A se considera situa?ia omniprezenta a doua teorii A ?i B, unde A este versiunea cea mai simpla a teoriei, care se potrive?te cu datele, iar B este o versiune a lui A augmentata cu elemente adi?ionale care nici nu imbunata?esc, nici nu dauneaza problemei. Principiul briciului lui Occam ne sfatuie?te sa indepartam elementele suplimentare din B, ramanand cu versiunea mai simpla A.Deoarece pentru orice teorie exista un numar infinit de varia?ii care sunt in mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosit in mod implicit in orice cercetare ?tiin?ifica. De exemplu, a se vedea teoria faimoasa a lui Isaac Newton privind "ac?iunea ?i reac?iunea". O teorie alternativa ar fi: "pentru fiecare ac?iune exista o reac?iune egala ?i opusa, cu excep?ia zilei de 12 ianuarie 2055, cand reac?iunea va avea intensitate injumata?ita". Aceasta adaugire aparent absurda violeaza principiul briciului lui Occam deoarece este o adaugire care nu este necesara. Intr-adevar, fara o lege precum briciul lui Occam, nu ar exista nici o justificare filozofica sau practica pentru savan?i ca sa enun?e orice teorie in fa?a competitorilor ei care sunt ca numar infini?i. Prin urmare, ?tiin?a nu ar mai putea sa faca deloc prognoze.Dificultatea in cazul briciului lui Occam consta in faptul ca aceasta nu specifica, ?i nici nu este intotdeauna clar, care teorie este mai simpla. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezinta decat o preferin?a estetica pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerata riguroasa. Exista abordari matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezulta din analiza bayesiana ?i teoria informa?iei care urmaresc sa cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferen?a numita lungimea minima a mesajului.Lama lui Occam nu afirma ca cea mai simpla explica?ie este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularita?i ?i excep?ii. Principiul falsificabilita?ii afirma ca orice excep?ie care poate fi reprodusa in mod veridic trebuie sa invalideze cea mai simpla teorie, ?i ca argumentul urmator, in ordinea simplicita?ii, care poate sa incorporeze excep?ia in ca parte a teoriei trebuie sa fie preferat in locul primei. Dupa cum a afirmat Albert Einstein: "Scopul ultim al oricarei teorii este de a asigura ca elementele de baza ireductibile sa fie cat mai simple posibil ?i reduse ca numar, fara sa trebuiasca sa renun?e la reprezentarea adecvata chiar ?i a unui singur experiment".