c ionescu comentarii constitutie

8/13/2019 C Ionescu Comentarii Constitutie

http://slidepdf.com/reader/full/c-ionescu-comentarii-constitutie 1/263

Prof. univ. dr. Cristian Ionescu

Constituţia României

Comentată şi adnotată

cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Titlul III

Capitolul 1 - Parlamentul



TITLUL III

Autorităţile publice

CAPITOLUL I

Parlamentul

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

Rolul şi

structura

ARTIC!"! #1

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului

român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

$"%AR& § 1. Locul şi legitimitatea Parlamentului în ansamblul sistemului politic. § 2. Parlamentul – organ reprezentativ suprem al poporului. § 3. Parlamentul – unica autoritate legiuitoare a ţării. § 4. tructura Parlamentului.

Comentariu&

' 1. !ocul şi le(itimitatea Parlamentului )n ansam*lul sistemului

politic

nstituţia Parlamentului este condiţionată! "ntre altele! de două principiiconstituţionale# suveranitatea poporului şi principiul reprezentării. $m%ele

principii sunt legate! la rândul lor! de &enomenul puterii! "nţeles ca o capacitate

organizată şi dura%ilă a unui agent social de a impune altora să "ndeplinească sau

să realizeze o%iective determinate pe care acesta şi le propune "n interes general

sau personal. De la "nceput se impune o o%servaţie# puterea se gre&ează pe un

raport social "n care cineva comandă! guvernează! iar altul'alţii se supun comenziisau guvernării. $cest raport ieraric de putere şi concretizarea sa "ntro multitudine

de acte de conducere'guvernare a indus "n psiologia socială ideea de suveranitate!

2



"nţeleasă aici ca sursă a autorităţii! asociată celei de titular al puterii şi a puterii

propriuzise. Se spune ast&el! că deţinătorul puterii este suveran şi că puterea sa nu

este ţărmurită de o altă putere. *e re&erim! "n acest sens! la puterea suverană a

monarului! la puterea suverană a poporului sau la puterea suverană a statului

ş.a.m.d. Cele trei tipuri de putere enunţate conţin ca element comun noţiunile de

autoritate! dominaţie şi supunere.

Din punct de vedere instituţional! puterea suverană a poporului se

o%iectivează "n diverse organisme! cărora le sunt delegate atri%uţii sau &uncţii de

putere. Puterea ast&el instituţionalizată! apare su% &orma puterii de stat şi este

e+ercitată de acesta "n "ntregul său şi "n mod specializat şi distinct de diverse

organisme ale sale. Din această perspectivă! statul apare ca titular e+clusiv al &orţei

de comandă şi dominaţie.

$tât ca &enomen cât şi ca &ormă instituţionalizată a acestuia! puterea se

raportează "n mod necesar la un titular căruia "i sunt recunoscute anumite

prerogative. Dacă statul e+ercită o putere delegată! limitată sau circumscrisă

realizării anumitor o%iective sociale de interes general (,-inele comun)! se pune

"ntre%area cine este titularul puterii glo%ale / $cesta nu poate &i decât poporul ori!

după caz naţiunea! care deţine "n mod natural puterea politică (suveranitatea).

Poporul sau naţiunea este titularul a%solut al puterii politice! adică al suveranităţii!

pe când statul (autorităţile'puterile pu%lice) este titularul puterii de stat "ncredinţate

(delegate) "n mod legitim de popor.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie! Parlamentul nu este unicul titular

al e+erciţiului suveranităţii naţionale! ci unul din organismele prin care poporul! cadeţinător legitim al suveranităţii! o e+ercită prin organele sale reprezentative!

constituite prin alegeri li%ere! periodice şi corecte! precum şi prin re&erendum. Din

te+tul art. 2 alin. (1) al Constituţiei rezultă câteva concluzii asupra cărora ar merita

să insistăm. 0e+tul constituţional &ace re&erire la e+istenţa mai multor organisme

reprezentative! prin care poporul "şi e+ercită suveranitatea. Primul dintre acestea

este Parlamentul! care are calitatea de ,organ reprezentativ suprem. Preşedinteleomâniei "ntruneşte! de asemenea! calitatea de organism reprezentativ prin

intermediul căruia poporul "şi e+primă suveranitatea. Deţin această calitate!



totodată! unele organe ale administraţiei pu%lice locale! şi anume primarul şi

consiliile locale. eprezentativitatea acestora din urmă este circumscrisă unităţilor

administrativteritoriale "n care sunt alese periodic. Preşedintele omâniei &iind

ales "n toate circumscripţiile electorale! se %ucură de o reprezentativitate naţională!

dar potrivit art. 34 alin. (1) din Constituţie! nu reprezintă poporul! ci statul român.

5+istă din acest punct de vedere o inadvertenţă logică "ntre art. 2 alin. (1) şi art. 34

alin. (1) din 6egea &undamentală. Dacă art. 2 alin. (1) induce ideea e+istenţei mai

multor organe (autorităţi) reprezentative prin care se e+ercită suveranitatea

naţională! art. 34 alin. (1) din 6egea &undamentală! deşi surprinde esenţa

reprezentativă a Preşedintelui repu%licii! egală din punct de vedere electoral cu cea

a Parlamentului! o restrânge procedural la reprezentarea statului. Constituţia nu

&ace! "nsă! nici o re&erire la suveranitatea statului. ezultă că aceasta are ca sursă

unică! tot art. 2 alin. (1) din Constituţie! dar este vor%a de o suveranitate de

atri%uţii! sau de procedură. Cum statul nu este altceva decât suma autorităţilor

pu%lice sau a organelor "nzestrate direct sau indirect cu atri%ute ale suveranităţii

naţionale! rezultă că suveranitatea acestora este o suveranitate de &uncţii şi atri%uţii.

$cestea sunt legitime "n măsura "n care sunt e+ercitate "n limitele impuse de

Constituţie.

aporturile reciproce "ntre guvernaţi (titularul puterii politice) şi

guvernant (titularul puterii de stat) apar! pe de o parte! ca trans&er de către cei

guvernaţi a e+erciţiului unora dintre prerogativele puterii politice şi "n controlul

"n&ăptuit de ei asupra ,celor a&laţi la putere! iar pe de altă parte! ca raporturi de

putere concretizate "n comandamente! ordine! instrucţiuni impuse de agenţi politicispecializaţi (guvernanţi) mem%rilor colectivităţii! individual sau grupaţi pe criterii

sociale! politice! pro&esionale! economice.

Cum activitatea statului este riguros specializată! puterile acestuia sunt

repartizate unor organisme autonome şi separate unul &aţă de celălalt "n

con&ormitate cu principiul separaţiei celor trei puteri "n stat. 7iecăruia dintre aceste

organisme "i revin &racţiuni specializate de prerogative.Privit din această perspectivă! Parlamentul apare ca un instrument prin

care poporul! deţinătorul suveran al puterii politice "i "nvesteşte pe reprezentanţii

8



săi aleşi săi sta%ilească cadrul legislativ de compartiment social şi să "nvestească

"n mod legitim 9uvernul cu administrarea tre%urilor pu%lice.

$cest mecanism comple+ prin care poporul "ncredinţează vremelnic

e+erciţiul unora dintre prerogativele suveranităţii sale! are la %ază condiţiile

moderne de des&ăşurare a vieţii sociale! "n care poporul nu poate să se

autoguverneze. De aceea! populaţia unei ţări "şi alege reprezentanţii reuniţi "n

Parlament! aceştia la rândul lor desemnează 9uvernul! pe care "l controlează apoi!

pe "ntreaga durată a mandatului lor parlamentar.

' +. Parlamentul , or(an repreentativ suprem al poporului

Prima teză a alineatului (1) al articolului :1 din Constituţie pune "n

valoare calitatea Parlamentului omâniei de a &i organul reprezentativ suprem al

poporului român. 0e+tul constituţional la care ne re&erim este o consecinţă directă

a principiului constituţional al reprezentării. *ici o altă autoritate pu%lică electivă

sau neelectivă nu poate pretinde că reprezintă poporul. ;nscrierea "n Constituţie a

caracterului suprem al reprezentării semni&ică poziţia Parlamentului &aţă de alte

organisme reprezentative! care sar simţi "ndreptăţite! având "n vedere %aza lor

electorală directă sau indirectă! să pretindă că reprezintă "ntregul popor. 5ste vor%a!

"n primul rând de Preşedintele omâniei! care este ales prin vot universal direct.

Cât priveşte 9uvernul! acesta este reprezentativ "n măsura "n care programul său şi

lista mem%rilor săi au &ost acceptate de Parlament. ezultă! ast&el! că singurul

reprezentant autentic al poporului este Parlamentul. De aceea! atri%utul său de,organ reprezentativ suprem! &olosit "n art. :1 alin. (1)! ni se pare irelevant!

reprezentativitatea Parlamentului &iind supremă prin esenţa sa. Se pune "n mod

&iresc "ntre%area "n ce constă reprezentativitatea < la nivel suprem < asigurată de

Parlament / ăspunsul este simplu# Parlamentul este menit să e+prime voinţa

politică a poporului "n două mari şi &undamentale direcţii şi anume! "n materie de

legi&erare şi "n privinţa "nvestirii 9uvernului şi al controlului asupra modului "ncare acesta acţionează "n aplicarea programului său de guvernare acceptat de

Parlament.

=



;n cadrul dez%aterilor parlamentare care au avut loc "n $dunarea

Constituantă pe marginea caracterului reprezentativ al &orului legislativ sa susţinut

pe drept cuvânt că Parlamentul este mai reprezentativ decât alte organe

reprezentative şi! ca atare! este necesar ca "n Constituţie să se accentueze rolul

preponderent al acestuia pentru ai asigura locul principal "n cadrul tuturor

celorlalte organe reprezentative. (!eneza "onstituţiei #om$niei. 1%%1. Lucrările

&'unării "onstituante! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@3!

p. :A). ;n &inal! $dunarea Constituantă a optat pentru amendamentul propus de

domnul deputat >ircea onescuBuintus de a se completa te+tul propus de Comisia

de redactare a proiectului de Constituţie reţinânduse caracterul suprem al

reprezentării asigurate de Parlament. (!eneza "onstituţiei #om$niei. 1%%1.

Lucrările &'unării "onstituante! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti!

1@@3! p. :A8).

Competenţa legislativă a Parlamentului omâniei se materializează "n

adoptarea legilor. S&era actelor pe care le adoptă un Parlament este "nsă mult mai

e+tinsă! cuprinzând! pe lângă legi şi otărâri! care pot &i normative şi individuale! şi

di&erite acte cu caracter esenţialmente politic cum ar &i moţiuni! apeluri! declaraţii

ş.a. Domeniile reglementate de aceste acte sunt e+trem de vaste! cuprinzând

aspecte ale vieţii politice! circuitului civil! apărarea unor valori sociale! diplomaţie

parlamentară ş.a.m.d.

5+istă o legătură cauzală "ntre art.:1 şi art.2 alin.(1) din Constituţie!

potrivit căruia suveranitatea naţională aparţine poporului român! care o e+ercită

prin organele sale reprezentative! constituite prin alegeri li%ere! periodice şicorecte! precum şi prin re&erendum. 0e+tul constituţional cuprins "n art. 2 din

Constituţie circumstanţiază locul şi legitimitatea Parlamentul omâniei! "n

ansam%lul sistemului politic. Privit din această perspectivă Parlamentul nu este un

corp autonom! care se poate opune poporului! care ar putea nesocoti voinţa şi

interesele generale ale acestuia. Parlamentul conduce'guvernează dar el nu deţine

suveranitatea naţională! aceasta &iind perpetuu de resortul poporului. Parlamentule+istă pentru că poporul doreşte aceasta. De aceea! legea tre%uie să servească

interesele cetăţeanului! săi apere viaţa! proprietatea! săi garanteze demnitatea

:



umană şi socială. Cu alte cuvinte! Parlamentul e+ercită o &uncţie socială

"ncredinţată şi controlată de mandantul său < naţiunea.

Coro%orarea art. :1 alin. (1) cu art. 2 alin. (1) din Constituţie pune "n

evidenţă! "n plus! ideea de legitimitate a Parlamentului. $cesta este legitim "n

măsura "n care deputaţii şi senatorii sunt aleşi prin competiţie electorală li%eră!

periodică şi corectă. *umai su% această triplă condiţionare Parlamentul va &i

considerat organul reprezentativ suprem al poporului român.

' . Parlamentul , unica autoritate le(iuitoare a ţării

0eza a doua a art. :1 alin. (1) din Constituţie &ace re&erire la statutul şi

rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. 5ste &iresc ca Parlamentul

să deţină această calitate! "ntrucât numai el este reprezentantul suprem al

poporului. *umai "n Parlament! poporul are "ncredere legislativă! "ntrucât deputaţii

şi senatorii au &ost desemnaţi direct de către corpul electoral pentru a e+ercita "n

numele acestuia o &uncţie legislativă! "nţeleasă ca aptitudine sau "mputernicire

acordată Parlamentului prin Constituţie de a vota legi. ;n acest sens! teza &inală a

art. :1

alin. (1) din Constituţia omâniei prevede că Parlamentul este ,unica autoritate

legiuitoare a ţării. De &apt! Parlamentul este "ndrituit să legi&ereze "n numele

poporului! pentru popor şi su% controlul poporului ca organ reprezentativ suprem al

poporului român.

Cum Parlamentul nu adoptă numai legi! ci şi moţiuni! otărâri! precum şidi&erite acte politice! &uncţia legislativă se circumscrie e+clusiv la votarea legilor!

adoptarea celorlalte acte &ăcând o%iectul altor &uncţii ale acestuia.

Competenţa legislativă a Parlamentului tre%uie "nţeleasă ca drept con&erit

de Constituţie de a adopta dispoziţii uridice normative având caracter primar.

$ceste dispoziţii legale au o &orţă uridică superioară &aţă de cea a actelor

normative emise de 9uvern "n virtutea puterii sale de reglementare. 5ste adevăratcă şi 9uvernul poate să emită norme cu putere de lege dacă este a%ilitat de

A



Parlament sau dacă "şi e+ercită dreptul constituţional reglementat "n art.11= din

Constituţie.

Deşi Constituţia con&eră Parlamentului calitatea e+clusivă şi unică de

autoritate legiuitoare! acesta cola%orează direct cu puterea e+ecutivă şi ciar cu

cetăţenii "n e+ercitarea &uncţiei respective. >odalităţile concrete de cola%orare

vizează iniţiativa legislativă! inclusiv iniţiativa revizuirii Constituţiei! dreptul

9uvernului de a prezenta amendamente motivate "n scris! care se transmit -iroului

permanent al &iecărei camere legislative "nainte de dez%aterea proiectului sau a

propunerii legislative "n plen! dreptul de veto al Preşedintelui omâniei!

promulgarea legilor adoptate de Camere şi re&erendumul. 0otodată! "n cazurile

e+pres prevăzute de Constituţie! Parlamentul poate a%ilita 9uvernul să emită

ordonanţe care cuprind norme cu putere de lege (ordinară).

;n principiu! 6egiuitorul Constituant nu a rezervat Parlamentului un

domeniu anume al legii! singura precizare "n legătură cu s&era de cuprindere a

acesteia &iind art.A din Constituţie care sta%ileşte cele trei categorii de legi ce pot

&i adoptate de Parlament# legi constituţionale legi organice şi legi ordinare.

Practic! orice relaţii sociale pot &i reglementate prin lege dacă e+istă voinţă politică

"n acest sens. ;n ceea ce priveşte 9uvernul! Constituţia &ace o delimitare "ntre legea

organică şi ordonanţă dar asimilează legii! din punct de vedere al &orţei sale

uridice! ordonanţele! cu condiţia ca acestea să &ie apro%ate de Parlament dacă

legea de a%ilitare o cere. De asemenea! se rezervă un domeniu de reglementare

pentru otărârile 9uvernului "n art.143 alin.(1) din Constituţie care prevede că

otărârile se emit pentru organizarea e+ecutării legilor. Din acest punct de vederese impune o precizare# "ntotdeauna! 9uvernul va ţine să reglementeze! "n %aza

legii! relaţiile sociale care se &ormează "n domeniul e+ecutării legii respective.

*imic nu va "mpiedica "nsă Parlamentul să reglementeze şi aceste relaţii! votând o

lege cu &oarte multe detalii legate de e+ecutarea ei! "ngustând ast&el s&era de

intervenţie a 5+ecutivului. Cu toate acestea! e+istă totuşi o cutumă respectată atât

de Parlament cât de 9uvern ca anumite materii să &ie reglementate prin acte5+ecutivului.

3



Sunt "nsă anumite domenii ale vieţii sociale care pot &i reglementate

numai prin lege. Constituţia &ace re&erire e+presă la ele. $st&el de pildă! cuantumul

indemnizaţiei parlamentare şi celelalte drepturi ale deputaţilor şi senatorilor se

sta%ilesc prin lege (art.A)! incompati%ilităţile calităţii de mem%ru al 9uvernului <

"n a&ara celor prevăzute de Constituţie < se sta%ilesc prin lege organică Eart.14=

alin.(2)F! responsa%ilitatea ministerială se reglementează prin lege Eart.143 alin.

()F! "n&iinţarea autorităţilor administrative autonome se poate realiza numai prin

lege organică Eart.11Aalin.()F etc.

0ezele proiectului de Constituţie au prevăzut pentru primul capitol al

0itlului al 6egii &undamentale! consacrat "n "ntregime autorităţilor pu%lice! că

pot &i reglementate numai prin lege#

drepturile şi "ndatoririle cetăţenilor şi garanţiile acestora

statutul avocatului poporului

sistemul electoral

modul de organizare şi de des&ăşurare a re&erendumului

organizarea şi &uncţionarea Consiliului Constituţional

organizarea guvernului! a organelor centrale şi a celor locale ale

administraţiei de stat

organizarea şi &uncţionarea partidelor politice

organizarea &orţelor armate şi a apărării naţionale

organizarea şi &uncţionarea Consiliului Suprem de $părare a Gării

regimul uridic al stării de asediu şi al celei de urgenţă

in&racţiunile şi regulile de procedură penală! precum şi regimule+ecutării pedepselor

acordarea amnistiei

"n&iinţarea! organizarea şi &uncţionarea instanţelor udecătoreşti

organizarea şi &uncţionarea Consiliului Superior al >agistraturii

organizarea şi &uncţionarea >inisterului Pu%lic

do%ândirea şi pierderea cetăţeniei române statutul şi capacitatea persoanelor &izice şi a celor uridice

sistemul general al impozitelor şi al ta+elor

@



emisiunea de monedă

organizarea şi &uncţionarea Curţii de Conturi

regimul proprietăţii! al celorlalte drepturi reale! al moştenirii! al

o%ligaţiilor civile şi al celor comerciale! al raporturilor de &amilie! precum şi

regulile de procedură civilă

regulile generale privind raporturile de muncă! sindicatele şi securitatea

socială

regulile generale ale organizării "nvăţământului

organizarea administrativă a teritoriului şi autonomia locală

statutul &uncţionarilor pu%lici! contenciosul administrativ şi regulile

generale de procedură administrativă

sta%ilirea limitelor mării teritoriale şi a zonei economice e+clusive.

;n concepţia legislativă e+pusă "n 0ezele proiectului de Constituţie era

e+clusă intervenţia normativă a 9uvernului "n domeniile enunţate. ;n scim%!

Parlamentul putea reglementa prin lege "n orice alte domenii ale vieţii sociale!

altele decât cele prezentate.

Constituţia a prevăzut indirect o interdicţie de legi&erare! limitând! "n

acest &el! puterea legislativă a Parlamentului atunci când este "nvestit cu putere

constituantă derivată. >enţionăm! "n acest sens! dispoziţiile art.1=2 alin.(2) din

Constituţie! care interzic e+pres revizuirea unor te+te ale Constituţiei. 5ste vor%a

de acele te+te privind caracterul naţional! independent! unitar şi indivizi%il al

statului! &orma de guvernământ! integritatea teritoriului! independenţa ustiţiei!

pluralismul politic şi lim%a o&icială. 6a această interdicţie se mai adaugă una#Parlamentul nu poate să revizuiască vreun te+t constituţional care ar avea ca

rezultat suprimarea drepturilor şi a li%ertăţilor &undamentale ale cetăţenilor sau a

garanţiilor acestora.

? discuţie specială se impune "n legătură cu intervenţia Parlamentului de

a revizui dispoziţiile constituţionale privind independenţa ustiţiei. Constituţia se

re&eră e+pres la independenţa ustiţiei "n trei te+te. $st&el! art.128 alin.() dinConstituţie prevede că ,Hudecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

Potrivit unui alt te+t al Constituţie! Eart.1 alin.(1)F ,Consiliul Superior al

14



>agistraturii este garantul independenţei ustiţiei ,. 6a acest ultim te+t poate &i

cone+at art. 18 alin. (8) din Constituţie! privind rolul Consiliului Superior al

>agistraturii de garant al independenţei ustiţiei. Cele trei te+te constituţionale

comportă o precizare re&eritoare la interpretarea lor. ;ntro interpretare restrictivă!

Parlamentul nu are dreptul să revizuiască &ormal te+tele menţionate.

;n ceea ce ne priveşte! susţinem e+tinderea interpretării te+tului

constituţional "n sensul că Parlamentului "i este interzis să adopte o lege care ar

revizui implicit dispoziţiile constituţionale re&eritoare la independenţa ustiţiei!

indi&erent care ar &i autoritatea pu%lică căreia iar reveni atri%uţia de a realiza actul

de ustiţie. $celaşi raţionament teoretic ar urma să se aplice! "n privinţa

pluralismului politic şi drepturilor şi li%ertăţilor &undamentale ale cetăţenilor. Dacă

Parlamentul ar adopta o lege specială sau ar apro%a o ordonanţă a 9uvernului prin

care sar aduce atingere principiului independenţei ustiţiei! am &i "n situaţia unei

revizuiri implicite a Constituţiei! care ar contraveni art. 1=2 alin. (2) din te+tul

acesteia. ;ntro asemenea ipoteză Curtea Constituţională ar &i competentă să se

pronunţe "n cazul "n care ar &i sesizată asupra constituţionalităţii te+tului respectiv.

mportanţa particulară a dispoziţiilor invocate de art. 1=2 alin. (2) din Constituţie

ar usti&ica! după părerea noastră! competenţa Curţii Constituţionale de a se sesiza

din o&iciu asupra legilor prin care sar &i revizuit implicit te+te din Constituţie.

' /. $tructura Parlamentului

0radiţia &orului reprezentativ "n istoria constituţională a poporului român&i+ează o $dunare unicamerală. deea celei dea doua Camere a &ost introdusă "n

secolul al IIlea prin egulamentele ?rganice! având "nsă un unic rol# alegerea

Domnitorului. Potrivit egulamentelor ?rganice! cele două $dunări ?%şteşti din

>oldova şi Gara omânească aveau caracter unicameral.

Sistemul unicameral sa păstrat su% regimul Convenţiei de la Paris din

13=3! până când domnitorul $le+andru oan Cuza impune prin ple%iscit StatutulDezvoltător al Convenţiei. Statutul prevedea organizarea %icamerală a

Parlamentului. -icameralismul a &ost preluat şi de cele trei Constituţii monarice.

11



;n 1@8:! printrun act normativ a cărui constituţionalitate este contestată! sa

renunţat la %icameralism "n &avoarea unicameralismului. $cest model de

organizare a &ost transpus şi "n constituţiile socialiste din 1@83! 1@=2 şi 1@:=.

;n 1@@4! sa revenit la organizarea %icamerală a Parlamentului! soluţie

preluată şi de Constituantul din 1@@1. evenirea la sistemul %icameral a &ost! din

punct de vedere psiologic! reacţia &irească de respingere a modelului socialist

(mar+ist) de organizare a puterii legislative "ntrun organism unicameral! iar din

punct de vedere politic! rezultatul revenirii "n viaţa politică a ţării a unor partide

legate istoric de un Parlament %icameral.

Procesul de instituire a sistemului %icameral "n structurarea

Parlamentului a cuprins mai multe &aze procedurale care merită să &ie prezentate

"ntrun ast&el de comentariu. $st&el! pentru "nceput! Decretul6ege nr.@2'1@@4

pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui omâniei a impus di&erenţieri "n

ceea ce priveşte modul de atri%uire a mandatelor de deputat! respectiv de senator.

;n plus regulamentele celor două $dunări legislative alese "n 1@@4 au cuprins

dispoziţii de natură constituţională prin care sa instituit răspunderea politică a

9uvernului &aţă de $dunarea Deputaţilor. ezultă ast&el un %icameralism

di&erenţiat impus! "nsă! printro otărâre parlamentară < act uridic in&erior legii.

;n tezele proiectului de Constituţie sa prevăzut că mem%rii $dunării

Deputaţilor se aleg prin vot universal! direct! secret şi li%er e+primat! iar senatorii

prin su&ragiu indirect! de către consiliile colectivităţilor locale. ;n privinţa

desemnării senatorilor! tezele proiectului de Constituţie au constituit două variante

de instituire a unui %icameralism di&erenţiat. ;n prima variantă sa prevăzut căSenatul se compune din senatori aleşi prin vot universal! egal! direct! secret şi li%er

e+primat! prin scrutin uninominal. ;n a doua variantă! Senatul urma să &ie compus

din senatori aleşi prin su&ragiu indirect de către consiliile colectivităţilor locale!

precum şi din senatori de drept.

0otodată "n teze sa precizat şi o competenţă di&erenţiată pentru &iecare

adunare legislativă. $st&el! $dunarea Deputaţilor urma să ai%ă ca atri%uţii proprii#a) adoptă %ugetul şi contul de "nceiere a e+erciţiului %ugetar

12



%) apro%ă componenţa şi programul 9uvernului! la propunerea

primuluiministru! prin acordarea votului de "ncredere

c) adoptă moţiunea de cenzură

d) ascultă raportul anual al Curţii de Conturi

e) sta%ileşte comisiile permanente sau temporare şi &i+ează organizarea şi

&uncţionarea acestora! constituie comisii speciale de ancetă

&) numeşte trei mem%ri "n Consiliul Constituţional

g) numeşte deputaţii care &ac parte din Consiliul Superior al

>agistraturii.

6a rândul său Senatului "i reveneau următoarele atri%uţii proprii#

a) rati&ică şi denunţă tratatele internaţionale care nu implică modi&icarea

legilor

%) numeşte avocaţii poporului şi controlează activitatea acestora

c) numeşte la propunerea Preşedintelui omâniei! directorul Serviciului

omân de n&ormaţii şi controlează activitatea acestui serviciu

d) sta%ileşte comisiile permanente sau temporare şi &i+ează organizarea şi

&uncţionarea acestora constituie speciale de ancetă

e) numeşte trei mem%ri "n Consiliul Constituţional

&) numeşte senatorii care &ac parte din Consiliul Superior al >agistraturii.

Potrivit tezelor! revenea Parlamentului instituit "n corp legiuitor! alte

atri%uţii de "nsemnătate deose%ită. Potrivit aceleaşi teze! depozitarul iniţiativei

legislative era $dunarea Deputaţilor.

Proiectul de Constituţie "ntocmit de Comisia specială "nvestită cu aceastămisiune a prevăzut că mem%rii celor două Camere urmau să &ie aleşi &ără distincţie

prin vot universal! direct! secret şi li%er e+primat! potrivit legii electorale. Prin

acest proiect Camera Deputaţilor şi Senatul au căpătat reprezentativitate şi

legitimitate identice şi! ca atare! aceeaşi putere. Soluţia proiectului de Constituţie a

&ost "m%unătăţită de $dunarea Constituantă! care a optat! ast&el! pentru un

%icameralism per&ect.?%servatorul şi analistul pragmatic al vieţii parlamentare nu poate să nu

constate astăzi! după două decenii de %icameralism! că modelul unicameral era mai

1



avantaos! cel puţin su% aspectul accelerării procesului legislativ. deea de ,cameră

replică "n organizarea Parlamentului pe două niveluri tre%uie raportată la

dinamismul vieţii sociale şi! mai ales! la dinamica scim%ărilor "ntro societate

a&lată "n tranziţie! deci insta%ilă din punct de vedere al intereselor sociale şi al

&orţelor politice susţinătoare ale acestora. Critica! din acest punct de vedere! a

%icameralismului! nu a "ntârziat să apară. Cum era de aşteptat! critica nu provine

din partea uriştilor! ci din partea politologilor! interesaţi nu numai de aspectul

instituţional al puterii! ci şi de mani&estarea ei "n decizii politice! cu alte cuvinte! de

e&icienţa puterii. ;n literatura politologică sa remarcat că %icameralismul ar &i

putut &i util! dar nu su% &orma a două Camere paralele! care du%lează parazitar

activitatea celeilalte &rânând procesul legislativ care tre%uie să &ie operativ şi

&le+i%il! ci su% &orma unei Camere care să corecteze viciile de &ond ale simplei

reprezentări teritoriale printro reprezentare &uncţională.

-icameralismul are la origine trei &actori! &iecare stat putând opta după

"mpreurări pentru unul dintre aceştia. Cei trei &actori care au determinat apariţia

%icameralismului sunt#

a) strati&icarea socială! &iecare clasă socială dorind să &ie reprezentată "n

parlament

%) e+istenţa statelor &ederele

c) reprezentarea intereselor sociopro&esionale (%icameralismul

corporativ).

;n &avoarea %icameralismului pot &i aduse câteva argumente principale#

a) du%la e+aminare a unui proiect de lege "n cele două Camere legislative poate contri%ui la "m%unătăţirea lui

%) prin e+istenţa a două Camere parlamentare! se "mpiedică tendinţa

ipotetică a concentrării puterii legislative de către o singură Cameră

c) "n cazul "n care "n unele ţări mem%rii Senatului sunt aleşi prin vot

indirect! e+primat de reprezentanţi ai colectivităţilor locale! aceştia sunt legaţi mai

mult de interesele colectivităţilor şi contri%uie la susţinerea lor "n parlament. $cestsistem a &ost iniţial sta%ilit "n S.J.$. Din 1@1 "n S.J.$.! senatorii sunt aleşi prin

vot direct

18



d) datorită &aptului că senatorii sunt mai "n vârstă decât deputaţii! se

consideră că au o mai mare ,"nţelepciune politică şi o e+perienţă de viaţă mai

%ogată.

Sistemul %icameral are şi dezavantae (e&orturi &inanciare sporite

prelungirea procesului legislativ). ;n doctrina de specialitate se a&irmă că

%icameralismul a intrat "ntrun con de um%ră! nemai&iind agreat "n statele unitare

pentru avantaele sale! deşi unele dintre acestea lau păstrat din di&erite raţiuni. ;n

talia se practică un %icameralism egalitar! am%ele Camere (Camera Deputaţilor şi

Senatul) &iind alese prin su&ragiu universal direct având! "n consecinţă! atri%uţii

cvasiidentice. ;n Spania! deşi e+istă di&erenţe "n ceea ce priveşte sistemele de

recrutare a deputaţilor şi senatorilor (Congresul Deputaţilor este ales prin su&ragiu

direct! iar Senatul prin com%inarea su&ragiului direct la nivelul regiunilor pentru

maoritatea mandatelor ! cu alegerea de către $dunările legislative a comunităţilor

autonome a restului de mandate)! cele două Camere au prerogative analoge.

;ntrun stat unitar %icameralismul se usti&ică "n măsura "n care Camerele

au roluri şi &uncţii di&erite. Dacă se doreşte o asemenea di&erenţiere a

competenţelor se va găsi un sistem de recrutare care să o&ere &iecărei camere o

legitimitate particulară circumscrisă e+ercitării rolului şi &uncţiilor preconizate.

Dacă cele două Camere au legitimităţi identice! atunci "n mod o%ligatoriu

vor avea puteri şi roluri identice. Dar "n această situaţie %icameralismul nu se mai

usti&ică! de vreme ce adunările &ac acelaşi lucru. Cel mult! se poate vor%i de

"m%unătăţirea proiectului de lege care va &i dez%ătut după aceiaşi procedură "n

am%ele Camere.;n statele &ederale! parlamentul este o%ligatoriu compus din două corpuri

legislative. Prima Cameră cuprinde reprezentanţii naţiunii a doua Cameră este

&ormată din reprezentanţii statelor ce &ormează &ederaţia. ;n ceea ce priveşte

această din urmă Cameră! este esenţial ca "ntre state să primeze principiul

egalităţii# &iecare stat este reprezentat de un număr egal de reprezentanţi cu cel al

altor state &ederale. De pildă! toate statele americane componente ale Jniunii! cue+cepţia statului *e%rasKa! dispun de două locuri de senatori. ;n scim%! "n

1=



Canada! numărul reprezentanţilor di&eră de la 8 la 28! potrivit mărimii populaţiei

&iecărui stat. ? situaţie similară este şi "n -undesratul german.

;n ceea ce priveşte compoziţia Senatului! "n unele sisteme constituţionale

se consideră că "n a doua Cameră sunt reprezentate interese economice şi sociale

ale unor comunităţi sau &orţe economice. ;n această concepţie! senatorii "ncetează

de a mai &i politicieni! ei re&lectând di&erite tendinţe cu caracter economic!

&inanciar! sindical de la nivel local şi social ale comunităţilor care iau ales. Jneori!

pot să apară con&licte &oarte grave "ntre interesele naţionale şi cele locale! senatorii

&iind nevoiţi să opteze pentru unele "n de&avoarea altora.

>odelul teoretic al %icameralismului constă "n "m%inarea a două planuri

per&ect ecili%rate şi compati%ile su% aspect democratic# alegerea unei Camere

superioare! eventual cu o componenţă numeric micşorată! reprezentând interese

teritoriale! locale. Jn asemenea model de %icameralism < asemănător actualului

sistem parlamentar &rancez < ar &i &ost mai &uncţional pentru sistemul politic

românesc şi ar &i permis derularea unui proces legislativ mai alert şi reprezentarea

cu mai mult succes "n Parlament a pro%lematicii speci&ice colectivităţilor

teritoriale! atât din punct de vedere legislativ! cât şi din punct de vedere al

raporturilor "ntre cei aleşi şi circumscripţiile electorale.

5vident! nimic nu "mpiedică "n viitor ca! printro lege constituţională! să

se modi&ice actualul sistem al organizării Parlamentului omâniei! &ie prin

revenirea la tradiţia istorică unicamerală apreciată de omul politic >ircea Duvara!

&ie prin scim%area sistemului de recrutare a senatorilor şi a unor modi&icări aduse

prerogativelor constituţionale ale Camerei superioare.;n anul 244! 6egea de revizuire a Constituţiei omâniei a adus o serie

de modi&icări "n te+tul Constituţiei adoptate "n 1@@1! menite să instituie un

%icameralism di&erenţiat! su% aspectul competenţei legislative speciale atri%uite

distinct Camerei Deputaţilor şi Senatului. 5+perienţa acumulată din 244 "n

materie de procedură legislativă! "ndeose%i "n domeniul apro%ării ordonanţelor de

urgenţă ale 9uvernului indică "nsă! că soluţia adoptată "n procesul de revizuire aConstituţiei! su% aspectul %icameralismului este departe de a asigura

&uncţionalitatea legislativă a Parlamentului.

1:



Parlamentul omâniei este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat!

am%ele Camere având acelaşi grad de reprezentativitate! "ntrucât deputaţii şi

senatorii sunt aleşi la nivel naţional şi prin acelaşi tip de scrutin. Cu alte cuvinte!

puterile legislative şi de control parlamentar ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

sunt identice! "n ciuda unor deose%iri instituţionale "n ceea ce priveşte iniţiativa

legislativă şi competenţa decizională "n materie de votare a legilor introduse "n

te+tul Constituţiei prin 6egea de revizuire a acesteia adoptată "n 244.

Textul corespondent din Tezele proiectului Constituţiei:

,1. Parlamentul omâniei este organul reprezentativ suprem al tuturor

cetăţenilor români şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Parlamentul omâniei este alcătuit din $dunarea Deputaţilor şi din Senat.

Textul corespondent din proiectul Constituţiei României:

TITLUL III


CAPITOLUL I

Parlamentul

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

Rolul şi

structura

ARTIC!"! 0

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului

român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

;n con&ormitate cu art. =3L) din Constituţie! Parlamentul este organul reprezentativ

suprem al poporului român. Potrivit acestei poziţii preeminente "n sistemul autorităţilor pu%lice

1A



ale omâniei! el e+ercită prerogative de cea mai mare "nsemnătate pentru activitatea de stat!

&iind! "n "ntregul său! e+presia suveranităţii naţionale rezultată din alegerile parlamentare.

;ntre aceste prerogative! alături de cea privitoare la adoptarea legilor! este şi

activitatea de control asupra e+ecutivului! de&inită la modul general prin dispoziţiile art. 114 din

ConstituţieL)

! care! re&erinduse la in&ormarea Parlamentului! statornicesc că 9uvernul şi celelalteorgane ale administraţiei pu%lice sunt supuse controlului parlamentar! cu o%ligaţia pentru

organele controlate de a prezenta in&ormaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor! de

Senat sau de comisiile parlamentare! prin intermediul preşedinţilor acestora.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 4* 'in 1+ mai 1%%4, publicată în -. /. nr. 120 'in

21 mai 1%%4.

;n vederea e+aminării respectării procedurii constituţionale parcurse "n procesul de

legi&erare Curtea constată că principiul constituţional al autonomiei regulamentare aParlamentului! instituit prin art. :1 alin. (1) din 6egea &undamentală! permite şi totodată impune

&iecărei Camere! precum şi Parlamentului "n ansam%lul său! reunit "n şedinţă comună a celor

două Camere! să sta%ilească norme proprii de organizare şi de &uncţionare "n vederea "ndeplinirii

atri%uţiilor lor. Cu toate acestea! regulamentele parlamentare nu pot să &ie contrare

reglementărilor cuprinse "n Constituţie! iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri

contrare 6egii &undamentale! şi aceasta nici măcar pentru un caz singular şi special.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 14 'in 11 aprilie 21, publicată în -. /. nr. 203 'in

1 mai 21.

Curtea Constituţională! "n urisprudenţa sa! având de e+aminat respectarea procedurii

constituţionale parcurse "n procesul de legi&erare! a reţinut că ,principiul constituţional al

autonomiei regulamentare a Parlamentului! instituit prin art. :1 alin. (1) din 6egea &undamentală!

permite şi! totodată! impune &iecărei Camere "n parte! precum şi Parlamentului "n ansam%lul său!

reunit "n şedinţa comună a celor două Camere! să sta%ilească norme proprii de organizare şi

&uncţionare "n vederea "ndeplinirii atri%uţiilor lor. Cu toate acestea! regulamentele parlamentare

nu pot să &ie contrare reglementărilor cuprinse "n Constituţie! iar autoritatea legislativă nu poate

adopta proceduri contrare 6egii &undamentale! şi aceasta nici măcar pentru un caz singular şi

special (a se vedea Decizia nr. 148 din 11 aprilie 2441! pu%licată "n >onitorul ?&icial al

omâniei! Partea ! nr. 2= din 1: mai 2441).

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 1%2 'in 2 iunie 22, publicată în -. /. nr. 02+ 'in

1% iulie 22.

L) Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. =3 şi art. 114 dinConstituţie au devenit art. :1 şi! respectiv! art. 111.

13



MParlamentul! "n temeiul dispoziţiilor art. :1 din 6egea &undamentală

,... este unica autoritate legiuitoare a ţării! el este suveran să ela%oreze politica de re&ormă

economică şi socială a ţării! respectând cadrul constituţional e+istentN.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 3+0 'in iulie 20, publicată în -. /. nr. 0%1

'in * iulie 20.,Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării! care adoptă reglementări inclusiv

pentru instituirea miloacelor de individualizare a pedepselor! aşa cum sunt suspendarea

e+ecutării pedepsei! "n cele două &orme ale sale! sau e+ecutarea pedepsei la locul de muncă!

precum şi "n vederea sta%ilirii condiţiilor şi a s&erei de incidenţă a acestor miloace de

individualizare a pedepsei.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. %0 'in 1+ iunie 1%%%, publicată în -. /. nr. 30+ 'in

2*.+.1%%%,Parlamentul! "n calitate de unică autoritate legiuitoare! este li%er să aprecieze asupra

domeniilor delegării legislative! cu respectarea dispoziţiilor art.118 alin.(1) din Constituţie! ciar

"n cazul "n care a "nceput dez%aterea unor proiecte de legi sau propuneri legislative având acelaşi

o%iect sau un o%iect asemănător.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr.113 'in 1 iulie 1%%%, publicată în -. /. nr. 32 'in

2+.+.1%%%

D. C. C. *r. 821 din @ mai 244A! "n >. ?&. *r. :A din 4 mai 244A.

Doctrină

Lucrări 'e re/erinţă

>iai Constantinescu! on Deleanu! $ntonie orgovan! oan >uraru!

7lorin Oasilescu! oan Oida! "onstituţia #om$niei comentată şi a'notată! egia

$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. 11A

>iai Constantinescu! $ntonie orgovan! oan >uraru! 5lena 0ănăsescu!

"onstituţia #om$niei revizuită. "omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK!

-ucureşti! 2448! p. 11@124 oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!

"onstituţia #om$niei. "omentariu pe articole! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti!

2443! p. =@4:42 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice. 6ratat

elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. 31@A oan >uraru!

5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi instituţii politice, vol. 77 ! 5ditura

$ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. 1:=1:3 on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri

1@



constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. 1381@1! :12:24

Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional contemporan, 5ditura C. . -ecK!

-ucureşti! 2443! p. 2=82=:! :@:@= oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept

parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. A2A@ ?livier

Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire constitutionnel, P.J.7.! Paris! 1@@2! p. A831

Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire, >ontcrestien! Paris! 2448! p.

1818A! 1@1@8 Pierre Pactet! 7erdinand >RlonSoucramanien! )roit

constitutionnel, Sire! Paris! 244A! p. 1111: 9eorges -urdeau! 7rancis amon!

>icel 0roper! )roit constitutionnel, 6.9.D.H! Paris! 1@@A! p. 1A3134 -ernard

Cante%out! )roit constitutionnel et science politi8ue! $rmand Colin! Paris! 1@@=!

p. 2:42:1! 2:A2A1.

tu'ii

9a%riel >arconescu! &vanta9e şi 'ezavanta9e ale structurii unicamerale

sau bicamerale a Parlamentului! "n ,Dreptul nr.14'1@@@ $ntonie orgovan!

#evizuirea "onstituţiei şi bicameralismul ! "n ,evista de drept pu%lic nr.1'2441

0udor Drăganu! "$teva consi'eraţii critice asupra sistemului bicameral instituit

'e Legea 'e revizuire a "onstituţiei a'optată 'e "amera )eputaţilor şi enat ! "n

,evista de drept pu%lic nr.8'244 $ntonie orgovan! #evizuirea "onstituţiei şi

bicameralismul ! "n ,evista de drept pu%lic nr.1'2441 oan >uraru!

$ndrei >uraru! curtă ple'oarie pentru un bicameralism parlamentar 'i/erenţiat !

"n ,evista de drept pu%lic nr.1'244= on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei.

6emele revizuirii, evista de drept pu%lic nr. 2'244 $ntonie orgovan! :ilozo/ia

bicameralismului între e5igenţe 'octrinare şi nevoi politice reale! evista de

drept pu%lic nr. 1'2448 9eorge ancu! #evizuirea "onstituţiei sau o nouă

"onstituţie, evista de drept pu%lic nr. 1'244@ -ogdan Dima! tructură

bicamerală sau unicamerală pentru Parlamentul #om$niei;! evista de drept

pu%lic nr. '244@ er%ert Scam%ecK! #e/lecţii asupra importanţei sistemului

Parlamentului bicameral, evista de drept pu%lic nr. 1'2414 Cristian onescu! #olul #eprezentanţei <aţionale în sistemul constituţional, "n Dreptul nr. 11'1@@A

Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. 1 'in "onstituţie! "n Curierul

24



Hudiciar nr. 8'244A Corneliu6iviu Popescu! #e/eren'umul consultativ privin'

parlamentul unicameral şi re'ucerea numărului parlamentarilor, "n ,Curierul

Hudiciar nr. 14'244@ >iai Constantinescu! Uer%an *icolae! >voluţia sistemului

bicameral rom$nesc potrivit Legii 'e revizuire a "onstituţiei, Dreptul nr. A'2448

Silvia >arton! Legislativ bicameral sau unicameral; )ezbaterea constituţională

'e la 1* ! $nalele Jniversităţii -ucureşti! $nul ! 2444 -ogdan Dima!

Parlament bicameral versus parlament unicameral, S&era Politicii! octom%rie

244@ $le+andru adu! -o'elul parlamentar rom$nesc, S&era Politicii! octom%rie

244@.

21



Ale(erea

Camerelor

ARTIC!"! #+

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal!

egal! direct! secret şi li%er e+primat! potrivit legii electorale.

(2) ?rganizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale! care

nu "ntrunesc "n alegeri numărul de voturi pentru a &i reprezentate "n

Parlament! au dreptul la câte un loc de deputat! "n condiţiile legii

electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot &i reprezentaţi

numai de o singură organizaţie.

() *umărul deputaţilor şi al senatorilor se sta%ileşte prin legea

electorală! "n raport cu populaţia ţării.

$"%AR& § 1. "aracteristicile generale ale 'reptului 'e vot.

§ 2. #eprezentarea minorităţilor naţionale. § 3. "omponenţa numerică a "amerei )eputaţilor şi enatului.

Comentariu&

' 1. Caracteristicile (enerale ale dreptului de vot

Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 8 ani prin

vot universal! egal! direct! secret şi li%er e+primat. $şa cum rezultă din art.:2 alin.1

din Constituţie! dreptul de vot are următoarele caractere#

a) este universal# caracterul universal "nsemnă că toţi cetăţenii români!

care "ndeplinesc anumite condiţii prevăzute e+pres de constituţie au dreptul să

voteze. Condiţiile constituţionale pentru e+ercitarea dreptului de vot sunt#

maoratul politic (alegătorul să ai%ă "mplinită vârsta de 13 ani) capacitatea de

e+erciţiu deplină! alt&el spus! nu au drept de vot de%ilii sau alienaţii mintali puşi

22



su% interdicţie prin otărâre udecătorească de&initivă demnitatea civică (nu au

drept la vot persoanele condamnate prin otărâre udecătorească de&initivă la

pierderea drepturilor electorale)

%) egalitatea# principiul egalităţii votului re&lectă egalitatea "n drepturi a

cetăţenilor români! "nscrisă "n art.8 şi 1: din Constituţie. 5galitatea votului

presupune pe deo parte că &iecare alegător are dreptul la un singur vot pentru

alegerea unui deputat şi! respectiv senator! iar pe de altă parte! că votul &iecărui

cetăţean valorează tot atât cât valorează votul altui cetăţean. 5galitatea de valoare a

votului generează două consecinţe# pe de o parte numărul de mandate pentru

&iecare Cameră legislativă se sta%ileşte "n &uncţie de numărul locuitorilor &iecărei

circumscripţii electorale! pe de altă parte! egalitatea de şanse ale &iecărui candidat

c) caracterul li%er al votului# acest caracter arată că e+ercitarea dreptului

de vot este o &acultate! o posi%ilitate şi nu o o%ligaţie uridică sancţionată pentru

ne"ndeplinire. Cu alte cuvinte! legea nu o%ligă pe alegător să voteze şi nu

sancţionează pasivitatea electorală a acestuia

d) caracterul direct al votului# acest caracter presupune e+ercitarea

dreptului de vot numai de către titularul acestuia. Decurge! pe cale de consecinţă!

că nu este permis votul prin corespondenţă sau prin reprezentant! indi&erent dacă

reprezentantul ar avea o procură sau ar &i rudă apropiată sau soţ'soţie al

alegătorului respectiv. 6egea electorală prevede că e+ercitarea votului "n numele

altui alegător este interzisă

e) caracterul secret# datorită acestui caracter! alegătorul nu poate &i

o%ligat de către o persoană &izică! autoritate pu%lică sau institut de sondare aopiniei pu%lice ori de organizaţii media să dezvăluie "n &avoarea cărui candidat sau

partid a votat. ;ncălcarea secretului votului prin violarea acestuia de către o altă

persoană constituie in&racţiune.

$cestor condiţii constituţionale! 6egea electorală le mai adaugă două

condiţii# "nscrierea alegătorilor cu drept de vot pe o listă electorală (permanentă sau

specială) şi deţinerea cărţii de alegător.$dunarea Constituantă a optat pentru un %icameralism per&ect "n care

adunările legislative au legitimităţi şi puteri egale. nstrumentul prin care sa

2



realizat aceasta a &ost alegerea aceluiaşi tip de scrutin! atât pentru desemnarea

deputaţilor! cât şi a senatorilor. ?pţiunea pentru un sistem identic de alegere a

celor două Camere legislative con&eră acestora o legitimitate identică! am%ele

corpuri legislative &iind e+presia voinţei politice a aceluiaşi corp electoral. ;n

această calitate! Camera Deputaţilor şi Senatul au o putere şi un rol identice atât cât

priveşte des&ăşurarea procesului legislativ! cât şi activitatea de control parlamentar.

Pro%lema alegerii modului de scrutin a &ost una spinoasă şi a provocat vii

dez%ateri parlamentare "n cadrul $dunării Constituante. 0ezele proiectului de

Constituţie au preconizat votul universal pentru alegerea $dunării Deputaţilor şi

su&ragiul indirect pentru alegerea Senatului. >em%rii acestuia urmau să &ie aleşi de

către consiliile colectivităţilor locale. Pe lângă această &ormulă electorală sau

propus ca alternative două variante#

a) alegerea senatorilor prin vot universal! egal! direct şi li%er e+primat!

prin scrutin uninominal

%) alegerea senatorilor prin su&ragiu indirect! de către consiliile

colectivităţilor locale. 0otodată! sa propus ca din Senat să &acă parte şi senatori de

drept. $ceştia din urmă ar &i imprimat o latură corporativă Senatului. ;n cele din

urmă! mem%rii Constituantei au optat pentru alegerea deputaţilor şi senatorilor prin

vot universal! egal! direct! secret şi li%er e+primat.

După părerea noastră! prezenţa "n Senat a unui număr redus de senatori

de drept nu ar &i "mpiedicat asupra caracterului democratic al Camerei superioare.

Dimpotrivă! instituţia senatorilor de drept! recunoscută "n alte Constituţii! ar &i

%ene&ică! "ntrucât ar permite o reprezentare specială a anumitor categoriisociopro&esionale cu o importanţă deose%ită "n mediul economic! &inanciar ori

academic! la care sar adăuga &oştii preşedinţi de repu%lică şi ai corpurilor

legiuitoare.

' +. Repreentarea minorităţilor naţionale

Candidaturile pentru Camera Deputaţilor şi Senat se propun de partidele

politice şi alte &ormaţiuni politice! constituite potrivit legii. 6egea electorală

28



nr. ='2443 permite "nsă şi organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând

minorităţilor naţionale să propună candidaturi pentru cele două corpuri legiuitoare.

$ceste organizaţii sunt ecivalente uridic "n ceea ce priveşte operaţiunile

electorale! cu partidele politice! cu condiţia de a participa la alegeri. ? asemenea

măsură ilustrează cu evidenţă voinţa politică a 9uvernantului român de a crea

condiţiile propice participării cetăţenilor ţării la actul de conducere socială.

6egea electorală prevede "n art. @ alin. (2) că pot depune candidaturi doar

organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate "n

Parlament. Prin e+tensie legală Eart. @ alin. () din 6egea nr. ='2443F pot depune

candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale! "n

"nţelesul 6egii electorale! dacă sunt de utilitate pu%lică şi prezintă -iroului

5lectoral Central o listă de mem%ri cuprinzând un număr de cel puţin 1=V din

numărul total al cetăţenilor care! la ultimul recensământ! sau declarat ca

aparţinând minorităţii respective.

Potrivit art. :2 alin. (2) din Constituţie! organizaţiile cetăţenilor

aparţinând unei minorităţi naţionale! legal constituite! care nu au o%ţinut "n alegeri

cel puţin un mandat de deputat sau senator! au dreptul! "mpreună! potrivit

prevederilor constituţionale şi 6egii electorale! la un mandat de deputat! cu

condiţia de a &i o%ţinut totuşi! pe "ntreaga ţară! un număr de voturi egal cu cel puţin

14V din numărul mediu de voturi vala%il e+primate pe ţară pentru alegerea unui

deputat.

Se cuvine precizat! "n ceea ce priveşte reprezentarea cetăţenilor români

aparţinând minorităţilor naţionale! că "ncă din &aza ela%orării 0ezelor privindConstituţia! sa optat pentru &ormula enunţării dreptului de reprezentare "n

cuprinsul Constituţiei! urmând ca legea electorală să sta%ilească "n mod concret

condiţiile de atri%uire a mandatului. Potrivit variantei a doua a compunerii

Senatului! 0ezele au reţinut soluţia ca organizaţia &iecărei minorităţi naţionale &ără

reprezentare "n Parlament săşi desemneze un reprezentant ca senator de drept.

Proiectul Constituţiei rezultat din dez%aterile pe marginea 0ezelor a optat! "nsă! pentru un te+t potrivit căruia organizaţiile respective care nu au putut o%ţine un

mandat de parlamentar să ai%ă dreptul la un loc de deputat! "n condiţiile legii

2=



electorale. $tri%uirea condiţionată a mandatului de deputat a &ost privită cu rezerve

de unii mem%rii ai $dunării Constituante. $st&el! domnul deputat

Oaruan Oosganian a atras atenţia că această condiţionare legală ,va lăsa mult

spaţiu de manevră 6egii electorale şi va putea merge până acolo "ncât să se in&irme

acest drept al minorităţilor naţionale. ($ se vedea !eneza "onstituţiei #om$niei

1%%1. 6ucrările $dunării Constituante! $>?! -ucureşti! 1@@3! p. :A=).

6egea electorală prevede! aşadar! următoarele condiţii pentru ca

organizaţiile menţionate să %ene&icieze de dreptul de a primi un mandat de deputat#

a) organizaţia %ene&iciară să &ie legal constituită

%) organizaţia respectivă să &i participat la alegeri

c) organizaţia să nu "ntrunească pragul electoral pentru o%ţinerea unui loc

de deputat sau senator! dar să o%ţină! totuşi! un anumit număr de voturi (cel puţin

14V din numărul de voturi vala%il e+primate pe ţară pentru alegerea unui deputat)

d) toate organizaţiile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi %ene&iciază de

mandatul de deputat! "mpreună.

Condiţia ca organizaţia %ene&iciară să &ie legal constituită răspunde

nevoii ca reprezentarea cetăţenilor "n &orul legislativ al ţării să se &acă "ntrun cadru

legal. Ciar partidele politice care propun candidaţi "n alegerile parlamentare

tre%uie să &ie constituite potrivit legii.

Cea dea doua condiţie pune "n lumină cerinţa e+primării voinţei politice

a organizaţiei "n cauză! de a avea reprezentanţi "n Parlament. Se "nţelege că o

asemenea organizaţie care nici nu şia mani&estat dorinţa de a participa la alegeri

nu este "ndrituită de a %ene&icia de un mandat de deputat.$ treia condiţie legală ţine de legitimitatea reprezentării. Partidele şi

celelalte &ormaţiuni politice se %azează pe un anumit spriin electoral! e+primat "n

numărul de voturi o%ţinute. ? organizaţie care nu "ntruneşte pragul electoral sau

respectiv 14V din numărul mediu de voturi vala%il e+primate pe ţară pentru

alegerea unui deputat! nu se %ucură de spriin popular. Cu alte cuvinte! nu este

reprezentativă.

2:



Jltima condiţie este un rezultat al dispoziţiei constituţionale prevăzute "n

art.:2 alin.(2) din 6egea &undamentală! potrivit căreia cetăţenii unei minorităţi

naţionale pot &i reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

6egiuitorul a e+tins dreptul organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unor

minorităţi naţionale de a primi un mandat de deputat! la organizaţiile care au

participat la alegeri! propunând candidaţi comuni cu două sau mai multe

organizaţii. Potrivit art. @ alin. (A) din 6egea electorală! "n acest caz! dacă niciun

candidat comun nu a &ost ales se va atri%ui! pentru toate organizaţiile care au

propus candidaţi "n comun! un mandat de deputat! cu respectarea celor patru

condiţii menţionate dea. >andatul va &i atri%uit candidatului care a o%ţinut cel mai

mare număr de voturi. 5vident! nu va %ene&icia de acest drept organizaţia

cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale care a participat la alegeri "ntro alianţă

electorală cu o altă &ormaţiune politică. aţiunea unei asemenea restricţii constă "n

evitarea ca o organizaţie de categoria menţionată! să poată &i du%lu reprezentată "n

Parlament.

?rganizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot opta să

depună aceeaşi candidatură pentru Camera Deputaţilor "n mai multe colegii

uninominale.

Cât priveşte conceptul de minoritate naţională a cărei organizaţie ar avea

vocaţia să do%ândească un mandat de deputat! Constituţia omite săl

circumstanţieze. De alt&el! este cunoscut că nu sa &ormulat "ncă la nivel

internaţional sau naţional o de&iniţie clară! unanim acceptată a minorităţii etnice.

6egea electorală se re&eră "nsă "n art. @ alin. (1) la o minoritate naţională ca &iindacea etnie care este reprezentată "n Consiliul >inorităţilor *aţionale.

;n legislatura 2443 < 2412! au do%ândit reprezentare parlamentară 13

organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale (7orumul Democrat al

9ermanilor din omânia Jniunea Democratică a Slovacilor şi Ceilor din

omânia Comunitatea taliană din omânia! Jniunea Democrată 0urcă din

omânia Jniunea Democratică a 0ătarilor 0urco>usulmani din omâniaJniunea Jcrainenilor din omânia Jniunea 5lenă din omânia Jniunea

Polonezilor din omânia Jniunea -ulgară din -anatomânia Comunitatea

2A



uşilor 6ipoveni din omânia Partida omilor Jniunea $rmenilor din omânia

7ederaţia Comunităţilor 5vreieşti din omânia Jniunea Culturală a utenilor din

omânia Jniunea Croaţilor din omânia $sociaţia >acedonenilor Slavi din

omânia 6iga $l%anezilor din omânia Jniunea Sâr%ilor din omânia).

?pţiunea $dunării Constituante pentru asigurarea reprezentării

parlamentare a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale! ciar dacă

organizaţiile acestora nu ating pragul electoral este o e+presie a caracterului

democratic al sistemului electoral românesc. ;n cei 24 de ani de parlamentarism

pot &i trase câteva concluzii privind reprezentarea minorităţilor naţionale "n Camera

Deputaţilor. ;n primul rând! minorităţile naţionale! altele decât cea magiară! au

prin reprezentanţii acestora "n Camera Deputaţilor posi%ilitatea de aşi e+prima şi

susţine legislativ identitatea etnică! cerinţe speci&ice pentru a&irmarea unor căi

proprii de dezvoltare socială! culturală şi politică. $şa cum sa apreciat "n

dez%aterile parlamentare din $dunarea Constituantă! prezenţa minorităţilor

naţionale "n &orul reprezentativ al ţării este %ene&ică. ($ se vedea !eneza

"onstituţiei #om$niei. 1%%1. Lucrările &'unării "onstituante, egia $utonomă

,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@3! p. :A:). eprezentanţii minorităţilor

naţionale "n Camera Deputaţilor &ormează un grup parlamentar distinct care are un

statut identic cu cel al celorlalte grupuri parlamentare. ;n a&ara acestor elemente

pozitive pentru &uncţionarea unei democraţii parlamentare! nu putem trece cu

vederea că "n toate legislaturile! grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a

spriinit &ără rezerve maoritatea parlamentară! care ast&el a %ene&iciat de un număr

suplimentar şi consistent de voturi "mpotriva opoziţiei. ?portunismul politic algrupului parlamentar al minorităţilor naţionale %analizează! de &acto! "nsăşi ideea

de reprezentare parlamentară a minorităţilor naţionale! componenţii grupului

respectiv &iind o e+tensie arti&icială a maorităţii parlamentare de care se %ucură

9uvernul! "n ciuda aşteptărilor minorităţilor etnice ast&el reprezentate.

Comportamentul politic al mem%rilor grupului parlamentar al

minorităţilor parlamentare! mani&estat "ndeose%i "n şedinţele de vot &inal a unordecizii legislative sau politice cu miză &oarte mare! cum este cea a adoptării sau

respingerii unor legi organice comple+e! sau a unor moţiuni de cenzură! ori a unor

23



numiri "n &uncţii! când mem%rii grupului votează de regulă "n spriinul maorităţii

parlamentare! contravine grav spiritului democratic al Constituţiei şi "ncalcă! ciar!

esenţa mandatului primit de la alegătorii aparţinând minorităţilor naţionale

reprezentate "n Parlament. *ici comportamentul maorităţii parlamentare care

%ene&iciază de spriinul grupului parlamentar al minorităţilor parlamentare "n

şedinţele de vot &inal nu este mai puţin condamna%il din punct de vedere al eticii

parlamentare. Dintrun vot de conştiinţă! votul mem%rilor grupului parlamentar al

minorităţilor naţionale se converteşte "ntrun vot politic ce e+primă "n e+clusivitate

şi totalitate interesele partidului a&lat la putere! şi nu cum ar &i &iresc! aşteptările

minorităţilor etnice.

' . Componenţa numerică a Camerei 2eputaţilor şi $enatului

5ste o consecinţă logică a principiului reprezentării să se sta%ilească un

raport optim "ntre numărul de reprezentanţi "ntro adunare şi numărul total al celor

reprezentaţi. Parlamentul ca organ deli%erativ care are rolul de a e+prima voinţa

suverană a poporului tre%uie să ai%ă o componenţă numerică care să permită

&uncţionalitatea ca atare a instituţiei şi! "n acelaşi timp! să &ie cu adevărat

reprezentativ. ? altă consecinţă a principiului reprezentării constă "n păstrarea unor

raporturi permanente "ntre parlamentari şi cei care iau votat! ast&el "ncât

parlamentarii săi poată in&orma curent pe alegători cu privire la modul "n care "şi

e+ercită mandatul şi! totodată! săi consulte "n legătură cu cerinţele şi aşteptările

acestora.ată motivul pentru care unele constituţii sta%ilesc &ie numărul

parlamentarilor (cazul Constituţiei 7inlandei)! &ie limita minimă şi cea ma+imă a

numărului acestora (cazul Constituţiei 9reciei! Portugaliei! Spaniei).

7i+area unui minim şi a unui ma+im al numărului mem%rilor unei

adunări legiuitoare este o noutate relativ recentă a dreptului constituţional

contemporan. ?rice demers sociologic sau orice analiză cu caracter politologicdovedesc că scim%area de regim politic "nseamnă şi scim%area clasei politice!

"nlocuirea unor guvernanţi cu alţii! scim%area mentalităţilor şi comportamentelor

2@



politice! corespunzător unor noi aşteptări! cerinţe şi realităţi socialpolitice!

regruparea de &orţe! modi&icări de ideologii şi programe politice ş.a. ;n aceste

condiţii sunt "nvestite cu prerogative de putere şi persoane &ără e+perienţă politică

&ără o pregătire parlamentară sau guvernamentală. Din această perspectivă! este de

dorit! ca cel puţin corpul legislativ să &ie redus ca număr! &ără a se a&ecta! desigur!

principiul reprezentării! dar să &ie compuşi din specialişti cât mai %uni.

e&eritor la numărul mem%rilor celor două Camere legislative! se cuvine

menţionat că "n cadrul dez%aterilor ce au avut loc "n Comisia pentru ela%orarea

proiectului de Constituţie! precum şi "n plenul $dunării Constituante! sau propus

mai multe amendamente! &iecare dintre ele sta%ilind un număr &i+ al deputaţilor şi

senatorilor. 0e+tul art. =3 din proiectul de Constituţie a prevăzut un număr de 2:4

de deputaţi şi 14 de senatori. ;n &orma iniţială a 0ezelor sa optat pentru numărul

de 24 de deputaţi şi de 1:4 de senatori! ceea ce corespundea unui raport de 2 la 1.

Dez%aterile parlamentare sau concentrat "n esenţă asupra a două &ormule

constituţionale# opţiunea pentru un număr &i+ de deputaţi şi senatori sau pentru un

număr varia%il! "ntre un minim şi ma+im de deputaţi şi! respectiv! de senatori. ;n

&inal! $dunarea Constituantă a votat te+tul ?<umărul 'eputaţilor şi al senatorilor

se stabileşte prin Legea electorală, în raport 'e populaţia ţării@.

Componenţa numerică a &iecărui corp legislativ se sta%ileşte potrivit

normei de reprezentare prevăzută "n 6egea electorală. *orma de reprezentare

pentru alegerea Camerei Deputaţilor este un deputat la A4.444 locuitori! iar pentru

alegerea Senatului este de un senator al 1:4.444 locuitori.

Pentru organizarea alegerilor! se constituie 81 de circumscripţiielectorale! care corespund ca "ntindere celor 81 de udeţe! la care se adaugă o

circumscripţie pentru municipiul -ucureşti şi o circumscripţie separată pentru

românii domiciliaţi "n străinătate. 7iecare circumscripţie electorală este su%divizată

"n colegii electorale pe %aza normei de reprezentare. 6egea nr. ='2443 prevede "n

art. 11 alin. (1) lit. a) că numărul colegiilor naţionale pentru Camera Deputaţilor şi!

respectiv! pentru Senat se determină prin raportarea numărului de locuitorirezidenţi "n &iecare circumscripţie electorală la cele două norme de reprezentare! la

care se adaugă un colegiu de deputat şi! respectiv! de senator pentru ceea ce

4



depăşeşte umătatea normei de reprezentare. Circumscripţiile electorale nu pot

avea mai puţin de 8 colegii de deputat şi de 2 colegii de senator. ;n circumscripţia

electorală rezervată cetăţenilor români rezidenţi "n străinătate se &ormează 8 colegii

de deputat şi 2 colegii de senator.

Din punct de vedere al tipului de scrutin! 6egea electorală prevede că

deputaţii şi senatorii se aleg "n colegii uninominale! prin scrutin uninominal!

potrivit principiului reprezentării proporţionale.

Prin raportarea numărului de locuitori ai &iecărei circumscripţii la

normele de reprezentare pentru cele două Camere! la alegerile parlamentare din

anul 2443 a rezultat un număr de 2 deputaţi şi 1A senatori.

;n proiectul de Constituţie sa prevăzut că Senatul urma să &ie alcătuit din

14 de senatori iar Camera Deputaţilor din 2:4 de deputaţi! la care se adăugau

deputaţii aleşi pe listele depuse de organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor

naţionale! cărora li se atri%uie câte un mandat de deputat! "n condiţiile prevăzute "n

6egea electorală.

;n &inal! sa renunţat la &ormula sta%ilirii "n te+tul Constituţiei a unui

anumit număr de deputaţi şi senatori! sau la &i+area unui număr minim şi ma+im al

acestora! atri%uinduse legii electorale sarcina de a prevedea natura de reprezentare

a mem%rilor celor două adunări reprezentative.


,$dunarea Deputaţilor se compune din deputaţi aleşi prin vot universal!

egal! direct! secret şi li%er e+primat potrivit prevederilor legii electorale. >andatul

$dunării Deputaţilor este de 8 ani.

Senatul se compune din senatori! desemnaţi prin su&ragiu indirect! de

către consiliile colectivităţilor locale.

Aarianta 1

Senatul se compune din senatori aleşi prin vot universal! egal! direct!

secret şi li%er e+primat! prin scrutin uninominal.Aarianta 2

1



Senatul se compune din senatori aleşi! prin su&ragiu indirect! de către

consiliile colectivităţilor locale! precum şi din senatori de drept. Sunt senatori de

drept#

reprezentanţii cultelor! "n condiţiile prevăzute de legea electorală

preşedintele $cademiei omâne

&oştii preşedinţi ai corpurilor electorale! pe durata unui singur mandat

reprezentanţi ai armatei! desemnaţi de Consiliul Suprem de $părare a

Gării! "n e+ercitarea mandatului lor! aceştia sunt independenţi

câte un reprezentant al organizaţiei &iecărei minorităţi naţionale

nereprezentată "n Parlament! "n condiţiile prevăzute de legea electorală.

>andatul Senatului este de 8 ani.


Ale(erea

Camerelor

ARTIC!"! 03

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal!

egal! direct! secret şi li%er e+primat! potrivit legii electorale.

(2) ?rganizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale! care

nu "ntrunesc "n alegeri numărul de voturi pentru a &i reprezentate "n

Parlament! au dreptul la câte un loc de deputat. Cetăţenii unei

minorităţi naţionale pot &i reprezentaţi numai de o singură

organizaţie! "n condiţiile legii electorale.

() Camera Deputaţilor este alcătuită din 2:4 de deputaţi aleşi! la

care se adaugă deputaţii desemnaţi potrivit alineatului (2). Senatul

este alcătuit din 14 de senatori.


Decizia Curţii Constituţionale nr.1A din 2A ianuarie 2444! pu%licată "n >onitorul

?&icial al omâniei! Partea ! nr.84 din 1 ianuarie 2444 (vezi şi ale CD 2444 p.:1 şi :2).

Doctrină

2






$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWWW..



-ucureşti! 2448! p. WWWWWW... oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu!

coord.! "onstituţia #om$niei. "omentariu pe articole! 5ditura C. . -ecK!

-ucureşti! 2443! p. WWWWW.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii

politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p.

WWWW.W. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi

instituţii politice, vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448!

p. WWWWWW. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura

C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWW..W. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept

constituţional contemporan, 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443!

p. WWWWWWW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar

rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWWW



2urata

mandatului

ARTIC!"! #

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de

8 ani! care se prelungeşte de drept "n stare de mo%ilizare! de

răz%oi! de asediu sau de urgenţă! până la "ncetarea acestora.

(2) $legerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se

des&ăşoară "n cel mult luni de la e+pirarea mandatului sau de la

dizolvarea Parlamentului.

() Parlamentul nou ales se "ntruneşte! la convocarea

Preşedintelui omâniei! "n cel mult 24 de zile de la alegeri.

(8) >andatul Camerelor se prelungeşte până la "ntrunirea legală a

noului Parlament. ;n această perioadă nu poate &i revizuită

Constituţia şi nu pot &i adoptate! modi&icate sau a%rogate legi

organice.

(=) Proiectele de legi sau propunerile legislative "nscrise pe

ordinea de zi a Parlamentului precedent "şi continuă procedura "n

noul Parlament.

$"%AR& § 1. "erinţa reînnoirii man'atului "amerei )eputaţilor şi enatului.

§ 2. Prelungirea 'e 'rept a man'atului "amerei )eputaţilor şi

enatului. § 3. 7ntervenţia puterii e5ecutive în proce'ura 'e întrunire legală a

Parlamentului nou ales. § 4. )urata man'atului "amerei )eputaţilor şi enatului. § 0. "on'iţiile constituţionale pentru prelungirea 'uratei man'atului. § . "ontinuarea proce'urii 'e 'ezbatere şi a'optare a unor proiecte 'e

lege şi propuneri legislative iniţiate în legislatura anterioară.

8



Comentariu&

' 1. Cerinţa re)nnoirii mandatului Camerei 2eputaţilor şi $enatului

$dunarea Constituantă a creat o compati%ilitate deplină a primei teze a

art. : alin. (1) din Constituţie cu principiile &undamentale ale statului de dreptX aşa

cum acestea se regăsesc "n documentele universale re&eritoare la drepturile omului

şi la democraţia constituţională. 5ste! ast&el! o cerinţă esenţială ca "ntro societate

democratică alegerile parlamentare să se des&ăşoare periodic! pentru a da

posi%ilitatea corpului electoral să evalueze comportamentul guvernanţilor! al celor

cărora lea "ncredinţat mandatul e+ercitării puterii. $cest lucru nu se poate realiza

decât dacă mandatul adunărilor legislative se re"nnoieşte după o anumită perioadă!

a cărei durată este &i+ată de Constituţie. Cerinţa instituirii alegerilor periodice "şi

are izvorul &ormal "n numeroase documente internaţionale! "ntre care menţionăm

Documentul euniunii de la Copenaga a Con&erinţei pentru dimensiunea umană a

CSC5! din 2@ iunie 1@@4! potrivit căruia , voinţa poporului! e+primată li%er şi

ecita%il "n cadrul unor alegeri periodice şi cinstite! este &undamentul autorităţii şi

legitimităţii oricărui guvern. $cesta este motivul pentru care statele sunt datoare

să organizeze alegeri li%ere la intervale rezona%ile şi să sta%ilească condiţiile de

des&ăşurare a alegerilor parlamentare prin lege. Durata mandatului se sta%ileşte!

e+clusiv! "n Constituţie! pentru a evita situaţia când un &or legislativ controlat de o

maoritate politică puternică şi in&luentă să poată scim%a oricând condiţiile de

organizare a alegerilor parlamentare "n interesul propriului partid.

' +. Prelun(irea de drept a mandatului Camerei 2eputaţilor şi

$enatului

Constituţia utilizează "n art. : alin. (1) noţiunea de mandat! raportată la

durata legislaturii. ;n alte te+te! termenul de mandat este &olosit "n legătură custatutul deputaţilor şi senatorilor.

=



Ca o consecinţă &irească a %icameralismului şi a identităţii de legitimitate

populară! alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat au loc la aceeaşi dată!

urmând ca! până la "ntrunirea legală a noului Parlament! mandatul &orului legislativ

anterior să &ie prelungit. nteresul practic al prelungirii mandatului este asigurarea

continuităţii activităţii parlamentare.

Potrivit art.: alin.(1) din Constituţie! Camera Deputaţilor şi Senatul sunt

alese pentru un mandat de 8 ani! care se prelungeşte de drept "n anumite situaţii.

6egea de revizuire a Constituţiei! adoptată "n 244 şi apro%ată prin re&erendum

naţional a prevăzut că mandatul Camerei Deputaţilor şi Senatului se prelungeşte de

drept "n următoarele patru situaţii#

a) "n stare de mo%ilizare a &orţelor armate

%) "n stare de răz%oi

c) "n stare de asediu

d) "n stare de urgenţă.

5vident! prelungirea de drept a mandatului celor două Camere "ncepe de

la data intrării "n vigoare a actului prin care se declară una dintre cele patru situaţii

care au impus continuarea activităţii &orului legislativ! după "ncetarea mandatului

acestuia.

Prelungirea de drept a mandatului Parlamentului nu este o e+primare de

voinţă politică a Camerelor legislative! acestea con&ormânduse &ără reţinere

intervenţiei normative a Preşedintelui repu%licii "n cazurile prevăzute "n primul

alineat al art. : din Constituţie. 0emeiul constituţional al prelungirii de drept a

mandatului nu este! "nsă! emiterea decretelor prezidenţiale de declarare a celor patru stări e+cepţionale! ci "nsuşi te+tul art. : alin. (1)! precum şi art. @2 alin. ()

şi art. @ alin. (2) din 6egea &undamentală. Decretele normative ale Preşedintelui

omâniei au doar rolul &ormal de a declanşa procedural convocarea de drept a

Camerelor legislative! dacă acestea nu se a&lă "n sesiune. 5+istă o corespondenţă

organică "ntre art. : alin. (1) şi art. := alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie. Cele

două te+te "nscrise "n alin. (2) al art. := din 6egea &undamentală consacră situaţiile"n care Camera Deputaţilor şi Senatul se reunesc "n şedinţă comună. 6it. c) şi d) ale

alin. (2) al art. := se re&eră la unul dintre scopurile convocării şedinţei comune a

:



celor două Camere legislative# declararea mo%ilizării totale sau parţiale a &orţelor

armate şi! respectiv! declararea stării de răz%oi. Competenţa de declarare a

mo%ilizării parţiale sau totale a &orţelor armate revine Preşedintelui repu%licii!

Parlamentului revenindui doar atri%uţia de apro%are preala%ilă sau! după caz!

preala%ilă a deciziei Preşedintelui dar! "n această situaţie! numai "n cazuri

e+cepţionale. $pro%area este dată prin otărâre a Parlamentului.

;n privinţa stării de răz%oi! este atri%utul suveran al Parlamentului de a

declara! ciar dacă această competenţă a Parlamentului se cone+ează cu

prerogativa Preşedintelui omâniei ca "n cazul agresiunii armate "ndreptată

"mpotriva ţării! să ia măsuri pentru respingerea agresiunii! pe care le aduce

ne"ntârziat la cunoştinţa Parlamentului printrun mesa. 5ste evident că respingerea

unei agresiuni nu este condiţionată de declararea stării de răz%oi! care nu "nseamnă

altceva decât recunoaşterea de către autorităţile competente şi reprezentative a unei

stări de &apt.

Cât priveşte durata prelungirii! te+tul revizuit al Constituţiei sta%ileşte că!

aceasta va dura până la "ncetarea situaţiei care a provocat prelungirea mandatului.

0eza &inală a art.: alin.(1) impune o serie de precizări. $st&el! aplicarea

procedurii prelungirii de drept a mandatului Parlamentului este coro%orată cu

alineatele (2) < (8) ale articolului @2! precum şi cu art.@ din Constituţie.

;n &ormularea iniţială a alin. (1) al art. :4 (devenit prin renumerotarea

articolelor Constituţiei datorită revizuirii acesteia "n 244! articolul :)! mandatul

celor două Camere putea &i prelungit prin lege organică "n caz de răz%oi sau de

catastro&ă.7ormularea constituţională re&eritoare la prelungirea de drept a celor

două Camere legislative "n cazul răz%oiului este am%iguă! dacă o raportăm la data

"ncetării acestuia. Practica arată că un răz%oi "ncetează prin "nceierea unui

armistiţiu! a unui acord de pace sau ca urmare a capitulării. 7iecare dintre aceste

momente ridică pro%leme de ordin constituţional. $st&el! armistiţiul este o

procedură conuncturală! nede&initivă şi deşi poate duce la "ncetarea stării de răz%oi pentru o anumită perioadă! mai scurtă sau mai lungă! poartă "n sine numeroase

necunoscute care pot să a&ecteze negativ situaţia politică şi sta%ilitatea ţării <

A



situaţii improprii unor alegeri parlamentare. De asemenea! "nceierea unui acord

sau tratat de pace care să cons&inţească "ncetarea stării de răz%oi "ntre două state!

poate interveni mult după "ncetarea ostilităţilor ca atare! perioadă "n care te+tul

constituţional interzice organizarea alegerilor legislative.

' . Intervenţia puterii e4ecutive )n procedura de )ntrunire le(ală a

Parlamentului nou ales

Durata mandatului &orului legislativ este cunoscută su% denumirea de

legislatură. 0re%uie remarcat &aptul că legislatura presupune caracterul permanent

al e+ercitării competenţelor constituţionale ale Parlamentului. Pe durata

legislaturii! parlamentul nu "ncetează nici un moment săşi e+ercite activitatea.

$st&el! "n timpul vacanţelor parlamentare! deşi Camerele nu des&ăşoară activitate

deli%erativă! %irourile lor permanente! ai căror mem%ri! cu e+cepţia preşedinţilor

Camerelor sunt aleşi la "nceputul &iecărei sesiuni ordinare! rămân "n &uncţiune. De

asemenea! "n această perioadă! cu apro%area %irourilor permanente! pot lucra

comisiile permanente şi comisiile speciale.

>omentul de "nceput al legislaturii rezultă din art.: alin.() din

Constituţie! care prevede că Parlamentul nou ales se "ntruneşte la convocarea

Preşedintelui omâniei! "n cel mult 24 de zile de la alegeri. 5ste o constantă

constituţională! rezultată din principiul separaţiei celor trei puteri "n stat ca şe&ul

e+ecutivului să ai%ă competenţa de a convoca &orul legiuitor! după alegerea

acestuia de către electorat.

' /. 2urata mandatului Camerei 2eputaţilor şi $enatului

Potrivit art. 2 alin. (1) din 6egea nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor

şi al senatorilor! aceştia intră "n e+erciţiul mandatului la data "ntrunirii legale a

Camerei din care &ac parte! su% condiţia validării şi a depunerii urământului.$şadar! legislatura Camerei Deputaţilor şi Senatului "ncepe pe data

"ntrunirii legale a noilor Camere. ;ntrunirea legală a Camerelor legislative nu se

3



con&undă cu constituirea legală a acestora! operaţiune care este reglementată unitar

"n regulamentele parlamentare! şi care depinde de momentul validării a cel puţin

două treimi din numărul mem%rilor unei Camere legislative.

;n ceea ce priveşte termenul limită al mandatului! acesta este de 8 ani şi

se prelungeşte! potrivit art.: alin.(8) din Constituţie până la "ntrunirea legală a

noului parlament.

0eza &inală a art.: alin.(8) din Constituţie ridică o pro%lemă de principiu

şi &irească "n economia ocului politic "ntre partidele care "şi dispută mandatele

parlamentare. 5ste vor%a de interdicţia constituţională a Parlamentului! al cărui

mandat a depăşit patru ani! dar se prelungeşte până la alegerea noului &or legiuitor!

de a revizui Constituţia şi de a adopta! modi&ica sau a%roga legi organice. $ceastă

interdicţie se datorează ipoteticelor scim%ări "n con&iguraţia politică a noului

Parlament &aţă de cea a veciului corp legiuitor. 6a "nceierea mandatului Camerei

Deputaţilor şi Senatului! nu se ştie "ncă dacă partidele a&late la putere se vor

menţine "n aceeaşi con&iguraţie! sau vor pierde puterea. Să luăm un e+emplu# un

partid care a deţinut maoritatea parlamentară "ntro anumită legislatură şi

pre&igurează datele unui eşec la viitoarele alegeri! ar putea < dacă nu ar e+ista

interdicţia la care neam re&erit < să iniţieze şi să voteze o lege care lar putea

avantaa! sau ar putea să adopte! modi&ice ori să a%roge o lege organică! din care ar

trage ulterior %ene&icii neusti&icate.

Pe de altă parte! interdicţia sta%ilită "n alin.(8) al art.: din Constituţie are

la %ază &aptul că electoratul şia mandatat reprezentanţii pentru a perioadă &i+ă de

patru ani! la s&ârşitul căreia este cemat la urne pentru a se pronunţa din nou. Dinacest punct de vedere! mandatul deputaţilor şi al senatorilor se a&lă su% condiţia

termenului prevăzut "n art.: alin.(8) din Constituţie. >ai adăugăm precizarea că

pentru raţiune identică! Constituţia a prevăzut "n art.114 alin.(8) că 9uvernul al

cărui mandat a "ncetat la s&ârşitul legislaturii Parlamentului care ia acordat votul

de "nvestitură şi rămâne "n &uncţie până la data validării alegerilor parlamentare! va

"ndeplini numai actele necesare pentru administrarea tre%urilor pu%lice! până ladepunerea urământului de către mem%rii noului 9uvern.

@



0e+tul art. : alin. (8) din Constituţie se re&eră doar la interdicţia

Camerelor de adoptare! modi&icare sau a%rogare a legilor organice. ;n practica

parlamentară pot apare "n cadrul acestei perioade de tranziţie constituţionale

situaţii "n care se impune adoptarea unor otărâri! unele dintre ele &oarte

importante! cum ar &i! de pildă! modi&icarea egulamentului unei Camerei! pentru

care art. A: alin. (1) din Constituţie prevede votul maorităţii mem%rilor Camerei

respective! vot necesar şi "n cazul legilor organice. *ici Constituţia! nici

egulamentele parlamentare nu interzic modi&icarea acestora "n perioada cuprinsă

"ntre "ncetarea mandatului Parlamentului şi "ntrunirea celui nou ales! deşi pentru

raţiune de oportunitate ar &i de dorit ca această procedură să &ie "ndeplinită de noua

Cameră legislativă rezultată din alegerile parlamentare.

5ste de asemenea! o cestiune de oportunitate adoptarea de către Camere

sau de Parlamentul al cărui mandat se prelungeşte "n condiţiile art.: alin.(8) din

Constituţie! a unor acte politice. $supra oportunităţii adoptării unor ast&el de acte!

rămâne să se pronunţe %irourile permanente "ntro procedură o%işnuită de

"ntocmire a proiectului ordinii de zi a Camerei respective.

$naliza art.: alin.(8) din Constituţie impune şi o comparaţie "ntre acest

te+t constituţional şi primul alineat al aceluiaşi articol. $ceastă analiză

comparativă se re&eră e+clusiv la interdicţia consacrată "n art.: alin.(8) din

Constituţie ca Parlamentul al cărui mandat se prelungeşte până la "ntrunirea noului

&or legislativ de a adopta legi organice. 5ste de discutat dacă această interdicţie

priveşte şi Parlamentul al cărui mandat se prelungeşte de drept. ;ntro interpretare

restrictivă a conţinutului art.: alin.(8) din Constituţie! ar rezulta că interdicţiasta%ilită "n acest te+t priveşte doar perioada tranzitorie cuprinsă "ntre "ncetarea la

termen a mandatului Parlamentului şi "ntrunirea legală a celui nou ales. ;n ceea ce

ne priveşte! considerăm că "n cazul prelungirii de drept a mandatului! Parlamentul

dea constituit şi care continuă să &uncţioneze "n situaţii e+cepţionale! nu poate &i

revizuită Constituţia! dar pot &i adoptate legi organice.

Se poate o%serva că 6egiuitorul Constituant &oloseşte termeni di&eriţi pentru noţiunea de legislatură. $st&el! art.: din Constituţie se re&eră direct la

durata mandatului Parlamentului! iar art.A4 se re&eră la mandatul parlamentarilor.

84



;n &ond! mandatul Camerei Deputaţilor şi Senatului nu se deose%eşte < su% aspectul

duratei < de mandatul parlamentarilor.

$naliza art.A4 din Constituţie scoate "n evidenţă că "n acest caz nu este

vor%a de momentul de "nceput al mandatului deputaţilor şi senatorilor ci de

momentul "n care aceştia intră "n e+erciţiul mandatului.

>andatul Parlamentului "ncetează la "ntrunirea legală a noului Parlament.

De &apt! mandatul ar urma să e+pire la "mplinirea celor 8 ani prevăzuţi la art.:

alin.(1) din Constituţie. Cum art.: alin.(2) din Constituţie prevede că noile alegeri

se des&ăşoară "n cel mult luni de la e+pirarea mandatului veciului Parlament! sau

de la dizolvarea Parlamentului! urmează ca acesta să &ie prelungit până la "ntrunirea

legală a noului Parlament! aşa cum prevede art.:4 alin.(8) din Constituţie.

;nainte de e+pirare! mandatul Parlamentului poate "nceta datorită

dizolvării acestuia! "n condiţiile prevăzute de art.3@ alin.(1) din Constituţie. ;ntro

asemenea situaţie! deşi Parlamentul este dizolvat! legislatura &iind "nceiată!

mandatul se va prelungi până la "ntrunirea legală a celor două noi Camere! potrivit

art.: alin.(8) din Constituţie.

' 0. Condiţiile constituţionale pentru prelun(irea duratei mandatului

$rt.: alin.(2) din Constituţie prevede că alegerile parlamentare se

des&ăşoară "n cel mult luni de la e+pirarea mandatului! sau de la dizolvarea

Parlamentului. $ceasta "nseamnă că! "n principiu! 9uvernul poate organiza alegeri

pentru constituirea &orului legislativ! oricând pe parcursul celor luni! ciar şi la oscurtă dată de la "ncetarea mandatului. $cest lucru este de natură să provoace!

practic! "ncetarea 'e /acto a activităţii parlamentare a Camerelor legislative al căror

mandat urmează să "nceteze! "ntrucât partidele politice şi reprezentanţii acestora "n

Parlament intră "n campanie electorală.

Jn caz aparte "l constituie alegerile parlamentare din 2443. Parlamentul

ales la data de 23 noiem%rie 2448 a &ost convocat prin Decretul prezidenţialnr.143 din : decem%rie 2448 pentru data de 1 decem%rie 2448. $ceastă dată

marcează! potrivit art.: alin.() din Constituţie! momentul "ntrunirii legale a

81



Parlamentului nou ales la 23 noiem%rie 2448. Ca atare! mandatul acestui &or

legislativ durând 8 ani! potrivit art.: alin.(1) din Constituţie! urma să se "nceie la

data de 1 decem%rie 2443. $ceastă concluzie este susţinută şi de art. 2 alin.(2) din

6egea nr.@:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor! care stipulează că

,deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului la data "ntrunirii legale a

Camerei din care &ac parte! su% condiţia validării alegerii şi a depunerii

urământului. ;n acelaşi sens! art.A alin.(1) din aceeaşi lege precizează că

mandatul de deputat sau de senator "ncetează la data "ntrunirii legale a Camerelor

noualese.

;n po&ida acestui calcul constituţional şi legal! legislatura 24482443 sa

"nceiat mai devreme! 9uvernul organizând alegeri parlamentare pe data de

WWWWWWW.

82



Prelungirea mandatului Parlamentului se usti&ică prin cerinţa asigurării

cola%orării permanente a celor trei puteri. ;ncetarea oricărei activităţi parlamentare

la e+pirarea duratei mandatului sau la data dizolvării Camerelor ar vicia ecili%rul

"ntre cele trei puteri "n stat.

' #. Continuarea procedurii de de*atere şi adoptare a unor proiecte

de le(e şi propuneri le(islative iniţiate )n le(islatura anterioară

Pe data "ncetării mandatului! "şi vor "nceta activitatea toate structurile

organizatorice constituite "n veciul Parlament! adică %irourile permanente ale

Camerelor! grupurile parlamentare şi comisiile. Pentru asigurarea continuităţii

procesului legislativ! Constituţia prevede! "nsă! "n art.: alin.(=) că proiectele de

legi sau propunerile legislative "nscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent

"şi continuă procedura "n noul Parlament.

Dispoziţia constituţională "nscrisă "n art.: alin.(=) din Constituţie este

dezvoltată de egulamentul Camerei Deputaţilor care precizează "n art.22= că

proiectele de lege şi propunerile legislative "nscrise pe ordinea de zi a Camerei

Deputaţilor şi a Senatului! al căror mandat a e+pirat "şi continuă procedura "n

Camera Deputaţilor noualeasă. $ceastă procedură se aplică ciar dacă proiectele

de lege sau propunerile legislative nu au auns să &ie supuse dez%aterii "n plenul

unei Camere legislative. ? dispoziţie asemănătoare este "nscrisă "n egulamentul

Senatului.

Per a contrario! iniţiativele legislative promovate "n Parlamentul careşia "nceiat mandatul! &ără a &i "nscrise pe ordinea de zi! ciar dacă comisia

permanentă sesizată cu "ntocmirea unui raport! la "ntocmit şi transmis %irourilor

permanente "n vederea supunerii sale spre dez%atere "n plenul Camerei! nuşi

continua procedura "n Parlamentul nou ales! dacă nu au &ost "nscrise pe ordinea de

zi! urmând! după caz! să &ie clasate şi arivate! indi&erent dacă iniţiator este

9uvernul ori un parlamentar. ;n tăcerea legiuitorului Constituant! nimic nu"mpiedică! "nsă! Parlamentul nou ales să evalueze oportunitatea ca anumite proiecte

legislative a&late "n procedură de e+aminare la comisiile permanente să "şi continue

8



procesul legislativ "n noua legislatură. 6a s&ârşitul de legislatură! 9uvernul

transmite Camerelor legislative o listă cuprinzând proiectele de lege a&late "n

dez%aterea comisiilor permanente şi pe care acesta le susţine "n continuare.

Parlamentul are! "nsă! dreptul de a decide dacă proiectele respective "şi vor

continua procedura legislativă "n noua legislatură.

? situaţie specială prezintă acele proiecte de lege sau propuneri

legislative apro%ate de una dintre Camere şi transmise celeilalte "n vederea

dez%aterii şi care nu au &ost "nscrise pe ordinea de zi a acesteia "n legislatura

anterioară. Potrivit art.: alin.(=) din Constituţie şi a art.22= din egulamentul

Camerei Deputaţilor! rezultă că procedura legislativă pentru dez%aterea şi

apro%area acestora poate &i reluată "n Camera noualeasă! numai cu condiţia ca "n

legislatura anterioară! iniţiativa respectivă să &i &ost "nscrisă pe ordinea de zi a

plenului Camerei respective.

$ceastă soluţie este "nsă ilogică "n privinţa acelor iniţiative care au &ost

dea apro%ate de una dintre cele două Camere ale Parlamentului. După părerea

noastră cursul procesului legislativ "n privinţa unor ast&el de proiecte legislative

tre%uie să continue "n Camera noualeasă! ciar dacă acestea nu au &ost "nscrise pe

ordinea de zi a Camerei al cărui mandat a "ncetat. ;n privinţa acestora! tre%uie să

e+prime voinţa suverană a noilor deputaţi sau după caz senatori. Considerăm că

art.: alin.(=) din Constituţie şi art.22= din egulamentul Camerei Deputaţilor nu

au "n vedere situaţiile "n care iniţiativele legislative au &ost dea apro%ate de una

dintre cele două Camere legislative "nainte de "ncetarea mandatului acestora şi

transmise celeilalte Camere spre dez%atere şi adoptare şi care nu au &ost! "nsă!"nscrise pe ordinea de zi a acesteia "nainte de "ncetarea mandatului! dar se a&lă "n

stadiul de e+aminare la comisiile permanente potrivit competenţei materiale a

acestora. ;n aceeaşi categorie de acte care "şi continuă procedura legislativă "n

Camera nou aleasă intră şi legile adoptate tacit "n condiţiile art.A= alin.() din

Constituţie.

? analiză distinctă! din acest punct de vedere! se impune şi "n cazultratatelor sau acordurilor internaţionale! al proiectelor de lege pentru apro%area sau!

după caz! respingerea ordonanţelor 9uvernului! precum şi "n cazul ree+aminării

88



legilor! la cererea Preşedintelui omâniei! ori ca urmare a deciziilor Curţii

Constituţionale! dacă această autoritate pu%lică! sesizată potrivit art.18: lit.a) din

Constituţie! constată să ele nu sunt con&orme cu te+tele constituţionale. ;n primul

caz! este de la sine "nţeles că Parlamentul este o%ligat să &inalizeze dez%aterea

tratatelor sau a altor acorduri internaţionale care iau &ost transmise spre rati&icare!

indi&erent de momentul "n care "ncetează mandatul acestuia.

;n privinţa ordonanţelor guvernamentale! art.11= alin.(A) din Constituţie

este clar# ,ordonanţele cu care Parlamentul a &ost sesizat se apro%ă sau se resping

printro lege.... De asemenea! "n cazul ree+aminării prevăzute la art.AA şi art.18:

lit.a) din Constituţie! se impune ca procedura de ree+aminare să continue şi "n noua

legislatură! ciar dacă dez%aterea legii "n sine! "n vederea punerii sale de acord cu

decizia Curţii Constituţionale! nu a &ost "nscrisă "ncă pe ordinea de zi a Camerei

competente.


,>andatul Camerei Deputaţilor este de 8 ani.

,>andatul Senatului este de 8 ani.


2urata

mandatului

ARTIC!"! 05

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de

8 ani! care poate &i prelungit! prin lege organică! "n caz de răz%oisau de catastro&ă.

(2) $legerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se

des&ăşoară "n cel mult luni de la e+pirarea mandatului sau de la

dizolvarea acestora.

() Parlamentul nou ales se "ntruneşte! la convocarea

Preşedintelui omâniei! "n cel mult 24 de zile de la alegeri.

(8) Până la "ntrunirea noilor Camere! prerogativele Parlamentului

8=



sunt e+ercitate de o Delegaţie 0emporară! alcătuită potrivit

con&iguraţiei politice a Parlamentului precedent. ?rganizarea şi

&uncţionarea Delegaţiei 0emporare se sta%ilesc printro lege

organică. ;n perioada de &uncţionare a Delegaţiei 0emporare nu

poate &i revizuită Constituţia şi nu pot &i adoptate! modi&icate sau

a%rogate legi organice. 6a "ntrunirea noului Parlament! Delegaţia

0emporară prezintă un raport asupra activităţii des&ăşurate.

(=) Proiectele de legi sau propunerile legislative "nscrise pe

ordinea de zi a Parlamentului precedent "şi continuă procedura "n

noul Parlament.


Doctrină



7lorin Oasilescu! oan Oida! "onstituţia #om$niei comentată şi a'notată! egia$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW..W..



-ucureşti! 2448! p. WWWWWW.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu!


-ucureşti! 2443! p. WWWWWW... 0udor Drăganu! )rept constituţional şiinstituţii politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3!

p. WWWW.W. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi


p. WWWWWW.. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura

C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWW..WW. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept

constituţional contemporan, 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWWW.WW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar rom$nesc! 5ditura

$ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWW..WW Pierre Pactet! 7erdinand >Rlon

8:



Soucramanien! )roit constitutionnel ! Sire! Paris! 244A!

p. 83838.

tu'ii

Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. 3 'in "onstituţia

#om$niei, republicată! "n ,Curierul Hudiciar nr. 14'2443.

r(aniarea ARTIC!"! #/

8A



internă(1) ?rganizarea şi &uncţionarea &iecărei Camere se sta%ilesc prin

regulament propriu. esursele &inanciare ale Camerelor sunt

prevăzute "n %ugetele apro%ate de acestea.

(2) 7iecare Cameră "şi alege un %irou permanent. Preşedintele

Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata

mandatului Camerelor. Ceilalţi mem%ri ai %irourilor permanente

sunt aleşi la "nceputul &iecărei sesiuni. >em%rii %irourilor

permanente pot &i revocaţi "nainte de e+pirarea mandatului.

() Deputaţii şi senatorii se pot organiza "n grupuri parlamentare!

potrivit regulamentului &iecărei Camere.(8) 7iecare Cameră "şi constituie comisii permanente şi poate

institui comisii de ancetă sau alte comisii speciale. Camerele "şi

pot constitui comisii comune.

(=) -irourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc

potrivit con&iguraţiei politice a &iecărei Camere.

$"%AR& § 1. uveranitatea şi autonomia organizatorică şi /inanciară a

"amerelor legislative. § 2. &legerea şi /uncţionarea birourilor permanente. § 3. "onstituirea grupurilor parlamentare. § 4. <atura 9uri'ică a comisiilor parlamentare.

Comentariu&

' 1. $uveranitatea şi autonomia or(aniatorică şi financiară a

Camerelor le(islative

83



? consecinţă directă a principiului suveranităţii poporului este

suveranitatea adunărilor legiuitoare. Ca esenţă! sau natură! suveranitatea

Parlamentului nu di&eră de cea a poporului! recunoscută şi consacrată prin art. 2

alin. (1) din Constituţie! potrivit căruia ,suveranitatea naţională aparţine poporului

român! care o e+ercită prin organele sale reprezentative! constituite prin alegeri.

Prin proceduri electorale democratice şi periodice se produce un trans&er de

atri%ute ale suveranităţii de la popor la reprezentanţii săi reuniţi "n Parlament. ;n

virtutea acestei suveranităţi! Parlamentele adoptă legi care se situează "n vâr&ul

ierariei actelor uridice! acordă 9uvernelor votul de "ncredere şi controlează

modul "n care acesta "şi e+ercită mandatul. Jn alt e&ect al suveranităţii

Parlamentului este autonomia sa organizatorică! &uncţională şi &inanciară.

0e+tul art. :8 alin. (1) din Constituţie &ace aplicaţia principiului

suveranităţii &orului legislativ. ;n virtutea autonomiei organizatorice care lea &ost

con&erită prin Constituţie! Camera Deputaţilor şi Senatul "şi adoptă prin otărâre

propriul regulament! care va reglementa modul de organizare şi &uncţionare al

acestora! organismele de lucru şi de conducere! precum şi procedura legislativă.

egulamentele conţin! de asemenea! dispoziţii re&eritoare la statutul deputaţilor şi!

respectiv al senatorilor! la serviciile celor două adunări ş.a.

;n a&ara celor două regulamente proprii! Camera Deputaţilor şi Senatul

şiau adoptat un regulament al şedinţelor comune. mportanţa celor trei

regulamente este con&erită şi de maoritatea de voturi cerută pentru apro%area lor.

$st&el! cele două $dunări "şi adoptă regulamentele prin otărâre! cu votulmaorităţii mem%rilor acestora.

Camerele au o deplină li%ertate de a se organiza şi de aşi &i+a

procedurile parlamentare! cu o singură condiţie# de a respecta prevederile

constituţionale. evine Curţii Constituţionale competenţa de a veri&ica

constituţionalitatea regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului la sesizarea

preşedinţilor Camerelor respective! a unui grup parlamentar! sau a unui număr decel puţin =4 de deputaţi! sau! după caz! de cel puţin 2= de senatori.

8@



Cât priveşte autonomia &inanciară! Camerele "şi sta%ilesc resursele

&inanciare prin otărâri proprii pe care la apro%ă cu votul maorităţii mem%rilor

acestora prezenţi la şedinţă. -ugetele proprii urmează să &ie ulterior cuprinse "n

%ugetul de stat supus apro%ării Parlamentului.

' +. Ale(erea şi funcţionarea *irourilor permanente

Principala structură organizatorică a Camerei Deputaţilor şi respectiv a

Senatului este %iroul permanent! acesta având rolul unui organism intern de

conducere. ;n legătură cu natura uridică a %irourilor permanente! tre%uie su%liniat

că 6egiuitorul Constituant! re&erinduse la aceasta! precizează "n art. :8 alin. (2)

din Constituţie că &iecare Cameră "şi alege un %irou permanent. Cum te+tul citat

&ace parte din articolul privind organizarea internă a camerei Deputaţilor şi

Senatului (art. :8)! rezultă că %irourile permanente sunt organe interne ale acestora.

Se poate remarca &aptul că nici egulamentul Camerei Deputaţilor! nici

cel al Senatului nu conţin o caracterizare a -irourilor permanente! aşa cum &ac "n

cazul grupurilor şi comisiilor permanente.

;n literatura de specialitate sa remarcat că %irourile permanente sunt

organe interne de lucru ale Camerelor. ;n condiţiile "n care şi comisiile

parlamentare sunt! potrivit egulamentelor Camerelor! organe de lucru ale

acestora! simpla caracterizare a %irourilor permanente ca organe de lucru ale celor

două Camere ni se pare incompletă. 5ste adevărat! %irourile permanente prin

atri%uţiile ce li se con&eră prin regulamente asigură conducerea propriuzisă aactivităţii parlamentare! "ndeose%i a celei legislative. ;n acelaşi timp! %irourilor

permanente li sau repartizat atri%uţii privind organizarea şi conducerea serviciilor

Camerei Deputaţilor şi Senatului.

$tri%uţiile con&erite %irourilor permanente sunt atri%uţii de conducere.

De aceea! considerăm că %irourile permanente sunt organe interne de conducere ale

corpurilor legislative.;n lumina prevederilor constituţionale şi regulamentare! trăsăturile

distinctive ale %irourilor permanente sunt următoarele#

=4



a) au caracter colegial! "ntrucât sunt constituite din preşedinte!

vicepreşedinţi! secretari şi cestori

%) sunt organe alese

c) respectă con&iguraţia politică a Camerei respective! &iind constituite

prin negocieri "ntre grupurile parlamentare

d) sunt organe interne de conducere ale Camerelor

e) activitatea lor are! practic! caracter permanent

&) răspund pentru "ntreaga activitate "n &aţa Camerelor.

7iecare %irou permanent este compus din preşedinte! vicepreşedinţi!

secretari şi cestori. Potrivit principiului că structurile interne ale Camerelor

respectă con&iguraţia politică a acestora! componenţa %irourilor permanente va &i

rezultatul negocierilor politice "ntre grupurile parlamentare. $ceasta este şi

concluzia rezultată din art. :8 alin. (=) din Constituţie! potrivit căruia %irourile

permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit con&iguraţiei politice a

&iecărei Camere! e+istente la "nceputul &iecărei legislaturi pentru "ntreaga durată a

acesteia.

Preşedinţii Camerelor sunt şi preşedinţii %irourilor permanente. ;n

legătură cu &uncţia de Preşedinte a Camerei Deputaţilor şi Senatului! raportată la

calitatea de mem%ru al -iroului permanent! Constituţia omâniei prevede "n art.

:8 alin. (2) doar că aceştia se aleg pe durata mandatului Camerelor. Singura

re&erire constituţională privind calitatea celor doi preşedinţi ca mem%ri ai %irourilor

permanente este teza a treia a art. :8 alin. (2)# ,Ceilalţi mem%ri ai %irourilor

permanente sunt aleşi la "nceputul &iecărei sesiuni.Din &ormularea &olosită "n Constituţie! rezultă indirect că preşedinţii

corpurilor legiuitoare sunt! "n acelaşi timp! mem%ri ai %irourilor permanente.

? lectură atentă a art. :8 din Constituţie relevă că 6egiuitorul Constituant

se re&eră "n acest articol! la preşedinţii Camerelor ca mem%ri ai %irourilor

permanente şi nu ca preşedinţi ai corpurilor legislative. >ai mult! Constituţia nu se

re&eră "n acest articol la structura ierarică a &uncţiilor "n cadrul %irourilor permanente. ;n tăcerea 6egiuitorului Constituant dar şi "mpotriva oricărei logici

=1



politice! preşedinţii Camerelor pot să &ie concomitent preşedinţii %irourilor

permanente! ci doar mem%ri ai acestora.

Precizarea privind "ntrunirea du%lei calităţi de Preşedinte al Camerei şi

preşedinte al %iroului permanent este &ăcută! "nsă! "n egulamentele Camerelor.

$st&el! potrivit art. 1 alin. (1) lit. m) din egulamentul Camerei Deputaţilor!

%iroul permanent al acesteia avizează şi supune apro%ării plenului structura

organizatorică! statul de &uncţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor.

egulamentul Camerei Deputaţilor prevede "n art. 24 alin. (2) că Preşedintele

Camerei Deputaţilor este şi preşedintele %iroului permanent. Jn te+t asemănător!

re&eritor la Preşedintele Senatului găsim "n art. 2 alin. (2) din egulamentul

acestei Camere.

După părerea noastră! suntem "n prezenţa unui concurs de &uncţii. 7uncţia

de preşedinte al Camerei este "nsă o &uncţie eminamente şi e+clusiv politică! iar

&uncţia de preşedinte al %iroului permanent este o &uncţie politică! dar poate &i! "n

anumite condiţii! şi o &uncţie de autoritate administrativă. De asemenea!

Preşedintelui Senatului "i revine competenţa de a apro%a decontarea celtuielilor

pentru deplasările "n străinătate pe care lea dispus.

Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului au! potrivit

Constituţiei! atri%uţii e+prese ce le revin "n această calitate. $st&el! Preşedintele

Senatului sau Preşedintele Camerei Deputaţilor asigură! "n această ordine!

interimatul &uncţiei de Preşedinte al omâniei Eart. @3 alin. (1) din ConstituţieF!

preşedinţii celor două Camere pot sesiza Curtea Constituţională "n condiţiile

prevăzute de art. 18: lit. a)! %)! c) şi e) din Constituţie.$lte atri%uţii rezultate din considerarea calităţii lor de preşedinţi ai

Camerelor! sunt prevăzute "n regulamentele parlamentare. $st&el! de pildă! cei doi

preşedinţi reprezintă Camerele "n relaţiile interne şi e+terne Eart. lit. g)F din

regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. @ lit. &) din egulamentul Senatului.

;nsăşi alegerea preşedinţilor Camerelor se &ace distinct de cea a celorlalţi

mem%ri ai %irourilor permanente! "n concordanţă! de alt&el! cu dispoziţiileregulamentare. Se mai impune o precizare# preşedinţii celor două Camere nu

=2



reprezintă entităţi sau organisme conducătoare distincte de %irourile permanente.

Doar acestea din urmă "ndeplinesc &uncţia de organ de conducere a Camerei.

egulamentele conţin prevederi asemănătoare cu privire la alegerea

Preşedinţilor Camerelor şi a celorlalţi mem%ri ai %irourilor permanente. Preşedinţii

celor două Camere sunt aleşi pe durata mandatului Parlamentului! prin vot secret!

cu %uletine de vot! pe care sunt "nscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor

propuşi de grupurile parlamentare. 7iecare grup poate &ace o singură propunere.

5ste declarat Preşedinte! candidatul care a "ntrunit votul maorităţii

deputaţilor'senatorilor. Dispoziţia cuprinsă "n cele două egulamente parlamentare

re&eritoare la maoritatea de voturi cerută pentru alegerea preşedinţilor Camerei

Deputaţilor şi Senatului este neconstituţională! "ntrucât "ncalcă prevederile art. A:

alin. (2) din Constituţie. Potrivit acestui te+t! otărârile parlamentare! cu e+cepţia

celor prin care se adoptă şi se modi&ică egulamentele Camerelor legislative! se

adoptă cu votul maorităţii mem%rilor prezenţi din &iecare Cameră. Ca atare!

preşedinţii de Camere ar tre%ui numiţi cu votul parlamentarilor prezenţi la şedinţă.

Dacă niciun candidat nu a "ntrunit! după două tururi! votul mem%rilor

Camerei respective! se organizează noi tururi de scrutin! "n urma cărora va &i

declarat Preşedinte al Camerei Deputaţilor'Senatului candidatul care a o%ţinut

maoritatea voturilor deputaţilor'senatorilor prezenţi. ;n legătură cu această

maoritate! su&icientă pentru alegerea Preşedintelui < care reprezintă! aritmetic

vor%ind! un număr mai mic de voturi care se cer "n primul tur! tre%uie să se ţină

seama că "n sala de vot tre%uie să &ie prezenţi maoritatea mem%rilor Camerei

respective. $ceastă cerinţă decurge din art. :A din Constituţie! potrivit căruia!Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi! otărâri şi moţiuni! "n prezenţa

maorităţii mem%rilor acestora.

$legerea vicepreşedinţilor! a secretarilor şi a cestorilor care compun!

alături de preşedintele Camerei! -iroul permanent al acesteia! se &ace la propunerea

grupurilor parlamentare.

Pentru a se respecta principiul con&iguraţiei politice a Camerelor! acesteasta%ilesc numărul de locuri din -iroul permanent care revine! pe &uncţii! grupurilor

parlamentare "n &uncţie de mărimea acestora. egulamentele nu prevăd criteriul

=



acordării unui număr mai mare sau mai mic de locuri sau a unor &uncţii mai

importante. Din motive lesne de "nţeles! criteriul cel mai o%iectiv este ponderea

numerică a grupurilor parlamentare. Sta%ilirea numărului de locuri şi a &uncţiilor

corespunzătoare se &ace prin negociere politică de către liderii grupurilor

parlamentare.

;n calcularea acestei ponderi intervine! "nsă! o pro%lemă practică!

datorită migraţiei parlamentare. $st&el! la "nceputul legislaturii! ponderea

grupurilor rezultă din numărul deputaţilor şi! respectiv! al senatorilor care

alcătuiesc &iecare grup parlamentar. Pe parcursul derulării sesiunilor parlamentare!

din di&erite grupuri se desprind! aşa cum a rezultat până acum din practică! di&eriţi

deputaţi şi senatori! care de regulă se a&iliază la alte grupuri! ast&el "ncât ponderea

grupurilor se modi&ică! uneori dramatic.

7aţă de această situaţie! prin negocieri politice sa sta%ilit cutuma potrivit

căreia con&iguraţia politică "nregistrată la "nceputul legislaturii se menţine identică

pe "ntreaga durată a acesteia! indi&erent de &luctuaţia deputaţilor şi senatorilor de la

un grup la altul. $ceastă cutumă contravine "nsă Constituţiei! care permite

părăsirea grupurilor parlamentare şi asocierea li%eră la altele. ezultă! prin urmare!

că ponderea grupurilor şi! deci! con&iguraţia politică a Camerelor se poate scim%a

"n &iecare sesiune! a&ectând ipotetic raportul "ntre maoritate şi opoziţie. 7aţă de

această situaţie şi respectând intenţia $dunării Constituante de a condiţiona

con&iguraţia politică a %irourilor permanente şi a comisiilor parlamentare! de

con&iguraţia politică a &iecărei Camere! se impune teza potrivit căreia alcătuirea

numerică şi pe &uncţii a %irourilor permanente ar tre%ui raportată "n termeniconstituţionali "n &iecare moment! la ponderea reală a grupului e+istentă la

"nceputul &iecărei sesiuni parlamentare. $ceastă soluţie ar rezolva de&initiv şi

pro%lema vocaţiei oricărui grup de a i se aloca pe parcursul legislaturii di&erite

&uncţii "n cadrul Camerei Deputaţilor şi! respectiv! al Senatului.

Propunerile nominale pentru &uncţiile de vicepreşedinţi! secretari şi

cestori se &ac de către liderii grupurilor parlamentare "n limita locurilorrepartizate! potrivit con&iguraţiei politice a Camerei respective. 6ista candidaţilor

propuşi de Camera Deputaţilor pentru &uncţiile menţionate se supune "n "ntregime

=8



votului Camerei şi se apro%ă cu maoritatea voturilor deputaţilor! deşi prevederea

re&eritoare la cuantumul maorităţii respective este neconstituţională. Dacă nu se

realizează această maoritate! se organizează un nou tur de scrutin! "n care lista este

apro%ată cu maoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Se "nţelege că "n toate

operaţiunile de votare tre%uie respectată condiţia de cvorum prevăzută "n art. :A

din Constituţie. Ootul este secret şi se e+primă prin %ile la Camera Deputaţilor şi

cu %uletine la Senat. Desigur! pe parcursul unei sesiuni parlamentare se pot

produce modi&icări "n componenţa nominală a %irourilor permanente! apelânduse

"n acest caz la procedura alegerii unor noi mem%rii ai acestora.

Dacă preşedinţii Camerelor se aleg pentru "ntreaga durată a mandatului

Parlamentului! ceilalţi mem%ri ai -irourilor permanente se aleg la "nceputul

&iecărei sesiuni ordinare a Camerelor respective.

?ricărui mem%ru al %iroului permanent i se poate revoca mandatul

"nainte de e+pirarea acestuia. $ceastă regulă generală este comună celor două

regulamente. Potrivit principiului simetriei! se impune ca revocarea să &ie supusă

aceleiaşi modalităţi de votare &olosite pentru alegerea "n -iroul permanent.

evocarea va &i decisă pentru &iecare caz "n parte prin vot secret! care se

e+primă prin %ile. ;n mod ine+plica%il! egulamentul Camerei Deputaţilor nu

prevede maoritatea necesară pentru apro%area revocării. egulamentul Senatului

prevedea că revocarea este dispusă prin votul maorităţii senatorilor.

? posi%ilă e+plicaţie a omiterii "n egulamentul Camerei Deputaţilor a

maorităţii voturilor necesare admiterii revocării ar putea constata "n aplicarea la

cazul concret a principiului simetriei.După cum se poate o%serva din conţinutul art. 2= din egulamentul

Camerei Deputaţilor şi art. 2@ din egulamentul Senatului! orice mem%ru al

-iroului permanent poate &i revocat! inclusiv Preşedinţii celor două Camere. ;ntro

asemenea ipoteză! se va relua procedura regulamentară pentru alegerea

Preşedintelui Camerei şi! după caz! a unui nou mem%ru al %iroului permanent.

7iecărui mem%ru al -iroului permanent "i revin! potrivit regulamentelor parlamentare! anumite atri%uţii.

==



' . Constituirea (rupurilor parlamentare

Cum la alegerea Camerelor participă candidaţi propuşi de partidele

politice şi! după caz! de alianţele politice sau electorale! este &iresc ca Parlamentul

ales să ai%ă o anumită coloratură sau con&iguraţie politică. $ceasta rezultă din

spectrul tuturor partidelor politice ai căror reprezentanţi aleşi < deputaţi şi senatori

< &ac parte din &iecare Cameră. 5ste &oarte important de ştiut care este con&iguraţia

politică a Camerei Deputaţilor şi a Senatului! "ntrucât "ntreaga activitate

parlamentară e+primă con&runtarea sau cola%orarea "ntre partidele politice

reprezentate "n Camera respectivă.

$rt. :8 alin. (=) din Constituţie a instituit criteriul con&iguraţiei politice "n

alcătuirea structurilor organizatorice ale Camerelor Parlamentului. Con&iguraţia

politică este rezultatul votului acordat de alegători candidaţilor propuşi de partidele

politice "nscrise "n competiţia electorală. ;n raport direct cu votul acestora grupurile

parlamentare cuprind mai mulţi sau! dimpotrivă! mai puţini deputaţi! respectiv!

senatori. ;n a&ara con&iguraţiei politice! care structurează &iecare Cameră "ntro

maoritate şi opoziţie! e+istă o maoritate conuncturală! "n "nţelesul cantitativ! de

maoritate a parlamentarilor (deputaţi sau senatori)! realizată pentru declanşarea

unei anumite proceduri regulamentare sau pentru adoptarea unui anumit act uridic

sau politic. $ceastă maoritate negociată! de regulă! de liderii grupurilor

parlamentare şi care rezultă! aşa cum am arătat! din dinamica compunerii şi

recompunerii &orţelor politice "n Parlament "n &uncţie de &actori neavuţi "n vedere

de electorat la momentul alegerilor parlamentare! nu se poate su%stituicon&iguraţiei politice a Camerelor legislative. ($ se vedea Decizia Curţii

Constituţionale nr. :41 din 18 noiem%rie 244=! pu%licată "n >. ?&. nr. 1.422 din

1A noiem%rie 244=).

Con&iguraţia politică este e+primată de grupurile parlamentare. $cestea

se constituie "n &iecare Cameră prin asocierea a cel puţin 14 deputaţi şi! respectiv!

A senatori care au candidat "n alegeri din partea aceluiaşi partid sau a aceleiaşialianţe politice sau electorale. 0re%uie remarcat că organizarea deputaţilor şi

senatorilor "n grupuri parlamentare nu este o%ligatorie. $ceastă concluzie rezultă

=:



din art. :8 alin. () din Constituţie! potrivit căruia deputaţii şi senatorii se pot

organiza "n grupuri parlamentare. ezultă că "n intenţia Constituantului!

parlamentarii care au re&uzat să &acă parte din grupul parlamentar al partidului din

partea căruia au candidat! sunt li%eri săşi des&ăşoare activitatea "n a&ara grupurilor.

;n opinia noastră! ei nu pot avea! "nsă! calitatea de deputaţi sau senatori

independenţi! deoarece 6egea electorală operează doar cu categoria de ,candidaţi

independenţi. Doar aceştia devin ,deputaţi sau senatori independenţi! dacă sunt

aleşi.

Cele două regulamente! când &olosesc termenii de ,deputaţi

independenţi Eart. 1 alin. (1) din egulamentul Camerei DeputaţilorF sau

,senatori independenţi Eart. 1: alin. (:) din egulamentul SenatuluiF! ar urma să

se re&ere! de &apt! la candidaţii independenţi declaraţi aleşi "n Camerele respective.

evenind la "nţelesul art. :8 alin. () din Constituţie! considerăm că

opţiunea deputatului sau senatorului pentru a adera sau nu la grupul parlamentar

constituit la "nceputul legislaturii este! "n primul rând! o opţiune organizatorică şi

apoi! eventual şi politică. Jn argument! "n acest sens! este ciar economia art. :8

din Constituţie! care se re&eră e+pres la pro%lema organizării interne a celor două

Camere.

?rganizarea deputaţilor şi senatorilor "n grupuri parlamentare deşi nu este

o%ligatorie! reprezintă totuşi o cerinţă practică. ?rganizaţi "n grupuri parlamentare!

deputaţii şi! respectiv! senatorii des&ăşoară o activitate unitară! au posi%ilitatea să

e+prime cu mai multă e&icienţă programul politic al propriului partid.

Potrivit Constituţiei! modul de organizare "n grupuri parlamentare estesta%ilit autonom de către &iecare Cameră prin regulament propriu.

Prin regulamentele celor două Camere sa sta%ilit principiul că deputaţii!

respectiv! senatorii unui partid sau ai unei alianţe politice sau electorale nu pot

constitui decât un grup parlamentar. ;n condiţiile "n care 6egea electorală permite

"nscrierea "n alegeri a alianţelor politice! regulamentele Camerelor nu puteau să

ignore! din punct de vedere al constituirii grupurilor! o asemenea realitate.egulamentul Camerei Deputaţilor prevede! "n acest sens! că deputaţii care au

candidat din partea unei alianţe politice sau a unei alianţe electorale şi &ac parte din

=A



partide politice di&erite! pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor din

care &ac parte. Se "nţelege că! "n acest caz! tre%uie respectată condiţia prevăzută "n

art. 12 alin. (1) din egulamentul Camerei Deputaţilor! "n sensul că organizarea

unui grup parlamentar "n această Cameră este posi%ilă doar prin asocierea a cel

puţin 14 deputaţi. De regulă! "nsă! "n asemenea situaţii se constituie un grup

parlamentar unic al alianţei respective.

Desigur! se poate "ntâmpla ca un partid politic să nu ai%ă "ntro Cameră

numărul su&icient de deputaţi! respectiv! de senatori pentru a &orma un grup

parlamentar. ;ntro asemenea ipoteză! egulamentul Camerei Deputaţilor prevede

"n art. 12 alin. (8) că deputaţii unor partide sau &ormaţiuni politice care nu "ntrunesc

numărul necesar pentru a &orma un grup parlamentar! precum şi deputaţii

independenţi se pot reuni "n grupuri parlamentare mi+te! sau se pot a&ilia altor

grupuri parlamentare constituite potrivit regulilor generale.

*u contează momentul constituirii unui ast&el de grup. Desigur! grupurile

parlamentare se &ormează la "nceputul legislaturii! dar nici Constituţia! nici

egulamentele nu interzic ca pe parcurs! parlamentarii aparţinând unui anumit

partid politic reprezentat "n Camera Deputaţilor sau "n Senat! care iniţial au intrat

"n componenţa altui grup parlamentar! să părăsească acel grup şi dacă "ntrunesc

numărul minim de mem%ri prevăzut de egulamente să se constituie "ntrun grup

separat. Dacă nu se "ntruneşte condiţia de număr! aceasta poate &i realizată prin

cooptarea altor parlamentari care au părăsit anterior grupul politic din componenţa

căruia au &ăcut parte iniţial! putânduse! ast&el! constitui un nou grup parlamentar

de sine stătător.După părerea noastră! opinia potrivit căreia deputaţii independenţi se pot

constitui "n grupuri parlamentare mi+te sau se pot a&ilia doar la grupuri constituite

la "nceputul legislaturii! contravine Constituţiei şi egulamentelor celor două

Camere legislative. $rt. 12 alin. (8) din egulamentul Camerei Deputaţilor o&eră

posi%ilitatea deputaţilor care nu "ntrunesc numărul necesar pentru constituirea unui

grup să se reunească cu deputaţi independenţi &ormând ast&el un grup propriuindi&erent care ar &i momentul constituirii acestuia. Parlamentarii pot săşi e+ercite

dreptul constituţional de a se asocia "n grupuri parlamentare oricând pe durata

=3



legislaturii. ?rice altă interpretare a art.12 alin.(8) din egulamentul Camerei

Deputaţilor este neconstituţională.

0ot neconstituţională este şi opinia că deputaţii care părăsesc grupurile

parlamentare nu ar putea să se a&ilieze la grupurile parlamentare e+istente dea.

Dreptul parlamentarului de a se a&ilia la un grup politic este un drept su%iectiv

cons&inţit de Constituţie şi nu poate &i "ngrădit. ? ast&el de "ngrădire ar &i "n

realitate o sancţionare a parlamentarului! care din di&erite motive "şi părăseşte

grupul la care sa a&iliat. Curtea Constituţională a decis! "n acest sens! că părăsirea

unui grup! cât şi trecerea sau a&ilierea ulterioară la altul constituie modalităţi ale

e+ercitării unuia şi aceluiaşi drept constituţional! prevăzut de art. :8 alin. () din

Constituţie. *ici o dispoziţie regulamentară nu poate contraveni acestei prevederi

constituţionale.

Curtea Constituţională a in&irmat şi constituţionalitatea unui te+t cuprins

"n egulamentul Senatului apro%at "n 1@@! potrivit căruia senatorul care şia

părăsit grupul nu ar avea o altă opţiune de a&iliere decât de a redeveni mem%ru al

grupului respectiv. e&eritor la dispoziţia regulamentară respectivă! Curtea a decis

că aceasta "ncalcă nu numai prevederea constituţională cuprinsă "n art. :8 alin. ()!

dar şi dreptul senatorului de aşi e+prima "n mod li%er opţiunea politică.

De asemenea! este neconstituţională şi interdicţia impusă parlamentarilor

independenţi de a constitui un grup parlamentar propriu! "ntrucât ast&el sar "ncălca

li%ertatea lor de opţiune şi ar &i o%ligaţi să recurgă e+clusiv la posi%ilitatea de a se

a&ilia la un grup parlamentar dea constituit. ;ncă din legislatura

2444 < 2448 e+istă cutuma de a nu se permite "n&iinţarea unui grup parlamentar prin asocierea deputaţilor! respectiv! a senatorilor deveniţi independenţi prin

părăsirea grupurilor la care se a&iliaseră iniţial. egulamentul Camerei Deputaţilor

a&lat "n vigoare prevede "n art. 1 că deputaţii care nu au devenit mem%ri ai unor

grupuri parlamentare dea constituite şi deputaţii ai căror grupuri sau des&iinţat!

precum şi deputaţii deveniţi independenţi prin demisie! e+cludere din partid sau

prin părăsirea unui grup parlamentar au anumite drepturi speciale! care! de regulă!sunt recunoscute mem%rilor grupurilor parlamentare.

=@



egulamentul Camerei Deputaţilor prevede! de asemenea! că deputaţii

care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale! altele

decât cea magiară! pot constitui un singur grup parlamentar. $ceastă dispoziţie

era necesară ca e&ect al art. :2 alin. (2) din Constituţie şi al art. @ din 6egea

electorală. 7ireşte! acest grup parlamentar nu va e+prima con&iguraţia politică a

unui partid! dar va permite susţinerea "n %loc a intereselor organizaţiilor

minorităţilor naţionale care au %ene&iciat de un mandat de deputat "n condiţiile

prevăzute de art. :2 alin. (2) din Constituţie şi art. @ din 6egea electorală.

?ricum! este clar că părăsirea grupurilor parlamentare şi "ncercarea de

trecere la altele se răs&rânge asupra con&iguraţiei politice a Camerelor. 0recerea de

la un grup parlamentar la altul nu poate &i interpretată ca o simplă scim%are de

opinie politică a parlamentarului "n cauză! "n raport cu programul partidului din

partea căruia a candidat şi "n situaţia retragerii susţinerii sale politice. ;n asemenea

situaţii! parlamentarul care se a&lă "n dezacord cu &ormaţiunea politică care la

propus candidat ar tre%ui să renunţe la mandatul său. Cum este &iresc! trecerea de la

un grup parlamentar la altul atrage modi&icări "n con&iguraţia politică a Camerelor

şi "n ponderea grupurilor parlamentare! creează tensiuni "ntre di&erite grupuri.

Părăsirea unui grup poate antrena! ipotetic! destrămarea acestuia! dacă numărul

deputaţilor! respectiv al senatorilor rămaşi "n grup! este mai mic de 14 sau!

după caz! mai mic de A. ;n ultima sesiune a legislaturii 24442448! grupul

parlamentar al Partidului Democrat din Senat era "n pericol de a se destrăma prin

părăsirea acestuia de către un senator! senatorii rămaşi! "n număr de :!

nemaiputând să menţină grupul intact. 9rupul a &ost menţinut datorită reveniriisenatorului respectiv.

Părăsirea grupului "nseamnă! de &apt! renunţarea parlamentarului "n cauză

la programul partidului care la propus candidat "n alegeri.

Constituţia nu prevede posi%ilitatea părăsirii grupului parlamentar.

5ste drept că nici nu interzice o asemenea ipoteză. ezultă! prin urmare! că un

parlamentar este li%er să opteze pe parcursul e+ercitării mandatului său pentru părăsirea grupului.

:4



;ncercarea de a stopa migraţia parlamentară a e+istat "n Parlamentul ales

la 24 mai 1@@4 şi a continuat "n legislaturile ulterioare.

;n ceea ce priveşte a&ilierea la un alt grup! a unui deputat sau senator care

şia părăsit grupul parlamentar la cere aderase! precizăm că egulamentele

Camerelor au interzis iniţial o asemenea posi%ilitate. egulamentele interzic!

totodată! &ormarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au o%ţinut

mandate "n urma alegerilor Eart. 13 din egulamentul Camerei Deputaţilor şi

art. 1: alin. (A) din egulamentul SenatuluiF.

Curtea Constituţională a apreciat că dispoziţiile re&eritoare la părăsirea

grupurilor parlamentare şi la interdicţia trecerii deputaţilor sau senatorilor la alte

grupuri contravin art. :8 alin. () şi art. :@ din Constituţie şi! "n consecinţă! sunt

neconstituţionale! "ntrucât ecivalează cu "ngrădirea mandatului reprezentativ al

deputaţilor şi senatorilor.

Deciziile Curţii Constituţionale &iind! "n această materie! o%ligatorii!

interdicţia deputaţilor şi senatorilor de a trece de la un grup parlamentar la altul nu

mai produce e&ecte! aceştia putând părăsi nu numai grupul din care au &ăcut iniţial

parte! dar şi grupul la cere sau a&iliat "ntre timp. Din dispoziţiile regulamentare

re&eritoare la &enomenul migraţiei se menţine doar interdicţia ca deputaţii şi

senatorii să &ormeze grupuri ale unor partide care nu au o%ţinut mandate "n urma

alegerilor. ? concluzie se impune &iresc# con&iguraţia politică a celor două Camere

legislative este &luctuantă! "n &uncţie de nivelul migraţiei parlamentare. Ca atare!

ponderea grupurilor constituite potrivit art. :8 alin. () din Constituţia revizuită "n

244 ar tre%ui apreciată de &iecare dată "n raport cu numărul deputaţilor! respectival senatorilor a căror a&iliere la un grup este con&irmată de liderul acestuia. ?rice

altă interpretare a te+telor constituţionale sau regulamentare re&eritoare la

con&iguraţia politică a Camerei Deputaţilor şi Senatului este eronată şi e+primă

doar un interes politic &ără o %ază legală. 5+istă! "nsă! proceduri parlamentare! cum

ar &i! de pildă! constituirea unor comisii de ancetă! modi&icări "n structura

numerică a comisiilor permanente! "n care se ţine seama de con&iguraţia politicăiniţială a Camerei respective.

:1



;n prima şedinţă după constituire! &iecare grup parlamentar "şi alege un

lider şi după caz! unul sau mai mulţi vicelideri! precum şi un secretar. 6iderul

grupului prezintă Camerei denumirea acestuia şi componenţa sa numerică şi

nominală. ?rice modi&icare intervenită "n componenţa unui grup parlamentar se

aduce de "ndată la cunoştinţa preşedintelui Camerei respective su% semnătura

liderului acestuia.

Prerogativele liderilor grupurilor parlamentare sunt prevăzute "n

regulamentele celor două Camere. $st&el! aceştia#

a) reprezintă grupul parlamentar şi negociază "n numele acestuia

%) &ac propuneri "n ceea ce priveşte sta%ilirea numărului de

deputaţi'senatori care vor &i desemnaţi "n comisia de validare

c) &ac propuneri de candidaţi pentru &uncţia de preşedinte al Camerei

Deputaţilor'Senatului

d) propun candidaţi pentru alegerea celorlalţi mem%ri ai %irourilor

permanente "n limita locurilor rezervate

e) propun mem%ri ai comisiilor parlamentare

&) pot cere Preşedintelui Camerei Deputaţilor'Senatului să veri&ice

respectarea cvorumului

g) prezintă amendamente motivate "n scris la proiectele de lege şi

propunerile legislative supuse spre dez%atere (doar grupurile parlamentare din

Camera Deputaţilor)

) pot propune ce modalitate de vot să &ie &olosită! "n a&ară de cazul "n

care prin regulament se sta%ileşte o anumită procedură de vot (doar grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor)

i) pot cere ca anumite şedinţe ale Camerei să &ie secrete (doar grupurile

parlamentare din Camera Deputaţilor)

) prezintă punctul de vedere al grupului cu privire la propunerea de

ridicare a imunităţii parlamentare a unuia dintre mem%rii propriului grup ş.a.

' /. 6atura juridică a comisiilor parlamentare

:2



Datorită numărului relativ mare de mem%ri şi eterogenităţii lor politice!

Camerele nu ar putea asigura "n plen analizarea apro&undată a proiectelor de lege şi

propunerilor legislative iniţiate de parlamentari. De asemenea! Camerele nu ar

putea e+ercita un control parlamentar specializat asupra unor autorităţi pu%lice sau

activităţi socialeconomice! politice ş.a. $ceasta! deoarece rolul principal al

corpurilor legiuitoare este de a deli%era asupra pro%lemelor ce le sunt supuse spre

adoptare! ori pentru deli%erare este necesară e&ectuarea preala%ilă a unor lucrări

pregătitoare de către organisme specializate constând "n e+aminarea iniţiativelor! a

amendamentelor propuse! etc.

6ucrările de specialitate pregătitoare deli%erării "n Camere sunt e&ectuate

de comisiile parlamentare. Potrivit regulamentelor parlamentare! comisiile sunt

organe de lucru ale Camerelor! "n&iinţate cu scopul de a "ndeplini "nsărcinările care

le sunt transmise de acestea. $ceastă caracteristică este comună tuturor comisiilor

parlamentare! indi&erent de statutul sau de specializarea acestora. 5ste de la sine

"nţeles că "n ultimă instanţă deciziile care angaează Camerele sunt luate de

acestea! nu de comisii.

Camera Deputaţilor şi Senatul "şi constituie comisii permanente şi "şi pot

institui comisii de ancetă sau alte comisii speciale. De asemenea! cele două

Camere "şi pot constitui comisii de mediere sau alte comisii comune.

;n ceea ce priveşte natura uridică a comisiilor parlamentare! tre%uie

precizat că deşi acestea sunt organisme de lucru ale Camerei şi sunt compuse din

deputaţi şi! respectiv senatori! potrivit con&iguraţiei politice a &iecărei Camere! ele

nu sunt organisme politice. Calitatea de organism politic o deţin doar Camerelelegislative. Când ne re&erim la calitatea Camerei Deputaţilor şi Senatului de a &i

organisme politice! avem "n vedere! "ndeose%i! &aptul că deputaţii şi senatorii

e+primă voinţa politică a celor care iau "nvestit şi! totodată! interesele partidelor

pe care le reprezintă.

Din acest punct de vedere! "ntre Camere şi comisiile parlamentare e+istă

o asemănare de principiu# ele sunt eterogene din punct de vedere politic. De &apt!din perspectiva con&iguraţiei lor politice! comisiile parlamentare sunt o re&lectare

micşorată a Camerelor. $st&el! dacă admitem ipotetic că "n Camera Deputaţilor!

:



"ntro anumită legislatură! sunt reprezentate şapte partide politice! "nseamnă că din

comisiile parlamentare "n&iinţate "n Camera respectivă vor &ace parte deputaţi din

toate cele şapte grupuri! proporţional cu ponderea numerică a &iecăruia.

Principala caracteristică a comisiilor parlamentare este aceea de

organisme de lucru. Pentru relevarea trăsăturilor de&initorii ale comisiilor

parlamentare nu contează! aşadar! &aptul că ele se constituie din sânul Camerelor!

că re&lectă con&iguraţia politică a unui corp legislativ. Ceea ce este esenţial pentru

de&inirea şi "nţelegerea comisiilor este calitatea lor de organe interne de lucru ale

celor două Camere legislative.

Comisiile permanente nu au "nsă o capacitate uridică "n sine. Capacitatea

uridică este con&erită de Constituţie &iecărei Camere. De alt&el! regimul uridic al

comisiilor parlamentare este reglementat "n mod autonom de către &iecare Cameră

"n regulamentul propriu. De asemenea! comisiile "şi adoptă propriul regulament de

organizare şi &uncţionare Eart. = alin. (2) din egulamentul Senatului şi art. 8:

lit. %) din egulamentul Camerei DeputaţilorF.

egulamentele celor două Camere de&inesc comisiile ca ,organe de

lucru ale acestora! având ca scop pregătirea activităţii de legi&erare şi e+ercitarea

controlului parlamentar. $tri%uţiile con&erite comisiilor nu le con&eră dreptul de a

emite acte de autoritate ecivalente celor ale organelor de stat. $ctele emise de

comisii (rapoarte! avize) sunt &orme procedurale preala%ile e+aminării de către

Camera Deputaţilor şi Senat ("n plen) a pro%lemelor "nscrise pe ordinea de zi.

apoartele şi avizele comisiilor au valoarea unor propuneri. Camera este! "nsă! cea

care supune dez%aterii "n plen şi votului! raportul comisiei.Practic! rolul comisiilor este tenic! de specialitate! atât din punct de

vedere al metodologiei tenicolegislative! cât şi al naturii domeniului ce urmează

a &i reglementat prin proiectul de lege sau prin propunerea legislativă ce &ace

o%iectul e+aminării comisiei. 7aptul că mem%rii comisiilor < deputaţi şi senatori <

reprezintă voinţa politică a electoratului! ca şi interesele de partid! nu impietează

asupra conţinutului tenic al rapoartelor sau avizelor. Sigur! e&ectul unor asemeneae+aminări de specialitate a unor iniţiative legislative sau amendamente! al

e&ectuării unor ancete asupra unor pro%leme de specialitate poate &i şi politic.

:8



Caracterul tenic al activităţii comisiilor rămâne "nsă caracterul primordial al

acestora. Conţinutul politic al avizelor! rapoartelor prezentate de comisie va &i! de

&apt! integrat "n decizia pe care o va adopta Camera respectivă. $şadar! comisiile

parlamentare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au o capacitate sau putere

decizională proprie nici "n domeniul legislativ! nici "n cel al controlului

parlamentar.

;n opinia noastră! comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale

Camerei Deputaţilor şi Senatului! care acţionează din "nsărcinarea Camerelor "n

vederea pregătirii lucrărilor acestora sau din "nsărcinarea -irourilor permanente.

7aptul că aceste organisme primesc sarcini din partea -irourilor permanente! nu

"nseamnă că ar &i structuri organizatorice ale acestora. ;n orice situaţie şi orice

activitate ar des&ăşura comisiile parlamentare! acestea "şi păstrează statutul de

organe interne ale Camerei. ;nsă şi comisiile au o structură de conducere < %irouri

< precum şi unele servicii proprii (e+perţi! alte categorii de personal).

Comisiile parlamentare pot &i clasi&icate "n di&erite categorii! "n &uncţie de

criteriul clasi&icării. $st&el! din punct de vedere al perioadei pentru care sunt

"n&iinţate! comisiile parlamentare pot &i permanente şi temporare. Jn alt criteriu de

clasi&icare este competenţa care le este con&erită. Potrivit criteriului enunţat! putem

distinge comisii având o competenţă generală "ntrun anumit domeniu de activitate

şi comisii "n&iinţate adoc! adică doar pentru e+aminarea unei anumite pro%leme!

de o%icei de strictă specialitate. Comisii având o competenţă generală "ntrun

domeniu precis! sta%ilit prin regulamentul Camerei! sunt! de &apt! comisiile

permanente. ;n cealaltă categorie intră comisiile de ancetă şi alte comisii speciale.$rticolul :8 alin. (8) din Constituţie prevede că &iecare Cameră "şi

constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancetă sau alte comisii

speciale. De asemenea! "n acelaşi te+t! 6egiuitorul Constituant a prevăzut că cele

două camere "şi pot constitui comisii comune. 0e+tul constituţional este preluat

identic şi "n regulamentele Camerelor.

Din simpla lectură a te+tului! rezultă &olosirea de către Constituant a doitermeni di&eriţi re&eritor la "n&iinţarea comisiilor! &iecare dintre aceştia

raportânduse la un anumit tip de comisie parlamentară. $st&el! pentru "n&iinţarea

:=



comisiilor permanente se &oloseşte termenul de ,constituire iar pentru "n&iinţarea

comisiilor de ancetă sau a altor comisii speciale se &oloseşte termenul de

,instituire. 0otodată! se o%servă că termenul de ,constituire se &oloseşte şi "n

privinţa comisiilor comune.

7olosirea celor doi termeni nu este "ntâmplătoare. $st&el! "n&iinţarea

comisiilor permanente este o o%ligaţie constituţională a Camerei Deputaţilor şi

Senatului! decurgând din prima teză a art. :8 alin. (8). De aceea! "n 6egea

&undamentală se &oloseşte termenul de ,constituire! care sugerează ideea de

permanenţă. ;ntradevăr! comisiile permanente se constituie şi &uncţionează pe

"ntreaga durată a mandatului Camerei. $şa cum sa su%liniat şi "n doctrina noastră

constituţională! ele des&ăşoară o activitate ne"ntreruptă! pe toată durata legislaturii.

Constituţia permite! totodată! constituirea unor comisii comune! care!

spre deose%ire de maoritatea celorlalte comisii comune (speciale)! pot &i şi

permanente. $st&el! a &ost constituită Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi

Senatului pentru e+ercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului

omân de n&ormaţii! precum şi Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi

Senatului pentru e+ercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de

n&ormaţii 5+terne. ;n a&ara celor două comisii comune cu activitate permanentă! "n

actuala legislatură "şi des&ăşoară activitatea alte patru asemenea organisme

parlamentare. Jn deputat &ace parte o%ligatoriu dintro singură comisie

permanentă! cu e+cepţia mem%rilor -iroului permanent care sunt scutiţi de această

"ndatorire regulamentară. *umărul mem%rilor comisiilor parlamentare se

sta%ileşte! pentru &iecare dintre acestea! de plenul Camerei respective.Pe durata mandatului! orice deputat sau senator "şi poate scim%a

opţiunea pentru o anumită comisie permanentă "n &avoarea alteia. Calitatea de

mem%ru al comisiei poate "nceta la propunerea grupului parlamentar din care &ace

parte deputatul sau senatorul. ;n acest caz! grupul parlamentar poate propune un alt

deputat! respectiv! alt senator pentru a &i ales ca mem%ru al comisiei.

Comisiile permanente se constituie pe domenii de activitate carecorespund < "n limite relative < specializării ministerelor. aportul "ntre

specializarea &iecărei comisii permanente şi specializarea unui anumit sau anumitor

::



ministere este necesar! "ntrucât mem%rii comisiilor permanente e+aminează

proiectele de legi "ntocmite de specialiştii ministerelor. Sigur! deputaţii şi senatorii

pot &i specialişti cu o "naltă pregătire "n domeniul respectiv! dar pot avea şi o altă

cali&icare. $ctivitatea lor "n comisie este atât tenică! cât şi politică.

olul comisiilor permanente este de a e+amina proiectele de legi!

propuneri legislative şi amendamente "n vederea ela%orării rapoartelor sau avizelor!

precum şi de a dez%ate otărâri şi de a se pronunţa asupra altor pro%leme trimise de

-iroul permanent. De asemenea! ele pot e&ectua ancete parlamentare cu

"ncuviinţarea Camerei respective.

Comisiile permanente nu se pot autosesiza sau acţiona din o&iciu. ;n acest

sens! regulamentele Camerelor prevăd că -iroul permanent trimite! spre e+aminare

şi "n vederea ela%orării rapoartelor! proiectele de legi! propunerile legislative şi

amendamentele comisiei permanente sesizate "n &ond! "n competenţa căreia intră

materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. -iroul permanent

poate sesiza şi alte comisii pentru aşi da avizul cu privire la lucrarea respectivă.

Camera Deputaţilor şi Senatul pot institui comisii speciale pentru

avizarea unor acte legislative comple+e! pentru ela%orarea unor propuneri

legislative sau pentru alte scopuri! indicate "n otărârea de "n&iinţare a comisiei.

7iind vor%a de comisii speciale! propunerea legislativă ast&el ela%orată nu se mai

supune e+aminării altor comisii. Prin aceeaşi otărâre se vor desemna deputaţii!

respectiv senatorii ce compun comisia şi %iroul acesteia. Competenţa de a propune

mem%rii comisiei speciale şi ai %iroului acesteia revine -iroului permanent al

Camerei respective. 0ot prin otărârea Camerei se va sta%ili şi termenul până lacare va &i depus raportul comisiei.

Comisiile speciale au acelaşi statut ca şi comisiile permanente. >em%rii

comisiilor speciale "şi păstrează şi calitatea de mem%rii ai comisiilor permanente.

6a cererea unei treimi din mem%rii săi! Camera Deputaţilor şi Senatul vor

putea otăr" "n&iinţarea unei comisii de ancetă. Condiţiile de "n&iinţare şi

&uncţionare ale comisiilor de ancetă sunt cele aplica%ile celorlalte comisii parlamentare.

:A




,11. ?rganizarea activităţii &iecărei camere şi modul ei de &uncţionare

sunt sta%ilite prin regulament propriu. 6ucrările &iecărei camere sunt conduse de

către un %irou ales pe durata unei sesiuni. Preşedinţii camerelor se aleg pe durata

unei legislaturi.

1+. Deputaţii şi senatorii se pot constitui "n grupuri parlamentare! potrivit

regulamentului &iecărei camere.


r(aniarea

internă

ARTIC!"! #7

(1) ?rganizarea şi &uncţionarea &iecărei Camere se sta%ilesc prin

regulament propriu. esursele &inanciare ale Camerelor sunt

prevăzute "n %ugetele apro%ate de către acestea.

(2) 7iecare Cameră "şi alege un %irou permanent. Preşedintele

Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata

mandatului Camerelor. Ceilalţi mem%ri ai %irourilor permanentesunt aleşi la "nceputul &iecărei sesiuni. >em%rii %irourilor

permanente pot &i revocaţi "nainte de e+pirarea mandatului.

() Deputaţii şi senatorii se pot organiza "n grupuri parlamentare!

potrivit regulamentului &iecărei Camere.

(8) 7iecare Cameră "şi constituie comisii permanente şi poate

institui comisii de ancetă sau alte comisii speciale. Camerele "şi pot constitui comisii comune.

(=) -irourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc

potrivit con&iguraţiei politice a &iecărei Camere.


Din prevederile art. 18 alin. 2 şi L rezultă "nsă că singura posi%ilitate a unui senator

ce a părăsit un grup parlamentar este! dacă "nţelege săşi e+ercite dreptul său prevăzut de art. :1

L 5ste vor%a de art. 18 alin. 2 şi din egulamentul Senatului! apro%at prin otărârea Senatului nr. 1: din 4iunie 1@@! pu%licată "n >onitorul ?&icial nr. 1A3 din 2A iulie 1@@.

:3



alin. ()LL din Constituţie! să se re"ntoarcă la grupul pe care la părăsit. $ceastă consecinţă "ncalcă

nu numai prevederea constituţională susmenţionată! dar şi li%ertatea opţiunii politice! ca şi cum

aceasta sar putea "ntemeia alt&el decât pe li%erul consimţământ al senatorilor. $rgumentul dedus

din alegerea senatorilor pe lista unui partid politic sau! "n cazul coaliţiilor electorale! la

propunerea partidelor din coaliţie! nu poate usti&ica interdicţiile respective! cât timp! pe de o parte! prin vot se aleg nu partide! ci parlamentari! partidele având numai rolul de mediatori "ntre

corpul electoral şi Parlament! pentru constituirea acestuia prin votul alegătorilor! iar! pe de altă

parte! potrivit art. ::LLL din Constituţie! "n e+ercitarea mandatului! senatorii sunt "n serviciul

poporului! nu al partidului care lea milocit alegerea ("n acest sens este şi Decizia Curţii

Constituţionale nr. 88'1@@). De aceea! pentru ca opţiunile politice reprezentate "n Parlament să

corespundă modi&icărilor produse "n opinia pu%lică! scim%area orientărilor politice este un

proces inevita%il care! dacă nu se re&lectă şi "n compunerea grupurilor parlamentare! ar puteaconduce la o necorelare "ntre reprezentativitatea opţiunilor politice din Parlament şi din societate.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 4 'in 1+ mai 1%%4, publicată în -. /. nr. 131 'in

2+ mai 1%%4.

nterdicţia senatorilor independenţi de a constitui un grup parlamentar! prevăzută de

art. 18 alineatul ultim din regulament! este neconstituţională "ntrucât "ncalcă li%ertatea lor de

opţiune! o%ligândui! dacă vor săşi e+ercite dreptul constituţional de a &orma un grup

parlamentar! să recurgă e+clusiv la posi%ilitatea de a se a&ilia la un grup parlamentar e+istent!

potrivit. art. 18 alin. 1L.

Cele arătate cu privire la părăsirea unui grup parlamentar sau la trecerea de la un grup

parlamentar la altul! inclusiv a&ilierea! nu "mpiedică posi%ilitatea de a se sta%ili anumite reguli

speci&ice ipotezelor avute "n vedere pentru a nu se desta%iliza activitatea parlamentară pe

perioada des&ăşurării sesiunii. Jna dintre raţiunile regulamentului este tocmai asigurarea

e&icacităţii acestei activităţi. $st&el! "n considerarea! de e+emplu! a &aptului că alegerea -iroului

permanent se &ace la "nceputul &iecărei sesiuni! orice modi&icare a compoziţiei grupurilor ar putea

&i corelată cu această regulă. $semenea norme! ce se găsesc şi "n practica altor parlamente! nu

sunt neconstituţionale "ntrucât constituie modalităţi de e+ercitare a dreptului senatorilor de a se

constitui "n grupuri parlamentare ţinând seama şi de cerinţele asigurării sta%ilităţii organelor de

lucru ale Senatului.


2+ mai 1%%4.

LL Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :1 alin. () şi art. :: audevenit art. :8 alin. () şi! respectiv! art. :@.

LLL

:@



$rt. 8: alin. () şi art. 83 alin. (2) L limitează numărul comisiilor permanente şi al

%irourilor acestora din care poate &ace parte un senator. 6imitarea este necesară pentru asigurarea

condiţiilor de &uncţionare e&icientă a comisiilor! precum şi pentru asigurarea re&lectării

con&iguraţiei politice a Senatului "n alcătuirea comisiilor permanente.

$rt. =4 alin. (2)L

dispune cu privire la repartizarea pe grupuri parlamentare a &uncţiilordin %irourile tuturor comisiilor permanente. $ceastă repartizare tre%uie să &ie rezultatul

negocierilor dintre liderii grupurilor! pentru a se asigura respectarea con&iguraţiei politice a

Senatului la alcătuirea comisiilor permanente şi a %irourilor acestora. *ominalizarea pe &uncţii a

senatorilor este dreptul grupurilor parlamentare respective. Supunerea la vot a acestor

nominalizări ar putea răsturna concordanţa cu con&iguraţia politică a Senatului. *u se pune

pro%lema restrângerii e+erciţiului dreptului la vot şi al li%ertăţii opiniei! ci doar o opţiune privind

modul de organizare a comisiilor.()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 31+ 'in 13 aprilie 2, publicată în -. /. nr. 44 'in

23 mai 2.

egulamentele Camerelor Parlamentului! adoptate "n %aza art. :8 alin. (1) din

Constituţie! reglementează autonomia parlamentară "n ceea ce priveşte organizarea şi

&uncţionarea lor. $cte normative cu &orţă uridică in&erioară Constituţiei! regulamentele

Camerelor Parlamentului nu pot contraveni normelor şi principiilor constituţionale şi nici

limitelor de reglementare sta%ilite prin Constituţie. $st&el! prevederile regulamentelor Camerelor

Parlamentului sunt constituţionale "n măsura "n care respectă principiile constituţionale! "şi

"nsuşesc cu &idelitate normele de organizare şi &uncţionare sta%ilite e+pres "n Constituţie şi! aşa

cum Curtea Constituţională a statuat prin deciziile nr. 8='1@@8 şi nr. 8:'1@@8! privesc numai

organizarea internă şi /uncţionarea acestora.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 1 'in 14 noiembrie 20, publicată în -. /. nr. 1.22 'in

1+ noiembrie 20.

;n ieraria actelor uridice normative! regulamentele Parlamentului sunt acte

normative cu aplicare limitată! su%ordonate Constituţiei şi legilor! o%ligatorii &iecare numai

pentru s&era de activitate a Camerei care lea adoptat.

;n consecinţă! prin regulamentele Camerelor nu se pot reglementa o%ligaţii pentru alte

su%iecte de drept! acestea urmând să &ie reglementate prin lege.


1+ noiembrie 20.

L Dispoziţii regulamentare invocate "n decizia Curţii! &ac parte din egulamentul Senatului! apro%at prinotărârea Senatului nr. 23 din 28 octom%rie 244=! pu%licată "n >onitorul ?&icial nr. @83 din 2= octom%rie 244=.

A4



Jn prim principiu ce se impune a &i analizat este cel al autonomiei parlamentare!

consacrat "n art. :8 din Constituţia omâniei. ;n virtutea acestui principiu! Parlamentul are

li%ertatea de aşi sta%ili singur! prin regulamentele celor două Camere! regulile de organizare şi

&uncţionare. Ca orice principiu şi normă uridică! principiul autonomiei parlamentare serealizează "nsă numai cu respectarea Constituţiei şi a legilor! aşa cum! "n mod imperativ! se

dispune prin art. 1 alin. (=) din 6egea &undamentală. $st&el! autonomia parlamentară nu

legitimează instituirea! prin regulamentele Parlamentului! a unor reguli care "ncalcă normele şi

principiile Constituţiei.


1+ noiembrie 20.

$lt principiu de analizat este cel al deciziei maoritare! care rezultă din caracterul

pluralist şi democratic al statului român! consacrat prin art. 1 alin. () din Constituţie! şi din

natura electivă şi reprezentativă a mandatului de parlamentar! consacrată "n art. 2 şi :2 din

Constituţie.

Pe %aza acestui principiu! atât "n organizarea! cât şi "n activitatea Parlamentului

&uncţionează regula că maoritatea decide! iar minoritatea se e+primă.

Constituţia nu de&ineşte "nsă nici noţiunea de maoritate şi nici pe cea de minoritate!

noţiunea de maoritate putând "nsemna &ie maoritatea rezultată din alegeri pe %aza unui program

politic! &ie maoritatea conuncturală necesară adoptării unor acte uridice! iar noţiunea de

minoritate având "nţelesul de opoziţie sau de minoritate de voturi! insu&icientă adoptării ori

respingerii de acte uridice.


1+ noiembrie 20.

Statutul preşedintelui Senatului! distinct de statutul celorlalţi mem%ri ai -iroului

permanent! implică un plus de e+igenţă "n reglementarea revocării acestuia "nainte de e+pirarea

mandatului. Curtea Constituţională reţine "n acest sens că orice reglementare care ar &ace posi%ilă

revocarea preşedintelui Senatului ori de câte ori sar realiza maoritatea de voturi su&icientă

adoptării unei asemenea măsuri! ar &i de natură să creeze o insta%ilitate instituţională perpetuă!

contrară voinţei electoratului care a de&init con&iguraţia politică a Camerelor Parlamentului

pentru "ntregul ciclu electoral şi interesele cetăţenilor pe care Parlamentul "i reprezintă.


1+ noiembrie 20.

A1



;n ceea ce priveşte alegerea preşedinţilor Camerelor! %irourilor permanente şi a

comisiilor parlamentare! Constituţia instituie principiul con/iguraţiei politice, prin care se

"nţelege compunerea politică a &iecărei Camere! rezultată din alegeri. -iroul permanent al

Senatului este un organ de lucru al acestei Camere a Parlamentului! ales pentru "ndeplinirea unui

mandat constând "n realizarea atri%uţiilor ce "i revin potrivit regulamentului.?rganizarea şi &uncţionarea %irourilor permanente ale Camerelor sunt sta%ilite prin

regulamentele acestora. Constituţia enunţă! "n art. :8 alin. (2) şi alin. (=)! modul de alcătuire a

%irourilor permanente ale Camerelor şi durata mandatului mem%rilor lor "n termenii următori#

,(2) 7iecare Cameră "şi alege un %irou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor

şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi mem%ri ai %irourilor

permanente sunt aleşi la "nceputul &iecărei sesiuni. >em%rii %irourilor permanente pot &i revocaţi

"nainte de e+pirarea mandatului.(=) -irourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit con&iguraţiei

politice a &iecărei Camere.

Din aceste prevederi constituţionale rezultă că preşedintele Senatului este mem%ru al

-iroului permanent al Senatului şi că la alcătuirea -iroului permanent! adică la alegerea

mem%rilor săi! inclusiv a preşedintelui Senatului! precum şi la revocarea acestora "nainte de

e+pirarea mandatului se ţine seama de criteriul con&iguraţiei politice a acestei Camere.

Din te+tele constituţionale rezultă că preşedintele Senatului are un statut uridic

distinct de statutul celorlalţi mem%ri ai -iroului permanent.

Preşedintele Senatului este mem%ru de drept al -iroului permanent al Senatului! ceea

ce rezultă "n mod limpede din te+tul Constituţiei! iar una dintre consecinţe este alegerea lui

"nainte de constituirea -iroului permanent prin alegerea celorlalţi mem%ri.

Spre deose%ire de ceilalţi mem%ri ai -iroului permanent! care sunt aleşi la "nceputul

&iecărei sesiuni! preşedintele Senatului este ales la "nceputul legislaturii! pe durata mandatului

acestei Camere.

Preşedintele Senatului! "n e+ercitarea &uncţiei! este neutru din punct de vedere politic!

"ntrucât nu reprezintă poziţia politică şi interesele unui partid politic! ci reprezintă Senatul "n

integralitatea sa.


1+ noiembrie 20.

-iroul permanent al Camerei Deputaţilor este un organ de lucru al acestei Camere a

Parlamentului! ales pentru "ndeplinirea unui mandat constând "n realizarea atri%uţiilor ce "i revin

potrivit egulamentului.

A2



()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 2 'in 14 noiembrie 20, publicată în -. /. nr. 1.2+ 'in

1* noiembrie 20.

;n calitate de mem%ru al -iroului permanent! "n e+ercitarea &uncţiei! Preşedintele

Camerei Deputaţilor este neutru din punct de vedere politic! "ntrucât nu reprezintă poziţia politică şi interesele unui partid politic! ci reprezintă Camera Deputaţilor "n integralitatea sa.


1* noiembrie 20.

Statuând! prin dispoziţiile art. :8 alin. (2) teza a patra! posi%ilitatea revocării

mem%rilor %irourilor permanente "nainte de e+pirarea mandatului! Constituţia lasă Parlamentului

li%ertatea de a reglementa condiţiile şi procedurile "n care poate avea loc revocarea! curespectarea celorlalte principii constituţionale şi legale.

$vând "n vedere că te+tul constituţional nu sta%ileşte alte distincţii decât cele

cuprinse "n art. :8! rezultă că revocarea unui mem%ru al -iroului permanent "nainte de e+pirarea

mandatului se poate otăr" &ie ca sancţiune uridică pentru "ncălcări grave ale ordinii de drept! &ie

pentru considerente independente de vinovăţia acestuia "n e+ercitarea atri%uţiilor! cum ar &i

pierderea spriinului politic al grupului parlamentar care la propus.

evocarea mem%rilor -iroului permanent! inclusiv a preşedintelui Camerei

Deputaţilor! pentru "ncălcarea Constituţiei şi a regulamentelor Parlamentului se spriină "n sens

su%stanţial pe dispoziţiile art. :8 alin. (2) teza ultimă din Constituţie! coro%orate cu celelalte

norme şi principii care! sta%ilind o%ligativitatea respectării ordinii normative! instituie şi

răspunderea uridică pentru "ncălcarea Constituţiei şi a regulamentelor parlamentare.


1* noiembrie 20.

Prevederile art. 18 alin. 2 şi L din regulament re&eritoare la interdicţia trecerii

senatorilor de la un grup parlamentar la altul sau de a se a&ilia unui grup parlamentar dacă au

părăsit grupul din care &ăceau parte! care au valoarea unor sancţiuni pentru părăsirea unui grup

parlamentar! sunt neconstituţionale! "ntrucât atât părăsirea unui grup! cât şi trecerea sau a&ilierea

ulterioară la altul! constituie modalităţi ale e+ercitării unuia şi aceluiaşi drept constituţional!

prevăzut de art. :1 alin. ()LL din Constituţie şi de alin. 1 al art. 1 din regulament.

L 5ste vor%a de art. 18 alin. 2 şi din egulamentul Senatului! apro%at prin otărârea Senatului nr. 1: din4 iunie 1@@! pu%licată "n >onitorul ?&icial nr. 1A3 din 2A iulie 1@@.

LL Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :1 alin. () a devenitart. :8 alin. ().

A



$şa cum sa precizat "n Decizia Curţii Constituţionale nr. 88'1@@! parlamentarul ,are

&acultatea constituţională de a adera la un grup parlamentar sau altul "n &uncţie de opţiunile sale!

de a se trans&era de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent &aţă de toate

grupurile parlamentare. *ici o altă normă uridică! legală sau regulamentară! nu poate contraveni

acestor dispoziţii constituţionale.()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 4 'in 1+ mai 1%%4, publicată în -. /. nr. 131 'in

2+ mai 1%%4.

Comisiile parlamentare! prin statutul lor regulamentar! sunt organe interne de lucru

ale Camerelor şi! ca atare! nu pot "ndeplini "nsărcinări care să &ie e+terioare activităţii de

pregătire a lucrărilor Senatului şi ale Camerei Deputaţilor. $ctivitatea de control parlamentar

revine "n e+clusivitate Parlamentului sau Camerelor cel compun! potrivit normelor sta%ilite prinregulamente! de la care nu se poate deroga prin lege "n &avoarea comisiilor permanente.


21 mai 1%%4.

Desigur! Parlamentul nu poate des&ăşura! "n plenul său! asemenea activităţi de control!

lipsindui suportul in&ormaţional necesar pentru aşi &ormula o opinie corectă asupra o%iectului

controlului. $cest &apt este la &el de adevărat! de altminteri! şi pentru procesul legislativ.

Camerele nu ar putea păşi direct la dez%aterea şi adoptarea unei legi! &ără o pregătire

corespunzătoare! preala%ilă! a lucrărilor ce urmează a se des&ăşura "n plen. $cestui rol şi acestor

&inalităţi! le sunt consacrate organizarea şi &uncţionarea comisiilor parlamentare! privite şi

de&inite ca organe de lucru ale Camerelor! care se "n&iinţează cu scopul de a "ndeplini

"nsărcinările care le sunt "ncredinţate tocmai "n vederea pregătirii lucrărilor lor. $şadar!

elementele ce con&igurează conceptul de comisie parlamentară sunt caracterul pregătitor!

preala%il al lucrărilor lor! aspectul de organ intern al Camerelor destinat ca! prin activitatea lui! să

poată o&eri acestora toate elementele necesare luării unei decizii. Deci! ele tre%uie să dispună de

toate condiţiile pentru a culege şi a o&eri acele date necesare plenului unei Camere sau

Parlamentului spre aşi &onda! "n mod optim! luarea unei decizii.

Dispoziţiile constituţionale nu &ac decât să e+prime acest rol su%ordonat! pregătitor! al

activităţii comisiilor! di&erenţiat con&orm tipologiei lor! cuprinsă! de alt&el! "n prevederile art. :1

alin. (8)L din Constituţie# ,7iecare Cameră "şi constituie comisii permanente şi poate institui

comisii de ancetă sau alte comisii speciale. Camerele "şi pot constitui comisii comune.

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie! "n urma revizuirii sale "n 244! art. :1 alin. (8) a devenitart. :8 alin. (8).

A8



$ceasta este enumerarea constituţională la care nici o lege nu poate adăuga. ;n

consecinţă! su% un prim aspect! te+tul art. =2 alin. 2 din legea criticată se re&eră la un concept

constituţional ine+istent < comisii de specialitate < şi care poate crea am%iguitate. ;ntradevăr! "n

lipsa unei alte precizări! cu acelaşi conţinut! "n regulamente! sunt permise interpretări di&erite.

$st&el! "n primul rând! nu e+istă comisii ale Parlamentului decât cele care au primit"nsărcinări speciale (cum ar &i cele de ancetă sau Comisia comună pentru e+ercitarea controlului

parlamentar asupra activităţii Serviciului omân de n&ormaţii).

;n al doilea rând! dacă re&erirea a avut "n vedere anumite comisii ale &iecărei Camere!

tre%uia să le prevadă ca atare. ;n cazul când au &ost vizate unele comisii permanente! este de

menţionat &aptul că toate comisiile permanente sunt specializate pe anumite domenii pe de altă

parte! potrivit regulamentelor am%elor Camere! aceste organe interne de lucru nu dispun de

competenţe permanente de control asupra organelor administraţiei pu%lice! ci numai când sunt"nvestite "n acest scop! de la caz la caz! de către Camere. ar acest &apt este dea "ntregul

usti&icat! câtă vreme controlul parlamentar reprezintă o &uncţie esenţială a Parlamentului "n

totalitatea sa! "ntrucât comisiile in&ormează! raportează şi &ac propuneri plenului pentru a auta la

luarea deciziilor care tre%uie să aparţină! "n mod necondiţionat! Camerelor. ?r! e+ercitarea unui

control direct! permanent! de către o comisie! &ără raporturi directe cu plenul! aduce atingere

&uncţiei de control a Parlamentului "n "ntregul său.

5+ercitarea unei ast&el de atri%uţii permanente de către comisii este cu atât mai

necon&ormă cu spiritul &uncţionalităţii lor cu cât orice activitate de control presupune luarea unor

decizii. ?r! un asemenea act nu poate aparţine decât organului reprezentativ suprem al poporului

român! care este Parlamentul. $cesta nu poate &i reprezentat sau "nlocuit de nici unul dintre

organele sale interne şi pe care ciar el şi le "n&iinţează! din simplul motiv că el nu poate delega

nimănui < şi cu atât mai puţin unui grup de parlamentari < suveranitatea naţională cu care

electoratul la "mputernicit "n urma alegerilor parlamentare.


21 mai 1%%4.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW..

A=





-ucureşti! 2448! p. WWWWW.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWWW. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWW.

oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi instituţii politice,

vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWWW on Deleanu! 7nstituţii şi

proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWW.


-ucureşti! 2443! p. WWWW.. oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept

parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWW ?livier

Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2! p. @A@3!

1AA134! 8A88A3! @14@11 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire!

>ontcrestien! P.J.7.! Paris! 2448! p. ::A8! 3833! 33@:! @A142 Pierre Pactet!

7erdinand >RlinSoucramanien! )roit constitutionnel ! Sire! Paris! 244A!

p. 83183! 83=83A! 83383@ 9eorges -urdeau! 7rancis amon! >icel 0roper!

)roit constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. =@1=@3 DominiTue Cagnolland!

)roit constitutionnel contemporain! Sire! Paris! 1@@@! p. 232

-ernard Cante%out! )roit constitutionnel et science politi8ue! $rmand Colin!

Paris! 1@@=! p. =3:=@1.

tu'ii>arian 5nace! "omisiile parlamentare! evista de drept pu%lic

nr. 1'2444 Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. 4 'in "onstituţia

#om$niei, republicată, evista de drept pu%lic nr. 2'244@ 5lena Simina

0ănăsescu! #evocarea preşe'intelui "amerei )eputaţilor. "ompunerea birourilor

permanente ale "amerelor Parlamentului, "n ,Curierul Hudiciar nr. '244=

5lena Simina 0ănăsescu! "ompunerea birourilor permanente ale "amerelor Parlamentului. #evocarea membrilor birourilor permanente ale "amerelor

A:



Parlamentului. "on/iguraţia politică a "amerelor. Proce'ură legislativă. biect

'e reglementare al #egulamentului, "n ,Curierul Hudiciar nr. 12'244=.

8edinţele

Camerelor

ARTIC!"! #0

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează "n şedinţe separate.

(2) Camerele "şi des&ăşoară lucrările şi "n şedinţe comune! potrivit

unui regulament adoptat cu votul maorităţii deputaţilor şi

senatorilor! pentru#a) primirea mesaului Preşedintelui omâniei

%) apro%area %ugetului de stat şi a %ugetului asigurărilor sociale de

AA



stat

c) declararea mo%ilizării totale sau parţiale

d) declararea stării de răz%oi

e) suspendarea sau "ncetarea ostilităţilor militare

&) apro%area strategiei naţionale de apărare a ţării

g) e+aminarea rapoartelor Consiliului Suprem de $părare a Gării

) numirea! la propunerea Preşedintelui omâniei! a directorilor

serviciilor de in&ormaţii şi e+ercitarea controlului asupra activităţii

acestor servicii

i) numirea $vocatului Poporului

) sta%ilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor! sta%ilirea

indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora

K) "ndeplinirea altor atri%uţii care! potrivit Constituţiei sau

regulamentului! se e+ercită "n şedinţă comună.

$"%AR& § 1. )e/inirea şe'inţei parlamentare. § 2. r'inea 'e zi şi programul 'e lucru.

Comentariu&

' 1. 2efinirea şedinţei parlamentare

Uedinţa este &orma organizatorică "n care Senatul şi Camera deputaţilor

dez%at "n plen proiectele de lege şi propunerile legislative! precum şi alte pro%leme

"nscrise pe ordinea de zi. ;n literatura de specialitate! şedinţa a &ost de&inită ca

&orma de constituire a Camerei "n reuniune plenară. ;n cadrul şedinţelor < &ieseparate! &ie comune < lucrările se des&ăşoară potrivit regulamentelor Camerelor!

respectiv! regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere.

A3



0e+tul articolului pe care "l comentăm este di&erit de &orma iniţială a

acestuia! care a &ost adoptată de $dunarea constituantă "n 1@@1. 0e+tul respectiv

avea următorul conţinut#

,8edinţele

comune

ARTIC!"! #+

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează "n şedinţe separate şi "n şedinţecomune. ;n şedinţele comune! lucrările se des&ăşoară potrivit unui regulamentadoptat cu votul maorităţii deputaţilor şi senatorilor.(2) Camerele se "ntrunesc "n şedinţă comună pentru#a) primirea mesaului Preşedintelui omâniei

%) apro%area %ugetului de stat şi a %ugetului asigurărilor sociale de statc) declararea mo%ilizării totale sau parţialed) declararea stării de răz%oie) suspendarea sau "ncetarea ostilităţilor militare&) e+aminarea rapoartelor Consiliului Suprem de $părare a Gării şi ale Curţii deConturig) numirea! la propunerea Preşedintelui omâniei! a directorului Serviciuluiomân de n&ormaţii şi e+ercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu) "ndeplinirea altor atri%uţii care! potrivit Constituţiei sau regulamentului! see+ercită "n şedinţă comună.

Ca o e+presie a autonomiei lor &uncţionale! Camerele legislative "şi

des&ăşoară! de regulă! activitatea "n şedinţe separate! potrivit unei ordini de zi şi a

unui program de lucru! apro%ate "n con&ormitate cu propriile regulamente.

Desigur! activitatea parlamentară des&ăşurată de deputaţi şi senatori nu se

reduce la şedinţele de plen. Parlamentarii lucrează "n comisii permanente şi

speciale! "n grupuri parlamentare! "n colegiile "n care au o%ţinut mandatul! se

"ntâlnesc cu alegători! alţi cetăţeni! cu mem%ri ai 9uvernului şi şe&i ai unor agenţii

guvernamentale! des&ăşoară diverse activităţi sociale sau civiccetăţeneşti! participă

la emisiuni de radio sau 0O! etc. ;n toate aceste ipostaze! parlamentarii e+ercită un

mandat care se supune regimului uridic prevăzut "n Constituţie! "n 6egea privind

propriul statut! precum şi "n dispoziţiile regulamentelor Camerelor legislative.

$rt. 2@ alin. (1) din 6egea nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

prevede că participarea la lucrările Camerei din care &ac parte reprezintă pentru

deputaţi şi senatori o o%ligaţie legală! morală şi regulamentară.

?rganizarea şedinţelor se &ace "n cadrul sesiunilor parlamentare!

necontând dacă acestea sunt ordinare sau e+traordinare. 0re%uie reţinut că plenul

A@



Camerei Deputaţilor sau al Senatului nu se poate "ntruni decât dacă şedinţa

acestora este programată "n cadrul unei sesiuni parlamentare.

6ucrările şedinţelor de plen ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt

conduce de preşedinţii acestora sau de către unul din vicepreşedinţii Camerelor "n

calitate de preşedinte de şedinţă. 7iind o &ormă organizatorică de lucru a Camerelor

pe parcursul sesiunilor parlamentare! şedinţele nu tre%uie convocate anume! ele

des&ăşurânduse potrivit programului de lucru şi ordinii de zi apro%ate.

Preşedinţii Camerelor! sau! după caz! preşedinţii de şedinţă conduc

lucrările plenului acestora asistaţi o%ligatoriu de doi secretari < unul aparţinând

maorităţii şi celălalt! opoziţiei. ;n această calitate! preşedinţii asigură menţinerea

ordinii "n timpul dez%aterilor! acordă cuvântul şi moderează discuţiile care au loc

"n plen! au dreptul de a sintetiza pro%lemele puse "n dez%atere! sta%ilesc ordinea

votării.

' +. rdinea de i şi pro(ramul de lucru

Uedinţele Camerelor sunt descise de preşedinţii acestora sau de către

unul dintre vicepreşedinţi. 5ste o%ligatoriu ca la "nceputul &iecărei şedinţe să se

anunţe dacă este "ntrunit cvorumul legal de lucru. Se anunţă! totodată! ordinea de zi

şi programul de lucru. $ceste documente se pregătesc de către %irourile

permanente şi se apro%ă! la Camera Deputaţilor de către comitetul liderilor

grupurilor parlamentare! iar la Senat de către plenul acestuia. După apro%are!

ordinea de zi şi programul de lucru nu pot &i modi&icate! decât prin aceeaşi procedură prin care au &ost propuse şi apro%ate.

?rdinea de zi a Camerei Deputaţilor şi Senatului cuprinde toate

pro%lemele care se supun dez%aterii şi apro%ării Camerelor legislative. Programul

de lucru se sta%ileşte "n concordanţă cu ordinea de zi şi cuprinde măsuri pentru

organizarea dez%aterilor parlamentare. Se includ aici proiecte de legi şi propuneri

legislative! dez%aterea unor moţiuni! adresarea de către deputaţi şi senatori a"ntre%ărilor şi interpelărilor adresate mem%rilor 9uvernului! numiri "n &uncţie!

adoptarea unor acte politice! soluţionarea unor pro%leme organizatorice! "n&iinţarea

34



comisiilor de ancetă sau a altor comisii speciale! prezentarea declaraţiilor politice

de către deputaţi şi senatori! apro%area cererilor de urmărire penală a mem%rilor

9uvernului! etc. $tât ordinea de zi! cât şi programul de lucru sunt săptămânale.

Cele două documente de lucru sunt aduse la cunoştinţa deputaţilor şi senatorilor şi

se a&işează la sediul celor două Camere imediat ce au &ost apro%ate.

De vreme ce Parlamentul este %icameral! este &iresc ca cele două Camere

legislative să lucreze "n şedinţe separate! potrivit regulamentului propriu. ;n acelaşi

timp! "nsă! pentru dez%aterea anumitor pro%leme! Parlamentul se "ntruneşte "n

şedinţă comună.

*atura activităţii parlamentare nu este cu nimic a&ectată de &aptul că

Senatul şi Camera Deputaţilor lucrează "n şedinţe separate. *u poate &i susţinută

opinia că ar e+ista două grade de e+primare a suveranităţii Parlamentului# unul la

nivelul &iecăreia dintre cele două Camere legiuitoare! iar altul la nivelul

Parlamentului ca instituţie. 0otuşi! din enumerarea situaţiilor pentru care

Parlamentul deli%erează "n mod o%ligatoriu "n şedinţă comună a Camerei

Deputaţilor şi Senatului! &ăcută "n egulamentul şedinţelor comune! rezultă că

acestea din urmă se re&eră la pro%leme de importanţă naţională deose%ită.

Delimitarea domeniilor pentru care competenţa este departaată "ntre

Camera Deputaţilor şi Senat pe deo parte şi Parlament! pe de altă parte! nu pune "n

discuţie %icameralismul &orului legislativ. ;n &ond! şi "ntrun caz! şi "n altul

competenţa decizională aparţine Parlamentului "n "ntregul său. Semni&icaţia

delimitării competenţei materiale a $dunărilor! de cea a Parlamentului apare "n

situaţii speciale cum ar &i cazul ipotetic "n care maoritatea parlamentară a CamereiDeputaţilor di&eră de cea a Senatului. ;ntrun asemenea caz! adoptarea unei decizii

"n şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului poate &i pusă su% semnul

"ntre%ării. 6ectura situaţiilor pentru care Camerele "şi des&ăşoară lucrările "n

şedinţe comune! arată cu limpezime că acestea privesc cu deose%ire interesul

general. Situaţiile enumerate "n art.:= alin.(2) se completează cu cele prevăzute "n

art.1 din regulamentul şedinţelor comune ale Camerei deputaţilor şi Senatului.Comentariul art. := alin. (2) din Constituţie ridică o pro%lemă de

principiu! pe care 6egea &undamentală nu a soluţionato. $st&el! te+tul respectiv

31



enunţă motivele pentru care Senatul şi Camera Deputaţilor se reunesc "n şedinţă

comună. Jnele dintre acestea se re&eră la adoptarea unor legi! a căror procedură de

dez%atere şi votare derogă de la prevederile art. A= din 6egea &undamentală!

potrivit cărora &iecare Cameră a Parlamentului oacă un anumit rol procedural "n

procesul legislativ "n sensul că pentru anumite proiecte de lege şi propuneri

legislative au rolul unei Camere de re&lecţie! iar pentru altele! rolul unei Camere

decizionale care "nceie procesul de adoptare a legii la nivelul Parlamentului.

Din analiza art. := alin. (2) din Constituţie! rezultă că cele două Camere

se reunesc şi pentru dez%aterea şi adoptarea unor proiecte de lege! cum sunt de

pildă! proiectul legii %ugetului de stat şi al %ugetului asigurărilor sociale de stat!

proiectul legii privind regimul stării de mo%ilizare parţială sau totală a &orţelor

armatei şi al stării de răz%oi! proiectul legii privind Statutul deputaţilor şi al

senatorilor! proiectul legii pentru sta%ilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale

acestora.

Pentru iniţierea procesului legislativ al dez%aterii şi adoptării iniţiativelor

legislative respective

$şa cum rezultă din practica parlamentară! iniţiatorii proiectelor de lege

respective le transmit concomitent %irourilor permanente ale Camerei Deputaţilor

şi Senatului! care vor sesiza comisiile permanente de specialitate. $cestea

e+aminează "n şedinţă reunită proiectele de lege care leau &ost transmise şi

"ntocmesc un raport comun! ce urmează să &ie dez%ătut "n plenul Camerei

Deputaţilor şi Senatului.

$ctivitatea Camerelor legislative reunite "n şedinţă comună! nu se reduce"nsă la derularea procesului legislativ! ci cuprinde! "ntro ordine &irească! acordarea

votului de "ncredere 9uvernului şi retragerea acestuia! suspendarea din &uncţie şi

punerea su% acuzare a Preşedintelui repu%licii! derularea unor proceduri

constituţionale solemne! cum este depunerea urământului de către Preşedintele

omâniei nou ales! e&ectuarea unor numiri "n &uncţie! care intră "n competenţa

Parlamentului.Convocarea Camerei Deputaţilor şi Senatului "n şedinţă comună se &ace!

de comun acord! de preşedinţii acestora. Proiectul ordinii de zi şi programul de

32



lucru pentru şedinţa comună sunt "ntocmite de cele două -irouri permanente şi

supuse apro%ării deputaţilor şi senatorilor. egulamentul şedinţelor comune ale

celor două Camere prevede că ordinea de zi poate &i modi&icată pentru motive

temeinice la propunerea unuia dintre preşedinţii acestora! a unuia dintre -irourile

permanente! a unui grup parlamentar! ori! după caz! la cererea 9uvernului.

Propunerea de modi&icare a ordinii de zi se supune apro%ării Parlamentului.

Uedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt conduse

alternativ de preşedinţii acestora asistaţi de doi secretari! câte unul de la &iecare

Cameră.

$lineatul (2) al art. := din Constituţie sta%ileşte implicit o departaare de

competenţă a Camerelor legislative de cea a Parlamentului! care ar viza domenii

e+trem de importante şi măsuri e+cepţionale care pun pro%lema integrităţii

teritoriale a ţării. $tri%uţiile con&erite de Constituţie Parlamentului! ca plen reunit

al Camerei Deputaţilor şi Senatului! are "nsă aceeaşi valoare. *u e+istă un temei

su&icient de solid ca proiectele de lege prin care se apro%ă %ugetul de stat şi %ugetul

asigurărilor sociale de stat să nu &ie dez%ătute "n mod separat de către &iecare

Cameră. $pro%area celor două %ugete "n şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi

Senatului este mai mult o opţiune aleatorie a $dunării Constituante şi are "n

vedere! de &apt! scurtarea duratei procedurii dez%aterii. *ici pentru adoptarea legii

privind statutul deputaţilor şi senatorilor nu e+istă un motiv su&icient de serios. Ui

"n privinţa numirii directorilor serviciilor de in&ormaţii! prevăzută de art. :=

alin. (2) lit. ) din Constituţie! sar &i putut opta pentru numirea separată de către

&iecare Cameră a unui director al unui ast&el de serviciu.$ceastă soluţie legislativă găsită de $dunarea Constituantă! privind

departaarea competenţelor Camerelor legislative de cea a Parlamentului! nu este!

"n opinia noastră! cea mai &ericită &ormulă şi răspunde mai mult ideii de usti&icare

a structurii %icamerale a &orului legislativ! pentru care "n 1@@4 sa optat mult prea

leer şi &ără o analiză serioasă a cerinţei evoluţiei constituţionale a statului român

după 1@3@.


3




8edinţe

comune

ARTIC!"! #1

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc "n şedinţă comună.

6ucrările acestora! "n şedinţă comună! se des&ăşoară potrivit unui

regulament adoptat cu votul maorităţii deputaţilor şi a senatorilor.

(2) Camerele se "ntrunesc "n şedinţă comună pentru#

a) primirea mesaului Preşedintelui omâniei

%) apro%area %ugetului de stat şi a %ugetului asigurărilor sociale de stat

c) declararea mo%ilizării generale sau parţiale

d) declararea stării de răz%oi

e) suspendarea sau "ncetarea ostilităţilor militare

&) e+aminarea rapoartelor Consiliului Suprem de $părare a Gării şi ale

Curţii de Conturi

g) numirea conducătorilor serviciilor de in&ormaţii ale statului şi

e+ercitarea controlului asupra acestor servicii

) "ndeplinirea altor atri%uţii care! potrivit Constituţiei sau

regulamentului! se e+ercită "n şedinţă comună.Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională o%servă că prin modi&icarea art. :2L se urmăreşte sta%ilirea

principiului "n virtutea căruia cele două Camere lucrează "n şedinţe separate. 5+cepţia de la

această regulă o constituie şedinţele comune! a căror competenţă este strict determinată de 6egea&undamentală. ;n acest sens! propunerea legislativăLL are "n vedere introducerea unor noi

competenţe pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale Camerelor! prin modi&icarea lit. &)! g) şi )

ale alin. (2) al art. :2 din Constituţie şi introducerea unor noi litere! i) şi ). Pe această cale! "n

şedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului urmează să &ie apro%ate şi următoarele

materii# strategia naţională de apărare a ţării! numirea directorilor serviciilor de in&ormaţii şi

e+ercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii! numirea $vocatului Poporului!

sta%ilirea statutului deputaţilor şi senatorilor! sta%ilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :2 a devenit art. :=.LL 5ste vor%a de propunerea de revizuire a Constituţiei! din 244.

38



acestora! "ndeplinirea altor atri%uţii care! potrivit Constituţiei! legilor organice sau

regulamentului! se e+ercită "n şedinţă comună.

Curtea constată că! "n principiu! sta%ilirea competenţei Camerelor parlamentare! "n

şedinţe comune sau "n şedinţe separate! nu ridică pro%leme de constituţionalitate.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 14* 'in 1 aprilie 23, publicată în -. /. nr. 31+ 'in12 mai 23.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW.W..



-ucureşti! 2448! p. WWWWWWW. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu!


-ucureşti! 2443! p. WWWWW..W. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi

instituţii politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3!

p. WWWWW.W.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi

instituţii politice, vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWW..WWW.

on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti!

244:! p. WWWWWW.. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional

contemporan, 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWW.WW.. oan

>uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK!

-ucureşti! 244=! p. WWWWW..W.. ?livier Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire

constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2! p. @==@=3 9eorges -urdeau! 7rancis amon!

>icel 0roper! )roit constitutionnel, 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. :44:42.

3=



$esiuni ARTIC!"! ##

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc "n două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune "ncepe "n luna &e%ruarie şi nu poate depăşi

s&ârşitul lunii iunie. $ doua sesiune "ncepe "n luna septem%rie şi nu

poate depăşi s&ârşitul lunii decem%rie.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc şi "n sesiuni

e+traordinare! la cererea Preşedintelui omâniei! a %iroului permanent

al &iecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor saual senatorilor.

() Convocarea Camerelor se &ace de preşedinţii acestora.

3:



$"%AR& § 1. )e/inirea sesiunii parlamentare. § 2. "on'iţiile 'e convocare a sesiunii e5traor'inare.

Comentariu&

' 1. 2efinirea sesiunii parlamentare

6egislatura oricărei adunări legislative este "mpărţită pe sesiuni

parlamentare. aţiunea de a &i a unei sesiuni este de a sta%ili un cadru organizatoric

"n care parlamentarii se reunesc pentru aşi e+ercita mandatul constituţional.;n doctrina de specialitate se precizează că sesiunile sunt perioade de timp!

prevăzute de Constituţie! "n care cele două Camere "şi e+ercită &uncţia de

deli%erare asupra tuturor pro%lemelor ce le sunt supuse spre dez%atere şi adoptare.

?rice activitate deli%erativă situată "n a&ara sesiunii parlamentare nu poate să

producă e&ecte! ne&iind validă. $cesta este motivul pentru care primul alineat al

articolului :: din Constituţie prevede că Senatul şi Camera Deputaţilor se"ntrunesc "n două sesiuni ordinare pe an. Perioada ce e+cede duratei sesiunilor

poartă denumirea de vacanţă parlamentară. Potrivit cutumei! "n perioada vacanţelor

pot des&ăşura activităţi parlamentare comisiile permanente sau comisiile speciale!

pe %aza apro%ării %irourilor permanente ale &iecărei Camere legislative. $ctivitatea

des&ăşurată de comisii se "nscrie "n speci&icul &uncţiilor şi atri%uţiilor

constituţionale şi regulamentare ce leau &ost con&erite de %irourile permanente.

;n sistemul nostru constituţional! ca alt&el "n maoritatea parlamentelor

statelor contemporane! sesiunile pot &i ordinare şi e+traordinare. ;n a&ara acestor

două tipuri de sesiuni! Parlamentul omâniei se convoacă de drept sau o%ligatoriu!

potrivit dispoziţiilor prevăzute e+pres "n Constituţie.

;ntre sesiunile ordinare şi cele e+traordinare nu e+istă nici o deose%ire din

punct de vedere al competenţei materiale con&erite Camerelor de către Constituant.

Convocarea Parlamentului "n sesiune e+traordinară "nseamnă! practic! "ntreruperea

vacanţei parlamentare dintre două sesiuni ordinare pentru motive &oarte

3A



importante. Se poate spune! ast&el! că "n organizarea şi des&ăşurarea activităţii

parlamentare! sesiunea ordinară reprezintă regula! iar sesiunile e+traordinare!

e+cepţia.

;n ceea ce priveşte convocarea de drept a Parlamentului! aceasta este

motivată de cauze ieşite din comun! de o gravitate e+cepţională! prevăzute "n

art. @2 alin. () şi @ alin. (2) din Constituţia repu%licată! când mani&estarea voinţei

suverane a poporului < prin intermediul Parlamentului < se impune de urgenţă

pentru soluţionarea unor pro%leme de interes naţional! iar Parlamentul nu se a&lă "n

sesiune.

Potrivit art. :: alin. (1) din Constituţie! Camera Deputaţilor şi Senatul se

"ntrunesc "n două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune "ncepe "n luna &e%ruarie şi

nu poate depăşi s&ârşitul lunii iunie! iar a doua sesiune "ncepe "n luna septem%rie şi

nu poate depăşi s&ârşitul lunii decem%rie.

Din moment ce Camerele sunt convocate "n sesiune ordinară! aceasta nu

poate &i "ntreruptă pentru nici un motiv. $ceastă concluzie decurge din enunţul

constituţional! prin care se sta%ilesc perioadele de des&ăşurare ale celor două

sesiuni ordinare. ;n ultima sesiune parlamentară din legislatura 2448 < 2443 cele

două %irouri permanente au decis! "nsă! &ără nici un temei constituţional!

"ntreruperea de &acto a activităţii parlamentare deli%erative şi "nlocuirea acesteia!

prin consensul tuturor grupurilor parlamentare! cu des&ăşurarea activităţii

parlamentare "n circumscripţii! "n vederea pregătirii şi susţinerii campaniei

electorale. Prin acest arti&iciu &ormal! cele două %irouri permanente au creat un

precedent procedural periculos! care a avut ca e&ect! practic! reducerea de &acto alegislaturii 2448 < 2443 cu câteva luni.

Potrivit regulamentelor parlamentare! "n timpul sesiunilor deputaţii şi

senatorii lucrează "n şedinţe "n plen! "n comisii! grupuri parlamentare! "n %irourile

parlamentare! precum şi "n colegiile electorale "n care au &ost aleşi! ori des&ăşoară

activităţi speci&ice dispuse de -irourile permanente.

Convocarea Camerelor "n sesiuni se &ace de preşedinţii acestora.Parlamentul &iind %icameral! este &iresc ca cele două Camere să &ie convocate

pentru aceleaşi perioade prevăzute "n art. :: alin. (1) din Constituţie. De regulă!

33



Camera Deputaţilor şi Senatul sunt convocate "n acelaşi timp! dar nimic nu

"mpiedică ca preşedinţii acestora să le convoace la date di&erite. ;n doctrină

sa opinat că actul de convocare este doar un miloc procedural "n lipsa căruia

Parlamentul nu se poate "ntruni din proprie iniţiativă! deoarece! pe de o parte

"ntrunirea "n sesiune a Parlamentului se &ace "n temeiul Constituţiei! iar pe de altă

parte! nu este de conceput ca "ncălcarea unei o%ligaţii (cum este cea de convocare)

să "mpiedice e+ercitarea unui drept! care este acela al unei autorităţi pu%lice de aşi

e+ercita competenţa.

$rgumentarea adusă "n spriinul opiniei menţionate este corectă când se

re&eră la actul de convocare a Camerelor "n sesiune ordinară ca la un act

procedural! &ormal. De asemenea! suntem pe deplin de acord cu a&irmaţia că

nee+ercitarea dreptului! dar şi a o%ligaţiei legale de convocare nu poate să atragă

după sine prorogarea de &acto a vacanţei parlamentare.

*u suntem "nsă! de acord cu soluţia dată pe &ond. Parlamentul nu se poate

"ntruni din proprie iniţiativă decât "n situaţiile prevăzute e+pres de Constituţie! nici

o dispoziţie constituţională nepermiţând o asemenea procedură "n cazul ipotetic

evocat. ;nsăşi logica te+telor din legea &undamentală presupune un act e+terior de

voinţă "n ceea ce priveşte actul de convocare.

Soluţia la o asemenea situaţie evocată ipotetic este! "nsă! o&erită cu

claritate de regulamente. $st&el! potrivit art. 8 din egulamentul

Camerei Deputaţilor şi art. 2: din egulamentul Senatului! vicepreşedinţii

%irourilor permanente "ndeplinesc prin rotaţie atri%uţiile preşedintelui "n caz de

indisponi%ilitate sau a%senţă a acestuia. $şadar! "n a%senţa Preşedintelui Camereisau "n cazul indisponi%ilităţii sale! oricare dintre vicepreşedinţi are dreptul

regulamentar să convoace Camera.

Datorită autonomiei &uncţionale a &iecărei Camere! convocarea acestora

"n sesiune ordinară se &ace "n mod separat. ;n ceea ce priveşte sesiunea ordinară!

aceasta se des&ăşoară &ără "ntrerupere "n limitele de timp &i+ate "n art. :: alin. (1)

din Constituţie! temeiul legal al &uncţionării sale &iind "nsăşi Constituţia. 6ucrărilesesiunii pot &i "ntrerupte de&initiv prin actul de dizolvare a Parlamentului! la care

3@



poate recurge Preşedintele omâniei! "n cazul şi "n condiţiile prevăzute de art. 3@

alin. (1) din Constituţie.

' +. Condiţiile de convocare a sesiunii e4traordinare

Potrivit art. :: alin. (2) din Constituţie! Camera Deputaţilor şi Senatul se

"ntrunesc "n sesiuni e+traordinare! la cererea Preşedintelui omâniei! a -iroului

permanent al &iecărei Camere ori la cererea a cel puţin unei treimi din numărul

deputaţilor sau al senatorilor. ;n cererea de convocare a sesiunii e+traordinare se va

menţiona mod o%ligatoriu! ordinea de zi! precum şi perioada de des&ăşurare a

sesiunii. *erespectarea acestor condiţii de &ormă atrage! după sine! neluarea "n

considerare a cererii de către preşedintele Camerei. egulamentul con&eră! "n

acelaşi sens! preşedintelui Camerei puterea a%solută de decizie.

Cererea propriuzisă de convocare a sesiunii e+traordinare nu mai tre%uie

să "ndeplinească alte condiţii procedurale. Simpla &ormulare a cererii o%ligă pe

preşedintele Camerei respective să convoace Camera "n sesiune e+traordinară.

?rdinea de zi a sesiunii e+traordinare tre%uie! "nsă! să &ie apro%ată de

Cameră! neapro%area ordinii "mpiedicând ţinerea sesiunii. ;n ceea ce priveşte

maoritatea de voturi necesară pentru apro%area ordinii de zi a sesiunii

e+traordinare! aceasta este maoritatea deputaţilor sau! după caz! a senatorilor

prezenţi la şedinţă.

Dacă "n cazul sesiunilor ordinare ale Camerei Deputaţilor! proiectul

ordinii de zi a şedinţelor parlamentare şi programul de lucru ale acestora se apro%ăde comitetul liderilor grupurilor parlamentare! "n situaţia sesiunilor e+traordinare!

ordinea de zi a şedinţelor organizate pe durata acestora se apro%ă de plenul

Camerei respective! potrivit art. 38 alin. () din egulamentul acesteia.

Potrivit principiului autonomiei &uncţionale a &iecărei Camere!

convocarea "n sesiune e+traordinară a uneia dintre ele nu atrage &ormal şi automat

convocarea celeilalte! deşi raţiuni practice! precum şi "ntreaga logicăconstituţională presupun că cele două Camere nu pot e+ercita activitate legislativă

@4



decât "mpreună. De alt&el! practica parlamentară indică convocarea distinctă "n

sesiune e+traordinară a celor două Camere.

Considerăm că este posi%ilă şi convocarea "n sesiune e+traordinară doar a

unei singure Camere! cu condiţia ca ordinea de zi să nu cuprindă o%iective

legislative care presupun concursul celeilalte Camere. De pildă! ar &i posi%ilă! &ără

di&icultăţi procedurale! convocarea "n sesiune e+traordinară a unei Camere "n

vederea declanşării acţiunii prevăzute "n art. A2 alin. (2) din Constituţie.

De alt&el! ciar Constituţia prevede că oricare dintre Camere poate &i convocată "n

sesiune e+traordinară la cererea unei treimi din numărul acesteia.

Jn caz special de convocare separată şi! totodată! o%ligatorie! a unei

singure Camere! este reglementat de art. 2 alin. (8) din 6egea nr. @:'244:! privind

Statutul deputaţilor şi al senatorilor! potrivit căruia "n situaţia reţinerii unui

parlamentar "n condiţiile art. A2 alin. () din Constituţie! dacă Parlamentul nu se

a&lă "n sesiune! Camera căreia "i aparţine deputatul sau senatorul "n cauză! va &i

convocată de urgenţă de către preşedintele acesteia.

? altă pro%lemă ridicată "n doctrina de specialitate este cea a caracterului

sesiunii! "n cazul prelungirii mandatului Camerei Deputaţilor şi Senatului potrivit

art. : alin. (1) din Constituţie. ;ntro asemenea situaţie ipotetică! sa spus că! dacă

Parlamentul nu se a&lă "n sesiune ordinară! el se "ntruneşte de drept "n sesiune

e+traordinară. ?pinia &ormulată nu are nici un suport legal.

;n primul rând! art. : alin. (1) din Constituţie nu se re&eră la sesiune ci la

legislatură. *umai aceasta poate &i prelungită de drept peste limita de 8 ani! "n caz

de mo%ilizare! de răz%oi! de asediu sau de urgenţă.;n al doilea rând! ideea de intervenţie a unui &actor e+tern Parlamentului

"n iniţierea procedurii de convocare a corpului legiuitor "n sesiune e+traordinară

este un %un comun "n doctrina constituţională (ne re&erim la originea e+ecutivă a

convocării Parlamentului "n sesiune e+traordinară).

;n legătură cu sesiunea e+traordinară se mai poate pune pro%lema dacă

aceasta poate &i suspendată. Constituţia! precum şi regulamentele Camerelor nuo&eră nici un indiciu "n acest sens. Principiul continuităţii activităţii legislative şi

&uncţia de control parlamentar presupun logic! caracterul ne"ntrerupt ale sesiunilor!

@1



&ie ele ordinare! &ie e+traordinare. ;n cazul "ntrunirilor de drept! "ncetarea situaţiilor

care au impus convocarea Parlamentului "n sesiune e+traordinară are ca e&ect

"nceierea sesiunii.

$u &ost situaţii "n practica parlamentară când o sesiune e+traordinară a

&ost suspendată. $st&el! sesiunea e+traordinară dispusă prin decizia nr. = din

4 decem%rie 1@@ a Camerei Deputaţilor a &ost suspendată prin otărârea nr. 1

din 8 ianuarie 1@@8.

$lineatul &inal al articolului :: din Constituţie pune "n valoare rolul

preşedinţilor adunărilor legiuitoare de a conduce lucrările acestora. evine prin

cutumă constituţională sau prin regulamentele parlamentare rolul preşedinţilor

adunărilor de a le convoca "n sesiuni ordinare. ;n sistemul nostru parlamentar! data

convocării Camerei Deputaţilor şi Senatului se sta%ileşte de %irourile permanente

ale acestora. Convocarea propriuzisă se &ace prin decizie semnată de preşedintele

&iecărui corp legislativ.


,17. $dunarea Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc "n două sesiuni

ordinare pe an.

Convocarea $dunării Deputaţilor şi a Senatului "n sesiuni ordinare se

&ace de Preşedintele omâniei.

Aariantă la alin. 2

Convocarea $dunării Deputaţilor şi a Senatului "n sesiuni ordinare se

&ace de către preşedinţii acestora.

$dunarea Deputaţilor şi Senatul se pot reuni "n sesiuni e+traordinare la

cererea Preşedintelui omâniei! a primuluiministru! a %irourilor &iecărei camere

sau a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau senatorilor! pentru o ordine de

zi sta%ilită cu ocazia convocării.


$esiuni ARTIC!"! #+(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc "n două sesiuni

@2



ordinare pe an. Prima sesiune "ncepe "n luna &e%ruarie şi nu

poate depăşi s&ârşitul lunii iunie. $ doua sesiune "ncepe "n

luna septem%rie şi nu poate depăşi s&ârşitul lunii decem%rie.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se "ntrunesc şi "n sesiuni

e+traordinare! la cererea Preşedintelui omâniei! a %iroului

permanent al &iecărei Camere ori a cel puţin o treime din

numărul deputaţilor sau al senatorilor.

() Convocarea Camerelor se &ace de către preşedinţii

acestora.


Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW..>iai Constantinescu! $ntonie orgovan! oan >uraru! 5lena 0ănăsescu!


-ucureşti! 2448! p. WWWW. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWW. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWW.oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi instituţii politice,

vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWW... on Deleanu! 7nstituţii şi

proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWW.


-ucureşti! 2443! p. WWWWW. oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept

parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWW?livier Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2!

p. @32@3 Pierre Pactet! 7erdinand >RlonSoucramanien! )roit constitutionnel !

@



Sire! Paris! 244A! p. 83883= 9eorges -urdeau! 7rancis amon! >icel 0roper!

)roit constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. =33=@1 DominiTue Cagnolland!

)roit constitutionnel contemporain! Sire! Paris! 1@@@! p. 2.

tu'ii

Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. 'in "onstituţia

republicată, "n ,$naleWW..

Actele juridice

şi cvorumul

le(al

ARTIC!"! #

Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi! otărâri şi moţiuni!"n prezenţa maorităţii mem%rilor.

$"%AR& § 1. #olul social şi legitimitatea Parlamentului. § 2. <oţiunea 'e cvorum legal 'e şe'inţă.

Comentariu&

' 1. Rolul social şi le(itimitatea Parlamentului

@8



Parlamentul are două &uncţii principale! care decurg din rolul social al

&orului legislativ! şi anume! de a adopta legi şi de a controla 9uvernul! căruia ia

acordat votul său de "ncredere. ;n a&ara celor două &uncţii! Parlamentul realizează şi

alte activităţi! corespunzător atri%uţiilor ce "i sunt sta%ilite prin Constituţie. ;ntrucât

Parlamentul este o putere instituită! este a%solut o%ligatoriu ca atri%uţiile sau

puterile sale să &ie sta%ilite de $dunarea Constituantă. Parlamentul nu deli%erează

"n numele său sau al mem%rilor săi! ci "n numele şi "n %ene&iciul poporului. Ui

adăugăm! su% controlul acestuia. Sta%ilirea prin Constituţie a &uncţiilor sau

puterilor Parlamentului nu tre%uie interpretată ca o limitare a puterii sale. Sta%ilind

că &orul legislativ adoptă anumite acte! sau că are dreptul să legi&ereze doar "n

anumite domenii! $dunarea Constituantă nu &ace altceva decât să circumscrie

cadrul constituţional "n care Parlamentul poate acţiona &ără a "ncălca ecili%rul

"ntre puteri. Parlamentului nu i se poate con&eri o putere a%solută! atri%uţii

generale! pe care lear putea e+ercita discreţionar! "n detrimentul celorlalte două

puteri! a societăţii civile! sau a cetăţenilor.

$ceastă interdicţie principală se "ntemeiază pe &aptul că Parlamentul este

practic controlat şi condus de o maoritate parlamentară care nu este altceva decât

e+tensia "n &orul legislativ a unui partid politic sau a unei alianţe politice! care dea

deţine prin 9uvern puterea e+ecutivă. $cesta este motivul pentru care $dunările

Constituante circumscriu "n limite constituţionale &uncţiile şi puterile

Parlamentului. ;n raport cu 9uvernul! Parlamentul poate deveni! "n anumitecircumstanţe politice! mult mai de temut decât 9uvernul! a cărui activitate se

circumscrie prin de&iniţie e+ecutării legilor. Puterea 9uvernului este su%ordonată

puterii Parlamentului. 9uvernul nu poate &i discreţionar! prin de&iniţie! "ntrucât

activitatea! actele şi măsurile administrative pe care le adoptă tre%uie să &ie

con&orme legilor. Dacă legile sunt drepte şi actele 9uvernului vor &i drepte. ;n

scim%! Parlamentul ar &i "ndreptăţit să opteze pentru orice soluţii legislative! "nvirtutea calităţii şi &uncţiilor sale de reprezentant suprem al poporului. $nalizată

din această perspectivă! orice lege nu poate &i &ormal teoretic discreţionară!

@=



a%uzivă! nedreaptă! decât "n măsura "n care a &ost adoptată de Parlament! cu

depăşirea cadrului şi a limitelor constituţionale care iau &ost sta%ilite de $dunarea

Constituantă.

5ste &iresc! prin urmare! ca Parlamentului să i se sta%ilească enumerativ

tipurile de acte uridice pe care are dreptul să le adopte. Prin această soluţie

legislativă se previne! totodată! o con&uzie < la nivelul denumirii < "ntre actele

adoptate de &orul legislativ şi cele adoptate de 9uvern.

Parlamentul este "ndreptăţit să adopte acte prin care se e+primă voinţa

suverană a poporului! "ntrucât este ales de corpul electoral! iar prin alegere capătă

legitimitate.

6egitimitatea Parlamentului este o consecinţă directă a principiului

reprezentării. Ca atare! aleşii naţiunii sunt o%ligaţi constituţional să ia e&ectiv parte

la lucrările adunărilor parlamentare! de la activităţile organizate "n comisii! grupuri!

până la activitatea des&ăşurată "n plen. *umai "n acest &el! actele adoptate de &orul

legislativ capătă caracter reprezentativ. 6egitimitatea este o condiţie de vala%ilitate

a adoptării "n plen a oricărei decizii.

Prima teză a art. :A din Constituţie se re&eră la categoriile de acte

rezervate domeniului de reglementare al Camerei Deputaţilor şi Senatului "n

şedinţe separate! precum şi "n şedinţe comune. $ceste acte sunt legile! otărârile şi

moţiunile. $dnotarea marginală a te+tului constituţional cali&ică aceste acte ca

&iind acte uridice! adică acte prin care se statuează drepturi şi o%ligaţii uridice "n

sarcina unor su%iecte de drept nedeterminate sau! dimpotrivă! determinate. *u avem intenţia "n acest comentariu să analizăm "n amănunt &iecare

dintre cele trei categorii de acte. $naliza acestora va &i &ăcută "n comentariile la alte

te+te care se re&eră! după caz! la &iecare tip de act evocat "n conţinutul art. :A din

Constituţie. *e limităm la o singură o%servaţie# dacă te+tul constituţional

precizează că legile! otărârile şi moţiunile se adoptă de cele două Camere

legislative "n prezenţa maorităţii mem%rilor acestora! se poate trage concluzia căalte acte! cum ar &i apeluri! mesae sau declaraţii! ar putea &i adoptate cu un alt

cvorum legal/

@:



;ntre%area este &irească! şi ea decurge din modul de e+primare a

6egiuitorului Constituant! care permite o interpretare mai nuanţată a te+tului! "n

sensul că pentru adoptarea unor asemenea acte < eminamente politice < ar &i

necesar un alt cvorum. Deşi o asemenea concluzie pare logică! ea nu are! "nsă! nici

un temei! deoarece ceea ce tre%uie să prevaleze pentru validitatea unui act de

decizie politică adoptat de o autoritate pu%lică competentă! este gradul de

reprezentativitate al acesteia! asigurat prin participarea la procesul decizional de

adoptare a unui ast&el de act! a unui număr reprezentativ de mem%ri ai autorităţii

pu%lice respective. De &apt! acesta este! credem! scopul principal al art. :A din

Constituţie! şi anume de a crea cadrul constituţional pentru asigurarea unui

minimum de reprezentativitate şi legitimitate a actelor adoptate de Camerele

legislative! &ără de care se poate susţine suscepti%ilitatea că actele respective nu

e+primă cu adevărat voinţa suverană a poporului.

*u ne re&erim aici la conceptul de legitimitate "n sine! care poate &i

de&init! cu particularităţi de raportare semantică! la cele mai di&erite domenii de

activitate. *e interesează! "nsă! termenul de legitimitate raportat la actele de decizie

şi de autoritate politică! "n speţă la deciziile convertite "n legi! otărâri

parlamentare şi moţiuni adoptate de Senat şi Camera Deputaţilor separat! sau "n

şedinţe comune. *e "nsuşim o de&iniţie sociologică a legitimităţii! con&orm căreia

aceasta e+primă con&ormitatea surselor! a naturii şi a organizării puterii statului! cu

ceea ce se crede pre&era%il sau corespunzător! de către un grup de indivizi! unor

norme uridice! morale sau tradiţii. $nalizată prin această prismă! o lege este

legitimă "n măsura "n care a &ost adoptată de reprezentanţii poporului aleşi prin proceduri electorale democratice şi corecte şi potrivit unor reguli procedurale

dinainte sta%ilite şi acceptate general şi ale cărei dispoziţii e+primă! "n sensul cel

mai larg! aşteptările sociale ale destinatarilor săi.

Dacă raportăm acest "nţeles al legitimităţii actelor adoptate de cele două

Camere legislative la principiul reprezentării! ast&el cum acesta este pre&igurat "n

art. :A din Constituţie! vom spune că legitimitatea actelor respective depinde "nmod otărâtor şi de maoritatea voturilor e+primate de parlamentari pentru

adoptarea lor! cu condiţia procedurală a asigurării prezenţei la şedinţa de vot a unui

@A



anumit număr de deputaţi! respectiv! de senatori! care să &ie un indiciu de

reprezentare a unor interese sociale cât mai largi. *u tre%uie să se tragă de aici

concluzia că "ntre cvorumul legal de şedinţă şi maoritatea de voturi necesară

pentru adoptarea unui anumit act de către Camerele legislative ar e+ista egalitate.

Cele două noţiuni sunt total di&erite. Cvorumul este o condiţie procedurală pentru

e+primarea votului &inal asupra unei legi! otărâri sau moţiuni! iar maoritatea de

voturi este o condiţie pentru adoptarea acestora.

' +. 6oţiune de cvorum le(al de şedinţă

Constituţia prevede! "n art. :A! că Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă

"n mod vala%il legi! otărâri şi moţiuni "n prezenţa maorităţii mem%rilor acestora.

$ceastă dispoziţie &i+ează cvorumul legal de şedinţă. Dacă cvorumul nu este

"ntrunit! Camera Deputaţilor şi Senatul nu pot adopta "n mod vala%il actele

menţionate. $ceasta nu "mpiedică! "nsă! dez%aterea generală a unui proiect de lege

sau a unei propuneri legislative şi apro%area acestora pe articole! inclusiv a

amendamentelor propuse de parlamentari sau de 9uvern.

$dnotarea alăturată articolului :A din Constituţie enunţă două aspecte.

Primul se re&eră la categoria actelor uridice pe care le poate adopta Parlamentul şi

anume# legi! otărâri şi moţiuni. $l doilea aspect! priveşte de&inirea cvorumului

legal al şedinţei "n care se e+primă votul &inal pentru adoptarea actelor uridice mai

sus menţionate. Primul aspect al conţinutului art. :A impune o o%servaţie. $ceasta

se re&eră la &aptul că moţiunea este un act adoptat separat de Camera Deputaţilorsau de Senat! sau de am%ele Camere "n şedinţă comună! care are! "nsă! e+clusiv

e&ecte politice. Doar moţiunea de cenzură are e&ecte uridice! antrenând după sine!

"n cazul adoptării sale! demiterea 9uvernului. Din enunţul constituţional decurge

concluzia că Senatul şi Camera Deputaţilor nu ar putea adopta alte acte uridice!

decât cele menţionate "n articolul comentat.

Se poate pune "ntre%area dacă cvorumul legal! &iind reglementatconstituţional "ntro unitate conceptuală cu categoria actelor uridice rezervate

competenţei materiale a Parlamentului! ar tre%ui "ntrunit numai "n şedinţele "n care

@3



se e+primă votul &inal asupra legilor şi "n care se apro%ă otărâri şi moţiuni!

inclusiv moţiunea de cenzură! sau şi "n situaţiile "n care se adoptă acte politice.

După părerea noastră! respectarea cvorumului legal este o%ligatorie! ori de câte ori

Camera Deputaţilor şi Senatul "şi e+primă voinţa &inală asupra unei pro%leme pe

care au dez%ătuto.

$st&el! art. :A din Constituţie "şi găseşte aplicarea nu numai "n situaţia

adoptării legilor şi otărârilor normative! ci şi "n cazul! de pildă! când o Cameră

separat sau Parlamentul numeşte "n unele &uncţii şi demnităţi pu%lice.

;n accepţiunea Constituantului! cvorumul legal reprezintă numărul minim

de deputaţi! respectiv! de senatori! a căror prezenţă este a%solut necesară la

şedinţele Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru ca acestea să adopte "n mod

vala%il cele trei categorii de acte prevăzute de art.:A din Constituţie. De&iniţia dată

are legătură şi cu norma statutară a deputaţilor şi senatorilor! cuprinsă "n art. 2@ din

6egea nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor! potrivit căreia

participarea acestora la lucrările Camerei din care &ac parte reprezintă o o%ligaţie

legală! morală şi regulamentară. Dacă această o%ligaţie este de natură legală!

prezenţa maorităţii deputaţilor şi senatorilor la lucrările parlamentare "n care se

adoptă legi! otărâri şi moţiuni! are caracter constituţional. *erespectarea acestei

cerinţe atrage neconstituţionalitatea procedurilor de e+primare a votului &inal!

ceea ce atrage după sine neconstituţionalitatea actului ast&el votat.

5ste interesant de o%servat că! &aţă de prevederile constituţionale care

impun cerinţa prezenţei minime a parlamentarilor la şedinţele Camerelor "n care se

adoptă legi! otărâri şi moţiuni < ca o condiţie a vala%ilităţii adoptării lor < egulamentul Senatului şi cel al Camerei Deputaţilor nu mai prevăd cerinţa

cvorumului legal la toate lucrările acestora. $st&el! art. 121 alin. (1) din

egulamentul Senatului prevede că acesta adoptă legi! otărâri! moţiuni şi alte acte

cu caracter politic "n prezenţa maorităţii senatorilor. ;n art. 188 din egulamentul

Camerei Deputaţilor se prevede că "ntrunirea cvorumului este necesară numai la

votul pentru adoptarea legii "n ansam%lul ei! precum şi atunci când se supune la votrespingerea unei iniţiative legislative. 6imitarea "ntrunirii cvorumului

constituţional doar la anumite lucrări ale Camerelor! este rezultatul voinţei politice

@@



a parlamentarilor! opţiunea lor "ncadrânduse "n autonomia regulamentară şi

&uncţională con&erită de Constituţie. ;ntre art. :A din Constituţie şi cele două

dispoziţii regulamentare invocate mai sus nu e+istă nici o contradicţie. $rticolul :A

din Constituţie sta%ileşte o regulă generală! care este reluată! "n condiţiile arătate de

egulamentele Senatului şi Camerei Deputaţilor şi la alte acte şi pro%leme asupra

cărora acestea deli%erează. 0e+tele regulamentare ar contraveni Constituţiei dacă

ar sta%ili un alt cvorum pentru adoptarea actelor uridice la care se re&eră art. :A

sau ar e+clude adoptarea oricăruia dintre ele de la cerinţele cvorumului sta%ilit pe

cale constituţională.

;n timpul şedinţelor! liderii grupurilor parlamentare pot cere Preşedintelui

Camerei Deputaţilor veri&icarea cvorumului! dar numai la şedinţele de vot &inal!

egulamentul Senatului prevede că "nainte de votare liderii grupurilor

parlamentare pot cere Preşedintelui Senatului veri&icarea cvorumului de şedinţă.

;n ceea ce priveşte decizia de suspendare a lucrărilor Camerei! dacă "n

urma veri&icării cvorumului se constată că acesta nu este "ntrunit! Preşedintele este

o%ligat să recurgă la ea pentru a nu "ncălca art. :A din Constituţie. ;n cazul "n care

cvorumul legal nu este "ntrunit! cei doi preşedinţi suspendă şedinţa şi anunţă ziua şi

ora la care lucrările Camerei respective vor &i reluate.

Dacă "n privinţa celor două egulamente parlamentare pro%lema

o%ligativităţii "ntrunirii cvorumului de lucru la şedinţele de vot &inal a &ost tranşată

prin includerea "n regulamente a unor precizări clare! cerinţa "ntrunirii cvorumului

legal "n şedinţele comune ale celor două Camere legislative este de natură a crea

grave pertur%ări procedurale! deoarece egulamentul şedinţelor comune nu prevede că "ntrunirea cvorumului este necesară doar la şedinţele de vot &inal.

$rt. 22 din egulamentul şedinţelor comune nu distinge "ntre şedinţele o%işnuite

de dez%ateri şi apro%are a legilor pe articole şi şedinţele "n care este programată

e+primarea votului &inal asupra proiectelor de acte normative "n ansam%lul lor.

0e+tul respectiv din egulamentul şedinţelor comune prevede că "n timpul

şedinţelor celor două Camere! liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedinteluide şedinţă veri&icarea "ntrunirii cvorumului. Dacă acesta nu este "ntrunit!

144



preşedintele de şedinţă este o%ligat să suspende şedinţa şi să indice ziua şi ora de

reluare a lucrărilor parlamentare.

? asemenea situaţie a putut &i constatată la dez%aterea proiectului de lege

privind %ugetul de stat pe anul 244@ când după repetate operaţiuni de veri&icare a

cvorumului legal de şedinţă! sa constatat că acesta nu era "ntrunit şi totuşi şedinţa

comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului a continuat.


Actele

juridice şi

cvorumul

le(al

ARTIC!"! #

Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi! otărâri şi moţiuni! "n

prezenţa maorităţii mem%rilor.


;n activitatea parlamentară! potrivit art. :A din Constituţie re&eritor la ?&ctele 9uri'ice

şi cvorumul legal@! Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi! otărâri şi moţiuni! "n prezenţa

maorităţii deputaţilor şi senatorilor. Su% acest aspect! prevederile constituţionale menţionate

sta%ilesc categoriile de acte uridice pe care le adoptă Parlamentul! precum şi cvorumul legal

necesar adoptării lor.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 3%2 'in 1+ aprilie 2+, publicată în -. /. nr. 320 'in

10 mai 2+.

Din moment ce egulamentul Camerei Deputaţilor este o otărâre care

reglementează organizarea internă şi proprie a Camerei! prevederile sale nu pot sta%ili drepturi şi

o%ligaţii decât pentru deputaţi! precum şi pentru autorităţile! demnitarii şi &uncţionarii pu%lici! "n

&uncţie de raporturile constituţionale pe care le au cu Camera. Ca atare! prin egulamentul

Camerei Deputaţilor nu se pot sta%ili drepturi şi mai ales o%ligaţii "n sarcina unor su%iecte de

drept din a&ara Camerei Deputaţilor! su%iecte de drept care nu se "ncadrează "n cele

circumstanţiate mai "nainte. $semenea prevederi pot cuprinde numai legile! "n accepţiunea de

acte uridice ale parlamentului.

egulamentul Camerei Deputaţilor &iind un act uridic in&erior Constituţiei şi legilornu poate cuprinde reguli de &ond ce sunt de domeniul acestora! dar poate cuprinde reguli de

procedură pentru realizarea acestor reglementări.

141



$ceste reguli tre%uie să permită doar valori&icarea dispoziţiilor constituţionale şi

legale! neputândule a&ecta "n ceea ce priveşte domeniul de reglementare şi conţinutul.


2+ mai 1%%4.

$rt. :A din Constituţie invocat "n susţinerea sesizării este intitulat &ctele 9uri'ice şi

cvorumul legal ! de unde rezultă că limitarea constituţională priveşte numai actele cu caracter

uridic ale Parlamentului! care nu pot "m%răca decât &orma legilor! a otărârilor sau a moţiunilor.

Constituţia nu interzice "nsă Parlamentului să adopte şi acte cu caracter e+clusiv politic! cum sunt

declaraţiile! apelurile! mesaele! rezoluţiile! moţiunile cu caracter e+clusiv politic. Parlamentul

poate adopta orice &el de asemenea acte! ca e+presie a li%ertăţii politice ce implică şi pe cea a

&ormelor sale de e+primare.()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 1 'in 14 noiembrie 20, publicată în -. /. nr. 1.22 'in

1+ noiembrie 20.

Potrivit art. :8L din Constituţie! Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi! otărâri şi

moţiuni! "n prezenţa maorităţii mem%rilor. $ceasta nu poate avea decât semni&icaţia unei

prezenţe e&ective a parlamentarilor la şedinţa "n care urmează să &ie adoptate actele enumerate "n

te+t. Prin urmare! prevederea art. 3AL din regulament! potrivit căreia se consideră "ndeplinită

cerinţa constituţională a cvorumului legal şi "n cazul "n care o parte dintre parlamentari

a%sentează din motive usti&icare! nu este "n concordanţă cu art. :8 din Constituţie.

De alt&el! acelaşi regulament sta%ileşte! "n cuprinsul art. @! că e+istă cvorum legal

pentru adoptarea legilor! a otărârilor sau a moţiunilor "n prezenţa a cel puţin umătate plus unul

din numărul deputaţilor şi senatorilor! acest te+t &iind con&orm art. :8 din Constituţie.

;n aceste condiţii este cert că e+istă o necorelare "ntre art. @ şi art. 3A din regulament!

acesta din urmă! prin caracterul său general! contravenind art. :8 din Constituţie prin &aptul că

adaugă dispoziţiilor constituţionale.

Desigur că Parlamentul! "n virtutea autonomiei sale regulamentare! poate să prevadă!

cu titlu de e+cepţie de la dispoziţiile art. @ din egulamentul şedinţelor comune ale Camerei

Deputaţilor şi Senatului! un cvorum di&erit pentru şedinţele "n care se dez%at alte pro%leme decât

adoptarea de legi! otărâri şi moţiuni.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. %0 'in 3 iunie 1%%*, publicată în -. /. nr. 2 'in

13 iulie 1%%*.

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :8 a devenit art. :A.L 5ste vor%a despre egulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului! apro%at prin

otărârea Parlamentului nr. 8 din martie 1@@2 şi pu%licat "n >. ?&. nr. 8 din 8 martie 1@@2.

142



Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW...



-ucureşti! 2448! p. WWWWWW. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWWWW. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWW...


vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWWW... on Deleanu! 7nstituţii

şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWW.


-ucureşti! 2443! p. WWWWWW. oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept

parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWW..

?livier Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2!

p. 3=13=2 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire! >ontcrestien! Paris!

2448! p. 1==1=3.

tu'ii

>ircea Preda! &ctele 9uri'ice ale Parlamentului, evista de drept pu%lic

nr. 2'1@@3 Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. + 'in "onstituţia

#om$niei, republicată! "n ,Curierul Hudiciar nr. 3'244@.

14



Caracterul

pu*lic al

şedinţelor

ARTIC!"! #3

(1) Uedinţele celor două Camere sunt pu%lice.

(2) Camerele pot otăr" ca anumite şedinţe să &ie secrete.

$"%AR& § 1. Participarea cetăţenilor la lucrările "amerei )eputaţilor şi

enatului – un 'rept civic. § 2. "aracterul secret al şe'inţelor.

Comentariu&

' 1. Participarea cetăţenilor la lucrările Camerei 2eputaţilor şi

$enatului , un drept civic

Dacă Parlamentul este e+presia suveranităţii naţionale! lucrările saletre%uie să &ie pu%lice! "n aceasta constând! ciar şi parţial! democraţia

parlamentară. Su% cupola Parlamentului aleşii poporului "şi e+ercită "n mod deplin

148



mandatul constituţional! participă la deli%erări! se pronunţă asupra proiectelor de

lege pe care le dez%at! &ac declaraţii politice! votează legi ş.a. Pu%licitatea

dez%aterilor parlamentare este! prin urmare! de esenţa democraţiei parlamentare.

5+istă o legătură strânsă "ntre caracterul pu%lic al şedinţelor $dunărilor legislative

şi principiul reprezentării! pus "n evidenţă de art.2 alin.(1) din Constituţie! potrivit

căruia suveranitatea naţională aparţine poporului român! care o e+ercită prin

organele sale reprezentative şi prin re&erendum. ;n această calitate! poporul renunţă

la e+erciţiul suveranităţii sale "n &avoarea reprezentanţilor săi aleşi! dar "şi menţine

dreptul de a evalua oricând şi "n mod direct modul "n care aceştia lucrează "n

interesul său. După părere noastră! dreptul cetăţenilor de a participa la dez%aterile

parlamentare ar &i tre%uit consacrat "n te+tele constituţionale! "ntrucât reprezintă o

mani&estare e&ectivă a suveranităţii naţionale! pusă "n evidenţă! "n aceste

circumstanţe! "ncă de Constituţia 7ranţei din 1A@1! care a garantat caracterul pu%lic

al deli%erărilor corpurilor legislative şi a descis accesul cetăţenilor la lucrările

acestora.

;n perioada care a trecut de la >area evoluţie 7ranceză! viaţa politică a

pus de nenumărate ori "n evidenţă că o componentă esenţială a democraţiei

parlamentare constă "n pu%licitatea şi transparenţa activităţii legislative şi a celei de

control asupra puterii e+ecutive. 0ocmai de aceea! dez%aterile parlamentare din

Parlamentul omâniei sunt pu%licate "ntrun &ormat special al ,>onitorului

?&icial. Cetăţenii au ast&el posi%ilitatea de a lua cunoştinţă de opiniile! punctele de

vedere ale reprezentanţilor acestora şi despre modul "n care sa votat un anumit

proiect de lege. ;n 0ezele proiectului de Constituţie sa prevăzut că ,6ucrările parlamentului sunt pu%lice! "n a&ara cazurilor "n care se otărăşte ca şedinţa să &ie

secretă. >em%rii guvernului! care nu sunt parlamentari! au acces la lucrările

parlamentului. ;n &inal sa optat pentru actualul te+t constituţional.

Uedinţele celor două $dunări legiuitoare sunt pu%lice! indi&erent dacă

deputaţii şi senatorii se "ntrunesc separat sau se reunesc "n şedinţă comună.

egulamentele permit ca la şedinţele pu%lice să participe diplomaţi! reprezentanţiai presei scrise! radioului! televiziunii! precum şi alţi invitaţi (inclusiv cetăţeni care

nu participă! deci! "ntro calitate o&icială)! pe %aza acreditării sau a invitaţiei emise

14=



de secretarii generali ai serviciilor celor două Camere! "n condiţiile sta%ilite de

%irourile permanente şi "n limita locurilor disponi%ile.

>em%rii 9uvernului au acces la lucrările Camerelor iar dacă li se solicită

participarea! prezenţa lor este o%ligatorie. Uedinţele Camerelor sunt pu%lice!

spunea pro&. Constantin Dissescu! pentru ca "ntreaga naţiune să cunoască mersul

legislaturii! să poată controla pe aleşi "n e+erciţiul mandatului lor! săşi &ormeze

convingerea despre conduita şi aptitudinile lor "n vederea viitoarelor alegeri.

0e+tul art. :3 alin. (1) lasă descisă posi%ilitatea transmiterii lucrărilor

$dunărilor legiuitoare! "n direct pe canale ale 0O. naţionale. 5nunţul constituţional

din primul alineat al art. :3 este &oarte cuprinzător. Caracterul pu%lic al şedinţelor

Camerei Deputaţilor şi Senatului nu "nseamnă doar participarea invitaţilor! a

cetăţenilor interesaţi să vadă pe viu anumite dez%ateri parlamentare "n plen! a

reprezentanţilor presei! ci şi asigurarea de către administraţia celor două Camere a

condiţiilor pentru transmiterea directă a lucrărilor acestora. $cestor măsuri li se

adaugă posi%ilitatea recunoscută presei de a lua interviuri şi de a solicita declaraţii

pu%lice ale deputaţilor şi senatorilor cu privire la pro%leme de interes pu%lic.

Uedinţele Camerei Deputaţilor şi Senatului! sunt conduse! de regulă! de

preşedinţii acestora! asistaţi de câte doi secretari! unul reprezentând maoritatea

parlamentară iar celălalt opoziţia. Preşedintele $dunării poate &i "nlocuit de unul

dintre vicepreşedinţi care devine ,preşedinte de şedinţă

Preşedintele Camerei legislative conduce lucrările plenului! asigură

menţinerea ordinii "n timpul dez%aterilor! precum şi respectarea prevederilor

regulamentare! acordă cuvântul vor%itorilor! moderează discuţiile! sintetizează pro%lemele puse "n dez%atere! sta%ileşte ordinea votării! precizează semni&icaţia

votului şi anunţă rezultatul acestuia. Deputaţii şi senatorii sunt o%ligaţi să &ie

prezenţi la şedinţele Camerelor ai căror mem%rii sunt şi să se "nscrie pe lista de

prezenţă ţinută de unul dintre secretari. Uedinţele se des&ăşoară potrivit unui

program de lucru sta%ilit pe durata unei săptămâni şi a unei ordini de zi care

cuprinde iniţiativele legislative! precum şi orice altă pro%lemă asupra căreiaCamerele urmează să deli%ereze "n săptămâna "n curs.

14:



' +. Caracterul secret al şedinţelor

Potrivit art.:3 alin.(2) din Constituţie! şedinţele Camerelor pot &i secrete!

dacă acestea otărăsc ast&el. egulamentele parlamentare prevăd că la cererea

preşedintelui sau a unui grup parlamentar (la Senat! şi la cererea a cel puţin

24 senatori) apro%ată cu votul maorităţii parlamentarilor prezenţi! anumite şedinţe

sunt secrete. ? dispoziţie similară se regăseşte şi "n art.1@ din egulamentul

şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului! maoritatea de voturi

cerută pentru apro%area cererii &iind de umătate plus unu din voturile deputaţilor şi

senatorilor prezenţi la şedinţă.

Cele două regulamente parlamentare prevăd o situaţie specială "n care

şedinţa Camerelor Parlamentului este secretă de drept. $st&el! art. 1:A alin. (1) din

egulamentul Senatului şi! respectiv! art. 132 alin. (2) din egulamentul Camerei

Deputaţilor sta%ilesc că "n cazul "n care in&ormaţiile şi documentele cerute "n

condiţiile art. 111 din Constituţie! privesc! potrivit legii! secrete de stat! 9uvernul

in&ormează Camera căruia "i aparţine parlamentarul care lea solicitat! despre

aceasta! iar Camera decide "n şedinţă secretă.

Caracterul secret al şedinţelor Camerei Deputaţilor şi Senatului! precum

şi al şedinţelor comune! cu e+cepţia cazurilor "n care se dez%at secrete de stat!

contravine! "nsă! după părerea noastră! principiului transparenţei activităţii

parlamentare.

;ntro ţară care nu a traversat complet calea spre o democraţie

consolidată! aşa cum este omânia! şi "n care "ncrederea cetăţeanului "n Parlamenteste &oarte scăzută! caracterul secret al dez%aterilor parlamentare riscă să creeze!

cel puţin pentru moment! un sentiment de insatis&acţie civică! cu repercusiuni

asupra spiritului cetăţenesc.

Constituţia nu prevede şi nici nu putea să prevadă o condiţionare a

caracterului secret al şedinţelor parlamentare! de natura acelor evenimente care ar

putea &ace o%iectul unor dez%ateri secrete. Din practica constituţională a altor state!rezultă că asemenea evenimente sau pro%leme ar putea avea legătură cu apărarea

ţării sau cu o pro%lemă gravă de securitate naţională.

14A



Pentru a su%linia şi mai mult că dez%aterile "n şedinţă secretă sunt

e+cepţia de la regulă! Constituţia ar &i putut să prevadă că otărârea privind

caracterul secret al şedinţelor se adoptă cu votul maorităţii mem%rilor Camerei

respective. $lin.(2) al art.:3 din Constituţie ,păcătuieşte şi prin omiterea naturii

actului prin care Camerele ar decide caracterul secret al unor şedinţe ale acestora.

După părerea noastră! decizia ar tre%ui să &ie luată printro otărâre! supusă votului

potrivit art.A: alin.(1) din Constituţie! ceea ce ar presupune revizuirea! "n acest

sens! a te+tului constituţional respectiv. ;n prezent! regulamentele parlamentare

sta%ilesc că otărârea privind caracterul secret al unor şedinţe ale Camerelor

legislative se adoptă cu votul deputaţilor! respectiv al senatorilor prezenţi.

Pentru a se con&eri o solemnitate particulară unei deli%erări

parlamentare secrete! Constituţia ar &i tre%uit să precizeze că numai "ntrunite "n

şedinţă comună! Camerele ar putea decide prin vot caracterul secret al acesteia. De

asemenea! considerăm că ar &i &ost necesar ca "n Constituţie să se precizeze cine are

dreptul să ceară sau să propună Camerelor! "ntrunirea "n şedinţă secretă! pentru a

nu lăsa pe seama regulamentelor parlamentare această procedură de natură

constituţională. Dacă sar recurge la o asemenea procedură! ar &i indicat ca "n cel

mai scurt termen de la "nceierea şedinţei secrete! -irourile permanente ale

Camerelor legislative să dea pu%licităţii o declaraţie "n care să se rezume motivele

care au dus la o asemenea decizie! pro%lemele asupra cărora sa deli%erat şi

otărârile luate.


,1. 6ucrările parlamentului sunt pu%lice! "n a&ara cazurilor "n care se

otărăşte ca şedinţa să &ie secretă. >em%rii guvernului! care nu sunt parlamentari!

au acces la lucrările parlamentului.


Caracterulpu*lic al

ARTIC!"! #/(1) Uedinţele celor două Camere sunt pu%lice.

143



şedinţelor (2) Camerele pot otăr" ca anumite şedinţe să &ie secrete.


Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW..





2443! p. WWWW... 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWWW


vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWWW.. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WW.WW.


-ucureşti! 2443! p. WWWWWW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept

parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWWW

14@



TITLUL III


CAPITOLUL I

Parlamentul

SECŢIUNEA a 2-a

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

%andatul

repreentativ

ARTIC!"! #5

(1) ;n e+ercitarea mandatului! deputaţii şi senatorii sunt "n

serviciul poporului.

(2) ?rice mandat imperativ este nul.

$"%AR&

§ 1. <oţiunea 'e man'at 'e 'rept public. § 2. <atura 9uri'ică a man'atului 'eputaţilor şi senatorilor. § 3. <ulitatea man'atului imperativ.

Comentariu&

' 1. 6oţiunea de mandat de drept pu*lic

Pro%lema statutului mem%rilor $dunărilor legiuitoare sa născut pe

&ondul raporturilor "ntre acestea şi monar! e+istente "n timpul 5vului >ediu!

114



"ndeose%i "n perioadele de vâr& ale puterii monarice a%solutiste! din cerinţa

sta%ilirii unui cadru instituţional "n care reprezentanţii comunităţilor "n Parlament

urmau săşi e+ercite mandatul primit din partea acestora. storia

constituţionalismului european! datând din perioada medievală atestă că! "n

general! raporturile "ntre adunările reprezentative şi monar! aveau un caracter

con&lictual! reprezentanţii convocaţi la adunări &iind vulnera%ili "n &aţa autorităţii şi

puterii discreţionare a monarului. *u de puţine ori aceştia erau pedepsiţi pentru

opiniile e+primate "n adunări! motiv pentru care treptat au &ost sta%ilite instrumente

uridice (norme cutumiare) care garantau un regim de imunitate parlamentară.

De asemenea! sa pus pro%lema clari&icării raporturilor reprezentanţilor

poporului "n adunările legiuitoare cu cei care "i desemnau să le reprezinte interesele

şi cerinţele &aţă de monar.

;n 7ranţa medievală raporturile "ntre comunităţile locale şi reprezentanţii

acestora "n $dunările de Stări erau sta%ilite "n aşa numitele ,caiete de doleanţe pe

care reprezentanţii comunelor aveau mandatul să le susţină "n &aţa monarului. 5ra

vor%a de un mandat imperativ primit de reprezentanţi de la cei care "i desemnau "n

$dunările de Stări. Cu timpul! sa conturat instituţia mandatului parlamentar şi

statutul parlamentarilor.

*oţiunea de mandat a &ost &undamentată şi instituţionalizată "ntro &ormă

uridică! mai "ntâi "n dreptul privat! din caracteristicile căruia a "mprumutat notele

sale de&initorii. $st&el! dreptul civil se re&eră la instituţia uridică a mandatului ca la

un contract care sintetizează acordul de voinţă "ntre părţile contractante# mandant

şi mandatar. Potrivit art.1=2 Cod civil român! mandatul este un contract.Dreptul pu%lic &oloseşte noţiunea de mandat "n sensul de "mputernicire

specială con&erită unui anumit su%iect de drept printro procedură solemnă! "n %aza

căreia acesta e+ercită atri%uţii de autoritate "n scopul "n&ăptuirii unor interese

generale sau comunitare.

;n ceea ce priveşte mandatul parlamentar! acesta are două accepţiuni# "n

sens restrâns se raportează la mandatul deputaţilor şi senatorilor (mandatul parlamentar) "n sens larg se re&eră la mandatul Camerelor legislative şi la

Parlament "n "ntregul său. De &apt! mandatul mem%rilor Camerei Deputaţilor şi

111



Senatului nu se disociază de cel al Camerelor respective sau de cel al

Parlamentului. 0re%uie o%servat < şi acest lucru reiese cu limpezime din te+tele

constituţionale şi ale regulamentelor parlamentare < că "n cazul deputaţilor şi

senatorilor mandatul are totuşi şi alte conotaţii decât cele ale mandatului

Parlamentului sau al Camerelor. Când Constituţia se re&eră la mandatul

Parlamentului sau la mandatul Camerelor! are "n vedere atât durata acestuia! cât şi

calitatea lor! adică puterea sau autoritatea ce le este con&erită. Dispoziţiile art.:@

alin.(1) din Constituţie sunt edi&icatoare "n acest sens# , Bn e5ercitarea man'atului,

'eputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

Conţinutul art.:@ alin.(1) din Constituţie este o dezvoltare şi o aplicare

particulară a art.:1 alin.(1) din 6egea &undamentală potrivit căreia , Parlamentul

este organul reprezentativ suprem al poporului rom$n. ;ntradevăr! de vreme ce

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului! este &iresc ca deputaţii

şi senatorii să se a&le "n slu%a acestuia! având mandatul (misiunea) de ai servi

interesele şi de ai realiza aşteptările şi cerinţele &undamentale. Situaţi pe această

poziţie! mem%rii Parlamentului ar tre%ui să se identi&ice cu interesele şi voinţa

suverană ale poporului şi să le transpună "n legi. 0e+tele constituţionale nu

dezvăluie! "nsă! care ar &i modalităţile instituţionale prin care un deputat sau

senator ar aunge să cunoască cu precizie care sunt interesele! cerinţele şi

aşteptările poporului şi care dintre acestea ar avea vocaţia de a &i transpuse "ntrun

act normativ cum este legea.

ăspunsul la această ecuaţie politică privind raportul e+istent "ntre

parlamentari şi popor apare cu evidenţă spre s&ârşitul &iecărei legislaturi! cândsimpatia corpului electoral se "ndreaptă spre deputaţii şi senatorii acelui partid care

prin programul său politic şi prin o%iectivele pe care lea realizat sa apropiat cel

mai mult de cerinţele electoratului. ezultă aşadar! că la "nceputul unei legislaturi!

parlamentarii maorităţii şi ai opoziţiei au o imagine ipotetică privind interesele

&undamentale ale naţiunii! care urmează să se con&irme sau! după caz! să se

in&irme! "n &uncţie de rezultatul votului popular e+primat pentru alegerea nouluiParlament.

112



' +. 6atura juridică a mandatului deputaţilor şi senatorilor

zvorul drepturilor! precum şi al "ndatoririlor &undamentale şi al

o%ligaţiilor parlamentarilor ce provin din e+ercitarea mandatului se regăseşte "n

Constituţie! legi speciale şi "n regulamentele Camerelor. Ca atare! este lipsită de

orice usti&icare reglementarea e+ercitării mandatului de către -irourile permanente

ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

;n e+plicarea naturii uridice a mandatului parlamentar! credem că tre%uie

să se pornească de la speci&icul raporturilor de drept pu%lic la care se re&eră

mandatul deputaţilor şi senatorilor. ;n acest sens! spunem că mandatul de

parlamentar este o instituţie de drept pu%lic! "n speţă! de drept constituţional.

Constituţia omâniei caracterizează "n art.:@ mandatul parlamentar ca

&iind un mandat reprezentativ. 6egiuitorul constituant a "nţeles să con&ere un suport

legal acestei caracterizări prin cele două alineate ale articolului citat şi anume#

, &rt. %. – (1 Bn e5ercitarea man'atului, 'eputaţii şi senatorii sunt în

serviciul poporuluiC

(2 rice man'at imperativ este nul .

$serţiunea că deputaţii şi senatorii sunt "n serviciul poporului tre%uie

"nţeleasă "n sensul că din momentul validării mandatului şi al depunerii

urământului! cei aleşi reprezintă nu numai pe alegătorii din circumscripţia

electorală "n care au candidat (inclusiv pe cei care au votat pentru altă listă de

partide politice concurente)! ci "ntregul popor. De alt&el! "ntre art. :@ alin. (1) şi

art. 2 alin. (1) din Constituţie este o legătură logică! "n sensul că poporul e+ercităatri%utele puterii sale suverane &ie direct prin re&erendum! &ie prin organele sale

reprezentative! "ntre acestea! Parlamentul &iind < potrivit art.:1 din Constituţie <

organul reprezentativ suprem al poporului român.

9radul de realizare a reprezentativităţii prin mandatul parlamentar este

cel naţional. Oom o%serva că acest grad de ma+imă generalitate nu priveşte numai

suma aritmetică a celor reprezentaţi. 9radul şi &ormele de reprezentare prinmandatul parlamentar tre%uie "nţelese şi din punct de vedere al amplitudinii

&uncţiilor Parlamentului. *e re&erim aici la &aptul că alesul poporului e+primă

11



puterea suverană a acestuia şi acţionează! "n limitele constituţionale! "n numele său.

;n acest sens! vom "nţelege caracterul general al mandatului parlamentar ca o

vocaţie generală de a &ace. ;n numele poporului! Parlamentul legi&erează "n orice

domenii ale vieţii sociale suscepti%ile de a &i reglementate "ntro manieră

generalo%ligatorie! impersonală şi primară. De asemenea! "n aceeaşi calitate

Parlamentul e+ercită un control general asupra 5+ecutivului. Singura oprelişte! am

putea spune! "n calea e+ercitării mandatului parlamentar! este principiul separaţiei

celor trei puteri.

De asemenea! din caracterul reprezentativ al mandatului parlamentarilor

decurge statutul de independenţă al acestora! iar independenţa este atât de deplină

"ncât poate &i reclamată ciar &aţă de propria &ormaţiune politică. $lt&el spus! "n

sistemul nostru parlamentar! deputaţii şi senatorii sunt independenţi &aţă de

partidele care iau propus candidaţii! precum şi &aţă de alegători.

Statutul de independenţă capătă conotaţii ample dacă "l raportăm la

latitudinea deputaţilor şi senatorilor de a părăsi partidul respectiv şi! mai ales! la

dreptul acestora < con&irmat printro Decizie a Curţii Constituţionale < de a părăsi

grupul parlamentar şi de a trece la un alt grup1. 5&ectele independenţei se

ampli&ică < "mpotriva logicii electorale < dacă o raportăm la dreptul

parlamentarilor al căror mandat a &ost o%ţinut "n condiţiile art. :2 alin. (2) din

Constituţie şi art. @ alin. (1) din 6egea electorală2. ;ntrun asemenea caz! deputatul

%ene&iciind de independenţă ar putea rupe orice legătură cu organizaţia cetăţenilor

aparţinând minorităţilor naţionale "n cauză! care nu "l poate contesta şi nu "i poate

cere revocarea mandatului. Sigur că! "ntro atare situaţie se poate susţine căcetăţenii ale căror interese sunt reprezentate de organizaţia respectivă vor &i

reprezentaţi "n continuare ciar de deputatul "n cauză! ca şi de toţi ceilalţi mem%ri

ai Camerei Deputaţilor! dar oricum! nu se mai realizează cerinţa constituţională

potrivit căreia organizaţia %ene&iciară a dispoziţiilor art. :2 alin. (2) din Constituţie

şi art. @ alin. (1) din 6egea electorală deţine ,un loc de deputat. Se poate pune

ipotetic "ntre%area dacă o ast&el de organizaţie! al cărui reprezentant "n Camera1 $ se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr.8:'1@@8 privind constituţionalitatea egulamentului Camerei

Deputaţilor! pu%licată "n >onitorul ?&icial al omâniei Partea nr.11 din 2A mai 1@@8.2 *e re&erim la deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

118



Deputaţilor ar opta pentru un statut de deputat independent! ar mai putea %ene&icia

de ,locul de deputat "n cazul "n care acesta demisionează. ;n ceea ce ne priveşte!

considerăm că "ntro atare situaţie locul de deputat devenit vacant ar putea &i

ocupat prin alegeri parţiale.

;n &ine! un alt aspect care ar putea &i analizat "n legătură cu natura uridică

a mandatului parlamentar este dacă deputaţii şi senatorii "ndeplinesc o demnitate

pu%lică sau o &uncţie pu%lică! având "n vedere că acestora li se aplică art.1: alin.()

din Constituţie! potrivit căruia &uncţiile şi demnităţile pu%lice! civile sau militare!

pot &i ocupate de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul "n ţară. ;n

legătură cu acest aspect! "n literatura de specialitate sau susţinut am%ele ipoteze 1.

;n ceea ce ne priveşte! considerăm! alături de alţi autori! că deputaţii şi senatorii

"ndeplinesc o demnitate pu%lică. 0ermenul de &uncţie pu%lică are conotaţii de drept

administrativ! ceea ce ar crea a incompati%ilitate (e+clusiv teoretică) "ntre calitatea

de &uncţionar pu%lic şi cea de mem%ru al 6egislativului.

5ste de la sine "nţeles că deputaţii şi senatorii (categorie a dreptului

constituţional) nu pot &i asimilaţi &uncţionarilor pu%lici (categorie a dreptului

administrativ). Principala asemănare "ntre demnitari şi &uncţionari pu%lici este

&aptul că şi unii şi alţii e+ercită atri%uţii de autoritate.

Din cele arătate! putem concluziona că mandatul parlamentar este#

a) o instituţie de drept pu%lic

%) reprezentativ la nivel naţional

c) general

d) rezultă din alegerie) irevoca%il

&) are caracter de demnitate pu%lică şi con&eră deţinătorului independenţă

şi protecţie constituţională.

' . 6ulitatea mandatului imperativ

1 oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar ! 5ditura 9ramar! -ucureşti! 1@88! p.=@ on Deleanu! )rept constituţional şi instituţii politice vol.2! 5ditura 5uropa *ova! -ucureşti! 1@@:! p.18.

11=



$rticolul :@ alin.(2) din Constituţie "ntăreşte şi mai mult caracterul

reprezentativ al mandatului "n sensul interzicerii implicite a oricăror ingerinţe "n

activitatea deputaţilor şi senatorilor care ar veni din partea alegătorilor! partidelor

politice! autorităţilor statale! organizaţiilor neguvernamentale. Pentru aceasta te+tul

constituţional prevede nulitatea mandatului imperativ.

;n anumite circumstanţe! dispoziţia constituţională privind nulitatea

mandatului imperativ! este lipsită de e&icacitate dacă parlamentarul este ameninţat

de propriul partid cu e+cluderea "n cazul! de pildă! al nerespectării de către acesta a

disciplinei de partid pe care io impune grupul parlamentar din care &ace parte.

,;ncolţit de prevederi statutare sancţionatoare! deputatul sau senatorul nu va mai

&ace uz de independenţa sa! ci se va con&orma oricăror instrucţiuni! ordine venite

din interiorul partidului care la propus candidat.

$şa cum voinţa poporului nu poate &i condiţionată de o altă putere!

situaţie "n care poporul ar &i ţinut să urmeze indicaţii! instrucţiuni sau ordine din

partea altuia! tot ast&el reprezentanţilor poporului nu li se poate impune imperativ

să urmeze indicaţii transmise de o altă entitate! &ie că aceasta ar &i partidul care ia

susţinut politic şi &inanciar "n campanie! &ie alegătorii din colegiul electoral "n care

au candidat! &ie grupuri de interese particulare. aţiunea nulităţii mandatului

imperativ rezultă din &aptul că deputaţii şi senatorii nu au dreptul să reprezinte

interese sectoriale! particulare! ci interese &undamentale! cele mai generale ale

poporului. ;nsăşi ideea de reprezentare a poporului şi nu a unor grupuri

determinate! ciar şi electoral! ale acestuia! se opune acceptării unui mandat

imperativ. *aţiunea "nsăşi este o entitate a%stractă! "n cadrul căreia se mani&estă odiversitate de interese! unele ciar con&lictuale! contradicţii sociale sau de altă

natură! care ar putea &i e+tinse la nivel parlamentar dacă mandatul deputaţilor şi

senatorilor ar &i imperativ.

Conceptul ,mandat imperativ este "n &ond un termen care se re&eră la

mandatul civil. Ca atare! dacă mandatul parlamentar ar &i un mandat imperativ!

alegătorii! partidele politice şi celelalte su%iecte de drept dea menţionate ar aveadreptul săi impună parlamentarului o anumită conduită (să voteze sau să nu voteze

un anumit act)! săi transmită instrucţiuni! ordine. ş.a. Dacă parlamentarul "n cauză

11:



nu ar da ascultare ordinelor şi instrucţiunilor primite! ar putea &i revocat de aceştia.

nstituirea revocării mandatului parlamentar este proprie sistemelor constituţionale

totalitare (a se vedea "n acest sens art.14A din Constituţia JSS din

A octom%rie 1@AA)! având drept scop săl intimideze pe cel ales şi să asigure

o%edienţa acestuia &aţă de structurile de putere ale Partiduluistat.

0oate aceste servituţi parlamentare au &ost prevenite de 6egiuitorul

constituant român care a statuat că orice mandat imperativ este nul. ;n practica

parlamentară a apărut o pro%lemă teoretică interesantă legată de conceptul

mandatului imperativ. $st&el! grupul parlamentar J.D.>.. din Senat a apreciat!

"ntro sesizare trimisă Curţii Constituţionale "n legătură cu neconstituţionalitatea

art.1:4 alin.(2) din egulamentul Senatului ("n &ormularea iniţială) că urământul

de credinţă prevăzut de art.32 alin.(2) din Constituţie < ce urma a &i prestat de

&iecare senator! după constituirea legală a acestui corp legiuitor < ar avea

semni&icaţia unui mandat imperativ1. ? asemenea opinie este pe &ond greşită şi

contrară tradiţiei constituţionale clasice! "ntrucât nu ţine seama că un urământ de

credinţă < &orma modernă a unor urăminte cavalereşti sau de altă natură din 5vul

>ediu < are ca o%iect angaamentul respectării unor comandamente sociale şi

legale de importanţă &undamentală! sta%ilite anterior. $şa cum sa pronunţat şi

Curtea Constituţională! "ntrucât conţinutul urământului prevăzut de art.32 din

Constituţie sau orice alt conţinut similar se re&eră la respectarea o%ligaţiilor

constituţionale ale parlamentarilor! această o%iecţie este ne"ntemeiată! respectarea

legii şi a supremaţiei Constituţiei &iind o "ndatorire a oricărui cetăţean! &ie că este

sau nu parlamentar. ;n acest sens! o%ligaţia depunerii urământului nu poate &icontrară principiului pluralismului politic care nu e+clude! ci! dimpotrivă!

presupune respectul legii2.

Consacrând caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar şi! "n

consecinţă! sta%ilind nulitatea mandatului imperativ! 6egiuitorul constituant sa

con&ormat practicii constituţionale a statelor democratice din 5uropa ?ccidentală!

printre care 7ranţa (art.2 din Constituţie)! Spania (art.:A din Constituţie)! talia1 $ se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr.8:'1@@8 privind constituţionalitatea egulamentului Camerei

Deputaţilor! pu%licată "n >onitorul ?&icial al omâniei Partea nr.11 din 2A mai 1@@82 7'em.

11A



(art.:A din Constituţie) ş.a. care e+clud posi%ilitatea de revocare a parlamentarilor

către alegători.

>andatul senatorilor şi deputaţilor este proteat din punct de vedere

constituţional şi legal! scopul protecţiei constând "n asigurarea condiţiilor

instituţionale! legale şi materiale pentru e+ercitarea sa "n con&ormitate cu

prevederile constituţionale. De &apt! condiţia ca mandatul parlamentarilor să &ie

proteat este ca deputaţii şi senatorii săl e+ercite cu respectarea cadrului legal şi

regulamentar sta%ilit. *u e+istă nici o sancţiune constituţională sau legală

consistentă pentru nerespectarea de către parlamentari a mandatului căpătat "n

urma alegerilor generale. egulamentul Camerei Deputaţilor conţine o serie de

sancţiuni aplica%ile deputaţilor şi senatorilor! dar acestea nu se re&eră la

nerespectarea mandatului propriuzis! ci la săvârşirea unor a%ateri de la prevederile

regulamentare. 5ste adevărat că egulamentul Senatului prevede "n art.1@= o serie

de ,a%ateri disciplinare ,săvârşite de senatori printre care se menţionează

,"ncălcarea dispoziţiilor privind "ndatoririle senatorului prevăzute de Constituţie!

de 6egea electorală şi de 6egea statutului deputaţilor şi al senatorilor! ,"ncălcarea

urământului de credinţă precum şi ,e+ercitarea a%uzivă a mandatului de senator.

Sancţiunile prevăzute de egulamentul Senatului pentru săvârşirea

&aptelor mai sus menţionate ar putea &i# atenţionare cemarea la ordine retragerea

cuvântului "ndepărtarea din sala pe durata şedinţei sau avertismentul pu%lic. Dacă

comparăm gravitatea a%aterilor cu sancţiunile aplica%ile senatorilor vinovaţi

o%servăm cu uşurinţă! că practic aceştia %ene&iciază de un regim de impunitate

pentru săvârşirea unor &apte a căror gravitate este deose%ită. 5+ercitarea a%uzivă a&uncţiei de către un &uncţionar pu%lic sau de un ministru are conotaţii penale!

"mpotriva persoanei respective putânduse declanşa acţiunea de urmărire penală.

Dacă un senator "şi e+ercită a%uziv mandatul! acesta riscă cel mult un avertisment

pu%lic adresat "n scris. ;n ceea ce ne priveşte! considerăm că art. 1@= coro%orat cu

art. 1@: din egulamentul Senatului. contravine esenţei raporturilor "ntre senatori

şi alegători şi ciar art. :@ alin. (1) din Constituţie. Dacă senatorii sunt "n serviciul poporului! "ncălcarea de către aceştia a urământului de credinţa! ori e+ercitarea

a%uzivă a mandatului! sau "ncălcarea dispoziţiilor privind "ndatoririle senatorilor

113



prevăzute de Constituţie şi de Statutul deputaţilor şi al senatorilor! ecivalează cu o

cauză de pierdere a mandatului şi nu cu o simplă atenţionare sau cemare la

ordine! ori cu retragerea cuvântului. >enţinerea "n egulamentul Senatului a

conţinutului art.1@= coro%orat cu art.1@: dovedeşte lipsa de respect &aţă de cetăţean

şi discriminarea unei "ntregi suite de categorii de &uncţionari pu%lici şi demnitari

&aţă de regimul aplica%il mem%rilor Senatului.

$rt. =2 din 6egea nr. @: din 21 aprilie 244: privind Statutul deputaţilor şi

al senatorilor preia a%aterile prevăzute "n art. 1@= lit. a) şi %) din regulamentul

Senatului! precum şi sancţiunile sta%ilite "n art.1@:! la care se adaugă o sancţiune

nouă! ale cărei e&ecte ecivalează cu ,răscumpărarea cu %ani a unei culpe <

pedeapsă prevăzută "ncă "n dreptul roman.

Comisia de redactare a proiectului Constituţiei a propus un te+t pentru

reglementarea mandatului reprezentativ al deputaţilor şi senatorilor care a &ost

ulterior adoptat de $dunarea Constituantă "n &orma pe care o are "n prezent art. :@

din Constituţie. Comisia a &ost sesizată cu un amendament la te+tul propus de

aceasta (art. :=) privind caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar.

$mendamentul! aparţinând senatorului JD> osszu Yoltan viza alineatul 1 al

articolului :=! al cărui corespondent este articolul :@ din te+tul actual al

Constituţiei! şi care avea următorul conţinut# Deputaţii şi senatorii se a&lă "n

serviciul alegătorilor lor! iar nu a populaţiei "n general. $mendamentul a &ost

respins de comisie care a considerat că ,te+tul vine "n contradicţie cu teoria

mandatului reprezentativ care stă la %aza proiectului de Constituţie. ;n virtutea

acestei concepţii deputatul este reprezentantul poporului "n "ntregul său şi nu alalegătorilor din circumscripţia electorală "n care a &ost ales.

Conţinutul articolului :@ din Constituţie a &ost preluat "n art. 1 din 6egea

nr. @: din 21 aprilie 244: privind statutul deputaţilor şi al senatorilor! dar

completat cu un te+t nou având următorul cuprins# ,$rt. 1 alin. (1) 'eputaţii şi

senatorii sunt reprezentanţi aleşi ai poporului rom$n, prin care aceştia îşi e5ercită

suveranitatea, în con'iţiile prevăzute în "onstituţie şi 'e legile ţării.

11@




%andatulrepreentativ

ARTIC!"! #0 (1) ;n e+ercitarea mandatului! deputaţii şi senatorii sunt "n

serviciul poporului.

(2) ?rice mandat imperativ este nul.


Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. :1 alin. (1) din Constituţia omâniei!suveranitatea naţională aparţine poporului român! care o e+ercită prin organele sale

reprezentative! iar Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.

$ceastă poziţionare a Parlamentului "n sistemul autorităţilor pu%lice implică

recunoaşterea "n &avoarea deputaţilor şi senatorilor a unui statut special! cuprinzând şi măsuri de

protecţie a demnităţii pu%lice pe care o e+ercită! de natură să le asigure independenţa şi prestigiul

necesar "n "ndeplinirea atri%uţiilor! la adăpost de constrângeri materiale şi tentaţii de corupţie.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 2+% 'in 22 martie 2, publicată în -. /. nr. 323 'in

11 aprilie 2.

$rt. 13L! privind părăsirea unui grup parlamentar şi interdicţia trecerii "n altul! vine "n

contradicţie cu art. :1 alin. ()LL! precum şi cu art. ::LL din Constituţie! ca &iind o "ngrădire a

mandatului reprezentativ. De alt&el! "n legătură cu această pro%lemă! Curtea Constituţională sa

pronunţat prin Decizia nr. 88'1@@! pu%licată "n >onitorul ?&icial al omâniei! Partea ! nr. 1@4

din 14 august 1@@! iar con&orm art. 18= alin. (2) din Constituţie! deciziile Curţii Constituţionale

sunt o%ligatorii.


2+ mai 1%%4.

L 5ste vor%a de art. 13 din egulamentul Camerei Deputaţilor! apro%at prin otărârea Camerei Deputaţilornr. 3 din 28 &e%ruarie 1@@8! pu%licată "n >. ?&. nr. =4 din 2= &e%ruarie 1@@8.

LL Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :1 alin. () şi art. :: audevenit art. :8 alin. () şi! respectiv! art. :@.

124



Doctrină

Lucrări 'e re/erinţă >iai Constantinescu! on Deleanu! $ntonie orgovan! oan >uraru!


$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW....





2443! p. WWWWW. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWWW


vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWWW... on Deleanu! 7nstituţii

şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWW.W.



parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWW..


p. :1@:24 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire, >ontcrestien! Paris!

2448! p. 2@8 9eorges -urdeau! 7rancis amon! >icel 0roper! )roit

constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. 1A1A:! =A8=A= -ernard Cante%out!

)roit constitutionnel et science politi8ue, $rmand Colin! Paris! 1@@=! p. @@142!

2:42A1.

tu'ii

Cristian onescu! Protecţia constituţională şi regulamentară a

man'atului parlamentar ! evista de drept pu%lic nr. 12'1@:A Cristian onescu!=nele re/lecţii pe marginea art. % 'in "onstituţie! "n ,Curierul Hudiciar

121



nr. @'244A -etinio Diamant! bservaţii cu privire la Propunerea legislativă 'e

revizuire a "onstituţiei #om$niei! "n ,Curierul Hudiciar nr. ='244 ulian

Poenaru! #e/lecţii privin' natura 'emocratică a unor 'ispoziţii constituţionale,

Dreptul nr. :'2442 >iaela Ciocină! >ădălina Ute&ania Diaconu! Simina

0ănăsescu! -an'atul parlamentar, $nalele Jniversităţii -ucureşti < Drept!

nr. 2'244=.

122



%andatul

deputaţilor şi

al senatorilor

ARTIC!"! 7

(1) Deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului la data

"ntrunirii legale a Camerei din care &ac parte! su% condiţia validării

alegerii şi a depunerii urământului. Hurământul se sta%ileşte prin

lege organică.

(2) Calitatea de deputat sau de senator "ncetează la data "ntrunirii

legale a Camerelor nou alese sau "n caz de demisie! de pierdere a

drepturilor electorale! de incompati%ilitate ori de deces.

$"%AR& § 1. )ata începerii man'atului parlamentar. § 2. "on'iţiile constituţionale 'e încetare a man'atului 'e 'eputat sau

'e senator.

Comentariu&

' 1. 2ata )nceperii mandatului parlamentar

;ntrucât calitatea de deputat şi senator nu se disociază de &uncţiile

Camerelor legislative! durata mandatului aleşilor poporului corespunde "n mod

logic cu cea a Camerelor respective. $rticolul : alin.(1) din Constituţie prevede

că Senatul şi Camera Deputaţilor sunt alese pentru un mandat de patru ani care se

prelungeşte de drept "n stare de mo%ilizare! de răz%oi! de asediu sau de urgenţă!

până la "ncetarea acestora. $lineatul (8) al aceluiaşi articol! prevede că mandatul

Camerelor se prelungeşte până la "ntrunirea legală a noului Parlament.

Pe %aza acestor termene! Constituţia a prevăzut "n art.A4 alin.(1) că

deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului la data "ntrunirii legale a

Camerelor din care &ac parte! su% condiţia validării alegerii şi a depunerii

12



urământului. 0eza &inală a acestui alineat sta%ileşte că &ormula urământului se

sta%ileşte prin lege organică.

0e+tul &inal al Constituţiei adoptate "n 1@@1 nu a prevăzut o%ligaţia

mem%rilor celor două Camere de a presta un urământ de credinţă! această

o%ligaţie &iind introdusă de 6egea de revizuire a Constituţiei apro%ate "n 244.

Propriuzis! mandatul ia naştere prin alegerea candidaţilor care au o%ţinut

maoritatea voturilor vala%il e+primate "n colegiul uninominal "n care au candidat.

Candidaţilor "ndreptăţiţi să li se atri%uie mandatul de deputat sau senator!

"n condiţiile arătate mai sus! li se eli%erează de către -iroul electoral de

circumscripţie certi&icatul doveditor al alegerii acestora.

Se poate concide că mandatul parlamentar ia naştere din momentul

proclamării rezultatelor alegerii (care nu coincide cu data eli%erării procesului

ver%al doveditor al alegerii)! dar dreptul deputatului şi senatorului de al e+ercita

"ncepe pe data "ntrunirii legale a Camerei respective! su% condiţia validării şi a

prestării unui urământ. Oalidarea alegerii nu &ace decât să con&irme! cu e&ect

retroactiv! legalitatea operaţiunilor electorale. *umai de la această dată! deputaţilor

şi senatorilor li se aplică statutul parlamentar prevăzut "n Constituţie! "n 6egea

nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor! precum şi "n

regulamentele Camerelor legislative.

' +. Condiţiile constituţionale de )ncetare a mandatului de deputat

sau de senator

;n mod &iresc! calitatea de deputat sau de senator "ncetează la data

"ntrunirii legale a camerelor nou alese. Constituţia prevede "n art. A4 alin. (2) şi alte

cazuri de "ncetare a mandatului parlamentar# demisie pierderea drepturilor

electorale incompati%ilitate deces.

Deputaţii şi senatorii pot demisiona prin cerere scrisă! adresată

preşedintelui Camerei respective. $cesta! "n şedinţă pu%lică! "l "ntrea%ă pe cel carea depus cererea de demisie dacă stăruie "n cererea sa! iar dacă parlamentarul

128



răspunde a&irmativ sau nu se prezintă "n Cameră pentru a răspunde! cu toate că a

&ost "nştiinţat! preşedintele declară locul vacant.

Cele două regulamente parlamentare! precum şi 6egea privind Statutul

deputaţilor şi al senatorilor! prevăd şi o ,demisie de drept a deputatului sau

senatorului care a&lat "ntro &uncţie incompati%ilă cu demnitatea de parlamentar

re&uză să demisioneze din &uncţia respectivă. ;ntro asemenea situaţie!

parlamentarul este considerat demisionat de drept din calitatea de deputat!

respectiv de senator.

Pierderea drepturilor electorale este o consecinţă a condamnării

deputatului sau senatorului printro otărâre udecătorească rămasă de&initivă.

;n art. 1:= din egulamentul $dunării Deputaţilor se prevedea că "n

situaţia "n care un mem%ru al acesteia lipsea de la cinci şedinţe consecutive sau de

la zece şedinţe alternative "n aceeaşi sesiune! &ără concediu sau peste concediul

acordat! $dunarea putea decide < dacă a%senţa sar &i produs de trei ori "n cursul

aceleiaşi sesiuni < cu privire la declararea ca vacant a locului de deputat.

? asemenea dispoziţie nu a mai &ost reţinută "n actualul egulament al Camerei

Deputaţilor! "ntrucât Camerele nu au dreptul să decidă cu privire la retragerea

mandatului de parlamentar. ? atare prerogativă a Camerelor contravine art. A4

alin. (2) din Constituţie! deoarece ar institui un nou caz de "ncetare a calităţii de

parlamentar.

7aţă de te+tul art. A4 alin. (2) din Constituţie care enunţă e+pres cazurile

de "ncetare a mandatului de deputat sau de senator! rezultă! pe cale de consecinţă!

că este neconstituţională orice altă dispoziţie legală sau regulamentară care ar prevedea şi alte cazuri de "ncetare a mandatului parlamentar.

? &ormă suigeneris de "ncetare'pierdere a calităţii de deputat sau!

respectiv! de senator! este invalidarea mandatului "n condiţiile precizate de art.

alin. (1) coro%orat cu alin. (8) al aceluiaşi articol al 6egii nr. @:'244: privind

statutul deputaţilor şi al senatorilor. $rt. alin. (1) din legea menţionată prevede că

după constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi a Senatului! &iecare deputat şi&iecare senator depune "n &aţa plenului Camerei din care &ace parte! urământul de

credinţă &aţă de ţară şi popor. $lineatul (8) al aceluiaşi articol prevede că re&uzul de

12=



a depune urământul de credinţă atrage de drept invalidarea mandatului de care

plenul Camerei ia act. $cest te+t este o consecinţă a art. 2 alin. (1) al 6egii

nr. @:'244: potrivit căruia deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului su%

condiţia depunerii urământului. Jn te+t cu conţinut asemănător cuprinde şi art. 11

alin. (2) din egulamentul Camerei Deputaţilor potrivit căruia deputaţii care re&uză

depunerea urământului sunt consideraţi invalidaţi. e&uzul depunerii urământului

se constată de către preşedintele de şedinţă. $rt. 1 alin. (2) din egulamentul

Senatului prevede că re&uzul senatorului de a depune urământul atrage pierderea

mandatului.

Constituţia prevede "n art. A4 alin. (2) că demnitatea de senator şi deputat

"ncetează la data "ntrunirii legale a Camerelor nou alese sau! "n caz de demisie! de

pierdere a drepturilor electorale! de incompati%ilitate ori de deces. Se poate

o%serva cu uşurinţă că "n Constituţie enumerarea cazurilor de "ncetare a mandatului

parlamentar este &ăcută limitativ! ceea ce "nseamnă că prin lege specială nu pot &i

prevăzute complementar şi alte cazuri de "ncetare a mandatului deputaţilor şi

senatorilor.

;ntrucât calitatea de deputat şi! după caz! de senator se do%ândesc su%

condiţia validării! rezultă că invalidarea mandatului "şi e+tinde e&ectele de la data

"ntrunirii legale a Camerelor. ;n cazul invalidării se consideră că mandatul nici nu a

e+istat! persoana "n cauză neavând nici un drept care ar decurge din calitatea sa de

deputat sau! după caz de senator (de pildă "ncasarea indemnizaţiei cuvenite pentru

perioada care sa scurs de la "ntrunirea legală a Camerei "n cauză! până la data

invalidării). $ceeaşi logică se impune condiţiei depunerii urământului de credinţă&aţă de ţară şi popor. $st&el! deputatul sau senatorul al cărui mandat a &ost validat

nu intră "n e+erciţiul propriuzis al mandatului până când nu depune urământul.

e&uzul depunerii urământului este asociat prin analogie! invalidării mandatului.

0e+tele constituţionale sunt clare "n această privinţă.

Oulnera%ile sunt art. alin. (8) din 6egea nr. @:'244: şi te+tele

corespondente din cele două regulamente parlamentare. $st&el! alin. (8) al art. din 6egea nr. @:'244: converteşte re&uzul de a depune urământul "ntro invalidare

de drept! deşi Constituţia "n art. A4 alin. (1)! condiţionează "nceperea e+erciţiului

12:



mandatului de validare şi prestare a urământului &ără să precizeze care ar &i

consecinţele asupra deciziei validării ale re&uzului de prestare a urământului de

credinţă. Cu alte cuvinte! legiuitorul ordinar a sta%ilit prin te+tul menţionat o cauză

specială de invalidare! care operează "nsă! după ce aceasta a &ost acordată "n plenul

Camerei prin votul mem%rilor acesteia. Precizăm aici că prin Decizia nr. 8= din 1A

mai 1@@8! Curtea Constituţională a constatat drept cauze pentru invalidarea

mandatului parlamentar doar &rauda electorală şi nerespectarea condiţiilor

constituţionale şi legale pentru alegere. 5valuarea acestor cauze sunt anterioare

actului de validare. Privită din această perspectivă! invalidarea mandatului ca o

consecinţă a re&uzului depunerii urământului apare mai degra%ă ca o sancţiune!

decât ca temei pentru invalidare. Sancţiunea intervine după ce deputatul sau

senatorul "n cauză a &ost dea validat. 6egea nr. @:'244: este "nsă lacunară "n ceea

ce priveşte invocarea procedurii prin care plenul Camerei ia act de re&uz. ;n mod

normal! &iind vor%a de o sancţiune! se impune ca aceasta să &ie aplicată printrun

act &ormal. Cerinţa emiterii unui act &ormal! a unui act mani&est al Camerei este

a%solut necesară! "ntrucât actul validării! "nsoţit de lista parlamentarilor a căror

validare este propusă a &ost anterior supus votului parlamentarilor. >ai mult! art.1

alin.(2) din egulamentul Senatului prevăzând "n mod eronat că ,re&uzul de a

depune urământul atrage pierderea mandatului! adăugând la art. A4 alin. (2) din

Constituţie un caz complementar de "ncetare a mandatului parlamentar. $şa cum

am arătat dea! cazurile de "ncetare a mandatului deputaţilor şi senatorilor sunt

sta%ilite prin enumerare limitativă "n art. A4 alin. (2) din Constituţie! ne&iind deci

posi%il ca prin lege să se adauge şi alte ast&el de cazuri.;n cazul senatorilor şi deputaţilor care au &ost validaţi! mandatul nu mai

poate &i pierdut. $ceştia nu pot &i "mpiedicaţi săl e+ercite legal. De alt&el! nici

legea! nici regulamentele parlamentare nu sta%ilesc un termen pentru depunerea

urământului. $rt. alin. (1) din 6egea nr. @:'244: precizează doar că după

constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi Senatului! &iecare deputat şi senator

depune "n plenul Camerei din care &ace parte urământul de credinţă &aţă de ţară şi popor. ;n mod &iresc! depunerea urământului se organizează "n mod solemn

imediat după constituirea legală a Camerei respective! dar teoretic solemnitatea

12A



poate &i sistată de cauze e+cepţionale sau din motive medicale deputatul sau

senatorul este "mpiedicat să presteze pentru moment urământul de credinţă.

Să luăm un caz ipotetic# un senator este "mpiedicat din motive medicale şase luni

să depună urământul! dar după trecerea acestei perioade &ace demersurile necesare

pentru a depune urământul prevăzut de 6egea nr. @:'244:. *ici un organism al

Senatului nu are dreptul să "mpiedice pe senatorul "n cauză să depună urământul

de credinţă. $lt&el! Senatul intră "n con&lict cu voinţa alegătorilor din

circumscripţia "n care a o%ţinut mandatul senatorul respectiv. Soluţia este dată

ciar de Constituţie# parlamentarul "n cauză nu intră "n e+erciţiul mandatului.

6a te+tul propus de Comisia de redactare a proiectului de Constituţie

pentru sta%ilirea limitelor "n timp ale mandatului deputaţilor şi senatorilor (art.:3

din proiectul Constituţiei) sa adus un amendament "n cadrul lucrărilor $dunării

Constituante care prevedea că ,deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului

de la data validării de către Camera din care &ac parte. $mendamentul a &ost

respins "ntrucât comisia a considerat că ,data validării nu este relevantă pentru

naşterea mandatului parlamentar. 5a produce e&ecte numai "n cazul invalidării unui

mandat care e+istă.

Jn alt amendament a prevăzut cerinţa ca la validare! deputaţii şi senatorii

să depună urământul ce urma să &ie prestat de Preşedintele omâniei. Ui acest

amendament a &ost respins de comisie! care a argumentat că te+tul amendamentului

nu are "n valoare normativă "n condiţiile "n care mandatul parlamentar se naşte ca

urmare a voinţei electoratului. 7aţă de practica generală potrivit căreia &uncţionarii

pu%lici! demnitarii şi alte categorii sociopro&esionale sunt o%ligaţi să depună un urământ ca o condiţie a e+ercitării &uncţiei! respectiv! al demnităţii respective!

rezultă că argumentul adus de comisie pentru respingerea amendamentului privind

prestarea urământului de către mem%rii celor două Camere legislative! nu a avut

nici un &undament ştiinţi&ic.

$şa cum am arătat! 6egea de revizuire a Constituţiei adoptate "n 244 a

prevăzut o%ligaţia depunerii urământului de credinţă de către deputaţi şi senatoridupă o &ormulă care a &ost ulterior sta%ilită prin 6egea privind statutul deputaţilor

şi al senatorilor.

123




%andatul

deputaţilor şi alsenatorilor

ARTIC!"! ##

(1) Deputaţii şi senatorii intră "n e+erciţiul mandatului de la

data la care au &ost declaraţi aleşi! su% condiţia validării de

Camera din care &ac parte.

(2) Calitatea de deputat sau de senator "ncetează la e+pirarea

mandatului sau "n caz de demisie! de pierdere a drepturilor

electorale! de incompati%ilitate ori de deces.


Constituţia instituie! prin art. A4 alin. (1)! condiţia validării mandatelor! &ără să

prevadă "nsă şi regulile de des&ăşurare a acesteia. ?pţiunea Senatului de a reglementa validarea

mandatelor prin vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru

validarea alegerii şi prin vot uninominal propunerile de invalidare Eart. 12 alin. (2) dinegulamentul SenatuluiF nu este limitată nici de te+tul constituţional menţionat şi nici de vreo

altă dispoziţie a 6egii &undamentale. $st&el! "n virtutea autonomiei sale de reglementare!

consacrată prin art. :8 alin. (1)! Senatul are li%ertatea deplină de a reglementa "n acest domeniu.


1+ noiembrie 20.

Ca atare! invalidarea nu se poate limita numai la &rauda electorală! ci şi lane"ndeplinirea oricăreia dintre condiţiile constituţionale şi legale privind alegerea deputaţilor!

cum ar &i condiţiile pentru a candida! soluţionarea contestaţiilor de către %irourile electorale şi

ustiţie! respectarea prevederilor legale re&eritoare la atri%uirea mandatelor etc. $cesta este sensul

validării prevăzute "n art. :A alin. (1)L din Constituţie! iar art. A din regulament restrânge acest

sens.

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :A alin. (1) a devenitart. A4 alin. (1).

12@



Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW.



-ucureşti! 2448! p. WWWWW. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWW... 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.



vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWW..W. on Deleanu! 7nstituţii

şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:!

p. WWW..WW. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional contemporan,

5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWWW.W oan >uraru!

>iai Constantinescu! )rept parlamentar rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti!

244=! p. WWWWWWW. ?livier Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire

constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2! p. :1@:24 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit

parlementaire! >ontcrestien! Paris! 2448! p. =A.

tu'ii

>iaela Ciocină! >ădălina Ute&ania Diaconu! Simina 0ănăsescu!

-an'atul parlamentar ! $nalele Jniversităţii -ucureşti < Drept nr. 2'244=.

14



Incompati*ilităţi ARTIC!"! 1

(1) *imeni nu poate &i! "n acelaşi timp! deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompati%ilă cu

e+ercitarea oricărei &uncţii pu%lice de autoritate! cu e+cepţia

celei de mem%ru al 9uvernului.

() $lte incompati%ilităţi se sta%ilesc prin lege organică.

$"%AR& § 1. Dusti/icarea măsurilor 'e protecţie a man'atului 'eputaţilor şi

senatorilor. § 2. <oţiunea 'e incompatibilitate a man'atului 'e parlamentar cu alte

/uncţii sau 'emnităţi publice. § 3. 7ncompatibilităţile parlamentare se stabilesc e5clusiv prin

"onstituţie sau prin lege organică. § 4. )e/iniţia /uncţiei publice 'e autoritate. § 0. #estricţii pentru e5ercitarea anumitor /uncţii liberale. § . 7ncompatibilitatea cu anumite /uncţii private. § +. 7ncompatibilitatea 'emnităţii 'e 'eputat sau senator cu cea 'e

membru în Parlamentul >uropean sau cu în'eplinirea unei /uncţii

încre'inţate 'e un stat străin. § *. Bncetarea stării 'e incompatibilitate

Comentariu&

' 1. 9ustificarea măsurilor de protecţie a mandatului deputaţilor şisenatorilor

;n toate constituţiile sunt sta%ilite dispoziţii speciale care au rolul de a

asigura independenţa mem%rilor Parlamentului şi protecţia mandatului de ales al

poporului. 0radiţional! sunt utilizate trei categorii de protecţie# incompati%ilităţile!

imunitatea parlamentară şi indemnizaţia.;n sistemul nostru constituţional! deputaţii şi senatorii se %ucură de

independenţă totală &aţă de celelalte structuri statale. $leşii poporului e+ercită pe

11



durata mandatului prerogativele autorităţii pu%lice! ceea ce usti&ică măsurile de

protecţie sta%ilite de Constituţiei! precum şi de cele două egulamente ale

Camerelor legislative. egulamentul Camerei Deputaţilor apro%at prin otărârea

nr. 3'1@@8! prevedea "n art. 1A1 alin. (1) că ,"n timpul mandatului! deputatul se a&lă

"n e+erciţiul autorităţii pu%lice. 0e+tul regulamentar avea rolul să servească ca

suport uridic pentru sancţionarea oricărei &apte ,prin care se aduce atingere

onoarei ori reputaţiei unui deputat! precum şi ameninţarea sau actele de violenţă

săvârşite "mpotriva acestora! "n legătură cu activitatea pe care o des&ăşoară. 0e+tul

citat a &ost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale

nr. 8='1@@8! care a considerat că prin această dispoziţie regulamentară se

contravine prevederilor art.1: din Constituţie! creânduse privilegii unor anumite

categorii de cetăţeni. După cum se poate! "nsă! o%serva! alin. (1) al art. 1A1 din

egulamentul Camerei Deputaţilor nu contravenea cu nimic Constituţiei. >ai

mult! era o prelungire a caracterizării constituţionale a Parlamentului ca autoritate

pu%lică. *u poate &i vreo "ndoială că atri%uţiile deputaţilor şi senatorilor sunt

atri%uţii de autoritate! circumscrise rolului şi &uncţiilor Parlamentului.

De alt&el! Parlamentul nu a ţinut seama de decizia Curţii Constituţionale!

deşi aceasta este generală şi o%ligatorie pentru toate autorităţile pu%lice. 0e+tul

prevăzut "n art. 1A1 alin. (1) din egulamentul Camerei Deputaţilor apro%at prin

otărârea nr.3'1@@8! şi declarat neconstituţional de Curtea Constituţională prin

Decizia nr. 8='1@@8 a &ost reiterat "n art. 2: din 6egea nr. @:'244: privind Statutul

deputaţilor şi al senatorilor! potrivit căruia ,pe durata e+ercitării mandatului de

parlamentar deputaţii şi senatori sunt purtători ai autorităţii pu%lice de stat orice&aptă prin care se aduce atingere onoarei ori reputaţiei unui deputat sau senator! ca

şi ameninţarea ori actele de violenţă săvârşite "mpotriva acestuia! "n legătură cu

e+ercitarea mandatului! se pedepsesc con&orm dispoziţiilor Codului penal privind

in&racţiunile contra autorităţii.

Prin economia sa! art. A1 din Constituţie este sediul regimului uridic al

incompati%ilităţilor parlamentare.$rticolul A1 alin. (2) din Constituţie ridică o pro%lemă de principiu! şi

anume cea a raportului "ntre ,calitatea de deputat sau de senator! care reprezintă o

12



demnitate pu%lică şi cea de &uncţie pu%lică! la care &ace re&erire te+tul citat.

Demnitatea pu%lică este o categorie cu un sens larg! re&erinduse la persoane care

"ndeplinesc &uncţii de autoritate atât "n cadrul puterii legislative! cât şi "n cea

e+ecutivă şi ciar udecătorească. 0ermenul de &uncţie pu%lică este mult mai precis

şi aparţine! "n special! s&erei de reglementare a dreptului administrativ! care

apreciază că! "n general! o autoritate pu%lică cuprinde structural trei elemente# o

anumită competenţă (s&eră de atri%uţii şi proceduri corespunzătoare) anumite

miloace materiale şi &inanciare un anumit personal specializat şi dispus pe criterii

ierarice "n departamente! direcţii! servicii! ş.a.1

' +. 6oţiunea de incompati*ilitate a mandatului de parlamentar cu

alte funcţii sau demnităţi pu*lice

;ntro de&iniţie de dicţionar! incompati%ilitatea e+primă interdicţia ca

cineva să poată e+ercita "n acelaşi timp două activităţi sau &uncţii! inclusiv

demnităţi pu%lice! care prin caracterul lor sunt contradictorii. ;n general mandatul

parlamentarilor este incompati%il cu e+ercitarea concomitentă de către aceştia a

unei alte &uncţii sau demnităţi pu%lice. deea incompati%ilităţii "ntre di&erite &uncţii!

activităţi sau demnităţi pu%lice nu este nouă. 5a a &ost enunţată şi susţinută "ncă din

anticitate! "ntre alţii de $ristotel. $st&el! "n lucrarea sa Politica! gânditorul grec

nota# ,Se mai poate critica şi cumulul &uncţiilor! care la Cartagena trece drept o

mare cinste. Jn om nu poate "mplini %ine decât o singură trea%ă. 5ste datoria

legiuitorului să sta%ilească această diviziune a slu%elor şi să nu ceară de la aceeaşi persoană să cânte din &laut şi să &acă "ncălţăminte. ($ristotel! Politica! Cultura

*aţională! -ucureşti! 1@28! p. @4).

ncompati%ilitatea nu se con&undă cu ineligi%ilitatea! care "nseamnă lipsa

vocaţiei unei persoane de a candida "n alegerile parlamentare sau locale. $st&el!

sunt neeligi%ili (nu pot &i aleşi) pentru că le este interzisă asocierea "n partide

politice# udecătorii Curţii Constituţionale! $vocatul Poporului! magistraţii!

1 $ se vedea $ntonie orgovan! 6ratat 'e 'rept a'ministrativ, vol. 1! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2441! p. =2=.

1



mem%rii activi ai armatei! poliţiştii şi alte categorii de &uncţionari pu%lici! sta%ilite

prin lege organică. Dacă aceste categorii de persoane au intenţia de a candida

pentru un mandat de deputat sau senator! tre%uie să renunţe la calitatea ce "i &ace

neeligi%ili! cel mai târziu până la data depunerii candidaturii.

Spre deose%ire de ineligi%ilitate! care "mpiedică depunerea candidaturii!

categoria de incompati%ilitate permite participarea la alegeri! dar candidatul care a

o%ţinut mandatul de deputat sau de senator tre%uie să opteze pentru demnitatea

pu%lică de parlamentar sau pentru &uncţia incompati%ilă cu aceasta. $ceeaşi logică

constituţională se aplică "n cazul "n care pe parcursul e+ercitării mandatului un

deputat sau senator devine incompati%il datorită cumulului cu o anumită &uncţie

sau activitate a&lată "n contradicţie cu natura mandatului parlamentar.

' . Incompati*ilităţile parlamentare se sta*ilesc e4clusiv prin

Constituţie sau prin le(e or(anică

5ste de esenţa incompati%ilităţilor! ca acestea să &ie sta%ilite printro

soluţie legislativă de nivel constituţional sau adoptată de Parlamentul ordinar.

ncompati%ilităţile nu pot &i deduse din practică! "ntrucât acest demers ar da naştere

la a%uzuri pentru ai "mpiedica pe parlamentari să des&ăşoare anumite activităţi.

0ezele proiectului de Constituţie au optat pentru soluţia că incompati%ilităţile

deputaţilor şi senatorilor să &ie sta%ilite printro lege organică. Proiectul de

Constituţie a respins această opţiune şi a sta%ilit cadrul de reglementare a regimului

incompati%ilităţilor! păstrat şi "n Constituţia revizuită "n 244.

' /. 2efiniţia funcţiei pu*lice de autoritate

0e+tul art. A1 alin. (2) din Constituţie este &oarte clar# ,calitatea de

deputat sau de senator este incompati%ilă cu e+ercitarea oricărei &uncţii pu%lice de

18



autoritate! cu e+cepţia celei de mem%ru al 9uvernului (s.n.). Constituţia interzice!

ast&el! &ormal cumulul mandatului de parlamentar cu oricare altă &uncţie pu%lică de

autoritate cu e+cepţia menţionată.

Cali&icarea termenului de ,&uncţie pu%lică de autoritate este e+clusiv

teoretică! nemai&iind necesar! după părerea noastră! să intervină 6egiuitorul ordinar

pentru a e+empli&ica &uncţii pu%lice de autoritate incompati%ile cu mandatul de

deputat sau senator. Parlamentul poate! "nsă să sta%ilească prin lege organică orice

alte incompati%ilităţi cu mandatul de parlamentar! dar nu cu &uncţii pu%lice de

autoritate! ci cu orice alte &uncţii pu%lice! "n special cu &uncţii private. De alt&el! "n

6egea nr. 1:1'24! precum şi "n 6egea nr.@:'244: au &ost prevăzute

incompati%ilităţi ale mandatului parlamentar cu &uncţii din economie! care sunt

&uncţii private.

;n ceea ce priveşte regimul de incompati%ilitate a calităţii de deputat sau

senator! cu orice &uncţii pu%lice de autoritate! tre%uie su%liniat că rolul esenţial al

acesteia este de a asigura independenţa parlamentarilor "n e+ercitarea mandatului

"ncredinţat de popor şi! totodată! %una &uncţionare a anumitor servicii pu%lice! care

ar &i ast&el periclitată! dacă &uncţionarul pu%lic ar &i "n acelaşi timp şi parlamentar.

Prin cumularea mandatului de parlamentar cu oricare altă &uncţie pu%lică

de autoritate sau ciar cu o &uncţie privată! ipotetic sta%ilită prin lege specială!

deputatul sau senatorul ar putea intra "n con&lict cu prerogativele şi o%ligaţiile sale

parlamentare. Sar putea produce ciar o con&uzie de atri%uţii legislative şi

e+ecutive ori ciar urisdicţionale "ncredinţate aceleiaşi persoane! deputat sau

senator.Pe de altă parte! prin regimul de incompati%ilităţi se evită ca deputatul

sau senatorul! derogând de la o%ligaţiile sale de ales al poporului! să devină

o%edient &aţă de pretenţiile 5+ecutivului! care lar salariza pentru "ndeplinirea unei

&uncţii pu%lice de autoritate pe timpul e+ercitării mandatului său parlamentar.

? altă pro%lemă teoretică şi! totodată! practică! de discutat "n legătură cu

regimul incompati%ilităţilor sta%ilit de art.A1 din Constituţie! este dacă 6egiuitorulConstituant a avut "n vedere e+clusiv &uncţiile pu%lice de autoritate sau şi anumite

&uncţii private. ? asemenea pro%lemă ipotetică poate &i pusă "ntrucât art.A1 alin.()

1=



din Constituţie! disociat de alin.(2) al aceluiaşi articol! conţine o &ormulare

generală# $lte incompati%ilităţi se sta%ilesc prin lege organică. Pe această cale şi

respectânduse numai condiţia constituţională privind natura organică a legii prin

care sar sta%ili alte incompati%ilităţi! a &ost posi%il ca 6egiuitorul să prevadă

ulterior adoptării Constituţiei că mandatul de deputat sau senator este incompati%il

cu anumite &uncţii private.

Deşi principiul general "n materie este compati%ilitatea mandatului

parlamentar cu activităţile private! dată &iind &ormularea generală din art.A1 alin.()

din Constituţie! sa putut admite ca printro lege organică să &ie prevăzute ast&el de

incompati%ilităţi. 0otuşi! "n selectarea unor ast&el de &uncţii private (incompati%ile

cu mandatul de parlamentar) este necesar să se acorde o atenţie deose%ită pentru a

nu se e+tinde regimul incompati%ilităţilor la orice &uncţie privată. ? asemenea

manieră de a%ordare a regimului de incompati%ilităţi ar duce la a%uzuri! la

"mpiedicarea unor parlamentari incomozi săşi e+ercite mandatul! o%ligândui! "n

ultimă instanţă! să renunţe la acesta "n %ene&iciul &uncţiei private incompati%ile.

;n 0ezele proiectului de Constituţie sa prevăzut că regimul

incompati%ilităţilor deputaţilor şi senatorilor va &i sta%ilit printro lege organică. ;n

dez%aterile parlamentare sa propus! "nsă! ca sediul materiei privind drepturile şi

"ndatoririle mem%rilor Camerelor (inclusiv incompati%ilităţile) săl constituie

Constituţia. Propunerea nu a &ost! "nsă! acceptată de $dunarea Constituantă! care a

respins şi o altă propunere vizând sta%ilirea incompati%ilităţilor prin constituţie şi

nu printro lege.

Supusă la vot teza nr. = din proiectul de 0eze (,Drepturile şi "ndatoririle parlamentarilor! precum şi incompati%ilităţile acestora sunt sta%ilite printro lege

organică)! a &ost apro%ată de $dunarea Constituantă. 0otuşi! "n proiectul de

Constituţie sa optat pentru soluţia reglementării constituţionale a regimului

incompati%ilităţilor parlamentare. $rt. :A din proiect avea următoarea &ormulare#

,ncompati%ilităţi(1) *imeni nu poate &i! "n acelaşi timp! deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompati%ilă cu e+ercitarea oricărei&uncţii pu%lice de autoritate! cu e+cepţia cele de mem%ru al 9uvernului.

() $lte incompati%ilităţi se sta%ilesc prin lege organică.

1:



0e+tul din proiectul de Constituţie a &ost adoptat de $dunarea

Constituantă. ;n art. A1 alin. (1)! Constituţia prevede că nimeni nu poate &i! "n

acelaşi timp! deputat şi senator. aţiunea acestei interdicţii este clară# Parlamentul

omâniei &iind %icameral! &iecare Cameră "şi des&ăşoară activitatea "n mod

autonom &aţă de cealaltă. Ca atare! activitatea deputaţilor şi senatorilor! deşi se

completează una pe alta! sunt separate.

;n a&ară de această incompati%ilitate e+presă! 6egiuitorul Constituant a

prevăzut "n art. A1 alin. (2) că demnitatea de deputat sau de senator este

incompati%ilă cu e+ercitarea oricărei &uncţii pu%lice de autoritate! cu e+cepţia celei

de mem%ru al 9uvernului.

Jn caz special de incompati%ilitate este reglementat "n otărârea

Parlamentului nr.4 din 2 iunie 1@@ privind organizarea şi &uncţionarea Comisiei

comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru e+ercitarea

controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului omân de n&ormaţii. ;n art. 1

alin. (8) din această otărâre se prevede că mem%rii comisiei (deputaţi şi senatori)

nu pot &ace parte din 9uvern. 5ste evident că prin acest te+t otărârea

Parlamentului nr. 4'1@@ e+cede prevederilor art. A1 alin. (2) din Constituţie! care

prevede cumulul mandatului de parlamentar cu cel de mem%ru al 9uvernului.

;nainte de a analiza conceptul de ,&uncţie pu%lică de autoritate! tre%uie

spus că este de esenţa regimului parlamentar posi%ilitatea cumulului calităţii de

deputat sau senator cu &uncţia de mem%ru al 9uvernului. Cu toate acestea! având "n

vedere caracterul semiprezidenţial al regimului politic instituit prin Constituţia din

1@@1! ar &i &ost de pre&erat să nu se &i permis cumulul celor două demnităţi pu%lice.De alt&el! aşa cum rezultă şi din practica parlamentară! sarcinile e+ecutive ale

mem%rilor 9uvernului care cumulează &uncţia guvernamentală cu demnitatea de

deputat sau senator! nu permit "ntotdeauna acestora să se implice! la &el ca ceilalţi

parlamentari! "n activitatea Camerelor ai căror mem%ri sunt. egulamentele

Camerelor conţin prevederi clare "n ceea ce priveşte participarea acestora la

dez%aterile parlamentare. De pildă! "n art. 212 alin. (=) din egulamentul CamereiDeputaţilor se prevede că prezenţa deputaţilor! dacă sunt şi mem%ri ai 9uvernului!

la lucrările "n plen ale Camerei este o%ligatorie la desciderea şi "nciderea

1A



sesiunilor! la dez%aterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor

legislative din s&era lor de competenţă! la des&ăşurarea orei ministeriale consacrată

"ntre%ărilor şi răspunsurilor la "ntre%ări! la dez%aterea interpelărilor privind politica

ministerului de care răspund! la prezentarea rapoartelor şi declaraţiilor politice ale

primuluiministru.

;n ceea ce priveşte categoria de ,&uncţii pu%lice de autoritate! aceasta nu

poate &i e+plicată satis&ăcător &ără a ne raporta la alte concepte! cum ar &i ,serviciu

pu%lic! ,act de autoritate! ,acte de gestiune. Prin serviciu pu%lic se "nţelege o

activitate prevăzută e+pres la nivelul statului sau al unităţilor administrativ

teritoriale! pusă la dispoziţia pu%licului! "n scopul de a satis&ace "n mod regulat şi

continuu! nevoi cu caracter general! care nu ar putea &i soluţionate deplin şi "n

permanenţă prin iniţiativa particulară. $tragem atenţia că serviciul pu%lic este o

activitate şi nu organismul care o e+ercită. $şa cum sa su%liniat "n literatura de

specialitate! statul "şi "ndeplineşte &uncţiile sale prin intermediul unor structuri

organizatorice alcătuite dintro sumă de servicii pu%lice cu autorul cărora el poate

legi&era! poate administra şi poate soluţiona litigiile.

$ctul de autoritate este de&init cu predilecţie "n doctrina de drept

administrativ. $st&el! actul (administrativ) de autoritate este actul uridic "ndeplinit

de un &uncţionar pu%lic prin care acesta! acţionând "n numele puterii suverane şi

autorităţii statului! ordonă! comandă! interzice altor su%iecte de drept! care sunt

o%ligate să se supună. $şa cum sa arătat "n doctrina dreptului administrativ! actul

administrativ de autoritate este o mani&estare de voinţă &ăcută de organul

administrativ competent! prin care se creează o situaţie uridică generală sauindividuală guvernată de norme de drept pu%lic! "n care găsim ideea de dominaţie

şi comandă. 7uncţionarii administrativi e+ercită! "nsă! ca orice persoană

particulară! şi acte de gestiune. $cestea sunt acte de administrare a patrimoniului

unei autorităţi pu%lice.

$ctul administrativ de gestiune este! la &el ca şi actul de autoritate! tot o

mani&estare de voinţă &ăcută de un organ competent! dar "n scopul creării uneisituaţii uridice cu caracter patrimonial! reglementată de dreptul privat.

13



$ctele de autoritate pot &i "ndeplinite nu numai de puterea e+ecutivă sau

de administraţia pu%lică! ci şi de puterea legislativă. $st&el! legile adoptate de

Parlament sunt acte de putere (autoritate) pu%lică. Prin ele se urmăreşte un interes

general. De asemenea! legile conţin reguli generalo%ligatorii şi impersonale a

căror nerespectare atrage după sine sancţiuni legale. -ugetul de stat! de pildă! este

un act de autoritate adoptat "n &orma legii.

7aţă de cele arătate! se poate concide că "n "nţelesul art. A1 alin. (2) din

Constituţie &uncţiile pu%lice de autoritate sunt cele prin care autorităţile pu%lice!

e+ercită! potrivit competenţelor ce li sa con&erit! atri%uţii de comandă. 7uncţiile

pu%lice de autoritate la care &ace trimitere art. A1 alin. (2) din Constituţie pot &i

elective sau neelective. 5vident! nu ne re&erim e+clusiv la Parlament! 9uvern şi

instanţe udecătoreşti. Sunt şi alte autorităţi pu%lice care e+ercită atri%uţii de

comandă! deşi nu &ac parte din sistemul puterii. *e re&erim! "n acest sens! la Curtea

Constituţională! Curtea de Conturi sau ciar la $vocatul Poporului! care au vocaţia

să emită acte de autoritate.

? altă constatare! care rezultă din art.A1 alin.(2) din Constituţie este că

&uncţiile pu%lice care nu au caracter de autoritate nu constituie incompati%ilităţi cu

calitatea de deputat sau senator. De pildă! &uncţia de %i%liotecar sau de muzeogra&

ori de pro&esor sunt &uncţii pu%lice! dar nu presupun e+erciţiul autorităţii statului.

$semenea &uncţii sunt pe deplin compati%ile! după părerea noastră! cu demnitatea

de parlamentar. De alt&el! "n practica parlamentară! -irourile permanente ale celor

două Camere legislative au apro%at cumulul calităţii de deputat şi! respectiv!

senator cu &uncţii didactice! activităţi ştiinţi&ice şi de cercetare ş.a.

' 0. Restricţii pentru e4ercitarea anumitor funcţii li*erale

Deseori! "n practica parlamentară sa pus pro%lema compati%ilităţii

demnităţii de senator ori deputat cu e+ercitarea unei activităţi li%erale! cum este cea

de avocat! atunci când avocatul având calitatea de parlamentar pledează ca apărător"n anumite procese. Sigur! "n aceste cazuri! incompati%ilitatea are raţiuni morale şi

mai puţin legale. Sa spus că implicarea parlamentarilor "n anumite procese penale

1@



"n calitate de apărători ai unor persoane acuzate de săvârşirea de in&racţiuni

deose%it de grave! precum cele de corupţie! tra&ic de persoane sau de droguri!

spălare de %ani etc. pot avea un impact ne&avora%il "n privinţa modului de percepţie

a Parlamentului de către cetăţeni. De asemenea! din aceeaşi perspectivă sa pus

pro%lema e+istenţei unui vădit con&lict de interese atunci când parlamentarul ("n

calitate de avocat) ar pleda "ntro cauză civilă sau comercială "mpotriva statului

român. Pentru a "ntări independenţa parlamentarilor sa propus ciar instituirea

unui egistru Pu%lic al ntereselor Parlamentarilor care să cuprindă declaraţiile

acestora privind interesele personale care ar putea să "i in&luenţeze "n &ormularea

unor propuneri legislative.

Printro completare a 6egii nr. 1:1'244 &ăcută de ?rdonanţa de urgenţă

a 9uvernului nr. AA'244! apro%ată prin 6egea nr. 234'244! sa precizat că

deputatul sau senatorul care pe durata e+ercitării mandatului de parlamentar

doreşte să e+ercite şi pro&esia de avocat nu poate să pledeze "n cauzele ce se udecă

de către udecătorii sau tri%unale şi nici nu poate acorda asistenţă uridică la

parcetele de pe lângă aceste instanţe. Potrivit aceleiaşi completări! deputaţilor sau

senatorilor avocaţi li se interzice să acorde asistenţă uridică "nvinuiţilor sau

inculpaţilor şi nici nu "i pot asista "n instanţe "n cauze penale privind#

a) in&racţiunile de corupţie! in&racţiunile asimilate in&racţiunilor de

corupţie! in&racţiunile "n legătură directă cu in&racţiunile de corupţie! precum şi

in&racţiunile "mpotriva intereselor &inanciare ale Comunităţilor 5uropene!

prevăzute "n 6egea nr. A3'2444 pentru prevenirea! descoperirea şi sancţionarea

&aptelor de corupţie! cu modi&icările şi completările ulterioare %) in&racţiunile prevăzute "n 6egea nr. 18'2444 privind com%aterea

tra&icului şi consumului ilicit de droguri! cu modi&icările şi completările ulterioare

c) in&racţiunile privind tra&icul de persoane şi in&racţiunile "n legătură cu

tra&icul de persoane! prevăzute "n 6egea nr. :A3'2441 privind prevenirea şi

com%aterea tra&icului de persoane! cu modi&icările şi completările ulterioare

d) in&racţiunea de spălare a %anilor! prevăzută "n 6egea nr. :=:'2442 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării %anilor! cu modi&icările ulterioare

184



e) in&racţiunile contra siguranţei statului! prevăzute "n art. 1== < 1A din

Codul penal

&) in&racţiunile care "mpiedică "n&ăptuirea ustiţie! prevăzute "n

art. 1=@ 2A2 din Codul penal

g) in&racţiunile contra păcii şi omenirii! prevăzute "n art. =: < :1 din

Codul penal.

Deputatul sau senatorul a&lat "ntro ast&el de situaţie nu poate să pledeze

"n cauzele civile sau comerciale "mpotriva statului! a autorităţilor sau instituţiilor

pu%lice! a companiilor naţionale ori a societăţilor naţionale "n care acestea sunt

părţi. De asemenea! nu poate să pledeze "n procesele intentate statului român! "n

&aţa instanţelor internaţionale.

Potrivit 6egii nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor şi

celor două regulamente ale Camerelor! calitatea de deputat sau senator este

incompati%ilă cu &uncţia de Preşedinte al omâniei. egulamentele Camerelor şi

6egea nr. @:'244: conţin! totodată! prevederi e+prese privind regimul concret al

incompati%ilităţilor şi soluţionarea stărilor de incompati%ilitate ale mem%rilor

Parlamentului. 5ste clar că incompati%ilităţile deputaţilor nu pot di&eri de cele ale

senatorilor.

' #. Incompati*ilitatea cu anumite funcţii private

6egea nr. @:'244: ! a prevăzut "n art. 1= alin. (1) că demnitatea de deputat

sau de senator este incompati%ilă cu următoarele &uncţii#a) preşedinte! vicepreşedinte! director general! director! administrator!

mem%ru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţi comerciale! inclusiv

%ănci sau alte instituţii de credit! la societăţi de asigurare şi cele &inanciare! precum

şi "n instituţii pu%lice

%) preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau

asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute de legea respectivăc) reprezentant al statului "n adunările generale ale societăţilor

comerciale prevăzute la lit. a)

181



d) manager sau mem%ru al consiliilor de administraţie ale regiilor

autonome! companiilor şi societăţilor naţionale

e) comerciant persoană &izică

&) mem%ru al unui grup de interes economic! de&init con&orm legii.

7uncţiile respective au &ost declarate incompati%ile cu demnitatea de

deputat şi senator şi de 6egea nr. 1:1'244.

' . Incompati*ilitatea demnităţii de deputat sau senator cu cea de

mem*ru )n Parlamentul :uropean sau cu )ndeplinirea unei funcţii

)ncredinţate de un stat străin

0otodată! 6egea nr. @:'244: a prevăzut "n art. 1: alin. (2) şi () şi alte

incompati%ilităţi. $st&el! calitatea de deputat sau de senator este incompati%ilă cu

calitatea de mem%ru cu drepturi depline "n Parlamentul 5uropean şi! respectiv cu o

&uncţie pu%lică "ncredinţată de un stat străin! cu e+cepţia acelor &uncţii prevăzute "n

acordurile şi convenţiile la care omânia este parte.

ncompati%ilitatea mandatului de deputat sau senator cu cea de mem%ru

al Parlamentului 5uropean este evidentă nu numai din punct de vedere legal.

5+ercitarea oricăruia dintre cele două tipuri de mandat poate &i pentru anumite

perioade simultană! ceea ce este o imposi%ilitate de &apt. Pro%lema acestui gen de

incompati%ilitate ridică! "nsă! unele pro%leme de natură constituţională! la care ne

vom re&eri "n continuare.

Dacă art. A1 alin. (2) din Constituţie se re&eră la ,oricare &uncţii pu%licede autoritate! această precizare constituţională dispensează Parlamentul ordinar de

e+cesul legislativ prin care ar sta%ili o anume &uncţie pu%lică de autoritate! cum ar

&i! de pildă! cea de europarlamentar. 6ogica acestui te+t constituţional ne duce la

concluzia că "n s&era ,oricărei &uncţii pu%lice de autoritate intră şi &uncţia de

,mem%ru cu drepturi depline "n Parlamentul 5uropean. Ca atare!

incompati%ilitatea mandatului de parlamentar cu cel de europarlamentar a &ostsoluţionată "ncă din momentul apro%ării Constituţiei din 1@@1. $ceastă interpretare

este con&ormă Deciziei Consiliului Jniunii 5uropene din 2 septem%rie 2442!

182



privind modi&icarea actului re&eritor la alegerea europarlamentarilor prin vot

universal direct! care a sta%ilit că "ncepând cu alegerile din 2448 e+istă

incompati%ilitate "ntre calitatea de mem%ru al Parlamentului 5uropean şi calitatea

de mem%ru al unui parlament naţional. ezultă din această logică! că art. 1:

alin. (2) din 6egea nr. @:'244:! prin care se sta%ileşte incompati%ilitatea

mandatului de deputat şi senator "n Parlamentul omâniei cu demnitatea de

mem%ru cu drepturi depline "n Parlamentul 5uropean se suprapune pe un te+t

constituţional dea e+istent care interzice implicit acelaşi tip de cumul.

Pro%lema cumulului de reglementare privind statutul deputaţilor şi al

senatorilor (constituţională şi legală) nu este! "nsă! simplă! dacă ipotetic nu

analizăm calitatea de mem%ru al Parlamentului 5uropean ca &iind o &uncţie pu%lică

de autoritate. $nalizat din această perspectivă teoretică de la%orator e+perimental!

art. 1: alin. (2) din 6egea nr. @:'244:! nu se suprapune pe te+tul art. A1 alin. (2)

din Constituţie! ci reglementează un caz particular de incompati%ilitate care e+cede

art. A1 din Constituţie. ;n acest caz! "nsă! va tre%ui să admitem! &ără susţinerea unor

argumente! că &uncţia de europarlamentar nu ar &i o &uncţie pu%lică de autoritate.

Sensul etimologic comun al &uncţiei pu%lice de autoritate &ace trimitere

directă şi e+clusivă la autoritatea unui stat determinat. 5uroparlamentarii nu

reprezintă! "nsă! statul al căror cetăţeni sunt ci naţiunea. *ici parlamentarii români

nu reprezintă statul român ci pe cetăţenii români. 5uroparlamentarii români nu vor

&i purtătorii suveranităţii şi autorităţii statului român! nu vor "ndeplini o &uncţie

pu%lică! la care &ace trimitere art.1: alin.() din Constituţie. De alt&el! se ştie că pot

candida la alegerile pentru desemnarea europarlamentarilor şi persoane care aucetăţenie română dar sunt cetăţeni ai statelor mem%re ale Jniunii 5uropene şi au

domiciliul sau reşedinţa "n omânia. *ici o autoritate pu%lică din omânia nu va

avea control asupra activităţii europarlamentarilor! ori! acest gen de raport este

relevant pentru orice &uncţie pu%lică de autoritate.

Potrivit reglementărilor comunitare! incompati%ilităţile mandatului de

europarlamentar se raportează la calitatea acestora de mem%ru "n guvernelenaţionale ale statelor mem%re ale Jniunii sau de mem%ru al Consiliului! Comisiei!

Curţii de Hustiţie! Curţii de conturi! Consiliului 5conomic şi Social! Consiliului

18



Concurenţei! Consiliului Consultativ al C5C$ sau de o&icial sau &uncţionar

administrativ al instituţiilor comunitare sau al unui organ de pe lângă aceasta ori a

gre&ei Curţii de Hustiţie.

5uroparlamentarii nu reprezintă statul român! ţara ca atare ci pe cetăţenii

acesteia şi nu numai pe ei.

;ncă de la constituirea "n 1@=1 a Comunităţii 5uropene a Căr%unelui şi

?ţelului sa prevăzut "n&iinţarea unei $dunări comune compusă din ,reprezentanţi

ai popoarelor reunite "n Comunitate. Calitatea mem%rilor $dunării! devenită

o&icial Parlamentul 5uropean prin $ctul Jnic 5uropean adoptat "n 1@3:! nu sa

scim%at din 1@=1 până "n prezent# ei sunt reprezentanţi direcţi ai cetăţenilor

statelor mem%re ale Jniunii 5uropene! căpătând o legitimitate identică cu cea a

mem%rilor parlamentelor naţionale! cu di&erenţa că Jniunea e+cede organizării

politice statale. 7iecare europarlamentar "n parte este reprezentantul tuturor

cetăţenilor Jniunii 5uropene. ;n aceste condiţii! este de neconceput ca

europarlamentarii români să reprezinte omânia "n Parlamentul 5uropean.

Jn argument "n acest sens este şi articolul 13@ al 0ratatului privind

instituirea Comunităţilor 5uropene! care cali&ică mem%rii Parlamentului 5uropean

ca reprezentanţi ai popoarelor reunite "n Comunitate. Ui articolul 24 al 0ratatului

de instituire a unei Constituţii pentru 5uropa prevede e+pres că Parlamentul

5uropean este &ormat din reprezentanţii cetăţenilor Jniunii.

Prin 6egea nr. 1:1'244 sa prevăzut că "n mod e+cepţional! -iroul

permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului! la propunerea 9uvernului şi cu

avizul comisiilor uridice! poate apro%a participarea deputatului sau a senatoruluica reprezentant al statului "n adunarea generală a acţionarilor ori ca mem%ru "n

consiliul de administraţie al regiilor autonome! companiilor sau societăţilor

naţionale! instituţiilor pu%lice ori al societăţilor comerciale! inclusiv %ăncile sau

alte instituţii de credit! societăţile de asigurare şi cele &inanciare! de interes

strategic sau "n cazul "n care un interes pu%lic impune aceasta.

6egea nr. @:'244: interzice e+pres "n art. 1A &olosirea numelui unei persoane "nsoţită de calitatea sa de deputat sau de senator "n orice acţiune

188



pu%licitară privitoare la orice societate comercială! &inanciară ori industrială sau

altele asemenea cu scop lucrativ.

' 3. ;ncetarea stării de incompati*ilitate

Deputatul sau senatorul care la data intrării "n e+erciţiul mandatului şi

după validare se a&lă "n una dintre incompati%ilităţile prevăzute de 6egea

nr. @:'244: sau de alte legi speciale! va in&orma "n scris "n termen de 1= zile!

-iroul permanent al Camerei din care &ace parte! despre această situaţie. ;n termen

de 4 de zile de la e+pirarea acestui termen! deputatul sau senatorul va opta "ntre

mandatul de deputat sau de senator şi &uncţia ori &uncţiile incompati%ile!

demisionând potrivit opţiunii sale. ;n cazul "n care deputatul sau senatorul nu şia

e+primat opţiunea! este considerat demisionat de drept. Situaţia se aduce la

cunoştinţa Camerei! care constată demisia de drept. otărârea Camerei de

constatare a demisiei şi declarare a locului vacant se pu%lică "n >onitorul ?&icial

al omâniei! Partea .

6ocul devenit vacant ca urmare a demisiei va &i ocupat prin alegeri

parţiale organizate "n colegiul uninominal "n care locul de parlamentar a devenit

vacant.

Procedura de declarare a stării de incompati%ilitate se completează cu

dispoziţiile corespunzătoare cuprinse "n regulamentul &iecărei Camere. Cazurile de

incompati%ilitate sunt trimise spre e+aminare Comisiei uridice! de disciplină şi

imunităţi a Camerei Deputaţilor! sau respectiv a Senatului! care va "ntocmi unraport. Propunerile comisiei se apro%ă de Cameră cu votul maorităţii mem%rilor

săi. Dacă deputatul sau! după caz! senatorul a &ăcut să "nceteze cauza de

incompati%ilitate! după sesizarea comisiei! se va lua act despre aceasta "n

procesulver%al al şedinţei asemenea cazuri nu se trec "n raportul comisiei.

Deşi nici Constituţia! nici regulamentele parlamentare! nu conţin re&eriri

la con&lictul de interese! acesta este reglementat prin lege. ;n acest sens! 6egeanr. 1:1'244 prevede că prin con&lict de interese se "nţelege situaţia "n care

persoana ce e+ercită o demnitate pu%lică sau o &uncţie pu%lică are un interes

18=



personal de natură patrimonială! care ar putea in&luenţa "ndeplinirea cu

o%iectivitate a atri%uţiilor care "i revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Principiile care stau la %aza prevenirii con&lictului de interese "n e+ercitarea

demnităţilor pu%lice şi &uncţiilor pu%lice! aşa cum acesta este de&init prin lege sunt#

imparţialitatea! integritatea! transparenţa deciziei şi supremaţia interesului pu%lic.

Con&lictul de interese apare "n situaţia "n care o persoană! care deţine o

&uncţie pu%lică! are un interes personal care ar putea in&luenţa "ndeplinirea cu

o%iectivitate a sarcinilor care "i revin. Con&lictul de interese presupune un interes

personal# de cele mai multe ori acesta este de natură &inanciară! dar poate "m%răca

şi o altă &ormă. De pildă! se poate urmări o%ţinerea unor avantae pentru soţ'soţie

sau copil. Con&lictul apare "n momentul "n care interesul personal se opune

e+ercitării cu o%iectivitate a &uncţiei pu%lice. Principiile &undamentale care stau la

%aza con&lictului de interese sunt acelea ale imparţialităţii şi principiul integrităţii.

Parlamentarii a&laţi "ntro asemenea situaţie ar tre%ui săşi declare interesele.

Declaraţia de interese este un concept deose%it de comple+! de sorginte

%ritanică! strâns legat de acela al con&lictului de interese. $ceastă noţiune pune mai

mult accent pe eventualele relaţii &inanciare şi economice care ar putea a&ecta

independenţa şi imparţialitatea mem%rilor Parlamentului decât pe riscul "m%ogăţirii

&ără ustă cauză. >odelul &rancez se &undamentează pe principii di&erite! relevând

un grad mare de ne"ncredere "n ocupanţii &uncţiilor pu%lice &aţă de modelul

%ritanic. $şadar! dacă principala preocupare a sistemelor care au adoptat modelul

declaraţiilor de interese este aceea de a promova transparenţa! preocuparea

modelului %azat pe declaraţiile de avere este aceea de a lupta "mpotriva corupţiei.


,0. Drepturile şi "ndatoririle parlamentarilor! precum şi

incompati%ilităţile acestora sunt sta%ilite printro lege organică.


Incompati*ilităţi ARTIC!"! #(1) *imeni nu poate &i! "n acelaşi timp! deputat şi senator.

18:



(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompati%ilă cu

e+ercitarea oricărei &uncţii pu%lice de autoritate! cu e+cepţia

celei de mem%ru al 9uvernului.


ncompati%ilitatea dintre &uncţii nu este "ntre e+erciţiul lor! ci "ntre deţinerea lor deci!

"n caz de incompati%ilitate! aceeaşi persoană nu poate &i titulara &uncţiilor incompati%ile! &ără nici

o considerare după cum ea le e+ercită sau nu le e+ercită! aşa cum "n mod corect rezultă din

prevederile art. 1=: alin. 1 din regulamentL "n consecinţă! calitatea de Preşedinte al omâniei!

ciar cu titlu interimar! nu poate &i cumulată cu aceea de preşedinte al Senatului! ciar dacă

e+ercitarea acestei calităţi este suspendată incompati%ilitatea &uncţiei prezidenţiale priveşte şi apartenenţa politică a

preşedintelui Senatului! apartenenţă de care! "nsă! este legată calitatea sa parlamentară.


2+ mai 1%%4.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW..


"onstituţia #om$niei revizuită. "omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK!-ucureşti! 2448! p. WWWWWW oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWWW.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.




şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWW..L 5ste vor%a de egulamentul Senatului apro%at prin otărârea Senatului nr. 1: din 4 iunie 1@@! pu%licată

"n >. ?&. nr. 1A3 din 2A iunie 1@@.

18A



WW. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional contemporan, 5ditura C. .

-ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWW..W oan >uraru!


244=! p. WWWWWW ?livier Duamel! Qves >Rn! )ictionnaire

constitutionnel ! P.J.7.! Paris! 1@@2! p. 2=@2:1 8@88@: Pierre $vril!

Hean 9icTuel! )roit parlementaire! >ontcrestien! Paris! 2448! p. 383 Pierre

Pactet! 7erdinand >RlinSoucramanien! )roit constitutionnel ! Sire! Paris! 244A!

p. 88488 9eorges -urdeau! 7rancis amon! >icel 0roper! )roit

constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. =A:=3 DominiTue Cagnolland! )roit

constitutionnel contemporain, Sire! Paris! 1@@@! p. 222= -ernard Cante%out!

)roit constitutionnel et science politi8ue! $rmand Colin! Paris! 1@@=! p. =A3=3.

tu'ii

Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. +1 'in "onstituţie ! "n

,Curierul Hudiciar nr. 12'244: >iaela Ciocină! >ădălina Ute&ania Diaconu!

Simina 0ănăsescu! -an'atul parlamentar ! $nalele Jniversităţii -ucureşti < Drept

nr. 2'244=.

Imunitatea

parlamentară

ARTIC!"! +

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot &i traşi la răspundere uridică

pentru voturile sau pentru opiniile politice e+primate "n

183



e+ercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot &i urmăriţi şi trimişi "n udecată

penală pentru &apte care nu au legătură cu voturile sau cu

opiniile politice e+primate "n e+ercitarea mandatului! dar nu pot

&i perceziţionaţi! reţinuţi sau arestaţi &ără "ncuviinţarea

Camerei din care &ac parte! după ascultarea lor. Jrmărirea şi

trimiterea "n udecată penală se pot &ace numai de către

Parcetul de pe lângă ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie.

Competenţa de udecată aparţine ;naltei Curţi de Casaţie şi

Hustiţie.

() ;n caz de in&racţiune &lagrantă! deputaţii sau senatorii pot &i

reţinuţi şi supuşi perceziţiei. >inistrul ustiţiei "l va in&orma

ne"ntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a

perceziţiei. ;n cazul "n care Camera sesizată constată că nu

e+istă temei pentru reţinere! va dispune imediat revocarea

acestei măsuri.

$"%AR& § 1. #eglementarea imunităţii parlamentare în proiectul 'e "onstituţie. § 2. <oţiunea 'e imunitate parlamentară. § 3. "e înţelegem prin opinie politică în sensul art. +2 alin. (1 'in

"onstituţie; § 4. )i/erenţa între opinie politică şi 'eclaraţie politică. § 0. )e/iniţia legală a imunităţii parlamentare.

§ . <oua reglementare a imunităţii parlamentare în "onstituţiarevizuită.

Comentariu&

' 1. Re(lementarea imunităţii parlamentare )n proiectul de

Constituţie

;n 0ezele proiectului de Constituţie nu sa &ăcut nicio re&erire la

instituirea regimului imunităţii parlamentare. ;n cadrul dez%aterilor Constituantei

18@



pe marginea propunerilor de reglementare constituţională &ăcute "n 0eze! sa

a%ordat şi pro%lema imunităţii parlamentare. $st&el! la 0eza nr. 8 re&eritoare la

compunerea Senatului! deputatul Oasile Uuţu a propus includerea unui alineat

distinct! potrivit căruia ,mem%rii Parlamentului nu pot &i urmăriţi pentru opiniile şi

voturile e+primate "n perioada e+ercitării mandatului de deputat ($ se vedea

lucrarea ?!eneza "onstituţiei #om$niei! 1%%1, Lucrările &'unării "onstituante!

egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@3! p. 8::). Comisia

"nsărcinată cu redactarea proiectului de Constituţie a e+aminat propunerea &ăcută şi

a propus două te+te (art. :3 şi art. :@) pentru reglementarea imunităţii

parlamentare# unul consacrat imunităţii ca atare! care reglementa! de &apt!

inviola%ilitatea parlamentară! şi altul care! su% denumirea de ,independenţa

opiniilor! statua lipsa răspunderii uridice a deputaţilor şi senatorilor pentru

voturile sau pentru opiniile politice e+primate "n e+ercitarea mandatului.

6a primul te+t (art. :3) deputatul >iKlos 7azaKas a propus un

amendament care a prevăzut dreptul parlamentarului "mpotriva căruia sa declanşat

procedura reţinerii! arestării! perceziţionării sau trimiterii "n udecată penală sau

contravenţională! de a &i ascultat de către Camera din care &ace parte "nainte de

"ncuviinţarea de către aceasta a măsurilor respective. Principiul avut "n vedere la

amendamentul propus sa %azat pe ideea că nici un parlamentar nu poate &i reţinut

şi nu poate &i trimis "n udecată &ără preala%ila sa ascultare de către Camera căreia

acesta "i aparţine ($ se vedea lucrarea ?!eneza "onstituţiei #om$niei. 1%%1.

Lucrările &'unării "onstituante@! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti!

1@@3! p. :@A). Comisia de redactare a proiectului de Constituţie şia "nsuşit acestamendament! iar $dunarea Constituantă a adoptat art. :3 "n &ormularea iniţială

completată cu amendamentul acceptat.

' +. 6oţiunea de imunitate parlamentară

olul măsurilor de protecţie sta%ilite "n art. A2 din Constituţie este de agaranta deputaţilor şi senatorilor o deplină li%ertate de acţiune "n e+ercitarea

mandatului cu care au &ost "nvestiţi de alegători şi! "n acelaşi timp! de ai &eri de

1=4



ipoteticele ingerinţe! ameninţări! intimidări din partea puterii e+ecutive şi! ciar!

din partea alegătorilor! a partidelor politice ce iau propus candidaţi! ori a unor

organisme guvernamentale sau neguvernamentale.

Curtea Constituţională a statuat dea "n urisprudenţa sa că prin locul ce i

sa rezervat Parlamentului "n sistemul autorităţilor pu%lice de către art. 2 alin. (1) şi

art. :1 alin. (2) din Constituţie! se recunoaşte deputaţilor şi senatorilor un statut

special! cuprinzând! "ntre altele! măsuri de protecţie a demnităţii pu%lice pe care o

e+ercită! de natură să le asigure independenţa şi prestigiul necesar "n "ndeplinirea

atri%uţiilor! la adăpost de constrângeri materiale şi tentaţii de corupţie. $precierea

Curţii Constituţionale deturnează "nsă! atenţia! de la conţinutul dispoziţiilor legale!

datorită! cărora! este adevărat! parlamentarii sunt "ndreptăţiţi să %ene&icieze de un

statut şi o poziţie specială &aţă de alţi demnitari şi &uncţionari pu%lici. *u suntem!

de acord! "nsă! cu aprecierea acestei "nalte autorităţi! potrivit căreia e+ercitarea

onestă a mandatului parlamentar ar &i condiţionată de eliminarea ,constrângerilor

materiale şi a ,tentaţiei la corupţie. $m spune! dimpotrivă! că e+ercitarea onestă

a mandatului parlamentar ar tre%ui să &ie &irească! ciar şi "n condiţiile "n care ar

e+ista din partea oricui "ncercarea de corupţie a unui deputat sau senator.

espingerea de către un parlamentar a actului de corupţie este mai mult o

pro%lemă de educaţie şi mai puţin una de asigurare constituţională a imunităţii sale

ca reprezentant al poporului.

Cât priveşte pro%lema constrângerilor materiale! aceasta este practic

e+clusă prin dreptul de indemnizaţie lunară! şi celelalte drepturi patrimoniale de

care %ene&iciază deputaţii şi senatorii! la care se adaugă şi suma &or&etară pe careaceştia o primesc lunar din %ugetul Camerelor Parlamentului! care este ecivalentă!

potrivit cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din 6egea nr. @:'244:! cu o indemnizaţie şi

umătate %rută.

niţial! art. :@ din Constituţia adoptată "n 1@@1! căruia "i corespunde

art. A2 din Constituţia revizuită şi repu%licată! era &ormulat impropriu ,munitatea

parlamentară! care ca instituţie tradiţională a dreptului parlamentar! se prezintăsu% două &orme# lipsa răspunderii uridice pentru opiniile politice şi voturile

e+primate şi invola%ilitatea mem%rilor Parlamentului. ;n art. A2! Constituţia

1=1



revizuită se re&eră! de &apt! la lipsa răspunderii uridice a deputaţilor şi senatorilor

pentru voturile sau opiniile politice e+primate "n e+ercitarea mandatului.

responsa%ilitatea deputaţilor şi senatorilor pentru opiniile politice şi voturile

e+primate este o constantă nu numai pentru dreptul parlamentar "n general ci şi

pentru dreptul nostru constituţional! instituită pentru prima dată "n Constituţia din

13::. $rt. =1 din Constituţia adoptată la "nceputul domniei principelui Carol

prevedea că ,nici unul din mem%rii uneia sau celeilalte $dunări nu poate &i urmărit

sau prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de dânsul "n cursul e+erciţiului

mandatului său. Jn te+t similar a &ost "nscris "n art. =8 din Constituţia din 1@2!

precum şi "n art. =: din Constituţia din 1@3. 0re%uie menţionat că aceeaşi

interdicţie a &ost inclusă "n art. =A din Proiectul de Constituţie al celor două

Principate omâne votat de Comisiunea Centrală de la 7ocşani "n şedinţa din @'21

octom%rie 13=@! care nu a intrat! "nsă! "n vigoare niciodată.

5nunţul art. A2 alin. (1) din Constituţie ridică o serie de aspecte care se

cer clari&icate pentru o corectă interpretare şi aplicare a te+tului respectiv. $st&el#

a) Constituţia nu distinge caracterul răspunderii uridice. $ceasta poate &i

penală! civilă sau contravenţională. Din prima teză a art. A2 alin. (1) din

Constituţie! rezultă că deputaţii şi senatorii sunt apăraţi de orice tip de răspundere!

cu e+cepţia răspunderii disciplinare! pentru a%ateri de această natură

%) "n s&era lipsei răspunderii uridice intră voturile şi opiniile politice

e+primate "n e+ercitarea mandatului. ?piniile politice se pot materializa! "n

principal! "n luări de cuvânt de la tri%una plenului Camerelor sau "n comisii pe

marginea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative! ori a altor pro%lemetransmise Camerelor spre dez%atere potrivit Constituţiei şi legilor "n vigoare! "n

declaraţii politice! "ntre%ări şi interpelări adresate mem%rilor 9uvernului! "n

ancete parlamentare ş.a.

c) este o%ligatoriu ca voturile şi opiniile politice e+primate de un deputat

sau senator să &ie circumscrise e+ercitării mandatului parlamentar! să ai%ă legătură

cu acestad) iresponsa%ilitatea uridică de care %ene&iciază deputaţii şi senatorii "n

condiţiile art. A2 alin. (1) din Constituţie! poate &i invocată şi după "ncetarea

1=2



mandatului parlamentar! când deputatul sau senatorul "n cauză nu mai deţine

această demnitate.

6a adăpostul iresponsa%ilităţii uridice! deputaţii şi senatorii pot acţiona

li%er "n e+ercitarea mandatului! ştiind că 5+ecutivul nu "i poate sancţiona.

responsa%ilitatea uridică instituită de Constituant este a%solută! dar este de

presupus că a%uzul de către aleşii poporului "n această materie le poate atrage

răspunderea disciplinară! potrivit regulamentului Camerei respective.

Ca şi imunitatea parlamentară! iresponsa%ilitatea uridică este de ordine

pu%lică. Prin urmare! deputatul sau senatorul nu poate renunţa la ea. ;n această

privinţă Constituantul este categoric. ;n practica noastră parlamentară! au &ost

cazuri când unii deputaţi au declarat "n Cameră că renunţă la %ene&iciul imunităţii

parlamentare. ;n legătură cu acest aspect! tre%uie arătat că regimul de imunităţi este

de ordine pu%lică! ast&el "ncât parlamentarii nu pot "ntreprinde demersuri sau

declara că renunţă la imunitate. *umai Camera are dreptul de a decide "n această

materie. Dacă "n ceea ce priveşte imunitatea de perceziţie! reţinere sau arestare!

aceasta poate &i ridicată cu "ncuviinţarea Camerei! iresponsa%ilitatea uridică

operează automat! nici o autoritate pu%lică neavând competenţa să o suspende sau

să o anuleze.

munitatea parlamentară reglementată de art. A2 din Constituţie şi

dezvoltată de 6egea nr. @:'244: şi de regulamentele celor două Camere este o

pavăză a deputaţilor şi senatorilor că vor &i la adăpost &aţă de orice "ncercări ale

puterii e+ecutive de ai intimida! ameninţa! sancţiona pentru modul "n care "şi

e+ercită mandatul. Practic! imunitatea parlamentară acoperă "ntreaga activitatedes&ăşurată de deputaţi şi senatori "n e+ercitarea mandatului. ;n &apt! este vor%a de

o reală inviola%ilitate a deputaţilor şi senatorilor. ;mpotriva acestora! 5+ecutivul nu

poate declanşa acţiuni udiciare "n materie penală sau contravenţională! decât "n

anumite condiţii.

;n cazul unor in&racţiuni comise de parlamentari care nu au legătură cu

e+ercitarea mandatului! competenţa de udecată aparţine ;naltei Curţi de Casaţie şiHustiţie. 0e+tul constituţional "nscris "n art. A2 din 6egea &undamentală este

completat cu prevederi cuprinse "n 6egea nr. @:'244: şi regulamente. $st&el!

1=



art. 1@1 din egulamentul Camerei Deputaţilor prevede că deputaţii se %ucură de

imunitate parlamentară de la data eli%erării certi&icatului doveditor al alegerii! su%

condiţia validării. egulamentul Senatului nu prevede o asemenea dispoziţie!

precizând doar "n art. 1A2 alin. (1) că senatorii se %ucură de imunitate parlamentară

pe toată durata e+ercitării mandatului.

$rticolul 1@1 din egulamentul Camerei Deputaţilor este "nsă interesant

dintrun alt punct de vedere şi anume că e+tinde protecţia deputaţilor din momentul

eli%erării certi&icatului constatator al alegerii deşi până la "ntrunirea legală a

Camerei Deputaţilor nu "şi pot e+ercita mandatul. $parent este o contradicţie "ntre

rolul! scopul inviola%ilităţii şi data la care deputatul %ene&iciază de imunitate.

$st&el! pe deo parte! deputatul nu are dreptul să "ndeplinească acte! să des&ăşoare

activitate parlamentară! iar pe de altă parte! este inviola%il "n condiţiile prevăzute "n

art. A2 alin. (1) din Constituţie. ;n realitate! art. 1@1 din egulamentul Camerei

Deputaţilor su%liniază o dată "n plus importanţa e+cepţională a mandatului de ales

al poporului şi cerinţa asigurării acestuia a unui ma+imum de li%ertate "n

e+ercitarea atri%uţiilor parlamentare.

>ai &erm! art. 1A2 alin. (2) din egulamentul Senatului precizează cu

valoare de principiu că imunitatea parlamentară are ca scop garantarea li%ertăţii de

e+primare a senatorului şi protearea acestuia "mpotriva urmărilor udiciare a%uzive

sau şicanatoare.

' . Ce )nţele(em prin opinie politică )n sensul art. + alin. <1= dinConstituţie>

$şa cum am arătat! deputaţii şi senatorii sunt "n serviciul poporului.

$ceastă calitate tre%uie! "nsă! circumscrisă rolului constituţional şi politic al

Camerei Deputaţilor şi Senatului! ce decurge din principiul separaţiei celor trei

puteri! şi anume de a legi&era şi de a controla 9uvernul! căruia ia acordat votul de"ncredere. Prin urmare! protecţia mandatului tre%uie analizată din această

perspectivă. Conduita unui parlamentar! opiniile sale politice se circumscriu

1=8



&uncţiilor ce revin prin Constituţie Senatului şi Camerei Deputaţilor. $cesta este şi

motivul pentru care Curtea Constituţională a declarat neconstituţional te+tul iniţial

al art. 22 din 6egea nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor!

potrivit căruia ,deputaţii şi senatorii nu pot &i traşi la răspundere uridică pentru

voturile sau pentru opiniile politice e+primate "n timpul mandatului.

Curtea Constituţională şia motivat decizia pe &aptul că mandatul de parlamentar se

e+ercită "n Parlament şi "n organele sale de lucru! precum şi "n "ndeplinirea

misiunilor sta%ilite de Camere! "n con&ormitate cu legea.

?piniile politice e+primate de un deputat sau senator tre%uie să ai%ă

legătură nemilocită cu e+ercitarea e&ectivă a mandatului parlamentar. $lt&el!

acesta se e+tinde la domenii care nu au legătură cu e+ercitarea &uncţiei legislative!

a celei de control parlamentar precum şi a celorlalte atri%uţii ale Camerelor

legislative care au un temei constituţional. De pildă! opiniile e+primate de un

parlamentar "n cadrul structurilor propriului partid sau cu prileul unor reuniuni

&ormale ale acestuia nu pot &i considerate automat ca opinii politice la care se

re&eră art. A2 alin. (1) din Constituţie. $ceeaşi interpretare tre%uie dată opiniilor

e+primate de un deputat sau senator "n declaraţii şi con&erinţe de presă! interviuri!

emisiuni televizate sau radio&onice! care nu au ca su%iect atri%uţiile sale! ci

pro%leme generale sau particulare ale vieţii politice. *umai "n &elul acesta! credem!

că se sta%ileşte o compati%ilitate logică şi de %un simţ civic "ntre art. A2 şi art. 1:

alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Pro%lema imunităţii parlamentare poate &i a%ordată! cel puţin teoretic! şi

din perspectiva raporturilor "ntre parlamentari şi alegători! cunoscut &iind &aptul cădeputaţii şi senatorii participă la di&erite "ntâlniri electorale sau de altă natură cu

cetăţenii din propriul colegiu electoral! sau din alte circumscripţii electorale!

evenimente civice sau! după caz! politice "n care parlamentarii pot săşi e+prime

diverse opinii politice. ;ntre%area este dacă acestea cad su% incidenţa dispoziţiilor

constituţionale privind imunitatea parlamentară/

;nainte de a răspunde la această "ntre%are! dorim să e+punem pe scurt principalele concluzii ce se desprind din dispoziţiile constituţionale re&eritoare la

raporturile "ntre parlamentari şi alegători#

1==



a) "n e+ercitarea mandatului! deputaţii şi senatorii sunt "n serviciul

poporului. $ceasta "nseamnă că "ntre cei ce au o%ţinut mandatul de deputat sau

senator şi alegătorii din colegiul electoral "n care au candidat! nu e+istă o legătură

uridică sau de altă natură postelectorală. $legătorii "şi e+ercită "n momentul

votului un drept constituţional care e+primă o componentă individuală a

suveranităţii naţionale. După e+primarea votului şi o%ţinerea mandatului

parlamentar legăturile de natură electorală "ntre parlamentari şi alegători "ncetează.

Deputaţii şi senatorii reprezintă poporul "n integralitatea şi "n unitatea sa şi nu

grupuri particulare de cetăţeni. 7aptul că deputaţii şi senatorii "ntreţin legături cu

locuitorii colegiului "n care au candidat! că "şi pot "n&iinţa! "n orice circumscripţie

electorală din ţară! %irouri parlamentare! nu este de natură să imprime un caracter

constituţional raporturilor care pot să apară cu aceste ocazii "ntre parlamentari şi

alegători

%) parlamentarii se %ucură de o independenţă deplină &aţă de locuitorii

rezidenţi "n colegiile electorale "n care au candidat! aceştia neavând dreptul săi

revoce din calitatea de mem%rii ai Camerelor legislative

c) mandatul o%ţinut de deputaţi şi senatori nu are caracter imperativ.

De aceea! parlamentarii nu pot &i o%ligaţi să se con&ormeze instrucţiunilor!

solicitărilor! recomandărilor! etc.! &ormulate de alegători! neputând să e+iste un

raport uridic "ntre parlamentari şi alegători.

$cestea sunt motivele pentru care considerăm că opiniile politice

e+primate de deputaţi şi senatori "n "ntâlniri pu%lice cu populaţia din colegiile

electorale "n care au candidat! şi "n general cu diverşi cetăţeni! nu intră neapăratsu% incidenţa art. A2 alin. (1) din Constituţie. Desigur nu se poate nega că

e+punerile! cuvântările ţinute de deputaţi şi senatori propriilor alegători pot a%orda

teme de interes parlamentar! dar nulitatea mandatului imperativ consacrată "n

art. :@ alin. (2) din Constituţie &ace inoperantă "ncadrarea acestor discursuri!

e+puneri sau cuvântări "n s&era largă a e+ercitării mandatului parlamentar.

Jn lucru tre%uie clar "nţeles# "n e+ercitarea mandatului parlamentar!deputaţii şi senatorii intră "n raporturi constituţionale cu adunările legiuitoare din

care &ac parte! cu 9uvernul şi alte autorităţi ale administraţiei pu%lice centrale şi

1=:



locale! cu instituţia Preşedintelui omâniei! cu alte autorităţi pu%lice prevăzute "n

Constituţie! cum ar &i Curtea Constituţională! Curtea de Conturi! $vocatul

Poporului ş.a. $ceste raporturi intră &ără "ndoială su% incidenţa art. A2 alin. (1) din

Constituţie.

5+ced acestei incidenţe! după părerea noastră! şi opiniile politice

e+primate de deputaţi şi senatori "n &aţa instanţelor udecătoreşti! indi&erent care ar

&i calitatea "n care demnitarii respectivi ar e+prima ast&el de opinii.

>otivul neaplicării art. A2 alin. (1) din Constituţie unor ast&el de situaţii

se %azează pe caracterul independent al ustiţiei datorită căruia instanţele

udecătoreşti nu pot &i considerate un partener de dialog politic instituţionalizat cu

parlamentarii "n considerarea acestora de reprezentanţi ai poporului.

Deşi deputaţii şi senatorii %ene&iciază de o imunitate parlamentară su%

&orma nerăspunderii uridice pentru opiniile politice e+primate "n e+ercitarea

mandatului! considerăm! de pildă! că de&ăimarea ţării! incitarea la discriminare sau

la separatism teritorial! precum şi calomnia ori insultele pro&erate printrun discurs

parlamentar nu pot &i considerate ca mani&estări sau &orme de e+ercitare a

mandatului parlamentar! "n asemenea cazuri autorul lor putând &i tras la răspundere

uridică "ntrucât opiniile sale politice e+ced cadrului constituţional care proteează

pe deputaţi şi senatori. *ici Constituţia! nici regulamentele parlamentare nu

de&inesc şi nici nu o&eră indicii privind de&inirea conceptului de opinie politică. ;n

aceste circumstanţe! pentru a delimita opiniile politice propriuzise! de a&irmaţii

iresponsa%ile! calomnioase sau inurioase! vom apela la "nţelesul o%işnuit! pe care

asemenea a&irmaţii "l au "n voca%ularul curent. De alt&el! ciar Constituţia! deşigarantează "n art. 4 alin. (1) li%ertatea de e+primare! o limitează categoric "n

alin. (A) al aceluiaşi articol. Considerăm că deputaţii şi senatorii nu se pot prevala

de regimul imunităţii parlamentare e+primând opinii care nu au legătură cu

mandatul primit din partea alegătorilor şi nu pot a%uza de calitatea lor de

reprezentanţi ai poporului. Ciar şi Convenţia 5uropeană a Drepturilor ?mului

interzice "n art. 1A a%uzul de drept. 5ste o constantă a dreptului ca li%ertăţile şidrepturile cons&inţite pe cale legală să &ie e+ercitate "n con&ormitate cu principiile

unei societăţi democratice. ;n practica urisdicţională a Curţii Constituţionale sa

1=A



a&irmat "n mod constant că e+ercitarea a%uzivă a drepturilor şi li%ertăţilor este

suscepti%ilă de sancţionare! după caz! inclusiv prin aplicarea unei sancţiuni penale.

Sigur! un indiciu sau un criteriu o%iectiv pentru ca Senatul sau Camera

Deputaţilor să delimiteze actele şi &aptele ori opiniile politice ale unui parlamentar

de alte categorii de acte şi &apte ale acestuia care lar situa "n s&era vieţii private!

tre%uie să e+iste. $cesta este după părerea noastră conceptul de opinie politică la

care &ace trimitere art. A2 alin. (1) din Constituţie. 5ste evident că opinia nu se

e+primă e+clusiv prin luări de cuvânt sau prin anumite declaraţii. ;ntrun sens larg

opinia politică! raportată la art. A2 alin. (1) din Constituţie! cuprinde toate acele

acte sau mani&estări prin care un deputat sau senator "şi e+primă poziţia ca

reprezentant al naţiunii &aţă de un eveniment de interes parlamentar sau politic! &aţă

de un act prin care se concretizează prerogative constituţionale ale Camerelor

legislative sau ale parlamentarilor.

Din această perspectivă susţinem! de pildă! că semnarea de către un

deputat sau senator a unei moţiuni simple sau de cenzură! sau a unei cereri pentru

declanşarea unei ancete parlamentare reprezintă o &ormă de mani&estare a opiniei

politice! &apt care cade su% incidenţa art. A2 alin. (1) din Constituţie şi pentru care

un parlamentar nu poate &i tras la răspundere! "ntrucât %ene&iciază de regimul de

imunitate stipulat "n Constituţie.

' /. 2iferenţa )ntre opinie politică şi declaraţie politică

? temă interesantă de re&lecţie teoretică! cu incidenţă asupra aplicăriialin. (1) al art. A2 din Constituţie! este analiza comparativă "ntre noţiunea de opinie

politică şi cea de 'eclaraţie politică. *u vom utiliza de&iniţiile pu%licate "n

dicţionarele de psiologie! sociologie sau "n cele de ştiinţe politice ori din

domeniul ştiinţei comunicării. *e limităm să menţionăm că "n general &ormularea

unei opinii este! "n primul rând! rezultatul gândirii şi e+primă conţinutul acesteia!

claritatea &ormulării opiniei depinzând "n mod &iresc de calitatea gândirii persoaneicăreia "i aparţine opinia respectivă. ?pinia politică este rezultatul natural al unei

re&lecţii de natură politică! al aprecierii unui &apt sau eveniment politic.

1=3



Spre deose%ire de opinie! declaraţia politică conţine un enunţ! o a&irmaţie

pu%lică de natură politică! sau care se re&eră la un eveniment politic ori la o

conduită având acest caracter. 5ste de re&lectat! "nsă! dacă o ast&el de declaraţie

pu%lică! &ăcută de un parlamentar! care se limitează la a&irmarea unui &apt atri%uit

unei alte persoane! care ar avea! după caz! o cali&icare penală sau ar supuneo pe

aceasta apro%iului pu%lic sau urmăririi penale! ar cădea su% incidenţa art. A2

alin. (1) din Constituţie.

5ste inadmisi%il ca printro declaraţie pu%lică &ăcută de un parlamentar să

se aducă acuzaţii grave unor persoane! indi&erent de natura activităţii des&ăşurate

de acestea! să se denigreze personalităţi pu%lice! să se &acă a&irmaţii mincinoase

sau de&ăimătoare! considerânduse că toate acestea ar &i opinii politice pentru care

deputaţii şi senatorii nu răspund uridic "n temeiul te+tului constituţional pe care "l

comentăm. De alt&el! Curtea Constituţională a statuat prin $vizul consultativ nr. 1

din = aprilie 244A! pu%licat "n >onitorul ?&icial al omâniei nr. 2=3 din

13 aprilie 244A că deşi opiniile politice e+primate "n &orme care dovedesc lipsă de

respect &aţă de partenerii politici nu sunt &apte grave de "ncălcare a Constituţiei!

raporturile instituţionale "ntre participanţii la viaţa pu%lică tre%uie să se des&ăşoare

"n &orme civilizate! pentru a se asigura şi pe această cale promovarea valorilor

supreme consacrate şi garantate prin art. 1 din 6egea &undamentală.

Declaraţia politică se re&eră mai mult la constatarea unui &apt! a unui

eveniment! ne&iind o udecată de valoare! sau rezultatul unei re&lecţii ori a unei

meditaţii anterioare! aşa cum este considerată opinia politică. $tât egulamentul

Camerei Deputaţilor! cât şi cel al Senatului se re&eră la declaraţii politice aledeputaţilor şi senatorilor! dar nu o&eră un indiciu clar cu privire la conţinutul

acestora. $rt. 133 din egulamentul Camerei Deputaţilor se re&eră la declaraţii

politice! &olosind! "nsă! pentru acestea şi termenul de intervenţie. $celaşi

regulament menţionează "n art. 13@ alin. (1) termenul de intervenţie circumscrisă

,unor pro%leme de actualitate. $lineatul &inal al art. 13@ din regulament &ace

trimitere la evenimente consacrate unor aniversări! comemorări! etc. ezultă!aşadar! că "n concepţia egulamentului Camerei Deputaţilor declaraţia politică

reprezintă mai mult decât o simplă intervenţie parlamentară. egulamentul

1=@



Senatului utilizează "n art. 1A1 noţiunile de declaraţie politică şi intervenţie.

ezultă din cuprinsul articolului menţionat că cele două noţiuni sunt di&erite!

&iecare având un conţinut propriu.

$vând "n vedere că cele două Camere ale Parlamentului pot adopta! "ntre

alte acte politice! şi declaraţii! apreciem că "ntre declaraţiile politice ale deputaţilor

şi senatorilor şi declaraţiile politice ale Camerelor legislative nu e+istă nicio

legătură! deşi nimic nu "mpiedică procedural ca un parlamentar să &acă o declaraţie

politică de la tri%una Camerei din care &ace parte! "ntro pro%lemă asupra căreia

Camera respectivă sa pronunţat printro declaraţie "n sensul art. 3= din

egulamentul Camerei Deputaţilor sau al art. 3 alin. (2) din egulamentul

Senatului.

Ca &ormă specială de e+primare a gândirii! opinia! ciar şi cea politică!

are la %ază temeiuri raţionale! argumente logice şi mai puţin elemente de &apt! date

sau in&ormaţii! preluate din realitatea e+istenţială sau din viaţa socialpolitică ca

atare. $ aduce critici ne"ntemeiate! ciar &alse! de la tri%una Parlamentului! unui

mem%ru al 9uvernului! al căror neadevăr este demonstrat pe loc de cel vizat! nu

"nseamnă a e+prima o opinie politică! ci a &ormula o declaraţie politică prin care se

&ac a&irmaţii inurioase şi mincinoase la adresa unei alte persoane! ce nu pot &i

pro%ate prin argumente pertinente. ;ntrun ast&el de caz! după părerea noastră! nu se

poate invoca %ene&iciul aplicării art. A2 alin. (1) din Constituţie.

De alt&el! Constituţia precizează "n art. 1 alin. (:) că li%ertatea de

e+primare < conte+t "n care se situează şi e+primarea opiniilor politice < nu poate

preudicia demnitatea! onoarea! viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

$vând "n vedere că te+tul constituţional nu de&ineşte noţiunea de opinie

pu%lică pentru a statua condiţiile de aplicare ale art. A2 din Constituţie! se impune

de la sine cerinţa ca doctrina de specialitate să "ncerce să &acă distincţia "ntre

conceptul de opinie politică şi cel de declaraţie politică.

;n urisprudenţa sa! Curtea Constituţională nu &ace o demarcaţie netă "ntredeclaraţii politice şi opinii politice! admiţând! "nsă! că "n anumite circumstanţe!

declaraţiile politice pot genera con&licte de natură uridică "ntre autorităţi pu%lice!

1:4



pe când opiniile! udecăţile de valoare sau a&irmaţiile titularului unui mandat de

demnitate pu%lică! re&eritoare la alte autorităţi pu%lice nu constituie prin ele "nsele

con&licte uridice "ntre autorităţi pu%lice.

Jn posi%il criteriu de demarcaţie "ntre cele două noţiuni "l poate constitui

e&ectul acestora. ;n timp ce declaraţia politică poate da naştere la e&ecte uridice!

inclusiv de natură penală! dacă a&irmaţiile e+primate prin declaraţia respectivă

conduc la o asemenea concluzie! &ormularea unei opinii politice &iind rezultatul

raţiunii şi nu al constatării unui &apt! ciar dacă se re&eră la un eveniment real! nu

produc e&ecte uridice! pe seama destinatarului opiniei respective! nu "l

culpa%ilizează penal! deoarece opinia e+primată nu presupune şi administrarea de

pro%e care să susţină opinia "n cauză. Desigur dacă opinia politică conţine şi date

reale! se re&eră la &apte! acţiuni! activităţi ce pot &i dovedite! se poate considera că

aceasta a &ost convertită "ntro declaraţie politică! care nu intră! după părerea

noastră! su% incidenţa art. A2 din Constituţie.

Suntem de acord cu susţinerea Curţii Constituţionale! care a statuat "n

Decizia nr. 8= din 2: mai 244:! pu%licată "n >onitorul ?&icial nr. =A: din

8 iulie 244: că ?libertatea 'e e5primare şi 'e critică este in'ispensabilă

'emocraţiei constituţionale, însă ea trebuie să /ie respectuoasă, cEiar şi atunci

c$n' e5primă o atitu'ine critică /ermă@.

' 0. 2efiniţia le(ală a imunităţii parlamentare

6egea nr. @:'244: privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor a sta%ilit ode&iniţie legală a imunităţii parlamentare precizând că aceasta este ansam%lul de

dispoziţii legale care asigură deputaţilor şi senatorilor un regim uridic derogatoriu

de la dreptul comun "n raporturile lor cu ustiţia şi "n scopul de a le garanta

independenţa. Considerăm că enunţarea unei de&iniţii legale a imunităţii

parlamentare este un e+ces legislativ! "ntrucât acesta este "n primul rând un concept

teoretic! care nu se poate supune unei condiţionări instituţionale şi categoriale de&actură legală. $rt. 21 din legea menţionată precizează complementar caracterele

1:1



imunităţii! ceea ce este de apreciat "ntrucât prin acest demers! Parlamentul a sta%ilit

cadrul procedural al imunităţii de care %ene&iciază deputaţii şi senatorii.

;n concepţia legiuitorului ordinar! imunitatea parlamentară este direct şi

indisolu%il legată de mandatul de deputat sau de senator. $ceastă precizare se

raportează atât la conţinutul alin. (1) cât şi la cel al alin. (2) ale art. A2 din

Constituţie. $ceasta "nseamnă că protecţia constituţională a parlamentarilor! atât

cât priveşte lipsa răspunderii acestora pentru voturile şi opiniile politice e+primate!

cât şi imunitatea penală a acestora! sunt condiţionate şi legate e&ectiv de e+ercitarea

mandatului. $lt&el spus! orice opinie e+primată de un parlamentar "n a&ara

mandatului! precum şi orice &aptă a acestuia care nu au legătură cu e+ercitarea

propriuzisă a mandatului! atrag răspunderea uridică a deputatului sau senatorului

"n cauză.

deea de %ază a imunităţii constă "n asigurarea unei protecţii speciale a

unui parlamentar pentru toate actele şi &aptele prin intermediul cărora "şi e+ercită

e&ectiv mandatul de ales al corpului electoral. Constituţia nu precizează s&era

actelor sau a &aptelor prin care un deputat sau senator şiar e+ercita prerogativele

constituţionale sau regulamentare ce "i sunt con&erite prin statutul său de

reprezentant al poporului. *ici "n doctrina de specialitate română şi străină nu au

&ost precizate natura actelor şi a &aptelor pentru care un parlamentar poate să

invoce imunitatea sa. ;ntrucât varietatea actelor şi &aptelor respective este atât de

mare nici $dunările Constituţionale! nici legiuitorul o%işnuit nu au intenţionat să le

precizeze enumerativ.

;n această situaţie! rămâne sarcina Camerelor legislative să aprecieze dela caz la caz dacă un anumit act sau o anumită &aptă săvârşită de un parlamentar are

legătură nemilocită cu e+ercitarea de către acesta a mandatului.

6egea nr. @:'244: privind Statutul deputatului şi al senatorului a precizat

că imunitatea parlamentară nu este suscepti%ilă de suspendare sau "ntrerupere şi nu

se poate renunţa la aceasta! &iind imperativă şi de ordine pu%lică.

Prin modi&icarea adusă egulamentului Senatului prin otărârea acestuianr. 11 din 2@ martie 1@@8! sa introdus posi%ilitatea suspendării imunităţii

parlamentare a senatorilor! ca o nouă modalitate de "nlăturare a imunităţii

1:2



parlamentare. Dar! cum imunitatea parlamentară este o pro%lemă de ordine pu%lică

reglementată printro normă constituţională! rezultă că egulamentul Senatului nu

putea institui noi căi de "nlăturare a imunităţii! după cum nu putea restrânge nici

situaţiile < reglementate constituţional < de "nlăturare a acesteia. După cum sa

pronunţat Curtea Constituţională! esenţa protecţiei constituţionale a mandatului

parlamentar constă "n aceea că poate &i ridicată numai de Cameră şi numai "n

considerarea temeiului de &apt şi de drept care usti&ică reţinerea! arestarea sau

perceziţia deputatului sau a senatorului.

' #. 6oua re(lementare a imunităţii parlamentare )n Constituţia

reviuită

$rt. A2 alin. (2) a introdus o concepţie nouă "n materie de imunitate

parlamentară care a diminuat rigiditatea dispoziţiilor constituţionale anterioare

re&eritoare la inviola%ilitatea parlamentară Eart. :@ alin. (1) din te+tul iniţial al

Constituţiei adoptate "n 1@@1F. Su% denumirea de ,imunitate parlamentară. legea

de revizuire a Constituţiei! adoptate "n 244 a prevăzut că deputaţii şi senatorii pot

&i urmăriţi şi trimişi "n udecată penală pentru &apte care nu au legătură cu voturile

sau cu opiniile politice e+primate "n e+ercitarea mandatului! dar nu pot &i

perceziţionaţi! reţinuţi sau arestaţi &ără "ncuviinţarea Camerei din care &ac parte!

după ascultarea lor.

0endinţa "n ceea ce priveşte reglementarea constituţională a imunităţii

parlamentare! constă "n raportarea acesteia la e+erciţiul concret al mandatului desenator sau deputat. ;n a&ara acestuia! orice parlamentar este tratat din punct de

vedere penal ca orice cetăţean. Oecea reglementare constituţională conţinea

dispoziţii care "ngreunau sensi%il asumarea răspunderii penale şi ciar

contravenţionale a deputaţilor şi senatorilor! deşi Curtea Constituţională a decis "n

repetate rânduri că imunitatea parlamentară nu este un privilegiu. $rticolul 1: din

Constituţie a sta%ilit un regim de deplină egalitate "ntre toţi cetăţenii "n &aţa legii şia autorităţilor pu%lice! care era! "n opinia societăţii civile şi! deci! a opiniei pu%lice!

"ncălcat.

1:



Datorită modi&icărilor aduse prin 6egea de revizuire a Constituţiei

dispoziţiilor "n materie! se introduce un spirit civic! modern şi european "n modul

de a%ordare normativă a regimului imunităţii parlamentare. Sa renunţat şi la

imunitatea ,de tip contravenţional! "ntrucât te+tul constituţional nu mai prevede

condiţii pentru trimiterea "n udecată contravenţională a senatorilor şi deputaţilor.

*umai "n caz de in&racţiune &lagrantă deputatul sau senatorul poate &i

reţinut şi supus perceziţiei &ără "ncuviinţarea preala%ilă a Camerei. >inistrul

ustiţiei va in&orma! ne"ntârziat! pe preşedintele acesteia! asupra reţinerii şi a

perceziţiei. Preşedintele Camerei poate &i in&ormat şi pe altă cale.

;n cazul "n care Camera Deputaţilor şi Senatul constată că nu e+istă temei

pentru reţinere! se va dispune imediat revocarea acestei măsuri. ;n situaţia "n care

Camera interesată nu este "ntrunită "n sesiune aceasta va &i convocată de urgenţă de

preşedintele acesteia. Dispoziţia de revocare a reţinerii se e+ecută de "ndată! prin

ministrul ustiţiei. 0otodată cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se

"nscriu! cu prioritate! pe ordinea de zi.

>ăsura revocării dispusă de &orul legislativ este o e+cepţie de la

principiul separaţiei puterilor. ;ntradevăr! reţinerea este un act al puterii e+ecutive

şi este de esenţa principiului separaţiei ca o putere să nu anuleze sau să suspende

un act al altei puteri. Cu toate acestea! e+cepţia este general admisă.

$şa cum sa arătat "n literatura noastră mai vece! actul $dunării de a

pune "n li%ertate un parlamentar arestat! constituie un act discreţionar. ;n ceea ce

priveşte "ncuviinţarea Camerelor cerută de art. A2 alin. (2) din Constituţie! aceasta

are e+clusiv un conţinut politic. Dez%aterile din Cameră "n legătură cu"ncuviinţarea cererii de reţinere! arestare! perceziţie nu au un conţinut

urisdicţional. *umai ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie! căreia "i revine competenţa

de udecată! va sta%ili vinovăţia sau nevinovăţia parlamentarului "n cauză. După

cum arăta pro&. Dissescu! ,prin &aptul că $dunarea autorizează sau nu urmărirea!

nu reiese că deputatul este culpa%il sau inocent. Camera şi Senatul se ocupă de

partea politică a cestiunii! să vadă dacă prin urmărire nu se caută indirect a sesustrage deputatul de la "ndeplinirea datoriilor sale! şi dacă nu e mai %ine! "n cazul

unei acuzări de puţină gravitate! să se suspende acţiunea politică. De altminterea!

1:8



principiul separaţiunii puterilor şi independenţei ustiţiei se opune ca votul Camerei

să se in&luenţeze deciziile udecătorilor. (Constantin 9. Dissescu! )reptul

constituţional ! 5ditura 6i%răriei Socec Z Co.! -ucureşti! 1@1=! p. A4).

egimul imunităţii parlamentare nu "mpiedică ca deputaţii şi senatorii să

poată &i cemaţi "n &aţa instanţei "n calitate de martori. ;n cazul "n care se solicită să

depună mărturie asupra unor &apte sau in&ormaţii de care au luat cunoştinţă "n

e+ercitarea mandatului parlamentar care au caracter clasi&icat! mărturia se va

depune "n condiţiile 6egii nr. 132'2442 privind protecţia in&ormaţiilor clasi&icate şi

cu preala%ila apro%are a -iroului permanent al Camerei respective. Cererea se

adresează preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul "n cauză &ace

parte! de către ministrul ustiţiei. 6egea nr. @:'244: prevede că cererea se aduce de

"ndată la cunoştinţa -iroului permanent al Camerei respective! după care este

trimisă de preşedintele acesteia Comisiei uridice care va "ntocmi un raport "n

termen de zile. otărârea Comisiei uridice se adoptă prin votul secret al

maorităţii mem%rilor săi. Cererea ministrului ustiţiei! "nsoţită de raportul

Comisiei uridice! se supune spre dez%atere şi adoptare plenului Camerei din care

&ace parte deputatul sau senatorul! "n termen de = zile de la depunerea raportului.

Camera otărăşte asupra cererii cu votul secret al maorităţii mem%rilor

săi. otărârea Camerei se comunică de "ndată ministrului ustiţiei şi se pu%lică "n

>onitorul ?&icial al omâniei! Partea ! "n termen de zile. Data comunicării către

ministrul ustiţiei este data intrării "n vigoare a otărârii. ;n condiţiile "n care

Parlamentul se găseşte "n vacanţă! preşedintele Camerei ia măsurile necesare

respectării termenelor respective prevăzute "n art. 28 din 6egea nr. @:'244: privindStatutul deputatului şi al senatorului.

otărârile Camerei Deputaţilor şi Senatului ca şi cele ale -irourilor

permanente respective! adoptate "n materie de imunitate parlamentară sunt

de&initive şi e+ecutorii! o%ligatorii &aţă de orice autoritate pu%lică! ele se e+ecută

"ntocmai şi de "ndată. >inistrul ustiţiei răspunde de e+ecutarea acestor otărâri.


1:=



Imunitatea

parlamentară

ARTIC!"! #3

(1) Deputatul sau senatorul nu poate &i reţinut! arestat!

perceziţionat sau trimis "n udecată! penală ori

contravenţională! &ără "ncuviinţarea Camerei din care &ace

parte. Competenţa de udecată aparţine Curţii Supreme de

Hustiţie.

(2) ;n caz de in&racţiune &lagrantă! deputatul sau senatorul poate

&i reţinut şi supus perceziţiei. >inistrul ustiţiei va in&orma

ne"ntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a perceziţiei. ;n cazul "n care Camera sesizată constată că nu

e+istă temei pentru reţinere! va dispune imediat revocarea

acestei măsuri.

1::



Independenţa

opiniilor

ARTIC!"! #5

Deputaţii şi senatorii nu pot &i traşi la răspundere uridică

pentru voturile sau pentru opiniile politice e+primate "ne+ercitarea mandatului.


Potrivit art. A2 din Constituţie! 'eputaţii şi senatorii nu pot /i traşi la răspun'ere

9uri'ică pentru voturile sau opiniile politice e5primate în e5ercitarea man'atului. $ceastă

imunitate! intrinsecă mandatului! "l apără pe parlamentar "n considerarea actelor săvârşite "ne+ercitarea mandatului său! cum sunt votul! amendamentele! luările de cuvânt! "ntre%ările şi

interpelările! rapoartele şi avizele prezentate din partea comisiei din care &ace parte etc. $lt&el

spus! mandatul de parlamentar se e+ercită "n Parlament şi "n organele sale de lucru! precum şi "n

"ndeplinirea misiunilor sta%ilite de Camere "n con&ormitate cu legea. ;n concluzie! la art. 22L

&ormularea ,"n timpul mandatului este neconstituţională! "ntrucât! contrar prevederilor art. A2

din 6egea &undamentală! e+tinde iresponsa%ilitatea parlamentară dincolo de limitele e+ercitării

mandatului! sta%ilind e+onerarea de răspundere a deputaţilor şi senatorilor şi pentru opinii

e+primate "n a&ara activităţii parlamentare.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 2+% 'in 22 martie 2, publicată în -. /. nr. 323 'in

11 aprilie 2.

Curtea constată că este evidentă intenţia legiuitorului constituant de a sta%ili

competenţa e+clusivă a Parcetului de pe lângă ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie de a e&ectua

urmărirea şi trimiterea "n udecată penală a deputaţilor şi senatorilor! deoarece "n construcţia

normei cuprinse la art. A2 alin. (2) din Constituţie a utilizat cuvântul ,numai! ceea ce "i con&eră

acesteia un caracter imperativ şi e+clusiv. Jtilizând cuvântul ,numai! legiuitorul constituant a

"nţeles să con&ere această competenţă unei singure autorităţi statale! şi anume Parcetului de pe

lângă ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie! care nu o poate partaa cu nici un alt parcet! oricare ar &i

poziţia ierarică sau competenţa sa.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 230 'in 0 mai 20, publicată în -. /. nr. 42 'in

31 mai 20.

L ;n decizia Curţii Constituţionale se &ace re&erire la art. 22 din 6egea privind Statutul deputaţilor şi alsenatorilor atacată la Curtea Constituţională de Preşedintele omâniei! potrivit art. 18: lit. a) din Constituţie.

1:A



Potrivit art. :@ alin. (1)L din Constituţie! senatorul nu poate &i reţinut! arestat!

perceziţionat sau trimis "n udecată! penală sau contravenţională! &ără "ncuviinţarea Senatului.

ezultă din această prevedere constituţională că imunitatea parlamentară constituie o

măsură de protecţie constituţională a mandatului parlamentar! ast&el "ncât! având "n vedere

caracterul său imperativ! ea nu poate &i nici e+tinsă şi nici restrânsă printrun act su%ordonatConstituţiei. 5senţa acestei protecţii constă "n aceea că poate &i ridicată numai de Cameră şi

numai "n considerarea temeiului de &apt şi de drept care usti&ică reţinerea! arestarea!

perceziţionarea sau trimiterea "n udecată! penală sau contravenţională! a senatorului.


2+ mai 1%%4.

Curtea constată "nsă că art. A2 alin. (2) teza a doua din Constituţie nu dispune căurmărirea şi trimiterea "n udecată penală a deputaţilor şi a senatorilor se pot &ace de un parcet

care &uncţionează pe lângă ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie! ci te+tul constituţional identi&ică!

printro denumire proprie! parcetul e+clusiv competent de a e&ectua urmărirea penală şi

trimiterea "n udecată! acesta &iind ,Parcetul de pe lângă ;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie! ceea

ce e+clude orice asimilare a acestuia cu un alt parcet. $tunci când Constituţia indică cu litere

mari un su%iect de drept < ParcEetul 'e pe l$ngă Bnalta "urte 'e "asaţie şi Dustiţie < nu se poate

trage concluzia potrivit căreia neam a&la "n &aţa unei denumiri generice! aptă să a%soar%ă "n

conţinutul său orice parcet organizat pe lângă instanţa supremă! care la rândul ei este unică.

0ocmai de aceea! din interpretarea te+tului constituţional nu se poate aunge la ideea

că urmărirea şi trimiterea "n udecată penală a deputaţilor şi senatorilor! pentru săvârşirea &aptelor

de corupţie! pot &i date şi "n competenţa altui parcet decât Parcetul de pe lângă ;nalta Curte de

Casaţie şi Hustiţie.

Curtea mai constată că dispoziţiile art. A2 alin. (2) din Constituţie sta%ilesc

competenţa de urmărire penală ce "i revine Parcetului de pe lângă ;nalta Curte de Casaţie şi

Hustiţie după calitatea persoanei! şi anume de senator şi de deputat! iar dispoziţiile criticate

sta%ilesc competenţa după materie a Parcetului *aţional $nticorupţie de pe lângă ;nalta Curte

de Casaţie şi Hustiţie! "ncălcând Constituţia şi deturnând natura competenţei sta%ilite la nivel

constituţional.

Curtea mai reţine că sta%ilirea competenţei e+clusive a Parcetului de pe lângă ;nalta

Curte de Casaţie şi Hustiţie pentru a e&ectua urmărirea penală şi a dispune trimiterea "n udecată

"n cazul in&racţiunilor săvârşite de deputaţi sau senatori! &apte care nu au legătură cu voturile sau

cu opiniile politice e+primate de aceştia "n e+ercitarea mandatului! nu are semni&icaţia a%solvirii

de răspundere penală. Prevederea constituţională instituie măsuri de protecţie &aţă de eventuale

L

1:3



a%uzuri! şicane sau constrângeri la care ar putea &i e+puşi parlamentarii la niveluri in&erioare de

instrumentare a cauzelor penale. Pe de altă parte! sa urmărit ca cercetarea şi trimiterea "n

udecată a parlamentarilor să se &acă de cea mai "naltă autoritate udiciară! cu atri%uţii de

conducere şi supravegere a urmăririi penale. ?r! această autoritate este Parcetul de pe lângă

;nalta Curte de Casaţie şi Hustiţie! al cărui conducător coordonează şi activitatea Parcetului *aţional $nticorupţie.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 230 'in 0 mai 20, publicată în -. /. nr. 42 'in

31 mai 20.

Curtea constată că prin art. :@ alin. (1) din ConstituţieL! su% titulatura de 7munitatea

parlamentară! au &ost reglementate două categorii de măsuri de protecţie a deputaţilor şi

senatorilor! pe durata e+ercitării mandatului! "mpotriva eventualelor a%uzuri sau şicane de ordin udiciar! de natură să le ştir%ească independenţa "n "ndeplinirea misiunii cu care au &ost "nvestiţi

de electorat şi să su%mineze prestigiul Parlamentului.

Cea dintâi măsură de protecţie constă "n interzicerea reţinerii! arestării!

perceziţionării sau trimiterii "n udecată! penală sau contravenţională! a unui deputat sau

senator! &ără "ncuviinţarea Camerei din care &ace parte. $ceastă măsură are ca scop să "mpiedice

ca un parlamentar să &ie privat de posi%ilitatea de aşi e+ercita mandatul ca urmare a unor

proceduri udiciare represive şi ar%itrare! inspirate din motive politice.

5numerând măsurile udiciare supuse "ncuviinţării! te+tul constituţional nu &ace nici o

distincţie "n privinţa datei comiterii &aptelor ce usti&ică luarea acestor măsuri! de unde rezultă că

el se aplică atât "n cazul in&racţiunilor şi al contravenţiilor comise de un deputat ori de un senator

"n perioada e+ercitării mandatului! cât şi "n cazul celor săvârşite "nainte de do%ândirea calităţii de

parlamentar. 5senţial "n de&inirea imunităţii parlamentare este momentul luării măsurii udiciare

< moment care tre%uie să se plaseze "n mod o%ligatoriu "n interiorul duratei mandatului <! şi nu

data comiterii &aptei care a generat măsura! dată care poate să &ie anterioară alegerii celui "n

cauză "n rândul mem%rilor Parlamentului.

Pe de altă parte! "n "nţelesul aceluiaşi te+t constituţional! parlamentarul care a &ost

trimis "n udecată "nainte de do%ândirea mandatului poate să &ie udecat "n continuare < adică "n

timpul e+ercitării mandatului < &ără să &ie necesară ridicarea imunităţii lui.

Cea de a doua măsură de protecţie constă "n sta%ilirea competenţei de udecată a

Curţii Supreme de Hustiţie! "n cazul deputatului sau senatorului trimis "n udecată! penală sau

contravenţională. Caracterul protector al acestei norme se relevă "n aceea că parlamentarul trimis

"n udecată este scos de su% urisdicţia instanţei căreia iar reveni competenţa potrivit regulilor

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. :@ alin. (2) a devenit! cuamendamente! art. A2 alin. (2).

1:@



generale < &iind apărat "n acest &el de presiunile şi de vrămăşiile locale < şi i se dă posi%ilitatea

de a &i udecat de Curtea Supremă de Hustiţie! care! "n raport cu poziţia pe care o deţine "n

sistemul udiciare! prezintă cele mai "nalte garanţii de independenţă şi imparţialitate.

$vând "n vedere &aptul că art. :@ alin. (1) din Constituţie nu &ace nici o distincţie!

rezultă că te+tul se re&eră la toate cazurile "n care un parlamentar este udecat "n timpule+ercitării mandatului său pentru o &aptă penală sau contravenţională! indi&erent de data la care a

&ost sesizată instanţa < "nainte sau după do%ândirea de către &ăptuitor a calităţii de deputat sau

senator.

$cest "nţeles al prevederilor art. :@ alin. (1) din Constituţie rezultă! "n egală măsură!

din scopul reglementării! căci ar &i lipsit de raţiune să se admită că legiuitorul constituant a

urmărit asigurarea unei udecăţi imparţiale numai pentru parlamentarii trimişi "n udecată "n

timpul e+ercitării mandatului! iar nu şi pentru cei ce se a&lă "n curs de udecată "n perioadae+ercitării mandatului! "n temeiul unor acţiuni udiciare pornite anterior.

;n aceste condiţii! aşa cum se reţine şi "n punctul de vedere comunicat de $vocatul

Poporului! prevederile art. 84 alin. 2 din Codul de procedură penală pot &i considerate

constituţionale numai dacă sunt aplicate "n sensul că scim%area calităţii persoanei &izice "n

parlamentar atrage! "n mod o%ligatoriu! sta%ilirea competenţei de udecată a Curţii Supreme de

Hustiţie.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. + 'in 13 /ebruarie 23, publicată în -. /. nr. 1+* 'in

21 martie 23.

Doctrină



7lorin Oasilescu! oan Oida! "onstituţia #om$niei comentată şi a'notată! egia$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW.



-ucureşti! 2448! p. WWWWW... oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWW.W.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.

6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWWW.


1A4




şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWW.WW.


-ucureşti! 2443! p. WWWWWWW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept



p. 83A833 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire, >ontcrestien! Paris!

2448! p. 83== Pierre Pactet! 7erdinand >RlinSoucramanien! )roit

constitutionnel ! Sire! Paris! 244A! p. 88888 9eorges -urdeau! 7rancis amon!

>icel 0roper! )roit constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. =3=3:

DominiTue Cagnolland! )roit constitutionnel contemporain, Sire! Paris! 1@@@!

p. 2=2: -ernard Cante%out! )roit constitutionnel et science politi8ue!

$rmand Colin! Paris! 1@@=! p. =3=3=.

tu'ii

5lena Simina 0ănăsescu! "$teva consi'eraţii cu privire la imunitatea

parlamentară pe marginea unor 'ecizii ale "urţii "onstituţionale, evista de drept

pu%lic nr. 1'244 on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei. 6emele revizuirii! evista

de drept pu%lic nr. 2'244 9enoveva Ora%ie! &ctualitatea concepţiei lui

"onstantin ". &ngelescu privin' imunitatea parlamentară, evista de drept pu%lic

nr. '244= Oictor Duculescu! #om$nia între 'ouă re/orme constituţionale

(23F2+! evista de drept pu%lic nr. 8'244= Cristian onescu! =nele re/lecţii

pe marginea art. +2 'in "onstituţia #om$niei! evista de drept pu%lic nr. 2'244AClaudia 9ilia! 7lorin Oaleriu 9ilia! #epere în /ormarea instituţiei imunităţii

parlamentare, evista de drept pu%lic nr. 1'2414 5lena Simina 0ănăsescu!

tatutul 9uri'ic al senatorilor şi 'eputaţilor. 7munităţi parlamentare.

7nviolabilitatea parlamentarului. 6rimiterea în 9u'ecată a senatorilor şi

'eputaţilor pentru in/racţiuni 'e complot. tatutul 9uri'ic al ParcEetului <aţional

&nticorupţie! "n ,Curierul Hudiciar nr. ='244= Corneliu 0urianu! 7munitatea în'reptul rom$n! Dreptul nr. 2'244 on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei, Dreptul

nr. 12'244.

1A1



TITLUL IIIAutorităţile publice

CAPITOLUL IParlamentul

1A2



SECŢIUNEA a 3-a

Legiferarea

Cate(orii

de le(i

ARTIC!"!

(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale! legi organice şi legiordinare.

(2) 6egile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

() Prin lege organică se reglementează#

a) sistemul electoral organizarea şi &uncţionarea $utorităţii

5lectorale Permanente

%) organizarea! &uncţionarea şi &inanţarea partidelor politicec) statutul deputaţilor şi al senatorilor! sta%ilirea indemnizaţiei şi a

celorlalte drepturi ale acestora

d) organizarea şi des&ăşurarea re&erendumului

e) organizarea 9uvernului şi a Consiliului Suprem de $părare a

Gării

&) regimul stării de mo%ilizare parţială sau totală a &orţelor armate

şi al stării de răz%oi

g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă

) in&racţiunile! pedepsele şi regimul e+ecutării acestora

i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective

) statutul &uncţionarilor pu%lici

K) contenciosul administrativ

l) organizarea şi &uncţionarea Consiliului Superior al >agistraturii!

a instanţelor udecătoreşti! a >inisterului Pu%lic şi a Curţii de

Conturi

m) regimul uridic general al proprietăţii şi al moştenirii

n) organizarea generală a "nvăţământului

o) organizarea administraţiei pu%lice locale! a teritoriului! precum

şi regimul general privind autonomia locală

p) regimul general privind raporturile de muncă! sindicatele!

1A



patronatele şi protecţia socială

r) statutul minorităţilor naţionale din omânia

s) regimul general al cultelor

t) celelalte domenii pentru care "n Constituţie se prevede adoptarea

de legi organice.

$"%AR& § 1. ursa constituţională a /uncţiei legislative a Parlamentului. § 2. )omeniul legii şi categoriile 'e legi prevăzute în "onstituţie. § 3. Legile 'e a'erare în structurile euroFatlantice.

Comentariu&

' 1. $ursa constituţională a funcţiei le(islative a Parlamentului

;n sistemele constituţionale moderne prin puterea sau &uncţia legislativă a

Parlamentului se "nţelege aptitudinea sau "mputernicirea acordată &orului

reprezentativ prin Constituţie de a vota legi. Sursa constituţională a puterii

legislative a Parlamentului o constituie! "ntrun sens restrâns! teza &inală a art. :1alin. (1) din Constituţia omâniei# Parlamentul este ,unica autoritate legiuitoare a

ţării. ;ntrun sens larg! temeiul constituţional este "ntreg alin. (1) al art. :1!

"ntrucât Parlamentul! ca organ reprezentativ suprem al poporului român! este pe

deplin legitim să &ie unica autoritate legiuitoare a ţării.

Sa spus "ntotdeauna că Parlamentul reprezintă poporul şi că mem%rii săi

sunt o e+tensie instituţională a voinţei poporului şi aşteptărilor acestuia "n ceea ce

priveşte guvernarea unei ţări. ;n această ecuaţie socială! legea este privită atât de

guvernanţi! cât şi de cei guvernaţi ca principalul instrument de decizie politică.

Conţinutul legii depinde de viziunea şi programele politice ale partidelor

parlamentare şi! "n primul rând! de o%iectivele pe care şi le propune 9uvernul "n

programul de guvernare acceptat de Parlament. Puterea de deli%erare a &orului

legiuitor şi! "n special! puterea sa legislativă! tre%uie să &ie legitime! iar pentru

aceasta Constituţiile &i+ează cadrele şi condiţiile de legi&erare. Parlamentul are

putere "n măsura "n care aceasta "i este atri%uită şi recunoscută de Constituţie. ;n

1A8



a&ara prerogativelor cei sunt con&erite de 6egea &undamentală! Parlamentul nu are

dreptul să legi&ereze. $cesta este şi motivul pentru care legilor adoptate de

Parlament li se veri&ică constituţionalitatea! adică măsura "n care respectă

dispoziţiile constituţionale re&eritoare la propriile atri%uţii şi la raporturile cu

puterea legislativă şi cu cea udecătorească. Cu alte cuvinte! sursa puterii

Parlamentului rezidă numai şi numai "n Constituţie! orice "ncercare de nesocotire

sau de "ncălcare a acesteia putând &i sancţionată prin deciziile curţilor

constituţionale sau ale instanţelor udecătoreşti.

6egea este cel mai important act uridic pe care "l poate adopta

Parlamentul şi care e+primă şi materializează printro soluţie normativă voinţa

politică a naţiunii! aşa cum aceasta este "nţeleasă şi interpretată de reprezentanţii

săi "n &orul legislativ. ?rice societate! organizată din punct de vedere politic pe

%aza unei Constituţii scrise şi a unui sistem politic rezultat din alegeri li%ere!

democratice şi corecte! des&ăşurate periodic! sa con&runtat cu pro%lematica

identi&icării şi realizării intereselor &undamentale ale naţiunii! &iecare partid

parlamentar pretinzând că el este e+ponentul acestora.

>aorităţile parlamentare au pretins că "m%racă voinţa generală a naţiunii

"ntro &ormă legislativă! adică "n lege! &iind! "nsă! "ntotdeauna contestate de opoziţie

ciar şi atunci când aceasta a votat alături de maoritate. De aceea! a e+istat

"ntotdeauna o preocupare acută pentru de&inirea legii ca izvor &ormal al dreptului.

6egea poate &i de&inită din punct de vedere &ormal! procedural! ca &iind

actul uridic iniţiat potrivit Constituţiei şi adoptat de cele două Camere

corespunzător procedurii legislative reglementate! promulgat de Preşedinteleomâniei şi pu%licat "n >onitorul ?&icial! prin care se reglementează cele mai

importante relaţii sociale. După cum se poate o%serva! această de&iniţie a legii &ace

trimitere la dispoziţii e+prese cuprinse "n Constituţia omâniei care &i+ează

aloanele generale ale procesului legislativ "n ţara noastră#

a) art.A8 alin.(1) şi art.1=4 alin.(1)

%) art.A= < A:c) art.AA

d) art.A3

1A=



De asemenea! de&iniţia enunţată se "ntemeiază pe dispoziţiile cuprinse "n

regulamentele proprii ale Camerelor legislative! precum şi "n egulamentul

şedinţelor comune re&eritoare la procedura legislativă. De&iniţia dată legii nu este!

nicidecum! o de&iniţie unică sau generală! ci este! dacă se poate spune aşa!

o ,de&iniţie constituţională care surprinde! "ndeose%i! aspectele procedurale!

&ormale ale iniţierii! dez%aterii şi &inalizării procesului legislativ. ? asemenea

de&iniţie nu &ace apel la caracteristica legii ca act uridic prin care se

reglementează! "ntro manieră generalo%ligatorie şi impersonală cele mai

importante relaţii sociale! sau prin care se e+primă interesele generale!

&undamentale ale unei naţiuni! act a cărui respectare este impusă! la nevoie! prin

autoritatea statului.

Conceptul de lege poate &i de&init! cu nuanţările corespunzătoare! de către

&iecare ramură a ştiinţelor uridice şi! "n primul rând! de 0eoria generală a

dreptului. 0oate de&iniţiile conţin! "nsă! pe lângă trăsăturile speci&ice! anumite

elemente comune oricărei de&iniţii a legii. $st&el! legea# este un act al

Parlamentului adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne# conţine reguli de

conduită socială generalo%ligatorii şi impersonale! a căror respectare este

asigurată! la nevoie! prin &orţa de constrângere a statului e+primă voinţa generală a

unei colectivităţi.

' +. 2omeniul le(ii şi cate(oriile de le(i prevăute )n Constituţie

?%iectivul principal urmărit de $dunarea Constituantă prin art. A a &ostacela de a sta%ili domeniul legii şi categoriile de legi ce pot &i iniţiate şi adoptate de

Parlament. 0ezele proiectului de Constituţie au prevăzut pentru primul capitol al

0itlului (,$utorităţile pu%lice) că ,legea este actul normativ adoptat de

parlament sau prin re&erendum. De asemenea 0ezele au prevăzut domeniul de

reglementare al legii! incluzând "n cadrul acestuia un ansam%lu larg de s&ere ale

vieţii sociale ce puteau &i reglementate de Parlament numai prin lege. 0otodată!0ezele au sta%ilit latitudinea Parlamentului de a legi&era şi "n orice alte domenii!

altele decât cele indicate e+pres. niţiatorii 0ezelor au avut! prin urmare! o viziune

1A:



&oarte largă asupra puterii de legi&erare a Parlamentului. Ciar "n raportul Comisiei

de redactare a proiectului de Constituţie re&eritor la prezentarea tezelor pentru

primul capitol al 0itlului al lea din Constituţie! sa su%liniat că prin de&inirea

principalului act uridic "n care se concretizează &uncţia legislativă a unui stat! se

&ace o delimitare netă "ntre activitatea de legi&erare < care intră "n competenţa

e+clusivă a Parlamentului şi a poporului < şi restul activităţii normative a statului <

care intră "n atri%uţiile puterii e+ecutive sau ciar a organelor reprezentative ale

colectivităţilor locale. ($ se vedea !eneza "onstituţiei #om$niei. 1%%1. Lucrările

&'unării "onstituante! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@3!

p. 8=).

;n concepţia care stă la %aza 0ezelor! Parlamentul poate interveni prin

lege "n orice domeniu al vieţii sociale! dar! "nainte de toate! &orul legislativ este

dator să se preocupe de acele materii care sunt precizate "n teza a :a a primului

capitol al 0itlului şi care constituie domeniul rezervat legii. ($ se vedea !eneza

"onstituţiei #om$niei. 1%%1. Lucrările &'unării "onstituante! egia $utonomă

,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@3! p. 8=). Complementar puterii legislative

atri%uite Parlamentului! ca unică autoritate legiuitoare a ţării! sa propus ca

9uvernul să deţină o putere proprie de reglementare! secundum legem! ce urma să

&ie e+ercitată su% controlul Parlamentului. aportul Comisiei de redactare a

proiectului de Constituţie a &ăcut! "nsă! aici o eroare de interpretare a puterii de

reglementare a 9uvernului! care potrivit teoriei dreptului administrativ! nu este

dependentă de voinţa legislativă a Parlamentului. $st&el! "n aportul Comisiei de

redactare se arată că ,dincolo de domeniul legii! )n măsura )n care ?uvernul estea*ilitat printr-o le(e (s. n.) el poate interveni prin otărâri pentru reglementarea

unor relaţii sociale. $ceastă competenţă a 9uvernului este e+ercitată su% controlul

Parlamentului! care este li%er să "nlocuiască otărârile 9uvernului printro lege! să

le a%roge sau ciar să le modi&ice. ($ se vedea !eneza "onstituţiei #om$niei.

1%%1. Lucrările &'unării "onstituante! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial!

-ucureşti! 1@@3! p. 8=). ;n realitate! puterea de reglementare a 9uvernului "i esteatri%uită acestuia de către Constituţie! nu de către Parlament. Ceea ce depinde de

1AA



voinţa politică a Parlamentului este doar a%ilitarea prin lege a 9uvernului să adopte

ordonanţe! ca acte cu putere de lege ordinară.

;n teza a Aa din acelaşi prim capitol al 0itlului al Constituţiei! sa

reţinut instituţia uridică a delegării legislative! "n temeiul căreia Parlamentul avea

dreptul să transmită 9uvernului! competenţa de a emite acte normative cu putere

de lege (ordonanţe)! ceea ce &ăcea din 9uvern un titular al dreptului de a

reglementa "n domenii rezervate legii! dar su% controlul Parlamentului.

0ezele au reţinut posi%ilitatea ca e+ecutivul să reglementeze temporar!

printro ordonanţă şi materii din domeniul rezervat legii! dar cu condiţia ca

Parlamentul să emită o lege de a%ilitare "n acest sens! adoptată cu maoritatea de

două treimi "n &iecare Cameră. ($ se vedea !eneza "onstituţiei #om$niei. 1%%1.

Lucrările &'unării "onstituante! egia $utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti!

1@@3! p. 8=8).

Parlamentul omâniei adoptă trei categorii de legi# constituţionale!

organice şi ordinare. 0emeiul legal al acestei clasi&icări este art. A din Constituţie.

0ot Constituţia indică domeniul de reglementare al legilor constituţionale şi al

legilor organice. $st&el! art. A alin. (2) din Constituţie prevede că legile

constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei. evizuirea este o operaţiune

procedurală prin care Parlamentul! "nvestit cu putere constituantă derivată recurge

la modi&icarea dispoziţiilor constituţionale prin a%rogarea! completarea!

introducerea unui te+t nou! sau prin scim%area redacţională a unui te+t al

Constituţiei "n vigoare.

;n privinţa legilor organice! 6egiuitorul constituant nu lea mai de&init caatare! ci a prevăzut "n art. A alin. () anumite domenii sociale care nu pot &i

reglementate decât prin lege organică#

a) sistemul electoral organizarea şi &uncţionarea $utorităţii 5lectorale

Permanente

%) organizarea! &uncţionarea şi &inanţarea partidelor politice

c) statutul deputaţilor şi al senatorilor! sta%ilirea indemnizaţiei şi acelorlalte drepturi ale acestora

d) organizarea şi des&ăşurarea re&erendumului

1A3



e) organizarea 9uvernului şi a Consiliului Suprem de $părare a Gării

&) regimul stării de mo%ilizare parţială sau totală a &orţelor armate şi al

stării de răz%oi

g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă

) in&racţiunile! pedepsele şi regimul e+ecutării acestora

i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective

) statutul &uncţionarilor pu%lici

K) contenciosul administrativ

l) organizarea şi &uncţionarea Consiliului Superior al >agistraturii! a

instanţelor udecătoreşti! a >inisterului Pu%lic şi a Curţii de Conturi

m) regimul uridic general al proprietăţii şi al moştenirii

n) organizarea generală a "nvăţământului

o) organizarea administraţiei pu%lice locale! a teritoriului! precum şi

regimul general privind autonomia locală

p) regimul general privind raporturile de muncă! sindicatele! patronatele

şi protecţia socială

r) statutul minorităţilor naţionale din omânia

s) regimul general al cultelor

t) celelalte domenii pentru care! "n Constituţie! se prevede adoptarea de

legi organice.

7aptul că o lege este rezervată domeniului legilor organice! datorită s&erei

relaţiilor sociale pe care le reglementează! la care &ace trimitere art. A alin. () din

Constituţie! inclusiv lit. t) a alineatului respectiv! nu conduce la concluzia că toate

normele uridice cuprinse "ntro lege organică ar avea caracterul acestui tip de lege.

Curtea Constituţională a constatat "n urisprudenţa sa că din motive de politică

legislativă este posi%il! ast&el! ca o lege organică să conţină şi dispoziţii uridice de

natura unei legi ordinare dar &ără ca acestea să capete caracterul de lege organică.

? soluţie contrară ar avea ca rezultat e+tinderea arti&icială a domeniilor rezervate

legilor organice şi! totodată! "ncălcarea art. A alin. () lit. t)! potrivit căruia numai

domeniile prevăzute ca atare "n Constituţie se reglementează prin lege organică.

1A@



>odi&icarea acestor dispoziţii poate &i operată printro lege ordinară! "ntrucât

dispoziţiile "n cauză nu reglementează domenii de natura unei legi organice. ($ se

vedea! "n acest sens! Decizia Curţii Constituţionale nr. =83'1=.4=.2443! pu%licată "n

>. ?&.! P. ! nr. 8@='2443).

Domeniile menţionate "n art. A alin. () din Constituţie nu sunt singurele

a căror reglementare normativă se &ace e+clusiv prin lege organică. Ciar

Constituţia prevede ast&el de domenii "n alte te+te. După cum se poate o%serva!

domeniile vieţii sociale "n care Parlamentul legi&erează prin lege organică sunt

deose%it de importante pentru organizarea şi des&ăşurarea vieţii sociale. $ceste

domenii intră! "n principiu! "n s&era e+clusivă de reglementare normativă a

Parlamentului. 9uvernul nu ar putea &i a%ilitat de &orul legislativ să adopte norme

cu putere de lege "n aceste domenii! "ntrucât ast&el sar "ncălca art.11= alin.(1) din

Constituţie.

Singurul act normativ prin care 9uvernul poate reglementa domenii

rezervate legii organice este ordonanţa de urgenţă emisă "n condiţiile art.11= alin.

(:) din Constituţie. După intrarea "n vigoare a Constituţiei din 1@@1 au &ost

numeroase situaţii "n care 9uvernul a emis ordonanţe de urgenţă "n a căror

reglementare normativă au &ost cuprinse şi domenii care "n mod o%işnuit &ăceau

o%iectul unei legi organice. ? asemenea opţiune normativă asumată de 9uvern pe

&ondul lipsei unei dispoziţii constituţionale care săi interzică e+pres o ast&el de

reglementare rezervată legii organice! a dat naştere unor tensiuni politice grave

"ntre partidele parlamentare! "ndeose%i "ntre maoritate şi opoziţie. ;n legătură cu

această politică normativă a 9uvernului! doctrina de specialitate a &ost dez%inată.

Jnii autori au admis &ără rezerve posi%ilitatea 9uvernului de a emite ordonanţe de

urgenţă şi "n domenii rezervate legilor organice! antrenând şi mai mult disputele

politice din cadrul dez%aterilor parlamentare. Pentru a se evita asemenea situaţii!

6egea de revizuire a Constituţiei a prevăzut e+plicit dreptul 9uvernului de a emite

ordonanţe de urgenţă "n domeniul legilor organice. ;n acest caz! este vor%a ciar de

o a%ilitare constituţională a 9uvernului de a emite norme uridice cu &orţa uridică

a unei legi organice.

134



;n celelalte domenii! altele decât cele menţionate "n alin. (2) şi () ale

art. A din Constituţie! Parlamentul adoptă legi ordinare.

Pentru adoptarea legilor organice! este necesar votul maorităţii

mem%rilor &iecărei Camere legislative! iar pentru adoptarea legilor ordinare! este

su&icientă maoritatea deputaţilor! respectiv! a senatorilor prezenţi la şedinţa "n care

se e+primă votul &inal asupra legii "n cauză.

' . !e(ile de aderare )n structurile euro-atlantice

Prin 6egea de revizuire a Constituţiei! nr. 82@'244 sa nuanţat

clasi&icarea legilor &ăcută "n art. A din 6egea &undamentală! "n sensul sta%ilirii

unei specii noi de legi ordinare < legile de aderare <! a căror adoptare impune

cerinţa "ntrunirii unei maorităţi cali&icate de voturi ale deputaţilor şi senatorilor!

identică cu cea necesară pentru revizuirea Constituţiei. Domeniul de reglementare

al acestor legi este precizat "n art. 183 din Constituţie# aderarea omâniei la

tratatele constitutive ale Jniunii 5uropene "n scopul trans&erării unor atri%uţii de

suveranitate naţională către instituţiile comunitare apro%area e+ercitării "n comun

cu celelalte state mem%re ale Jniunii a competenţelor prevăzute "n aceste tratate

aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Jniunii 5uropene

aderarea omâniei la 0ratatul $tlanticului de *ord. Potrivit art. 183 alin. (1) din

Constituţie! legile de aderare se adoptă "n şedinţa comună a celor două Camere cu

o maoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

;n ciuda maorităţii de voturi necesară adoptării lor! legile de aderare lastructurile euroatlantice nu intră "n categoria legilor prevăzută "n art. A alin. (2)

din Constituţie. 6egile respective constituie o categorie sau specie aparte a legilor

ordinare! determinată < apreciem noi < nu de maoritatea de voturi necesară

adoptării lor! ci de reglementarea "nstrăinării "n %ene&iciul unui &actor de

e+traneitate a e+erciţiului unor atri%uţii de suveranitate care nu pot aparţine decât

titularului necontestat al acesteia < poporul. Pentru a nu lăsa la latitudinea uneimaorităţi parlamentare conuncturare această delegare de atri%ute ale suveranităţii!

Constituţia a ridicat pragul de adoptare a legilor de aderare la maoritatea de două

131



treimi din numărul parlamentarilor! &ăcând necesar! ast&el! cel puţin acordul unei

părţi a opoziţiei pentru adoptarea lor. Prin această soluţie legislativă! poporul

păstrează "n integralitate prerogativele suveranităţii naţionale reglementate "n

art. (2) alin. (1) din Constituţie şi continuă să o e+ercite numai prin organele sale

reprezentative şi prin re&erendum. Structurile componente ale Jniunii 5uropene şi

ale 0ratatului *ord$tlantic nu devin < graţie art. 183 din Constituţie < organe

reprezentative noi ale poporului român! ci capătă < cu apro%area Parlamentului <

dreptul de a e+ercita anumite atri%ute ale suveranităţii naţionale. Din punct de

vedere al procedurii legislative! legile de aderare urmează aceleaşi &aze ale

procesului legislativ comune legilor organice şi legilor ordinare! cu di&erenţele

speciale că nu pot &i iniţiate de parlamentari şi cetăţeni! şi sunt dez%ătute şi

apro%ate "n plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului.



Secţiunea a a

!e(iferareaCate(orii

de le(i

ARTIC!"! 1

(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale! legi organice sau legi

ordinare.

(2) evizuirea Constituţiei se &ace prin legi constituţionale.

() Prin lege organică se reglementează#

a) sistemul electoral

%) organizarea şi &uncţionarea partidelor politice

c) organizarea şi des&ăşurarea re&erendumului

d) organizarea 9uvernului

e) regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă

&) in&racţiunile! pedepsele şi regimul e+ecutării acestora

g) acordarea amnistiei sau a graţierii colective

132



) organizarea şi &uncţionarea instanţelor udecătoreşti şi ale

>inisterului Pu%lic

i) statutul &uncţionarilor pu%lici

) contenciosul administrativ

K) regimul proprietăţii! al celorlalte drepturi reale şi al moştenirii

l) reguli generale privitoare la raporturile de muncă! la sindicate şi la

protecţia socială

m) organizarea generală a "nvăţământului

n) regimul general al cultelor

o) organizarea administrativă a teritoriului şi a Capitalei! precum şi

regulile generale privind autonomia locală

p) sta%ilirea zonei economice e+clusive

r) celelalte domenii pentru care! "n Constituţie! se prevede adoptarea

de legi organice.


Parlamentul omâniei poate adopta! potrivit Constituţiei! următoarele categorii de

acte uridice# legi constituţionale! legi organice! legi ordinare Eart. A2 alin. (1)F regulamentul

şedinţelor comune Eart. :2 alin. (1)F moţiunea de cenzură (art. 112). 7iecare Cameră a

Parlamentului poate adopta următoarele acte uridice# regulamentul propriu de organizare şi

&uncţionare Eart. :1 alin. (1)F otărâri Eart. :8 şi art. A8 alin. (2)F moţiuni Eart. :8 şi art. 111

alin. (2)F.

Din e+aminarea acestor dispoziţii constituţionale! precum şi a celor care prevăd

procedura de legi&erare (art. A2<A3) rezultă că egulamentul Camerei Deputaţilor! prin

conţinutul şi procedura de adoptare! nu se "ncadrează "n categoria legilor. $ceasta pentru că! spre

deose%ire de lege! regulamentul poate reglementa numai organizarea internă şi &uncţionarea

Camerei! este votat numai de către o Cameră şi nu este supus promulgării.


2+ mai 1%%4.

nstituirea incompati%ilităţilor constituie un domeniu rezervat legii organice deoarece

modi&ică statutul legal al celor avuţi "n vedere.

13




2+ mai 1%%4.

Dispoziţiile Constituţiei re&eritoare la procedura de adoptare a legilor sunt de strictă

interpretare! iar Camerele Parlamentului pot ela%ora norme proprii pentru aplicarea acestordispoziţii! norme care nu pot avea un "nţeles contrar prevederilor constituţionale şi nici nu pot &i

aplicate cu "ncălcarea acestora. Curtea reţine deci că orice lege sau dispoziţie dintro lege

adoptată cu nesocotirea sau cu "ncălcarea dispoziţiilor constituţionale privitoare la procedura de

legi&erare este neconstituţională! ciar dacă "n conţinutul şi "n "nţelesul său te+tul de lege

respectiv ar &i "n deplin acord cu Constituţia.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 1%2 'in 2 iunie 22, publicată în -. /. nr. 02+ 'in

1% iulie 22.

;n ceea ce priveşte te+tul propus la art. 18= 1L! Curtea o%servă că acesta are "n vedere

crearea unui cadru constituţional adecvat integrării omâniei "n Jniunea 5uropeană. Calitatea de

mem%ru al acestei Jniuni presupune trans&erul unor atri%uţii ce ţin de suveranitatea statului către

Jniunea 5uropeană. Crearea acestui cadru constituţional se impune cu necesitate! la momentul

actual! având "n vedere o%iectivele strategice ale omâniei! o%iective care se %ucură de o largă

susţinere populară. De asemenea! Curtea Constituţională reţine că integrarea "n Jniunea

5uropeană tre%uie să ai%ă loc "n urma mani&estării e+prese de voinţă a statului candidat şi cu

respectarea condiţiilor incluse "n acordurile de preaderare. Dispoziţiile cuprinse la art. 18= 1 sunt

menite să sta%ilească regula potrivit căreia aderarea la Jniunea 5uropeană se &ace prin lege!

adoptată "n şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului! cu o maoritate cali&icată de

două treimi din numărul mem%rilor Parlamentului. De alt&el! te+tul re&eritor la aderarea prin lege

este "n deplină concordanţă cu dispoziţiile art. =3 alin. (1) din Constituţie! potrivit cărora

?Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului rom$n şi unica autoritate

legiuitoare a ţării@. Curtea consideră totodată că dispoziţia de aderare prin lege are ca scop să

supună atenţiei organului reprezentativ suprem nu numai importanţa aderării la Jniunea

5uropeană! dar şi răspunderea ce se răs&rânge asupra statului român! "n condiţiile "n care

do%ândeşte calitatea de mem%ru al Jniunii 5uropene. $ceastă răspundere izvorăşte! "nainte de

toate! din consecinţele pozitive sau negative ce pot decurge din procesul de aderare! unele

izvorând ciar din actul ?trans/erării unor atribuţii către instituţiile comunitare@! ceea ce poate

pune "n discuţie pro%lema suveranităţii naţionale.

L $rt. 18=1 din propunerea de revizuire a Constituţiei a devenit cu amendamente! art. 183 din Constituţiarevizuită "n 244.

138



Cu re&erire la pro%lema trans&erării unor atri%uţii ale omâniei către instituţiile

comunitare! Curtea Constituţională reţine că te+tul art. 18=1 are "n vedere e+ercitarea suverană a

voinţei statului român de a adera la tratatele constitutive ale Jniunii 5uropene printro lege! a

cărei adoptare este condiţionată de o maoritate cali&icată de două treimi. $ctul de aderare are o

du%lă consecinţă! şi anume! pe de o parte! trans&erarea unor atri%uţii către instituţiile comunitare!iar pe de altă parte! e+ercitarea "n comun! cu celelalte state mem%re! a competenţelor prevăzute

"n aceste tratate. e&eritor la prima consecinţă! Curtea reţine că! prin simpla apartenenţă a unui

stat la un tratat internaţional! acesta "şi diminuează competenţele "n limitele sta%ilite de

reglementarea internaţională. Din acest prim punct de vedere! apartenenţa omâniei la

?rganizaţia *aţiunilor Jnite! la Consiliul 5uropei! la ?rganizaţia Statelor Comunităţii 5uropene!

la $cordul Central 5uropean de Comerţ 6i%er etc. sau calitatea omâniei de parte la Convenţia

pentru apărarea drepturilor omului şi a li%ertăţilor &undamentale ori la alte tratate internaţionaleare semni&icaţia unei restrângeri a competenţelor autorităţii statale! o relativizare a suveranităţii

naţionale. ;nsă această consecinţă se impune a &i corelată cu cea dea doua consecinţă! cea a

integrării omâniei "n Jniunea 5uropeană. Cu privire la acest aspect! Curtea Constituţională

reţine că actul de integrare are şi semni&icaţia partaării e+erciţiului acestor atri%ute suverane cu

celelalte state componente ale organismului internaţional. Prin urmare! Curtea Constituţională

constată că prin actele de trans&er al unor atri%uţii către structurile Jniunii 5uropene! acestea nu

do%ândesc! prin "nzestrare! o ,supracompetenţă! o suveranitate proprie. ;n realitate! statele

mem%re ale Jniunii 5uropene au decis să e+ercite "n comun anumite atri%uţii care! "n mod

tradiţional! ţin de domeniul suveranităţii naţionale. 5ste evident că "n actuala eră a glo%alizării

pro%lematicii omenirii! a evoluţiilor interstatale şi a comunicării interindividuale la scară

planetară conceptul de suveranitate naţională nu mai poate &i conceput ca a%solut şi indivizi%il!

&ără riscul unei izolări inaccepta%ile.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 14* 'in 1 aprilie 23, publicată în -. /. nr. 31+ 'in

12 mai 23.

Doctrină




13=



$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWW..W.. >iai

Constantinescu! $ntonie orgovan! oan >uraru! 5lena 0ănăsescu! "onstituţia

#om$niei revizuită. "omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p.

WWWWW.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.! "onstituţia

#om$niei. "omentariu pe articole! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443!

p. WWWWWW. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice. 6ratat

elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWW.W.W.


vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWW..W. on Deleanu! 7nstituţii şi

proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WW.WW.





p. =14=11 Pierre $vril! Hean 9icTuel! )roit parlementaire, >ontcrestien! Paris!

2448! p. 18A1=! 13413! 8=18=2 Pierre Pactet! 7rancis amon! >icel 0roper!

)roit constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris! 1@@A! p. :=1:== -ernard Cante%out!

)roit constitutionnel et science politi8ue! $rmand Colin! Paris! 1@@=! p. 8282=.

tu'ii

$ntonie orgovan! )in nou 'espre revizuirea "onstituţiei. (6eze şi

antiteze! evista de drept pu%lic nr. 2'2448 Oictor Duculescu! #om$nia între

'ouă re/orme constituţionale (23F2+! evista de drept pu%lic nr. 8'244= onDeleanu! #evizuirea "onstituţiei! Dreptul nr. 12'244 Corneliu6iviu Popescu!

)ata intrării în vigoare a actelor normative, în lumina 'ispoziţiilor constituţionale

revizuite! Dreptul nr. 8'2448 9a%riel oan >arconescu! "riterii 'e 'e/inire şi 'e

stabilire a 'omeniului legii! Studii de drept românesc nr. 8'2442.

13:



Iniţiativa

le(islativă

ARTIC!"! /

(1) niţiativa legislativă aparţine! după caz! 9uvernului! deputaţilor!

senatorilor sau unui număr de cel puţin 144.444 de cetăţeni cu drept

de vot. Cetăţenii care "şi mani&estă dreptul la iniţiativă legislativă

13A



tre%uie să provină din cel puţin un s&ert din udeţele ţării! iar "n

&iecare din aceste udeţe! respectiv "n municipiul -ucureşti! tre%uie

să &ie "nregistrate cel puţin =.444 de semnături "n spriinul acestei

iniţiative.

(2) *u pot &ace o%iectul iniţiativei legislative a cetăţenilor

pro%lemele &iscale! cele cu caracter internaţional! amnistia şi

graţierea.

() 9uvernul "şi e+ercită iniţiativa legislativă prin transmiterea

proiectului de lege către Camera competentă să "l adopte! ca primă

Cameră sesizată.

(8) Deputaţii! senatorii şi cetăţenii care e+ercită dreptul la iniţiativă

legislativă pot prezenta propuneri legislative numai "n &orma cerută

pentru proiectele de legi.

(=) Propunerile legislative se supun dez%aterii mai "ntâi Camerei

competente să le adopte! ca primă Cameră sesizată.

$"%AR& § 1. "onstituţionalitatea procesului legislativ. § 2. 6emeiul constituţional al /uncţiei legislative. § 3. 6itularii 'reptului 'e iniţiativă legislativă. § 4. )reptul 'e a 'epune amen'amente. § 0. 7niţiativele legislative cetăţeneşti. § . "on'iţiile constituţionale şi regulamentare pentru e5ercitarea

'reptului 'e iniţiativă legislativă.

Comentariu&

' 1. Constituţionalitatea procesului le(islativ

;n orice stat! activitatea de reglementare a relaţiilor sociale prin acte

normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legi&erare şi a

normelor speciale de tenică legislativă. ? asemenea activitate presupune reguli

stricte care privesc! "ntre altele! respectarea ierariei actelor normative şi a

competenţei autorităţilor pu%lice "nvestite cu dreptul de normare

133



a raporturilor sociale! dreptul de iniţiativă legislativă! conţinutul şi &undamentarea

soluţiilor legislative! a &ormei de redactare a proiectelor de acte normative şi a

sistematizării şi uni&icării legislaţiei etc.

? altă cerinţă &undamentală a activităţii legislative! "n general! şi a

procesului legislativ propriuzis! "n special! este constituţionalitatea acestora! care a

apărut odată cu adoptarea constituţiilor scrise. Ca atare! constituţionalitatea

legi&erării nu este o pro%lemă nouă. *outatea acesteia! pentru doctrina de

specialitate! constă "n accentuarea raportului "ntre procesul legislativ şi respectarea

procedurilor constituţionale de adoptare a legilor şi a celorlalte acte normative.

Constituţionalitatea procesului legislativ poate &i analizată pe mai multe planuri!

"ntre care#

a) respectarea cu stricteţe a domeniilor de reglementare prevăzute sau

deduse din dispoziţiile constituţionale

%) respectarea condiţiilor constituţionale care privesc iniţiativa legi&erării

şi procedura legislativă de e+aminare! dez%atere şi votare a legilor

c) respectarea competenţei &uncţionale a Camerei Deputaţilor şi a

Senatului

d) respectarea dispoziţiilor constituţionale care interzic &ormal legi&erarea

"n anumite domenii (art. 1=2 din Constituţie).

' +. Temeiul constituţional al funcţiei le(islative

0emeiul constituţional al &uncţiei legislative a Parlamentului "l constituie

art. :1 alin. (1) din Constituţia omâniei# Parlamentul este ,unica autoritate

legiuitoare a ţării. ;n această calitate! Parlamentul are rolul şi &uncţia de a "m%răca

"ntro &ormă legislativă voinţa suverană a naţiunii. Cum aceasta din urmă nu poate

&i e+aminată sau evaluată "n &uncţie de o%iective legislative concrete! este de presupus că Parlamentul este mandatat de alegători "n cicluri electorale periodice

să legi&ereze "n numele şi "n %ene&iciul naţiunii! dar şi su% controlul acesteia!

13@



e+ercitat cu prileul alegerilor parlamentare. ,Producţia legislativă a

Parlamentului re&lectă "n mod &iresc programul de guvernare propus de partidul sau

coaliţia de partide care a o%ţinut victoria "n alegeri şi a &ost acceptat de Parlament

prin acordarea votului de "ncredere.

7uncţia legislativă se circumscrie e+clusiv la adoptarea legilor. ;n

e+ercitarea &uncţiei sale legislative! Parlamentul cola%orează cu autorităţi ale

puterii e+ecutive şi ciar cu cetăţenii "n e+ercitarea &uncţiei respective. $vem "n

vedere aici iniţiativa legislativă! dreptul 9uvernului de a prezenta amendamente

dreptul Preşedintelui omâniei de a cere ree+aminarea unei legi şi de a sesiza

Curtea Constituţională potrivit art. 18: lit. a) din Constituţie! precum şi dreptul de

promulgare a legilor.

evizuirea "n 244 a Constituţiei a avut ca rezultat! "ntre altele! apariţia

"n cadrul sistemului de drept a unei noi categorii de legi care se adaugă celor la

care &ace re&erire art. A din 6egea &undamentală. $st&el! art. 183 alin. (1) din

Constituţie prevede că aderarea omâniei la tratatele constitutive ale Jniunii

5uropene care au ca o%iect de reglementare trans&erarea de către statul român a

unor atri%uţii suverane ale acestuia către instituţiile comunitare! precum şi

e+ercitarea "mpreună cu celelalte state ale Jniunii 5uropene a competenţelor

prevăzute "n aceste tratate! se &ace prin lege adoptată de cele două Camere

legislative reunite "n şedinţă comună. ;ntrucât asemenea legi urmează să &ie

adoptate cu o maoritate cali&icată de două treimi din numărul deputaţilor şi

senatorilor! iar o%iectul lor de reglementare nu se regăseşte "n conţinutul art. A

alin. () din Constituţie! rezultă că acestea au caracterul unei legi ordinare speciale!al cărui domeniu "l reprezintă integrarea europeană. ;n această categorie sunt

cuprinse! potrivit art. 18@ din Constituţie! şi legile privind aderarea omâniei la

0ratatul $tlanticului de *ord.

Practic! orice relaţii sociale pot &i reglementate prin lege dacă e+istă

voinţa politică "n acest sens. ;n ceea ce priveşte 9uvernul! Constituţia &ace o

delimitare "ntre legea organică şi ordonanţă! dar asimilează legii! din punct devedere al &orţei sale uridice! ordonanţele. De asemenea! se rezervă un domeniu de

reglementare pentru otărârile 9uvernului "n art. 143 alin. (2) din Constituţie! care

1@4



prevede că otărârile se emit pentru organizarea e+ecutării legilor. Curtea

Constituţională a statuat că noţiunea de organizare a e+ecutării legii din cuprinsul

art. 143 alin. (2) al Constituţiei are un sens mai larg decât cel privind aplicarea

legii! şi anume! prin otărâri ale 9uvernului pot &i dispuse măsuri organizatorice!

&inanciare! instituţionale pentru ducerea la "ndeplinire a dispoziţiilor legii

(a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. =1 din 12 &e%ruarie 2448! pu%licată "n

>. ?&. nr. 13: din martie 2448). Din acest punct de vedere! se impune o

precizare# "ntotdeauna 9uvernul va ţine să reglementeze! "n %aza legii! relaţiile

sociale care se &ormează "n domeniul e+ecutării legii respective. *imic nu va

"mpiedica! "nsă! Parlamentul să reglementeze şi aceste relaţii! votând o lege cu

multe detalii legate de e+ecutarea ei! "ngustând ast&el s&era de intervenţie a

5+ecutivului. Cu toate acestea! e+istă totuşi o cutumă respectată atât de Parlament!

cât şi de 9uvern! ca anumite materii să &ie reglementate prin acte ale 5+ecutivului.

5+istă "nsă domenii ale vieţii sociale care pot &i reglementate numai prin

lege. Constituţia &ace re&erire e+presă la ele. $st&el! de pildă! impozitele! ta+ele şi

orice alte venituri ale %ugetului de stat şi ale %ugetului asigurărilor sociale de stat

se sta%ilesc prin lege Eart. 1@ alin. (1)F! incompati%ilităţile calităţii de mem%ru al

9uvernului < "n a&ara celor prevăzute de Constituţie < se sta%ilesc prin lege

organică Eart. 14= alin. (2)F! responsa%ilitatea ministerială se reglementează prin

lege Eart. 14@ alin. ()F! "n&iinţarea autorităţilor administrative autonome se poate

realiza numai prin lege organică Eart. 11A alin. ()F etc. $tunci când Constituţia

rezervă domeniului de reglementare a legii o anumită s&eră a relaţiilor sociale!

aceasta "nseamnă că relaţiile sociale respective pot &i reglementate numai prin lege!indi&erent care ar &i caracterul acesteia < lege constituţională! lege organică sau

lege ordinară <! sau printrun alt act normativ având &orţa uridică a unei legi. *e

re&erim! "n acest sens! la ordonanţa guvernamentală.

De regulă! autorităţile pu%lice "nvestite cu putere de legi&erare şi!

respectiv! de reglementare (adică Parlamentul şi 9uvernul) nu "şi depăşesc s&era de

competenţă respectând reciproc autonomia sta%ilită prin Constituţie sau dedusă dincutumă.

1@1



;n legătură cu domeniul rezervat Parlamentului spre legi&erare! tre%uie să

menţionăm că! "n principiu! competenţa &orului legislativ este generală. Constituţia

nu precizează "n ce domenii ale vieţii sociale Parlamentul ar &i competent să adopte

legi. 5ste adevărat că 9uvernul orientează activitatea legislativă a Parlamentului

prin programul său legislativ. Cât priveşte dreptul constituţional al deputaţilor şi

senatorilor de a promova propuneri legislative! acesta se e+ercită la li%era alegere a

mem%rilor celor două Camere. Practic! deputaţii şi senatorii pot transmite

Camerelor propuneri legislative din cele mai diverse şi particulare domenii de

activitate! unele dintre acestea &rizând ridicolul. *u de puţine ori Parlamentul a &ost

sesizat de către deputaţi şi senatori cu propuneri legislative care au depăşit prin

conţinutul lor domeniul rezervat prin cutumă legii! inter&erânduse cu puterea de

reglementare a 9uvernului! cu cea regulamentară a Camerelor! şi ciar cu cea a

consiliilor locale. >enţionăm aici! cu titlu de e+emplu# Propunerea legislativă

pentru mo'i/icarea şi completarea r'inului nr. 14G2+ al secretarului 'e stat al

&utorităţii <aţionale pentru Protecţia )repturilor "opilului pentru aprobarea

tan'ar'elor minime obligatorii privin' erviciul pentru 'ezvoltarea

'eprin'erilor 'e viaţă in'epen'entă şi a gEi'ului meto'ologic 'e implantare a

acestor stan'ar'e (PlF5 nr. *3G2%C Propunerea legislativă pentru mo'i/icarea

şi completarea r'inului nr. 23G2* pentru aprobarea <ormelor meto'ologice

'e aplicare a "ontractuluiFca'ru privin' con'iţiile acor'ării asistenţei me'icale

în ca'rul sistemului 'e asigurări sociale 'e sănătate (PlF5 nr. %2G2%C

Propunerea legislativă pentru mo'i/icarea şi completarea &ne5ei Hotăr$rii 'e

!uvern

nr. 1.00G24 privin' e/ectuarea operaţiunilor 'e evaluare în ve'erea

recalculării pensiilor 'in sistemul public, stabilite în /ostul sistem al asigurărilor

sociale 'e stat potrivit legislaţiei anterioare 'atei 'e 1 aprilie 21, în

con/ormitate cu principiile Legii nr. 1%G2 (PlF5 nr. 22G2*C Propunerea

legislativă privin' plantarea 'e pomi /ructi/eri pe marginea 'rumurilor naţionale,

9u'eţene şi comunale (PlF5 nr. 01G20C Propunerea legislativă privin'acEiziţionarea unor bărci cu motor în localităţile care au avut 'e su/erit în urma

inun'aţiilor (PlF5 nr. +*G20.

1@2



$st&el de e+cese legislative "şi au cauza "n necunoaşterea de către unii

mem%rii ai Parlamentului a rolului constituţional al &orului legislativ şi! din păcate!

rămân nesancţiona%ile până la votul negativ din plenul Camerelor legislative.

Cât priveşte inter&erenţa puterii legislative cu puterea e+ecutivă! "n

practica legislativă sau "ntâlnit situaţii când Parlamentul a otărât printro lege că!

"ntrun anumit termen! 9uvernul este o%ligat să prezinte &orului legislativ spre

dez%atere şi adoptare un proiect de lege pentru reglementarea unui anumit domeniu

de activitate. ;n legătură cu o%ligarea de către Parlament a 9uvernului de a ela%ora

şi supune &orului legislativ spre adoptare un proiect de lege! sa susţinut că o

asemenea o%ligare ar &i neconstituţională "ntrucât ar "ncălca li%ertatea de e+ercitare

de către 9uvern a dreptului său de iniţiativă legislativă prevăzut "n art. A8 din

Constituţie. Curtea Constituţională a respins această o%iecţie! precizând că

printrun asemenea demers! Parlamentul a instituit doar o o%ligaţie a 9uvernului şi

nu a pre&igurat conţinutul viitorului proiect de lege. ($ se vedea Decizia Curţii

Constituţionale nr. :'1@@2! pu%licată "n >. ?&. nr. 83 din 8 martie 1@@).

Constituţia a prevăzut indirect o interdicţie de legi&erare! limitând "n acest

&el puterea legislativă a Parlamentului! atunci când acesta este "nvestit cu putere

constituantă derivată. >enţionăm! "n acest sens! dispoziţiile art. 1=2 alin. (2) din

Constituţie! care interzic e+pres revizuirea unor te+te ale Constituţiei. 5ste vor%a

de acele te+te privind caracterul naţional! independent! unitar şi indivizi%il al

statului! &orma de guvernământ! integritatea teritoriului! independenţa ustiţiei!

pluralismul politic şi lim%a o&icială. 6a această interdicţie se mai adaugă una#

Parlamentul nu poate să revizuiască vreun te+t constituţional care ar avea carezultat suprimarea drepturilor şi a li%ertăţilor &undamentale ale cetăţenilor sau a

garanţiilor acestora. ? discuţie specială se impune "n legătură cu intervenţia

Parlamentului de a revizui dispoziţiile constituţionale privind independenţa

ustiţiei. Constituţia se re&eră e+pres la independenţa ustiţiei "n trei te+te. $st&el!

art. 128 alin. () din Constituţie prevede că ,Hudecătorii sunt independenţi şi se

supun numai legii. Potrivit unui alt te+t al Constituţiei! Eart. 1 alin. (1)F,Consiliul Superior al >agistraturii este garantul independenţei ustiţiei. 6a acest

ultim te+t poate &i cone+at art. 18 alin. (8) din Constituţie privind rolul Consiliului

1@



Superior al >agistraturii de garant al independenţei ustiţiei. Cele trei te+te

constituţionale comportă o precizare re&eritoare la interpretarea lor. ;ntro

interpretare restrictivă! Parlamentul nu are dreptul să revizuiască &ormal te+tele

menţionate.

;n ceea ce ne priveşte! susţinem e+tinderea interpretării te+tului

constituţional! "n sensul că Parlamentului "i este interzis să adopte o lege care ar

revizui implicit dispoziţiile constituţionale re&eritoare la independenţa ustiţiei!

indi&erent care ar &i autoritatea pu%lică căreia iar reveni atri%uţia de a realiza actul

de ustiţie. Dacă Parlamentul ar adopta o lege specială sau ar apro%a o ordonanţă a

9uvernului! prin care sar aduce atingere principiului independenţei ustiţiei! am &i

"n situaţia unei revizuiri implicite a Constituţiei! ceea ce ar contraveni art. 1=2

alin. (2) din te+tul acesteia. ;ntro asemenea ipoteză! Curtea Constituţională ar &i

competentă să se pronunţe "n cazul "n care ar &i sesizată asupra constituţionalităţii

te+tului respectiv.

' . Titularii dreptului de iniţiativă le(islativă

;n orice sistem constituţional dreptul de iniţiativă legislativă "n

declanşarea unei anumite proceduri tre%uie să ai%ă nu numai un temei legal! ci şi

legitimitate. Prima teză a art. A8 alin. (1) surprinde temeiul constituţional al

prerogativelor su%iectelor de iniţiativă legislativă# 9uvernul! deputaţii! senatorii!

cetăţenii români "n condiţiile stipulate ciar de te+tul respectiv.

Constituţia şi regulamentele parlamentare tratează "n mod di&erit dreptulde iniţiativă legislativă şi dreptul parlamentarilor şi al 9uvernului de a depune

amendamente la iniţiativele legislative e+aminate "n cele două Camere. $st&el!

Constituţia prevede "n art. A8 alin. (1) că iniţiativa legislativă aparţine! după caz!

9uvernului! deputaţilor şi senatorilor! precum şi unui număr reprezentativ de

cetăţeni. Se poate o%serva că te+tul cuprins "n art. A8 alin. (1) din Constituţie este

limitativ! "n sensul că su%iectele de sezină legislativă sunt strict limitate.5+plicaţia acestei limitări este cât se poate de simplă. Dreptul deputaţilor

şi al senatorilor de a depune propuneri legislative la Parlament e+primă calitatea

1@8



lor de e+ponenţi ai puterii suverane a poporului. Dreptul deputaţilor şi senatorilor

de a iniţia propuneri legislative se legitimează prin votul acordat de alegători. ;n

această calitate! deputaţii şi senatorii devin reprezentanţi ai "ntregului popor şi se

a&lă "n serviciul acestuia având misiunea de ai trans&orma voinţa şi interesele "n

legi. Proiectele de lege! precum şi propunerile legislative! poartă! "nsă! amprenta

politică a celor care leau iniţiat. 5ste rolul Parlamentului să &oreze aceste

iniţiative şi să le apropie cât mai mult de cerinţele şi aspiraţiile reale ale cetăţenilor!

iar acest lucru se poate "n&ăptui numai prin dez%aterea lor "n comisii şi "n plen.

Deputaţii şi senatorii pot prezenta propuneri legislative. ;ntre proiectele

de lege şi propunerile legislative nu e+istă nici o deose%ire din punct de vedere al

conţinutului! &ormularea di&erită &olosită având scopul doar să desemneze

iniţiatorul. Propunerile tre%uie "nsoţite de o e+punere de motive şi redactate "n

&orma cerută pentru proiectele de legi. Propunerile legislative &ormulate de

deputaţi! care implică modi&icarea prevederilor %ugetului de stat sau ale %ugetului

asigurărilor sociale de stat! tre%uie să se &undamenteze pe in&ormarea cerută! "n

mod o%ligatoriu de iniţiatori! 9uvernului potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţie.

Cât priveşte legitimitatea iniţiativei legislative a 9uvernului! aceasta se

&undamentează pe cerinţa transpunerii "n acte normative a o%iectivelor cuprinse "n

programul de guvernare acceptat de Parlament. ;n e+erciţiul dreptului de iniţiativă

legislativă! 9uvernul "naintează Camerelor! potrivit competenţelor lor &uncţionale

proiecte de legi ela%orate de ministere şi de alte autorităţi ale administraţiei pu%lice

şi "nsuşite de acesta! prin intermediul cărora intenţionează săşi realizeze o%iective

cuprinse "n programul său de guvernare! cu spriinul maorităţii parlamentare care"l susţine. $utorităţile pu%lice iniţiatoare a proiectelor de lege! care urmează a &i

supuse "nsuşirii de către 9uvern au o%ligaţia să respecte regulile procedurale

aplica%ile pentru asigurarea transparenţei decizionale! prevăzute de 6egea

nr. =2'244 privind transparenţa decizională "n administraţia pu%lică. De

asemenea! autorităţile pu%lice iniţiatoare sunt o%ligate să supună proiectele de lege

din domeniul economicosocial! "nainte de a le prezenta 9uvernului! comisiilor dedialog social constituite ciar "n cadrul acestora. ;n &elul acesta! se asigură o

1@=



consultare preliminară a autorităţilor pu%lice respective (ministere! pre&ecturi) cu

partenerii sociali.

Potrivit art. 118 din Constituţie! 9uvernul "şi poate angaa răspunderea "n

&aţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului! reunite "n şedinţă comună! asupra unui

proiect de lege. Dacă parlamentarii nu &ormulează o moţiune de cenzură "n legătură

cu proiectul respectiv! "n condiţiile precizate "n te+tul constituţional menţionat! ori

dacă moţiunea de cenzură depusă nu a &ost votată de maoritatea deputaţilor şi

senatorilor! proiectul de lege se consideră adoptat. Proiectul de lege! depus de

9uvern "n condiţiile art. 118 din Constituţie nu este! "nsă! o iniţiativă legislativă "n

sensul art. A8 din Constituţie.

*u deţin dreptul de iniţiativă legislativă nici grupurile parlamentare! ca

structuri politicoorganizatorice ale Camerelor legislative! nici %irourile

permanente! nici comisiile permanente. *ici măcar comisiile speciale constituite

potrivit art. A2 alin. (1) din egulamentul Camerei Deputaţilor şi! respectiv! art. AA

alin. (1) din egulamentul Senatului pentru ela%orarea unor propuneri legislative

nu au drept de iniţiativă legislativă! "n acest caz! iniţiatori &iind mem%rii comisiilor

speciale respective! "n condiţiile prevăzute "n art. A8 alin. (1) din Constituţie.

;n continuarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse "n art. A8 alin. (1) din

6egea &undamentală! regulamentele parlamentare ale celor două Camere au

prevederi &oarte asemănătoare re&eritoare la limitarea numărului su%iectelor de

iniţiativă legislativă Eart. @2 alin. (1) din egulamentul Camerei Deputaţilor şi

art. 33 alin. (1) din egulamentul SenatuluiF! dar reglementează! "n plus! dreptul de

a depune amendamente.6a categoriile de su%iecte de sezină legislativă prevăzute "n

art. A8 alin. (1) din Constituţie adăugăm pe Preşedintele omâniei! dar numai "n

privinţa iniţierii proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei. Ue&ul statului nu

poate avea un drept general de iniţiativă legislativă! "ntrucât componenta

prezidenţială a regimului politic instituit de Constituţie "i interzice implicit să ai%ă

un rol activ "n declanşarea procesului legislativ. Preşedintelui "i este recunoscut decătre art. @2 alin. (2) din Constituţie dreptul de a emite decrete! prin care otărăşte

mo%ilizarea parţială sau totală a &orţelor armate. Decretul! care are caracter

1@:



normativ! urmează să &ie emis numai cu apro%area preala%ilă a Parlamentului.

$pro%area nu presupune o procedură de natură legislativă! &iind vor%a "n realitate

de un control parlamentar e+ercitat de Parlament printro otărâre asupra unui act

administrativ emis de şe&ul statului. *umai "n cazuri e+cepţionale! decretul

Preşedintelui omâniei se supune ulterior apro%ării Parlamentului. ;n mod similar!

Parlamentul "ncuviinţează măsurile luate de Preşedinte prin decret! pentru

instituirea stării de asediu! sau a stării de urgenţă "n "ntreaga ţară! ori "n unele

unităţi administrativteritoriale. Ui "n acest caz! decretul şe&ului statului va avea

caracter normativ.

Desigur! Preşedintele are la dispoziţie alte modalităţi in&ormale dar

e&icace! prin care poate săşi e+prime indirect intenţia de a legi&era. $cestea ţin de

capacitatea sa de a convinge 9uvernul să iniţieze un anumit proiect de lege care să

re&lecteze voinţa de legi&erare a şe&ului statului. De asemenea! Preşedintele

omâniei poate ,convinge un grup de parlamentari să ela%oreze o anumită

propunere legislativă. $ceastă posi%ilitate a şe&ului statului ţine de voinţa şi

capacitatea sa de aşi personaliza puterile! &ără a "ncălca! "nsă! Constituţia.

Jn e+emplu! "n acest sens! este solicitarea adresată de preşedintele 0raian -ăsescu!

9uvernului! "n cadrul >esaului adresat Parlamentului pe pro%leme actuale de

politică e+ternă! la 18 aprilie 244@! de a adopta "n regim de urgenţă modi&icarea

6egii cetăţeniei! nr. 21'1@@1. 9uvernul sa con&ormat cu rapiditate acestei solicitări

şi a adoptat ?rdonanţa de urgenţă nr. :'244@ pentru modi&icarea şi completarea

legii respective.

Cât priveşte dreptul de iniţiativă legislativă con&erit 9uvernului! acesta se"ntemeiază pe rolul 9uvernului ca autoritate responsa%ilă pentru gestionarea

tre%urilor pu%lice! dar şi pe legitimitatea acestuia con&erită prin votul de "ncredere

acordat de Parlament. Pentru aşi realiza programul de guvernare! 9uvernul

apelează la cel mai &erm şi mai potrivit instrument# legea. $st&el! 9uvernul este cel

mai "ndreptăţit să transmită Parlamentului proiecte de legi. 9uvernul deţine

e+clusivitate "n materie %ugetară! &iind "ndreptăţit! "n acest sens! de art. 13alin. (2) din Constituţie! potrivit căruia! numai acesta are dreptul de a ela%ora şi

1@A



transmite anual Parlamentului spre adoptare proiectul %ugetului de stat şi pe cel al

asigurărilor sociale de stat.

*u tre%uie ignorat &aptul că societatea civilă "n general şi componente

particulare ale acesteia! "n special! sunt direct interesate "n politica legislativă a

9uvernului şi "n procesul legislativ des&ăşurat "n Parlament. $st&el! organizaţii ale

societăţii civile se adresează "n mod &recvent 9uvernului şi Parlamentului

cerândule să promoveze un anumit proiect de lege sau dimpotrivă să modi&ice!

ciar să a%roge un act normativ. $ceste demersuri se "ncadrează per&ect "n sistemul

democratic de &uncţionare a societăţii. ;n practica parlamentară nu puţine sunt

situaţiile "n care organizaţii neguvernamentale "ntocmesc propuneri legislative!

unele "n domenii de importanţă &undamentală! cum ar &i legislaţia electorală! care

sunt preluate de parlamentari şi introduse prin proceduri parlamentare

regulamentare pe traseul legislativ constituţional.

$lteori! asemenea demersuri nu urmăresc altceva decât prezervarea unor

interese pro&esionale de grup. Jn e+emplu! "n acest sens! este apelul adresat de

către Jniunea *aţională a Hudecătorilor din omânia! la 1= aprilie 244@! privind

suspendarea procesului de ela%orare de către 9uvern a unui proiect de lege privind

instituirea unui sistem unic de salarizare.

Dreptul de iniţiativă care aparţine deputaţilor şi senatorilor are ca temei!

calitatea acestora de reprezentanţi direcţi ai corpului electoral. ;n această calitate!

deputaţii şi senatorii! &iind "n serviciul poporului au dreptul să pună "n dez%aterea

&orului legislativ! din proprie iniţiativă! propuneri legislative! săşi "nsuşească de la

alegători sau de la organizaţii sociale diverse iniţiative de reglementare normativăa relaţiilor sociale. ;n principiu! mem%rii celor două Camere legislative au o

li%ertate deplină "n sta%ilirea conţinutului iniţiativei legislative! &iind o%ligaţi doar

să respecte domeniul legii şi normele "n materie de tenică legislativă. $ceeaşi

li%ertate &uncţionează şi "n ceea ce priveşte amendamentele pe care deputaţii şi

senatorii ar intenţiona să le depună pe marginea unui alt proiect legislativ. ;ntrun

singur caz! dreptul de iniţiativă legislativă al parlamentarilor < deputaţi şi senatori < a &ost limitat ab initio! "n sensul că propunerile legislative (amendamentele) ale

acestora &ăcute la propunerea de revizuire a Constituţiei "n 244! au &ost respinse

1@3



dacă nu sau re&erit la domeniile şi o%iectivele de revizuire sta%ilite anterior prin

acordul politic al partidelor parlamentare. ? asemenea "ngrădire e+cede

dispoziţiilor şi spiritului Constituţiei şi ciar raţionalităţii oricărui act de revizuire a

unui te+t constituţional. ;n &ond! opera de revizuire a Constituţiei implică un e&ort

integral de e+aminare a adapta%ilităţii acesteia la dinamica vieţii sociale! din care

ar tre%ui e+cluse negocierile conuncturale ale partidelor politice.

Prin derogare de la art. A8 alin. (1) din Constituţie! care precizează

su%iecţii de iniţiativă legislativă! regulamentele parlamentare prevăd că &iecare

Cameră "şi poate constitui comisii speciale pentru ela%orarea unor propuneri

legislative. Se "nţelege că "n ast&el de situaţii! nu comisiile speciale vor &i titulare

ale dreptului de iniţiativă legislativă! ci mem%rii acestora.

6a rândul lor! cetăţenii au un legitim drept de iniţiativă legislativă! ca o

mani&estare directă a puterii lor suverane şi ca e+presie a democraţiei semidirecte.

' /. 2reptul de a depune amendamente

Dreptul de amendament aparţinând parlamentarilor şi 9uvernului este

stipulat "n regulamentele Camerelor "n mai multe te+te cuprinse "n secţiunile

re&eritoare la comisiile permanente şi la procedura legislativă propriuzisă.

egulamentul Camerei Deputaţilor prevede! "n acest sens! "n art. := alin. (8) că

deputaţii care nu &ac parte din comisia permanentă sesizată "n &ond cu o iniţiativă

legislativă vor putea depune amendamente pe marginea acesteia "ntrun anumit

termen. $celaşi regulament recunoaşte dreptul de a prezenta amendamente!deputaţilor! grupurilor parlamentare şi 9uvernului Eart. @@ alin. (1)F.

egulamentele parlamentare prevăd şi ipoteza convertirii procedurale a

unor proiecte de lege sau propuneri legislative "n amendamente. $st&el! art. :3 din

egulamentul Camerei Deputaţilor sta%ileşte că "n cazul "n care o comisie

permanentă este sesizată cu mai multe iniţiative legislative care au acelaşi o%iect

de reglementare! prima iniţiativă "nregistrată va &i reţinută ca proiect de %ază!celelalte urmând să &ie respinse iar prevederile cuprinse "n acestea să &ie

1@@



considerate ca amendamente la proiectul propus spre apro%are. Jn te+t similar

conţine şi art. A2 din egulamentul Senatului.

;n literatura de specialitate sa emis opinia discuta%ilă! potrivit căreia!

susţinerea constituţională a dreptului parlamentarilor de a prezenta amendamente şi

su%amendamente derivă din prevederile art. A8 şi ale art. A= din Constituţie

($ se vedea . Oida! comentariu al art. A8 din Constituţie! "n lucrarea "onstituţia

#om$niei. "omentariu pe articole! 5d. C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. A4@).

;n realitate! art. A8 din Constituţie se re&eră doar la iniţiativa legislativă prezentată

su% &orma unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative. Dacă suportul

constituţional al iniţiativelor legislative "l reprezintă Constituţia! dreptul de a

prezenta amendamente este recunoscut doar de regulamentele parlamentare! acte

normative cu o &orţă uridică in&erioară Constituţiei şi legilor. ;n doctrina

constituţională sa mai susţinut că amendamentele depuse de parlamentari

reprezintă un corolar al dreptului de iniţiativă legislativă (. Deleanu! 7nstituţii şi

proce'uri constituţionale! 5d. C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. :A) sau un su%stitut

al dreptului de iniţiativă legislativă (dem! p. :A@). $precierea este corectă! dacă o

raportăm la sistemul constituţional &rancez < luat! de alt&el! ca reper pentru o

asemenea susţinere <! "n care mem%rii Parlamentului şi 9uvernul au! potrivit

art. 88 din Constituţie! dreptul &ormal de a aduce amendamente. De asemenea!

art. 84 şi 81 din Constituţia 7ranţei &ac re&eriri e+prese la amendamentele ce pot &i

&ormulate de senatori şi deputaţi.

egulamentul Senatului conţine "n art. @4 alin. (1) lit. d) un te+t general

re&eritor la termenul de depunere a amendamentelor de către senatori! iar "nart. 14@ alin. (1) se menţionează că "n cadrul procedurii de urgenţă! se pot prezenta

"n scris amendamente motivate de către senatori! grupuri parlamentare! comisii

permanente şi 9uvern.

Din cele relatate rezultă cel puţin două concluzii#

a) natura uridică a dreptului deputaţilor şi senatorilor de a prezentaamendamente la proiectele de lege şi propunerile legislative transmise spre

dez%atere şi adoptare Camerei Deputaţilor şi Senatului! este di&erită de cea a

244



dreptului de iniţiativă legislativă. Dacă dreptul de iniţiativă legislativă "şi are sursa

"n Constituţie! dreptul de a depune amendamente provine dintro voinţă

regulamentară a Camerei sau! după caz! a Senatului

%) competenţa legislativă a deputaţilor şi senatorilor! recunoscută de

art. A8 alin. (1) din Constituţie! este generală. Propunerile legislative pot avea!

teoretic! orice conţinut. ;n scim%! amendamentele sunt constrânse să se limiteze

strict la conţinutul iniţiativei legislative la care se re&eră. >ai mult ciar! $dunările

legislative au dreptul să limiteze regimul amendamentelor! ast&el cum sa "ntâmplat

la proiectul legii pentru revizuirea Constituţiei "n 244! când toate amendamentele

depuse de deputaţi şi senatori "n a&ara ,temelor revizuirii au &ost automat respinse

($ se vedea! "n acest sens! . Deleanu! #evizuirea "onstituţiei. 6emele revizuirii!

.D.P. nr. 2'244).

Cu privire la conţinutul e&ectiv al amendamentului! este de presupus că

acesta tre%uie să ai%ă o legătură strictă cu reglementarea cuprinsă "n proiectul sau

"n propunerea legislativă e+aminată "n comisia permanentă sesizată "n &ond. *umai

cu această condiţie! amendamentul ar putea &i acceptat spre e+aminare de către

mem%rii comisiei. Cu alte cuvinte! amendamentul propus tre%uie să se re&ere la

aspectele uridice necesare conte+tului reglementării. Ca atare! ar tre%ui

recunoscute limite &ormale de e+ercitare a dreptului de amendament pentru a se

evita introducerea "ntrun proiect de lege sau "ntro propunere legislativă a unor

te+te ce e+ced intenţiei de reglementare legislativă a iniţiatorului. Spunem aceasta!

"ntrucât "n practica legislativă sunt numeroase cazurile când la comisia permanentă

sesizată "n &ond sunt acceptate amendamente care nu au legătură cu proiectul delege e+aminat! rezultând reglementări comple+e! nu numai din punct de vedere al

tenicii legislative.

;n privinţa amendamentelor! mai tre%uie precizat că regulamentele

parlamentare stipulează anumite condiţii de &ormă şi termene "n care acestea pot &i

&ormulate. $st&el! de pildă! art. @@ alin. () din egulamentul Camerei Deputaţilor

prevede că amendamentele &ormulate de deputaţi se depun "n scris! motivat şi su%semnătura iniţiatorului la comisia sesizată "n &ond! cu precizarea! dacă este cazul! a

grupului parlamentar din care &ace parte. $celaşi regulament prevede "n art. @@

241



alin. (8) că amendamentele 9uvernului se depun numai su% semnătura unui mem%ru

al 9uvernului la -iroul permanent! care le va transmite comisiei sesizate "n &ond cu

iniţiativa legislativă la care se re&eră amendamentele respective. ? procedură identică

este prevăzută şi "n egulamentul Senatului. 5+istă alte numeroase dispoziţii

regulamentare care se re&eră la depunerea şi e+aminarea amendamentelor "n comisiile

permanente şi "n plenul Camerelor legislative.

' 0. Iniţiativele le(islative cetăţeneşti

Cetăţenii care "şi mani&estă dreptul de iniţiativă legislativă tre%uie să

provină din cel puţin un s&ert din udeţele ţării! iar "n &iecare dintre aceste udeţe

sau "n municipiul -ucureşti! tre%uie să &ie "nregistrate cel puţin =444 de semnături

"n spriinul iniţiativei populare. ;n cazul "n care iniţiativa cetăţenească vizează

revizuirea Constituţiei! propunerea legislativă tre%uie &ăcută de cel puţin =44.444

de cetăţeni cu drept de vot! care să provină din cel puţin umătate din udeţele ţării!

iar "n &iecare dintre acestea! sau "n municipiul -ucureşti! propunerea respectivă să

&ie susţinută de cel puţin 24.444 de semnături.

Cerinţa "ntrunirii unui anumit număr de cetăţeni care susţin propunerea

legislativă o%işnuită precum şi cea pentru revizuirea Constituţiei are "n vedere

asigurarea unui grad rezona%il de reprezentativitate al propunerii respective! ceea

ce va con&eri legitimitate actului normativ care e+primă voinţa populară.

Propunerile legislative cetăţeneşti pot să acopere! după caz! oricare dintre

cele trei domenii de reglementare legislativă a Parlamentului la care se &ace re&erire"n art. A din Constituţie.

Constituţia interzice e+pres "n art. A8 alin. (2) ca iniţiativele legislative

promovate de cetăţeni să ai%ă ca o%iect pro%lemele &iscale! cele cu caracter

internaţional! amnistia şi graţierea. 0emeiul acestei interdicţii este limpede#

reglementarea celor trei domenii reprezintă atri%uţii e+clusive ale statului! care nu

pot &i ,concesionate niciunui alt su%iect de drept! nici măcar cetăţenilor. 6a %azainterdicţiei constituţionale stipulate "n art. A8 alin. (2) din Constituţie nu se a&lă

limitarea suveranităţii populare! ci caracterul e+trem de specializat şi e&ectele

242



multiple ale reglementării legislative a celor trei domenii de specialitate. Politica

%ugetară! cea internaţională şi cea de sancţionare penală interesează "n mod special

statul! acesta &iind capa%il să asigure o unitate de concepţie privind aceste domenii!

"n acord deplin cu interesele generale ale naţiunii.

niţiativa legislativă cetăţenească recunoscută de art. A8 alin. (1) şi

art. 1=4 din Constituţie! nu reprezintă "n sine un drept cetăţenesc ci o &ormă de

e+primare a suveranităţii naţionale. $rticolul 2 alin. (1) din Constituţie proclamă

titularul suveranităţii naţionale şi cele două modalităţi de e+ercitare a acesteia! şi

anume! pe cale reprezentativă şi "n mod direct prin re&erendum. ;n sensul normativ

al art. 2 din Constituţie! a e+ercita suveranitatea "nseamnă dreptul Parlamentului de

a legi&era! precum şi dreptul corpului electoral de a &i consultat direct şi de aşi

e+prima voinţa suverană cu privire la revizuirea Constituţiei! demiterea

Preşedintelui omâniei sau cu privire la pro%leme de interes naţional. Constituţia

recunoaşte! totodată! dreptul cetăţenilor de a "nainta Parlamentului propuneri

legislative! "n considerarea calităţii acestora de titulari ai suveranităţii naţionale.

5+ercitând dreptul de iniţiativă legislativă! cetăţenii nu se comportă "nsă ca un

,grup! "n accepţiunea art. 2 alin. (2) din Constituţie. 6egea &undamentală

recunoaşte e+clusiv două modalităţi constituţionale de e+ercitare a suveranităţii#

prin reprezentanţi aleşi şi prin re&erendum. 0otodată! Constituţia interzice

e+ercitarea suveranităţii "n nume propriu.

Potrivit 6egii nr. 13@'1@@@ privind e+ercitarea iniţiativei legislative de

către cetăţeni! cu modi&icările şi completările ulterioare! propunerea respectivă este

"ntocmită de un comitet de iniţiativă potrivit normelor de tenică legislativă şi va &i"nsoţită de o e+punere de motive. Propunerea legislativă! avizată "n preala%il de

Consiliul 6egislativ se pu%lică "n >onitorul ?&icial. Din comitetul de iniţiativă nu

pot &ace parte parlamentari! precum şi alte persoane alese "n &uncţie prin vot

universal! mem%rii 9uvernului! persoanele numite "n &uncţie de primulministru

sau care nu pot &ace parte potrivit legii! din partidele politice.

' #. Condiţiile constituţionale şi re(ulamentare pentru e4ercitarea

dreptului de iniţiativă le(islativă

24



$tât proiectele de lege! cât şi propunerile legislative depuse din iniţiativa

parlamentară sau cetăţenească se transmit Camerei competente să le adopte "n

calitate de primă Cameră sesizată! con&orm art. A= din Constituţie. Cât priveşte

proiectele de lege care au caracter %ugetar! acestea se transmit concomitent celor

două Camere. Primind o iniţiativă legislativă! -iroul permanent al Camerei

Deputaţilor sau! după caz! al Senatului poate invoca necompetenţa Camerei

respective de a e+amina proiectul de lege sau propunerea legislativă "n calitate de

primă Cameră sesizată. egulamentul Senatului prevede! "n acest sens! "n art. @4

alin. (1) lit. %) că -iroul permanent poate dispune transmiterea unui proiect de lege

sau a unei propuneri legislative Camerei Deputaţilor "n cazul "n care comisia

permanentă sesizată "n &ond apreciază că Senatul nu este competent să dez%ată

iniţiativa legislativă! ca primă Cameră sesizată. -iroul permanent ia decizia

respectivă şi "n &uncţie de avizul Comisiei uridice! de numiri! disciplină! imunităţi

şi validări! care este o%ligatoriu.

De asemenea! este posi%il ca propunerile legislative depuse de

parlamentari să nu respecte cerinţele sta%ilite prin 6egea nr. 28'2444 privind

normele de tenică legislativă pentru ela%orarea actelor normative. ;n ast&el de

situaţii! potrivit cutumei parlamentare! -iroul permanent al Camerei respective

ast&el sesizat dispune proceduri preparatorii "n vederea o%ţinerii punctelor de

vedere şi a avizelor necesare! ast&el "ncât propunerile respective să poată &i

introduse "n procesul legislativ regulamentar.

Proiectele de legi şi propunerile legislative se supun dez%ateriiParlamentului "nsoţite de avizul Consiliului 6egislativ. $vizul tre%uie dat "n

termenul sta%ilit de -iroul permanent sau de comisia permanentă a Camerei care

la solicitat. Des&ăşurarea procedurii nu poate &i "mpiedicată de lipsa avizului.

$vizul este consultativ şi are ca o%iect# concordanţa reglementării legii cu

dispoziţiile constituţionale! precum şi cu natura legii "nlăturarea contradicţiilor sau

necorelărilor dintre prevederile proiectului de lege sau ale propunerii legislative şiasigurarea caracterului complet al acestora! inclusiv respectarea normelor de

tenică! legislativă! prezentarea implicaţiilor noii reglementări asupra legislaţiei "n

248



vigoare prin identi&icarea dispoziţiilor legale care! având aceleaşi o%iect de

reglementare urmează să &ie a%rogate! modi&icate sau uni&icate! precum şi prin

evitarea reglementării unor aspecte identice prin acte normative di&erite.

;n &uncţie de o%iectul de reglementare al iniţiativei legislative! emitentul

acesteia este o%ligat prin lege să ceară şi avizul altor autorităţi pu%lice! cum ar &i!

de pildă! Consiliul Suprem de $părare al Gării! Consiliul 5conomic şi Social sau

Consiliul Superior al >agistraturii. 7acem precizarea că solicitarea avizului

Consiliului 6egislativ este o o%ligaţie constituţională prevăzută "n art. A@ din

Constituţie iar nerespectarea acesteia atrage după sine neconstituţionalitatea legii!

ast&el dez%ătută şi votată. Cât priveşte avizele autorităţilor pu%lice menţionate!

solicitarea acestora este doar o o%ligaţie legală! a cărei nerespectare nu a&ectează

constituţionalitatea legii.

Potrivit art. 1= din 6egea &inanţelor pu%lice nr. =44'2442! propunerile

legislative tre%uie să &ie "nsoţite de o &işă &inanciară privind implicaţiile %ugetare

ale acesteia. ;n cazul "n care propunerile legislative cuprind dispoziţii care implică

modi&icări %ugetare! ele tre%uie să &ie "nsoţite de in&ormarea transmisă de 9uvern!

prin care acesta "şi e+primă poziţia &aţă de prevederile respective. Solicitarea

in&ormării din partea 9uvernului este o o%ligaţie constituţională! care decurge din

art. 111 din Constituţie şi are rolul de a investiga < "nainte de adoptarea propunerii

legislative < sursele &inanciare pentru aplicarea legii respective! sau! după caz! dacă

acceptă să se &ormeze o nouă sursă de venit la %uget (&ie de stat! &ie la cel al

asigurărilor sociale de stat).

De asemenea! "n privinţa propunerilor legislative este necesar ca preşedintele Camerei sesizată cu o ast&el de iniţiativă! să solicite 9uvernului un

punct de vedere cu privire la conţinutul acesteia. egulamentul Camerei

Deputaţilor prevede "n art. @2 alin. () că punctul de vedere ce va &i transmis de

9uvern poate să conţină şi amendamente. 0re%uie precizat că atât avizele de

specialitate! cât şi in&ormarea şi punctul de vedere ale 9uvernului au caracter

consultativ pentru comisia ce urmează a &i sesizată "n &ond.;n cazul propunerilor legislative iniţiate de cetăţeni! preşedintele Camerei

va solicita Curţii Constituţionale veri&icarea "ndeplinirii condiţiilor constituţionale

24=



pentru e+ercitarea iniţiativei legislative! "nainte de distri%uirea acestora la deputaţi!

sau după caz senatori şi sesizarea "n &ond a comisiilor permanente competente.

Curtea Constituţională se poate sesiza din o&iciu asupra veri&icării condiţiilor

&ormale şi materiale pe care tre%uie să le "ndeplinească propunerea legislativă

cetăţenească.

;n ceea ce priveşte legile constituţionale! acestea pot &i iniţiate! "n

concordanţă cu art. 1=4 din Constituţie! de Preşedintele omâniei! la propunerea

9uvernului! de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor!

precum şi de cel puţin =44.444 cetăţeni cu drept de vot! provenind din cel puţin

umătate din udeţele ţării! "n &iecare dintre ele sau "n municipiul -ucureşti!

tre%uind să &ie "nregistrate cel puţin 24.444 de semnături "n spriinul iniţiativei de

revizuire a Constituţiei.

niţiativele legislative se "nregistrează la -iroul permanent! "n ordinea "n

care au &ost transmise Camerei competente. -iroul permanent sta%ileşte caracterul

legii şi &i+ează data la care e+piră termenul constituţional prevăzut "n art. A=

alin. (2) din Constituţie. ;n cazul "n care se cere procedura de urgenţă! aceasta este

supusă apro%ării.

0oate proiectele şi propunerile se "nregistrează "n ordinea prezentă lor şi

sunt aduse la cunoştinţa Camerei! prin preşedintele acesteia! prin anunţarea titlului!

a iniţiatorului şi a comisiilor sesizate pentru e+aminarea "n &ond şi pentru avizarea

precum şi a termenului de depunere a raportului. 5le se imprimă şi se distri%uie

deputaţilor! respectiv! senatorilor de "ndată.

?ricare ar &i &orma iniţiativei legislative! Camera ast&el sesizată este"ndreptăţită declanşează procedura de e+aminare a iniţiativelor respective de către

comisiile permanente competente! şi pe %aza raportului prezentat de acestea să le

supună dez%aterii "n plen şi votării. Procedura legislativă se va &inaliza cu

pu%licarea legii "n >onitorul ?&icial! Partea . Prin pu%licare! procesul legislativ ia

s&ârşit. De aceea "n cazul "n care legea se transmite Camerelor "n vederea

ree+aminării acestora! la cererea Preşedintelui omâniei sau ca urmare a decizieiCurţii Constituţionale! potrivit art. 18A alin. (2) din Constituţie! nu poate &i vor%a

de sesizarea Camerelor.

24:



;ntrucât dreptul de iniţiativă legislativă presupune e+primarea voinţei

individuale a deputaţilor şi senatorilor! precum şi cea a 9uvernului! ori a

cetăţenilor! este &iresc ca aceştia să se poată răzgândi şi să solicite retragerea

proiectului sau! după caz! a propunerii legislative. egulamentele parlamentare

permit ca iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative să şil retragă. 6a

Camera Deputaţilor retragerea este permisă până la apro%area ordinii de zi pe care

a &ost "nscris. 6a Senat! retragerea proiectului de lege sau a propunerii legislative

este posi%ilă până la "nceperea dez%aterii generale! dar numai cu apro%area

plenului. 6a Camera Deputaţilor apro%area cererii de retragere este de competenţa

comitetului liderilor grupurilor parlamentare! iar la Senat! plenul acestuia este cel

care apro%ă retragerea.

;n măsura "n care iniţiativa legislativă este condiţionată de "mplinirea

unor cerinţe preala%ile! acestea sunt veri&icate cu prileul prezentării şi e+aminării

acesteia de către -iroul permanent.

Prin revizuirea Constituţiei "n 244 sa instituit o competenţă legislativă

di&erenţiată pentru cele două Camere. $st&el! &iecare dintre acestea are rolul de

Cameră de re&lecţie sau primă Cameră sesizată pentru anumite categorii de

iniţiative legislative şi de Cameră de decizie pentru altele. Su%iecţii de iniţiativă

legislativă prevăzuţi "n art. A8 alin. (1) din Constituţie vor supune proiectele de

lege! respectiv! propunerile legislative! Camerei competente să le adopte! ca primă

Cameră sesizată.


,1. Dreptul de iniţiativă aparţine guvernului.

Deputaţii şi senatorii! "n numele grupurilor parlamentare sau "n mod

individual! precum şi un număr de cel puţin 144.444 cetăţeni cu drept de vot pot

&ace propuneri legislative! care "nainte de dez%atere se trimit guvernului.

Propunerile legislative şi amendamentele &ormulate de mem%rii

parlamentului a căror adoptare conduce la diminuarea resurselor pu%lice sau lacrearea sau agravarea unor celtuieli pu%lice sunt admisi%ile numai după

consultarea guvernului.

24A



1/. 9uvernul trimite proiectele de legi $dunării Deputaţilor.

Proiectele de legi adoptate de $dunarea Deputaţilor se transmit

Senatului.

Propunerile legislative se supun adoptării "n camera "n care au &ost

&ormulate sau căreia i sa transmis iniţiativa populară şi! după adoptare! sunt

trimise celeilalte camere.

Dacă "n aceeaşi pro%lemă parlamentul este sesizat atât cu un proiect de

lege! cât şi cu o propunere legislativă! dez%aterea acestora "ncepe cu proiectul de

lege.


Iniţiativa

le(islativă

ARTIC!"! +

(1) niţiativa legislativă aparţine 9uvernului! deputaţilor! senatorilor!

precum şi unui număr de cel puţin 2=4.444 de cetăţeni cu drept de

vot. niţiativa legislativă a cetăţenilor tre%uie să provină din cel puţin

un s&ert din udeţele ţării! iar "n &iecare din aceste udeţe sau "n

municipiul -ucureşti să se "nregistreze cel puţin 14.444 de semnături

"n spriinul acestei iniţiative.

(2) *u pot &ace o%iectul iniţiativei legislative a cetăţenilor

pro%lemele &iscale! cele cu caracter internaţional sau amnistia.


proiectului de lege către una dintre Camere.

(8) Deputaţii! senatorii şi cetăţenii care e+ercită dreptul de iniţiativă

legislativă pot prezenta propuneri legislative numai "n &orma cerută

pentru proiectele de legi.

(=) Propunerile legislative se supun adoptării "n Camera "n care au

&ost prezentate.


243



W ;n acest sens! tre%uie o%servat că! deşi printre atri%uţiile Congresului şi ale

Consiliului Jniunii avocaţilor din omânia sunt menţionate şi acelea de a sta%ili liniile generale

de dezvoltare a avocaturii şi de a ela%ora proiecte de acte normative privind pro&esia de avocat!

dispoziţiile respective nu le con&eră dreptul de a sesiza Parlamentul cu un proiect de lege sau cuo propunere legislativăW De alt&el! redactarea unui anteproiect de act normativ nu poate avea

e&icienţă decât prin promovarea lui de către &actorii "nvestiţi de Constituţie cu iniţiativă

legislativă.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 32 'in 13 aprilie 1%%4, publicată în -. /. nr. 20% 'in

10 septembrie 1%%4.

Doctrină


>iai Constantinescu! oan >uraru! $ntonie orgovan! #evizuirea

"onstituţiei #om$niei. >5plicaţii şi comentarii! 5ditura osetti! -ucureşti! 244!

p. ::A -ernard Cante%out! )roit constitutionnel et science politi8ue! $rmand

Colin! Paris! 1@@=! p. =@==@:.

tu'ii

on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei! Dreptul nr. 12'244.

$esiarea

Camerelor

ARTIC!"!0

(1) Se supun spre dez%atere şi adoptare Camerei Deputaţilor! ca

primă Cameră sesizată! proiectele de legi şi propunerile legislative

pentru rati&icarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a

măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau

acorduri! precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul

1 alineatul (=)! articolul 84 alineatul ()! articolul == alineatul (2)!

24@



articolul =3 alineatul ()! articolul A alineatul () literele e)! K)! l)!

n)! o)! articolul A@ alineatul (2)! articolul 142 alineatul ()! articolul

14= alineatul (2)! articolul 11A alineatul ()! articolul 113 alineatele

(2) şi ()! articolul 124 alineatul (2)! articolul 12: alineatele (8) şi

(=) şi articolul 182 alineatul (=). Celelalte proiecte de legi sau

propuneri legislative se supun dez%aterii şi adoptării! ca primă

Cameră sesizată! Senatului.

(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă "n termen de 8= de zile.

Pentru coduri şi alte legi de comple+itate deose%ită termenul este de

:4 de zile. ;n cazul depăşirii acestor termene se consideră că

proiectele de legi sau propunerile legislative au &ost adoptate.

() După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată!

proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care

va decide de&initiv.

(8) ;n cazul "n care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care!

potrivit alineatului (1)! intră "n competenţa sa decizională!

prevederea este de&initiv adoptată dacă şi cea dea doua Cameră este

de acord. ;n caz contrar! numai pentru prevederea respectivă! legea

se "ntoarce la prima Cameră sesizată! care va decide de&initiv "n

procedură de urgenţă.

(=) Dispoziţiile alineatului (8) re&eritoare la "ntoarcerea legii se

aplică "n mod corespunzător şi "n cazul "n care Camera decizională

adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine

primei Camere.

$"%AR& § 1. "ompetenţa 'ecizională 'i/erenţiată a "amerelor Parlamentului. § 2. &plicarea regulamentară a 'ispoziţiilor art. +0 alin. (1 'in

"onstituţie. § 3. 7na'vertenţe 'e reglementare. § 4. &specte proce'urale privin' competenţa legislativă 'i/erenţiată a

"amerelor Parlamentului. § 0. 7nconveniente ale art. +0 'in "onstituţie.

214



Comentariu&

' 1. Competenţa deciională diferenţiată a CamerelorParlamentului

Jna dintre noutăţile aduse de 6egea de revizuire a Constituţiei "n 244!

se re&eră la o nouă concepţie privind &uncţionarea %icameralismului su% aspectul

competenţei legislative a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Comisia specială care a

ela%orat propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei a intenţionat să &acă dinte+tul pe care "l comentăm o operă de inovaţie legislativă! menită să urgenteze şi să

&luidizeze procedura de dez%atere şi adoptare a legilor şi! "n acelaşi timp! să o&ere o

soluţie constituţională uneia dintre situaţiile e+trem de comple+e şi spinoase care

au apărut "n practica legislativă anterioară şi anume# care este &inalitatea unui

proiect de lege adoptat de o Cameră şi respins de cealaltă! mai ales! dacă proiectul

de lege se re&eră la apro%area sau respingerea unei ordonanţe a 9uvernului.

5ste adevărat că prin introducerea te+tului comentat! unele dintre

situaţiile care au %locat anterior procedura legislativă şiau găsit soluţionarea. ;n

plenul lor! comisiile parlamentare şiau dinamizat activitatea. 6a &el de adevărat

este! "nsă! şi &aptul! că noua reglementare constituţională care a introdus o

competenţă decizională specială şi distinctă pentru Camera Deputaţilor şi!

respectiv pentru Senat! a dat naştere unor %locae de altă natură! la care ne vom

re&eri "n cuprinsul acestui comentariu.

Primul alineat al art.A= sta%ileşte o competenţă e+clusivă a Camerei

Deputaţilor pentru dez%aterea şi adoptarea anumitor categorii de legi! cu menţiunea

că "n această ipoteză! Camera Deputaţilor are rolul de ,primă Cameră sesizată.

$ceasta "nseamnă că "n mod o%ligatoriu toate iniţiativele legislative care

reglementează domeniile vieţii sociale menţionate e+pres "n acest te+t şi

nominalizate "n art. @2 alin. (3) din egulamentul Camerei Deputaţilor! vor &i

e+aminate şi votate mai "ntâi "n această Cameră! indi&erent cine lear &i autorul#

211



9uvernul! deputaţii! senatorii sau cetăţenii. Camera Deputaţilor oacă! ast&el! rolul

unei Camere de re&lecţie sau Camere pentru o ,primă dez%atere! având la

dispoziţie un termen de 8= de zile de la sesizare pentru a se pronunţa asupra

iniţiativelor respective. ;n acest conte+t! ,pronunţarea are semni&icaţia de adoptare

sau! după caz! de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative pe

care Camera Deputaţilor a e+aminato ca primă Cameră de dez%atere. Pentru

coduri şi alte legi de comple+itate deose%ită! termenul pe care "l are la dispoziţie

Camera Deputaţilor este de :4 de zile! potrivit art.A= alin.(2) din Constituţie.

>enţionăm că 6egiuitorul Constituant nu a prevăzut nici un indiciu

pentru a se aprecia că un anumit proiect de lege sau o anumită propunere

legislativă ar avea o comple+itate deose%ită! motiv pentru care dez%aterea şi

votarea sa "n Camera de re&lecţie să dureze cel mult :4 de zile. Jn ast&el de proiect

ar putea să se re&ere! de pildă! la sistemul electoral! la partidele politice! sau la

securitatea naţională. Caracterul comple+ al legii se sta%ileşte! potrivit

egulamentului Senatului! prin otărârea plenului acestuia! la propunerea -iroului

permanent! avânduse "n vedere elemente precum# "ntinderea reglementării!

implicaţiile deose%ite "ntrun anumit domeniu şi necesitatea aplicării unor norme

comunitare.

6a Camera Deputaţilor termenul de 8= de zile şi respectiv de :4 de zile!

curg de la data prezentării proiectului de lege sau a propunerii legislative "n -iroul

permanent. 6a Senat termenele menţionate "ncep să curgă de la data "nregistrării

acestora la -iroul permanent "nsoţite de avize solicitate potrivit legii! "n cazul

propunerilor legislative şi de la data prezentării "n -iroul permanent! pentru proiectele de lege transmise de 9uvern.

5+istă! "nsă! riscul ca termenul de 8= de zile să se "mplinească &ără ca

iniţiativa legislativă să &ie adoptată prin vot de către Camera de re&lecţie. >otivele

acestei "ntârzieri pot &i di&erite. $st&el! este posi%il ca e+aminarea proiectului de

lege sau a propunerii legislative "n comisia sesizată "n &ond să dureze &oarte mult!

comisia neputând să respecte termenul de depunere a raportului! pentru ca acestasă &ie inclus! potrivit procedurii regulamentare pe ordinea de zi a Camerei. ;n alte

situaţii! este posi%il ca puţin "nainte de "mplinirea termenului de 8= de zile! plenul

212



Camerei să trimită iniţiativa la Comisia sesizată "n &ond pentru a ree+amina

anumite te+te! sta%ilindui un termen pentru ela%orarea unui raport suplimentar

care! "nsă! depăşeşte termenul iniţial de 8= de zile prevăzut de Constituţie pentru

adoptarea legii.

;n practica parlamentară a Camerei Deputaţilor au &ost situaţii când

pentru a se evita adoptarea tacită a unui proiect de lege sau propuneri legislative!

datorită "mplinirii termenului constituţional de 8= de zile! $dunarea a decis! la

propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui deputat ori a -iroului permanent

prelungirea acestui termen la :4 de zile! motivânduse că iniţiativa respectivă are o

comple+itate deose%ită.

;n situaţia "n care "mplinirea termenului de 8= de zile prevăzut la art.A=

alin.(2) din Constituţie ar avea loc "n &aza e+aminării "n &ond a unui proiect de lege

sau propuneri legislative! considerăm că %iroul comisiei permanente sesizate ar

putea propune -iroului permanent al Camerei respective să prelungească termenul

de adoptare a legii la :4 de zile! motivânduşi argumentat propunerea "n temeiul

comple+ităţii deose%ite a iniţiativei respective. Considerăm că "n ast&el de ipoteze

propunerea %iroului comisiei permanente ar tre%ui să &ie apro%ată de maoritatea

a%solută a mem%rilor acesteia.

Până "n prezent! pe %aza unei cutume parlamentare competenţa de a

prelungi termenul constituţional prevăzut la art.A= alin.(2) din Constituţie a revenit

plenului Camerei Deputaţilor. $vând "n vedere! "nsă! că -iroul permanent este cel

care "nregistrează iniţiativele legislative şi optează "ntre cele două termene

constituţionale! considerăm că acest organism de conducere al Camerei Deputaţilorar avea şi dreptul de a prelungi termenul constituţional de la 8= de zile la :4 de

zile! eventual cu apro%area Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

;n cazul "n care proiectul de lege vizează apro%area unei ordonanţe de

urgenţă a 9uvernului! al cărui conţinut intră "n competenţa &uncţională a Camerei

de re&lecţie! termenul "n care aceasta tre%uie să se pronunţe asupra proiectului

respectiv este de 4 de zile de la depunerea ordonanţei la Camera competentă.0ermenul de 4 de zile este prevăzut de art.11= alin.(=) din Constituţie şi are "n

vedere! prin durata sa redusă! să determine Camera respectivă să &inalizeze

21



dez%aterea şi e+primarea votului asupra proiectului ast&el "ncât să "nlăture

provizoratul ordonanţei de urgenţă.

5ste necesar să precizăm că &orma proiectului de lege sau! după caz! a

propunerii legislative care se consideră adoptată "n cazul "n care Camera de

re&lecţie nu a reuşit să se pronunţe "n termenul prevăzut la art.A= alin.(2) şi!

respectiv! la art.11= alin.(=) din Constituţie! este cea ela%orată de iniţiator. ;n

situaţia ipotetică "n care un proiect de lege a&lat "n competenţa Camerei de

re&lecţie! a &ost amendat de comisia sesizată "n &ond iar propunerile acesteia au &ost

"nsuşite de Cameră! dar nu sa e+primat votul &inal până la "mplinirea termenului

de 8= de zile sau cel de :4 de zile şi! după caz! cel de 4 de zile! proiectul respectiv

se consideră adoptat! dar nu "n &orma "n care a &ost apro%at pe articole "n plen! ci "n

&orma "n care a &ost depus de iniţiator "n vederea e+aminării şi adoptării.

$şa cum am arătat! "n cazul depăşirii termenelor prevăzute "n art.A= alin.

(2) şi respectiv art.11= alin.(=) din Constituţie! &ără ca prima Cameră sesizată să se

&i pronunţat asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative! se consideră că

proiectul de lege sau propunerea legislativă respectivă a &ost adoptată! urmând să

&ie transmisă celeilalte Camere! care are! competenţa de a decide "n mod de&initiv

asupra iniţiativei respective.

0eza &inală a art.A= alin.(1) sta%ileşte o competenţă e+clusivă a Senatului!

"n calitate de primă Cameră sesizată pentru celelalte proiecte de lege şi propuneri

legislative! altele decât cele menţionate e+pres "n alineatul menţionat şi care se

a&lă "n competenţa Camerei Deputaţilor ca primă Cameră de dez%atere. ;n privinţa

acestor proiecte! Senatul are o%ligaţia să le e+amineze şi să le adopte ca primăCameră sesizată! urmând ca decizia de&initivă "n privinţa lor să aparţină Camerei

Deputaţilor. Senatul are la dispoziţie aceleaşi termene! de 8= de zile sau :4 de zile

şi! respectiv! de 4 de zile pentru a se pronunţa! după care iniţiativa respectivă este

transmisă Camerei Deputaţilor pentru a se adopta &orma de&initivă a acesteia.

;n condiţiile "n care Constituţia prevede că "n cazul depăşirii termenelor

prevăzute "n art.A= alin.(2) se consideră că proiectul de lege respectiv a &ost adoptattacit! se pune "ntre%area care este autoritatea care constată depăşirea termenului şi

dacă tot aceasta ia decizia de a considera proiectul de lege "n cauză! ca &iind

218



adoptat. ;n practica parlamentară! constatarea depăşirii termenului o &ace de regulă

-iroul permanent al Camerei respective. $cesta nu este "nsă un organism de

decizie legislativă. De aceea! considerăm că "ntro ast&el de ipoteză preşedintele

Camerei tre%uie să prezinte plenului Camerei situaţia ce rezultă din depăşirea

termenului constituţional prevăzut "n art.A= alin.(2) din Constituţie. *umai aceasta

are competenţa decizională "n materie legislativă.

;n literatura de specialitate sa apreciat că sar cuveni Preşedintelui

omâniei! la propunerea 9uvernului! competenţa de a constata depăşirea

termenului prevăzut la art.A= alin.(2) din Constituţie! cu ocazia promulgării! dar

aceasta ar "nsemna inter&erenţa puterii e+ecutive "n activitatea legislativă a

Parlamentului! ceea ce ar contraveni principiului separaţiei celor trei puteri.

' +. Aplicarea re(ulamentară a dispoiţiilor art. 0 alin. <1= din

Constituţie

egulamentele parlamentare au dezvoltat prevederile constituţionale

re&eritoare la competenţa decizională a Camerelor legislative şi au prevăzut! &iecare

dintre ele! "n mod e+pres şi e+plicit care sunt domeniile pentru a căror

reglementare este competentă să se pronunţe ca primă Cameră sesizată! Camera

Deputaţilor şi! respectiv! domeniile pentru care Senatul acţionează ca primă

Cameră de dez%atere.

Potrivit art.A= alin.(1) din Constituţia! repu%licată! se supun spre

dez%atere şi adoptare Camerei Deputaţilor! ca primă Cameră sesizată#1. proiectele de legi şi propunerile legislative pentru rati&icarea tratatelor

sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea

acestor tratate sau acorduri

2. proiectele legilor organice prin care se reglementează# organizarea şi

&uncţionarea serviciilor pu%lice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al

acestora dreptul de asociere! respectiv incompati%ilitatea cu calitatea de mem%rual partidelor politice a unor categorii sociopro&esionale condiţiile privind

"ndeplinirea "ndatoririlor militare de către cetăţenii români organizarea şi

21=



&uncţionarea instituţiei $vocatului Poporului organizarea 9uvernului şi a

Consiliului Suprem de $părare al Gării contenciosul administrativ organizarea şi

&uncţionarea Consiliului Superior al >agistraturii! a instanţelor udecătoreşti! a

>inisterului Pu%lic şi a Curţii de Conturi organizarea generală a "nvăţământului

organizarea administraţiei pu%lice locale! a teritoriului! precum şi regimul general

privind autonomia locală "n&iinţarea! organizarea şi &uncţionarea Consiliului

6egislativ rolul şi structura 9uvernului incompati%ilităţile cu &uncţia de mem%ru

al 9uvernului "n&iinţarea de autorităţi administrative autonome structura

sistemului naţional de apărare! pregătirea populaţiei! a economiei şi a teritoriului

pentru apărare! statutul cadrelor militare şi reglementări similare re&eritoare la

celelalte componente ale &orţelor armate raporturile cetăţenilor aparţinând unei

minorităţi naţionale cu serviciile pu%lice deconcentrate "n unităţile

administrativteritoriale! unde respectivele minorităţi au o pondere semni&icativă!

"n ceea ce priveşte utilizarea lim%ii materne compunerea ;naltei Curţi de Casaţie şi

Hustiţie! regulile de &uncţionare ale acesteia şi "n&iinţarea de instanţe udecătoreşti

specializate "n anumite materii organizarea şi &uncţionarea Curţii Constituţionale.

0ermenul sta%ilit de Constituţie! "n care Camera Deputaţilor şi Senatul

urmează să se pronunţe asupra iniţiativelor legislative menţionate! se suspendă pe

durata vacanţelor parlamentare până la reluarea lucrărilor Camerei.

Suspendarea termenelor menţionate pe durata vacanţelor parlamentare

este &irească! datorită "ntreruperii "n această perioadă a activităţii legislative. 5ste

adevărat că unele comisii permanente des&ăşoară activitate "n timpul unei vacanţe

parlamentare! cu apro%area -iroului permanent al Camerei respective! putând lua"n dez%atere cu un asemenea prile şi iniţiative legislative din categoria celor ce

tre%uie dez%ătute şi adoptate "ntrun anumit termen. ;n practică se pot ivi situaţii

când Camerele legislative nu sar putea "ntruni datorită unor evenimente naturale!

cum ar &i calamităţi la nivel naţional.

>enţionăm că potrivit art.11= din egulamentul Senatului pentru

termenele procedurale ale procesului legislativ se iau "n calcul numai zilele "n careSenatul lucrează "n plen sau "n comisii parlamentare.

21:



;n calitate de Cameră decizională! Camera Deputaţilor primeşte de la

Senat! după ce acesta lea adoptat sau respins ca primă Cameră sesizată#

1. toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor

ordinare! altele decât cele pentru rati&icarea tratatelor internaţionale sau a altor

acorduri internaţionale! precum şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea

acestora

2. proiectele legilor organice prevăzute "n Constituţia repu%licată!

privind# &rontierele ţării do%ândirea şi pierderea cetăţeniei române sim%olurile

naţionale dreptul cetăţenilor Jniunii 5uropene de a alege şi de a &i aleşi "n

autorităţile pu%lice locale dreptul de proprietate privată dreptul persoanei

vătămate de o autoritate pu%lică sistemul electoral! organizarea şi &uncţionarea

$utorităţii 5lectorale Permanente organizarea! &uncţionarea şi &inanţarea

partidelor politice organizarea şi &uncţionarea re&erendumului regimul stării de

mo%ilizare parţială sau totală a &orţelor armate şi al stării de răz%oi regimul stării

de asediu şi al stării de urgenţă in&racţiunile! pedepsele şi regimul e+ecutării

acestora acordarea amnistiei sau a graţierii colective statutul &uncţionarilor

pu%lici regimul uridic general al proprietăţii şi al moştenirii regimul general

privind raporturile de muncă! sindicatele! patronatele şi protecţia socială statutul

minorităţilor naţionale din omânia regimul general al cultelor prelungirea

mandatului Preşedintelui atri%uţiile pre&ectului statutul udecătorilor "n raport cu

Consiliul Superior al >agistraturii &olosirea lim%ii materne şi a interpretului "n

&aţa instanţelor udecătoreşti de către cetăţenii români aparţinând minorităţilor

naţionale o%iectul e+clusiv al proprietăţii pu%lice! darea "n administrare!concesionarea sau "ncirierea %unurilor proprietate pu%lică! inviola%ilitatea

proprietăţii private reglementarea şi &uncţionarea Consiliului 5conomic şi Social.

6a rândul său! egulamentul Senatului prevede că acesta are! ca primă

Cameră sesizată! competenţa de a dez%ate şi adopta proiectele de lege şi

propunerile legislative de nivelul legilor ordinare! precum şi proiectele legilor

organice pentru care Camera Deputaţilor are competenţă decizională.Camerele "şi sta%ilesc prin %irourile lor permanente competenţa

&uncţională potrivit art.A= alin.(1) din Constituţie. ;n practică! la -iroul permanent

21A



al &iecărei Camere se "nregistrează toate proiectele de legi şi propunerile legislative

primite de la iniţiatori. -iroul permanent al Camerei Deputaţilor are o%ligaţia

regulamentară de a otăr" reţinerea acelor proiecte de legi şi propuneri legislative

pentru care aceasta are rolul de Cameră de re&lecţie. Cele care revin competenţei

decizionale a unei Camere sunt transmise celeilalte Camere spre dez%atere şi

adoptare "n termenele prevăzute de art.A= alin.(2) şi art.11= alin.(=) din Constituţie.

$cestea din urmă se "nscriu doar "n evidenţa Camerei decizionale E(art.1 alin.1

lit.g)F din egulamentul Camerei Deputaţilor.

egulamentul Senatului conţine o procedură asemănătoare! cu precizarea

că -iroul permanent al acestuia decide! după caz! transmiterea iniţiativelor

legislative Camerei Deputaţilor! "n cazul "n care aceasta este competentă să le

adopte "n calitate de Cameră de re&lecţie! dar numai ca urmare a otărârii plenului

Senatului şi cu avizul Comisiei uridice! de numiri! disciplină! imunităţi şi validări

a Camerei Superioare (art.: alin.1 lit.e) din egulamentul Senatului).

;n practica parlamentară nu sa pus "ncă pro%lema unui con&lict de

competenţă materială "ntre cele două Camere! "n situaţia "n care am%ele ar

revendica &ie calitatea de Cameră de re&lecţie! &ie pe cea de Cameră decizională.

Cazul este doar ipotetic! "ntrucât Constituţia prevede e+pres "n art.A= alin.(1)

criteriul de delimitare "ntre competenţa de re&lecţie şi cea decizională ale am%elor

Camere. Competentă să soluţioneze un ast&el de con&lict este! după părerea noastră

Curtea Constituţională potrivit art.18: lit.e) din Constituţie.

Cât priveşte calculul termenelor procedurale prevăzute "n art.A= alin.(2)

şi art.11= alin.(=) din Constituţie egulamentul Senatului a prevăzut că pentruiniţiativele legislative depuse "n timpul vacanţei parlamentare acestea "ncep să

curgă de la data reluării activităţii Senatului "n noua sesiune! luânduse "n

considerare doar zilele "n care acest corp legislativ lucrează "n plen sau "n comisii

permanente. ;mplinirea termenului constituţional prevăzut "n art. A= alin.(2) şi

art.11= alin.(=) se constată de -iroul permanent al &iecărei Camere şi se prezintă

plenului acesteia.

' . Inadvertenţe de re(lementare

213



Din practica parlamentară rezultă că e+istă o necorelare "ntre anumite

dispoziţii cuprinse "n cele două egulamente parlamentare care atri%uie

competenţă decizională "n privinţa anumitor legi deopotrivă Camerei Deputaţilor şi

Senatului. $st&el! de pildă! art.@2 alin.(@) pct.2 lit.&) din egulamentul Camerei

Deputaţilor prevede că se supune spre dez%atere şi adoptare Camerei Deputaţilor "n

calitate de Cameră decizională iniţiativele legislative prevăzute la art.=2 alin.(2)

din Constituţie. $ceeaşi competenţă "i este con&erită Senatului prin art.33 alin.(3)

pct.2. $ceeaşi lipsă de corelare reiese şi din art.@2 alin.(@) pct.2 lit.K)! din

egulamentul Camerei Deputaţilor şi! respectiv! din art.33 alin.(3) pct.2 din

egulamentul Senatului! din art.@2 alin.(@) pct.2 lit.l) din egulamentul Camerei

Deputaţilor şi art.33 alin.(3) pct.2 din egulamentul Senatului! precum şi din art.@2

alin.(@) pct.2 lit.m) din egulamentul Camerei Deputaţilor şi art.33 alin.(3) pct.2

din egulamentul Senatului. Con&lict de competenţă "n materie decizională "ntre

cele două Camere legislative rezultă şi din analiza dispoziţiilor art.@2 alin.(@) pct.2

lit.m) din egulamentul Camerei Deputaţilor! şi a art.33 alin.(3) pct.2 cu re&erire la

art.123 alin.(2) din Constituţie.

Soluţionarea acestor con&licte de competenţă "n materie decizională "ntre

Camera Deputaţilor şi Senat ar putea &i rezolvată &oarte simplu de cele două

%irouri permanente reunite "n şedinţă comună cu respectarea principiilor sta%ilite "n

art.A= din Constituţie! urmând ca ulterior să se opereze modi&icările

corespunzătoare "n cele două egulamente parlamentare.

;n practica legislativă se "ntâmplă destul rar ca un proiect de lege săconţină numai norme uridice care intră "n competenţa de decizie a unei Camere! "n

calitate de primă Cameră sesizată. De aceea! Constituţia a prevăzut "n art.A= alin.

(8) că "n cazul "n care prima Cameră sesizată adoptă prevederi care intră "n

competenţa sa decizională! prevederile respective sunt considerate adoptate de

Parlament! dacă şi cea dea doua Cameră adoptă prevederile respective. ;n caz

contrar! legea se retransmite primei Camere sesizate care va decide de&initiv prinvot! "n procedură de urgenţă.

21@



$ceeaşi procedură se aplică şi "n cazul "n care Camera decizională!

primind legea adoptată de prima Cameră sesizată! adoptă legea respectivă! care

conţine "nsă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei

Camere.

5ste posi%il ca prima Cameră sesizată să nu adopte proiectul de lege sau

propunerea legislativă. 6a această situaţie se poate aunge "n cazul "n care Camera

respectivă respinge ca atare proiectul ca urmare a propunerii de respingere &ăcută

de Comisia sesizată "n &ond! sau dacă la votul &inal se constată că propunerea

comisiei de adoptare a proiectului sau a propunerii respective nu a "ntrunit

maoritatea de voturi cerută de art.A: alin.(1) sau alin.(2) din Constituţie. ;ntro

asemenea situaţie iniţiativa legislativă se transmite Camerei decizionale cu o

adresă prin care se comunică respingerea iniţiativei respective su% semnătura

preşedintelui primei Camere sesizată.

;n cazul "n care Camera de re&lecţie adoptă un proiect de lege "n

procedură de urgenţă! indi&erent care ar &i &ost temeiul acesteia! se impune ca "n

Camera decizională dez%aterea şi adoptarea proiectului respectiv să se &acă prin

aceeaşi procedură! pentru ca "n &inal să se asigure că legea a parcurs un traseu

unitar "n am%ele Camere. ;n &elul acesta! se va cunoaşte cu precizie cum se

calculează termenul prevăzut de art.1A alin.(2) din 6egea nr.8A'1@@2 privind

organizarea şi &uncţionarea Curţii Constituţionale! repu%licată. $ceeaşi raţiune de

reglementare este necesară "n cazul propunerilor legislative.

? e+plicaţie suplimentară se impune "n cazul "n care! de pildă! Camera de

re&lecţie nu reuşeşte să &inalizeze dez%aterea şi adoptarea unui proiect de lege "n procedură de drept comun! până la "mplinirea termenului prevăzut "n art.A= alin.(2)

sau "n art.11= alin.(=) din Constituţie! proiectul respectiv considerânduse ca &iind

adoptat. Dacă "n Camera decizională acelaşi proiect se dez%ate şi se adoptă "n

procedură de urgenţă! termenul "n care legea ar putea &i atacată pentru motive de

neconstituţionalitate! potrivit art.18: lit.a) din Constituţie! ar &i de 2 zile de la data

depunerii sale la secretarii generali ai celor două Camere! datorită procedurii deurgenţă "n care a &ost adoptat "n Camera decizională.

224



;n situaţia "n care Camera Deputaţilor sau Senatul respinge un proiect de

lege sau o propunere legislativă! "n calitate de Cameră decizională! aceasta

respinge este de&initivă. 5ste esenţial ca respingerea să ia &orma unui act normativ

care după semnarea sa de cei doi preşedinţi ai Camerelor legislative săşi urmeze

cursul pentru &inalizarea sa legislativă şi pu%licarea "n această &ormă "n >onitorul

?&icial al omâniei.

$ceastă cerinţă esenţială este pusă "n evidenţă! "ndeose%i! "n privinţa

proiectelor de legi pentru apro%area unor ordonanţe guvernamentale care au &ost!

"nsă! respinse la votul &inal. ;n asemenea ipoteze! respingerea ordonanţei tre%uie să

ia &orma unei legi de respingere a ordonanţei respective! potrivit art.11= alin.(A)

din Constituţie! care sta%ileşte că ordonanţele cu care Parlamentul a &ost sesizat se

apro%ă sau se resping printro lege "n care vor &i cuprinse şi ordonanţele ale căror

e&ecte au "ncetat datorită "mplinirii termenului de a%ilitare.

7iecare te+t cuprins "n Constituţie răspunde unei anumite &ilozo&ii

uridice şi politice! are scopuri şi direcţii %ine de&inite de progres! viaţa socială

ulterioară revizuirii acesteia! con&irmând sau in&irmând valoarea te+tului

constituţional revizuit. Privit prin această prismă! art.A= alin.(1) din Constituţie a

avut pe lângă e&ectele scontate şi unele care au dus la %locae procedurale.

Pentru a se "nţelege mai %ine conţinutul art.A= alin.(1) din Constituţie

vom "ntreprinde un &oarte scurt comentariu privind istoria revizuirii Constituţiei "n

privinţa departaării competenţelor legislative ale celor două Camere. $st&el! "n

propunerea prezentată de Partidul Social Democrat sa preconizat ,sta%ilirea de

atri%uţii distincte pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi modi&icareacorespunzătoare a procedurii parlamentare de dez%atere şi adoptare a legii.

Concret! propunerea Partidului Social Democrat! conţinea introducerea "n te+tul

Constituţiei a unui articol nou (art.A1)! prezentat "n două variante! cu denumirea

marginală Sesizarea Camerelor şi! respectiv! ,Sesizarea Camerelor şi adoptarea

legii. ;n prima variantă! art.A1 prevedea competenţa Camerei Deputaţilor de a &i

prima Cameră sesizată "n cazul proiectelor de lege şi a propunerilor legislative! cue+cepţia celor de natura legii organice! a proiectelor de legi pentru rati&icarea

tratatelor internaţionale sau altor acorduri internaţionale! precum şi a măsurilor

221



legislative ce rezultă din aplicarea acestora. niţiativele legislative e+ceptate

menţionate! urmau să &ie supuse spre dez%atere şi adoptare mai "ntâi Senatului! ca

primă Cameră sesizată.

;n a doua variantă! art.A1 departaa competenţele Camerei Deputaţilor de

cele ale Senatului "n privinţa dreptului de sesizare legislativă. Potrivit acestei

variante de te+t! proiectele de lege şi propunerile legislative de natura legii

organice! precum şi proiectele pentru rati&icarea tratatelor sau alte acorduri

internaţionale! ca şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora erau de

resortul Senatului ca primă Cameră sesizată. Se poate o%serva cu uşurinţă că cele

două variante de te+t aveau un conţinut identic. $ doua variantă a introdus "n plus

ideea ,avizării proiectului de lege! sau după caz! a propunerii legislative adoptată

de o Cameră! ca primă Cameră sesizată! de către cealaltă cameră! Camera sesizată

iniţial având dreptul săşi amendeze iniţiativa pe care o adoptase dea potrivit

propunerilor &ormulate "n aviz. Pentru a "nţelege mai clar concepţia PSD privind

conţinutul celor două variante! vom lua un e+emplu# să presupunem că Senatul a

adoptat! ca primă Cameră sesizată! un proiect de lege privind organizarea şi

des&ăşurarea re&erendumului (lege organică). 6egea adoptată de Senat se transmite

Camerei Deputaţilor care ,&ace un aviz conţinând unele propuneri. $vizul

Camerei Deputaţilor "mpreună cu legea adoptată iniţial de Senat se e+aminează de

acesta! care are latitudinea de a modi&ica legea "n &uncţie de propunerile primite

prin avizul ce i sa modi&icat. Potrivit aceleiaşi variante a art.A1! dacă prin avizul

Camerei Deputaţilor se solicita respingerea legii! Senatul ar avea dreptul să decidă

asupra acesteia "n mod de&initiv.;n viziunea propunerii PSD! am%ele Camere urmau să ai%ă! atât calitatea

de ,primă Cameră sesizată! cât şi cea de ,Cameră decizională! dar pentru di&erite

iniţiative legislative. ? o%servaţie se impune de la "nceput. $ceastă departaare de

atri%uţii nu avea nici o usti&icare! &iind &ăcută pe criterii aleatorii! de vreme ce

Camerele continuau să ai%ă aceeaşi legitimitate şi aceeaşi putere de deli%erare.

$naliza celor două variante! a căror esenţă se regăseşte "n art.A= alin.(1)din Constituţia revizuită! arată vulnera%ilitatea e+primării legislative pentru care a

optat Parlamentul! atunci când a adoptat conţinutul te+tului pe care "l comentăm.

222



;n propunerile de revizuire a Constituţiei re&eritoare la competenţa celor

două Camere &ăcute de Partidul Democrat! sa prevăzut ca Senatul să "ndeplinească

atri%uţiile legate de pro%lemele internaţionale şi administraţia locală! iar proiectele

de legi şi propunerile legislative să &ie dez%ătute mai "ntâi "n Camera Deputaţilor şi

apoi "n Senat. Dacă "n propunerea PSD! medierea era "nlăturată! "n cea a PD

această procedură era menţinută.

Partidul *aţional 6i%eral a avut "n vedere separarea atri%uţiilor celor

două Camere! Senatul ,urmând să se ocupe de legile de rati&icare a tratatelor

internaţionale! iar Camera Deputaţilor de adoptare a legilor interne.

' 0. Inconveniente ale art. 0 din Constituţie

;ntregul art.A= prezintă o serie de inconveniente! "ntre care menţionăm

doar câteva#

a) termenul de 8= de zile prevăzut "n art. A= alin. (2)! nu este "ntotdeauna

su&icient pentru o dez%atere de su%stanţă a unui proiect de lege sau a unei

propuneri legislative. Dacă! din di&erite cauze prima Cameră sesizată nu reuşeşte să

adopte o iniţiativă legislativă! aceasta va &i transmisă Camerei decizionale! ca şi

când ar &i &ost adoptată. $doptarea iniţiativei "n Camera decizională &ace inutil

%icameralismul! "ntrucât o lege a Parlamentului a &ost adoptată practic doar de o

singură Cameră legislativă.

%) considerarea iniţiativei legislative ca &iind adoptată! &ără ca dez%aterea

sa "n prima Cameră sesizată să se &inalizeze prin vot contravine tezei cuprinsă "nart.:1 alin.(1) din Constituţie! potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate

legiuitoare a ţării! şi nu numai una sau alta din Camerele sale. Prin de&iniţie!

adoptarea unei legi tre%uie să reprezinte "nsumarea votului am%elor Camere şi nu

doar al uneia dintre ele.

c) departaarea competenţelor legislative a Camerelor este inutilă dacă

acestea "şi păstrează intacte puterile deli%erative asupra unui proiect de lege sau aunei propuneri legislative. Departaarea competenţelor Senatului de cele ale

Camerei Deputaţilor nu are la %ază un criteriu ştiinţi&ic! &iind doar e+presia unei

22



voinţe aleatorii. $lta ar &i &ost situaţia dacă puterea decizională prin care sar

&inaliza procesul legislativ la Parlament ar &i aparţinut aceleaşi Camere "n materie

de legi organice sau! după caz ordinare. $şa cum rezultă acum din te+tul art.A=

alin.(1). $m%ele Camere sunt Camere decizionale doar "n privinţa unor legi

organice care reglementează domenii distincte.

d) "n cuprinsul art.A= din Constituţie se &olosesc termeni care "n lim%aul

comun au "nţeles identic! dar aceşti termeni sunt utilizaţi de 6egiuitorul constituant

pentru situaţii normative distincte! ceea ce dă naştere la am%iguităţi. $st&el de

termeni sunt# ,decide de&initiv ,de&initiv adoptată ,"ntoarcerea legii

,competenţă decizională ,Cameră decizională. ;n materie de legi&erare! termenii

consacraţi sunt# ,adoptarea legii şi ,respingerea legii. Parlamentul! &ie

unicameral sau %icameral &inalizează procedura legislativă adoptând sau

respingând un proiect de lege. ;n cazul parlamentului %icameral! oricare dintre

Camere e+primă după dez%aterea pe articole a unui proiect de lege! votul &inal!

după care procesul legislativ "ncetează. $lt&el spus! o Cameră legislativă nu poate

decide decât de&initiv. Ootul &inal e+primat "ntro Cameră nu poate avea o altă

&orţă uridică! decât cea a votului e+primat "n cealaltă Cameră.

e) "n practica legislativă au apărut situaţii "n care un proiect de lege a &ost

dez%ătut şi supus votului &inal "n termenul prevăzut "n art. A= alin.(2) sau art.11=

alin.(=) din Constituţie! dar nu a &ost adoptat datorită ne"ntrunirii maorităţii de

voturi cerută pentru adoptarea unei legi organice.

;ntrun asemenea caz! considerăm că soluţia corectă ar &i ,trans&ormarea

proiectului de lege modi&icat la votul &inal "ntro lege de respingere! care urmeazăsă &ie transmisă celeilalte Camere spre dez%atere şi adoptare potrivit procedură

legislative o%işnuite.

;n privinţa proiectelor de lege sau propunerilor legislative care au ca scop

revizuirea unor te+te constituţionale! nu se mai aplică prevederile art.A=. $rt. 1=1

alin.(1) din Constituţie prevede o ordine de pre&erinţă "n &avoarea Camerei

Deputaţilor. niţiativa legislativă aparţinând iniţiatorilor se transmite CamereiDeputaţilor! care după ce o adoptă o transmite Senatului! urmânduse procedura

228



legislativă e+istentă "nainte de revizuirea Constituţiei "n 244 pentru dez%aterea

legilor ordinare şi organice.


,1/. 9uvernul trimite proiectele de lege $dunării Deputaţilor.

Proiectele de legi adoptate de $dunarea Deputaţilor se transmit

Senatului.

Propunerile legislative se supun adoptării "n camera "n care au &ost

&ormulate sau căreia i sa transmis iniţiativa populară şi! după adoptare! sunt

trimise celeilalte camere.

10. ;n cazul "n care una dintre camere adoptă un proiect de lege sau o

propunere legislativă cu modi&icări &aţă de te+tul adoptat de cealaltă cameră!

$dunarea Deputaţilor otărăşte de&initiv cu votul a cel puţin două treimi din

numărul deputaţilor! dacă "n preala%il! divergenţele nau &ost soluţionate prin

intermediul unei comisii de mediere.

Proiectele de legi sau propunerile legislative care au &ost respinse de o

cameră nu se mai supun dez%aterii celeilalte camere.


Iniţiativa

le(islativă

ARTIC!"! +


proiectului de lege către una dintre Camere.

(=) Propunerile legislative se supun adoptării "n Camera "n care au

&ost prezentate.Trimiterea

proiectelor de

le(i şi apropunerilor

le(islative de

ARTIC!"! /

Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din

Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceastadin urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă! ele

se trimit! pentru o nouă dez%atere! Camerei care lea adoptat.

22=



la o Cameră

la cealaltă

? nouă respingere este de&initivă.

%edierea ARTIC!"! 0

(1) Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o

propunere legislativă "ntro redactare di&erită de cea apro%ată de

cealaltă Cameră! preşedinţii Camerelor vor iniţia! prin intermediul

unei comisii paritare! procedura de mediere.

(2) ;n cazul "n care comisia nu aunge la un acord sau dacă una

dintre Camere nu apro%ă raportul comisiei paritare! Camera

Deputaţilor otărăşte de&initiv! cu votul maorităţii mem%rilor săi!

"n cazul legilor ordinare sau cu votul a două treimi! "n cazul legilor

organice.

Textul corespondent din proiectul Constituţiei nerevizuită:

Trimiterea

proiectelor de

le(i şi a

propunerilor

le(islative de

la o Cameră

la cealaltă

ARTIC!"! 0

Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din

Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta

din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă! ele

se trimit! pentru o nouă dez%atere! Camerei care lea adoptat.

? nouă respingere este de&initivă.

%edierea ARTIC!"! #

(1) Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o

propunere legislativă "ntro redactare di&erită de cea apro%ată de

cealaltă Cameră! preşedinţii Camerelor vor iniţia! prin intermediul

22:



unei comisii paritare! procedura de mediere.

(2) ;n cazul "n care comisia nu aunge la un acord sau dacă una din

Camere nu apro%ă raportul comisiei de mediere! te+tele a&late "n

divergenţă se supun dez%aterii Camerei Deputaţilor şi Senatului! "n

şedinţă comună! care vor adopta te+tul de&initiv cu votul maorităţii

prevăzute la articolul A8 alineatele (1) sau (2).


;n dez%aterea unei iniţiative legislative! Camerele au un drept de decizie asupra

acesteia! atât timp cât am%ele Camere ale Parlamentului au dez%ătut şi sau e+primat cu privire la

acelaşi conţinut şi la aceeaşi &ormă ale iniţiativei legislative.()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 1.%3 'in 10 octombrie 2*, publicată în -. /.

nr. +11 'in 2 octombrie 2*.

Curtea o%servă că "n noua redactare a dispoziţiilor constituţionale privitoare la

competenţa legislativă a Camerelor nu se elimină principiul %icameralismului! dar se simpli&ică

rigorile sale! "n sensul că un proiect de lege adoptat de o Cameră se transmite celeilalte spre o

e+aminare de&initivă. *outatea care apare rezidă "n &aptul că prima Cameră sesizată este privită

doar ca o cameră care pree+aminează proiectul de lege "naintea votului decisiv al celei dea doua

Camere. 5ste o &ormulă raţionalizată a adoptării legii "n sistemul %icameral prin votul decisiv al

Camerei politice sau in&erioare a Parlamentului. *ici această opţiune nu poate &i cenzurată de

Curtea Constituţională "n condiţiile "n care cele două Camere au poziţii egale şi aceeaşi

legitimitateW

W Prin această modalitate de lucru! a distri%uirii unor competenţe e+clusive unei

Camere! se poate "nsă nega! "n &apt! orice contri%uţie a primei Camere! &enomen ce poate

prezenta anumite riscuri politice! mai ales "n cazul "n care Senatul şi Camera Deputaţilor au

con&iguraţii politice di&erite. $vantaul pe care "l prezintă noua competenţă a Camerelor rezidă "n

eliminarea procedurii de mediere şi a dez%aterii "n plenul celor două Camere a te+telor rămase "n

divergenţă! ca urmare a eşuării medierii ori a neapro%ării raportului comisiei de mediere "ntro

Cameră sau "n am%ele Camere.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 14* 'in 1 aprilie 23, publicată în -. /. nr. 31+ 'in

12 mai 23.

Prevederile art. :@ alin. (1) din Constituţia omâniei! privind competenţa Curţii

Supreme de Hustiţie! constituie norme de procedură penală cu statut constituţional. Poziţia

22A



supremă a Constituţiei "n ieraria actelor normative are drept consecinţă şi &aptul că legile şi

celelalte acte cu caracter normativ nu tre%uie să contravină 6egii &undamentale.

Pe de altă parte! Curtea constată că este "ntemeiată şi opinia instanţei de udecată care

a ridicat din o&iciu e+cepţia de neconstituţionalitate! "n sensul că dispoziţiile art. 84 alin. 2 din

Codul de procedură penală contravin principiului egalităţii "n drepturi a persoanelor a&late "naceeaşi situaţie uridică! prevăzut "n art. 1: alin. (1) din Constituţie.

0ot ast&el cum principiul inviola%ilităţii parlamentare! consacrat prin prima teză a

art. :@ alin. (1) din Constituţie! apără! deopotrivă! mandatul parlamentar! independenţa

Parlamentului! dar şi persoana titularului mandatului! norma de competenţă materială sta%ilită

prin teza a doua a aceluiaşi te+t constituţional este menită să apere nu numai mandatul

senatorului sau deputatului udecat pentru o &aptă penală! ci şi persoana parlamentarului a&lat "n

situaţia de inculpat "ntrun proces penal.?r! "n condiţiile "n care mem%rii Parlamentului au acelaşi statut uridic! compus din

aceleaşi drepturi şi o%ligaţii! udecarea unora dintre aceştia de către Curtea Supremă de Hustiţie!

iar a altora de către instanţe in&erioare < luând "n considerare numai data trimiterii "n udecată!

irelevantă su% aspectul protecţiei udiciare la care sunt "ndreptăţiţi "n mod egal toţi parlamentarii

< este vădit discriminatorie şi deci contrară prevederilor art. 1: alin. (1) din Constituţie.

;n consecinţă! revenind asupra urisprudenţei anterioare (deciziile nr. @:'2442 şi

nr. 2='2442! pu%licate "n >onitorul ?&icial al omâniei! Partea ! nr. 43 din @ mai 2442 şi!

respectiv! nr. A=4 din 1= octom%rie 2442)! Curtea constată că dispoziţiile art. 84 alin. 2 din Codul

de procedură penală contravin prevederilor art. :@ alin. (2) din Constituţie! "n măsura "n care sunt

"nţelese şi aplicate "n sensul că senatorii şi deputaţii vor &i udecaţi de alte instanţe decât Curtea

Supremă de Hustiţie "n cazurile "n care sesizarea instanţei a avut loc anterior datei do%ândirii

mandatului de parlamentar! urmând ca "n aceste cazuri să se aplice direct norma de procedură

consacrată prin 6egea &undamentală.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. + 'in 13 /ebruarie 23, publicată în -. /. nr. 1+* 'in

21 martie 23.

Doctrină



7lorin Oasilescu! oan Oida! "onstituţia #om$niei comentată şi a'notată! egia$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW... >iai


223



#om$niei revizuită. "omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448!

p. WWWWW.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.! "onstituţia


p. WWWWW... 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice. 6ratat

elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWWW.W.


vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. WWWWWW. on Deleanu!

7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:!

p. WWWWW..W. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional contemporan,

5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWWW..W oan >uraru!


244=! p. WWWWWW

tu'ii

0udor Drăganu! "$teva consi'eraţii critice asupra sistemului bicameral

instituit 'e Legea 'e revizuire a "onstituţiei a'optată 'e "amera )eputaţilor şi

Senat! evista de drept pu%lic nr. 8'244 on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei.

6emele revizuirii! evista de drept pu%lic nr. 2'244 $ntonie orgovan! :ilozo/ia

bicameralismului între e5igenţe 'octrinare şi nevoi politice reale, evista de drept

pu%lic nr. 1'2448 >iaela Ciocină! >lemente 'e noutate în proce'ura 'e

legi/erare, urmare a revizuirii "onstituţiei şi regulamentelor parlamentare,

evista de drept pu%lic nr. 8'244 $ntonie orgovan! )in nou 'espre revizuirea

"onstituţiei. (6eze şi antiteze! evista de drept pu%lic nr. 2'2448 Cristian onescu!=nele re/lecţii pe marginea art. +0 'in "onstituţia #om$niei, evista de drept

pu%lic nr. 1'244A on Deleanu! #evizuirea "onstituţiei! Dreptul nr. 12'244

on -rad! 5m[d Oeress! Proce'ura întoarcerii legii reglementată 'e art. +0 'in

"onstituţia #om$niei! Dreptul nr. '244=.

22@



Adoptarea

le(ilor şi a

@otărârilor

ARTIC!"! #

(1) 6egile organice şi otărârile privind regulamentele Camerelor

se adoptă cu votul maorităţii mem%rilor &iecărei Camere.

(2) 6egile ordinare şi otărârile se adoptă cu votul maorităţii

mem%rilor prezenţi din &iecare Cameră.

() 6a cererea 9uvernului sau din proprie iniţiativă! Parlamentul

poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură

de urgenţă! sta%ilită potrivit regulamentului &iecărei Camere.

$"%AR& § 1. "aracterul votului. § 2. Proce'ura 'e urgenţă.

24



Comentariu&

' 1. Caracterul votului

6egile şi otărârile se adoptă de Senat şi Camera Deputaţilor prin vot.

Constituţia nu o&eră nici un indiciu re&eritor la caracterul votului şi la procedura de

vot pusă "n aplicare "n cele două Camere ale Parlamentului. *u este vor%a! "nsă! de

o omisiune a $dunării Constituante! ci de respectarea autonomiei lor &uncţionale

reglementate "n art. :8 alin. (1) din Constituţie. Ca atare! Camera Deputaţilor şi

Senatul au sta%ilit ele "nsele procedura de vot! atât pentru adoptarea actelor

uridice! cât şi a celor politice. Potrivit regulamentelor parlamentare votul este

personal şi poate &i descis sau secret. Ootul descis se e+primă prin ridicarea

mâinii! prin apel nominal sau prin miloace electronice. Ootul prin ridicarea mâinii

are următoarele semni&icaţii# pentru! contra sau a%ţinere. Ootul secret se e+primă

prin %uletine de vot! prin %ile sau prin miloace electronice. De regulă! votul direct

se e+primă prin cartelă electronică.

Camera otărăşte! la propunerea preşedintelui sau a unui grup

parlamentar ce modalitate de vot va &olosi! "n a&ară de cazul "n care prin

regulament se sta%ileşte o anumită procedură de vot.

Cerinţa e+primării votului este logică şi intră "n &irescul oricărei activităţi

deli%erative. Procedura legislativă ca şi procedura de e+aminare a otărârilor se

&inalizează printrun vot asupra ansam%lului proiectului de lege şi a propunerii

legislative şi după caz a otărârii. $rt. A: alin. (1) din Constituţie impune cerinţa

"ntrunirii unei anumite maorităţi pentru adoptarea otărârilor privind

regulamentele parlamentare. 0e+tul comentat se re&eră doar la trei categorii de acte

normative# legi organice! legi ordinare şi regulamentele Camerelor. Pentru

adoptarea legilor constituţionale! maoritatea de voturi cerută este sta%ilită "ntrun

alt te+t al constituţiei. 0ot ast&el! regulamentele parlamentare prevăd cerinţa

"ntrunirii unei anumite maorităţi de voturi pentru adoptarea altor acte# moţiuni!

21



moţiunea de cenzură sau pentru numiri "n &uncţii sau alte pro%leme supuse

deli%erării corpurilor legislative.

;ncă de la adoptarea lor "n 1@@ şi! respectiv! "n 1@@8! egulamentul

Senatului şi egulamentul Camerei Deputaţilor au prevăzut două categorii de

maorităţi necesare pentru adoptarea unor otărâri ale celor două Camere. 5ste

vor%a de otărâri luate "n procesul legislativ! şi restul otărârilor care se pot re&eri

la pro%leme politice! numiri "n &uncţii! etc. $rt. 12@ alin. () din actualul

egulament al Camerei Deputaţilor prevede! ast&el! că otărârile adoptate "n

procesul legislativ se apro%ă cu votul maorităţii deputaţilor prezenţi! "n condiţiile

"ntrunirii cvorumului legal de şedinţă. Jn te+t similar este "nscris "n art. 1:

alin. () din egulamentul Senatului. Jlterior! prin legi speciale! pentru adoptarea

anumitor decizii prin otărâri parlamentare! sau prevăzut maorităţi de voturi care

"ncalcă prevederile Constituţiei. *e re&erim! de pildă! la art. = alin. (8) din 6egea

nr. 8A'1@@2 privind organizarea şi &uncţionarea Curţii Constituţionale care

reglementează numirea de către Camerele Parlamentului a câte unui udecător la

Curtea Constituţională. Potrivit te+tului respectiv! &iecare Cameră a Parlamentului

numeşte! cu votul maorităţii mem%rilor săi! la propunerea -iroului permanent şi

pe %aza recomandării Comisiei uridice! "n calitate de udecător! persoana care a

"ntrunit numărul cel mai mare de voturi.

Precizăm că numirea de către Camere a unui udecător la Curtea

Constituţională ar tre%ui să se &acă prin otărâre adoptată! potrivit art. A: alin. (2)

din Constituţie şi art. 12@ alin. (=) din egulamentul Camerei Deputaţilor! precum

şi a art. 1: alin. (=) din egulamentul Senatului! cu votul maorităţii parlamentarilor prezenţi. Constituţia şi regulamentele parlamentare nu impun "n

acest caz maoritatea a%solută de voturi! ci! dimpotrivă! maoritatea relativă. Cu

alte cuvinte! art. = alin. (8) din 6egea organică a Curţii Constituţionale re&eritoare

la numirea de către Camere a câte unui udecător este vădit neconstituţional. ;n

situaţia dată! "nsă! nu se pot aplica prevederile regulamentare invocate < care sunt

pe deplin constituţionale <! deoarece art. 182 alin. (=) din Constituţie prevedete+tual că "nnoirea Curţii Constituţionale cu o treime din numărul udecătorilor ei

se &ace "n condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii! iar aceste condiţii

22



re&eritoare la maoritatea de voturi cerută pentru apro%area otărârii de numire

"ncalcă Constituţia.

5+emplul invocat al numirii prin otărâre a Camerelor a udecătorilor

Curţii Constituţionale nu este singular. Ui alte proceduri de numiri se &ac de către

Senat şi Camera Deputaţilor sau "mpreună! cu "ncălcarea dispoziţiilor

constituţionale. Jn alt e+emplu "l constituie ciar otărârea Parlamentului nr. 4

din 2 iunie 1@@ privind organizarea şi &uncţionarea Comisiei comune

permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru e+ercitarea controlului

parlamentar asupra Serviciului omân de n&ormaţii. otărârea respectivă prevede

"n art. 1 că cei @ mem%ri ai Comisiei parlamentare permanente se aleg de cele două

Camere "n şedinţă comună cu votul maorităţii deputaţilor şi senatorilor. 5+emplele

pot continua.

$rt.A: din Constituţie instituie două maorităţi de voturi. $st&el! legile

organice şi otărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul

maorităţii mem%rilor &iecărei Camere! "n condiţiile e+istenţei cvorumului legal de

şedinţă. Cerinţa acestei maorităţi se raportează la importanţa particulară a legilor

organice! precum şi la caracterul special al normelor de procedură şi al celorlalte

domenii care sunt reglementate prin regulamente.

;ntrunirea unei maorităţi a%solute de voturi pentru adoptarea actelor

normative prevăzute "n art.A: alin.(1) din Constituţie este! totodată! de natură a

con&eri o legitimitate sporită unei reglementări normative adoptată separat "n

Camere sau "ntro şedinţă comună a acestora. 7acem menţiunea că adoptarea pe

articole a unui proiect de lege sau propuneri legislative impune doar "ntrunireamaorităţii mem%rilor Camerelor prezenţi la şedinţa de dez%atere.

6egile ordinare şi otărârile simple se adoptă cu votul maorităţii

mem%rilor prezenţi la şedinţa de vot a &iecărei Camere. ? condiţie constituţională

pentru validitatea votului &inal este ca la şedinţa de vot să participe maoritatea

mem%rilor Camerei respective. ;n acest &el se asigură un grad rezona%il de

reprezentativitate şi legitimitate a legilor organice şi ordinare! precum şi aotărârilor adoptate de Senat şi Camera Deputaţilor.

2



' +. Procedura de ur(enţă

$lineatul &inal al art.A: reglementează o procedură specială aplica%ilă

dez%aterii şi adoptării proiectelor de legi şi propunerilor legislative &ără nici o

legătură cu conţinutul primelor două alineate. De aceea! considerăm că la o viitoare

revizuire a Constituţiei acest alineat să constituie un articol de sine stătător.

$lineatul comentat prevede posi%ilitatea apro%ării unei proceduri de urgenţă pentru

dez%aterea şi adoptarea unei iniţiative legislative. Considerăm că 6egiuitorul

constituant a avut "n vedere doar proiectele de legi şi propunerile legislative!

re&eritoare la legile organice şi la cele ordinare.

;n virtutea te+tului constituţional! regulamentele permit şi o procedură de

urgenţă care are drept scop să &aciliteze adoptarea mai rapidă a unui proiect de lege

sau propuneri legislative. De acelaşi regim %ene&iciază şi ordonanţele adoptate de

9uvern "n procedură de urgenţă. Procedura de urgenţă "n Camere poate &i cerută de

9uvern sau declanşată din proprie iniţiativă de Camera respectivă. Cererea

9uvernului şi propunerile -iroului permanent! ale grupurilor parlamentare sau ale

iniţiatorului "n Camera Deputaţilor se supun apro%ării comitetului liderilor

grupurilor parlamentare. ;n privinţa Senatului! cererea 9uvernului şi propunerile

-iroului permanent sau ale comisiilor permanente se supun apro%ării Senatului.

$pro%area procedurii de urgenţă se &ace cu votul maorităţii senatorilor prezenţi.

?rdonanţele de urgenţă emise de 9uvern se supun de drept apro%ării Camerei

Deputaţilor sau Senatului "n procedură de urgenţă. De aceeaşi procedură

%ene&iciază şi proiectele de legi re&eritoare la armonizarea legislaţiei omâniei cucea a Jniunii 5uropene şi a Consiliului 5uropei.

După sta%ilirea competenţelor &uncţionale distincte ale Camerelor

legislative! regulamentele acestora prevăd un caz suplimentar "n care se recurge de

drept la procedura de urgenţă. 5ste vor%a de situaţia "n care Camera de re&lecţie a

adoptat o prevedere dintrun proiect de lege sau propunere legislative care intră "n

competenţa sa decizională! prevedere care nu a &ost! "nsă! "nsuşită de Cameradecizională! care a retrimis proiectul pentru o nouă dez%atere.

28



Deputaţii! grupurile parlamentare sau 9uvernul pot prezenta

amendamente "n scris! motivate! care se trimit comisiei sesizate! "ntrun termen mai

redus decât cele o%işnuite. ;n acelaşi interval de timp! avizul Consiliului 6egislativ

se va trimite comisiei sesizate "n &ond. Comisia sesizată "n &ond este o%ligată să

depună raportul "n termenul sta%ilit de -iroul permanent. După primirea raportului

comisiei sesizate "n &ond! -iroul permanent "nscrie cu prioritate "n proiectul ordinii

de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă iar "n plen se trece la dez%aterea

pe articole. 6a discutarea &iecărui articol la care sau &ăcut amendamente! nu mai

pot &i depuse noi amendamente şi pot lua cuvântul pentru aşi e+prima punctul de

vedere! "n limita unei perioade de timp sta%ilite de Cameră! reprezentantul

guvernului! iniţiatorul! autorii amendamentelor depuse la comisia sesizată "n &ond

şi câte un deputat! respectiv! senator desemnat de &iecare grup parlamentar. ;n

timpul dez%aterilor nu pot &i prezentate amendamente.

Dez%aterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative "n

procedură de urgenţă nu poate depăşi durata de timp apro%ată de Cameră! la

propunerea preşedintelui acesteia! după consultarea %iroului comisiei sesizate "n

&ond. ;n situaţia "n care timpul sa epuizat! dez%aterea se "nceie şi preşedintele

Camerei supune votului &iecare amendament cuprins "n raportul comisiei sesizate

"n &ond şi &iecare amendament! după care se va proceda la votarea &inală a

proiectului de lege sau a propunerii legislative.


,1#. 6egile şi otărârile se adoptă cu votul a cel puţin umătate plus unu

din numărul total al senatorilor sau al deputaţilor. 6egile organice se adoptă cu

votul a cel puţin două treimi din numărul total al senatorilor sau al deputaţilor.


Adoptarea

le(ilor şi a@otărârilor

ARTIC!"!

(1) 6egile ordinare şi otărârile se adoptă cu votul maorităţiimem%rilor prezenţi ai &iecărei Camere.

2=



(2) 6egile organice şi otărârile privind regulamentele Camerelor

se adoptă cu votul maorităţii mem%rilor &iecărei Camere.

() 6a cererea 9uvernului sau din proprie iniţiativă! Parlamentul

poate adopta proiecte de legi "n procedură de urgenţă! sta%ilită

potrivit regulamentului &iecărei Camere.


;n ceea ce priveşte adoptarea otărârilor &iecărei Camere sau ale Camerelor reunite

ale Parlamentului! legiuitorul &ace distincţie "ntre otărârile parlamentare care se adoptă cu

maoritatea a%solută de voturi! sens "n care e+empli&icăm cu prevederile art. A: alin. (1) din

Constituţie! re&eritoare la adoptarea sau modi&icarea regulamentelor parlamentare! şi otărârile

care se adoptă cu maoritate simplă de voturi! de e+emplu otărârile aşa cum dispune alin. (2) al

aceluiaşi articol constituţional. $cestea! "n condiţiile "n care numărul celor prezenţi este de cel

puţin umătate plus unu din numărul mem%rilor &iecărei Camere.

$şadar! Curtea constată că! de regulă! otărârile Parlamentului se adoptă cu

maoritate simplă de voturi! dacă 6egea &undamentală nu prevede alt&el. ?r! "n a&ara dispoziţiilor

art. A: alin. (1)! Constituţia prevede că "n unele domenii otărârile pot &i adoptate doar cu votul

maorităţii mem%rilor celor două Camere. ;n acest sens sunt! de e+emplu! prevederile

constituţionale ale art. @= alin. (1)! potrivit cărora Preşedintele omâniei poate &i suspendat din

&uncţie cu votul maorităţii deputaţilor şi senatorilor! precum şi cele ale art. 14 alin. ()! "n

temeiul cărora Parlamentul acordă "ncredere 9uvernului cu votul maorităţii deputaţilor şi

senatorilor.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 3%2 'in 1+ aprilie 2+, publicată în -. /. nr. 320 'in

10 mai 2+.

5ste adevărat că art. A8L din Constituţie sta%ileşte că otărârile privind regulamentele

Camerelor se adoptă! ca şi legile organice! cu votul maorităţii mem%rilor &iecărei Camere! dar

acest lucru nu este "ndestulător pentru a da regulamentului o altă natură uridică decât aceea de

otărâre.

>aoritatea a%solută impusă de Constituţie pentru adoptarea unei asemenea otărâri

urmăreşte să asigure o e+primare cât mai largă a voinţei deputaţilor "n prevederile regulamentare!

lucru &iresc "ntrun sistem parlamentar democratic care implică! prin de&iniţie! o maoritate şi o

L Prin renumerotarea articolelor din Constituţie "n urma revizuirii sale "n 244! art. A8 a devenit art. A:.

2:



opoziţie parlamentară. ată de ce egulamentul Camerei Deputaţilor este o otărâre şi urmează a

&i supus regimului constituţional al acestei categorii de acte uridice.


2+ mai 1%%4.

$rt. 118LL! care dă rol decisiv votului preşedintelui Camerei "n caz de paritate de

voturi! contravine dispoziţiilor constituţionale privind maorităţile cerute pentru adoptarea

actelor! dispoziţii ce nu &ac asemenea delimitări.

Singura soluţie constituţională rezultând din poziţia uridică egală la vot a tuturor

deputaţilor este! "n situaţia parităţii de voturi! repetarea votului.


2+ mai 1%%4.

;n condiţiile "n care 6egea nr. 2:'1@@4 este preconstituţională! la data adoptării sale

ne&iind consacrată diotomia lege organică < lege ordinară! apartenenţa sa la una sau alta dintre

cele două categorii de legi rezultă din procedura de adoptare a legii de apro%are a ordonanţei de

modi&icare. $doptarea legii "n cauză! cu respectarea e+igenţelor constituţionale proprii unei legi

organice! cali&ică ca atare "nsăşi legea modi&icată! "n "ntregul său! &iind evident de neconceput ca

aceasta să &ie doar pro parte lege organică! rămânând! totodată! pro parte lege ordinară. Pe cale

de consecinţă! orice intervenţie < modi&icare! completare sau a%rogare < asupra dispoziţiilor

6egii nr. 2:'1@@4 nu se poate realiza decât printro lege adoptată cu respectarea prevederilor art.

A: alin. (1) din Constituţie. Soluţia contrară ar "nsemna recunoaşterea posi%ilităţii modi&icării

unei reglementări adoptate prin votul unei maorităţi a%solute! prin e&ectul votului unei maorităţi

simple! ceea ce contravine principiului democraţiei parlamentare. ;ntrucât legea dedusă

controlului nu satis&ace această e+igenţă! &iind adoptată "n con&ormitate cu prevederile art. A= şi

ale art. A: alin. (2) din Constituţie! Curtea constată că aceasta este viciată de

neconstituţionalitate! "n ansam%lu.

$vând "n vedere argumentele e+puse! Curtea reţine că nerespectarea normei

constituţionale a art. A: alin. (1) atrage şi "n&rângerea prevederilor constituţionale ale art. 1

alin. (=)! potrivit cărora ?respectarea "onstituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este

obligatorie.@

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 040 'in 0 iulie 2, publicată în -. /. nr. 3* 'in

20 iulie 2.

LL 5ste vor%a de art. 118 din egulamentul Camerei Deputaţilor! apro%at prin otărârea Camerei Deputaţilornr. 3 din 28 &e%ruarie 1@@8! pu%licat "n >. ?&. nr. =4 din 2= &e%ruarie 1@@8.

2A



;n plus! Curtea reţine că neconstituţionalitatea ordonanţei criticate! emisă cu

"ncălcarea interdicţiei constituţionale re&eritoare la domeniile rezervate legilor organice! nu poate

&i acoperită prin legea de apro%are! nici ciar prin adoptarea acesteia cu votul maorităţii

prevăzute de dispoziţiile art. A8 alin. (1) din Constituţie! deoarece o lege de apro%are nu poate

elimina starea de neconstituţionalitate rezultată din ordonanţa prin care 9uvernul a reglementat"ntro materie situată "n domeniul legii organice.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. 3 'in % iulie 23, publicată în -. /. nr. 02 'in

1* iulie 23.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWWW.. >iai


#om$niei revizuită. "omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448!

p. WWWWW.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.! "onstituţia


p. WWWWWW.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii politice.




şi proce'uri constituţionale! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWW..WW. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept constituţional contemporan,

5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. WWWW.WW oan >uraru!


244=! p. WWWWWWW

tu'iiCristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. + 'in "onstituţia

#om$niei, republicată, "n ,Curierul Hudiciar nr. A'2443.

23



Promul(area

le(ii

ARTIC!"!

(1) 6egea se trimite! spre promulgare! Preşedintelui omâniei.

Promulgarea legii se &ace "n termen de cel mult 24 de zile de la

primire.

(2) ;nainte de promulgare! Preşedintele poate cere Parlamentului!

o singură dată! ree+aminarea legii.

() Dacă Preşedintele a cerut ree+aminarea legii ori dacă sa cerut

veri&icarea constituţionalităţii ei! promulgarea legii se &ace "n cel

mult 14 zile de la primirea legii adoptate după ree+aminare sau de

la primirea deciziei Curţii Constituţionale! prin care i sacon&irmat constituţionalitatea.

2@



$"%AR& § 1. Dusti/icarea 'reptului puterii e5ecutive 'e a promulga legile

a'optate 'e Parlament. § 2. Promulgarea legilor – o obligaţie constituţională a Preşe'intelui

#om$niei. § 3. Proce'ura 'e promulgare.

Comentariu&

' 1. 9ustificarea dreptului puterii e4ecutive de a promul(a le(ile

adoptate de Parlament

Prerogativele puterii e+ecutive privind &inalizarea procesului legislativ!

corelate şi cu dreptul acesteia de iniţiere a proiectelor de lege sunt! aparent! de

natură să pună un semn de "ntre%are asupra supremaţiei legislative a Parlamentului

sau! ciar! a principiului separaţiei puterilor "n stat. ;n asemenea condiţii!

suveranitatea Parlamentului nu ar &i compromisă/ Principiul separaţiei puterilor

mai este respectat/ ăspunsul la aceste "ntre%ări nu poate &i decât negativ. 5ste

dea o regulă a organizării şi &uncţionării sistemelor politice! ca organele de stat să

conlucreze unele cu altele! să inter&ereze "n procesul unitar de e+ercitare a puterii.

;n &elul acesta! cele trei mari ramuri ale puterii < puterea legislativă! puterea

e+ecutivă şi puterea udecătorească < se controlează reciproc pentru a "mpiedica

orice tendinţă a acestora spre e+ercitarea a%uzivă a atri%uţiilor constituţionale care

leau &ost con&erite prin 6egea &undamentală. $ceastă regulă simplă de guvernarese aplică şi "n cadrul &inalizării procesului legislativ! "n care şe&ul statului! ca parte

a puterii e+ecutive! veri&ică! "ntre altele! respectarea de către Parlament a tuturor

normelor de reglementare normativă a relaţiilor sociale! precum şi a condiţiilor

constituţionale pentru "ndeplinirea activităţii de legi&erare. *u "n ultimul rând!

primind legea spre promulgare! şe&ul statului recurge la evaluarea

constituţionalităţii acesteia! având dreptul să sesizeze autoritatea pu%licăcompetentă să e+ercite e&ectiv controlul constituţionalităţii legii respective.

284



;n realitate! intervenţia puterii e+ecutive "n &inalizarea procesului

legislativ este pur &ormală şi nu "mpietează cu nimic asupra e+ercitării de către

parlamentari a mandatului lor "n condiţii de deplină li%ertate şi la adăpost de o

eventuală presiune sau imi+tiune guvernamentală. Puterea e+ecutivă nu se

su%stituie prin intermediul şe&ului statului! care deţine prerogativa de a promulga

legile adoptate de Parlament! &orului legislativ.

;n practica şi doctrina constituţională sau conturat două căi de

intervenţie a 5+ecutivului asupra 6egislativului! "n această materie! şi anume#

a) sancţionarea sau promulgarea legilor

%) dreptul de veto.

Procedura sancţionării sau promulgării legilor izvorăşte din doctrina

separaţiei celor trei puteri "n stat şi este un ultim e&ort al puterii e+ecutive pentru a

preveni un eventual a%uz din partea puterii legislative! care sar lăsa tentată ca!

votând o lege! săşi impună punctul de vedere "n mod discreţionar nu numai asupra

unei puteri sau alteia! ci şi asupra poporului! care este! "n ultimă instanţă

destinatarul legii. ;ntre sancţiune şi promulgare nu este o di&erenţă de conţinut. ;n

general! "n &ormele de guvernământ monarice se &oloseşte noţiunea de sancţionare

a legilor (apro%are a legilor). ;n statele cu o &ormă de guvernământ monarică se

consideră! tradiţional! că monarul este o ramură a puterii legislative şi "n această

calitate "i revine competenţa de a apro%a legea. ;n &ormele de guvernământ

repu%licane se &oloseşte termenul de promulgare.

$şadar! şe&ul statului! dispunând de puterea de a promulga legea adoptată

de Parlament! o supune unei ultime veri&icări "n ceea ce priveşte conţinutul acesteiaşi! ciar constituţionalitatea ei. Promulgarea ecivalează! "n acest caz! cu o

autenti&icare a legii! "n urma căreia şe&ul statului dispune pu%licarea ei "n gazeta

o&icială a statului. Prin actul promulgării! legea devine e+ecutorie! capătă &orţă

uridică.

Din punct de vedere uridic! re&uzul şe&ului statului de a promulga legea

este o e+presie a dreptului său de veto. $cest drept este con&erit şe&ului statului atât"n repu%licile prezidenţiale! cât şi "n repu%licile parlamentare. Dreptul de veto

poate &i e+ercitat şi de monar.

281



' +. Promul(area le(ilor , o o*li(aţie constituţională a Preşedintelui

României

Constituţia prevede "n art.AA alin. (1) că după adoptare! legea se trimite

spre promulgare Preşedintelui omâniei. Potrivit regulamentelor parlamentare

declanşarea procedurii de promulgare este atri%utul e+clusiv al Preşedintelui

Camerei Deputaţilor. Competenţa e+clusivă a preşedintelui Camerei Deputaţilor de

a declanşa procedura de promulgare nu tre%uie interpretată! printro diminuare a

autorităţii şi reprezentativităţii preşedintelui Senatului şi nici printro legătură

instituţionalizată pre&erenţial "ntre Preşedintele omâniei şi preşedintele Camerei

Deputaţilor. >ai degra%ă! prerogativa acestuia! e+primă "ntro procedură sim%olică

cu rădăcini istorice "n doctrina constituţională occidentală! calitatea Camerei

Deputaţilor ca e+ponent al intereselor poporului. $plicarea acestei tradiţii istorice

"n viaţa parlamentară românească este mai mult o dovadă de mimetism politic şi

mai puţin o e+presie a unei realităţi parlamentare. Se ştie că sistemul parlamentar

instituit prin Constituţia adoptată "n 1@@1 are la %ază %icameralismul per&ect al

Parlamentului! şi puterile identice atri%uite Camerei Deputaţilor şi Senatului ca

rezultat al legitimităţii lor electorale comune.

Precizăm că promulgarea nu este un drept discreţionar al Preşedintelui

omâniei! care ar rămâne la latitudinea sa săl e+ercite! ci o o%ligaţie

constituţională! ce decurge ciar din redactarea art.AA alin.(1) din Constituţie. *u

tre%uie! "nsă! să se "nţeleagă că actul de promulgare este lipsit de condiţionări.Ciar alin.(2) al art.AA din Constituţie sta%ileşte posi%ilitatea şe&ului statului de a

cere Parlamentului ree+aminarea unei legi ce ia &ost transmisă spre promulgare.

$ceeaşi posi%ilitate de aşi e+prima dezacordul cu legea respectivă! de data aceasta

pentru motive de neconstituţionalitate! "i este recunoscută şe&ului statului "n

art. 18: lit. a)! precum şi "n art. AA alin. () din Constituţie. ezultă! ast&el! că

promulgarea este regula! iar cererea de ree+aminare! precum şi sesizarea CurţiiConstituţionale! reprezintă e+cepţia.

282



'. Procedura de promul(are

Primind legea adoptată de Parlament spre promulgare! Preşedintele

omâniei are următoarele posi%ilităţi#

a) să semneze decretul de promulgare şi să dispună pu%licarea legii "n

>onitorul ?&icial

%) să ceară Parlamentului ree+aminarea legii! o singură dată

c) să sesizeze Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea legii!

potrivit art. 18: lit. a) din Constituţie.

Pentru motive lesne de "nţeles! "n Constituţie este prevăzut un termen

rezona%il "n care şe&ul statului poate să promulge legea. Potrivit prevederilor

constituţionale! termenul respectiv este de 24 de zile şi curge de la primirea legii

transmise de Parlament.

;n legătură cu modalitatea de calculare a termenului! Curtea

Constituţională a decis că termenele prevăzute "n 6egea nr. 8A'1@@2 re&eritoare la

sesizarea Curţii! sunt termene care privesc des&ăşurarea raporturilor constituţionale

dintre autorităţile pu%lice şi! prin urmare! "n măsura "n care nu se prevede alt&el "n

mod e+pres! nu se calculează pe zile li%ere. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 2

din 24 decem%rie 1@@@! pu%licată "n >. ?&. nr. :3 din 23 decem%rie 1@@@).

;n acest termen! Preşedintele omâniei poate trimite "napoi legea

Parlamentului < doar o singură dată < pentru a &i ree+aminată. 0re%uie reţinut

&aptul că Preşedintele nu poate &ace presiuni asupra Parlamentului! "ncercând săi

propună o anumită redactare a vreunui articol! sau să modi&ice su%stanţa legii.6egea poate &i menţinută de &orul legislativ "n &orma "n care a &ost votată iniţial.

>ai mult! pentru respingerea o%iecţiilor &ormulate de Preşedintele omâniei "n

cererea de ree+aminare a legii! nu este necesară o altă maoritate de voturi decât

cea cerută "n &aza iniţială a procesului legislativ! potrivit caracterului organic sau!

după caz ordinar al legii "n cauză. De asemenea! "n acelaşi termen de 24 de zile

Preşedintele omâniei poate sesiza Curtea Constituţională asupraconstituţionalităţii legii. ;n aceste două situaţii! promulgarea legii este o%ligatorie

"n termen de 14 zile de la primirea legii după ree+aminarea de către Parlament! sau

28



de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care se con&irmă

constituţionalitatea legii. După cum se poate o%serva! prerogativele Preşedintelui

"n acest caz sunt pur &ormale! el neputând %loca procesul legislativ! care rămâne

,&ie&ul Parlamentului.

;n e+ercitarea dreptului său constituţional de a retrimite o lege

Parlamentului pentru a &i ree+aminată sau de a sesiza Curtea Constituţională!

Preşedintele adresează un mesa "n care prezintă! după caz! motivele care lau

determinat să retrimită actul normativ pentru a &i ree+aminat! sau considerentele

sale re&eritoare la neconstituţionalitatea acestuia.

;n art.AA alin.(2) nu se &ace nici o precizare cât priveşte motivele pe care

le poate invoca Preşedintele omâniei pentru re&uzul de a promulga o lege şi

pentru retrimiterea acesteia Parlamentului "n vederea ree+aminării. 6ogic! şe&ul

statului nu poate invoca "n acest caz neconstituţionalitatea legii! "ntrucât "ntro

asemenea ipoteză! ar avea descisă calea sesizării Curţii Constituţionale. Pe de altă

parte! ar &i nepotrivit ca şe&ul statului să sesizeze Parlamentul cu privire la

neconstituţionalitatea unei legi! parlamentarii neputând să ,udece "n propria

cauză. >otivul retrimiterii legii la Parlament pentru a &i ree+aminată "l pot

constitui lacune de reglementare! vicii de procedură! nerespectarea normelor de

tenică legislativă! erori de sistematizare a actelor normative! sau greşeli materiale

care a&ectează aplicarea legii. De asemenea! prin retrimiterea unei legi spre

ree+aminare Parlamentului! şe&ul statului "şi poate e+prima dezacordul &aţă de

anumite prevederi ale legii.

*ici Constituţia! nici regulamentele parlamentare nu prevăd e+preso%ligaţia preşedintelui de aşi motiva cererea. Se "nţelege "nsă că o%iecţiile

preşedintelui! inclusiv cele de oportunitate tre%uie să se "ntemeieze pe considerente

concrete. $lt&el! mem%rii celor două Camere nu ar putea e+amina cu seriozitate

cererea de ree+aminare. $rt. 1= alin. (2) din egulamentul Camerei Deputaţilor

prevede "n acest sens că cererea de ree+aminare va &i e+aminată de comisia

permanentă sesizată "n &ond cu proiectul de lege sau propunerea legislativă iniţială!dacă acestei Camere ia revenit competenţa să o e+amineze ca primă Cameră

sesizată. ;n caz contrar! cererea de ree+aminare va &i e+aminată de comisia

288



permanentă a Senatului. egulamentul Camerei Deputaţilor prevede "n art. 1=

alin. (1) un termen de 4 de zile de la primirea cererii pentru e&ectuarea

ree+aminării. $rt. 18: alin. (1) din egulamentul Senatului sta%ileşte că cererea de

ree+aminare adresată de Preşedintele omâniei Senatului! "n virtutea art. AA

alin. (2) din Constituţie! va &i "nscrisă "n termen de cel mult 4 de zile "n proiectul

ordinii de zi a Camerei respective. ee+aminarea legii pe %aza cererii Preşedintelui

repu%licii se &ace cu respectarea procedurii legislative.

;n cazul "n care o%iecţia şe&ului statului se re&eră la o lege adoptată de

Camera Deputaţilor şi Senat "n şedinţă comună! legea a cărei ree+aminare a &ost

cerută va &i transmisă de cele două -irouri permanente comisiilor permanente

sesizate "n &ond cu iniţiativa legislativă respectivă! iar deli%erarea asupra raportului

comun al celor două comisii parlamentare de specialitate se &ace "n şedinţă

comună! "n con&ormitate cu egulamentul şedinţelor comune ale Camerei

Deputaţilor şi Senatului.

0re%uie reţinut că Preşedintele nu poate re&uza promulgarea pur şi

simplu. e&uzul neusti&icat de a promulga o lege poate &i considerat o a%atere a

Preşedintelui de la una dintre "ndatoririle sale constituţionale. Prerogativa

constituţională a Preşedintelui omâniei de e+aminare a conţinutului legii adoptate

de Parlament se "ntemeiază pe art. 34 alin. (2) din Constituţie! potrivit căruia

Preşedintele vegează la respectarea Constituţiei şi la %una &uncţionare a

autorităţilor pu%lice.

;n ceea ce priveşte termenul de lege! tre%uie precizat că ar tre%ui supuse

promulgării! potrivit art. AA alin. (1) din Constituţie! toate cele trei categorii de legi prevăzute de art. A din 6egea &undamentală# legi constituţionale legi organice

legi ordinare. ;ntradevăr! art. AA alin. (1) din Constituţie este clar. ;n acest te+t

6egiuitorul constituant se re&eră la lege "n general şi nu la o anumită categorie de

legi. ;n practică! "nsă! nici Constituţia adoptată "n 1@@1! nici 6egea de revizuire a

acesteia apro%ată prin re&erendumul naţional din 13 < 1@ octom%rie 244 nu au &ost

promulgate.Din economia art. AA din Constituţie se desprinde! pe cale de consecinţă!

ideea că toate celelalte acte pe care le adoptă Camerele! "n comun sau separat nu

28=



tre%uie supuse procedurii promulgării. Promulgarea se &ace prin decret semnat de

Preşedinte.

Constituţia nu prevede un termen "n care legea tre%uie trimisă

Preşedintelui omâniei spre promulgare. Simpla logică uridică ar impune că

o%ligaţia de trimitere a legii "ncepe "n momentul &inalizării procesului legislativ la

nivelul celor două Camere legislative. $rt. lit. &) din egulamentul Camerei

Deputaţilor prevede! "n acest sens! că preşedintele acesteia trimite de "ndată legile

adoptate de Parlament spre promulgare.

$rticolul 1= alin.(2) din 6egea nr. 8A'1@@2 pentru organizarea şi

&uncţionarea Curţii Constituţionale prevede < pentru raţiuni practice privind

posi%ilitatea de declanşare a urisdicţiei constituţionale < că "n vederea e+ercitării

dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale! cu = zile "nainte de a &i trimisă spre

promulgare! legea se comunică 9uvernului! ;naltei Curţi de Casaţie şi Hustiţie

precum şi $vocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei

Deputaţilor şi la cel de la Senat "n vederea e+ercitării de către mem%rii celor două

Camere a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională privind

neconstituţionalitatea legii "n cauză. 0ermenul de = zile se reduce la 2 zile dacă

legea a &ost adoptată "n procedură de urgenţă. 0ermenul de = zile! respectiv de 2

zile curge de la depunerea legii la secretarii generali ai Camerelor şi se calculează

pe zile lucrătoare! neluânduse "n calcul zilele de săr%ătoare.

olul acestei amânări a momentului trimiterii legii spre promulgare!

constă "n asigurarea ca toţi &actorii care au dreptul să sesizeze Curtea

Constituţională să "l poată e+ercita. Ca atare! timp de = zile! respectiv! de 2 zile dela anunţarea legii "n plenul &iecărei Camere aceasta nu se trimite spre promulgare.

Dacă preşedintele omâniei a cerut ree+aminarea legii! Camerele

e+aminează o%iecţiile &ormulate de şe&ul statului şi decid prin vot &ie modi&icarea

corespunzătoare a dispoziţiilor care &ac o%iectul cererii! &ie respingerea cererii de

ree+aminare. Precizăm &aptul că Preşedintele omâniei poate cere ree+aminarea

unei legi doar o singură dată. Procedura ree+aminării este prevăzută "negulamentele parlamentare.

28:



Procedura de ree+aminare e&ectuată de o Cameră este reluată de cealaltă

Cameră cu respectarea procedurii legislative.

;n practică! sa pus pro%lema dacă Preşedintele mai are dreptul să ceară

Parlamentului! "n termenul prevăzut "n art. AA alin. () din Constituţie! să

ree+amineze o lege! "n situaţia "n care constituţionalitatea acesteia a &ost con&irmată

de Curtea Constituţională pe calea controlului preala%il! sau dacă legea "n cauză a

&ost ree+aminată de Parlament con&orm art. 18A alin. (2) din Constituţie.

5vident! preşedintele are dreptul constituţional! stipulat "n art. AA alin. (2)

din 6egea &undamentală! să re&uze promulgarea legii şi "n această situaţie ipotetică!

cu condiţia ca motivele invocate de acesta pentru ree+aminarea legii să nu se re&ere

la dispoziţiile a căror constituţionalitate a &ost constatată de Curtea Constituţională

pe calea controlului preala%il. De asemenea! Preşedintele omâniei are dreptul de

a sesiza Curtea Constituţională con&orm art. 18: lit. a) din Constituţie cu privire la

neconstituţionalitatea unei legi a cărei ree+aminare a ceruto anterior potrivit

art. AA alin. (2) din Constituţie! cu condiţia ca o%iecţiile de neconstituţionalitate să

nu &ie identice cu cele pentru care a cerut ree+aminarea legii respective.


,1#. W 6egile se transmit spre promulgare Preşedintelui omâniei şi se

pu%lică "n ,>onitorul ?&icial.

$%senţa pu%licităţii antrenează ine+istenţa legii.


Promul(area

le(ii

ARTIC!"! #

(1) 6egea se trimite! spre promulgare! Preşedintelui omâniei.

Promulgarea legii se &ace "n termen de cel mult 24 de zile de la

primire.

(2) ;nainte de promulgare! Preşedintele poate cereParlamentului! o singură dată! ree+aminarea legii.

28A



() ;n cazul "n care Preşedintele a cerut ree+aminarea legii sau

veri&icarea constituţionalităţii ei! promulgarea legii se &ace "n

cel mult 14 zile de la primirea legii adoptate după ree+aminare

sau a deciziei Curţii Constituţionale! prin care i sa con&irmat

constituţionalitatea.


Potrivit art. AA alin. (1) din Constituţie! ?Legea se trimite spre promulgare

Preşe'intelui #om$niei. Promulgarea legii se /ace în termen 'e cel mult 2 'e zile 'e la

primire@. ;n lumina acestor prevederi! atri%uţia Preşedintelui de a promulga legea "l implică pe

acesta "n relaţii speci&ice cu Parlamentul! relaţii care depăşesc "nsă cadrul controlului de

constituţionalitate a legilor! realizat de Curtea Constituţională "n %aza art. 188 lit. a) din

Constituţie şi a art. 1A < 24 din 6egea nr. 8A'1@@2.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. + 'in 0 mai 1%%%, publicată în -. /. nr. 221 'in

1% mai 1%%%.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWW..WW..



-ucureşti! 2448! p. WWWW..W.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.!


2443! p. WWWWW.W.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi instituţii

politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3!

p. WWWWW..W. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi


283



p. WWWWW..W. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura

C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWW..W. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept


p. WWWWW.WW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar

rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWWW ?livier Duamel!

Qves >Rn! )ictionnaire constitutionnel, P.J.7.! Paris! 1@@2! p. 3: 9eorges

-urdeau! 7rancis amon! >icel 0roper! )roit constitutionnel ! 6.9.D.H.! Paris!

1@@A! p. ::1::2.

tu'ii

Cristian onescu! =nele re/lecţii pe marginea art. ++ 'in "onstituţia

#om$niei, republicată, "n ,Curierul Hudiciar nr. :'244@.

Intrarea )n

vi(oare a le(ii

ARTIC!"! 3

6egea se pu%lică "n >onitorul ?&icial al omâniei şi intră "n

vigoare la zile de la data pu%licării sau la o dată ulterioară

prevăzută "n te+tul ei.

$"%AR& § 1. Publicarea obligatorie a legii – con'iţie sine 8ua non a e5istenţei

sale. § 2. 7ntrarea în vigoare a legii.

Comentariu&

28@



'1. Pu*licarea o*li(atorie a le(ii , condiţie sine qua non a e4istenţei

sale

;n drept e+istă prezumţia ca destinatarii legii o cunosc! neputând &i

nimeni e+onerat de răspundere pentru că nu a cunoscut prevederile legii pe care

lea "ncălcat (,nemo censetur ignorare legem). Cunoaşterea legii este nu numai o

datorie civică! dar şi o o%ligaţie rezultată din ,contractul social! "nceiat "ntre

guvernanţi şi guvernaţi. ;n plus! &iecare cetăţean tre%uie săşi cunoască drepturile şi

o%ligaţiile legale precum şi dispoziţiile pe care tre%uie să le aplice! sau de care să

%ene&icieze "n activitatea pro&esională şi socială curentă.

Pu%licarea legii "n colecţia o&icială a statului este o condiţie de validitate

şi ciar de e+istenţă a acesteia. ? lege nu e+istă pentru destinatarii săi! dacă nu este

pu%licată "n >onitorul ?&icial! Partea . Constituţia nu a condiţionat e+istenţa legii

de pu%licarea ei "n >onitorul ?&icial al omâniei! Partea . ? asemenea

condiţionare este sta%ilită "n 6egea &undamentală doar "n privinţa decretelor

Preşedintelui omâniei şi a actelor normative emise de 9uvern. $rt. 143 alin. (8)

din Constituţie prevede! "n acest sens! că nepu%licarea otărârii sau a ordonanţei

atrage ine+istenţa acestora. ? reglementare identică este prevăzută "n art. 144

alin. (1) din Constituţie! cu re&erire la decretele emise de Preşedintele repu%licii.

7iecare stat are o colecţie o&icială de acte normative! omânia &iind unul

dintre statele care sau "ngriit din zorii erei lor moderne săşi ţină curent o

legislaţie. $nul 2414 este al 1A3 an "n care sau tipărit &ără "ntrerupere "ntro

colecţie o&icială legile statului! precum şi alte acte normative şi documente politice

etc.

$rt. 11 alin. (1) din 6egea nr. 28'2444 privind normele de tenică

legislativă! repu%licată! prevede că "n vederea intrării lor "n vigoare! legile şi

celelalte acte normative adoptate de Parlament se pu%lică "n >onitorul ?&icial al

omâniei! Partea . $lin. () al aceluiaşi articol sta%ileşte că legile se pu%lică

imediat după promulgare! "nsoţite de actul (decretul) prin care au &ost promulgate.După promulgare! legea primeşte un număr "ntrun registru curent ţinut anual de

2=4



Secretariatul general al Camerei Deputaţilor şi se transmite >onitorului ?&icial "n

vederea pu%licării. Celelalte acte normative! adoptate de Parlament! se pu%lică su%

semnătura preşedinţilor celor două Camere.

Sunt situaţii când! potrivit voinţei legislative a Parlamentului! e+primată

e+pres "n cuprinsul legii! anumite dispoziţii ale acesteia intră "n vigoare la alte date!

decât cea la care ciar legea "n cauză a "nceput să se aplice. ;n alte situaţii! este

posi%il să se prevadă "n cuprinsul legii că aceasta! deşi pu%licată "n >onitorul

?&icial! urmează să intre "n vigoare la o dată ce va &i sta%ilită "n cuprinsul unei

viitoare legi. $st&el! 6egea nr. 23:'244@ pentru adoptarea Codului penal al

omâniei! pu%licată "n >onitorul ?&icial nr. =14 din 28 iulie 244@! prevede "n

art. 88: alin. (1) că noul Cod penal intră "n vigoare la data care va &i sta%ilită "n

legea pentru punerea "n aplicare a acestuia. $celaşi te+t prevede! ca o măsură de

e+cepţie! că alin. (2) şi () ale art. 88: din Cod intră "n vigoare la 8 zile de la data

pu%licării legii "n >onitorul ?&icial! Partea .

9uvernantul nu poate pretinde! "nsă! cetăţeanului să cunoască dispoziţiile

legale pe care este o%ligat să le respecte imediat "n momentul următor pu%licării

legii "n >onitorul ?&icial! deşi conţinutul &iecărui număr al >onitorului ?&icial

este cules şi di&uzat şi "n &ormat electronic.

' +. Intrarea )n vi(oare a le(ii

Pentru a sta%ili o perioadă de timp de studiere a legislaţiei! 6egea de

revizuire a Constituţiei a modi&icat conţinutul articolului A3 ! prevăzând că legea

pu%licată "n >onitorul ?&icial intră "n vigoare la zile de la data pu%licării ei saula o dată ulterioară! prevăzută ciar "n te+tul acesteia. Cât priveşte calcularea

termenului de zile prevăzut "n art. A3 din Constituţie! menţionăm că art. 12 alin.

(1) din 6egea nr. 28'2444 a sta%ilit că acesta se calculează pe zile calendaristice!

"ncepând cu data pu%licării legii "n >onitorul ?&icial şi e+piră la orele 28.44 ale

celei de a treia zi de la pu%licare. Considerăm! totuşi! că un termen de = zile de la

pu%licarea legii! ca moment al intrării sale "n vigoare! era mai potrivit decât cel pentru care a optat 6egea de revizuire. ;n intervalul de zile se pot intercala şi

zilele de săr%ătoare! când cetăţenii nu "şi pot procura >onitorul ?&icial. Pentru

2=1



simetrie de concepţie! ar tre%ui sta%ilit "n viitor un termen similar pentru intrarea "n

vigoare a ordonanţelor şi mai ales! a otărârilor 9uvernului! ca şi a actelor

autorităţilor administraţiei pu%lice care se pu%lică "n >onitorul ?&icial.


,1#. W 6egile se transmit spre pu%licare Preşedintelui omâniei şi se

pu%lică "n >onitorul ?&icial.

$%senţa pu%licităţii antrenează ine+istenţa legii.


Intrarea )n

vi(oare a le(ii

ARTIC!"!

6egea intră "n vigoare la data pu%licării "n >onitorul ?&icial al

omâniei sau la data prevăzută "n te+tul ei.


Potrivit prevederilor art. A3 din Constituţie! legea intră "n vigoare la data pu%licării "n

>onitorul ?&icial al omâniei sau la data prevăzută "n te+tul ei. Curtea reţine că! &ără a

contraveni principiului neretroactivităţii legii! cu e+cepţia legii penale mai &avora%ile! consacrat

de art. 1= alin. (2) din Constituţie! nici o lege nu poate prevedea "n te+tul ei! pentru intrarea "n

vigoare! o dată anterioară celei la care este pu%licată "n >onitorul ?&icial al omâniei.()ecizia "urţii "onstituţionale nr. + 'in 10 ianuarie 22, publicată în -. /. nr. 22 'in

2 aprilie 22.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. WWWW..W..

2=2





-ucureşti! 2448! p. WWWWW.W.. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu!


-ucureşti! 2443! p. WWWWWW.. 0udor Drăganu! )rept constituţional şi

instituţii politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina 6e+! -ucureşti! 1@@3!

p. WWWWW... oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi


p. WWWWWW. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura C.

. -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWWWW. Cristian onescu! 6ratat 'e 'rept


p. WWWWW..WW oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar

rom$nesc! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. WWWWWWW.

tu'ii

Corneliu6iviu Popescu! )ata intrării în vigoare a actelor normative, în

lumina 'ispoziţiilor constituţionale revizuite! Dreptul nr. 8'2448 on Deleanu!

#evizuirea "onstituţiei! Dreptul nr. 12'244.

2=



Consiliul

!e(islativ

ARTIC!"! 5

(1) Consiliul 6egislativ este organ consultativ de specialitate al

Parlamentului! care avizează proiectele de acte normative "n

vederea sistematizării! uni&icării şi coordonării "ntregii legislaţii.

5l ţine evidenţa o&icială a legislaţiei omâniei.

(2) ;n&iinţarea! organizarea şi &uncţionarea Consiliului 6egislativ se

sta%ilesc prin lege organică.

$"%AR& § 1. #olul "onsiliului Legislativ. § 2. Prerogativele constituţionale ale "onsiliului Legislativ.

Comentariu&

2=8



' 1. Rolul Consiliului !e(islativ

?pera legislativă a unui Parlament tre%uie să ai%ă un conţinut clar! un

lim%a corect din punct de vedere gramatical şi ciar le+ical! să respecte anumite

cerinţe de tenică a e+primării uridice. ;n plus! preocuparea legiuitorilor pentru o

operă legislativă coerentă sa "ndreptat! cu deose%ire din epoca modernă! spre

construcţia unui sistem de drept unitar! armonios articulat şi sistematizat "n cele

mai mici detalii! care să dea satis&acţie deplină cerinţei unei legi&erări complete şi

unitare a unui anumit domeniu al vieţii sociale şi! "n acelaşi timp! asigurării unei

sistematizări normative şi e+primării elegante! clare şi corecte lingvistic a te+tului

legislativ. $cestor preocupări lea răspuns $dunarea Constituantă! când a prevăzut

"n&iinţarea Consiliului 6egislativ ca organ de specialitate al Parlamentului. olul

constituţional al Consiliului 6egislativ constă "n avizarea proiectelor de acte

normative "n vederea sistematizării! uni&icării şi coordonării "ntregii legislaţii!

precum şi "n ţinerea evidenţei o&iciale ale legislaţiei statului român.

Consiliul 6egislativ este o autoritate pu%lică de rang constituţional! aşa

cum sunt! de pildă! Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi! iar "n&iinţarea sa se

&ace printro lege specială. $ceasta a &ost voinţa suverană a $dunării Constituante

e+primată "n art.A@ alin.(2) din Constituţie. Cât priveşte caracterul legii la care &ace

re&erire te+tul menţionat! acesta este propriu legii organice.

;n temeiul te+tului constituţional! Parlamentul a adoptat 6egea

nr.A'1@@ pentru "n&iinţarea! organizarea şi &uncţionarea Consiliului 6egislativ. ;n

concepţia legiuitorului ordinar acest organism consultativ şi de specialitate al

Parlamentului are următoarele atri%uţii# analizează şi avizează proiectele de legi!

propunerile legislative şi proiectele de ordonanţe şi de otărâri cu caracter

normativ ale 9uvernului! "n vederea supunerii lor spre legi&erare sau adoptare!

după caz analizează şi avizează! la cererea preşedintelui comisiei parlamentare

sesizate in &ond! amendamentele supuse dez%aterii comisiei si proiectele de legi

sau propunerile legislative primite de comisie! după adoptarea lor de către unadintre Camerele Parlamentului realizează nemilocit sau coordonează! din

dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului! ela%orarea unor proiecte de coduri

2==



sau de alte legi de comple+itate deose%ită ela%orează! din dispoziţia Camerei

Deputaţilor sau a Senatului ori din proprie iniţiativă! studii pentru sistematizarea!

uni&icarea şi coordonarea legislaţiei şi &ace! pe aceasta %ază! propuneri

Parlamentului şi! după caz! 9uvernului e+aminează con&ormitatea legislaţiei cu

prevederile şi principiile Constituţiei şi sesizează %irourile permanente ale

Camerelor Parlamentului şi! după caz! 9uvernul asupra cazurilor de

neconstituţionalitate constatate ţine evidenţa o&icială a legislaţiei omâniei şi

&urnizează in&ormaţia necesară pentru des&ăşurarea procesului legislativ

organizează in&ormatizarea sistemului de evidenţă a acesteia şi realizează produse

in&ormatice pentru evidenţa legislaţiei asistată de calculator urmăreşte! "n vederea

&uncţionării sistemului legislativ "n mod unitar şi coordonat! emiterea de către

autorităţile pu%lice competente a actelor normative "n e+ecutare! dispuse prin legi!

ordonanţe şi otărâri ale 9uvernului şi semnalează organelor "n drept "ntârzierile "n

emiterea acestora ela%orează epertoriul legislaţiei omâniei < evidenţa o&icială <

şi &urnizează varianta online a acestuia "ntocmeşte versiunile o&iciale ale unor

culegeri de acte normative păstrează originalele legilor şi ale decretelor de

promulgare a acestora creează şi actualizează! "n sistem in&ormatizat! %aza de date

necesară activităţii de studii şi documentare legislativă.

;nainte de supune unei analize de te+t aceste atri%uţii! &acem precizarea

că avizele Consiliului 6egislativ sunt consultative! deşi este o%ligatoriu să &ie

solicitate! potrivit legii.

După cum se poate constata din te+tele legale care sta%ilesc atri%uţiile

Consiliului 6egislativ! rezultă că prin Constituţie au &ost &i+ate doar rolul şimisiunea acestui organism! precum şi liniile &undamentale ale activităţii sale.

Prerogativele concrete! de detaliu au &ăcut o%iectul legii speciale a Consiliului

6egislativ.

' +. Prero(ativele constituţionale ale Consiliului !e(islativ

Oom "ncerca! "n cele ce urmează! să analizăm compati%ilitatea atri%uţiilor

Consiliului 6egislativ cu rolul său constituţional. ;n preala%il! "nsă! vom sciţa doar

2=:



unele dintre cerinţele pe care tre%uie să le "ndeplinească un asemenea organism

"ntrun stat de drept. De la "nceput! &acem precizarea că atri%uţiile Consiliului

6egislativ tre%uie să rezulte din &uncţia legislativă a Parlamentului. Cu alte cuvinte!

activitatea Consiliului ar urma să se raporteze e+clusiv la actele normative având

un caracter legislativ. Consiliul 6egislativ nu este competent să avizeze! de pildă!

proiecte de otărâri normative ale Camerelor! deşi şi acestea tre%uie să respecte

normele de tenică legislativă. 7acem aici menţiunea că activitatea normativă se

des&ăşoară şi "n cadrul 9uvernului! motiv pentru care şi proiectele de acte

normative apro%ate de 9uvern tre%uie să ai%ă printre alte avize de specialitate şi

avizul Consiliului 6egislativ şi! după caz! al altor organisme! cum este de pildă!

Consiliul 5conomic şi Social sau Consiliul Concurenţei. Dacă celelalte avize sunt

necesare pentru pro%leme de strictă specialitate! avizul Consiliului 6egislativ

priveşte "n special aspectele de sistematizare şi corelare a te+telor! şi "ndeose%i cele

de tenică legislativă.

Din analiza art.A@ alin.(1) din Constituţie rezultă că acest organism

consultativ de specialitate al Parlamentului are două principale prerogative

constituţionale şi anume# avizarea proiectelor de acte normative supuse dez%aterii

parlamentare şi ţinerea evidenţei o&iciale a legislaţiei. Se o%servă cu claritate din

te+tul constituţional că &uncţia sau atri%uţia de avizare a Consiliului 6egislativ este

circumscrisă e+pres şi limitativ la trei aspecte# sistematizarea! uni&icarea şi

coordonarea "ntregii legislaţii. $tragem atenţia asupra termenului de ,uni&icare!

care ni se pare impropriu! "ntrucât poate induce ideea e+istenţei caracterului

neunitar al sistemului uridic naţional. Dimpotrivă! legislaţia omâniei a avut uncaracter unitar "n 1@@1. *ici un moment nu sa pus pro%lema uni&icării legislaţiei

"n momentul ela%orării Constituţiei. Ciar "n condiţiile >arii Jniri din 1@13! când

uni&icarea legislaţiei reprezenta un deziderat naţional! Consiliul 6egislativ "n&iinţat

prin lege specială "n 1@2=! nu a avut sarcina e+presă de a contri%ui la uni&icarea

legislativă.

;n concepţia 6egiuitorului Constituant! dezvoltată "n 6egea nr.28'2444 privind normele de tenică legislativă pentru ela%orarea actelor normative!

,uni&icarea legislativă este o cerinţă de tenică a reglementării normative! potrivit

2=A



căreia dispoziţiile legale având aceeaşi &orţă uridică şi acelaşi o%iect de

reglementare! se cuprind! de regulă! "ntrun singur act normativ. Prin realizarea

acestei cerinţe! se asigură ,unicitatea reglementării "n materie! "n sensul art.12

alin.(1) din 6egea nr.28'2444.

Deşi este implicat "n lucrările pregătitoare ale e+aminării iniţiativelor

legislative "n comisiile permanente! Consiliul 6egislativ tre%uie să nu "mpiedice

prerogativele Camerelor sau ale 9uvernului "n materie de legi&erare! precum şi nici

pe cele ale deputaţilor şi senatorilor. $vizul Consiliului 6egislativ tre%uie să se

limiteze la semnalarea de&icienţelor de tenică legislativă! a lipsei sistematizării

legislative! &iind e+cluse oportunitatea şi partizanatul politic sau propunerile vizând

modi&icări ale concepţiei iniţiatorului! ori ale conţinutului anumitor te+te ale

proiectului sau ale propunerii legislative. Consiliul 6egislativ este prin e+celenţă

un organism consultativ de tenică legislativă. ?%servaţiile şi propunerile cuprinse

"n avizul de specialitate al Consiliului 6egislativ nu pot să se re&ere la &ondul

reglementării! ci la &orma acesteia.

Privite din această perspectivă! unele dintre atri%uţiile con&erite

Consiliului 6egislativ prin legea sa specială se "ndepărtează de su%stanţa

prevederilor constituţionale cuprinse "n articolul pe care "l comentăm. idică

serioase semne de "ntre%are atri%uţia Consiliului 6egislativ de a realiza nemilocit

sau de a coordona din dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului ela%orarea

unor proiecte de coduri sau de alte legi de comple+itate deose%ită. 5ste inadmisi%il

să se atragă Consiliul 6egislativ "n opera e&ectivă de legi&erare. 0e+tul respectiv

din legea organică a Consiliului 6egislativ care "i sta%ileşte o atare atri%uţie!contravine! după părerea noastră! art.A8 alin.(1) din Constituţie! care con&eră

dreptul de iniţiativă legislativă e+clusiv 9uvernului! deputaţilor! senatorilor şi

cetăţenilor. Prin acest te+t legal! Camera Deputaţilor şi Senatul şiar depăşi puterile

legislative ce li sau delegat de către popor. Camerelor legislative le este interzis să

delege e+erciţiul unor atri%uţii ce leau &ost delegate printrun mandat special.

Dispoziţia legală potrivit căreia proiectul de lege! a cărui ela%orare a &ostsolicitată de Camere! Consiliului 6egislativ! se prezintă spre apro%are 9uvernului

"nainte de a &i supus dez%aterii parlamentare! nu este un argument serios "mpotriva

2=3



opiniei că legiuitorul ordinar ecivalează un organism de specialitate al

Parlamentului cu un minister! ca iniţiator de ante proiecte de lege. ?rice proiect de

lege reprezintă transpunerea "n litera legii a unui o%iectiv politic cuprins "n

programul de guvernare. ecunoaşterea calităţii Consiliului 6egislativ de iniţiator

de anteproiecte! "i a&ectează poziţia sa ecidistantă din punct de vedere politic.

?ricum! "ntro asemenea ipoteză Consiliul 6egislativ sar situa de partea

maorităţii parlamentare! care evident spriină 9uvernul.

Oocaţia legală a Consiliului 6egislativ de a ela%ora! ciar şi la cerere!

proiecte de lege! ni se pare o re&lecţie "ntârziată şi ilegitimă a Consiliului 6egislativ

"n&iinţat "n 1@A1! care a &uncţionat "n alte condiţii socialpolitice şi "n care au

e+celat! este adevărat! unii dintre cei mai străluciţi urişti din perioada post%elică.

*ici dispoziţia legală care con&eră preşedintelui Consiliului 6egislativ

dreptul de a supune spre dez%atere secţiilor reunite! unele proiecte de acte

normative comple+e! care ridică pro%leme deose%ite! nu este compati%ilă cu poziţia

şi rolul neutru! cu imparţialitatea politică de care tre%uie să dea dovadă Consiliul

6egislativ. ;n realitate! ,pro%lemele deose%ite pe care le poate ridica proiectul

unui act normativ comple+! re&lectă concepţia politică şi interesele de partid ale

9uvernului! ori a permite acestui organism să se inter&ereze < ciar şi la nivelul

unei dez%ateri de specialitate < "n politica legislativă a puterii e+ecutive "nseamnă

al atrage "n s&era politică! demers care nu are nici un temei constituţional.

*ici atri%uţia Consiliului 6egislativ de a e+amina con&ormitatea

legislaţiei "n vigoare cu prevederile şi principiile Constituţiei şi de a sesiza

%irourile permanente ale Camerelor Parlamentului şi! după caz! 9uvernul asupracazurilor de neconstituţionalitate constatate! nu are un temei constituţional.

0e+tul cuprins "n art.1=8 alin.(2) din Constituţie! potrivit căruia Consiliul

6egislativ a căpătat atri%uţia constituţională de a e+amina con&ormitatea legislaţiei

cu dispoziţiile constituţionale şi de a &ace propuneri corespunzătoare Parlamentului

sau! după caz! 9uvernului! nu reprezintă temeiul pentru atri%uţia acestuia

prevăzută "n art.2 alin.(1) lit.e) din legea sa organică. Oom prezenta "n cele ceurmează argumentele pe care se %azează opinia noastră. ;n primul rând! este vor%a

de art.1=8 alin.(2) care atri%uie Consiliului 6egislativ competenţa de a aprecia

2=@



compati%ilitatea ordinii uridice socialiste a&lată "n vigoare la data apro%ării

Constituţiei democratice! cu principiile şi dispoziţiile acesteia! "n lipsa unei alte

autorităţi competente. ;n al doilea rând! atri%uţia Consiliului 6egislativ de a

veri&ica constituţionalitatea actelor normative emise "nainte de 1@@4 şi ciar "n

perioada ulterioară era limitată! ciar prin art. 1=8 alin. (1) din Constituţie la

12 luni! timp "n care ar &i &ost posi%il ca Parlamentul să adopte legea organică a

Curţii Constituţionale! pentru ca această autoritate pu%lică prevăzută de Constituţie

să "nceapă să &uncţioneze. ;n al treilea rând! constatarea cazurilor de

neconstituţionalitate de către Consiliul 6egislativ! "n temeiul art.2 alin.2 lit.e) din

6egea nr.A'1@@! ar presupune sta%ilirea unei proceduri şi a anumitor norme!

aspecte tenice pe care legea le ignoră. *i se pare ne&irească această atri%uţie a

Consiliului 6egislativ dacă o raportăm la natura consultativă a avizelor sale.

Dacă Consiliul 6egislativ ar constata neconstituţionalitatea unor acte

normative adoptate de Parlament sau 9uvern şi ar sesiza aceste autorităţi pu%lice!

semnalândule neconcordanţa propriilor acte cu dispoziţiile constituţionale! pe cale

de consecinţă autorităţile pu%lice ast&el sesizate ar veri&ica constituţionalitatea

propriilor acte normative.

$ceasta ar "nsemna! "nsă! că Parlamentul şi 9uvernul ar e&ectua un

autocontrol de constituţionalitate asupra propriilor acte normative! &ără ca prin

Constituţie să li se recunoască această competenţă. ;ntrun ast&el de caz ipotetic

Parlamentul ar &i ,udecător "n propria cauză! concepţie care a &ost "nlăturată prin

legea de revizuire a Constituţiei din 244.

;n plus! tre%uie menţionat că nici regulamentele parlamentare nu conţin o procedură corespunzătoare pentru ree+aminarea "n Parlament a dispoziţiilor legale

,constatate ca &iind neconstituţionale de către Consiliul 6egislativ.

ee+aminânduşi propriile acte "n urma sesizării Consiliului 6egislativ!

Parlamentul ar putea să decidă că sesizarea a &ost corectă şi "n consecinţă să

"ntreprindă măsurile pentru realizarea con&ormităţii dispoziţiilor "n cauză cu

prevederile constituţionale. Decizia Parlamentului ar putea &i luată printro procedură particulară "n şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului printr

o otărâre. $lt&el! sar putea produce un %loca dacă una dintre Camere şiar "nsuşi!

2:4



de pildă! sesizarea Consiliului 6egislativ! iar alta ar respingeo! situaţie care ar

reclama "ntrunirea celor două Camere "n şedinţă comună pentru a decide printrun

singur vot. ? procedură alternativă ar putea &i! prin analogie! cea prevăzută in

art.1= din egulamentul Camerei Deputaţilor şi! respectiv! "n art.18: din

egulamentul Senatului.

5ste adevărat că e+cesul de prerogative ale Consiliului 6egislativ care

e+ced rolului său constituţional este vizi%il şi "n cazul Consiliului 6egislativ

"n&iinţat "n 1@2= care avea! "ntre altele! atri%uţia de a semnala puterii e+ecutive şi

puterii legiuitoare pentru a%rogare sau modi&icare actele normative "n vigoare

,nepotrivite cu principiile constituţionale.

Consiliul 6egislativ nu este singurul organism cu rol consultativ "n

avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor din iniţiativa parlamentară. $st&el de

organisme sunt Consiliul 5conomic şi Social! Consiliul Concurenţei! Consiliul

Suprem de $părare a Gării ş.a.! ale căror avize se re&eră e+clusiv la aspecte

particulare ale &ondului reglementării.


,13. Consiliul 6egislativ al omâniei este organ consultativ de

specialitate! autonom! care spriini parlamentul şi guvernul "n activitatea de

ela%orare a actelor normative! asigurând respectarea regulilor de tenică legislativă

şi a cerinţelor de sistematizare şi uni&icare a legislaţiei.

Consultarea Consiliului 6egislativ este o%ligatorie pentru toate

propunerile legislative! proiectele de legi! precum şi pentru proiectele de otărâri!

regulamente şi ordonanţe ale guvernului.

Consiliul 6egislativ se pronunţă "n avizele date şi asupra

constituţionalităţii proiectelor de acte normative avizate.

Consiliul 6egislativ asigură evidenţa o&icială a legislaţiei şi pu%licarea

colecţiilor de acte normative.

?rganizarea şi &uncţionarea Consiliului 6egislativ al omâniei sesta%ilesc prin lege.

2:1




Consiliul

Te@nic

!e(islativ

ARTIC!"! 3

(1) Consiliul 0enic 6egislativ este organ consultativ de

specialitate al Parlamentului! care avizează proiectele de acte

normative "n vederea sistematizării! uni&icării şi coordonării "ntregii

legislaţii. 5l ţine evidenţa o&icială a legislaţiei omâniei.

(2) ;n&iinţarea! organizarea şi &uncţionarea Consiliului 0enic

6egislativ se sta%ilesc prin lege organică.


;n situaţia "n care! totuşi! "ntre unele dispoziţii din legile "n vigoare e+istă anumite

con&licte! această pro%lemă este de competenţa Consiliului 6egislativ! a 9uvernului şi a

Parlamentului! "n vederea realizării corelării.

()ecizia "urţii "onstituţionale nr. +2 'in 11 mai 1%%%, publicată în -. /. nr. 323 'in

iulie 1%%%.

Doctrină




$utonomă ,>onitorul ?&icial! -ucureşti! 1@@2! p. 1A@ >iai Constantinescu!

$ntonie orgovan! oan >uraru! 5lena 0ănăsescu! "onstituţia #om$niei revizuită.

"omentarii şi e5plicaţii! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448! p. 1@184

oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! coord.! "onstituţia #om$niei. "omentariu

pe articole! 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443! p. A1A83 0udor Drăganu!

)rept constituţional şi instituţii politice. 6ratat elementar, vol. 77, 5ditura 6umina

6e+! -ucureşti! 1@@3! p. WWWWW.W. oan >uraru! 5lena Simina 0ănăsescu! )rept constituţional şi instituţii politice, vol. 77 ! 5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 2448!

p. WWWWWWW. on Deleanu! 7nstituţii şi proce'uri constituţionale! 5ditura

2:2



C. . -ecK! -ucureşti! 244:! p. WWWWWWW. Cristian onescu! 6ratat 'e

'rept constituţional contemporan, 5ditura C. . -ecK! -ucureşti! 2443!

p. A=8A=A oan >uraru! >iai Constantinescu! )rept parlamentar rom$nesc!

5ditura $ll -ecK! -ucureşti! 244=! p. 214 9. $le+ianu! Principii 'e 'rept

c ionescu comentarii constitutie

Documents