www.SURSA.md

Caracteristicile managementului public

Managementului public îi sunt specifice o serie de particularităţi care îi

conferă individualitate şi-n acelaşi timp ne ajută să-i delimităm şi să-i înţelegem

conţinutul.

În literatura de specialitate au fost evidenţiate următoarele caracteristici ale

managementului public: caracterul politic, caracterul integrator, caracterul

complex, caracterul de diversitate şi caracterul de sinteză, redate schematic în

Figura nr.l.

Figura nr.l

Caracterul politic

În mod indubitabil managementul public se află sub cupola factorului

politic, realitate atestată de modul de constituire al autorităţilor care formează

sistemul administraţiei publice şi din atribuţiile pe care le exercită aceste autorităţi.

Astfel, indiferent de sistemul politic şi forma de guvernământ după care este

organizat un stat sau altul, guvernele se constituie ca urmare a “jocului politic”

rezultat din alegerile parlamentare.

1

CARACTERISTICILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Caracter complex

Caracter politic

Caracter de diversitate

Caracter de sinteză

Caracter integrator

www.SURSA.md

În plan local şi regional, autorităţile administraţiei publice (consiliile locale,

judeţene şi primarii) se aleg în mod democratic, pe baza propunerilor formulate de

partidele politice.

În România, potrivit art. 103 din Constituţie, Preşedintele României

desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării

partidului care a obţinut majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o

asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Acesta are obligaţia ca

în termen de 10 zile de la desemnare, să prezinte Parlamentului lista cu membrii

Guvernului şi Programul de Guvernare, în vederea obţinerii votului de încredere.

Programul de guvernare, după ce a primit girul Parlamentului este un act

eminamente politic, în baza căruia Guvernul îşi va orienta managementul public.

Întrucât managementul public se realizează în plan central de către Guvern,

iar în plan local de către consiliile locale, consiliile judeţene şi primari, este de

necontestat caracterul politic al acestuia.

Caracterul integrator

Managementul public studiază procesele şi relaţiile de management care se

formează în cadrul administraţiei publice, în scopul de a identifica soluţiile de

perfecţionare şi raţionalizare a sistemului administrativ. Pentru ca acest obiectiv să

se poată materializa, managementul public trebuie să se manifeste la nivelul

fiecărei organizaţii publice sub aspectul planificării, organizării, coordonării,

antrenării şi conducerii compartimentelor funcţionale.

Acest caracter este complementar celui de interdisciplinaritate, managementul

public constituindu-se în terenul de absorbţie şi integrare a elementelor de noutate

furnizate de alte ştiinţe precum: informatica, sociologia, matematica, ştiinţele

economice, dreptul etc.

În acelaşi timp, managementul public românesc, trebuie să asigure pregătirea

sistemului administrativ pentru integrarea în structurile Uniunii Europene. Faptul

că această necesitate a fost conştientizată rezultă din art.2 al Legii nr.90/2001

2

www.SURSA.md

privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor potrivit

căruia “Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea

sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul

economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale”.

Caracterul de diversitate

Această particularitate a managementului public îşi găseşte explicaţia şi

determinarea în diversitatea organizaţiilor care formează sistemul administraţiei

publice.

Analizând compoziţia sistemului administrativ, având drept criteriu de

departajare competenţa materială cu care sunt înzestrate prin lege autorităţile

administraţiei publice, distingem două categorii:

autorităţi cu competenţă generală, care au atribuţii de reglementare în

toate domeniile vieţii economico - sociale. Din această categorie fac parte:

Guvernul, consiliile locale, consiliile judeţene, etc.

autorităţi cu competenţă specială (specializată) care au atribuţii specifice

unor domenii sau sectoare ale vieţii economico-sociale, categorie din care

fac parte: ministerele, alte organe de specialitate ale administraţiei publice

centrale şi serviciile descentralizate ale acestora organizate în teritoriu.

După criteriul competenţei teritoriale, distingem de asemenea două categorii

de autorităţi administrative, respectiv:

autorităţi cu competenţă centrală, ale căror acte produc efecte pe întreg

teritoriu ţării, cum sunt: Guvernul, ministerele, etc.

autorităţi cu competenţă teritorială limitată doar pe o parte a teritoriului

ţării (judeţ, oraş, comună), care pot reglementa şi îşi desfăşoară activitatea

numai pe un anumit teritoriu în care au fost alese sau numite, după caz. În

această categorie sunt incluse: consiliile locale şi judeţene, primarii,

prefecţii, serviciile deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe

ale administraţiei centrale organizate în teritoriu.

3

www.SURSA.md

Având în vedere această diversitate de autorităţi care constituie sistemul

administrativ, este evident faptul că managementul public îmbracă acelaşi caracter,

fiind obligat să-şi adapteze metodele, tehnicile şi instrumentarul în funcţie de

specificitatea fiecărei organizaţii.

Caracterul complex

Spre deosebire de activitatea celorlalte autorităţi statale (Parlament sau

instanţele judecătoreşti) care desfăşoară activităţi unitare, omogene, specifice

puterii legislative şi celei judecătoreşti, concretizate prin edictarea legilor şi

respectiv soluţionarea litigiilor, activitatea desfăşurată de autorităţile (organizaţiile,

subsistemele) administraţiei publice este mult mai complexă şi mai eterogenă, cum

deja am şi arătat.

În susţinerea acestei afirmaţii este elocvent textul art.38 din Legea

nr.215/2001 legea administraţiei publice locale, potrivit căruia consiliile locale,

autorităţi ale administraţiei publice locale, le revin competenţe deosebit de

complexe şi variate, în diverse domenii ale vieţii economico-sociale, cum sunt:

învăţământul, sănătatea, investiţiile, dezvoltarea locală etc. Pentru a realiza această

paletă diversificată de atribuţii, aceste autorităţi organizează sau prestează o gamă

diversificată de servicii publice, adoptă acte administrative, execută operaţiuni

tehnico-materiale etc. În acest scop selectează, formează şi perfecţionează

funcţionari publici, personal specializat care are menirea şi obligaţia de a executa

într-un timp optim şi eficient toate aceste atribuţii.

Având în vedere aceste realităţi cu care se confruntă sectorul public, este

evident că managementul public nu le poate ignora. În consecinţă, el trebuie să-şi

acordeze metodele, tehnicile şi instrumentele de lucru preluând elemente specifice

ale managementului din învăţământ, cultură, sănătate, protecţie socială etc.

Din această succintă prezentare, apreciem că reiese în mod evident

caracterul complex al managementului public şi poate, explică în acelaşi timp

ritmul relativ lent în care acesta se dezvoltă.

4

www.SURSA.md

Caracterul de sinteză

Dată fiind diversitatea şi complexitatea activităţii administraţiei publice,

managementul public trebuie să-şi adapteze şi să preia din alte domenii concepte,

metode şi tehnici, a căror valoare a fost deja experimentată şi care pot fi

implementate de funcţionarii publici din administraţie, cu efecte benefice asupra

activităţii proprii.

Pentru aceasta funcţionarii publici trebuie să realizeze o permanentă

adaptare şi corelare a cunoştinţelor de drept, economie, statistică, sociologie etc. la

particularităţile şi exigenţele organizaţiilor publice.

Realizând managementul public la nivelul întregii societăţi (Guvernul), sau

la nivelul colectivităţilor locale (consiliile locale, judeţene, primarii), aceste

autorităţi, prin funcţionarii publici sunt obligate să culeagă date şi informaţii, să

realizeze sinteze care să constituie un suport fundamentat pentru luarea deciziilor.

De altfel, acest caracter rezultă în mod explicit din art.2 alin.3 al H.G.

nr.8/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului

Administraţiei Publice, potrivit căruia “Ministerul Administraţiei Publice, minister

de sinteză, asigură aplicarea strategiei şi Programului Guvernului în domeniul

administraţiei publice locale şi monitorizează, în numele Guvernului, elaborarea şi

aplicarea programelor de reformă de către ministere şi celelalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale.”

Prin extensie, aceste atribuţii de sinteză şi monitorizare sunt realizate la

nivelul colectivităţilor locale de către managementul public local.

5