brosura pomosat 2008

8/9/2019 Brosura POMOSAT 2008

http://slidepdf.com/reader/full/brosura-pomosat-2008 1/101



C U P R I N S

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr.......................................................3

2. Principalii dăunatori din cultura mărului .......................................................20

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor............................35

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din

pomicultură ....................................................................................................51

5. Fauna utilă din livada de măr.........................................................................64

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi

dăunătorilor din livada de măr .......................................................................76

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr .................93



Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

3

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr

Autori: Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS

Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care

afectează frunzele, florile şi fructele. In România, boala este prezentă în fiecare an, în toate

bazinele pomicole

SIMPTOME

Simptome pe frunze:Pete translucide apoi brune-măslinii,catifelate, în general pe faţa superioară.Frunzele puternic atacate cad prematur

Simptome pe fructe: pete asemănătoare celor de pe frunze

fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şicrapă în zona afectată; la atac puternic seusucăfructe dezvoltate: pete adâncite, care“chelesc” începând din centru; fructeleatacate au valoare comercială redusă, nurezistă la păstrare sau prezintă "dopuri de

plută" sub fiecare pată

ELEMENTE DE BIOLOGIE

Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează prin periteciile din frunzele căzute

şi prin miceliul şi conidiile de pe ramurile atacate. In timpul vegetaţiei diseminarea

patogenului se realizează prin ascospori şi conidii.

Inoculul primar este constituit de ascosporii din periteciile purtate de frunzele căzute

pe sol. Ascosporii sunt eliberaţi când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele moarte.

Eliberarea ascosporilor (90-95%) are loc, în general, în primele două ore de la iniţierea unui

episod ploios, fiind foarte strâns dependentă de lumină (numai un mic procent de ascospori

este eliberat noaptea, între ora 19 si ora 8). In livezile cu cantitate redusă de inocul ascosporii

nu sunt eliberaţi semnificativ noaptea. Intr-o livadă cu inocul ridicat de ascospori, chiar dacă

procentul ascosporilor eliberaţi este mic, numărul total de ascospori va fi ridicat, ceea ce poate



Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT

4

cauza focare importante de infectii primare de rapăn. Cantitatea de ascospori eliberată depinde

de temperatură: cu cât este mai cald, cu atât aceasta este mai importantă.

Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie.

Germinarea lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură.

Factori favorabili. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60C

şi au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C,

sau 9 ore, la 250C).

Condiţii sunt necesare pentru apariţia unei infecţii primare de rapăn:

1. Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte peste iarnă în frunzele infectate

rămase pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii favorabile infecţiei foliare la sfârşitul

sezonului, după ultimele tratamente cu fungicide. După o iarnă caldă urmată de o primăvarăumedă, rata de supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi cantitatea de inocul. Putem

clasifica livezile ca având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în funcţie de numărul de unităţi

PAD (Potential Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de Ascospori) prezente în toamna

care precede recolta.

2. Tesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn se produc imediat ce apar ţesuturi verzi,

frunzele fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării lor; la 5-8 zile după apariţie ele

devin rezistente la infecţie. Totuşi, programele de protecţie cu fungicide trebuie repetate pentru protecţia noilor frunze, care apar într-un ritm destul de rapid şi sunt vulnerabile.

Fructele rămân vulnerabile până la recoltare, dar durata de umectare necesară infecţiei creşte

cu vârsta fructului.

3. Condiţii climatice favorabile: temperatura şi umiditatea. Pentru a calcula riscul de

infecţie utilizăm modelul lui Mills – care consideră dezvoltarea optimă a patogenului la

temperaturi între 16 - 240C; atunci durata de umectare necesară producerii infecţiei este cea

mai scurtă. La temperaturi mai ridicate sau mai scăzute, ţesuturile trebuie să rămână umedemai mult timp pentru ca infecţia să devină posibilă. Intr-o livadă cu un risc scăzut de rapăn,

trebuie calculată durata de umectare în timpul zilei (de la ora 8 la ora 19) de la ora începerea

ploii până când frunzele sunt uscate (nu se includ ploile nocturne). Intr-o livadă cu risc ridicat,

trebuie calculată perioada de umectare de la începutul ploii până când frunzele sunt uscate,

indiferent de ora începerii ploii (se includ şi ploile nocturne).

4. Ascospori maturi. Ascosporii se formează la dezmugurit, în frunzele infectate,

rămase peste iarnă. Cu cât atacul de rapăn a fost prezent în anul anterior, cu atât ascosporii vor

fi mai numeroşi primăvara. Concentraţia ascosporilor în aerul livezii atinge, în general, un

vârf în stadiul de buton roz şi căderea petalelor, dar epidemiile sunt declanşate de infecţiile




5

precoce. Ca urmare, este esenţială începerea unui program de control înainte de iniţierea

primei perioade de infecţie – cu fungicide preventive, dacă livada a înregistrat atac de rapăn la

sfârşitul sezonului precedent. In livezile în care nu s-a înregistrat atac de rapăn în anul

anterior, numărul total de ascospori eliberaţi în atmosferă va fi scăzut şi aceştia vor avea mai

puţine şanse de a contamina organe verzi.

STRATEGII DE PROTECŢIE

Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest

risc este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării

ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3.

Evaluarea riscului de infecţie presupune: eterminarea perioadelor de contaminare, pe baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie,

higrometrie. Pentru pomicultor aceste informaţii provin de la reţeaua de prognoză şi

avertizare. Riscul de infecţie se poate calcula şi de către pomicultor, calculul fiind însă mai

fastidios.

Tabelul lui Mills (http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml)

Temperatura medie(in timpul perioadei deumectare)

0C

Perioada de umectareminimănecesară infecţiei

(ore)

Perioada de incubare(înainte de apariţiasimptomelor)

(zile)

23-17 6 9-10

16 6,1 9-10

14-15 7 12-13

12-13 8.3 - 8 14

11 9 15

10 11 16

6 - 7 – 8 - 9 18 – 15.4 - 13,4 – 12.2 17

Determinarea perioadelor de infectie cu rapan. Infectia primara poate sa apară dacă

sunt prezenţi ascospori maturi iar umiditatea este adecvată, condiţii care permit eliberarea

ascosporilor. La dezmugurit vor fi întotdeauna ascospori maturi, numărul acestora depinzând

de cantitatea de inocul în frunzele căzute în anul anterior (cantitate mică sau ridicată).




6

Determinarea nivelului de inocul primar (Orts R., Giraud L., Darthout L. 2006.

Protection integreé pommier-poirier. CTIFL Ed., 2éme edition)

1. Tehnica PAD (DPA). Pentru prognozarea nivelului de inocul primăvara în

plantaţie, trebuie realizată o estimare a frunzelor cu rapăn prezente toamna - P otential

A scospore Dose PAD sau Doza P otenţială de A scospori DPA). La sfarşitul lunii septembrie

sau la începutul lunii octombrie, înainte de căderea frunzelor, se realizează o estimare a

rapănului pe frunze. Selectaţi o schemă din cele de mai jos, numărul total de lăstari examinaţi

fiind 600.

20 de lăstari analizaţi - 30 pomi (bloc de 300-900 pomi);

15 lăstari analizaţi - 40 pomi (bloc de 400-1200 pomi)

10 lăstari analizaţi - 60 pomi (bloc de 600-1800 pomi)Protocol:

La fiecare pom selectat examinaţi lăstari de la la vârf, bază, interiorul şi exteriorul

coroanei; este foarte important să analizăm si lăstari din vârful pomului (nivel la care

rapănul se poate instala ca urmare a unei pulverizări deficitare cu fungicide)

Analizaţi suprafaţa frunzelor (inferioară şi superioară) şi înregistraţi numărul de frunze

cu una sau mai multe pete de rapăn (inclusiv petele pe care le credeţi/suspectaţi a fi de

rapăn). Înregistraţi numărul total de frunze cu pete de rapăn. Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mic sau egal cu 50, se poate estima

că livada are un risc scăzut de inocul pentru următorul an

Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este cuprins între 50-100, se iau măsuri de

reducere a acestui inocul toamna (adunarea frunzelor) – apoi se poate estima că livada

are un nivel scăzut de inocul pentru anul următor.

Atenţie! Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mare de 100 – nivelul de

inocul în livadă este ridicat, fiind necesar un program de tratament fungicid laînceputul sezonului următor.

Această metodă de determinare a riscului de rapăn nu poate fi folosită când au fost

aplicate în sezon fungicide din grupa IBS, în special dacă acestea au fost aplicate după

apariţia infecţiei (leziunile de rapăn sunt doar inhibate dar nu şi distruse şi nu pot fi detectate).

2 . Estimarea inoculului primar potenţial (J.M. Olivier)

Notarea se face toamna (octombrie) pe 100 de lăstari (2 lăstari/pom)/parcelă. Căutaţi

prima frunză cu rapăn pe lăstar plecând de la vârf, observând faţa superioară şi inferioară.

Verificaţi 2-3 etaje pe acelaşi lăstar. Fiecare lăstar are deci o notă 0 sau 1 cu un calificativ F

sau I. Totalizaţi notele.




7

lipsă pete de rapăn inocul lipsă nota 0cel putin o pată de rapăn inocul prezent nota 1

Una sau mai multe pete izolate tip F Pete numeroase, cu evoluţie spre convergenţă tip I

Interpretare Nota < 20 Nota > 20

Tip F dominant Inocul redus Inocul mediuTip I dominant Inocul mediu Inocul puternic

Lungimea perioadei de umectare a frunzelor. Lungimea perioadei de umectare a

frunzelor necesară pentru ca infecţia să aibă loc variază cu temperatura. Intr-o livadă cu inocul

redus: când ploaia începe ziua (între ora 8 şi ora 19) se numără orele de la începerea ploii

până când frunzele sunt din nou uscate; când ploaia incepe noaptea (între ora 19 şi ora 8:00)

se numără orele în care frunzele rămân umede, de la 8:00 dimineata. Intr-o livadă cu inocul

ridicat, lungimea periodei de umiditate se calculează de la inceperea ploii până când frunzele

sunt uscate. După calcularea lungimii perioadei de umectare a frunzelor, se calculează media

de temperatură în timpul intervalului şi se consultă tabelul pentru a analiza dacă frunzele au

fost umede îndeajuns pentru ca infecţia să apară.

Infecţiile secundare pot să apară când conidiile dezvoltate in urma infecţiilor primare

(primele pete de rapăn pe frunze) sunt răspândite de picături de ploaie. Ca şi în cazul

infecţiilor primare, cele secundare apar numai când umiditatea iniţiată de precipitaţii este

prezentă pentru o perioadă îndeajuns de lungă, pentru o temperatură dată. Deoarece infecţiile

secundare se pot produce atât ziua cât şi noaptea, se calculează tot timpul scurs de la începutul

precipitaţiilor şi nu numai orele de pe timpul zilei. Perioadele de rouă sau de umiditate

puternică (peste 90%) contribuie, de asemenea, la perioada efectivă de umectare dar nu joacă

un rol important decât dacă sunt precedate de ploi.

Cu cât fructele se maturează, cu atât perioadele de umectare trebuie să fie mai lungi

pentru ca infecţia să fie posibilă. Perioadele de umiditate necesare pentru infecţia pe fructesunt mai lungi decât cele necesare pentru infecţia pe frunze. In livezile în care infecţia primară

pe frunze a fost redusă, putem reţine perioada cea mai lungă necesară apariţiei infecţiei pe

fructe numai acolo unde rapănul pe fructe ridică probleme.




8

Corelaţia între temperatură şi umiditate în infecţia cu rapăn(Stensvand, Gadoury, Amundsen, Semb şi Seem, 1997, Phytopathology 87:1046:1053)

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar infecţiilorTemperatura

medie(°C) Infectii primare(realizate de ascospori)

Infectii secundare(realizate de conidii)

1 40 372 34 333 27 264 21 235 18 206 15 177 13 15

8 12 139 11 12

10 9 1011 8 912 8 913 7 914 7 915 6 916 6 9

17 6 818 6 819 6 820 6 7

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar infecţiilorTemperaturamedie(°C) Infectii primare

(realizate de ascospori)Infectii secundare

(realizate de conidii)21 6 7

22 6 723 6 824 6 925 8 11

26 11 14




9

Relaţia între temperatură, perioada de umectare,numărul de săptămâni după înflorire şi infecţia secundară a fructelor

Săptămâni după inflorire1 5 10 5

Temperatura medie(0C)

ore de umectare pentru 2% infecţie pe fructe

10 13.0 26.0 37.0 45.5

12 10.0 21.6 31.0 38.0

14 8.5 18.5 26.5 32.5

16 7.5 16.0 23.0 28.5

18 6.5 14.5 20.5 25.5

20 6.0 13.0 18.5 23.0


cultivarea de soiuri rezistente. Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de

rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor).

reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute, tăierea şi

arderea lăstarilor infectaţi, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea

livezilor tinere. Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizeazădegradarea periteciilor dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii,

Nectria). Adunarea sau distrugerea frunzelor toamna reduce notabil inoculul.

protecţie chimică. In perioada de repaus: Zeamă sulfocalcică - 20 %, Polisulfură de

bariu - 6 % . In perioada de vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al

doilea în faza de buton roşu - începutul înfloritului, al treilea - la sfârşitul înfloritului.

Tratamente preflorale: produse cuprice; la sfârşitul înfloritului: fungicide

carbendazimice; în funcţie de avertizare, tratamentele continuă, alternând produse dindiferite grupe chimice. Pentru controlul simultan al făinării: fungicide polivalente

în condiţii de atac mediu sau slab: tehnica S.A.T. (Single Application Treatment): un

singur tratament la dezmugurit, într-o concentraţie mai mare (ex. ditianona - 0,6%). In

acest mod se asigură protecţia pomilor timp de o lună.




10

Poziţionarea tratamentelor

Intervenţie “stop” când riscul este atins: a) cu un produs de contact sau penetrant în

cele 24-48 ore după iniţierea perioadei de umectare favorabile infecţiei; b) cu un

produs curativ (tip IBS – Inhibitor al Biosintezei Sterolilor) în 3-5 zile dupa iniţierea

umectării frunzelor (în funcţie de produs)

repetarea tratamentelor: în caz de spălare a produsului (protecţia este deficitară în

cazul a 20-25 mm precipitaţii); în caz de creştere vegetativă: frunzele formate după

tratament nu sunt suficient protejate, cu excepţia cazului utilizării unui produs sistemic

Atenţie: există limite de utilizare a produselor curative de tip IBS şi a celor penetrante

din grupa strobilurinelor şi anilinopirimidinelor

o utilizare mult repetată favorizează apariţia izolatelor patogene rezistente păstraţi IBS pentru intervenţii curative, când protecţia preventivă sau “stop” nu a putut

fi asigurată

nu depăşiţi 3-4 aplicări/an şi alternaţi familiile chimice

nu le utilizaţi în cazul apariţiei petelor (accelerează riscul de inducere a raselor

patogene rezistente)

nu utilizaţi IBS la temperaturi sub 150C

se recomandată adăugarea unui produs de contact la un produs din grupa IBS




11

FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la

soiurile sensibile.

SIMPTOME

Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna

Sursa: internet

Lăstari primari: ramuri lungi cu frunzedeformate.

Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi seconstată prezenţa unei ţesături fine demiceliu, un păienjeniş, de culoare albă.

B. Iacomi (2007)

Inflorescenţe: florile atacate prezintă petalele decolorate, se brunifică şi se usucă.

B. Iacomi (2007)

Frunze: simptome secundare însoţite de unmiceliu alb; frunzele nu se deschid complet,sunt înguste, curbate şi se brunifică.

B. Iacomi (2007)

Fructe: alterarea culorii, uneori rugozitate

fructe tinere: uscare, cădere sau, frecventapariţia unei reţele brune de ţesutsuberificat, foarte evidentă după ce fructul s-a dezvoltat.

Sursa: internet




12


Contaminări primare. Conservare pe timpul iernii sub formă de miceliu în muguri.

Forma sexuată (peritecii) este puţin frecventă. Primăvara, începând cu stadiul C, miceliul îşi

reia activitatea şi invadează tinerii lăstari şi inflorescenţele.

Contaminări secundare. Atacurile primare produc conidii care, diseminate prin vânt,

dau naştere la focare secundare, sursă de contaminare până toamna

Factori favorabili

Temperaturile cuprinse între 10-200C (intre 0-100C: lipsa dezvoltare; peste 380C

conidiile sunt alterate)

Umiditatea puternică a aerului este suficientă pentru declanşarea unor infecţii

puternice, dar conidiile îşi pierd facultatea germinativă în mediu umed.Sensibilitatea varietală. Unele soiuri valoroase (Ionathan, Ionared, Mc. Intosh, Boiken,

Idared) sunt foarte sensibile. Soiurile Golden Delicious, Pătul, Parmen Auriu etc. sunt

mijlociu de sensibile, iar Astrahan Roşu, Şovari, Red Delicious, Maşanschi, Roşu de

Stettin, Reinette Ananas sunt slab atacate de făinare. Soiuri rezistente: Pionier, Voinea,

Generos, Romus 2, Romus 3.

Sensibilitatea foliară. La măr, numai frunzele tinere sunt sensibile: perioada de

receptivitate este limitată la 3-6 zile care urmează apariţiei frunzelor. După 14-17 zile,frunzele sunt definitiv imune.

Evaluarea riscului

Iarna: observarea mugurilor cu făinare (contaminări primare)

După înflorire: control vizual 100 organe (2/pom pe 50 de pomi repartizaţi în livadă).

Observaţi 5 frunze de la extremitate situate sub prima frunză complet derulată. Consideraţifrunza cu făinare dacă miceliul este vizibil fără lupă pe faţa inferioară. Notaţi frecvenţa

lăstarilor care au una sau mai multe frunze atacate. Mai puţin de 5% frunze cu făinare –

adăugaţi sulf la produsele de contact anti rapăn. Peste 5% frunze cu făinare: utilizaţi produse

de sinteză curative.




13


tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, imediat după înflorit şi în perioada de repaus, cu

ocazia tăierilor care se fac anual; îngroparea fragmentelor de lăstari prin lucrarea

solului

fertilizarea cu doze moderate de azot şi fosfor şi potasiu

evidenţa parcelelor atacate în anul precedent

Poziţionarea tratamentelor: perioada C3 - F2

Livezi slab infectate: la reluarea vegetaţiei, cu produse pe bază de sulf

Livezi puternic infectate: privilegiaţi un produs curativ (IBS) pentru primele

intervenţii, pentru a frâna dezvoltarea focarelor primare; aplicaţi apoi produse de

contactDin stadiul F2 în iulie: asociaţi protecţia cu cea contra rapănului

Perioada estivală: Unele fungicide IBS utilizate contra rapănului sunt eficace şi pentru

făinare dar: o utilizare repetată favorizează apariţia de izolate rezistente; nu depăşiţi

3-4 aplicări pe an şi alternaţi familiile chimice; nu le utilizaţi pe focare declarate, la

temnperaturi mai mici de 150C




14

MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA

Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe

fructe iar M. laxa pe flori şi ramuri.

SIMPTOME

Flori: uscarea intreagă a corimbului, carecapătă o culoare brună.

B. Iacomi (2007)

Fructe în livadă şi în perioada dedepozitare: dezvoltare rapidă a unui putregai

brun, plecând de la o rană (frecvent unorificiu produs de viermele merelor).

Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şicaldă. Pe fructe apar pete brune la suprafaţacărora se dezvoltă cercuri concentrice de

perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii).Fructele putrezesc.

Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele căzute în iarbă şi îndepozite. Fructele putrezesc, având pieliţade culoare brună-negricioasă, fărăsporodochii pe suprafaţă.

Mumifierea fructelor: apare în livadă, pevreme caldă şi secetoasă după iniţiereainfecţiei. Fructele putrezite parţial sezbârcesc şi rămân prinse în pom.

Putregaiul inimii fructului: putregaiu brunîncepând de la căsuţa seminală care seextinde spre periferie, la fructele care aucanalul stilar deschis. Formă de atac greu dedepistat înainte de depozitare.

B. Iacomi (2007)




15


Patogenul se conservaă sub formă de scleroţi în fructele mumifiate şi sub formă de

miceliu în ulceraţiile de pe ramuri. Primăvara sporodochiile purtătoare de conidii se formează

pe fructele mumifiate şi ramurile infectate. Conidiile sunt diseminate de vânt şi ploaie tot

timpul anului şi pot rămâne mai multe luni în contact cu planta înainte de germinare.

Factori favorabili: prezenţa rănilor (grindină, ger târziu, ploi puternice, atac parazitar,

şocuri diverse); plantaţii foarte dense – atac pe flori

Infecţiile se produc între limite largi de temperatură (0 – 25 0C), optima fiind în jur de

150C. La fructele dezvoltate infecţiile se realizează iniţial prin orificii produse de viermele

merelor (Cydia pomonella), rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de

păsări sau leziuni mecanice, produse de diverse cauze (grindină, vânt etc). Petele de rapăn potconstitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul ciupercii, mai ales la fructele depozitate. De la

fructul infectat miceliul trece prin străpungere directă în fructele lipite de acesta, în prezenţa

unei pelicule de apă. Trecerea de la un fruct la altul este frecventă la merele depozitate, în

special dacă nu este asigurată o bună ventilaţie care să împiedice formarea de condens pe

fructe. Fructele căzute, cele atacate de rapăn precum şi fructele provenite din terenuri irigate

şi fertilizate cu azot sunt mai uşor infectate.


eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe

mumifiate; adunarea şi îngroparea sau arderea fructelor căzute, efectuarea arăturilor

în livezi

evitarea dozele mari de azot şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei

de vegetaţie

combaterea dăunătorilor care provoacă leziuni fructelor

protecţia chimică: tratamente de iarnă, cu zeamă sulfoclcică sau polisulfură de bariu,

efectuate după tăierea lăstarilor cu fructe atacate. In timpul vegetaţiei, majoritatea

fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul moniliozei.

Soiurile rezistente la rapăn, pentru care nu se fac stropiri, vor trebui tratate, în cursul

vegetaţiei, pentru combaterea moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide

specifice.

evitarea leziunilor la recoltare

sortarea fructelor la introducerea în depozit




16

tratarea merelor destinate păstrării de lungă durată, înainte de depozitare (Caroben T -

0,2 % , prin îmbăiere; interval de pauză 90 zile)

Asigurarea igienei în depozite şi a unei temperaturi de 1 – 30C şi a unei umidităţi de

75 – 80%.

Verificarea periodică în depozite, resortarea dacă este cazul




17

FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA

Este cea mai pagubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi

sunt dependente de condiţii climatice favorabile.

SIMPTOME

Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscareatinerilor lăstari, îndoirea vârfului acestora înformă de cârjă.

F. Vlad (2007)

Flori şi fructe abia legate ofilite, brun-negricioase. Frunzele se brunifică, serăsucesc şi se usucă.

F. Vlad

Colorarea în roşu-brun a ţesuturilor situateimediat sub scoarţa zonei apropiate necrozeiPe ramuri şi trunchi, apar pete mari,adâncite. Scoarţa atacată se necrozează şieste lipită pe lemn. Indepărtând scoarţa, seobservă lemnul colorat în brun-roşcat.

F. Vlad (2007)

Producţie de exsudat pe pedunculii florali,fructele şi ramurile afectate: picături delichid alb sau gălbui, lipicios

F. Vlad Sursa: internet




18


Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile adesea dezvoltate din contaminări tardive şi dificil

de reperat. Primăvara inoculul este diseminat de ploaie, vânt, păsări, insecte, instrumente de

tăiere.

Factori favorabili

plante gazdă contaminate în vecinătatea livezii: arbori ornamentali (Cotoneaster ,

Pyracantha, Sorbus) sau pomi seminţoşi

condiţii climatice: temperaturi > 210C în timpul înfloririi; furtună, ploi sau grindină în

perioada de creştere

factori agronomici: sensibilitatea varietală; prezenţa de flori secundare; fertilizare în

exces cu azot, vigoarea pomilor

STRATEGIA DE PROTECŢIE

distrugeţi sistematic focarele în livadă şi în vecinătate

monitorizaţi constant plantaţia, mai ales în perioadele de risc

este obligatorie aplicarea măsurilor de carantină. In zonele situate aproape de focarele

depistate: control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea

eventualelor focare de infecţie apărute. Se controlează şi gardurile vii, perdelele de protecţie din lungul şoselelor, parcurile precum şi arboretele din luncile râurilor etc.

atenţie la echilibrul alimentar al pomilor şi la raportul Ca/K. Insuficienţa fertilizării

azotate poate induce alternanţe, deci a doua înflorire şi o creştere a riscului. Evitaţi şi

fertilizarea exagerată cu azot (generează creşteri vegetative suculente, sensibile la foc

bacterian).

realizaţi tăierile înainte de martie pe timp uscat, începând cu livezile sănătoase. Evitaţi

tăierile excesive de iarnă care stimulează creşteri vegetative în sezonul următor.

Intârziaţi tăierile de vară până când mugurele terminal a apărut şi când prognoza

meteo anunţă 2-3 zile consecutive însorite, uscate.

evitaţi irigarea în exces (foliajul şi ulceraţiile umede favorizează diseminarea

bacteriei)

eliminarea şi distrugerea părţilor atacate, tăind 30-60 cm sub zona afectată.

Dezinfectaţi cu hipoclorit de sodiu sau alcool instrumentele de tăiere. Lăsterii atacaţi

tăiaţi se vor distruge prin ardere, operaţie urmată imediat de tratamente chimice

când uscarea a depăşit 50 % din coroană, pomul va fi eliminat din plantaţie




19

Evaluarea riscului

Perioada de risc: prezenţa florilor; temperaturi > 240C sau temperaturi minime >120C

şi temperaturi maxime >210C în aceeaşi ziCondiţii care satau la baza prognozarii si avertizării focului bacterian:

Inflorescenţe deschise, petale intacte; precipitaţii de cel puţin 0.25mm, ceaţă deasă sau

precipitaţii care depăşesc 2.5mm în ziua anterioară; o temperatură medie zilnică de

15.60C

Poziţionarea tratamentelor: când riscul de temperatură este atins

repetarea tratamentelor după precipitaţii (15-20 mm) sau imediat după căderea

grindinei; 3 zile după tratamentul precedent dacă pragul este constant depăşit şi la 4-5zile dacă pragul este atins din nou

tratamentele chimice încep înainte de înflorit (produse cuprice). In timpul înfloritului

se fac 2- 3 tratamente, la interval de 5 - 7 zile. Ultimul tratament este recomandat

toamna, înainte de căderea frunzelor (produse cuprice).

Atenţie: risc de fitotoxicitate al unor produse în timpul înfloririi

BIBLIOGRAFIE

1. Roger Orts, Michel Giraud, Laurent Darthout, 2006 - Protection intégrée pommier –

poirier, Ctifl, 2006, 2e édition.




20

2. Principalii dăunatori din cultura mărului

Autori: Ionela DOBRIN, Minodora TUDOSE

HOMOPTERA – Pemphigidae

PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.

Descriere. Femela nearipată, de 1,8-2,5 mm lungime, are corpul oval, bombat, de

culoare brună-închis, acoperit cu o secreţie ceroasă albă, filamentoasă. Femela aripată, de 1,8-

2,3 mm lungime, are corpul oval-alungit, de culoare brună-închis, acoperit cu filamente

ceroase, la fel ca la femela apteră dar mai puţin lungi.Biologie şi ecologie. Păduchele lânos, în condiţiile ţării noastre are 8-10 generaţii pe

an şi ierneză în stadiul de larvă de vârstele I şi a II-a în crăpăturile şi rănile scoarţei ramurilor

şi tulpinilor, precum şi pe colet şi pe rădăcini. În timpul perioadei de vegetaţie în dinamica

populaţiilor păduchelui se înregistrează două maxime: prima în lunile aprilie-mai, în perioada

creşterii lăstarilor primăvara, şi a doua la sfârşitul lunii iulie şi în august în perioada celei de a

doua creştere a lăstarilor în timpul verii..

Modul de dăunare. Păduchele colonizează tulpinile (fig.1) ramurile, lăstarii şi

rădăcinile merilor. În urma atacului ţesuturile se hipertrofiază, pe organele atacate formându-

se tumori cu aspect canceros. La pomii atacaţi circulaţia sevei este stânjenită şi creşterea este

întârziată.Cu timpul ramurile puternic atacate se usucă. Atacuri mai mari se înregistrează la

soiurile de măr: Starking, Golden delicious, Parmain d’or, London Pepping, Reinette de

Canada etc. Soiurile Ionathan, Ontario, Reinette Bauman etc. sunt mai puţin atacate. Dintre

portaltoi se menţionează ca sensibili: M 12, M 9, M 11 etc., iar ca rezistenţi: M 13, M 104, M

106 etc.

Fig. 1 –Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original)




21

HOMOPTERA – Aphididae

PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi De Geer

Descriere.Femelele nearipate au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare

verde sau verde-gălbuie. Femelele aripate sunt mai mari, 2-2,5mm de culoare verde.

Biologie şi ecologie. Păduchele verde al mărului se înmulţeşte tot timpul anului numai

pe plante lemnoase. După împerechere femelele depun câte un ou, care iernează. În cursul

unei perioade de vegetaţie se pot dezvolta 8-12 generaţii.

În lunile mai, iunie şi iulie, perioada corespunzătoare creşterii intensive a lăstarilor, se

înregistrează cele mai mari densităţi ale păduchelui verde al mărului. Temperaturile medii ale

aerului de 18-24o C şi precipitaţiile reduse favorizează înmulţirea dăunătorului.

Plante gazdă şi mod de atac. Păduchele atacă în primul rând mărul şi mai rar părul, păducelul, moşmonul şi scoruşul. Primăvara devreme fondatoarele colonizează mugurii, apoi

fundatrigenele atacă lăstarii verzi şi frunzele (fig. 2). Din cauza înţepăturilor şi a sugerii sevei

frunzele se răsucesc. Pomii puternic atacaţi au lăstarii mici, cu vârfurile răsucite, fructele

pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor.

Fig. 2 - Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original)




22

HOMOPTERA – Diaspididae

PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ - Quadraspidiotus perniciosus Comst.

Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-portocalie, de

0,8-1,2 mm lungime. Scutul femel este circular, de culoare brun-cenuşie, cu o pată galben-

portocalie în mijloc, cu diametrul de 1,6-2,3 mm.

Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie, de 0,8-0,9 mm lungime

Scutul mascul este oval-alungit, de aceeaşi culoare cu cel femel, de 1,2-1,5 mm lungime.

Biologie şi ecologie. Are 1-3 generaţii pe an. Când există 3 generaţii, prima se

dezvoltă în lunile mai-iulie, a doua în iulie-ocombrie şi a treia în lunile octombrie-mai.

Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Larvele se răspândesc şi se

fixează pe tulpini, ramuri şi frunze confecţionează câte un scut protector din fire de mătase,impregnat cu ceară, sub care se hrănesc, sugând seva din ţesuturi.

Păduchele din San José se răspândeşte îndeosebi cu materialul săditor din pepiniere şi cu

altoi şi în mai mică măsură cu ajutorul vântului, cu frunzele căzute, cu unele insecte

entomofage sau cu păsări.

Plante gazdă şi mod de atac Păduchele atacă mai ales părţile lemnoase (fig. 3) şi mai

puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile se înroşesc şi se necrozează din cauza

unei substanţe, pe care o introduce păduchele o dată cu sugerea hranei. Pomii atacaţi au

frunzele îngălbenite, tânjesc în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă, începând de la vârf spre

baza.

Fig. - 3 - Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original)




23

COLEOPTERA Curculionidae

GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L.

Descriere. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5-6 mm lungime, de culoare brun-

cenuşie, acoperit pe partea dorsală cu perişori. Aripile anterioare sunt lăţite posterior şi

prevăzute în treimea posterioară cu o bandă deschisă, dispusă oblic, cu deschiderea în partea

anterioară (fig. 4).

Fig. 4 - Anthonomus pomorum –adult Fig. 5 - Anthonomus pomorum – larva(Google image) (Google image)

Larva are corpul uşor arcuit, de culoare alb-gălbuie, cu capul negru; la maturitate

ajungând până la 8 mm (fig. 5).

Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi iernează

în stadiul de adult în crăpăturile scoarţei pomilor, pe sub frunzele căzute, uneori şi în sol la

baza copacilor Adultii depun ponta în bobocii florali.

Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate

şi sălbatice, uneori părul şi păducelul.

Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii

adulţi atacă frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un

aspect reticulat. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul,

staminele etc. Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi peramuri, fiind cunoscuţi în popor sub numele de „cuişoare” (fig. 6).

Fig. 6 - Atac de Anthonomus pomorum (original).




24

HYMENOPTERA – Tenthredinidae

VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug

Descriere. Adultul în lungime de 6-7 mm, are corpul de culoare brun-închisă dorsal şi

galbenă ventral.. Aripile sunt transparente, cu nervurile brun-închise. Picioarele sunt galbene.

Larva (fig. 7). Are corpul de culoare alb-gălbuie Are un miros specific, de ploşniţă.

Fig. 7 - Hoplocampa testudinea-larva (Google image)

Biologie şi ecologie. Această viespe are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă

în ultima vârstă, în interiorul unui cocon, la 5-15 cm adâncime. Viespile apar în timpul

fenofazei de înfoiere a corolei la soiurile timpurii de meri. Ouăle sunt depuse câte unul în

caliciul florilor, într-o tăietură făcută cu ovipozitorul.. Apariţia larvelor corespunde cu

scuturarea petalelor soiurilor de măr cu înflorire timpurie în proporţie de 70-80%.

Plante gazdă şi mod de atac.. Produce pagube mai mari la soiurile de măr cu înflorire

timpurie: Pame, Parmen auriu, Transparent de Cronceles, Kasseli şi Reinette de Canada. Cel

mai puţin atacate sunt soiurile: Jonathan, London Pepping, Husveti Rozmarin.

Larvele atacă fructele de măr sub două forme). Prima formă de atac este produsă de

larva neonată, care roade o galerie curbată sub epidermă, care se cicatrizează şi duce până la

urmă la deformarea fructului. A doua formă de atac este provocată de larvă în celelalte vârste

şi este mult mai periculoasă; larva minează fructul până în zona lojilor seminale, unde cosumă

seminţele şi ţesuturile din jur. Fructele atacate se recunosc după galeriile rotunjite sub formaunor cavităţi deschise, în care se găsesc resturi de hrană şi excremente larvare. Din cauza

atacului fructele rămân mici şi cad (fig. 8).

Fig. 8 - Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original)




25

LEPIDOPTERA – Cossidae

SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L.

Descriere. Adultul (fig. 9) are corpul voluminos, de culoare brun-cenuşie, acoperit cu

peri. Aripile sunt brun-cenuşii, prevăzute cu dungi transversale, ondulate, mai închise.

Fig. 9 - Cossus cossus - adult Fig. 10 - Cossus cossus – larva(Google image) (Google image)

Larva are lungimea corpului de 80-100 mm, este roşie-cărămizie. Capul este brun

(fig.10)

Biologie şi ecologie. O generatie la 2 ani. Apariţia fluturilor începe către sfârşitullunii iunie şi continuă şi în iulie. Ouăle sunt depuse în grupe de 15-50 în crăpăturile scoarţei,

îndeosebi la baza tulpinilor pomilor şi arborilor.Larvele care apar stau grupate şi rod galerii în

scoarţă, în care iernează. În primăvara anului următor larvele se răspândesc şi sapă galerii

individuale, ascendente, adânci în lemn..

Plante gazdă şi mod de atac. Atacă trunchiul şi ramurile mai groase la diferite specii

de arbori forestieri şi pomi fructiferi Omizile rod în lemn galerii longitudinale ascendente.




26

SFREDELITORUL RAMURILOR - Zeuzera pyrina L.

Descriere. Adultul (fig.11) are corpul alb, cu 6 pete pe torace, dispuse în două rânduri

longitudinale, de culoare albastru-închis.. Aripile sunt albe, prevăzute cu numeroase pete şi

puncte albastre.

Fig. 11 - Zeuzera pyrina – adult(Google image)

Fig. 12 - Zeuzera pyrina - larva(Google image)

Larva (fig. 12) are corpul galben, dorsal cu numeroase puncte negre si are o lingime de

50-60 mm.

Biologie şi ecologie. Sfredelitorul ramurilor are o generaţie la 1-2 ani, iernează în

stadiul de larvă în galeriile din ramuri şi tulpini .

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele acestei specii rod galerii în ramuri. Ramurile

atacate se veştejesc şi se usucă. Pomii atacaţi se debilitează.




27

LEPIDOPTERA – Gracillariidae

MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F.

Descriere. Adultul, are corpul de culoare cenuşie, prevăzut cu pete alb-argintii.

Aripile anterioare sunt colorate în galben-bronz, cu dungi argintii mărginite cu negru. Aripile

posterioare sunt cenuşii, cu franjuri lungi.

Larva are corpul cilindric, alb-gălbui, cu picioarele mai închise la culoare.

Biologie şi ecologie În ţara noastră molia marmorată are 3 generaţii pe an şi iernează

ca pupă în interiorul galeriilor, în frunzele căzute.

Adulţii depun . ouăle izolat pe partea inferioară a frunzelor.. Larvele care apar

perforează corionul şi pătrund direct din ou în interiorul frunzei, unde rod galerii

caracateristice.Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul

lacunar ale frunzelor. Ulterior larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând

complet conţinutul acestuia (fig.13).

Fig. 13 - Phyllonorycter blancardella – atac (Google image).




28

LEPIDOPTERA – Tortricidae

MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R.

Descriere. Masculul are aripile anterioare de culoare brun-gălbuie, prevăzute cu undesen caracteristic evident, brun-roşcat, iar ale femelei sunt brun-negricioase, cu desenul mai

simplu şi mai şters. Aripile posterioare sunt cenuşiu-deschis la mascul şi cenuşiu-brune la

femelă. Larva (fig. 14) are corpul de culoare verzuie-închis.

Fig. 14 - Adoxophyes orana –larva (original)

Biologie şi ecologie. Molia cojii fructelor prezintă două generaţii pe an. Iernarea are

loc în stadiul de larvă de vârstele a II-a şi a III-, într-un cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în

rugozităţile de la baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate.. Larvele pătrund în muguri, unde rod frunzuliţele centrale, iar apoi trec şi atacă

inflorescenţele şi frunzele din vârful lăstarilor mătase.

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu

conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel mai periculos este atacul larvelor

generaţiei I.Acestea vatămă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere, cărora le rod

învelişul La măr o intensitate mai mare a atacului se înregisterază la soiurile: Rose de

Virginie, Jonathan, Starkimson, Gravenstein, Golden delicious, Rubra precoce, Starkdelicious, Pătul etc. La păr soiurile mai sensibile la atac sunt: Williams, Curé, Beurre Gifard,

Beurre d’Amanlis, iar la cais soiul Milleur d’Hongrie.




29

VIERMELE MERELOR - Cydia pomonella L.

Descriere. Adultul (fig. 15) are aripile anterioare alungite, de culoare brun-cenuşie,

prevăzute cu linii transversale mai închise; în regiunea apicală prezintă câte o pată semilunară

de culoare brună, mărginită de dungi bronzate. Aripile posterioare sunt brun-roşcate, cu

reflexe arămii. L arva este de culoare alb-rozie, cu capul brun (fig.16).

Fig. 15 - Cydia pomonella - adult Fig. 16 - Cydia pomonella –larvă

(Google image) (Google image)

Biologie şi ecologie. Viermele merelor iernează ca larvă în ultima vârstă într-un cocon

de mătase, adăpostit sub scoarţa exfoliată şi în crăpăturile acesteia, pe tulpini şi pe ramurile

mai groase şi are 2 generaţii pe an.. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când

fructele au mărimea unei alune. Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatură şi

umiditate. Larvele apărute pătrund în fructe, mai adesea prin regiunea caliciului şi cea a

pedunculului, şi rod galerii spre regiunea centrală, unde se hrănesc cu endospermul

seminţelor.

Plante gazdă şi mod de atac. Viermele merelor atacă fructele de măr, păr, cais, prun,

nuc etc., pagube mai mari înregistrându-se în livezile de meri.

Larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele ale generaţiei a doua fructele

ajunse la completa dezvoltare. Fructele atacate prezintă galerii pline cu resturi de hrană şi

excremente. Acest atac este cunoscut sub numele de „viermănoşirea merelor”




30

LEPIDOPTERA – Lasiocampidae

INELARUL - Malacosoma neustria L.

Descriere. Adultul (fig. 17) au corpul gros, acoperit cu perişori deşi.Aripile sunt

scurte şi rotunjite, de culoare galben-roşcată sau brun-cărămizie; cele anterioare prezintă o

bandă transversală oblică de culoare mai închisă. Larva, (fig.18) în lungime de 50-60 mm, are

corpul brun-roşcat, acoperit cu peri rari, gălbui.

Fig. 17- M. neustria –adult Fig. 18 - M. neustria – larvă(Google image) (Google image)

Fig. 19 – M. neustria – ponta(Google image)

Biologie şi ecologie. Inelarul are o singură generaţie pe an .Iernează în stadiul de ou peramurile tinere ale pomilor şi arborilor.

Larvele apar primăvara devreme, obişnuit în luna aprilie, o dată cu desfacerea

mugurilor. La început stau grupate în cuiburi formate din fire mătăsoase şi frunze, la

adăpostul cărora se hrănesc mai ales noaptea. Mai târziu, larvele se răspândesc în toată

coroana pomilor. Ponta are aspectul unui inel, de unde vine şi numele de “inelar” (fig.19)

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele inelarului atacă frecvent în livezile din preajma

pădurilor la măr, prun, păr etc. La apariţie larvele se hrănesc cu muguri şi flori, apoi atacăfrunzele, pe care le rod complet.




31

LEPIDOPTERA - Arctiidae

OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI - Hyphantria cunea Drury

Descriere. Adultul (fig. 20) este de culoare albă, cu aripile anterioare prevăzute uneori

cu pete negre.

Fig. 20 - Hyphantria cunea – adult Fig. 21 - Hyphantria cunea - larva

(original) (original)

Larva (fig. 21), are corpul de culoare brun-închisă pe partea dorsală şi verde-brunie pe

partea ventrală. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete alb-verzui sau galbene. Corpul

este prevăzut cu negi negri şi numeroşi peri bruni sau negri, lungi şi urticanţi.

Biologie şi ecologie. Specia are 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în

crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată sau în scorburile copacilor, pe garduri etc., uneori şi la

o mică adâncime în sol.Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii dearbori şi pomi fructiferi (dud, arţar, măr, păr, cireş etc.), într-o singură grupă, acoperită cu

perişori fini şi rari.

Plante gazdă şi mod de atac. În unii ani omizile desfrunzesc total pomii, (fig. 22) din

care cauză aceştia se debilitează. La atacuri repetate, câţiva ani la rând, pomii se pot usca.

Fig. 22 - Hyphantria cunea –atac(Google image)




32

NĂLBARUL (ALBILIŢA) - Aporia crataegi crataegi L.

Descriere. Adultul (fig. 23) are corpul de culoare neagră, acoperit cu peri cenuşii,

lungi. Aripile sunt albe, puţin mai închise la marginea externă, străbătute de nervuri negre.

Larva are corpul de culoare cenuşie, acoperit cu peri (fig. 24).

Fig. 23 - Aporia crataegi-adult Fig. 24 - Aporia crataegi – larvă(Google image) (Google image)

Biologie şi ecologie. Are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în cuiburi

formate din frunze uscate şi înfăşurate în fire de matase.

Plante gazdă şi mod de atac Omizile rod mugurii foliari şi florali, florile şi frunzele.

Pagube mai mari produc omizile primăvara, când rod mugurii şi frunzele tinere, aproape în

întregime. La inavazii mari livezi întregi pot fi desfrunzite, ceea ce contribuie la diminuarea

producţiei de fructe.




33

ACARI – Tetranychidae

ACARIANUL ROŞU AL POMILOR - Panonychus ulmi Koch

Descriere. Femela (fig. 25) este de 3,0-3,8 mm lungime şi 2,0-2,5 mm lăţime. Are

corpul oval, convex dorsal şi aproape plat ventral, de culoare brun-roşcată.

Masculul măsoară numai 2,35-3,00 mm lungime, 1,4 mm lăţime şi are corpul alungit

şi îngustat posterior, de culoare oranj-roşiatic (fig. 25).

Fig. 25 - Panonychus ulmi, mascul şi femelă Fig. 26 - Bryobia rubrioculs- adult(Google image) (Google image)

Biologie şi ecologie. Acarianul roşu al pomilor are 5-6 generaţii pe an. Iernează în

stadiul de ou de iarnă pe scorţa pomilor. Prima generaţie se dezvoltă de regulă în cursul lunii

aprilie, iar următoarele generaţii în lunile mai-octombrie

Plante gazdă şi mod de dăunare. Larvele şi adulţii colonizează partea inferioară a

frunzelor, unde se hrănesc, înţepând şi sugând sucul celular. În urma atacului, pe frunze, la

locul înţepăturilor, apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează şi pot cuprinde întreg

limbul foliar; culoarea petelor se schimbă treptat, devenind alb-argintii până la alb-roşiatice.




34

ACARI – Bryobiidae

ACARIANUL BRUN AL POMILOR - Bryobia rubrioculus Scheut.

Descriere. Femela (fig. 26), în lungime de 0,6-0,8 mm, are corpul oval, uşor turtit

dorso-ventral, de culoare brună.

Biologie şi ecologie. Acarianul brun al pomilor are 5-7 generaţii pe an. În ţara noastră

generaţiile se succed astfel: prima în lunile martie-aprilie, a doua în mai-iunie, a treia în iunie-

iulie, a patra în iulie, a cincea în august, a şasea în august-septembrie şi a şaptea în

septembrie-aprilie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, mai ales în jurul mugurilor

şi în crăpăturile scoarţei. Fenologic, apariţia larvelor coincide cu desfacerea mugurilor.

Larvele apărute colonizează mugurii, ramurile tinere şi frunzele şi se hrănesc cu sucul celular.

Plante gazdă şi mod de atac. În urma atacului adulţilor şi larvelor la frunze se producdislocări ale epidermei şi ale celulelor parenchimului lacunar şi apar pete de culoare alb-

cenuşie sau cenuşie-roşcată. La un atac puternic frunzele se usucă şi cad. Pomii atacaţi se

debilitează, au fructele mici şi nu mai formează muguri de rod pentru anul următor. Pagubele

produse de acest acarian sunt mari, mai ales în anii secetoşi.

BIBLIOGRAFIE

1. Paul Paşol, Dobrin Ionela, Loredana Frăsin, 2007 – Tratat de entomologie specială.Dăunătorii culturilor horticole, Editura Ceres

2. http://www.google.com/




35

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilorAutor: Ioan ROŞCA

Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a

mărit numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia

explozivă a unor dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar

pe de altă parte s-a redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a

populaţiilor de dăunători. Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă,

care pot duce la evitarea, limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor.

În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosomalanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se

iau măsuri speciale).

Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor

hibernante de gărgăriţe ( Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia

pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor

de omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe

mari. Se pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella.

Adunarea fructelor viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor ( Hoplocampa

testudinea), fie de viermele merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul

lunii mai pe trunchiul pomilor, a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din

noua generaţie ( Anthonomus pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor

(Cydia pomonella) şi altor tortricide. Există situaţii când se practică arderea resturilor, a

tuturor ramurilor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din

punct de vedere al protecţiei culturilor de seminţoase este benefic, determinând reducerea

dăunătorilor pentru culturile viitoare şi distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii,

şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană, aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui

merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de

omizi sunt adunate şi arse.

Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate

atât în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se

aplică tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus), păduchelui lânos ( Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni

(Tetranychidae), de afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt




36

indispensabile în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la

avertizare. Stropirea livezilor, se face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San

Jose (Quadraspidiotus perniciosus) din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile,

fiind eficace şi împotriva acarienilor, afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică

tratamente obligatorii de combatere a păduchelui lânos ( Eriosoma lanigerum). Este benefică

tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din petale, împotriva viespilor merelor şi perelor

( Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente eficace şi împotriva formelor mobile de

acarieni, afide, coccide.

În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă

sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor

( Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului ( Phylonorichterblancardella), molia minieră circulară a mărului ( Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al

mărului ( Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute

prin aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În

funcţie de specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de

molia mugurilor şi fructelor ( Archips podana).

Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia

pomonella), dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor

împotriva viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au

mărimea unei alune, în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din

generaţia a doua sau a treia se repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de

produsul utilizat şi împotriva larvelor din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus), afidelor, formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare.

Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea

livezilor în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului ( Melolonthamelolontha), sau la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor ( Epicometis hirta)

cu produse avizate sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor.

Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un

strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă ( Arvicola

terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de

zinc, aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în

vegetaţie a pomilor.




37

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru acarieni

La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru

plantaţii contribuie în mare măsură speciile prădătoare. Pentru acarienii ce produc gale, dificil

de distrus, nu e o corelaţie între densitatea formelor hibernante şi importanţa pagubelor în

viitorul sezon de vegetaţie. Tratamente precoce (înainte şi după înflorire) sunt mai eficiente la

speciile galicole, în cazul atacurilor puternice de acarieni liberi este posibil să se aplice un

acaricid specific.

Pe baza rezervei de ouă hibernante se stabileşte prognoza apariţiei acarienilor liberi.

Estimarea apariţiei dăunătorului în anul următor, pentru acarienii ce iernează ca ou, se

stabileşte în funcţie de rezerva de ouă hibernante. Evaluarea acestora se face în lunile

decembrie-martie, prin recoltarea de la 30 de pomi/parcelă a 2 probe constând în porţiuni decel puţin 10 cm. lungime, de ramuri de 2 ani. Se acumulează 60 de probe a câte 2 muguri sau

ramuri de rod (120 în total). Aceste probe se examinează cu lupa pe o raza de 1 cm. în jurul

mugurelui. Evaluarea rezultatelor se face pe 7 clase, caracterizate prin numărul de ouă

hibernante găsite şi pe valoarea clasei. Clasa 0= nr. ouă 0, valoarea clasei 0, Clasa 1= nr. ouă

1-5, valoarea clasei 2, Clasa 2= nr. ouă 6-20, valoarea clasei 10, Clasa 3= nr. ouă 21-50,

valoarea clasei 30, Clasa 4= nr. ouă 51-100, valoarea clasei 70, Clasa 5= nr. ouă 101-200,

valoarea clasei 150, Clasa 6= nr. ouă >200, valoarea clasei 300. Apreciaerea se face prin suma probelor din fiecare clasă înmulţite cu valoarea clasei, rezultând numărul total de ouă. Nivelul

la care se apreciază că, în următoarea perioadă de producţie, vom avea probleme, este de

3000 ouă/120 formaţii de rod . Estimarea pontei se mai poate face astfel: slab, 1-5 ouă pe

cm2 ; mijlociu, 6-10 ouă pe cm2; mare, 11-20 ouă pe cm2; foarte mare, peste 20 ouă pe cm2.

Estimarea pontei dă o imagine orientativă asupra rezervei biologice a dăunătorului.

Apecierea momentului când începe debutul eclozării ouălor de iarnă se face prin

“captatoare de larve” (scândurele de 20/10 cm. pe care se fixează un fragment de ramură de 2-3 ani, de 8-15 cm. plin cu ouă), atârnate în pom, fragmentul de ramură este înconjurat de o

barieră de vaselină. Dispozitivul este verificat în primăvară din 2 în 2 zile, înregistrându-se

momentul apariţiei larvelor din ouăle de iarnă.

Rezerva biologică a dăunătorului se diminuează numai parţial prin tratamentele care se

fac în timpul repausului vegetativ, efectul limitat al acestor tratamente se datoreşte faptului că

majoritatea ouălor şi formelor mature hibernante, sunt situate în crăpăturile scoarţei sau/şi

locuri ascunse, scapă de acţiunea pesticidului, astfel că hotărîtoare devin tratamentele din

prima perioadă de vegetaţie a pomilor.




38

În anii cu primăveri răcoroase, acarienii au o evoluţie lentă, chiar dacă rezerva

biologică concretizată prin ponta de iarnă este mare, o rezervă biologică mare este un factor

care arată fermierului că poate avea probleme din punct de vedere al acarienilor, în viitorul

sezon de producţie, nu este sigur însă ce se impune aplicarea unor tratamente speciale

împotriva acarienilor, uneori o rezervă biologică redusă poate să evolueze, în primăverile cu

temperaturi peste limitele normale, la un nivel de înmulţirea masivă a acarienilor şi atingerea

nivelului la care se impun tratamente de combatere. Atragem atenţia că înmulţirea lentă a

dăunătorilor în aprilie-iunie, fie datorită unei rezerve biologice scăzute, fie condiţiilor

climatice nefavorabile înmulţirii (temperaturi scăzute), poate determina ignorarea

dăunătorului, în aceste situaţii apare înmulţirea în masă a dăunătorului, ce are ca efect măsuri

suplimentare de combatere, cheltuieli neprevăzute, scăderea eficienţei plantaţiei.În cursul perioadei de vegetaţie a plantaţiei de măr, se urmăreşte fluctuaţia populaţiei

de acarieni în perioada cuprinsă între ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă şi pînă cînd

fructele se găsesc în pîrgă, observaţiile se fac săptamînal cu ajutorul lupei sau beneficiind de o

vedere bună, înregistrîndu-se populaţia de acarieni mai întîi de pe frunzuliţe, şi inflorescenţe

şi apoi de pe frunze, la fiecare observaţie se analizează 50 de frunzuliţe, inflorescenţe sau

frunze recoltate de la 10 pomi diferiţi, pragul de alarmă (densitatea acarienilor la care se

recomandă aplicarea tratamentelor de combatere este de 3—5 acarieni per frunzuliţă, 5—10acarieni per inflorescenţă, 5—10 acarieni per frunză, din punct de vedere practic, se poate

analiza cu lupa, 120 de frunze (câte 2 frunze de la 60 de pomi), de la partea inferioară a

lăstarilor, în mai şi de la vârful lăstarilor în august.

Recomandarea de aplicare a tratamentelor se face atunci când este atins PED-ul. PED-

ul pentru ouă hibernante este de 3000 ouă/120 formaţii de rod, iar pentru perioada de

vegetaţie, în cazul în care înregistrăm o densitate de de 5 forme mobile/frunză se estimează

pagube şi se impune aplicarea unor tratamente de combatere. În funcţie de criteriul biologic,se dau avertizările pentru tratamentele de vară, la eclozarea larvelor din fiecare generaţie,

stadiu mai sensibil la acţiunea substanţelor acaricide.

Există populaţii de acarieni rezistente sau tolerante la pesticidele utilizate pentru

combaterea lor, fermierul poate aprecia singur nivelul de toleranţă/rezistenţă a populaţiei de

acarieni faţă de pesticidele pe care le foloseşte curent, dacă ia din pomii trataţi cu acaricide, 1-

2 ramuri, le pune într-un borcan cu apă, la adăpost, borcanul este situat pe o hârtie albă, iar

după 24 ore, numără acarieni morţi şi vii de pe frunze şi hârtie, rezistenţa a apărut în livadă

dacă nu au murit 95-100% din acarieni.




39

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru gărgăriţa bobocilor de măr

( Anthonomus pomorum L.)

Trebuie supravegheate livezile din apropierea pădurilor care au avut o infestaţie

masivă în anul precedent. La umflarea mugurilor, se controlează în special înţepăturile de

nutriţie, apoi primele depuneri de ouă (ponte) care lasă să apară un mic orificiu rotund de 1

mm diametru pe butonii florali. Gărgăriţele preferă soiurile de măr Ionathan, Creţesc,

Parmen, Auriu, acestea vor fi evitate sau supravegheate îndeaproape.

Pentru a se putea aprecia intensitatea atacului în anul următor, se stabileşte, în

primăvară, procentul florilor atacate dintr-o livadă, prin analiza a 300 de flori din 3 pomi

diferiţi, iar primăvara următoare, atunci când temperatura este de peste 60C, pe pomi care nu

au fost trataţi în anul anterior, se instalează brâie capcană, sau pe aceeaşi pomi se face uncontrol al prezenţei şi densităţii gărgăriţelor. Acest control se face prin scuturarea pomilor pe

o prelată, pe la ora 9-11, atunci când temperaturile nu permit zborul dăunătorului. În cazul în

care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom se estimează un atac puternic.

Recomandarea de aplicare a tratamentelor de combatere se face pe baza criteriului

biologic, înregistrând curba de zbor, fie la brâie capcană (late de 15-20 cm., instalate la 10-15

mai, la 40-80 cm. înălţime în jurul tulpinii pomilor netrataţi), la o densitate de 15-20

adulţi/pom, fie când la primul control prin scuturare, s-au gasit 1-2 adulţi/pom. Luând înconsiderare criteriul fenologic, se fac sondaje când dezmuguritul mugurilor florali a ajuns la

0,5-1% şi se recomandă aplicarea tratamentului când dezmuguritul a atins 10-15%.

În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom la baiele capcană, sau la

primul control prin scuturare 1-2 adulţi/pom se estimează pagube şi se impune aplicarea

unor tratamente de combatere.

Aplicarea de brâie capcană din carton gofrat pe tulpină face ca insectele care se

adăpostesc în perioada de estivaţie să poată fi distruse. Aceste cartoane gofrate se aplică petulpina pomilor în prima parte a lunii mai, atunci când apare noua generaţie şi apoi se ard în

iarnă sau la începutul primăverii. Decizia de intervenţie depinde de înflorire. În cazul înfloririi

normale este posibil să se tolereze 10-15% muguri atacaţi (rosături de nutriţie), peste acest

prag, devine necesară aplicarea unui insecticid eficace în momentul umflării mugurilor, în

stadiul de dezvoltare zis ”punct verde” (stadiul C de Fleckinger), se va prefera un produs care

menajează fauna auxiliară şi în special acarienii prădători. Se aplică un singur tratament la

avertizare pentru combaterea pe cale chimică a gărgăriţei florilor de măr. Pe cale chimică

controlul populaţiei dăunătorului se realizează în mod curent prin tratamentele facute




40

împotriva păduchelui de San Jose, în perioada de umflare a mugurilor, atunci când

temperatura se situează peste +100C.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viermele merelor

(Cydia pomonella L.)

În principalele zone pomicole, unde se cultivă mărul, datorită condiţiilor de climă,

intensitatea atacului se manifestă diferit de la an la an.

Aprecierea posibilităţii apariţiei unui atac puternic în anul următor, se face prin

cuantificarea rezervei de omizi (larve) hibernante. Pentru aceste determinări, în luna august se

instalează în jurul unor pomi netrataţi brâie capcană în care larvele se retrag pentru diapauză.

În cazul în care se înregistrează 5-6 larve/pom, se consideră că va urma un an cu ointensitate mijlocie a atacului. Estimarea populaţiei hibernante se poate face şi prin controlul

a 900 de fructe, câte 300 din 3 pomi diferiţi, înainte de cules, în septembrie, 10—20 pentru

soiurile cu coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voineşti etc.) şi între 15—25

pentru soiurile cu coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann

etc), când se calculează, procentul de fructe atacate, în funcţie de soi sau localizarea

parcelelor.

Pentru fermierii interesaţi de situaţia mortalităţii, pentru că în cursul diapauzei devară şi de iarnă o parte din larve mor, este necesar ca la nivel de localitate să existe

material biologic colectat din prima şi de la a doua generaţie a anului precedent, cu aju-

torul brâielor capcană, păstrate vara şi peste iarnă în cuştile de avertizare (de creştere),

depozitate în livadă sau în apropierea fermei, iar în cazul în care mortalitatea naturală este

sub 30% generaţia I, din anul viitor, va fi numeroasă, iar situaţia lipsei precipitaţiilor şi a

temperaturilor peste 180C, se presupune a fi un atac puternic. Într-un an favorabil, cu

producţie bună, când se înregistrează la prima generaţie 10—15% fructe atacate, la pomiinetrataţi, peste 30% din larve devin pupe, vom avea o populaţie numeroasă a

dăunătorului, iar când peste 50% din larve devin pupe, va fi o populaţie foarte

numeroasă. Pentru a cunoaşte rezerva biologică a dăunătorului într-o, localitate, zonă

sau livadă, este necesar să se instaleze capcane feromonale, în coroana pomului, la 1,60—

1,70 m înălţime, la distanţe de 50 m între capcane, ele se controlează zilnic pînă la apariţia

primilor fluturi, după care pînă la încheierea fiecărei generaţii se vor controla de odată pe

săptămînă. Recomandarea pentru aplicarea tratamentelor de combatere, se face în funcţie de

curba apariţiei fluturilor, înregistrată prin utilizarea capcanelor feromonale, AtraPom,

considerând că maximul zborului, apariţiei adulţilor, este simultană cu depunerea în masă a




41

ouălor, impunându-se aplicarea tratamentelor de combatere, pragul economic de dăunare

fiind de 5 masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni, dar în ferme pomicole extinse,

2-3 capturi/capcană/săptămână reprezintă o posibilitate ca 2% din fructe să fie atacate, chiar

şi acest număr de capturi poate fi luat în considerare pentru recomandarea de a se aplica

tratamente de combatere. Tratamentele se face pentru ambele generaţii la 1-2 zile de a

apariţia primelor perechi de fluturi, în cuştile de creştere, sau după 7 zile de la înregistrarea

pragului economic de dăunare de 5 masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni. În

zonele unde există două generaţii pe an, se recomandă, două tratamente împotriva primei

generaţii şi două împotriva celei de a doua generaţii, dar acolo unde zborul fluturilor din

prima generaţie se extinde 40—45 zile, se aplică trei tratamente la prima generaţie, iar în

cazul în care generaţia a doua se eşalonează si cînd cad ploi în perioada zboprului se aplică altreilea tratament pentru generaţia a doua. În general acolo unde a scăzut rezerva biologică a

dăunătorului, datorită tratamentelor aplicate corect timp de mai mulţi ani consecutiv, sunt

necesare numai 3 tratamente (fie unul în prima generaţie şi două în a doua generaţie, sau

invers) depinzând de rezerva biologică a populaţiei în zonă, localitate sau fermă, de

eficacitatea pesticidelor utilizate.

La prima generaţie al doilea tratament se aplică la 9—14 zile, dacă după primul

tratament apar foarte mulţi fluturi, când se înregistrează temperaturi scăzute, până în 180

C, latemperaturi de 18—220C, tratamentul se aplică la 8 zile, tratamentul coincide cu primul ce se

face împotriva omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea), al treilea tratament la prima

generaţie este necesar în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile, în

majoritatea regiunilor pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva

primei generaţii a păduchelui din San Jose.

La a doua generaţie primul tratament se avertizează ca să se efectueze imediat după

începutul depunerii primelor ouă, la 4—5 zile după apariţia primelor capturi în capcaneleferomonale sau în cuştile de creşrtere, al doilea tratament, se aplică după 6—14 zile, poate

aplica chiar al treilea tratament cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile şi

există pontă nouă după al doilea tratament, coincide cu primul tratament ce se aplică

împotriva generaţiei a doua a păduchelui din San Jose.




42

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus Comst.)

Controlul fitosanitar în cazul păduchelui din San Jose constă în cunoaşterea

procentului de pomi atacaţi şi densitatea dăunătorului în cazul unei livezi infestate, se

înregistrează dacă pomii prezintă atac pe fructe, frunze şi ramuri, precum şi intensitatea

atacului (numărul de larve pe fruct, numărul de larve pe centimetru de ramură, pe frunză).

Deoarece este vorba de un dăunător de carantină, se intervine rapid pentru lichidarea

focarului, se tratează ori de câte ori este semnalat . Estimarea atacului în anul următor

trebuie să ţină seama de faptul că pragul biologic de dezvoltare este de 70C, atunci când suma

gradelor de temperatură ajunge la 5110C, apar larvele sub carapace, iar la 12500C, apare

generaţia a doua. Deoarece dăunătorul este de carantină, se aplică obligatoriu, atunci cânddăunătorul a fost semnalat în livadă, două tratamente de combatere în timpul iernii şi un

singur tratament, tot iarna, indiferent dacă se înregistrează sau nu atac. În cursul verii se poate

aplica un tratament la apariţia primelor larve sub scut, în faza când noile larve nu au încă

scutul format, fiind sensibile la acţiunea insecticidelor, momentul se stabileşte prin

examinarea zilnică după 5 mai a 1000 de femele, care se cercetează prin ridicarea scutului şi

stabilirea stadiului expulzării larvelor, tratamentele următoare se aplică din 7-12 zile. În mod

obişnuit se aplică 3-5 tratamente pentru controlul primei generaţii şi 1-2 tratamente pentrugeneraţia a doua. În cursul verii, prognoza apariţiei larvelor mobile la prima generaţie se poate

face orientativ, la prima generaţie larvele apar sub scutul femelelor la mijlocul lui iunie, iar

după câteva zile apar primele larve mobile, dezvoltarea primei generaţii poate dura până la

jumătatea lui august, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii, în mod

normal, aceste tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea altor dăunători

(viermele fructelor, păduchil şi purici de frunză, acarieni) şi boli (rapăn, făinare).

Tratamentele de combatere a dăunătorului încep toamna, se fac în zilele în care temperaturaeste mai mare de 40C, nu plouă sau ninge, iar copacii au coaja fără urme de gheaţă sau ploaie,

după căderea a cel puţin 60% din frunze, al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel

mai devreme după 30 zile de la primul şi se poate prelungi pînă cînd 1—5% din mugurii

florali sînt la faza de umflare.




43

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele miniere

Emiterea unei prognoze sau/şi avertizări pentru controlul lepidopterelor miniere

( Phylonorichter blancardella F., Ph. corylifoliella Hb. , Leucoptera scitella Zell., Stigmella

malella Stt. şi Lyonetia clerckella L.) este destul de dificilă, având în modul de viaţă ascuns al

larvei, ca şi eşalonarea zborului fluturilor şi prin urmare a apariţiei larvelor. Observaţii

întreprinse pe diferite soiuri au dus la concluzia că soiul Ionathan poate fi admis ca tolerant la

atacul minierelor, iar soiul Golden, sensibil. Pentru speciile de molii miniere prognoza de

lungă durată are importanţă în măsura în care se cunosc zonele cu rezerve biologice deosebite.

Aceste livezi se ţin sub supraveghere pentru a decide cu privire la metodele de combatere.

Este dificil de stabilit un PED pentru lepidopterele minatoare, se apreciază totuşi că un

procent de 25-30 mine/100 frunze poate fi reţinut pentru prognozarea atacului din anulurmător . Pentru avertizarea tratamentelor împotriva moliilor miniere se foloseşte criteriul

biologic după curba de zbor, capcanele cu feromonul specific fiecărei specii. Tratamentele se

aplică la înregistrarea primilor fluturi în capcană la fiecare generaţie, pentru anul în curs nu se

poate aştepta acest pragul (25-30 mine/100 frunze), momentul de intervenţie fiind depăşit.

Repetarea tratamentelor (în funcţie de insecticidul folosit) se suprapune peste maximul curbei

de zbor şi acoperă toată perioada de eşalonare a zborului şi a dezvoltării vârstelor larvare. În

general, primul tratament trebuie aplicat după scuturarea petalelor de măr, moment în care seînregistrează maximul de zbor al adulţilor, tratamentul trebuie repetat după 10 zile pentru a

distruge majoritatea larvelor ce ies din ouăle depuse. Se urmăreşte, pe tot parcursul perioadei

de vegetaţie, apariţia minelor pe frunze, aplicându-se eventual un tratament numai dacă este

cazul (atunci când sunt peste 25 de mine/100 frunze). În general tratamentele aplicate pentru

combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella), contribuie şi la diminuarea populaţiilor de

lepidoptere minatoare.




44

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia frunzelor de măr

( Hyponomeuta malinella Zell.)

Înmulţirea moliei frunzelor de măr este frânată de activitatea unui mare număr de

specii de insecte parazite, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În cadrul

prognozei de lungă durată nu se întreprind măsuri speciale pentru această specie, în urma

controalelor directe în livezi, înainte de înflorit, se face avertizarea măsurilor de combatere.

Pragul economic de dăunare este de 5 colonii/100 muguri.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia pieliţei fructelor

( Adoxophyes reticulana Hb.)

Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută laurmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se

calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor.

Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se

efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20

fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua, iar controlul recoltei nu arată daune, în anul

următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere. Pragul economic de dăunare este de 8 %

din inflorescenţe ocupate de larve, primăvara; 5-8 % lăstari atacaţi vara; la capcana feromonală, 20 fluturi/capcană/săptămană.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viespea cu ferăstrău a mărului

( Hoplocampa testudinea Klug)

Acest dăunător, în anii favorabili de înmulţire poate să producă pierderi de 20—60%

la majoritatea soiurilor de măr, în ultimii datorită parazitismului natural şi tratamentelor de

combatere, atacul dăunătorului a devenit mai puţin evident. Atacul de Hoplocampa testudineadiferă de cel de Cydia pomonella. După Victoria Şuta, la viespea cu ferăstrău viespea

(dăunătorul) depune ouăle în receptacul şi la inserţia sepalelor mult mai devreme, cînd fructul

depăşeşte puţin mărimea unei alune, larvele migrează în al doilea fruct, iar fructele atacate

anterior cad, fructele fiind atacate pînă sunt ca nişte nuci, galeria, la intrare, este netedă, în

secţiune fructele miros a ploşniţă, larvele sunt alb-murdare, viespele atacă primele flori

apărute, cele mai viguroase, ce determină calitatea şi calitatea producţiei, pentru că odată

legate, rămân în pom. La viermele merelor fluturele (dăunătorul) depune ouăle atunci când

cad ultimele fructe atacate de viespea cu ferăstrău, în cazul primei generaţii, cînd au diametrul

de peste 3 cm, galeria, la intrare, este neregulată, plină cu excremente (rumeguş), larvele sunt




45

alb-gălbui-roşietice. Se face o apreciere a pericolului ce-l prezintă dăunătorul în viitorul an de

vegetaţie, notând, pe soiuri, frecvenţa fructelor atacate la pomii din fermă, evidenţiindu-se

loturile tratate de cele neîngrijite, în primăvara se determină viabilitatea larvelor hibernante

(în cutiile de creştere), apreciindu-se rezerva biologică a dăunătorului în stadiul de larvă, în

ultima decadă a lunii mai (sau la 30 zile de la scuturarea petalelor). Dacă la sondajele în sol,

sub coroana pomilor, se numără 15-20 larve hibernante, trebuie să ne aşteptăm la un atac

puternic al larvelor din noua generaţie. Cum dăunătorul este în general localizat,

supravegherea este necesară numai în livezile care au avut atac în anul precedent. Capcanele

colorate, cu clei, înregistrează apariţia primilor adulţi. Se fac observaţii la 3 pomi de control,

notându-se, numărul de flori atacate sau frecvenţa pontei pe câte 300 de flori şi se

calculează procentul de flori cu pontă, iar în cazul în care se identifcă 3-4% flori atacate (olarvă până la maturitate consumă 2—3 fructe), rezultă o pagubă de 6—12%, recomandându-

se aplicarea tratamentelor de combatere. De obicei, la 1—2% flori cu pontă, se recomandă să

se aplice tratamente fitosanitare, când 30-50% sunt deschise, tratamentul se aplică atunci

când 10-15% din flori au început să se scuture.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cicada gheboasă

(Ceresa bubalus F.)În cazul acestei specii nu poate fi vorba de o prognoză de lungă durată ci de o

supraveghere a apariţiei infestărilor în pepiniere şi livezi tinere. Se face controlul atent al

materialului săditor, tăierea ramurilor atacate, la un atac slab, defrişarea pomilor în cazul unui

atac puternic, permanentizat, distrugerea buruienilor dintre şi de pe rânduri. Avertizarea

tratamentelor se face prin controlul livezilor atacate şi stabilirea momentului ecloziunii

larvelor. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. Pentru distrugerea larvelor şi adulţilor

care se hrănesc cu vegetaţia ierboasă dintre pomi se va întreţine intervalul dintre pomi curatde buruieni sau se va cultiva cu plante din familiile de graminee, liliacee sau cucurbitacee, pe

care larvele nu se hrănesc. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că

frecvent păsările consumă larve. Nu se cunosc soiuri rezistente, dar s-a observat că soiurile cu

coaja mai groasă tolerează mai bine atacul, ovipozitorul neputand fi înfipt în profunzime.




46

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru puricele melifer al mărului

( Psylla mali Schmidb.)

Un control de iarnă la pomii fructiferi permit o numărare a populaţiilor de ouă

hibernante, în Elveţia, se consideră 200-500 ouă pentru 2 metri de livadă controlată, drept

prag critic de intervenţie. Cu toate acestea cel mai bun moment pentru a determina nivelul de

infestare se situează la controlul vizual prefloral. Aplicarea unui tratament, poate fi

considerat necesar, dacă 60-80% din mugurii sunt infestaţi, ceea ce se întâmplă rar.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele verde al mărului

( Aphis pomi De Geer.)

Prognoza apariţiei afidului se stabileşte pe baza rezervei de ouă de rezistenţă, depuse pe ramurile şi lăstarii pomilor, în zone ştiute cu vetre de atac an de an. Avertizarea

tratamentelor se face la depistarea ouălor de rezistenţă, când se aplică tratamente de iarnă. În

primăvară şi vară avertizarea tratamentelor se face la semnalarea primelor colonii de afide pe

frunze. Pragul economic de dăunare este de 4-10 ouă/10 cm ramură (până la dezmugurire)

sau 8-10 colonii/lăstari. Tăierile de rodire care se aplică mărului în uscat pot îndepărta cea

mai mare parte a ramurilor pe care sunt depuse ouăle de rezistenţă.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele lânos

( Eriosoma lanigerum Haussm.)

Primordial pentru asigurarea sănătăţii livezii este prevenirea atacului prin folosirea de

material săditor neinfestat procurat din pepiniere autorizate. Un control anual în livezile de

măr a evidenţiat zone de atenţie unde se impune supravegherea atentă a evoluţiei atacului.

Pragul economic de dăunare (PED) este de 10-12 % colonii/100 ramuri după înflorit sau/şi

prezenţa indivizilor vii inainte de înflorit. Se recomandă tăierea şi arderea ramurilor şilăstarilor atacaţi. Se cunosc soiuri de măr sensibile la atacul acestui dăunător (Parmen auriu)

precum şi soiuri rezistente: Reinette Baumann, Reinette de Canada, Ontario-Sortimentul de

soiuri folosit frecvent la noi în livezi nu prezintă rezistenţă. Viespea parazită Aphelinus mali

Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos, de aceea este esenţială protejarea parazitului

printr-o schemă de combatere eficientă. Decizia de a interveni, când, unde cu ce risc, este

dictată de specialist, în funcţie de prognoza atacului în primăvară, insecticidele cu spectru larg

de acţiune sunt eficace, dar toxice pentru parazitul viespei şi pentru acarienii prădători. Acest

efect indezirabil ar putea fi atenuat dacă tratamentul este aplicat numai pe trunchi şi pe partea

inferioară a arborelui, înainte ca păduchele să cuprindă întreaga coroană. Evaluarea




47

parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare.

Pragul de toleranţă, al dăunătorului, în vară este fixat (în alte ţări) la un nivel de atac 10-12%,

pe mlădiţe şi pe ramuri. Vara, numai un tratament meticulos, cu un produs specific dă

rezultate. Experienţa demonstrează că tratamentele de vară, pot fi eficace, acceptând un risc.

Deseori, înainte de recoltare, în livezi netratate, parazitul reduce considerabil populaţiile de

păduchi. O evaluare a parazitismului în toamnă este recomandată, pentru alegerea unei

strategii de combatere pentru primăvara următoare.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele defoliatoare polifage

Hedya nubiferana Haw., molia verde a mugurilor. Prin folosirea capcanelor cu

feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămană, în

generaţia a doua şi controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de

tratamente de combatere. Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al

inflorescenţelor ajută la urmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu

feromoni, iar primăvara se calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor. Pragul

economic de dăunare nu se cunoaşte. Tratamentele aplicate împotriva păduchelui din San

Jose, mai ales tratamentele de iarnă împotriva viermelui merelor au eficacitate şi asupramoliei verzi a mugurilor. Tratamentele specifice, aplicate numai în cazuri când densitatea

numerică a dăunătorului (semnalată în toamnă) este mare, se referă la un tratament în

primăvară, înainte de dezmugurire sau în timpul dezmuguririi (dar înainte de înflorire).

Hyphantria cunea Drury., omida păroasă a dudului. Se recomandă omizitul, prin

tăiere cuiburilor de omizi, ce apoi se ard. Se aplică frecvent tratamente de combatere a

dăunătorului, atât în zonele forestiere, bazinele pomicole, cât şi în centrele urbate. Pesticidele

se aplică împotriva larvelor în stadii de dezvoltare cât mai timpurii.Operophtera brumata L., cotarul verde. Prognoza apariţiei cotarului verde se face pe

baza rezervei de ouă hibernante. În acest scop se analizează probe de lăstari şi se înregistrează

densitatea numerică a ouălor. Pe baza criteriului biologic se face avertizarea tratamentelor,

respectiv după eclozarea larvelor, când acestea sunt de vârstele 1 şi 2. În Franţa, la controlul

de iarnă, când ouăle se pot vedea uşor, pragul economic de dăunare este de 2-5 ouă pe un

eşantion de 2 m3 /pom, iar la controlul înainte de înflorire, 8-10 muguri florali infestaţi, aceste

limite justifică un tratament.

Lymantria dispar L., omida păroasă a stejarului. De regulă invaziile acestui dăunător

se produc la intervale de caţiva ani, în funcţie de factorii ecologici. Se pot instala capcane cu




48

feromonul specific pentru a semnala prezenţa fluturilor vara şi eventuale atacuri primăvara

următoare. Prognoza de scurtă durată (avertizarea) se face prin controale efectuate direct în

livezi, asupra pontelor hibernante, existenţa pontelor pe trunchiurile copacilor presupune

existenţa unui viitor atac, iar frunzele din coroana atacate semnificativ, impun aplicarea unor

tratamente de combatere a dăunătorului.

Euproctis chrysorrhoea L., fluturele cu abdomenul aur. Cel mai important rol, în

combatere, îl joacă păsările insectivore, ce reglează rata de înmulţire a dăunătorului, specii cu

impact deosebit sunt piţigoii şi cucii, astfel un piţigoi distruge în timpul verii, aproximativ 5

milioane de larve, iar iarna, consumă exclusiv omizile hibernante ale dăunătorului, eliminând

70 % din cuiburi, în timp ce un pui de cuc consumă în 2 ore până la 160 omizi de Euproctis.

Se obişnuieşte realizarea cuştilor de hrănire sau cuibărire în livezi. Se practică, în livezi,omizitul în cursul iernii, cuiburile se adună şi se ard. Rezultate bune, în combaterea

dăunătorului, se obţin prin colectarea şi distrugerea pontelor. Pentru combaterea chimică se

utilizează pesticidele înscrise în CODEX, sau recomandate de specialist, în linii mari sunt

aceleaşi pentru aşa numitele “omizi defoliatoare“.

Malacosoma neustria L., inelarul. Este dificil de a prognoza pe termen lung apariţia

insectei. Tratamentele se aplică la avertizare, atunci când specialiştii consideră că numărul

cuiburilor va afecta habitatul sau producţia. Tăierea şi adunarea lăstarilor cu „ponte inelare”,cuiburilor de larve neonate sau în primele stadii, sunt intrate în practica curentă.

Aporia crataegi L., nălbarul sau albiniţa. Observaţiile directe în livezi permit stabilirea

momentului apariţiei larvelor hibernante din cuiburile de iernare, moment în care se aplică

tratamente chimice. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. În cazul unor densităţi

mari ale dăunătorului se aplică, primăvară, la părăsirea cuiburilor de iernare de larve,

tratamente chimice. Ca metodă fizico-mecanică de combatere se practică omizitul, adunarea şi

distrugerea cuiburilor de iernare, operaţie care se recomandă doar pentru pomii pitici, dinloturile individuale, cu suprafeţe restranse.

Melolontha melolontha L., cărăbuşul de mai. Gradul de dăunare a viermilor albi

variază în funcţie de vârsta şi densitatea lor, precum şi de plantele gazdă. PED-ul în pepinierele

pomicole, este de 0,5 - 1,0 larve/m2. Atacul poate fi prognozat prin lucrările de prognoză şi

avertizare, bazate pe sondajele de sol, care stabilesc densitatea şi vârsta larvelor dăunătorului

şi indică anii când predomină larvele de vârsta a treia.




49

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cariul lemnului

(Anisandrus ( Xyleborus) dispar F.)

Contrar scolitidelor care sapă galerii sub scoarţa copacilor, speciile genului, forează, în

stadiul de femelă, galerii în interiorul arborelui, specia fiind cea mai periculoasă insectă

xylofagă din livezile noastre, atacă majoritatea arborilor fructiferi dar îndeosebi mărul. Pentru

a controla prezenţa şi intensitatea zborului la acest dăunător, se foloseşte o capcană cu alcool

(tipul Rebell rosso), iar dacă este cazul să se facă o singură previziune şi supraveghere a unui

zbor, este suficientă o capcană pentru 0,5-1 ha suprafaţă, poate servi pentru a face o

previziune negativă, dacă nu sunt capturi sau sub 20 capturi/capcană/sezon), iar instalarea a 8

capcane/ha permite, în cazul unei infestaţii slabe, o reducere a atacului care poate fi suficientă,

mai ales dacă, în timpul iernii, se taie ramurile uscate şi se scot şi ard arborii puternic atacaţi.Este de subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea

bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, se pot aplica numai pesticide omologate (înscrise în

CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, şi listele

suplimentare ale produselor omologate în şedinţele comisiei interministeriale pentru

omologarea produselor de uz fitosanitar), la dozele, culturile şi pentru combaterea patogenilor

şi dăunătorii pentru care au fost omologate.

BIBLIOGRAFIE

1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor

şi dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă

Agricolă, M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.

2. Baicu T. Şi Săvescu A., 1978 - Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres.

3. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor

pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.

4. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului

de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti,

vol. XII. p. 126-215.

5. Iacob Maria, Iacob N., 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea

dăunătorilor plantelor cultivate;

6. Istrate Rada, 2004 - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de

prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII.




50

7. Istrate Rada, Rosca I., 2007 - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile

de măr, cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol.

50, seria Agronomie, Iaşi.

8. Manolache C. Şi Boguleanu Gh., 1967 - Entomologie Agricolă, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

9. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.

10. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a

agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.

12. Petrescu M, Balaj D., Popescu Aneta, Deheleanu A., Floruţiu A., 1970 - Controlulfitosanitar în agricultură (Controlul fitosanitar şi obiectele de carantină). Ed. Ceres-

Bucureşti.

13. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din

agricultura-. Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..

14. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica

si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..

15. Săvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.16. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.

17. Susea Sonica, 1985 - Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului

populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole

din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126.




51

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combatereamicrolepidopterelor din pomicultură

Autor: Rada ISTRATE

Importanţa utilizării capcanelor feromonale

Feromonii sexuali, incluşi în ultimele două decenii în sistemele de combatere

biologică a insectelor dăunătoare, servesc la avertizarea tratamentelor chimice şi stabilirea

exactă a ariei de răspândire şi la supravegherea nivelului populaţiilor microlepidopterelor

dăunătoare din pomicultură.

Cu toate că la Institutul de Cercetări în Chimie Raluca Ripan – Cluj Napoca au fostomologate 35 de feromoni pentru avertizarea, supravegherea şi combaterea insectelor

dăunătoare din livezi, plantaţii de viţă de vie, culturi de câmp, depozite şi silvicultură, ritmul

utilizării acestora în producţie este foarte redus.

Importanţa utilizării feromonilor a fost demonstrat în numeroase lucrări elaborate de

cercetători din diferite institute din ţară: Iacob M. (1977, 1979), Susea S. (1985), Drosu S.

(1993, 2001), Rosca I, Istrate R. (2004, 2005, 2006, 2007), totuşi considerăm să trebuie să

menţinem în actualitate importanţa utilizării feromonilor sexuali în programele de combatereintegrată, în special în pomicultură.

Feromonii ca mijloc tehnologic reprezintă un factor de integrare în arsenalul

mijloacelor moderne de protecţie a plantelor având posibilitatea, alături de celelalte mijloace,

să acţioneze pe cale nepoluanta şi selectiva în limitarea populaţiilor de dăunători sub limita

economica ceruta de producţia agricola. Deşi funcţiile biologice ale feromonilor în

comportamentul insectelor au fost descoperite încă de mult timp, totuşi valorificarea acestora

ca mijloc de combatere s-a realizat în ultimul deceniu.

Feromoni sexuali, sunt substanţe odorante emise de un singur sex pentru a atrage

indivizi de sex opus în vederea împerecherii, constituind astfel factorul esenţial pentru

supravieţuirea şi perpetuarea speciei.

Prin cercetări laborioase efectuate în ultimul deceniu au putut fi izolaţi, identificaţi şi

reproduşi prin sinteza în laborator feromoni sexuali pentru numeroase specii de insecte. Cele

mai multe specii care produc feromoni sexuali aparţin ordinului Lepidoptera, familia

Tortricidae (viermii fructelor). Feromonii sexuali sunt produşi în general de femele şi au rol

în orientarea şi apropierea masculilor de la distanţe mari. Datorită puterii de atracţie a




52

feromonilor sexuali, aceştia au devenit foarte valoroşi în detectarea şi estimarea populaţiilor

de insecte şi chiar în acţiunea directă de combatere.

Primele sinteze de atractanţi sexuali în România, au fost realizate de către Institutul de

Chimie din Cluj-Napoca şi experimentate biologic în cadrul laboratorului de Zoologie

Agricolă din Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor şi în unele laboratoare de

specialitate din mai multe ţări, performanţele tehnice fiind comparabile cu ale produselor

străine atât sub aspectul eficienţei cât şi al selectivităţii. Feromonii sunt utilizaţi sub diferite

forme de condiţionare în raport cu scopul urmărit. Astfel pentru funcţia atractantă, se

utilizează capsule cu feromoni plasate în capcane. Pentru aceasta, feromonul se impregnează

în capsule de cauciuc, material plastic poros sau PVC, de forme diferite (circulare sau

poliedrice) cu mărimea cuprinsă între 0,5 – 2 cm. Capcanele se confecţionează din material plastic sau carton special impermeabil.

Utilizarea feromonilor în protecţia plantelor a demonstrat în scurt timp, prin

numeroase cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în

sistemul de luptă integrată. Cea mai importantă funcţie din acest punct de vedere o constituie

aprecierea pe care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a

tratamentelor. Printr-o supraveghere continuă a populaţiilor din plantaţiile pomicole,

feromonii pot determina reducerea substanţială a numărului de tratamente sau în unele cazurichiar suprimarea totală a acestora. Prezenţa feromonilor în livadă oferă informaţii utile asupra

prezenţei dăunătorilor, a frecvenţei de răspândire a acestora, oferind în acest fel elemente de

prognoză a apariţiei în zona în care a fost depistat sau în zonele limitrofe.

Materiale feromonale

Capcanele feromonale livrate de către Institutul de Chimie Raluca Ripan, Cluj-

Napoca, constau în ambalaje care conţin:- Feromonul propriu-zis prezentat sub forma de dispenseri sau evaporatoare (dopuri de

cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromoni) închise ermetic în hârtie

metalizată sau cerată, în număr de 6 bucăţi;

- Capcane feromonale de formă tetratrap (10 placi cu clei şi 3 placi fără clei), îmbinate

după figura de mai jos.

- Agrafe pentru fixarea plăcilor cu clei si a celor fără clei;

- Sârme pentru susţinerea capcanelor în coroana pomilor.




53

Manipularea capcanelor feromonale

- montarea capcanelor se realizează în câmp, însă se va avea grijă ca în timpul

manipulării şi transportului, stratul de clei să se menţină curat pentru a-şi păstra

calităţile adezive;

- aşezarea capsulei feromonale în centru plăcii adezive se realizează cu ajutorul unei

pensete sau spatule pentru fiecare feromon. La schimbarea feromonului se va utiliza

altă pensetă sau se va curăţa cea utilizată cu un solvent (benzen, toluen, clorură de

metilen) apoi se va spăla cu apă şi detergent;

- după schimbarea plăcilor sau feromonilor, acestea vor fi scoase din cultură şi distruse

prin ardere sau îngropare în sol pentru a nu se crea puncte de concurenţă cu momelile

din capcanele instalate;- capcanele pentru capturarea aceleiaşi specii vor fi amplasate la distanţe de minimum

50 m între ele;

- pentru capturarea speciilor diferite, capcanele vor fi amplasate la distanţe de cel puţin

20 m între ele;

- amplasarea capcanelor în coroana pomilor se realizează la înălţimea de 1,5-3 m, într-o

zonă umbrită şi degajată de ramuri şi frunze pentru a asigura accesul cât mai bun al

insectelor atrase (fig. 27);- schimbarea capsulelor feromonale cu altele noi se face la 6 săptămâni, iar

decolmatarea plăcilor adezive (cu fluturi capturaţi) se face săptămânal.

Fig. 27 – Amplasarea capcanelor feromonale (original).




54

Întreţinerea capcanelor feromonale

La fiecare observaţie vor fi scoase din stratul de clei toate insectele capturate, precum

şi alte corpuri (fragmente de muguri, frunze, ramuri) intrate în capcane. În cazul în care

suprafaţa cleioasă este încărcată cu praf, cu ajutorul unei spatule se va reactiva cleiul prin

amestecarea şi redistribuirea acestuia.

Adunarea şi conservarea capcanelor

La terminarea perioadei de observaţie, toamna, capcanele şi momelile vor fi scoase din

culturi şi se vor distruge prin ardere. Elementele de fixare şi asamblare, precum şi plăcile

superioare pot fi curăţate cu ajutorul unui solvent organic (benzen, toluen, benzină, clorură de

metil), spălate apoi cu apă cu detergent şi refolosite în anul următor, însă numai pentru

capturarea aceleiaşi specii.

Lista feromonilor utilizaţi în plantaţiile pomicole (măr, păr, prun )

Cod Denumirea

produsului

Specia Forma de

prezentare

1 AtraPOM Cydia pomonella (viermele merelor) Set

2 AtraFUN Cydia funebrana (viermele prunelor) Set

6 AtraRET Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor) Set11 AtraVIR Tortrix viridana Set

7 AtraNUB Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor)

17 AtraBlanc Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) Set

19 AtraPOD Archips podana (molia mugurilor şi fructelor) Set

26 AtraSCIT Leucoptera scitella (molia minieră circulară) Set

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia pomonella, şistabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de măr, păr şi gutui, cu denumirea produsului

AtraPOM.

Amplasarea capcanelor feromonale în plantaţiile pomicole se efectuează cu 1-2

săptămâni înainte de apariţia adulţilor în coroana pomilor: sudul ţării (Dobrogea, Muntenia,

Oltenia, sudul Moldovei) – 20 aprilie -10 septembrie; celelalte regiuni – 1 mai -10 septembrie.

Pentru suprafeţe uniforme ca altitudine, se amplasează câte o capcană pentru fiecare 5 ha, la o




55

distanţă de minim 20 m între ele. Pentru livezi cu diferenţe mari de altitudine, se organizează

câte un punct de observaţie compus din 3 capcane situate la 50 m între ele.

Observaţiile se execută de 2-3 ori pe săptămână, se notează numărul fluturilor

capturaţi şi se scot din clei. Absenţa capturilor semnifică inexistenţa riscului de atac, şi deci

inutilitatea aplicării unui tratament chimic, iar prezenţa fluturilor capturaţi indică prezenţa

riscului de atac şi deci necesitatea aplicării unor tratamente chimice în funcţie de pragul

economic de dăunare (PED).

În cazul speciei Cydia pomonela (viermele merelor), PED este pentru prima generaţie

(începutul lunii mai-începutul lunii iunie) de 4-5 fluturi/ha/săptămână sau de 2

fluturi/ha/săptămână timp de două săptămâni consecutiv. Pentru cea de-a doua generaţie

(iunie-august), tratamentele se vor aplica la stingerea sau depăşirea pragului de 2fluturi/ha/săptămână.

Exemplu. Viermele merelor (Cydia pomonella L.) este considerat cel mai periculos

dăunătorul al livezilor de măr, determinând anual pagube importante de producţie, atât

cantitative cât şi calitative. Rezerva biologică a acestei specii a scăzut considerabil faţă de anii

anteriori, datorită eficacităţii tratamentelor efectuate la momente optime. La fiecare observaţie

fluturii capturaţi au fost scoşi de pe placa cleioasă (fig. 28).

Fig. 28 – Fluturi capturaţi în capcana feromonală AtraPOM

În figura 29 este prezentată dinamica zborului speciei Cydia pomonella L., pe

parcursul anului 2007 în livada de la U.Ş.A.M.V.-Bucureşti. Se observă că această specie a

prezentat o populaţie scăzută, ajungând la un maxim de zbor de 23 fluturi/capcană în prima

generaţie şi de 29 fluturi/capcană în generaţia a doua. Tratamentele recomandate pentrucombaterea viermelui merelor în cazul de faţă este de câte unul pentru fiecare generaţie.




56

6

23

2 2 0 0 04 4

29

005

101520253035

1 8 . V

3 1 . V

0 9 . V I

1 8 . V I

0 4 . V I I

0 6 . V I I

1 8 . V I I

2 7 . V I I

3 1 . V I I

0 4 . I X

0 4 . X

Nr adulti/capcana

Fig. 29 – Curba de zbor a speciei Cydia pomonella L. (viermele merelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia funebrana, şi stabilirea

necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de prun, piersic şi cais cu denumirea produsului

AtraFUN (fig. 30).

Perioada de capturare: sudul, şi vestul ţării (Dobrogea, Oltenia, Banat, sudul

Moldovei), 15 aprilie – 15 septembrie; celelalte regiuni: 20 aprilie – 10 septembrie.

Fig. 30 – Fluturi capturaţi în capcane feromonale AtraFUN




57

Exemplu. Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai periculoşi dăunători

ai prunului, întâlnindu-se în toate zonele ţării, cu preponderenţă în livezile neîngrijite, astfel

că în anii favorabili înmulţirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste

70 % din recoltă (Şuta Victoria, 1975).

În anul 2008, în perioada mai-iulie, nivelul populaţiei speciei Cydia funebrana a

determinat succesiunea primelor două generaţii ale dăunătorului. Prima generaţie a prezentat

un maxim de zbor de 96 de fluturi/capcană/săptămână la începutul lunii iulie (fig. 31).

Cydia funebrana

26

42 45 4252

59

96

34

22

67

0

20

40

60

80

100

120

1 5 m a i

2 1 m a i

2 8 m a i

6 i u

n i e

1 3 . i u n i e

2 0 i u n i e

1 i u l i e

1 1 i u l i e

1 8 i u l i e

2 5 i u l i e

nr. capturi/capcana

Fig. 31 – Curba de zbor a speciei Cydia funebrana (viermele prunelor)

Se recomandă aplicarea câte un tratament chimic pentru fiecare generaţie, până când

populaţia se reduce la un nivel redus, sub pragul economic de dăunare.Astfel, în cursul lunii mai, în cazul în care temperatura crepusculară este mai mare de

14°C, valoarea pragului este de 5 masculi/capcană/zi.

În prima jumătate a lunii iunie, acest prag se diminuează la 2-3 masculi/capcană/zi, iar

din data de 15 iunie până la sfârşitul lunii august, pragul se reduce la 1 mascul/capcană/zi.

Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/capcană/săptămână sau 2-3 % fructe

atacate.




58

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Adoxophyes reticulana, şi

stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de măr, păr, piersic şi prun, cu denumirea produsului

AtraRET.

Perioada de capturare: sudul ţării şi vestul ţării (Dobrogea, sudul Moldovei, Muntenia,

Oltenia, Banat, Crişana) – 20 mai – 10 septembrie; celelalte regiuni: 25 mai – 10 septembrie.

Exemplu. Pe parcursul anului 2008 absenţa fluturilor speciei Adoxophyes reticulana

(molia pieliţei fructelor) în capcanele feromonale semnifică inexistenţa dăunătorului în

plantaţie, şi deci inutilitatea aplicării unor tratamente chimice (fig. 32).

Adoxophyes reticulata

0 0 0 0 0 0 0 0 0 00

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9

1

1 5 m a i

2 1 m a i

2 8 m a i

6 i u

n i e

1 3 . i u n i e

2 0 i u n i e

1 i u l i e

1 1 i u l i e

1 8 i u l i e

2 5 i u l i e

nr. capturi/capcana

Fig. 32 – Curba de zbor a speciei Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Phyllonorycter blancardella, şi

stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatereFermonon specific pentru cultura de măr şi păr cu denumirea produsului AtraBLANC.

Apariţia adulţilor speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) în livadă

începe de la jumătatea lunii aprilie, înregistrând zborul maxim la înflorirea mărului.

Utilizarea feromonului se recomandă a fi instalat în livadă în sudul şi vestul ţării între

25 martie – 1 septembrie, iar în celelalte zone între 1 aprilie - l septembrie. Pentru observaţii

este necesar utilizarea unei lupe cu putere de minimum 3-5 X, întrucât fluturii sunt de

dimensiuni mici, de 5-6 mm cu aripile strânse (fig. 33 şi fig. 34).




59

Fig. 33 – Phyllonorycter blancardella Fig. 34. - Fluturi capturaţi în capcana feromonală

Exemplu. Pe parcursul anului 2008, apariţia fluturilor în livadă a fost semnalată

începând cu luna mai, cu un număr de 5 adulţi /capcană în data de 15 mai. Numărul

capturilor a crescut eşalonat până la 389 fluturi/capcană în prima decadă a lunii iunie, dupăcare scade la 215 adulţi/capcană în ultima decadă a lunii iunie. Pe parcursul lunii iulie a

prezentat un maxim de zbor de 1876 fluturi/capcană (11 iulie), astfel încât până la sfârşitul

lunii să scadă la 167 capturi/capcană /săptămână (fig. 35).

Phyllonorycter blancardella

5134

276 288215

533

1876

642

167

389

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

2000

1 5 m a i

2 1 m a i

2 8 m a i

6 i u

n i e

1 3 . i u n i e

2 0 i u n i e

1 i u l i e

1 1 i u l i e

1 8 i u l i e

2 5 i u l i e

nr. capturi/capcana

Fig. 35 – Curba de zbor a speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat)

Specia Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) dezvoltă 3-4 generaţii pe an,

prima generaţie se dezvoltă în perioada aprilie-iunie, generaţia a doua în iunie-iulie, a treia

generaţie în iulie-august, iar a patra (acolo unde există) de la sfârşitul lunii august pană în

aprilie anul următor.

Se recomandă să se efectueze câte un tratament chimic cu acţiune sistemică pentrufiecare generaţie, după maximum curbei de zbor.




60

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Archips podanus, şi


Feromon specific pentru cultura de măr, păr, prun, cais cu denumirea produsului

AtraPOD.

Exemplu. Molia mugurilor şi fructelor ( Archips podanus Scop.) este considerată

specie de importanţă secundară în livezile de măr, ceea ce a demonstrat şi capcanele

feromonale AtraPOD, prin capturile foarte reduse înregistrate numai în luna mai de numai 11

adulţi/capcană (fig. 36). Putere mare de atracţie pentru acest feromon a manifestat specia

Ypomomeuta malinella Zell., în lunile iunie şi iulie. Se recomandă aplicarea unui tratament

chimic la 6-7 zile după maxumul curbei de zbor.

10

0 0 0 0 0 004

33

6

20

4

00 0

1 0 0 0 0

00510

1520253035

1 8 . V

3 1 . V

0 9 . V I

1 8 . V I

0 4 . V I I

0 6 . V I I

1 8 . V I I

2 7 . V I I

3 1 . V I I

0 4 . I X

0 4 . X

Nr adulti/capcana Yponomeuta malinella

Fig. 36 – Curba de zbor a speciei Archips podanus (molia mugurilor şi fructelor)




61

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Hedya nubiferana, şi stabilirea

necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Feromon specific pentru cultura de măr, păr, gutui, prun, piersic cu denumirea produsului AtraNUB.Perioada de capturare: sudul ţării, 20 mai -1 august; celelalte regiuni: 25

mai -1 august.

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

68

137

26

84

28

245

46

0 65

18

020406080

100120140160180200220240260

1

8 . V

3

1 . V

0 9 . V I

1 8 . V I

0 4

. V I I

0 6

. V I I

1 8

. V I I

2 7

. V I I

3 1

. V I I

0 4 . I X

0

4 . X

Nr adulti/capcana Tortricidae

Fig. 37 – Curba de zbor a speciei Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor)

Molia verde a mugurilor ( Hedya nubiferana Haw.) a fost inexistentă în coroana pomilor însă

în capcana feromonală AtraNub au fost atrase mai multe specii de Tortricidae (Cydia funebrata Tr.,

Cydia molesta L., Cydia pomonella L.).

În cazul în care se constată prezenţa capturilor, se trasează curba de zbor, iar înregistrarea

unui număr mare de fluturi necesită aplicarea unui tratament chimic în intervalul 6-10 zile

după maximul curbei de zbor, care se repetă după 10-14 zile.




62

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Tortrix viridana, şi


Feromon specific pomilor fructiferi, stejar, carpen, ulm, mesteacăn cu denumirea

produsului AtraVIR.

Exemplu. Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.) a avut o singura apariţie, însă

feromonul AtraVir a atras în capcană alte specii de microlepidoptere din Tortricidae (fig. 38).

0 0 0 0 0 0 0 0 00

6 6

11 12

7

0

10

00 0 0

02468

1012

14

1 8 . V

3 1 . V

0 9 . V I

1 8 . V I

0 4 . V I I

0 6 . V I I

1 8 . V I I

2 7 . V I I

3 1 . V I I

0 4 . I X

0 4 . X

Nr adulti/capcana Tortricidae

Fig. 38 – Curba de zbor a speciei Tortrix viridana (molia verde a stejarului)

Metodologia de urmărire a dinamicii populaţiilor de dăunătoare cu ajutorul capcanelor

cu feromoni, a permis stabilirea unor modele matematice care să permită calculul numărului

de generaţii şi stabilirea importanţei economice comparative a fiecărei generaţii a

dăunătorului în cursul unui an.

BIBLIOGRAFIE

1. Drosu Sonica, 1993 – Utilizarea feromonilor în combaterea integrată a dăunătorilor

din România. Testarea mijloacelor de protecţie a plantelor, vol. XII, p. 27-35;

2. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea

tratamentului de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale

ICPP. Bucureşti, vol. XII. p. 126-215;




63

3. Iacob Maria; N. Iacob, 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea

dăunătorilor plantelor cultivate;

4. Istrate Rada - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de

prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII,

2004;

5. Istrate Rada, Rosca I. - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr,

cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50,

seria Agronomie, Iaşi, 2007;

6. Istrate Rada, Roşca Ioan - Monitoring of populations form CYDIA POMONELLA L.

(Lepidoptera: Tortricidae) species using the feromonal traps between 2004-2005 -European Society for New Methods in Agricultural Research, Iasi Agricultural

University, 2006.

7. Istrate Rada, Roşca I. – Monitoring of plum micro Lepidoptera population pest by

pheromone traps. European Society for New Methods in Agricultural Research, Novi

Sad, Serbia and Montenegro Agricultural University 2004;

8. Istrate Rada - The researches regarding plums worm control (Lepidoptera: Tortricidae)

within plum orchards in Romania (European Society for New Methods in Agricultural

Research, Viterbo Agricultural University 2003);87. Roşca I., Sonica Drosu ,Elena.

Bratu, 2001 - Entomologie horticolă specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,

Bucureşti;

9. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului

populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole

din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126;




64

5. Fauna utilă din livada de măr

Autor: Ioan Roşca

De importanţă majoră, în condiţiile actuale, când se pune un accent tot mai mare pe

agricultura ecologică, favorizarea înmulţirii duşmanilor naturali (paraziţi şi prădători), ai

păduchelui lânos ( Aphelinus mali), ai viermelui merelor (Trichogramma embryophagum), ai

păduchelui ţestos din San Jose ( Prospaltella perniciosi), ai altor specii dăunătoare prin

aplicarea raţională de tratamente chimice de combatere, numai atunci când este strict necesar

şi folosirea, acolo unde este posibil a pesticidelor selective, capătă o importanţă semnificativă.

Atunci când există posibilitatea alegerii se recomandă stropirea pomilor cu biopreparate pe

bază de microorganisme patogene, la înregistrarea apariţiei unor specii de omizi defoliatoare.

Instalarea capcanelor cu feromoni pentru stabilirea curbei de zbor a lepidopterelor dăunătoare

şi aplicarea tratamentelor de combatere be baza indicaţiilor acestor capcane, duce la protejarea

faunei utile. Este de dorit crearea unor condiţii optime de înmulţire şi activitate a speciilor

entomofage, Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., (parazitoizi),

Chrysopidae, Carabidae, Coccinellidae, Syrphidae, Cecidomyiidae, Leucospidae (prădătoare)

pentru distrugerea afidelor, păduchelui lânos şi viermilor fructelor. Se poate practica,

importarea unor paraziţi, sau răspândirea unor specii entomofage- Prospaltella perniciosi,

Aphelinus mali, Trichogramma spp., pentru combaterea pe cale biologică a păduchelui ţestos

din San Jose, păduchelui lânos şi viermelui merelor.

Urechelniţele. Dintre urechelniţe, ce au corp aplatizat şi abdomenul terminat printr-o

pereche de cleşti, considerate uneori pe nedrept dăunătoare, deseori se întâlnesc în livezi,

urechelniţele cu dungi ( Labiduridae), insecte robuste, maro-roşcate şi uneori aripate, cea mai

mare specie europeană este Labidura riparia, recunoscută după talia mare şi dungilelongitudinale maro închis pe pronotum şi elitre, cleştii posteriori mai puţin curbaţi ca cei de la

urechelniţele obişnuite ( Forficulidae), al căror reprezentant, cunoscut şi uneori temut pentru

accidentele pe care le poate produce ascunzându-se chiar în urechile oamenilor, sfredelitorul

urechilor sau urechelniţa ( Forficula auricularia), brună-închisă, cu antene filiforme, aripi

anterioare (elitre) mici, maronii, mai dure, ce acoperă aripile posterioare membranoase,

semicirculare, pliate complex, cu cleşti puternic curbaţi la masculi, mai drepţi la femele

(fig. 39).




65

Prădătoare, parţial sau în întregime, sunt insecte nocturne ce se ascund sub resturi în

timpul zilei, se hrănesc cu alte insecte mai mici, trăiesc în stratul superficial al solului, sub

scoarţa copacilor sau în crăpăturilor rocilor, provocând ocazional, pierderi la unele specii de

legume, cereale şi fructe.

Fig. 39 - Urechelniţa (după www.carpati.org/....jpg)

Neuropterele (Ordinul Neuroptera) cuprinde familia Hemerobidae, insecte sunt de talie

mică sau moderată gri, brune sau negre cu aripi transparente, obişnuite în copacii cu frunze

căzătoare, grădini, preferă vegetaţia joasă, adulţii şi larvele sunt prădători pentru acarieni şi

insecte cu corpul moale ca păduchi sau pureci, păduchi ţestoşi, în cursul vieţii sale un

Hemerobid consumă mai multe milioane de afide, adulţii sunt în general activi de la apusul

soarelui şi se ascund ziua în vegetaţii, familia Chrysopidae, seamănă mult cu Hemerobiidele,

aripile lor sunt de culoare verde şi bleu, ochii sunt aurii, roşii intens sau arămiu cu reflexe

metalice care par că strălucesc, foarte comune şi se întâlnesc în toate tipurile de vegetaţie

locuite de prada lor, adulţii ca şi larvele lor sunt prădători, sunt nocturne, ouăle sunt depuse pe

vegetaţii la extremitatea unor filamente lungi şi delicate de mucus, fiecare ou pe pedunculul

său, larva este scurtă, cu mandibulele fine şi încurbate, larvă galbenă, albă sau verzuie cu pete

brune sau negricioase, implantează resturile golite ale prăzilor sale pe perii de pe spatele său,

adlulţii hibernează deseori în locuinţe şi sunt atraşi de lumină (fig.40). Chrysopa carnea este

crescută şi utilizată pentru controlul biologic.




66

A B C

Fig. 40 - Chrysopa carnea: A - adult (original); B – ou (www.biosurvey.ou.edu/okwild/misc/glegg.html); C – larvă (www.ladybugindoorgardens.com)

Ploşniţele (fig. 41). Insecte cunoscute mai ales ca dăunătoare, dar există grupuri

(familii) de ploşniţe prădătoare, utile. Anthocoridele, aplatizate brune sau negricioase cu pete,

corpul neted acoperit cu perişori fini, trăiesc pe flori, dar se găsesc şi sub scoarţă, în

coronamentul pomilor, adulţii şi larvele vânează insecte mici, aspiră substanţele din ouă, larvă

şi nimfă, foarte utile ca prădători ale insectelor dăunătoare. Cele mai cunoscute şi răspândite

aparţin genurilor Orius şi Anthocoris. Nabidele, brune sau de culoarea paiului, cu pete,

numeroase specii au aripi dezvoltate, altele au aripi reduse, sunt carnivore feroce care

vânează păduchi, pureci şi numeroase insecte cu corpul moale pentru a aspira substanţele lor,

cele mai cunoscute fiind specii ale genurilor Nabis si Hymacerus. Pentatomidele, ovale, pot

avea culori vii, se găsesc pe ierburi, arbuşti şi arbori într-o mare varietate de habitate, Zicrona

caerulea este un exemplu de specie prădătoare care se hrăneşte cu coleoptere şi omizi.

A B C D

Fig. 41 – Ploşniţe:A- Anthocoris spp. (https://reader010.{domain}/reader010/html5/0604/5b154e11b1ade/5b

B- Orius spp. (www.inta.gov.ar/ imyza/info/gal/orius.htm);C- Nabis pseudoferus (original);

D - Zicrona coerulea (http://www.gardensafari.net/...jpg)




67

Viespile parazite. Insecte mai puţin cunoscute, se caracterizează prin faptul că sunt

parazite pe diferite stadii de dezvoltare a insectelor dăunătoare. Ihneumonidele, sunt solitare şi

foarte comune, se găsesc peste tot, cu antenele lungi, femela detectează păianjenii şi insectele

gazdă în care sau pe care depune ouăle, gazdele principale sunt în general larvele de insecte,

parazitate cu ajutorul ovipozitorului foarte lung introdus în gazde. Cele mai cunoscute specii

aparţin genurilor Pimpla, Ophion, Lissanota şi Ichneumon (fig. 42). Braconidele, se găsesc

practic peste tot şi parazitează alte insecte, omizile de fluturi sunt deseori parazitate, toate

stadiile larvare sunt susceptibile să fie atinse de aceaste parazitoide, femela depune ouăle pe

sau în corpul insectei, păduchii de pom “mumifiaţi” lipiţi de frunziş sunt dovada activităţii

braconidelor, genurile Bracon, Apantales, Meteorus, Oraon sunt cele mai răspândite.

Scelionidele si trichogramatidele sunt viespii mici ce parazitează în general ouăle de insectedăunătoare, se găsesc în număr mare în asociaţie cu gazdele lor. Dintre scelionide, speciile

genului Trimorus sunt specializate în ouăle de coleoptere, cele de Telenomus în cele de fluturi

de noapte. Reprezentanţii familiei Trichogramatidae sunt prezente în numeroase habitate

terestre şi acvatice în asociaţie cu gazda lor, speciile acestei familii parazitează ouăle altor

insecte (fluturi diurni şi nocturni, coleoptere, păduchi de lemn, tripşi, muşte şi viespi).

Numeroase specii ca Trichogramma sunt folosite în controlul biologic al lepidopterelor

dăunătoare.

Fig. 42 - Ichneumon (după www.dkimages.com)




68

Coleopterele. Dintre gândaci, coleopterele răpitoare cu importanţă, sunt cuprinse în

familiile Carabidae şi Coccinelidae. Carabidele (fig. 43) sunt brune sau negre, mate sau

lucioase cu reflexe metalice şi prezintă o mare varietate de mărimi şi de formă diferite,

majoritatea aplatizate, cu striuri şi puncte pe elitre, trăiesc pe sol, adulţii şi larvele sunt

carnivore şi consumă nevertebrate moarte sau vii, speciile genului Calosoma vânează omizile

de pe arbori, comune sunt speciile genurilor Carabus, Calosoma, Harpalus, Pterostichus,

utile în controlul biologic al insectelor dăunătoare.

A B

C D

Fig. 43 – Carabide: A - Carabus; B - Calosoma; C - Pterostichus; D - Harpalus (original)




69

Coccinellidae (fig. 44) sau buburuzele sunt cunoscute de toată lumea, rotunde sau

ovale, aproape hemisferice, se găsesc peste tot unde se găsesc în abundenţă prăzile lor, adulţi

şi larvele lor sunt prădători feroce pentru insecte cu corp moale, îndeosebi păduchi, cu

picioarele bine dezvoltate, larvele sunt foarte mobile în căutarea coloniilor de păduchi de pom

de pe plantele gazdă, buburuzele au importanţă vitală în reglarea populaţiilor de insecte

dăunătoare, genurile Adalia, Coccinella sunt cele mai cunoscute şi răspândite.

A-1 A-2 B C

Fig. 44 – Coccinelide (buburuze): Coccinella 7 punctata 1-adult, 2-larvă; B - Propyleaquatordecimpunctata; C - Adalia 10 punctata (original)

Muştele. Dintre muştele utile, cele mai cunoscute sunt Syrphidele (fig. 45) , al căror

adult se hrăneşte cu polen şi nectar, în timp ce la cele mai multe larve sunt carnivore,

asemănătoare cu râmele au numeroase specii dintre care cele de Syrphus, sunt consumatoarevorace al păduchilor de pomi pe care îi consumă cu miile, cu toată asemănarea cu albinele şi

viespilor, aceste insecte nu înţeapă.

A B

Fig. 45 – Sirphydae: A- Episyphus balteatus; B- Volucella pellucens (original)

Dintre arahnide (păianjeni), ordinul acarina, speciile din genurile: Phytoseiulus sp.,

prădătoare ale diferitelor stadii ale păianjenului roşu comun (Tetranicchus urticae) şiTyphlodromus sp., prădător al diferitelor stadii ale păianjenilor pomilor.




70

Speciile prădătoare dintre insecta aparţin ordinelor: Neuroptera, din care face parte

Chrysopa perla, care se hrăneşte cu acarieni, afide şi coccide; Heteroptera, din care cităm Nabis

sp., răpitoare ce se hrăneşte cu cu ouă, larve şi adulţi ai diferiţilor dăunători acccesibili, în special

afide; Coleoptera, reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus sp.), prădătoare de

omizi defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella 7-punctata) prădătoare în special de

afide şi coccide; Diptera, oferă specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, S.

bifasciatus), prădătoare în special de afide, etc..

Amfibienii (broastele), în special broasca râioasă ( Bufo viridis) şi reptilele (şerpi, vipere)

se hrănesc în mare parte cu insecte şi alte specii de animale dăunătoare.

Păsările insectivore joacă un rol deosebit în distrugerea diferitelor stadii de

dezvoltare ale insectelor dăunătoare. Printre speciile cele mai importante din acest punct devedere se numără: piţigoiul, graurul, cucul, ciocănitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua etc.

Multe din păsările mici cunoscute sunt folositoare şi se cer protejate, fie prin

împiedicarea distrugerii cuiburilor, fie prin instalarea unor cuiburi care să favorizeze

populaţiile de păsări. Printre cele mai folositoare păsări se numără piţigoiul şi cucul.

Cuculus canorus (cuc), de 33 cm lungime (fig. 46), comun în toate tipurile de habitate,

mai ales în paduri, sau în apropierea acestora, de la câmpie până la munte, evită zonele

frecventate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi,

hrana cucilor constă, în insecte, păianjeni, tot felul de viermişori, miriapode şi mai ales omizi

mari (aşa-numitele “omizi paroase”, care nu sunt consumate de alte păsări), din acest motiv,

cucul este o pasăre folositoare, care merită a fi protejată, deoarece curăţă copacii de omizi.

Fig. 46 – Cucul (http://out4awalk.com/cucul-cuculus-canorus/)




71

Piţigoii (fig. 47) sunt păsări deosebit de utile şi care se pot proteja chiar prin

constriurea unor cuiburi artificiale (fig. 48).

Parus caeruleus (pitigoi albastru), de 12 cm lungime, se întâlneşte frecvent în

pădurile Deltei Dunării, dar şi în toate pădurile din ţară, urcând pe văile râurilor până în zona

coniferelor. Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui.

Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin

martie—aprilie. Ouăle, în număr de 8—10, sunt albe, cu mici dunguliţe brun-roşcate şi sunt

clocite numai de femelă, circa 13—14 zile. Piţigoiul albastru este sedentar la noi.

Parus cristatus (piţigoiul moţat), este o pasare cu lungimea de 12 cm, intre pitulice si

vrabie, cafeniu-cenusiu pe spate, galben pe flancuri, capul este pestrit, avand un mot indreptat

spre spate, se hraneste cu insecte, larve, ponte. Parus major (piţigoiul mare) Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-

verzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; Aceasta pasare se gaseste aproximativ oricunde

in tara, dar lumea cum nu se uita mai atenta la ei, vad o pasare mica asta insemnand"vrabie"

acesti pitigoi au nevoie de ajutorul nostru in timpul iernii, ii putem ajuta si punand pe o

ramurica o bucata de slanina legata cu o ata, si in 2 zile veti vedea cum minunatiul pitigoi

mare . pitigoiul mare se deosebeste de ceilalti pitigoii prin gunga neagra de pe piept.

A B C

Fig. 47 – Piţogoii: A-Piţigoiul albastru (http://www.hlasek.com/); B-Piţigoiul mare

(faracuvinte.forumgratuit.ro/. ../pitigoii-t21.htm); C-Piţigoiul moţat (www.emotionjura.com/ photooiseauhiver.html)

A B

Fig. 48 – Cuiburi: A-Cuib Montana; B- Cuib Foresta (www.shopsor.ro)




72

Cuibul Montana este potrivit pentru speciile de pitigoi de talie mica, precum: pitigoiul

albastru, pitigoiul sur, pitigoiul motat sau pitigoiul de bradet, poate fi legat direct de

trunchiurile arborilor sau suspenda de un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare,

precum si cu o usa de deschidere pentru curatare si ingrijire. Cuibul Foresta este confectionat

pentru a adaposti muscari, pitigoi mari sau vrabii de casa, montat prin legare directa (cu o

sarma) de trunchiurile arborilor sau poate fi fixat intr-un cui, prevazut cu sistem de aerisire si

drenare, precum si cu o usa de deschidere pentru curatare si ingrijire.

Mamiferele joacă un rol important în reducerea numărului de insecte şi rozătoare

dăunătoare agriculturii, dintre acestea se remarcă activitatea folositoare a liliacului, ariciului,

nevăstuicii, dihorului, bursucului etc., animale ce se cer protejate.

Succinta prezentare a principalilor paraziţi şi prădători redă numai parţial rolul şi imensul potenţial pe care îl au zoofagii în menţinerea unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în

agrocenoze în special. Este suficient să amintim că nu există specie de dăunător agricol care să

nu aibă paraziţi şi să fie atacată de dăunători. Existenţa zoofagilor nu înseamnă automat

reducerea sau menţinerea sub control a dăunătorilor, deoarece ei sunt interconectaţi în cadrul

lanţurilor trofice şi nivelul populaţiilor oscilează cu amplitudini mai mici sau mai mari în jurul

unui nivel de referinţă.

Lupta biologică presupune două aspecte distincte atât prin modul de abordare cât şi princonsecinţele cu valoare practică ce rezultă. Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi

rolului zoofagilor în cadrul bioecocenozei, a stabilirii condiţiilor care limitează sau favorizează

activitatea şi pe baza acestor cunoştinţe instituirea unor măsuri sau tehnologii care să protejeze

sau să favorizeze activitatea acestora, introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte

regiuni. Pe de altă parte este vorba de producerea în unităţi experimentale sau în biofabrici a unor

paraziţi sau zoofagi, pentru care s-au elaborat metode şi tehnologii de producţie, lansare în câmp

în anumite culturi şi pentru anumiţi dăunători, în scopul de de a combate un anumit dăunător.La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru

plantaţii contribuie în mare măsură speciile prădătoare din genurile Tiphlodromus, Tydaeus,

Chrysopa, Stethorus ş.a., de aceea, ele pot fi protejate, mai ales acarienii prădători, ce

contribuie eficace la reducerea densităţii numerice a populaţiilor de acarieni fitofagi, prin

utilizarea judicioasă a insecticidelor, acaricidelor şi fungicidelor.

Ouăle cicadei gheboase în unele zone sunt parazitate de Polynema striaticorne Gir.,

acesta se foloseşte în Italia în combaterea dăunătorului. O limitare naturală a dăunătorului este

reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve.




73

Sunt cunoscute unele specii de prădători (Chrysoperla carnea, Coccinella

septempunctata, Anthocoris nemoralis) care se hrănesc cu afide şi sunt preocupări pentru

introducerea acestora în tehnologiile de combatere. Totuşi, dificultăţile de introducere în

producţie fac ca aceste rezultate să aibă doar valoare teoretică.

Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos. Este

esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. În primele decenii

după introducerea sa în Europa, lipsea antagonistul său. Din anul 1939 s-a importat în

Romania de Knechtel, acest parazit, care s-a aclimatizat. Femela acestei viespi măsoară în jur

de 1 mm şi depune 60 ouă pe sezon pentru un păduche. În Romania, se succed 6-7 generaţii

ale acestei viespi în cursul verii. Ţinând cont de exigenţele termice superioare ale acestui

parazit în raport cu păduchele, trebuie să aştepte vara pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. Evaluarea parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în

primăvara următoare. Un rol important in limitarea importantei daunatorului îl au

entomofagii. Cea mai mare eficienţă printre speciile prădătoare o au coccinelidele Chilocorus

bipustulatus, C. renipustulatus şi Exochomus quadripustulatus, iar dintre cele parazite

calcidoidele Aphytis mytilaspidis, A. proclia, Aspidiophagus spp., Prospartella perniciosi.

S-au facut numeroase incercari de folosire a himenopterului parazit Prospartella

perniciosi pentru combaterea păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), protejarea parazitului în livezi din Elveţia a permis acestuia să se instaleze şi să execute un

control eficient al dăunătorului în zone netratate.

Dintre speciile parazite care contribuie la reducerea densităţii larvelor şi pupelor de

Anthonomus, se numără în primul rând viespile Epiurus pomorum şi Pimpla examinator.

În livezi pe rod se vor aplica, de asemenea, riguros măsurile agrotehnice şi igienice

culturale (tăieri de rărire a coroanei, a ramurilor uscate, răzuirea scoarţei etc.), la atacuri

puternice pomii infestaţi fiind scoşi şi distruşi prin ardere. În perioada depunerii ouălor se potfolosi pomi-cursă (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care “atrag” femelele pentru

depunerea ouălor, aceştia fiind apoi arşi. Atacul acestei specii precum şi a altor scolitide (cari)

fiind foarte periculos pentru pomi, simpla prezenţă a acestuia impune măsuri de limitare a

extinderii şi combatere.

În cazul moliilor miniere, prezenţa entomofaunei utile are un rol deosebit în limitarea

populaţiilor. Speciile cheie de paraziţi pentru specia Phyllonorycter blancardella sunt:

Aphanteles circumscriptus Nees, Halcothorox testaceipes Ratz., Sympiesis sericeicornis

Nees., Tetrastichus amethistinus Ratz. şi Tetrastichus ecus Ratz. Aceştia pot interveni în

combaterea integrată prin protejarea lor printr-un sistem raţional de tratamente. Înmulţirea




74

moliei frunzelor de măr este franată de activitatea unui mare număr de specii de insecte

parazite, printre care cea mai mare importanţă o prezintă Herpestomus bruneicornis şi

Oencyrtus fuscicollis, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În condiţiile

ţării noastre omizile şi pupele moliei sunt parazitate de ichneumonidele Ageniaspia fulcicollis,

Zatypota bohemani, Angitia armillata şi Mesochorus globurator , în judeţul Cluj, parazitand

până la 40 % din larve. Aceştia au importanţă în cadrul combaterii integrate în măsura în care

sunt protejaţi şi ajutaţi să acţioneze liber în natură.

În cazul moliei pieliţei fructelor, dintre prădători şi paraziţi au fost puse în evidenţă

speciile: Trichogramma sp. şi Anthocoris sp., prima parazitand, cea de a doua consumând

ouăle; Forficula suricularia, distruge ouăle şi larvele, iar Coccinella septempunctata se

hrăneşte cu larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F., Liotryphoncercopithecus Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees (Braconidae),

Colpoclyeus flores Wlk. (Eulophidae) şi Gonia capitata De Geer (Tachinidae), parazitează

stadiile de larvă şi pupă ale moliei. De asemenea, speciile de piţigoi ( Parus sp.) consumă

larvele din adăposturi.

În cazul viermelui merelor (Cydia pomonella), rezultate bune se obţin prin aplicarea

de tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis

(Thuringin, PU-2 kg/ha, Bactospeine 6000 PU, în concentraţie de 0,25 %) sau pe bază devirusul granulozei, precum şi prin înmulţirea şi răspândirea în livezi a ovifagilor

Trichogramma embryophagum şi T. evanescens; dezorientare cu feromoni; capturare în masă

a masculilor cu ajutorul capcanelor.

În cazul viespei merelor ( Hoplocampa testudinea), viespea parazită Microcryptus

nigrocinctus Grav., poate parazita până la 32 %, iar protejarea acesteia poate să ajute la

diminuarea populaţiei dăunătorului.

BIBLIOGRAFIE

1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor

şi dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă

Agricolă, M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.

2. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor

pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.

3. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.




75


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.

6. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din

agricultura-. Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..

7. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica

si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..

8. Săvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.

9. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.




76

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combatereaintegrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Ionela DOBRIN, Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

6.1. Insecticide

FURY 10EC/EW

Caracteristici tehnice:

acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact şi prin ingestie

efectul său este de şoc dar şi repelent, insectele evitând culturile tratate

Avantajele utilizării insecticidului FURY 10 EC/EW:

doze foarte scăzute la hectar în comparaţie cu insecticidele clasice

efect rapid asupra insectelor ţintă

acţionează atât asupra adulţilor cât şi a larvelor

cost redus la unitatea de suprafaţă

utilizat in combaterea omidei păroase a dudului ( Hyphantria cunea) - 0,01%.

Recomandări de utilizare:

FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi

fungicide.

Ca şi la ceilalţi piretroizi, se va evita aplicarea produsului atunci când temperatura

aerului depăşeşte 22 - 24°C, pentru a un se produce volatilizarea substanţei active şi

diminuarea efectului de combatere. Produs repelent pentru albine, plantele tratate fiind

evitate. Nu se va aplica însă, direct pe albine.

MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP


- actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult)

- prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor.

- nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni

- dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie.

- doze foarte mici de utilizare la hectar.




77

-utilizat in combaterea păduchelui lânos ( Eriosoma lanigerum)-0,025% şi a moliei marmorate

a mărului ( Phyllonorycter blancardella)-0,02%

. Prezintã toxicitate scãzutã pentru om, animale si mediu. Nu afecteazã albinele

NURELLE D 50/500 EC

Carcteristici tehnice:

Nurelle D este un insecticid sistemic şi de contact

are efect de şoc prin contact şi vapori, iar sistemic acţionează prin ingerare

asigură protecţie de lungă durată de 2-3 săptămâni reducând astfel numărul de

tratamente dintr-un sezon

efectul se manifestă asupra tuturor formelor mobile ale insectei (adulţi, larve şinimfe)

acţionează prin afectarea sistemului nervos în două locuri diferite, reducând astfel

riscul apariţiei formelor rezistente

prezintă acţiune secundară în combaterea acarienilor, reducând semnificativ riscul

apariţiei atacului

se utilizează în combaterea moliei cojii fructelor ( Adoxophyies orana)-0,1%,

moliei marmorate a mărului (( Phyllonorycter blancardella)- 0,075%,păduchele lânos ( Eriosoma lanigerum) -0,075%.

NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie

a insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. În livezi este un produs puternic fiind

recomandat pentru combaterea unui număr mare de insecte dăunătoare.Volumele de soluţie

recomandate diferă în funcţie de specie, stadiul de dezvoltare al plantelor şi de vârsta

plantaţiilor, sunt cuprinse între 500-2000 l apa/ha.

NURELLE D 50/500 EC nu se aplică la înflorit fiind toxic pentru albine.NURELLE D 50/500 EC este compatibil cu alte pesticide, făcând excepţie cele cu

reacţie puternic alcalină şi cele pe bază de cupru. Pentru alte combinaţii se recomandă

efectuarea testelor de compatibilitate fizico-chimică.




78

MILBEKNOCK EC


este un produs pe baza unei substanţe naturale obţinută din bacteria Streptomyces

hygroscopicus subsp. Aureolacrimosus

are un mod unic de acţiune, diferit de cel al acaricidelor convenţionale. Insectele

care intră în contact cu produsul mor fără a prezenta nici o mişcare sau spasm

combate un spectru larg de acarieni dar şi unele insecte cum ar fi: musculiţa albă

de seră, afide, lepidoptere, cicade, minatoare, trips, nematozi, etc.

combate toate stadiile de dezvoltare ale păianjenilor (ou-larvă-nimfă-adult)

prezintă o activitate reziduală lungă de circa 40 - 50 zile

solicită un interval de pauză până la recoltare mai scurt decât acaricideleconvenţionale, cuprins între 1 şi 14 zile în funcţie de specie. Astfel produsul se

poate aplica chiar şi în preajma perioadei de recoltare

are acţiune translaminară şi nu este afectat de ploile survenite la câteva ore după

aplicare

nu este influenţat de nivelul temperaturilor mediului la administrare.

se utilizează ţn combaterea acarianuluiroşu al pomilor ( Panonychus ulmi ) -

0.05% sau 0.75 l/ha.Recomandări de utilizare:

Se recomandă ca stropirile să se aplice uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha

în funcţie de cultură. Momentul de aplicare este după apariţia păianjenilor dăunători. Efectul

maxim se obţine atunci când tratamentul se efectuează la începutul infestării, când numărul de

adulţi pe plantă este redus.

Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente se va alterna cu alte produse acaricide cum

ar fi: Nissorun, Sanmite, Talstar.MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi

fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează

albinele.




79

NISSORUN 10 WP


eficacitate în combaterea păianjenului roşu (Panonychus ulmi)-0.03%

efect translaminar, combate păianjenii pe ambele feţe ale frunzelor

ouăle depuse de adulţii care au intrat în contact cu produsul devin sterile

activitate reziduală lungă de peste 40 zile

nu este afectat de precipitaţiile survenite după ce soluţia aplicată s-a uscat pe

plantă

se recomandă a fi utilizat în programele de combatere integrate


Se recomandă ca stropirile să se facă uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha.La pomii fructiferi se recomandă să se aplice în special înaintea înfloritului sau în

perioada eclozării ouălor de iarna (sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai).

Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente de acarieni se recomandă aplicarea unui

singur tratament în cursul unei perioade de vegetaţie. Se va alterna cu alte produse acaricide

(Sanmite, Talstar, Milbeknock).

Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici

acarienii prădători.

NOVADIM PROGRESS


asigură o protecţie eficace împotriva insectelor cu aparat bucal de rupt şi masticat

cât şi a celor care înţeapă ţesuturile şi sug seva

produsul prezintă şi efect acaricid

datorită mirosului, produsul are efect repelent asupra gărgăriţei florilor la măr

se utilizează în combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)-0,075% şi a

afidelor ( Aphis spp.)- 0.075-0,1%


La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la

temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a

pomilor.

NOVADIM se poate combina cu piretroizi de sinteză pentru mărirea rapidităţii de

acţiune. În vederea menţinerii sub control a unui spectru cât mai larg de insecte, se recomandă

a fi inclus în scheme tehnologice de combatere, în alternalţă cu Mospilan 20 SG, Nissorun 10




80

WP, Talstar 10 EC. Se pot realiza astfel economii însemnate în special prin reducerea

numărului de tratamente pe sezon.

NOVADIM nu este fitotoxic pentru plantele de cultură la dozele recomandate. Se va

evita aplicarea în timpul înfloritului deoarece este toxic pentru albine.

În sol şi apă se degradează repede şi nu prezintă efecte de bioacumulare în mediul

înconjurător.

ACTARA 25 WG

Caracteristici tehnice

- sistemic, se misca in planta acropetal si translaminar.

-absorbtia foarte rapida in planta face ca insectele sa fie controlate la putin timp dupaefectuarea tratamentului (ex. In cazul afidelor primele simptome apar la 15 min. dupa

aplicare).

este eficace impotriva tuturor stadiilor mobile ale insectelor.

-produsul se aplica in conformitate cu avertizarile locale, pentru fiecare cultura si daunator, la

depasirea pragului economic de daunare.

-recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului

- Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum)

- Viespea merelor ( Hoplocampa testudinea)

- Păduchele verde al mărului (Aphis pomi )

- Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella)

- Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

- Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara)

- Doza omologata : 150 g/ha

KARATE ZEON


Actiune de soc, reziduala si repelenta.

Produsul este un insecticid piretroid, deosebit de eficient, cu o puternica actiune de

contact si ingestie asupra unei game largi de daunatori. Dupa aplicare substanta activa

penetreaza rapid cuticula insectei actionand asupra sistemului nervos, daunatorii inceteaza sa

se hraneasca, dupa care paralizeaza si mor.




81

Formularea speciala, incorporararea ingredientilor in formatiuni denumite “Zeoni”,

face ca produsul sa aiba o durata mai lunga de actiune decat un piretroid cu o formulare

conventional de tip EC sau WG, imbunatatinduse si profilul de mediu.

Karate Zeon se aplica prin stropiri, la avertizare, in timpul perioadei de vegetatie.

Pentru a se asigura un efect maxim de combatere se recomanda o acoperire cat mai

buna si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul

zilei, cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intense.

- se recomandă în combaterea următorilor dpunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella)

-Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella, Leucoptera

malifoliella)

-Omida paroasa (Hyphantria cunea)

-Afide (Aphis spp.)

-Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha)

VERTIMEC 1,8% EC


-Vertimec 1,8% EC patrunde rapid in planta si formeaza un depozit activ ce asigura un control

al daunatorilor pe o perioada lunga de timp.

-Avand un efect translaminar foarte bun, protejeaza si suprafata netratata a frunzelor. Vertimec

1,8% EC actioneaza asupra daunatorilor, in principal prin ingestie, si distruge adultii si larvele

care se hranesc cu partile tratate ale plantei.

-Vertimec 1,8% EC are, de asemenea, si o activitate partiala de contact.

- Dupa tratamentul cu Vertimec 1,8% EC, daunatorii paralizeaza imediat, dar maximul de

mortalitate este obtinut in 3-5 zile.

Aplicare in perioada de doua saptamani dupa scuturarea petalelor pentru a asigura un control

de lunga durata

-se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului

- -Acarainul roşu al pomilor ( Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha)

-Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae)

-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)

- Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare




82

CONFIDOR OIL SC 004

-se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus)

-a oualor hibernante ale afidelor

- acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi)

Doza recomandată -22,5l/ha sau 1,5%

-insecticid sistemic, recomandat la dezmugurire

-aderenţa sporită la suprafaţa plantei

-durată lungă de acţiune

-nu este fitotoxic pentru culturile recomandate.

CALYPSO 480 SC

-se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella)

-Gărgăriţa florilor de măr ( Anthonomus pomorum)

-Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

-Afide ( Aphis spp.)

-Viespea marului ( Hoplocampa tesdtudinea)

-Molia marmorată a mărului ( Phyllonorycter blancardella )

Doza recomandata- 300ml/ha, sau 0,02%.


-acţiune de lungă durată, 14 zile la viermele merelor şi 35 de zile la afide

-efect ovicid foarte bun

-selectivitate foarte bună faţă de insectele polenizatoare (albine, bondari, paraziţi, pradători)

DECIS MEGA 50 EW


- piretroid de sinteză acţionează prin contact şi ingestie

-are efect repelent şi de şoc

-protejează cultura timp de 7-10 zile

-- se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%)

- Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)




83

PROTEUS OD 110


- are actiune multipla: sistemica, de contact si de soc.

-actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocand desfasurarea activitatilor vitale.

- are un spectru larg de activitate si permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la

insecticide din alte grupe chimice.

-formularea de ultima generatie dispersie în ulei (OD) confera produsului o aderenta si o

patrundere în planta a componentei sistemice superioare celorlalte formulari

- combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %

6.2. FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALEMĂRULUI

Grupa chimică Produs comercialBoala

controlatăObservaţii

anilino-pirimidinemaxim 4 tratamente/an

ciprodinil Chorus rapăn + făinare 2-3 tratamente/sezonEfect şi asupra moniliozeiActiv de la 50C

Ditiocarbamaţimaxim 4 tratamente /an – dăunători pentru insectele utile (păianjeni prădători)

mancozeb Dithane M45 Utilizarea mancozebului este permisă până la

15 iunie propineb Antracol rapăn Singur sau în amestec cu Zato (strobilurine)Efect secundar impotriva acarienilor

fluazinam Fosetil aluminiu Aliette Foc bacterian Compatibil cu majoritatea insecticidelor şi

fungicidelor, cu excepţia celor pe bază dedicofol şi cupru Nu este compatibil cu îngrăşămintele foliare cuazotStimulează mecanisme de apărare ale plantei şinu generează rezistenţă

CupriceChampion 50WP

Kocide 101

(hidroxid cupru)

Funguran OH50WP

Cupru 50% Blue Shield 50WG

Foc bacterian

IBS (Inhibitori ai Biosintezei Sterolilor) maxim 4 tratamente pe andifenoconazol Score rapăn + făinare penconazol Topas propiconazol Bumpertriadimenol Shavit 25 ECfenarimol Rubigan rapăn + făinaretebuconazol Folicur Solo făinare + rapăn Se recomanda efectuarea unui test de

compatibilitate biologică, deoarece la unele

soiuri (Golden) pot apărea fenomene defitotoxicitate




84

StrobilurineMaxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv

Kresoxim metil Stroby rapăn + făinare Nu este dăunător pentru polen trifloxistrobin Zato rapăn + făinare Maxim 3 tratamente preventive dar nu

consecutiveUtilizat împreună cu un produs de contact(Antracol, Euparen Multi – caz în care doza sereduce la 75%) şi în alternanţă cu Folicur Multi,Clarinet sau Folicur SoloIn tratamente înaintea recoltării are eficacitatefaţă de patogenii de depozit

sulfamide tolilfluanid Euparen Multi rapăn + făinare Efect secundar acaricid (după 2-3 tratamente)

Nu afectează populaţiile de insecte utilePentru prevenirea bolilor de depozit – la sfârşitul programului de stropiri se asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa pereţilor celulari)Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen Multi(buton roz, scuturarea petalelor, fructe de 2cm) Nu este compatibil cu produse alcaline (zeama bordeleză sau sulfocalcică). Intervalul întretratamente cu produse alcaline şi cele cu EuparenMulti = 10 zilePentru amestecuri cu formulări lichide se impuneefectuarea unui test de compatibilitate

Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact)

Tolilfluanid + tebuconazol Folicur MultiInainte şi după înflorire, la avertizareIn programe antirezistenţă – în alternanţă custrobilurine (Zato)

Fluquinconazol + pirimetanil Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn

Trifloxistrobin + tolifluanid Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice sau decontact cu mod de acţiune diferit

Miclobutanil + captan Systhane C PUTriadimenol + folpet Shavit F

71,5WP

rapăn + făinare

6.2.1. Strategii de prevenire a aparitiei raselor patogene rezistente

apariţia formelor rezistente se datorează, în principal, utilizării excesive a aceluiaşifungicid, în tratamente succesive şi pe parcursul mai multor ani; în acest fel anumiţi

indivizi ai populaţiei îşi măresc capacitatea de a supravieţui în condiţiile unei presiuni

fungicide. În general, în astfel de situaţii, boala nu mai este controlată cu programele

de tratament clasice şi există riscul de a proceda la mărirea dozei de produs comercial,

ceea ce antrenează, evident, înmulţirea indivizilor rezistenţi şi aplicarea unor programe

de control cu costuri mai mari.




85

Strategii

îmbinarea mijloacelor de control (agrotehnice, igienă culturală, chimică, biologică)

cea mai uzuală măsură, în cadrul controlului chimic, constă în alternarea produselor

fungicide

Atenţie: se alternează produsele care aparţin unor grupe chimice diferite (au

mecanisme diferite de acţiune) şi nu cele la care diferă denumirea comercială dar care

aparţin aceleiaşi grupe chimice

Alternanaţă: utilizarea în tratamente succesive a unor produse care fac parte din grupe

chimice diferite şi au mecanisme de acţiune diferite; de obicei se alternează un

fungicid sistemic cu unul de contact

în general, riscul apariţiei patogenilor rezistenţi este mare la fungicidele sistemiceÎn cazul patogenilor mărului deja s-a semnalat: rezistenţă la strobilurine, Inhibitori ai

biosintezei sterolilor, anilinipirimidine (rezistenţă de teren) - Venturia inaequalis,

rezistenţă la antibiotice - Erwinia amylovora ; rezistenţă de laborator - Monilinia

fructigena, Podosphaera leucotricha

Pentru reducereac riscului apariţiei fenomenului de rezistenţă au fost formulate

amestecuri (un produs de contact + unul sistemic)




86

Sursa: Guidelines for Integrated Pome Cultivation 2007 (Agrios)

PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în CODEX 2004, “*” după apariţia CODEX-ului 2004)

GrupaProdusulcomercial

Substanţa activă Doza/conc. Agenţii patogeniTimp

de pauză0,2% prefloral

0,04% postfloral Erwinia

amylovoraAlcupral 50 WP

Cupru metalic50% sub formă de

oxiclorură decupru 0,3%

Venturiainaequalis

*AuroraCupru 25% din

hidroxid de cupru0,3%

Erwiniaamylovora

Blue shield 50WG

Cupru 50% 0,2 % prefloral Erwinia

amylovora

0,5% Erwinia

amylovoraBouillie bordelaise

Cupru metalic

20% sub formă desulfat de cupruneutralizat 0,5% prefloral

Venturiainaequalis

Bouillie bordelaiseWDG


sulfat de cupruneutralizat

0,5% Erwinia

amylovora

Champion 50 WPHidroxid de cupru

cu 50% cuprumetalic

0,2% prefloral0,04% postfloral

Erwiniaamylovora

*Cosavet 80DF Sulf 80% 0,3% Podosphaera

leucotricha

CTK sulf 80 Sulf 80% 0,3%

Podosphaera

leucotricha

0,3%Venturia

inaequalis*Cuprin 77WP

Cupru 50% subformă de hidroxid

de cupru 0,2% prefloral0,04% postfloral

Erwiniaamylovora

Cupritim 50 PU Cupru 50%0,2% prefloral


amylovora

0,35%Venturia

inaequalisCuproxat flowable 190g/l cupru

0,35% prefloral Erwinia

amylovora


amylovoraFunguran OH 50WP

hidroxid de cupru

cu 50% cuprumetalic 0,3%

Venturiainaequalis

Helmoxi 50 WP Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia

amylovora

Kocide 101hidroxid de cupru

cu 50% cupru0,2% prefloral


amylovora

0,3%Venturia

inaequalisKocide 101 50PU Cupru 50%

0,2% prefloral0,04% postfloral

Erwiniaamylovora

*Kocide 2000Hidroxid de cupru

53,8%0,25% prefloral

Erwiniaamylovora

Kumulus S Sulf 80% 0,3% Podosphaeraleucotricha 4

Produseanorganice

Microthiol Sulf 80%0,7% prefloral0,3% postfloral

Podosphaeraleucotricha

4




87

Microthiol specialSulf micronizat

80%0,3%


*Oxicupral Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia

amylovora

Sulfat de cupru

98-99,5% sulfat de

cupru cu 25-25,3% cupru

metalic

0,5% Venturiainaequalis

*Sulfomat P Sulf minim 93% 20,0kg/ha Podosphaera

leucotricha

*Sulfomat PU Sulf 80% 0,3% Podosphaera

leucotricha

*Sulphur 80WG Sulf 80% 0,3% Podosphaera

leucotricha


amylovoraSuperchamp250SC

250 g/l cuprumetalic (sub formă

de hidroxid decupru) 0,2%

Venturiainaequalis

Thiocon 80 PU Sulf 80% 0,4% Podosphaera

leucotricha

Thiocon 98 PP Sulf 98% 20kg/ha Podosphaera

leucotricha

Thiovit Jet 80WG Sulf 80% 0,3% Podosphaera

leucotricha

Vitra 50 WP50% cupru din

hidroxid de cupru0,04%

Erwiniaamylovora Erwinia

amylovora*Zeamă bordelezătip “MIF”


CuSO4

0,5%Venturia

inaequalis

Antracol 70WP Propineb 70% 0,2-0,3% Venturiainaequalis 28

Dacmancoz 80WP Mancozeb 80% 0,2%Venturia

inaequalis

0,2%Venturia

inaequalis28

Dithane Neotec 75WG

Mancozeb 75%0,2%

Monilinia fructigena

28

0,2%Venturia

inaequalisDithane M-45 Mancozeb 80%

0,2% Monilinia fructigena

Mancozeb 800 Mancozeb 80% 0,2%

Venturia

inaequalis

*Manzate 75DF Mancozeb 75% 0,2%Venturia

inaequalis

Novozir MN 80 Mancozeb 80% 0,2%Venturia

inaequalis

Polyram DF Metiram 80% 0,25%Venturia

inaequalis21

Thiram 80 WP Tiram 80% 0,3%Venturia

inaequalis10

Trimangol 80 PU Maneb 80% 0,3%Venturia

inaequalis28

0,2%Venturia

inaequalis

Ditiocarbamaţişi derivaţiai tiramului

Vondozeb Mancozeb 80%0,2%





88

0,2%Venturia

inaequalisVondozeb 75 DG Mancozeb 75%


Winner M 80 Mancozeb 80% 0,2% Venturiainaequalis

Bavistin 50 DF Carbendazim 50% 0,05-0,07%Venturia

inaequalisVenturia

inaequalisBenomyl 50 WP Benomil 50% 0,07%


VenturiainaequalisCarbendazim 500

SCCarbendazim

500g/l0,1%


Venturiainaequalis*Carbezim 500SC

Carbendazim500g/l

0,1% Podosphaera

leucotrichaVenturia

inaequalisDerosal 50 SC Carbendazim 50% 0,07


Venturiainaequalis

Goldazim 500 SCCarbendazim

500g/l0,07%


Venturia

inaequalis*Practic 500SC Carbendazim500g/l

0,1% Podosphaera

leucotrichaVenturia

inaequalis14

0,1% Podosphaera

leucotricha18Topsin 70 PU

Tiofanat metil70%


21

Venturiainaequalis

Derivaţi aiacidului carbamicşi benzimidazoli

*Topsin AL 70PU

Tiofanat metil70%

0,1% Podosphaera

leucotricha

Delan 750 SC Ditianon 750g/l 0,035-0,05% Venturiainaequalis

21

Delan 500 SC Ditianon 500g/l 0,065%Venturia

inaequalis21

Delan 700 WDG Ditianon 700g/kg 0,05%Venturia

inaequalis

Chinone

Delan 75 WP Ditianon 75% 0,05-0,075%Venturia

inaequalis21

Bravo 500SCClorotalonil

500g/l0,25%

Venturiainaequalis

*FungistopClorotalonil

500g/l0,15%

Venturiainaequalis

Karathane FN 57 Dinocap 25% 0,1% Podosphaeraleucotricha 21

Derivaţi ai benzenuluişi fenolului

Karathane LC Dinocap 350g/l 0,06% Podosphaera

leucotricha21




89

*Odeon 720SCClorotalonil

720g/l0,1%

Venturiainaequalis

*Odeon 820WDCClorotalonil

82,5%0,08%

VenturiainaequalisVenturia

inaequalis 14Dicarboximide Captadin 50PU Captan 50% 0,25% Monilinia fructigena

14

0,25%Venturia

inaequalis14

Captan 50WP Captan 50%0,25%


14

Venturiainaequalis

14Captan 80WP Captan 80% 0,16%


14

*Captomat Captan 50% 0,25%Venturia

inaequalis

Folpan 50 WP Folpet 50% 0,2%Venturia

inaequalis21

Folpan 80 WDG Folpet 80% 0,15%Venturia

inaequalis

Merpan 48SC Captan 480g/l 0,2Venturia

inaequalis

0,2%Venturia

inaequalis14

Merpan 50WP Captan 50%0,25%


14

Merpan 80WDG Captan 80% 0,15%Venturia

inaequalis

Merpan AL 50 PU Captan 50% 0,2% Venturiainaequalis Penicillium

expansumGleosporium

album

Magnate 50ECNA

Imazalil 500g/l 0,09% depozit

Botrytis cinerea

Nimrod Bupirimat 250g/l0,05% preventiv

0,07-0,1% Podosphaera

leucotricha30

Venturiainaequalis

28Rubigan 12EC Fenarimol 120g/l 0,04%


28

Venturiainaequalis

28

Diazine şiheterocicli diverşi

Rubigan 12CE Fenarimol 120g/l 0,04% Podosphaera

leucotricha28

Bumper 250 CEPropiconazol

250g/l0,03%


*Cavaler 250ECPropiconazol

250g/l0,03%


Venturiainaequalis

*Domark 10ECTetraconazol

100g/l0,027%


Venturiainaequalis

Triazoli şiimidazoli

Folicur SOLO 250EW

Tebuconazol250g/l

0,05% Podosphaera

leucotricha




90

0,2%Venturia

inaequalis*Impact 25 Flutriafol 250g/l

0,015% Podosphaera

leucotricha

*King 250EW

Tebuconazol

250g/l 0,05%

Podosphaera

leucotrichaVenturia

inaequalis Nustar 20 WG Flusilazol 20% 0,0125%


Venturiainaequalis

Orius 25EWTebuconazol

250g/l0,05%


*Propizol 25ECPropiconazol

250g/l0,03%


Sanazole 250CEPropiconazol

250g/l0,02%


0,01%Venturia

inaequalisScore 250 EC

Difenoconazol250g/l

0,01% Podosphaera

leucotricha

Shavit 25 ECTriadimenol

250g/l0,05%


Venturiainaequalis

Sumi – 8 12,5WPDiniconazol

12,5%0,015%


Venturiainaequalis

14Systhane 12E

Miclobutanil

125g/l0,04%

Podosphaeraleucotricha 14

Venturiainaequalis

Systhane ForteMiclobutanil

240g/l0,02%


*Tebucur 350EWTebuconazol

250g/l0,05%


Venturiainaequalis

Trifmine 30WP Triflumizol 30% 0,03% Podosphaera

leucotrichaVenturia

inaequalisVectra 10SC Bromuconazol100g/l

0,03% Podosphaera

leucotricha

*Alleato 80WGFosetil de

aluminiu 80%0,3% la înflorit

Erwiniaamylovora

Aliette 80WGFosetil de


Erwiniaamylovora

0,3% la înflorit Erwinia

amylovoraAliette 80WP

Fosetil dealuminiu 80%

0,25% pepiniere Phytophthora

cactorumVenturia

inaequalis

Diverse

Ardent 50SC Kresoxim metil500g/l 0,013% Podosphaeraleucotricha




91

Venturia

inaequalis0,02%


Chorus 75WG Ciprodinil 75%

0,02% *Monilinia spp.

Efuzin 500SC Dodine 500g/l 0,06%Venturia

inaequalisVenturia

inaequalisEuparen Multi50WP

Tolilfluanid 50% 0,16% Podosphaera

leucotricha

*Fosbel 80PMFosetil de


ErwiniaamylovoraVenturia

inaequalis*Ringo L

Metaminostrobin20%

0,066% Podosphaera

leucotrichaVenturiainaequalis

Stroby DFKresoxim metil

50%0,01-0,013


Syllit 400SC Dodine 400g/l 0,13%Venturia

inaequalis

0,1%Venturia

inaequalisSyllit 65WP Dodine 65%

*Monilinia fructigena

Venturiainaequalis

Zato 50WGTrifloxistrobin

50%0,01%


Venturiainaequalis

ClarinetPirimetanil 150g/l+ fluquinconazol

50g/l0,1%


DacfolinPropiconazol

250g/l + procloraz100g/l

0,02% Podosphaera

leucotricha

Venturiainaequalis*Flint Multi

68,8WG

Trifloxistrobin6,3% + tolilfluanid

62,5%0,1-0,125%


VenturiainaequalisFolicur Multi

50WP

Tebuconazol250g/l + procloraz

100g/l0,075%


KonkerVinclozolin 250g/l

+ carbendazim165g/l


21

Orthocid Super60PU

Captan 15% +Cu(OH)2

Erwiniaamylovora

0,35%Venturia

inaequalisPolisulfură de

calciu Tip“M.I.F.”

3% sulf tiosulfuric

+ 12% sulf polisufhidric 2,0%

Podosphaera

leucotricha

Produsecomplexe

Shavit F 71,5WP Triadimenol 1,5%+ folpet 70%

0,2% Venturiainaequalis




92


Venturiainaequalis

Shavit F 72WDGTriadimenol 2% +

folpet 70%0,2%

Podosphaera

leucotrichaVenturia

inaequalis*Soleyou

clorotalonil 550g/l+ carbendazim

100g/l0,2%


Systhane C PUCaptan 46,5% +

miclobutanil 3,5%0,1%

VenturiainaequalisVenturia

inaequalis*Sulfocupron510SC

Cupru 210g/l (subformă de

oxiclorură decupru) + sulf

300g/l

0,6% Podosphaera

leucotricha

BIBLIOGRAFIE

1. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.

Bucureşti, 2004.

2. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.




93

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livadade măr

Minodora TUDOSE, Fulvia Florica VLAD

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului

de tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor

biologice (utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a

masculilor), aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de

dăunare.

Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

presupune îmbinarea următoarelor elemente:

- folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor;

- cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger;

- aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare;

- aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale;

- folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru

protejarea faunei utile (naturală şi lansată);

- utilizarea diferitelor metode biologice;

- utilizarea metodelor biotehnice;

- utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea,

pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.);

- specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);

- alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor

fitosanitare;

- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia

de cultură.

1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un

element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică

riguros materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve ( Buprestidae,

Scolytidae, Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi

( Ipidae) şi patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwiniaamylovora etc.).




94

2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în

producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată.

Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de

momentul pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii,

timpurii, mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă.

Dintre soiurile de măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2

(rezistenţă bună la rapăn), Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima

(rezistenţă la făinare şi foarte rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi

făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi

rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare), Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi

potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger).3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea

populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de

dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte

negative directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare.

4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o

componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului.

Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată dincauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la

atacul diferiţilor patogeni ( Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis).

Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care

atrag după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi

organisme mai rezistente faţă de pesticide.

Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la

momentul optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului

înconjurător, tratamentele se vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic

corect.

Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se

asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor

de afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste

3000 de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara

noastră fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide

aplicate în scopul combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor




95

specii) determină reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o

atenţie deosebită PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma

tratamentelor chimice populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de

înmulţire, însă speciile de coccinellide nu mai apar în coloniile de afide.

Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled,

fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele

din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc

efectele negative ale chimizării.

Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în

perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate

tehnologică şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare.5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o

aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de

protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau

parazitează insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea

substanţelor biologice active.

Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele

aspecte:- cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;

- stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;

- instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;

- introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni.

Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella

perniciosi care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie

de 90 %. De asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoaredin livezile de pomi (specii ale genului Cydia).

De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae,

Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae,

Vespidae, Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările

insectivore, păsările de pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în

menţinerea dăunătorilor sub pragul economic de dăunare.




96

Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile,

bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă

următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin -

0,1%, Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor ( Hyphantria cunea, Lymantria dispar,

Tortrix viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN

CA 2 – 0,2 % ( Hyphantria cunea, Cydia pomonella).

În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de

protecţie presupun:

- utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);

- utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);

- reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;- introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;

- eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;

- utilizarea substanţelor biologic active;

- monitorizarea dăunătorilor;

- folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.

6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali

specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor),dar şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate.

Feromonii sexuali sintetizaţi în laborator şi utilizaţi în practică au dat rezultate

spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent,

principalele utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii

dinamicii populaţiilor şi avertizării.

7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a

tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice.

Aceasta se poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice),

sensibilitatea soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a

sursei de infecţie din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor,

fazele fenologice de dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la

infecţii, condiţiile climatice, pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc.

8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât

multe elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor

dăunătoare.



Program CE

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din cultura de măr (model fen

Nr.crt.

FenofazaLuna/decada

Dăunatorii/patogenii de combătutProduse

recomandate

1Repaus

vegetativmartie/3

Păduchi ţestoşi,Oua de: afide, purici meliferi, acarieni,insecte defoliatoare ( Malacosomaneustria, Lymantria dispar ) etc.

Făinare (Podosphaera leucotricha),rapăn (Venturia inaequalis), monilioză

( Monilinia sp.)

Polisulfura decalciu

Înataca

A

2 Dezmugurit aprilie/1

Oua de acarieniAdulţi hibernanţi (Sciaphobus squalidus, Anthonomus pomorum), larve hibernante

( Adoxophyes orana, Euproctischrysorrhoea, Aporia crataegi), larve

eclozate ( Lymantria dispar )Foc bacterian ( Erwinia amylovora),făinare ( Podosphaera leucotricha)

Acaricide ovicide

Produse pe bază de

uleiuri minerale

Produse cuprice, produse pe bază de

sulf

Ta

RăzScutu

T

3Buton roşu –deschiderea

primelor floriaprilie/2

Adulţi de Hoplocampa testudinea,Stigmella malella, Leucoptera

malifoliella, Lyonetia clerckella, Phyllonorycter blancardella

Foc bacterian ( Erwinia amylovora),

rapăn (Venturia inaequalis)

Inhibitori aimetamorfozei

Produse cuprice,

strobilurine

Lucrmo

(AAtra

410-15% flori

deschiseaprilie/3

Foc bacterian ( Erwinia amylovora),făinare ( Podosphaera leucotricha), rapăn

(Venturia inaequalis)

Produse cuprice, produse pe bază defosetil de aluminiu, produse complexe




550% florideschise

aprilie/3 Foc bacterian ( Erwinia amylovora)Produse cuprice,

produse pe bază defosetil de aluminiu

6100% florideschise

aprilie/3 –mai/1

Foc bacterian ( Erwinia amylovora)Produse cuprice,

produse pe bază defosetil de aluminiu

7

Inceputulscuturării

petalelor (10-15%)

mai/2

Afide, insecte defoliatoare, viespeamerelor, larve de inelar, larvele fluturelui

cu abdomenul auriuFoc bacterian ( Erwinia amylovora),

făinare ( Podosphaera leucotricha), rapăn(Venturia inaequalis)

Insecticide selective

Produse cuprice, produse complexe(fungicid de contact

+ sistemic),strobilurine,

fungicidecarbendazimice

O

8Creştereafructelor0,5-2 cm

mai/3

Viermi ai fructelor (Cydia pomonella)

Afide, insecte defoliatoareFăinare ( Podosphaera leucotricha),

rapăn (Venturia inaequalis)

Lansarea parazitului

Trichogrammaembryophagum

Insecticide selectiveProduse complexe

(fungicid de contact+ sistemic)

Obfer

9Fructe cu

diametrul de2,5-3 cm

iunie/1

Păduchele din San Jose, lepidoptere,afide ,etc.

Făinare ( Podosphaera leucotricha),rapăn (Venturia inaequalis)

Organofosforice

Produse complexe(fungicid de contact

+ sistemic)

Obscomb



Program CE

10Fructe cu

diametrul de4 cm

iunie/2

Păduchele din San Jose, lepidoptere,afide, acarieni etc.

făinare ( Podosphaera leucotricha), rapăn

(Venturia inaequalis)

Piretroizi de sinteză

Produse complexe(fungicid de contact

+ sistemic)

Obfer

vie

11Fruct demărimenormală

iulie-august

Lepidoptere (defoliatori, viermi aifructelor)

Făinare ( Podosphaera leucotricha),rapăn (Venturia inaequalis),

Inhibitori aimetamorfozei

Ditiocarbamaţi, produse complexe(fungicid de contact

+ sistemic)

Ap pomi

A

12Intrarea

fructelor în pârgă - coacere

august – septembrie

Monilinia spp. DicarboximideAdun

1395-100 %

frunze căzuteoctombrie/3

Păduchi ţestoşi, insecte defoliatoare,afide etc.

Foc bacterian ( Erwinia amylovora),rapăn (Venturia inaequalis), monilioză

( Monilinia fructigena)

InsecticideorganofosforiceProduse cuprice

Arătu

P

Scou

Adude

Adu

Dist

*** Numărul de tratamente aplicate în perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteorologice, rzona respectivă, precocitatea/tardivitatea soiurilor etc.




100

BIBLIOGRAFIE

1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea

acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection

Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986.

2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996.

3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres,

Bucureşti

4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din România,

vol. II, 259-284.

5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică

Bucureşti.

6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed. Ceres,

Bucureşti, 1990.

7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002

8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004

9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. , Bucuresti

, 2004

10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres,

Bucureşti.

11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor

agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991

12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999.

13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti ,

2003.

14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000.15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări

practice, Bucureşti, 2000,

16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1992.

17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P.

Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,

Bucureşti. Pag. 315- 326.




18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a dăunătorilor

în pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea plantelor, pag. 39,

10/2002.

19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al

arborilor ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64.

20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85,

pag. 37.

21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth

regulators, 251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative

Chemical and Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York.

22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor( Erwinia amylovora). Teză de doctorat, 2003.

23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.

Bucureşti, 2004.

24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.

brosura pomosat 2008

Documents