohia a mers la Roma să se justifice in faţa Papii Damas.

— In 376 Apolinar de Laodtcea, Vital de Antiohia şi Timoteiu de B.rit, fiind de­nunţaţi la Roma de către sf. Basiliu de Ce zarea Capadociei şi de sf. Epifaniu de Cioru'

dliul din T ^ 8 f ° 8 t P r o m « ^ t â t n con-cliul d,n Alexandria (378), l n conciliul du,

Antiohia (379) şi in conciliul din Constanţi nopol (381).

Sf. Vasile arhiepiscop în Cezarea Capi dociei (370-379) supus patriarhiei Antiohlt Ln epistola 52 către sf. Atanasiu al Aleii; driei sc r i e : „Noi am considerat că e neces: să scriem la episcopul Romei ca el să nî cele ce să întâmplă aici şi să expună senticl sa. Ca prin decret comun şi sinodal, folosi' du-sa de autoritatea sa, s i trimită aici f oarecari oameni vrednici, cari să supoari oboseala drumului, apţi să îndrepteze * blândeţea ei statornicia curajului pe aceia c« sunt la noi perverşi*.

— In 371, in înţelegere cu sf. Atana«' al Alexandriei şi cu Meleţiu al Antiohiei,1

a trimis la Roma pe diaconul Doroteu în c0 schismei Antiohiei.

— In epistolele 60, 138, 156, a r u g ^ Papa Damas (366-384) să intervină peo^ sfârşitul schismei Antiohiei şi anume să «• cunoască pe Meleţie. Papa Damas nu a rec noscut pe Meleţie (360-381) care a urmaţi* Eudoxiu (330-360), ci a recunoscut p e Pa"1; (362-388) care a urmat Iui Eustaţiu (324 3* depus de arieni şi mort în 362. Foarte j0,!

- — In epistola 69 mărturiseşte infalib'1

tatea Papi i : „Dreptul care 1-a dat Do^ ' Sanctităţii Tale este mai pe sus de to*»' lauda, pentrucă datoria Ta es te a deo*«| adevărul de falsitate şi a vesti credinţa P1

«nţ i lor noştri*. In epistola 70 către Papa Damas ^

fir a s U N I R E A Pag. 3 orm, cu imaginea Maicii Domnului la mijloc, c) .Crearea unui îond iniţial pentru Comitetul < central, lipsit total dc numerar, - ;prin contribuţia b e n e v o l ă a organiza­ţilor afiliate, d) întreţinerea de corespon-lenţă, prin Crucea Roşie, cu ostaşii dis-jâruţi şi prisonieri.; vizitarea şi ajutorarea jolnavilor lipsiţi de mijloace, dela sate. Î ) Aderarea la organul Agrului, ce ur-nează să apară încurând la Sibiu, f) Des­chiderea Unei coloane pe seama Umîru-iui în ziarul «Unirea Poporului" din Blaj. g) Tipărirea şi răspândirea de iconiţe cu imaginea Venerabilului Ieremia Valahul şi cw-TiUgăciune ocazională, pentru inten­sificarea âcţiunei de beatificare a celui dintâi: sfânt român.

•Programul spiritual fixat de Dna Pre-ddentă Ger.erală prevede şi recomandă,

n u obligă, următoarele: a) Fiecare organizaţie să ţină lunar câte o şedinţă plenară, cu care ocazie să se desbată şi câte o problemă cu caracter practic, b) Mărturisirea ;şi împărtăşirea membrelorîn prima Duminecă a lunii ori în prima Vi-nerc î n cinstea Preasf. Inimi alui Isus. c) Colecte In ziua misionară, d) Participarea la octava de rugăciuni din -Ianuarie pen­t ru unirjea tuturor, e) împărtăşirea deasă a copiilor mici pentru unirea neamului românesc, iar primele împărtăşiri să se facă î n cadre solemne, f) Participarea la toate procesiunile religioase şi în deosebi la aceea din Vinerea Patimilor, g) Orga­nizarea de exerciţii spirituale şi de con­ferinţe .religioase în cursul postului Cră­ciunului şi Paştilor, h) Sărbătorirea zilelor închinate FecioareLMariaşi îndeosebi săr­bătoarea „Naşterii", care este sărbătoarea oficială a Umfrului.i) îngrijirea ornatelor bisericeşti şi înfrumseţarea bisericilor.

Se amână pentru şedinţa plenară din toamnă Jixarea programului de asistenţă so­cială, de o p e r e caritative ş. a . , d â n d u - s e î n c r e d i n ţ a r e de a p r e z e n t a atunci referate speciale doamnelor: Valeria Bozac: Ope-

. Părinte Preacinstite, întreg orientul, adecă tot ce se cuprinde între ţlliric şi .Egipt, este lovit de fur tuna vehementă fi de agitarea valurilor" „voi sunteţi unicul remediu al acestor rele".

.-•—io epistola 883 a rugat pe Papa Da-;B&BS sa condamne pe Apolinar de Laodicea (360 390), pe Jimoteiu de Berit şi pe Eustafiu A® Sebaste. - • .\

rŞf. Eplfmiu episcop în Salamma -Cipru* 4ai .|3§7-4Q3) supus patriarhiei Aotiobiei, fa ,„Despre erezii* c. 59, cap. ^ i în «Au-corntos* c. scrie că biserica e întemeiată p© Petra, care In timpul sân este arhlepis-mpnli Romei» care îgi revendică ,jjrivilegiiìe. l a «â&coratoa'şS «crle:>In el, cele© a primit

«cheii© .cerului, in celce desleegâ pe pământ fi l e şgâ ÎQ cer, i ' a întărit credinţa pe deplin. Centraci la el se desleagâ toate cauzele mai sublime de credinţă*.

I o a lucrat în Antiohiă cn episcopul *4oMa, Ja modul iodleat de Papa Damae, eoatîa apeiiBafistului iVital.

?în^81 mers 4a Roma cu Paulin al Astiohlel ţi cu sf Ieronîm In cauza schismei din Antiohiă.

— r i a JBl Paulin patriarhul Àntlohiel .(3pa-38Ş) a mers la Roma Ia Papa Damai >{38§.3|4>rînsoţit de af.,Ieronlm şi sf. Epifanio «de Cipru, pentru a i i recunoscut de patriah 'tgitim.

—ilo 385 Acaeiu din JBeroea ^Siriei a

rele caritative; Flora luga: Protecţia fa­miliei; Gabriela Dr. Banciu: Protecţia tine­relor muncitoare şi angajate; Maria I. Maior: Presa şi colportajul; şi dlui Dr. 1. Cosma : Statistica.

(Dr. Al. Flllpaşcu).

Lucrările de seminar î n î n v a j ă m â n i u l teologic învăţământul secundar dă ştiinţă, po­

pularizează rezultatele cercetărilor ştiin­ţifice, învăţământul universitar face ştiinţă, învăţământul superior iniţiază pe ascul­tători şi în metoda de lucru. Analizează tot ce se propune, demonstrând studen­tului felul în care se ajunge la o conclu­zie, la o teorie. La curs, profesorul expune anumite lucruri generale. Studentul le ascultă, dar în acelaşi timp are poate anu­mite reticenţe, sau vrea să cunoască mai de aproape o anumită problemă. Pentru acestea îi stă la dispoziţie seminarul. A-colo e laboratorul în care se iniţiază în tehnica muncii ştiinţifice. E ocazia bine­venită de a primi îndrumări din partea profesorului. *

După J. dă Qellinck (Les exercices practiques du séminaire en théologie. Pa­ris-Bruxelles, 1934) cel mai vechi seminar eal istoricului Fr. August Wolf delà Halle, inaugurât în 15 Oct. 1786., Istoricul a cre­zut că e necesar să-şi iniţieze discipolii în ştiinţa izvoarelor şL,în metodologia istoriei. In secolul al XIX-a sistemul se-minariilor se răspândeşte tot mai mult. In 1830 introduce seminarul istoricul Ran­ke, apoi Waitz, Wattenbach, Von Sybel, Dragssen, etc. Francezii au creat o şcoală specială pentru iniţierea în tehnica mun­cii intelectuale — L'École des Chartes (în­temeiată de Napoleon). Ih 1850 Austriecii întemeiază la Viena-Oesterreichisches In­stitut für Geschichtsforschung — (primul director a fost Theodor von Sickel). In

mers la Roma tot pentru'recunoaşterea lui Paulin ca patriarh.

— In 389 Evagrfo de Anţiohla (388 393) a fost recunoscut ca patriarh legitim, ur-aaş lui Paulin, de către Papa Siriciu (384-399):

— In 398 Floriao patriarh de Antiohiă (381-404) a trimis la Roma pe Agapiu din Beroea Siriei cu alţi episcopi, preoţi şl dia­coni (•. ' Teodoret, Ist. bis.,% 5. cap. 23) pen­tru a fi recunoscut. Papa Siriciu 1-a recunos­cut îa 398.

— Io 403 Demetria de Peaslnonte din Galaţla, Pappus de Siria, Fansifiu de Pisidia şi Eugen de Frigia au meri la Roma să apere cauza sf. Ioan Crlsostomul ( v . Sozomen, Ist. bis. c. 8, cap. 26).

' '•— In 404 Paladiu de Helenopolii (car şl cei de mai sus, supuşi patriarhului Anti-ohlei) a mers la Roma ai apere cauza sf Ioao Crisostom.

— Porfiriu patriarh al Ăntiohiel (404-413) nu a putut obţine recunoaşterea Romei (v. Paladiu f 435, episcop de Helenopoll, în Dia­log asupra vieţii sf. Ioan Crlsostomul la n. 16).

— Alexandru patriarh al Antiohiei (413* 428), îndată după alegere, a cerat confirmarea Papii. A primit-o dela Papa Inocenţiu îo epis­tola 19, iar In epistola 24 i-a recunoscut pri-t l l eg i i l e bisericii din Antiohiă, atribuindu-le şederii provizorii a sf. Petru, înainte de a merge la Roma (42), uode şl-a sfârşit opera şl viaţa. De aBomenea, Papa Inocenţiu I a decis ca patriarhii Antlohle! aă consacre pe

Belgia seminariile s'au întrodus în 1876 de Godefroid Kirth, iar în Olanda în 1884 de P. J. Blok (la Gronning). In America primele seminarii se ţin în 18691aMichin-gan, introduse de profesorul Kendall A-dams dela Facultatea de Drept.

Seminarul în învăţământul teologic, pe lângă iniţierea în lehnica cu totul spe­ciala a lucrărilor teologice, poate fi şi un prilej foarte bine venit de lămurire a e-ventualelor nedumeriri. Funcţionarea se-minariilor în învăţământul teologic a creat o întreagă literatură ştiinţifică. Să pome­nim câteva: Enchiridion Patristicum de Bernardus et Joh. Zellinger, Opuscula et textus historiam ecclesiee ejusque vitam atque doctrinam illustrantia, (în această colecţie au apărut două serii — 1) Series scholastica 2) Series liturgica), Textus et documenta in usum exercitationum et praelectionum academicarum, Enchiridion Asceticum, etc. Toate acestea s'au tipărit pentru traduceri şi interpretări de texte. Acestea sunt primele serii de lucrări, de seminar, în cari se învaţă: 1) elemente de gramatică ale limbilor ieratice 2) ştiinţa interpretării unui izvor oarecare, a izvoa­relor de mâna întâi.

A doua categorie de lucrări de se­minar sunt referate asupra unei cărţi, a unei monografii teologice, A treia cate­gorie de lucrări de seminar sunt mono­grafiile lucrate de studenţi, prin cari se discută o anumită problemă, ajungând uneori chiar la publicare. In cadrele lu­crărilor de seminar uneori colaborează profesorul cu studenţii si publică lucrări importante. Bibliografia istoriei polone s'a alcătuit tn colaborare cu studenţii dela-seminarul de istorie polonă. Peste tot Ia lucrările de bibliografie colaborarea cu studenţii în cadrele seminariilor dă: re­zultate foarte bune: Bibliotheca Bibliolo­gica a Universităţii din Cluj, de sub con­ducerea dlui prof. Ioachim Crăciun, are şl lucrări de seminar ale studenţilor. Aca­demia de Ştiinţe Morale şi politice din

pe mitropolit!! şi episcopi) Siriei şi divizia eparhială să nu se facă după cea politica.

— Io 432 Ioan l patriah al AnfioMei (428 441) In epistola către Papa Siit III (432-440) 8e desvloovâţeşte peotru purtarea Iui In sinodul de Efes (431) zicând că la sosirea iui toate erau deja hotărâte, apoi declară eă a* proabâ declziunea conciliului asupra Iui Ne-storiu, II consideră ca depus, reprobă învăţa­turile lui cele nelegiuite şi că în biserica din Antiohiă se propune adevărul bisericii din Roma. Papa Slxt I-a răspuns: .Tu ai înţeles rexultatul acestei chestiuni, ceeace înseamnă: că eşti de acord eu noi: Apostolul Petru a transmis In urmaşii săi ceeace a primit. Cine vrea să se despartă de învăţătura aceluia, pe care îosuş învăţătorul Intre toţi ceilalţi 1-a învăţat?*

— In 433 Eottrlu de Tyana şi Heladiu dio Tars au mers la Roma la Papa Sixt UI In oumele multor episcop! din Cilicia, Capa-docia, Bitloia, Tesalla şi Tracia. Ei numesc pe Papa: .Preasfânt Părinte* şi îl roagă sâ-i apere de Ciril al Alexandriei, zicând: .la el să strige celce eate făcut de Dumnezeu gu­vernator ... şl prin graţia ta ... săi impui îndreptare cu toată statornicia şi încrederea plăcută iul Dumnezeu ... ŞI odinioară in ade­văr adeseori deja din Alexandria ridicându-se zizanlile acestor fel de eretici, a satisfăcut Scaunul vostru apostolic In tot timpul pentru a convinge şi pentru a reprima şi corecta minciuna şi impietatea, ceeace a fost necesar,

Pas? 4

Bucureş t i luc rează s u b î n d r u m a r e a m e ­todologică a DIui N. Georgescu-Tis tu (pro­fesor de bibliologie la Univers i ta tea din

Bucureş t i ) . P e n t r u tehnica lucrăr i lor de s emina r

şi, pes te tot, pent ru iniţ ierea î n tehnica munc i i intelectuale, s ' au i n t rodus cursur i d e metodologie . Cursul de metodologie îl gă s im şi în p r o g r a m a Universi tăţ i i Ponti­ficale — Gregortanum — pen t ru Facul ta tea d e istorie eclesiást ica. F a c e pa r t e din bi­bliologie (şti inţă despre carte) . In învăţă­mântu l super io r bibliologia e r e l a t iv nouă (Ioachim Crăc iun . O ştiinţă n o u ă , Biblio­logia în î nvă ţ ămân tu l un ive r s i t a r din Ro­mânia) . Napoleon I o in t roduce la Écoles de Char t e s (a cărui ctitor a fost, dar Scoală s'a desch is c e v a ma i târziu), ñ z i se p r o p u n e la aproape toa te Universităţi le. In ţ a ra n o a s t r ă se p r o p u n e la Bucureş t i (Dl N. Georgescu-Tistu) şi la Cluj Sibiu (Dl Ioachim Crăciun). In domeniu l teolo­giei încă s e propune — cel pu ţ in la Fa­cultăţi — bibliologie. Răsfoind bibliografia iezuitului H u r t e r — N o m e n c l a t u r a litte-ra r ia theologiae — mă g â n d e a m Ia o bi­bliografie s imilară a tot ce s'a s c r i s în b iser ica română-uni tă . Rr fi n e c e s a r şi un Corpus bio-bl iographycum — s p r e a eter­niza p e toţi ace ia cari cu îna l tă ş t i inţă şi cu multă m u n c ă au scr i s l u c r ă r i teolo­

g i c e . Bine în ţe les , o a s e m e n e a l u c r a r e a r necesi ta ce rce tă r i mai înde lunga te .

Iosif E. Naghiu

Ş t i r i m ă r u n t e

Personale. Veneratul Ordinariat român unit de Oradea-Beiuş a făcut mai nou promovSii în cler: Păr. Ţeiuşan Ion, Popovici Victor, Tămaş Traian profesori la liceul „Samuil Vulcan" au fost numi{i ărhidiaconi onorari; Păr. Naghiu Gheorghe din serviciul central al Episcopiei, Pele Gheorghe, Stâna din Vale şi Matei Ioan profesor de religie

ou fost numiţi protopopi onorari; Păr. Selegian Silviu, Feniş, Munteanu Virgil-Negru, şi Pantea £«0en-Mociar, au fost confirmaţi de parohi.

Agru Ia Sâricel. Pregătiţi din vreme de pă­storul lor sufletesc, păr. Gh. Gânţa, sâncelenll, în număr impresionant de mare, au ascultat la sf. li­turghie din Dumineca trecută cuvântul ocazional al păr. Dumitru Neda, canonic mitropolitan, privitor la flgru şi rosturile lui. După amiazi apoi a avut loc la şcoala primară o nouă întrunire a credin­cioşilor, cuvântul de deschidere şi de încheiere rostindu-1 păr. Gh. Gânţa, noui lămuriri agriste dând păr. Dumitru Neda. După care s'a făcut pri­mirea de membri şi s'a ales comitetul Agrului pa­rohial cu d. înv. dir. Teodor Popa ca preşedinte; d. prof. Teodor Seiceanu şi d. notar Teodor Ţi-glariu ca vicepreşedinţi, primarul Nicolae Bărbat ca secretar; credincioşii: Tănase Vintilă, Petru Ogneanu, Ion Bărbit-Dutcă, Ion Bărbat-Sgâia, şi Ion Frăţilâ, ca membri; Artimbn Bărbat-Ciia, Ion Oniga-Buiuţu şi Traian Mărgineanu, ca cenzori, vrednicii intelectuali: V. Smigelschi, preot pensio­nar, şi dd. învâţitori dir. pensionari: TeodorPănă-zanu, Liciniu Ciugudeanu şi Ion Bărbat, ca membri de onoare, iar păr. Gh. Gânţa ca membru de drept. — Doamne ajută!

Locale. Dumineca viitoare, a patra din Pa-resimi, va predica în catedrală păr. Ioan Vultur, prof. la liceul „Sî. Vasile cel mare", despre: Sigilul sacramental.

— Intr'o importantă consfătuire ţinută la Pre­fectura judeţului, cu participarea celor mai de seamă iubitori ai sporturilor, s'a decis şi constituit, în conformitate cu regulamentul dat de către Or­ganizaţia Sportului Românesc, districtul sportiv ai jud. Târnava-Mlcă. Dupăce în ample discutluni s'a arătat importanţa educativă şi naţională a sportu­rilor sistematice şi bine conduse, s'a constatat ne-nevoia de a se opri practicarea lor neorganizată şi mai ales a se stăvili tendinţele de comercializare. S'a ales, sub preşedinţia de onoare a IJ. Sale Dr. Victor Macavei vicarul Mitropoliei ş iad lu i Prefect Dr. Iosif Pop, un comitet mare, In fruntea căruia stă ca preşedinte activ d. Dr. Coriolan Suciu direc­torul liceului de băeţi „Sf. Vasile". — Convinşi de însemnătatea dosebită pe care o are sportul condus după principiile sănătoase ale educaţiei creştine, dorim' nouei organizaţii deplină isbândă în fru­moasa operă naţională la care s'a angajat.

— Joi, la sărbătoarea Buneivestiri, hramul seminarului teologic, în cadrul liturghiei arhiereşti din cadedrală I. P, S. S. Valeriu Traian Frenţiu,

Adm. Apostolic a conferit tonsura cleric, lectoratul clericilor din anul III (20) ş î " diaconiei clericului abs. Ioan Groza. 8Î

- Dumineca trecută, după sf. liturgic catedrală, păr. Dr. Nicolae Lupii a c o n f e r e n ţ i ' cadrele „Agru-lui", la „Palatul Cultural" <j ' Roma papală în slujba Neamului Românesc.

„Astra" la sate . In continuarea progra ,̂, său, de a sta de vorbă cu sătenii, despărţim^; Blaj al „Astrei* a cercetat Joi, Ia Bunavestire ], munele Tăuni, Valea-lungâ şl Cistei. In primele ij au coborât dnii profesori D. Maior ş î 0/,v Bârna, însoţiţi de fanfara liceului de băeţi i Vasile". Graţie acesteia, adunările au avut car­terul unor adevărate festivaluri. Conferenţiarii' vorbit despre-.Solidaritatea naţională", Mobili^ agricolă şi Eroismul românesc din acest ră$j Fanfara, deschizând programul cu Imnul Regal

executat doine şi marşuri, iar la urmă „Deşteapij Române". Poporul, In frunte cu conducătorii satt), preoţii şi învăţătorii locali, au primit cu maret sufleţire pe trimişii Blajului, cărora le au exprfo călduroase mulţumiri. In ambele comune s'a I constituit pe loc cate un cerc al „Astrei"; la Tău; sub prezidinţia Păr. Aurel Munteanu, vicepreşedj fl-nd directorul şcolii primare; iar la VaUa-luj, sub prezidenţia Păr. Cruciuneanu. A fost pre2i! la ambele întruniri şi d. Dr. Traian Denghel,^ pretorul plasei, care a dat înţelepte sfaturi şi( demnuri, promiţând întregul său concurs, cu o mai binevenit cu cât Dsa este cunoscut ca tmt cercat „Astrist" şi conducător de „Şoimi", - l Cistei, în faţa mulţimii adunate c a l a mare prazi au vorbit d. prof. Ioan Pop-Cămpeanu (Despreţ brăţişarea meseriilor şi comerţului) şi prof. Vultur (despre: Frica Domnului, temelie a feric naţiunei). însufleţiţi, Cisteienii au decis şi ei în!t tarea, Cercului Astrei, care se va constitui t mineca viitoare

Canibalii. Un antropolog bine cunoscut, F. Ashley-Montagu a făcut o călătorie de studii mările Sudului şi în Indille neelandeze. EI asigt că. na există adevăraţi caniflali tn sensul pe ca noi II atribuim îndeobşte acestui termen. Cu p; lejul ritualurilor lor religioase, unele triburi ii nâncă părţi din trupul omenesc, dar „Albul Irip: Irigare" sau prăjit în cazan e numai o legendei.

f Victor Popovici , elev ci. II. Ifc, Beiu\ fiul d. prof. Victor Popovici, s'a stins din vwe\î lin şi senin, în seara zilei de 21 Martie, c. - S8 fie somnul lin şi îngerii pe-aproape!

şi să întărească lumea'întreagă spre mărirea Iui Hristos, atât sub acel de trei ori fericit şi între sfinţi considerat, episcopul Damas, cât şi sub mai mulţi alţii glorioşi şi admirabili. . . Ne rugăm încă şi ne proşternem la picioarele sfinte ale religiosităţii tale ca să întinzi mână salutară şi să îndepărtezi naufragiul lumii şi să porunceşti să se facă cercetare despre a-cestea şi să aduci îndreptare cerească în aceste ilicite (fapte), ca să fie rechemaţi sfinţii păstori".

— In 449 Eusebiu episcop de Dorilea Frigiei, condamnat de monofiziţi, a apelat la Papa Leon I.

— In 449 episcopul Teodoret din Cyr (în OsroSne) 423-458, (de asemenea sapns patriarhului Antiohiei) a apelat la Papa Leon contra depunerii de către monofiziţi, zicând: , Admirând noi înţelepciunea voastră spiri­tuală, graţia Spiritului Sfânt, care a vorbit prin voi, vă lăudăm şi rugăm pe Sanctitatea Voastră ca să se ocupe de bisericile lui Dum­nezeu lovite de furtună". — „Iar eu aştept sentinţa scaunului vostru apostolic pe Sanc­titatea Ta, ca mie celuice mă provoc la tribu­nalul vostru drept şi just, să-mi aducă ajutor .şi să-mi poruncească a veni la voi şi să arăt că doctrina mea e inherentă în tradiţia apo-stolU»ă%T-^,Inainte de toate rog să fîu în­văţat deţ^w^tlacă trebue să mă liniştesc ori nu cu această depunere nedreaptă ori nu; căci sentinţa voaslră o aştept. Pentrucă dacă judecaţi şa rămân in cele judecate, voiu ră­

mâne şi nu voiu mai fi moîestator, nimănui, ci voiu aş tepta judecata dreaptă a Dumne­zeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos".

— In 476 Paul d e E f e z a f o s t condamnat de Papa Simplieiu.

— Ia 478 Petru Fulon patr iarh al An­tiohiei (451-457, 476, 484-488) ă fost condam­nat de Papa Simplieiu (468 483).

— In 479 Ştefan III patriarh al Antiohiei (479 482) a primit confirmarea dela Papa Sim­plieiu (468 483).

— In 483 Kalendion patriarh al Antio­hiei (482-484) a primit confirmarea dela Papa Simplieiu (468 483).

— In 517 arhimandriţii şi călugării din Siria, în număr de 180, fiind maltrataţi de monofisiţi, au apelat la. Papa Hormizda: , Preasfinţitalui şi Preafericitului Hormizda pa­triarh pe întregul glob pământesc, celuicţ fine scaunul lui Petru, principele apostolilor, pe care Hristos Dumnezeul nostru l-a constituit principe al păstorilor şi învăţătorilor şi medic al sufletelor, — rugăciunea şi suplica preau-miliţilor arhimadriţi şi celorlalţi călugări din a doua provincie a Siriei Voastre".

— Io 51« Paul II patriarh al Antiohiei (519-521) a semnat mărturisirea de credinţă a Papii Hormizda.

— In 533 Ipatiu de Efez a mers la Roma. — In 593 Anastasiu I patriarh al Antio'

hiei (459 570, 593-599) depu7d — cu Gregnrin

Tipograha üeminarului Bla"

(570 593) a apelai la Papa Gregoriu I (59 604) Ia ordinul căruia fost restabilit (593 59!

— In 760 monahul Ştefan din mânăstif sf. Auxenţiu lângă Calcedonia Bitiniei, re! rindu-se la conciliui iconoclast din Hiei (753) a z i s : „cum să se numească ecumei un conciliu, la care Papa Romii nu a consi: ţit, atunci când există un canon care opref să se reguleze afaceri bisericeşti fără Pap" — La aceasta referindu-se Gherasim Ţinu episcop de Argeş, Vieţile Sfinţilor, Bucure? 1898, la pag. 775 scrie că Ştefan .„întrebă! ceice veniseră .la dânsul cum de îndrăsnei să califice conciliabulul lor de sinod genei* pe când totul se făcuse fără participarea ef scopului Romei ş i contra dispoziţiilor s f in^ canoane".

— In 1052 Petru III patriarh al Anti hiei (1052-1056) scria Papii Leon IV (10* 1054) despre 'alegerea şi trimetea mărturisi'* credinţii catolice printr 'un pelerin dela Ie{t

salim, prin intermediul lui Argir, guverna de Bari şi Dominic arhiepiscop de Grado.

Papa Leon IX i-a răspuns în episf01' 101 din 13 Aprilie 1053.

Lui Petru III ii scria insă Cerulariu l !

1054 să refuze şi el ascultarea faţă de f masul sfântului Petru, Papa Romii.

Preot I o a n S tan« | t f