SPEOMOND • 14 • 2009 15

Expediþia speologicã

„Rio la Venta”Chiapas - Mexic

Mihai BESESEK • „Speowest” Arad

La începutul lui 2009, un prietenstabilit în Roma, m-a invitat într-

o expediþie în Mexic. Întâmpla-rea a fãcut ca noi sã ne cunoaºtem cunici un an înainte, în momentul în careDaniel a început sã caute speologi dinRomânia cu care sã colaboreze. Astfel lanumai câteva luni dupã ce ne-am întâlnitîn þarã am primit din partea lui pro-punerea de a participa la o expediþie.ªtiam doar cã se pleacã în Mexic în zonaRio la Venta cu echipa „La Venta” înperioada 2-18 aprilie ºi cã ar mai ficâteva locuri libere.

Aºa a început nebunia cu obþinereadetaliilor legate de plecare, buget,organizare… Iniþial speram sã putempleca mai mulþi speologi din þarã, daravând în vedere cã ºi el era invitat laexpediþie, nu a reuºit în final decâtobþinerea unui singur loc pe lista partici-panþilor.

Organizatorul expediþiei, „Grupul deExplorãri Geografice La Venta” din anii’90 a demarat în zona La Venta - Mexicun proiect amplu de explorare speologi-cã, geologicã, hidro-geologicã, naturalis-tã ºi arheologicã, concretizat prin desco-perirea a peste 60 km de galerii în maimulte peºteri, dintre care cea mai mareeste Cueva del Rio la Venta, o peºterã tro-picalã de peste 13 km. Despre cei din LaVenta am mai auzit câte ceva de la Danielºi mai apoi dintr-un articol cu cristalelegigant din peºtera Naica-Mexic, o peºterãpe care au explorat-o tot ei. Obiectiveleexpediþiei erau clare, pentru prima parte,traversarea ºi documentarea fotograficã aCueva del Rio la Venta, pentru tipãrireaunui album cu peºtera iar pentru cea de-a doua parte a expediþiei explorarea unorsisteme paralele cu aceasta.

Mexic o þarã plinã de contrasteºi peºteriDespre Mexic ºtiam puþine lucruri, iarmomentele petrecute acolo mi-au

schimbat complect perspectiva cu caream plecat din þarã. Mexicul e o þarã plinãde contrast, poþi gãsii de la mari aglo-merãri urbane ca Mexico City, cu opopulaþie de peste 22 milioane de locu-itori, la sate sãrãcãcioase, cu drumuripline de praf ºi case care semãnau maidegrabã cu niºte grajduri în care puteamobserva pe lângã hamace câte un bercagãþat de o grindã dar ºi câte un frigider,o combinã muzicalã sau un televizor defirmã care erau în contrast puternic cusãrãcia din jur.

Speologic lume noua, aici avândocazia sã descopãr un carst tropical binedezvoltat cu multe peºteri, mari ºideosebit de calde. Mexicul este o þarã încare îºi desfãºoarã activitatea prea puþinispeologi, peºterile fiind explorate înmare parte în cadrul unor expediþiiexterne sau mixte în colaborare cuspeologi Mexicani. Cu un carst atât devast se pot explora de la avene cudenivelãri de peste -1000 m la peºteri dezeci de km, puþuri cu verticale de sute demetrii, cenotele submerse ºi peºteri caNaica. Toate stau la îndemâna tuturor,inclusiv a noastrã, însã pentru o viitoareexpediþie româneascã trebuie depuseeforturi financiare ºi mai ales organi-zarea tuturor detaliilor începând cu oechipã omogenã ºi performantã.

Jurnalul expediþieiExpediþia organizatã în 2-19 aprilie 2009,în Mexic, regiunea Chiapas, în partea desud a þãrii, în apropierea localitãþii AdolfoLopez Mateos, de Grupul de ExplorãriGeografice La Venta din Italia, i-a avut caparticipanþi din Italia pe: Savino Giusepe,Todini Gianni, Bernabei Tulio, De VivoAntonio, Lo Mastro Francesco, SauroFrancesco, Liverani Massimo, StefanelliLoretta, Forconi Paolo, Serafini Filippo,Cortelesa Pietro, De Luca Riccardo,Belfiore Vincenzo, Angelo Gennaro,

Mariannelli Giampaolo, Angelo Antonio,Loasses Cecilia, Lambertini Chiara,Paharnicu Daniel (Român), din SpaniaSanchez Carlos ºi din Mexic: NafateMauricio, Hernandez Manuel, HuertaIsralel, Tiburzio Argelia, Davila Alicia,Paco Mendez, la acest eveniment fiindinvitat ºi eu, Mihai Besesek, membru alAsociaþiei Speologice Speowest Arad, ºial Federaþiei Române de Speologie.

Din nefericire, din þarã am plecatdoar singur în data de 2 aprilie cuavionul pe ruta Arad - Roma unde m-amîntâlnit cu Daniel iar în data de 4 aprilieam pornit spre Mexic cu mare parte aparticipanþilor la expediþie, de unde dincauza faptului cã nu a fost gãsit nici unzbor intern pe ruta Mexico City - Tuxla,a fost închiriat un autocar cu care amparcurs încã 800 de km.

Tabãra de bazã a fost instalatã laFerma El Arco, proprietatea privatã a luiTulio Bernabei ºi a Grupului La Venta,situatã in apropierea coloniei AdolfoLopez Mateos. Astfel începând cu 7aprilie a început organizarea traversãrii,unde din cauza numãrului mare depersoane am optat pentru formarea a treiechipe separate, complet autonomepentru traversarea Cueva del Rio laVenta.

Rolul echipei nr.1 din care fãceam ºieu parte a fost echiparea peºterii cuamaraje fixe de inox Rumer ºi docu-mentare foto de acþiune iar echipele nr.2 ºi 3, documentare fotograficã.

16 SPEOMOND • 14 • 2009

Sistemul Cueva del Rio la VentaSistemul Rio la Venta, este o traversaresubteranã a unui colector cu o dezvol-tare actualã de peste 13 km. care coboa-rã peste 400 m de la intrarea superioarãpânã în canionul Rio la Venta unde areresurgenþa. Traversarea sistemuluiconstã în parcurgerea a peste 11 km. degalerii pe parcursul cãrora sunt întâlnite15 puþuri ºi 3 sãritori pozitive de maxi-mum 40 m.

Intrarea superioarã este localizatã laaltitudinea absolutã de 680 m în fundulunei vãii seci dintr-un platou carstic cuo altitudine medie de 750 m la 2,7 km.N-E de colonia Adolfo Lopez Mateos.Intrarea inferioarã a sistemului a fostdescoperitã în ianuarie 1990, în timpulprimei explorãri a canionului iar peºteraa fost exploratã din aval în amonte pânãîn 1994, când dupã mai multe taberesubterane ºi escaladarea mai multorcascade, explorarea a fost opritã la cota+300 m la Lago degli Ignavi. Astfel în1995, din cauza faptului cã explorãrileîn amonte au devenit din ce în ce maidificile, a fost cãutatã ºi identificatãintrarea superioarã (Sumidero II),joncþiunea cu Cueva del Rio la Ventafiind realizatã cu greu în luna noiembriea aceluiaºi an printr-o zonã cu prãbuºiria unei sãli.

TraversareaÎn dimineaþa zilei de 08.04.2009, pe ovreme mohorâtã, pornim spre peºterãînsoþiþi de Manuel Perez, proprietarulterenului pe care este localizatã intrarea

superioarã a peºterii. În subteran amintrat în jurul amiezii, urmând sã tra-versãm sistemul Rio la Venta pentru apatra oarã de la descoperirea acestuia. ªiaici ca în mare partea a peºterilortropicale, ne confruntam cu riscul de ane îmbolnãvii de histoplasmozã. Aceastãboalã, este cauzatã de o inhalarea spo-rilor unei ciuperci care se dezvoltã înzone uscate, calde în care apar depozitede guano. Având în vedere cã aproapetoate intrãrile de peºterã din zonãfavorizeazã dezvoltarea acestei ciuperci,riscul contaminãrii era destul de ridicat.Cu toate cã pe parcursul expediþiei amcãutat sã evitãm cât mai mult acestezone sau le-am depãºit cât de repede amputut, la douã sãptãmâni de la întoar-cerea în þarã am început sã am stãrifebrile ºi probleme de respiraþie înmomentul în care depuneam efort sauajungem în medii cu umiditate mare. Pefondul gripei porcine de care am aflat lanumai câteva zile de la întoarcerea înþarã ºi a simptomelor clare de histo-plasmozã, am fost supus la o gamã largãde analize care au evidenþiat niºteprobleme pulmonare dar nu am primitnici un diagnostic clar. Însã dupã douãsãptãmâni în care am vizitat zilnicspitalul pentru doza zilnicã de antibioticcu spectru larg, administrat intravenos,o curã de vitamine ºi un repaus de peste1 lunã m-am refãcut complect. În cazulmeu probabil a fost vorba de o formãuºoarã de histoplasmozã, peste care amtrecut destul de uºor numai prin întãrireasistemului imunitar ºi medicaþia primitã

de la spital, însã oricum aº lua-o nu potspune cã e chiar plãcut sã te întorci acasãdin o expediþie cu o boalã tropicalã.

Fãcând parte din echipa nr.1 careavea drept sarcinã echiparea peºterii ºirealizarea unor fotografii în mai multepuncte din peºterã, am intrat primii însubteran. Intrarea 5×6 m a peºterii, neconduce prin galeria Sueno Blanco, cuun profil perfect dreptunghiular asemã-nãtor cu cel din Peºtera Limanu dinRomânia, la un sistem de puþuri largi ºisãritori de 10-15 m care au fost reechi-pate ca ºi restul pasajelor verticale dinpeºterã, cu amaraje fixe de inox care aumai retuºat echipãrile banzai realizate înrestul expediþiilor anterioare. Având învedere cã peºtera poate fi traversatã dela intrarea superioarã pânã la ieºirea dincanion, în mare parte corzile sunt recu-perate dupã coborâre, cu excepþia unormâini curente ºi sãritori pozitive caresunt echipate cu corzi fixe sau chiarcabluri de oþel. Cu toate acestea, avândîn vedere cã la viituri apa creºte foartemult, este bine în cazul unei traversãri sãse ia în calcul faptul cã toate corzilelãsate în subteran pot fi grav deteriorate.

Dupã depãºirea primelor verticale seajunge în prima salã de mari dimensiunicu un profil de 20×20 m, de unde, prinescaladarea unei mari scurgeri parietalese ajunge la un sistem de galerii argiloasecu mai multe suiºuri ºi coborâºuri care neconduc în o sala plinã de prãbuºiri printrecare dupã coborârea unui mic puþ strâmtse ajunge la puþul joncþiunii adânc de 35m. Aici, prin coborârea din tavanul uneimari sãli se ajunge în locul în care a fostrealizatã joncþiunea dintre Sumidero II ºiCueva del Rio la Venta în 1995. De aicise ajunge la Lago degli Ignavi care esteºi primul contact cu râul subteran, depã-ºirea marelui lac fiind realizatã printr-ogalerie fosilã situatã la 10 m deasupralacului la care se ajunge prin intermediulunei tiroliene fixe. De la râul ce atinge ladebite normale 0,5-1 m³/sec, se ajunge iarîn Sala Murcielagos deosebit de largã, cupodeaua extrem de erodatã, plinã demarmite ºi septe de unde, dupã coborâreaprintre câteva blocuri mari prãbuºite seajunge la Escalada del Diablo, o cascadãde 30 m care poate fi depãºitã printr-untraverseu aerian foarte dificil ºi lungechipat cu corzi, pentru a evita coborâreaîn apropierea cascadei.

Dupã coborârea acestei mari cas-cade, activul curge pe o „galerie demetrou” , Galeria Genc Ostman pe careabundã urme de coroziune ºi eroziune,Puþ intrare

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BE

SE

SE

K

SPEOMOND • 14 • 2009 17

plaje cu nisip fin ºi formaþiuni stalag-mitice de mari dimensiuni dar ºi zone cunisip miºcãtor întâlnite pe malurileplajelor sau în patul râului subteran, carepun mari probleme la parcurs, în acestezone fiind nevoiþi fie sã fugim pentru aevita scufundarea, fie sã mergem îngenunchi pentru a crea o suprafaþã maimare de contact care sã ne susþinãgreutatea pe nisipul saturat cu apã. Peparcursul galeriei ne mai opream pentrucâte o pozã pânã într-o zonã în careactivul dispare la baza unor prãbuºiri,continuarea fãcându-se prin escaladareaacestora pânã în Sala Citta Perduta de200×50 m. Aici am plãnuit instalareaprimului bivuac pe o galerie lateralãsituatã în peretele stâng al sãlii, însã carenu oferea condiþii deloc acceptabilepentru dormit, podeaua ei fiind acope-ritã cu un strat destul de gros de argilã.Dupã câteva cãutãri descoperim înspatele unei coloane gigantice pe caream pozat-o cu puþin timp înainte, oplatformã acoperitã cu nisip fin înmijlocul cãreia stã prãbuºit un bloc înaltde cca. 1 m perfect drept numai bun pepost de masã. Având în vedere faptul cãîn peºterã temperatura se ridicã în jur de18°C, pentru parcurgerea ei care includeºi porþiuni acvatice, nu este necesarcostumul de neopren, un simplu sub-combinezon de polar ºi eventual osalopetã subþire fiind suficiente, iarpentru încãlþãminte, o pereche de bo-canci, cizmele fiind complet ineficientela parcursul printr-un râu plin de nisip.

Dupã un bivuac înghesuit, în care amdormit aproape 30 de persoane, în „zorii”

celei de-a doua zi am continuat tra-versarea printr-o galerie descendentãplinã de blocuri prãbuºite numitã Selvadel Pietra, de unde dupã 0,5 km se ajungela o porþiune complet acvaticã în careînaintarea se face prin traversarea unorlacuri dar ºi direct prin torentul de apã cene ajungea pânã la piept. Aici activul sevarsã în Cascada del Vento adâncã de 20m, dupã care coborârea se continuãprintre blocuri ºi concreþiuni gigant de lacare se ajunge în sala fosilã Segnali diFumo, cu un diametru de 20 m în care afost instalat un bivuac în 1995. La scurttimp se ajunge iar la râu, de unde, prinescaladarea unui con de blocuri de 30 mse ajunge în Sala Porte del Calos, cea mai

mare salã întâlnitã pe parcursultraversãrii. Din aceastã salã, continuarease face prin urcarea unui perete de 30 mcare ne conduce în Forra dei Sogni, osuperbã galerie canion complet spãlatã,cu o morfologie fantasticã, prin care, lamarile viituri, apa care umple Sala Caloscurge pânã în capãtul ei într-un puþ de 30m care sifoneazã. Aproape de intrarea înpuþ, în peretele stâng, dupã o altã escaladãde 15 m se ajunge în Coridoro dei Tapiri,o galerie fosilã frumos concreþionatã, cupodeaua acoperitã de nisip fin, punct încare am ºi instalat bivuacul nr. II. Peparcursul zilei au fost reechipate toateporþiunile verticale care erau defectuoasesau chiar inexistente ºi au fost realizatefotografii pe tot parcursul subteran alzilei. Dupã sosirea în bivuac împreunã cuFrancesco am plecat sã mai echipãmcâteva verticale ce urmau sã fie coborâteîntr-a treia zi a parcursului subteran.Astfel am echipat o primã sãritoare de 15m care debuºeazã în Sala Sforza Italia, osalã plinã de nisip, de unde, printr-unpasaj în care tavanul coboarã sem-nificativ se ajunge la un balcon din carese coboarã aproximativ 40 m pânã pe uncon de mâl, de unde coborând conul înpartea stângã se ajunge la Lago Nero, unmare lac de sifon din care se revarsãactivul. Din acest punct ne-am întors înbivuac, unde dupã servirea cinei ne-ambãgat în sacii de dormit. Legat de ali-mentaþia noastrã în subteran, aceastacuprindea în mare parte hranã uscatã(batoane de cereale, biscuiþi dulci ºisãraþi), dar ºi o gamã largã de alimente laplic care cuprindea carne de ton ºi ceva

Sueno Blanco

Lago del Igniavi

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BE

SE

SE

K

Mih

ai B

ES

ES

EK

18 SPEOMOND • 14 • 2009

semipreparate peste care trebuia pusãnumai puþinã apã caldã obþinând de lasupe, paste, salate pânã la deserturi,numite de noi sugestiv „mâncare pentruastronauþi”.

În cea de-a treia zi, ajunºi la LagoNero, am continuat prin traversareaînnot a unui lac de 10 m lungime, destulde adânc de unde continuarea se faceprintr-o galerie cu nisip ºi mâl ajungân-du-se la Via con Vente, o galerie în carese succed lacuri, gururi sau scurgeristalagmitice. În aceastã porþiune, curen-tul de aer este extrem de puternic, maiales la o micã gâtuire a galeriei, unde laun moment dat era sã-mi zmulgã dinmânã un sac etanº de aproximativ 30 l.Continuarea se face printr-o galerie, încare apar iar nisipuri miºcãtoare dar ºiformaþiuni stalagmitice asemãnãtoaremeduzelor. Un alt obstacol important alpeºterii sunt Rapidele lui Chac, o zonãîn care se coboarã cca. 20 m pe un planînclinat. Aceastã porþiune a fost echipatãcu un cablu de oþel fix, deoarece corzilelãsate în trecut în aceastã zonã au fostefectiv smulse de viituri. Din acestpunct, pânã aproape de ieºirea dincanion, urmeazã un sector destul deîncâlcit, plin de blocuri prãbuºite pe carel-am parcurs mult mai încet din cauzaunui mic incident cu Vincenzo, membrual echipei noastre, care acuza din searaprecedentã dureri de stomac, iar de laînceputul zilei starea lui s-a agravat ºimai mult pânã în momentul în care avomitat sânge. Apa din peºterã nu estepotabilã ºi nu poate fi bãutã decât fiartãsau dupã ce este amestecatã cu unantibacterian pe care fiecare îl avea la el.Problemele lui, fie au fost cauzate de unorganism mai slãbit decât al nostru, fie

din cauza faptului cã a bãut apã ne-tratatã. Având în vedere faptul cã întoar-cerea era imposibilã, iar ieºirea dinsprecanion era relativ aproape, am continuattraversarea peºterii. Ultima porþiune apeºterii este formatã dintr-un sistem desãli ºi galerii de mari dimensiuni înce-pând cu Salone del Teatro, din care dupãcoborârea printre blocuri prãbuºite seajunge la o scurgere imaculatã de calcitde 25 m care ne conduce în Salone delaCascata,o salã care se impune atât prindimensiuni, dar ºi prin domuri sta-lagmitice ºi scurgeri parietale masive.Din aceastã salã, dupã urcarea uneisãritori pozitive de 5m, se continuãascensiunea încã 20 m peste gururifosile pânã la o galerie care ne conducela intrarea Rio la Venta de 10×8 m. Ime-diat în spatele intrãrii se aflã o sãritoarede 8 m, de unde se continuã drumulprintre pereþii unui canion format prinprãbuºirea tavanului peºterii pânã laconfluenþa cu canionul Rio la Venta.Aici am urcat pentru încã 15 minute înamonte o potecã pe malul râului pânã lao plajã de nisip în Campo della Croce,unde am ajuns dupã lãsarea serii ºi undeeram aºteptaþi de echipa rãmasã lasuprafaþã dar ºi de mai mulþi localnici cupeºte proaspãt fript. Dupã o baie binemeritatã în apa canionului a urmat unsomn lung într-un bivuac extraordinarpe malul unui râu prins între pereþi depeste 500 m.

A doua zi, dupã spãlarea echipamen-tului, a urmat un lung drum de întoar-cere la tabãra de bazã, acesta începândprin urcarea unui versant abrupt prinvegetaþia luxuriantã, pânã în zona deplatou, unde lãsasem maºinile.

În aceeaºi zi a fost organizatã în sato prezentare a expediþiei unde au fostprezentate localnicilor inclusiv foto-grafii din subteran ºi au fost oferitedetalii legate de tipãrirea albumului carepe viitor poate sã aducã un numãr totmai mare de turiºti în zonã pentrupracticarea unui turism speologic de peurma cãrora au de câºtigat în mod direct,ºi a fost pregãtitã cea de-a doua parte aexpediþiei, cea de identificare ºi explo-rare a unor sisteme paralele cu Cuevadel Rio la Venta.

Explorãri speologice din zonaClarinDupã finalizarea traversãrii Cueva delRio la Venta, a venit vremea sã ne con-centrãm pe explorãri, iar ideea desco-peririi unor cavitãþi tropicale, pot sã spuncã îmi surâdea. Chiar dacã o parte dintreparticipanþii la expediþie s-au mulþumitnumai cu traversarea, o parte dintre eiurmând sã viziteze regiunea, alþii nevoiþifiind sã se întoarcã în Italia din diferitemotive, am rãmas totuºi suficienþi speo-logi pentru formarea echipelor de explo-rare. Astfel s-a decis formarea a douãechipe separate, dintre care una urma sãcaute niºte intrãri de peºteri deasupraunor emergenþe din canion ºi una care sãlucreze în platou în zona Clarin, unde înanul 1999 au fost descoperite peºterileClarin ºi Neblina, douã cavitãþi activecare promiteau sã continue spre canionulRio La Venta.

Echipa de explorare din platou a fostformatã din Massimo L., Loretta S.Gianni T, Pietro C., Ricardo D.L.(Italia),Mihai B., Daniel P. (România), ArgeliaT.(Mexic) ºi Carlos S.(Spania) la care

Escalada del Diablo

Salone del Teatro

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BE

SE

SE

K

Mih

ai B

ES

ES

EK

SPEOMOND • 14 • 2009 19

s-au mai adãugat ºi ghizii noºtri localicare ne-au însoþit în cele 3 zile dedicateexplorãrilor. Atât zona, dar ºi peºterileerau cunoscute numai de Massimo carea fost membru al echipei de explorare aCueva Clarin ºi Neblina în urmã cu 10ani.

Tabãra de corturi a fost montatã chiarlângã intrarea în Cueva Clarin, pe malulunui mic pârâu care intra în peºterã. Înurmã cu 10 ani, Cueva Clarin a fostexploratã pe 2,7 km pânã la un sifonsituat la cota -130 m, iar Cueva Neblinaa fost exploratã parþial, pânã la un lac carenu a fost trecut. Având în vedere faptul cãexplorãrile au fost realizate în luna iunieîn sezonul ploios, când activul din Cuevadel Clarin depãºea 1 m3/s, speram caacum sã gãsim sifonul deschis, iar laculdin Cueva Neblina la un nivel mult maicoborât, care sã permitã depãºire lui fãrãprobleme.

Ziua IAstfel, la scurt timp de la sosirea în

tabãrã ne organizãm cu toþii pentrurecunoaºterea zonei. Eu împreunã cuDaniel hotãrâm sã intrãm în Cueva delClarin pentru verificarea sifonuluiterminal iar restul au plecat în recunoaº-tere prin zonã. Peºtera are douã intrãriapropiate, dintre care una este maiaccesibilã pentru speologi, ea reprezen-tând ºi ponorul vãii, dar ºi o intrare deaven situatã la scurtã distanþã de prima.Din acest punct galeria mai continuãfoarte puþin, pânã la un puþ de 30m carepoate fi coborât prin fixarea corzii prin

intermediul amarajelor naturale prezentedin abundenþã peste tot. Galeria maicontinuã 400 m pânã la o confluenþã cuun activ care a fost explorat în amontepe 800 m pânã la o cascadã, ºi din ce amînþeles, galeria este destul de frumosconcreþionatã. La confluenþã, planºeulformat din roca nudã este erodat lamaximum de apele tropicale care au datnaºtere unui relief extraordinar, plin declepsidre ºi septe de toate dimensiunile,dintre care multe cedau sub greutateacorpului nostru, iar avansarea se realizaanevoios ºi din cauza faptului cã stâncaera deosebit de lunecoasã. De asemenea,de menþionat este prezenþa depozitelorsemnificative de resturi de crabi careprobabil sunt aduºi de viituri de lasuprafaþã. În aval se urmeazã activulpânã în dreptul unei galerii fosile la carese ajunge prin escaladarea unei micitrepte, galerie care ne conduce într-osala „Buco Negro” , lungã de cca. 100 mºi largã de cca. 30 m. Intrarea în salã esterealizatã prin coborârea unui planînclinat cu argilã, de la care se ajunge lao înlãnþuire de sorburi conice de maridimensiuni, de unde continuarea esteposibilã numai pãºind pe crestele îngus-te de argilã ale acestora, iar posibilitateacãderii într-unul ne dãdea la vremearespectivã destul de mult de gândit.Dupã depãºirea acestor ultime obsta-cole, reîntâlnim activul care dupã 150 mne aduce, din pãcate, la sifonul care nicide data aceasta nu era deschis, iardepãºirea acestuia fãrã scafandru esteimposibilã.

Ziua IIDe dimineaþã ne pregãtim sã plecãmspre Cueva Neblina. De la tabãrã amurcat pânã la o vale de doline, unde amobservat lângã potecã o micã dolinã deprãbuºire plinã de vegetaþie, în care amdescoperit o peºterã la care hotãrâm sãrãmân numai eu cu Daniel ºi ghidul, iarrestul sã plece în Cueva Nebina. Dupãcoborârea unei verticale de nici 3m, amajuns într-o salã plinã de prãbuºiri, încapãtul cãreia se am mai coborât un puþde 8m care nu are nici o continuare.Dacã de la intrare am avut surpriza de aîntâlni o tarantulã, dar ºi deja comuniipseudoscorpioni, la retragere, în timp celuam câteva vize pentru cartare, obser-vãm un vas ceramic aproape îngropat întotalitate de pãmânt. Dupã ce am începutsã sãpãm uºor sedimentul depus, desco-perim lângã acesta în sedimentele ce-lacopereau, ºi capacul acestuia. Dupã ceam dezvelit mare parte a vasului, amînceput sã escavãm ºi materialul dininteriorul vasului pânã când am ajuns laun strat de cenuºã. Probabil am avut de-a face cu o urnã funerarã depusã înpeºterã de membrii unei civilizaþii apusede origine precolumbianã care locuiauîn zonã. Aceºtia erau afiliaþi cultural deetnia Zoque, contemporani ºi vecini aiMayaºilor, aceºti indivizi lãsând deo-sebit de multe urme în peºterile dinregiune. Pe parcursul expediþiei, aproa-pe în fiecare intrare de peºterã, fiindobservate vase ceramice sau resturiceramice dintre care unele cu o valoareesteticã deosebitã (feþe de jaguar înrelief) sau negativul unor amprentepalmare într-o peºterã din canion.

Ajunºi ºi noi la Cueva del Neblina, acãrei intrare de mari dimensiuni ascunsãîn vegetaþia pãdurii tropicalã se deschideîn fundul unei doline foarte adânci, amintrat împreunã cu ghidul nostru înpeºterã unde i-am întâlnit pe restulcartând. La intrare, galeria este descen-dentã pânã în dreptul râului, de unde, spremarea mea surprindere, galeria continuãnumai în amonte ºi nu în aval cum m-amaºteptat. Galeria este largã, avansarearealizându-se fie prin albia activului caredispare în mai multe puncte, fie pesteblocuri mari prãbuºite. Lacul la care s-auoprit exploratorii acum 10 ani, efectivdispãruse, în locul lui curgând un micactiv care nu punea nici o problemãavansãrii. Din punctul în care am depãºitechipa topo, galeria coteºte ºi urcã pânãîn dreptul a douã puþuri paralele prin care

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BE

SE

SE

K

20 SPEOMOND • 14 • 2009

se ajunge iar la activ. De aici, galeriadevine accesibilã fiind parcursã fãrãprobleme pe numai cca. 100m pânã la unsifon. Însã printr-o micã galerie pe careabia am zãrit-o înaintea sifonului, înperetele stâng, am ajuns la un sistem degalerii ºi sãli paralele cu sifonul carefuncþioneazã ca preaplin, ele devenindprobabil active la viituri. Însã, ºi acestease terminã din pãcate cu acelaºi verdict:sifon!. Dupã explicaþiile date echipei topodespre noile explorãri, hotãrâm ca eu ºiDaniel împreunã cu Raucel, ghidul

nostru, sã plecãm spre o altã peºterã dinapropiere care sufla un uºor curent de aer,semnalatã de Carlos care fusese pânã laea cu o zi înainte. Ieºind din dolina cuCueva Neblina, pe partea opusã a aces-teia am început sã coborâm înr-o altãdolinã asemãnãtoare, când Raucel neface un semn cu maceta, arãtându-nelocul în care tocmai s-a ascuns un ºarpelung de aproape 2 m, extrem de veninoscare se afla tocmai pe poteca pe careurma sã trecem noi. Depãºim în vitezãsectorul, ºi la scurt timp ajungem la

peºtera în care în afarã de niºte târâieliprintre prãbuºiri ºi o micã galerie caresifoneazã, nimic. În schimb, dupã ce ne-am chinuit degeaba cãutând o continuarela ieºire m-am mai trezit ºi cu un soi deºobolan care mi-a tãiat calea pe un târâº.Având în vedere cã ziua nu era terminatã,îl conving pe Raucel sã ne ducã înurmãtoarea dolinã, sã vedem dacã nugãsim acolo ceva. În buza ei superioarã,am ajuns la începutul unei vãi seci, încare avansam greu din cauza vegetaþieidese. Raucel încerca sã ne convingã sã ne

Rio la VentaRio la Venta

SPEOMOND • 14 • 2009 21

întoarcem ºi avea motivele lui bineîntemeiate pentru cã zona în care amîntrat nu era terenul lui ºi se pare cãmexicanii au simþul proprietãþii binedezvoltat. Mai de voie, mai de nevoie, aajuns cu noi într-o depresiune deschisã, încare se auzea curgând un râu. Apa ieºeadintr-un izvor carstic impenetrabil, careprobabil vine prin subteran de la tabãranostrã colectând apele tuturor peºterilorîn care am intrat. Dezamãgit de faptul cãnu am gãsit absolut nimic nou aici, iarexplorarea în aval a pârâului care maimult ca sigur se pierde într-o peºtera carepoate sã ducã spre canion, era exclusã dincauza încãlcãrii terenului unui necunos-cut, hotãrâm sã mai cãutãm puþin posibileintrãri fosile deasupra izbucului, dupãcare sã ne întoarcem la tabãrã. La scurttimp aproape de valea seacã, am gãsit unpuþ larg de 4m adâncime, din care lanumai câþiva metrii faþã de intrare,întâlneam râul mult cãutat. Astfel, amînceput sã parcurgem în amonte noigalerii, printr-un activ deosebit de curat,cu mai multe lacuri, în care numai binereuºeam sã ne spãlãm de mizeria dincelelalte peºteri, însã, câteva zone cunisip miºcãtor în care ne-am afundataproape 1m ne-au mai trezit rapid larealitate. Dupã mai bine de 200 m deparcurs prin râu, ajungem la o zonã cuprãbuºiri pe care speram sã o depãºim câtmai rapid pentru a continua iar explorarearâului, însã nu am reuºit decât sã urcãmpe o serie de scurgeri imaculate într-o salãde mari dimensiuni, deosebit de frumosconcreþionatã. Datoritã timpului scurtrãmas pânã la înserat, hotãrâm sã reve-nim a doua zi pentru a cãuta o continuareprintre prãbuºiri, iar cu ocazia aceasta sãºi cartãm peºtera. Rezultatul era satis-fãcãtor: peste 300 m exploraþi într-opeºterã care încã poate continua. Bote-zãm peºtera Cueva des Rumenos (P.Românilor), dupã care pornim spretabãrã. Pe potecã, în locul în care amvãzut ºarpele la coborâre, din punctulmeu de vedere totul pãrea a fi în regulã,mai puþin din punctul de vedere alghidului nostru, care tot cãuta ceva, pânãcând a ºi observat ºarpele colac aºteptândprada pe potecã, camuflat perfect învegetaþia din jur. Seara, dupã lungidiscuþii cu ghizii, am fost nevoiþi sãrenunþãm la ideea de a reveni la Cuevades Rumenos pentru urmãtoarea zi, dincauza faptului cã aceasta se aflã pe oproprietate strãinã, însã am obþinutpromisiunea lor de a ne conduce la o altãpeºterã cu apã din apropiere.

Ziua IIIÎn ultima zi dedicatã explorãrilor dinregiune, o echipã a plecat sã explorezeCueva del Rana, identificatã zilele trecuteprintre alte peºteri, dintre care cele maimulte de dimensiuni reduse, care în afarãde vestigii arheologice nu prezintã nici ovaloare speologicã. Restul am urcat pe opotecã prin vegetaþia luxuriantã, pânã amajuns pe partea cealaltã a dealului într-omare depresiune carsticã despãduritãunde fost duºi la peºtera cu apã promisãcu o searã înainte. Din pãcate, ne-amtrezit în faþa unui mic puþ natural în carebãltea un ochi de apã dar nici vorba de opeºterã. Ca aceasta mai erau multe alteleîn apropiere, toate formând fundul depre-siunii prin care în sezonul ploios sigurcurge un râu. Hotãrâm sã rãmânem încãutarea unei intrãri ºi la scurt timp gãsimprintr-un câmp de lapiezuri adânci, ointrare de peºterã. Mai exact, douã intrãriînvecinate care duceau la o reþea degalerii, în care apa era prezentã sub formaunor lacuri formate din apa rãmasã de laultimele ploi. Pornim în recunoaºtereexplorând noi galerii ºi sãli cu un caver-nament relativ modest pentru peºteriledin regiune ºi chiar si un puþ de 8 m pecare l-am coborât la liber. Galeriileputernic erodate sunt complect spãlate,dar în unele sãli am întâlnit depozite demâl în care ne înfundam pânã la ge-nunchi. Un prim obstacol pe parcursulexplorãrii a fost un semisifon în care, cutoate cã spaþiul aerat depãºea 30 cm, omare problemã o punea avansarea prinstratul gros de mâl cu trunchiul înclinat la90°. Dupã depãºirea acestor porþiuni amajuns la un alt puþ de 10m pe care l-amcoborât la liber dupã care am ajuns la unaltul de peste 20 m la care în mod clar eranecesarã coardã pentru fi coborât. Reve-nim la suprafaþã unde aveam lãsat totechipamentul, luãm o coardã ºi întrãm iarîn subteran unde am început sã ºi cartampeºtera pânã la puþul la care ne-am opritceva mai devreme. Am coborât într-o salãfoarte mare de unde am pornit pe ogalerie de metrou lungã de cca. 200 m pecare am întâlnit câteva domuri stalag-mitice masive, ºi unde ne-am oprit la osãritoare ascendentã expusã, pe care fãrãechipament de escaladã nu aveam cum são depãºim. Partea bunã era cã aceastãgalerie era una lateralã ºi speram ca de labaza puþului sã putem continua în aval.Reveniþi în salã de la baza puþului, amînceput sã escaladãm niºte blocuri prã-buºite în spatele cãrora se vedea un alt

lac. Odatã ajunºi la acesta, dupã numaicâþiva metrii, ajungem iar la un sifon.Probabil ºi aceastã peºterã este un altafluent din acelaºi sistem cu Cueva Clarinºi Neblina ºi au ca ºi colector Cueva desRumenos. Daniel a botezat peºtera Mirey,dupã care am ieºit afarã ºi ne-am întoarsla tabãrã.

Având în vedere timpul extrem descurt petrecut în zonã pentru explorãri,putem considera relativ satisfãcãtoarerezultatele obþinute. Însã ºi aºa, faptul cãtoate peºterile explorate fac parte dintr-un sistem unitar cu o extensie de cca.2 km în care probabil se mai pot exploranoi galerii numai în amonte pe colector,sau prin scufundãri în sifoanele la carene-am oprit, pe viitor ar trebui cãutatãintrarea într-un sistem de mari dimen-siuni asemãnãtor cu Cueva del Rio laVenta. Dacã existã aceastã posibilitatede a ajunge în canion printr-un alt maresistem rãmâne de vãzut pe viitor, însã cusiguranþã în zonã se mai pot derula zecide expediþii speologice care se potconcretiza prin descoperiri importantedin punct de vedere speologic dar ºiarheologic.

În 15 aprilie am demontat tabãraavansatã ºi ne-am retras spre tabãra debazã de unde a doua zi dupã cu avionulspre Mexico City ºi apoi spre Romaunde dupã o scurtã vizitã a oraºului ºi osearã petrecutã în apartamentul luiDaniel, în 19 aprilie am luat singurultimul avion spre Timiºoara de undeam ajuns acasã în Arad cu trenul.

Mulþumiri pentru sprijinul acordatCentrului Cultural Judeþean Arad, Fede-raþiei Române de Speologie, S.C. Par-Alpin Grup S.R.L., S.C. Montline S.R.L.,S.C. Matop S.R.L. lui Viorel Lascu, RaduValentin, Lucian Tomoiagã, CristianBudiu, Anamaria Suciu, Romeo Lazãr ºiVictor ªiclovan pentru sprijinul materialºi logistic acordat pentru participarea laexpediþie ºi lui Daniel Paharnicu pentruinvitaþia în expediþie.

Bibliografie:Itinerari speologici, C. Conca, G. Ferrari,

M. Liverani, G. Savino, P. Suriano,La Cueva del Clarin Chiapas -Messico primi resultati explorativi

KUR magazine, Una traversata indi-menticabile, Tullio Bernabei

Suplimento a KUR magazine n.11,Allegato tecnico, La traversata,Sumidero II Cueva del Rio la VentaFrancesco Sauro

Rio la VentaRio la Venta