black tribuna · În plinã civilizaþie a divertismentului, ºi în cvasi-absenþa unei susþineri...

TRIBUNA 136

PANTONE 5569 - vverde

PANTONE 5569 - vverde11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 mm a i 2 0 0 8 2 lei

Salman

Ru

shd

ie C

onflictu

l naraþiu

nilor

Judeþul Cluj

În apãrarealui Avram Iancu

Francisc László

Vian

u Mureºan

Ilustraþia numãrului: Bienala Internaþionalã de Gravurã Experimentalã, ediþia a III-a

Ion Pop

Interviu cuPetru Popescu

Alicja Snoch-Pawlowska (Polonia)

Aurel Sasu

György Kurtágla Cluj

În plinã civilizaþie a divertismentului, ºi în cvasi-absenþa unei susþineri entuziast-voluntare amecenatului privat autohton, actul artistic real -

actul de culturã, în genere - pare a se gãsi într-unsuav proces de iremediabil reflux. Cu toate acestea,ardenþii promotori ai Bienalei Internaþionale deGravurã Experimentalã îºi asumã exerciþiul/riscul(re)suscitãrii atenþiei unui public blazat, circumspectºi mal-(in)format, victimã a pseudo-super-ofertelor„hot” ºi „cool”, ori purtãtor al unor inconturnabileprejudecãþi, înspre domeniul mereu viu, fertil alartei experimentale.

„Ce este experimentul în gravurã” ºi „cât sepoate experimenta rãmânând totuºi în domeniul deexprimare al gravurii” - sunt întrebãrile cheie(re)lansate de cãtre iniþiatorii Bienalei (Olivia Niþiº& Ciprian Ciuclea) tuturor artiºtilor preocupaþi deprocesul redefinirii conceptului de gravurã încontext contemporan. Menite a deschide apetitul dereflecþie, creativitatea ºi spiritul ludic alparticipanþilor (ºi nu numai), aceste apeluri la un„noncomformism bine temperat” pornesc dinintenþia explicitã a echipei organizatoare de apractica noi breºe în universul gravurii „clasice” -perceput drept închis ºi osificat - evitat de tot maimulþi dintre artiºtii contemporani alergici la maiorice tip de constrângere, dornici de a se comunicaintegral ºi imediat fãrã a investi prea mult înasumarea unei discipline tehnice dificile ºi riguroasesau în materiale de lucru costisitoare.

Prin lentila novatoare a experimentului -conform pertinentelor observaþii ale preºedinteiJuriului Bienalei - Liviana Dan, dimensiunea socialãa gravurii, iniþial potenþatã de gradul ridicat dereproductibilitate nealteratã a mesajului ei îndeobºte„militant” ºi de real impact vizavi de o masã largãde receptori se converteºte, beneficiind de aportulnoilor (multi)media la forma mai detaºatã, „sine iraet studio” a unui dialog „politically correct”,personalizat, angajând sensibilitãþi comunicaþionalespecifice, în numele unei democratizãrii a culturiivizuale fãrã precedent istoric, ºi care, în modparadoxal, face din actul artistic un fenomen înacelaºi timp individualizant ºi globalizant,absorbind în egalã mãsurã miturile ancestrale ºimiturile modernitãþii tehniciste.

Dupã ce vreme îndelungatã a adus elogiiserialitãþii ºi s-a strãduit sã limiteze drastic efectelehazardului survenite în procesul tehnic deobiectivare, punându-ºi statutul de artã multã vremesub semnul întrebãrii, gravura, îmbrãcându-se înhaina sa de zi cu zi, experimentalã, intrã – ºi princontribuþiile unor plasticieni pictori, sculptori sau

ceramiºti - sub umbrela generoasã a postmodernitãþirevendicându-ºi condiþia de unicat ºi dreptul de acoabita cu multe alte tehnici în economiaobiectului/procesului artistic vizat (printul digital,colajul, instalaþia, tehnicile foto/video, º.a.).„Perfecþiunea” execuþiei tehnice trece treptat într-unplan secund, accentul deplasându-se cãtrecomunicabilitatea ºi expresivitatea imaginii, spretridimensionalitate, apoi pe concept ºi pecapacitatea de a demonta percepþii rutinizate.

Încerci aici sentimentul reconfortant cã arta,cultura româneascã – postcolonialã - are resurselenecesare de a ºterge rãnile lãsate de cei peste 50 deani de dictat comunist, cã a ieºit dinprovincialismul ei opac ºi, astfel, întrezãreºti cãundeva, în filigran, renaºte conºtiinþa apartenenþeisale la o comunitate culturalã central ºi est-europeanã cu vechi ºi bogate tradiþii, ceea cenumeroasele prezenþe pe simezele ei - din Polonia,Ucraina, Lituania, º.a. - o dovedesc cu prisosinþã.Marea varietate a modalitãþilor de abordare plasticãregãsitã aici, departe de a crea confuzie sauangoasã, este mai degrabã tonicã, lãsând sãtransparã opþiunile unui juriu de selecþie exigent,deschis spre noutatea tehnicã ºi conceptualã.Expoziþia de gravurã experimentalã contemporanãromâneascã din cadrul Bienalei, alãturi depersonalele menþionate, pãstreazã ºi ea aceleaºistandarde calitative prin prezenþa lucrãrilor maimultor generaþii de artiºti autohtoni consacraþiinternaþional, sensibilizându-ne asupra existenþei, înpofida conjuncturilor istorice nefaste, a unui anumefir roºu în arta experimentalã româneascã, niciodatãcompromis/abandonat. Expoziþia celei de-a treiaediþii a Bienalei consacrã prin ea insãºi un veritabil,reuºit experiment.

22 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


eveniment

Livius George Ilea

Bienala Internaþionalã de GravurãExperimentalã, ediþia a III-a

Cea de-a treia ediþie a Bienalei Internaþionale de Gravurã Experimentalã organizatã de Asociaþia Euro CulturArt ºiCentrul Cultural Palatele Brâncoveneºti Mogoºoaia, cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor, în intervalul 29 martie- 27 aprilie a.c., parte integrantã a Anului European al Dialogului Intercultural 2008, prilejuieºte un complex deevenimente culturale: Expoziþia principalã a Bienalei (ce gãzduieºte lucrãrile a 72 de artiºti din 28 de þãri participante),expoziþia personalã a artistului plastic Lisandru Neamþu (România), câºtigãtorul celei de-a doua ediþii a Bienalei, cea alui Kohsei (Japonia) - câºtigãtorul Premiului Special al Juriului din cadrul celei de-a doua ediþii a manifestãrii,acþiunea/performance/instalaþie a plasticianului Ion Tiþoiu (România) ºi o expoziþie de gravurã experimentalãcontemporanã româneascã (expozanþii în ordine alfabeticã: Sandu Adrian, Radu Buriac, Ciprian Chirileanu, CiprianCiuclea, Suzana Fântânariu, Ovidiu Feneº, Peter Madaras, Ovidiu Petca, Bogdan Raþã, Marian Zidaru, Zoiþa). Premiileacordate în cadrul prezentei ediþii ale Bienalei sunt: Premiul Bienalei: Miguel Angel Padilla Gomez (Mexic), PremiulSpecial al Juriului: Ines Matijevic (Croaþia), Premiul Tânãrului Artist: Agnieszka Cholewinska (Polonia) ºi treiMenþiuni: Jose Enrique Porras Gomez (Mexic), Magdalena Uchman (Polonia), ºi Anatoly Fedirko (Ucraina). MembriiEchipei de Proiect a Bienalei sunt: Ciprian Ciuclea (directorul Bienalei), Olivia Niþiº (curatoare), Mihai Zgondoiu(curator), Andreea Micu (asistentã proiect), Cãtãlin Zamfir (voluntar). Din Juriul Bienalei au fãcut parte: Liviana Dan -critic de artã ºi curator la Muzeul Brukenthal, Sibiu (preºedintele Juriului), Ignas Kazakevicius - critic de artã, curator,directorul Bienalei Now Art Now Future (Lituania), Leszek Czajka - artist, directorul artistic al WizyTUjaca Galeria(Varºovia), Alexandru Jakabhazi - grafician (Timiºoara) ºi Ciprian Chirileanu - grafician, directorul BienaleiInternaþionale de Gravurã Micã - Graphium (Timiºoara).

33



TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008 33

editorial

Despre statui, un prozator român acumuitat a scris, într-un titlu de romanproletcultist, cã nu mor niciodatã. Dar s-

au vãzut, ºi mai înainte, ºi de atunci încoace,destule personaje de bronz murind. Unele pedrept, fiindcã nu mai reprezentau, de fapt, penimeni, ori pentru cã aduceau aminte de idolifalºi, de cãlãi cândva daþi drept pildã demoralitate ºi de curaj; altele, rãsturnate de pesoclu de cotropitori cu porniri de vandali ºi deinstrumentele lor din patriile pângãrite; altele, dinprea vinovata ignoranþã sau nepãsare a urmaºilor,care le-au lãsat sã se ruineze. ªi aºa mai departe...

Sunt, însã, ºi cazuri mai ciudate, când statuileîºi ucid, ele însele, a doua oarã, eroii pe carepretind, emfatic, cã îi reprezintã pentru a-i reînviaºi onora cum se cuvine. Atunci, vinovaþi suntartiºtii lipsiþi de har ºi comanditarii lor de aceeaºiteapã – unii propunând produse lipsite de oricevaloare expresivã, ceilalþi acceptând, ignari saumânaþi de interese extra-artistice, lucrãri jignitoarepentru orice ochi cât de cât cultivat. ªi profundofensatoare ºi pentru nobilele figuri pe care aupretenþia cã le reprezintã în efigie ºi simbol.

Unul dintre cazurile cele mai flagrante deomor involuntar în efigie este ºi acela, mult ºizadarnic comentat la vremea lui, almonumentului clujean dedicat, dupã Revoluþie,tragicei ºi exemplarei figuri a lui Avram Iancu.Într-un oraº care se crede capitala culturalã aTransilvaniei a învins, culmea, în vremuri delibertate post-decembristã, dictatura prostuluigust, au câºtigat criterii ridicole precum înãlþimea,nu ca mãsurã spiritualã, ci în metri liniari, iarcreativitãþii viziunii i s-a substituit cliºeul ºiponciful simplificator. Oameni de specialitate înmaterie de artã monumentalã au trebuit sã seplece în faþa necioplirii ºi a jocurilor de culise –,iar rezultatul e cel pe care suntem obligaþi sã-l„contemplãm”, de un bun numãr de ani, într-unadin puþinele pieþe cu adevãrat frumoase aleacestui oraº, între Teatrul Naþional ºi CatedralaOrtodoxã. Niciun arhitect cu simþul rãspunderiin-ar fi putut admite instalarea în centrul acestuispaþiu a unui fals monument, disproporþionat deînalt în raport cu cele douã valoroase repereamintite, ale cãror imagini le taie brutal ºi leacoperã în parte, introducând un factor dedezechilibru neavenit. Foarte urâtã ºi în sine,statuia sculptatã rudimentar ºi cocoþatã ameþitorpe un soclu strâmb ºi greoi, e parcã gata sã-ºiprãbuºeascã pietrele peste bietele tulnicãrese -singurele cât de cât acceptabil desenate - mai

degrabã aeriene, strivite sub povara graniturilor dedeasupra. Iar în ce priveºte modelarea spaþiuluidin jur, la fel de inexpresivã ºi de inadecvatã, cusupradotare în drapele ºi catargele lor – ce se maipoate spune? – Ele sunt expresia aceluiaºi spiritdezechilibrat ºi extremist, care, dacã va fi avut capunct de pornire un patriotism sincer ºi o voinþãde omagiere realã a unor impunãtoare figuriistorice ale României, a sfârºit în penibil, îngrotesc, plantând, de exemplu, steaguri în locurinepotrivite, pe piatra ºi bronzul monumentelor luiMihai Viteazul, Horia, Cloºca ºi Criºancompromiþând, prin exces, însuºi idealul înnumele cãruia au fost iniþiate actele omagiale.Ignoranþa, incultura artisticã, provinciala, mãruntavoinþã dictatorialã a autoritãþilor locale alemomentului, ºi-au spus cuvântul brutal, trecândpeste voinþa pricepãtorilor într-ale artei ºi sfidândelementarul simþ estetic al locuitorilor urbei. N-afost destul, - s-a ajuns, cum se ºtie, ºi la ridicolavopsire în trei culori a bãncilor din parcuri ºiscuaruri, la tri-colorarea meselor din holurilePrimãriei municipale, a þãruºilor de pe margini detrotuare, ba chiar – pentru ca prostul gust ºiindecenþa kitschului sã triumfe - a lãzilor degunoi...

Din fericire, noua conducere a Primãrieiclujene a reuºit sã ºteargã câte ceva din ceea ceera mai strident în spaþiul nostru urban, poluat dereziduurile unor inflamãri ºi arderi „patriotice”paradoxal toxice. Iar la ora la care scriu acesterânduri, administratorii locului par a întreprinde,în cadrul unor lucrãri mai mari de remodelare ºirecuperare estetic-simbolicã a spaþiului publicclujean, ºi reamenajarea pieþei Avram Iancu. Nusunt, însã, semne, cã ridicula ºi jalnica înjghebarece voia sã însemne un omagiu – necesar - pentrumarele tribun ardelean, ar suferi, ea însãºi, vreointervenþie. Or, în zadar se vor face oricâtereamenajãri, dacã „opera” plasticã jenantã prindiletantism ºi lipsã de gust va rãmâne la locul ei,la fel de stânjenitoare pentru localnici ori pentruturiºti, mulþi dintre ei deja avertizaþi despreisprava patrioticeascã din centrul Clujului.

Nu cred – cum nu au crezut nici alþi oamenide litere ºi arte ai Clujului, - cã s-ar întâmplaniciun cutremur dacã zisul jignitor „monument”ar fi pur ºi simplu demolat tocmai pentru cãaduce un afront memoriei tragice a marelui Iancu,ale cãrui „care” trec de mult prin cântec „pedealul Feleacului”. Cu un efort nu simplu,desigur, s-ar putea – ºi ar trebui – sã se gãseascã

un artist ºi operã în stare sã redea mãreþiaautenticã – ºi nu mãrimea în metri liniari - aeroului naþional.

Se ºtie cã, în anii de dupã Marea Unire, existadeja un proiect de statuie ecvestrã de dimensiunirezonabile, armonios înscrisã în acelaºi spaþiu. Pecal sau nu, ar fi cuviincios, în orice caz, sã prindãcontur un Avram Iancu pe care urmaºii sã-l poatãsimþi aproape, sã-l primeascã cu adevãrat printreei, cãrora sã le vorbeascã din bronzul saumarmura lui în chipul cel mai direct ºi maifamiliar. Cãci se ºtie de ce ruºinoasã întâmpinarede cãtre ai sãi a avut parte, la vremea lui, imediatdupã înfrângerea revoluþiei din 1848. I s-a oferit,la masa de pominã din Câmpeni, relatatã încuvinte de neuitat de cãtre tânãrul AlexandruPapiu Ilarian, vinul cel mai prost, a fost dezavuatca vagabond ºi nebun de chiar familia sa, lãsat înzdrenþe ºi bãtut de pãrinþii „dezonoraþi”, desigur,de isprãvile fiului, obligat sã-ºi poarte, rãtãcitor,tristeþea ºi amãrãciunea marginalizãrii ºi aexcluderii pânã la moarte.

De aceea, mai degrabã decât pe culmi destâncã pompos-retorice, îl vãd pe tragiculpersonaj cu mult mai apropiat de pãmânt ºi,poate, de un izvor, mai curând cu un fluier înmânã decât cu o spadã, ori aºezat între cele douã,fãrã artificioase fântâni arteziene, recãpãtând cevadin aura miticã a „pãsãrii fãrã somn care catã sãse facã om”, din strofa popularã proiectatãsimbolic de un Blaga. ªi îmi vine acum în mintegestul, frumos ºi emoþionant în simplitatea lui, alportughezilor, care l-au aºezat în bronz pe marelelor poet mondial Fernando Pessoa pe terasacafenelei din Lisabona, adesea frecventatã de el,printre scaune ºi mese reale, cu un scaun debronz alãturi, pe care se poate aºeza oricine,oricând...

Vom fi, oare, în stare, în momentul încã preaceþos ºi tulburat pe care-l trãieºte lumearomâneascã, sã facem acest efort de realãreparaþie simbolicã, de omagiu autentic, meritatde multã vreme de acest tulburãtor protagonist alistoriei noastre naþionale? Ar fi un bun prilejtocmai acesta, al reamenajãrii spaþului urbanclujean. Rãmâne doar sã se se ia decizia cuvenitã,pentru a se ºterge astfel, cât se mai poate ºterge,din petele stridente de care a avut parte Clujulunui naþionalism de duzinã, provincial ºi, în fond,compromiþãtor ºi dezonorant, cum spuneam,pentru însãºi ideea naþionalã.

Dar, vai, - se va spune - se apropie alte alegeri,iar cetãþeanul român ardelean, foarte sensibil laemblemele naþionale, ar putea interpreta oasemenea „demolare” ca pe un gest scandalos ºiun atentat la memoria noastrã cea mai scumpã.Numai cã aceloraºi cetãþeni li s-ar putea deschideochii, de cãtre condeie inspirate ºi prin mijloacede informare cât mai accesibile, asupra a ceea ces-a întâmplat, ºi cu ce efecte, prin instalareaurâtului ºi jignitorului produs de piatrã ºi demetal dintre Catedralã ºi Teatru. Paralel, desigur,cu prezentarea unor alte proiecte vrednice deatenþie. Altminteri, statuia care tulburã acumarmonia pieþei Avram Iancu va rãmâne încã animulþi, poate mai bine anturatã de un decorredesenat, însã neclintitã în... necioplirea eistridentã. Va avea, oare, cineva dintre autoritãþicurajul sã ia decizia de a ºterge încã o patã de pefaþa unui oraº cãruia i se promite prin semne totmai convingãtoare, sã (re)devinã unul dintremarile repere ale civilizaþiei ºi culturii româneºtirepuse în pas cu Europa nouã? – Mã tem cã nu.

Ion Pop

În apãrarea lui Avram Iancu

Derek Michael Besant (Canada)

Alexandru EcovoiuCei trei copii – MozartIaºi, Editura Polirom, 2008 (ediþia a II-a)

Citind povestirile lui Alexandru Ecovoiu, mi-am dat seama cã volumul Cei trei copii-Mozart(Polirom, 2008), aflat deja la o a doua ediþie, e unvolum incredibil de uºor de tradus ºi de receptatoriunde în lume. Pentru cã aceste povestiri vindintr-un timp nedefinit, ºi un spaþiu asemeni,pentru a lua forma unor legende parabolã,potrivite oricãrui cititor modern. Sunt povestirifãcute sã „te prindã” de la prima lecturã, numaibune pentru antologii ori ediþii de buzunar;povestiri cu succes la publicul larg, dornic depilde ºi mistere, dar ºi cu prizã la mofturoºiicititori ai literelor de pretutindeni. Arborelegenealogic al acestui volum îºi plimbã tentaculele,puternic ºi sigur, în solurile miºcãtoare aleAmericii de Sud, hrãnindu-se vizibil din seva

realismului magic, un „realism” care ezitã întreformulele deja clasice ale unor Borges, Cortázar,Roa Bastos sau Bioy Casares ºi variantele„europenizate”, gen Dino Buzatti sau ArtoPaasilinna.

Alexandru Ecovoiu scrie despre singurãtate, fiecã e vorba de testamentul caligrafului fãrã mânadreaptã, fie cã povesteºte iubirea ratatã dintreDonna Iulia ºi vânãtorul de lupi albi sau descrie,kafkian, sindromul G. – boalã a singurãtãþii caînstrãinare de propria imagine. Toate povestirilesunt, în realitate, tatonãri ale acestei singurãtãþi cetransformã biografiile comune în legendeatemporale. De unde se poate trage concluzia cãacest volum e de fapt un dicþionar, un inventar desingurãtãþi: o singurãtate a creativitãþii ieºite dincomun, care se transformã în invidie ºi dorinþã derãzbunare (Cei trei copii-Mozart), o singurãtateontologicã, care sfârºeºte într-o moarte devenitãspectacol, moarte prostituatã de dragulautenticitãþii cinematografului (ºoseaua), o

singurãtate a aºteptãrii iubirii ce refuzã sã seîntoarcã (Vãnãtorul de lupi albi), dar ºi osingurãtate a ceasornicarului borgesian cemeºtereºte un caleidoscop al destinului comun, înpovestirea Ceasornicarul; toate aceste nuanþe alesingurãtãþii, culminând cu aceea a Labirintului desticlã – acolo unde toþi bãrbaþii îºi încearcã vitejiaºi puterea, dar de unde nu s-a întors nimeni,niciodatã. Însã volumul nu-ºi configureazãcoerenþa doar tematic. Existã spaþii de legãturãîntre texte; zvonurile ºi biografiile celebre circulãîntre povestiri asemeni cãlãtoriilor prin vise fãcutede vânãtorii prinþesei khazare Ateh. Se zvoneºtecã ceasornicarul l-ar fi cunoscut pe vânãtorul delupi albi, unul dintre copiii-Mozart atinge operfecþiune a simþirii nuanþelor doar cu buriculdegetelor asemãnãtoare simþirii rotunjimilor încaligrafia celui fãrã mâna dreaptã, Erika, dinFemeia solarã, cunoaºte preceptele copiatuluidintr-o scriere anterioarã a soþului, cea desprecaligraful oficial al cetãþii medievale, dar ºi pefemeia din povestirea Femeia solarã, scrisã tot desoþul ei. Pânã la urmã e o miºcare de cerc închisîntre textele lui Ecovoiu, fiecare dintre eletrimiþându-te, asemeni unor note de subsol, laalte texte citite în acelaºi volum. Tehnica, nicinouã, dar nici uzatã, dã senzaþia unui spaþiupalimpsest, în care sentimentul de déjá-lu devinereconfortant, dar ºi securizant pentru cititor.

Însã nu toate povestirile meritã o a douaediþie. Unele, ca Sindromul G. sau Labirintul desticlã, par neterminate, „rezolvate” mult prea uºor

44



44 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

cãrþi în actualitate

ªerban FoarþãHonorificabilitudinitatibusTimiºoara, Editura Brumar, 2007

Deºi a scris o carte despre presã,analizându-i cele douã regimuri (diurn ºinocturn, pasã-mi-te) ºi, deºi este (sau a

fost), din câte ºtiu, profesor la Facultatea deJurnalisticã din Timiºoara, ªerban Foarþã nu e unsimplu ziarist nici atunci când se strãduieºte sãdevinã unul, publicând periodic la gazetã.Discursul publicistic presupune, mai întâi detoate, un stil pe cât posibil neutru, în carelimpezimea ºi denotaþia fac legea. AutorulAfinitãþilor efective este, dimpotrivã, un estet pursânge, pentru care rãsucirea frazei conteazãuneori mai mult decât informaþia propriu-zisã, însprijinul cãreia aruncã adesea în joc o erudiþiefrustrantã, împinsã în unele cazuri aproape depedanterie. În eseistica lui Foarþã, virgula estestãpânã, ea dã tonul ºi creeazã acea sincopare afrazei, îmbibatã de intercalate, specificã autorului.Oricine s-ar încumeta sã aplice reþeta ar claca,pentru cã e nevoie de o inepuizabilã elasticitateca sã poþi sã rãmâi permanent proaspãt sucind înfo(a)rþã sintaxa, topica, potrivind cuvintele înasonanþe ghiduºe. E vorba despre un manierismcare pustieºte totul în jur, nepermiþând ºi altorasã se bucure de suculentele delicii ale estetismuluieseistic. Pe urmele lui Foarþã calcã, mai mult orimai puþin timid, Luca Piþu sau O. Nimigean, darredundant, primul, ºi parþial al doilea.

Atunci când se hotãrãºte sã-ºi adune în volumtextele aºa-zicând jurnalistice, pe care le-a publicatcu spor vreme de mai bine de doi ani într-uncotidian de pe malul Begãi, rafinatul scriitor

înþelege prea bine cã nu referinþele concrete,legãtura lor cu contingentul recognoscibil vorstârni interesul, ci aspectul expresiv. Elmãrturiseºte cu francheþe aceste lucruri, ce þin deevidenþã, într-un preambul al respectivului op(inspiraþi adânc ºi declamaþi cu grijã:Honorificabilitudinitatibus, editura Brumar): “nusunt un veritabil gazetar, fiind, cel mult, unpublicist domestic, fãrã redacþie, nici reacþieimediatã la ceea ce numim eveniment”. De altfel,cine i-a citit volumul de poeme-colaj din 2000,Erau ziare, evenimente, ºtie bine la ce se poateaºtepta atunci când în vizorul acestui virtuoz alscrisului intrã un anumit ºablon textual.

În cazul volumului pe care-l comentez cuîntârziere aici, pretextul jongleriilor stilistice, descurtã, însã intensã respiraþie, este, de cele maimulte ori, mai curând calamburul, jocul lexical,paradoxul decât cutare eveniment politic sausocial, cu ecou în presa scrisã ºi nu numai. Iatã,de pildã, cam care ar fi maniera lui Foarþã de acomenta unele litigii dintre ambasadorul S.U.A. ºiconducerea de atunci a þãrii: “Ce zicea numitulMichael Guest, atrãgându-ºi grabnicul protest alpremierului Nãstase cel modest? Ce ziceaambasadorul Guest, provocând, ca ºi alþi domnidin West: Scheele, Moor sau George (ofBudapest), replica premierului modest (ºi-asãracului Iliescu cel onest)? Cã politica, la noi e-un palimpsest: dacã rãzui scrisul manifest, dai dededesubtul malonest, ce transpare-n filigran, peºest, – acest infrascris fiind un test al corupþieicare,-n Bucharest, nu-ºi gãseºte, pânã azi, arest, cise coace,-n tihnã, ca, sub þest, alba/ neagrapâine…” Dincolo de predispoziþia ludicã aautorului, ironia condimenteazã benefic paginagazetei (ca ºi pe cea a tomului), direcþionând

atenþia cititorului cãtre melosul frazei mai curânddecât cãtre informaþia transmisã. Prin urmare, aºa-numita publicisticã a lui ªerban Foarþã este, voit,una “pour les connaisseurs”, transpirând unrafinament elaborat care se refuzã de facto unuilector îngãlat ºi cu ticuri de receptare neexersate.

Evident, autorul nu se dã în lãturi nici de la aparodia barbarismele lingvistice contemporane,amestecând stilurile, deteriorând premeditatlimbajul comun ºi oferind adevãrate mostre dekitch: “Alãturi, medicool, amicool comun, se camfãcuse mangã. I-am însoþit pe amândoi, cuschimbul, prin cooloarul umed ca tainiþele uneicoole, la unicool closet cu apã (apã pe jos) ºiunisex. Nu cunoscusem anterior coolisele acestuisit (absent pânã atunci, ºi dupã, din aria meacurricoolarã), pe care becool singuratic le ecleratot mai spectral, – dar aveam nasul cooltivat”. Etc.etc. Este, desigur, o cale de a sancþiona, cuamuzament, excesele de inculturã actuale.

Altfel, Foarþã împinge estetismul pânã la ascrie un articol despre faptul cã scrie un articol,în lipsa unui subiect demn de a scrie un articol.Paradoxal sau nu, un astfel de text dã în vileagtrãsãtura definitorie a acestei culegeri, ce stã subtitlul baroc din Sheakespeare: nici nu e nevoie desubiect, referentul este abolit, ceea ce conteazã emai ales jocul. Un joc inteligent, dibaci, careapropie ingenuul Honorificabilitudinitatibus (maiexersaþi, mai exersaþi, o sã va iasã pânã la urmã…Mie îmi reuºeºte ºi e, credeþi-mã, de efect!Studentele mele sunt impresionate.) deprecedentele Afinitãþi – selective sau efective.

HonorificabilitudinitatibusBogdan Creþu

Valentin Derevlean

„Cine omoarã azi un ceasornicar mâine rãstoarnãprimarul!”

55



55TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Andrei Gamarþeu spun dragosteBucureºti, Editura Vinea, 2007

Programatic, pentru Andrei Gamarþ (eu spundragoste, 2007) poezia reprezintã o formã desolidarizare cu semenii, în virtutea unui

„umanism” ce ar putea sã surprindã în contextulunei culturi care a început sã-ºi spunã, de maimulte decenii, „post-umanistã”, dar pe care autorulîl afirmã tranºant ºi fãrã complexe: „ºi dacã aceastãcarte se va dovedi cea mai bunã carte de poezie peanul 2007, nu e pentru cã e scrisã f. bine, ci pentrufaptul cã e despre om ºi pentru om. Eu nu îl zeific,nu îl condamn, eu îl ascult ºi îl iert. Omul are toatãcompasiunea mea, toatã dragostea mea”. De aici –una din mãrcile particulare ale discursului luiGamarþ: un soi de neoromantism în cheie ingenuã,în virtutea cãruia dragostea este ridicatã ladimensiunile unui panaceu, devine remediul tuturorsuferinþelor, în timp ce fiinþa umanã îºi dobândeºtecaratele de nobleþe prin capacitatea sa nelimitatã dea iubi: „mama îmi spune în jurul meu/oamenii morde cancer/Zâna de la et. 4 nu mai iese din casã/i-aucedat rinichii în 2-3 zile Zâna nu va maifi//(...)oamenii mor de cancer iar eu/eu am sã-þicumpãr flori multe flori/dar asta nu enimic/dragostea e mai puternicã/ºi noi vom facecurat în grãdinã/aºa cum îþi place/ºi Zâna va coborîsã ne vadã/buzele mele trebuie sã vindece oamenii”(eu spun dragoste). Raportându-se astfel maidegrabã polemic la retorica „mizerabilistã” apromoþiei fracturiste, autobiogafiile lirice ale luiAndrei Gamarþ nu vor mai explora sordidul,scabrosul sau pestilenþialul, ci acele experinþe caredezvãluie vulnerabilitatea comunã a tuturoroamenilor în faþa morþii de unde se nasc iubirea ºicompasiunea: „toþi îl ºtiu pe andruºa/el se trezeºtedimineaþa/când totul e de sticlã/ºi ascunde mâna înpãr//andruºa nu se teme de moarte/el se teme sãputrezeascã/o datã viermii au venit/la andruºa învis ºi vorbeau încet/ºi spuneau despre andruºa cã efrumos” (andruºa începe). Sentimentul jubilaþieivitaliste, elanurile adolescentine, au, la rândul lor,tendinþa de a se disipa aproape instantaneu,transformând gestul de tandreþe într-o miºcareprotectivã, care încearcã sã neutralizeze rãcealaneantului, ce se insinueazã pânã ºi în mijloculexploziilor de luminã ºi de vitalitate: „mergemînainte minunile sunt multe/am cãmaºa descheiatãºi soarele/ne aratã drumul//o albinã se aºeazã pefloare/cerul e senin ca o plimbare cu tine într-unoraº mort/au promis fericire/au spus apã caldã întot oraºul//brusc lumina e aºa de puternicã/ºiparcã vreau sã te apãr” (la cald). Astfel încât – dinperspectiva poetului – rostul zilei pare a fi doaracela de a anunþa noaptea, lumina conþine germeniiîntunericului, cãldura constituie doar un preludiu alfrigului, iar presentimentul precoce al morþii devineobsesie: „mama în loc sã se facã frumoasã/spalã ºigãteºte toatã ziua/eu în loc sã mã simt bine/mãgândesc la asta/ºi asta aratã ca un continent//ieriam vãzut un cadavru/în rochie de mireasã/ºi el eramai puternic decât orice suflet//Mã întorceam dela cimitir/aparent liniºtit/cu piciorul am lovit opiatrã/soarele mã orbea ºi pãrea cã plâng/aºteptamautobuzul ºi nimic nu mã deranja//cred cã amajuns acasã f târziu/aproape a doua zi” (grouse). Învirtutea acestei obsesii, viziunile lui Gamarþ seîntunecã, vor fi acum sumbre ºi anxioase, capãtãaerul unor peisaje apocaliptice pe al cãror fundal sedesfãºoarã spectacolul exterminãrii universale, iarautobiografismul alunecã pe nesimþite spre fabulos:„nu plânge andruºa casele se prãbuºesc/acolo

trãiesc oamenii/nu nu nu/râmele grase se târãsc înjurul meu ºi în jurul copacilor//ºi vor muri înpaturile lor calde/ºi copiii striviþi în hãinuþele lorcolorate/sub blocurile de beton/ºi jucãriile lorîmprãºtiate sub blocurile de beton/ºi nici nu vorapuca sã se sperie sub blocurile de beton” (nu).Aceeaºi obscuritate malignã (care – asemeneaplumbului bacovian – are proprietatea de a serãspândi pretutindeni) invadeazã ºi þesuturileumane, provocând încetinirea proceselor vitale pânãaproape de colaps, ciudate „paralizii” ale fibrelorsufleteºti, astfel cã jubilaþia vitalistã se transformãîntr-o contemplaþie obositã: „am senzaþia ceea/cândnu poþi face nimic/când stau cu tine pe malulmãrii/ºi îmi miroase a þarã//te apropii ºi eºtideparte/þii mâna la spate/sã nu mã supãr/þii mânala spate/sã nu mã tem/te apropii aºa ºi eºtideparte/mai departe decât cele mai frumoaseculori/decât cele mai fericite gânduri/acolo tustrângi în pumn pânã te doare/niºte fire de iarbã ºispui/cã apa seamãnã cu un fierãstrãu ruginit/cãmai bine nu intrãm în apã” (fire de iarbã). Lacapãtul acestei „rãciri” progresive a plasmeisomatice, corpul nu mai este decât un depozit desubstanþã glacificatã, un inventar de pieseanatomice, a cãror miºcare e convulsivã, agonicã:„iatã frigul iatã corpul meu iatã/tot ce am astãzi/denu ar fi aºa de urât o fiarã se pregãteºte/sã sarã dinel/iatã corpul meu se pregãteºte sãmoarã/(...)mâinile sunt cu mine picioarele sunt cumine/capul stã pe gât umerii mei îngheaþã gâtulmeu tremurã/capul meu e o bucatã de gheaþã încare se vede/cum creºte iarba ºi se întinde dupãvântul din primãvarã/dar mâinile mele sunt cumine ºi totul se vede/mâinile mele leagãnã unciocãnaº rece” (totul se vede). În asemenea poeme,care transcriu - ca niºte fiºe de observaþie –degradarea energiilor organice, presentimentulagoniei ºi al descompunerii, poezia lui AndreiGamarþ îºi atinge (dincolo de „programul” – poatecam naiv – al autorului) cotele cele mai înalte:„când vei pleca am sã mã ascund/ºi gândacii debucãtãrie se ascund/boschetarii se ascund însubsoluri/apã caldã/aerul plin de amintiri capul înbaia plinã/ah ce trup frumos am sã arunc pefereastrã/ah ce ochi sãlbatici am sã dau pestecap/viermi viermi de o ºchioapã încolãciþi/petrupul meu alb ca prima zãpadã/apã caldã/apãcaldã/ (un câine rãu dimineaþa). Nu ºtiu dacã elreuºeºte sã fie – aºa cum ºi-a propus – un „poet aloamenilor”, însã este, în mod cert, un poet alentropiilor ºi al catastrofelor biologice ºi un poet al„fiinþei pentru moarte”. ªi totuºi, versurile sale nuau nimic deprimant, cãci – aºa cum spuneam –conºtiinþa fragilitãþii extreme a fibrelor omeneºtiface pertinente miracolul vieþii ºi miracolul clipei,frigul ºi întunericul nu fac decât sã reveleze cãldura,lumina ºi dragostea, iar angoasa morþii redevine,dupã ce ºi-a epuizat toate toxinele, explozie devitalitate: „andruºa vrea la armatã/andruºa eîndrãgostit/memebrele lui sunt niºte armestraºnice/de iubit//andruºa vrea la armatã/sã fie rasîn cap/somn uºor andruºa/somn uºor/capul tãutrebuie gãurit/soarele stã în soare/rãzboiul s-aterminat//andruºa vrea sã moarã/andruºa nupoate/andruºa vrea sã moarã/andruºa e nemuritor”(Boys Chorus). Aici trebuie cãutatã partea cea maioriginalã a acestui poet, pe care îl socotesc cea mainotabilã apariþie din poezia basarabeanã a ultimilorani ºi – înainte de toate – poet în toatã putereacuvântului.

Octavian Soviany

Ziua ºi noapteapentru modul în care s-a construit intriga lor.Altele, precum Spleen sau Femeia solarã suntbanale, scrise prost, palide aproximãri aletextelor „tari” din volum. Rãmân 4, 5 textereprezentative, foarte bine conduse, atât tehnic,cât ºi tematic, cu o frazare lucratã, jocuri decuvinte nãstruºnice, personaje conturate atentpentru a prinde aura de mister ºi descrieripoetice care dau dovada mâinii autorului. Ceeace se poate reproºa povestirilor reuºite,judecând într-un mod destul de „îngust”, einfluenþa mai mult decât vizibilã a scriitorilorsud-americani. Dar, atâta timp cât textele luiEcovoiu îºi menþin doza de ingeniozitate ºi defarmec personal, influenþa fiind mai multtehnicã, cred cã o asemenea acuzã ar finefondatã ºi, poate, imposibil de demonstrat,dacã acceptãm o intertextualitate inerentãliteraturii postmoderne. Cele 4, 5 proze meritãde citit ºi de inclus în antologii: viaþaceasornicarului pãrãsit de nevastã, care-ºi dedicãtot restul zilelor fabricãrii unui orologiu ceindicã nu timpul, ci evenimentele importanteale comunitãþii (fie ele rele sau bune), pildavânãtorului de lupi albi, în care nimeni nu aveaîncredere ºi care moare ucis de fiarele vânate,poate ºi pentru a demonstra ulterior dovadacaracterului sãu, cei trei gemeni geniali,talentaþi în trei domenii diferite, dar niciodatãîn cel dorit, ºi care încearcã din greu sã seanihileze unul pe altul, sau ciudatul testamental caligrafului oficial, apropiat de legendã, dar ºide o fenomenologie a caligrafiei (ºi situatundeva în vecinãtatea copistului oficial al luiEu, Supremul) sunt texte care-ºi pun amprentape imaginaþia cititorului ºi deschid, totodatã,apetitul pentru fantasticul domol, bine temperatde autor. Ecovoiu ºtie cã e bine sã pãstrezi unechilibru în intriga prozelor ºi, de aceea,influenþa realismului magic nu e decisivã.Textele sale nu pornesc la drum pe tãrâmulnostru pentru a o continua pe celãlalt, sunt maidegrabã aproximãri ale trecerii dinspre realînspre fantastic, aflate în apropierea poveºtilorpentru copii, poate a legendelor medievale. E oanumitã apetenþã pentru pildã, pentru moraladin subsolul textului ºi aceastã trãsãturã îlîndepãrteazã pe Ecovoiu de maeºtrii prozeiscurte sud-americane. Scrise lejer (o „scãdere” aprozei Caligraful îmi pare a fi tocmai aceastãlejeritate a scriiturii, parcã prea situatã înlimbajul comun), dar cu multe jocuri stilistice,fragmente de poem în prozã (vezi de pildãConvieþuirea mea cu Erika), destinate maidegrabã cititului de plãcere, decât celui despecialitate, povestirile din volumul Cei treicopii-Mozart îºi permit luxul de a însoþicititorul oriunde de-a lungul unei zile. ªi acestlucru nu e puþin, gândindu-ne la proza scurtãromâneascã din ultima vreme ºi la capacitateaei de a te fermeca de la primele pagini. LuiEcovoiu îi reuºeºte, ce-i drept, doar în unelepãrþi ale volumului prezent, însã dã senzaþia cãar putea-o face pe parcursul unui întreg cuprinsde carte. Dacã se va reîntoarce la acest gen„minor” ºi poate la timpul fragmentat alcititorului contemporan, predispus parcã pentruproza scurtã, nu cred cã o vom regreta. Dacãnu, tind sã cred cã vom pierde un povestitorcapabil sã cucereascã repede publicul oricãreilimbi în care s-ar traduce aceste texte.

G. Cãlinescu reliefeazã caracterul ficþional alIstoriei ieroglifice ºi afirmã cã majoritateacelor care au rãsfoit aceastã operã s-au

arãtat interesaþi de substratul istoric ºi au luat înserios, ca document, fiecare punct, în ciudafaptului cã „punctul de plecare e bãtãtor la ochi,ºi oricine vede cã fãrã a destãinui mult peste ceeace se ºtie, romancierul s-a complãcut în ficþiune”1.Criticul nu are nicio îndoialã cã Istoria ... e, defapt, un roman. Porneºte tocmai de la aceastãpremizã. În ceea ce priveºte arta narativã a luiCantemir, G. Cãlinescu adaugã: „Romanul colcãiede astfel de dovezi de mãiestrii caligrafice,Cantemir cunoaºte toate maºinãriile retoricei ºi lefoloseºte cu exuberanþa unui clasic francez, însã,uneori, cu împiedicare în frazã”2.

Perpessicius se arãta în 1957 de-a dreptulentuziasmat de opera lui Cantemir în general, ºide Istoria ieroglificã, în special: „A sosit, de bunãseamã, timpul ca ºi spiritul sãu sã fie redat patrieiîn toatã plenitudinea multiplelor sale virtuþicreatoare. Aceasta înseamnã, în ce ne priveºte,deci în ordinea celor strict literare, instituirea unorcondiþii cât mai favorabile pentru valorificareaacestei opere literare însãºi, în frunte cu Istoriaieroglificã”3. Dupã ce analizeazã trei pasaje dinopera mai sus amintitã, Perpessicius se întreabã:„Sunt fragmentele acestea spicuite la voiaîntâmplãrii, ilizibile, ininteligibile, ermetice? Nureflectã ele îndeajuns de limpede, oricâte zaimfuristilistice ar acoperi oglinda, chipuri ºi moravuridin trecutul nostru?”. Fireºte, e destul de uºor deghicit rãspunsurile pe care criticul le dãdeapropriilor întrebãri.

Despre chipurile ºi moravurile trecutuluinostru vorbeºte ºi P. P. Panaitescu, convins fiindcã însemnãtatea Istoriei ieroglifice nu constã înpamfletul politic personal împotrivacontemporanilor adversari ai autorului, „ci îndezvãluirea tainelor politice ºi sociale ale vremii,cu adevãruri pe care nu le putem regãsi nicãieriaiurea în literatura noastrã veche”4. Criticul ia îndiscuþie ºi caracterul de operã istoricã al scrierii ºiîl combate, folosindu-se de caracteristicilepamfletului politic care este o scrieretendenþioasã, unde inamicii autorului suntponegriþi, acoperiþi cu invective ºi caracterizaþi.Însã autorul deformeazã voit realitzatea strictistoricã. Scopul lui Dimitrie Cantemir nu constaîn prezentarea pragmaticã a faptelor, ci încaracterizarea satiricã a persoanelor devenitepersonaje. De aici rezultã literaritatea scrierii. P. P. Panaitescu îi combate pe cei care au afirmatcã Istoria ieroglificã ar fi o imitaþie dupãEtiopicele lui Heliodor (I. Milea ºi N. Iorga, dupãcum am vazut deja), aceºtia bazându-se pe unadintre frazele introductive ale lui Cantemir în caredezvãluia tehnica folositã (începutul la mijloc ºimijlocul la început). Dar, „Cantemir nu afirmãdecât cã a urmat acelaºi procedeu stilistic, darnicidecum cã scrierea lui Heliodor i-ar fi fostmodel sau îndemn”5. În afarã de aceasta, autorul„a conceput singur planul acestei scrieri politico-satirice, plinã de alegorii, de animale ca în fabule,de aprecieri politice ºi sociale asupra vremii,

îmbinate cu basme, descrieri fizice de animale.Originalitatea ei nu suferã îndoialã, este o calitatea scriitorului tânãr care a creat nu numai fondul,ci ºi cadrul scrierii sale”. ªi Al. Piru afirmã cãDimitrie Cantemir a împrumutat doar procedeultehnic din Etiopica lui Heliodor, „în rest servindu-se de decoruri din Halima, de mãºti din Bestiarii,de parabole populare ºi de cugetãri din Homer,Horaþiu, Hesiod, Sf. Augustin ºi Miron Costin”6.În opinia criticului amintit mai sus, imaginarulepic al Istoriei ieroglifice este sãrac, talentul luiDimitrie Cantemir reieºind din capacitatea de avedea aspectul grotesc, caricatural, al tuturorlucrurilor, din fantezia umoristicã, dublatã deverva satiricã ºi de gustul ficþiunii fantastice.

Mulþi critici care ºi-au exprimat rezervele ºiobiecþiile faþã de scrierea de care suntem interesaþicu precãdere au purces la analiza operei dinperspectiva unei gândiri teoretice asupraromanului ºi a literaturii, în general,contemporanã lor. Cu alte cuvinte, au nesocotitcontextul în care Istoria ieroglificã a fost scrisã.Pentru a înþelege ºi pãtrunde cu adevãrat o astfelde scriere trebuie recompusã lumea în careCantemir a trãit ºi a gândit, trebuie avute învedere foarte puþinele noþiuni abstracte (dindomeniul literaturii) ce stãteau la bazafundamentului teoretic de la care s-a pornit.Formal, Cantemir se racorda la trecutul europeanºi la prezentul românesc în acelaºi timp. Hiatusuldintre cultura europeanã ºi cea româneascã stã laoriginea decalajului dintre modul în care înþelegealiteratura principele moldav ºi cel dovedit înpracticã de marii scriitori ai secolului al XVIII-leadin Occidentul european. Cantemir este unîntemeietor. Istoria ieroglificã reprezintã nivelulmaxim la care ajunsese scrisul românesc în aceaperioadã. Ea este opera închisã în toate sensurile.Nu a avut urmaºi, iar contemporanii nu puteaudistinge mai mult de pamfletul politic aºezat înprim plan. Pentru cititorul modern nu mai estevalabil acelaºi captatio. El vrea sã desluºeascãsensurile profunde, camuflate, ascunse ºidisimulate, nemaifiind interesat de paradamãºtilor zoomorfe. Aºadar, criticii care au înþelesermetismul ca pe un neajuns al scrierii ºi-auîntemeiat afirmaþiile pe un fundament greºit.

ªerban Cioculescu este de pãrere cã Istoriaieroglificã e cea mai reuºitã lucrare a luiCantemir, „cu toatã þesãtura cripticã apamfletului”. Aceastã „operã involuntar literarã”se dovedeºte a fi foarte importantã datoritãcontribuþiilor aduse limbii, „prin infuzia uneibogate paremiologii, în parte de origine sacrã, darmai ales în sensul cel mai larg popularã, cubinevenite aluviuni orientale la marca noastrãautohtonã”7. Deºi Cantemir nu a intenþionat sãfacã literaturã, crede ªerban Cioculescu,posteritatea ºi-l revendicã datoritã inovaþiilorlingvistice ºi graþie a „ceea ce s-a putut strecura cafantezie ºi creaþie artisticã în lucrãri de altãintenþie”. Credem cã ªerban Cioculescu greºeºteatunci când afirmã cã Dimitrie Cantemir ajungela literaturã în mod involuntar, de vreme cemodelul mãrturisit pe care îl are în vedere

scriitorul este prin excelenþã literar, Eliodor, iarcuvintele din Izvoditoriul cititorului, sãnãtateavertizeazã asupra faptului cã „nu atâta cursulistoriii în minte mi-au fost, pre cât spredeprinderea ritoriceascã nevoindu-mã”.

Întorcându-ne la înrâuririle pe care romanul le-a suportat din exterior, trebuie remarcatã opinialui Mircea Anghelescu referitoare la influenþaorientalã existentã în Istoria ieroglificã: „E foarteprobabil, deci, ca însãºi ideea deghizãrii întregiiacþiuni din Istoria ieroglificã în roman animaliersã fie datoratã unor exemple orientale, cãci nuºtim nimic despre lecturile lui Cantemir dinliteratura europeanã ºi nimic nu ne autorizeazã sãcredem cã modelul urmat ar fi unul din aceastãarie (sã zicem, de pildã, din Le Roman de Renartsau fabulele lui La Fontaine), în timp ce modeleleorientale îi puteau fi mult mai cunoscute”8.Aceastã observaþie contrazice, oarecum, pãrerealui Al. Rosetti referitoare la coexistenþainfluenþelor occidentale cu cele orientale: „Dacãprin gustul pentru apologie, alegorie ºi ficþiune,Dimitrie Cantemir urmeazã modelele literaturiioccidentale din secolul al XVIII-lea, în compoziþiaromanului el stã sub influenþa literaturii turceºti.Acestei influenþe i se datoreazã prezenþa celor 760de proverbe sau sentinþe, inserate la tot locul, încursul povestirii, precum ºi unele particularitãþiale sintaxei ºi vocabularului Istoriei ieroglifice,care asigurã acestei cãrþi un loc aparte în literaturaromâneascã. […] Cantemir nu este numai unmeºter al cuvântului. În munca sa de scriitor, el afãcut apel la literaturile occidentale ºi orientale,pe care le cunoºtea deopotrivã”9. Principelemoldovean era el însuºi o sintezã între spirituloccidental ºi cel oriental. Lectura romanului sãudovedeºte o înþelegere profundã a mecanismelorde construcþie, a structurilor ce conduc spreîntemeierea unei naraþiuni solide, rotunde ceexclude amãnuntele arbitrare. Suntem îndreptãþiþisã afirmãm cã universaliile speciei numite romanau fost deprinse din spaþiul literaturii occidentale,în vreme ce fondul are ºi origini orientale. Întreliteraturile orientului ºi cele ale occidentului existãserioase legãturi formale, subiectele abordate fiinddiferite, provenind din lumi de multe oricontrasatante, cu mentalitãþi distincte.

Manuela Tãnãsescu este interesatã sã observedacã opiniile conform cãrora Istoria ieroglificãeste un roman alegoric sau o fabulãsupradimensionatã sunt conforme cu adevãrul saunu. Cercetãtoarea admite cã în carte existã multescheme alegorice, dar considerã cã niciuna nu seconstituie în motiv central: „ele se succed sau sesuprapun, contribuind astfel la extrema complexi-tate, stufoºenie a cãrþii”10. Istoria ieroglificã nueste o operã alegoricã pentru cã alegoriile setransformã în altceva, îndepãrtându-se de punctullor de plecare ºi pentru cã, prin ficþiune se ajungela spectacolul existenþei, opus caracterului abstractal alegoriei. Acestor douã motive ale detaºãrii dealegorie li se adaugã pamfletul: „Cantemir faceliteraturã, el despoaie persoana devenitã personajde amãnuntele care i se par fãrã importanþã ºiadaugã altele ce contribuie la esenþializare,ferindu-se însã întotdeauna de a ajunge pânã laschemã. Pamfletul intervine pentru a pãstraparticularitãþile necesare satirei ºi caricaturii”11.

Elvira Sorohan vorbeºte despre Istoriaieroglificã în termenii de „roman în travesti” ºi„fabulã extravagantã” ce afirmã „un nou sistemde reflectare a realitãþii încifrat în sensusallegoricus.”12. Cercetãtoarea este de pãrere cãIstoria ieroglificã înnoieºte stilul narativ ºi decide

66



66 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

ªerban Axinte

Dimitrie CantemirUn istoric al receptãrii Istoriei ieroglifice (II)

comentarii

Existã în domnul profesor Dorin Almãºan,spun fãrã putinþã de a greºi, un daimonaproape desãvârºit, acela al creaþiei. Aproape

cã nu existã domeniu al literaturii în care acesta,daimonul, sã nu se manifeste cu vigoare, cuprofesionism, cu bucurie: poezie (Fãrã pretenþii,Sinuciderea se mai amânã), prozã (144.000 km defericire, O singurã viaþã, o singurã moarte), teatrupentru copii, cãrþi pentru copii (Coloreazã ºighiceºte, Vara piticului, Taina cetãþii, Mingea ºiprietenii sãi, Carte cu animale, Anotimpuri cupoveºti), emisiuni radiofonice, monografii (IuliuHaþieganu ºi ideea educaþiei fizice în România, încolaborare cu Albin Morariu, Eroi contemporani,Cutezãtori ai secolului XX, O istorie a exerciþiilorfizice, a educaþiei fizice ºi a sportului, încolaborare cu Gabriel Lupan); dar ºi cãrþi care punîmpreunã universul culturii cu cel al sportului,universul artei (al sculpturii) cu acela al istorieijocurilor sportive (Elogiul prieteniei, în colaborarecu Virgil Ludu, Spirale I (culturã, civilizaþie,sport), Spirale II (repere sentimentale), Homosapiens, homo ludens (idei, opinii, detalii), Ideeade sport în sculpturã.

Aceastã ultimã carte a Domniei Sale - Ideea desport în sculpturã -,, apãrutã la editura „Grinta”din Cluj-Napoca în 2007, ne prilejuieºte rândurilede faþã.

Nu tot trecutul ne aparþine, ci doar acela pecare ni-l asumãm. Nu cã el n-ar exista în burtaimensã a istoriei, în matricea cosmico-pãmânteanãlatent prezentã a lumii. Nu toate câte s-auîntâmplat existã cu adevãrat pentru noi, ci doaracelea pe care ni le aducem nouã înºine înprezenþã. A ni le aduce în prezenþã înseamnã a leda un înþeles. Numai atunci când o anume faptã,un anume gând au un înþeles, numai atunci eleexistã cu adevãrat. Oricând ºi-ar fi avut acesteaînceputul. Despre un trecut adus în existenþã estevorba în cartea dlui Dorin Almãºan. Abia apoidespre istorie, abia apoi despre sport, ºi-abiaatunci despre realul psihic, psihologic al trãiriifaptului existenþial, al unui gest anume scos dintimp, împietrit, înmãrmurit, înbronzat de cãtresculptor prin opera sa.

Într-un anume fel istoria ne-o aducem înprezenþã sub forma mitului. A aceluia deîntemeiere. Sub forma miturilor esenþiale. Putemsã-i spunem ºi altfel mitului: paradigmã, nucleugenerativ, înþeles. În acest sens, cartea dlui

Almãºan este una despre „miturile esenþiale”: alesportului, ale sculpturii, ale vieþii trãite ca „joc”.

Volumul Ideea de sport în sculpturã este, înprimul plan, o istorie a jocurilor sportive, maiapoi a artei sculpturii, a mentalitãþilor, apsihologiei omului aflat în competiþie; a istorieiomului „reînviat” de cãtre daimon-ul creaþieifãptuitã de cãtre autor. Fãptuirea aceasta este înacelaºi timp ºi o hermeneuticã. O înþelegere caredã înþeles.

Cartea de faþã poate fi cititã ºi ca un „roman”,cu personaje reale, cu întâmplãri reale, cudescrieri amãnunþite (sau doar eboºe) alepersonajelor, cu fine analize psihologice, cubiografii venite dinspre istoria factologicã saudinspre artã. Jocul sportiv este un personaj; celcare-l practicã un altul; istoria, biografia acestorasunt de asemenea personaje; sculptura este larândul ei personaj; autorul ei, sculptorul, un altul;biografia, studiile, maeºtrii ºi discipolii, avatarurilevieþii sale devin cu toatele iþe, urzeli în þesãtura„epicã” a cãrþii.

Deºi autorul pãstreazã periodizarea clasicã înistoria universalã, dar ºi aceea a Greciei antice, aHeladei, ceea ce se are în vedere este una de niºã:a sportului (jocului) ºi a sculpturii. Nu în toatecazurile sculpturile avute în vedere sunt propriu-zis sculpturi, adicã nu toate sunt realizate cuscopul bine definit de a reprezenta acest genartistic. În acest caz acestea stau mãrturie desprepracticarea unui sport (joc) într-o anume erãistoricã ºi/sau spaþiu geografic. Mai apoi, nu toatesculpturile ilustreazã un anumit sport (de ex.„David” al lui Michelangelo sau „Gigantul” luiPaciurea), acestea redând corpul uman asupracãruia s-a „lucrat” prin diferite exerciþii, pentru aajunge la o asemenea formã fizicã. Multe dintresculpturi sunt anonime, ele aparþinând unorîndepãrtate vremi ºi ilustrând „începuturile” unuianume sport; iar o parte dintre sculptorii selectaþinu sunt nume de primã mânã ale artei sculpturii.Printre sculptorii care ilustreazã volumul, ºi mulþiromâni.

Cred cã nu existã sport (joc) care sã nu fiecuprins în volum. Ne sunt prezentaþi: arcaºi,alergãtori, boxeri (pugiliºti), înotãtori, schiori,gimnaºti, fotbaliºti, poloiºti, canotori, patinatori,handbaliºti, tenismeni, sãritori de la trambulinã

77



77TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Ioan Negru

Despre „miturile esenþiale”ale sportului

trecerea de la proza cronicãreascã la cea artisticã,„dezvãluind esenþe ale vieþii în forme artisticeadecvate spiritului complicat al povestitorului”.

Anton Cosma considerã ºi el Istoria ieroglificãdrept primul roman românesc, deoarece „nu vreasã fie câtuº de puþin un letopiseþ”13, în ciudafaptului cã Letopiseþul nu este exclus din procesulcreativ, el fiind prezent „ca un model negativ,reprezentând ceea ce autorul nu voia sã scrie”.Criticul vorbeºte despre o abatere de la normã,de la firescul comunicãrii literare din acea vreme.Anton Cosma înþelege conºtiinþa literarã avansatãa lui Cantemir prin intermediul termenilor descriitor („care nu mai e doar autorul de scrieriistorice”) ºi istorie („care poate însemna ºi fabulã,povestire inventatã”). În consecinþã, „delimitareade Letopiseþ” este certã. Prin Cantemir,Letopiseþul se transformã dintr-o „formãsincreticã a culturii noastre vechi scrise” într-un„«automodel», în sensul vizat de L. Lotman”, careîndeplineºte „funcþia de «reglare completã» aculturii în genere ºi, cu atât mai mult, a evoluþieiromanului românesc de mai târziu, conferindu-leunitatea ºi originalitatea”.

Nicolae Manolescu nu este de acord cu cei ceconsiderã Istoria ieroglificã o „istorie secretã” ºiermeticã. Se aminteºte faptul cã opera a fostpublicatã imediat dupã ce a fost scrisã, iarcontemporanilor le era uºor sã citeascã în spatelemãºtilor animaliere. „Nu din raþiuni esoterice ºi-ascris Cantemir povestea, ci din raþiuni ludice.Toate cifrurile, numerice sau de alt fel, nu sunt lael decât niºte jocuri de om cultivat ºiinteligent”14.

Prin prezentarea acestor opinii referitoare laprimul roman românesc, putem spune cã amrãspuns implicit ºi la întrebarea de ce Istoriaieroglificã aparþine speciei mai sus amintite. S-avãzut cã au existat de-a lungul timpului maimulte divergenþe cu privire la limba ºi la stilul luiDimitrie Cantemir, dar mai ales cu privire lapoetica sa.

1 G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la originipânã în prezent, Editura Minerva, Bucureºti, 1982, p.39.2 Ibidem, p. 413 Perpessicius, Menþiuni de istoriografie literarã ºifolclor, E.S.P.L.A., Bucureºti, 1957, p. 304.4 P. P. Panaitescu, Viaþa ºi opera, Editura AcademieiRepublicii Populare Române, Bucureºti, 1958.5 Ibidem6 Al. Piru, Literatura românã veche, Editura pentruliteraturã, Bucureºti, 1961.7 ªerban Cioculescu, Variaþiuni critice, Editura pentruliteraturã, Bucureºti, 1966, p. 54-55.8 Mircea Anghelescu, Literatura românã ºi Orientul,Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 27.9 Al. Rosetti, Observaþii asupra limbii lui DimitrieCantemir în Buletin ºtiinþific, secþiunea de ºtiinþalimbii, literaturã ºi artã, tom I, nr. 1-2, 1951, p. 15.10 Manuela Tãnãsescu, Despre istoria ieroglificã,Editura Cartea româneascã, Bucureºti, 1970, p. 87.11 Ibidem, p. 88-89.12 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor,Editura Minerva, Bucureºti, 1978, p. 16.13 Anton Cosma, Geneza romanului românesc, EdituraEminescu, Bucureºti, 1985, p. 58.14 Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturiiromâne, Editura Minerva, Bucureºti, 1990, p. 77.

Albert Kruger (Germania)

Atunci când se spune – cu superficialitate –cã, în vremea comunismului, societateacivilã a fost inexistentã în România, mã

gândesc mereu cã se comite o mare nedreptate laadresa acelor spirite ºi grupãri care, profitând deformele îngãduite de întrunire, fãrã a face marecaz de vreo disidenþã ºi fãrã a se socoti suficientde proeminente pentru o opoziþie fãþiºã ladictaturã, au luptat, în felul lor, cu armeleoptimismului cotidian ºi ale inteligenþei, pentruasigurarea unei libertãþi, fie ºi limitate, demanifestare a spiritului ºi creativitãþii. Printremanifestãrile de acest fel s-au numãrat nu numairevistele studenþeºti (Echinoxul clujean, Dialog ºiOpinia studenþeascã din Iaºi sau Forumstudenþesc din Timiºoara), nici doar cenacluriledin capitalã („Cenaclul de luni” al lui N. Manolescu, „Junimea” lui Ovid S. Crohmãlniceanu ori „Universitas” al lui MirceaMartin), ci ºi miºcãrile de idei ºi disputele libereale creatorilor din alte locuri privilegiate ale þãrii,mai puþin expuse, poate, delaþiunii interne ºisupravegherii poliþieneºti, datoritã coeziunii lor,dar mãcar tot atât de importante. Cenaclul„Saeculum” a fost un astfel de loc privilegiat alrespiraþiei proaspete prin creaþie ºi schimb de idei,iar memoria noastrã se cere împrospãtatã curecunoaºterea distinctã a acestui fapt.

Înfiinþat prin 1980 ºi funcþionând vreme detrei ani la Dej, el s-a mutat ulterior – din motivede securitate (de fapt, de Securitate) la Beclean peSomeº, unde ºi-a continuat spornic întâlnirileritmice pânã în 1990. Atunci, sub presiuneadeschiderii simultane în diverse direcþii – de laemigrare la iniþiativã economicã, la publicisticãnecenzuratã ºi la politicã – „Saeculum” s-aautosuspendat tacit, ca atâtea alte nuclee deacelaºi fel, de pe întreg cuprinsul þãrii. Era un

moment când, în faþa noilor perspective, formelede microlibertate socialã organizate cu infiniteprecauþiuni, prin tatonãri ºi negocieri tacite oriexplicite cu autoritatea comunistã au apãrut dintr-o datã dezolante în marginalitatea lorînghesuitã. Zeci de cenacluri SF, altele mainstream, societãþi corale ori teatrale de ici ori decolo s-au surpat de la sine, în faþa unorperspective de mai mare anvergurã. O serie delideri locali s-au mutat în capitalele regionale, laBucureºti ori, ºi mai departe, în metropoleleeuropene, cu gândul expres de a recupera, de aarãta ce pot, de a face mai mult ºi mai bine. Saualtceva.

Au trebuit sã treacã vreo câþiva ani din primuldeceniu postceauºist pentru ca unele dintre acestelucruri – devalorizate retrospectiv princonsiderarea lor drept o iniþiativã a statuluisocialist (miºcarea cenaclierã fiind privitã carezultat al unei directive a Consiliului Culturii ºiEducaþiei Socialiste, de exemplu, ºi neþinându-seseama cã ea nu putea exista fãrã un ethos localautentic) – sã renascã, ici timid ºi fluctuant, colomai viguros. „Saeculum” a gãsit, ºi el, calea de ase regrupa ºi, iatã, de prin 1996 încoace, el arevenit la viaþã, consacrând între timp niºte numeîn geografia literarã a Ardealului ºi a þãrii. Labilanþ, în 2006, volumul antologic al lui CornelCotuþiu, Saeculum dincolo de nostalgii (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2006, 384 p.), însumeazãdouãzeci ºi ºase de nume de scriitori ºi artiºti,protagoniºti ai ºedinþelor de ieri ºi de azi alecenaclului, unii trecuþi deja în umbrã.

Nota dominantã a cãrþii, alcãtuite ca unadevãrat who’s who al Cenaclului „Saeculum”(fiecare autor beneficiazã de o biografie, osecþiune de aprecieri critice ºi ilustrarea prin piesede creaþie propriu-zisã), este prietenia. Fiind

sau peste ºtachetã etc. În acest fel cartea devineºi o micã enciclopedie a sportului, a sportivilor, asculpturii care are ca temã sportul, dar ºi aartiºtilor plastici aparþinând istoriei universale saunaþionale a sculpturii.

Interesante ºi pline de bun ºi autentic gustartistic sunt aprecierile autorului referitoare larealizarea plasticã, esteticã a diferitelor sculpturiprezentate, analizate; dar ºi comentariile defacturã psihologicã, caracterialã. Un exemplu:„Centrul de greutate cade însã aici pe faþasportivului, spre privirea sa concentratã, mai multîngrijoratã, temãtoare, îndreptatã spre... unadversar cu care se va confrunta în continuare?Spre doi sau mai mulþi atleþi care se întrec ºi cucare se va confrunta în continuare ºi el? Saupoate pur ºi simplu priveºte în gol, preocupat,acaparat de gânduri pe care doar el le ºtie?”(Lysip, Atlet legându-ºi sandala, p. 87) Un altul:„Este imaginea unui om învins, a unui pugilistprãbuºit, dacã nu total fizic, atunci moral cusiguranþã. Nu mai e vorba de un tânãr senin cucorp suplu, ci de un om bãtrân, sau mai degrabãîmbãtrânit, mutilat fizic ºi psihic. Pumnii luiînveliþi în ceste (legãturi din pânzã sau piele, n.n.)se odihnesc, neputincioºi parcã, pe genunchi.Pumnii aceºtia îi asigurã existenþa, ºi pentru a trãiAmykos poate a fost nevoit sã-ºi ucidãadversarul. Sau sã se apere, pentru a nu fi elucis.” (Apollonios, Pugilistul Amykos, pp. 139-140)

Dacã întreprinderea dlui Almãºan ar fi purtehnicã, aceste aprecieri ar fi inutile, dar ele(personale cum sunt, cãci aici fiecare am puteaavea alte interpretãri personale) sunt cele careaduc omul din timpul sãu istoric într-al nostru.Autorul nu intrã doar în „interiorul” personajuluiîntruchipat în sculpturã, ci ºi în cel al jocului caatare, al mentalitãþii timpului, al evoluþiei sale.Evocate astfel, personajele prind viaþã, concureazãîn faþa noastrã, se „joacã” în arenã; vin spre noicu toatã istoria secularã, milenarã a sportuluirespectiv. Vin ºi trãiesc ºi ca joc, dar ºi ca artã.Ca artã a sportului în sine, dar ºi ca artã pusã înscenã de artiºtii plastici. De cãtre sculptori. Suntvii. Sunt vii nu pentru cã autorul le presupuneanume trãiri, ci pentru cã ne propune prin ei unînþeles. Orice text care dã un înþeles, dã ºi fiinþã.În fond, acesta este miracolul creaþiei. ªi aceastaeste o calitate deosebitã a cãrþii dlui Almãºan; nuþine, deºi face uz de ea, de bibliografie. Pe lângãstudiu este ºi interpretare, asumare a trecutului;aducerea acestuia în prezent.

ªtiu cã au trecut aproape trei decenii pânãcând autorul sã se convingã pe sine cã trebuie sã-ºi asume ºi textul de faþã, cartea aceasta. ªtimcã dl Dorin Almãºan este un foarte bun specialist(adicã Profesor) în educaþie ºi culturã fizicã ºisportivã, ºtim cã este ºi un foarte bun prozator,dar ºi un poet cãruia nu-i lipsesc nicisensibilitatea, nici îndrãzneala de a mânui limbadupã propria-i vrere. Toate acestea sunt prezente,nu se putea altcum, în cartea de faþã. Mai trebuiespus cã acest volum, prin tematica lui, este unicîn bibliografiile celor douã teme: sport ºisculpturã. Cel puþin la noi în þarã.

Volumul a apãrut în condiþii grafice deosebite,graþie editorilor editurii „Grinta” ºi colaboratoriloracesteia. ªi, nu în ultimul rând, trebuie subliniatfaptul cã ea, cartea, apare în ediþie bilingvã,românã ºi englezã, traducerea fiind realizatã deAlina-Laura Fodor ºi Diana-Viorela Ionescu.

88



88 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

La Saeculumimprimatur

Ovidiu Pecican

Sigitas Dackeviciute (Lituania)

Eciudat cum o carte reuºeºte sã cucereascãmintea ºi sufletul unui om pentru toatãviaþa. Prima întîlnire poate fi de multe ori

întîmplãtoare, silitã, ba chiar amînatã. Dar, odatãlegãtura afectivã stabilitã, ea rãmîneindestructibilã. Cam aºa ceva i s-a întîmplat ºi luiGeorge Coºbuc. “Tatã-meu era popã. Dumnezeuºtie cum a ajuns la urechea lui cã Dante ãsta ar fiscris ceva în care se vorbea de IIad, Purgatoriu ºiRRai. / «Mãi, Gheorghe – îmi zise el într-o zi – tucare ai învãþat ºi ºtii atîtea ºi atîtea, de ce nu-micauþi ceva despre Dante ãsta!». / «Da, tatã, am sãcaut!» – i-am rãspuns fãrã multã hotãrîre, convinscã ar fi vorba numai de o toanã a bãtrîneþii. /Însã bãtrînul stãrui, ºi eu sfîrºii cu cumpãrareaunei traduceri nemþeºti a Comediei ºi cutraducerea în româneºte (numai ca sã-lmulþumesc!) a celor dintîi trei cîntece aleIInfernului. Din clipa aceea Dante a pus stãpînirepe mine. Mãi, mare ººarlatan!”1.

Nivelul intelectual al cititorului nu era oricumde lepãdat. Departe de-a fi doar un simplu poetal vieþii de la þarã, G. Coºbuc cunoºtea deja maimulte limbi strãine. Tradusese în româneºteOdiseea lui Homer, Eneida lui Virgiliu ºiSakuntala lui Kalidasa. Dar întîlnirea cu textul luiDante a fost hotãrîtoare: scriitorul a lãsat deopar-te celelalte preocupãri, ºi-a cumpãrat diverse gra-matici ºi ediþii comentate ale Divinei Comedii. Aîntreprins o cãlãtorie de documentare la Florenþa,la locurile danteºti. A învãþat pe de rost, din purãpasiune, numeroase terþine în original. Potrivitreputatului Ramiro Ortiz, prieten ºi adversar al“duelurilor” dantologice din ultimii sãi ani deviaþã, “Coºbuc ºtia toatã DDivina CComedie pe dina-farã îîn iitalieneººte. Era destul sã-i citezi cîteva ver-suri, chiar de la sfîrºitul Paradissului, ca el sã con-tinue sã spunã pe de rost în italieneºte sute ºisute de versuri. Ceva uimitor!”22.

Poetul ºi-a propus atunci un lucru extrem deambiþios: sã traducã Divina Comedie în românã,respectîndu-i atent ritmul, strategiile de versificaþieºi polisemantismul. Încercare victorioasã, cãcipînã în ziua de azi varianta Coºbuc e prima ºicea mai izbutitã transpunere completã acapodoperei italiene (în comparaþie cu celelaltepatru versiuni în limba noastrã, duse la bun sfîrºitde cãtre Alexandru Marcu, Ion Þundrea,Giuseppe Ciffarelli ºi Eta Boeriu).

Dar, înainte de-a porni sã traducem, trebuie sãînþelegem corect ºi nuanþat cu ce anume ne vomconfrunta. La fel a procedat ºi George Coºbuc,care s-a aruncat în oceanul de analize ºicomentarii ale operei lui Dante. Nemulþumit,pînã la urmã, de tot ceea ce-a gãsit, a hotãrît sãformuleze propriile sale explicaþii: “În cei opt aniîn care am tradus în limba românã DDivinaComedie, nu mã gîndisem ºi nici n-aº fi visat cãvoi scrie vreodatã studiile acestea. Pe mine mãinteresa poezia lui Dante ºi toatã grija îmi era sã-lredau în limba mea maternã, limpede ºi în versurifrumoase. (...) Cu cît cãutam la mai mulþi olãmurire, cu atît mã scufundam în pãrerile lor dince în ce mai confuze ºi mai imposibile. ªi laurmã am recunoscut cã de 600 de ani drumul luiDante e un labirint, ºi pãrerile comentatorilor, unhaos. (...) Am amînat publicarea traducerii ºi amînceput sã cercetez cauza acestui Babilon de

pãreri contradictorii ºi uneori, în absurditatea lor,de un comic irezistibil. Dar am obosit înainte dea pune mîna pe firele misterului. (...) Atunci i-amlãsat deoparte pe toþi erudiþii ºi iluºtrii ºi am trascu buretele peste tot ce s-a scris pe tabla lor, ºi m-am apucat sã scriu eu, pe tabla mea, lucrurilece le voi afla însumi eu printr-o atentã citire apoemului.”

Aceste mãrturisiri ale scriitorului devin foarteimportante, cãci ne oferã clare indicii deautoapreciere ºi explicaþii de metodã.Comentariile lui G. Coºbuc pe marginea DivineiComedii se nasc, aºadar, dintr-un sentiment deexasperare ºi revoltã, provocat de numeroaselevariante de interpretare contradictorie alepredecesorilor. Autorul român face tabula rasa însectorul cuceririlor atinse de specialiºti. Pe traseulpropriei investigaþii, el se lasã cãlãuzit de intuiþie,precum ºi de suma cunoºtinþelor dobîndite prinlectura directã a capodoperei. Un stil de lucrutemerar ºi, în egalã mãsurã, imprudent.

Exegeza dantescã a lui George Coºbuc a fostrecompusã din manuscrisele rãmase dupãmoartea poetului. A fost tipãritã mai întîi în douãvolume, îngrijite de Alexandru Duþu ºi TitusPârvulescu3. Textul a fost revãzut ºi completatulterior, în ediþia criticã stabilitã de Gh. Chivu4.O nouã publicare i se datoreazã lui PavelBalmuº5. În ciuda acestor editãri succesive, trebuiespus cã ne confruntãm cu bagajul impresionant(întins pe cîteva sute de pagini) al unei lucrãrinefinalizate, al unei acumulãri de ciorne.Intenþiile autorului ºi mizele urmãrite de el se potîntr-adevãr degaja, dar ne lipseºte, din pãcate,structura decantatã ºi finisatã a unei cercetãriîncheiate. Cele mai multe pasaje descifrabile aufost tipãrite; altele, greu lizibile ori întrerupte dinmers, notaþiile lapidare etc. au rãmas mai departeîn manuscris.

E bine sã precizãm, de asemeni, cã nu avemde-a face cu un comentariu propriu-zis la DivinaComedie, în accepþiunea obiºnuitã a termenului,în sensul unei intervenþii auxiliare, în subsolulversurilor danteºti, cu destinaþia de-a le decripta,de-a le descifra. Nu e vorba de-o explicaþie “lafirul ierbii”, care sã detalieze conotaþiile poemu-lui, terþinã cu terþinã. G. Coºbuc încearcã, în reali-tate, o abordare de ansamblu, pe baza unei ideiprincipale, cãlãuzitoare. Aceasta vizeazã“corectarea” cronologiei interioare a capodoperei.

Dupã cum se ºtie, Divina Comedie prezintãcãlãtoria protagonistului Dante, în viaþã fiind,prin cele trei þinuturi de dupã moarte: Infernul,Purgatoriul ºi Paradisul. Ciudãþenia concepþieiartistice a poetului italian e legatã de faptul cã,deºi ne aduce sub priviri un regat al fanteziei ºi alimaginarului, îl structureazã în jurul unorpersonaje adevãrate, al unor realitãþi concrete,ferm atestabile. Miraculoasa expediþie ascultã deregulile cronologiei, care ne este indicatã, uneoriostentativ, alteori aluziv, prin elemente astronomi-ce ºi naturale. Punînd cap la cap aceste indicii,comentatorii lui Dante au ajuns, dupã cîteva secole, la un relativ consens în plasarea cãlãtorieiprotagonistului în anul 1300, cu începere din JoiaPatimilor (7 aprilie) ºi încheiatã dupã mai bine de

99



99TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

compusã cu prilej jubiliar ºi intenþionalitateistorico-literarã, cum era ºi firesc, ceea ce seetaleazã în vitrinã sunt mai cu seamã reuºitele. Oviitoare monografie criticã va putea dispuneeventualele accente, discriminând argumentatîntre ceea ce i se pare cã rãmâne ºi ceea ce s-aerodat în timp. Date fiind însã împrejurãrile,ofranda lui Cornel Cotuþiu trebuie cititã maicurând ca o punere în posesie a celui odinioarãpãgubit – cenaclul însuºi -, o afirmare demnã ºicorectã a propriei identitãþi artistice, a vitalitãþiicreatoare a unei generaþii, un soi de blândmanifest colectiv al unei echipe de creatoriardeleni. A trecut destul timp – ºi de la pornireala drum a miºcãrii, ºi de la revoluþiaschimbãtoare de perspectivã social-politicã –pentru a putea încerca, totuºi, o primã estimare astrãdaniilor creatoare prilejuite de „Saeculum”. Sepoate constata astfel cã mulþi dintre membri audeja un nume ca prozatori (în frunte cu TeoharMihadaº, dar continuând cu C. Cotuþiu, ZorinDiaconescu, Vasile Gogea, Ioan Groºan, IonMoise, Olimpiu Nuºfelean, Aurel Podaru, VirgilRaþiu, Radu Þuculescu, Magdalena Vaida ºiAlexandru Vlad), ca poeþi (acelaºi Mihadaº, RaduSãplãcan, Vasile Gogea, Gavril Moldovan, IonMureºan, Viorel Mureºan, Ioan Negru, DomniþaPetri, Ioan Pintea) ori eseiºti ºi comentatoriliterari (Radu Sãplãcan, Cornel Cotuþiu, VasileGogea, Andrei Moldovan, Aurel Podaru, GavrilÞãrmure, Magdalena Vaida, Traian Vedinaº ºiAlexandru Vlad). Ei sunt prezenþi în publicisticageneralã, în cea literar-culturalã, în media audio-vizualã ºi, fapt cu adevãrat mai rar întâlnit, destuidintre ei mãrturisesc o vocaþie exemplarã demanageri culturali. Aºa se face cã, de ani bunideja, la Bistriþa, Beclean, Rodna ºi în alte locaþiiacelaºi grup, împreunã cu, desigur, alþi prieteni ºicreatori exemplari – precum criticul de artã OlivMircea, pictorii Marcel Lupºe ºi Miron Duca,poetul Mircea Mãluþ -, ei desfãºoarã evantaiul„Zilelor Becleanului”, „Saloanele Liviu Rebreanu”,festivalul dedicat lui G. Coºbuc, extraordinarelesesiuni de concerte ºi audiþii datorate iniþiativelorlui Gavril Þãrmure... Toate acestea contureazã oatmosferã de efervescenþã ºi densitate culturalãde o consistenþã indubitabilã, fãcând din judeþulBistriþa-Nãsãud un pol exemplar al culturii trãite,al celei produse ºi, nu o datã, al culturii adusedin alte puncte cardinale ale þãrii, cu o perfectãospitalitate nefestivistã.

Rândurile de mai sus nu sunt observaþii decircumstanþã, dar nici nu þin locul unor judecãþide valoare destinate estimãrii contribuþiei literarea cenaclului. Faptul de a fi avut prilejul, de-alungul anilor, de a mã pronunþa cu privire la maimulþi dintre autorii menþionaþi – deci de a avea ladispoziþie, ca sã zic aºa, ºi analize eºantionate –îmi permite sã observ cã din tulpina „Saeculum”au crescut mlãdiþe prozastice, lirice ºi eseistice deo cromaticã bogatã, particularizate prin stil ºipreferinþele tematice pânã la pragul care permiteidentificarea unor personalitãþi creatoare distincte.Spiritul „Saeculum” nu rezultã dintr-o aglutinare –suspectã, fiindcã imitativã – a vocilor ºi oreiterare, fie ºi nuanþatã oarecum, a subiectelor.Gruparea nu practicã epigonismul, ci mai degrabãfervoarea cãutãrilor de sine mereu reluate.Unitatea de deasupra tuturor prestaþiilorindividuale vine dintr-o solidaritate întemeiatã pedurata prieteniilor, iar diferenþele de opinii nu parsã o fi afectat letal vreodatã. Ceea ce este deadmirat la „Saeculum” peste timp îmi apare cafiind tocmai intuiþia ºi buna ºtiinþã a pluralitãþiipolifoniei fãrã sacrificarea echipei ºi cu respectulcald, cordial, fratern al celuilalt. Mare lucru!

revizitãri literare

Dante în viziunea lui George Coºbuc (I)

Laszlo Alexandru

o sãptãmînã (vineri, 15 aprilie)6. Acest detaliu,pînã la urmã periferic ºi speculativ, aprinde însãflacãra indignãrii lui George Coºbuc. Recitindminuþios toatã Divina Comedie, extrãgînd din eaelemente legate de datarea cãlãtoriei, fãcînd uimi-toare calcule ale unor tipuri de calendare de-a lun-gul istoriei (de la creaþia lumii, de la naºterea luiIsus, de la zãmislirea lui Isus, pe stil roman, pestil florentin etc.) ºi coroborînd toate acestea cuexaminarea situaþiei astronomice medievale (datapleniluniului la 1300, data Sãptãmînii Patimilor la1298 etc.), G. Coºbuc proclamã devansarea cudoi ani a fictivei expediþii danteºti în lumea deapoi. Iatã cum un simplu amãnunt, prea puþinrelevant pentru înþelegerea capodoperei lui Dante,dobîndeºte semnificaþii cruciale în ochii poetuluiromân. Ce stranie fixaþie i-a bîntuit ultimii ani deviaþã, i-a consumat vlaga intelectualã!

Cã era vorba în primul rînd de-o obsesie,plasatã la graniþa cu monomania, ne-o confirmãfebrilitatea autorului, care nu-ºi ascunde maximaimplicare afectivã în ipoteza studiatã. Dacã per-sonajul Dante s-a închipuit pe sine însuºi, pe tãrî-mul celãlalt, în 1300 sau în 1298, dacã expediþiaa durat ºapte zile sau chiar zece, devin pentru G.Coºbuc probleme de viaþã ºi de moarte. Autorulnu-ºi stãpîneºte exclamaþiile, sarcasmele oripolemica înverºunatã, în numeroase pasaje:“comentatorii lucreazã cu grãmada lor de paie!Un pleniluniu fictiv la 25 martie ar fi foarte binegãsit, întrucât la 25 martie Dumnezeu ar fi creatlumea ºi deci a trebuit sã fie ºi pleniluniul, ºi ast-fel Dante ar fi onorat aniversarea acestei zile maricu un pleniluniu mincinos! Oh, cântare fine alelui Dante, ce trebuie sã suportaþi voi!”. El nu-ºicumpãneºte nici chiar fluxul lingvistic, alternîndîn repetate rînduri, sub imperiul surescitãrii,româna maternã cu italiana dantescã: “In questistudi parla un pazzo. Deci cel ce s-apropie de elesã ºtie ºi sã lase orice speranþã cã se va gãsi peacelaºi teren pe care l-au învãþat ºi l-au conduscomentatorii. Terenul meu e d’altro mondo. Unpazzo care a supus criticii tot ce s-a scris despreopera lui Dante ºi n-a avut alt criteriu de judecatãdecît bunul-simþ. Pentru cã e sigur cã nici Danten-a avut altul”.

(va urma)

1 Mãrturie consemnatã de Ramiro Ortiz în Dante ºiepoca sa, prefaþã la vol. Dante, Divina Comedie.Infernul, Purgatoriul, Paradisul, traducere de GeorgeCoºbuc, ediþie îngrijitã ºi comentatã de Ramiro Ortiz,Iaºi, Ed. Polirom, 2000, p. 57-58 (subl. R.O.).2 id., ibid., p. 59 (subl. R.O.).3 George Coºbuc, Comentariu la “Divina Comedie”, vol.I, Tavola Tonda, text stabilit, traducere ºi studiu intro-ductiv de Alexandru Duþu ºi Titus Pârvulescu, cuvîntînainte de Alexandru Balaci, Buc., E.P.L., 1963; vol. II, Lagente sotto larve, text stabilit, traducere ºi studiu intro-ductiv de Alexandru Duþu ºi Titus Pârvulescu, Buc.,E.P.L., 1965.4 G. Coºbuc, Opere alese, vol. IX, Comentariu la“Divina Comedie”, ediþie criticã de Gh. Chivu, prefaþãde Alexandru Duþu, Buc., Ed. Minerva, col. “Scriitoriromâni”, 1998.5 Divina Comedie. Comentarii, de George Coºbuc,ediþie îngrijitã de Pavel Balmuº, Chiºinãu, Ed. Cartier,2001.6 Vezi Enciclopedia dantesca, Istituto dell’EnciclopediaItaliana, Roma, 1970-78, voce viaggio, a cura di BrunoBasile, citatã în Dante Alighieri, La Divina Commedia,annotata e commentata da Tommaso Di Salvo, conillustrazioni, 3 vol., Bologna, Zanichelli, 1993.

1100



1100 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

semnal

Lansare de carte

Elsa Melendez (Puerto Rico)

Eugène IonescoSclipiri ºi teatru/Destellos y teatro

În 7 mai, la ora 12, va avea loc la sediulFilialei clujene a USR lansarea volumului EugèneIonesco, Sclipiri ºi teatru/Destellos y teatro, ediþiebilingvã românã/spaniolã realizatã de MarianoMartín Rodríguez. Acesta semneazã studiulintroductiv, traducerea ºi notele. Domnia sa estetraducãtor pentru Comisia Europeanã, dar ºiautor al unei cãrþi despre Teatrul francez înMadrid. 1918-1936 ºi al altor eseuri despre teatrulmodern ºi aria lingvisticã romanicã. Volumul, lalansarea cãruia autorul (excelent vorbitor al limbiiromâne) va fi de faþã, cuprinde „prozele scurte”parodice ºi absurde Sclipiri, în douã grupaje, între

ele aflându-se piesa Englezeºte fãrã profesor, înediþie necenzuratã. În Addenda, proza Trifoiul cupatru foi. Cartea a apãrut la Editura Fundamentosdin Madrid, în seria teatru. Coperta reproduce undesen „fãrã titlu” al lui Eugen Ionescu. Studiulexegetului spaniol propune o lecturã proaspãtã ºi,în multe puncte, incitantã.

Mariano Martín Rodríguez a tradus înspaniolã Învierea lui Lucian Blaga ºi va participala Festivalul Internaþional „Lucian Blaga” ediþia a18-a (Cluj-Napoca, 8-10 mai).

Concursul naþional de poezieºi prozã scurtã „Ars Maris”

- lucrãrile pot fi trimise pânã în data de 1 septembrie a.c. -

Asociaþia Culturalã „Ars Maris”, cu sprijinul Primãriei Municipiului Reghin, al ConsiliuluiMunicipal Reghin ºi al Bibliotecii Municipale „Petru Maior” Reghin, organizeazã în luna octombrie2008 cea de a doua ediþie a Concursului naþional de poezie ºi prozã scurtã „Ars Maris”. Concursuleste deschis autorilor care nu au volum publicat, cu vârsta maximã de 35 de ani. Lucrãrile (la secþiuneapoezie – maxim 10 poezii, la secþiunea prozã scurtã – maxim 15 pagini), dactilografiate / listate în treiexemplare, semnate cu numele autorului nu cu motto, însoþite de un CV (nume, prenume, vârstã,adresã, numãr de telefon, eventual informaþii succinte despre activitatea literarã), vor fi expediate peadresa: Victor Cubleºan, str. Dacia nr. 5, ap. 4, Cluj-Napoca, jud. Cluj, pânã în data de 1 septembrie2008. Plicul va purta menþiunea: Pentru concursul „Ars Maris”.

Nu vor fi luate în considerare lucrãrile dactilografiate fãrã pauza de rigoare între semnele depunctuaþie ºi cuvântul urmãtor.

Informaþii suplimentare: Victor Cubleºan (tel. 0744-479.151), Radu Þuculescu (tel. 0724-225.184),Ioan-Pavel Azap (tel. 0749-153.967), Daniel Moºoiu (0745-569.645).

1111



1111TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Hãrþuire

scoicile verzi mã sufocãºi din colier îmi intrã în gâtîn jugularele pe unde curgesângelepe care tocmai l-ai mângâiat cheagurile care nu þi-au privit niciodatãgoliciunea neagrãacum stai gol ºi negruatârnat în faþa meacu buzele desfãcute

sunt în autobuz în Regieºi luminile oraºului îmi ies pe nasvocea ta e corbul ce trece razantprintre maºinile oprite la stop

stop

am gura plinãmestec sânul angeleidoar aºa o pot îmbrãþiºaîn general bolnavii sunt persoanefoarte lipicioase

pe întinderea apei aºteptareaface crustemestec acum ºi tãlpile arse alebunicii de 86 de ani

toate rãnile din jurniºte fructe neculese la timp

mi se vede prin bluzãcolacul de salvare gãurittu crezi cã sunt frunze galbeneºi le calcidar sunt pleoapele melesunt cheagurile mele de lacrimi

rufele puse la uscatpline de dragostecuvintele tale aºezate pe dinþii meiacum

Efectul butterfly

voi auziþi bãtãile de aripi ale cocorilorfoºnetul tandru din cuiburile berzeloraici doar gemetele stridentedin perioada de împerechere a ºobolanilorîn subsolul bloculuiîi simt prin pereþi cum aleargã dorniciîn toate direcþiiledar la etaj noi ne þinem strâns în cuibfãrã sã mai lãsãm nici un centimetru de aer nerespirat nedistilatîntre o tâmplã ºi cealaltã

la voi fructele de mango crapã acumde prospeþime ca umerii bronzaþi aiadolescenteloriar lângã noi crapã pietreleprintre macarale buldozere ºi þevi descãrnatedar puþin deasupra lor noi stãm unul în altulcu plãmânii defloraþicu unghiile crescând una în cealaltãcu parfumul nostru de mangoîn iriºii îndrãgostiþi

la voi e miezul zilei acume pârjolire ºi voie bunãaici e noapte ºobolanii au ieºit sã se cauteºi nu mai încap înapoiiar trupurile noastre zgârcitenu mai lasã urmedoar un urletcare miroase a mango ºi a singurãtate

...Cana de ceai stã pe masã, e liniºtitã, nu oatinge nimeni;

lîngã ea, o carte face inventarul paginilor: nulipseºte niciuna

(spune ea copiilor pe un ton auzit numai lacirc)

doar cuvintele vor ceai ºi sar unul cîte unul încanã...

în camerã e frig, nu mai locuieºte nimeni ºis-a adunat mult praf în jurul cãnii, dar ea stã

liniºtitã, ºtie,curând va deveni o carte...

...Cum ar putea vorbi o mînã cu un picior -

se întreabã copilul ce vrea sã fie un viermeºi uneºte degetele mîinii stîngi cu degetele

piciorului dreptiar degetele mîinii drepte cu degetele picioru-

lui stîng...ar fi totul atît de uºor: sã trãieºti înãuntrul

unui fruct, sã spui cîntece pentru varã,sã refuzi alþi viermi, alte fructe ºi sã fii

refuzat la rîndu-þi de crengi ºi culegãtori;pãmîntul îl voi avea mai repede ca oricine,

nimeni nu va plînge pentru mineºi m-aº putea întreba cum ar putea vorbi o

mînã cu un picior, aº fi deopotrivã piciorul ºi mîna...

...Încovrigãri de frunzã peste glasuri -un cãmin cu o naºtere pentru fiecare colþ de

camerã -ºoareci ºi brînzã -aºa imaginez eu o familie de furnici coapte...

...De cîteva zile ceva tot o sã se întîmple,e ceva important care se întîmplã oamenilor

simpli -pielea ta e masatã de o vibraþie lentã a unor

zile în care trebuie sã se întîmple cevaiar ceva o sã se întîmple numai atunci cînd

ºtii sã aºtepþi,vom aºtepta...

poezie

2 poeme PaginiFructifereMiruna Vlada

Bogdan Tiutiu

Bogdan Pelmuº (Romania)

Magdalena Uchman (Polonia) Menþiune

1122



1122 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Dana e singurul om care m-a surprins cuadevãrat. N-o interesa mâncarea, se îmbrãca dupã

moda de pe Marte, avea cuvinte ca rilke, derbedel,pârlã, smack, îl ura pe Don Quijote, rãsfoia ore înºir matrixuri de picturã veche, odisei, orice... Da,mi-e dor de tine.

Surorii ei, colega mea de bancã, nu reuºeam sã-igãsesc vreun cusur la vremea aceea, era o sculpturãperfectã din gheaþã albastrã, înconjuratã de un norstrãveziu dincolo de care abia zãreai…Trãia dingloria ei viitoare de somitate în medicinã ºi nimeninu avea nicio îndoialã cã aºa va fi. Sã-i zicemsnobism pozitiv, chiar a ajuns ce aºteptau toþi, chiare frumoasã ºi deºteaptã etc. (M-am desprins greu derãutãþile adolescenþei).

Uneori mi-e greu sã cred cã în mine a trãit ofiinþã care se bucura de istorii inutile. Alteori nupot sã cred cã am trãit înainte de ’89. Dar asta ealtã poveste.

Într-o zi, cuvintele Danei n-au mai ricoºat depereþi înainte de a sãri peste mine, am început sãvãd dansul micilor întâmplãri din jurul ei.

Nu cultivam singurãtatea, sã zicem cã eramexclusiviste. Sora ei ºi cu mine ne alegeam prieteniidupã criterii. În schimb, Dana era prietenã cucerºetorii, ajungea foarte uºor la ei sau la alþii ºi maiºi, de care muritorilor de rând nu le e îngãduit sã seapropie doar pentru autografe.

Nu o speria nimic, avea 15 ani.

Zi de parc:Privea oamenii cu atenþie, avea o metodã ºi

pentru asta. Mai întâi mâinile: o entuziasmaugesturile. Forme pofte suferinþe.

Trecuserã câteva sãptãmâni de când oobservam.

Semãna cu Nicoleta Luciu (ºtiu cã e greu deimaginat ideea asta!).

Stãteam pe o bancã ºi aºteptam sã ne sufocãm.Un trecãtor se târa pe sub copaci, cãutând un locliber; pânã la apus mai erau cam 75 de ore.

- Câþi oameni! Am auzit-o ?- N-o sã-i cunoaºtem niciodatã, a încheiat ea

repede, fãrã nuanþa de regret sau bucurieobligatorie.

M-am uitat: în dreapta douã babe, în stângamoº cu nepoatã. Muncitori fãrã cãmãºi, întinºi peiarbã. Liceeni cu sticlã de votcã. ªi gruparea þigãnci-ghicitoare fãcându-ºi vânt cu fustele.

Mie mi se pãreau foarte cunoscuþi.- Nu vã supãraþi, par foarte comozi pantofii

dumneavoastrã, de unde i-aþi luat? Dana se ridicase de pe bancã ºi, din mers, o

întreba pe bãbuþã despre sandalele ei de plastic. Aºfi zâmbit dacã mi-ar fi garantat cineva cã n-o sãtranspir. Mi-era lene sã duc gândul. Cea mai sexiîntrebare pe care o primise în ultimii 53 de ani,rãspuns pe mãsurã, de la Paris.

S-a aºezat între þigãnci. Ele n-au vãzut Pisica albã, pisica neagrã. Nu, au

confirmat plictisite. Nu Kusturica? Dana crezuse cãe cel mai tare film despre þigani…

- ªatra l-aþi vãzut?- Da, acela dha, cum nu! Da’ hai sã-þi zic io ce

fîlm sã vezi, nu ºtii. Cel mai adevãrat, unu’ pelimba noastrã, fãcut de-un þîgan de-al nostru, unu`secret.

ªi au început toate sã-i povesteascã Vremeaþiganilor.

Pe vremea aceea aflam de la ea despre mariipoeþi. Noi treceam pe lângã ei în fiecare zi fãrã sãle aruncãm un leu, aveam doar grijã sã nu-i cãlcãmpe barbã, dacã erau adormiþi pe trotuar. Dana îlbotezase pe unul dintre ei Jerpelion ºi mâncauîmpreunã deseori.

Rãsfoia o carte în timp ce sora ei îmi povesteace ar trebui sã scriu la testul de fizicã de a doua zi(oamenii normali se opresc cu studiul fizicii la viaþasentimentalã a lui Max Planck).

Dana avea 5 la toate materiile fãrã sã fi rãmasvreodatã corigentã, frunzãrea albumul cu fotografiicelebre întinsã pe burtã în pat, nu manualu’ dealgebrã. Se opreºte, mã priveºte câteva clipe, dãpagina, rãmâne cu ochii aþintiþi undeva deasuprafrunþii mele:

- Cum e sã fii violatã, ce simþi?Cel mai aproape de un viol fusesem vara

trecutã, într-o noapte când am fãcut baie dezbrãcatãîn mare, iar pe plajã nu era absolut nimeni:

- Viol cu bãtaie?- Nu-mi pot imagina ce simþi, doare?- Nu durerea conteazã în momentele alea.

Senzaþia de greaþã e insuportabilã. Nu existã cevamai rãu.

- Dar ce simþi, fizic?- Cineva lovit cu pumnii în faþã, cãlcat în

picioare ºi sfâºiat cu o frezã uriaºã de dentist? Nuse poate explica.

Începea sã simtã. - Spune-mi.- În poza asta pare sã-i placã, nu?- Aaa, pãi ãºtia-s beþi, nu se pune!- Nu se vede nicãieri sânge, de asta ai întrebat?- Am crezut …- Numai în bancuri e plãcut.- Nu poþi sã te gândeºti la nimic, nu-i aºa? Nu

poþi sã-l omori.- Ntz.Sora ei ne privea de parcã am fi violat-o.

Dana îl cunoºtea pe Cineva de la TeatrulNaþional, rãmâneau loje de protocol neocupate, osuna ºi ajungeam în 2 minute de acasã.

La intrarea actorilor fumând, cel mai sexi juneprim în viaþã, celebritatea anului. Jeanºi albi, tricoualb, bronzat, perfect. Ne-am apropiat, a pupat-o peDana, noi clipeam orbite la un metru distanþã, înmuþenia desãvârºitã. Mi-a pus o întrebare.

Îmi venea sã-l scuip.Dana s-a apropiat de el, ºi-a lipit coapsa de

piciorul lui, i-a pus mâna pe umãr ºi l-a trântit lapãmânt.

Ne dezvãluia secrete despre oamenii caretreceau prin parc. Atunci nu credeam cã eimportant sã ºtii sã-þi miºti obrazul, sã gãseºtimuzici pe care nu le ascultã mai mult de o sutã deoameni, nu înþelegeam banii, habar n-aveam cãbãrbaþii slabi sunt zgârciþi, spre deosebire de graºi,care au doar douã poziþii preferate. Presupuneam cãbate câmpii imitând pe cineva ºi nu întrebam(frustraþii cu limbajul aluziv, dorurile pornografice,vorbã lungã, vorbã latã). N-o uram. Pur ºi simplunu eram în aceeaºi barcã.

Am plecat la mare.Noi cu 40 de cãmile încãrcate, ea cu periuþa de

dinþi, douã costume de baie ºi niºte batistelungãreþe pe care le purta în loc de fustã.

Mie începea sã-mi placã cum îi zdrobea pe toþimeticuloºii care ieºeau la pãscut, spontaneitatea eimerita atenþie.

Rãtãceam dintr-o staþiune în alta, în funcþie deamabilitatea localnicilor. Uneori rãmâneam chiardouã zile într-un hotel, dacã sosea un grup nou deturiºti. Dana îi fotografia, apoi venea sã ni-i descrieîn stilul ei. Ochii mei mureau de râs. Eram fericitãcã am întâlnit încã trei colege de liceu, nu eramnevoitã sã mã bazez pe eventuala trezire la viaþã adonºoarei viitoare doctor, care litoralmente eradefazatã rãu de tot.

Dana lipea manºoane, schimba freze, scoteaflori din fundurile unora, pipãia cu genele tulpinilemai rãsãrite ºi chiar se întâmpla sã bage groaza înpomeþii unor bãrbaþi cu multe zerouri, care credeaucã are 22 de ani.

Imperceptibil, am început sã grãdinãrimîmpreunã …

Îmi plãcea s-o provoc, îi puneam întrebãri ºi olãsam în voia curentului. Avea momente cândtermina cu tâmpeniile ºi devenea atentã. Dealtfel,când nu zâmbea, pãrea sã vorbeascã cu ea însãºi, serãzbuna pe prostie.

Se apropia ziua ei de naºtere, am întrebat-o ceîºi doreºte. O umbrelã galbenã, scãpam ieftin.

- Nu existã aºa ceva, nu-þi bate capul, a spusSora cea Mare.

- Ce nu existã?- Umbrele galbene. Îºi doreºte una de când era

micã.- Ai înnebunit?, am vãzut eu!- N-ai vãzut, crede-mã.Fãcusem un proiect pentru cursul de fotografie.

Oameni ºi umbrele, fotografiasem sute! Au alesdouãzeci pentru concurs, aveam eu cel puþin treigalbene. Am alergat acasã sã i le arãt. Nu erau.

Roz, negre, verzi, albastre, portocalii, ocru,incolore, niciuna!

Nimeni n-a vãzut vreodatã o umbrelã galbenã.

Azi e ziua în care buruienile ies din asfaltsingure, rãdãcinile lor zac rãsturnate. Da, se uscausub razele subþiri, se topeau dispãrând în clipa încare mã opream sã le privesc. Mai sunt ºi altelucruri pe care ar trebui sã le aflu?

- Bâzã! - Hî?- Altceva ce mai vrei de ziua ta?- Nimic.

Buruienile atârnau peste bloc, mormane întregiputrezeau pe scãri, peste maºini, peste bulevard,oraºul zãcea nemiºcat sub interdicþia de ploaie.Curãþam perete cu perete, când terminam erauînapoi la locul lor. Cât puteam de blând, mãgândeam la un alt cadou.

Mã uitam la mâinile mele tâmpite care n-aveaupe cine sã strângã de gât.

Mai era o lunã, aveam timp sã vorbesc cu toþioamenii.

Nu trebuie sã fie prea viteaz cel care cautã, nu-iaºa?

Pânã unde ajunseserã vreodatã oamenii, nimeninu auzise despre umbrela galbenã.

proza

Umbrela galbenãIolanda Bob

„Întotdeauna l-am vãzut pe Ghibreel ca pe oforþã beneficã (…)

Un actor dintr-un grup minoritar care interpreteazãroluri

din mai multe religii ºi este acceptat ca atare.” (Salman Rushdie, Versetele satanice, p. 642)

Cartea lui Salman Rushdie, Versetele satanice(ed. Polirom, 2007), apare în limba românãdupã ce, timp de douã decenii a generat

reacþii violente de-a lungul ºi de-a latul spaþiuluiislamic, dar nu numai, mergând de la interzicereaeditãrii, traducerii ºi publicãrii ei, ardereademonstrativã în pieþe, pânã la emiterea de fatwa(decret al autoritãþi religioase) în 1989 de cãtreayatolahul Khomeini din Iran, ºi stabilirea uneirecompense de 2,8 milioane de dolari pentruasasinarea autorului. Lectura ei este afectatã, aºadar,de scandalul ce-i însoþeºte apariþia. Nu mai estecititã ca purã ficþiune literarã, ci ca un manifestanti-islamic ori, mãcar, ca o blasfemie.

Ne putem întreba, ce rãu poate sã facã o carte,în aºa fel încât sã fie interzisã publicarea ei, iarautorul condamnat la moarte? Asta în secolul XX.Cred cã putem spera sã înþelegem reacþia autoritãþiiteocratice islamice la cartea lui Rushdie, dacã þinemseamã de douã aspecte: primul, întreaga civilizaþieislamicã, valorile ºi comportamentele adepþilor ei sesprijinã pe o carte sacrã, Coranul. De aici derivã cãîn totalitatea lor gesturile, credinþele, semnificaþiile,dorinþele ºi aspiraþiile unui musulman se regãsesc înspiritul Coranului. Pentru ca autoritatea cãrþiifondatoare sã nu fie vãduvitã de nimic, respectivpentru ca adeziunea practicã a oamenilor la spiritulei sã nu fie tulburatã este important sã-i fierecunoscut caracterul revelat, tezele ei sã fieadoptate ca indubitabile, îndemnurile sau ordineleei sã fie urmate fãrã preget.

Al doilea aspect, ca istorie, civilizaþia islamicã n-a parcurs ºi nici nu considerã necesar sã parcurgãmomentul iluminismului secular. Deci în islamlumina revelatã nu a fost înlocuitã de luminanaturalã, cel puþin din punctul de vedere alautoritãþii teocratice, care poate fi strãinã de voceapublicã ºi de mutaþiile pe care modernitatea le-aprodus în cadrul social. Ca atare, toate gesturile,întreprinderile, opþiunile ºi realizãrile omului suntdecise prin conformitatea sau neconformitatea lorcu spiritul coranic.

Judecata aplicatã iniþiativelor private, cum suntactul scrisului ºi publicarea de cãrþi, care se petrecoricum în cadrul comunitãþii ºi influenþeazãcomunitatea, poate fi formulatã aºa: tot ceea cepune la îndoialã caracterul revelat al Coranului,lezeazã infailibilitatea profetului Mahomed,contestã imperativele ce rezultã din revelaþie, vinede la Diavol, deci face rãu comunitãþii ºi celui încauzã. Prin urmare trebuie oprit, eliminat, sau elpuþin controlat. Este tipul de situaþie sofisticãcomparabilã celei ce-a însoþit decizia de ardere abibliotecii din Alexandria. Când bizantinii aupierdut bãtãlia contra arabilor, în 642 e.n., aceºtia

din urmã, dupã ce au luat în stãpânire oraºul,descoperind imensa bibliotecã, cea mai marecolecþie de papirusuri ale lumii elenistice, s-auîntrebat ce sã facã cu ea. Rãspunsul dat de califulUmar ºefului militar care câºtigase bãtãlia, Amr ibnal’Aas este simptomatic: dacã toate cãrþile de acolospun ce spune Coranul, atunci sunt inutile; dacã elespun ceva contrar, atunci sunt rele. Oricum trebuiearse.

Sã nu uitãm, islamul n-a generat încã, dupãºtiinþa mea, o teologie a „morþii lui Dumnezeu”,aºa cum a fãcut civilizaþia europeanã recentã pecare ezit s-o calific creºtinã, iar relaþia dintre adevãrºi cunoaºterea ºtiinþificã e înþeleasã aici în grilãpremodernã. Prin modernitate înþeleg douã aspectefundamentale: 1) legitimarea cunoaºterii prinexperiment ºtiinþific ºi analizã raþionalã, nu prinrecurs la revelaþie, ceea ce se traduce astfel: acestfapt e adevãrat pentru cã instrumentele noastre decunoaºtere ne-o demonstreazã, iar noi putem arãtacondiþiile în care am ajuns la adevãr ºi, deasemenea, putem transmite printr-un limbaj comunideea noastrã oricãrei fiinþe raþionale; 2) interogaþiacriticã exercitatã în raport cu orice fapt sau lucru ceface parte din realitate sau intrã în sfera cunoaºterii,cãreia îi urmeazã necesar fundamentareatranscendentalã a adevãrului. Exerciþiul criticist seaplicã integral realitãþii, cunoaºterii noastre, inclusivrealitãþii religioase ºi cunoaºterii în care e cuprinsãaceasta. Dumnezeu este supus interogaþiei, devineidee, faptele biblice sunt demistificate, mitologiaiudeo-creºtinã e transformatã în fenomenologie aspiritului universal. Aºadar fie cã-l considerãm curaj,fie blasfemie, creºtinismul modern a ajuns în fazareflecþiei critice asupra propriilor fundamente,fenomen ce a fãcut posibilã integrarea diversitãþiireligioase, toleranþa, ecumenismul, interesulepistemic ºi generozitatea socialã faþã de alte religii.Islamul teocratic nu a atins încã aceastã fazã ºi nicinu crede cã ar trebui sã evolueze în aceastã direcþie,ci chiar dimpotrivã.

Sã încercãm sã-l integrãm pe Salman Rushdie,cu cartea lui Versetele satanice, în contextulideologic al islamului rigorist. Nu conteazã aici nicioriginea etnicã, nici apartenenþa lui culturalã ºi nicimãcar dacã este religios sau nu. Ca scriitor el iadrept temã ceva care în tradiþia islamului nu þine decultura laicã, deci nu poate fi tratat în rãspãr ºi cutonul de hulã. Desigur, trãind în Occidentuleuropean sau american ai contact cu un tip deliteraturã în care este acceptatã mutual convenþiaficþiunii, de la care nu se aºteaptã sã prediceadevãruri sau sã combatã prejudecãþi. Existãfilosofie ºi ºtiinþã pentru asta. În plus, aicibeneficiezi de unul dintre drepturile fundamentalumane, stipulate încã din 1789 prin Declaraþiadrepturilor omului ºi ale cetãþeanului, articolul 11,dreptul la libera exprimare a gândurilor ºi opiniilor„în afara cazurilor prevãzute prin lege, în care vatrebui sã rãspundã de folosirea abuzivã a acesteilibertãþi”. Prevalându-te de asta, dacã eºti scriitorpoþi spune ºi publica aproape orice. Problema apareîn momentul în care transformi în ficþiune literarãelemente ale tradiþiei religioase, cum suntArhanghelul, Profetul, Cartea sau oferi o naraþiune

alternativã. Aici Salman Rushdie, care e un scriitorde mare talent stilistic ºi de-o teribilã vervãficþionalã, aplicã procedeul demitizãrii, ironieicritice, luãrii în rãspãr specifice culturii occidentalesecularizate. Cum bine este ºtiut încã mai gãsim ºiîn secolul XX anatemizãri rãzleþe ale unor încercãrisimilare vizavi de tradiþia creºtinã. Sã indicãm doarcazurile notorii de scriitori ce-au provocat reacþiaBisericii prin anumite scrieri literare – Kazantzakis,Saramago, Dan Brown – cãrora le pot fi adãugaþiregizori de film sau teatru. Diferenþa mare este cãîn Occidentul creºtin cultura laicã ºi opinia publicãau o autoritate enormã, pe când în þãrilefundamentaliste islamice dominã autoritateareligioasã. În Occident poþi inventa naraþiunialternative unor pasaje biblice, sub convenþia bineînþeleasã a ficþiunii literare, fãrã ca asta sã afectezecredinþa religioasã. În lumea islamicã teocraticã nupoþi ieºi din Coran fãrã a fi perceput ca hulitor,deci demn de pedeapsã. Aici oricine spune altcevasau altfel în legãturã cu revelaþia ºi tradiþia coranicã– unicã, infailibilã, absolutã, de nesmintit – greºeºtecapital prin aceea cã induce ideea alternativei, adicãrelativismul. Ceea ce nu poate suporta nicio tradiþiefundamentatã pe revelaþie este chiar ideeaalternativei. Un adevãr revelat este unic ºi absolut,iar ce vine dupã el sau pe lângã el nu poate fi decâtiluzie, eroare, înºelãciune.

Care sunt propriu-zis elementele cãrþii luiSalman Rushdie? Fãrã a fi deosebit de complexãstructural, diversitatea spaþiilor, a personajelor ºisituaþiilor în care sunt plasate o fac, la o primãlecturã cel puþin, destul de prolixã. Ca sã þi selãmureascã, trebuie sã o citeºti cel puþin de douãori, sã repeþi anumite pasaje, sã le parcurgiîncetinite. Încãrcatã cu o vervã burlescã inegalabilã,de un comic excesiv ce-i afecteazã iremediabilveridicitatea, cãrþii îi lipseºte totuºi ceva esenþial,buna articulare a spaþiilor vizuale. Majoritateascenetelor se petrec undeva la limita dintre indecisºi provizoriu, chiar dacã autorul dã minime indicaþiitopografice. Eºti în Londra, dar þi se prezintã oatmosferã de Babilon, dupã care afli cã ai de-a facecu un oraº mutant, Babilondra, în care disciplina

1133



1133TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Salman Rushdieconflictul naraþiunilor

Vianu Mureºan

raþionalistã a omului modern este înlocuitã decultura excesului. Londra, New-York-ul, Himalaya,deºertul Arabiei, Bombay-ul, Chatnapatna plutescundeva deasupra frunþii autorului cu densitateaprecarã a peliculei, pentru a fi alese drept locaþievreunui scenariu de film pentru personajele salevedete de cinema. Ceea ce se petrece undeva, arputea foarte bine sã se petreacã ºi oriundealtundeva, legãtura între personaj, întâmplare ºi locfiind foarte slabã, aproape tangenþialã.

Lipsite de consistenþã biograficã ºi de istorie,dezrãdãcinate, avatare scenografice animate desuflul unor pãpuºari invizibili, personajele îºiconsumã destinul între paranteze. Actori fiind, nureuºesc niciodatã sã înþeleagã diferenþa dintre viaþãºi rol. În loc sã trãiascã, interpreteazã. Ciclicitateaexistenþei lor aratã ca o palingenezãcinematograficã. Nu au viaþã între roluri sau, maiprecis, existenþa lor dintre roluri este un alt rol, darprost, care oferã totuºi ocazia unor divulgãri,permite rãgazul în care asculþi acutele domestice,asiºti la eflorescenþa banalului: discuþii tâmpite oriinteligente între prieteni sau simplii cunoscuþi,opinii despre civilizaþie, lideri, organizaþii politiceexprimate cu agasantã dezinvolturã în stilulactorilor americani sictiriþi pentru care totul e„cãcãcios” ºi „fucking”, dramolete erotice, crize degelozie, conflicte între generaþii, adolescentenimfomane, vedete virgine, apatrizi complexaþi.(Cred aici, cã dezinhibarea excesivã a limbajului,uzul slang-ului chiar ºi când nu e cazul indicã unanume infantilism stilistic al scriitorului, o plãcerecomparabilã cu cea a adolescentelor abia ieºite desub poala mãmicii care aprind þigarã ostentativã,chiar dacã tuºesc la fiecare fum, ºi îºi bagãpicioarele în toatã lumea pentru a-ºi demonstraemanciparea.) Însã nu zãboveºti niciodatã prea multîn rãsfãþul banalitãþii, cãci te trezeºti, la capãtulunui pasaj aparent comun, cã totul face parte dinaria mai largã a unei înscenãri mistice de prost gust,pentru cã e vorba de simple scenarii de film, deactori ce maimuþãresc experienþele religioasefundamentale sperând sã izbuteascã a face un filmde succes. Cel mai important dintre personaje,Gibreel Farishta, recte Arhanghelul Gibreel, iese dinrol doar pentru a se sinucide prin împuºcare, lafinalul cãrþii, dupã un ºir de alte crime sãvârºite subcomplexul „îngerului rãzbunãrii” (p. 646)argumentând parcã antinomismul radical dintreistorie ºi destinul individual. Rolurile lui religioasesunt percepute ca simptome ale unei boli incurabilede care doreºte sã scape: „… dacã ajung la concluziacã boala nu mã va pãrãsi niciodatã, cã va revenimereu, nu voi îndura aºa ceva.”(p. 649)

Teza cãrþii pare a fi aceasta: n-ai cum trãi înaceastã lume, decât adoptând un rol pe care sã-ljoci pânã la capãt, chiar ºi dupã ce luminile s-austins ºi spectatorii au plecat; sã joci mai departe,cãci, de fapt, scena realã e însãºi viaþa. N-ai cum teopri din joc, nu ai rol alternativ. Dacã vei întreruperolul te-aºteaptã moartea. Dacã nu-l vei întrerupe,de asemenea. Aºa cã joacã mai departe, fã-te cã eºtipe scenã, uitã de tine, roagã-te sã nu tedezmeticeºti. Joacã-te, de parcã ai trãi, trãieºte, deparcã te-ai juca. Rolul, oricum ar arãta el, e singurata viaþã. Se pare cã pânã ºi autorul a fostcontaminat de nãuceala propriilor personaje,sfârºind prin a scrie ca într-un rol oferit de-uncineast necunoscut, comandat de-o transãidiosincraticã.

Niciodatã Rushdie nu reuºeºte, poate cã nici nu-ºi propune, cã te facã sã imaginezi acuratdomeniul realitãþii expuse. Ai tot timpul impresia cãeºti pe jumãtate treaz, pe jumãtate încã adormit ºirealitatea la care participi cade peste tine dintr-untavan aleatoriu în reliefuri de scame. Capacitatea de

a crea scene suferã prin aceea cã gândurile, ideaþiapersonajelor dominã gestica ºi miºcãrile lor, cutoate cã nu existã exces de dialog. Le auzi vocea, leînþelegi gândurile, dar ele rãmân cumvafantomatice. Pare cã se insinueazã o ideologie, pecare trebuie sã o articulezi din colaþionareaopiniilor. De aceea, din compozitul lui Rushdie,care nu are nimic de-a face cu deja cliºeizatul„realism magic”, pe care mai corect ar fi sã-lnumim „ficþiune concomitentã” vom selecta ceea ceconsiderãm a fi necesar, ºi suficient, pentru a neface o idee despre caracterul ei provocator, în senscultural în primul rând. Caracter pe care instanþeleteocratice islamice îl considerã efectiv blasfemator.Eu rãmân la termenul ales deja, ºi susþin cã Rushdiea vrut sã fie provocator. Altminteri de ce vorbeºtepe faþã, ostentativ uneori, forþând analogii ºicomparaþii, creând antiteze despre arhanghelulGabriel, profetul Mahomed ºi Coran? Despreaceºtia e vorba, chiar dacã Gabriel se numeºte aiciGibreel, Mahomed e pocit în Mahound, iar Meccadevine Jahilia. Scriitorul nu numai cã face conºtientaceste suprapuneri, dar cred cã în ele constã chiarmiza cãrþii, anume integrarea acestor elemente într-o naraþiune alternativã.

Ficþiunea concomitentã este acea naraþiune încare personajele ºi scenariile de prim-plan fac partedin scenariul unei alte ficþiuni, de fundal, careelibereazã sensul jocului, oferind prin asta ºi mizaideologicã a cãrþii. În cazul nostru, personajele suntplasate într-o suitã de scenarii pentru a fidistribuite, ca actori, în roluri corespondente dintr-un scenariu colateral, cel religios. Acesta din urmãla rândul lui este ficþiune, nu e preluat ca realitatebrutã dintr-o tradiþie ori ca fapt istoric. Mai limpedespus, Salman Rushdie creeazã atât ficþiuneapersonajelor, cât ºi ficþiunea rolurilor acestora îndiversele filme cu tematicã religioasã pe careurmeazã sã le interpreteze. O comparaþie ne poateajuta aici pentru a identifica direcþia unei ficþiuni.Sã disociem ad-hoc ficþiunea denigratoare, practicatãde Rushdie, de ficþiunea recuperatoare, pe care oputem ilustra bunãoarã prin cãrþile a doi autori deprimã mânã: Mika Waltari ºi Amin Maalouf.Aceºtia nu corup figurile eroilor lor, ci dimpotrivã,îi restaureazã în atmosfera unor portrete hieratice,învestindu-i cu frumuseþe ºi semnificaþie pe careprobabil nu le-au avut niciodatã în istorie. DacãRushdie demitizeazã ºi compromite comicArhanghelul ºi Profetul, Maalouf recupereazãsublimatã una dintre cel mai prost înþelese figuri

religioase din istorie, profetul, misticul ºi artistulMani, în cartea Grãdinile luminii. E greu de gãsitun gânditor religios pe care istoriografia creºtinã sã-lfi compromis cu mai mare voluptate decât peMani, al cãrui nume a devenit comunul blasfemiei,sinonimul corupþiei religioase. Amin Maalouf ºtie sãrescrie în aºa fel istoria, încât þi-l oferã veridic,interesant, profund ºi învãþat, cu inima caldã ºiprietenoasã, sincer, umil, curat în credinþã, fidelînvãþãturii apostolului Toma, gata sã acceptemartirajul pentru credinþa sa. Ficþiunea lui Rushdieîþi oferã un arhanghel de mucava ºi un profetgãunos; cea a lui Maalouf spalã obrazul unui acuzatpe nedrept, îi restituie haina solemnã ºi nimbulsfinþeniei.

Deci, elementele Verstelor satanice. Din capullocului trebuie precizat cã fiecare capitol al cãrþii,din cele nouã, reprezintã un scenariu de film,câteva avându-l ca protagonist pe Gibreel Farishta,marea vedetã de cinema. Spaþiile în care se petrecdiversele scenarii sunt multiple: în vãzduh, deasupraCanalului Mânecii, în Londra, în India, Bombay,Chatnapatna, la studiourile Bollywood, în oazaJahilia etc. Sub convenþia, desigur, a creaþiei literare,personajele auguste ale tradiþiei islamice,arhanghelul Gabriel ºi profetul Mahsomed suntdeclasate, transformate în actori de film. Odatã cuasta, având de-a face cu simplii actori se poatevorbi cu dezinvolturã despre ei, le poate fi descrisãviaþa, intimitãþile, eºecurile, pot fi puricaþi ºi chiarbatjocoriþi, dacã e cazul. Rushdie crede cã e cazul,ºi nu-i poþi reproºa nimic. E scriitor, face ce vrea cupersonajele lui. Dacã Gibreel ºi prietenul lui cel maibun Saladin Chamca sunt actori, filmele în carejoacã ei sunt produse de cineva, undeva laBollywood, dupã scenarii necunoscute. Întreproducãtori, dubiosul ºi fermecãtorul escroc BillyBattuta, opulentul ºi bâlbâitul domn S. S. Sisodia,care la început mizeazã pe talentul ºi carisma luiGibreel, pentru a sfârºi dezamãgit de el, cândfilmele s-au dovedit a fi un fiasco. Oricât þi-aireprima ispita analogãrii, nu poþi sã nu vezi înrelaþia Sisodia-Gibreel un raport precum cel dintreDumnezeu ºi arhanghelul Gabriel sau, mai curând,dintre un arhonte gnostic ºi un delegat. Ideea eurmãtoarea: dupã cum Gibreel, deºi mare vedetã,face filme care se dovedesc a fi proaste, la felîngerul Gabriel, preferatul lui Dumnezeu, joacãroluri religioase, care în cele din urmã vor duce lasituaþii proaste. Existã o inabilitate, o ignoranþã sauo nepotrivire între scenariul de film ºi efectul lui

1144



1144 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

cultural, între scenariile divine ºi religiile propriu-zise. Undeva între intenþia creatoare, scenograficã, ºiprodusul final se produce pe nesimþite o rupturã.Nimeni n-o poate identifica, nimeni n-o poaterepara.

Scenariile sunt interesante ºi fiecare în parte, ºiluate în ansamblul compoziþiei: cãderea îngeruluiGibreel, înscenatã ca un accident de avion,giganticul Bustan, zborul AI-420; adoptarea de cãtreGibreel a rolului de rãzbunãtor, „instrument almâniei lui Dumnezeu” (p. 549), îngerul Azrael;disputele religioase din Jahilia între Mahound ºiidolatrii al cãror lider de facto e o femeie, Hind,etern tânãrã ºi pofticioasã datoritã unor practicivrãjitoreºti, preoteasã a unei zeiþe crâncene ºirãzbunãtoare, Al-Lat, ajutatã de un pamfletist decurte pe nume Baal, amant mai întâi, iar apoitransfug tolerat, urmate de impunerea de cãtreMahound a noii revelaþii, deci ºi a noii religii, carese va dovedi viciatã de aºa-numitele „versetesatanice”; falsa minune a traversãrii Mãrii Arabieide cãtre un cortegiu de exaltaþi, conduºi de tânãraprofetesã Ayesha a cãrei unicã ºi minunatã rochieera un roi de fluturi, desprinºi ºi aºezaþi pe trupulei dupã un plan secret, urmatã de moarteaadepþilor; în sfârºit, întoarcerea în India a celor doiactori prieteni, Gibreel ºi Saladin, primul pentru ase sinucide, cel de-al doilea pentru a se împãca cutatãl sãu aflat pe patul de moarte.

Ce sunt propriu-zis „versetele satanice”? Aflãmrãspunsul în capitolul II al cãrþii, dedicat profetuluiMahound. Astfel, în orasul Jahilia, „construit înîntregime din nisip”, se toarnã scena unei revelaþiireligioase. Oraºul e stãpânit de Abu Simbel ºi soþiasa Hind, practicanþi ai unor culte idolatre. Aceºtia,ºi împreunã cu ei locuitorii oraºului deºertic, slujesccele trei divinitãþi feminine: Al-Lat, Uzza ºi Manat.În vreme ce profetul Mahound se pregãtea sãprimeascã revelaþia noii religii monoteiste de laGibreel Farishta, într-un scenariu de film, deci, senegociazã acordarea unui statut intermediar celortrei divinitãþi, alocarea statutului de arhangheli însistemul religios. Mahound pare a fi tot timpulprofetul real, personajul istoric ce a întemeiatislamul. Îngerul ce i-a revelat surele coranice esteînsã un actor, dar profetul nu înþelege asta,raportându-se tot timpul la el ca la un veritabilmediator divin, creditându-l necondiþionat. Aici estepervers scenariul cãrþii lui Rushdie – produce odistorsiune existenþialã între realitãþi ºi roluri.Mahound trãieºte în timpul istoric ºi pregãteºteterenul unei noi religii, dar îngerul mediator trãieºteîn timpul ficþiunii pure, este o inserþie regizatã decineva care face pur ºi simplu un film. Ca atare, debunã credinþã, dar ignorant, profetul Mahoundacordã demnitate absolutã falsului înger, preluând ºiaplicând întocmai mesajele lui. Acestea nu suntdeloc inspirate de Dumnezeu ºi nici infailibile, ciconjuncturale ºi capricioase. Aici Salman Rushdiepune sub semnul întrebãrii veracitatea revelaþiei, iarcu asta demoleazã temelia islamului. Falsul înger,Gibreel Farishta ºtie cã nu are putere de a dicta oînvãþãturã religioasã, dar îl amãgeºte totuºi peMahound: „Mahound vine la mine pentru revelaþii,cerându-mi sã aleg între alternativa monoteistã ºicea henoteistã, iar eu nu sunt decât un idiot deactor care are un afurisit de coºmar, ce dracu sãºtiu eu despre toate astea … „(p. 135) Dupãprimirea revelaþiei de la Gibreel Farishta, profetulMahound se întoarce în Jahilia ºi, în faþa mulþimi ºia autoritãþilor debiteazã o surã în care îl proslãveºtepe Allah, dar le integreazã ºi pe cele trei zeiþepãgâne – Al-Lat, Uzza ºi Manat – cu statut demijlocitori angelici, ceea ce pare sã mulþumeascã petoatã lumea. Comite, adicã un sincretism religios.Mai târziu, Mahound va realiza cã a fost ispitit deShaitan, care i-a tulburat viziunea, impunându-i un

fals mesaj, ºi va încerca sã-ºi corijeze revelaþia,repudiind divinitãþile preislamice din Coran. Fideliilui vor înþelege adevãrul profund, cã profetul le-apus în faþa ochilor lucrarea Diavolului, pentru camai apoi prin antitezã sã se poatã revela victoria„Celui Bun”. De aici încolo va urma lanþul deevenimente mistice, militare, administrative princare Mahound va instaura noua religie.

În rezumat, degradarea figurilor din tradiþie,contestarea veracitãþii revelaþiei, vicierea puritãþiiteologice a Coranului, scrierea în rãspãr ahagiografiei islamice, relativizarea credinþei ar ficâteva dintre „pãcatele” cãrþii lui Rushdie. Amfolosit ghilimele pentru cã în niciun moment eu nujudec cartea din perspectivã teologicã, ci strictliterarã. Însã am încercat sã indic pricinile pentrucare ea a fost consideratã scandaloasã în þãrileislamice unde a fost cititã chiar cum nu trebuie,adicã teologic. Scriitorul trebuie sã fi ºtiut cã oatare lecturã nu numai cã e posibilã, dar prinanumite elemente din structura cãrþii o chiarforþeazã.

(2)Este scriitorul numai scriitor, iar literatura joc

pur? Iatã ce trebuie sã ne intereseze, dacã vrem sãidentificãm clar sursele furiei provocate de o carteprecum Versetele satanice în anumite þãri islamice.Sã încercãm un rãspuns, chiar dacã el rãmâneprovizoriu, afectat adicã de prejudecãþile noastreculturale. Sã încercãm a ocupa cât mai mult dinspaþiul în care iradiazã influenþa cãrþilor. Existãcãrþile sacre cu autori cunoscuþi sau anonimi, alcãror prestigiu se înalþã în sferele hagiografiei, carefondeazã credinþe, comportamente, valori. Toateculturile vechi au astfel de cãrþi. Între acestea senumãrã, evident, ºi Biblia ºi Coranul. Acestea existãpentru a face cunoscutã o revelaþie divinã, acomunica un adevãr suprem, a asigura o cale demântuire ºi a disciplina comportamentul practic aloamenilor. Deci utilitatea lor este atât de naturãepistemicã, cât ºi moralã ºi religioasã. Aceste cãrþinu au statut de purã literaturã, nu sunt jocuri aleficþiuni, iar autorii lor nu rãmân simplii virtuozi ainaraþiunii.

Existã, apoi o altã clasã de cãrþi, care nu maisunt considerate sacre, dar care se înscriu în sferautilitãþii spiritual-morale pentru anumite comunitãþi– cum sunt comentariile, exegezele, analizele cãrþilorsacre, tradiþiile scolastice ale fiecãrei religii. Autoriiacestora – teologi, filosofi, scoliaºti – sunt calificaþimoral ºi gnoseologic sã propunã interpretãri ºiconvingeri vizavi de anumite chestiunifundamentale precum: creaþia lumii, istoriasufletului, secretul morþii, pãcatul, binele ºi rãul,izbãvirea, cãile corecte de asumare spiritualã,conduita eticã etc. Chiar dacã nu sunt înãlþaþi lademnitatea miticã a autorilor de cãrþi sacre,prestigiul cultural ºi social al acestora atinge cotelecele mai înalte. Marii filosofi greci, indieni, arabi,chinezi, în mãsura în care operele lor au avutsarcina de-a crea ºi ajusta o civilizaþie intrã laaceastã categorie de scriitori.

Ar mai fi, în al treilea rând, producãtorii deficþiuni, scriitorii profesioniºti, dezangajaþi teologic,ideologic sau etic, a cãror ambiþie este sã compunãjocuri de limbaj, sã modeleze imaginaþia laicã înregistrul pur estetic. Aceºtia nu vor nici sã creezeconvingeri, nu solicitã adeziuni, nu oferã crezuri ºivalori morale, nici nu pretind cã fac altceva decâtliteraturã purã, care trebuie consumatã ca meniuartistic. În principiu lucrurile stau aºa, dar în faptsituaþia e ceva mai complexã. Dacã urmãrimclasificarea tripartitã de mai sus, observãm o curbãdescendentã a prestigiului cãrþii ºi, implicit, ascriitorului. Dinspre autorul cãrþii sacre se coboarã

spre pedagogul sau educatorul social ºi se ajunge lascriitorul estet, care scrie pentru a se distra, a sejuca cu imaginaþia, emoþiile ºi fantasmeleoamenilor. Putem insinua aici, dacã vreþi, un mit alvârstelor scriiturii, care are aceeaºi idee ca ºi mitulgrec sau cel indian al vârstelor cosmice – degradareacalitãþii ºi rostului scriiturii în timp. Aºa stândlucrurile, literatura de ficþiune specificã modernitãþiiseculare, demitizante, neutrã ideologic, din care esteevacuatã transcendenþa ºi care nu mai pretinde acomunica sau mijloci adevãrul, este forma cea maidegradatã a scriiturii – un limbaj fãrã Logos, onaraþiune ce nu edificã, un spectacol care excitãatenþia fãrã sã cearã nimic în plus, lãsând libertateade a-l consuma ori a renunþa la el fãrã nicioconsecinþã.

Desigur, astãzi, vom spune noi ca moderni, nicinu trebuie sã facã altceva cãrþile de literaturã, decâtsã ne vrãjeascã cu povestea lor, sã ne ofere oplãcutã pierdere de vreme, sã ne rãsfeþe imaginaþia.Pot fi de acord cu asta, însã simt nevoie uneiamendãri. Când citim o carte, aºteptãm ºi altcevade la ea decât sã ne excite imaginaþia. Oricât demoderni ºi liberali în gândire, nu trãim fãrã crezuri,fãrã convingeri ºi valori, chiar dacã acestea suntmodeste ºi provizorii în raport cu marile valorireligioase. În bunã mãsurã, încã, valorile ºi crezurilenoastre sunt create de cãrþi, fie direct prinmodelarea conºtiinþei noastre, fie indirect prinabsorbþia marilor naraþiuni laice, literare, înideologia ºi practicile cotidiene, pe care le schimbãºi direcþioneazã implicit. Încã ºi acum, pentru noi,modernii, cãrþile mari oferã personaje, modelecomportamentale, stiluri, filosofii de viaþã careinfluenþeazã mediul social. Existã mari personaje,eroi ºi eroine, mari povestiri, ipostaze de viaþãsimptomatice – toate acestea ocupând în imaginarulnostru laic exact locul pe care personajele mitice îlocupau în societãþile tradiþionale. Raportul nostrucu literatura nu e departe de cel tradiþional, cudiferenþa cã atunci modalitatea de comunicare eramai degrabã oralã, autoritarã, pedagogicã, iar acumeste mai mult esteticã. Totuºi, sã nu ne înºelãmsinguri, orice societate, oricât de secularizatã îºibazeazã coeziunea pe un oarecare ethos. Dacãinstituþia Bisericii ºi-a pierdut rolul modelatortradiþional, ºi dacã naraþiunile sacre nu mai suntcitite ca atare, atunci cui revine sarcina de-acompune noul ethos social? Foarte simplu,naraþiunilor alternative, literaturii în sensul cel mailarg. Aici apare principala sursã de conflict, întrenaraþiunile tradiþionale ºi cele alternative, adicã întrecãrþile sacre ºi ficþiunile laic-estetice.

Salman Rushdie a picat chiar în aceastã arieconflictualã, ba chiar aº sugera cã a cãutat-o. Cum?Luând ca subiect literar marea naraþiune coranicã cuprotagoniºtii ei principali, arhanghelul Gabriel ºiprofetul Mahomed, bagatelizând Revelaþia, scriindîn rãspãr episoadele fondatoare. De ce, te întrebi,un autor de ficþiune care pretinde sã fie citit ºievaluat în registrul pur artistic se sileºte sãchestioneze tocmai povestea centralã a uneicivilizaþii religioase, producând un scenariuguignolesc unde personajele îºi pierd demnitateaarhetipalã, ajungând victimele desfigurate ale unuisimplu capriciu cinematografic? Nu existã altesubiecte, decât chiar acesta, ar putea întreba oautoritate religioasã. Dacã vrei sã fii considerat unsimplu scriitor, de ce nu-þi inventezi toatã povesteade la cap la coadã, fãrã a atenta la personajele uneialte povestiri, cea fondatoare de lume ºi civilizaþie?De ce parazitezi ºi huleºti povestea noastrã?Coranul adicã. Iatã o replicã posibilã: pentru cã nusunt subiecte tabu, nimic din ceea ce existã casubiect posibil nu mi-e interzis! Aºa crezi tu, cascriitor laic, dar noi, autoritatea moralã ºi religioasã,pãzitorii valorilor ºi credinþelor, nu putem sã ne

1155



1155TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

jucãm. Nu suntem critici literari, pentru noicuvântul scris poartã mesaj, fie de un fel, fie dealtul. Dacã tu ai fi convins cã textul tãu n-aremesaj, atunci de ce-l mai produci? Scrii ceva pentrua nu spune nimic? Greu de crezut. Dacã totuºi scriipentru a spune ceva, ºi anume ceva în contranaraþiunii noastre, cãci te referi la aceleaºi situaþii, aiaceleaºi personaje, în aceleaºi contexte, înseamnã cãdeschizi o situaþie conflictualã, creezi o alternativãcãtre care ademeneºti cititorii tãi. Adicã, pe scurt,înveþi oamenii altceva decât i-am învãþat noi dejadespre acelaºi lucru. Iei în deºert credinþa noastrã,râzi de noi, huleºti.

Dacã tot am ajuns aici, la ideea anume cãmarile conflicte culturale sunt acelea întrenaraþiunile fondatoare ale tradiþiilor ºi naraþiunileliterare alternative, ce face propriu-zis SalmanRushdie? Creeazã tocmai o astfel de naraþiunealternativã în care Arhanghelul Gabriel, ProfetulMahomed ºi Coranul sunt bagatelizate. Nu e cazulsã ne cramponãm prea mult de termeni, oricinespune lucruri diferite, hazlii, distractive despre celesfinte, aduce cu sine bagatela, corupe tradiþia, oricâtne-am sforþa noi, esteþii fanatici ai gratuitãþii literare,sã negãm. Sã ne oprim puþin, am folosit expresia„cele sfinte”. Avem dreptul sã vorbim despre aºaceva? Mai sunt pe lume lucruri sfinte? Dacã nuvom rãmâne prizonierii frivolitãþii noastreemancipate, va trebui sã admitem cã doar aceea e olume ce ºi-a câºtigat dreptul la existenþã, în caresunt lucruri sfinte, care a luptat ºi a sacrificat multde-a lungul istoriei ei pentru a instaura un criteriu,credibil, dupã care sã se poatã disocia lucrul sfântde cel comun sau nesfânt. Fãrã astfel de criteriu,lumea devine o barbarie lucrativã îmbãtatã de viciulpropriului succes, otrãvitã de mândria proprieidecadenþe. Cine dintre noi, intelectuali ai unormoºteniri precum cea iudeo-creºtinã ori islamicã,are curajul sã spunã cã a trecut vremea lucrurilorsfinte, cã n-avem nevoie de Dumnezeu, iar credin-þele în el ne deranjeazã? Sã nu fim orbi din excesde modernitate, sã nu ne tulbure prea multa-neinteligenþã. Adevãrul e cã numai acele comunitãþicare au generat o poveste sacrã au rezistat eroziuniitimpului, ºi-au gãsit secretul conservãrii rezistândnaturii ostile, asaltului perfid al fricilor metafiziceºi, mai important poate, veninului inteligenþeisceptice. Exact asta ºtie orice om cu credinþã, cãinteligenþa scepticã poate distruge ceea ce molimele,rãzboaiele ºi foametea nu pot. Poate distrugesperanþa, iar fãrã asta lunea ar arãta precuminfernul lui Dante. Avem noi curajul sã scriem pefrontispiciul lumii pe care-o oferim posteritãþii – alecãrei ºanse la o viaþã demnã depind de ceea ce îºiîngãduie sã spere – „lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”? Dacã drumul cãtre iad poate fi pavat cubune intenþii, cred cã el poate fi betonat cu exceseleinteligenþei. ªi mai trebuie sã facem ceva, sãrenunþãm pentru o clipã la infatuarea noastrãmodernã, sã înþelegem cã nu noi, oricât de mariscriitori am fi, nu noi am inventat lumea, nu noiam pus-o în ordine. Lumea a fost inventatã, pusã-nordine de cei care au creat poveºtile pe care le-auascultat ºi crezut cei mai mulþi dintre oameni, careau acceptat sã-ºi ordoneze vieþile în funcþie demesajul lor – acestea fiind evident marile mituri,naraþiunile religioase.

Desigur, e interesant ºi demn de toatã lauda sãproduci o bunã poveste literarã, sã propui un noustil narativ. Dar relevanþa acestui fapt se pierde încapriciul modei culturale, semnificaþia lui expirãodatã cu tipul de sensibilitate ce l-a fãcut posibil.Însã marile naraþiuni, beneficiind de legitimitateatranscendenþei, chiar dacã noi nu le mai valorificãmca atare, sunt acelea care capteazã în matca lor

entuziasmul, speranþele, credinþele speciei noastrede-a lungul veacurilor. ªi dacã suntem inteligenþiînþelegem cã, pentru o specie de muritori precumsuntem, nu totul e distracþie ºi bagatelã. Putem fisceptici ori agnostici ca persoane individuale, putemdubita în legãturã cu orice la masa noastrã de scris,dar nu avem dreptul sã luãm credincioºilor idealulde care-ºi atârnã vieþile, nu e treaba noastrã sã-iironizãm, nu ne revine nouã sã-i judecãm pentrucredulitate ori sã le sfidãm valorile. De cebagatelizeazã romancierul? Simplu, ar spune el cascriitor, pentru a vedea lucrurile ºi din altãperspectivã, pentru a ne emancipa de dogmatism,pentru a gândi liber. ªi care e consecinþa acesteipoziþii? ar putea întreba în continuare un ayatolah.De ce ar avea oamenii nevoie sã gândeascã altfel,liber, critic adevãrul ce-a fost revelat odatã? Pentru anu fi dogmatici, pentru a nu fi manipulaþi, pentru avedea ºi altceva decât li se predã în numele uneiautoritãþi. Dacã asta aduce cu sine necredinþã,agnosticism, relativism, dacã asta înseamnãsubminarea tradiþiilor noastre seculare nu e nimicbun, ar putea replica ayatolahul.

Sigur cã dialogul fictiv între scriitor ºiautoritatea religioasã ar putea continua. Rushdiepoate susþine sus ºi tare cã el e un simplu scriitorcare creeazã o ficþiune, pe care oamenii o potignora dacã nu le convine. Nu vrea sã-i educe, nu lepropune crezuri sau convingeri noi. Pur ºi simplu leoferã un joc literar ºi nimic mai mult. Întrebarea eurmãtoarea: poate o carte de ficþiune sã afectezeadevãrul unei cãrþi sacre chiar dacã nu-ºi propuneasta? Greu de rãspuns. Cei care anatemizeazã saucondamnã cãrþi ºi autori cred cã da, o carte deficþiune poate introduce îndoialã, poate antrena unsimþ critic la capãtul cãruia marile adevãruri aletradiþiei nu mai rãmân întregi. De ce? Pentru cã,citind, oamenii sunt tentaþi sã vadã lucrurile ºi dinperspectiva autorului, care pare mereu un cârcotaº,un hulitor, un geniu dubitativ care nu agreeazãmarile naraþiuni oficiale ale unei civilizaþii. Iar aintroduce îndoiala, simþul critic, spiritul investigativîn planul religiosului riscã sã deterioreze ºi adevãrulabsolut ºi autoritatea instituþionalã a celor ce-lpredicã.

Cu riscul de-a pãrea un avocat al Diavolului,într-un proces fictiv al lui Rushdie, trebuie sãconchid din cele spuse, cã scriitorul nu este numaiscriitor, iar literatura nu e simplu joc. Cãrþile circulã,sunt citite, influenþeazã minþile, schimbã opiniile ºiatitudinile oamenilor într-o direcþie pe care tu, caautor, n-o mai poþi controla. Sigur cã e odioasãideea unei poliþii culturale care ar avea sarcina sãcontroleze impactul public al produselor de pe piaþaculturii, eventual sã le scoatã de pe piaþã pe aceleacare s-au dovedit nesãnãtoase pentru o ecologiesocialã. Însã nu trebuie uitat cã dintotdeaunasarcina liderilor religioºi ºi a instituþiilor religioase afost tocmai întreþinerea unei rectitudini etice,garantarea unei ecologii sociale. O sarcinã, la urmaurmei, terapeuticã, pe care ei sunt conºtienþi cã oexercitã înspre binele societãþii ºi în numele unuiimperativ divin. Pãstori ai turmei umane,vindecãtori de suflete, garanþi ai ordinii morale,delegaþii lui Dumnezeu în serviciul creaþiei ei nu-ºipot permite sã fie nici sceptici, nici ironici, nicirelativiºti. Trebuie sã facã ceva în vederea izbãviriilumii, iar pentru asta e nevoie de ordine, deprincipii, de credinþã. Când cineva face un lucru înrãspãr cu aceste sarcini, nu poate fi vãzut decât caagent al rãului în lume, un corupãtor ce trebuieîmpiedicat sã-ºi rãspândeascã viciul. Din acelmoment nu conteazã ce susþii tu cã ai vrut sã faci,purã literaturã, ci efectul produs de fapta ta –coruperea imaginaþiei, relativizarea valorilor,degradarea personajelor sacre, blasfemia.

Duplicitatea, poate involuntarã a oricãrui mare

autor de ficþiuni literare constã în aceasta: pe de-oparte, el iese din matca tradiþiilor religioase ºicompune liber scenarii, personaje, situaþii de viaþãîn care încorporeazã valorile ºi semnificaþiile cu careel, persoanã ermetic închisã în suficienþa proprieigrandori, întâmpinã lumea, în care-ºi consacrãmicile lui misterii domestice; pe de alta, pe mãsuraprestigiului sãu, cãrþile îi sunt publicate, editate,traduse ºi citite de mase tot mai mari de oameni,între aceºtia, evident, ºi aderenþii mai mult sau maipuþin expliciþi ai marilor tradiþii religioase, care suntinfluenþaþi în forme ºi grade diferite. Autorul sebucurã de succes, îl flateazã interesul public, darpãstreazã o distanþã relativistã faþã de consecinþeleeventuale ale ideilor exprimate în propriile cãrþi. Pescurt, el spune cam aºa: eu n-am fãcut decât sãscriu niºte cãrþi, nu e treaba mea cum le veþi citivoi, ce veþi face sub impactul ideilor mele. Eu suntsimplu creator de literaturã, n-am venit sã vã þinlecþii de viaþã, deci mi-e indiferent ce faceþi. Relaþiamea cu voi este de autor-cititor, atâta tot.Responsabilitatea mea este strict esteticã, sã vã ofero carte interesantã. Ce credeþi, ce faceþi, ce valori vãorchestreazã destinele, nu mã priveºte. Foartecoerent acest rãspuns, numai cã el este sofistic, decicomplet fals. Orice autor mare ºtie cã schimbãorizontul de reprezentãri al propriilor cititori, cãprin asta le influenþeazã viaþa. Numai dacã eipocrit, se face cã nu înþelege impactul literaturii înviaþa bunilor cititori; numai dacã e cinic, spune cãnu-i treaba lui ce se-ntâmplã cu valorile propriilorcititori, al cãror imaginar îl infesteazã în prealabil cuficþiuni.

Cum sã te aperi în faþa unei tradiþii ce þine larigoarea ºi continuitatea ei, când ai intrat în conflictcu ea de pe poziþiile unui scriitor modern relativist,demistificator? De fapt, cum sã lupþi cu speranþeleîn numele cãrora oamenii reuºesc sã învingãteroarea timpului? Liderii religioºi asta vor sã apere,bazinul de credinþe din care se hrãneºte o marecivilizaþie. Însã, în nicio circumstanþã, reacþia faþãde opera unui autor nu ar trebui sã conducã lacondamnarea lui ca om, la atentarea la viaþa lui.Naraþiunile moderne demitizeazã ºi, ca atare,dinamiteazã tradiþiile. În ciuda farmecului ºiinteligenþei lor, cãrþile de ficþiune viciazãsentimentele, corup mintea oamenilor pentru cãinduc relativismul ideologic, creeazã o aviditatespectacularã lipsitã de finalitate eticã. Desigur, nu-icazul ca literatura sã propunã reguli de viaþã, dar înmãsura în care ea se produce ºi circulã cu succes încadrul unei civilizaþii ce rezistã pe un sistem etic, ebine sã nu risipeascã prea multe energii în a-lcorupe. Grandomania laicã a literaturii, ca practicãadiþionalã într-un sistem de convenþii moralmenteriguroase, nu rezistã decât atâta vreme cât semulþumeºte sã distreze ºi nu vrea mai mult.Aprecierea de care se bucurã e întreþinutã deconvenþia mutualã a gratuitãþii. Or cãrþile sacre aletradiþiilor religioase nu intrã sub incidenþa acesteiconvenþii. Marea literaturã, e mare pentru cã nu edoar literaturã; marile cãrþi sunt mari pentru cã nusunt simple cãrþi. Ele moºesc încarnareatranscendentului în istorie, ºi e de dorit ca oameniisã nu-ºi caute obstinaþi un model de viaþã lipsit detranscendenþã. Un scriitor ar trebui sã ºtie ºi sãrespecte asta. Ce poate fi, de fapt, mai dramaticpentru o lume, decât sã nu mai aibã cãrþi în alcãror adevãr sã creadã?

1166



1166 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

1177



1177TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Institutul de Iudaisticã ºi Istorie Evreiascã „Dr.Moshe Carmilly” s-a înfiinþat în octombrie1990 ca parte a Facultãþii de Istorie ºi Filosofie

a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca ºifuncþioneazã în cadrul catedrei de IstorieMedievalã ºi Istoriografie, fiind prima instituþie deacest gen din Transilvania.

Moshe Carmilly-Weinberger reprezintã ofigurã emblematicã a Clujului anilor ’36 – ’44când a condus, ca rabin-ºef, comunitatea evreiascãde rit neolog de aici. S-a nãscut la data de 7aprilie 1908 în Budapesta, din pãrinþi ardeleni deorigine evreiascã. Când avea doi ani, familia sa adecis sã se întoarcã în Ardeal, Moshe Carmillypetrecându-ºi copilãria în comuna bihoreanãVaºcãu, apoi în Oradea ºi Satu Mare. A urmatstudii de iudaism la Seminarul Teologic Evreiescdin Breslau, Germania (în prezent Wroclaw,Polonia), Seminarul Rabinic din Budapesta ºi laUniversitatea Pázmány Péter din Budapesta, undea obþinut titlul ºtiinþific de doctor în iudaism cudistincþia summa cum laude în anul 1934. A fostales în anul 1936 în funcþia de rabin-ºef alcomunitãþii evreieºti de rit neolog din Cluj.i

În perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,dr. Moshe Carmilly a ajutat evrei din toatãTransilvania sã se refugieze în România ºi apoi sãplece spre Palestina, fiind în fruntea Comitetuluide Salvare al Refugiaþilor, înfiinþat în 1936.ii Înmai 1944 a pãrãsit Clujul, cu doar o zi înainte deghetoizarea evreimii clujene ºi s-a refugiat înRomânia. Între anii 1948-1950 a fost ofiþercultural ºi de imigraþie la Consulatul Israelian dinBudapesta. A fost apoi director de ºcolielementare ºi de licee în Israel, precum ºi directoradjunct pentru educaþie ºi culturã în cadruladministraþiei oraºului Netanya. În anul 1957 s-amutat în SUA, devenind profesor emerit laYeshiva University din New York.iii

Dupã decembrie 1989, Moshe Carmilly-Weinberger ºi-a reluat vizitele în Transilvania, cupredilecþie în municipiul Cluj-Napoca. Ultimavizitã fãcutã la Cluj a fost în toamna anului 2007cu ocazia conferinþei internaþionale de iudaismorganizatã de cãtre Institutul de Iudaisticã.

Institutul care-i poartã numele îºi desfãºoarã

activitatea în douã direcþii de bazã: una didacticãºi una de cercetare. Programul didactic estedestinat studenþilor care vor sã se specializeze îndomeniul studiilor iudaice, dar ºi celor interesaþide limba, istoria, cultura ºi civilizaþia evreiascã.Acest program este structurat pe trei ani,funcþionând în cadrul Facultãþii de Istorie ºiFilosofie, prin secþia de Studii Iudaice, începândcu anul universitar 2001/2002.

Încã din 1998/1999 a fost iniþiat un programde masterat (de doi ani) ºi unul de doctorat (detrei ani) în studii iudaice. Din octombrie 2000, laFacultatea de Litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai”,secþia Limbi Moderne Aplicate ºi secþia Filologie,existã grupe care urmeazã un program despecializare în limba ºi cultura evreiascã.

Începând cu anul universitar 2000/2001,institutul organizeazã cursuri pentru pregãtireaprofesorilor de istorie din învãþãmântulpreuniversitar în vederea predãrii Holocaustului înºcolile româneºti. Cursurile din cadrul seminarulPredarea Holocaustului în ªcolile din Româniasunt susþinute de cãtre profesori din þarã, dar ºiprofesori invitaþi de la universitãþi cu prestigiu dinlume.

Activitatea de cercetare a institutului vizeazãdescoperirea, inventarierea, microfilmarea ºicercetarea tuturor documentelor de arhivãreferitoare la evreii din România precum ºi acãrþilor evreieºti în ebraicã, idiº, românã, germanã,latinã sau maghiarã existente în arhivele ºibibliotecile din România, studii de genealogieevreiascã, presa evreiascã din România precum ºiinventarierea cimitirelor evreieºti din þarã. Înaceeaºi direcþie, institutul organizeazã anual,începând din 1991, conferinþe ºtiinþificeinternaþionale pe teme privind istoria ºi culturaevreilor din România, la care participã specialiºtiai domeniului de la marile universitãþi româneºtiºi din lume. În 2007 a avut loc ce-a de-a XVII-aconferinþã internaþionalã de iudaism cu temaFilosofia ºi Cabala.

Institutul desfãºoarã ºi o bogatã activitateeditorialã prin publicarea anuarului StudiaJudaica, începând cu anul 1991. Profesori ºi cadrede specialitate au publicat o serie de volume,

printre care amintim: Carmilly-Weinberger,Moshe, A zsidóság története Erdélyben (1623-1944), Budapest, MTA Judaisztikai Kutatócsoport,1995; Radosav, Maria, Gramatica limbii ebraicemoderne, Bucureºti, Editura All, 1998; Carmilly-Weinberger, Moshe, Cenzurã ºi libertate deexpresie în istoria evreilor, Bucureºti, EdituraHasefer, 2003; Gyémánt, Ladislau, Evreii dinTransilvania. Destin istoric, Cluj-Napoca,Institutul Cultural Român, 2004; Fãrcãºan,Simona, Între douã lumi. Intelectuali evrei deexpresie românã în secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, Editura Fundaþiei pentru StudiiEuropene, 2004; Ursuþiu, Claudia, Senatori ºideputaþi evrei în parlamentul României (1919-1931). Între reuºitã ºi eºec, Cluj-Napoca, EdituraFundaþiei pentru Studii Europene, 2006; Radosav,Maria, Livada cu rodii. Carte ºi comunitateevreiascã în nordul Transilvaniei (secolele XVIII-XX), Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2007;Carmilly-Weinberger, Moshe, On ThreeContinents. An Autobiography, Cluj-Napoca,Editura EFES, 2007.

De asemenea, institutul a iniþiat ºi o colecþieintitulatã Bibliotheca Judaica, cuprinzândurmãtoarele volume: Carmilly-Weinberger, Moshe,Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944),Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994; Carmilly-Weinberger, Moshe, TheRoad to Life. The RescueOperation of Jewish Refugees on the Hungarian-Romanian Border in Transylvania, 1936-1944,New York, Shengold Publishers, 1994; Carmilly-Weinberger, Moshe, Drumul vieþii. Operaþiuneade salvare a evreilor refugiaþi pe graniþa ungaro-românã în Transilvania 1936-1944, Cluj-Napoca,Fundaþia Culturalã Românã, 1996; Dörner, AntonE., Evreii din comitatul Satu Mare în secolul alXVIII-lea (1723-1760), Cluj-Napoca, EdituraFundaþiei pentru Studii Europene, 1998; Carmilly-Weinberger, Moshe, Út a szabadság felé! Zsidómenekültek megsegitésének története a Holocaustidején: Erdély, 1936-1944, Cluj-Napoca, EdituraSincron, 1999; Gyémánt, Ladislau, Evreii dinTransilvania în epoca emancipãrii (1790-1867),Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2000; Dörner,Anton E., Evreii din comitatul Satu Mare însecolul al XVIII-lea (1761-1781), Cluj-Napoca,Editura Fundaþiei pentru Studii Europene, 2000;Carmilly-Weinberger, Moshe, The Jews inTransylvania (1944-1623), Jerusalem, Rubin Mass,2003.

Acestor contribuþii importante ale membrilorinstitutului li se adaugã numeroase articole, studiiºi conferinþe susþinute ºi publicate în diferitereviste de specialitate din þarã ºi strãinãtate.

Biblioteca de Studii Iudaice s-a înfiinþat în1999 ºi se aflã, împreunã cu institutul, sub egidafostului ºef rabin al comunitãþii evreieºti de ritneolog din Cluj-Napoca, dr. Moshe Carmilly-Weinberger. Locaþia bibliotecii este în vecheasinagogã de rit ortodox, de pe strada Croitorilornr.13 (lângã Piaþa Mihai Viteazul), fostul TempluSas Hevra. În 1898 s-a constituit ºcoala talmudicãcu acelaºi nume iar în 1922 a fost ridicatãsinagoga.iv Dupã ce ºi-a încetat activitatea casinagogã, clãdirea a fost pe rând sediul maimultor firme (de ochelari, laborator foto precumºi depozit de mobilã). În 2004 o parte ainstitutului ºi biblioteca îºi mutã locaþia în acestnou sediu, achiziþionat ºi renovat de cãtreuniversitate.

Comunitatea evreiascã din Cluj-Napoca a fostuna dintre cele mai înfloritoare comunitãþi

Studii Iudaice la ClujGabriela Pop

universitaria

Dorota Nowak (Poland)

1188



1188 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

evreieºti transilvãnene. Prima comunitateînfiinþatã aici este cea a evreilor ortodocºi, în1866, care-ºi pãstreazã linia conservatoarev iar, în1881 se înfiinþeazã ºi comunitatea neologã,urmând o linie reformistã.vi

În Cluj-Napoca au existat ºi au funcþionatcinci mari sinagogi ºi peste zece case de rugãciuneevreieºti. Sinagoga de pe strada Paris, sediulstudioului Antena 1, este cea mai veche. Sinagogade pe strada Bariþiu este în prezent Casa Tranzitiar sinagoga de pe strada Croitorilor este sediulInstitului de Iudaisticã ºi al Bibliotecii de StudiiIudaice. Sinagoga de pe strada Horea, numitãTemplul Deportaþilor, este singura carefuncþioneazã în prezent, aici desfãºurându-seserviciul religios în special pe timpul verii ºi cuocazia marilor sãrbãtori. Aceastã sinagogã a fostaruncatã în aer în timpul retragerii trupelorhortise din Cluj, fiind refãcutã în 1949. A maifuncþionat o sinagogã mai micã care a rezistatpânã în perioada comunistã, când, în anul 1967,se decide dãrâmarea ei pentru a se construiclãdirea Casei de Modã.vii Pe timpul ierniiserviciul religios are loc în singura Casã deRugãciune care s-a mai pãstrat, cea de pe stradaDavid Francisc nr. 16.

Existã de asemenea ºi patru cimitire evreieºti:un vechi cimitir evreiesc pe strada AviatorBãdescu; un alt cimitir evreiesc cunoscut pentruvechimea sa este cel de pe Calea Turzii nr. 114.Aceste douã cimitire nu mai sunt folosite înprezent, pentru înmormântãri folosindu-se douãcimitire mai noi, cel de pe strada ªoimului nr. 1ºi cel de pe Calea Turzii nr. 156. Tot aici se aflã ºiun monument ridicat în memoria victimelorHolocaustului.

Dupã Primul Rãzboi Mondial a fost înfiinþatºi un spital evreiesc, pe strada Croitorilor nr. 19-21, care a funcþionat pânã în 1948, când a fostnaþionalizat.

În apropierea sinagogii de pe strada Croitorilorse aflã ºi sediul Comunitãþii Evreieºti din Cluj, pestrada A. ªaguna nr. 34 ºi Cantina Evreiascã, pestrada Paris nr. 5-7. Ambele funcþioneazã înprezent, institutul ºi biblioteca având o strânsãcolaborare cu membrii comunitãþii evreieºti.

Biblioteca de Studii Iudaice se aflã sub dublulpatronaj, al Bibliotecii Centrale Universitare„Lucian Blaga”, precum ºi al Institutului deIudaisticã ºi Istorie Evreiascã „Dr. MosheCarmilly”. Arhitectura specificã, decorul deosebitºi dubla cotutelã fac din aceastã bibliotecã una cutotul specialã.

Majoritatea publicaþiilor din fondul biblioteciiprovin din donaþiile instituþiilor sau persoanelorfizice din strãinãtate ºi din þarã cu carecolaboreazã institutul. Existã ºi o linie de achiziþiiºi schimb internaþional prin BCU „Lucian Blaga”prin care sunt achiziþionate ultimele apariþii dindomeniu ºi se face schimb de publicaþii cucincizeci de parteneri strãini.

Fiind o bibliotecã cu tematicã specificã, dinpãcate nu se bucurã de o colaborare foarte bunãcu multe edituri din þarã deoarece nu multeinstituþii editeazã cãrþi pe aceastã temã. Astfel, obunã parte a publicaþiilor provin de la EdituraHasefer din Bucureºti, editura FederaþieiComunitãþilor Evreieºti din România. Aceasta afost înfiinþatã la 1 mai 1995 concepând unprogram de editare a numeroase lucrãri de istoriaevreilor, iudaism, de filosofie iudaicã, literaturãevreiascã, albume de artã, enciclopedii, dicþionare.

Colecþiile bibliotecii cuprind aproximativ 3.000de volume de cãrþi ºi 80 de titluri de periodice.Publicaþiile sunt în limba englezã, românã,maghiarã, germanã, italianã, francezã, ebraicã,

idiº. Aranjarea fondului permite accesul liber alcititorilor la toate publicaþiile, deci la întreagainformaþie, acoperind urmãtoarele domenii deinteres: istoria generalã a evreilor, istoria evreilordin Diaspora, istoria evreilor din România,antisemitism, Holocaust, iudaism, religie, filosofie,artã, limbã ºi literaturã ebraicã, politicã, Sionismetc.

Fondul de referinþe cuprinde dicþionare înlimba ebraicã, enciclopedii, lexicoane, atlase,manuale. Fondul de periodice are o publicaþie deexcepþie: Studia Judaica, anuarul institutului.Acesta apare în limba englezã ºi cuprinde lucrãrileprezentate în cadrul conferinþelor internaþionaleanuale precum ºi alte articole, studii ºi recenzii.Este editat începând cu anul 1991 (nr.I) iar în2007 a apãrut cel mai recent numãr al revistei(nr. XIV), editor fiind directorul institutului, prof.univ. dr. Ladislau Gyémánt.

De asemenea, biblioteca mai deþine un fondde extrase (documente, copii, articole din reviste)precum ºi o colecþie de documente audio vizualecu privire la istoria evreilor ºi Holocaust. Dinpunctul de vedere al informatizãrii, întregul fondpoate fi regãsit în bazele de date ale biblioteciiProCite ºi Aleph. Biblioteca are o capacitate de 30de locuri pentru consultarea publicaþiilor ºi abazelor de date, cititorii având la dispoziþie douãcalculatoare. Publicul deservit este alcãtuit dinstudenþi, masteranzi, cadre didactice, cercetãtori,doctoranzi sau alte categorii de utilizatori, accesulfãcându-se pe baza permisului de bibliotecã.

Serviciile oferite de cãtre bibliotecã sunturmãtoarele: acces la baza de date proprie aBibliotecii de Studii Iudaice; acces la catalogul on-line al BCU „Lucian Blaga” ºi la bazele de dateabonate; consultarea publicaþiilor în sala delecturã; împrumuturi scurte la domiciliu;informaþii de specialitate.

În incinta vechii sinagogi de pe stradaCroitorilor, unde-ºi desfãºoarã activitateaBiblioteca de Studii Iudaice precum ºi o parte aInstitutului de Iudaisticã, se aflã ºi un Laboratoraudio video dotat cu aparatura necesarã, Sala decurs Einstein cu o capacitate de 80 de locuri,precum ºi o salã care adãposteºte expoziþiapermanentã de picturã ºi sculpturã a artistuluiEgon Marc Lövith.

Egon Marc Lövith este unul dintre cei maiprestigioºi artiºti contemporani în domeniulsculpturii, picturii, graficii ºi ceramicii. Este deasemenea un supravieþuitor al lagãrului deexterminare de la Dachau. S-a nãscut la Cluj, la21 mai 1923, într-o familie înstãritã. Tatãl sãu afost originar din Crimeea, un ceasornicar cu studiiîn Elveþia. A fost luat prizonier în Transilvania în1919 ºi rãmâne la Cluj, cãsãtorindu-se cu oevreicã nãscutã în Transilvania, din pãrinþi evreilituanieni. Tatãl avea un atelier de ceasornicãrie înCluj, pe strada Bariþiu, dar este nevoit sã imigrezeîn Mexic în 1924, dupã ce este agresat fizic ºi îieste distrusã ceasornicãria de cãtre bande

extremiste. În 1926 Egon Marc Lövith, împreunãcu toatã familia sa, se stabileºte în MexicoDistricto Federal. Prima limbã învãþatã de el a fostspaniola. În 1934, tatãl artistului moare iar EgonMarc Lövith este nevoit împreunã cu mama ºisora lui sã se întoarcã la Cluj, în 1936.viii

În perioada Dictatului de la Viena, artistul estedus la muncã forþatã iar apoi este deportat înlagãrul de exterminare de la Dachau. Familia saeste exterminatã, dar în 1945 Egon Marc Lövitheste eliberat din lagãr, revenind la Cluj împreunãcu Margot, soþia lui, deþinutã în acelaºi lagãr.Margot a avut aceleaºi preocupãri artistice(sculpturã, picturã, ceramicã, pastel, graficã),absolvind Institutul de Arte Plastice „IonAndreescu” din Cluj ºi devenind cadru didactic ºiºef de catedrã la sculpturã în cadrul aceluiaºiinstitut.ix

Sala, numitã Margot ºi Egon Marc Lövith, dinincinta fostei sinagogi de pe strada Croitorilor,cuprinde cincisprezece tablouri ºi patru sculpturicu teme biblice, altele inspirate din tragediaHolocaustului sau autoportrete. În faþa sãlii decurs se poate vedea o altã lucrare a artistului, ºianume, bustul lui Albert Einstein.

Bibliografie:Carmilly-Weinberger, Moshe, The Road to Life. The

Rescue Operation of Jewish Refugees on theHungarian-Romanian Border in Transylvania, 1936-1944, New York, Shengold Publishers, 1994

Memorial Volume for the Jews of Cluj-Kolozsvár,New York, Sepher-Hermon Press, 1988

Rus, Alexandra, Egon Marc Lövith, Cluj-Napoca,Alma Mater, 2003

Studia Judaica, nr. I, 1991Studia Judaica, nr. II, 1993

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moshe_Carmilly-Weinberger

ihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Moshe_Carmilly-Weinbergerii Carmilly-Weinberger, Moshe, The Road to Life. TheRescue Operation of Jewish Refugees on theHungarian-Romanian Border in Transylvania, 1936-1944, New York, Shengold Publishers, 1994, p. 50iii http://ro.wikipedia.org/wiki/Moshe_Carmilly-Weinbergeriv Memorial Volume for the Jews of Cluj-Kolozsvár,New York, Sepher-Hermon Press, 1988, p. 100v Ibidem, p. 31vi Ibidem, p. 56vii Moldovan, Mircea A No Longer Existing Synagoguein Cluj - Bariþiu Street, în Studia Judaica, Nr. II, 1993,p. 158viii Rus, Alexandra, Egon Marc Lövith, Cluj-Napoca,Alma Mater, 2003, p. 6ix Ibidem, p. 7

Carmen Gonzales Martin (Spania)

1199



1199TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

12 aapriliePornisem “Jurnalul” hotãrît sã scriu zilnic, ca

un exerciþiu de voinþã. Entuziasmul iniþial s-a stinsînsã ºi mã gîndesc dacã nu cumva în aceastãdulce delãsare se actualizeazã o “genã“ aspecificului nostru naþional. Mereu începem cîteceva ºi mai nimic nu pare dus la bun sfîrºit.Avem o plãcere secretã a tergiversãrii faptelor,punîndu-ne viitorul la dispoziþia norocului ºi afatalitãþii. “Un lucru amînat e pe jumãtaterezolvat”. Zice înþelepciunea popularã, concurîndastfel punctualitatea ºi sentimentul urgenþei dincompartimentul cotidian. Orice energie seconsumã în eforturi spontane ºi efemere cãci nelipseºte fervoarea edificãrii durabile. Trãim maidegrabã instantaneu, “de azi pe mîine”,indiferenþi la exigenþele duratei.*

Cel puþin o datã pe sãptãmînã merg la unuldintre mall-urile sau supermarket-urile din oraº.Merg de regulã la cumpãrãturi, dar ºi parcã subseducþia unei ispite enigmatice. De altfel toatãmulþimea care le cutreierã zilnic pare sã aibã unaer oarecum sãrbãtoresc, vrãjitã de opulenþa miri-ficã a acestei lumi pînã mai ieri “de poveste”.Crescuþi într-un univers al sãrãciei, cei din genera-þia mea au aici sentimentul brutal al miracolului.Dacã omul are într-adevãr un sindrom cronic alparadisului pierdut, atunci un asemenea mallreprezintã pentru el actualizarea foarte realã aimaginii paradisiace. Abundenþa extravagantã îicompenseazã pentru o clipã toate frustrãrile ºi îisatisface, mãcar ca promisiune imediatã ºi feza-bilã, toate instinctele devastatoare. Mai mult:într-un timp surprinzãtor de scurt, mall-ul a ajunssã-i ritualizeze individului existenþa cotidianã.Drumul la mall a devenit pentru mulþi un fel deitinerar ritualic. Spaþiul acesta construit ca unorganism funcþional îi induce individului senti-mentul unei intimitãþi protectoare, precum ºiiluzia refacerii unor legãturi comunitare. Lumeaabundenþei de aici e tangibilã ºi accesibilã oricui.Copleºitoare ºi surîzãtoare, se oferã tuturor priviri-lor. Este prin ea însãºi o emergenþã jubilatoare ºi

fascinantã ºi întreþine reveriile profunde ale pose-siunii. Statisticile ne spun cã zilnic trec cãtretreizeci de mii de persoane pe la fiecare dintrecele douã mall-uri ale Clujului. Unii vin lacumpãrãturi, alþii vin sã ia masa ori sã bea ocafea. Bunicii îºi plimbã nepoþii pe scãrile rulantesau în preajma fîntînilor arteziene. Mulþi ies purºi simplu la o plimbare, atraºi de aceastãambianþã mirobolantã pe care oraºul nu le-opoate asigura. Spaþiu al hipnozei colective, mall-ulpare sã dea un sens vieþilor multor oameni,devenind un surogat mirobolant al fricii pepãmînt.

14 aaprilieIeri o duminicã laicã, fãrã aurã. Într-o aseme-

nea zi, în care sentimentul sãrbãtoresc se rodeazãbrusc, apare, obsesivã ºi extenuantã, melancoliadupã-amiezii. E o tristeþe neliniºtitoare, arhaicã,similarã cu aceea a unui asfinþit în furtunã dincopilãria mea ruralã. Într-o duminicã dupã-amiazãritualul societal al “ceaiului de la ora cinci” mi separe un imposibil mit livresc cãci niciodatã sin-gurãtatea nu e mai intens elegiacã ºi mai fluidã caîn acest interval crepuscular. E o melancolie fãrãobiect, de atmosferã, ca o copleºitoare ºi ilumi-nantã emoþie. Expresia popularã “mi-e urît” arputea aproxima aceastã stare, urîtul fiind aiciechivalentul unei neliniºti metafizice.

15 aaprilieÎn decembrie, anul trecut, a apãrut O

panoramã criticã a poeziei româneºti din secolulal XX-lea de Marin Mincu. Cu cele 1182 de pagi-ni, în format A4, e o carte inhibantã prin chiaraceastã masivitate ostentativã ºi emfaticã. Prinînsãºi modul de a se arãta ea vrea sã sugereze ast-fel ideea de monumental ºi cred cã avem de-aface, într-adevãr, cu o construcþie de psihologiefaraonicã, singularã în cultura românã. Dincolo dedimensiune însã, ea este opera unui autor cuambiþii exprese de precursor ºi de fondator,ambiþii care nu distoneazã aproape deloc cu reali-tatea textului critic. Marin Mincu producea înfond prima sintezã riguros conceptualizatã asupra

poeziei româneºti a secolului trecut, identificîndmetamorfozele ºi formele de expresie ale “poeti-citãþii”. Dar în primul rînd încearcã o renovare ainstrumentarului critic, avînd ca mizã principalãeliberarea de orice impresionism ºi, desigur consti-tuirea unor concepte operaþionale ºi integratoare.Metodologic, Marin Mincu se revendicã de lasemioticã ºi textualism, diminuînd importanþa cri-teriului estetic ºi interpretarea ºi valorizareapoeziei. Nu voi comenta însã acum lucrarea.Deocamdatã mã aflu sub impresia, oarecuminconfortabilã, a primei lecturi. Cartea îmi confir-mã cîteva convingeri personale, dar mã ºi nedu-mireºte în unele articulaþii ale ei. Sã spun, totuºi,cã modelul teoretic propus de autor are coerenþãºi mai ales o remarcabilã eficienþã analiticã. Eldezvãluie o surprinzãtoare ºi ineditã “istorie”internã a poeziei noastre din secolul XX ºi recon-figureazã imaginile sintetice ale principalilor eireprezentanþi. Sînt analizaþi 94 de poeþi, în 11capitole care constituie “variabilele” celor patruparadigme identificate de critic: simbolismul,modernismul, avangardismul ºi experimentalis-mul. “Lista” începe cu Al. Macedonski ºi seîncheie cu Cristian Popescu. Fiecare profil critic eînsoþit de o antologie din opera respectivului.Selecþia autorilor ºi a textelor presupune niºteopþiuni axiologice ferme. În mare, ºi exigenþacriticului pare legitimatã de perspectiva teoreticã,fiind astfel excluºi cîþiva poeþi de notorietate pecare grila de interpretare îi refuzã (Ana Blandiana,Adrian Pãunescu, Horia Bãdescu, Dinu Flãmînd,Mircea Dinescu º.a.). Opþiunile au însã un anumeaer categoric ºi definitiv. Marin Mincu nu vrea sãlase impresia cã unele absenþe s-ar datora uneieventuale subiectivitãþi a gustului. Cartea sa parescrisã cu un soi de sentiment sacerdotal alîmplinirii unui act de canonizare. Calendarul ofi-cial al poeziei româneºti din secolul XX îi sur-prinde exclusiv pe poeþii numiþi aici.

Jurnal de primãvarãPetru Poantã

intermezzo clujean

Daria Wawrzkiewicz (Polonia)

Eytihia Petala (Grecia)

Decizia recentã a Sfântului Sinod de apermite, iarãºi, preoþilor sã candideze laalegerile locale din acest an are meritul, pe

lângã seria de confuzii pe care le întreþine, de arepune în dezbatere o temã fundamentalã pentrureflecþia social-teologicã a Ortodoxieicontemporane. Este vorba despre maniera cea maipotrivitã prin care Biserica trebuie sã fie oprezenþã publicã activã fãrã sã devinã parte ajocului politic.1 Sã rãspundem pe rând la treiîntrebãri.

Are vvoie ppreotul ssã ccandideze lla oo ffuncþiepoliticã? Deja la nivelul termenilor, problema estepusã diferit de adepþii deciziei sinodale ºi de ceicare, mai puþini la numãr, încearcã sã promovezeprincipiile ecleziologice ortodoxe în pofidapogorãmintelor de tot felul. Susþinãtorii implicãriipolitice a clerului ortodox apeleazã la un artificiude limbaj atunci când susþin cu seninãtate cã, defapt, funcþia de consilier local sau judeþean nueste una politicã, ci mai curând administrativã.Pentru acest tip de logicã, oameni politici suntdoar preºedintele republicii, membrii guvernului ºicei ai parlamentului. Tot ceea ce se aflã dincolode acest nivel central este administraþie. Dacã arfi aºa, cum se explicã, totuºi, traducerea la nivelulconsiliilor locale ºi judeþene a raporturilor de forþãdin guvern ºi parlament, adoptarea unor mãsuriadministrative prin votul unei majoritãþinegociate, lupta dintre partide pe temeledezvoltãrii urbane sau ale modalitãþilor în care secheltuiesc banii comunitãþilor? Pot fi cumvaevacuate aceste aspecte din definiþia restrânsã ºiconcretã a actului politic? Aºadar, fãrã sã insistãmprea mult, este evident cã o funcþie politicã lanivel local nu poate fi consideratã o excepþie de lapoliticã în general, ci tocmai forma ei cea mainemijlocitã. Acesta este motivul pentru care,candidând la funcþia de consilier local saujudeþean, preotul candideazã la o funcþie politicã,adicã aspirã la o poziþie sau dregãtorie aflatã,potrivit canoanelor, în contradicþie ireconciliabilãcu misiunea lui spiritualã încredinþatã la hirotonie.Pentru evitarea conflictului cu rigorile propriilorcanoane, s-a recurs la un al doilea artificiu degândire ºi de limbaj deopotrivã, prin promovareaideii independenþei politice a preotului-candidat.

Poate ppreotul ssã ffie iindependent ppolitic?

Textul hotãrârii sinodale insistã apãsat pe aceastãcalitate de independent a eventualului preot-candidat. Ea este înþeleasã ca neapartenenþã la unpartid politic. Faptul de a nu face parte dintr-unpartid politic nu simplificã însã chestiuneapreoþilor-consilieri. Din simpla alãturare aimplicãrii deschise, concretizatã în candidaturaanunþatã, ºi a independenþei, concretizatã printrealtele în absenþa campaniei electorale propriu-zise,se naºte primul paradox: Biserica participã princler la exerciþiul democratic, dar nu îºi asumãregula esenþialã a jocului politic, adicã lupta deidei ºi programe. Altminteri decât toþi ceilalþiînscriºi în cursa electoralã, inclusiv ceiindependenþi, preotul-candidat nu are nevoie sã îºiprezinte programul electoral. Persoana lui, în carecetãþeanul se identificã profund cu slujitorulAltarului, este programul însuºi. În mod evident,este un start inegal, preotul-candidat având unplus de capital oferit nu de performanþeleadministrative anterioare ºi nici de atractivitateaunui program pe care, iatã, nu se simte obligat sãîl prezinte, ci de profesie. Ca ºi cum un militar-candidat ar fi garanþia automatã ºi indiscutabilã aordinii, iar un om de afaceri-candidat garanþiaprosperitãþii, dincolo de orice dovezi legate decompetenþa militarului de a conduce ocomunitate civilã ºi a omului de afaceri de agestiona banii publici. Mizând, aºadar, pe statutulsãu singular de preot, candidatul Bisericii faceapel la un tip de autoritate refuzat candidaþilor„profani”, laicilor. El compenseazã astfel lipsaafilierii la un partid politic prin înglobareademersului sãu public în aura propriei poziþii.Preoþia este deturnatã de la sensul ei profund,care se sustrage criteriilor lumeºti, ºi pusã tacit înslujba câºtigãrii unei competiþii în care preotul-candidat nu mai este judecat dupã calitãþiledovedite comunitãþii politice din care face parte,ci dupã statutul de lider al unei comunitãþi decredinþã pe care o dominã în mod incontestabilprin natura slujirii sale. Cum cele douãcomunitãþi, religioasã ºi politicã, nu se suprapun,adicã majoritatea confesionalã nu este automat ºimajoritate politicã, de aici rezultã al doileaparadox: în cazul eºecului electoral, preotul riscãsã diminueze ºansele ca vocea socialã acomunitãþii sale de credinþã sã fie luatã în seamã,

adicã sã conteze în momentele deciziei politice. Cum îîºi ppromoveazã BBiserica ppropria vviziune?

Dacã Biserica nu se poate implica prin cler înpolitica localã, pentru a nu vorbi despre cea lanivel naþional, este evident cã nu poate construi ostrategie viabilã, conformã rigorilor sale canoniceºi celor ale statului de drept, ignorând maideparte propriul laicat. Formula „implicãriiindependente” a preoþilor este traducerea fidelã asituaþiei confuze în care ne aflãm de aproapedouã decenii ºi care se caracterizeazã pe de oparte prin lipsa unei clase politice capabile sã deasubstanþã democraþiei ca formã de conduceretransparentã ºi pe de altã parte, din punctul devedere al vieþii bisericeºti, de lipsa unui dialog realîntre diriguitorii ecleziastici ºi laici. Fractura dintrevârf ºi bazã este în continuare boala socialãcronicã a unei Românii care nu a învãþat destuldin experienþa comunismului, adicã a terorii înnumele celor mulþi, a mandatului viciat de abuzºi a falsei reprezentativitãþi. În ceea ce o priveºte,Ortodoxia de la noi reflectã, cu voie ºi fãrã voie,aceastã imaturitate a societãþii în mijlocul cãreiase aflã. Neseriozitatea cu care sunt aplicateprincipiile, negocierea spontanã acompromisurilor, adaptarea standardelor de oricefel la felul românesc de a fi, consecvenþa cu careeste urmãritã doar atingerea scopurilor personaleºi suspendarea permanentã a binelui comun,transformarea momentelor de normalitate în totatâtea momente de excepþie, cultivarea neabãtutãa formelor fãrã fond ºi ignorarea sistematicã avalorilor – toate aceste deficite sociale se regãsescîn spaþiul eclezial. Uneori, în forme mai puþingrave, benigne, sau, alteori, mult accentuate ºigreu suportabile. Este motivul pentru care, înaintede orice plan politic sau proiect misionar,România de azi are nevoie de o majoritate eticãalcãtuitã de data aceasta de jos în sus ºi pe careBiserica Ortodoxã majoritarã ar trebui sã oîncurajeze prin dialogul cu laicii ei. Aceasta ar fi,la urma urmelor, politica Bisericii, singura formãde angajare care nu se transformã în politicianismºi ale cãrei roade ar fi vizibile nu doar din patruîn patru ani.

Un început de analizã a deciziei sinodale este articolul-editorial din numãrul trecut al revistei, „Biserica ºipolitica. Un nou experiment”.

2200



2200 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

religie

Majoritatea eticãRadu Preda

teologia socialã

Szbilla Skaluba (Poland)

Kriangkrai Kongkhanun (Thailanda)

2211TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Aurel SSasu – Care este cea mai „clarã idee” lacare aþi ajuns, dupã experienþa exilului ºi dupã celepatru decenii de carierã literarã?

Petru PPopescu – Cã omul trebuie sa aibãflexibilitate, ca artist ori ca persoanã. Dacã eflexibil, e nu numai avantajat pe calea succesului,dar e ºi viu.

– A existat, în anii regimului totalitar, un publiccare v-a protejat împotriva hãrþuielilor cenzurii. Erapublicul, generosul public cititor care vã iubeacãrþile. De singurãtatea primilor ani de exil cine v-aprotejat?

– La început, afarã de propria-mi disciplinã demuncã, nimeni. Eu n-am fost un exilat cupublicitate, ca ºi Kundera ori Rushdie. Cu toate cãSfârºitul bahic se publicase la Londra, în 1975, cucronici bune, n-aveam altfel nicio platformãpublicitarã. Ca ºi Faulkner, ca sã dau exemplul celmai extrem, am mers la Hollywood, ca scenarist,pentru ca sã pot sã încep sã scriu în englezãimediat, ºi sã mã pot susþine financiar. Faulkner ascris ºi ºi-a pus numele pe creditele filmelor SlaveShip ºi Gunga Din. Ce surprizã, având în vederestatura lui de prozator legendar, cã e asociat cudouã filme atât de evident comerciale, ºi chiar„pop”. Dar au fãcut-o ºi alþii. Iar în percepþiaHollywood-ului, orice scenariu care ajunge sã fiefilmat e un succes.

– În 1975 v-aþi expatriat în Statele Unite. Aþirevenit în þarã, dupã o absenþã de aproape douãdecenii, în 1991. Care a fost mai dificilã: plecareasau întoarcerea? De ce?

– Plecarea, ºi emotiv, ºi din orice alt punct devedere. Lãsasem multe în România, ºi nu mi sepromitea nimic în Occident. Decât, vorba luiChurchill, only sweat, blood and tears.

– La întoarcerea în þarã, l-aþi întrebat pe MirceaDinescu de ce nu mai e aliatul lui Ion Iliescu.Rãspunsul: „sunt prea poet sã fac politicã”. Întretimp, poetul a renunþat, practic, sã mai scrie poezie.Sã fie oare „prea politician sã mai facã poezie”?Vreau sã întreb: ce a ucis ºi ce ucide politica în noi?

– Dupã pãrerea mea, lumea are acum douãclase: cei pe care-i vezi pe ecran, ºi cei pe care nu-ivezi pe ecran. Cei în reflector ºi cei în umbrã.Politica e o cale de a te pune sub reflector, ºi cinenu vrea sã fie notoriu? Pe de altã parte, scrisul e opatimã care cere singurãtate. Poate ca o condiþiepentru a scrie cu valoare este sã nu fi în reflector.

– Aþi evadat în America, aþi trãit în libertate ºi,totuºi, mãrturisiþi în volumul Întoarcerea (2001), aþi

continuat (sufleteºte?) sã vieþuiþi în subsol, subpãmânt. De ce v-aþi impus aceastã tãceredesãvârºitã? La ce v-a folosit?

– Tãcerea evocatã, în The Return, aparþineaanilor când România nu mi-era accesibilã, fiindcãCeauºescu era încã la putere. Dupã revoluþie, n-amai fost tãcere. Dar, pe de altã parte, e greu sãscriu literaturã, tematic, despre România, ori despremine ca român: în primul rând, în þara aceasta atuturor emigranþilor nu existã o literaturã în careemigrantul sã fie un erou preferat. Cele mai desucces cãrþi ale mele au fost cele cu eroi americani,pentru cã, deºi o carte ca Întoarcerea a avut cronicientuziaste ºi mi-a câºtigat prietenia lui WilliamStyron ºi John Ashbery, e prea finã ºi preaspecializatã ca soartã artisticã ca sã câºtige unpublic de masã. Cât despre cãrþile nevândute, douã,nu ºtiu de ce nu am putut sã le vând. Aici,competiþia cu alþi scriitori, nume noi care apar tottimpul, mulþi foarte talentaþi, e atât de uriaºã, încâteºti forþat sã fii în competiþie cu tine însuþi, sã teschimbi ºi sã progresezi de la o carte la alta. Într-unfel asta e bine; te forþeazã sã nu fi leneº.

– În ce sens experienþa dvoastrã de viaþã ºiliterarã e o experienþã extremã?

– E extrem pentru un scriitor sã fie obligat sãcucereascã o altã limbã. De ce sunt Conrad,Nabokov, Ionesco, ori eu, interesanþi ºi în afaralecturii, ca probleme, ca persoane? Pentru cã autrebuit sã-i învingã pe „bãºtinaºi” pe propriul lorteritoriu. Un scriitor transplantat este un personajfascinant, e ca un spion al unei alte vieþi pe planetavieþii sale noi. Nabokov, Ionesco ºi cu mine suntemspionii tragediei europene pe planetamaterialismului american.

– În ce fel e un scriitor moral: participând laguvernare, fãcând opoziþie de dragul opoziþiei sauscriidu-ºi, pur si simplu, cu responsabilitate, cãrþile?

– Cred cã scriitorul e moral când nu triºeazã, lascris ori ca persoanã publicã. La scris, cel puþinjumãtate din scriitori triºeazã, în orice þarã. Atuncide ce n-ar triºa ºi în politicã? Norman Mailer acandidat la primãria New York-ului. Oare dinmoralitate?

– Revendicaþi, îndreptãþit, iniþiativa deruralizãriiºi a întoarcerii literaturii la mediul urban al prozeiaflate, în anii ’70, „între un sat fals ºi un oraºabsent”. Lipsesc, scriaþi în eseul Unde ne suntorãºenii (1968), „prozatorii care sã trateze otragedie contemporanã”. Astãzi, existã? Cum senumesc ºi cum aratã?

– S-a schimbat ceva în lume: oraºul invadeazãruralitatea, ºi chiar jungla, ºi planeta devin un

spaþiu gheto-izat, nici oraº, nici rural, nici sãlbãticie.Nicãieri pe lume nu se mai forþeazã temele agrare.Aºa cã pledoaria mea de atunci trebuia îndreptatãcãtre calitate: unde ne sunt scriitorii atât dedeosebiþi ºi de buni, ca sã creeze cititori numai prinpropria tematicã ºi nivel de scris. Aceºti scriitoriîncã existã, ºi chiar existã o anumitã întoarcere lacalitate, chiar dacã superficialitatea cititorilor emaximã faþã de alte epoci în culturã.

– De ce maºinile, traficul, muzica de noapte,trotuarul, limuzina, cartierul, într-un cuvânt, oraºulamerican nu v-a mai îndemnat sã scrieþi poezie?Cum explicaþi cititorului român aceastã renunþare?

– În primul rând, e greu sã miºti mii de oamenicu poezia. Poezia e mult prea intimã. Dar amîncercat sã pãstrez din poezie acuitatea vizualã ºiemoþionalã, ºi stilul direct cãtre cititori. Se potrecunoaºte amândouã în proza mea, de la Prinsîncolo, în ambele limbi.

– În fapt, ce a însemnat, pentru dvoastrã, „a nuscrie pentru epocã”? Vorbiþi-ne despre acel rãzboi al„prinºilor” împotriva „temnicierilor”. A existat orealã disidenþã împotriva comunismului?

– Sigur. De diverse formule. Formula pe care amîncercat-o eu era greu de scris, dar uºor derecunoscut. Ca sã protestezi împotriva stãrii decaptiv, chiar ºi prin revolta simþurilor, asta a fostmetoda mea de protest. Era o formã de a fi directºi onest adesea pe muchia ºocantului. Dar, se parecã nu ºocantul pânã la urmã a dat prozei melelongevitatea de azi – Prins ºi Dulce ca mierea... încãîºi gãsesc cititori noi, tineri, ºi azi – ci vitalitatea.Simpatia pe care o are un cititor pentru personajelemele vine de la simpatia mea pentru cititorul meunecunoscut. Aici e adâncimea acelor cãrþi: raportulcu viaþa e raportul cu cititorul. Poate cã pareîngâmfare, dar am câºtigat cititori români noi aiciîn America, care au cunoscut acea Românie prinmine. Deci, I did my job.

– Existã o poveste pe care încã n-aþi spus-o ori n-aþi scris-o? Cum se numeºte, cum s-ar rezuma?

– Orice carte de aci înainte e parte din aceapoveste. Îmi apare în iunie o carte la HarperCollins ºi, în februarie anul viitor, una laSimon&Schuster.

Interviu realizat deAurel SSasu

interviu

PETRU POPESCU:

„Nabokov, Ionesco ºi cu minesuntem spionii tragedieieuropene pe planeta materialismului american”

2222



2222 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

La 17 aprilie 2008 a murit poetul, omulpolitic ºi dramaturgul Aimé Césaire, cunoscut înlumea întreagã pentru a fi creat conceptul denegritudine ºi a-l fi ilustrat prin poezia sa – prinnegritudine înþelegându-se conºtiinþa de a fiafrican sau de a avea origine africanã într-o lumedominatã de cultura albilor. Césaire a fondatconceptul de negritudine împreunã cu LéopoldSédar Senghor, ulterior devenit preºedinte alSenegalului, ºi cu Léon Damas din GuianaFrancezã, în 1934, în revista studenþeascãL’Étudiant noir, pe care cei trei o editau castudenþi la École Normale Superieure din Paris.Aimé Fernand David Césaire s-a nãscut în 1913 laBasse Pointe, în Martinica, pe atunci cea mai bineasimilatã dintre coloniile franceze, devenitãulterior un departament francez de peste mãri.Mai târziu, în calitate de raportor în AdunareaConstituantã, care a elaborat legislaþia pentrunoul statut al Martinicãi în 1946, Césaire avea sãconsidere asimilarea politicã extrem deavantajoasã pentru patria sa, din punct de vedereeconomic, dar nu ºi din punct de vedere cultural,scrie ziarul britanic The Times. A început ºcoalape insula sa natalã ºi ºi-a continuat studiile licealela Paris, cu o bursã, pentru ca la Sorbona sã sespecializeze în clasici ºi literatura francezã. S-aîntors în Martinica în 1939, ca sã-ºi exerciteprofesiunea de profesor de liceu. În timpul celuide al Doilea Rãzboi Mondial, martinicanii aurãsturnat administraþia fidelã guvernului de laVichy ºi s-au aliat cu Generalul De Gaulle. Césairea jucat un rol important în aceastã miºcare, fiindales primar al oraºului Fort-de-France în 1945.Avea sã rãmânã în aceastã funcþie pânã în 2001!Ulterior a devenit – din partea comuniºtilor -delgat al Martinicãi în Adunarea Naþionalãfrancezã. Reputaþia sa de scriitor a crescut odatãcu republicarea unei scrieri din tinereþe, Cahierd’un retour au pays natal, consideratã ºi astãziuna dintre cele mai importante lucrãri privindcultura africanilor ºi vest-indienilor francofoni.Jean Paul Sartre scria despre Césaire:“Suprarealismul, o miºcare poeticã europeanã, le-afost furat europenilor de un negru, care a fãcutdin el o armã împotriva lor.” Volumele de poeziepublicate ulterior, Les armes miraculeuses (1946),Soleil du coup (1948), Corps perdu (1950) erauvag suprarealiste, repetitive, cu un limbaj bogat ºiextrem de sugestiv, având ca teme libertatea,sclavia, oprimarea, peisajul paradisiac al tropicelor,frãþia umanã. Césaire s-a dezis de comunism în1956, ca urmare a invaziei sovietice din Ungaria,ºi ºi-a format un partid propriu, Parti ProgressisteMartiniquais, independent ºi socialist. ªi-areprezentat adesea þara în diferite foruriinternaþionale ºi în ultima perioadã a preferat sãscrie piese de teatru, dintre care cele maicunoscute sunt La tragedie du Roi Christophe,despre Henri Christophe, regele negru din Haiti,ºi Une tempête (1969), o versiune neagrã acelebrei piese shakespeariene. Dintre scrierile salepolitice, probabil cea mai cunoscutã esteDiscourse sur le colonialisme (1953), o denunþarea rasismului colonial european, publicatã înrevista Présence Africaine, cât ºi ToussaintLouverture, o biografie a revoluþionarului haitian.

Starurile cinematografiei apreciate decinefili în anii ’60 – ’70 ai secolului trecut nu erautoate, ca azi, americane. Deosebit de popularã eraClaudia Cardinale, o brunetã focoasã,protagonistã, ne asigurã ziarul La Stampa, a peste60 de filme artistice, de la La ragazza con lavaligia al lui Valerio Zurlini (1961) pânã la ultimaei apariþie cinematograficã în And Now, Ladiesand Gentlemen (2002) de Claude Lelouch. Întreele, producþii precum Rocco ºi fraþii sãi,Ghepardul, Opt ºi jumãtate, La ragazza di Bube,A fost odatã în Vest, Fitzcarraldo, Pielea.Admiratorii încãrunþiþi ai divei italiene vor afla cuamãrãciune cã ea a împlinit ºaptezeci de ani.Claudia Josephine Rose Cardin s-a nãscut înTunisia, la 15 aprilie 1938, din pãrinþi sicilieni, afilmat cu mari regizori ca Federico Fellini,Luchino Visconti, Mario Monicelli, LuigiComencini, Sergio Leone, iar replica i-au dat-oparteneri precum Marcello Mastroianni, AlbertoSordi, Gerard Philippe, Alain Delon, BurtLancaster, Nino Manfredi. Din punct de vederepolitic, actriþa are vederi liberale, luând adeseaapãrarea homosexualilor ºi participând lanumeroase campanii umanitare. În 2002 a primitdistincþia “Ursul de aur” la festivalul de la Berlin.A scris ºi o autobiografie, Moi Claudia, toiClaudia

În Franþa a apãrut (postum) traducerearomanului 2666 de chilianul Roberto Bolaño(1953 – 2003), considerat de Baptiste Léger, celcare îl recenzeazã în L’Express, unul dintre ceimai reprezentativi scriitori ai contempornaeitãþii.Roberto Bolaño este laureatul prestigiosuluipremiu Romulo Gallegos, pe anul 1999, curomanul Los detectives salvajes (Detectiviisãlbatici), comparat la vremea lui cu Rayuela luiCortazar sau cu Paradiso de Jose Lezama ºidefinit de un critic în El Pais drept “romanul pecare l-ar fi scris Borges”. Fiu al unui camionagiu ºial unei învãþãtoare, Bolaño a fost un vagabond ºia trãit, în diferite etape ale vieþii sale, în Chile,Mexic, El Salvador, Spania ºi Franþa. În Mexic,unde emigrase familia sa, a contractat o pasiunemaladivã pentru literaturã, în special pentrupoezia europeanã simbolistã ºi suprarealistã. Înanii 1970 a devenit troþchist ºi membru fondatoral unei miºcãri poetice minore, infrarrealismo.Dupã lovitura de stat a lui Pinochet, s-a întors înþara sa natalã, dar numai ca sã fie arestat ºiaruncat în închisoare. Ajutat sã scape de niºteprieteni, s-a refugiat în Spania în anii 1970,

stabilindu-se în orãºelul catalan Blanes, de peCosta Brava. Acolo a ºi murit în urma unei bolide ficat care l-a chinuit mai bine de un deceniu.Acest nomadism, afirmã Liger, se regãseºte înproza lui, care trece de la onirismul baroc larealismul cel mai frust, de la încrîncenare laumorul burlesc. Deºi obsedat de literaturã, Bolañoa început sã publice abia în anii 1990. În afarã deDetectivii sãlbatici ºi 2666 a mai publicat douãculegeri de nuvele ºi un roman scurt, Nocturnode Chile. A scris ºi o Istorie a literaturii naziste înAmerica, total fantezistã, în care apar autoriarieni guatemalezi ºi poeþi naivi care scriu desprelagãrele de concentrare. La moartea lui Bolaño,critica a decretat cã Detectivii sãlbatici estecapodopera sa, dar postum editorul sãu ºi familiaau încredinþat tiparului romanul 2666, considerat,imediat dupã apariþia în Spania, un clasic deimportanþa lui Tristram Shandy sau a Omuluifãrã calitãþi. Romanul se deschide cu oinvestigaþie a unui grup de universitari careîncearcã sã descopere urmele lui Benno vonArchimboldi, un fel de Thomas Pyncgon germanascuns în America Latinã. Apoi cititorul sepomeneºte la Santa Teresa, în Mexic, unde, înanii 1990, s-au produs o serie de ucideriinexplicabile având drept victime femei. O mareperte din acþiune este consacratã elucidãrii acestormistere. O serie de personaje pitoreºti seintegreazã în povestire: un filosof cosmopolit ºifiica sa, un jurnalist afro-american, scriitori, femeide moravuri uºoare. Naraþiunera ia o amploarefascinantã ºi diferitele registre se întrepãtrund:roman negru, fantastic, poveste de rãzboi, fabulãfilosoficã. Talentul de povestitor al lui Bolaño estedublat de calitãþile sale de bun stilist. Romanuleste împãrþit în cinci pãrþi complementare,descriind atmosfera apocalipticã a secolului XXprintr-o serie de povestiri întreþesute ºi o paletãbogatã de stiluri ºi modalitãþi. Titlul însuºi, curezonanþele lui milenariste ºi cu aluzia la Diavol,indicã tipul de atmosferã pe care Bolaño a vrut s-o evoce în acest ‘roman-lume’, cum îl numeºtecritica spaniolã.

Pãrintele negritudiniiIng. Licu Stavri

flash-meridian

Toshio Yoshizumi (Japonia)

Afost o lunã plinã de evenimente politicerelevante. România a fost în centrulatenþiei mondiale pentru câteva zile

datoritã organizãrii summit-ului NATO de laînceputul lui aprilie. Evenimentul a avut dublãimportanþã: la nivel internaþional au fost luatecâteva decizii semnificative pentru viitorulorganizaþiei militare; la nivel naþional, perioada depregãtire a summit-ului a arãtat cã instituþiile potfuncþiona, cã cerºetorii din Gara de Nord potdispãrea fie ºi pentru scurt timp, cã artereleprincipale de circulaþie pot fi modernizate în timprecord, cã responsabilizarea venitã din exterioreste mai puternicã decât orice presiune internã. ªitoate acestea au avut impact – ºtirile BBC, CNNºi ale televiziunilor naþionale ce îºi trimiseserãreprezentanþii la Bucureºti relatau despreeveniment ºi nu despre dificultãþile infrastructuriisau despre timpul necesar parcurgerii drumuluidintre aeroport ºi Palatul Parlamentului. Impresiageneralã a fost aceea a unei organizãri reuºite.

Douã alte evenimente au þinut primele paginiale ziarelor internaþionale ºi au intrat în primetime la buletinele de ºtiri: alegerile din Zimbabweºi boicotarea torþei olimpice. Zimbabwe are,pentru prima datã de la independenþa saproblematicã, o nouã majoritate parlamentarã,dominaþia preºedintelui Mugabe pãrând sã sediminueze dacã nu chiar sfârºeascã. În momentulscrierii acestor rânduri, au trecut mai bine dedouã sãptãmâni de la alegerile prezidenþiale ºirezultatele definitive ale primului tur prezidenþialnu fuseserã anunþate. Însã, dincolo de caracterullipsit de transparenþã al procesului electoral, înspecial la nivel de rezultate, un lucru este evident:cetãþenii din Zimbabwe au ales, într-un numãrapropiat de 50% ºi mai mare decât susþinãtoriieternului preºedinte, alternativa opoziþiei. Audeterminat dupã decenii existenþa unui tur secundîn care Mugabe nu mai este sigur de victorie.Observatorii internaþionali identificã problememultiple în alegeri, dar alãturi de acestea conteazãschimbarea unor atitudini, dorinþa acelor oamenide a schimba un regim care produce din ce în cemai mulþi emigranþi în statele vecine, care tindesã se izoleze ºi înrãutãþeºte situaþia economicã aguvernaþilor. Comportamentul lor, manifestatcând li s-a dat ocazia, a indicat cã fiecare vot înparte poate face diferenþa, deºi guvernanþiiîncearcã sã anuleze acest efect.

Celãlalt eveniment major are legãturã tot cuatitudini ºi percepþii. China, uimind cudezvoltarea sa economicã recentã, sporeºteintensitatea conflictelor vizibile pe care le are cuteritoriile sale. Organizarea Jocurilor Olimpice dinacest an este motiv suficient pentru mass-mediainternaþionalã sã profite de libertatea relativãacordatã de guvernul chinez ºi sã relateze nu doardespre pregãtirile pentru Olimpiadã, ci ºi despresistemul educaþional, culturã, situaþie politicã,cenzurã. Boicotul susþinãtorilor cauzei tibetane aprioritizat situaþia din acele teritorii pe agendapublicã, iar atenþia ne-a fost atrasã de acþiuni cuimpact major. Turul mondial al torþei olimpice afost unul cu peripeþii, protestele din Parisdeterminând stingerea sa de câteva ori (mediachinezã menþiona trei stingeri, cea europeanã ºiamericanã discutau de cinci). Ghidul francez pecare îl însoþeam deunãzi prin Paris inclusese dejaîn explicaþiile ºi itinerariul sãu locaþiile acestor

evenimente. Dincolo de analiza legitimitãþiiacestor proteste ºi a cauzelor ce le determinã, mãîntreb dacã scopul justificã aceste acþiuni, dacãatitudinile pe care manifestanþii le au sunttranspuse în comportamentele efective ºieficiente. Torþa olimpicã nu este un simbol alChinei care organizeazã Jocurile pentru primaoarã în cei 112 ani ai olimpismului modern. Esteun simbol universal, ce promoveazã egalitate,corectitudine, competitivitate, spiritualitate ºirespect. Nu asta cer ºi manifestanþii pro-Tibet?Atacând valori ºi simboluri comune, se vorîndepãrta de propria cauzã, vor îngusta spectrulcãutãrii, ignorând ideea generalã pentru oparticularizare subiectivã (poate justificatã).

În pofida celor trei evenimente de interes,acoperite intens de mass-media, am decis sã mãconcentrez pe un aspect particular valorosdatoritã judecãþilor de valoare implicate,determinãrii percepþiilor ulterioare ºi a contextuluiîn care apare. Cu o istorie foarte recentã marcatãde uciderea unui om politic (Pim Fortuyn) ºi aunui regizor (Theo van Gogh) determinate depoziþii percepute drept radicale pe anumitedimensiuni, Olanda a mai propus o provocare.Un lider politic cunoscut pentru vederile saleextremiste, Geert Wilders, a realizat un filmuleþde 15 minute, intitulat Fitna ºi disponibil peInternet în olandezã ºi englezã, în care atacãmusulmanii. Filmuleþul are douã argumenteprincipale: Coranul promoveazã violenþa (suntutilizate aceleaºi pasaje des discutate în ultimiiani, dupã câte un atentat, rãpire, omucidere saualtã manifestare violentã) ºi statele predominant

creºtine acceptã islamismul, dar reversul nu esteîntâlnit. Nu sunt interesat de dezbaterea acestorargumente din douã motive. În primul rând, aufost analizate în alte contexte, nu aduc elementede noutate. În fapt, filmuleþul nu este caracterizatde originalitate vizualã sau de abordare, utilizândun colaj de materiale cunoscute ºi reluate deseoripe diverse canale media. În al doilea rând,argumentele în sine sunt mai puþin interesantedecât percepþiile la care au condus ºi modalitãþileîn care oamenii se raporteazã unii la ceilalþi. Prinurmare, fiind consecvent cu titlul ales, am decis

sã mã axez pe acestea din urmã. Parafrazându-l pe Jonathan Safran Foer în

Extrem de tare ºi incredibil de aproape, frumosulºi realul rareori coexistã. În fiecare societate mulþiindivizi preferã calea simplã a generalizãrilorpornind de la exemple particulare cunoscute saupovestite, a stereotipiilor, a prejudecãþilor ºi acategorizãrilor simple. Densitatea ºi agresivitateaacestora fac deseori diferenþa. Însemnând multmai mult decât þara marijuanei legalizate, aprostituþiei instituþionalizate, a lalelelor, morilorde vânt ºi cãsãtoriilor între homosexuali,societatea olandezã este marcatã de discursuri proºi anti-integrarea minoritãþilor. Sunt lupte duseîntre stereotipii, realitãþi particularizate ºiadevãruri proprii. Olanda are mai mult de 10%minoritãþi, marea lor majoritate provenind dinemigraþie relativ recentã. Atitudinile extremisteanti-strãini au cunosut apogeul în 2002, an în carepartidul care le promova a devenit, pentru câtevaluni, al doilea ca importanþã din politica batavã.De atunci, nivelul acestor atitudini a scãzut, darcetãþeni olandezi au rãmas circumspecþi. Este uncerc vicios pe care filmuleþul menþionat îlutilizeazã implicit: stereotipiile faþã de emigranþinu se schimbã datoritã lipsei de contact ºi acunoaºterii exemplelor pozitive din rândulemigranþilor. Aceºtia din urmã nu iau contact cupopulaþia majoritarã datoritã temerii de a nusuferi de pe urma prejudecãþilor ºi atitudinilorostile ce existã deja în societate la adresa lor.

Prelungirea tensiunilor ºi a percepþiilornegative genereazã conflicte (nu doar fizice). Fitnapromoveazã o opinie, un punct de vedere. Dacãscopul autorului a fost acela de a da naºterediscuþiilor societale, dupã cum el însuºi declara,referitor la atitudinile musulmanilor în societãþilecreºtine, atunci este unul lãudabil. Lipsacomunicãrii conduce la ceea ce este enunþat în

prima propoziþie a acestui paragraf. Exprimareaunui punct de vedere este legitim într-un statdemocratic. Linia dintre exprimare liberã ºi insultãeste una foarte subþire, fiind una relativã, judecatãla nivel individual. Unii pot percepe drept insultãafirmaþii care se doreau a fi exprimãri libere. Nuvom ºti curând ce a dorit Wilders, putem speculafãrã limite, dar cert este cã oferã alternativa unuirãspuns raþional, în care cei vizaþi de acel film sãnu reacþioneze violent, ci raþional, argumentat.Liderii de opinie îºi pot face auzite opiniile,

2233



2233TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

dezbateri & idei

Sergiu Gherghina

Umbrele percepþiilor

Marcin Suryzcki (Polonia)

2244



2244 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Nici nu m-am întors bine din România, dinturneul de conferinþe ºi întâlniri filosoficefãcute la Bucureºti, la Cluj ºi la Iaºi, în

septembrie-octombrie 2007, cã a ºi trebuit sãrãspund la douã invitaþii a unor biblioteci comu-nale franceze, pentru a face prelegeri de filosofie.Astfel, anul trecut pe 18 octombrie, m-amprezentat la Vif, unde mai fusesem cu câteva luniînainte pentru o conferinþã pe tema fericirii. Dedata aceasta conferinþa nu a avut loc la bibliotecã,ci la primãrie. Demersul meu de educaþiepopularã ºi de dialog social continuã. Mi s-apropus sã rãspund la întrebarea: Suntem singuriîn Univers? Conferinþa a avut mult succes, iardiscuþiile au fost foarte animate dupã aceea;cetãþenii de condiþii profesionale ºi intelectualediverse au participat cu entuziasm. A fostprezentã ºi presa localã.

Întrebarea este excelentã ºi bine cunoscutã,însã rãspunsul este dificil deocamdatã, pentru cãnu dispunem de toate elementele necesare pentrua-l cunoaºte. Alte întrebãri interesante decurg dinprima: Unde sunt ceilalþi, extratereºtrii, dacãexistã bineînþeles? Ce este viaþa? Care este naturanoastrã? Ce este omul? Ce cãutãm noi aici, pePãmânt? Rãspunsul exact la una singurã dinaceste întrebãri, ar oferi deasemeni niºterãspunsuri pertinente ºi celorlalte chestiuni.

Mai întâi voi indica câteva tipuri de motive,care ne determinã sã discutãm aceastã tematicã, ºivoi ilustra deasemeni contextul în care are locdezbaterea (locul omului în lume); dupã care voidiscuta teza care susþine cã mai existã ºi altecivilizaþii în Univers în afarã de a noastrã; în finevoi arãta care sunt argumentele, în special„ºtiinþifice”, în favoarea concepþiei opuse, destulde scepticã cu privirea la existenþa altor forme deviaþã ºi de inteligenþã în Cosmos.

1 Motivele ºi contextul despeculaþie

Acestea sunt deci întrebãri importante. De ce?Deoarece ele privesc originile noastre, originealumii, prin urmare sunt legate de statutul nostruexistenþial în lume: Cine suntem noi? De undevenim? Unde ne ducem? Ce ar trebui sã facem?º.a.m.d. La aceste întrebãri, ºtiinþele nu au datrãspunsuri satisfãcãtoare, fiabile; doar mitologiileºi religiile au rãspuns la o parte din ele. Însãrãspunsurile sunt atât de eterogene ºicontradictorii, cã nu ºtim prea bine cum sã neorientãm. De unde ºi ocazia care ni se oferãpentru a face niºte speculaþii, niºte remarcifilosofice pe aceastã temã.

Deci mai întâi existã motive metafizice carene îndeamnã sã formulãm o astfel de întrebare,despre solitudinea noastrã universalã. La aceastãchestiune metafizicã religiile ºi mitologiile aupropus drept rãspuns ideea existenþei unor fiinþedivine sau a unui singur Dumnezeu, a unui spiritcreator care ar fi la originea lumii. Astfel omulapare ca o creaturã, rezultat al actului divin decreaþie.

Un alt motiv, pentru a formula o astfel deîntrebare este de tip ºtiinþific. Dacã suntem într-adevãr unici în lume, atunci suntem produsulhazardului; deoarece nu s-a descoperit nicio lege anaturii care sã arate cã viaþa ºi inteligenþa apar cu

necesitate din materie. Problema vine din faptulcã ºtiinþele nu sunt adepte ale arbitrariului,deoarece cautã sã expliciteze în mod necesar ºiempiric legile naturii, iar nu fenomenele aleatorii,întâmplãtoare. Pe de altã parte, dacã nu suntemsinguri în Univers, atunci fenomenul apariþieivieþii este repetabil, deci observabil ºi verificabilprin experienþã. Acesta ar putea fi descris în modºtiinþific prin teorii plauzibile, tot aºa cum seîncearcã cu multã imaginaþie descrierea apariþieivieþii pe pãmânt cu ajutorul teoriei neºtiinþifice aevoluþiei darwiniene. Altfel spus, existã speranþade a se descoperi o regularitate, care sã explicecauzele ºi modalitãþile apariþiei vieþii în lume.

Aceste dezbateri au loc într-un context careconferã omului un loc destul de nesemnificativ înlume. Este vorba despre micimea umanitãþiisemnalatã atât de bine de Gândurile lui Pascal,micime din care omul îºi trage chiar sursamãreþiei sale: fiinþã efemerã ºi insignifiantã în faþainfinitãþii lumii, omul nu-ºi gãseºte demnitatea ºigrandoarea decât prin capacitatea inteligenþei salede a cuprinde acest infinit, de a-l gândi. Înprezent, savanþii fac apel la metafora„calendarului cosmic” pentru a ne da o idee, fieºi vagã, despre locul nostru modest, infim pescara timpului, în lume. Astfel prima secundã, aacestui an, corespunde Big-bang-ului; iar ultimasecundã, timpului prezent.

Calendarul cosmic poate fi rezumat astfel.Universul s-ar fi format în urmã cu 15 miliardede ani, în urma Bing-bang-ului (expresie ironicã,devenitã cu timpul formulã ºtiinþificã serioasã,pentru ignoranþi bineînþeles). Douã tipuri deinterpretare sunt posibile cu aceastã ipotezã: unacreaþionistã, cealaltã materialistã. VârstaPãmântului ar fi de vreo 4,5 miliarde de ani.Primele urme fosile ale unor organisme vii(bacterii) sunt estimate cam la 3,8 miliarde deani, datã care este diferitã de apariþia vieþii peTerra; se subînþelege cã aceste bacterii au apãrutcu mult mai înainte de urmele fosile pe care le-aulãsat. Primele organisme multicelulare sunt datatedin Cambrian, în jur de 570 de milioane de ani.Dinozaurii au stãpânit Terra timp de 160 demilioane de ani; au dispãrut în urmã cu 65 demilioane de ani.

Primele primate umanoide au apãrut în urmãcu 20 de milioane de ani, iar Lucy ar fi „coborâtdin arbori” în urmã cu 3 milioane de ani.Stãpânirea focului de omul preistoric a avut loc înurmã cu 400 de mii de ani. Homo sapien sapiens,dotat cu aptitudinea pentru limbaj, ar fi apãrut înurmã cu 200 de mii de ani; iar omul deNeanderthal, concurentul nostru, a dispãrut acum35000 ani; acesta coabitase cu strãmoºul nostruomul de Cro-Magnon. Civilizaþia picturilorrupestre este datatã din 35000-17000 î.C.; iarneoliticul, adicã preistoria noastrã, începe abia cu10000 de ani în urmã; în fine scrierea, adicãprimele urme materializate ale unei memoriicolective, este descoperitã în Sumer acum 5000de ani. În secolul al XX-lea omul descoperãbomba atomicã (modul de auto-distrugere) ºiajunge pe Lunã (modul de evadare, desupravieþuire).

Dacã asimilãm istoria cosmicã a lumii cu anulcalendaristic, constatãm cu uimire cã Lucy,consideratã în mod eronat strãmoºul omului (unfel de Evã paleontologicã), îºi face apariþia abia pe

Suntem singuri în Univers?Jean-Loup d’Autrecourt

explica erorile factuale ºi de interpretare din film(cãci sunt numeroase), distorsionãrile (ºi acesteamultiple). Dar mã îndoiesc cã o vor face... cãcireligia ºi comportamentul/argumentele raþionaleau puþine în comun. De când oamenii ºi-au creat(dumne)zei, nu au ezitat sã ucidã în numele lor.Credinþa ºi religia au fost identificate (parþialeronat) cu civilizaþii de cãtre Huntington, iaratacul asupra lor reprezintã deseori jignireasupremã. Schisme, cruciade, teritorii, rãzbunãri,invazii, terorism – toate justificate prin religie. Nueste ºi aceasta o jignire?

Dar ce este Fitna? Tot ceea ce am spus maisus la care adãugãm elementul decisiv –percepþiile. Nu este vorba despre Olanda ºidespre musulmani, ci despre interacþiunile dintreoameni, despre cum simple impulsuri detoneazãmici bombe mentale. Acestea decidcomportamente ºi acþiuni. Un descendent al luivan Gogh (pictorul olandez fãrã o ureche) a fostucis acum doi ani de un adolescent pentru unfilmuleþ de cinci minute despre ipostazele femeiimusulmane, iar partenera cu care a realizat acelfilm se ascunde în strãinãtate de teamã. Fapteleconteazã mai mult decât cuvintele. Pãrerile de rãuºi blamarea acelui tânãr de o parte a comunitãþiidin care provine nu schimbã percepþia generalãdeterminatã de crima în sine. Acelaºi lucru estevalabil ºi în sens contrar: familiile celor dispãruþila New York, Madrid sau Londra nu trebuie sãfie rasiºti pentru a nu angaja arabi la propriafirmã sau pentru a îºi feri copii ºi a îºi controlabãtãile inimii când vãd cetãþeni arabi înaeroporturi. Sunt percepþii ce conduc lageneralizãri care, în absenþa comunicãrii, setranformã în realitãþi pentru cei ce le produc ºiapropiaþii lor prin propagarea acestora în media.Un film de durata unei pauze de cafea nu poateavea impact dacã nu îl înlesnim, dacã nu îialimentãm mesajul. Teama de reacþii transmite unalt mesaj. Preocuparea pentru reacþii este foarteridicatã în special în condiþiile în care existãprecedent. Acestea sunt mizele actualului joc încare pierdem cu toþii prin acceptarea unoratitudini ce umbresc perspectiva cooperãrii cumultiplii actori din societate.

Eforturile UE de a crea identitãþi ºi cetãþeniecomune sunt momentan în fazã incipientã. Ceice considerã aceste elemente utopice gãsescexemple numeroase care sã le susþinã pesimismul.Acestea par a se fi înmulþit în ultima perioadã,direct proporþional cu eforturile oficialilor dinStrasbourg ºi Bruxelles de a creiona o Europãunitã. Pot fi controlate elemente politice,administrative, chiar ºi teritoriale. Ceea ce însãpot fi mai greu influenþate sunt percepþiile ºi,implicit, modalitatea în care acestea determinãcursuri de acþiune. Atât timp cât ne vom evaluareciproc în termeni de etnie, rasã ºi religie, câtvom accepta „adevãrurile” rostite de alþii, câtvom insista sã urmãm instinctele mai mult decâtraþionalitatea, ºansele convergenþei percepþiilorscad considerabil. În general, oamenii au înþelescã sunt singurii capabili sã schimbe ceva ºi acestlucru este pozitiv atât timp cât o ºi fac. Când nuo fac, îi lasã pe alþii (mult mai puþini,comparativ) sã le formuleze ºi propriile valori ºise mulþumesc sã accepte cãi de acþiune trasate.Acestea sunt situaþiile ce corup prezentul ºiîntunecã viitorul.

remarci filosofice

2255



2255TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

31 decembrie cãtre ora 22 ºi 15 minute.Descoperirile ºtiinþifice cele mai importante auloc în ultimele minute, iat tehnologiile cele maiperfecþionate, în ultima secundã. Conºtiinþanoastrã de fiinþe inteligente aflate în lume, deexploratori ai Universului, apare în ultima sutimede secundã, înaintea Noului An astronomic! Deciconºtiinþa noastrã, de oameni înþeleºi caumanitate, este o conºtiinþã foarte precarã; abiaapãrutã, aceasta are tendinþe sinucigaºe. Acum sereformuleazã întrebarea solitudinii noastrecosmice. Existã douã rãspunsuri în faþa acesteineliniºti.

2 Noi nu suntem singuri

Cercetãrile astronomice confirmã faptul cãexistã ºi alte planete asemãnãtoare cu a noastrã,care se rotesc în jurul altor sori (stele). În acelaºitimp o serie de descoperiri ºtiinþifice uimitoaremodificã definiþia vieþii. Au fost descoperiteorganisme în fosele oceanice, fãrã luminã ºi trãindla presiuni excepþionale. De aceea ipotezelesavanþilor asupra existenþei vieþii în Univers s-aumultiplicat, chiar dacã acestea sunt doar de tipficþional sau speculativ. Chiar ºi astronomii sauastrofizicienii au ca principale referinþe literaturaºtiinþifico-fantasticã. De aceea rolul filosofului esteimportant în astfel de discuþii: pentru a-i criticape unii sau pentru a-i tempera pe ceilalþi.

Întrebarea care li se pune adepþilor ipotezeivieþii extraterestre este redutabilã: Cum sã facempentru a întâlni alte fiinþe inteligente? Douã suntrãspunsurile posibile: a) prin ascultarea radio, cuajutorul radio-telescoapelor, „ascultarea cerului”;b) prin cãlãtoriile interstelare de explorare aUniversului, în acelaºi fel în care Magellan aexplorat Terra.

a) În ceea ce priveºte prima soluþie, ascultareamesajelor intergalactice, aceasta este o maredecepþie. Pânã în prezent nu s-a înregistrat niciunmesaj. În plus apar noi probleme tehnice odatã cuînmulþirea sateliþilor artificiali, care graviteazã înjurul Pãmântului ºi care împiedicã recepþiasemnalelor venite din spaþiu. Dar de unde vineaceastã idee a posibilitãþii existenþei vieþiiextraterestre, a existenþei altor lumi locuite saulocuibile?

Filosofii greci credeau în pluralitatea lumilor ºiîn existenþa unor fiinþe inteligente: presocraticii(Tales, Heraclit); atomiºtii (Democrit, Leucip);stoicii (Epicur, Lucreþiu) etc. Printre oamenii deºtiinþã, obervaþiile fãcute de Galilei în 1610, culuneta sa, a planetelor Venus, Marte, Jupiter, l-aucondus la concluzia cã acestea erau ca Terra, chiarºi cu sateliþi lunari! Deci faptul pare posibil ºi înaltã parte. Totuºi Cristian Huygens (1629-1695)este cel care lanseazã pentru prima oarã ipoteza„ºtiinþificã” a existenþei unei vieþi extraterestre. Ellucrase deja la Observatorul din Paris, fondat în1667 conform sfaturilor lui Colbert. Fontenelle(1686), în opera sa Convorbiri despre pluralitatealumilor (Entretiens sur la pluralité des mondes) apopularizat aceastã idee. Cu ocazia unei plimbãriîn parc, sub clar de lunã, autorul îi povesteamarchizei sale, cã luna este o planetã locuitã ca ºicelelalte planete!

Mitul marþienilor este întreþinut de JulesJanssen (1824-1907), pe vremea aceea director alObservatorului din Paris, când descoperã urmele„vaporilor de apã” în atmosfera lui Marte. Înrealitate experienþa sa a fost ratatã ºi deci eronatãdin cauza poluãrii pariziene. Însã în 1896, îndiscursul celor cinci Academii, acesta afirmãexplicit cã doreºte sã privilegieze cercetarea vieþiiextraterestre. Deci ideea era destul de veche, fiind

perpetuatã în epoca modernã ºi contemporanã, înspecial de oamenii de ºtiinþã.

O altã întrebare interesantã este „Ce fel demesaje aºteptãm din partea altor civilizaþii?”.Aºteptãm indici ai unor tehnologii mult maiavansate decât ale noastre. De ce? Foarte simplu,pentru cã din partea unor civilizaþii arhaice nu neputem aºtepta la mare lucru; nu putem comunicacu ele. Pe de altã parte ºi noi pãmântenii emitemsemnale radio de vreo cincizeci de ani încoace;deasemeni existã exploziile nucleare! Au fost oareinterceptate? Cercetarea continuã chiar dacã nuavem niciun rãspuns pânã acum.

Trei ipoteze ºtiiþifice se aflã la baza acesteicercetãri: i) viaþa ºi inteligenþa pe Pãmânt suntrezultatul evoluþiei naturale ºi a proceselor fiziceinerente naturii ºi cosmosului; ii) în condiþiianaloage, viaþa poate sã aparã oriunde în Univers,cu atât mai multã probabilitate cu cât sistemesolare asemãnãtoare cu al nostru au apãrut cumult înainte; iii) inteligenþa umanã nu reprezintãmaximul a ceea ce Universul a putut sã producã!Concluzia: ar putea exista civilizaþii cu tehnologiimai avansate ca a noastrã; deci putem trece laascultarea semnalelor electromagnetice codate.

O altã întrebare este dacã inteligenþa va danaºtere întotdeauna unei activitãþi tehnologice?Rãspunsul nu este evident. Au fost trimise dejaplãci de cupru gravate cu mesaje codate, cunavetele Pioneer ºi Voyager. Dar vor putea fidecodate aceste mesaje? Este greu de crezut,deoarece ele rãmân inaccesibile majoritãþiipãmântenilor, care în principiu sunt consideraþiinteligenþi. Dacã da, care va fi timpul de rãspuns?Mai multe mii de ani! Deci mai avem de aºteptat,dacã o sã mai supravieþuim pânã atunci.

b) De aceea savanþii au imaginat ºi un aldoilea scenariu: cãlãtoria intergalacticã, desupravieþuire prin colonizarea spaþiului. Toateficþiunile literaturii SF sunt reconsiderate în acestcaz. Proiectele sunt fabuloase ºi foartecostisitoare. Astfel au fost cãutate noi argumenteîn favoarea existenþei vieþii extraterestre, însperanþa obþinerii finanþãrilor necesare. Deexemplu, sistemul nostru solar nu are nimicexcepþional; mediul nostru galactic este banal ºise situeazã în medie; faptul cã, condiþia noastrãeste una banalã, conduce la ideea cã viaþa esteposibilã ºi în altã parte. Deasemeni, noi ignorãmtotul despre condiþiile iniþiale ale apariþiei vieþii pePãmânt. Unii cred cã viaþa a fost importatã princomete sau prin asteroizi. Aceasta ar fi o nouãipotezã în favoarea vieþii extraterestre. Darîntrebarea obsesivã revine: de ce nu existã în acestcaz nicio urmã, niciun contact cu ceilalþi? Poatepentru cã noi suntem singuri în Cosmos.

3 Solitudinea cosmicã

Aceasta este ipoteza cea mai tristã, dar ceamai popularã în mediile ºtiinþifice, ceea ce pareparadoxal. Dar dacã într-adevãr suntem singuri, înacest caz avem o responsabilitate foarte mare,

aceea de a prezerva acest miracol care esteumanitatea. De ce? Din cauza riscului desinucidere planetarã, pe care-l comportã toatecivilizaþiile care achiziþioneazã puterea dedistrugere în masã, de distrugere a planetei, apropriei distrugeri. Exemplele sunt numeroase;amintim aici bomba atomicã ºi transumanismulantropotehnic (fabricarea artificialã a omului decãtre om).

Prima este un mod de aneantizare directã,imediatã, în urma unei reacþii globale în lanþ carepoate distruge tot oxigenul de pe Terra. A douaeste o distrugere indirectã prin modificarearadicalã ºi ireversibilã a naturii umane, care esteechivalentã cu distrugerea umanitãþii. Aveamimpresia cã inteligenþa ar fi produs, prin progresultehnoºtiinþific, condiþiile propriei supravieþuiri. Înrealitate, inteligenþa ºi-a procurat deasemeni toatemijloacele necesare propriei dispariþii. NaturalistulThéodore Monod crede cã omul are puþine ºansepentru a scãpa, „pentru a se scoate” (pour s’ensortir).

Dar de ce cercetãtorii sunt din ce în ce maireticenþi, mai prudenþi în ceea ce priveºte nunumai supravieþuirea noastrã, dar ºi existenþaaltor civilizaþii extraterestre? Douã suntargumentele invocate. Primul argument þine detimpul prea lung pentru a intra în contact cuceilalþi. Trebuie 50 de milioane de ani pentru acãlãtori în toate stelele din galaxie cu o vitezã maimicã sau egalã cu 1% din viteza luminii. Aldoilea argument este cunoscut sub numele deparadoxul lui Enrico Fermi, premiul Nobel pentrufizicã. În 1950 acesta propune o idee foartesimplã: „dacã ar fi existat civilizaþii extraterestre,reprezentanþii lor ar fi trebuit sã fie deja aici,printre noi”. Am fi întâlnit cel puþin urmelevizitei lor: fiinþe vii, roboþi, sonde etc. Trebuiecâteva zeci sau sute de milioane de ani pentru casã ne rãspândim în Univers; or alte sisteme solareau putut sã se formeze cu mult înainteasistemului nostru; deci ceilalþi ar fi avut timpsuficient ca sã ajungã ºi la noi; faptul cã nu auajuns încã, înseamnã cã nu existã deloc!

Se poate încerca contracararea acestuiargument în mai multe feluri: i) extratereºtrii nusunt curioºi; ii) extratereºtrii s-au autodistrus; iii)extratereºtrii ne supravegheazã discret ca ºi cu amtrãi într-o rezervã naturalã, lãsându-ne în pace.Da, dar de ce nu captãm nimic, niciun semal alprezenþei lor în spaþiu? Este foarte greu deacceptat cã nicio civilizaþie nu este curioasã, cãniciuneia nu-i place sã cãlãtoreascã sau cã toate s-au autodistrus! Pe de altã parte este uimitor cãnoi suntem primii ºi singurii în Univers!

De ce? Pentru cã materia din care suntem noifãcuþi reprezintã doar 10% din masa cunoscutã aUniversului. Esenþialul de 90% rãmâne invizibil!Aceastã materie ne este deocamdatã necunoscutã.Emergenþa vieþii este deci un fenomen rar.Jacques Monod, un mare biolog francez, premiulNobel pentru medicinã, a afirmat: „Apariþia vieþiieste un fenomen atât de improbabil cã nu ar fiputut sã se producã mai mult decât o singurãdatã”. Afirmaþie ºocantã ºi supãrãtoare, darplauzibilã. Deci apariþia vieþii ºi a inteligenþei înUnivers rãmâne un mare miracol. Care dintresfinþii pãrinþi afirmase în evul mediu „cã este unmare miracol acesta prin care spiritul a creatmateria, dar cã ar fi un miracol ºi mai marefaptul ca materia sã fi creat spiritul”?

Vif, 23 ianuarie 2008

Helena Pokkinen (Finlanda)

2266



2266 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Biserica Sfântul Nicolae din Densuº este unreper fundamental al arhitecturii religioasetransilvãnene. Ctitorie cnezialã, se

încadreazã în categoria bisericilor româneºti dezid din Þara Haþegului (Strei, Streisângeorgiu,Sântãmãrie Orlea, Ostrov etc.). Unicitatea ei estedeci relativã, însã vizitatorul e frapat în primulrând de mulþimea de monumente romanereutilizate în construcþia edificiului creºtin(coloane, altare funerare, lei funerari etc.). Istoriciide artã recunosc elemente ale romanicului târziuºi dateazã momentul construirii edificiului însecolul al XIII-lea. Cercetãri arheologice recente(campanii din 1999 ºi 2000), în special înexteriorul edificiului, nu au adus elementesuplimentare pentru o încadrare cronologicã maitimpurie.

Turistul ajuns la Densuº aude o cu totul altãpoveste. De asemenea cititorul site-urilorinformative de pe internet (Wikipedia, deexemplu) aflã cã Biserica din Densuº este cea maiveche bisericã româneascã, ridicatã pe ruineleunei construcþii antice în secolul al IV-lea.Construcþia anticã ar fi fie un templu al zeuluiMarte, fie «mausoleul generalului roman LonginusMaximus, ucis de daci» (www.ici.ro). Discursulpentru turiºti al preotului din Densuº reproduceaceeaºi poveste despre un templu sau mausoleu,despre «marele Longinus», despre o basilicã daco-romanã din Antichitatea târzie.

Aceste idei nu sunt noi, ci au o vechime deaproape 100 de ani. Insinuarea lor în opiniapublicã s-a produs relativ recent, graþie unuivolum apãrut în anul 1997. Este vorba de lucrareapãrintelui AArhimandrit DDr. IIoan MMarin MMãlinaº,La uumbra SSarmizegetussei rromane –– bbassilica ddinDDenssuºº. RReflexii iisstorice ººi lliturgice iinsspirate dde oocarte ttipãritã lla VViena îîn 11775,, Viena –– OOradea,1997.

Cartea care l-a inspirat direct pe autor este DieAlthertümer Daciens in dem heutigenSiebenbürgen. Aus den Zeiten als dieses schöneLand die Römer regierten, Viena, 1775, scrisã deSylvester Joseph, baron de Hohenhausen undHochhaus, publicatã din porunca ºi pe cheltuialamajestãþii sale, împãrãteasa Maria Thereza, cartereprodusã în volumul din 1997 în facsimil (anexaIII). Ideea principalã a baronului de Hohenhauseneste cã biserica a fost înãlþatã pe un vechi templual zeului Marte (planul construcþiei, leii funerari

ºi prezenþa încãperii adosate – diaconicum, toatesunt vãzute ca argumente pentru aceastãinterpretare). Concluziile lui Hohenhausen au fostcontrazise încã din 1847, când M. J. Acknerredacteazã un referat prin care infirmã tezeleacestuia (reprodus în anexa 2).

Tezele lui Hohenhausen combinate cubizareria bisericii din Densuº ºi-au gãsit ecou pânãazi. La teza templului pãgân se adaugã, fãrã sã oanuleze, în ciuda contradicþiei evidente, cea amausoleului unui personaj istoric cunoscut dindescrierea rãzboaielor dacice de cãtre Cassius Dio:anume Longinus, generalul capturat de Decebal ceºi-a pus capãt zilelor pe pãmântul Daciei.

Voga de azi a acestor interpretãri se datoreazã,însã, unui fiu celebru al Densuºului, NicolaeDensuºianu. Lucrarea La umbra Sarmizegetuseiromane este tributarã ideilor pãrinteluimitografiei. Astfel, atât la N. Densuºianu cât ºi lapãrintele Arhimandrit Mãlinaº regãsim ideea luiHohenhausen cum cã edificiul ar fi fost iniþial untemplu al zeului Marte. Domnia în Dacia a luiMarte sau a corespondentului sãu folcloric Marcu,idei prezente în Dacia preistoricã (p. 651-657)sunt aduse ca argumente de cãtre pr. Arh.Mãlinaº pentru identificarea edificiului de laDensuº cu templul zeului Marte (La umbraSarmizegetusei romane.., p. 57, 62).

Istoria pe scurt a edificiului aºa cum a reieºitdin sinteza ideilor lui Hohenhausen ºiDensuºianu ar fi urmãtoarea: este construit în105 ca mausoleu al generalului roman Longinusfiind utilizat apoi „ca mausoleu ºi paralel casanctuar, cu un panteon personal de zei, întrecare Marte avea întâietate, pânã prin secolul IV,când, dupã toate probabilitãþile, a fost dãrâmat decãtre migratori”. (p. 50-51). În continuare sepresupune „cã a devenit basilicã paleocreºtinã derit daco-roman, apoi protoromân de limbã latinã,prin secolul V”, apoi, dupã 568, ar fi suferit onouã distrugere din partea hoardelor avare. „Dupãliniºtirea persecuþiilor avare, trebuie sã fi avut loco nouã reevaluare, refacere ori atribuirea unei noidestinaþii de cult a sanctuarului-bazilicã de laDensuº, prin secolele VII – VIII” (p. 51).

Mausoleu, sanctuar, bazilicã, bisericã, acesteasunt formele pe care edificiul proteic din Densuºle-a îmbrãcat între secolele II ºi XIII. Un scenariusuperb de continuitate milenarã care nu sesprijinã însã pe nimic decât pe efuziunile

elucubrante ale unui ofiþer austriac din secolulXVIII ºi pe imaginaþia deviatã a unui fost istoric.

Se impun câteva puneri la punct. În primulrând piesele romane nu sunt in situ. Altarelecentrale sunt cippi funerari de mari dimensiuni ºiprovin din necropola Ulpiei TraianaSarmizegetusa. S-a vehiculat în mediul ºtiinþific ºiipoteza existenþei unei villa rustica în apropiere deunde sã provinã materialul roman. Unele piese,cum sunt altarele funerare, este sigur cã provin dela monumente compozite de mari dimensiuni alcãror loc era într-o mare necropolã urbanã. Acolonu este doar monumentul lui C. LonginusMaximus ci ºi al lui C. Octavius Nepos sauValeria Cara. Leii sunt lei funerari ce provin de ladecorarea unor incinte funerare. Mai existã acolofragmente arhitectonice care provin din frizeledecorative ale forului Ulpiei Traiana. În concluzie,materialul a fost transportat de la Ulpia Traiana laDensuº în Evul Mediu timpuriu, în scopul zidiriibisericii. Ca în multe alte locuri din Transilvaniafostele oraºe sau cetãþi romane au fost cele maiieftine ºi mai la îndemânã cariere de piatrã pentruoamenii Evului Mediu.

Altarul funerar din gresie calcaroasã (135 x 77x 67 cm) care susþine prima coloanã din stângaera dedicat unui personaj cu cu nomen-ulLonginius: D(is) m(anibus) / C(aio) Longin(io) /Maximo / vix(it) an(nis) LVIII / Iulia Afro/disiaconi(ugi) / b(ene)m(erenti) p(osuit). Întregireaeronatã a nomen-ului personajului ca Longinus –un cognomen adicã, pe post de nomen, a dus laidentificarea cu generalul lui Traian, primulguvernator al provinciei Dacia, Longinus. Acestapoate fi probabil identificat cu un personajpolinom Cnaeus Pinarius Aemilius CicatriculaPompeius, consul suffectus în anul 90 p. Chr.,guvernator al Moesiei Superior între 93 – 96 ºi alPannoniei în 96-98 p. Chr. El este numit deCassius Dio, Longinus, conform uzanþei dinepoca Principatului dupã care cognomenul estenumele personal. Personajul al cãrui monument afost dus la Densuº se numea de fapt Maximus ºiavea nomen gentile Longinius, adicã numele ginþiiLonginia. Acest Maximus era cãsãtorit cu IuliaAphrodisia, o femeie ce poartã un nume personalgrecesc. Concret, nu existã nici cea mai vagãposibilitate ca Longinius Maximus sã fieidentificat cu generalul Longinus. Primul eraprobabil un notabil din Ulpia Traiana ºi a fostînmormântat în necropola oraºului. Mausoleulgeneralului Longinus de la Densuº nu este decât ofantezie. Ideea existã în prima ediþie a Dacieipreistorice: „... comuna Densuº, fosta reºedinþã alui Claussius Longinus (!?), care-ºi construiseacolo un mausoleu pentru familia sa, care existãºi pânã acum, servind ca bisericã greco-catolicãromânã sãtenilor” (dr. C. I. Istrati, Introducere, p.IV).

Tulburaþi de himerele continuitãþii milenareromâneºti suntem tentaþi sã producem scenariifantasmagorice, sã ne prelungim vechimeaprotoromânã pânã în mileniul întunecat sau chiarpânã în Antichitate. Biserica de la Densuº nu esteîn patrimoniul UNESCO pentru cã a fostmausoleul lui Longinus ºi stã de veacuri mãrturiea continuitãþii, ci pentru cã este un monumentmedieval timpuriu românesc unic în felul lui.

Ar trebui vizitat, admirat ºi prezentatpublicului pentru ceea ce este: mãrturie aeforturilor unor cnezi români ce vroiau sã seintegreze în lumea civilizatã de atunci.

corecþii

Sorin Nemeti

Despre “basilica” din Densuº

Basil Colin Frank (Israel)

2277



2277TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Desigur, orice bisericã vorbeºte, ni seadreseazã, aºa simþim, aºa credem,metaforic sau mai puþin metaforic – chiar

de-a dreptul.Desigur, orice bisericã are un chip, oricãrei

biserici i se poate schiþa un chip, chiar un «portret»,o descriere care o individualizeazã, o identificã, oimpune prin personalitatea oferitã privirii noastre.O eboºã chiar superficialã ori pripitã ne poate facesã recunoaºtem catedrala Notre-Dame sau Sacré-Coeur, Domul din Viena sau San-Marco cu piaþaaerisitã de aripile porumbeilor.

Voroneþul, Bârsana...Multe sunt lãcaºurile sfinte care “vorbesc”

privirii noastre prin frumuseþea lor, mereu altadecât a altora, mereu alta dupã cum o mângâiesoarele sau o încruntã pumnii strânºi ai norilor.Claude Monet n-a contenit sã “facã portretul”Catedralei din Chartres care nu înceta sã setopeascã în lumini, ori sã rãsarã din ceþurile care,pentru o clipã, pãreau s-o fi furat vederiimuritorului.

Nici clujeanul nu este lipsit de imagini alebisericilor. Deloc (în ultima vreme, aº zice, existãchiar riscul ca ele – bisericile – sã devinã cammultiºoare, având sau nu un aspect individualizant).Unele dintre ele fiind binecunoscute, integratepentru totdeauna în blazonul oraºului. CatedralaOrtodoxã, Sfântul Mihail, Sfinþii Petru ºi Pavel,“Douã turnuri”… Sunt multe, felurite, multefrumoase, aproape toate interesante, purtãtoare deistorie, primitoare de suflete necãjite ori devizitatori curioºi.

Printre acestea, neîndoielnic, «Biserica lui MateiCorvin» ocupã un loc de frunte. Contra-forturile deneclintit, semeþia de stanã, absenþa clopotniþei ºi a

crucii din vârf, absenþa vârfului, acordurile de orgã,parcã o apropie mai mult decât pe altele de numelece li se dã acestor lãcaºuri – “Casã a Domnului”.Da, mai mult decât oricare alta, «Biserica luiMatei» seamãnã cu o casã, cu o casã foarte mare, ocasã cum alte case nu-s.

Pãzitã cu strãºnicie de viteazul Sfânt Gheorghe –rãpunãtorul de balaur ºi retrasã cu sobrietate,discreþie ºi împietrire de munte dincolo de iubita –pentru teii sãi minunaþi – stradã MihailKogãlniceanu, biserica pare cã nu vrea sã se impunãatenþiei trecãtorului care, îndeobºte, se mulþumeºtesã-i zãreascã zidurile ºi portalul impunãtor.Arhitectura, de o severitate fãrã egal, fãrãornamente migãlite ºi numeroase, îþi vine sã crezicã emanã un fel de rãcealã, de distanþã, deindiferenþã faþã de orice încercare de a comunica învreun fel cu cei care nu-i trec pragul.

Dar nu e aºa! Câtuºi de puþin nu e aºa! Faþadade sus a acestei biserici cântã sau îi vvorbeºtetrecãtorului, dacã acesta are bunãvoinþa de a-ºiînãlþa ochii spre cer, drum pe care întâlneºte, detoamna pânã primãvara, chipul/obrazul faþadei, albisericii. Da, da: ridicaþi ochii, uitaþi-vã ºi veþi vedea!(Sper cã redacþia revistei a reuºit sã vã punã laîndemânã mãcar una dintre pozele fãcute deeditorul Eugen Pop, cãruia îi mulþumesc!)

Dacã poza nu este pe-aici, pe pagina aceasta,gãsiþi-vã drum ºi timp sã vedeþi “în natural” cei doiochi perfect rotunzi, nici prea apropiaþi, nici preaîndepãrtaþi, ochi ai cuiva care este foarte atent ºiprins de ce face, nasul mic ºi drept, fãrã fremãtãrinepotrivite, nu coroiat de rãzboinic al lui Leonardo,gura larg deschisã care grãieºte, râde, cântã,cheamã, strigã în ajutor...

Nu ºtiu ce anume face. Am încercat sã aflu.

N-am reuºit. Nu am reuºit mai ales fiindcã defiecare datã mi se pãrea cã face altceva (poate cãaºa ºi era!). Poate cã de fiecare datã acest «portret»omenesc, antropomorf al unei biserici de piatrã i seadresa unui alt eu al meu, celui din acea zi, deatunci, din clipa aceea. Poate cã pentru mine era, cãeste o oglindã, un fel de oglindã, de oglindire.

Cred cã niciodatã nu voi ºti. Voi afla cã ochii,cei doi ochi rotunzi, de fapt sunt niºte ferestruici,cã gura nu e o gurã ci o niºã, cã...

Aºa ceva nu mã intereseazã. Acum nu. Eu,acolo sus – deasupra portalului, vãd portretul,chipul, faþa omeneascã a unei biserici care vrea sã-mi spunã ceva, vrea, totuºi, sã comunice. Mã voistrãdui sã aflu ce. Ajutaþi-mã. (Pe stradaKogãlniceanu, înainte ca teii sã înfrunzeascã,aºternând umbra ce se va risipi odatã cu venireaiernii.)

Biserica vorbitoareTudor Ionescu

remember

În biroul cu mobilier prãfuit nu e decâtîntârziatul fecior Sãndel, þãcãne ceva lacalculator, dupã obicei, mai poate citi ceva

bancuri pânã la începerea ºedinþei; tocmai râdea deunul singur – a citit unul, cu noua treime laromâni: Fotbalul, seminþele, cârciuma, când a intrat,veselã ºi surâzãtoare, colega Renata, primãvãraticîmbrãcatã cu o bluzã albã, cu flori albãstrii, fustãviolacee, cu alte flori cusute pe toatã suprafaþa,ciorapi cu mari ochiuri negre, parcã ar fi un fel denãvod subþire, o capcanã pentru privirile bãrbaþilor.Sãndel e gata sã-i spunã bancul cu noua treime, darnu apucã s-o facã. Renata s-a repezit la telefon ºivorbeºte cu o prietenã de-a ei, Natalia: “Tu, ce binecã te-am prins, tocmai m-am întors din Italia, a fostsuper, toate mi-au mers foarte bine, abia aºtept sãpovestim. Chiar, nu ne vedem aºa, pe la ºase,mâncãm ºi o salatã, ºtiu eu un loc unde o facfoarte bunã! Tu, Natalia, vezi cã mã ajutãDumnezeu, mi-au ieºit toate schemele, de ce sã maitrãiesc eu aºa, în urã ºi rãutate?! Tu, eu nici n-amsperat sã iasã lucrurile atât de bine, super! Hai, tu,la salata aia! Nu, dragã, numai atât, nimic mai

mult, nici nu ºtii cât sunt de supradimensionatã,crãp de ciudã! da, tu, sunt oribil desupradimensionatã!” Aici, feciorul Sãndel îºidezlipeºte ochii de micul ecran, se întoarce pejumãtate cãtre Renata continuând sã povesteascãrâzând cu Natalia, clipeºte des ºi privirea îi esteprinsã de nãvodul ciorapilor, chiar cã, de când n-amai dat pe la birou, s-au mai îngroºat parcã! Darasta e ceva EXCEPÞIONAL PENTRU Sãndel, luinu-i plac decât femeile mari ºi cu multã carne peoase, cu sâni cât pepenii ºi ºolduri puternice, aºacum s-a fãcut ºi Renata!” Sãndel e atât de mulþumitde supradimensionarea Renatei încât abandoneazãcalculatorul, zâmbeºte de unul singur, aºteaptã sãtermine discuþia cu prietena Natalia, sã-i spunãbancul ºi chiar, s-o invite pe la el, cã pe el nu-lincomodeazã deloc supradimensionarea. În timp ceSãndel mestecã asemenea gânduri, iar Renata maivorbeºte la telefon cu Natalia, se deschide uºa ºi îºiface apariþia cealaltã colegã de birou, filiformaLetiþia; nici asta n-a mai dat pe la serviciu demult,uite cã apare doar la ºedinþã! E îmbrãcatã în negru,tot cu fustã mini, are ºi ea ciorapi cu ochiuri, dar

de culoare maronie, mai ºterse ºi mai palide decâtcele ale Renatei; ei, dar ce diferenþã este chiar întrepicioarele celor douã tinere femei, remarcã târziulfecior Sãndel, una plezneºte de sãnãtate, Letiþia arepicioarele mai subþiri decât mâna lui. Ce sã maivorbim de restul! ªi uite cum apare bolnavaînchipuitã, când îi era lui Sãndel lumea mai dragã!Cum dracu’ sã-i mai spunã bancul Renatei, cum s-omai invite la el, cu supradimensionare cu tot, înprezenþa sfrijitei de Letiþia?! Nenorocita asta stricãatmosfera, cum a intrat, cum îl ia la întrebãridespre cele ce s-au mai întâmplat în instituþie decând n-a mai dat ea pe acolo, mai cã-i vine s-ostrângã de gât cu întrebãrile ºi miorlãielile ei! “Hai,dragã, sã mergem, e unu, începe ºedinþa!” anunþãneaºteptat Renata, a terminat convorbirea cuNatalia, se ridicã ºi dã sã plece; supus ºi distrus, seridicã de la calculator ºi feciorul întârziat Sãndel; îlurmeazã, tot miorlãind, filiforma Letiþia. Încã oºansã ratatã pentru Sãndel; pe coridor, Sãndelpretinde cã trebuie sã intre la toaletã; sedescotoroseºte astfel de Letiþia, n-are nicio nevoie,dar, dacã ar mai fi continuat sã meargã alãturi deea, posibil sã-i fi cedat nervii ºi sã se fi repezit lagâtul ei. La toaletã, în faþa oglinzii, feciorul Sãndelnu-ºi vede propriul chip, ci ciorapii cu ochiuri aicelor douã femei: nici nu se comparã, pe ai Renateiîi admiri, îþi prind privirea, ai Letiþiei aproape cã nuexistã!

anestezii de larg consum

Supradimensionata Renata,feciorul ºi filiforma Letiþia

Mihai Dragolea

2288



2288 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Nu trebuie sã vii de departe pentru a-þi daseama cã oraºul tãu s-a schimbat. Nuneapãrat în bine, în pofida sloganului

convenþional al dezvoltãrii urbane. Strãbaþistrãzile oraºului, îi revezi pieþele, refaci traseefamiliare, explorezi cartiere noi în dorinþa de aînlãtura impresia de provizorat continuu sub carea dispãrut oraºul de altãdatã. Senzaþia deîndepãrtare persistã, ciudatã ºi neprietenoasã. Iardacã pleci, de asemenea, undeva departe, pentrua uita sentimentul bizar cã oraºul a devenit altul,la întoarcere nu se va întâmpla niciun miracol.Vei regãsi acelaºi oraº congestionat de trafic,poluat, scufundat în zgomot ºi praf. Sereasfalteazã sisific strãzile. Dar ele rãmân aceleaºicovoare de petice denivelate. Se sparg febriltrotuarele pentru a instala borduri de bulevarde,dar acestea nu prea existã, sufocate de o circulaþiede iarmaroc. Cearta claxoanelor se desfãºoarã învoie peste arterele sclerozate de traficul greu, iarmarºul trudnic al pietonilor printre maºinileparcate abuziv se reia în fiecare zi sub privirileabsente ale agenþilor de circulaþie. Se reparãritualic canalizarea, dar totdeauna dupã ce s-aîntins un covor proaspãt de asfalt. Iar apa ºicurentul electric se întrerup aproape în fiecaresãptãmânã, alternativ, cartier dupã cartier. Seridicã preferenþial construcþii al cãror numeîncepe cu litera „b”, bãnci, biserici, blocuri debirouri ºi bodegi. Se schimbã iar ºi iar numelestrãzilor, fãrã ca acestea sã devinã însã europene.Iar când plouã, bãlþile stradale se unesc într-ooglindã lichidã în care se scaldã defectele ºiimproprietãþile urbane, dezbrãcate de emfazapatriotardã localã ºi electoralã.

Parantezele comunismului în care Clujul asupravieþuit letargic nu au dispãrut încã. Oraºulnu ºi-a pierdut doar locurile afective, spaþiile

verzi, cafenelele de tradiþie, promenadele,cartierele interbelice, ci afectivitatea propriilorlocuitori. Cei mai mulþi dintre ei, posesori ai uneiidentitãþi de tranzit, pentru care lumea oraºului seopreºte la uºa apartamentului, nu au o niciodisponibilitate pentru ceea ce s-ar putea numisentimente urbane. În lipsa acestora, oraºul nu edecât o masã de clãdiri ºi o populaþie stradalãegalizatã doar de dorinþa de câºtig. Dupã exodulpopulaþiei programatic controlat în regimul trecut,în care Clujul a fost „oraº închis” pentruocupaþiile intelectuale, urbanizarea oraºului esteun proces în suferinþã, pentru a folosi uneufemism. Operaþii cosmetice, cum sunt cele careredau pãrþi ale centrului istoric în pasajepietonale, nu fac decât sã mãreascã contrastuldintre centru ºi periferiile revãrsate ale oraºului.Tradiþia universitarã a Clujului, în continuareneglijatã de edilii ºi de administratorii oraºului,aºteaptã zadarnic sã fie valorificatã prin zone deagrement, piscine, stadioane pentru locuitoriitineri ai oraºului. Asemenea spaþii de urbanitateale oraºului sunt lãsate doar în seama manageriloruniversitari, a cãror felie repartizatã din tortulbugetar e, cum se ºtie, strãvezie. Nu doarstudenþii, dar în general toþi contribuabilii urbeicontinuã sã fie priviþi ca niºte fiinþe abstracte faþãde care administraþia are obligaþii etern limitatede fondurile precare. A cântãri relaþia Clujului cuclujenii pe talgere mercantile, mereu înclinate departea platnicilor înseamnã a exonera mãrimileadministrative de grija de a nu împinge lent ºiinexorabil oraºul într-un muzeu obosit ori într-untârg zonal de investiþii angoasat de febra de mall.

Inventarul statuilor din Cluj este cel mai bunprilej de a reevalua emblematica oraºului, ºi de aînþelege deficitul de iubire dintre oraº ºi locuitoriisãi. Nu voi comenta diferenþele stilistice care

separã cele douã personaje ecvestre ale oraºului.Inutil sã estimez unghiul periculos de înclinare alsiluetei unui Avram Iancu, proptit grotesc întreCatedrala Ortodoxã ºi Teatrul Naþional. Nudoresc sã caut perspectivele alocate statuilor dinsectoarele verzi ale oraºului, metamorfozate înþarcuri de joacã ºi în locuri de plimbat câinii. Mãprefac cã nu observ cã bustul lui Lucian Blaga numai strãjuieºte doar Biblioteca Universitarã,rãmasã fãrã fonduri de investiþii de douã luni, darºi un parking nou-nouþ. Mi-e greu sã nu remarcînsã cã grupul statuar al ªcolii Ardelene amplasatîn faþa Universitãþii Babeº-Bolyai are parte de outilizare aparte, bucurându-se de atenþia constantãa tinerilor posesori de skate-board-uri ºi demountain-bike-uri, care, urmând exemplul celordin parcul I.L.Caragiale, vor transforma probabilîncurând ansamblul statuar într-un „parc de role”.

Clujul a pierdut echilibrul vechiului oraºsusþinut de clãdirile-monument, ambianþa centraleuropeanã a vechilor sale strãzi, geometria calmãa câtorva pieþe unde trecãtorii îºi (re)cunoaºteaureciproc condiþia urbanã. A locui în acest oraºeste sinonim cu a ocupa un perimetru variabil demetri pãtraþi. Autoritatea arhitecþilor a cedat subpresiunea financiarã a unor contemporani desprea cãror gusturi ºi educaþie nu ºtim nimic, iaratunci când aflãm, e prea târziu. Turnurile care seridicã tãind orizontul oraºului în dinþi deferestrãu, nu au nimic cu culoarea localã, de altfeltot mai diluatã. Nu existã niciun dialog întrecazematele de birouri (multe dintre ele goale),bastioanele impozante de apartamente decoratecu bannere pe care scrie cu mândrie „de vânzare”,bisericile oraºului vechi, ºi ideea unui oraºmodern. Altãdatã un oraº cochet al secoluluinouãsprezece, azi un oraº cu un statutarhitectural incert, dacã nu unul definitivcompromis, Clujul este locul dezordinii edilitare(temporar profitabilã pentru unii) ºi al nepãsãriicivice (perdantã în cele din urmã pentru toþi).

Urbanitatea amânatãrezonanþe

Marius Jucan

Vasile e un bãrbat blonduþ fãrã vîrstã. Areun chip constant senin. Ochii, de unalbastru deschis nu aratã sã fi fost vreodatã

strãbãtuþi de gînduri sumbre, nici mãcar de vreointenþie rãutãcioasã. Buzele, destul de subþiri, îisînt mereu condimentate cu un zîmbet blînd,aproape angelic.

Vasile se plimbã prin cartier, îmbrãcat înacelaºi trening de-o culoare cenuºie ºi încãlþat înteniºi, indiferent de anotimp. Nici ploaia, nicifrigul, nici fulgii de zãpadã dar nici soarelearzãtor nu-l afecteazã în vreun fel pe Vasile.Pentru el, toate anotimpurile sînt identice iarintemperii nu existã.

Lui Vasile îi place sã hrãneascã porumbeii. Learuncã seminþe ori miez de pîine. Uneori, þinehrana în palmele desfãcute larg iar porumbeii seînghesuie pe marginea lor. Cîte unul i se aºeazãpe creºtetul capului. În momentele acelea, Vasile efoarte mîndru. Se simte într-o concurenþã loialãcu statuia ecvestrã din centrul oraºului. Dar Vasileîºi iubeºte cartierul ºi ajunge în centru foarte rar,din purã întîmplare. În parcul din cartier sînt

bãnci frumos colorate, sînt leagãne ºi tobogane ºilãzi cu nisip. Ca niºte cãrãbuºi coloraþi miºunã pe-acolo bãieþei ºi fetiþe iar Vasile e încîntat sã-ipriveascã cum se joacã, sã-i audã þipînd ori rîzînd,sã le dea mingea cînd aceºtia o scapã printrepicioarele sale. Cîteodatã intrã ºi el în zona cunisip ºi îi ajutã pe copii sã construiascã cetãþi ºicastele pe care, apoi, le dãrîmã împreunã înãlþîndstrigãte rãzboinice. Cãci tare mult le mai placeãlora mici sã urle ºi sã distrugã ceea ce tot ei auconstruit.

O datã pe lunã, Vasile intrã în biblioteca decartier. Bibliotecara, o femeie aproape de vîrstapensionãrii, îl cunoaºte de-o viaþã pe Vasile. ªtiece cãrþi doreºte sã împrumute. Aceleaºi douã cãrþi,de ani de zile, de cînd a învãþat sã citeascã singur!Într-o lunã scoate de la bibliotecã Scufiþa Roºie iarîn cealaltã Capra cu trei iezi. Bibliotecara îlserveºte fãrã sã clipeascã. Vasile este, de fiecaredatã, extrem de fericit ºi de emoþionat. Ca ºi cumar împrumuta, mereu pentru prima oarã,respectivele volumaºe cu respectivele poveºti.Uneori, bibliotecara îl întreabã pe Vasile dacã i-a

plãcut cartea cititã. Vasile dã afirmativ din cap,radiind de plãcere. Se mai întîmplã ca Vasile chiarsã povesteascã fragmente din povestea cititã iarbibliotecara îl ascultã fãrã nici cel mai mic semnde plictisealã. Ca ºi cum taman atunci aude ºi ea,pentru prima oarã în viaþã, despre Scufiþa Roºie ºidespre Capra cu trei iezi. Numele complet al luiVasile, aºa cum stã el frumos scris în fiºapersonalã a bibliotecii de cartier, este Vasile Lupu.

Scufiþa ºi capraRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

Elzbieta Kardamasz-Cieszynska (Polonia)

2299



2299TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Întrebat de ziariºti cum ar vrea sã fie pomenit înposteritate, ca scriitor, ca explorator subacvaticsau ca promotor al tehnicii spaþiale, Arthur C.

Clarke ºi-a manifestat deschis preferinþa pentruprima variantã. ªi asta în ciuda faptului cã ar fiavut destule merite de contabilizat ºi în celelalteprofesii practicate cu un recunoscut succes de-alungul celor nouã decenii de viaþã recent împlinite.Din pãcate, atingerea spectaculoasei vârste a coinciscu o staþie terminus, fiindcã la 18 martie 2008sufletul acestui fãuritor de memorabile cãlãtoriicosmice ºi-a început propria odisee spaþialã, printãrâmuri pe care poate cã personajele lui n-au maiapucat sã le viseze.

Ca autor de science-fiction, Clarke face partedin generaþia de aur a genului, cea care nu-ºi puteapermite sã fantazeze delirant, „în gol”, ci dezvoltân-du-ºi subiectele pe seama unor motive ºtiinþificeclare. A ºi avut, de altfel, preocupãri ºtiinþifice nota-bile, bazate pe studiile încheiate strãlucit în fizicã ºimatematicã, dar ºi pe experienþe personale maivechi. Întâmplarea a fãcut ca tânãrul din anii ’40 aisecolului trecut sã se miºte pe toatã durata celui de-al Doilea Rãzboi Mondial printre produsele uneitehnicitãþi avansate, precum aparatura radar, pe carea operat-o în calitate de instructor de specialitatepentru Forþele Aeriene engleze. Pasionat de chestiu-ni întrezãrite la frontierele cunoaºterii contempo-rane, a anticipat la modul genial perspectivasateliþilor geostaþionari, calculându-le orbita optimãºi descriindu-le rostul într-o reþea a comunicaþiilorglobale de telefonie ºi televiziune. La nici douãdecenii dupã publicarea articolului respectiv, primulsatelit plasat pe o orbitã geostaþionarã era deja orealitate, iar autorul ideii putea sã-ºi reproºeze negli-jenþa de a nu ºi-o fi brevetat la vreme, dintr-ogreºitã aproximare a momentului când o asemeneainvenþie avea ºanse sã se materializeze efectiv.„Eram convins cã n-o sã se întâmple în timpul vieþiimele”, avea sã mãrturiseascã el cu regret.

„Greºeala” nu se va mai repeta cu o altãpredicþie de-a sa, debarcarea pe Lunã. În dezacordcu opiniile sceptice de la mijlocul secolului XX,Arthur C. Clarke miza pe o asemenea descindereînainte de anul 2000, ceea ce s-a ºi întâmplat. A

avut contribuþii inspirate în anticiparea naveteispaþiale ºi a supercomputerelor. Figurat iniþial într-un roman, dar dezvoltat ulterior într-un mate-rial tehnic bine documentat, unul dintre proiectelesale este „elevatorul spaþial”: un funicular menit sãurce materiale pe un fir întins între Pãmânt ºi onavã cosmicã plasatã geostaþionar. O fantezie, amputea spune, surprinºi de caracterul nemaipomenital metodei, dacã n-am ºti cã NASA lucreazã deja lapropriul sãu proiect de elevator, iniþiind chiarcompetiþii cu premii substanþiale pentru tehnolo-giile care l-ar face viabil. Iar cercetãrile recente înmaterie de nanotuburi de carbon promit deja uncablu suficient de rezistent încât sã facilitezerealizarea unei asemenea conexiuni insolite peverticala globului terestru.

ªi alte soluþii tehnice imaginate de Clarke înromanele sale s-au bucurat de atenþie din parteaoamenilor de ºtiinþã, dovadã cã s-a gãsit în elemãcar un embrion ideatic demn de a fi încercat.Nava spaþialã înzestratã cu motoare atomice încã n-a devenit realitate curentã, dar proiectul american„Orion” urmãrea, în fond, aceleaºi obiective.Sovieticii au ºi lansat sateliþi prevãzuþi cu reactoarenucleare, dintre care unul, „Cosmos 954”, a cãzutîn 1978 în Canada, contaminând terenul din jur.Momentul de glorie al acestei invenþii se va lega,presupun, de cãlãtoriile cosmice lungi, spreplanetele mai îndepãrtate din sistemul solar. La fel,probabil, ºi alte profeþii prezente în cele vreo sutãde cãrþi ale autorului englez, precum sistemul demonitorizare a asteroizilor rãtãcitori ce ameninþãPãmântul (iar Statele Unite ºi Marea Britanie ºi-auînfiinþat oficial servicii specializate în cartografiereaorbitelor lor), prezervarea prin criogenie a vieþii(peste 150 de americani sunt deja conservaþi în azotlichid, în perspectiva unei încercãri de resuscitare,atunci când condiþiile unei asemenea operaþii o vorpermite), sau transferul inteligenþei umane, amemoriei ºi personalitãþii omeneºti, în computereperfecþionate, de felul celui pe care îl ºtim dinfilmul lui Kubrik, 2001: O odisee spaþialã. Uluitoareprovocãri ale imaginaþiei, pe care romanul 3001:Odiseea finalã le duce pânã la ultimele lorconsecinþe, închipuind o lume a oamenilor-maºini

ce bântuie Galaxia nu la bordul unor nave spaþiale,ci fiind ei înºiºi astfel de „nave”. ªi oricât ne-arpãrea de fantasmagorice asemenea fabulaþii tehnico-ºtiinþifice, e bine de ºtiut cã firma Microsoftlucreazã de pe acum la proiectul MyLifeBits, menitsã stocheze digital informaþia, imensã ºi complicatã,prin care creierul produce ºi activeazã personalitateaumanã.

Interesat la un moment dat de viaþa din recifelede corali, Arthur C. Clarke – fiu de fermier dinSomerset, devenit Sir prin prodigioasa lui activitatecreatoare – s-a stabilit în Sri Lanka, statul insulardin Oceanul Indian pe care, începând din 1956, l-aconsiderat a doua sa patrie. Mai multe cãrþiºtiinþifice ºi de ficþiune pleacã de la experienþele salede scufundãtor submarin. Mirifica lume astfeldescoperitã s-a strãduit s-o facã accesibilã tuturor,inclusiv prin organizarea unei ºcoli de scufundãtorila Hikkaduwa, nu departe de capitala Colombo.Ultimii ani ºi i-a petrecut însã într-un cãrucior perotile, lucru absolut nedrept pentru cineva care îºiimaginase într-un mod infinit mai subtil fuziuneaom-maºinã. La trecerea dintre cei vii, preºedinteleMahinda Rajapakse l-a omagiat în calitate de „marevizionar”. Argumentele de mai sus justificã fãrãîndoialã gestul. Cum, însã, dorinþa lui Clarke a fostaceea de a ne gândi la el mai ales ca la un scriitor,titlurilor deja amintite în fugã o sã le adaugromanele Oraºul ºi stelele, Sfârºitul copilãriei,Rendez-vous cu Rama, Fântânile Paradisului ºiculegerea de povestiri Cele nouã miliarde de numeale lui Dumnezeu. Dacã, prin absurd, tot restulbibliografiei sale s-ar spulbera în neant odatã cufiinþa lui pieritoare, acestea ar fi totuºi în mãsurã sãni-l reaminteascã în mod convingãtor, ca pe unautor preocupat sã dea ºtiinþei ºi tehnologiilor deavangardã o faþã profund umanã.

Mircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Un vizionar la ora bilanþului

Aºti cine eºti, a te defini, a te situa deci înlume nu numai ca individ, ci, mai ales, cafiinþã, înseamnã a pãstra conºtiinþa a ceea

ce nu mai este, fiind, în acelaºi timp o perpetuãprezenþã. Înseamnã a-þi aminti timpul în care încãnu existai ºi a face din acesta timpul secret alexistenþei, eternal prezent al sufletului.

A te salva în faþa timpului nu-i altceva decât ate salva în timp, într-un alt timp pe care l-amputea numi Timp. Înseamnã a te salva în duratafãrã duratã. Acea duratã care scoate omenesculdin individuaþia lui pentru a-l primi categorial, catrãire a nostalgiei de sine-însuºi, ca apartenenþã laFiinþã. Nostalgia timpului «când încã nu eram»,cum spune Blaga, a timpului care «fãrã de truplocuieºte în mine».

Precum amintirea lui Euridice în memoria luiOrfeu.

Actul orfic este actul originar prin care sacrulse instaleazã, prin care lumea se sacralizeazã. Iarmitul orfic paradigma lui: ieºirea din existenþã ºiparticiparea la Fiinþã. Dar ºi paradigma efortuluide a transcende Ne-Fiinþa – Ne-Fiinþa în ipostazaei tranzitorie: moartea. A rãpi Fiinþa Ne-Fiinþei, ao salva implicã a renunþa sã-i priveºti identitateatranzitorie, a renunþa sã vezi chipul lui Euridice.Euridice care nu poate fi smulsã morþii decât înrealul sãu, nu în realitatea sa. Cãci adevãrataprivire este aceea care rãmâne oarbã în faþaformei tranzitorii, a accidentalului. A o privi peEuridice la modul obiºnuit, a privi lumea de omanierã profanã înseamnã a contribui la moartea

lor, la nefiinþa lor.Iatã de ce Euridice trebuie sã rãmânã pentru

totdeauna doar memoria lui Euridice, acea «steaîn fântânã» care locuieºte în noaptea poetului, înnoaptea lui Lucian Blaga. Amintirea cu majusculã,memoria existenþialã ca memorie ontologicã:«singur triumf al vieþii/ asupra morþii ºi ceþii».

Traversând memoria existenþialã, pe paginaalbã a cãreia memorie ontologicã scrie, asemenicorbului, mesaje atât de clare dar de care «noioamenii, noi am uitat», poezia lui Lucian Blaga,precum orice poezie adevãratã, nu este nimicaltceva decât o neîncetatã cãutare a «luminiistinse» pe care o glorificã poetul, «lumina stinsã»care însã continuã sã strãluceascã de-a pururi înlãuntrul lui.

Lumina Fiinþei cãreia poezia îi este eternamemorie.

ferestre

Memoria lui EuridiceHorea Bãdescu

3300



3300 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

În loc de o atmosferã calmã, plinã de bunãînþelegere, cum se cuvine sã fie în preajmasãrbãtorilor pascale, profesorii au avut parte de

ºicanãri nemeritate din partea Guvernului.Tichetele-cadou promise ºi distribuite în parte auajuns în scurt timp obiectul unor dispute întrepoliticieni. În urma rãfuielilor s-a decis retragerealor. Anunþuri derutante, augmentate de zvonisticamereu impecabilã când e vorba de a bãga frica înom au pus pe jar marginalizata categorie socialã adascãlilor. Ce le mai trebuie ãstora cã iau ºpagãdestul! Unde sunt meditaþiile neimpozitate? ºi altevoci din public postate agramat pe forum au sporitura de clasã ºi o sporesc în continuare, cuconsecinþe dintre cele mai regretabile.

Bâlbâiala Guvernului a scos în stradã un grupde protestatari: „Vrem tichetele-napoi! Nu vã bateþijoc de noi!” Se vede treaba cã au strigat destul detare din moment ce a deranjat siesta primului oieral þãrii, aflat în vastele saloane ale palatului sãu.Simþind cã e rost de un plus de zgomot electoral,faimosul Gigi a ieºit în întâmpinarea... camerelorpregãtite sã transmitã mitingul nemulþumiþilor.

Cameramanii au fost de acord sã-l filmeze din noupe magnificul Becali în posturã de providenþialbinefãcãtor al naþiei, dar a apãrut o micã problemã.Profesorii, dezgustaþi de scãlâmbãiala jenantã aliderului de partid-plevuºcã, l-au trimis la plimbare.Consternarea a fost imensã în rândurilesusþinãtorilor salvatorului, cãruia mã jenez sã-i spuntocmai acum mesianic, neobiºnuiþi cu refuzuri deacest fel atunci când milosul infatuat bagã mâna înbuzunar pentru a împrãºtia cu bani în stânga ºi-ndreapta, arãtându-ºi generozitatea întotdeaunaintens mediatizatã. Se pare cã despre pildavameºului ºi a fariseului bunul credincios n-a auzitîncã.

Reacþiile de pe forum la aceastã ºtire sunt înmarea lor majoritate întru susþinerea lui Becali.Forumiºtii au sãrit cu exemple imbatabile: popii i-auluat apãrarea ºi l-au binecuvântat, iar profesorii,neruºinaþii ãºtia, nu ºtiau cum sã-i sãrute mâna casã scoatã ceva bani din buzunar. Ei aºa au vãzut.Ba mai mult, sunt fãcuþi mincinoºi ziariºtii de laLibertatea ºi Gândul pentru cã au denaturatadevãrul. Nu crede niciunul în demnitatea ºi

verticalitatea clasei sociale blamate. Controversacontinuã sã aþâþe minþile înfierbântate, în vreme ceprofesorii, din nou umiliþi, s-au retras cu tichetele-cadou în buzunare, cãutându-ºi tihna în altã parte.

Unde? La Caravana Gaudeamus bunãoarã,popositã în Piaþa Unirii din Cluj, unde afluenþa depublic ºi lansãri de cãrþi a fost covârºitoare. Cutoate cã se vorbeºte excesiv despre dependenþa deteleviziune, strãbãtând cortul cu standurileediturilor, vãzând mulþimea vizitatorilor,cumpãrãtorilor, scriitorilor, constaþi cã existã ºi odependenþã de lecturã demnã de luat înconsiderare. Am vãzut bucuria oamenilor de acumpãra cãrþi. La fel s-au bucurat cadrele didactice(deveniþi parcã inocenþi copii) de cei 100 de europrimiþi de la ministerul de resort pentruachiziþionarea de cãrþi. E greu de explicat lui GigiBecali aceastã bucurie. Plãcerea ºi bucuria lecturii îisunt strãine. Sã spunem cã se vede ar fi uneufemism. Poate i-ar fi de folos cuvintele unuivizitator la Târgul de Carte Gaudeamus, reprodusede Demostene ªofron în ziarul local Fãclia: „Nueste important câte cãrþi citeºti. Important este cãdupã ce ai citit, atingi un alt nivel de maturitateintelectualã.”

Oferte controversatezapp-media

Adrian Þion

De vreo jumãtate de an sau mai bine, sepot vedea postate prin oraº promiþãtoareleafiºe prezentând trupe de balet celebre,

Balºoi ºi Kiev, care prin nu ºtiu ce minune s-auhotãrât sã vinã cu toþii sã se înghesuie pe micuþascenã a Operei din Cluj. Preþurile biletelor suntexorbitante, dar sã spunem cã asta n-ar fi unimpediment pentru un pasionat consumator deculturã. Numai cã odatã ajuns acolo, consumuldelicat de culturã se transformã, vrând-nevrând,într-un soi de înfulecat. În primul rând, din cei 52de balerini anunþaþi apar pe scenã doar 12… vreausã spun 12 care „danseazã” ºi încã vreo 3 caretraverseazã scena când ºi când.

Dar sã începem cu începutul: muzica porneºtecu vreo 3-4 minute înainte de a se ridica cortina.Iar când se ridicã ai vrea sã fi rãmas lãsatã.„Decorul” e constituit dintr-o zdreanþã atârnatã înfundal, de culoarea cadavrului-înecat,reprezentând un soi de aglomerare de alge uriaºe.Cel puþin mie aºa mi se pãrea. ªi cred cã dacã mãconcentram mai bine aº fi putut sã vãd în reluare,în aceeaºi zdreanþã „Container”-ul lui Moodyson.Însã, în curând, ºocul vizual e urmat de unulauditiv: balerinele sunt urmate la fiecare pas deminunate scârþâieli, provocate de atingerea nuprea delicatã cu duºumeaua. ªi când spun „nuprea delicatã”, am un motiv întemeiat: se pot zãriprintre minunatele lebede câteva cam „balºoaie”,afiºând busturi abia-abia înãbuºite de corset,busturi care probabil i-au dus mãcar pe unii cugândul la Playboy, înscriindu-i astfel în categoriaspectatorilor „satisfãcuþi”.

Dupã cam 20 de minute de bufnituri, deparcã ar fi trecut o cavalerie pe scenã, lebedeletranspirate se retrag ºi apare unul dintrepersonajele principale: cel pozitiv. El face parte

din mai sus numita categorie de „dansatori” carenu danseazã. Dupã câteva poze se retrage, iarlebedele istovite reintrã în scenã. La fel seîntâmplã ºi cu personajul negativ, care are câtevaintrãri în scenã… singur. Acum aº fi nedreaptã sã-lintegrez ºi pe el în categoria celor care nudanseazã, cãci cu siguranþã multe dintre miºcãrilelui pot fi adoptate cu succes de trupele destripperi. Lebãda „principalã” apare extrem detârziu, mult dupã (!) apariþia celor doi „gânsaci”,care de fapt nici nu ajung sã se „confrunte”.Dupã alte þopãieli à la River dance, vine obinemeritatã pauzã ºi timp pentru a rãmâne tâmpla auzul comentariilor vecinilor de „înfulecat”culturã. Pauza a constituit partea cea maideprimantã a serii. Indignarea care m-a fãcut sãmã visez pentru câteva minute fiind un „jurnalistde investigaþie”, unul din acela „neruºinat”, care„le ºtie pe toate” ºi care ar reuºi sã afle cine suntde fapt amatorii de pe scenã ºi cine„instrumenteazã” spectacolele astea de doi bani,mi-a fost spulberatã rapid. Toþi cei din jurul meu,adicã toþi cei pe care puteam sã-i aud au rãmas cuimpresia cã spectacolul e „extraordinar”, „perfect”,„nemaipomenit”. Nimeni nu pãrea sã fi sesizattoate stângãciile, nesincronizãrile, lipsa de echili-bru ºi chiar unele costume pãtate. ªi nimãnui nui se pãrea ciudat cã dupã fiecare „scenã”,„baleninele” se opreau ºi fãceau „reverenþe” înaºteptarea aplauzelor. Nici nu mai are rost sãmenþionez cã miºcãrile erau de o simplitateaproape brutalã, implicând mai mult agitareamâinilor, restul corpului fiind abandonat ca unbutuc nefolositor. În plus, momentele de duo sepãstrau la nivelul „solului”, ºi cred cã doar o datãsau de douã ori balerinii s-au încumetat sã-ºiridice perechea. În rest le suceau ºi le susþineau,

jucând mai degrabã, rolul uni stativ, a unuiumeraº pentru niºte rochiþe puþin neastâmpãrate.Oricât þi-ai fi pus imaginaþia la contribuþie, numaidatoritã schimbãrii costumelor puteai sã te plaseziîn iluzia cã participi la o paradã de modã mai„elaboratã”.

Pentru partea de dupã pauzã nu am multecuvinte de spus: ea îºi este propria-i caricaturã. Lafel, muzica începe înaintea ridicãrii cortinei, darde data asta decorul e schimbat, iar totul sepetrece într-un ritm mult mai alert, mai sacadat,aplauzele fiind „obligatorii” cam din 3 în 3minute. ªi mai are rost sã spun? Toatã tãrãºeniaare un „happy-end” (!) cu lebãda ºi „gânsacul”stând (iarãºi stând) îmbrãþiºaþi în mijloculcelorlalte gâºte care de-acum aratã nu numai cafiind îndopate, dar ºi linºate.

În aplauzele ºi ovaþiile delirante mi-am adusaminte de o apariþie televizatã de-a lui HoreaPoenar în care spunea cã nu crede cã la noi sepoate face culturã altfel decât în mod „intim”,adicã pentru crearea unui propriu sistem degândire ºi, aº adãuga eu, de percepþie. Asta esingura formã valabilã, cãci România e plasatã dinstart în „marginalitate”, în „provincie”, iar culturapentru obþinerea unui „statut” e sortitã eºecului.Cred ºi eu cã, într-adevãr, cultura nu foloseºtedecât la rafinarea propriilor iluzii, dar astaînseamnã cã evenimentele culturale cu public larg,cã participarea la astfel de evenimente nu poatesã se consume decât în grade insuportabile depenibilitate. Poate cã ºi cultura ar trebui sã fierãspânditã cel puþin într-atât de „egalitar, frãþesc ºiliber” încât un spectator, oricare ar fi el, sã sepoatã ridica la conºtiinþa faptului cã a fost tras pesfoarã. Altfel, ne alegem cu toþii, în cel mai buncaz, cu un „ifos” de prost gust: „ifosul” de amerge la operã, balet, teatru, lansãri de cãrþi,conferinþe ºi alte „spectacole”.

Lacul lebedelor… balºoaieOana Pughineanu

subcooltura

În ziua de 28 martie, compozitorului GyörgyKurtág i s-a acordat titlul de Doctor HonorisCausa al Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima”din Cluj. Diploma i-a fost înmânatã decompozitorul Adrian Pop, rector. Dupã rostireaacestei Laudatio, el a mai fost omagiat deOctavian Lazãr Cosma, preºedintele UniuniiCompozitorilor ºi Muzicologilor din România,precum ºi de academicianul Cornel Þãranu.Sãrbãtoritul a mulþumit printr-o scurtã alocuþiunerostitã în limba românã ºi interpretarea, cuconcursul soþiei, a unui scurt program de piesepentru pian, la douã ºi patru mâini.

Laudatio

Stimate ºi iubite Oaspete de onoare alAcademiei de Muzicã „Gheorghe Dima”

dragã doamnã Márta Kurtág, onoratã Asistenþã, dragi Colegi,

nu-mi pot imagina o însãrcinare academicãmai onorantã decât invitaþia de a rosti o laudatiodespre compozitorul György Kurtág, cândDomniei Sale i se acordã înaltul titlu de DoctorHonoris Causa al Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima”.

Compozitorul, care de douã zile se aflãprintre noi, s-a nãscut la Lugoj, pe 19 februarie1926. Drumul sãu spre muzicã a începutdevreme, dar a fost sinuos. La vârsta de numaicinci ani, el a început sã înveþe sã cânte la pian ºichiar sã compunã miniaturi pianistice, dar, dupãdoi ani, el a întors spatele instrumentului ºimuzicii, la care a revenit abia ca teenager, când aînceput sã frecventeze o ºcoalã de dans. Dorinþade a se face compozitor s-a trezit în el pe launsprezece-doisprezece ani, în urma ascultãrii, laradio, a Simfoniei neterminate de Schubert, cândel ar fi dorit sã compunã o simfonie evreiascã, înmi minor, intitulatã Eterna speranþã. ªi-a lãrgitorizontul muzical cântând la patru mâini, cumama sa, simfonii de Beethoven. L-a impresionatclimatul cultural al Liceului „Coriolan Brediceanu”din Lugoj, mai cu seamã personalitatea

dirigintelui ºi profesorului sãu de românã, FelicianBrînzeu, un intelectual cult ºi cu har, care adeschis în faþa sa perspective spirituale nebãnuite.Mai târziu, în 1959, când, la treizeci ºi cinci deani, avea sã-ºi publice al sãu opus primum,Cvartetul de coarde, a scris deasupra partiturii unmotto din Tudor Arghezi: „Din mucegaiuri, bubeºi noroi, / Iscat-am frumuseþi ºi preþuri noi”.Mottoul constituie mãrturia implicitã a roluluiformativ al liceului lugojean ºi al profesoruluiBrînzeu.

György Kurtág ºi-a terminat studiile medii laLiceul Piarist din Timiºoara. În capitala neoficialãa Banatului, steaua polarã a orientãrii salemuzicale a fost profesoara sa de pian MagdaKardos, care dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial urma sã se stabileascã la Cluj, devenindun cadru didactic de vazã al Conservatorului„Gheorghe Dima”. La Timiºoara, György Kurtág afost ºi elev, la armonie ºi contrapunct, alcompozitorului Max Eisikovits, devenit ulterior,de asemenea, o personalitate importantã aClujului muzical. La Timiºoara a continuat ºiapropierea tânãrului muzician de religiareformatã. Cateheþii sãi calvini l-au îmbogãþit cunoi orizonturi spirituale. Cea mai semnificativãconfirmare artisticã a acestei noi adeziuni esteBornemisza Péter mondásai (Spusele lui PéterBornemisza) op. 7, un concert pentru voce ºipian (1963-1968), o lucrare amplã, bazatã petextele unui predicator protestant din secolul al16-lea. Aceastã capodoperã a anilor 1960 este omãrturie de credinþã a compozitorului care atrecut, la începutul anilor 1940, la protestantism.

În 1946, György Kurtág s-a înscris laAcademia de Muzicã „Ferenc Liszt” dinBudapesta, unde i-a avut ca profesori pe PálKadosa la pian, Sándor Veress ºi Ferenc Farkas lacompoziþie ºi Leó Weiner la muzicã de camerã.Un moment determinant al acestei perioade deviaþã a fost cãsãtoria, în 1947, cu pianista MártaKinsker, partenera sa de mai târziu în sute deconcerte, cunoscãtoarea cea mai avizatã a tuturorsecretelor sale de atelier, mama fiului lor Györgyjr. Studiile muzicale ºi le-a încheiat, în 1951, laspecializãrile pian ºi muzicã de camerã. În 1954,

el a obþinut Premiul „Erkel”, cea mai importantãdistincþie a Ungariei pentru compozitori. Peste unan a obþinut ºi diploma de licenþã în compoziþie.Obþinând, în 1948, cetãþenia ungarã, fãrã a renegavreodatã rãdãcinile sale spirituale adânc înfipte însolul Banatului plurietnic ºi pluriconfesional,György Kurtág a rãmas fidel acestei patriiadoptive ºi când urma sã trãiascã aiurea înEuropa.

Dupã Lugoj, Timiºoara ºi Budapesta, în 1957-58 a urmat un sejur de studii pariziene. El afrecventat orele de compoziþie ale lui DariusMilhaud ºi Olivier Messiaen, dar pare sã fi fostincomparabil mai important pentru el contactulcu Marianne Stein, reputatã specialistã înpsihologia artei, o personalitate întrucâtva cripticãpentru istoriografia muzicalã, care însã, ºtim dinconfesiunile maestrului, i-a schimbat fundamentalatitudinea faþã de actul creaþiei ºi chiar faþã de eulsãu propriu. Doamna Stein l-a ajutat sã iasã dinvalul de umbrã în care l-au proiectat, încã din1956, crizele sale de neîncredere în sine.„Renaºterea” sa a fost spectaculoasã. În Cvartetulde coarde, prevãzut cu amintitul motto arghezian,„gândacul a reuºit sã iasã la soare” (am evocatmetafora maestrului). Lucrarea este de unicãînsemnãtate biograficã. Acest op. 1, dat în vileagla cinci ani dupã obþinerea primului Premiu„Erkel”, a fost dedicat Mariannei Stein.

Pe cât de firesc a fost pentru tânãrul GyörgyKurtág sã cucereascã noi orizonturi spirituale, fãrãa renega ceva din ceea ce cucerise în prealabil, peatât de firesc a cucerit la maturitate întreagaEuropã muzicalã. Fãrã îndoialã, se va gãsi cândvaun tenace istoriograf muzical care sã listeze,exhaustiv, premiile ºi recunoaºterile saleinternaþionale, dintre care citez doar unele: titlulde Ofiþer al Artelor ºi Literelor (Paris, 1985),alegerea sa ca membru al Academiei Bavareze deBelearte ºi al Academiei de Artã din Berlin(ambele în 1987), Premiul „Herder” (1993),Premiul „Feltrinelli” (Roma, 1993), Premiul„Prince Pierre de Monaco” (1993), Premiul de StatAustriac al Compozitorilor Europeni (1994),Premiul Federaþiei Festivalurilor Europene (1994),titlul de profesor de onoare al ConservatoruluiRegal din Haga (1996), Ordinul RepubliciiAustriece (1998), Marele Premiu al Fundaþiei„Ernst von Siemens” (1998), Premiul „John Cage”(2000), Premiul „Hölderlin” al Universitãþii dinTübingen (2001), calitatea de membru onorific alAcademiei Americane de Artã ºi Litere (2001),Premiul Fundaþiei „Leonie Sonning” (Kopenhaga,2003)... Lista mea este incompletã.

Nu este mult mai restrânsã nici aria ºederilorsale mai îndelungate în anumite capitaleeuropene. În 1971 a fost bursier DAAD înBerlinul Occidental, în anii 1993-1995 el a trãitdin nou la Berlin, ca oaspete al OrchestreiFilarmonice, în 1995-96, la Viena, unde a susþinutcursuri de muzicã de camerã la Konzerthaus, în1996-1998, în Olanda, ca profesor onorific alAcademiei Regale din Haga, în 1998-99, din noula Berlin, în 1999-2001, la Paris, urmând ca în2001, fãrã a-ºi abandona cãminul din Budapesta,sã se stabileascã la Saint-André-de-Cubzac, lângãBordeaux. În 2006, la împlinirea vârstei deoptzeci de ani, maestrul a fost omagiat nu numaila Budapesta (cu un Festival Kurtág de osãptãmânã întreagã!), ci ºi într-o mulþime de altecentre muzicale ale lumii.

Dintre reperele principale ale drumului sãucreator am amintit Cvartetul op. 1 din 1959, care

3311



3311TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Un compozitor paneuropeanFrancisc László

muzica

György Kurtág ºi Francisc László foto: Diana Nagy-Hintós

a fost urmat curând de Cvintetul de suflãtori op.2. Deºi a abordat douã specii cameraletradiþionale, compozitorul a ºtiut sã etaleze înaceste lucrãri ºi unele trãsãturi fundamentale aleoperei sale de mai târziu, mai ales curajul sãu dea compune pãrþi scurte ºi dense, în careevenimentele muzicale foarte diferenþiate,contrastante se succed rapid, aproape fulgerãtor.Faptul cã el a avut ºi curajul de a compune lent ºigreu, ºi de a nu da în vileag decât capodoperele,rezultate ale unor îndelungi procese de gestaþie ºielaborare, chiar ale unor repetate rescrieri, acontribuit, de asemenea, la nimbul de enigmã ºistimã ce-l înconjura încã de atunci în viaþamuzicalã a Ungariei.

Trec peste unele suite de piese instrumentaleºi mã mai opresc încã o datã asupra urmãtoareicapodopere, considerate, pe bunã dreptate, opiatrã de hotar în istoria muzicii ungare,Bornemisza Péter mondásai op. 7, la caremaestrul a trudit cinci ani de zile, prima salucrare maturã în care a valorificat vocea umanã.Ea se compune din 24 de miniaturi, care segrupeazã în patru pãrþi, intitulate Confesiune,Pãcat, Moarte ºi Primãvarã. În mod semnificativpentru personalitatea compozitorului, aceastãserie de mici piese vocal-instrumentale (nota bene,partea de pian este infernal de grea) s-a nãscut înloc de un proiect al unei opere care ar fi avut labazã Electra de Sofocle, tradusã în maghiarã deacelaºi Bornemisza.

Dupã alþi cinci ani, în 1973, Kurtág a începutciclul de piese pentru pian Játékok (Jocuri),dedicat memoriei profesoarei Magda Kardos, carepoate fi privit ca o replicã personalã laMikrokosmos de Bartók, un gradus ad parnassumprin care pot fi escaladate piscurile creaþiei sale.Ca la Bartók, ºi la Kurtág observãm, la început, opondere ceva mai mare a motivaþiei didactice, darîncã de la primele volume primeazã, categoric,cea artisticã. Aceastã lucrare importantã, ajunsãcelebrã, nu poartã numãr de opus, ceea ce sepoate explica prin faptul cã ea nu este o operã, ciun fel de rezervor, din care fiecare pianist poatesã-ºi aleagã acele piese în care se poate identificamai mult cu autorul. Jocuri nici nu este o operãînchisã. Dupã primele patru volume apãrute în1979, au urmat, în 1997, volumele V ºi VI, ºi nuse ºtie dacã nu cumva vor mai apãrea ºi altele.

În anii 1976-1980, compozitorul a lucrat la onouã serie de miniaturi vocale, pe un text rusesc,Mesajele regretatei R. V. Trusova. Tema centralã aciclului este dragostea ºi, mai ales, preþul pe carefemeia îl plãteºte singurã pentru cele trãiteîmpreunã cu bãrbatul iubit. Scrisã pentru voce ºiun ansamblu instrumental de aproape 20 depersoane, Mesajele regretatei R. V. Trusova esteprima lucrare de o asemenea anvergurã din creaþialui Kurtág. Prezentarea ei în premierã mondialã laParis, sub conducerea lui Pierre Boulez, i-a aduscompozitorului de 55 de ani, în sfârºit,recunoaºterea mondialã. Aceastã primãcompoziþie pe text rusesc a fost urmatã de altele,toate definitorii pentru stilul matur al lui Kurtág:Cântecele deznãdejdii ºi amãrãciunii pentru cormixt ºi ansamblu cameral, op.18 (1980-1994),Scene dintr-un roman pentru sopranã, vioarã,þambal ºi contrabas, op. 19 (1979-1982), Recviempentru un prieten pentru sopranã ºi pian op. 26(1982-1986).

În 1985-87, Kurtág a compus lucrarea cea maiextinsã a carierei sale: Kafka-Fragmente op. 24.ºaptezeci de minute de miniaturi pentru sopranãºi vioarã: culmea atinsã de aforisticul Kurtág, careîntr-unul din extrem de rarele sale interviuri ºi-adeclarat drept crezul sãu artistic: „A atinge oasemenea conciziune, încât fiecare moment sã fie

esenþial ºi important. A lãsa la o parte totprisosul, adicã a realiza maximul de expresie ºiconþinut cu minimul de note”. ªi aceastã partiturãa fost dedicatã Mariannei Stein.

La ºaizeci de ani, stilul lui György Kurtág s-aschimbat întrucâtva. În câþiva ani, el a terminatuna dupã cealaltã, mai multe lucrãri de mai mareanvergurã. Nu doar opere ºi simfonii, dar ºipartituri ample, pentru 30-50 de executanþi: Quasiuna Fantasia pentru pian ºi ansamblu cameral,op. 27 (1987-1988), Op. 27. No. 2 pentruvioloncel, pian ºi douã ansambluri camerale(1989-1990), SamuelBecket: What is the word?pentru recitator, orchestrã de coarde ºi ansamblucameral, op. 30b, Stele pentru orchestrã, op. 33(1994), pentru a aminti numai câteva, pars prototo, dintre compoziþiile reprezentative ale anilortrecuþi de atunci. Acest nou stil de maximãmaturitate – sã nu-i zicem „de bãtrâneþe”! – estepãtruns de citate din lucrãrile sale mai vechi. Înaceastã nouã perioadã de creaþie, compozitorul seîntoarce cu interes ºi chiar pasiune ºi sprerãdãcinile sale bãnãþene. El reciteºte unele scrieride filologie ale profesorului Brînzeu. Pe 19februarie 2007, la aniversarea a 60 ani decãsãtorie, el dedicã soþiei sale un Triptic pentrudouã viori op. 45, de inspiraþie direct româneascã,bazat pe o colindã culeasã de Bartók înHunedoara. Paralel cu aceste trei miniaturi,compune o lucrare amplã pentru cor ºi ansambluinstrumental, intitulatã Colindã-baladã, op. 46. Sepoate prevedea cã aceastã partiturã va fiperceputã de istoriografia muzicalã drept o replicãpersonalã la Cantata profana de Bartók, bazatã,precum se ºtie, pe textul românesc de colindã Fiivânãtori preschimbaþi în cerbi. György Kurtág ºi-abazat aceastã partiturã pe textul aceleiaºi colindedin Hunedoara, a cãrei melodie stã la bazaTriptic-ului: „Plecat-o, plecat(u) / Puternicu soare,/ Puternicu soare, / Cã el sã sã-nsoare”, oversiune clasicã a tipului de colindã „incestuldintre frate ºi sorã”. Partitura poartã dedicaþia„...în amintirea profesorului nostru FelicianBrînzeu...” Existã toate premisele ca premieramondialã a lucrãrii sã aibã loc la Cluj.Comunitatea noastrã academicã este entuziasmatãde perspectiva acestei prime audiþii ºi îimulþumeºte maestrului deja de acum pentru ea.

Cum era ºi normal, pregãtindu-mã pentruacest discurs am citit despre György Kurtág tot cemi-a fost accesibil. Literatura muzicologicãdedicatã creaþiei sale este uriaºã, chiar dacã în eaprimeazã studiile referitoare la unele compoziþii,un volum de sintezã asupra operei rãmânând încãun deziderat. Nu cutez s-o sintetizez în câtevafraze, ºi cu atât mai puþin sã lansez o exegezãpersonalã asupra creaþiei sale, de o complexitatecare genereazã... complexe. Dar cred cã ºi dinpuþinele cuvinte în care am menþionat unelelucrãri în contextul drumului creator parcurs deGyörgy Kurtág, se poate înþelege care esteprincipala motivaþie a ataºamentului personal caremã leagã de Domnia Sa. Aºa cum Bartók, prinîntreaga sa operã ºi viaþã, a creat ºi un modelgeneral uman, existã ºi un model Kurtág caredepãºeºte valenþele estetice ale creaþiei sale ºipoate constitui, pentru fiecare fiinþã gânditoare,un exemplu civil ºi moral. Dintre componenteleacestuia, pe primul loc aº situa deschiderea satotalã spre valorile spirituale autentice ale oricãreialteritãþi culturale, fãrã a-ºi dezminþi propriaidentitate. În plus, la el, aceastã disponibilitate deidentificare merge mânã în mânã cu fidelitateafaþã de toate valorile odatã cucerite, fie vorba deoraºe în care se simte ca acasã sau de limbi pecare le vorbeºte, fie de autori pe ale cãror textecompune sau de toate stilurile Europei muzicalecare i-au înrâurit opera, de la cântarea gregorianã

pânã la Webern. Nu cunosc un compozitor maipaneuropean, în sensul cel mai exigent alcuvântului, ca Domnia Sa.

Nu mai puþin admir la compozitorul ºiprofesorul György Kurtág intransigenþa sa deneclintit, atât în relaþiile sale cu oamenii din jurulsãu cât, mai ales, în ceea ce priveºte creaþia sa. Eleste necruþãtor în primul rând faþã de el însuºi ºinumai într-al doilea rând faþã de alþii. Cursurilesale de muzicã de camerã ilustreazã superb luptalui încrâncenatã pentru realizarea perfecþiuniicare, precum se ºtie prea bine, este omeneºteimposibilã. (Aici trebuie sã intercalez o parantezã.Compozitorul, care nu s-a încumetat niciodatã sãpredea compoziþie, a fost, pânã la pensionarea sa,ca încadrare academicã, corepetitor ºi un fascinantprofesor de muzicã de camerã. El þine ºi înprezent, peste tot unde umblã, ore deschise demuzicã de camerã, vizitate de o mulþime demuzicieni de înaltã clasã.) Aceastã încrâncenare seaccentueazã când el repetã cu interpreþiipartiturilor sale proprii. György Kurtág ºtie cãgesturile muzicale ale psihogramelor sale artisticenu pot fi întruchipate aidoma, exact aºa cum ºi leimagineazã ºi le aude cu auzul interior, totuºiluptã disperat, pânã-n pânzele albe, pentru a-iajuta pe interpreþi sã le traducã în realitate.

Inflexibilitatea sa în problemele artei estedublatã de o nemãrginitã sensibilitate în relaþiilesale personale. Mesajele sale muzicale adresateunor colegi de carierã sunt, de fiecare datã,expresii ale unui ataºament real ºi profund.Particularitatea umanismului sãu se concentreazãîn deviza „virág az ember” (omul este o floare),care, de la op. 7 încoace, apare în mai multecompoziþii de-ale sale. Da, omul este o fãpturãsplendidã, chiar minunatã, ca o floare, totodatãînsã el este ºi fragil ºi – vai! – efemer ca aceasta.ªi György Kurtág este un om. Ca atare, o floare.O floare-unicat, aidoma celei descrise de Saint-Exupéry, care „existã într-un singur exemplar pemilioanele de stele”, cu deosebirea cã pe cea dinpovestire o cunoaºte numai Micul Prinþ, pe cândomul-floare György Kurtág se bucurã de admiraþiaîntregii lumi muzicale, ºi nu numai a acesteia.Acum, când se aflã în mijlocul nostru, elogiindu-lpe Maestru sã nu uitãm s-o elogiem ºi pe doamnaMárta Kurtág care, de peste ºaizeci de ani, aregrijã de floarea sa unicat, cu ataºament afectiv,inteligenþã ºi un admirabil simþ al rãspunderii.

Maestre Kurtág, doamnã Kurtág, primiþi, vãrog, cu bunãvoinþã omagiul comunitãþii noastreacademice!

3322



3322 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Leena Golnik (Finlanda)

3333



3333TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

film

Este stupefiantã lipsa de perspicacitate,conformismul interpretãrii tip grilã sauorbirea efectivã de care dau dovadã nu

puþini dintre onor confraþii gazetari, mai alescând (se) comenteazã evenimente sau opere„normale” (ºi mã refer doar la culturã, deºifenomenul este vizibil cu ochiul liber ºi în altedomenii) – totul filtrat prin sita deasã acorectitudinii politice. Nu mai puþin surprindedogmatismul cu care sunt „înfieraþi” cei careîndrãznesc sã se abatã de la direcþia impusã parcão datã pentru totdeauna de confraþi ºi/sau criticigrãbiþi ºi superficiali, care trãiesc clipa convinºi cãveºnicia începe ºi se terminã o datã cu ei. Numaidin aceastã perspectivã poate fi explicatã ºiînþeleasã cronica nefericitã la Restul e tãceresemnatã de Anca Grãdinariu în „Adevãrul literarºi artistic” din 12 martie a.c., în care filmul luiNae Caranfil este fãcut praf ºi pulbere, desfiinþatfãrã drept de apel. Ce i se reproºeazã? În primulrând scenariul, „fãcut în anii ’80 ºi asta se simtefoarte tare – pare a fi conceput între douã reprizede Veroiu ºi Toate pânzele sus”. Afirmaþiediscutabilã atâta vreme cât Mircea Veroiu cel dinanii ’80 este un regizor mai mult decât onorabil(vezi Semnul ºarpelui – 1982, Aºteptând un tren –1982, Sfârºitul nopþii – 1983, Sã mori rãnit dindragoste de viaþã – 1984, Adela – 1985), iar Toatepânzele sus este un excelent film de aventuri, cuun scenariu foarte bine articulat. Ar mai fi, lacapitolul reproºuri, lipsa de stil a filmului (citez:„varzã stilisticã”), irelevanþa poveºtii, joculactorilor º.a., dar o sã mã opresc doar asuprafinalului cronicii Ancãi Grãdinariu, care ilustreazãperfect dogmatismul ºi limitele perspectivei criticecu care opereazã domnia sa: „Atunci când filmula avut avanpremiera la Cluj, Caranfil, împreunãcu producãtorul Cristian Comeagã, a þinut sãsublinieze cã e un crowd pleaser ºi sã sepoziþioneze în afara noului val românesc [...]. Dinpãcate pentru el, minimalismul, poveºtileputernice ºi interpretãrile naturaliste sunt, în modsigur, moderne – ãsta e motivul pentru care suntapreciate la festivalurile internaþionale ºi nu dincauza vreunei conspiraþii mondiale.” Gravã nu eopinia în sine, ci tonul categoric, acuzator, falsironic în final – demn de anii ’50! – prin care NaeCaranfil este executat: dacã nu e pe linia„minimalismului” ºi a „interpretãrilor naturaliste”– caracteristice „noului val românesc” –, nu existã!Cum îºi permite Caranfil sã iasã din grila impusã(fãrã voia lor) de Puiu sau Mungiu? Cum îºipermite el sã viseze frumos, sã spunã poveºtiîncheiate la toþi nasturii, cu introducere, cuprins ºiîncheiere, când acum – nu-i aºa? – se poartãmizerabilismul? Ei, din fericire, Nae Caranfil îºipermite, ºi asta din cel puþin douã motive. Înprimul rând, în momentul de faþã este regizorulromân cu cea mai coerentã, mai unitarã ºi maipersonalã operã – dincolo de orice fel de mode ºimodele, în afara cinematografului pur ºi a unuitalent de excepþie. ªi, în al doilea rând, prin Epericoloso sporgersi (1993), Asfalt tango (1996) ºiFilantropica (2002), Nae Caranfil ºi-a fãcut cu vârfºi îndesat „stagiul” de actualitate, fiind el însuºi –singur! – „un nou val românesc”. E timpul sãînþelegem cã cinematografia românã nu începe în2001 cu Marfa ºi banii al lui Cristi Puiu ºi nicicinematograful mondial nu începe ºi nici nu aatins apogeul cu fraþii Coen sau Tarantino. Iarminimalismul, o spun cu sincerã pãrere de rãu,

nu l-au descoperit tinerii regizori români; esuficient sã ne amintim doar neorealismul italianpentru a liniºti spiritele prea inflamate. ªi cu astachiar am încheiat aceastã prea lungã (ºi inutilã?)introducere.

Restul e tãcere (România, 2007; sc. ºi r.: NaeCaranfil; cu: Marius Florea Vizante, OvidiuNiculescu, Mirela Zeta, Nicu Mihoc, IoanaBulcã), cea mai aºteptatã premierã româneascãdin 2008 este ºi cel mai bun film românesc dinultimii, nu puþini, ani. Nae Caranfil este nu atâtcel mai popular, cel mai celebru regizor român –aparþinând generaþiei de mijloc, generaþiei mature–, cât, mai ales, repet, regizorul român cu cea maiunitarã, mai coerentã ºi mai personalã operã dinultimele douã decenii. În acest al cincilea titlu alfilmografiei sale (sã nu uitãm Dolce far niente),Restul e tãcere, Caranfil evocã pseudoromanþatunul din momentele de pionierat alecinematografiei româneºti – dar, fãrã nici un felde exagerare, ºi universale –, respectiv realizarea în1912 a lungmetrajului Independenþa României.Operã de comandã socialã – se împlineau 35 deani de la proclamarea independenþei statuluiromân – filmul a implicat de la forþe actoriceºti deprim rang ale epocii, cum ar fi ConstantinNottara, Aristide Demetriade sau AristizzaRomanescu, pânã la un straniu personaj, unmecena ciudat, Leon Popescu, cu toþii mobilizaþi,pare-se, de un tânãr de nici treizeci de ani, spiritîntreprinzãtor de geniu, Grigore Brezianu, fiulactorului Barbu Brezianu. Independenþa Românieieste unul dintre cele mai ambiþioase, cele maigrandioase proiecte cinematografice de laînceputul secolului XX, pe plan mondial – nu atâtca realizare artisticã, deºi nu sunt de ignorat nicianumite aspecte estetice, cât mai ales dinperspectiva investiþiei materiale, a desfãºurãrii deforþe într-un moment în care cinematograful eraîn primul rând o distracþie de bâlci. Aceastea suntfaptele; restul... e poveste!

Înainte de orice, trebuie subliniat cã în acestfilm Nae Caranfil are curajul – ºi teribilul orgoliu– de a nu inova nimic, de a nu epata printr-oformulã narativã complicatã sau doar ingenioasã.Nu, regizorul-scenarist nu face altceva decât sã nespunã pur ºi simplu o poveste, la modul clasic,chiar tezist, însã o face impecabil, oferindu-ne ºioferindu-ºi prima capodoperã a filmografiei sale.De altfel, însuºi mãrturisea în 1996: „Un film careîmi place, un film la care mã duc a doua oarã,care mã urmãreºte, un film pe care am chef sã-lpovestesc ºi altora este rareori pentru mine, ospun chiar dacã fac o afirmaþie riscantã, marelefilm care revoluþioneazã limbajul ºi care trebuiesã-ºi construiascã încetul cu încetul un public deoameni rãbdãtori, gata sã suporte douã ore deausteritate pentru a gãsi niºte comori secrete înspatele unor imagini dur de înghiþit. Pentru minemarile filme sunt cele care au ºtiut sã combinespectacolul, în cel mai bun, cel mai dinamic sensal cuvântului, ºi o integritate a cineastului, aartistului în cadrul spectacolului.” (v. Ioan-PavelAzap, Traveling, interviuri cu regizori români defilm, vol. I, Bucureºti, Ed. Tritonic, 2003, pp. 28-29)

În primul rând, Restul e tãcere impune princoerenþa narativã, prin scenariul fãrã cusur: nimicnu este lãsat la voia întâmplãrii, cele mai micidetalii, replicile cele mai „serbede” sunt perfect

justificate dramaturgic, personajele – oricât desecundare – au relief, sunt veridice. Apoi, estecuceritoare atmosfera, parfumul de epocã; nu ºtiucum erau Bucureºtii începutului de veac douãzeci(ºi nici nu are importanþã), dar pot sã cred cãarãtau aºa cum ºi-i imagineazã Caranfil. Apoi,regizorul îºi conduce actorii cu mânã de maestru,în primul rând „binomul” Marius Florea Vizante(Grig) – Ovidiu Niculescu (Leon), perfecþi –primul în vizionarismul, în candoarea ºi credinþasa fanaticã într-un ideal, al doilea în histrionismulsãu vituperant. Sã nu uitãm umorul ºi duioºiacare învãluie ca un halou întregul film; sã nuuitãm nici echilibrul delicat dintre melodramã ºiviaþa autenticã; sã nu uitãm, ºi nu în ultimãinstanþã, faptul cã Nae Caranfil transformã o„întâmplare” româneascã într-o poveste curezonanþã universalã, ceea ce – sã o spunem fãrãsã ne fie teamã de cuvinte – este un suprem actde patriotism.

Din fericire, filmul lui Nae Caranfil nu este odemonstraþie pompieristicã de patriotism, ci odeclaraþie de dragoste (iertatã fie-mi sintagma atâtde banalã!), o declaraþie de iubire faþã de lumeafilmului ºi a teatrului deopotrivã, a spectacoluluipopular în ultimã instanþã, care rãspunde ºicorespunde nevoii omului de ludic, de jocinocent, de artã nepervertitã de programe maimult sau mai puþin estetice. Restul e tãcere esteunul dintre cele mai frumoase omagii adusecinematografului, unul dintre cele mai curate ºimai emoþionante omagii închinate pionierilorcelei de-a ºaptea arte, de o candoare ºi o duioºiechapliniene – ceea ce îl aºeazã pe Nae Caranfil înproximitatea celor mai mari nume, a monºtrilorsacri ai cinematografiei universale.

Restul e tãcereIoan-Pavel Azap

în prim plan: Ovidiu Niculescu ºi Marius Florea Vizante

3344



3344 TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

colaþionãri

Într-o staþie de autobus zace un câine lovit. Pareadormit de cãldura soarelui. Lângã botulmaroniu stã neatinsã o felie de pâine. Exact

când câinele nu mai poate mânca. Înainte demoarte, cu câteva ore, cineva s-a gândit la el. Cehovºopteºte mereu cã un om bun se ruºineazã ºi de uncâine. Însã nimeni nu-l ridicã. Nici mãcar eu... Mãgrãbesc la întâlnirea cu scriitorul Jean Ronaud de la„Insomnia”. Da, îmi amintesc de romanul sãuCâmpurile de onoare ºi discutãm despre literaturã.Existã o crizã a literaturii ori numai scriitoriimediocri cultivã aceastã spaimã? Pe ecrane ruleazãScafandrul ºi fluturele, unde o carte se scrie literãcu literã, într-o trudã de nedescris. Pânã acumvorbeam de fraze, cuvinte. Acum luptãm pentru oliterã. Sã nu fim superficiali! Aºa cum am fost rugatsã dau o eratã pentru articolul din Tribuna, undeam scris Brokebach în loc de Brokeback.

Dupã ce am vãzut Scafandrul ºi fluturele (defapt... „scaphandre” înseamnã carcasa, aparatulermetic închis, în care se aflã ventilaþia cu aer – întimp ce „scaphandrier” înseamnã „scafandru”... daratunci cum ar fi trebuit tradus titlul?) am înþelesimportanþa ºi pregnanþa unei singure litere. Înianuarie, toþi au scris – „Cristian Mungiu a ratatGlobul de Aur”. Deoarece premiul l-a luatScafandrul ºi fluturele, iar regiozorul JulianSchnabel s-a ales ºi cu premiul pentru regie.Mungiu n-a ratat nimic, a fost rege la Cannes ºi...sã fim serioºi! Un film existã doar dacã e premiat?Cine e bine vãzut la Cannes, nu prea are ºanse înAmerica (dacã tot trebuie sã dãm o replicã!). Dacãe mai bun Schnabel ºi filmul sãu? Greu de spus. La

ambii regizori se deruleazã un caz real, numai cã laSchnabel cazul are un nume bine definit, pãstrat înfilm: Jean-Dominique Bauby. Jean s-a nãscut în1952 ºi a decedat în 1997. A fost redactor ºef larevista Elle. Cãsãtorit. Doi copii. ªi... deodatã... în1995 e lovit de sindromul locked. Un accidentvascular cerebral, o comã odioasã, o spitalizare (la44 de ani) la Spitalul maritim din Berck. Bauby îºimiºcã una din pleoape, deci poate comunica.Dicteazã literã cu literã ºi dã naºtere unei cãrþisingulare – Le scaphandre et le papillon, apãrutã în1997, în 6 martie. Iar el moare dupã câteva zile.Acum, regizorul Julian Schnabel a ecranizat cartea,iar Mathieu Amalric îl interpreteazã pe Bauby. Înalte roluri – Emmanuele Seigner, Jean-Pierre Cassel,Max von Sydow, Marie-Josee Croze etc. Schnabel s-a nãscul în 1951, cu un an înaintea lui Bauby. S-aapucat de picturã. Operele sale (un fel de neo-expresionism) se aflã la Centrul „GeorgesPompidou” la Paris (oare maniera de filmare dinScafandrul... nu þine de expresionism?). Mai apoi adevenit regizor. Se pare cã-l preocupã dramelepersonale. Înainte de drama lui Bauby, regizorul arealizat filmul Înaintea nopþii (2001), desprescriitorul cubanez Reinaldo Arenas, care s-a sinucis,dupã ani de exil ºi închisoare.

Actorul Mathieu Amalric (Cesar, 1997)puncteazã o prestaþie mai mult decât uluitoare (eleste ºi regizor: a se vedea Mange ta soupe ºi Lachose publique). Buza de jos e umflatã, mutilatã.Cum dicteazã? Bate din pleoapã, atunci cândinterlocutoarea pronunþã litera doritã. Un spirit

lucid, un fluture viu, închis într-o carcasã. Bauby eprizonier în sine însuºi. În corpul inert, doar unochi se miºcã (singura legãturã cu lumea). O clipiree da, douã înseamnã nu. Filmul mizeazã pe aceste„stingeri” de imagini; pe jocuri de lumini, pe efecte,între poetic ºi oniric. Voicea din off a lui Amalricpenduleazã între sarcasm ºi revoltã. Peste voce,uneori, inundã o muzicã linã, apoi începe insistenta„smulgere” a cãrþiii. Vocea femeii ce transcrie e caun bisturiu laborios: i, m, b, a...! Senzaþia dedocumentar persistã în goana deziluzionatã aimaginilor nebuloase, apropiate, de parcã noi,spectatorii, am fi prizonieri în corpul lui Bauby.Fiecare literã fuge spre un cuvânt, ca într-un puzzle-testament. Într-un pat dezolant, un om lasã lumii oCARTE. Nu aici e mesajul tonic ºi optimist alfilmului? Întotdeuna mai este ceva de spus, ceva derecuperat dintr-o existenþã umanã. Rouald Harwooda scris scenariul ºi a fost recompensat cu un premiuPrevert. În rolul lui Bauby trebuia sã joace JohnnyDeep, însã atunci era ocupat cu Piraþii din Caraibe.

În filmul lui Mungiu, ca ºi aici, învingeumanitatea, prietenia. Mungiu foloseºte „bisturiul”în sculptura imaginilor, în ritm. Cautul lui Bauby afost super-mediatizat, astfel încât filmul s-aconfundat ºi a completat realitatea. Mungiugeneralizeazã artistic un caz particular anonim.Personal, între cele douã filme, optez pentruMungiu, care transmite frisoane artistice fãrã sãapeleze la ingrediente (muzicã, flash-back-uri). Cutot respectul pentru emoþionantul memento BBauby(nu e greu sã te faci remarcat cu un film despre uncaz unic). ªi încã reflectez: câinele acela murind nuputea transmite nimic (nota bene: iubescanimalele!), spiritul sãu nu avea dimensiuni umane,nici resurse livreºti. Poate cã în fiecare om zace ocarte, depinde dacã existã cineva capabil s-o smulgã,s-o extragã.

Cristian Mungiu între Bauby ºi Schnabel

Alexandru Jurcan

Citisem cã Andrew Dominik prezentaseproducãtorilor – Warner Bros, pe de o parte,Brad Pitt ºi Ridley sau Tony Scott, pe de altã

parte – douã variante ale filmului. Una care însumaaproximativ 240 de minute (ºi care a rulat înFestivalul de la Veneþia, unde Pitt a primit premiulpentru interpretare) ºi cea de 160 de minute pecare o putem vedea (încã) în cinematografe. Miemi-a pãrut rãu cã nu am putut vedea varianta de 4ore, preferatã de Pitt, dar neagreatã de Warner dinmotive comerciale. La finalul proiecþiei m-am simþitvãduvit de încã o orã ºi jumãtate de film bun! Doarla Kill Bill vol. 1 mi s-a mai întîmplat sã mã trezesccu un gol în stomac la terminarea filmului; îmidoream ca volumul 2 sã înceapã imediat dupãvolumul 1. Dar acolo era vorba de distracþie, înAsasinarea lui Jesse James de cãtre laºul RobertFord e vorba despre suflet; la Tarantino e vorba deomagiu, dar ºi de o criticã a violenþeicinematografice, Dominik demitizeazã.

Jesse James... e un film demitizant prin felul încare discutã (deconstruieºte) clasica idee de erou(civilizator, rece, victorios) din genul western. Înacest sens, filmul lui Dominik se apropie dedemersul realizat de Robert Altman în 1971,McCabe & Mrs. Miller. „Eroul” acelui film era JohnMcCabe, un tip care, imediat ce soseºte acolo,devine figura centralã a unui oraº din statulWashington numai pe baza legendelor care circulaudespre el: cã ar fi un pistolar fabulos, cã e foarte

agresiv, cã ar doborî pe oricine cît ai zice peºte.Finalul acelui film va dovedi, însã, cã McCabe nuera deloc un neînfricat: va evita confruntareadirectã cu ucigaºii aflaþi pe urmele sale, pe doi îi vaomorî pe la spate, iar în lupta cu ucigaºul-ºef, elînsuºi va fi rãnit mortal.

Un astfel de caracter întîlnim ºi în filmul luiDominik, un tip deja legendã, în luptã cu propriulstatut. Jesse James (Brad Pitt) e privit de societateca un veritabil haiduc, un tip care împarte sãracilorprada luatã de la bogaþi. Datoritã acestei imagini, înorice comunitate poposea alãturi de familia sa, nugãsea persoane gata sã îl deconspire. În periplulsãu, Jesse James, spre deosebire de McCabe, nu seconfruntã cu frica sau teroarea în relaþie cu cevaexterior, ci cu monºtrii care crescuserã în sufletulsãu. Jesse James este necontenit stãpîn pe situaþie,dã senzaþia cã e cu un pas înaintea opozantului ºicã nimic nu îl poate atinge fãrã voia sa. Jesse Jameseste, însã, un tip vulnerabil în raport cu propriaconºtiinþã ºi cu istoria sa: are în spate cîteva zeci decrime, ultimul jaf pe care îl plãnuieºte e un rateudin punct de vedere material, în banda sa aparconflicte, cineva începe sã ciripeascã poliþiei una-alta. În acest context, Jesse James pare sãtul depropria misiune.

Filmul nu surprinde prin deznodãmîntulpoveºtii, el este anunþat încã din titlu, apoi, decîteva ori, de naratorul poveºtii (o alegere inspiratãfolosirea unui narator; prin el toatã povestea capãtã

un firesc aparte). Filmul surprinde prin felul în careacel deznodãmînt se apropie. Avînd în vedereputerea lui Jesse James asupra membrilor bandeisale, avînd în vedere conºtienþa sa perpetuã,Asasinarea este de fapt o Sinucidere. Jesse Jamesmoare fiindcã vrea sã moarã. El îºi pregãteºtemoartea ºi îi oferã lui Robert Ford (Casey Affleck)rolul principal în piesa pe care o pune la cale.Ieºirea din scenã îi întregeºte lui Jesse James legendaºi îl transformã pe Robert Ford într-un actorcontinuu. Un tip obligat apoi sã ducã în spate rolulunui curajos asasin, care ar fi fãcut dreptate,ucigînd nelegiuitul prim al Americii. ªi Ford va aveaparte de o ieºire exemplarã din lume, însã el cadesub greutatea propriei minciuni.

Atmosfera filmului (fragilitatea sufleteascã a luiJesse James) este supraîncãrcatã de muzica gravãcompusã de Nick Cave (artistul australian are ºi oapariþie lãutãreascã nostimã pe final) ºi de imaginealuminoasã, uneori bluratã, dar constant curgãtoare,semnatã de Roger Deakins. Brad Pitt ºi CaseyAffleck îºi compun foarte bine partiturile. Regretfaptul cã Pitt încarneazã rar personaje precumacesta, sau precum cele din Seven sau Babel. ªi m-am bucurat sã constat cã Affleck a ieºit bine larampã, dupã ce mai mult a rãtãcit în game minoreprin American Pie-uri sau diverse Ocean-uri. Filmullui John Hillcoat, The Proposition, ºi proiectul luiTommy Lee Jones, The Three Burials of MelquiadesEstrada, alãturi de Jesse James..., sînt cele mai bunepelicule western de la Altman încoace. Toate sînt îndisputã pentru poziþia de frunte ºi cu Unforgiven-ullui Clint Eastwood.

ForºpanLucian Maier

3355



3355TRIBUNA • NR. 136 • 1-15 mai 2008

Între 16 ºi 20 aprilie, la Cluj-Napoca s-adesfãºurat cea de-a 9-a ediþie a Tîrgului decarte „Gaudeamus”. Un total de 78 de

expozanþi (aproape jumãtate reprezentînd edituriromâneºti, unele dintre cele mai importante – asurprins doar absenþa Poliromului...), peste 40 deevenimente (în general, lansãri de carte), cuaproximaþie – 16 500 de vizitatori, o suprafaþãutilã de 350 de metri pãtraþi în pavilionulexpoziþional amplasat în Piaþa Unirii, acestea ar fi,pe scurt, datele tehnice ale celei de-a 9-a ediþii aTîrgului de carte „Gaudeamus”, evenimentorganizat de Radio România – prin echipaGaudeamus ºi Radio Cluj. Interesant este cã anulacesta organizatorii (care au sãrbãtorit 15 ani dela înfiinþarea Tîrgurilor Gaudeamus, dupã cum ne-a spus directorul executiv al acestora, dl. VladimirEpstein) s-au confruntat cu plãcuta ºi, totodatã,neplãcuta situaþie (depinde cum privimlucrurile...) de a refuza expozanþi, ºi asta dincauza spaþiului limitat pus la dispoziþie. E dreptcã au existat ºi edituri care, vãzînd condiþiile dincortul ridicat lîngã statuia lui Matei Corvin, ºi-austrîns catrafusele ºi au plecat... Sigur, a mai plouatpeste cãrþi (în trei din cele cinci zile vremea n-aþinut nici cu organizatorii, nici cu clujenii...), amai bãtut vîntul prin cort, s-a mai înghesuitlumea la unele standuri, blocînd... circulaþia, a

mai scîrþîit podeau, au mai existat neplãceri, maimici sau mai mari, e adevãrat. Toate acestea, însã,nu pot fi puse în cîrca organizatorilor. De bine,de rãu, aceºtia au gãsit pentru Tîrg, de cîþiva ani,cea mai bunã soluþie (amplasament, locaþie) într-un Cluj vãduvit de un mare complex expoziþionalsituat într-o zonã cît de cît centralã. Dar asta ealtã poveste despre care s-a mai scris, s-a maivorbit (degeaba!) ºi la care ar trebui sã meditezemai ales autoritãþile, edilii urbei. Apropo deautoritãþi, nu putem trece cu vederea simpaticaeroare a primarului Emil Boc, rostitã ladeschiderea oficialã: „Dacã e mai, e TîrgulGaudeamus la Cluj!” Ei, bine, e TîrgulGaudeamus la Cluj, de nouã ani, dar uite cã nuîntotdeauna în luna mai, cum a vrut de vreodouã-trei ori sã ne convingã primarul Emil Boc...Dacã în luna mai ar fi programate alegerile, ammai fi înþeles pe undeva confuzia, dar aºa...Oricum, festivitatea de deschidere a Tîrgului(moderatã de directorul Radio Cluj, FlorinZaharescu, animatã de trompeta poetului PaulDaian ºi de prezenþa neaºteptatã a romancieruluiNicolae Breban) s-a desfãºurat fãrã... festivisme ºivorbe în plus, lucru pe care mã gîndesc cã l-aremarcat ºi coºarul (de cînd n-aþi maivãzut/întîlnit un coºar?) care s-a postat ca dinîntîmplare tocmai atunci la intrarea în cort, undeaveau loc „ostilitãþile”. E drept cã dupã cepreºedintele de onoare al Tîrgului, în acest anprozatorul Radu Þuculescu, a declarat deschisãcea de-a 9-a ediþie, ºi dupã ce în difuzoare arãsunat imnul Gaudeamus, coºarul ºi-a vãzut dedrum. Mãcar sã fi rãmas la un pahar deºampanie, îl merita cu prisosinþã, prezenþa luiacolo putea fi de bun augur.

ªi chiar a fost. Cei mai mulþi dintre expozanþis-au declarat mulþumiþi, au vîndut biniºor,organizatorii au avut o reþetã financiarã bunã, însensul în care veniturile au acoperit cheltuielile,vizitatorii au putut cumpãra cãrþi la preþ redus,dupã cum au putut achiziþiona sau numai vedea

cãrþi de negãsit în librãrii, iar cîþiva scriitoriclujeni, la iniþiativa editorilor, au avut ºansa de a-ºi lansa, prezenta ultimele apariþii. Cã uneledintre lansãri s-au desfãºurat într-un tristanonimat ºi într-un spaþiu meschin, chiar în faþastandurilor, e altã poveste. Cît despre edituri, celecare se aºteptau sã vîndã, chiar au vîndut, iar celecare au urmãrit doar o strategie de marketing, aubifat cu succes acþiunea. Revenind la lansãri,trebuie remarcate mai ales eforturile editurilorIdeea europeanã, Paralela 45 ºi Eikon care aupropus aproape în fiecare zi prezentãri de carte înprezenþa autorilor. Dintre scriitorii clujeni, cel maiactiv a fost, neîndoielnic, Ovidiu Pecican, nevoitsã alerge efectiv (ba, cîteodatã, chiar ºi cu o cafeaîn mînã) de la o lansare la alta, fie în calitate deinvitat, fie în calitate de autor. Au fost prezentatepublicului cãrþi din toate domeniile, de lapedagogie ºcolarã (Paralela 45), pînã la istorie(Ideea europeanã), de la politologie (Eikon), pînãla poezie, criticã literarã ºi ficþiune (Paralela 45,Ideea europeanã). Poate cã n-ar strica sã trecem înrevistã cîþiva autori clujeni ºi cãrþile lor lansate laTîrg, în ordinea prezenþei la stand: MirceaMuthu, „Balcanismul literar românesc” (Paralela45), Mircea Gelu Buta, „Tabloul de absolvire”,„Reflecþii colocviale” (Eikon), Horea Poenar(coord.), „Dicþionarul Echinox” (Paralela 45), IonMureºan, prezent în antologia „Bãutorii deabsint” (Paralela 45), Cornel Udrea, „De cine seteme Virginia Woolf”, „Eu, cel Ego” (Napoca-Star,la standul Radio Cluj), Vasile Puºcaº, „Relaþiiinternaþionale/transnaþionale” (Eikon), Liviu-PetruZãpârþan, „Negocierile în viaþa social-politicã”(Eikon), Ovidiu Pecican, „Troia. Veneþia. Roma”(Ideea europeanã), Diana Adamek, „Vasco daGama navigheazã” ºi „Melancolii portugheze”(Ideea europeanã), Rodica Marian ºi Feliciaªerban, „Dicþionarul Luceafãrului românesc”(Ideea europeanã), ªtefan Borbely, „O carte pesãptãmînã” (Ideea europeanã), ConstantinCubleºan, „Din mansarda lui Cioran” (Ideeaeuropeanã) º.a. Cãrþi de citit. Iar cînd citeºti, simþipe undeva, cumva cã pleci... Cel puþin aºa asusþinut cineva, cu un scris de copil, în cartea deoaspeþi a Tîrgului, amplasatã de organizatori chiarla intrarea în pavilionul expoziþional: „Cînd citesc,eu simt cã plec...”. ªi a plecat CaravanaGaudeamus. Urmãtorul popas, la Timiºoara (7-11mai).

Cînd citesc, eu simt cã plec...Daniel Moºoiu

bloc-notes

Premiile ediþiei 2008 a Târgului“Gaudeamus” Cluj-Napoca

Trofeele Gaudeamus acordate expozanþilor prin Votul publicului:1. Trofeul Gaudeamus: locul 3 - Editura Paralela 45, locul 2 - Grupul Editorial Rao ºi locul 1 -

Editura Humanitas; premiile constã în standuri gratuite cu suprafaþa de 3, 6 ºi respectiv 9 mp, acor-date la ediþia viitoare;

2. Cea mai râvnitã carte a târgului: Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez(Editura RAO);

3. Trofeul Presei a revenit cotidianelor ”Fãclia” ºi “Ziua de Cluj”- secþiunea publicaþii, postuluiRadio Impuls - secþiunea radio ºi postului TVR Cluj - secþiunea TV.

Trofee acordate expozanþilor prin Votul presei:1. Trofeul Gaudeamus: Grupul Editorial ART;2. Premiul Educaþia, acordat de cãtre organizatori, a revenit Universitãþii “Babeº-Bolyai” Cluj-

Napoca.

În cadrul Târgului a fost organizatã finala zonalã a Concursului naþional de lecturã “MirceaNedelciu”, la care au participat elevi de la cele mai cunoscute licee ºi colegii naþionale din Cluj-Napoca.Câºtigãtoarele concursului, desemnate de un juriu format din profesori de limba românã, suntAlexandra Cadar (Colegiul Naþional “G. Bariþiu”) - locul I, Ana Munte (Liceul Teoretic ”Avram Iancu”)- locul II ºi Roxana Mariº (Liceul Teoretic “Avram Iancu”) - locul III. Premiile oferite de organizatori auconstat în sume de bani destinate achiziþiei de cãrþi din târg. Ocupanta primului loc va participa lafinala naþionalã a concursului, care va avea loc cu prilejul ediþiei a XV-a a Târgului Internaþional“Gaudeamus” - Carte de învãþãturã (Bucureºti, 19-23 noiembrie a.c.).

foto: Lorand Vakarcs

Radu Þuculescu, Florin Zaharescu ºi Vladimir Epsteinfoto: Lorand Vakarcs

Livius GGeorge IIlea: - Putem vorbi despre artiºtiiprezenþi în expoziþia itinerantã prezentatã ºi laMuzeul de Artã Cluj-Napoca [Cristopher Nowicki,Mikael Kihlman, Jacek Szewczyk ºi OrjanWinkstrom, n.n.] - ca despre o grupare artisticã„deschisã”?

Cristopher NNowicki: - Cred cã formãm un grupmai special: suntem individualitãþi artistice distincteºi practicãm tehnici grafice diferite, iar imaginarulnostru este foarte diferit. Ne cunoaºtem, însã, demultã vreme ºi avem o mentalitate similarã -concepþia noastrã în ceea ce priveºte rosturilegravurii se aseamãnã, sursele care stau la origineainspiraþiei noastre, în mãsura în care un artist areposibilitatea sã le identifice, provin dintr-o zonãsimilarã ... Cred cã cel mai important lucru pentrumicul nostru grup este faptul cã ne simþim bineîmpreunã, ne place sã comunicãm între noi ºi cuceilalþi.

- Se simte în atmosfera grupului, pe lângã acel„savoir faire” pe care-l remarca la conferinþa de presãRadu Solovãstru, rectorul U.A.D. Cluj, ºi onedisimulatã „ joie de faire” ...

- Desigur. Lucrãrile lui Mikael Kihlman vin directdin inima sa, el chiar se identificã cu imaginile pecare le creeazã ºi cu locurile din care se inspirãaceste imagini. Cu Jacek Szewczyk este la fel, însensul cã arealul reprezentat existã în mod real, iarceea ce vedem în lucrãrile sale sunt reprezentãrile aceea ce el vede în acele locaþii; o astfel de atitudineeste încã un lucru care ne uneºte ...

- Ce impact a avut prãbuºirea blocului est-comunist în geneza lucrãrilor din ciclul „Entropia”?

- Ciclul „Entropia” este important pentru mineîn mãsura în care l-am depãºit ºi acum pot sã trec lacu totul altceva ...

- Credeþi cã aþi realizat o punte spiritualã întrecele douã culturi în care aþi trãit ºi aþi creat? Cumcoexistã ele în lucrãrile dvs.?

- Existã suficiente diferenþe, contraste ... De fapteu mã consider acum polonez, fiindcã trãiesc înPolonia, deºi sunt încã cetãþean american. Sunt înWroclaw de 15 ani. Diferenþa majorã pe care amresimþit-o venind în Polonia a fost faptul cãpolonezii ºtiu mult mai multe despre artã decâtpublicul american ... deci pentru un artist este osituaþie mult mai bunã. De exemplu, tehnica meapreferatã - mezzotinta - nu este foarte popularã înSUA, unde o mulþime de oameni nici nu ºtiu ce-iaia. În Polonia o mulþime de oameni chiar ºtiu ceeste, lucru care m-a bucurat ºi m-a încurajat foartetare. Un al doilea contrast îl fac artiºtii înºiºi; deºi nuau aptitudinile manageriale necesare pentru a se facecunoscuþi - artiºtii polonezi nu se simt mai puþinartiºti în lipsa popularitãþii, pe când în SUA, artiºtiipe care îi cunosc eu, mai întâi de toate se vorpromotorii propriei lor arte ºi apoi artiºti. Uniioameni poate cã m-ar crucifica pentru ceea ce voispune acum, dar eu îl consider pe Andy Warholexemplificator în acest sens. A existat o adevãratãindustrie pentru a-l promova ... arta lui e bunã, darcunosc o mulþime de artiºti americani de marevaloare care n-au beneficiat de un astfel detratament ... În SUA, tendinþa de a-þi promovapropria producþie artisticã s-a ascuþit în ultima vreme

în detrimentul aptitudinilor artistice ... - Schimburile de experienþã, mobilitãþile, deþin

un rol vital în sistemul educaþional din „eraglobalizãrii”. Pãstrarea identitãþii culturale ...

- Globalizarea nu este bunã pentru artã. Dinperspectiva cadrului didactic, consider totuºi foarteoportun faptul cã academia noastrã (Academia deArte Frumoase din Wroclaw) dezvoltã relaþii decolaborare cu universitãþile americane, cã studenþipolonezi pot deprinde abilitãþi manageriale în SUAiar studenþii americani pot veni aici pentru a-ºidezvolta aptitudinile în domeniul tehnicilor artisticetradiþionale. În Polonia mulþi artiºtii folosesc tehnicitradiþionale, dar lucrãrile lor nu sunt în mod necesartradiþionale. Existã ºi o linie în care lucrãrile suntfoarte imaginative, pline de culoare, de dinamism, ºinu sunt executate cu medii tradiþionale dar mulþigravorii polonezi folosesc tehnici tradiþionale, nu dindorinþa de a copia, de a reproduce lucrãrilepredecesorilor, ci pentru a se exprima pe sine ºifiindcã iubesc meseria de gravor. Rãmâne, pentruarta mea, foarte util sã privesc lucrurile dinperspectiva ambelor pãrþi.

- Manifestaþi o preferinþã obsesivã pentrumezzotinta ...

- Pentru mine a fost extrem de important cã amputut sã învãþ toate tehnicile graficii. Astfel am ajunssã vãd care mi se potriveºte cel mai bine, care îmiplace cel mai mult ... În S.U.A. am fãcut mezzotintadoar în vreme studenþiei, dar de când m-am mutatîn Polonia lucrez exclusiv mezzotinta ºi cu cât lucrezmai mult în aceastã tehnicã, cu atât mã pasioneazãmai mult ...

- Unii preferã sã rãmânã „îngheþaþi” în Tradiþie ... - Lumea se schimbã, indiferent dacã ei se

schimbã sau nu. Dacã rãmân pe loc pot crea maimulte probleme, în primul rând pentru ei înºiºi.Schimbarea se produce tot mai rapid, te poatecopleºi ºi nu mai poþi stãpâni lucrurile, lumea ... vinpeste tine. Este ca ºi cum te-ar lovi, în plin, uncamion. Adevãrata identitate þi-o conferã propria tafilosofie. E bine sã experimentezi tehnici diferite dartrebuie sã încerci ºi idei diferite; sã te exprimi petine (emoþional, politic) ºi sã comunici cu ceilalþi ...

- Aceste „Traces of Being” vorbesc ...- Reflectãm asupra noastrã, a ceea ce am devenit

prin arta noastrã. Oportunitatea nu este doar de aface expoziþii, ci ºi de a întâlni oameni noi, de aavea ºansa unui „feed-back” la cald ... de a neexplica arta pentru ca lumea sã îºi poatã face o ideedespre lucrãrile noastre - pentru a nu le percepe cape niºte obiecte, acolo, acãþate pe pereþi ...

interviu realizat deL. GG. IIlea

3366

Black PANTONE 5569 - vverde

Black PANTONE 5569 - vverde

plasticaevenimentLivius George Ilea Bienala Internaþionalã deGravurã Experimentalã, ediþia a III -a 2

editorialIon Pop În apãrarea lui Avram Iancu 3

cãrþi în actualitateBogdan Creþu Honorificabilitudinitatibus 4Valentin Derevlean "Cine omoarã azi un ceasornicarmâine rãstoarnã primarul!" 4Octavian Soviany Ziua ºi noaptea 5

comentariiªerban Axinte Dimitrie Cantemir Un istoric al receptãrii Istoriei ieroglifice (II) 6Ioan Negru Despre "miturile esenþiale" alesportului 7

imprimaturOvidiu Pecican La Saeculum 8

revizitãri literareLaszlo Alexandru Dante în viziunea lui George Coºbuc (I) 9

semnalLansare de carte 10

poezieMiruna Vlada 2 poeme 11Bogdan Tiutiu Pagini Fructifere 11

prozaIolanda Bob Umbrela galbenã 12

Salman Rushdie conflictul naraþiunilorVianu Mureºan 13

universitariaGabriela Pop Studii Iudaice la Cluj 17

intermezzo clujeanPetru Poantã Jurnal de primãvarã 19

religieteologia socialãRadu Preda Majoritatea eticã 20

interviuPETRU POPESCU: "Nabokov, Ionesco ºi cu mine suntem spionii tragedieieuropene pe planeta materialismului american" 21

flash-meridianIng. Licu Stavri Pãrintele negritudinii 22

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Umbrele percepþiilor 23remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Suntem singuri în Univers? 24

corecþiiSorin Nemeti Despre "basilica" din Densuº 26

anestezii de larg consumMihai Dragolea Supradimensionata Renata,feciorul ºi filiforma Letiþia 27

rememberTudor Ionescu Biserica vorbitoare 27

rezonanþeMarius Jucan Urbanitatea amânatã 28

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Scufiþa ºi capra 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Un vizionar la ora bilanþului 29

ferestreHoria Bãdescu Memoria lui Euridice 29

zapp-mediaAdrian Þion Oferte controversate 30

subcoolturaOana Pughineanu Lacul lebedelor… balºoaie 30

muzicaFrancisc László Un compozitor paneuropean 31

filmIoan-Pavel Azap Restul e tãcere 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Cristian Mungiu între Bauby ºiSchnabel 34Lucian Maier Forºpan 34

bloc-notesDaniel MoºoiuCînd citesc, eu simt cã plec... 35

plasticade vorbã cu graficianul Cristopher NowickiEuropean Crossroads - Traces of Being - prilej de "taifas"european (II) 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

European Crossroads - Traces of Being- prilej de „taifas” european (II)

de vorbã cu graficianul Cristopher Nowicki

black tribuna · În plinã civilizaþie a divertismentului, ºi în cvasi-absenþa unei susþineri...

Documents