splina porcului. Dacã splina porcului tãiat este lungã ºi subþire, acestsemn aratã cã iarna în continuare va fi rece ºi lungã. Dacã splina estecuratã, acest semn aratã cã restul iernii va fi curat, fãrã prea multe ploisau ninsori, deci o iarnã blândã. Dacã splina are ºi câteva semne aºanumite poroha adicã praguri, acest semn vesteºte multã zãpadã. Slãninaproaspãt tranºatã, caldã, dacã nu primeºte sarea ºi nu lasã ropa adicã apa sãratã, acest semn vesteºte o iarnã uscatã ºi rece. Invers, dacãslãnina primeºte sarea ºi lasã zeamã, aratã cã iarna va fi umedã.(Ivan Beuka Kuºnyry, 1908 – 1962).În noaptea de Anul Nou, 14 ianuarie, se ia o ceapã ºi se taie în patru.Din fiecare sfert se detaºeazã câte trei cãuºuri, coveþi, având în total 12coveþi. Acestea se þin la loc uscat, de obicei, într-un colþ al laviþei. Searanjeazã cu vârfurile cãtre rãsãritul soarelui, în rând de la 1 la 12,pentru fiecare lunã a anului câte o covãþicã. La miezul nopþii, în fiecarecovãþicã se pune o puºcã de sare mãcinatã, adicã un vârf de cuþit desare. În dimineaþa de Anul Nou se face observaþia. Covãþica în caresarea s-a topit ºi a lãsat ropa, aratã cã luna respectivã a anului va fiploioasã ºi umedã. Dacã sarea a rãmas uscatã, covãþica aratã cã lunarespectivã a anului va fi uscatã. Cu ajutorul semnelor cepei, se poateprevesti vremea ºi pentru o jumãtate de lunã a anului ºi anume: dacãsarea s-a topit de la rãsãritul soarelui ºi numai pe jumãtate, aratã cã lunarespectivã va avea douã feluri de vreme, prima jumãtate va fi umedã,ploioasã iar a doua jumãtate va fi uscatã ºi invers. (Personal am vãzutînsemnate cu cãrbune, pe un perete al coleºnei de lemne, aceste semnecu ceapã, la numitul Nicolae Mareniuc Svintyi (1890 – 1969). BãtrânulMareniuc, ne-a spus cã are acest calendar foarte vechi.Bãtrânul învãþãtor Senuca Dumitru spune cã ceapa se pune pe cuptior cumultã sare. Covãþica plinã cu apã sãratã aratã cã luna respectivã va fiploioasã ºi umedã ºi invers. ªi rãposatul învãþãtor la vremea lui þinea oevidenþã ºi cu ajutorul cepelor,asupra felului vremii din anulrespectiv ºi pe care o compara cuanii precedenþi.

IOAN CORBESCU

Consideraþii despre liricapopularã de

înstrãinare din Maramureº

Înstrãinarea prin cãsãtorieÎntotdeauna folclorul a constituitobiectul preocupãrilor ºi stãrilorsufleteºti ale creatorilor anonimi.Numai aºa ne putem explica vastagamã de sentimente care constituietematicile folclorului nostru. Iarnasau vara, primãvara sau toamna, labucurie sau la necaz, poporul ºi-a exprimat sentimentele de care era

4128

Cântã cucu-n vârf de nucVine-mi vreme sã mã ducCântã cucu pe fântânãCã mai am o sãptãmânã.

4129

Bate, Doamne, ce-ai mai bateDe la gheizeº douã roatePe mândru sã nu îl poarteBate, Doamne, gheizãºuSã nu-mi ducã drãguþu

4130

Vut-o bate DumnezãuLemnu din leagãnu meuSã nu se legine nimeCum m-o legãnat pe mineDin picior m-o legãnatDin gurã m-o blãstãmatSã plec, sã nu am sat Sã n-am Paºti, sã n-amCrãciunSã le fac mãrgând pe drum

4131

Haide, cucule, sã-mi cânþiPânã sunt fagii-nfrunziþiMie mi-o cântat cucuSã mã duc sã-mi las satu Sã n-am pãmânt, nici avereSã lucrez fãrã plãcereTaci, cuce, nu mai cânta Cã n-am vreme a te-ascultaCucule panã galbânãCântã codrului de-l leagânã

Dehãmatu-i dehãmat, ªi când la cinste-i mânat.

memoria ethnologica nr. 16 - 17 iulie - decembrie 2005 (An V)1635

Foto din colecþia Lucian Comºa:Miri, Comana de Jos, 1936.

animat într-o inegalabilã frumuseþe ºi valoare. Se poate afirma cã nuexistã nici un sentiment, nici o ocupaþie, nici o stare sufleteascã, nici uneveniment mai semnificativ, mai important petrecut în viaþa omului saua colectivitãþii în mijlocul cãreia trãieºte, care sã nu fi constituit temavreunei creaþii folclorice. De aceea, înainte a avea o literaturã scrisã,poporul român a avut o bogatã literaturã oralã. Aceasta nu este la fel întoate ipostazele. Un cântec popular pe care l-am auzit cu ocazia unuieveniment din viaþa omului nu-l vom gãsi niciodatã în faza luidefinitivã, finalã în gura poporului. Creaþia popularã, niciodatã nu vastagna oricare ar fi condiþiile istorice, sociale ale societãþii. Cânteculpopular nãscut în cadrul unei anume orânduiri sociale, reflectãcaracteristicile orânduirii sociale respective. În el gãsim mãreþiastatornicã a nãzuinþelor poporului spre libertate ºi dreptate socialã,expresia dorinþei lui de a-ºi fãuri o viaþã bunã (Istoria literaturii române, Ed.

Academiei, Buc, 1964, p. 11). Creaþiile populare au suferit, de-a lungultimpului, nenumãrate modificãri. Scãzându-le izvorul sau sursele deinspiraþie, unele specii ale creaþiei populare ºi-au restrâns aria decirculaþie, iar altele au dispãrut, chiar. Datoritã unor noi condiþii socialeau apãrut alte specii ale creaþiei populare.Datinile, poveºtile, muzica ºi poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele sepoate reconstitui oricând trecutul întunecat. Din studiul lor ne vomlãmuri despre originea limbii noastre.... Între diferitele neamurirãspândite pe malurile. Dunãrii, niciunul nu are, ca neamul românesc, opoezie popularã atât de originalã, atât de variatã, atât de frumoasã ºi atâtde bine unitã cu suvenirile antichitãþii. Nãscut din sânge meridional,neamul român a pãstrat o închipuire fecundã, vie, graþioasã, o agerimede spirit care se traduce în mii de cugetãri fine ºi înþelepte, o limbãarmonioasã care exprimã cu jingãºie toate iscoadele minþii. Ideileminunate sunt rezumatul cuminþiei omeneºti exprimat prin glasulpopporului; vox populi, vox dei (A.. Russo, Poezia poporalã, B.P.T., 1963, p. 254. )

El are certitudinea cã poezia popularã este un valoros izvor istoric ºilingvistic ºi cautã sã explice latinitatea poporului român, idee atât decontroversatã de cercetãtorii vremii.Geneza unei opere populare de valoare naþionalã nu este delimitatã deanumite evenimente istorice, geneza unor se pierde în trceutul foarte

Cântã-mi ºi mie duiosCã-s oºan cu port frumosCucule, sãcaþi-ar limbaAi cântat sã-mi moarã mândraSã rãmân singur în lume La firiz ºi la sãcure.

4132

Du-te dor ºi iarã-ntoarnãNu ºede pânã la toamnã Cã-s tânãrã ca o floareªi mã usuc pe picioare

4133

Fã-te, mamã, ce ti-i faÎntre strãini nu mã daCã strãinu-i tot strãinDe i-ai fa din apã vin Tot nu-i faci voia deplin

4134

Pentru tine, mândrã dragãVin jãndarii ºi mã leagãªi în temniþã mã bagãIo nimicã n-am furatNum-o scândurã de bradSã-i fac la mândruþa pat

4135

Suflã vântu de la BaieMãrg feciorii la bãtaieSuflã vântu-n pod la ºurãMãrg feciorii la mãsurãLa strãini peste mãgurã

4136

Cine m-aude cântândZice-a cã n-am nici un gând Io atâtea gânduri amCâte zile-s într-un an

4137

Vãdu-mã cã-mbãtrânescCã din toate -ngãduiescªi din lucru ºi din mers

4138

De-aº ºti cânta ca cucu Nu m-aº trudi cu lucruCi-aº zbura din creangã-n

creangã

Gura necontrolatã Bate fundu câteodatã.

memoria ethnologica nr. 16 - 17 iulie - decembrie 2005 (An V) 1636

Fotografie din colecþia Lucian Comºa:Miri, Galaþi, jud.Braºov, 1938.

îndepãrtat. În acest sens, se poate menþiona balada Meºterului Manole,legatã de zidirea mãnãstirii Curtea de Argeº. Deci, originea ei este binedelimitatã în timp. Acelaºi lucru se poate spune despre baladele al cãrorconþinut este legat de domnia unor voievozi sau de faptele unor haiduci.În Maramureº se poate aminti balada lui Pintea, care a apãrut pe laînceputul secolului al XVIII-lea, aproape contemporanã cu eroul.Eposul popular a fost ºi este condiþionat de împrejurãrile istorice.Fiecare eveniment ºi-a gãsit corespondenþã în poezia popularã, fie cãmai persistã, fie cã s-a stins odatã cu generaþiile pentru care a prezentato anume importanþã. Lirica popularã din Maramureº nu este închisãîntre graniþele þinutului, ci are rãsunet ºi peste graniþele lui.Deci, între poezia popularã naþionalã ºi poezia popularã maramureºanãexistã o permanentã întrepãtrundere. Numeroase variante ale Mioriþeicirculã ºi la noi sub denumirea Colindele pãcurarului. Lirica deînstrãinare o întâlnim în toatã þara cu specificul þinuturilor. Nu peste totcondiþiile au fost aceleaºi, ca sã genereze o poezie cu aceeaºi tematicã.Lirica de înstrãinare din Maramureº iese în evidenþã prin specificulþinutului ºi este legatã de anuite tradiþii ºi obiceiuri. În Maramureº, estedistictivã înstrãinarea prin cãsãtorie ºi, din punct de vedere istoric,înstrãinarea prin cãtãnie, când tinerii erau obligaþi sã se instruiascã înalte þãri ºi într-o limbã strãinã. În versurile pe care le reproducem încontinuare putem distinge regretul pe care-l resimte fata înstrãinatã desat, de toþi cei dragi:

Aceastã înstrãnare a fetei se împleteºte pe alocuri cu nostalgia locurilornatale:

Aceastã despãrþire de mediul familial se transformã uneori în reproºuriadresate mamei:

În localitãþile maramureºene, circulã unele variante ale liricii deînstrãinare de sat prin cãsãtorie:

Toate aceste sentimente de nemulþumire ale fetei sunt adresate mamei,ca un fel de reproº:

ªi mi-are fi lumea dragãDe la Morar Toma, 50 ani, Racºa; 1983

4139

Cucule ce cânþi în lunciVara vii, vara te duciMã mir iarna ce mânânci.Mânânc putregai de fag Sã cânt codrului cu drag ªi sã umblu tot pribeagSã beau apã din vâlceleSã cânt codrului cu jaleSã beau apã din izvorSã cânt codrului cu dor Verde-i crângul ºi umbrosPlin e câmpul de mirosArde soarele de focIarba, grânele se coc Dinspre sat se-aratã zoriCârduri de secerãtoriªi cosaºi voioºi zglobii

4140

Cu flori mândre-n pãlãriiCei ce-n cale-i vãd, le spun Doamne ajutã, noroc bunFloarea-n câmp când

veºtezeºteAlta-n locu-i înfloreºteDar în pieptul omenescFlorile când vestezescCade roua în zadarAlte-n loc nu mai rãsarDe la Mãrie Chioran 40 ani, Prilog, 1982

4141

Ce sã fac mândrã cu tine Nu te pot duce cu mine

O vacã bãlegatã Hâzã ciurda toatã.

memoria ethnologica nr. 16 - 17 iulie - decembrie 2005 (An V)1637

Mã duc, mamã, de la tineIa dorul ºi-l pune bineªi-l leagã-n nãframã albãªi-l pune deasupra-n ladã.Când þi-o zini dor de fatãDu-te la ladã ºi-l catã.De-o fi dorul cum l-ai pusPoþi ºtii, mamã, cã m-am dus

ªi de-a si cum l-am lãsatPoþi ºtii, mamã, c-am plecat.Mãmucã, rãu de mi-o siCum focuþu m-oi jeli?Jelui-m-aº la þiutoriCã mi-or si fraþi ºi surori;Jelui-m-aº la poiatãCã mi-a si mamã ºi tatã.

Mãicuþã-i avé pãcatC-aºa m-ai înstrãinat

Tânãrã m-ai mãritatSã siu departe de sat

Spune-mi, mamã, adevãratUnde guta-ai aruncatApa-n care m-ai scãldat?Aruncat-o-ai între stini

Sã trãiesc printre strãiniStrãinã ca mine nu-iNuma puiul cuculuiCând îl lasã mama luiÎn mijlocul câmpului

Maica me m-o blãstãmatSã n-am parte de-al meu sat Nici de sat, nici de vecini

Numai de negri strãini Nici de sat, nici de vecineNumai de negre strãine

Maicã, mãiculiþa mea,Cum te-o-ndurat inima

La strãini, maicã-a mã da;Cã strãinu-i ca ºi spinu

Fata, în disperare de cauzã, invocã o serie de motive prin care crede c-arfi putut-o determina pe mamã sã nu o înstrãineze:

Sunt alte producþii lirice în care disperarea fetei nu are limite:

Fata invocã o rugãminte fierbinte adresatã mamei sale, cu gândul cãpoate va reuºi s-o îmbuneze:

Cu multã vreme înainte, fata era la cheremul pãrinþilor, ea fiind obligatãsã se cãsãtoreascã cu cine vroiau ei, fiind în cele din urmã silitã sã-ºipãrãseascã omul drag – ºi acest sentiment îl gãsim exprimat în cântece:

Cu toatã durerea de care este cuprinsã fata care se desparte de pãrinþi, derude, de locurile dragi, are un mijloc de consolare, în sensul cã aºa i-afost destinul:

Nu în toate cazurile, înstrãinarea era un chin pentru fatã. Condiþiilemateriale în care ea a fost vândutã fac sã disparã acea frãmântare, aceanostalgie dupã lucrurile dragi:

Mireasa, înainte de a-ºi pãrãsi pãrinþii, casa ºi satul natal îºi ia rãmasbun de la pãrinþi:

Dupã un timp în care se obiºnuieºte cu noile orânduieli ale gospodãriei,cu locurile, cu oamenii, cu strãinãtatea – nu mai este privitã ca o

Cã ºi io mãrg la perireEu, mândrã, unde mã ducNu mai samãn cucuruzNici mazãre n-ãi culeNumai tot morþi ãi vede

4142

Sãracu ºi-al meu norocPusu-l-o mama pe focC-o gândit cã pune lemneªi mi-o pus zâlele meleVeni-a vreme, veniTãt om be ºi n-om plãtiFi.a lume ºi-a fi iarãNumai de.om trãi la varãFi-a lume ºi-a mai fiPeste timp aici vom fi

4143

Jãndarii de la CertezePus-o pe mine rãtezeDe m-or lega în oþãlTot nu m-oi supune lor

4144

Mândrã floare-i norocuNu rãsare-n tãt locuCe rãsare lângã tãuªi o ia omu cel rãuNu rãsare lângã drum Sã o ieie omu bun

4145

Mamã, mãiculiþa meApa-n care m-ai scãldatUnde-amaru o-ai þâpatSub poalele nuculuiSã fiu frate drumului

Îi mai bunã o tacã, decât o vacã.

memoria ethnologica nr. 16 - 17 iulie - decembrie 2005 (An V) 1638

Miresucã cu cerceiSãrutã-þi pãrinþii tãi.ªi-i sãrutã cu dor mareCã te-o dat departe tare.

La casa mândru tomnitãªohan nu-i si bãnuitã.La casã mândru gãtatãªohan nu-i si supãratã

Frunzã verde rojmalin Hai mãmucã, sã-þi închinSã-þi închin, sã-þi cer iertareSã-mi dai binecuvântareCã eu azi îs de plecare

De la casa dumitale,Cu strãinii pe o cale.De mi-o si, mãmucã, bineOi mai zini pe la tinDe mi-o si, mãmucã, rãuNu mai calc odolul tãu

ªi amar ca ºi pelinu. La strãini greºeºti o datãNu te uitã niciodatã

Nu-i bai, mamã, cã mã daiLa casã sã nu mã ai,M-ai vândut pe patru leiMã joacã popa pe ei.M-ai putut, mamã, lãsa

Nu þi-aº fi roasã casa.Þi-aº si ros o grindã, douãÞi-aº si pus altele nouã.Þi-aº si ros o jumãtateªi eu am avut în ea parte.

În cea pãdurice deasãMândrã ploaie se revarsãDar nu-i ploaie revãrsatãCã-s lacrimi de la o fatã

C-o vrut mã-sa sã o dãiePeste munþi, în alte curþiLa pãrinþi necunoscuþiPeste munþi ºi peste vãiLa pãrinþi strãini ºi rãi.

Maicã, mãiculiþa meaNu mã da unde n-oi vreaCi mã dã unde vreau eu

De-a si bine, de-a si rãuN-oi zini la pragul tãuSã mã plâng c-am ajuns rãu

Mamã, de vrei sã mã aiLa urât sã nu mã dai.Cu urâtu-i greu o zi

D-apoi eu cât oi trãi.Cu urâtu-i greu o noapteD-apoi eu pânã la moarte.

Miresucã, miresucãFost-ai rujã de RusalieÎn grãdina maicei taleCând ai înflorit mai tare

Mã-ta te-o fãcut vânzareNici mã-ta nu ar fi vrutSã te facã de vândut.Dar aºa-i rându la feteCã le dã ºi nu le vede.

imposibilitate de adaptare, ca un duºman, în ultima instanþã ºi, cu toatevtregiile sale este consideratã sorã, frate ºi este dispusã, de voie, denevoie, sã se complacã în acest climat pânã la sfârºitul vieþii:

Înstrãinarea, în viziunea fetei este ca o teroare, ca un chin, iar strãinulun cãlãu, un duºman care contribuie la scurtarea zilelor vieþii sale.Compania chinuitoare a fetei, care, din cauza condiþiilor materiale saudin obligaþia pãrinþilor faþã de anumite persoane – a fost nevoitã sã secãsãtoreascã, deci sã se înstrãineze – primeºte o nuanþã de bocet.Tânguiala fetei ajunge la exasperare, fiind nevoitã sã rãmânã curespectivul strãin pe care nu-l iubeºte:

Sentimentul greu al strãinãtãþii este accentuat de prezenþa soacrei. Înmajoritatea cazurilor, soacra – pentru strãinã nu apare înþelegãtoare, cimai mult o intrigantã, veºnic nemulþumitã de ceea ce face nora. Apoi,în multe cazuri soacra este aceea care troneazã în familie, dirijeazãtreburile gospodãreºti, plãcându-i sã comande, dar sã nu lucreze. Nu depuþine ori o gãsim pe soacrã îndemnându-ºi fiul sã-ºi batã soþia, sã obrutalizeze, cã:

Uneori fata regretã atât de mult cã ºi-a pãrãsit satul prin cãsãtorie încâtacest cântec jalnic se transformã într-un blestem, nu fãrã a întrevedea ºio nuanþã de ironie subtilã:

Când fata nu mai poate îndura vitregiile pricinuite de toate acestea, detratamentul neomenos al soacrei – îºi implorã mama, pe care oconsiderã mai înþelegãtoare decât tatãl, sã o aducã acasã.De aici putem constata dorinþa fetei simple de la þarã, de a pãstranealterate relaþiile conjugale, ºi numai în cazuri extreme apeleazã ladespãrþire (divors).Aceastã implorare intervine atunci când îi este periclitatã viaþa:

(continuarea în numãrul urmãtor - )

Sã nu-mi vãd nevasta, pruncuNumai la stãpâni la lucruDe la M.Chioran 84 ani, Prilog,

Nr 175, 1982

4146

Atâta mi-i mie binePânã grãiesc rãu de mineCând or zâce: O, sãracu!Mai bine mã ducã dracu.

Strigãturi - Hori de dragoste

4147

Mãi mândrule, mândrule,Sãruta-þi-aº urmelePrin toate ogrezile;Mândruliþã de demultNu mã uita, nu te uitDe mi-i uita cu tãtuDar de la inimã nu.

4148

Hai mândruþã, jos pe valeCã s-o fãcut iarba mareS-o cosîm noi amândoiSã o dãm la vaci ºi boi

4149

De n-ar fi ochi ºi sprâceneDe pãcate nu m-aº temeOchii ºi sprâncenele De’ alea fac pãcatele

4150

Hai, mândrã, sã ne iubimPe din jos de þintirim De mã-ta sã ne ferimMã-ta are gurã ré ªi ne-a ºti toatã luméLas-o-ncolo de avereCã nici cel sãrac nu piere

Fãgãdaºu-i datorie La omu’ de omenie.

memoria ethnologica nr. 16 - 17 iulie - decembrie 2005 (An V)1639

Strãinã-s, strãin îi loculCã mi-i partea ºi norocul.

Strãinã-s, strãinãtate Mult mi-ai fost sorã ºi frateªi-mi vei si pânã la moarte

Pãsãrucã de pã valeCântã-mi on cântec de jaleLas’ sã ºtie lumea-ntreagãCã inima mea-i beteagã.Pãsãrucã de pe-ogorCântã-mi un cântec de dorCã inima rãu mã doareªi mã usc stând pe picioare.Cântã, cântã încd-odatãCa sã ºtie lumea toatãCã eu sunt o tristã fatã

De multe doruri mâncatã.Plânge-m-aº dar n-am la cineNu vrea sã m-asculte nime.Pe mine cine mã vede Durerea mea nu o crede,Cãci din buze tot zâmbescdar din piept mã vestejesc.Mã gândesc ºi tot mã mir Cum nu dorm în sântirimNu-s nici zie, nu-s nici moartãDoar o sãrãcuþã fatã

Nici soacra nu-þi este mamãSã gândeºti cã nu-l îndeamnãLa un pumn ºi la o palmãsau:

Sãracul omul strãin Mult trãieºte cu suspinBiatã inimã strãinã Mult jeleºte ºi suspinã

Cine-ºi lasã satul luiArdã-l para focului.

Dar nu-l ardã-aºa de greuCã l-am pãrãsit ºi eu

De vrei, mamã, sã mã aiPrinde la car patru cai

Patru cai ºi patru boiªi-mi du zestrea înapoi