proiectul nou de constitutie 2010_pr
DESCRIPTION
Planul si proiectul elaborat pentru elaborarea si completarea prevederilor in Constitutie.Proiectul noii constitutiiTRANSCRIPT
Proiect
24.03.2010
CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA
2
D E C L A R A Ţ I A
DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri
libere şi democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa
neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi
1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al
Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber
exprimată a populaţiei Basarabiei şi a Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria, parte
componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că parlamentele multor state, în declaraţiile lor,
consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939 între Guvernul U.R.S.S. şi
Guvernul Germaniei ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-
juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-
Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău,
adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, din nordul
Bucovinei şi din ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a
celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924,
Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a
adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S.
Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu
privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte
normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea
dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND că, în ultimii ani, mişcarea democratică de eliberare naţională
a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate,
independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor
Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, din 16 decembrie 1990 şi din
27 august 1991, prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind
decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din
31 august 1989, privind drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din
3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de
Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova,
exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda
presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra
menţinerii U.R.S.S.;
3
ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile, care au loc în Europa şi în lume,
de democratizare, de afirmare a libertăţii, a independenţei şi a unităţii naţionale, de
edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la
autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor
de drept internaţional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii
unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de
morală şi de drept internaţional,
P R O C L A M Ă
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii
populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI
DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL,
FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU
IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL
ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA
MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei
sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi
exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice economice, culturale şi în alte domenii
de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze
la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept
internaţional şi practicii existente în lume în această materie;
ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca
membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale
specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la
Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la
Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă
negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de
ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al
Republicii Moldova;
HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia,
legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale
Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a
libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale
persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în
4
conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor
adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova,
la 27 august 1991.
Titlul 1
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Statul Republica Moldova
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi
indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat social, de drept, democratic, în care
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii
umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.
Articolul 2. Suveranitatea şi puterea de stat
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o
exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de
Constituţie.
(2) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat, care se exprimă prin
alegeri şi referendum.
(3) Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse
referendumului. Hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican
sînt obligatorii.
(4) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici
un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în
nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva
poporului.
Articolul 3. Teritoriul
(1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.
5
(2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se
principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul Republicii Moldova sub aspect administrativ este organizat în
comune, oraşe, regiuni şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile
legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.
(4) Localităţilor din stînga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii
speciale de autonomie în conformitate cu un statut special adoptat prin lege
organică.
Articolul 4. Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se
interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne,
prioritate au reglementările internaţionale.
Articolul 5. Democraţia şi pluralismul politic
(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului
politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.
Articolul 6. Partidele politice în sistemul politic
(1) Sistemul politic prin care se asigură organizarea, funcţionarea şi
conducerea societăţii este întemeiat pe libertatea şi pe caracterul benevol de
constituire a partidelor politice.
(2) Partidele politice contribuie la formarea şi la exprimarea voinţei politice a
cetăţenilor prin referendum şi alegeri.
(3) Partidele politice sînt obligate să respecte principiile democratice, să
respingă violenţa ca mijloc de promovare a intereselor lor.
(4) Sînt interzise partidele politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept, suveranităţii
şi independenţei, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
6
Articolul 7. Separaţia şi colaborarea puterilor
În Republica Moldova puterea legislativă, puterea executivă şi puterea
judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin,
potrivit prevederilor Constituţiei.
Articolul 8. Constituţia, Lege Fundamentală
(1) Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Fundamentală, învestită cu
forţă juridică supremă prin manifestare de voinţă generală a poporului.
(2) Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravin prevederilor Constituţiei
nu au putere juridică.
Articolul 9. Respectarea dreptului internaţional
şi a tratatelor internaţionale
(1) Republica Moldova respectă cu bună-credinţă Carta Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, îşi bazează relaţiile cu alte state pe
principiile şi pe normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(2) Ratificarea unui tratat internaţional care conţine dispoziţii contrare
Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.
(3) Tratatele internaţionale ratificate de Parlament sînt parte component a
dreptului intern.
Articolul 10. Politica de integrare europeană
(1) În scopul promovării stabilităţii, bunăstării, modernizării şi asigurării
securităţii ţării sub aspect politic, economic şi social, Republica Moldova îşi
orientează politica sa externă şi internă spre integrare în organizaţiile şi în
organismele internaţionale, prioritară fiind integrarea în Uniunea Europeană.
(2) În procesul de integrare în organizaţiile şi în organismele internaţionale,
Republica Moldova poate delega acestora unele competenţe prin legile de ratificare
a tratatelor de aderare.
(3) Republica Moldova îşi păstrează dreptul suveran de a se retrage din
organizaţiile şi din organismele internaţionale la care este parte.
7
Articolul 11. Proprietatea şi economia
(1) Proprietatea este privată şi publică. Ea se constituie din bunuri materiale şi
bunuri intelectuale.
(2) Statul ocroteşte toate tipurile şi formele de proprietate şi le garantează
condiţii juridice egale.
(3) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii omului.
(4) Economia Republicii Moldova este o economie de piaţă. Piaţa, libera
iniţiativă economică şi concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.
Articolul 12. Unitatea poporului şi dreptul la identitate şi la dezvoltare
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova.
(2) Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor
săi.
(3) Statul recunoaşte şi garantează tuturor cetăţenilor săi dreptul la păstrarea,
la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase.
(4) Statul nu va adopta acte şi nu va admite nici un fel de măsuri în scopul
suprimării identităţii persoanelor aparţinînd unor alte etnii şi al limitării
nejustificate a drepturilor acestora.
(5) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi
exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor
trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare.
Articolul 13. Cetăţenia Republicii Moldova
(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în
condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Statul recunoaşte pluralitatea de cetăţenii în condiţiile legii. Deţinerea
cetăţeniei unui alt stat nu diminuează drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi nu-l
degrevează de obligaţiile rezultate din cetăţenie, dacă legea nu prevede altfel.
8
(3) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul
de a-şi schimba cetăţenia. Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă aceluia
care a dobîndit-o prin naştere.
Articolul 14. Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Statul protejează drepturile şi interesele legitime atît ale cetăţenilor săi din
ţară, cît şi ale cetăţenilor săi din străinătate, inclusiv ale celor care se află acolo la
muncă.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.
(3) Statul sprijină întărirea legăturilor cu diaspora moldovenească şi
acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni
sînt.
Articolul 15. Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi şi au
aceleaşi obligaţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de
Constituţie şi de lege.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unui tratat
internaţional, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi expulzaţi din ţară în cazurile şi în
ordinea prevăzute de lege.
Articolul 16. Republica Moldova, stat neutru
(1) Republica Moldova este un stat neutru şi nu admite dislocarea de trupe
militare ale altor state pe teritoriul său.
(2) În cazul ameninţării suveranităţii, integrităţii şi caracterului unitar al
statului, Republica Moldova poate alege o altă formă de apărare a calităţii de stat
suveran şi independent.
Articolul 17. Simbolurile statului
(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.
9
(2) Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse
vertical, în ordinea următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În
centru, pe fîşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii
Moldova.
(3) Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală
avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu
capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în
dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate
elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul
unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd în
gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.
(4) Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
(5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi
sînt ocrotite de lege.
Articolul 18. Limba oficială şi funcţionarea altor limbi
Varianta 1:
(1) Limba oficială a Republicii Moldova este limba română.
Varianta 2:
(1) Limba oficială a Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
(2) Statul va contribui la cunoaşterea şi la utilizarea limbii oficiale în
Republica Moldova prin politici de integrare a minorităţilor lingvistice şi de
consolidare a poporului.
(3) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la
funcţionarea altor limbi vorbite pe teritoriul său.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se
stabileşte prin lege organică.
Articolul 19. Capitala
(1) Capitala Republicii Moldova este municipiul Chişinău.
(2) Municipiul Chişinău beneficiează de un statut special, care se stabileşte
prin lege organică.
10
Titlul II
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Capitolul I
DISPOZIŢII COMUNE
Articolul 20. Universalitatea
(1) Drepturile şi libertăţile omului sînt inalienabile, aparţin fiecăruia de la
naştere şi se aplică continuu.
(2) Drepturile şi libertăţile omului sînt determinate de principiile şi de
normele internaţionale unanim recunoscute de Constituţie şi de lege.
Articolul 21. Egalitatea
În Republica Moldova toate persoanele sînt egale în faţa legii. Statul nu
admite nici o discriminare şi garantează egalitatea drepturilor şi a libertăţilor
omului fără deosebire de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,
opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau de alte criterii stabilite de
lege.
Articolul 22. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor
judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime.
(2) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil.
(3) Orice persoană este în drept, în conformitate cu tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte, să se adreseze organismelor internaţionale
pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor omului.
(4) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
11
Articolul 23. Prezumţia nevinovăţiei
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
Аrticolul 24. Neretroactivitatea legii
(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru fapte care, în momentul comiterii, nu
constituiau un act delictuos.
(2) Nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în
momentul comiterii actului delictuos. În cazul în care, după săvîrşirea actului
delictuos, răspunderea a fost anulată sau diminuată, se aplică legea nouă.
(3) Legea care înăspreşte răspunderea sau care înrăutăţeşte situaţia persoanei
nu are putere retroactivă.
Articolul 25. Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile
şi îndatoririle
(1) Fiecare om are dreptul să-şi cunoască drepturile şi îndatoririle. În acest
scop, statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
(2) Nepublicarea legilor şi altor acte normative conduce la inexistenţa lor.
Articolul 26. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
(1) Fiecare om îşi exercită drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile altor persoane.
(2) Necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere.
Articolul 27. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri
decît celor prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică, care corespund
normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sînt condiţionate
de interesele siguranţei naţionale, ale bunăstării economice a ţării, ale ordinii
publice, ale apărării drepturilor şi libertăţilor altor persoane şi a regimului
constituţional.
12
(2) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi
să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
(3) Nu se supun restricţiilor drepturile şi libertăţile prevăzute la articolele...
Capitolul II
DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
Articolul 28. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi
psihică.
(2) Pedeapsa cu moartea este abolită.
(3) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau la tratamente crude,
inumane ori degradante.
(4) Nimeni nu va fi supus unui tratament medical forţat decît în cazurile
prevăzute de lege.
Articolul 29. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai
în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului
penal.
(5) În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu cîte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală
să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată, instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice
periodic, nu mai tîrziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi
să dispună de îndată punerea în libertate a inculpatului dacă temeiurile care au
13
determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există
temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care
o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt
termen. Învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau
numit din oficiu.
(8) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate
provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
(9) Nimeni nu va fi lipsit de libertate pentru singurul motiv că nu este în
măsură să execute o obligaţie contractuală.
Articolul 30. Dreptul la apărare şi la asistenţă juridică
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime,
la încălcarea drepturilor şi a libertăţilor sale.
(3) Fiecare om are dreptul la asistenţă juridică calificată. În cazurile prevăzute
de lege, asistenţa juridică se acordă gratuit.
(4) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu.
(5) Imixtiunea în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele
prevăzute se pedepseşte prin lege.
Articolul 31. Dreptul la libera circulaţie
(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.
(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi
stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi
de a reveni în ţară.
Articolul 32. Inviolabilitatea vieţii intime, private şi familiale
(1) Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, privată şi familială.
14
(2) Fiecare om are dreptul la inviolabilitatea vieţii intime şi private, la
păstrarea secretului personal şi familial, la ocrotirea onoarei şi demnităţii.
(3) Difuzarea informaţiei despre viaţa intimă, privată şi familială a persoanei
fără consimţămîntul acesteia este interzisă.
Articolul 33. Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau
rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia.
(2) De la prevederile alin.(1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau
bunurile unei persoane;
c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai
în condiţiile legii.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict
flagrant.
Articolul 34. Secretul comunicării
Secretul corespondenţei, poştei, telecomunicaţiilor şi al celorlalte mijloace
legale de comunicare este inviolabil.
Articolul 35. Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea se manifestă în spirit de toleranţă
şi de respect reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în
condiţiile legii.
(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de
învrăjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul
acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în
penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.
15
Articolul 36. Libertatea opiniei şi a exprimării
(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi
libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul
unei alte persoane la viziune proprie.
(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege îndemnul la război de agresiune, la ură
naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la
violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.
Articolul 37. Libertatea creaţiei
(1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este
supusă cenzurii.
(2) Dreptul cetăţenilor la proprietate intelectuală, interesele lor materiale şi
morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de
lege.
(3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor
culturii şi ale ştiinţei naţionale şi mondiale.
Articolul 38. Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu
poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să
asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, inclusiv asupra
stării mediului, şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de apărare a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, siguranţa naţională.
(4) Este interzisă secretizarea documentelor care nu corespund prevederilor
alin.(3).
(5) Mijloacele de informare în masă sînt obligate să asigure informarea
corectă a opiniei publice.
16
(6) Mijloacele de informare în masă nu sînt supuse cenzurii.
Articolul 39. Dreptul la învăţătură
(1) Fiecare om are dreptul la învăţătură.
(2) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu,
prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum
şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.
(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate
gradele.
(4) Învăţămîntul de stat este gratuit.
(5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi
desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(6) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie.
(7) Învăţămîntul liceal, învăţămîntul profesional şi cel superior de stat sînt
egal accesibile tuturor, pe bază de merit.
(8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios.
Învăţămîntul de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.
Articolul 40. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Acordarea de ajutor medical urgent şi minimul asigurării medicale sînt
gratuite.
(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de
protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
Articolul 41. Dreptul la un mediu sănătos
(1) Fiecare om are dreptul la un mediu neprimejdios din punct de vedere
ecologic pentru viaţă şi sănătate. În interesul actualei şi al viitoarelor generaţii,
statul asigură ocrotirea mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale.
17
(2) Statul garantează fiecărui om accesul liber la informaţie ecologică şi la
răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile
de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.
(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în
detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice şi persoanele juridice poartă răspundere pentru daunele
pricinuite prin încălcarea dreptului la un mediu sănătos.
Articolul 42. Dreptul de a alege şi de a fi ales
(1) Dreptul de vot se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic
prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, precum şi prin
referendum. Realizarea acestui drept este o datorie civică.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 16 ani,
împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în
modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu
drept de vot, în condiţiile legii.
Articolul 43. Dreptul la administrare
(1) Cetăţenii au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice
nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.
(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.
Articolul 44. Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri
sînt libere, se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de
arme.
Articolul 45. Dreptul la asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, patronate şi în
alte forme de asociere.
(2) Din partide politice nu pot face parte străinii şi apatrizii.
18
(3) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide politice se
stabilesc prin lege.
(4) Salariaţii au dreptul de a întemeia sindicate şi de a se înscrie în ele pentru
apărarea intereselor lor. Sindicatele şi patronatele se constituie şi îşi desfăşoară
activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
(5) Orice persoană are dreptul de a întemeia diferite asociaţii obşteşti şi de a
se înscrie în ele, în condiţiile legii.
(6) Asociaţiile cu caracter secret sînt interzise.
Articolul 46. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii
echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc
securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea
unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit,
prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective sînt garantate.
Articolul 47. Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) munca persoanei condamnate, prestată în perioada de detenţie, sau munca
neremunerată în folosul comunităţii, prestată în condiţii normale;
b) prestaţiile impuse în situaţii create de calamităţi ori de un alt pericol;
c) munca ce face parte din obligaţiile civile, stabilite de lege.
Articolul 48. Dreptul la grevă
(1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în
scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale
salariaţilor.
19
(2) Legea stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi
răspunderea pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.
Articolul 49. Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt
garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sînt stabilite de lege.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii
se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori din contravenţii
pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire este garantat.
Articolul 50. Libertatea activităţii de întreprinzător
Fiecare om este în drept să practice liber activităţi de întreprinzător şi alte
activităţi economice neinterzise de lege.
Articolul 51. Dreptul la asistenţă şi la protecţie socială
(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai
decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei sale, cuprinzînd
hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale
necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate,
văduvie, bătrîneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în
urma unor împrejurări independente de voinţa lor.
(3) Pensiile de stat şi alocaţiile sociale se stabilesc în modul prevăzut de lege,
se indexează periodic şi nu pot fi mai mici decît minimul de existenţă recunoscut
oficial.
20
(4) Sînt stimulate: asigurarea socială facultativă, crearea unor forme
suplimentare de asigurare socială şi activităţile de binefacere.
Articolul 52. Familia
(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are
dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(2) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea
familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.
(3) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie,
pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(4) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc
prin lege.
(5) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.
Articolul 53. Protecţia maternităţii şi a copiilor
(1) Statul ocroteşte maternitatea şi copiii.
(2) Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, au drepturi egale şi se
bucură de ocrotire socială şi de protecţie specială din partea societăţii şi a statului
în scopul dezvoltării lor armonioase.
(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea
copiilor bolnavi ori cu dizabilităţi.
(4) Nu se admite supunerea copiilor unui tratament crud sau degradant,
antrenarea acestora în activităţi care ar dăuna dezvoltării lor fizice, intelectuale şi
morale.
(5) Toate preocupările de întreţinere, instruire şi educaţie a copiilor orfani şi a
celor lipsiţi de ocrotire părintească revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi
sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii.
(6) Alte forme de asistenţă socială pentru copii se stabilesc prin lege.
21
Articolul 54. Protecţia tinerilor
(1) Tinerilor li se garantează dreptul la dezvoltare spirituală, morală şi fizică.
(2) În stat se creează condiţiile necesare unei participări libere şi eficiente a
tineretului la viaţa socială, politică, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Articolul 55. Protecţia persoanelor cu dizabilităţi
Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii
societăţi. Statul le asigură condiţii normale de tratament, de readaptare, de
învăţămînt, de instruire şi de integrare socială.
Articolul 56. Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să depună petiţii individuale şi colective în autorităţi
publice şi în instituţii.
(2) Adresările şi petiţiile trebuie să fie examinate în modul şi în termenele
stabilite de lege.
Articolul 57. Drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri este îndreptăţită să
obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
Condiţiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile săvîrşite de organele de urmărie penală şi de instanţele judecătoreşti.
(3) Răspunderea autorităţilor nu înlătură răspunderea persoanelor care şi-au
exercitat funcţiile cu rea-credinţă.
Articolul 58. Avocatul Poporului
(1) Avocatul Poporului este o instituţie împuternicită să apere drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului şi să supravegheze respectarea, garantarea şi
asigurarea acestor drepturi şi libertăţi de către autorităţile administraţiei publice şi
instanţele judecătoreşti.
22
(2) Avocatul Poporului este numit de Parlament pentru un mandat de 5 ani cu
votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(3) Una şi aceeaşi persoană poate exercita funcţia de Avocat al Poporului doar
într-un singur mandat.
(4) Poate fi numită în funcţia de Avocat al Poporului persoana care are studii
juridice superioare şi experienţă profesională de cel puţin 10 ani.
(5) În exercitarea atribuţiilor, Avocatul Poporului este independent şi se
supune numai legii.
(6) Modul de organizare şi de funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului se
stabileşte prin lege organică.
Capitolul III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Articolul 59. Obligaţia respectării Constituţiei şi a legii
Fiecare om este obligat să respecte cu stricteţe Constituţia şi legea.
Articolul 60. Devotamentul faţă de Patrie
(1) Devotamentul faţă de Patrie şi de Constituţie este sacru.
(2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii sînt
obligaţi să le îndeplinească cu credinţă şi onoare, iar în cazurile prevăzute de lege,
să depună jurămîntul cerut de ea.
Articolul 61. Apărarea Patriei
(1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean.
(2) Serviciul militar este îndeplinit în cadrul forţelor armate, destinate apărării
naţionale.
(3) Cetăţenii care nu pot îndeplini serviciul militar din convingeri religioase
sau din alte cauze stabilite prin lege organică pot solicita înlocuirea acestuia cu
serviciul de alternativă.
23
Articolul 62. Contribuţiile financiare
(1) Orice persoană are obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la
cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice alte contribuţii financiare sînt interzise, în afară de cele stabilite prin
lege.
Articolul 63. Protecţia mediului
Fiecare persoană este obligaţă să ocrotească mediul şi să manifeste o atitudine
grijulie faţă de bogăţiile naturale.
Articolul 64. Conservarea moştenirii culturale şi a celei istorice
Fiecare persoană este obligată să se îngrijească de păstrarea moştenirii
culturale şi istorice, să ocrotească monumentele istorice şi culturale.
Titlul III
AUTORITĂŢILE PUBLICE
Capitolul IV
PARLAMENTUL
Secţiunea 1
ALEGEREA ŞI ORGANIZAREA PARLAMENTULUI
Articolul 65. Parlamentul, organ reprezentativ suprem
şi autoritate legislativă
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii
Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.
24
Articolul 66. Alegerea Parlamentului
(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit,
prin lege organică, în stare de război sau de catastrofă, pînă la încetarea acestor
stări.
(2) Data alegerii deputaţilor în Parlament se stabileşte cu cel puţin 3 luni pînă
la expirarea mandatului sau în termen de cel mult 60 de zile de la dizolvarea
Parlamentului precedent.
(3) Parlamentul este ales în circumscripţii electorale prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat, în baza sistemului reprezentării proporţionale.
(4) Alegerile se desfăşoară în ultima duminică a lunii în care au avut loc
alegerile precedente. În cazul alegerilor anticipate, ziua alegerilor se stabileşte
pentru ultima duminică a lunii în care urmează a fi organizate alegerile.
(5) Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege
organică.
(6) Pentru calitatea de deputat în Parlament pot candida cetăţenii Republicii
Moldova de la vîrsta de 21 de ani.
Articolul 67. Durata mandatului
(1) Deputatul intră în posesia mandatului în momentul alegerii sale în calitate
de deputat, fapt adeverit prin certificat, eliberat de Comisia electorală de
circumscripţie în termen de 24 ore de la sfîrşitul alegerilor. Din acest moment,
deputatul beneficiază de imunitate parlamentară.
(2) Deputatul începe exercitarea efectivă a mandatul în momentul în care
Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte
validarea mandatului de deputat.
(3) În cazul în care Curtea Constituţională va constata, în termenele prevăzute
de lege, încălcarea legislaţiei electorale, din partea concurenţilor electorali, care a
dus la schimbarea rezultatelor votării, va invalida mandatul acestora.
(4) Mandatul deputatului încetează în cazul dizolvării Parlamentului, al
incompatibilităţii, la cerere, la intrarea în vigoare a sentinţei judecătoreşti
irevocabile pentru infracţiune premeditată, în caz de deces.
25
(5) Mandatul deputatului expiră în momentul validării alegerii noului
Parlament.
(6) Din data alegerilor şi pînă la validarea mandatelor de către Curtea
Constituţională, Parlamentul precedent nu poate modifica Constituţia şi nici nu
poate adopta, modifica sau abroga legi organice.
Articolul 68. Şedinţa de constituire a Parlamentului
(1) Parlamentul se convoacă de către Preşedintele Curţii Constituţionale în
şedinţă de constituire în cel mult 30 de zile de la alegeri, cu condiţia validării a cel
puţin două treimi din mandate.
(2) După validarea mandatelor, deputaţii în şedinţă solemnă depun în faţa
judecătorilor Curţii Constituţionale următorul jurămînt:
„Jur să îndreptăţesc încrederea acordată de popor, să particip cu bună-credinţă
la exercitarea puterii de stat, să respect Constituţia şi legile ţării, să îndeplinesc cu
conştiinciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de deputat, iar acţiunile pe care
le voi întreprinde să fie numai spre folosul şi bunăstarea poporului. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"
(3) Şedinţa de constituire a Parlamentului nou-ales este prezidată, pînă la
alegerea Preşedintelui Parlamentului, de cel mai în vîrstă deputat.
(4) Procedura desfăşurării şedinţei solemne de constituire a Parlamentului se
stabileşte în Regulamentul Parlamentului.
Articolul 69. Organizarea internă
(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin
regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul
aprobat de acesta.
(2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice
moment prin vot secret de către Parlament cu votul a cel puţin două treimi din
deputaţii aleşi.
(3) Numărul vicepreşedinţilor Parlamentului se stabileşte în funcţie de
numărul fracţiunilor parlamentare. Din partea fiecărei fracţiuni parlamentare, la
propunerea acesteia, se alege un vicepreşedinte.
26
Articolul 70. Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice.
(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe, ce ţin de măsurile de
protecţie a cetăţenilor sau de siguranţa naţională, să fie închise.
Articolul 71. Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Articolul 72. Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii,
cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
(2) În cazul în care deputatul nu a înlăturat în termen de 15 zile
incompatibilitatea, mandatul de deputat se consideră încheiat.
(3) Pe durata mandatului, deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat,
cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau tras la răspundere penală fără
acordul Parlamentului.
(4) Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru
voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Secţiunea a 2-a
FUNCŢIONAREA PARLAMENTULUI
Articolul 73. Atribuţiile de bază
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile organice şi ordinare, asigură unitatea reglementărilor
legislative pe întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, în formele şi în
limitele prevăzute de Constituţie;
27
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale
încheiate de Republica Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului
economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor
privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele
societăţii;
p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.
Articolul 74. Sesiunile
(1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune
începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. A doua sesiune
începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.
(2) Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la
cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei
treimi din deputaţi.
Articolul 75. Categoriile de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;
b) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
c) organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice antrenate în exercitarea
puterii de stat;
d) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al
Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ, a
Consiliului Legislativ, a Avocatului Poporului;
e) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general
privind autonomia locală;
f) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;
g) modul de stabilire a zonei economice;
28
h) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
i) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia
socială;
j) organizarea generală a învăţămîntului;
k) regimul general al cultelor religioase;
l) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;
m) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
n) acordarea amnistiei şi graţierii;
o) bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat;
p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi
organice;
q) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi
organice.
(4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia
celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice.
Articolul 76. Iniţiativa legislativă
(1) Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament,
Guvernului, unui număr de cel puţin 20 000 de cetăţeni cu drept de vot şi
autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu
statut special.
(2) Autorităţile reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-
teritoriale cu statut special pot înainta iniţiative legislative numai în problemele ce
ţin de statutul lor special.
(3) Problemele care nu pot face obiectul iniţiativei legislative ale cetăţenilor
sînt stabilite de lege.
(4) Iniţiativa legislativă se realizează prin prezentarea unui proiect de lege.
Proiectul de lege, care nu corespunde cerinţelor stabilite prin lege faţă de proiectele
de acte legislative, se restituie autorului.
Articolul 77. Adoptarea legilor şi a hotărîrilor
(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel
puţin două lecturi.
(2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi.
29
(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern sînt examinate de Parlament în
modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă.
(4) În termen de 5 zile după adoptare, legile se trimit spre promulgare
Preşedintelui Republicii Moldova.
(5) Proiectele de legi înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent sînt
examinate de către noul Parlament în ordinea stabilită în Regulamentul
Parlamentului.
Articolul 78. Promulgarea legilor
(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile în termen de 12 zile de
la data primirii lor.
(2) În cazul în care are obiecţii asupra unei legi, Preşedintele Republicii
Moldova, după consultarea Guvernului, este în drept să o trimită, în termen de
12 zile, spre reexaminare Parlamentului.
(3) Înainte de promulgare, Preşedintele Republicii Moldova poate cere
controlul constituţionalităţii legii, care se va efectua în termen de 30 de zile. În
cazul în care Curtea Constituţională va declara legea sau o parte a ei
neconstituţională, Preşedintele o remite Parlamentului spre reexaminare.
(4) Dacă Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior sau Curtea
Constituţională confirmă în termenele stabilite constituţionalitatea legii,
Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de 3 zile.
Articolul 79. Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în
vigoare după 5 zile de la data publicării sau la data prevăzută în ea.
Articolul 80. Dizolvarea Parlamentului
(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de
adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după
consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.
(2) Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru
formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după
respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
30
(3) Parlamentul se consideră dizolvat de drept în cazul în care Preşedintele
Republicii Moldova nu a fost demis prin referendum, conform prevederilor art.88.
(4) În decursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. După
expirarea unui an de la dizolvarea Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova,
în termen de 3 zile de la data la care Curtea Constituţională a stabilit
circumstanţele ce justifică dizolvarea Parlamentului, emite decretul privind
dizolvarea repetată şi stabileşte data noilor alegeri.
(5) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Preşedintelui Republicii Moldova şi nici în timpul stării de mobilizare, de război,
de asediu sau de urgenţă, pînă la încetarea acestor stări.
Articolul 81. Consiliul legislativ
(1) Consiliul legislativ este un organ consultativ de specialitate al
Parlamentului care ţine evidenţa oficială a legislaţiei Republicii Moldova,
avizează proiectele de legi, decretele şefului statului, proiectele de ordonanţe şi de
hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului.
(2) Preşedintele Consiliului legislativ, la propunerea Preşedintelui
Parlamentului, este numit pentru un termen de 5 ani cu votul majorităţii deputaţilor
aleşi.
(3) La propunerea preşedintelui Consiliului legislativ, Parlamentul va numi
3 membri ai Consiliului cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(4) Preşedintele Consiliului legislativ trebuie să dispună de o experienţă
profesională de cel puţin 10 ani în domeniul juridic, în învăţămîntul juridic
superior sau în activitate ştiinţifică.
(5) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului legislativ se stabileşte
prin lege organică.
Capitolul V
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
Secţiunea 1
Statutul şi alegerea Preşedintelui Republicii Moldova
Articolul 82. Preşedintele Republicii Moldova, şef al statului
(1) Preşedintele Republicii Moldova este şef al statului.
31
(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul
suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
(3) Preşedintele Republicii Moldova veghează la respectarea Constituţiei şi la
buna funcţionare a autorităţilor publice. Preşedintele exercită funcţia de mediere
între societate şi stat.
Articolul 83. Alegerea Preşedintelui Republicii Moldova
(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct şi
secret, liber exprimat.
(2) Data organizării alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii
Moldova se stabileşte cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea mandatului sau în cel
mult 60 de zile în caz de vacanţă a funcţiei.
(3) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se
desfăşoară în ultima duminică a lunii în care au avut loc alegerile precedente. În
cazul alegerilor anticipate, ziua alegerilor se stabileşte pentru ultima duminică a
lunii în care urmează a fi organizate alegerile.
(4) La funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pot candida persoanele
care au dobîndit cetăţenia Republicii Moldova prin naştere, au împlinit vîrsta de
40 de ani, locuiesc permanent pe teritoriul ei nu mai puţin de 10 ani, au studii
superioare şi posedă limba oficială a statului. Modul de propunere a candidaţilor
este stabilit prin lege organică.
(5) Este declarat ales candidatul care a întrunit majoritatea de voturi ale
alegătorilor participanţi la alegeri. În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a
întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi
candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul
tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.
Articolul 84. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova
este validat de Curtea Constituţională în termen de cel mult 30 de zile de după
alegeri.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în condiţiile legii, în ziua
validării, următorul jurămînt:
"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea prosperării Republicii
Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi
32
libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi
integritatea teritorială a Moldovei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
Articolul 85. Durata mandatului
(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi poate fi
prelungit prin lege organică în stare de război sau de catastrofă pînă la încetarea
acestor stări.
(2) Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă la depunerea
jurămîntului de către Preşedintele nou-ales.
(3) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii
Moldova decît pentru cel mult două mandate.
Articolul 86. Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu
exercitarea oricărei alte funcţii.
(2) În timpul mandatului, Preşedintele Republicii Moldova nu poate fi
membru al unui partid.
(3) Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi
tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Articolul 87. Punerea sub acuzare
(1) Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii
Moldova cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în
care acesta săvîrşeşte o infracţiune.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de o treime din
deputaţii în Parlament la demersul Procurorului General.
(3) Faptul punerii sub acuzare se aduce neîntîrziat la cunoştinţă Preşedintelui
Republicii Moldova pentru ca acesta să poată da explicaţii privitor la faptele ce i se
impută.
(4) Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie în condiţiile
legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii definitive a sentinţei de
condamnare.
33
(5) De la data punerii sub acuzare şi pînă la data demiterii, Preşedintele este
suspendat de drept.
Articolul 88. Suspendarea şi demiterea din funcţie
(1) În cazul săvîrşirii unor fapte prin care Preşedintele Republicii Moldova
încalcă prevederile Constituţiei, Parlamentul îl poate suspenda în funcţie cu votul a
două treimi din deputaţi.
(2) Propunerea de suspendare în funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova
poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi i se aduce neîntîrziat la
cunoştinţă. Preşedintele poate prezenta Parlamentului explicaţii privitor la faptele
ce i se impută.
(3) Dacă propunerea de suspendare în funcţie a Preşedintelui Republicii
Moldova se aprobă, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru
demiterea lui.
(4) În cazul în care, ca rezultat al referendumului, Preşedintele Republicii
Moldova nu este demis, Parlamentul se consideră dizolvat de drept.
Articolul 89. Vacanţa funcţiei
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de
demisie, demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.
(2) Cererea de demisie a Preşedintelui Republicii Moldova este prezentată
Parlamentului, care ia act de aceasta.
(3) Imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita
atribuţiile mai mult de 60 de zile este confirmată de Curtea Constituţională în
termen de 14 zile de la sesizare.
(4) În cazul în care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii
Moldova, se vor organiza, în conformitate cu art.83, alegeri pentru un nou
Preşedinte.
Articolul 90. Interimatul funcţiei
(1) Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă în
condiţiile art.88 alin.(1) sau în condiţiile art.89 alin.(1), interimatul se asigură, în
ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Prim-ministru.
34
(2) Pe durata interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova
atribuţiile prevăzute la art.80, 91 şi 93 nu pot fi exercitate.
(3) Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii
Moldova săvîrşeşte fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei,
Parlamentul, în baza avizului Curţii Constituţionale, întrerupe interimatul cu votul
majorităţii deputaţilor aleşi.
Secţiuunea a 2-a
ATRIBUŢII ÎN EXERCITAREA FUNCŢIILOR
Articolul 91. Participarea la şedinţele Parlamentului. Mesajele
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate participa la şedinţele
Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu
privire la principalele probleme ale naţiunii. Mesajele Preşedintelui au prioritate
faţă de orice problemă inclusă în ordinea de zi a Parlamentului.
Articolul 92. Participarea la şedinţele Guvernului
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate participa la şedinţele Guvernului
în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea
ţării, asigurarea ordinii publice şi în alte situaţii, la invitaţia Prim-ministrului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul cu privire la
probleme urgente şi de o importanţă deosebită.
Articolul 93. Iniţierea referendumului
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate cere poporului să-şi exprime prin
referendum voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
(2) Referendumul se declară, în condiţiile legii, prin decret al Preşedintelui
Republicii Moldova.
Articolul 94. Numirea Guvernului
(1) Preşedintele Republicii Moldova desemnează, la propunerea majorităţii
parlamentare organizate, iar în lipsa acesteia, a fracţiunilor parlamentare, un
candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
35
(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile
de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de
activitate şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa
Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor
aleşi.
(4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii
Moldova numeşte Guvernul.
(5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către
membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.
(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele
Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii
membri ai Guvernului.
(7) Preşedintele Republicii Moldova nu poate revoca şi numi mai mult de
jumătate din membrii Guvernului care a obţinut votul de încredere al
Parlamentului. În cazul în care remanierile guvernamentale vor depăşi jumătate din
membrii Guvernului, acesta se supune repetat votului de încredere.
Articolul 95. Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri,
încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul
şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului, acreditează şi
revocă şefii reprezentanţelor diplomatice ale Republicii Moldova, aprobă
înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea clasei misiunilor diplomatice.
(3) Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi de
revocare a şefilor misiunilor diplomatice în Republica Moldova.
Articolul 96. Atribuţii în domeniul apărării şi al siguranţei naţionale
(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor
armate.
36
(2) Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a
Parlamentului, mobilizare parţială sau generală.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele
Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război
şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţă Parlamentului. Dacă nu se află în sesiune,
Parlamentul se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) Preşedintele Republicii Moldova numeşte Directorul Serviciului de
Informaţie şi Securitate şi coordonează activitatea acestei instituţii în condiţiile
legii.
(5) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea
apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.
Articolul 97. Măsuri excepţionale
(1) Preşedintele Republicii Moldova declară, potrivit legii, stare de urgenţă,
generală sau numai în unele unităţi administrativ-teritoriale, şi solicită
Parlamentului confirmarea măsurii adoptate.
(2) În cazul în care nu se află în sesiune, Parlamentul se convoacă de drept în
48 de ore de la instituirea stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestei
stări.
Articolul 98. Consiliul Suprem al Apărării şi al Siguranţei Naţionale
(1) În scopul planificării, organizării şi coordonării activităţii de apărare a
ţării, se instituie Consiliul Suprem al Apărării şi al Siguranţei Naţionale, prezidat
de Preşedintele Republicii Moldova.
(2) Organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem al Apărării şi al Siguranţei
Naţionale se stabilesc prin lege organică.
(3) În exercitarea atribuţiilor, Consiliul Suprem al Apărării şi al Siguranţei
Naţionale emite hotărîri, obligatorii pe întreg teritoriul ţării.
Articolul 99. Alte atribuţii
Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
c) acordă ranguri diplomatice supreme;
37
d) acordă şi retrage cetăţenia Republicii Moldova
e) acordă azil politic;
f) acordă graţiere individuală;
g) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
h) exercită alte atribuţii stabilite prin lege.
Articolul 100. Actele Preşedintelui Republicii Moldova
(1) În exercitarea atribuţiilor, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete,
obligatorii pe întreg teritoriul ţării. Decretele se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
(2) Decretele emise de Preşedintele Republicii Moldova în exercitarea
atribuţiilor prevăzute la art. 94 alin.(6); art. 95 alin.(2); art. 96 alin.(2) şi (3); art.
97 alin.(1) se contrasemnează de Prim-ministru.
Articolul 101. Resursele financiare ale Aparatului
(1) Resursele financiare ale Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se
aprobă, la propunerea acestuia, de către Parlament şi se includ în bugetul de stat.
(2) Indemnizaţia şi alte drepturi ale Preşedintelui Republicii Moldova se
stabilesc prin lege.
Capitolul VI
GUVERNUL
Articolul 102. Rolul Guvernului
(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită
conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de
activitate, acceptat de Parlament.
Articolul 103. Structura Guvernului
Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, viceprim-miniştri şi miniştri. În
conditiile legii, în componenţa Guvernului pot fi incluşi şi alţi membri, cu drept de
vot consultativ.
38
Articolul 104. Incompatibilităţi
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei
alte funcţii, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
Articolul 105. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de
incompatibilitate sau de deces.
Articolul 106. Prim-ministrul
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin. În absenţa Prim-ministrului, activitatea
Guvernului este coordonată de un viceprim-ministru, numit de acesta.
(2) În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în
cazul decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un
viceprim-ministru ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern.
Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează dacă Prim-
ministrul îşi reia activitatea în Guvern.
(3) În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern.
(4) În organizarea activităţii interne a Guvernului, Prim-ministrul emite
dispoziţii.
Articolul 107. Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.
(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în condiţiile art.113 alin.(2).
(4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-
ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare
şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage
inexistenţa hotărîrii sau a ordonanţei.
Articolul 108. Exercitarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la constituirea legală a noului
Parlament şi îşi prezintă demisia în faţa acestuia.
39
(2) În cazul retragerii încrederii, al demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile
alin.(1), Guvernul îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice,
pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.
Capitolul VII
RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL
Articolul 109. Informarea Parlamentului
(1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului, îi prezintă informaţiile şi
documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.
(2) Guvernul prezintă anual Parlamentului raport privind realizarea
programului său de activitate.
(3) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se
solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Articolul 110. Întrebări şi interpelări
(1) Guvernul şi fiecare membru al său sînt obligaţi să răspundă la întrebările
şi la interpelările formulate de deputaţi.
(2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de
obiectul interpelării.
Articolul 111. Retragerea încrederii
(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate retrage
încrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(2) Iniţiativa de retragere a încrederii se examinează după 3 zile de la data
prezentării în Parlament.
Articolul 112. Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui
program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile
de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de
lege, a fost votată în condiţiile art. 111.
40
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alin.(2), proiectul de lege prezentat
se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine
obligatorie pentru Guvern.
(4) Parlamentul poate examina executarea programului, a declaraţiei de
politică generală sau a legii adoptate, în urma angajării răspunderii, şi poate iniţia
moţiune de cenzură în cazul în care va constata neexecutarea acestora.
Articolul 113. Delegarea legislativă
(1) În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul
poate adopta, la propunerea acestuia, o lege de abilitare a Guvernului cu emiterea
de ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili în mod obligatoriu domeniul şi data pînă la
care Guvernul poate emite ordonanţe.
(3) Ordonanţele intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, fără a fi promulgate.
(4) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării
Parlamentului. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în
termenul stabilit în legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea
efectelor ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind
aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în vigoare.
(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea
pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.
Capitolul VIII
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Secţiunea I
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ DE SPECIALITATE
Articolul 114. Administraţia publică centrală de specialitate
(1) Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele, care conduc
domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.
41
(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul
organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile
ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.
Articolul 115. Forţele armate
(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru
garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii, integrităţii teritoriale a ţării şi
democraţiei constituţionale.
(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.
Articolul 116. Prefectul
(1) Prefectul este reprezentantul Guvernului în regiune, conduce serviciile
publice deconcentrate şi asigură controlul legalităţii actelor autorităţilor
administraţiei publice locale.
(2) Organizarea şi funcţionarea prefecturii se reglementează prin lege.
Secţiunea a 2-a
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ
Articolul 117. Principiile de bază ale administrării publice locale
(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, subsidiarităţii,
eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, consultării cetăţenilor în
problemele locale de interes deosebit.
(2) Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea administraţiei publice
locale şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.
(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul unitar al statului.
Articolul 118. Autorităţile administraţiei publice locale
(1) Autorităţile deliberative ale administraţiei publice prin care se exercită
autonomia locală sînt consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi regionale,
alese în condiţiile legii.
42
(2) Autoritatea executivă a administraţiei publice comunale, orăşeneşti,
municipale sînt primarii aleşi în condiţiile legii şi organul executiv regional.
(3) Consiliul regional coordonează activitatea consiliilor comunale, orăşeneşti
şi municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes regional.
(4) Raporturile dintre autorităţile publice centrale, ale unităţilor teritoriale
autonome cu statut special şi autorităţile administraţiei publice locale au la bază
principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor de interes
comun.
(5) Atribuţiile şi modul de funcţionare a autorităţilor administraţiei publice
locale sînt stabilite de lege.
Articolul 119. Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind
o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a
Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale,
potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii
populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate
drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi de legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative
şi executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse
naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a
poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în
conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al
Găgăuziei.
(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea
teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică ce reglementează statutul special al unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul
deputaţilor aleşi în Parlament.
43
Titul IV
JUSTIŢIA
Capitolul I
JUSTIŢIA CONSTITUŢIONALĂ
Articolul 120. Curtea Constituţională
(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în
Republica Moldova, care garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea
principiului separării puterilor în stat şi garantează responsabilitatea statului faţă de
persoană.
(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi
se supune numai Constituţiei.
Articolul 121. Structura
(1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători, numiţi pentru un
mandat de 9 ani. Una şi aceeaşi persoană nu poate deţine decît un singur mandat.
(2) Trei judecători sînt numiţi de Parlament, 3 de Preşedintele Republicii
Moldova şi 3 de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg prin vot secret preşedintele acesteia.
Articolul 122. Condiţiile de numire
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să fie cetăţeni ai Republicii
Moldova, să cunoască limba oficială, să aibă studii juridice superioare, să deţină
grad ştiinţific în domeniul dreptului şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitate
juridică, în învăţămîntul juridic superior sau în activitate ştiinţifică.
Articolul 123. Independenţa
Judecătorii Curţii Constituţionale sînt inamovibili pe durata mandatului, sînt
independenţi şi se supun numai Constituţiei.
Articolul 124. Incompatibilităţi si imunităţi
(1) Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice
altă activitate, cu excepţia celei didactice şi ştiinţifice.
44
(2) Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat,
percheziţionat sau trimis în judecată fără acordul prealabil al Curţii Constituţionale.
Articolul 125. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărîrilor
Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor cu
caracter normativ şi a ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte, pînă la ratificarea acestora de
către Parlament;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii
Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea
Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte al
Republicii Moldova, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova
de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor normative prevăzute la
lit. a), sesizate de instanţele judecătoreşti;
h) se pronunţă asupra constituţionalităţii unui partid.
(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiectelor
prevăzute de Legea cu privire la Curtea Constituţională.
Articolul 126. Actele Curţii Constituţionale
(1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 125 alin. (1) lit. a), b), c), d), e)
si g), Curtea Constituţională adoptă hotărîri.
(2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt obligatorii, definitive şi nu pot fi
atacate.
(3) În cazurile prevăzute la art. 125 alin. (1) lit. f) si h), Curtea Constituţională
adoptă avize, care poartă un caracter consultativ.
(4) Legile, alte acte normative sau unele părţi ale lor devin nule în momentul
adoptării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale.
45
Capitolul 2
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI
Articolul 127. Înfăptuirea justiţiei
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.
Articolul 128. Sistemul instanţelor judecătoreşti
(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curtea de
Casaţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, instanţe
judecătoreşti specializate.
(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de
judecată sînt stabilite prin lege organică.
Articolul 129. Numirea judecătorilor
(1) La funcţia de judecător poate candida cetăţeanul Republicii Moldova care
are vîrsta de 30 de ani, vechime în activitate juridică, în învăţămînt juridic superior
de cel puţin 5 ani şi care întruneşte alte condiţii, stabilite prin lege organică.
(2) Judecătorii, preşedinţii şi vicepreşedinţii Curţii de Casaţie, curţilor de apel
şi judecătoriilor se numesc şi se eliberează din funcţie de Preşedintele Republicii
Moldova, la propunerea Camerei Judecătorilor a Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile legii.
(3) Judecătorii, preşedintele şi vicepreşedinţii Сurţii Supreme de Justiţie se
numesc şi se eliberează din funcţie de Parlamentul Republicii Moldova, la
propunerea Camerei Judecătorilor a Consiliului Superior al Magistraturii, în
condiţiile legii.
(4) Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima
dată pe un termen de 5 ani. După expirarea acestui termen, judecătorii vor fi numiţi
în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile legii.
(5) Pentru promovarea judecătorilor în instanţele judecătoreşti ierarhic
superioare se stabileşte o vechime în instanţa inferioară:
46
- de 6 ani în judecătorii pentru funcţia de judecător la Curtea de Apel;
- de 4 ani în funcţia de judecător la Curtea de Apel pentru funcţia de judecător
la Curtea de Casaţie;
- de 5 ani la Curtea de Casaţie pentru funcţia de judecător la Curtea Supremă
de Justiţie.
Articolul 130. Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti au calitatea de magistraţi, sînt
independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii
retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
(3) Judecătorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia
cazurilor de infracţiune flagrantă, sau tras la răspundere penală fără acordul
prealabil al Camerei Judecătorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Drepturile, obligaţiile şi răspunderea judecătorului sînt stabilite prin lege
organică.
Articolul 131. Caracterul public al dezbaterilor judiciare
În toate instanţele judecătoreşti, şedinţele de judecată sînt publice. Judecarea
proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu
respectarea regulilor de procedură.
Articolul 132. Limba de procedură şi dreptul la interpret
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială a Republicii Moldova.
(2) Persoanele care nu posedă limba oficială a Republicii Moldova au dreptul
de a lua cunoştinţă de materialele dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.
(3) În condiţiile legii, procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă
acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces.
Articolul 133. Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele competente
pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
47
Articolul 134. Caracterul obligatoriu al hotărîrilor
judecătoreşti definitive
Executarea sentinţelor şi altor hotărîri judecătoreşti definitive este obligatorie.
Articolul 135. Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti
Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti se aprobă de Parlament în
mărime de cel puţin 1% şi se includ în bugetul de stat.
Capitolul 3
PROCURATURA
Articolul 136. Atribuţiile şi structura Procuraturii
(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă care contribuie la
înfăptuirea justiţiei prin conducerea şi exercitarea urmăririi penale, prin
reprezentarea învinuirii în instanţele judecătoreşti, care apără interesele statului,
ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, în condiţiile legii.
(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală,
procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.
(3) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii
sînt stabilite prin lege.
Articolul 137. Mandatul procurorilor
(1) Procurorul General este numit şi eliberat din funcţie de către Preşedintele
Republicii, la propunerea Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Procurorul General este numit pentru un mandat de 5 ani. Una şi aceeaşi
persoană nu poate deţine funcţia de Procuror General mai mult de două mandate.
(3) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi şi eliberaţi de Procurorul General,
la propunerea Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Procurorii sînt numiţi pentru un mandat de 5 ani.
48
Articolul 138. Statutul procurorilor
(1) Procurorii au calitatea de magistraţi, sînt independenţi, imparţiali, iar în
exercitarea mandatului se supun numai legii.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă activitate, cu excepţia
celei didactice şi ştiinţifice.
(3) Procurorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor
de infracţiune flagrantă, sau tras la răspundere penală fără acordul prealabil al
Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
Capitolul 4
AVOCATURA
Articolul 139. Avocatura
(1) Avocatura este o asociaţie profesională specializată care, în scopul apărării
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor
juridice, acordă, prin intermediul avocaţilor, asistenţă juridică calificată.
(2) Modul de organizare şi de funcţionare a avocaturii se stabileşte prin lege.
Articolul 140. Statutul avocatului
Avocat poate fi cetăţeanul Republicii Moldova care posedă studii juridice
superioare complete, cunoaşte limba oficială şi întruneşte alte condiţii, stabilite
prin lege organică.
Capitolul 5
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
Articolul 141. Funcţiile
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în
vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc şi al procuraturii, este
garantul independenţei justiţiei.
Articolul 142. Structura şi componenţa
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din Сamera Judecătorilor
şi Camera Procurorilor.
49
(2) Fiecare cameră este formată din 11 membri, desemnaţi pentru un mandat
de 5 ani. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul justiţiei şi Procurorul
General sînt din oficiu membri ai ambelor camere.
(3) Pentru Camera Judecătorilor, 5 membri sînt aleşi din rîndul judecătorilor
prin vot secret de Adunarea Generală a Judecătorilor.
(4) Pentru Camera Procurorilor, 5 membri sînt aleşi de Adunarea generală a
procurorilor, dintre care un membru este ales din rîndul procurorilor Procuraturii
Generale şi 3, din rîndul procurorilor procuraturilor teritoriale şi ai celor
specializate.
(5) Pentru ambele camere, sînt numiţi de Parlament, cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi, cîte 3 membri din rîndul cadrelor ştiinţifice didactice titulare din
învăţămîntul juridic.
(6) Fiecare cameră îşi alege preşedintele pentru un termen de 5 ani. Nu pot fi
aleşi în calitate de preşedinte membrii din oficiu ai Consiliului Superior al
Magistraturii.
(7) Funcţia de Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii este
exercitată pe un termen de un an, prin rotaţie, de către preşedinţii camerelor.
Articolul 143. Atribuţiile
(1) Consiliului Superior al Magistraturii examinează rapoartele anuale ale
camerelor privind activitatea lor şi asigură publicarea acestora, elaborează
recomandări privind eficientizarea înfăptuirii justiţiei.
(2) Consiliului Superior al Magistraturii prezintă anual Parlamentului un
raport cu privire la înfăptuirea justiţiei în Republica Moldova.
(3) Camerele Consiliului Superior al Magistraturii asigură numirea,
transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor,
aplicarea de măsuri disciplinare acestora.
(4) Modul de organizare şi de funcţionare a Consiliului Superior al
Magistraturii se stabileşte prin lege.
50
Titlul V
ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE
Articolul 144. Economia
În vederea promovării unei economii de piaţă competitive, de orientare
socială, statul asigură:
a) reglementarea activităţii economice;
b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei
loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară;
d) stimularea cercetărilor ştiinţifice, a inovărilor şi a transferului tehnologic;
e) exploatarea raţională a resurselor naturale, în concordanţă cu interesele
naţionale;
f) refacerea şi protecţia mediului, menţinerea echilibrului ecologic;
g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea de condiţii pentru creşterea
calităţii vieţii;
h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice,
inclusiv străine.
Articolul 145. Activitatea economică externă
(1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe,
principiile utilizării împrumuturilor şi a creditelor străine.
(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică
externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind
de la interesele naţionale.
Articolul 146. Proprietatea privată
(1) Proprietatea privată aparţine persoanelor fizice, persoanelor juridice,
unităţilor administrativ-teritoriale şi statului.
(2) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.
(3) Statul şi unităţile administrativ-teritoriale răspund pentru obligaţii cu toate
bunurile ce le aparţin cu drept de proprietate privată.
51
Articolul 147. Proprietatea publică
(1) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale.
(2) Bunurile proprietate publică sînt inalienabile, imprescriptibile şi
insesizabile.
(3) În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare
şi folosinţă.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile
folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului
continental, căile de comunicaţie, alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv
al proprietăţii publice.
Articolul 148. Ocrotirea proprietăţii persoanelor străine
(1) În Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor state, a organizaţiilor
internaţionale, a cetăţenilor străini şi apatrizilor.
(2) Modul şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor
fizice şi juridice străine, precum şi al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova
sînt reglementate prin lege.
Articolul 149. Moneda
(1) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul.
(2) Dreptul exclusiv la emisie monetară aparţine Băncii Naţionale a
Republicii Moldova în condiţiile legii.
Articolul 150. Bugetul public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul asigurărilor medicale şi bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale.
(2) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt
reglementate prin lege.
52
(3) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat, al bugetului
asigurărilor sociale de stat şi al bugetului asigurărilor medicale, pe care le supune,
separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a unui fond extrabugetar, el se
prezintă spre aprobare Parlamentului.
(4) Dacă bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul
asigurărilor medicale nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul
asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
(5) Orice propunere legislativă, orice amendament care atrag majorarea sau
reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, majorarea sau reducerea
cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
(6) Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se elaborează, se aprobă şi se
execută în condiţiile legii de către autorităţile publice locale.
(7) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de
finanţare.
Articolul 151. Sistemul fiscal
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri bugetare se stabilesc prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de organele reprezentative ale
unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.
(3) Orice alte impuneri sînt interzise.
Articolul 152. Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită auditul asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice.
(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri numiţi de Parlament, la
propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani.
(3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit şi eliberat din funcţie de către
Parlament în condiţiile legii.
(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra
administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice.
53
(5) Modul de organizare şi de funcţionare a Curţii de Conturi se stabileşte prin
lege.
Titlul VI
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
Articolul 153. Modul de revizuire
Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită prin referendum republican,
precum şi de Parlament.
Articolul 154. Iniţiativa de revizuire
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată:
a) de un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu
drept de vot; procedura de realizare a iniţiativei populare de revizuire a Constituţiei
se stabileşte prin lege organică;
b) de un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
c) de Preşedintele Republicii Moldova;
d) de Guvern.
(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi însoţite de avizul Curţii
Constituţionale.
Articolul 155. Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului,
privind neutralitatea statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin
referendum.
(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de război sau
de catastrofă.
Articolul 156. Revizuirea Constituţiei prin referendum
(1) Dispoziţiile privind neutralitatea statului, forma şi regimul de
guvernămînt, structura de stat, organizarea administrativă a teritoriului, precum şi
procedura de revizuire a Constituţiei, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin
referendum.
54
(2) Parlamentul poate hotărî aprobarea prin referendum şi a altor prevederi
constituţionale.
(3) Proiectul de revizuire a Constituţiei supus aprobării prin referendum se
adoptă de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor.
Articolul 157. Revizuirea Constituţiei de către Parlament
(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea
Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei. Legea se adoptă
cu votul a două treimi din deputaţi.
(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei,
Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare,
propunerea se consideră nulă.
Articolul 158. Iniţiativa repetată de revizuire a Constituţiei
(1) O nouă iniţiativă de revizuire a Constituţiei pe cale parlamentară care
vizează aceeaşi problemă nu poate fi readusă în Parlament sau supusă aprobării
prin referendum mai devreme de un an de la respingerea ei.
(2) În cazul neacceptării iniţiativei de revizuire a Constituţiei prin referendum,
o nouă iniţiativă de revizuire care vizează aceeaşi problemă nu poate fi supusă
repetat referendumului mai devreme de 3 ani.
Titlul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul I
(1) Prezenta Constituţie este adoptată de Parlament şi aprobată de către popor
prin referendum.
(2) Constituţia Republicii Moldova intră în vigoare la data confirmării
rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională. La aceeaşi dată,
Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, cu modificările şi completările
ulterioare, se abrogă.
55
Articolul II
(1) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu
contravin prezentei Constituţii.
(2) Parlamentul şi Guvernul, în decursul unui an de la data intrării în vigoare a
prezentei Constituţii, vor asigura funcţionarea în conformitate cu prevederile
constituţionale a instituţiilor vizate, vor examina conformitatea legilor cu
Constituţia şi vor asigura modificarea acestora.
Articolul III
(1) Parlamentul Republicii Moldova ales prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi ale pluripartidismului,
la 29 iulie 2009 îşi va exercita funcţiile pînă la expirarea mandatului.
(2) După intrarea în vigoare a prezentei Constituţii, Preşedintele Republicii
Moldova va fi ales de Parlament prin vot secret, care va exercita mandatul pînă la
expirarea mandatului Parlamentului de legislatura a XVIII.
(3) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot
care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul
Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba oficială.
(4) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul
deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se
organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea
numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur. Se consideră ales
candidatul care a obţinut votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(5) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de
voturi, se organizează al treilea tur de scrutin cu aceiaşi candidaţi. Se consideră
ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. Şedinţa se consideră
valabilă dacă la ea au participat majoritatea deputaţilor aleşi. În caz de paritate de
voturi, se organizează alegeri repetate.
(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova se stabileşte prin
lege.
(7) Faţă de Preşedintele Republicii Moldova ales de către Parlament
prevederile art.88 se va aplica de către Parlament în modul corespunzător.
56
Articolul IV
Prevederile art. 29 alin. (3) ce ţin de termenul reţinerii intră în vigoare la
1 ianuarie 2011.
Articolul V
(1) Noua organizare administrativă a teritoriului se va efectua pînă la
următoarele alegeri locale.
(2) În noua organizare administrativ-teritorială, raioanele se vor transforma în
sectoare, în care se vor plasa servicii publice deconcentrate, conduse de
subprefecţi.
Articolul VI
Titlul VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii face parte integrantă a prezentei
Constituţii şi reglementează problemele ce ţin de intrarea ei în vigoare.