Bursele de mărfuri pe plan modial

Profesor coordonator

Lector univ. Dr. Titus Suciu

Proiect realizat de:

Mădălina Condrea

Adina Dudău

Ramona Dubangiu

Cuprins

Bursele de mărfuri pe plan mondial...............................................................................................................1

Piaţa simbolică............................................................................................................................................1

Piaţa organizată..........................................................................................................................................1

Piaţa reprezentativă...................................................................................................................................2

Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume................................................................3

Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă........................................................................4

Bursa de mărfuri din Japonia şi Asia...............................................................................................................9

Tokyo Commodity Exchange (TOCOM).......................................................................................................9

Istoria......................................................................................................................................................9

Obiective...............................................................................................................................................12

Bariere..................................................................................................................................................12

Bursele de mărfuri din SUA..........................................................................................................................14

Chicago Board of Trade (CBOT)................................................................................................................14

Istoria....................................................................................................................................................14

Chicago Mercantile Exchange (CME)........................................................................................................15

Istoria....................................................................................................................................................15

Fuziunea CME Group Inc...........................................................................................................................16

Creşterea volumului.............................................................................................................................17

Bursele de mărfuri din UK.............................................................................................................................17

Bursa de mărfuri Londra...........................................................................................................................17

Structura organizaţională LME..............................................................................................................18

Istoria LME............................................................................................................................................19

Analiza pieţei metalelor neferoase in luna februarie 2013...................................................................19

Bursele de mărfuri pe plan mondial

Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au anumite

caracteristici sunt bunuri generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire; sunt fungibile, adică

pot fi înlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi omogene, apte

de a fi livrate la executarea contractului încheiat în bursa; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită

perioadă de la angajarea contractului de bursă; trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii

caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen.

În această categorie intră produse agroalimentare (grâu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc

etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahăr etc.), produse de origine minerală (petrol); sunt însă mărfuri de bursă şi

unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă, carne). Pe de altă parte, există şi burse organizate pentru

servicii, respectiv pentru închirieri de nave (navlosire) sau asigurări.

Piaţa simbolică

La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice, individualizate şi prezente ca atare la locul

contractării (ca în cazul licitaţiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative ('hirtii), care consacră dreptul de

proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială a acesteia (o anumită cantitate de marfă de o anumită

calitate). Bursa este, prin urmare, o piaţă dematerializată unde se încheie contractul dintre părţi, identificarea şi circulaţia

mărfurilor realizându-se în afara acestei pieţe.

Caracterul specific al pieţei bursiere este relevat şi de importanta tranzacţiilor la termen, în care caz executarea

contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectivă a mărfii, ci şi prin plata unei diferenţe în bani. În

acest caz, operaţiunea bursieră nu este urmată de o mişcare efectivă de mărfuri; ea are un caracter financiar pur bănesc,

deci „simbolic”.

Piaţa organizată

Bursa este o piaţă organizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli

cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea sa în scopul de a

crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului

1

liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Organizarea pieţelor bursiere se realizează atât prin cadrul

legal stabilit în fiecare ţară pentru activitatea bursieră, cât şi prin regulamentele bursiere - expresie concentrată a

normelor şi uzanţelor consacrate în lumea afacerilor.

Totodată, tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de bursă) şi prin

intermediul unui personal specializat în acest scop (agenţii de bursă), care asigura stabilirea contactului intre cererea şi

oferta ce se manifestă pe piaţă.

Piaţa reprezentativă

Bursa este o piaţă reprezentativă, servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează cu acele

mărfuri sau valori pentru care ea constituie piaţa organizată. La bursa se stabileşte preţul pentru mărfurile sau valorile

negociate - aşa-numitul curs al bursei - element esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare

care se desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

De altfel, funcţia centrală a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul preţului, adică punctul de echilibru al

pieţei, acel preţ care asigura - în condiţiile date - volumul maxim de tranzacţii. Prin această funcţie a sa, bursa devine un

reper al întregii activităţi economice, sursa a informaţiei de bază pentru agenţii economici - nivelul preţului. Mai mult,

prin funcţionarea permanenta - spre deosebire de licitaţii, care au un caracter periodic, bursa exprima chiar

continuitatea proceselor economice, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Bursa se deosebeşte

deci de tranzacţiile particulare efectuate întâmplător, prin negocieri între parteneri determinaţi; ea

reprezintă tranzacţia în genere, dincolo de modul particular în care aceasta se realizează.

În prezent, la bursele de mărfuri se tranzacţionează o gamă largă de mărfuri şi servicii cum ar

fi:

- Cereale şi plante tehnice: grâu, grâu furajer, grâu de morărit, porumb, porumb furajer, ovăz, orz,

orez, boabe de soia, ulei de soia, faină de soia, seminţe de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui,

răpită, ulei de răpită, canola (planta specifică americană), seminţe de in, mazăre, cartofi;

- Carne şi animale vii: carcase de vită, carcase de porc, bovine vii, bovine la îngrăşat, porcii vii, porci la

îngrăşat;

- Produse lactate: lapte, lapte praf, unt, brânza;

2

- Produse tropicale: cafea, cacao, zahăr, bumbac, ulei de palmier, citrice, concentrat de portocale,

cauciuc natural;

- Metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, zinc, plumb, staniu;

- Produse energetice: petrol, motorina, benzină, păcură, gaze naturale;

- Alte produse: cherestea, ouă, energie electrică;

- Servicii: navluri.

Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri

din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile

Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte

comerţul de bursă. În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex

– importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac),

Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis

Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity

Exchange - bumbac, orez, boabe de soia).

Cea mai importantă bursa de mărfuri engleza este, în prezent, London Metal Exchange (LME).

Tranzacţiile la această bursă se axează pe cupru, zinc, plumb, cositor, argint, aluminiu, nichel. Tot la

Londra, în 1954, a fost înfiinţată London Commodity Exchange, având drept membri fondatori

numeroase asociaţii specializate pe tranzacţionarea unor mărfuri că: faină de soia, cacao, cafea, lana,

zahăr, cauciuc, etc.

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange, Tokyo

Grain Exchange, Tokyo Sugar Exchange, Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain, Hokkaido Grain

Exchange (grâu, orez), Kobe Grain Exchange (grâu, orez), Kobe Rubber Exchange, Nagoya Grain and

Sugar Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel)1.1 http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/BURSA-DE-MARFA-ELEMENTE-DEFINI61539.php

3

Alte burse asiatice cunoscute sunt: Singapore Commodity Exchange (cositor, cauciuc natural),

Malaysian Rubber Exchange and Licesing Bord (cauciuc natural), Penang Metal Exchange (cositor),

Bangkok Commodity Exchange (orez)2.

Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă

Utilitatea economică a pieţelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la

comerţul de bursă.

Cunoaşterea preţurilor.

Operaţiunile bursiere permit operatorilor să cunoască preţurile în condiţii de concurenţă,

preţuri care ţin seama de informaţiile disponibile şi de previziunile referitoare la ofertă şi cerere.

Preţurile astfel obţinute servesc ca

barometru sau puncte de referinţă pentru negocierea mărfurilor pe mai multe pieţe conexe.

Informaţii cu privire la preţuri.

Bursele de mărfuri sau pieţele la termen îşi verifică utilitatea în comerţul mondial prin aceea că

ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind preţurile curente şi la termen ale

produselor. Cunoaşterea şi larga difuzare a cursurilor marchează un progres în raport cu alte sisteme

de informare în care aceste cursuri nu sunt în general cunoscute decât de câteva persoane

privilegiate.Atâta timp cât există o piaţă la termen, producătorii ca şi consumatorii ar trebui să fie în

măsură să negocieze cu mai multă uşurinţă informaţii despre preţuri. Atunci când aceste informaţii

despre preţuri nu sunt difuzate pe scară largă, micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în

mod eficace.

Majoritatea exploataţiilor agricole, a firmelor mici şi mijlocii, a birourilor de comerţ, mai ales

din ţările în curs de dezvoltare, nu negociază la bursele de mărfuri, dar pot pleca de la informaţiile

despre preţuri date de bursele de mărfuri în vederea luării unor decizii corespunzătoare în materii de

producţie şi comercializare.

Informaţii cu caracter comercial

În general, participanţii la bursele de mărfuri dispun de suficiente informaţii în domeniu. În

acest context, agenţii de bursă ca şi autorităţile bursiere încearcă să atragă clienţii punându-le la

dispoziţie diverse studii asupra pieţei. Unele din acestea sunt liber accesibile şi foarte simple, în timp 2 http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/AI-burse-marfuri.pdf

4

ce altele nu sunt comunicate decât clienţilor importanţi şi sunt foarte tehnice.

Aşa cum demonstrează realitatea din diferite ţări, mai ales dezvoltate, aici există multe ziare

profesionale şi magazine, reviste financiare şi presă cotidiană care trazează aspecte referitoare la

produsele negociate la bursele de mărfuri.

În aceste ţări există posibilitatea ca informaţia să meargă de la o analiză generală a situaţiei

economice şi politice în lume, precum şi de la incidenţele sale asupra cererii şi ofertei unui produs ca

şi asupra preţurilor, până la studii sectoriale relative la un produs, la articole; asupra

comportamentului recent al pieţelor sau la analiza tehnică.

Complexitatea acestei probleme ne arată că ar fi imposibilă enumerarea tuturor informaţiilor

acumulate privitoare la bursele de mărfuri; ele comportă însă un interes evident pentru cei care

negciază un produs, fie pe piaţa fizică, fie pe piaţa la termen.

Practica bursieră mondială a demonstrat că cercetarea ar trebui adâncită pentru a stabili dacă

prin difuzarea tuturor acestor date se urmăreşte în mod real informarea publicului, sau dacă nu se

urmăreşte decât convingerea clientului să efectueze operaţiuni asupra cărora agentul de bursă

încasează un comision.

Dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor comerciale pe fundalul

liberalizării schimburilor, a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor dezvoltate de burse (noi produse

standardizate, noi operaţiuni etc.). Astfel, liberalizarea schimburilor a fost una din premisele

dezvoltării burselor de mărfuri. De asemenea, liberalizarea mişcărilor de capital a fost importantă în

dezvoltarea pieţelor bursiere. În lipsa libertăţii de finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să

ai o dezvoltare a comerţului internaţional cu materii prime. Această libertate a favorizat dezvoltarea

burselor de mărfuri pentru că la permite operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea

efectuării operaţiunilor bursiere.

Creşterea plasamentelor internaţionale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. Mai mulţi

factori au contribuit la acest avânt:

- apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide;

- emergenţa marilor averi particulare;

- avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore;

- înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor

5

diversificării şi ale investirii unei părţi din resurse în materii prime.

Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective datorită:

- introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe

(materii prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);

- adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările operaţiunilor

efectuate pe piaţa cash;

- crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau

pentru titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri, permiţându-le să-şi

modifice imaginea discutabilă de pieţe

speculative rezervate iniţiaţilor.

Lărgind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi operatori

să apară pe pieţele bursiere (bănci, instituţii financiare şi de credit, societăţi de investiţii etc.),

operatori ce aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi.

Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc. Prin iniţierea unor

operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le deţin sau urmează

să le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”.

În principiu, hedgerii pot fi fermierii, societăţile de producţie-procesare şi cele de comercializare.

Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor

obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la

termen sau pe piaţa “spot”); când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru producţia

pe care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru această producţie.

Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging,

simplu sau a unui hedging integrat, în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva

creşterii preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia obţinută.

Comercianţii nu utilizează, în general, decât strategii simple de hedging datorită faptului că nu

sunt implicaţi în procesul de producţie şi, prin urmare, nu sunt afectaţi de fluctuaţiile preţurilor

produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează la hedging

sunt următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se asigure că va avea

de la cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit; trebuie să efectuaze un import şi

6

doreşte să-şi asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la timp, cumpărând un număr

de contracte futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate.

Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe - cea

reală (la vedere) şi cea la termen (futures). Deşi există o anumită autonomie

între preţurile la vedere şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au

o evoluţie paralelă).

Câteva raţiuni explică acest paralelism:

- aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe;

- este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică;

- vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul fizic,

dacă nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă. Această modalitate

de tranzacţionare este rar întâlnită, numai 2-3% din tranzacţii derulându-se în acest mod.

Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a preţurilor la vedere,

operaţiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o pierdere.

Aceasta este situaţ ia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor, pe cele două

pieţe nu este cvasi-paralelă. În consecinţă, protecţia nu este întotdeuna perfectă dar operatorii care le

iniţiază sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi.

Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că:

- piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu

raţionează de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile pe

cele două pieţe;

- volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse

fizice, acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice

dar şi modificări ale preţurilor pe cele două pieţe;

- preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa

contractelor.

Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând operatorilor să îşi

fixeze preţurile pe o perioadă determinată, alegând ziua, săptămâna sau luna cea mai favorabilă de

executare.

7

Acest lucru este posibil datorită posibilităţilor oferite de pieţele futures de a anticipa preţurile

la vedere viitoare. Acest rol informativ oferit de pieţele futures este întărit de faptul că speculatorii şi

operatorii în acoperire au ca obiectiv esenţial şi respectiv secundar anticiparea evoluţiei cotaţiilor. Toţi

operatorii utilizează, în consecinţă, cotaţiile futures, care sunt cele mai bune informaţii de care se

poate dispune, pentru a cumpăra când cotaţiile permit să se anticipeze o creştere şi pentru a vinde

când acestea permit să se anticipeze o scădere.

Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures, toate informaţiile sunt

incorporate în preţul contractelor. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii cotaţiilor futures şi

a preţurilor la vedere viitoare.

Pe de altă parte, pieţele futures permit ca informaţiile pertinente să poată fi incorporate în

procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare. De asemenea, pieţele futures fac ca viteza cu care

informaţiile ce vin de la cerere şi ofertă şi care sunt incorporate în procesul decizional cu privire la

preţul pe piaţa la vedere să crească. Graţie pieţelor futures, preţurile la vedere reflectă un veritabil

preţ de echilibru, reprezentativ pentru situaţia de pe piaţă în acel moment. Faptul că toate

informaţiile disponibile sunt incorporate în preţ, acestea tind să fluctueze mai puţin brutal, la apariţia

de noi informaţii. Această stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferenţelor dintre preţurile

cele mai mari şi cele mai mici de pe pieţele la vedere şi implicit, la o ameliorare a procesului de

alocare în timp a resurselor.

Pieţele bursiere pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie, prelucrare şi

comercializare constituind totodată, şi oportunităţi de finanţare.

Bursa de mărfuri din Japonia şi Asia

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange, Tokyo

Grain Exchange, Tokyo Sugar Exchange, Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain, Hokkaido Grain

Exchange (grâu, orez), Kobe Grain Exchange (grâu, orez), Kobe Rubber Exchange, Nagoya Grain and

Sugar Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel).

Tokyo Commodity Exchange (TOCOM)

Istoria

8

1951 Tokyo Textile Exchange a fost înfiinţată în Nihonbashi Horidome-cho, Chuo-ku, Tokyo

1952 Tokyo Rubber Exchange

1982 Tokyo Gold Exchange

1984 Tokyo Textile Exchange a fuzionat cu Tokyo Rubber Exchange şi Tokyo Gold Exchange în Tokyo

Commodity Exchange (TOCOM). TOCOM (cauciuc, aur, argint şi platină.)

1991 Tranzacţionare pe platforma electronică a început

1992 Palladium

1997 Aluminiu (întrerupt în octombrie, 2010)

1999 Piaţa de ulei s-a lansat (benzină şi kerosen)

2001 Țiţei

2003

§ A doua generaţie de platforma de tranzacţionare electronică

§ T + 1 (o zi după tranzacţie) de decontare a fost introdusă

§ Conexiunea ISV a început pentru a facilita plasarea de comenzi peste hotare

§ Motorină (întreruptă în februarie, 2006)

2004

§ opţiunile pentru aur au fost lansate

§ liberalizarea completă a comisioanelor

2005

§ Actul Commodity Exchange a fost executat

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A început operaţiunile

9

§ Tranzacţie EFP în cauciuc, metale preţioase şi pieţele din aluminiu

2006 Publicarea zilnică pe TOCOM Index a început

2007 Gold Min a fost lansat

2008

§ Platinum Mini a fost lansat

§ Din organizaţie non- profit s-a tranformat în societate pe acţiuni

2009

§ A treia generaţie de tranzacţionare a fost introdusă

§ Ore de tranzacţionare prelungite până la 23 (la cauciuc până la 19)

2010

§ au fost lansate contractele futures Nikkei - TOCOM Commodioty Index (listarea întrerupta în

octombrie, 2012)

§ Înfiinţată Corporation Inc în colaborare cu Tokyo Stock Exchange Group Inc

§ S-a redeschis piaţa motorinei

§ ore de tranzacţionare prelungite până la 04:00 (cauciuc exclus)

§ a fost introdus accesul direct al comerciantului

§ Chukyo Benzina şi Chukyo kerosen au fost lansate

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A devenit filiala TOCOM

2011 SPAN introdus în Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd.

2012

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd.. s-a mutat în clădirea TOCOM

10

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A devenit filială deţinută în totalitate de TOCOM

2013

§ Produse agricole şi Piaţa Zaharului au fost lansate

§ Soia, Azuki (Red Bean), porumb şi zahăr brut.

§ Organizare

Capital - 1.989 miliarde de yeni

Numărul de angajaţi 68 (89 inclusiv angajat de filială consolidată)3.

Obiective

3 http://www.tocom.or.jp/profile/history.html

11

A deschide şi opera pieţele necesare pentru a ocupa contractele futures de mărfuri enumerate

(metale preţioase, cauciuc, aluminiu, petrol, produse agricole şi zahăr) pe pieţele bazate în Actul de

mărfuri.

Bariere

Într-o economie liberă, preţul bunurilor fluctuează. Producătorii, prelucrătorii şi

distribuitorii sunt permanent expuşi riscului din cauza acestor fluctuaţii. Contractele de viitor

servesc ca o barieră pentru asemenea riscuri. Cu preţurile pentru bunurile materiale corelate,

riscul poate fi barat atunci când se execută o tranzacţie. Bararea poate fi din partea vânzătorului

sau a cumpărătorului. Cu utilizarea opţiunilor, strategiile de micşoare a riscului vor fi

îmbunătăţite4.

În afară de acestea, în Asia mai există o bursă importantă, în Hong Kong (Hong Kong

Commodity Exchange). Primele mărfuri tranzacţionate aici au fost bumbacul (începând cu 9 mai 1977)

şi zahărul (începând cu 15 noiembrie 1977). Doi ani mai târziu au început să fie tranzacţionate şi

boabele de soia, această marfă având un succes deosebit pe piaţă. Începând cu 19 august 1980 s-a

deschis piaţa aurului în cadrul acestei burse. Deoarece diferenţa de fus orar faţă de New York este de

12 ore, bursa din Hong Kong este deschisă în timp ce celelalte pieţe futures pe aur de pe glob sunt

închise. Din această cauză, bursa din Hong Kong completează bursele similare din New York sau

Londra, fiind în prezent a treia bursă din lume care realizează tranzacţii apreciabile cu aur.

Astfel investiţiile în pieţele financiare au fost o provocare dura în anul 2011. Au câştigat doar

cei care au speculat pe termen scurt – mediu, intuind direcţia corectă a pieţei.

Dacă bursele de valori au reamintit de criza din 2008, dintre metalele preţioase doar aurul a

mai “strălucit” puţin şi foarte puţine valute au înregistrat performante notabile în lupta acerba pentru

devalorizare”, se arata într-o analiză Admiral Markets. Surprinzător poate, valuta anului a fost yenul

japonez, în pofida catastrofei din lună martie, a randamentului nul, cât şi a intervenţiilor Băncii

Centrale şi a deficitului imens, de aproximativ 200% din PIB, ce se reflecta în evoluţia celui mai

important indice bursier nipon, arata analistul financiar, Cristian Cochintu, de la Admiral Markets.

4 http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez

12

Pe parcursul anului trecut, yenul japonez s-a apreciat cu 5,5%. Totuşi, piaţa japoneză a fost privită

drept una mai puţin riscantadecat cea americană sau europeană, urmare a acţiunilor de finanţare

internă a datoriilor şi repatrierii capitalului după dezastrul natural, crescând astfel cererea pentru

yeni5.

Nikkei 225 a reuşit să închidă pe 27 decembrie 2013 la peste 16000 pentru prima dată în acest an.

Cea mai importantă ipoteza de lucru pentru finalul 2013, aceea a unor noi maxime multi-anuale

pentru bursa niponă şi a unor noi minime multi-anulae pentru yen se confirmă. Nume importante

ale bursei locale nu au afişat încă noi maxime.

Aşadar, participarea unor titluri importante la avansul general al bursei nu este excelentă, iar

aprecierea bursei în ansamblu este comparabilă cu magnitudinea deprecierii yenului6.

Bursele de mărfuri din SUA

Chicago Board of Trade (CBOT)

Istoria

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile

5 http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez-castigatorul-anului-trecut-top-valute-20116 http://www.tradevillefx.eu/comentarii-forex-cfd/Finalul-2013-Japonia-este-vedeta

13

Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte comerţul de bursă. În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex – importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac), Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity Exchange - bumbac, orez, boabe de soia).

În 1848 şi-a început activitatea Chicago Board of Trade ca bursă de grâne. Câţiva dintre cei mai pricepuţi comercianţi de grâne au hotărât să se reunească într-o bursă organizată de cereale - CBOT. Odată cu apariţia unei burse organizate, care oferea un loc de întâlnire centralizat, investitorii bogaţi au văzut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde să-şi depoziteze grânele pentru consumul pe un an întreg. Aceasta a ajutat la soluţionarea problemelor legate de oferta de grâne care existau în trecut în America şi a contribuit la stabilirea preţurilor cerealelor pentru tot cursul anului. În acest interval de timp s-a produs transformarea comerţului „spot" în comerţ „la termen", proces apărut pentru prima dată într-o formă asemănătoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade în 1865. Chicago devenise în acel moment capitala mondială a cerealelor. Acest gen de comerţ s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.

Data apariţiei oficiale a CBOT poate fi 1859, când bursei i s-a acordat o cartă prin legislaţia statului Illinois pentru a standardiza calitatea grânelor tranzacţionate pe bursă. Contractele futures au debutat oficial în 1865, atunci când CBOT a introdus standarde pentru marjă şi livrare.

Cu toate că piaţa de acţiuni s-a prăbuşit în 1873, tranzacţionarea futures a continuat să se extindă, şi a condus la o serie de inovaţii pentru CBOT, precum publicarea preţurilor futures începând cu 1877 şi stabilirea primei organizaţii de compensare în 1883.

Când CBOT şi-a construit în 1885 noul sediu pentru a se adapta creşterii sale, acea clădire a fost prima care a utilizat iluminatul electric. Până în 1922 creşterea tranzacţionării cu produse futures a fost aşa de mare, încât guvernul SUA s-a văzut nevoit să creeze o instituţie de reglementare, Grain Futures Administration. Marile inovaţii ale CBOT au inclus crearea unei burse separate pentru tranzacţionarea opţiunilor, Chicago Board Options Exchange (CBOE), în 1973, şi diversificarea cu contracte non-mărfuri: contracte futures pe ipoteci în 1975 şi pe instrumente de trezorerie americane în 1977. În 1982, “Commodity Futures Trading Act” permite CFTC să reglementeze opţiunile pe produse agricole. Astfel că în 1984 CFTC autorizează fiecare bursă să ofere timp de trei ani opţiuni bazate pe 2 produse agricole deja tranzacţionate în bursă. CBOT optează pentru opţiuni pe futures pe porumb şi soia, care încep să se tranzacţioneze de la 31 octombrie 1984.

CBOT a sărbătorit aniversarea de 150 de ani cu lansarea paralel a tranzacţionării cu strigare şi a celei electronice prin platforma sa Project A în 1998, deschizând drumul înspre mutarea către tranzacţionarea electronică a produselor financiare.

14

În 2000, CBOT a fost incorporată ca o organizaţie non-profit şi a lansat noua platformă de tranzacţionare A/C/E (Alliance/CBOT/Eurex) în parteneriat cu gigantul german pe produse derivate Eurex. Aceasta va ajuta diversificarea liniei de produse a bursei, incluziv futures mini-Dow şi swap pentru ratele dobânzii şi opţiuni pe swap.

Trei ani mai târziu, CBOT anunţa lansarea unei noi platforme, Euronext Life Connect, care a marcat terminarea parteneriatului cu Eurex. În 2004, bursa a semnat un parteneriat cu Chicago Mercantile Exchange, care a fost de acord să deconteze toate produsele CBOT prin nou înfiinţata CME/CBOT Common Clearing Link.

CBOT este un lider de piaţă pentru contractele bazate pe patru grupe de produse: mărfuri agricole, ratele dobânzii, incluzând instrumente de trezorerie americane şi germane, indicele Dow Jones Industrial Average şi aur şi argint. 7

Chicago Mercantile Exchange (CME)

Istoria

A doua mare bursă din Chicago este Chicago Mercantile Exchange (CME). În 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago (Chicago Produce Exchange), unde se comercializau la început unt, ouă, brânză, păsări domestice şi alte produse agricole. Mai târziu, aceasta a fost numită Bursa de Unt şi Ouă din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). În cele din urmă, aceasta a început să tranzacţioneze tipuri de marfă atât de multe şi diverse, încât, în 1919, a fost numită mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Câteva dintre mărfurile tranzacţionate în acel timp erau cartofii, ceapa şi pieile de vită iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouăle îngheţate şi slănina de porc au fost adăugate mărfurilor care se tranzacţionau la CME. Astăzi se lucrează cu patru grupe de produse: mărfuri agricole, valute, dobânzi şi indici bursieri.

În 1880 doar grâul, porumbul, ovăzul şi bumbacul făceau obiectul tranzacţiilor la termen. Începând cu 1961 sunt introduse contracte futures pe carcase de porc, vite vii, vite de îngrăşat, cherestea, vite congelate, miei, etc, dar la început s-a dezvoltat numai cheresteaua. În urma autorizaţiei primite de la CFTC, sunt lansate opţiunile pe futures pe vite vii.

Dezvoltarea pieţelor la termen, creşterea semnificativă a numărului de tranzacţii au determinat, ca începând cu anul 1971, să se diversifice gama produselor tranzacţionate la termen cu metale preţioase (aur, argint, platină), devize, titluri financiare cu venit fix şi indici bursieri.

În 1972, CME inaugurează tranzacţionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar în 1975 CBOT lansează primele contracte futures pe rata dobânzii. În 1982 Kansas City Board of Trade iniţiază primele contracte futures pe indici bursieri.7 http://bulbrokers.com/ro

15

Este de remarcat faptul că deşi CBOT lansase contracte futures pe grâne încă din 1865 şi CME contracte futures pe ouă şi unt încă din 1919, prima lege care venea să reglementeze „pieţele de contracte" a fost adoptată abia în 21 septembrie 1922 - „Legea tranzacţiilor futures cu cereale"(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzacţiile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzacţionare şi prevenirea manipulării pieţelor. Crahul bursier din 1929 şi criza economică de la începutul anilor '30 au grăbit adoptarea în 1936 a „Legii bursei de mărfuri"(The Commodity Exchange Act of 1936). Istoria s-a repetat în ceea ce priveşte reglementarea contactelor futures de pe pieţele financiare. Deşi acestea erau cunoscute încă din 1970 şi au fost lansate în 1972, legea care le reglementa a fost adoptată în 23 octombrie 1974. O creştere deosebită a interesului pentru tranzacţiile la termen s-a înregistrat între anii 1975-1985, fapt evidenţiat de volumul contractelor pe pieţele americane şi engleze.

Fuziunea CME Group Inc

La data de 12 iulie 2007, CBOT Holdings Inc, compania-mamă a CBOT,a fuzionat cu Chicago Mercantile Exchange Holdings Inc, compania-mamă a CME. Noua companie este cunoscută că CME Group Inc. Ca urmare a acestei fuziuni, CBOT şi CME a devenit filiale deţinute integral de CME Group Inc. CBOT şi CME continuă să îşi menţină statutul independent şi rămân organizaţii cu auto-reglementare separată. Fiecare bursă are propriul consiliu de Directorii şi propriii ofiţeri, deşi aceleaşi persoane, fără excepţie, îndeplinesc aceste roluri la ambele burse. În ceea ce priveşte conformitatea şi programele de auto-reglementare, totuşi,atât CBOT cât şi CME funcţionează după aceleaşi norme foarte bine armonizate şi un departament comun de Reglementare a Pieţei: Departamentul de Reglementare a Pieţei al CME oferă servicii de reglementare către CBOT, în conformitate cu un contract de servicii de reglementare între cele două burse din data de 13 iulie 2007.

Creşterea volumului.

Ambele burse aproape şi-au dublat volumul de tranzacţionare total de-a lungul perioadei de la revizuirea anterioară a regulilor impuse. Volumul total de tranzacţionare al CBOT în perioada vizată pentru revizuirea din 2005 (1.10.2003 - 1.10.2004), a fost de 542,188,568 de contracte, o medie de aproximativ 45 de milioane de contracte pe lună. În timpul perioadei-ţintă pentru această revizuire (1.01.2008-1.01.2009), CBOT a tranzacţionat 960,446,329 de contracte, o medie de aproximativ 80 de milioane de contracte pe lună, aproape dublul volumului mediu lunar anterior. Volumul total de tranzacţionare al CME, în perioada vizată de revizuire (1.10.2004 - 1.10.2005), din 2006 a fost de 962,705,004 de contracte, o medie de aproximativ 80 de milioane de contracte pe lună. În timpul perioadei-ţintă pentru această revizuire, volumul total CME a fost 1,890,492,555 contracte, o medie

16

lunară de aproximativ 158 milioane de contracte, de asemenea, aproape de două ori mai mult decât volumul său mediu lunar.8

Bursele de mărfuri din UK

Bursa de mărfuri Londra

Cea mai importantă bursă de mărfuri engleză este, în prezent, London Metal Exchange (LME).

Alte burse londoneze importante sunt: International Petroleum Exchange (produse petroliere), The

United Terminal Sugar Market (zahăr industrial şi rafinat), Baltic Mercantile and Shipping Exchange

(grâu, cartofi albi, orz şi navlosiri), London Rubber Terminal Market (cauciuc). O bursă destul de

importantă se află şi la Liverpool, aici fiind cotate 17 sorturi de bumbac9.

Royal Exchange (iniţiată de unul din precursorii ştiinţei economice Thomas Gresham) este una

din primele burse de mărfuri apărute în lume. S-a înfiinţat în 1554 la Londra şi din 1773 s-a profilat

numai pe schimbul de efecte financiare10 .

Înfiinţată de mai mult de 130 de ani şi localizată în inima oraşului Londra, Bursa de mărfuri de

la Londra este prima piaţă mondială de metale neferoase. Această oferă contracte futures şi options

pentru aluminiu, nichel, zinc, oţel, argint, plumb şi cositor plus două tipuri de contracte pe aliaje de

aluminiu. În anul 2005, Bursa a lansat primul contract futures pentru materiale plastice: pentru

polypropylena şi polietylena cu densitate liniar redusă, cu introducerea contractelor regionale pe

plastic în 2007. În plus această oferă LMEminis care sunt contracte mai mici pentru cupru, aluminiu şi

zinc plus un contract index (LMEX). Bursa oferă un forum transparent pentru toate activităţile

comerciale şi, ca rezultat, ajută la stabilirea preţului valabil luni sau ani mai târziu pentru materiale.

Acest lucru ajută jucătorii de pe piaţă să facă planuri de viitor într-o era a fluctuaţiilor severe şi rapide

de preţ. Atât de mare este transparenţă pe această Bursă, încât industriile din lumea întreagă

recunosc şi se bazează pe preţurile stabilite la Bursa de metale de la Londra.

8 http://www.forbes.com9 http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/AI-burse-marfuri.pdf10 Bogdan Brumar, Burse internaţionale de mărfuri, Sibiu

17

Bursa de la Londra este o piaţă foarte transparentă şi în 2006 a ajuns la cantităţi de 87 de

milioane de loturi, echivalentul a 8100 miliarde dolari anual şi între 35-45 miliarde într-o zi obişnuită

de afaceri. Deşi este stabilită în Londra, LME este o piaţă globală cu membri din întreaga lume, mai

mult de 95% din afacerile sale provenind din afara ţării. Fiind o piaţă ce funcţionează pe modelul

“principal to principal “ singurele organizaţii ce pot comercializa pe această piaţă sunt societăţile

membre, care sunt împărţite pe mai multe categorii. Membrii LME oferă industriei la vedere acces la

piaţă, metode de management al riscului şi mecanism de livrare.

Comerţul are loc pe 3 tipuri de platforme: vânzare-cumpărare prin metoda licitaţiei strigate în

« Ring », printr-o piaţă telefon inter-office şi prin LME Select, platforma comercială electronică a

Bursei11 .

Structura organizaţională LME

Din Ianuarie 2000, Bursa de Metale de la Londra a devenit o subsidiară a noii companii – LME

Holdings Limited. Foştii membrii ai bursei de metale Londra şi-au păstrat statutul şi li s-au oferit

acţiuni în LME Holdings Limited pe o baza scalară în funcţie de tipul de membru. LME are până la 13

directori - doi dintre ei au experienţă substanţială în industria metalelor şi comerţului, trei directori

independenţi şi până la 6 directori acţionari ai LME Holdings Limited ce sunt aleşi de către membrii, un

director comercial şi directorul general al LME. Conducerea LME Holdings Limited este aleasă în

acelaşi mod. Bursa are membrii formaţi din 80 de societăţi importante, din care 11 iau parte la

tranzacţiile în Ring. Alţi 31 de membri brokeri iau parte la tranzacţiile futures şi options prin piaţă

telefonică şi LME Select.

Istoria LME

În 2007 LME sărbătoreşte 130 de ani de la înfiinţare în anul 1877. LME, în cei 130 de ani de

istorie , a fost inovativă, păstrând în acelaşi timp forţa sa tradiţională şi fiind în acelaşi timp aproape

de utilizatorii săi principali asigurându-se că ale sale contracte întâlnesc aşteptările ridicate ale

industriei.

11 http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/AN_III/AI/Sem_I/Burse_int_de_marfuri/Burse_int_de_marfuri.pdf

18

În prezent Bursa de Metale din Londra a ajuns principal piaţă pentru contractele futures având

o caracteristică unică în Europa: singura bursă în care o mare parte a contractelor se negociază în

direct pe ringul bursier, între brokeri, fără ca ordinele să fie încheiate electronic12.

Analiza pieţei metalelor neferoase in luna februarie 2013

Preţurile aluminiului au avut o evoluţie favorabilă la Bursa de Metale de la Londra (London

Metal Exchange-LME), pe fondul optimismului investitorilor privind relansarea economică la nivel

mondial. Cotaţia maximă de 2.073,50 $/tonă, înregistrată la 31 ianuarie, reprezintă cel mai ridicat

nivel de la începutul anului, fapt ce a contribuit la creşterea cotaţiei medii la 2.036,10 $/tonă, cu

0,53% faţă de media săptămânală anterioară.

Media stocurilor de aluminiu la bursa londoneză a scăzut la 5.161.560, cu 0,12% faţă de media

săptămânală anterioară, în timp ce nivelul stocurilor de aluminiu la nivel mondial, de circa 10 milioane

tone, exprimă existenţa supraofertei de metal alb pe piaţa mondială. Previziunile pe termen mediu

susţin ascensiunea preţului metalului alb, având în vedere creşterea cererii mondiale cu 7%,

reflectând în principal contribuţia industriei constructoare de maşini din China şi India.

La Bursa de la Londra, cotaţia medie a cuprului a înregistrat o creştere minoră, de 0,57%, la

8.106,20 $/tonă, în pofida faptului că stocurile au continuat să se majoreze până la nivelul de 371.750

tone (+6,5%). Aceasta s-a datorat nu atât cererii, cât unor factori conjuncturali favorabili ce anunţă o

posibilă sporire a cererii. Astfel, China, cel mai mare consumator de metal roşu, a înregistrat o

creştere importantă a producţiei industriale în luna ianuarie a.c., iar în Statele Unite a sporit atât

numărul angajaţilor, cât şi al comenzilor industriale. Cererea mare pentru baterii auto în multe zone

afectate de vremea severă din China a condus la creşterea preţului plumbului la LME peste 2.400

$/tonă, nivel care ar putea să se consolideze pe perioada sezonului rece. Cotaţia medie a înregistrat o

creştere semnificativă, cu 2,51% faţă de media săptămânală anterioară, la 2.409,50 $/tonă, în timp ce

intensificarea tranzacţiilor cu plumb la bursa londoneză a determinat scăderea mediei stocurilor cu

0,69% faţă de media săptămânală precedentă, la 291.990 tone.

12 http://www.money.ro

19

Trendul ascendent al preţurilor plumbului, coroborat cu creşterea rapidă a stocurilor de metal

Bursa de la Shanghai (SHFE), vor putea determina majorarea exporturilor de plumb, China redevenind

exportator net de plumb.

Cotaţia zincului a crescut peste pragul de 2.100 $/tonă, deşi elementele fundamentale ale

pieţei sunt în dezechilibru accentuat, cu un excedent al balanţei cerere-ofertă prognozat la 172.000

tone în 2013, în creştere de la 119.000 tone în anul anterior.

Practicile artificiale prin care se exploatează diferenţa dintre preţul spot şi cel la termen, au

produs creşterea cotaţiei medii până la 2.103,50 $/tonă, cu 2,61% faţă de media săptămânală

precedentă. Creşterea cererii către fondurile speculative este reflectată de diminuarea stocurilor de

zinc la bursa londoneză, a căror medie a scăzut cu 0,69% faţă de media săptămânală precedentă, la

1.217.125 tone.

Pe parcursul intervalului 28 ianuarie – 3 februarie 2013, media cotaţiilor nichelului la Bursa din

Londra a înregistrat valoarea de 17.999,00 $/tonă, cu 3,67% mai mult faţă de media perioadei

precedente, care a fost de 17.361,00 $/tonă. Stocurile de nichel, la bursa londoneză, au crescut cu

1.476 tone, de la 149.424 tone în data de 28 ianuarie, la 150.900 tone la sfârşitul intervalului analizat.

Media cotaţiei cositorului, la Bursa de Metale de la Londra, în săptămâna 28 ianuarie – 3

februarie 2013, de 24.792 $/tonă, s-a menţinut practic neschimbată comparativ cu intervalul

precedent, când s-a situat la 24.802 $/tonă (-0,04%).În pofida sporirii cotaţiilor în cele 5 zile de

tranzacţionare analizate, stocurile de cositor la LME au înregistrat o creştere uşoară, de 205 tone,

ajungând vineri 1 februarie la 13.625 tone. Media săptămânală a stocurilor a crescut cu 1,45% faţă de

media intervalului precedent, la 13.290 tone13.

În concluzie, bursele sunt pieţe specifice, mecanisme de concentrare a cererii şi ofertei pentru anumite

categorii de mărfuri ori pentru valori, în scopul realizării de tranzacţii într-un cadru organizat şi în mod operativ, în condiţii

de liberă concurenţa. Bursa este piaţa prin excelenţă.

13 http://www.iem.ro

20

„Cu măsuri fiscale tot mai severe, dobânzi minime sub nivelul inflaţiei si măsuri neconvenţionale de

politica monetară ce distrug puterea de cumpărare a banilor, investiţiile inteligente vor fi singura

metodă de protecţie si de creştere reală a capitalului in 2012. Din nefericire, educaţia investiţională

este limitată şi mulţi sunt speriaţi de datele negative, însă deprecierea unui activ reprezintă o

excelentă oportunitate de profit, fiind rapidă si intensă. Prin studiu profund în acest domeniu sau

consultarea unor specialişti, premizele unor profituri decente există, piaţa oferă

întotdeauna oportunităţi reale”, a încheiat analistul Admiral Markets14.

14 http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez-castigatorul-anului-trecut-top-valute-2011

21

22

23