continuare în pagina 2

Duma FloreMoraru RaduFarc FlorinMihali FloricaOprea GheorghinaFaur MãdãlinaBuzgãu DavidBãtrân LigiaCicortaº DoruAnton PaulaPoenaru AglaiaGlevan IosifDãrãu CarinMiclea MarcelPãiº VioricaOrandaciuc FloricaBunta MateiArdelean IuliaBojdan FloareBîc Lidia Codreanu VichentieCaciora PrisciliaPantea Andrei

01.0401.0401.0401.0403.0403.0404.0404.0404.0406.0407.0407.0407.0407.0408.0409.0409.0409.0410.0410.0410.0414.0414.04

Când totul merge... DOAR PE ROATE!Onisim Mladin

Anul V, nr. 07 - aprilie 2012

Pot totul în Hristos, care mã întãreºte. - Filipeni 4:13

Fiecare din noi avem momente în viaþã când vedem mâna Domnului peste noi ºi simþim cã totul merge ca pe roate. Momentele acestea parcã sunt tot mai rare pentru cã viaþa e mult mai complicatã decât pare la prima vedere. Aº vrea sã vã pun în legãturã cu doi oameni, în viaþa cãrora totul merge DOAR pe roate. Deºi sunt membri în biserica noastrã din 1991, poate cã sunt încã mulþi care nu ºtiu istoria lor, aºa cã, m-am gândit sã vã dau ocazia sã-i cunoaºte-þi mai bine. O.M.: Frate Fighir, lumea vã cunoaºte

mai puþin, oferiþi-ne câteva repere biografice? Mihai F.: M-am nãscut în 13 august 1949 în comuna Belceºti, Jud. Iaºi. Am fost primul copil într-o familie numeroasã. La vârsta de 3 ani au apãrut primele semne ale bolii care avea sã-mi marcheze toatã viaþa. La început se credea cã am poliomelitã dar în final diagnosticul a fost de distrofie muscularã. Nu pot uita atitudinea plinã de rãcealã a tatãlui meu care n-a putut sã accepte faptul cã cel mai mare dintre copiii lui are un astfel de hadicap. Îmi amintesc cum la 5 ani i-am auzit pe pãrinþii mei plãnuind împreunã cu o rudenie sã mã

Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii; aºa cum v-am iubit Eu, aºa sã

vã iubiþi ºi voi unii pe alþii. - Ioan 13.34

Vreau sã iubesc pe fraþii meiCu tot ce am în piept mai sfânt.Vreau sã doresc tot ceru-n ei,Dar sã-i iubesc, aºa cum sunt.

Vreau sã iubesc pe fraþii meiCu care veºnic voi fi sus.Vãzându-L pe Isus în ei,Sã-L simt în mine pe Isus.....Noi prin Isus am fost iertaþi,Ca sã iertãm ºi noi oricui.Dar dacã nu iubim pe fraþi,N-avem în noi iertatea Lui.

Cartea: TaineAutor: Costache IoanidEditura: Stephanus, BucureºtiBiblioteca Bisericii: nu

Nou nãscut

Duminicã 01 aprilie

Luni 02 aprilie

Binecuvântare

În data de 23 martie, Dumnezeu a binecuvântat familia Lambercy (Pãiº) Christof & Raluca cu o fetiþã al cãrui nume este JOYCE. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!

09.00-12.00- serviciu divin18.00-20.00 - serviciu divin, aniversarea a 20 de ani de la inaugurarea Asociaþiei Distroficilor Muscular-România.

18.30 - Pregãtirea ºcolii duminicale19.00 - Întâlnirea fraþilor din comitet cu candidaþii de botez

În data de 08 aprilie, în serviciul de dimineaþã, va avea loc binecuvântarea micuþei ANA-MARIA HNATIUC.

O poruncã nouã

ducã cu cãruþa ºi sã mã arunce într-o râpã dincolo de sat. Cu înþelegerea de astãzi vãd însã cum Dumnezeu s-a îndurat de mine, m-a pãzit ºi a avut un cu totul alt plan pentru viaþa mea. La 19 ani am ajuns la un centru de recuperare din Sibiu iar mai apoi într-altul din Sebeº Alba.

O.M.: Cum a-þi ajuns sã o cunoaºteþi pe sora Rodica ºi sã întemeiaþi o familie? Mihai F.:Participam la un concurs de ºah la Liceul economic din Sebeº Alba unde Rodica era elevã. Trecând pe lângã masa mea ne-am vorbit pentru prima datã. De emoþie, am pierdut partida aceea de ºah, dar în final aveam sã o câºtig pe cea care avea sã-mi fie tovarãºa de viaþã. În 3 Noiembrie 1979 ne-am cãsãtorit, iar mai apoi ne-am mutat la Arad. Aici am stat la început în gazdã cheltuind din rezervele financiare pe care le-am avut, pânã când am reuºit sã mã angajez la un atelier de pirogravurã.

O.M.: Sora Rodica cum se vede viaþa din perspectiva unei soþii?Rodica F.: Eu provin dintr-o familie în care tata era militar. El m-a învãþat sã lupt cu propriile forþe fãrã sã apelez la alþii, nici chiar la Dumnezeu. Am pornit în viaþa de familie cu convingerea cã eu ºi soþul meu putem sã rãzbatem singuri. În 1982 ni s-a nãscut un copil de care ne-am bucurat

foarte mult fãrã sã ºtim cã i-am transmis genetic aceaºi boalã ca ºi a noastrã. Din pãcate în primãvara anului 1993 în numai 4 zile ne-am pierdut copilul. Dacã acest moment nu ne-ar fi gãsit deja întorºi la Domnul nu ºtiu cum am fi putut sã trecem peste aceastã tragedie.

O.M.: Cum a-þi ajuns sã-L cunoaºteþi pe Domnul Isus ºi mai apoi sã deveniþi membrii ai bisericii noastre ? Mihai F.: În 1991 am pornit într-o cãlãtorie în Italia doar noi doi la un concurs de ºah. Aici am trecut prin mai multe peripeþii care m-au obligat pentru prima datã sã-mi dau seama cã existã o Mânã mai mare decât a oricãrui om ºi care poate sã-þi vinã în ajutor. Miracolul acelor întâmplãri mi-a rãmas în minte ºi m-a fãcut sã mã gândesc pentru prima datã la Dumnezeu. Rodica F.: Sandy Popa pe care am cunoscut-o din Liceul economic din Sebeº Alba ne-a vizitat acasã împreunã cu familia Groza. Ei ne-au întrebat dacã vrem sã mergem la bisericã cu ei. Dupã câteva ezitãri am acceptat, iar ulterior am ajuns sã frecventãm orele de catehezã. Am ajuns sã-mi dau seama cã nici un om nu este suficient de bun încât sã merite atenþia lui Dumnezeu ºi de aceea are nevoie de harul iertãrii Sale. În 15 septembrie 1991 când copii

începeau ºcoala, noi ne-am înrolat în ºcoala lui Isus în care suntem ºi astãzi.

O.M.: Cum s-a nãscut ideea înfinþãrii acestei Asociaþii, ºi ce anume v-aþi propus prin ea ? Mihai F.: Încã din perioadele lungi petrecute în sanatorii am înþeles cã oamenii au nevoie unii de alþii. Îmi aduc aminte cum într-o anumitã împrejurare un coleg nevãzãtor m-a dus în braþe, eu i-am fost ochi iar el mi-a fost picior. În vizita mea în Italia am vãzut prima datã câte lucruri se pot face împreunã atunci când oameni care împart aceaºi suferinþã aleg sã se asocieze. M-am întors acasã cu hotãrârea de a porni o astfel de asociaþie ºi în Arad. Am vãzut în viaþa mea cât de important este sã cunoºti dragostea Domnului Isus ºi de aceea am dorit ca ºi alþii sã audã acest lucru. Asociaþia este un bun mijloc prin care alþii pot sã vadã ºi sã audã despre dragostea Domnului Isus. M-am strãduit sã imprim membrilor noºtri valorile creºtine ajutându-i sã înþeleagã cã viaþa împreunã cu El este mult mai uºoarã. Dumnezeu a binecuvântat demersul nostru în toþi aceºti ani iar exemplele sunt multiple. El a aºezat în preajma asociaþiei noastre oameni care ne-au ajutat în multe feluri; generozitatea multora este cunoscutã în cer.

O.M.: Ce le-aþi spune celor din preajma dumnevoastrã cãrora le este mai greu sã se punã în postura voastrã ºi din aceastã pricinã riscã sã vã rãneascã? Rodica F.: Aº vrea ca cei din jurul nostru sã ne priveascã ca ºi oameni normali ºi nu ca pe niºte ciudãþenii ale naturii. Ei trebuie sã înveþe sã priveascã dincolo de ceea ce izbeºte ochiul spre inima noastrã. De vreme ce Dumnezeu se uitã la inimã, nu vãd de ce cei care-L urmeazã ar face altfel. Nimic nu ne doare mai tare decât momentele în care semenii noºtri subliniazã diferenþele care ne despart. Aºa cum spunea cineva, nu suntem decât niºte oameni simpli ca ºi ceilalþi doar cã avem picioare rotunde!

O.M.: Care este nãdejdea pe care o aveþi ºi care vã face în stare sã zâmbiþi chiar dacã greutãþile sunt parcã mai mari o datã cu trecerea timpului ? Mihai F.: Nãdejdea pe care o am este cea pe care am primit-o la începutul cãlãtoriei mele cu Isus ºi anume : Filipeni 4:13 - Pot totul în Hristos, care mã întãreºte. Am înþeles cã suferinþa nu este cea mai mare tragedie a vieþii ci un mijloc prin care Dumnezeu ne formeazã, aºa cã aºtept cu nãdejde clipa când voi fi gata aºa cum mã vrea El.