7.Caracterizarea populaţiei din Câmpia Banato - Crişană

7.1.Date generale

Campia Banato-Crişană se suprapune în cea mai mare parte judeţelor Timiş, Arad, Bihor şi Satu Mare; mici suprafeţe revin judeţelor Caraş – Severin şi Maramureş.

Din punctul de vedere al regiunilor de dezvoltare economică se înscrie regiunilor de vest (2,1 mil. locuitori) şi de nord- vest (2,85 mil.locuitori).Din tolalul locuitorilor judeţelor, Campiei îi revine circa 1,8 mil., adică mai putin de 10% din populaţia ţării.

Suprafaţa de circa 17 100 km2, reprezintă cam 1/3 din cea a Câmpiei Române. Atât populaţia, cât şi suprafaţa sunt inegal repartizate în cele trei mari subdiviziuni: Câmpia Banatului, Câmpia Crişanei şi Câmpia Someşului, cea mai mare suprafaţă şi populaţie revenindu-i Câmpiei Banatului.

7.2.Sporul natural

Evoluţia numărului de locuitori este dependentă de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt sporul natural şi sporul migratoriu al populaţiei.

Astfel, în toată partea de vest a României sporul natural se menţine la valori foarte scăzute (- 2...4%o), urmare unei natalităţi reduse şi a mortalităţii ridicate, pe fondul procesului de îmbătrânire a populaţiei. Datorită migraţiei populaţiei tinere spre oraşe, în mediul urban sporul natural înregistrează valori ceva mai ridicate ( 5...9 %o ).Valorile reduse ale natalităţii ţin în parte de factorul social, de o anumită mentalitate a populaţiei, de conştientizarea sarcinilor ce revin familiei pentru creşterea şi educarea copiilor. Este o stare de tranzit de la mentalitatea populaţiei sărace, cu familii numeroase, spre cea a populaţiei cu posiblităţi economice reale, care asigură, de asemenea, un număr mai mare de membrii în familie.

În judeţul Bihor, spre exemplu, în anul 1970 sporul natural era încă pozitiv, de circa 5 104 persoane ( 12 049 nascuti vii şi 6945 decedaţi), după care a înregistrat scăderi semnificative,până în 1990 rămânând tot pozitiv.Din 1991, sporul natural devine negativ, deficitul de populaţie crescând de la –550 (în 1991) la – 2596 (în 1997), după care urmează o uşoară diminuare.

7.3.Sporul migratoriu

Sporul migratoriu intern se realizează în dublu sens între oraş şi sat, în sensul că migrarea populaţiei tinere spre oraş este destul de activă şi în prezent;

de asemenea, urmare restructurarii industriei, fenomenul se produce şi de la oraş spre sat. Spre aceasta unitate geografică migrează de asemenea populaţie dinspre Moldova, Maramureş, Oltenia, o deplasare atât temporară cât şi definitivă.Faţă de perioade mai vechi, fenomenul este diminuat. Migraţia externă temporară (ca forţă de muncă) şi migraţia definitivă sunt foarte importante, datorită poziţiei geografice, respectiv desfăşurării în lungul graniţei vestice, apropierii de Occident, precum şi datorită structurii etnice destul de heterogene, alături de majoritarii români.

7.4.Densitatea populaţiei

În aceste condiţii densitatea medie a populaţiei de circa 105 loc./km2

depăşeşte valorile mediei pe ţară ( 94,4 loc./km2), iar distibuţia valorilor maxime şi minime în teritoriu este destul de neuniformă, în funcţie de mai mulţi factori, dintre care factorii naturali şi cei istorici sunt cei mai importanţi.La aceştia se adaugă starea de sănătate a populaţiei, strâ.ns legată de fenomenul de îmbătrânire, dar şi de o anumită practică alimentară.

În arealele urbane şi împrejurimi valorile densitaţii variază între 100 şi 500 loc./km2, în Timişoara atingând valori chiar de circa 2 000 loc./km2 ; pe măsură ce ne îndepărtăm de oraşele mari, densitatea scade, pentru a tinge în mediul rural, valori de sub 50 loc./km2 în câmpiile joase, foste suprafeţe mlăştinoase, areale nisipoase sau chiar pe unele câmpii înalte.Cea mai extinsă arie cu asemenea valori o constituie Câmpia joasa a Crişurilor.

În oraşele mici, în mediul rural de la contactul câmpiilor înalte cu cele joase, în lungul marilor râuri, densitatea medie variază între 75 şi 150 loc./km2.

Pe provincii istorice, situaţia arată o densitate mai redusă în Banat (circa 63 loc./km2) decât în Crişana şi Maramureş (circa 80 loc./km2).

7.5.Structura populaţiei7.5.1.Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe

Structura populaţiei pe grupe de vârste este apropiată de cea existentă la nivelul ţării; ponderea cea mai mare o are grupa de vârstă de 20 – 60 de ani cu , respectiv 51%o, urmează grupa de vârstă de până la 20 de ani cu 31%o şi apoi grupa populaţiei în vârstă de peste 60 de ani, care reprezintă doar 18 %o de locuitori. Se remarcă faptul că populaţia matură poate asigura forţa de muncă necesară, prin procentul său semnificativ de mare.

Analizând populaţia cu vârse de peste 60 de ani, se constată un procent uşor diminuat, demonstrându-se mortalitatea mai ridicată la această vârstă.De asemenea, această grupă este dominată de femei, care sunt se pare mai longevive. Asemenea tendinţă este vizibilă în Câmpia Crişurilor.

Pe judeţul Bihor, spre exemplu, din totalul populaţiei cu vârstă de peste 60 de ani de 90 059, populaţia masculină deţine 39 587 (circa 44%), iar cea feminină, 50 472 (circa 56 %). Pe total judeţ, populaţia feminină este de 51%, iar la grupa de vârstă de sub 20 de ani deţine doar 48,75% din totalul populaţiei judeţului cu vârsta respectivă.

Aceste valori trebuie coroborate cu probabilitatea de deces pe grupe de vârstă şi sexe, care arată o dominantă netă, valori ridicate ale probabilităţii la populaţia masculină şi cu speranţa de viaţă care la populaţia masculină este de circa 67 de ani, iar la cea feminină de circa 73 de ani(date la nivelul României, Liliana Dumitrache, 2004).La nivelul judeţului Bihor, durata medie a vieţii la populaţia masculină este 63,2, iar la cea feminină de 71,7 (după Anuarul statistic al judeţului Bihor, 1999)

Este semnificativă, de asemenea, analiza bolilor şi a ratei mortalităţii populaţiei datorită acestor boli.Astfel, pentru Câmpia Banto-Crişană, mortaliatea prin tumori atinge o rată de peste 170 la 100 000 locuitori (cea mai mare din ţară, în areal compact în toată câmpia, dar cu valori ridicate, în ordine descrescătoare pe judeţele Satu Mare, Arad, Timiş şi Bihor).Mortalitatea datorată bolilor aparatului circulator este destul de ridicată, locul prim în câmpie deţinându-l judeţul Arad, celelalte judeţe încadrându-se în aceeaşi clasă. (Liliana Dumitrache, 2004).

7.5.2.Structura naţională a populaţiei

Poziţia geografică şi evoluţia istorică a Câmpiei Banato–Crişene se regăsesc în câteva caracteristici ale structurii naţionale a populaţiei.

Prezenţa majoritară a unei populaţiei formate din români, alături de românii de naţionalitate maghiară, germană, sârbă, evrei, romi etc.

Heterogenitatea etnică a populaţiei este dominată pe ansamblul câmpiei de către români, în procente însă sub media pe ţară: circa 82% în Banatul istoric şi circa 69 % în Crişana şi Maramureş.

Cea mai heterogenă dintre unităţile de câmpie este cea a Banatului. Hărţile etnice consemnează această varietate etnică, mai puţin prezenţa evreilor.

De la sud spre nord, se reduc arealele cu germani şi cresc în suprafaţă şi ca procent populaţia de naţionalitate maghiară.

Datele şi sursele documentare arată această diversitate etnică şi înainte de unirea de la 1 decembrie 1918.După un dicţionar publicat în 4 volume de Al.Fényes (citat de Şt.Manciulea, 1940) cu date statistice din 1847, situaţia etnică a judeţelor Arad, Bihor, Satu Mare era:

Judeţul Arad avea 182 de localităţi din care:-curat româneşti 154-curat ungureşti 6-curat germane 6-restul aveau o populaţie amestecată din români, unguri, germani, sârbi, slovaciDupă 1918, au rămas pe teritoriul Ungariei-1 localitate germană -1 localitate cu populaţie amestecată din unguri, români, germani.

Judeţul Bihor avea 473 de localităţi, din care:-curat româneşti 319-curat ungureşti 116-curat germane 1-curat slovace 1-restul cu populaţie amestecată.După 1918 au rămas pe teritoriul Ungariei:- 47 localităţi ungureşti- 4 localităţi româneşti- 2 localităţi cu români şi unguri-Judeţul Satu Mare avea 262 localităţi, din care:- curat româneşti 76- curat ungureşti 110- curat germane 14- curat rutene 5- restul cu populaţie amestecatăDupă 1918 au rămas pe teritoriul Ungariei: - 72 de localităţi ungureşti- 3 localităţi germane- 3 localităţi cu populaţie amestecată formată din unguri şi români- 4 localităţi cu populaţie amestecată formată din unguri şi ruteni- 1 localitate românească.

După cum se observă, în stabilirea graniţei actuale s-a ţinut cont de componenţa etnică a localităţilor.

Dacă la nivelul satelor, populaţia este mai puţin heterogenă, predominând satele cu aceeaşi structură etnică, la nivelul oraşelor populaţia a fost şi este mai cosmopolită în sensul coexistenţei a mai multor etnii. În harta etnică elaborată şi publicată de V.Mihăilescu în 1940 acest lucru este evident. La recensământul din 2002, la nivelul oraşelor mari, reşedinţe de judeţ, din Câmpia Banato - Crişană se înregistrau următoarele structuri naţionale:

- în Timişoara

- în Arad,

- în Oradea

- în Satu Mare

7.5.3.Structura populaţiei după religie

Structura populaţiei după religie reflectă structura naţională a populaţiei. În anul 1992 a avut loc primul recensământ de după 60 de ani (din 1930), care a înregistrat şi structura confesională a populaţiei.

Datele au scos în evidenţă apartenenţa la creştinism, a faptului că numai 0,3% din populaţia ţării s-au declarat ateie sau neaparteneţa la vreo religie.

Marile religii existente la nivelul ţării sunt: ortodoxă, catolică, protestanţă, musulmană, mozaică.

Repartiţia teritorială a diferitelor confesiuni în Câmpia Banato – Crişană a ţinut cont în primul rând de condiţiile istorice şi de tradiţiile populaţiei, la care se adaugă şi factori socio-economici sau de altă natură.Ţinându-se cont de structura etnică şi structura confesională este extrem de heterogenă.Dacă în partea de sud se constată touşi o dominanţă a ortodocşilor, alături de alte culte, cu cât înăintăm spre nord, ponderea ortodocşilor scade, în favoarea cultului catolic (romano- şi greco – catolic) şi a celui protestant (reformaţi, apoi penticostali, baptişti, adventişti, unitarieni, luterani).

7.5.4.Structura forţei de muncă (populaţiei active)

Câmpia Banato-Crişană este una dintre unităţile regionale ale ţării cu economie dezvoltată, bazată pe toate ramurile acesteia.Acest fapt se reflectă şi în structura populaţiei active, respectiv a forţei de muncă.Cu toate fluctuaţiile manifestate în rearanjarea şi reorientarea ramurilor industriale în principal, pe ansamblu, faţă de situaţia de dinainte de 1990, se constată o reducere a populaţiei ocupate în industrie şi construcţii (care deţinea un procent de circa 55 în 1985) şi o creştere a celei în agricultură şi silvicultură, precum şi în servicii. Există diferenţe destul de mari la nivelul celor trei subunităţi, dar şi în cadrul acestora.

La nivelul judeţului Bihor, spre exemplu, faţă de anul 1970, când populaţia activă din agricultură şi silvicultură deţinea 50 % din populaţia ocupată (293 300 persoane), până în 1980 a înregistrat o scădere treptată, atingând procentul de 30, situaţie care s-a menţinut până în 1990, când începe să crească în defavoarea persoanelor ocupate în industrie şi construcţii. Se remarcă, de asemenea şi creşterea uşoară a populaţiei ocupate în servicii, după 1990.

Este interesant de observat şi faptul că dacă până în 1990 populaţia activă predominantă era cea masculină, după 1990 creşte şi numărul populaţiei active feminine, valorile fiind aproximativ egale.

7.5.5.Structura populaţiei pe medii

Din totalul populaţiei de circa 1,8 milioane, populaţia din mediul urban era de 1 084 419 (circa 54 %) în 1985, de 1 157 907 în 1989.Deşi în cifre absolute valorile scad după 1990 ca urmare emigrării, populaţia urbană se menţine cu puţin peste 50 %, valori superioare celei la nivelul întregii ţări.

8.Caracterizarea aşezărilor din Câmpia Banato - Crişană