Filum BryophytaFilum Bryophyta

Se cunosc aproximativ 23 000 de specii de briofite care includ hepatice şi musci. Cei mai mici muşchi, care apar după ploaie pe pământul neacoperit de vegetaţie, au numai 1 – 2 mm mărime şi-şi desfăşoară ciclul de dezvoltare în câteva săptămâni. Muşchii din turbării au un rol foarte important fiindcă produc aciditatea caracteristică şi împiedică dezvoltarea bacteriilor şi fungilor favorizând depozitarea carbonului organic.

Apa este esenţială pentru briofite în procesul sexual. Nici o briofită nu are xilem şi floem, dar multe briofite au celule speciale care conduc apa cu sărurile minerale (numite hidroide) şi seva elaborată (numite leptoide).

Clasa Hepaticatae

-aproape 6 000 de specii de plante mici şi greu de observat

Ord. MarchantialesFam. Marchantiaceae

Talul este lamelar, cu simetrie dorsoventrală, mai mult sau mai puţin ramificat dichotomic.

Marchantia polymorphaMarchantia polymorpha-tal târâtor, ramificat mai mult sau mai puţin dichotomic. -median talul este uşor concav şi delimitat de o linie (ca o nervură) mai închisă la culoare.-Pe faţa superioară a talului se observă figuri în formă de romb, la mijloc cu câte un por. Romburile corespund camerelor aerifere.-Pe faţa inferioară a talului sunt rizoizi aşezaţi pe două şiruri de o parte şi de alta a crestei mediane.-În partea superioară a talului se află ţesutul asimilator, constituit din spaţii aerifere, numite camere asimilatoare sau aerifere ce conţin peri asimilatori-Planta se înmulţeşte prin propagule, care se formează în coşulete pe suprafaţa superioară a talului.

MARCHANTIA

• Organele sexuale (anteridiile şi arhegoanele) se dezvoltă pe taluri diferite (planta este dioică) în organe numite gametangiofori (arhegoniofor şi anteridiofor).

• Anteridioforul are un pedicel terminat cu un disc lobat, cu 6-9 lobi largi şi rotunjiţi, prevăzut pe partea superioară cu mulţi pori mici (fiecare por corespunde unei camere anteridiale în care există câte o anteridie ovală, pedicelată în care se formează anterozoizii spiralaţi şi biflagelaţi).

• Arhegonioforul are un pedicel terminat cu un receptacul de obicei cu 9 braţe lungi şi înguste, dispuse stelat. Între acestea sunt 8 şiruri de arhegoane. În jurul fiecărei serii de arhegoane se află un înveliş numit pericheţiu.

• După fecundare rezultă oul (zigotul) din care se dezvoltă sporogonul format din setă (pedicel) şi capsulă.

Marchantia

Clasa Musci

• Cuprinde un număr mare de specii. Plantele au corpul (gametofitul) diferenţiat în tulpiniţă, frunzişoare, fixat de substrat prin rizoizi.

Subclasa SphagnidaeCuprinde muşchi lipsiţi de rizoizi.

Ordinul SphagnalesFam. Sphagnaceae

Sphagnum nemoreum

Tulpiniţe ramificate, cu ramuri în smocuri (câte 2-6) şi fără rizoizi. Tulpiniţele cresc în mod continuu, în timp ce partea lor bazală moare şi se carbonizează lent (datorită mediului acid) transformându-se treptat în turbă.

Frunzişoarele sunt alcătuite dintr-un singur strat de celule şi sunt dispuse altern pe tulpiniţă şi ramuri. Sunt sesile fără nervatură, ascuţite şi cu marginile răsucite spre vârf.

Celulele limbului sunt de două categorii: unele vii cu clorofilă, înguste şi lungi, numite clorociteclorocite, iar altele mari, moarte fără clorofilă cu membrana prevăzută cu îngrosări inelare şi cu pori, numite hialocitehialocite sau hidrocitehidrocite. Prin pori hialocitele absorb apa care se ridică astfel în lungul tulpiniţei. Datorită acestor structuri muşchiul de turbă înmagazinează o cantitate de apă de 25 de ori mai mare decât greutatea sa în stare uscată.

La extremitatea tulpiniţelor se formează, pe ramuri diferite, anteridii şi arhegoane. După fecundarea oosferei va rezulta un embrion din care ia naştere sporogonul. Capsula sporogonului nu are setă, dar are la bază o prelungire sub formă de picior numită pseudopodiu, care aparţine gametofitului.

Subclasa Bryidae

Sporogonul este alcătuit din setă lungă şi capsulă. Capsula se deschide la maturitate printr-un opercul (căpăcel) sau prin rupere

Ordinul PolytrichalesFam. Polytrichaceae

Polytrichum communaePolytrichum communae - muşchi de talie mare atingând 20-40 cm înălţime.- Aparatul vegetativ (cormoid) este format din tulpiniţe erecte, simple pe care se găsesc frunzişoare alterne, nervate, alcătuite dintr-o parte bazală subţire şi hialină (teaca) ce se prelungeşte cu un limb lanceolat, lung, ascuţit şi puternic dinţat pe margine. În partea inferioară a tulpiniţei sunt rizoizi pluricelulari de culoare brună.

Polytrichum – secţiune prin frunzişoară

• Arhegoanele şi anteridiile se dezvoltă în vâful tulpiniţelor (muşchiul este dioic).

• Din zigot se dezvoltă sporogonulsporogonul alcătuit din setă şi capsulă. În creştere sporogonul rupe peretele arhegonului din care rămâne la baza setei o vaginulă, iar pe capsulă o "căciuliţă" numită caliptră ori scufie.

• Capsula este formată din urnă, acoperită cu un căpăcel (opercul) terminat cu un rostru. La baza urnei există o porţiune, care aparţine setei, mai dilatată numită apofiză.

• Intr-o secţiune longitudinală prin capsulă se observă, în centrul urnei, o coloană numită columelă, care se lăţeşte la vârf într-o membrană numită epifragm. Epifragmul acoperă sau închide urna. În spaţiul dintre urnă şi columelă se află ţesutul sporogen învelit într-un manşon numit sac sporifer.

• Pe marginea urnei sunt dinţişori scurţi, care formează peristomul. Dinţişorii închid şi deschid urna apăsând sau nu asupra epifragnului după cum atmosfera este umedă sau uscată.