black pantone aalbastru iinchis tribuna · despre buchmesse- târgul de carte de la frankfurt -...

TRIBUNA 124

Pantone aalbastru iinchis

Pantone aalbastru iinchis11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 - 11 5 nn o i e m b r i e 2 0 0 7 1,5 lei

EX

CL

USIV

:D

insp

re Tanacu

spre N

ew Y

ork

Judeþul Cluj

MirceaCãrtãrescu în actualitateaculturalã

Întâlnirile CulturaleEuropene“Ars Maris”

Ilustraþia numãrului: Adelina Câmpean / ªtefan Balazs / Tudor Ionescu

Adelina Câmpean

Încã un premiuNobelpentru literaturabritanicã

Despre Buchmesse - Târgul de carte de laFrankfurt - auzisem de multã vreme cãeste cel mai mare din Europa. ªtiam ºi cã

e mai degrabã un spaþiu de dialog ºi de negocieriîntre editori, cu achiziþionãri de drepturi depublicare, contracte, acorduri, - deci cu accent pelatura comercialã, de afaceri. Având, în acestoctombrie, privilegiul de a fi invitat în delegaþiascriitorilor care au reprezentat România, amputut descoperi, însã, ºi o efervescentã activitatede lecturã ºi dialog în jurul a numeroase cãrþi ºiteme literare, regãsite, în parte, la hotel, ºi pecanalul Tv “3sat”. Gardate de “Creionul”-zgârienori, imensele spaþii de expunere a cãrþii de caredispune complexul “Messe” frankfurtez, cuamplele sale hale dublu ºi triplu etajate, prinse înrama kilometrilor de scãri ºi culoare rulante, seînscrie aproape firesc într-un oraº unde, alãturi depuþinele edificii reconstituite dupã rãzboi (printrecare casa lui Goethe ºi câteva biserici) se înalþãimpunãtoare construcþii “new yorkeze”, de oþel ºisticlã. Am putut constata acum accentul, se parecã tot mai marcat în ultimii ani, pe manifestãrileliterar-culturale mai largi, dincolo de strictulschimb comercial (dar în sprijinul lui, desigur), peurmele, se zice, ale celuilalt târg german de carte,de la Leipzig.

Invitatul special a fost acum provincia spani-olã Catalonia, spectaculos expusã în standuri gen-eroase, cu o impresionantã producþie de tipãrituri,filme documentare, dialoguri scriitoriceºti. Þãrilemari, precum Germania, Franþa, Iltalia, au avut ºiele locuri întinse pentru etalare, prim-planuriscenice pentru dialoguri pe “Sofaua albastrã” –numele unui salon special amenajat pentru inter-viuri – unde gazdele au dominat desigur,nelipsind însã personalitãþi reputate din altespaþii, precum catalanul Quim Monzó, italianulUmberto Eco sau austriacul fost ministru deExterne, Ioschka Fischer. Aici l-am putut ascultaºi pe Richard Wagner, excelentul scriitor de limbãgermanã originar din România, interogat pe temanoului sãu roman, Fata bogatã, întors tot spreuniversul uman din spaþiul bãnãþean ºi împrejuri-mi. Într-un “Internazionales Centrum”, conferenþi-au, paralel, scriitori, editori, jurnaliºti din toatãlumea, pe teme larg culturale, de actualitate…

Despre standul românesc din acest an s-auputut deja citi în presa de acasã ºi bune ºi maipuþin bune. S-a scris ºi dupã ureche, dar cudestulã acrealã, cu acel aer veºnic nemulþumit ºicârcotaº, cu care suntem, din pãcate, cam de multtimp obiºnuiþi atunci când vine vorba despre“prezenþele româneºti peste hotare”. Spaþiul orga-nizat acum sub egida Ministerului Culturii, sufi-cient de încãpãtor ºi situat în vecinãtatea pavili-oanelor din þãri ºi ele apropiate, precum Ungaria,Polonia, Cehia, Croaþia, Slovacia, Slovenia sauBulgaria, a expus volume tipãrite de diverse edi-turi, de la Humanitas ºi Polirom, CarteaRomâneascã, Paralela 45 ori Academia Românã,Institutul Cultural Român, Curtea Veche, la

Niculescu, Vivaldi sau Vinea. Desenat expresiv,între patru “coli” convexe de plexiglas cu peisajeºi monumente româneºti, cu imagini din Sibiul-capitalã culturalã europeanã, la care s-a adãugat ºiun monitor cu ecran mare pe care se puteauviziona documentare despre acelaºi oraº ºi despremãnãstirile din nordul Moldovei, el a asigurat uncadru agreabil de lecturã ºi intâlnire cu publicul.Au citit aici Adrian Popescu, Matei Viºniec, PetruCimpoeºu, Andrei Codrescu ºi RuxandraCesereanu, Filip Florian, ºi subsemnatul, prefaþaþienglezeºte de Dan Cristea ºi dublaþi de traducã-torii lor în germanã. În acelaºi context, EdituraArs Longa l-a prezentat, cu o ediþie bilngvã cata-lano-românã, pe poetul Carles Miralles, care acitit ºi el din versurile sale.

La o primã lecturã a fost de faþã, dintreromâni, ºi Dl. Leonard Orban, comisarul euro-pean pentru multilingvism, s-au perindat pe par-curs ºi editori precum Silviu Lupescu, MirceaMartin ori Denisa Comãnescu, întâlniþi apoi prinTârg în cãutare de copy-right-uri. Personal, amfost fericit, ca ºi Adrian Popescu, sã-l revãd alãturide noi pe “echinoxistul” de altãdatã Georg Aescht(traducãtor, cu câþiva ani în urmã, al lui GelluNaum, acum al Degetelor mici de Filip Florian,pentru marea editurã Suhrkamp, care avea la el ºiproaspãta versiune germanã a cãrþii lui AndreiPleºu, Despre îngeri), pe Gerhardt Cseika, angajatîn tãlmãcirea lui Mircea Cãrtãrescu, ori pe poetulBernd Kolf, debutantul „Echinoxului” clujean din1971, acum director al Editurii Henschel dinBerlin…

Dacã tot avem obiceiul sã ne comparãm cuvecinii, e de spus cã cei deja amintiþi, ºi mai alesPolonia, Cehia, Croaþia, Ungaria, au avut grijã sãarate tipãrituri de foarte bunã calitate, în primulrând tipograficã – de la copertele desenate modern, la hârtia ºi litera excelente -, cu nume-roase lucrãri de sintezã asupra a istoriei ºi culturiilor, cu colecþii tematice ºi de scriitori importanþi,locali sau strãini, cu cataloage expresiv imprimate.Când afiºezi, de pildã, ca maghiarii, o frumoasãserie de albume-studii de Arhitecturã ungarã (încare sunt prezente, de pildã, peste frontiereleactuale, monumente sãseºti transilvane, edificii destil secesionist de prin Oradea sau Timiºoara) sausuperbe enciclopedii de istorie ºi artã (o sintezã,monumentalã, se intituleazã Istoria Ungariei de laSfântul ªtefan la Trianon), înseamnã cã ºtii sã facimai multe lucruri deodatã, cu ºanse de ecoudatorat ºi… calitãþii tipografiei. ªi aici, ºi în cele-lalte standuri, lucrãrile enciclopedice fãceau partedin ”peisaj”, iar colecþiile de literaturã universalã –de pildã, o serie Kundera la croaþi – atrãgeauprivirea prin aceeaºi notã de elegantã simplitate…

Ai noºtri nu s-au prezentat nici ei rãu.Editurile au venit cu cataloage de þinutã, (mai alesHumanitas ºi Polirom, aceasta din urmã punândgratuit la dispoziþia publicului ºi o antologie de

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 124 • 1-15 noiembrie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


(Continuare în pagina 13)

eveniment

La Frankfurt, printre cãrþi Ion Pop

Toamna literarã a intrat în zodia premiilor,iar Nobelul pentru literaturã i-a fostdecernat prozatoarei britanice Doris

Lessing, spirit neinhibat ºi independent, proteicãexploratoare a psihicului uman prins înîncleºtarea macroforþelor politice, sociale ºi rasiale.Ca în fiecare an, opþiunea Academiei Suedeze asurprins, fiind întâmpinatã cu strigãte de protestºi cu sardonice acuzaþii de pãrtinire politicã.Comentatorii au rãmas mofluji, întrucât niciunuldintre “caii de paradã” ai literaturii universale –un Lasa, un Roth, un Oz – nu a întrunit opþiunilejuriului, distincþia fiind atribuitã unui outsider,ceea ce, nu-i aºa, a rãsturnat castelul de joc alburselor de pariuri, reale sau imaginare. Dar, dacãstãm strâmb ºi judecãm drept, orice nume ar fianunþat juriul, noi, care ºtim mai bine, totnemulþumiþi am fi. Mi se pare evident cã dacãpremiul i-ar fi fost decernat lui Mario VargasLlosa – un vechi participant la competiþia pentruNobel – s-ar fi stârnit o furtunã de vociferãri, peideea cã Philip Roth îl merita mai mult, iar dacã,prin absurd, i-ar fi fost decernat lui Roth (în fond, literaturaamericanã n-a mai primit un Nobel cam demultiºor), s-ar fi gãsit destui care sã clameze cãMargaret Atwood sau Carlos Fuentes au meritemai numeroase. Nicicum nu e bine. Or, DorisLessing nu e o Elfride Jelinek. În spatele ei stã ooperã formidabilã, iar cei ce n-o cunosc ar fi depreferat sã se gândeascã de douã ori înainte de aridica piatra.

Rezervele din presa româneascã sunt într-ooarecare mãsurã nãscute din frustrarea cãliteratura noastrã este, deocamdatã,‘nenobelizatã’. ªi aici, ca ºi în multe alte domenii,se pune problema inabilitãþii de a promovaprodusul, iar nu a lipsei de valoare a acestuia. Darcorigenþii la marketing sunt deosebit de sonoricând li se iveºte prilejul sã critice. Scriitori dinaceastã grupã valoricã avem ºi noi, ºi nu doarunul, dar sunt dezavantajaþi de circulaþia restrânsãa limbii române. (De acord, turca are mai mulþivorbitori ºi cititori. ªi albaneza.) Criticul sepricepe mai bine decât creatorul – la toate, înafarã de creaþie. Apare, previzibil, foarterãspândita idee cã Nobelul s-a atribuit, iarãºi, pecriterii extra-literare: politice, etnice, numerusclausus, political correctness). Cã a fost cãutat culumânarea un scriitor necanonic. E adevãrat,Lessing a cochetat în tinereþe cu ideologiacomunistã ºi a fost (este) ºi feministã de un soiaparte, neînregimentat. Dar aceste accidentebiografice o apropie, mai mult decât oîndepãrteazã, de grupul de mari romancieri aisecolului XX dintre care s-au recrutat destuilaureaþi ai premiului Nobel: Ernest Hemingway ºiJohn Steinbeck au avut simpatii de stânga(ultimul devenind cât se poate de ‘de drepta’ labãtrâneþe), la fel ca André Malraux sau refuznik-ulSartre, Selma Lagerlöf a fost ºi ea un fel defeministã timpurie. Nu este exclus ca statistica sãconfirme aceastã idee, cam mult vehiculatã înpresa noastrã post-revoluþionarã: ca sã primeºtiNobelul, trebuie neapãrat sã ai un trecut demilitant de stânga. Dar tot statistica ne aratã cã,întâmplãtor sau nu, stânga a dat numele cu

adevãrat sonore ale literaturii universale: se vedecã umanismul liberal se poate manifesta plenar lastânga spectrului politic. Scriitorii cu simpatii dedreapta comparabili ca valoare cu cei produºi destânga sunt, cred, mult mai puþini: un EzraPound, un T. S. Eliot, un Celine, un Hamsun.Câþiva dintre ei au primit ºi ei premiul, aºa cã,proporþional vorbind, distribuirea lui mi se pareechitabilã. Dar, în legãturã cu Lessing (autoarecare refuzã clasificãrile reducþioniste), cea maihilarã obiecþie mi se pare aceea cã ar aparþineunei generaþii expirate. E adevãrat cã la 87 de aniþi-a cam venit ora bilanþului ºi dacã nu ai realizatîncã o operã capitalã, e improbabil c-o s-o maifaci. Or, comparând iarãºi listele, observãm cã înpeste trei pãtrimi dintre cazuri Premiul Nobelvine sã încununeze opera unei vieþi, indiferent dece se stipuleazã în testamentul acelui Mecena carel-a înfiinþat. Fireºte, în literaturã nu bãtrâneþeaautorului conteazã, ci tinereþea operei. DorisLessing a primit premiul la doi ani dupã un altreprezentant britanic al generaþiei expirate, drama-turgul Harold Pinter. Se pare cã, aflând vestea lacare nu se aºtepta, dar care n-a zguduit-o, bãtrânaDoamnã ar fi exclamat: “Mi l-au dat mie deteamã sã nu mor înainte de a-l primi”. AcademiaSuedezã a dat, totuºi, publicitãþii o altã motivaþie,catalogând-o pe laureatã drept “povestitoareaepicã a experienþei feminine, care, cu scepticism ºiînflãcãrare, cu forþã vizionarã, analizeazã ocivilizaþie divizatã.”

O biografie mai puþin comunã – dar nuneapãrat spectaculoasã în desfãºurarea ei, dinperspectivã personalã – i-a dat romancierei opoziþie privilegiatã ºi posibilitatea de a cunoaºtedin lãuntru, pe propria-i piele, aspectele practiceale câtorva dintre marile subiecte (issues) cu cares-a confruntat omenirea în jumãtatea a doua aveacului XX. Naºterea în Iran (de unde ºiinteresul faþã de sufism?), copilãria petrecutã însudul Rhodeziei, pãrinþii britanici neaoºi, un aldoilea soþ german cu idei fixe despre rolulhegemonic al patriei sale abandonate (pe careîncearcã s-o regãseascã). Seducþia comunismului,aversiunea faþã de ceea ce a însemnattranspunerea lui în practicã, apropierea de douãmoduri de viaþã contrastante, care totuºi seîmbinã uneori armonios, cel al colonistului alb ºicel al colonizatului negru (trãsãturã care o facerecuperabilã de cãtre cercetãtorii literaturiipostcoloniale), poziþia la fel de intransigentã faþãde excesele naþionalismului african ca ºi faþã deale colonialismului (trãsãturã care a fãcut-opersona non grata în Zimbabwe). Aderareacircumspectã la ideile feminismului militant, încãde la începutul carierei literare, prin seria deromane cu titlul generic Children of Violence(Copiii violenþei), dar distanþarea faþã de exage-rãrile absurde ale acestuia. Credinþa fermã cãromanul, ca formã epicã de substanþã, ºi-a atinsparametrii optimi în a doua jumãtate a secoluluiXX ºi cã, în consecinþã, acesta este modelul deurmat, modulatã, totuºi, de tentaþia experimentu-lui ºi a teoretizãrii, atât de vizibilã în capodoperaei din 1962, The Golden Notebook (Carnetulauriu). Disponibilitatea de a testa ºi alte modali-tãþi narative, cu toatã miza pe realism, ca,

bunãoarã, în ciclul Canopy in Argos, un science-fiction cu intarsii filosofice, dacã nu chiarmistice… Toate acestea sunt convertite în atributespecifice ale operei, care complicã afurisit de multorice încercare de a o strânge pe Doris Lessing închingi categoriale. Inevitabil, a trecut din gurã îngurã ºi ideea cã Academia Suedezã a premiat ofemeie, doar a 11 de pe o listã de 104 de nume(deºi gafa cu premiul acordat lui Jelinek este încãproaspãtã în minþile noastre). Pentru mine, acestaspect are o semnificaþie mai mare: vãd îndecernarea Nobelului lui Doris Lessing reparareaunei nedreptãþi faþã de marile doamne aleliteraturii engleze, care nu s-au bucurat de atenþiajuriului, deºi cel puþin douã dintre ele ar fimeritat premiul cu prisosinþã: Virginia Woolf ºiDame Iris Murdoch.

Nu pot trece cu vederea precaritateainformãrii de care se fac vinovate, impardonabil,mijloacele noastre de informare în masã. Oricâtde nepregãtit te-ar fi gãsit imprevizibila alegere,nu e deloc profesionist sã tipãreºti de douã ori untitlu greºit: Povestiri americane în loc de Povestiriafricane, cum e corect. Se sparie Gândul…

Din masiva ºi atât de variata operã a lui DorisLessing, care înglobeazã romane cronicã, romanede un realism critic tradiþional, romane de artãsau eseistice, romane science-fiction, distopii,autobiografii mai mult sau mai puþin ficþionaliza-te, au fost traduse în româneºte doar douã scrierimai substanþiale (nu pun la socotealã nuveleleschematice tãlmãcite în anii 1950): Briefing for aDescent into Hell (splendid titlu!), în variantacarpato-danubianã O coborâre în infern (traducerede Virgiliu ªtefãnescu-Drãgãneºti, Univers,Bucureºti, 1986) ºi Povestiri africane (traducere deIrina Horea, Univers, Bucureºti, 1989). Sperãm cãnu vor întârzia prea mult promisele traduceri aleromanelor ei de vârf, precum The GoldenNotebook, The Good Terrorist, Memoirs of aSurvivor sau Love Again. ªi, desigur, vasta sagaepicã Children of Violence.

33



TRIBUNA • NR. 124 • 1-15 noiembrie 2007 33

editorial

Încã un premiu Nobel pentruliteratura britanicã

Virgil Stanciu

Doris Lessing

Ca alternativã la poeticile ”dictatoriale” alemomentului postdecembrist(postmodernism, fracturism), Adrian

Urmanov propunea cândva ”poemul utilitar”, încare gratuitatea, jocul, tehnica, structura, imaginea– toate sunt simple mijloace de punere înfuncþiune a unui mecanism: transmitereamesajului. Cu adevãrat nouã este însã aicideplasarea de accent asupra orizontului deaºteptare al instanþei lectoriale, care este în ultimãinstanþã cea care ”impune” algoritmii poetizãrii,de vreme ce poemul utilitar e construit pe bazaunui ”mecanism de detectare a suprafeþelor vii alesensibilitãþii receptorului” ºi urmãreºte ”activareaacestora în vederea conectãrii sale la realitateatextului poetic”. Avându-ºi principiul de bazã înaspiraþia cãtre o literaturã care ”nu mai aparþinepoetului”, ci ”aparþine receptorului”, utilitarismulimplicã astfel o esteticã a proximitãþii care reducepoezia la un act de comunicare, conferindu-i odimensiune discursiv-dialogicã. ªi chiar dacãastãzi (Sushi, Editura Brumar, 2007) Urmanov numai scrie poeme utilitare, poezia lui rãmânemarcatã de obsesia actului comunicativ, intrã încategoria dialogurilor virtuale ºi se naºte dininteracþiunea celor douã instanþe: cea scripturalãºi cea lectorialã: ”cu ce cuvinte sã vorbesc feþeitale/schilodite de urã sub/camera strâmtã în careeu/ºi tot ce am eu/ aºteptãm pe podea /ºi asta eatât de crunt deºi/nu pentru mine, iar pentrumine /ar fi atât de bine sã simt/ceva crunt, ca unmobil care sunã/în mijlocul unui vis în careplângi de/ceva frumos ceva cald ceva bun//cumsã adun feþele astea douã/în ceva oarecum alertcât de cât înspãimântãtor”. În raport cu maivechea utopie utililitaristã, strãbãtutã de la uncapãt la celãlalt de euforia comunicãrii cu unpartener mereu prezent, mereu disponibil, acumorizonturile poetizãrii se tulburã, dobândescfrisonãri anxioase, iar faptul de a comunicadevine problematic, cunoaºte rateuri ºidisfuncþionalitãþi, rãmâne mai mult aspiraþie decâtact efectiv: ”tu eºti cel care-ºi loveºte copilul/celcare acceptã cã unui bãtrân i-a venit/vremea/nucel – care nu ºtie ce sã spunã/nu cel pe care-l dorfãlcile dintr-o liniºte ca un /pumn în faþã/ãºtiasunt eu ãºtia sunt eu//eu rãmân cu jumãtate dininimã dincolo/de linia de siguranþã tu eºtisingurul aliat/ºi cea mai sfâºietoare durere”.Comunicarea este, ar trebui sã fie, în viziunea luiUrmanov, o acþiune investitã cu demnitateaactelor metafizice, de vreme ce rolul sãu esenþialrãmâne acela de a da naºtere ”lanþurilor umane”,de a regenera, în interiorul unei societãþi”atomizate”, legãturile afective dintre indivizi. Deaceea, nevoia obsesivã de a comunica este strânslegatã aici de un veritabil „complex caloric”(prezent ºi la alþi autori ai promoþiei 2000), deoroarea pe care o provoacã glacificarea afectelor,de unde se naºte utopia poemului ”cald”,conservând, în texturile sale, temperatura fibrelorvii: ”sunt handicapat dar/cald ºi/ºtiu sã oftez cusinceritate//sunt ridicol ºi asta/pentru cãnoaptea/m-aº rãsuci pe gambele tale/aº sta caniºte pantaloni cãzuþi/pe podea pe tãlpile tale/ºipentru cã eu/am 64 de oameni în agendã/ºifiecãruia/ îi pot da cãldurã/dar eu/nu pot suna penimeni/pentru cã eu sunt un calorifer/dareu//trãiesc sub copac/ºi aici e bine/teribil defrig/ºi teribil de liniºte/dar numai aici/e bine”.Cuvântul odatã rostit se rãceºte însã aproape

instantaneu, discursul lui Urmanov stã subameninþarea ”catastrofei entropice”, rãmâne (celpuþin pe jumãtate) un acte manque, lucru cu atâtmai terific cu cât, din perspectiva poetului,comunicarea joacã rolul unui ”confirmator”: exiºtidoar în mãsura în care comunici, iar infernul(poate ºi poezia) începe acolo unde înceteazãactul comunicativ: ”uite/de câteva luni nu vorbescaproape cu nimeni/viaþa mea este ca un tunelcare se umple de oameni/ºi se goleºte la fel deuºor nu înþeleg de ce//mã strãduiesc sã fiugeneros/mã strãduiesc sã nu urãsc penimeni/uneori chiar îmi iese/ alteori aº putea sãucid cel puþin jumãtate/din cei care îmi ies încale”. Acest infern poartã un nume precis: el senumeºte singurãtate, e ”o bomboanã de nervi” ºise insinueazã în fibrele sufleteºti odatã cu”pierderea vocii” ºi cu suspendarea dialoguluivirtual, care lasã loc analizelor introspective, curãceala lor ascuþitã de bisturiu: ”þi se pare sf cãmoartea/uneori e o chestie care protejeazãcum/deseori singurãtatea/e o bomboanã denervi/ceva la care sã rumegi pentru cã/ nu aivoce sã urli ºi chiar dacã ai avea-o/ºi chiar dacã aifi/în cea mai verde pãdure/teroarea cea mai crudãa minþii/ nu îþi permite sã urli”. Echivalentulfrigului din afarã este frigul interior, o anumitãinerþie a þesutului psihic, care provoacã abulia,blazarea, indiferenþa, uneori ura, nu poate fiînvinsã decât prin deschiderea cãtre celãlalt ºi se

instaureazã odatã cu colapsul disponibilitãþiipentru comunicare: ”dacã aº avea o armã/aºdeveni teroristul vostru numãrul unu/aº intra înistoriile voastre postmoderne/aº fi punctul deplecare al unei noi literaturi/al unei noicinematografii/dar aºa refuz sã vorbesc/suntobscen fãrã a face nimic concret/când mi se ceresã iubesc spun cã iubesc/deºi înãuntrul meu eîntuneric pânã la capãt//vorbesc/ despreDumnezeu cu aceleaºi cuvinte/cu care urãsc”.Deocamdatã, Adrian Urmanov nu zãboveºte însãprea mult în investigarea acestor limburiinterioare (unde se gãsesc totuºi caratele poeziei),întorcându-se la dialogurile lui virtuale ºiîncercând sã compenseze imperfecþiunileverbalitãþii printr-un limbaj gestual, prin”semiozele viscerale” invocate în volumul lui dedebut, Cãrnurile cannonice: ”vreau sã tac/nu maicred/în comunicarea/ vieþii/a disperãrii/cred întrup/ºi în milioanele de resorturi pe care le aremintea”. Aºa cum se poate constata lesne el scrieacum o poezie ”cu tezã” (inauguratã prin Poemulutilitar), dezvoltã un program, e preocupat poatemai mult de funcþia comunicativã a limbajuluipoetic decât de poezie. Nu mã îndoiesc cã esuficient de matur ca sã ºtie cã riscul pe care ºi l-aasumat este cãderea în didacticism …

44



44 TRIBUNA • NR. 124 • 1-15 noiembrie 2007

ªerban Axinte

Ar fi putut sã fiesau despre poezia lui Cãtãlin Anuþa

cvasicritice

Octavian Soviany

O bomboanã de nervi

varia libri

Despre opera lui Cãtãlin Anuþa nu putemvorbi decît pornind de la formula ar fiputut sã fie. ªi asta nu din cauzã ca

autorul nu ar fi scris suficient de mult în scurtasa viaþã. Citind numeroasele volume ce i-au fosttipãrite postmortem, avem sentimentul cã poetuls-a oprit înainte de a-ºi afla adevãratul drum,adevãrata poeticã. Majoritatea textelor sale indicão uriaºã disponibilitate de a jongla cu registrelelirice, de a se camufla în maniere scripticeconsacrate, chiar clasicizate, ºi asta nu pentru cãpragul imitaþiei nu ar fi fost depãºit, ci din cauzãcã scriitorul ia atitudine faþã de aceste modele.Intenþia revoluþionãrii limbajelor poetice cunoaºteîntotdeauna o etapã preliminarã, cea aconfruntãrii cu operele majore anterioare. CãtãlinAnuþa tocmai depãºise pragul absorpþiei esenþelorpoetice de împrumut ºi lãsa sã se întrevadãsemnele unei voci lirice autentice, personale. Însãnu a avut timp sã-ºi împlineascã opera.

Parcurgînd volumele Ars longa vita brasis,Robit eternitãþii, Invazia vidului, Fusese destul,Cu luntrea pe Styx, Pe valurile Purgatoriului,Sfinxul, nu putem sã rãmînem indiferenþi latensiunile lirice (uneori contradictorii) ce sedegajã prin texte. Cînd spun „contradictorii” mãrefer în primul rînd la modul în care o anumitãstare de spirit este comunicatã cititorului altfel, defiecare datã. Un sentiment sau un presentiment(cum e cel al morþii) beneficiazã de multiple

posibilitãþi de exteriorizare, fie prin delir aproapeoniric, fie prin constatãri reci, deloc patetice, aleunor semne prevestitoare, fie prin defulareincontrolabilã, urmare a neacceptãrii condiþiei încare se aflã. Marea obsesie a lui Cãtãlin Anuþaeste „vidul” din care s-a nãscut ºi spre care seîndreaptã fãrã întoarcere. Iatã o mostrã poeticã:„de voi fi murit, din creierul meu/ bolnav desfîrºit/ alegeþi un os alb/ ºi faceþi-mi o cruce/ maimicã decît a lui Brîncuºi/ ºi puneþi-mi-o pe cavouloriginal/ atît vã rog, sã nu fiu singur/ în vidulnupþial”(oprire din arat). În multe dintre textelesale, Cãtãlin Anuþa îºi transcrie scindarea.Poemele parcã se bifurcã ºi ele, fiecare parteurmãrind cîte o traiectorie a sinelui bicefal: „întreminele meu ºi sinele meu/ asemeni unei punþiprãvãlitã de apã/ îmi zac eu/ gîtul meu girafã/sfinþit de asfinþit/ atunci cînd ºerpii ºi vîrcolacii/refuzã sã moarã/ gîtul meu sfinþit de ghilotinamagnificã/ dintr-un grajd marinãresc” (Între).Distincþia dintre „mine” ºi „sine” suportãnumeroase interpretãri. Ne vom opri însã la aafirma cã primul termen personalizeazã universulmundan, iar al doilea sintetizeazã fiinþa la unnivel superior de spiritualizare. Viaþa e undeva lamijloc, viaþa e între. În absenþa uneia dintreaceste douã componente apare haosul identitar,apoi, neantul.

Cãtãlin Anuþa a scris puþine poeme cu tentãsocialã. Totuºi, nu trebuie neglijat nici acest plan.

55



55TRIBUNA • NR. 124 • 1-15 noiembrie 2007

Graþian Cormoº

Diaconul poliþist ºi „românii strãzii”

Pînã la urmã, ele reprezintã încã o mascã adefulãrii. Un semn mai slobod e titlul textului cepune cel mai bine în luminã acestã laturãfrecventatã mai rar. De remarcat e faptul cã acesttitlu nu trimite la conþinutul propriu-zis alpoeziei, una de mare întindere, ci la felul în careeste ea scrisã, mult mai liber, în absenþa reperelorretorice restrictive: „ªi la moarte recunoscãtoritrebuie sã fim/ pentru viaþa dusã cu surprize, cuaplomb ºi chin/ Dar ce surprizã ne mai lasãaceºti þînþari politici?/ O nouã crizã de pîine ºide apã avem sã simþim/ Unde ne e libertatea lacare natura ne condamnã?”.

Obsesia autodefinirii ºi dorinþa de a oferi cîtmai multe rãspunsuri la întrebarea ce estepoezia? îl însoþesc pe Cãtãlin Anuþa pe drumulgãsirii propriului topos, locul unde cãrãrile parmai puþin bãtãtorite. Iatã cîteva exemple, pentrumai multã claritate: „versul s-a rupt ºi/ a cãzutdin el un trup Poetul se lasã supus/ de himerã,/omul a plîns, omul a spus/ pînã ºi sfîrºitul s-asfîrºit!/ Nici nu mai ºtiu unde sînt/ ºi tot nu e deajuns/ în ce erã ºi/ nu e uºor sã munceºti/ argatla cuvînt.” (Epilog la ficþiune); „eu sînt diavolulstrîmb care/ te cuvîntã/ te recuvîntã/ tenecuvîntã” (Eu sînt ...); „Sînt un corsar entuziast/pe o barcã fãrã vîsle” (Sînt un corsar); „Sting cuceea ce sînt/ haosul undelor din pumnul lui/Robespiere/ murind” ºi „Logica poeziei este/ de aatinge/ sîmburele sufletesc/ al raþiunii” (Arspoetica). Autoscopia presupune la Cãtãlin Anuþainteriorizarea lumii exterioare. Fireºte, nu devineunic prin asta, dar atitudinea faþã de acestimplant de realitate în lumea ficþiunii îlindividualizeazã cumva. Majoritatea poemelorsale, atît cele ce-i trãdeazã lecturile, cît ºi cele încare autorul pare cã se plaseazã singur într-unspaþiu ce-ºi refuzã vecinãtãþile, aparþin unuicreator neîmpãcat cu starea de „dat” a unorlucruri. Orice situaþie existenþialã devinecontrariul, negaþia ei, prin numire poeticã.Scriitorul îºi dã seama cã dupã ce transcrie pehîrtie ceva din lume, acel ceva dispare, seneantizeazã: timpul m-a pãrãsit ºi el ºi/ nu maieste ceea ce, de obicei,/ este/ dar sînt trist,deoarece/ ºi corpul meu lipseºte,/ mã mir deºi ºiuimirea/ a dispãrut ºi cuvintele/ s-au dus ºi/ mãmir cum de mã înþelegi/ deºi nici înþelegerea numai e./ ªi nici barem tu nu eºti/ ºi nu mi-ai lãsatnimic/ atunci, demult, cînd ai plecat”(Invaziavidului).

Volumele pe care Cãtãlin Anuþa nu a apucatsã ºi le vadã tipãrite mãrturisesc talentul unuiscriitor ce ar fi putut sã conteze cu adevãrat înliteratura românã dacã ar fi avut el însuºiposibilitatea de a-ºi edita textele. Multe dintrenaivitãþile „anilor de ucenicie” ar fi dispãrut, cusiguranþã. Pentru o restituire realã a poetuluiCãtãlin Anuþa, cred cã ar trebui procedat altfeldecît se obiºnuieºte. Nu publicînd integral tot cea scris îi facem un serviciu scriitorului dispãrut, cilãsînd cititorilor sã vadã doar acele texte, multede altfel, care trec cu brio un examen criticintransigent. Oare Nichita Stãnescu ar fi vrut sã-ºivadã tipãrite Tînjirile cãtre firesc sau, chiar,Argoticele?

Familia poetului ºi-a fãcut datoria, punînd ladispoziþie (nu fãrã mari dificultãþi) materialulbrut. Urmeazã ca specialiºtii sã citeascã ºi sãdiscearnã.

Claudia CîrligLecþia de românã. Ce a gãsit englezul la BucureºtiBucureºti, Editura Compania, 2007

Apãrutã într-o colecþie contemporanã demare succes, „document.ro”, carteaClaudiei Cîrlig intrã indiscutabil în

categoria reportajului autentic, onest de care aveanevoie o culturã ca a noastrã, suprasaturatã demonografii sterile ºi compilaþii terifiante.

Deºi pleacã de la experienþa autoarei caprofesor de limba românã pentru englezul IanTiling, sosit la Bucureºti în scopuri umanitare,cartea-reportaj împãrtãºeºte de fapt cititoruluiceva din consternarea occidentalului pus faþã înfaþã cu realitãþile curente ale „spaþiului mioritic”:corupþie, mizerie, foame, dezumanizare. „Lecþiade românã” reconstituie în mare traseuldiaconului poliþist britanic Ian Tiling – al cãruimariaj se destramã cu totul dupã moartea fiuluisãu John, ucis într-un accident de motoretã – careîºi gãseºte o ocupaþie compensatorie în înfiinþareaunui azil de noapte pentru oamenii strãzii dintr-oþarã care aparþine – chiar dacã nu ºi geopolitic –unei Lumi a Treia a descompunerii morale: eternaºi fascinanta Românie.

Întâlnirea cu mentalitãþile ºi remanenþeleblocului socialist este subliniatã paginã de paginãcu mult umor, cum se vede din exemplulvameºilor mituiþi cu câteva pliculeþe de supãinstant. Cadrul întâmplãrilor este foarte savurospentru cã acþiunea umanitarã organizatã de IanTiling debuteazã imediat dupã revoluþia dindecembrie ’89, în acel marasm atitudinal, cândpentru românaºi “punga de plastic devenise, defapt, un simbol social! Dacã aveai o pungã cuKent, de exemplu, erai tare! Ãsta era numãrulunu al pungilor de plastic ºi, totodatã, purtãtorulei se afla în vârful ierarhiei sociale” (p. 17).

Ian Tiling asistã la „banalitatea rãului” –formulã impecabilã pentru a surprinde ºi în acestcaz imaginea României – fiind obligat sã suporteaccesele de autoritate ale birocraþiei corupte, aledirectoarei de orfelinat sau ale unor politicieni-dumnezei. În opoziþie cu aceºtia, copiiiabandonaþi, gãzduiþi la orfelinatul-lagãr deexterminare de la Plãtãreºti sau homeleºii cu careenglezul vine în contact par de zece ori maiumani.

Strãdaniile de peste un deceniu ale echipei devoluntari conduse de Ian Tiling culmineazã cuînfiinþarea primului azil de noapte din Bucureºti,„Casa Ioana”, într-o primã fazã vandalizat delocalnici, iar, ulterior, sprijinit de PrimãriaCapitalei ºi vizitat de prinþul Charles al Angliei,care îl ºi decoreazã pe concetãþeanul sãu.

Ineditul volumului, care îi dã ºi unincontestabil plus valoric, înregistrându-l încategoria carte-document, þine în mare parte ºi deinserarea ingenioasã pe alocuri a unor decupajedin ziarele române ºi britanice, care dubleazãprintr-un exces de autenticitate demersul iniþiatical fostului poliþist ºi diacon Ian Tiling de laformalismul responsabilitãþilor impuse desocietate la dezvoltarea actului social de duratã.În aceastã limpezire metamorfoticã a apelor salesufleteºti, trebuie cãutat ºi rãspunsul la întrebãrileprofesoarei de românã: „De ce ar rãmâne unenglez în România – un englez care nu are oslujbã bine plãtitã la vreo multinaþionalã, citrãieºte modest într-un apartament cu douãcamere de lângã Piaþa Iancului ºi merge la biroucu tramvaiul? Ce-l face sã stea în þara asta dincare atât de mulþi ºi-au dorit sã plece?”

Tudor Ionescu

66




Alãturi de Lucian Raicu (prieten apropiat,într-o perioadã), Valeriu Cristea este criticulcare s-a implicat cel mai mult, afectiv mai

ales (altfel nici nu se prea poate), în critica pecare a scris-o. Pentru el literatura nu reprezenta opasiune exercitatã în timpul liber ºi nici o simplãmeserie, ci un fel de modus vivendi. Citindu-i, depildã, Dicþionarul personajelor lui Dostoievski, îþidai seama cã e mai multã viaþã acolo decâtoriunde altundeva, cã omenescul se lasã cunoscutprin intermediul unor astfel de forãri abisale,prilejuite de întâlnirea cu opera unui mare scriitor.Scoþând din joc convenþia ficþionalã, ValeriuCristea a imprimat adesea paginilor sale de criticão alurã confesivã, cãci cãrþile sale nu teorii ºiipoteze imbatabile pun la cale, ci povesteasubiectivã a unor lecturi personale. La rece,autorul Spaþiului literaturii nu a putut sã scrieniciodatã. Prin urmare, citindu-i memorialistica-mozaic, adunatã în douã volume (Dupã-amiazade sâmbãtã ºi Bagaje pentru paradis), ai impresiaunei tonalitãþi familiare, care e, de fapt, aceeaparticipativã cu care criticul ne obiºnuise. Dealtfel, se va vedea, dincolo de emoþiile ºisensibilitatea excesivã, stârnite de evenimenteledin viaþa personalã, contactul cu cele câteva cãrþiesenþiale i-a prilejuit lui Valeriu Cristea adevãrateleîmpliniri, marile examene ale conºtiinþei.

Mã voi opri cu precãdere asupra ultimeiapariþii din seria autobiograficã, recent reeditatã laCartea Româneascã. Nu o succesiune seacã afaptelor impune ordinea notaþiilor, ci un pactimplicit pe care scriitorul îl face cu memoria sa.ªi totuºi, dezordinea, aleatoriul fragmentelor nureprezintã decât o superficialã impresie, cãci elimpede cã faptele, atâtea câte sunt, suportã oorganizare afectivã, ceea ce echivaleazã cu oierarhizare sentimentalã a lor.

Evident, cum îl ºtiam pe Valeriu Cristeaapolinic, cu rare, dar decise scãpãrãri polemicepãtimaºe, suntem plãcut surprinºi sã îl vedemtuºat de amintirea unei coapse care, se vede, l-amarcat la vârsta pubertãþii. Are chiar ºi regrete,regizate cu umor subþire, dar nevãduvite de oumbrã cuviincioasã de melancolie autenticã („O,de i-ar fi trecut prin cap sã mã seducã...”). Unapeste alta, se contureazã profilul unui „Priap dincale afarã de timid”, care, în pofida pornirilor debãrbãtuº neºtiutor, este extrem de candid, purchiar. Dar parcã adevãratul extaz din adolescenþãeste tot cel livresc, care îi ascute în mai maremãsurã simþurile ºi care îl transformã: existã, lajuneþe, o intensitate a trãirii pe care maturul opierde, mai ales atunci când devine cititorprofesionist. La fel ca ºi viaþa sexualã, cea decititor procurã plãceri de neuitat atunci cândîncepãtorul descoperã realitatea ºi îi prinde gustul.Dupã aceea totul se transformã în gimnasticã deîntreþinere (a minþii). Sper sã nu prilejuiesczâmbete amuzate dacã susþin cã, la vârstaadolescenþei, aceste experienþe de lecturã au omai mare capacitate de a te modela decâtnorocoasele accidente erotice, pe care oricum nueºti în stare sã le gestionezi cum trebuie. Iatã ºiconfirmarea lui Valeriu Cristea: „Vorbesc, aºadar,în cunoºtinþã de cauzã, afirmând cã acea ziiluminatã de lecturã constituie una din cele maifericite amintiri ale mele. E foarte important ca însufletul fiecãrui om sã existe un asemenea stoc delecturi veºnic hrãnitoare”. Atenþie, nu e vorba decartea în sine, ci de impactul emotiv pe carelectura sa l-a avut asupra adolescentului. Totul seasociazã cu o stare pe care maturul o simtepierdutã pentru totdeauna.

Altfel, nu neapãrat evenimentele propriu-zisesunt cele care incitã, cãci ele nu sunt ieºite dincomun (nici demascarea din timpul facultãþii, carea atras exmatricularea studentului Cristea, nicimicile scene de boemã literarã), ci ecoul pe caretoate acestea îl au în conºtiinþa memorialistului.Valeriu Cristea era, se vede limpede din aceastãcarte, un om extrem de conºtiincios, de corect, demoral. ªi, prin urmare, era ºi un ins exigent cusine însuºi. Tocmai aceastã exigenþã îi impune ospovedanie fãrã rest. Unele amintiri aproape cãºocheazã prin francheþe. Iatã, de pildã, cumîncepe evocarea momentului aflãrii veºtii morþiilui Tudor Vianu: „Eram foarte beat când am aflatcã a murit Tudor Vianu”. ªi iatã cum se încheie,într-o notã de vinovãþie care reiese dintr-un fel denepotrivire a stãrii emulului într-un moment atâtde grav: „Am izbucnit în plâns ºi am þinut-o aºa obunã bucatã de vreme, în ciuda faptului cã ceilalþiîncearcã sã mã liniºteascã. Un plâns exagerat, deom beat, desigur. ªi totuºi lacrimile pe care le-amvãrsat atunci, în acea dubã ce gonea spreBucureºti, pe un întuneric fulgerat din când încând de luminile de pe ºosea, erau sincere. TudorVianu a fost omul, din literatura românã, la caream þinut cel mai mult”. De ce nu ocoleºtememoria astfel de amãnunte stingheritoare? De cee nevoie de o astfel de exigenþã în reconstituireascrupuloasã a faptelor? Simplu: din teama de anu le falsifica, ceea ce, în concepþia autorului, arfi imoral. Deºi îºi îndreaptã privirea asupra unei

epoci tulburi, cea mai mare asprime el ºi-oimpune sieºi. Pe ceilalþi este oricând dispus sã îiierte, sã îi pãsuiascã, pe sine niciodatã.

Dar aspectul care impresioneazã cel mai multîn viaþa acestui om este profunda, inenarabila saiubire faþã de soþia Doina. Aproape cã m-a fãcutsã mã gândesc la Philemon ºi Baucis, dar totul ardeveni convenþional dacã aº susþine în continuarecomparaþia. Dramele care le-au fost date i-auîntãrit, iar autorul ia totul ca pe un preþ pe careau trebuit sã îl plãteascã, pentru cã, se ºtie, atâtafericire nu e permisã muritorilor. Poate cã,vulgarizatã de mine, povestea sunã pompos, darea nu e deloc aºa; dimpotrivã, o neºtirbitãdecenþã rãmâne regula confesiunii, pigmentatãbenefic de un patos asumat ca atare, dar deloctrucat: „Regret cã nu avem copii? Fireºte. Darparcã nu atât de mult. Poate pentru cã am înþelescã nu poþi avea totul. Dumnezeu ne-a dat atâtafericire în cãsnicie, încât ºi-o fio zis: e prea destulpentru ei. De copii e nevoie în cãsniciilenefericite”. Valeriu Cristea era o persoanã profundreligioasã. De aceea a reuºit sã ia tot ce i s-a datcum grano salis, ºtiind cã înþelept e sã nu teîmpotriveºti evidenþelor destinului, ci sã le accepþicu stoicism. Cã valoarea unui om este, ca laDostoievski, direct proporþionalã cu puterea de asuferi. Mai mult decât atât, tot de la marele rus,scriitorul de cãpãtâi, învãþase cã abia suferinþapurificã, cã tot ea poate mântui.

Unele fragmente devin aproape insuportabileprin dramatismul lor ºi de bunã seamã cã ele aujucat rolul unei supape psihice. ªi aici totexperienþa adunatã din cãrþile lui Dostoievski îi dãputerea de a privi adevãrul nud, brutal, în faþã:„Copilul nãscut mort era bãiat, avea un piciormai scurt ºi – Doina însãºi mi-a spus (cu ce ochiîndoliaþi de mamã l-o fi privit din iadulsuferinþelor sale zadarnice?) – semãna cu mine.De vãzut nu l-am vãzut: nici eu nu am cerut, nicicei de la spital nu mi-au propus sã mi-l arate.Preocupat de starea Doinei, m-am gândit preapuþin la el. De fapt, aproape deloc. A rãmaspentru mine aproape o abstracþiune. Cât depuþinã milã am cheltuit pentru propriul meucopil, pentru singurul meu fiu, nãscut mort. Osingurã datã, la mult timp dupã aceea, am fostzguduit de o violentã crizã de vinovãþie, am

puls

Bogdan Creþu

Valeriu Cristea: exigenþa memoriei

Adelina Câmpean

simþit o insuportabilã remuºcare, o stare vecinãcu teroarea, de parcã eu însumi l-aº fi ucis, ceeace într-un fel putea fi adevãrat. Era târziu, neculcasem deja ºi nu ºtiu cum am început sãvorbim – ca niciodatã – despre el. Fãrã sã-ºi deaseama (nu de plagiat îi ardea ei în acele clipe, nude dorinþa de a fi livrescã putea fi bãnuitã),Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorulFraþilor Karamazov are un asemenea pasajundeva, poate chiar în Fraþii Karamazov),unghiile micuþe ale copilaºului nostru uitat,perfect desenate, formate. ªi atunci l-am vãzut(abstracþiunea se transformase brusc într-oimagine de o insuportabilã concreteþe), ºivãzându-l m-a cuprins o milã infinitã faþã desoarta acestei fiinþe fãrã noroc, care n-a izbutit sãînghitã nici mãcar o gurã de aer, care n-a avutrãgazul sã cunoascã afecþiunea nimãnui, în afaramamei sale în delir”. Transcriu cam mult, dar nuam de ales, citatul nu se lasã trunchiat. Autorulpricepe cã ºi aceastã dramã face parte dinfericirea domesticã ce li s-a îngãduit. Închei acestparagraf tot cu un citat, care dã mãsura uneiiubiri exemplare, cum nici literatura nu a avutputerea sã imagineze prea multe. Este, de fapt,un fel de testament al scriitorului, o perfectãmostrã de altruism pe care abia iubirea maturã,încercatã îl poate duce la ultimele sale consecinþe:„Misiunea mea pe pãmânt: s-o apãr pe Doina detoate relele, sã fiu scutul existenþei ei. Doinatrebuie sã trãiascã mult, mult de tot: ºi pentrumama ei, ºi pentru fratele ei. Câte restanþe deviaþã... Aº vrea sã trãiascã atât de mult încât ea,care mã iubeºte aºa cum puþini oameni sunt înstare sã iubeascã ºi care va suferi enorm când voimuri, sã-ºi aminteascã de mine, cândva, cu unsurâs împãcat”.

Am spune cã e purã literaturã. Da, eadevãratã literaturã, dacã înþelegem sã nu aºezãmnicio graniþã între ea ºi viaþã. Pentru ValeriuCristea, literatura era o chestiune de viaþã (ºi demoarte). Din cãrþi ºi-a extras un cod moral de lacare a încercat sã nu abdice, din cãrþi a învãþat cãºi suferinþa este un garant al fericirii.

Om de stânga, cum deschis se definea,Valeriu Cristea s-a trezit, dupã 1989, într-o lumeprea brutalã, lipsitã de înþelegere. De aceea,probabil, a cheltuit prea multã patimã, ºi-aantrenat o suspiciune care l-a mãcinat, a vãzutduºmani peste tot, dar a avut ºi largheþea de agãsi prea facile justificãri compromisurilor dintimpul comunismului. Tocmai el, care s-a ferit,demn, de orice compromis.

Dar asta e o altã poveste, atât de tristã, încâtscriitorul meritã absolvit. ªi-a plãtit, la urmaurmelor, cu vârf ºi îndesat, orice greºealã.

Alãturi de Dicþionarul personajelor luiDostoievski ºi de Spaþiul în literaturã, memoriilelui Valeriu Cristea reprezintã un document alunei existenþe trãite cu exigenþã: eleimpresioneazã prin autenticitatea netrucatã, prindisponibilitatea de a privi, cu destulã cruzime, însine însuºi. Pentru cã atât iadul personal, cât ºiparadisul acolo sunt de gãsit. Pentru cel dinurmã, se pare, Valeriu Cristea îºi fãcuse bagajele.Avea speranþa cã, poate tocmai datoritãdramaticei sale mãrturii, îºi câºtigase biletul deintrare.

77




Paginile teoretice ale lui Gheorghe Crãciunreflectã polaritatea structuralã a poeticiioptzeciste ºi, prin extrapolare, a celei

postmoderniste. Reflectã, mai exact, aporiafundamentalã ce caracterizeazã „terenul denisipuri miºcãtoare”, cum sunã dedicaþia aºternutãpe o didacticã Introducere îîn tteoria lliteraturii(1997), anume opþiunea programaticã pentru„autenticitatea actelor intelectuale ºiprocesualitatea existenþei” (afirmatã în Competiþiacontinuã, 1994) ºi, pe de altã parte, încredereadeplinã în statutul eminamente cultural al textuluice ritmeazã, uneori cu ezitãri de-a dreptuldramatice, un demers cu punctul de plecare într-un radical totuºi unic – a u t e n t i c i t a t e a.Într-o intervenþie publicatã în 1982, autenticitatea„ca metodã de lucru” este vãzutã mai mult liniar,drept „reflexul scris al unei totale angajãri întrãire, în gândire, în culturã ºi în politicã”. (Cugarda ddeschisã, 1997, p. 33). De aici, fãrãîndoialã, pledoaria pentru tranzitivitatea poeziei(în Aisbergul ppoeziei mmoderne, 2002), pornind ºide la amendarea lui Tudor Vianu (din Dublaintenþie aa llimbajului ººi pproblema sstilului, 1940),precum ºi – în calitate de „victimã a unuicomplex de clasicitate” – recunoaºterea faptului cãpaginile rebreniene din Ion „sunt exemplarepentru ideea de narativitate sieºi suficientã” (învolumul colectiv Liviu RRebreanu ddupã uun vveac,Dacia, 1995, p. 479). Simultaneizarea celor douãperspective, respectiv scurtcircuitarea acestorapânã la tensiunea de arc voltaic e regãsibilã încreaþia de prozã vertebrând în acelaºi timp otheoria ce dubleazã (id est: argumenteazã) oficþionalitate ce îºi exhibã, alãturi de iluziarealului, ºi modul sãu de producere. De la Acteoficiale, CCopii llegalizate (1982) pânã la Puparussa (2004), proza (auto)reflexivã a lui GheorgheCrãciun pariazã pe rezolvarea aporiei enunþatãmai sus, aceasta fiind, - nu doar experimental! –alcãtuitã din sugestive „variaþiuni pe o temã încontraluminã”. Observaþia, uºor dezabuzatã, cã „afi autentic înseamnã a fi autorul textului tãu sau,mai precis, a ºti cã eºti ºi nu eºti autorul a ceeace scrii” (Cu ggarda ddeschisã, ed. cit., p. 203) sedesprinde firesc din absenþa oricãrei vanitãþi ainvenþiei în absolut. Or, în acest context, apariþia -resimþitã ca providenþialã! – a unui m o d e l înpersoana ºi opera lui Radu Petrescu decide în faptconjugarea în aceeaºi paginã , a lui „a scrie” cu „afi scris”. Volumul Doi îîntr-oo ccarte. FFragmente ccuRadu PPetrescu ºi MMircea NNedelciu (2003) are, nuîntâmplãtor, structura dipticului, autorulextrãgând, dintru început, aceeaºi polaritateesenþialã. Dacã, bunãoarã, la prietenul MirceaNedelciu „e vizibil interesul pentru procedeele debas étage ºi pentru înregistrarea nudã a faptelor”,pentru autorul Ocheanului îîntors importantãrãmâne „revelarea capacitãþilor limbajului de apune lumea într-o formã interpretabilã”. Amândoise situeazã însã în spaþiul privilegiat al privirii, alvizualitãþii (cinematograful pentru Nedelciu,pictura pentru Radu Petrescu) ºi, de aici,chestiunea spinoasã a r e p r e z e n t ã r i i pecare Gheorghe Crãciun o soluþioneazã intuitiv,ajutat fiind de practica prozatorului, elnecunoscând noua lecturã a mimesis – ului caautospecularitate (Cristian Moraru). Iatã,

„domeniul scrisului literar se compune din texteîn care reprezentarea lumii omului ºi araporturilor cu lumea este esenþialã. Literaturaeste însã ºi o reprezentare de sine.” º.a. Înpraxisul literar performanþa de neegalat, considerãdiscipolul, îi aparþine lui Radu Petrescu care„urmãreºte sã sintetizeze într-un nou tip descriiturã poetica registrelor simultane (cubackground-ul ei mitologic ºi simbolic) ºiideologia autenticitãþii în cheie realistã”. Maisimplu spus, el „trebuie sã facã joncþiunea întrelinia livrescã, ludicã ºi intelectualistã a prozeinoastre ºi cea autenticistã, empiricã, obsedatã detrãirea în imediat”. Ambele dimensiunifocalizeazã într-un singur punct - t r a g i c u l –regândit, la Radu Petrescu, în enigmaticul eseuMeteorologia llecturii (1982) – din unghi prinexcelenþã literar, în vreme ce, pentru autorulParalelelor iinegale, conceptul re-dobândeºteîncãrcãturã ontologicã. Tragicul provine din„conºtiinþa imposibilitãþii de a depãºi ecuaþialiterarã a «producerii» unei cãrþi, care opereazãatât asupra celui care scrie (autorul), cât ºi asupracelui care este scris (personajul)”. Iatã de ce,aprofundând meditaþia maestrului, se produce oinversiune în sensul cã existenþa se preface într-unsimulacru al textului („cartea scrisã se mutã înabisul cãrþii lumii”), iar acesta nu va fi decât olungã parafrazã a unei situaþii mitice exemplare.Tragicul ca ºi categorie fundamentalã în aceastãgramaticã este, cred, punctul nodal în care se„conjugã”, în care se întâlnesc (= scurtcircuiteazã)teoreticul cu ficþionalul. Capitolul iterativ Notaauctoris din Pupa RRussa preparã dispariþiapersonajului central (Leontina) de cãtre autorul înipostazã de destin: „ºi capul ei cel frumos depãpuºã ruseascã se sparse în mii de þãndãri, înmii de senzaþii ºi de idei ºi cele 143.990 decuvinte ale acestei cãrþi se împrãºtiarã pesuprafaþa lucrurilor din jur ca resturile unui creierexplodat”. Textul se naºte din alt text, parafrazãinfinitã ºi conºtiinþã a faptului cã nici autorul ºi,desigur, nici cititorul nu sunt inocenþi, cã nu maisubscriu la originalitatea genuinã - idee întreþinutãde epocile culturale anterioare.

„A te situa simultan întreexistenþã ºi culturã...”

Mircea Muthu

evocare

Gheorghe Crãciun

88




1. Suveranitate ºi stare de excepþie. În primafrazã a Teologiei politice („E suveran cel ce decidestarea excepþionalã”), Carl Schmitt atribuiesuveranitatea unei persoane: personalizare ce nutrebuie sã oculteze problema esenþialã a articulãriisuveranitãþii cu starea de excepþie. Altfel spus,proclamarea stãrii de excepþie (definitã uneori castare de asediu sau stare de urgenþã) þine oare dedreptul constituþional al statului la propria-iapãrare prin gestionarea crizelor de orice naturãgraþie restaurãrii unei plenitudini originare aputerii în scopul de a readuce în cetate ordinea ºisecuritatea? Nu cumva suspendarea dreptului,extinderea puterilor executivului ºi abolirealibertãþilor individuale creeazã un vid juridic încare toate determinãrile sînt „dezactivate”, sau un„spaþiu al anomiei” în care miza e forþa legii fãrãlege? (1)

Vom remarca chiar de la început cã starea deexcepþie, cãreia unele legislaþii îi opun dreptul larezistenþã (ce apare deja în articolul II alDeclaraþiei drepturilor omului ºi cetãþeanului din26 august 1789 ºi care e redefinit în Constituþiafrancezã din 1793 ca drept la insurecþie), nu areca origine tradiþia „absolutistã” sau dictaturile,fiind dimpotrivã o creaþie a tradiþiei democratico-revoluþionare. În 8 iulie 1791, un decret alAdunãrii constituante franceze distingea starea depace, de rãzboi ºi de asediu, ultima fiind definitãca ºi comandament militar exercitat asupracivililor în oraºele fortificate ºi în porturilemilitare, în caz de rãzboi. Eliberîndu-se treptat derealitatea rãzboiului, starea de asediu sepolitizeazã, devenind „fictivã” – de exemplu îndecretul napoleonian din 1811, care prevede, înoraºe, patrulãri ºi controale poliþieneºti, chiar ºi înabsenþa unei ameninþãri militare directe. De laPrimul Rãzboi Mondial pînã în 1948, Europa atrãit în stare de asediu aproape permanentã, subpresiunea urgenþei economice, financiare saumilitare.

Starea de excepþie nu e nici consecinþa vreunei„necesitãþi” politice ºi nici un instrument dedominare dictatorialã. Dacã în secolul al XVI-leaBodin arãta, printr-o antifrazã, cã necesitatea îldezleagã pe suveran de promisiunile fãcutesupuºilor, Schmitt, care evolueazã ºi el într-o zonãde incertitudine legalã, în care statul se opunedreptului, refuzã necesitatea istoricã sau politicã,fãcînd din ea consecinþa unei evaluãri subiective afaptelor: „[…] e imposibil sã stabilim momentul încare ne gãsim în faþa unui caz de necesitate” (2).Pusã în relaþie cu problema lacunelor dreptului(pe care judecãtorul e pus în situaþia de a leelimina prin actul de judecare, avînd în vedere cã,dacã legea poate fi lacunarã dreptul nu eniciodatã astfel), starea de excepþie îºi aratãspecificul: ca suspendare a sistemului juridic înîntregul lui, în scopul de a-i garanta existenþa, eaapare ca „deschiderea unei lacune fictive însistem” (3), a cãrei destinaþie e salvgardareaacestuia ºi asigurarea aplicabilitãþii normei. Dacãstatul subzistã acolo unde dreptul se retrage (4),lacunele juridice, prag instabil spre care justiþia ºiviolenþa converg schimbîndu-ºi semnele,deseneazã o „fracturã a dreptului” prin careaplicarea normei e suspendatã, fãrã însã ca legeasã fie abolitã.

Dictatura lui Schmitt, publicatã în 1921,precedã Teologia politicã, apãrutã în 1922. De la

prima la cea de a doua, reflecþia autorului sedeplaseazã de la starea de asediu la starea deexcepþie, iar în sînul ultimei de la starea deexcepþie la suveranitate. Instituitã prin referire lao ordine juridicã realã (ca la Roma, undeimperium-ul era încredinþat dictatorului învirtutea unei legi care crea o nouã magistraturã),dictatura schmittianã devine originea stãrii deexcepþie ca plenitudine a puterii (plenitudopotestatis). Într-adevãr, „dictatura de comisar”,care opune dreptul realizãrii dreptului, nususpendã decît aplicarea constituþiei, ce rãmîne învigoare; astfel, ea creeazã condiþiile aplicãriiulterioare a dreptului. „Dictatura suveranã”,dimpotrivã, pregãteºte terenul pentru impunereaunei noi constituþii, avînd ca dispozitiv centralopoziþia dintre puterea constituantã ºi putereaconstituitã. Juridic „informã”, prima e, totuºi, un„minim de constituþie”, ce garanteazã înscriereaexcepþionalitãþii pe care o reprezintã proclamareaunei noi constituþii în ordinea juridicã care oprecedã (5). Eruperea contingentã a unei noiordini constituþionale ne aminteºte neaplicarealegii în situaþie de transgresiune prealabilã,necunoscutã judecãtorului, descrisã într-un text allui Graþian. Dacã un ins nedemn de a fi unsepiscop a fost deja consacrat, va rãmîne episcop,declarã canonistul, ca ºi cum înãlþarea lui laepiscopat ar fi fost legitimã. Întemeind validitateape facticitate, legislatorul încearcã sã deschidãdreptul spre exterioritatea extrajuridicã evitîndastfel închiderea tautologicã a sistemului.

Ispitiþi de cliºee ºi de conformism, o serie deanaliºti opun, nu tocmai convingãtor, democraþiaºi dictatura: opoziþie înºelãtoare, dacã avem învedere faptul cã democraþia e o formã deguvernare (puterea poporului, exercitatã de toþi,contrar monarhiei, puterea unui singur individ ºiaristocraþiei, puterea celor mai buni), în vreme cedictatura, cum am vãzut mai sus, e crearea uneimagistraturi provizorii, în împrejurãri istoricedificile – cel mai adesea presiunea militarã ce vinedin exterior. Pe de altã parte, dacã Hitler,Mussolini, Franco, Stalin, Ceauºescu sau Pinochet

sînt prezentaþi ca „dictatori”, avem de-a face cu ofigurã de retoricã, ºi nu cu cazuri de însuºireilegalã a puterii. Mussolini a fost investit ca ºef alguvernului de cãtre regele Italiei, perfect legal, iarHitler a fost numit cancelar al Reich-ului de unpreºedinte legitim, Hindenburg. Ingeniozitatea lora constat în faptul cã au pus în funcþiune oparadigmã de guvernare sui generis, definitã subtilca „stat dual”: pãstrînd constituþiile în vigoare ºiînscriindu-ºi astfel guvernarea în continuitateaputerii legitime, ei au creat structuri însoþitoareparalele, greu de formalizat juridic, ce ausubzistat alãturi de instituþiile legale graþie stãriide excepþie devenitã regulã, în interiorul ordiniiconstituþionale. În umbra vechilor „dictaturi” seprofileazã excepþia generalizatã. Sub formeanodine sau blînde, ea cunoaºte în zilele noastreo desfãºurare planetarã, sub chipul violenþelorguvernamentale.

Interesul scrierilor lui Schmitt stã în faptul cãau desenat, prin mecanismul dictatorial,articularea paradoxalã a excepþiei ºi a dreptului,fãcînd din prima, într-un al doilea timp ilustrat deTeologia politicã, principiul suveranitãþii. Definitîn fiinþa lui prin excepþia care-l instaureazã ºi-linstituie ca atare, suveranul, ale cãrui fapte ºiatitudini derivã din excepþia pe care el oproclamã, e figura emblematicã a lui homo sacer(„omul sacru”, în terminologia lui GiorgioAgamben): obiect topologic, fãrã loc, ancoratjuridic ºi totodatã aºezat în afara ordinii juridicecãreia îi aparþine, el e situat pe un „prag deindecidabilitate” între lege ºi anomie, drept ºiviaþã. Concept-limitã ºi purtãtor al uneidimensiuni juridico-politice originare, omul sacrual lui Agamben e „cifrul caracterului absolut ºisuprauman al suveranitãþii” (6). În suveranulsacru, supravieþuirea e incompatibilã cu viaþa, învreme ce „biopolitica” (ansamblul hotãrîrilorasupra vieþii) e solidarã cu „tanatopolitica” (7):statul nu supravieþuieºte decît devorîndu-ºicetãþenii, pe care îi „ocroteºte”. Nou Saturn cutrãsãturi de „sbir” sau de „cãlãu” (8), el sehrãneºte cu viaþa lor ºi nu subzistã, ca suveran,decît încorporînd substanþa umanã – proces deincludere care e, în acelaºi timp, unul deexcludere topologicã, ºi pe care Schmitt îlnumeºte „drept de autoconservare” (9). În acestsens, vechea formulã din ritualul funerar al regilor

incidenþe

Horia Lazãr

Suveranul ºi lagãrul (I)

Adelina Câmpean

99




Franþei, „moartea intrã în omul viu” trebuieînþeleasã fãrã ambivalenþã, literal.

2. Geneza suveranitãþii ca producere de „viaþãnudã”. În lucrarea sa asupra stãrii de excepþie,Agamben semnaleazã filiaþia îndepãrtatã aacesteia: justitium-ul roman, proclamat ca urmarea unui tumultus – stare de dezordine ºi de agitaþieinternã ce poate însoþi un rãzboi purtat în afaragraniþelor sau ce poate fi consecinþa uneiinsurecþii ori a unui rãzboi civil. Tumultus poatefi apropiat de cuvîntul tumor (umflare,fermentare), ce rezumã magna trepidatio produsãla Roma de noutãþile rele legate de rãzboi (deexemplu o înfrîngere). Raportul dintre bellum ºitumultus e similar cu acela dintre rãzboi sau starede asediu militarã ºi stare de excepþie sau asediupolitic (10). Înrudit cu solstitium, ce semnificãoprirea soarelui la solstiþiu, justitium indicãsuspendarea dreptului ºi apariþia unui gol juridicneconceptualizabil, a cãrui importanþã strategicãconstã în imposibilitatea de a defini orice actînfãptuit ºi în ivirea unui „imperium fluctuant”ca loc nesituabil al „forþei de drept” (cu cuvîntul„drept” barat pentru a sugera deschiderea,suspendarea): un grad zero al legii proiectatã înpropria-i exterioritate ce face din ea spaþiulanomic al „vigorii lipsitã de aplicare” ºi în caredistincþia dintre actele sãvîrºite (legislative,executive, transgresive) e inoperantã. Traducerea„ºtiinþificã” a violenþei pure a lui justitium, care-idezleagã pe magistraþi de constrîngerile meseriei(de exemplu interdicþia de a trimite la moarte uncetãþean roman fãrã a fi primit dispoziþiapoporului, injussu populi) e „mitologemul”antropologic ºi religios reprezentat de mana, tabuºi sacer. Întemeiate pe teoria ambiguitãþii ºi aambivalenþei sacrului, ca ºi pe etnografiaobiectului impur, aceºti termeni nu fac, cum aarãtat Lévi-Strauss, decît sã marcheze „excesulfuncþiei semnificante faþã de semnificaþi” (11).

Acest „exces”, prin care viaþa sacrã devineviaþã consacratã ºi care face ca moartea „sãelibereze un supliment de viaþã sacrã” greu deneutralizat (12) aruncã o luminã aparte asupracorelaþiei ºi simetriei dintre homo sacer ºi suveranca figuri ale unei acþiuni ce deseneazã „un primspaþiu cu adevãrat politic”: cel al vieþii nudeimplicatã în ordinea juridico-politicã, a cãreifuncþionare nu exprimã transgresarea unei normeurmatã, eventual, de o sancþiune legalã, ciînrãdãcineazã suveranitatea într-o excepþieoriginarã – ºtergerea frontierelor dintre zoe ºibios, dintre viaþa fãrã determinãri ºi viaþa proprieunui individ sau unui grup. Imaginea enigmaticãa omului sacru, a cãrui ucidere excludesacralitatea din sfera religioasã fãcînd din eaobiectul reflecþiei juridico-politice, impune viaþanudã ca pe „un prim conþinut al puterii suverane”(13). Exterior faþã de jurisdicþia umanã ºi divinã,faþã de profan ca ºi faþã de sacru, suveranul seinstaleazã în viaþa nudã, pe care o elibereazã prinpropria-i moarte, ºi care e un loc neamplasabilaºezat între casã ºi cetate, între spaþiul privat ºicel public.

Autorul latin Festus a descris pentru primadatã fizionomia omului sacru: o persoanã ceputea fi ucisã fãrã pedeapsã dar care nu putea fisacrificatã. Uciderea lui nu are nimic de-a face cupurificarea ritualã, nefiind nici omucidere, niciexecutare ºi nici sacrilegiu. Sacru prin faptul cãera expus uciderii dar totodatã sustrassacrificiului, chipul arhaic al omului sacru anticipãfigura suveranului din epoca modernã: sursã alegii pe care o încarneazã prin propria-i persoanãºi, în acelaºi timp, nerãspunzãtor în faþa aceleiaºilegi, care nu ar putea exista fãrã el. Formalizareajuridicã a noþiunii de demnitate regalã (dignitas)

de cãtre Bodin, inspiratã de teologia politicãcreºtinã, face din stat un „corp moral ºi politic”descris prin analogie cu corpul mistic al luiCristos. Amintindu-ne, în mod oportun, cã juriºtiidin Evul Mediu legau intim noþiunile de Deus ºidignitas, pînã acolo încît, uneori, divinitas eraînlocuit cu dignitas, ºi ea nemuritoare, iar Cristoscu regele muritor (14), Kantorowicz reia ideeafiliaþiei creºtine ºi medievale a concepþiei modernea suveranului analizînd ritualul funerar al regilorFranþei. Acest ritual comportã un episod esenþial:expunerea publicã a unei efigii din cearã a regeluidefunct, ceremonie care, dupã Kantorowicz, nu aravea vreo legãturã geneticã cu consacrareaimperialã romanã (consecratio) ce premergeapoteoza. Utilizînd cercetãri mai puþin exploatatedin anii 1930, Agamben plaseazã însã sursasuveranitãþii ca stare sacrã a omului ce nu poatefi atins în antichitatea pãgînã. Definit de modernica „lege vie” în care „anomia ºi legea coincid fãrãrest” (15), suveranul intrã în apoteozã, la Roma,printr-o înscenare ce instituie ca vîrf al doliuluioficial expunerea unei imagini din cearã. În acestritual apar douã elemente vrednice de reþinut: 1.doliul oficial e desemnat prin cuvîntul justitium,folosit ºi pentru a denumi starea de excepþieconsecutivã proclamãrii tumultus-ului; 2.expunerea publicã a imaginii din cearã, tratatã caun trup real (solicitudini, îngrijiri medicale) –punct forte al doliului public – e posterioarãincinerãrii ºi îngropãrii cenuºii. Aceste funeraliiper imaginem faþã de care incinerarea cadavruluiapare ca o ceremonie privatã pun în funcþiune osemioticã a dublului substitutiv (în latinã signum).Obiect din cearã, manechin sau statuie („colos”),acesta e imaginea devotus-ului sacru ºi totodatãblestemat, sortit morþii ºi despãrþit de cei vii: un„mort de viu” a cãrui viaþã e consacratã zeilor dininfern ºi care, în calitate de model al suveranului,„se constituie ºi îi constituie pe ceilalþi ca viaþãexpusã la ucidere ºi totodatã insacrificabilã” (16).În acest sens, „corpul politic” al suveranilor luiKantorowicz nu e semnul originii divine a puteriice se exprimã prin continuitatea dinasticã ci maidegrabã un excedent sau un „surplus” de viaþã ceface ca, literalmente, „regele sã nu moarãniciodatã”. Departe de a proceda dintr-o sursãdivinã (aspectul „divin” al monarhiei francezerezidã în atotputernicia regelui), suveranul seafirmã ca produs al unei stãri de excepþie faþã de

care se aflã în raport de indeterminare, ºi pe careo poate reactiva. Iar în ce priveºte dispozitivulfuneraliilor substitutive, putem spune, aratãAgamben, cã împãratul antic ºi regele medievalnu au douã corpuri (material ºi simbolic, muritorºi politic), cum susþinea Kantorowicz, ci maicurînd „douã vieþi într-un singur trup: o viaþãnaturalã ºi una sacrã, care în ciuda sãvîrºirii rituluifunerar îi supravieþuieºte celei dintîi ºi nu poate fiprimitã în cer ºi divinizatã decît în urmafuneraliilor imaginare” (17).

În spaþiul biopolitic al suveranitãþii referinþaprimã e corpul. Habeas corpus, prima sintezãjuridicã a timpurilor moderne, ale cãrei originicoboarã în secolul al XIII-lea, face din corpulrevendicat ºi expus, vehicul al vieþii nude, sediullibertãþilor individuale, dar ºi expresia „aserviriifaþã de puterea suveranã” (18). Ca metaforãcentralã a comunitãþii politice, corpul traverseazãopera lui Hobbes sub chipul Leviatanului descrisca un „om mare” (makros anthropos), ºiimpregneazã scrierile lui Rousseau sub imagineapoporului suveran. Pe de altã parte, distincþiaîntre lege vie ºi lege scrisã acrediteazã foarterepede concepþia unei suveranitãþi privitã ca izvoral legitimitãþii însã eliberatã de lege. Conform luiPseudo-Architas, un autor din secolul I al ereinoastre, prima e reprezentatã de suveran(basileus), în vreme ce a doua e aplicatã demagistrat (archôn). În cea dintîi, persoanasuveranului introduce elemente anomice ceînrãdãcineazã raportul dintre drept ºi viaþã înzona tulbure a „ficþiunii constitutive” (19). Înacelaºi sens, autoritatea legislatorului e puterniclegatã de propria-i persoanã. Cît despre carismulpsihologic personal al oratorilor politici, el apareadesea pe fondul neutralizãrii legii, ºi nu pe acelaal capacitãþilor retorice înnãscute, cum odovedeºte fascinaþia pe care aceºtia o exercitãasupra auditorilor, veritabil dizolvant al spirituluicritic.

N O T E (1) Giorgio Agamben, État d’exception. Homo

sacer, II, 1, trad. fr. J. Gayraud, Paris, Seuil, 2003,p.86.

(2) Carl Schmitt, Théologie politique, trad. fr.J.-L. Schlegel, Paris, Gallimard, 1988, p.17.

(3) G. Agamben, op. cit., p.55. (4) C. Schmitt, op. cit., p.21. (5) G. Agamben, op. cit., p.58 ºi urm. (6) G. Agamben, Homo sacer, I. Le pouvoir

souverain et la vie nue, trad. fr. M. Raiola, Paris,Seuil, 1997, p.111.

(7) Ibid., p.133. (8) G. Agamben, Moyens sans fins. Notes sur

la politique, trad. fr. M. Raiola, Paris, Payot etRivages, 2002, p.119.

(9) Théologie politique, op. cit., p.22. (10) G. Agamben, État d’exception, p.73. (11) Citat în Agamben, Le pouvoir

souverain…, p.90. (12) Ibid., p.110. (13) Ibid., p.93. (14) Ernst Kantorowicz, Les deux corps du

Roi. Essai sur le théologie politique au MoyenÂge, trad. fr. J.-Ph. Genet, N. Genet, Paris,Gallimard, 1989, p.321.

(15) État d’exception, op. cit., p. 118. (16) Le pouvoir souverain…, p.111. (17) Ibid., p.110. (18) Ibid., p.135. (19) État d’exception, p.123.

ªtefan Balazs

1100




telecarnet

Întemeiatã pe pretinse adevãruri absolute, pelozinci repetate pânã la transpoziþia lor înobsesie, propaganda comunistã nu s-a sfiit la

un moment dat a renunþa la principiulinternaþionalist de care pãrea inseparabilã, pentrua-ºi anexa naþionalismul. Din intenþia indenegabilãde a-i utiliza acelaºi potenþial hipnotic, aceeaºicapacitate de a manipula masele. Ce e, de fapt,naþionalismul? Albert Schweitzer îl caracterizeazã,pe bunã dreptate, drept „un patriotism care ºi-apierdut nobleþea ºi care, faþã de patriotismulnobil, este ca ideea fixã faþã de convingereanormalã“. Se considerã adesea cã „ideea fixã“ anaþionalismului s-a nãscut în capul lui Ceauºescu,care s-a silit s-o aplice pentru a-ºi asigura o anumemarjã de siguranþã faþã de „marele frate“rãsãritean. Dar ºi sub acest aspect „independenþa“mereu clamatã a dictatorului român s-a doveditiluzorie. În realitate, tactica naþional-comunistã,trãsãturã a crizei totalitarismului roºu, a fostprogramatã la Kremlin, la iniþiativa lui LeonidBrejnev, KGB-ul a sprijinit crearea unor cercuri„naþional-bolºevice“ atât în URSS cât ºi pe totcuprinsul þãrilor satelizate, pentru a fortificaidealul comunist tot mai declinant. Simþãmintelenaþionaliste nu mai erau excomunicate precum ojosnicã reminiscenþã burghezo-moºiereascã, cipuse a lucra în serviciul proiectului ideologicrevizuit. Erau urmãrite în felul acesta mai multeþeluri: justificarea, în interior, a imperialismuluisovietic cu fond rusesc, împiedicarea unei ruperide URSS a þãrilor vasale, atragerea de partearegimului a unor intelectuali dispuºi a acceptahibridul dintre tradiþiile naþionale ºi tezelecomunismului. ªi, evident, resurecþia unorimpulsuri ºovine în mentalul indivizilor cu unorizont limitat, care ar fi depresurizatnemulþumirile crescânde faþã de incapacitateasistemului de a-ºi realiza pompoasele promisiunide „progres ºi bunãstare“. Temându-se de revoltapopoarelor subordonate prin forþa armelor,Moscova deturna astfel naþionalismul potenþial înfolosul sãu. ªi la ora actualã se mai vãd încã, în

Federaþia Rusã, efectele unei atari politicidiversioniste care a produs aºa-numitul FrontNaþional bolºevic (teoreticianul sãu de cãpetenie:Alexandr Dughin), având în eteroclita-icomponenþã grupãri ce-ar fi pãrut ireconciliabile:vechii comuniºti, slavofilii ortodocºi, antisemiþii,nostalgicii timpurilor þariste. Liantul lor îlformeazã antioccidentalismul ºi dorinþa dereconstituire a imperiului de curând destrãmat.

Ce s-a petrecut în România? Pervertirea temeinaþionale a început chiar în primii ani ai domnieilui Ceauºescu, care a reluat cu asupra de mãsurãsloganul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, devenit cap deacuzare în procesul montat fostului lider cãtreproprii sãi tovarãºi: „suntem mai întâi români ºiabia apoi comuniºti“. Nimic nu se pierde, totul setransformã! Extrema stângã s-a apropiat deextrema dreaptã pe care o execra, sub pretextulunei opoziþii faþã de prototipul moscovit, înrealitate copiindu-i una din manevre ºi, dupãtoate probabilitãþile, cooperând subteran cuoficialitatea sovieticã, avantajatã în privinþaaranjamentelor sale mai subtile de aparentaindependenþã a cârmuirii de la Bucureºti. Unmoment de confuzie a apãrut în 1968, cândCehoslovacia a fost invadatã de armatele statelormembre ale Tratatului de la Varºovia, minusarmata românã. Retorica lui Ceauºescu, cu unaccent justificat cu acest prilej, a stârnit speranþerapid înºelate (însuºi Goma a aderat atunci laPCR, crezând, dupã cum mãrturiseºte, cã partidulîi va da arme sã lupte împotriva ruºilor!).Naþional-comunismul indigen s-a vãzut slujit curâvnã de o seamã de literaþi ºi sociologi, polarizaþiîn jurul conceptului de protocronism (vanitatenaþionalistã, extrapolatã într-o istorie menitã a olegitima): Edgar Papu, Eugen Barbu, MihaiUngheanu, Adrian Pãunescu, Corneliu VadimTudor, Ilie Bãdescu, Paul Anghel, Dan Zamfirescu,Ion Dodu Bãlan, Alexandru Oprea, PompiliuMarcea, Valeriu Râpeanu etc. Aservitã Securitãþii,bine nutritã financiarmente ºi beneficiind deprotecþia solidã a autoritãþilor, aripa naþionalistã a

intelighenþiei noastre a reprezentat frâna pe careregimul totalitar o folosea pentru a diminuaimpactul cu spiritul democratic, cuinsubordonarea progresivã a intelectualilor. Destuidintre protocroniºti sunt azi uitaþi. Doi dintre ei,bardul de la Bârca ºi tribunul României Mari,continuã sã joace însã un rol pe scena politicã,ilustrând, spre a ne folosi de o sintagmã în vogã,„soluþia imoralã“ a vieþii noastre publice.Explicabil, prin intermediul lor (ºi nu numai),prolifereazã germenii patogeni ai naþional-comunismului care e departe de-a fi epuizat,înfãþiºându-se nu o datã chiar în limbajul dindecursul „epocii de aur“, fãrã niciunaggiornamento...

Calul de bãtaie al naþionalismului românesceste, la ora actualã, minoritatea maghiarã. Debunã seamã pentru a arunca în umbrã trecutul lorimpudic, în care nu mai conteneau sã înalþeosanale cuplului dictatorial, corifeii acesteiorientãri pun pe tapet aºa-zisa primejdie pe carear constitui-o maghiarimea, de atentat la„suveranitatea statului naþional“, de„dezmembrare“ a þãrii. Sã mai demonstrãm cã oasemenea „primejdie“ e în prezent mai micã decâtoricând, datã fiind apartenenþa atât a Ungariei câtºi a României la Pactul Nord-Atlantic ºi laUniunea Europeanã? Dar adulatorii de ieri ai luiCeauºescu precum ºi acoliþii lor, foºtii securiºti,miliþieni, activiºti ºi alte relicve ale epocii dedinainte de ’89, inventeazã fãrã jenã un„duºman“, în lipsa cãruia n-ar putea tulburaspiritele, n-ar putea avea nicio ofertã electoralã.Vechile rãni identitare sunt zgândãrite cu cinism.Din întunericul unei zone morale desuete suntmodelate tot soiul de scenarii diabolice puse înseama maghiarului, id est a „strãinului“, ostilnouã prin definiþie. „Strãin“ care n-ar putea fidecât arhaicul „þap ispãºitor“! E un joc cu focul.Fãcându-se a nu lua în seamã tragedia Iugoslaviei,ei, românii verzi ai „tranziþiei“, sunt cei ce instigãla ºovinism, cei ce provoacã UDMR-ul, oformaþiune politicã decentã, de la care ar putealua lecþii de bune maniere. Nu ni se parnemotivate, nu ni se par exagerate doleanþeleacestui partid, de autonomie culturalã ºi, într-omanierã sau alta, instituþionalã, în numele etnieipe care o reprezintã, a teritoriului pe care-l ocupãea în cuprinsul statului român, ale cãrui graniþe ºia cãrui legislaþie nu le pune nimeni în chestiuneîn mod serios. De ce sã continue conflictul cumaghiarii? De ce sã ne întoarcem faþa crispatã deurã spre evenimente de mult apuse, când avempilda tonicã a marilor reconcilieri europene,franco-germanã ºi polono-germanã? Când avemaceste soluþii de stabilizare, cu valoare istoricã, cene pot inspira? Cui i-ar putea servi perpetuareadisputelor, fricþiunilor, vrãjmãºiei decât unorpescuitori în ape tulburi, unor iresponsabili? N-arfi spre binele general o atitudine de toleranþãluminatã faþã de conlocuitorii noºtri de altenaþionaltãþi, de normalizare a relaþiilor cu aceºtia,în aºa chip încât ei sã fie satisfãcuþi ºi, înconsecinþã, stimulaþi a se comporta aidoma unorbuni cetãþeni?

Nu putem a nu sesiza ºi un alt reflex alnaþional-comunismului, într-o zonã încã maisensibilã, care este Basarabia. Nici cea mai micãîndoialã pãmânt românesc, aceastã vitregitã partea Moldovei e stãpânitã acum, vorba lui Goma, deun ocupant intern, întrupat în oligarhia politic-afaceristã localã, care n-ar accepta în ruptulcapului unirea cu România spre a nu-ºi pierdeavantajele puterii. Strãduindu-se a-ºi pãstrascaunele ºi afacerile, nomenclatura în cauzã

Plaga naþional-comunismuluiGheorghe Grigurcu

Adelina Câmpean

1111




doreºte a acredita ideea nãstruºnicã a uneinaþiuni moldovene de sine stãtãtoare ºi a uneilimbi moldoveneºti deosebite de limba românã.Aºadar un fals grosolan, o caricaturã depatriotism. Concomitent, mediul moldovenilor depeste Prut, extrem de receptiv la ideea naþionalã,a fost penetrat cu destulã uºurinþã de denaþional-comuniºtii din România, care au profitatde conºtiinþa încã imaturã a acestora pentru a-ºidesfãºura spectacolul ambiguu: pe de o parteinflamate tirade patriotarde, pe de altareziduurile grele ale ceauºismului ce recurgea laînscenarea naþionalistã, la aþâþarea vrajbei etnicecu scopul de-a abate atenþia populaþiei de laanomaliile tot mai grave ale vieþii curente,generate de sistemul totalitar. Entuziasmul stârnitde un Adrian Pãunescu în turneele salebasarabene poartã amprenta unei mistificãri. Înloc de-a protesta cu precãdere împotrivaconducerii antiromâneºti, basarabenii erau/suntasmuþiþi împotriva ruºilor. N-am putea negafaptul cã diriguitorii parazitari de la Chiºinãucautã ºi în prezent sprijinul Kremlinului, dupãcum n-am putea nega nici rusificarea forþatã cares-a produs în Moldova, însã, nota bene, nu substãpânirea þaristã ci sub cea sovieticã, sinistruacompaniatã de arestãri, condamnãri ºi deportãriîn masã. Dar naþionalismul comunist, produsdeopotrivã în laboratoarele KGB ca ºi în cele aleSecuritãþii româneºti, urmãreºte tocmai salvareacomunismului, prin transferul reacþiei popularevindicative, în planul impactului între etnii.Rusofobia nu duce la nimic bun. Nu ne putemcâºtiga drepturile prin resentimente împotrivaruºilor, a limbii ruse. Nu printr-un comportamentde tip primitiv, prin puseuri viscerale suntem înmãsurã a dobândi un statut temeinic de existenþãnaþionalã. Oriunde ºi oricând ar apãrea,culpabilizarea etnicã nu e decât o penibilãfundãturã. Dacã renegatul Voronin (bãºtinaº careºi-a schimbat numele de Cioarã, tranducându-laproximativ, cãci în limba rusã vorona înseamnãcioarã) se cramponeazã de contrafacereatendenþioasã a unei limbi moldoveneºtiautonome, adversarii sãi ºi ai PartiduluiComunist aflat la putere (care a avut tupeul de a-ºi pãstra numele) n-ar trebui sã supralicitezedizarmonia etnicã, ci sã caute rezolvarea eicivilizatã, în perspectiva viitorului. Într-un fel,escaladarea conflictului interetnic convine casteiconducãtoare de la Chiºinãu, micºorândpresiunea politicii proromâneºti la care, în modnatural, s-ar cuveni sã fie necontenit supusã. Nucumva antirusismul, agitat de unii publiciºti preainsistent ºi cu un permanent adaos de maliþie,constituie o capcanã? Ne-am putea oare imaginaazi o campanie antigermanã ori antifrancezã înAlsacia ºi Lorena? ºi încã ceva: cum am putea luaîn bunã conºtiinþã apãrarea românilor de pestehotare, mai ales a celor din Ucraina care trec prindificultãþi, dacã nu respectãm propriile noastreminoritãþi atât în România cât ºi în artificialulstat numit Republica Moldova? Împingându-ne laatitudini nedemne ori mãcar foarte discutabile,naþional-comunismul se dovedeºte încã unduºman redutabil, retranºat chiar în propriulnostru comportament pe care ne iluzionãm a-lcrede fidel patriei chiar atunci când îi ºtirbimimaginea.

Istoric ºi critic literar, editor de manuscrise ºicutreierãtor de biblioteci ori arhive undescormoneºte prin fonduri arhivistice cu râvnã,

Mircea Popa a dat la ivealã, în decursul cariereisale inegale multe cãrþi de interes mediocru ºicâteva contribuþii închegate. Pozitivismul pedestruºi absenþa unei concepþii mai complexe asuprafenomenului literar fac din contribuþia lui ladezvoltarea cunoaºterii noastre literare sau generalculturale, în partea ei mai substanþialã, o posibilãminã de extras fapte prelucrate la prima mânã,aºa cum cumperi din marile supermagazinesemipreparate pentru mesele fastuoase la care veitrudi odatã ajuns acasã. Având tot respectulpentru munca ºi efortul susþinut al oricãruipasionat, nu pot desigur afirma cã elecompenseazã lipsa unui plan mai înalt sau cã îºigãsesc cea mai bunã formã de exprimare înscormonirea aproape întâmplãtoare, în funcþie deumori momentane ori de ºansele neaºteptate aleunei descoperiri neanunþate de nimic, mai cuseamã când aceasta din urmã este una de raftuldoi. Pe de altã parte, tocmai aceste defecte potface, în ochii unora, merite de seamã, cãci legeanumerelor mari permite, prin desþeleniri repetate,ºi ºansa unor descoperiri mai consistente, iarreactivitatea faþã de oferta arhivisticã de ici ori decolo slujeºte, în cele din urmã, punerea în luminãa unor comori de mai micã sau mai mareimportanþã. În plus, cum se ºtie, o literaturã, oculturã nu trãiesc doar prin marile lor succese, ciºi prin gloriile ceva mai mici, însã nu mai puþinautentice, care încã mai bat la porþile canonului,tentând modificarea acestuia.

Oricum ar fi, ceea ce vreau sã spun este cã, înpofida faptului cã maniera de valorificare a faptu-lui literar-cultural de cãtre Mircea Popa estedeparte de a întruni adeziunea mea, îi recunoscacestui cercetãtor meritele, acolo unde i ledescopãr, fãrã strângere de inimã. Este ºi cazulunui volum oarecum surprinzãtor, intitulat AndreiVeress – un bibliograf maghiar, prieten alromânilor (Vulcan, Ed. Realitatea Româneascã,2006, 272 p.), în care primele 144 p. reprezintãstudiul bio-bibliografic al autorului, iar urmã-toarele – cam toatã jumãtatea secundã a cãrþii –include o bogatã corespondenþã a lui Veress cuIon Bianu, D. Bodin, Gr. Conduratu, I. C. Filitti,C. Marinescu, Ioan Sârbu, D. ªandru, IlieBãrbulescu, Romulus Cândea, Mihai Costãchescu,Iorgu Iordan, Sabba ªtefãnescu, Margareta ªtefã-nescu ºi Ioan Ursu. Cei mai mulþi dintre aceºticãrturari ai începutului de secol al XX-lea suntfamiliari mai ales istoricilor ºi bibliografilorromâni, fiind nume sonore a cãror contribuþie nua fost încã studiatã decisiv. Mãcar pentru acestmotiv, schimbul lor de scrisori cu A. Veress poatefi de cel mai mare interes, permiþând aprofun-darea unui orizont problematic, a unui set de pre-ocupãri ºi, nu în cele din urmã, ale unor circum-stanþe de viaþã neindiferente.

Meritul lui Mircea Popa nu este însã doaracela de a fi depistat ºi transcris piesele epistolarece umplu circa 130 p. de anexe. Important mi separe gestul, de reparaþie culturalã ºi moralã, de afi dedicat o carte competentului valorificator altradiþiei relaþiilor româno – maghiare, AndreiVeress însuºi. Figura lui, deºi familiarã experþilorîn medievisticã ºi istorie modernã de la noi, nu s-a bucurat pânã acum niciodatã de recunoaºterea

la care are pe deplin dreptul, rãmânând – ca ºiJan Urban Jarnik, Frantisek Dvornik ºi atâþia alþiprieteni savanþi ai românilor – într-un colþ umbrospânã când vremurile s-ar fi îndurat, iar superficia-litatea receptãrii de pânã atunci ar fi dat un pasînapoi. Tocmai de aceea, valoarea intrinsecã a pro-dusului livresc este dublatã, de astã datã, ºi devaloarea simbolicã a intreprinderii, conferind ges-tului cercetãtorului clujean o nobleþe autenticã ºiaureolând apariþia cu diadema recunoºtinþei autentice, fie ea ºi postumã.

Într-un anume sens, deºi deplin realizat în tim-pul longevivei sale vieþi, Andrei Veress – VeressEndre, de fapt – este unul dintre strãluciþiisavanþi, oameni publici, jurnaliºti, oameni de cul-turã sacrificaþi, mãcar în parte de circumstanþelejocului de puteri regional din aceastã parte deEuropa, victime ale prejudecãþilor contemporane.De la Nicolae Olahus la faimosul deputat de la1848, din Parlamentul de la Pesta, Ioan Dragoº,ori la Aurel Onciul din Cernãuþi, figurile unorasemenea inºi rãmân controversate mai cu seamãdatoritã întârzierii posteritãþii în a le asigura oreceptare corectã, bazatã pe acribie ºi pe amen-darea prejudecãþilor, decât fiindcã biografia lor arfi de o ambiguitate care sã susþinã asemenea ati-tudine. Nãscut la Bucureºti din pãrinþi maghiari,viitorul bibliograf – cum îl numeºte, un pic penedrept, Mircea Popa însuºi, fiindcã altminteri elmeritã deplin mãcar calificarea de arhivist, dacãnu ºi pe cea de istoric sau istoric literar al relaþi-ilor româno-maghiare – a avut parte atât deaprecierea ºtiinþificã a strãdaniilor sale restitutive,cât ºi de schimbarea cetãþeniei ºi a domiciliuluiîntre România ºi Ungaria, dupã cum l-au obligatvremurile ºi adeziunile identitare. Similar, înmulte privinþe, lui David Prodan, un alt asiduucontemporan mai tânãr al sãu, scufundat înarhive ºi fãcând din pasiunea sa de scormonitoral actelor din trecut un atu uluitor în elaborareapropriilor reconstituiri istorice, Veress rãmâne – caºi Eudoxiu Hurmuzaki – un iniþiator de colecþiidocumentare folosit de toatã lumea în România ºiUngaria, dar tratat cu condescendenþã ºi parci-monie când vine vorba de a i se recunoaºtemeritele.

Publicând cartea despre acest cercetãtor,Mircea Popa provoacã la reveniri ºi rejudecãri aleprezenþei personajului pe scena noastrãistoriograficã comunã, ºi implicit ajutã larescrierea mai exactã ºi mai nuanþatã aistoriografiei interbelice din România ºi dinEuropa Centralã. Cât de adevãrat poate fi acestlucru se observã ºi la o simplã consultare a celeimai bune evocãri – singura, momentan – a sceneiscrisului nostru istoric dintre rãzboaie, ceadatoratã lui Al. Zub, unde prezenþa lui Veressrãmâne insesizabilã. Dialogând cu competenþã cumarii noºtri cãrturari, ba mai mult decât atât,fiind chiar unul dintre ei el însuºi, prin naºtereabucureºteanã ºi opþiunile profesionale de o viaþã,Veress îi datoreazã lui Mircea Popa reintrarea –sper, de astã datã, sub o zodie bunã – în circuitulnostru cultural, aºteptându-ºi de-acum monografiacriticã aptã de interpretarea inteligentã pe care omeritã ºi de deplina punere în valoare la care aretot dreptul.

Uitat, dar importantOvidiu Pecican

imprimatur

1122




De-a lungul deceniilor în care România azãcut sub îngheþul comunist, discuþiapublicã a reprezentat un monopol de stat.

Nu existau ziare sau reviste private, întreaga presãera etatizatã ºi se supunea indicaþiilor cenzurii.Postul public de televiziune avea programul totmai prescurtat ºi mai indigest, radioul de stat eraatent supravegheat. În aceste condiþii, subiecteledezbãtute erau doar cele agreate sau mãcartolerate de cãtre oficialitãþi.

Istoria reprezenta un subiect de importanþãstrategicã. Manevrînd orwellian cercetarea trecutu-lui, cu scopul de a stãpîni prezentul ideologizat,propaganda comunistã a îngrãdit cercetarea cura-joasã. Chiar trecutul fascist al României a rãmasîntr-un con de umbrã, pentru a fi doar uneoriexcavat, fragmentar, parþial, în scopuri politizate.În anii ’70-’80, regimul îºi umplea puºculiþavînzînd peste hotare, pe valutã forte, cetãþeni dinminoritatea germanã sau evreiascã. Ultimul lucrucare trebuia publicizat era faptul cã un alt regimpolitic românesc, situat la cealaltã extremã, cudoar cîteva decenii mai înainte, marginalizase,persecutase, exilase sau masacrase o parte aaceleiaºi minoritãþi evreieºti. Liniºtea apãsãtoarecare s-a aºternut asupra incidentelor criminale dinperioada fascismului a menþinut în culise numeleunor semnificativi scriitori români, care se puseserã în slujba discriminãrilor politice.

O datã cu redobîndirea libertãþii, dupã decem-brie 1989, moºtenirea apãsãtoare s-a dovedit greugestionabilã. Ce preluãm din trecut? Care sînt cri-teriile noastre de lecturã? Dupã ce prioritãþijudecãm pãcatele comise cu vorba ºi cu fapta?Rãspunsurile la aceste întrebãri n-au mai venit peo singurã voce, ci au reflectat orientarea politicã,ideologicã, de simpatie personalã, de calcul strate-gic etc. a diverºilor vorbitori. Prãbuºirea cenzurii aadus polifonia, însã dispariþia criteriilor limpezi dejudecatã a provocat cacofonia.

Mari bãtãlii de imagine s-au dus îndeosebi înjurul scriitorilor prestigioºi care, în perioada inter-belicã, s-au înregimentat în batalioanele propagan-dei din extrema dreaptã: Nae Ionescu, MirceaEliade, Emil Cioran, Constantin Noica etc.Ultimul în aceastã galerie de portrete a rãsãrit înlumina dezbaterii Vintilã Horia. Autor al unuicunoscut roman, Dumnezeu s-a nãscut în exil(Premiul Goncourt, 1960), victimã a unei devasta-toare campanii de presã a regimului comunist,imediat mai apoi, refugiat în Spania, unde a ºimurit în 1992, figura sa inefabilã pãrea sãpretindã explicaþii suplimentare. Întrucît opiniaculturalã din þarã se menþinea într-o prudentãexpectativã, voci tot mai insistente au început sãse facã auzite, în ultimii ani, de peste graniþã.Magazinul “pentru românii canadieni ºi nunumai” Tribuna noastrã (nr. 41/oct.-nov. 2003)lansa bunãoarã un apel patetic Spre o reabilitare alui Vintilã Horia. Prevala aici imaginea exilatuluitînjind dupã regãsirea patriei. O fi avut ºi anumitepãcate de tinereþe, ce-i drept, dar ele au fostnesemnificative, efemere ºi rapid depãºite. Oaflãm din înseºi cuvintele autorului: “În ceea cepriveºte un articol apãrut în 1938, în care fãceamelogiul lui Adolf Hitler, acesta ilustra atitudineamea din primãvara acelui an, cînd timp de trei

luni, am simpatizat cu naþional-socialismul. Mi-amdat repede seama cã mã înºelasem, mi-am retrasadmiraþia ºi am scris, de atunci ºi pînã la sfîrºitulrãzboiului, articole în care atacam principiile unuipartid ºi ale unei ideologii cu care un creºtin nuputea fi de acord. Am scris, tot în acea epocã,articole împotriva fascismului, într-o vreme încare Mussolini îºi manifesta simpatia pentruUngaria…” 1.

Alte detalii privind trecutul lui Vintilã Horiaintrã în circuitul public de la noi, o datã cu minu-þioasa lucrare a lui Florin Manolescu, Enciclopediaexilului literar românesc. Sînt reluate aici frag-mente din corespondenþa romancierului, careinsista, de pildã, într-o scrisoare trimisã unei semi-clandestine publicaþii româneºti din strãinãtate:“Þin sã afirm, de asemeni – ºi nu o fac din nevoiade a mã justifica în vreun fel, ci din aceea de arãspunde leal lealelor articole din «BIRE» – cã: /– n-am fost niciodatã antisemit, / – nici «militantnazist»; / cã în cele zece sau douãsprezece cãrþipublicate între 1936-1960, roman, poeme saueseuri, nimeni nu va putea gãsi altceva decîtexpresia unui suflet dornic de pace ºi de înfrãþireîntre oameni” 2.

O brizã de sprijin în aducerea scriitorului subochii cititorilor autohtoni o constituie întîlnirea sa

sªªcu ziarista de televiziune Marilena Rotaru.Harnicã recuperatoare a personalitãþilor exiluluianticomunist (Regele Mihai, Monica Lovinescu,Virgil Ierunca, Emil Cioran, Paul Goma, SergiuCelibidache etc.), cu care a realizat dialoguri tele-vizate, jurnalista rãmîne marcatã de personalitateaautorului, cãruia îi consacrã în 2002 o carte ºi unfilm: Întoarcerea lui Vintilã Horia (distins cuPremiul pentru cel mai bun documentar, de cãtreAsociaþia Profesioniºtilor de Televiziune dinRomânia). Figura sa e evocatã, de hagiografa con-temporanã, în termeni exaltaþi, care nu au preamulte în comun cu discursul ºtiinþific: “În martie1990, l-am întîlnit pe Vintilã Horia la Madrid. Deatunci viaþa mea se împarte în douã: înainte ºidupã Vintilã Horia. Îi datorez clarificarea sensuluiexistenþei, aprofundarea dialogului meu cuDumnezeu, angajamentul ºi acceptarea sacrificiu-lui în numele adevãrului ºi consolidarea credinþeicã lumea poate fi schimbatã dacã vrem sã neschimbãm” 3 etc.

Nu dupã multã vreme, revista “de politicã ºiculturã creºtinã” Rost preia subiectul ºi îi dedicãun grupaj special (în nr. 16/iunie 2004). CristianBãdiliþã deplorã – cu spume la gurã – dezinteresulpublicului la adresa romancierului ºi o pune peseama “neo-stîngismului ambiental combinat cuun dispreþ sistematic al valorilor româneºti”. Devinã ar fi nu bubele de pe faþa omului, ci fandac-siile din creierul comunitãþii: “Meritã psihanaliza-tã aceastã formã de nesimþire a poporului român,care, abia ieºit din grota stalinist-ceauºistã, cautãrefugiu, cu un soi de frenezie disperatã, în bor-delul stîngismului consumist” 4. Theodor Cazabanîºi evocã nostalgic deceniile de prietenie cu

sare-n ochi

Vintilã Horia Ce-a fost ºi ce se zice azi (I)

Laszlo Alexandru

ªtefan Balazs

1133




cîºtigãtorul Premiului Goncourt ºi aruncã în deri-zoriu, cu o seninãtate stupefiantã, partizanatelefasciste ale acestuia: “Vintilã Horia s-a refugiat înSpania, aºa de cumplitã ºi murdarã a fost campa-nia împotriva lui pentru niºte articole din tinereþe,care în realitate nu conþineau nimic scandalos” 5.Marcel Petriºor îºi exprimã indignarea “pentrufelul în care ideologia încearcã, ºi deseori reuºeºte,sã dicteze scara de valori în lumea creatorilor” 6.Cosmetizarea insistentã ºi retuºul gros îi confirmãcititorului cã rãsfoieºte una dintre numeroaseletipãrituri care, prin militantismul politic, vehe-menþa expresiei ºi calitatea partizanatelor, senãpusteºte spre extrema dreaptã a discursuluipublicistic. Efortul de a crea în România imagineaneprihãnitã a lui Vintilã Horia avea nevoie de onouã opintealã, mult mai consistentã.

Începutul anului 2007 consemneazã una din-tre cele mai rãsunãtoare campanii din presa cul-turalã. Diverse publicaþii, cu cele mai diferite ori-entãri, sînt cooptate: cotidiane (de ex. Ziua din 16ian. 2007), sãptãmînale (de ex. Adevãrul literar ºiartistic din 17 ian. 2007) sau trimestriale (de ex.Jurnalul literar din oct.-nov.-dec. 2006). Toatesusþin, la unison, un clamoros Memoriu pentruVintilã Horia. Semnatarii provin din cele maidiferite zone ale vieþii intelectuale: scriitori dinþarã ºi din strãinãtate (Paul Goma, AlexandruHusar, Constantin Ciopraga, Monica Lovinescu,Octavian Paler, Dorin Tudoran, Dan Hãulicã,Doina Jela, Gheorghe Carageani, Ana Blandiana,Romulus Rusan, Marina Constantinescu, LiviuAntonesei, Adrian Alui Gheorghe, NicolaeFlorescu, Ileana Corbea, Sanda Golopenþia,Constantin Eretescu, Nicolae Stroescu-Stîniºoarã,Rãzvan Codrescu, Cristian Bãdiliþã, AdrianPapahagi º.a.), artiºti plastici de reputaþie(Camilian Demetrescu), distinºi militanþi pentrudrepturile omului (Doina Cornea, Sorin Ilieºiu,Dinu Zamfirescu, preºedintele InstitutuluiNaþional pentru Memoria Exilului Românesc),cunoscuþi istorici (Matei Cazacu), importanþi tra-ducãtori (Mihai Cantuniari, Micaela Ghiþescu,Andrei Ionescu), specialiºti ai Televiziunii Române(Marilena Rotaru, Vartan Arachelian), actori vizi-bili (Ion Caramitru), economiºti, ingineri, profe-sori-doctori, medici, arhitecþi, preoþi, un fost pla-giator (Mircea Stãnescu), un fost protocronist(Dan Zamfirescu, “scriitor ºi profesor universi-tar”) etc. etc.

Apelul public se îndreaptã spre ierarhiasupremã a statului ºi a organismelor sale: “Neadresãm Preºedintelui României, Primului-Ministru, Ministrului Culturii, PreºedinteluiUniunii Scriitorilor, Preºedintelui AcademieiRomâne, Comisiei de Cercetare a TotalitarismuluiComunist, precum ºi tuturor instituþiilor de presã,cu apelul de a ni se alãtura, pentru a determinainstituþiile de stat competente sã adopte ºi sãaplice mãsurile de repunere în drepturi, oficial, alui Vintilã Horia” 7. Imperativul respectului pen-tru valorile naþionale pare a fi motorul cepropulseazã toatã armata de semnatari: “Nici unalt scriitor român n-a mai fost distins (pînã înzilele noastre) cu acest premiu [Goncourt] ºi nicicu altul similar ca importanþã literarã mondialã”.O reparaþie moralã s-ar impune cu stringenþã,avînd în vedere cã “Securitatea ºi întregul aparatde propagandã comunistã au fabricat o acuzaþieextrem de gravã, menitã sã ducã la compro-miterea scriitorului, la retragerea premiului ºi ladenigrarea lui de cãtre presa francezã. În parte, aureuºit. Acuzaþia de legionar ºi de fascist a fostpreluatã mai întîi de cãtre publicaþiile franceze destînga, apoi ºi de cãtre cele de dreapta. Probeleaduse atunci de Vintilã Horia ºi de alþi intelectualiromâni din exil n-au contat”. Am avea de-a face,

aºadar, cu o manevrã propagandisticã lipsitã descrupule, o grosolanã intoxicare a opiniei publiceoccidentale, de cãtre defunctul regim comunist.Iniþiatoarea memoriului colectiv, Marilena Rotaru,a studiat deja “dosarele de la Securitate ºi de laSIE ale lui Vintilã Horia. Din ele rezultã cãVintilã Horia nu a fost legionar ºi cã totul a fostfabricat de regimul securisto-comunist de laBucureºti”. Statul român ar avea stringenta obliga-þie de conºtiinþã de a elimina nedreptatea strigã-toare la cer. Trebuie sã se procedeze la o “extremde necesarã reparaþie de ordin moral, istoric, cul-tural, pentru cei 58 de ani în care Vintilã Horia ºi-a servit exemplar Þara, cu întreaga sa fiinþã ºicreaþie”.

Alte voci ale presei culturale consacrã îndatãcomentarii favorabile ºi îºi manifestã sprijinul pen-tru incendiarul “Apel întemeiat” 8. O importantãinstituþie se grãbeºte sã iasã în întîmpinareadoleanþelor: “În limitele competenþelor sale, carenu includ ºi reglementãri de ordin juridic,Ministerul Culturii ºi Cultelor împãrtãºeºte punc-tul de vedere al semnatarilor memoriului” 9.

Luînd în considerare amploarea publicã pecare aceastã problemã a dobîndit-o, numele sem-nificative care s-au implicat în tranºarea ei, pre-cum ºi tonurile presante la care s-a recurs, seimpune o analizã foarte atentã a întregii situaþii,în limitele corectitudinii ºtiinþifice. Cum stau, defapt, lucrurile? Cine a fost, în realitate, VintilãHoria?

(va urma)

1 Vezi Spre o reabilitare a lui Vintilã Horia, articolnesemnat, în Tribuna noastrã, Magazin pentru româniicanadieni ºi nu numai, nr. 41, octombrie-noiembrie2003, publicat sub egida “Fundaþia românã dinMontreal”, lahttp://www.fundatiaromanamontreal.org/nr_41-horia_vintila.htm (site consultat în 06.10.2007).2 Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar româ-nesc 1945-1989. Scriitori, reviste, instituþii, organizaþii,Bucureºti, Ed. Compania, 2003, p. 380. Scrisoareadateazã din ianuarie 1961.3 Marilena Rotaru, Înainte ºi dupã Vintilã Horia, înRost, Revistã de politicã ºi culturã creºtinã, nr. 16, iunie2004, lahttp://www.rostonline.org/rost/iun2004/horia_dupa.shtml (site consultat în 06.10.2007).4 Cristian Bãdiliþã, Exilul fãrã sfîrºit, în Rost, Revistã depoliticã ºi culturã creºtinã, nr. 16, iunie 2004, lahttp://www.rostonline.org/rost/iun2004/horia_exilul.shtml (site consultat în 06.10.2007). 5 Vezi Theodor Cazaban despre Vintilã Horia, în dialogcu Cristian Bãdiliþã, în Rost, Revistã de politicã ºi cul-turã creºtinã, nr. 16, iunie 2004, la http://www.roston-line.org/rost/iun2004/horia_cazaban.shtml (site consul-tat în 06.10.2007).6 Marcel Petriºor, Întoarcerea lui Vintilã Horia nu amai avut loc, în Rost, Revistã de politicã ºi culturãcreºtinã, nr. 16, iunie 2004, lahttp://www.rostonline.org/rost/iun2004/horia_intoarcerea.shtml (site consultat în 06.10.2007).7 Aici ºi în continuare, vezi textul apelului în Adevãrulliterar ºi artistic, miercuri, 17 ianuarie 2007, p. 6.8 Vezi România literarã, nr. 4/31 ianuarie 2007, p. 32.9 Vezi comunicatul Biroului de presã al MinisteruluiCulturii ºi Cultelor, în Adevãrul literar ºi artistic, mier-curi, 24 ianuarie 2007, p. 12.

prozã româneascã actualã, în englezã, iar scriitoriiinvitaþi pentru lecturi au apãrut prezentaþi într-obroºurã bilingvã, germano-englezã, ºi pe un car-ton de formatul unei coli A4, cu fotografii, avândimprimat, pe verso, programul în englezã alevenimentelor organizate la stand. Nu numaiorgoliul acestor scriitori ar fi pretins, poate,afiºarea unor postere de alte dimensiuni, care sãatragã mai mult atenþia asupra întâmplãrilor dinspaþiul românesc al târgului, dupã cum ar fi fostlogic ca volumele recent apãrute ale tuturor celorprezenþi sã fie etalate într-un colþ aparte, cu tra-ducerile existente în limbi strãine. Or, s-a întâm-plat ca unii dintre autori sã-ºi aducã singuricãrþile, care ar fi lipsit altminteri de pe rafturi… Osugestie simplã ºi prozaicã s-ar putea face chiar înlegãturã cu rafturile pe care au fost afiºate vol-umele, prea înclinate pentru a permite vizibili-tatea tuturor exponatelor de la distanþa trecãtoru-lui. Ar fi fost binevenitã ºi prezentarea unor versi-uni în limbi strãine ale unor cãrþi, pentru a atrageatenþia ºi altor eventuali editori asupra succesuluilor în alte spaþii de culturã. (În standul italian,am gãsit, de exemplu, luxos tipãrita traducere, laEditura Rao, din Istoria urâtului a lui UmbertoEco, alãturi de alte versiuni strãine ale aceleiaºicãrþi). Cât despre invitarea unor scriitori ºioameni de culturã români pe scene precum “Dasblauen Sofa”, de largã rezonanþã în mass media,ar fi de identificat pe viitor cãrþile traduse în ger-manã în preajma deschiderii Târgului, cu demer-surile necesare pentru a gãsi reporterii care sãfacã interviuri cu autorii noºtri. Anul acesta, depildã, Andrei Pleºu ar fi fãcut o bunã figurã cu“îngerii” sãi, “tãcuþi”, expresiv, în titlul versiuniilor nemþeºti (Tãcerea îngerilor)… ºi încã ceva,dacã tot e sã facem note de subsol: pe viitor, ar fibine sã fie acceptate pentru expunere la Târg(uri)doar cãrþile cu o prezentare graficã de o anumitãcalitate; acum n-au lipsit, pe alocuri, mici volumemai neglijent tipãrite.

În ansamblu, cel care a trecut prin spaþiulromânesc al cãrþii ºi-a putut face, însã, o impresiepozitivã despre producþia “livrescã” româneascã,aflatã în plin proces de sincronizare cu ritmuleuropean, atât ca înscriere în cataloagele caselornoastre de editurã a unora dintre titurile cele mainoi ºi mai în vogã, cât ºi sub raportul calitãþiiimprimãrii. Nu totul e perfect, mai avem încã deînvãþat de la alþii, dar progresul faþã de aniiprecedenþi apare cu evidenþã ºi nu trebuie mini-malizat de dragul unei superficiale “audienþe” depresã mai mult sau mai puþin pitoreascã. Ce vorfi fãcut editorii prezenþi la Frankfurt pentru pro-movarea propriilor autori ºi achiziþionarea drep-turilor de publicare ale scriitorilor strãini la noi eo chestiune, nu-i aºa, de afaceri, care-i priveºte. Separe, totuºi, cã, mãcar pentru unii, socoteala deacasã s-a potrivit cu cea din Târg…

La Frankfurt, printre cãrþi (urmare din pagina 2)

Cu certitudine, modesta localitate-staþiune dinpreajma Nãsãudului, doar cu vreo zece miide locuitori, Sângeorz-Bãi, se impune nu

numai ca loc al apelor tãmãduitoare, dar ºi ca unspaþiu cultural deosebit; „acþiunea culturalã“ aînceput în anii ’90, când se desfãºurau, varã devarã, taberele plasticienilor, organizate de energiculMax Dumitraº ºi palpita prin odãi diverse cel maiserios ºi consistent cenaclu literar, pe numele luiCamara (inima lui numindu-se Dan Coman, MarinMalaicu, Florin Partene). În vremea din urmã,„acþiunea culturalã“ de la Sângeorz-Bãi are chipulMuzeului de Artã Comparatã, o minune neapãratde vãzut, inauguratã în primãvarã, într-o amiazãtoridã; în urmãtorul anotimp, în varã, MarinMalaicu „l-a detectat“ în zonã pe nimeni altuldecât pe Mircea Cãrtãrescu, aflat în vacanþã, alãturide Ioana Nicolae, nu mult timp dupã lansareacelui de-al treilea volum din Orbitor – Aripadreaptã; un prilej nimerit pentru a pune la cale oîntâlnire publicã, pe searã cu binecunoscutulscriitor; am fost, mi-a plãcut totul, atmosfera,lumea aflatã în lumea plasticã, mi-au plãcutprotagoniºtii, de la spectaculosul debut cu MarinMalaicu, pânã la patosul din întrebãrile primaruluilocului, Roland Wenig. Sunt convins cã i-a plãcut ºilui Mircea Cãrtãrescu, dacã mã iau fie ºi numaidupã plãcerea perceptibilã din rãspunsurile ºiistorisirile sale; un colaj din cele spuse de autorulOrbitor-ului descrie elocvent nu numai un autorimportant, dar ºi o bucurie intelectualã dintr-osearã la Sângeorz-Bãi:

Mircea CCãrtãrescu: Drept sã vã spun, eu suntun om destul de sfios de felul meu ºi acea intraredestul de spectaculoasã a lui Marin Malaicu m-asperiat puþin, dar mi-a ºi plãcut. Trebuie sã vã spuncã n-am mai întâlnit aceastã reacþie de întâmpinaredecât într-un singur caz, când am fost invitat laliceul Cantemir, unde eu am învãþat când eramelev ºi, în acel moment, învãþa fiica mea; atunciam fost primit ca un jucãtor de baschet american.Dar primul lucru din micul meu set de principiicând mã întâlnesc cu cineva, este sã spun „bunãseara“ ºi sã vã spun cã mã simt excelent aici, laDumneavoastrã, mai ales cã o bunã parte îmi suntcunoscuþi, sunt oameni de litere dintre cei mai decalitate, mã simt acasã din mai multe puncte devedere: în primul rând pentru cã sunt între oamenide litere ºi iubitori de literaturã, acasã pentru cã ºieu am fost adoptat de Sângeorz-Bãi prin soþia mea(când am cunoscut-o, am gãsit nu numai – cum sezice – „un suflet pereche“, dar ºi o zonã desprecare ºtiam extrem de puþine lucruri ºi care mãfascineazã în continuare, venind de câtãva vremeaici practic în fiecare an, ºi mi se pare o minune deloc ºi de o minune de locuitori – aºa cã ºi din acestpunct de vedere sunt acasã) ºi sunt bucuros cãsunt cu Dumneavoastrã. Am aflat de la Marin cãam publicat o mulþime de cãrþi, e – iarãºi – unmoment când mã strâng în mine, aºa, pentru cã

toate discuþiile mele, indiferent dacã sunt cu câþivacopii, sau dacã sunt cu studenþii mei, la facultate,sau dacã sunt cu orice grup de oameni cu care mãîntâlnesc, sunt discuþii de la egal la egal ºi aº vreasã le consideraþi ca atare. Aceste cãrþi care suntexpuse aici, deschise ca niºte arici þepoºi, îmi facmai degrabã puþinã teamã ºi stau departe de foilelor – ºtiþi, foile sunt ascuþite ºi taie, aºa încât aºvrea sã avem o discuþie neformalã, în primul rândneformal, fãrã o distanþã de la catedrã la banca deºcoalã, de exemplu, aºa cum se întâmplã de foartemulte ori, pentru cã ceea ce generaþia mea descriitori, probabil ºi câþiva scriitori din generaþiileanterioare ºi fãrã îndoialã cei de dupã, au þinutfoarte mult sã schimbe în literatura românã a fostaceastã morgã de scriitor, aceastã auto-înfãþiºare ascriitorului ca fiind deja suit pe piedestalul pe careîºi închipuie cã va sta statuia sa dupã moarte.Aceastã împietrire a scriitorilor noºtri clasici (clasiciai modernitãþii, clasici ai contemporaneitãþii) înpropria lor rigiditate, ºi eticã, ºi artisticã, ºiaxiologicã. Aº vrea sã vã spun cã scriitoriigeneraþiei mele au adoptat ca un fel de uniformãiniþialã în anii ’80 perechea de blugi ca un fel desimbol al unei democratizãri a statutuluiscriitorului, a limbajului º.a.m.d., a literaturii, apoeziei etc. Deci, fãrã niciun fel de ipocrizie, aºvrea sã avem o discuþie ca de la aproape laaproape, ca de la seamãn la seamãn, în care, dacãaveþi curiozitãþi în ceea ce aº putea sã ºtiu eu, sãvã rãspund, sau invers. Eu sunt foarte dornic sã vile risipesc, în mãsura în care voi putea.

Orbitor este un roman în formã de fluture,primul volum se numeºte Aripa Stângã, al doilease numeºte Corpul, al treilea Aripa Dreaptã; dar nueste numai în formã de fluture, este ºi în formã decatedralã, pentru cã ºi catedrala, ca ºi fluturele,sunt forme cu o simetrie puternicã ºi simbolicã;catedrala are o navã centralã (ca ºi orice bisricã,fireºte!) ºi douã nave laterale, care sunt asemeneaaripilor unui fluture. Deci aº putea sã spun cãOrbitor este un fluture mistic sau o catedralãzburãtoare, într-un fel. Tot de fluture se leagã celmai puternic simbol pe care noi îl avem în privinþamântuirii. Dupã pãrerea mea, dintotdeauna omul alegat imaginea fluturelui de imaginea propriului sãudestin – pentru greci, nu pasãrea, ci fluturele erasimbolul sufletului; Psyche, reprezentarea iconicã afluturelui, avea, îi creºteau în spinare aripi defluture, aceasta pentru cã fluturele, înmetamorfoza sa de la omidã la fiinþã înaripatã,este un simbol al destinului nostru care nedepãºeºte viaþa pe pãmânt. Pe pãmânt suntem cutoþii omizi, cunoaºtem o singurã dimensiune, atârârii pe orizontalã, ne închidem apoi în crisalidamormântului nostru, pentru ca de secole,asemenea lui Iisus, sã sperãm într-o resurecþie, oresurecþie viitoare, când vom deveni fiinþe ce seridicã perpendicular pe planul existenþei noastre,într-o dimensiune pe care nici n-o putem bãnui, aºa

cum omida nu poate avea bãnuiala cã va devenivreodatã fluture. Deci, fluturele reprezintã o fiinþãcu o metarmofozã metafizicã, sã spunem aºa, ºicare ne trimite la ideea de redempþiune, de viaþã dedincolo de mormânt, la ideea de mântuire. Trebuiesã vã spun cã mie mi-a plãcut întotdeauna filosofiazen, sau religia zen, care are câteva mici pilde, micipovestioare foarte, foarte interesante: la unmoment dat, un preot al acestei doctrine asiaticeeste întrebat ce este zen, care este esenþa gândiriizen; el rãspunde: zen este viaþa de zi cu zi! ºi eucred acest lucru, cred cã, prin faptul cã trãim zi dezi, suntem în dumnezeire, în Dumnezeu;Dumnezeu este însãºi viaþa, însuºi faptul cã putemtrãi ºi gândi asupra micilor noastre întâmplãricotidiene. Existã rutina noastrã zilnicã, dar existã ºigândurile noastre, existã ºi visele noastre, existã ºiideile noastre, orizontul nostru spiritual, cultura ºicredinþa noastrã. Credinþa face parte din viaþanoastrã de zi cu zi, nu este ceva care sã otranscedã, ea este unul din organele corpuluinostru spiritual. Cu credinþa fie te naºti, fie – cumult mai greu! – ajungi la ea, la o vârstã înaintatã.Cel mai bine e sã te naºti cu ea, adicã ea sã-þidevinã un sentiment interiorizat, precumsentimentul iubirii, de exemplu. Mamele care ausentimentul religios, îl insuflã copiilor, sunt acelemici poezioare, „înger, îngeraºul meu“, pe carecopilul trebuie s-o spunã în fiecare searã, micilerituri de încheierea zilei, faptul cã copilul este dusla bisericã ºi i se explicã cã acolo este casa luiDoamne-Doamne, toate acestea, încetul cu încetul,creeazã în interiorul minþii copilului acestsentiment religios, certitudinea cã Dumnezeuexistã, cã este bun, cã este deasupra noastrã ºi neocroteºte, cã el are un înger pãzitor, etc. Dinpãcate, pãrinþii mei, deºi niºte oameni minunaþi,niºte oameni care m-au format adecvat din toatecelelalte puncte de vedere, au fost, într-un felconvertiþi la noua religie, a comunismului, în anii’50, abandonându-le pe cele vechi. Deci, ei au fostoameni care ºi-au abandonat vechile deprinderi ºi

1144




Mihai Dragolea

Mircea Cãrtãrescu în actualitatea culturalã

Micã staþiune montanã cuîncãperi ale artelor

1155




credinþe religioase, pentru a trece la noua religie alui Marx, Engels ºi Lenin, noile icoane, noii sfinþi,º.a.m.d. Din acest motiv eu nu am primit niciunfel de educaþie religioasã: niciodatã n-au existaticoane în casã la mine, nimeni nu a mers labisericã, când venea popa cu Botezul – îmiamintesc foarte bine – ai mei nu-i deschideau ºitatãl meu, din spatele uºii, spunea: „Mulþumim darnoi avem alte convingeri!“; mie, pe atunci, mi sepãrea foarte nobil rãspunsul tatãlui meu, pentru cãeu însumi eram impregnat, convins de nouacredinþã privind viitorul omenirii. Am trãit, amcrescut, m-am dezvoltat fãrã niciun fel desentiment religios însãmânþat de la început înmine. Am scris mai târziu un articol pe acestsubiect în Jurnalul naþional, care se numea„Copilul lup al lui Dumnezeu“, în care comparamstarea mea de om care n-a primit de la început cetrebuia sã primeascã, cu starea copiilor-lup caresunt gãsiþi câteodatã în pãdure ºi care nu mai potvorbi pentru cã dezvoltarea vorbirii se producenumai la o anumitã vârstã, în anumitecircumstanþe. Aºa încât am ajuns la 30 de ani ºi euîncã nu citisem Biblia ºi nu ºtiam absolut nimic peacest subiect. Într-un fel, a fost ºi o ºansã pentrumine, a fost ºansa pentru cã am putut citi Bibliadezideologizat, am citit-o ca pe o carte, ca pe unroman. Dar, imediat, mi-am dat seama cã nu esteun roman, mi-am dat seama cã Biblia nu poate ficititã estetic, aºa cum citeºti orice carte, pentru cãBiblia este singura carte care vrea ceva de la tine,deci este o carte de la care nu tu vrei ceva, vreiacea „dulce zãbavã“ care e cititul cãrþilor, cumspune cronicarul, ea vrea ceva de la tine, ea îþipune o întrebare, una fundamentalã, la care tutrebuie sã rãspunzi, nu ai niciun fel de altãopþiune, trebuie sã rãspunzi, fie da, fie cu nu. ªiastãzi, dupã ani de zile, dupã 10 sau 15 de cândcitesc Biblia zilnic, sau aproape – în orice caz mãstrãdui, astãzi sentimentul meu este cã Biblia esteo carte care stã la temelia literaturii, cel puþin aliteraturii noastre de tip european, tradiþia noastrãgreco-iudeicã ºi cã, necunoscând Biblia, este foartegreu sã poþi spune cã cunoºti literatura, pentru cãmai toatã marea literaturã a lumii se referã laBiblie, ea trãieºte prin acest cernoziom fertil alimensei cãrþi, al imenselor cãrþi, pentru cã Biblia eun plural, înseamnã „cãrþile“ în greceºte, al acestorcãrþi care sunt, poate, cele mai minunate scrieri aleumanitãþii. Iov sau Ecleziastul sunt, fãrã îndoialã,cele mai mari poeme ale lumii. Au existat poeþiuriaºi apoi, dar niciunul dintre ei n-a ajuns la aceageneralitate umanã care se gãseºte în Iov sauEcleziastul, sau în Psalmi, de exemplu. Psalmii au

fost apoi imitaþi enorm de o grãmadã de scriitori,între care, cum ºtiþi, ºi Arghezi, care au încercat sãpreia ceva de acolo, sã tragã puþinã sevã din aceºtipsalmi ai lui David ºi Solomon, în primul rând.Foarte puþini au reuºit, pentru cã, de fapt,substanþa lor e imanentã, se trãieºte ºi moareacolo, în Biblie. Biblia a fost lectura meafundamentalã din ultimii 15 ani ºi cartea aceasta,Orbitor, într-adevãr, este impregnatã de Biblie, eanu ar fi putut eixsta fãrã ea, pentru cã aici, înaceastã carte am încercat ºi eu sã îmi pun aceleîntrebãri pe care ºi le pune orice om, scriitor saunescriitor, þãran simpu, din acela, descris înfaimosul tablou Angelus ºi pânã la filosofi ºiteologi, ºi anume: ce este cu mine?, de ce exist pelumea aceasta?, ce se întâmplã cu mine?, ceurmeazã sã fie ºi ce sens au toate acestea? Cumeste posibil ca într-o lume uriaºã – noi trãim pe unfir de praf, de fapt într-o lume uriaºã, nu existãcifre care sã arate ce numãr de lumi existã, cum deeste posibil ca eu sã fiu ales ºi mântuit, tocmai eu,din milioanele de acarieni sau insecte minuscule sãfiu ales de o inteligenþã mai înaltã ºi mântuit?! Aºaîncât este o carte în care nu am mai fãcut nicioconcesie modelor literare, curentelor – se spunedespre mine cu sunt un autor postmodern, amîncercat din toate puterile mele sã neg acest lucru –în Orbitor ºi în alte cãrþi pe care le-am scris înultima vreme; am încercat sã scriu aceastã cartedin toate puterile trupului ºi sufletului meu.

*Mi-am descoperit aceastã pasiune gazetãreascã

recent, de câþiva ani, care e într-un fel ºi moºtenitã,tatãl meu a fost gazetar toatã viaþa sa; am scris treiani ºi jumãtate, sãptãmânã de sãptãmânã, fãrãniciuna de absenþã, în Jurnalul naþional, pânã cândn-am mai putut scrie acolo din diverse motive ºimi-am mutat rubrica la Evenimentul zilei de pe 3august, de ieri adicã, când a apãrut primul meuarticol în Evenimentul zilei, voi scrie sãptãmânal înfiecare vineri, în acest cotidian. ªi am scris pe toatetemele cu putinþã, fireºte, lovitura principalã, ca sãzic aºa, a fost politicã, majoritatea articolelor meleþin de politica la zi care se face la noi, însã amscris ºi pe teme culturale, ºi pe teme etice, pur ºisimplu, ºi pe nenumãrate altele, de la stareadrumurilor în România, la starea ºcolii. Amîncercat sã scriu nu de pe poziþia analistului politic,ci – este exigenþa la care þin cel mai mult – de pepoziþia omului de pe stradã, aºa încât oricine sãînþeleagã, deci nu sunt tablete de scriitor, suntarticole de om care vrea sã convingã, care vrea sãpersuadeze, care vrea sã-i arate seamãnului sãu,egalul sãu, cum vede lucrurile ºi sã-l convingã cã elare dreptate; fireºte cã nu poþi convinge pe toatãlumea; orice articol e însoþit de niºte comentarii alecititorilor, pe internet, fireºte, aºa-zisele „forumuri“.Mergând pe aceste forumuri îþi dai seama cãoamenii sunt de o diversitate uluitoare, nu numaica opþiune politicã, sunt extrem de diverse ºi cafire, ca temperament, ca grad de culturã, aºa încâteste o iluzie sã crezi cã îi poþi convinge, cu atâtmai puþin cã îi poþi manipula pe toþi. Forumurilesunt anonime, cum ºtiþi, ºi, sub aceastã mascã, aanonimatului, poþi spune, în sfârºit!, ce ai pesuflet, ºi foarte mulþi inºi au pe suflet lucruri de ovirulenþã înspãimâmntãtoare. Aici, pe forumuri, sevede extraordinara frustrare a foarte mulþiconcetãþeni ai noºtri, e extraordinarã virulenþa lor,au o extraordinarã dorinþã de distrugere. Cei maimulþi oameni care reacþioneazã la articole, la toatãlumea, la absolut toatã lumea, de la Pãunescu laLiiceanu, nu e nicio diferenþã, la toþi reacþioneazãla fel: 90% din reacþii sunt de o violenþã, de o reacredinþã, de o scârboºenie aº spune a limbajuluiextraordinarã. Este un fenomen nou, pe care nuºtim, deocamdatã, cum sã-l manevrãm. Cred cã

democraþia greºit înþeleasã se vede foarte bine peaceste forumuri; noi avem o zicalã în popor: „vorbiºi Ion, cã ºi el e om“ Aceºti oameni care seexprimã pe forumuri, fireºte, sunt ºi unii foarteinteligenþi, avizaþi ºi cultivaþi, dar cei mai mulþisunt aceºti inºi care vorbesc în virtutea fpatului cãºi ei sunt oameni, cã ºi ei au acest drept la cuvânt.Indiferent cine ai fi ºi de ce competenþã îndomeniul tãu, se va gãsi întotdeauna cineva care sãte înjure de mamã, pur ºi simplu, deci sã nu-þiaducã argumente prorpiu-zise, ci sã te subminezemoral. Dar este un fenomen care nu þine numai delumea noastrã româneascã, este unviersal. În USAse discutã foarte violent dacã forumurile sã fieoarecum îngrãdite legal sau sã se desfãºoareaboslut liber, fãrã reguli, ca pânã acum; se pare cãa doua posibilitate este cea care va avea câºtig decauzã.

*Mihai, pasajul acela la care te-ai referit, cu lupe,

cu obiectivele ºi nu mai ºtiu ce înºiram eu acolo,este din volumul doi din Orbitor, în care eupovesteam cum copilul îºi reviziteazã ºcoala în careînvãþase cu un an înainte, în timpul unei vacanþe;ºi acolo, ajunge într-un laborator de fizicã, undegãseºte microscopae, tot felul de lucruri dinacestea, îmsã lucrul cel mai fascinalt pentru copil,acolo, a fost un caleidoscop. Intr-atâtea lentile eraun caleidoscop care, fireºte, funcþioneazã pe cutotul alte principii decât lentila; prin lentilã vezilumea puþin deformatã, în ochi de peºte sau, chiarfãrã nicio deformre, pe când în caleidoscop vezialtceva decât lumea. Caleidoscopul e acea jucãriepe care învârtind-o, vezi niºte steluþe care sereflectã între oglinzi, ºtie toatã lumea despre ceeste vorba, niºte pietricele care se reflectã ºialcãtuiesc, de fiecare datã, altã formã geometricã,ele nu se repetã niciodatã, fiecare imagine esteunicã. Aceastã imagine a caleidoscopului mie mi-afost întotdeauna foarte dragã, pentru cã este deasemenea unul din acele mari simboluri universale,alãturi de labirint, de diferite tipuri de mandala.Fiecare imagine a caleidoscopului este o mandala!ºi romanul meu, Orbitor, este ºi el plin decaleidoscoape de toate felurile.

*Au mai fost destule poveºti cu Mircea

Cãrtãrescu, despre fractali ºi Joy, despre prozã ºipoezie, pânã târziu în noapte. Protagoniºtii s-auretras pe la calsele lor, cuminþi; am renunþat la opreumblare pe o stradã aparte din Sângeorz-Bãi, senumeºte Strada Izvoarelor (ºi chiar aºa este!); poatecã energicul primar va boteza o alta Strada Artelor,are tot dreptul sã o facã.

Cluj, 3 octombrie 2007

Cum era ºi firesc, o carte ca Orbitor, a unuiautor de reputaþia lui Mircea Cãrtãrescu,ajuns, pe deasupra, la încheierea unei ample

trilogii romaneºti, a generat deja un numãrînsemnat de reacþii, de la cele ale preþuiriisuperlative, la judecãþi drastice, de respingere.

Personal, lectura a destul de multe dintre acesteîntâmpinãri, mi-a lãsat un gust neplãcut, aº zicechiar amar. Mi s-a pãrut cã ghicesc în ele, dinprimul moment, un soi de ciudatã înverºunare.Cãci una dintre reacþiile dintâi a amendat, cu spiritfeminin cam acru, nu atât opera în sine, câtentuziasmul unei cititoare specializate absolut credi-bile pentru mine, care nu ºi-a pierdut încã generozi-tatea de a saluta o carte ce i-a chiar produs des-fãtãri estetice majore. Or, o astfel de lecturã deviatã,chit cã “argumentatã” mai apoi în pagini de gloseaparent foarte aplicate, mi s-a pãrut suspectã, fiind-cã “tonul” care “fãcea muzica” îl simþeam dinprimul moment viciat ºi falsificat de o rea credin-þã… programaticã, gata sã alimenteze rele jubilaþii ladescoperirea oricãrei fisuri sau asperitãþi a operei.Altele i-au urmat, cãpãtând chiar un aer de cam-panie…

Citind eu însumi cele câteva sute de pagini, reti-cenþa faþã de acele glose ºi faþã de altele în aceeaºinotã a cãpãtat justificãri consistente. Întâi de toate,fiindcã de la primele capitole am regãsit un MirceaCãrtãrescu-miliardar de imagini, ca sã mã exprim caaltãdatã Lovinescu despre Voronca, mai exact,inventând ºi manevrând cu o minunatã libertatevocabularul cel mai bogat ºi mai colorat de laArghezi încoace (am mai spus-o ºi eu, au mai spus-o ºi alþii), într-o spectaculoasã etajare de registrestilistice. Apoi, fiindcã, la fel ca în prozele prece-dente, nuvele sau romane, atinge o cotã de intensi-tate vizionarã puþin obiºnuitã, cu arcul desfãcut dela marele romantism (la noi, eminescian, prinSãrmanul Dionis ºi Memento mori) la ceea ce sepoate exploata în literaturã, ca perspectivã asupracosmosului viu, dintre achiziþiile din domeniulfizicii ºi al biologiei “fractalice”, cu rãsfrângeri înarhitecturile de lumi virtuale propuse de era infor-maticii. O asemenea ambiþie, uriaºã, poate intimida,ºi nu e, desigur, uºor de împlinit, cu atât mai multcu cât punctul de pornire al viziunii este, cum ºtimdin întreg scrisul lui Mircea Cãrtãrescu, extrem demodesta realitate de cartier bucureºtean de blocuripe sau sub care creºte – eliadesc - reþeaua desubterane fantastice construitã la confluenþa dintreimaginarul fastuos-romantic estetizant ºi proliferareabarocã de decoruri în supraabundentã metamor-fozã.

O asemenea viziunea “flamboiantã”, ce pare anu-ºi epuiza resursele de artã combinatorie înmaterie de “artefacte” ficþionale, poate plãcea saunu – nu toatã lumea gustã excesul barochizant devocabular ºi fantezie, ramificarea somptuoasã afrazei, complicatele conexiuni dintre evenimentechemate sã sugereze extrem de fina capilaritate aconexiunilor microscosmul uman cu universulmare. Dar celor care o pot face nu li se poateinterzice sã se exprime pe limba propriei bucuriiestetice, sã cântãreascã cu mãsuri cvasiimpondera-bile substanþe ºi culori sonore, sã urmãreascã þesã-turile sintaxei ingenioase, surprizele determinãrilor,aluziile ºi referinþele culturale convocate sã com-pleteze ºi sã însufleþeascã în infinite dimensiunilumea prozatorului. Or, ºi în Orbitor III,romancierul nu face economie de mijloace verbale,

se dedã luxuriei imaginativ-ficþionale, plimbã prinalambicuri manieriste cuvinte ºi imagini, sugerând,în plus, cã toatã panorama ºi “panarama” nu estedecât un imens artefact prin intermediul cãruiaAtelierul divin comunicã cu masa de lucru a scrip-torului, dupã ce a trecut ºi prin alte spaþiimeºteºugãreºti, ºi nu în ultimul rând prin atelierelepictorilor baroc-manieriºti din speþa unui MonsùDesiderio. Adicã “excesul” ºi suprasaturaþia “cultura-lã” fac parte din chiar programul ºi stilul sãu, asoci-indu-ºi, cum se putea prevedea, ºi accentul rela-tivizant “postmodern” ºi “textualist” ce þine de for-maþia scriitorului ºi de o anume componentã a sen-sibiltãþii literare actuale.

Funciar “ne-clasicã”, viziunea din Orbitor îºirefuza, aproape din principiu echilibrul ºi privilegia“excesul”, nu numai la nivel, ca sã zicem aºa, stilis-tic, cât ºi pe palierul mai larg compoziþional. Celecâteva linii majore ale structurii cãrþii – romanul“familial”ºi nu numai, al lui “Mirciulicã”, secvenþeletranscriind, aparent netransfigurat, sau reinventândevenimentele din decembrie 1989 în perspectivahalucinatoriu-burlescã, cu elemente alegorice voitexcesive, povestea ciudatului personaj de la “Circ”,Hermann, cu vizionarismul sãu modelat “fractalic”,întoarcerile cãtre presupusul strãmoº romantic,nobilul polonez Czartarowski ºi tot ce þine deevocãrile acelor “subterane fantastice” prin carenoua carte se leagã de cele precedente – toate aces-tea se aflã în osmozã ºi simbiozã, cunosc tranziþiidivers gradate între “etajele” epicului.Cvasitotalitatea comentatorilor pare fi de acord cãreuºita sigurã a cãrþii rãmâne în primul rând acelprim strat romanesc, “familial”, în care realitatea nupuþin promiscuã a vieþii de bloc bucureºtean proiec-tatã pe fundalul social mai amplu al falsei “epocide aur” comuniste, capãtã reliefuri memorabile. Înschimb, a surprins “reportajul” sui generis al vieþiicotidiene premergãtoare rãsturnãrilor decembriste,ºi nu mai puþin chiar abordarea evenimentelor dinacele zile îndeajuns de confuze. S-a vorbit despreun fel de superficial realism, schematizant ºi adusîn preajma trivialului, dupã cum amintitul trata-ment caricatural-burlesc al “Revoluþiei” a pãrutunora excesiv ºi de un alegorism comod – înreprezentarea convenþional “paºoptistã” a Revoluþieiînseºi, violatã de “revoluþionarii” înºiºi.

Or, îmi pare cã e la mijloc o neînþelegere,pornind de la chiar planul mai larg al viziunii con-struite de prozator. Cãci ºi derizoriul cliºeistic alsituaþiilor limbajului comun, calchiat dupã “doxa”zisei epoci de aur, ºi deformarea hiperbolic-grotescãºi cvasioniricã a marii puneri în scenã din finalul lui1989 se supun aceleiaºi perspective, unitare în fond,dupã care tot ce se întâmplã ºi ni se întâmplã areloc într-o lume unde precaritãþile ºi derizoriul,tragediile ºi comedia, melodrama ºi vodevilul etc.coexistã ºi interfereazã, ca variante ºi deformãri alefragilelor tipare universale, - “pentru cã tot ce sevede suntem doar momente de închegare, mistic-tehnologicã, a unei pulberi de ecuaþii, a uneiînsumãri de istorii posibile” (cum zice Hermann).O astfel de viziune “scuzã”, ca sã zic aºa, din chiarpunctul de plecare, mixtura de registre, salturile din-spre real cãtre imaginar, dinspre concret spre ficþi-une ºi vis, dinspre referenþial cãtre alegoric ºi sim-bolic. Prozatorul poate fi, aºadar, când vizionarulde mare relief romantic cu altoiuri baroc-estetizantedin secvenþa de mare performnaþã artisticã ce evocãfigura amintitului strãmoº nobil în peisaj italic,

când… prozaicul aparat înregistrator de anecdoteºoptite la mizerele cozi din faþa magazinelor noas-tre alimentare din anii ’80, când regizorul fantast,de remaracabile resurse comice, al violãriiRevoluþiunii ori al “mitingului” statuilor conduse deînsuºi bronzul lui Lenin, dupã cum în ambianþablocului de pe ªtefan cel Mare evocase poezialucrurilor mãrunte ºi banalele evenimente ale uneifamilii modeste, cu deschideri spre miraculosulcopilãriei atât de tulburãtor recompus în cãrþileprecedente, ameninþat acum de revelaþiile brutaleale maturizãrii.

Se poate amenda, desigur, la acest nivel, un anu-mit dezechilibru. Consideraþiile “teoretice” ale per-sonajului Hermann sunt, în destule pagini, excesive,cu aerul lor de prelegeri pe teme fractalic-vizionare,iar episodul în care a adus în scenã geamãnulVictor, jumãtate schematic-contrastantã cu protago-nistul narator, pare construit cumva în graba rotun-jirii ansamblului, fiind convocat doar spre binele“demonstraþiei”. Un anumit inconfort provoacã, dincând în când, ºi glosele metatextuale chemate sãdezvãluie natura convenþionalã, de ficþiune ºi artãcombinatorie, a întregii construcþii. Astfel de inter-venþii erau necesare, desigur, în ordinea perspectiveiasupra lumii propuse de autor, însã uneori eledestramã prea uºor ºi prea repede însãºi “magia”povestirii. Dacã va mai avea cândva rãbdare, dupãuriaºul efort constructiv de pânã acum, sã-ºi revadãmai la rece textul, Mircea Cãrtãrescu va descoperisingur, fãrã îndoialã, ceea ce este efectiv superfluuîn economia romanului.

La capãtul acestor sumare note, vreau sã spunîncã o datã cã ieºirile intempestive în arenã ale mul-tor comentatori ai acestei “aripi drepte” a cãrþii îmipar fãcute cu stângul ºi cu o umoare neagrã exce-sivã, ce altereazã îndeajuns receptarea unei operedeloc comune. Nu e vorba de a trece peste micilesau marile imperfecþiuni ale unei scrieri doar fiindcãe datoratã unui scriitor reputat. Însã a neglija, cums-a fãcut adesea, mai tot ce îi acordã “certificatul”de garanþie esteticã, pentru a descoperi, cu o greuascunsã satisfacþie, aproape numai cusururi,trãdeazã, repet, mai curând o… inesteticã poziþie delecturã. Aerul de campanie pe care l-au luat astfelde intervenþii are, la urma urmei, ceva “balcanic”:mã tem cã excepþia majorã e încã dificil de acceptatîntr-o parte a spaþiului nostru literar.

Sã adaug, în fine, cã am citit acest final de trilo-gie într-o stare de spirit cumva elegiacã. Fiindcãspectaculos-stratificata viziune a lumii propusã deMircea Cãrtãrescu e alimentatã de un soi de jubi-laþie melancolicã pe care o provoacã oricãrui spiritsuperior conºtiinþa cã trãim într-un univers con-ceput dupã o uimitoare ordine geometricã, splen-didã ºi precarã deopotrivã, în care necesitatea ºihazardul se aflã mereu în competiþie, în care scrisulautorului ºi scrisa Autorului se confruntã, între trag-ic ºi derizoriu, feeric ºi coºmaresc. O lume în caretrãim, adicã, aºa cum se spune cãtre sfârºitul cãrþii,“þesând ºi destrãmând la nesfârºit Minunea”.

1166




“Þesând ºi destrãmând la nesfârºit minunea”

Ion Pop

1177




Ziua întâi s-a întâmplat sã „cadã” într-o joi ºia început de fapt... miercuri, când, cu puþinînaintea prânzului, Radu Þuculescu, la

volanul noului sãu automobil de care este foartemândru (pe drept cuvânt: pare mai încãpãtordecât vechea sa Skodã ºi, în plus, nici nu areparbrizul crãpat!), mã „racoleazã” de la capãtulGheorghieniului, cartierul clujean în care îmidesfãºor viaþa civilã, ºi purcedem spre ceea ce,pentru noi, va fi sã fie, pe parcursul urmãtoarelortrei zile, o adevãratã capitalã culturalã: spreReghin. Suntem însoþiþi de Adelina Câmpean,artist fotograf, studentã în ultimul al la facultateade profil a Academiei de Artã ºi Design din Cluj.Fotografiile Adelinei urmeazã sã împartã simezeleCasei de Culturã „George Enescu” din Reghin cupicturile lui Tudor Ionescu (din pãcate, dinmotive de sãnãtate, T.I. este „consemnat” într-unspital din Cluj) ºi cu sculpturile lui ªtefan Balazs,care trebuie sã soseascã în aceastã dupã-amiazãdin Sighetu Marmaþiei. Dupã ce scãpãm, cu greu,din aglomeraþia Clujului, drumul decurge fãrãincidente.

La Reghin suntem aºteptaþi de domnul IlieFrandãº, scriitor ºi responsabil cu problemeleculturale (deºi noi sperãm sã nu-i creãmprobleme) în cadrul Primãriei Reghin. Suntemconduºi la hotelul Parc, unde ne instalãm„cartierul general”. Pânã seara grupul secompleteazã cu, în ordinea sosirii: Ladislav

Cetkovsky, ceh din Brno, drumeþ pasionat (astrãbãtut cu piciorul, în ultimii cincisprezece ani,aproape toþi Carpaþii româneºti), poliglot,traducãtor din ºi în limba românã, ajuns laReghin dupã o cãlãtorie de mai bine de douãzeciºi patru de ore în care a schimbat nenumãratetrenuri; sculptorul ªtefan Balazs ºi poetul VasileMuste din Sighetu Marmaþiei; Radu IlarionMunteanu, scriitor bucureºtean ºi redactor laLiternet, adevãratã „enciclopedie ambulantã”;Andreas Saurer, poet ºi jurnalist elveþian (tradusîn româneºte de Radu Þuculescu – Munte cuMadonna, Biblioteca Revistei Familia, Oradea,2005), vorbitor de limbã românã „din familie”(prima sa soþie a fost româncã); Victor Cubleºan,critic literar, preºedintele juriului Concursuluinaþional de poezie ºi prozã scurtã „Ars Maris”;Daniel Moºoiu, secretarul Asociaþiei Culturale„Ars Maris” ºi, evident nu în ultimul rând, poet.Încheiem ziua în jurul unei mese lipsite defestivism, de protocol rigid, ceea ce – pe noiorganizatorii cel puþin – ne face sã fim optimiºti.

Prima zi propriu-zisã a Întâlnirilor (joi, 11octombrie) debuteazã cu sosirea unui nou invitat,poetul Grigore Chiper din Republica Moldova,redactor la excelenta revistã Contrafort. În timpce Balazs ºi Adelina sunt ocupaþi cu panotareaexpoziþiei la Casa de Culturã „George Enescu”,restul invitaþilor viziteazã Muzeul Etnografic dinReghin, moment de „respiro” pânã la deschiderea

oficialã a Întâlnirilor. Amplasat pe o suprafaþã nufoarte mare, Muzeul este o oazã de arhaismamenajatã cu bun gust, discret, cuceritor ºiconvingãtor tocmai prin aceastã lipsã deostentativitate. În sfârºit, dupã câteva ore deprogram de voie, la ora 17.00 ne deplasãm laBiblioteca Municipalã „Pentru Maior”. În faþa uneisãli pline, directorul Bibliotecii, domnul Marinªara, face oficiile de gazdã ºi prezintã succintmotivul întâlnirii, dupã care „ostilitãþile” suntpreluate, cu aplomb, de cãtre Radu Þuculescu,care prezintã invitaþii ºi programul dar ºiobiectivele de perspectivã ale Întâlnirilor CulturaleEuropene „Ars Maris”. Prezenþa „în prezidiu” aprimarului Reghinului, domnul Nagy Andras, ºialocuþiunea rostitã de domnia sa nu reprezintã unsimplu gest de politeþe, Primãria ºi ConsiliulMunicipal Reghin fiind implicate direct, caprincipali parteneri, în organizarea Intâlnirilorreghinene. Între timp îºi face apariþia ºi prozatorulAlexandru Jurcan (dupã o cãlãtorie cu peripeþiilegate de un autobuz stricat în autogara din Cluj),la momentul oportun pentru a fi prezent la triplalansare de carte ce urmeazã sã aibã loc: romanullui Radu Þuculescu Umbra penei de gâscã (ediþiaa II-a, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº, 2007),amintitul volum de versuri al lui Andreas Saurer,Munte cu Madonna, volumul de versuri Stãpânulºi Silberta al lui Alexandru Jurcan (Ed. Casa Cãrþiide ªtiinþã, Cluj, 2007). Dupã autografele derigoare ale „lansaþilor”, la ora 18.30 trecute fix nemutãm, împreunã cu o parte a publicului, la Casade Culturã „George Enescu” (partener, alãturi deBiblioteca „Petru Maior”, al Întâlnirilor), pentruvernisarea triplei expoziþii – de fotografie, picturãºi sculpturã – semnate de Adelina Câmpean,Tudor Ionescu ºi ªtefan Balazs. Deºi cei trei artiºtinu se cunosc personal ºi nici nu au corespondatanterior, expoziþia surprinde prin unitate, prin

Întâlnirile CulturaleEuropene „Ars Maris”

Ioan-Pavel Azap

Afiºul Întâlnirilor Culturale Europene “Ars Maris”Concepþia graficã: Cristian Cheºuþ

La început, adicã în primãvara acestui an, a fost un entuziasm uºor inconºtient în jurul unei ideilansate de Radu Þuculescu: un festival multicultural la... Reghin! La Reghin – nu fiindcã Clujul nune-ar mai fi încãput, ci pentru cã acolo ni s-a oferit oportunitatea. Spun „ni s-a oferit”, deoarece,

pentru a avea un cadru oficial de organizare a unei asemenea manifestãri, tot la ideea lui RaduÞuculescu, s-a înfiinþat Asociaþia Culturalã „Ars Maris”, al cãrei preºedinte este (acelaºi) RaduÞuculescu sus-semnatului revenindu-i „postura” de vicepreºedinte, iar lui Daniel Moºoiu – încheind„plutonul” – cea de secretar. Odatã preparativele birocratice încheiate, ne-am dat seama de faptul cã:timpul rãmas pânã la proiectata primã ediþie a festivalului este foarte scurt; am descoperit cã deºi amparticipat la relativ multe festivaluri, acum, aflându-ne de cealaltã parte a baricade – respectiv în tabãraorganizatorilor –, situaþia se schimbã radical pentru noi; cã a redacta un simplu anunþ pentru unconcurs literar e mai „complicat” decât a-l citi - ºi de o serie de alte chestii care ne-au tulburat inocenþafunciarã în materie de „management” (cultural au ba). Trec peste amãnunte ºi încerc sã derulez filmulsuccint al celor trei zile reghinene (11-13 octombrie 2007), adicã prima ediþie a Întâlnirilor CulturaleEuropene „Ars Maris”.

Reghinul în trei zile

De la stânga la dreapta: Radu Ilarion Munteanu, Grigore Chiper, Ladislav Cetkovsky, Andreas Saurer foto: Adelina Câmpean

armonie, demonstrând (încã o datã, nu-i aºa?) cãmarile spirite se întâlnesc. Organizatorii cel puþinrespirã uºuraþi: nu s-au produs „bâlbe” –desincronizãri în program –, publicul reghinean s-a dovedit receptiv la propunerile noastre,oaspeþii încântaþi de primire, aºa încât nu nerãmâne decât sã sperãm cã ºi ziua a doua va ficel puþin la fel de reuºitã.

Dupã cafelele de rigoare, vineri (12octombrie), ne deplasãm la Grupul ªcolar „LucianBlaga” pentru o întâlnire mai puþin convenþionalã,sperãm noi, cu elevii claselor mari. Cred cã avemcu toþii trac, ºtiut fiind cã tinerii nu se lasã uºorimpresionaþi, cã dacã nu i-ai câºtigat de partea taîn primele minute riºti sã vorbeºti în gol tot restulîntâlnirii. Avem surpriza plãcutã a unei sãli pline.Radu Þuculescu reuºeºete sã destindã atmosfera,astfel încât dupã scurt timp ne simþim „înmediu”: poeþii recitã reuºind sã nu-ºi facã prafpropriile poezii, Andreas Saurer mãrturiseºte cãuna din primele lui curiozitãþi legate de Româniaa fost sã viziteze Reghinul (dat fiind cã primindrepartiþie în Reghin, înainte de 1989, viitoarea safostã soþie a preferat sã emigreze), AlexandruJurcan ameninþã sã acapareze momentul cuumorul sãu debordant (se liniºteºte când i sepropune sã þinã o orã deschisã de limba francezãimediat ce noi ne vom retrage), Victor Cubleºanvorbeºte cu umor ºi autoironie despre avantajele –ºi mai ales, dezavantajele – de a fi critic literar(ceea ce pe noi, autorii pasibili de a intra învizorul domniei sale, ne uºor neliniºteºte),Adelina face zeci de fotografii – astfel încât oraavutã la dispoziþie trece extrem de repede.Singurul „dezamãgit” este Radu Ilarion Munteanu(RIM sau „tãticu” pentru prieteni – ºi cum toþi îisuntem prieteni...), care este obligat prin forþaîmprejurãrilor sã-ºi concentreze „discursul”, înfapt un curs sui generis, despre literatura peInternet (edituri, reviste) la doar zece minute(reuºind sã se opreascã la douãsprezece!), dupã ceera dispus sã vorbeascã o orã...

În aceeaºi zi, dupã-amiaza, gazdã primitoare,Casa de Culturã „George Enescu” ne pune ladispoziþie sala de spectacole pentru unul dinmomentele speciale ale Întâlnirilor: un curs desprerolul ºi modul de în care este compusã muzica defilm, importanþa acesteia în economia unui film,suþinut de Cristian Mureºan, cunoscutul realizatorde la TVR Cluj (asupra acribiei cãruia este inutilsã insistãm). În încheiere arel loc lansarea

volumului Apocalipse climaterice de CristianMureºan, ocazie cu care autorul intrã în polemicãcu nobelizatul Al Gore – ºi nu lipsit deargumente.

Dacã am fi fost superstiþioºi, ne-ar fi neliniºtitfaptul cã ultima zi, sâmbãtã, este chiar 13octombrie. Cum nu suntem, ne mulþumim sãbatem în lemn cã nu e ºi vineri... Aflându-ne înoraºul lutierilor nu putem rata ocazia de a aflamai multe despre cum se fac instrumentelemuzicale, aºa cã, înaintea prânzului, dãm cursinvitaþiei domnului Ion Lãzãroiu de a-i vizitafabrica de viori (era sã scriu atelierul, dar erapuþin spus). Cu riscul de a spune o banalitate,trebuie sã recunosc cã este fascinant sã afli ºi sãmai ºi vezi cum dintr-o bucatã „banalã” de lemnpoate ieºi o vioarã de toatã frumuseþea (ºi mãrefer, ca profanul, la obiectul în sine). Fãrã a intraîn amãnunte, este suficient sã mai spun doar cãviorile de Reghin au desfacere în întreaga lume,pe o piaþã în care concurenþa este severã ºi undenu poþi „triºa” decât o singurã datã.

Revenim la „oile noastre” ºi ne pregãtimpentru momentul de vârf al primei ediþii aÎntâlnirilor Culturale Europene „Ars Maris”:spectacolul de la ora 16.00 de pe scena Casei deCulturã. Dupã ce face oficiile de amfitrion,doamna Sorina Bloj, poetã ºi interpretã folk,directoarea Casei de Culturã, predã microfonul luiRadu Þuculescu (nevoit sã-ºi ia în serios rolul depreºedinte al Asociaþiei Culturale „Ars Maris”),care modereazã... moderat, cu umor serios, puctulfinal. La capitolul umor este însã „tãiat” deAlexandru Jurcan care stârneºte aplauze la scenãdeschisã interpetând cu vocaþie actoriceascã uncapitol din romanul sãu Cocoºul ºi Cocoaºa. Cumde aplauze la scenã deschisã are parte ºi grupulfolk „Ecoul” (Alexandrina Luca ºi Sorina Bloj) cu

microrecitalul susþinut în faþa unei sãli aproapepline. ªi cele douã momente de teatru, one-woman show, ale actriþei Oana Vasilescu suntprimite cu aplauze netrucate. La o asemeneaconcurenþã, poeþilor invitaþi ca ºi celor din Reghinnu le rãmâne decât sã riºte a-ºi tãlmãci cu vocetare propriile versuri. Ne descurcãm onorabil ºi neplace sã credem cã aplauze nu au fost decomplezenþã. Anunþarea ºi decernarea premiilorConcursului naþional de poezie ºi prozã scurtã„Ars Maris” încheie prima ediþie a ÎntâlnirilorCulturale Europene „Ars Maris” într-o notãoptimistã: oamenii încã mai citesc, oamenii încãmai scriu... Concluzia? E mai uºor sã participi cainvitat la un festival, decât sã organizezi unfestival. Reversul medaliei? Satisfacþia este maimare atunci când ieºi din starea „pasivã” ºiizbuteºti sã duci ceva la bun sfârºit. Cât de bine areuºit aceastã ediþie a Întâlnirilor reghinene vomafla, sperãm, anul viitor, la cea de a doua ediþie,când vom putea verifica feed-back-ul iubitorilor deculturã din Reghin ºi nu numai.

P.S.Seara, aflând cã rezultatul meciului de fotbal

România-Olanda din cadrul grupelor de calificarela Campionatul European din 2008 este 1-0,suntem parcã ºi mai mulþumiþi. Ne gândim cã laediþia a doua a Întâlnirilor Culturale Europene„Ars Maris” din 2008, ar trebui sã nesincronizãm, de astã datã deliberat, cu un meci alnaþionalei României. Se pare cã le purtãm noroctricolorilor...

1188




Premiile ediþiei întâi a Concursului naþional de poezie ºi prozã scurtã„Ars Maris”

Juriul primei ediþii a Concursului naþional de poezie ºi prozã scurtã „Ars Maris” (concurs lansat încadrul Întâlnirilor Culturale Europene „Ars Maris”, Reghin, 11-13 octombrie 2007), format din: IoanMoldovan, Radu Þuculescu, Daniel Moºoiu, Ioan-Pavel Azap (membri) ºi Victor Cubleºan(preºedinte), a acordat urmãtoarele premii: Premiul pentru Poezie – Irina Roxana Georgescu(Bucureºti); Premiul pentru Prozã – Roxana Sahanagiu (Bucureºti); Premiul revistei „Verso” (Cluj-Napoca) – Elena Cristina Mincu (prozã, Cluj-Napoca); Premiul revistei „Steaua” (Cluj-Napoca) –Adrian Diniº (poezie, Bucureºti); Premiul revistei „Tribuna” (Cluj-Napoca) – Livia Ciupav (prozã,Arad); Premiul revistei „Familia” (Oradea) – Vlad Pamula (prozã, Cluj-Napoca); Menþiuni – MonicaIoana Dorgo (prozã, Reghin), Sanda Maria Boariu (poezie, Reghin).

ªtefan Balazs ºi Adelina Câmpean

De la stânga la dreapta: Ladislav Cetkovsky, Radu Þuculescu ºi Nagy Andras, Primarul Municipiului Reghinfoto: Adelina Câmpean

1199




Foamea

„Nu mai pot continua aºa. De azi nu maimãnânc nimic.”, hotãrãsc dis-de-dimineaþã,coborând de pe cântar, dar, parcã ar fi cuvintemagice, brusc mã cuprinde o foame cumplitã ºifrigiderul mi se lipeºte de privire ca un magnet.„Ce-ar fi... sã-l deschid? O, nu sã mãnânc, nicivorbã, numai aºa, de rãmas bun. Pentru ultimaoarã, bineînþeles.” Trag de mânerul uºii cu grijã,aºa cum ai desface ambalajul unei cutii cubomboane fine de ciocolatã ºi gura mi se umplede apã. Înghit în sec de câteva ori, nãrile mi sedilatã testând mirosurile ºi mã trezesc mestecândsalamul, „doar câteva felii, ce rãu îmi pot face,parcã ar mai merge ceva, doar azi, uite, bucata detort, e pãcat sã se strice. ªi brânza asta proaspãtã,ºunca trandafirie, ouãle umplute, salata de vinete,doar n-o sã le arunc”. În loc sã înceteze, foamease mãreºte ca aluatul dospit. Poate ziua de mâinear fi mai potrivitã pentru regim. Pânã una-alta,frigiderul e lunã, nu-mi mai rãmâne decât sã daunãvalã în debara, la bulion, compot ºi dulceaþã.Chiar ºi cartofii, neprelucraþi termic, cum sunt, ausavoarea unei delicatese.

Ziua urmãtoare încep sã am mustrãri deconºtiinþã. „Azi nu voi mai mânca nimic”, îmispun, dar dinþii mã dor îngrozitor, ce-oi fi pãþit,aº roade ceva, un mãr sau un morcov, deschidfrigiderul, bate vântu’, descui debaraua, la fel depustiu. De disperare îmi înfig maxilarele înpoliþele interioare, le fãrâmiþez ºi le mestec, ah,încã mai pãstreazã aroma alimentelor. Odatãdeschis apetitul, trec la mobilã ºi la alte obiectecasnice, sunt atât de gustoase, cum nu mi-aº fiimaginat vreodatã, îmi vine sã mã ling pe degetede plãcere, le înghit pe nemestecate, pânã laultima.

A treia zi îmi e prea foame ca sã mai amîndoieli. Din pãcate, casa e goalã, au rãmas doarpereþii, iar foamea tot creºte, asemenea unui laptepus la fiert. Cineva sunã la uºã. Eºti tu. „Vai, cebine cã ai venit!” ºi te topesc dintr-o rãsuflare.Eºti dulce ca siropul de zmeurã ºi iubirea îmiumple stomacul o zi întreagã.

A patra zi foamea e încã în mine. Cobor în

stradã ºi încep sã înghit oamenii, îi iau la rând,fãrã discriminare, sãraci ºi bogaþi, þãrani ºiintelectuali, homosexuali ºi heterosexuali, nu enici o diferenþã la gust ºi stomacul meu îi digerãla fel de frumos pe toþi.

Ziua a cincea dau iama în clãdiri. Cocioabe,zgârâie-nori, monumente istorice, biserici de toatereligiile, toate se dizolvã în uriaºa mea gurã ºi nuse bat defel.

A ºasea zi nu mai am rãbdare, înghitPãmântul cu totul, doar-doar mi-oi potoli nevoia,iar ca desert, în loc de cozonac, apuc Soarele ºi îlîndes în gâtlejul meu fãrã fund. ªi fiindu-mi sete,dintr-o sorbiturã rezolv ºi Calea Lactee.

Ziua a ºaptea mã surprinde plutind în spaþiu,deh, nu mai existã nici gravitaþie, la asta nu mãgândisem când înghiþisem atâta amar de materie.Aþipesc, sãptãmâna fusese foarte istovitoare, darsomnul mi-e presãrat cu coºmaruri terifiante, defapt unul ºi acelaºi, repetat la infinit: se fãcea cãnu mai am ce sã mãnânc.

Cauza morþii domnului X

Cel mai rãu lucru, atunci când moare cineva, efaptul cã trebuie sã stabilesc cauza decesului. Dece a avut loc acel eveniment ºi nu altul dinmultitudinea de evenimente posibile care s-ar fiputut produce? Cine sau ce a perturbat traiectoriasubiectului? Evenimentul era inevitabil sau nu? Eca ºi cum ai încerca sã reconstitui o camerã întrea-gã, doar privind înãuntru pe gaura cheii. Rar ajungla o concluzie precisã, de cele mai multe ori mãlimitez la consultarea specialiºtilor ºi a martorilorºi la consemnarea observaþiilor într-un raport.

Transcriu mai jos câteva din notiþele mele, cuprivire la moartea domnului X.

Poliþisstul: ºoferul a încãlcat flagrant regulile decirculaþie, nu a acordat prioritate, viteza maximãadmisã nu a fost respectatã, nu a purtat centurade siguranþã ºi, în momentul impactului, a fostzvârlit prin parbriz.

Eu: Credeþi cã aceasta e cauza decesului?Poliþisstul: Evident.Medicul llegisst: Numeroase fracturi,

traumatism cranian, rupturã de coloanã, toatepost-mortem.

Eu: Poftim? Vreþi sã spuneþi cã era mortînaintea impactului?

Medicul: În mod sigur. Congestie cerebralã.Cãldura probabil.

Meteorologul dde sserviciu (prin telefon): Alo,da, o zi canicularã, 40 de grade la umbrã, da, eposibil.

IInginerul dde cconsstrucþii rrutiere: ªoseaua a fostconstruitã în bãtaie de joc, fundaþienecorespunzãtoare, asfalt de slabã calitate,porþiuni cu denivelãri. Proiect prost, proiectantslab, executori necalificaþi.

Un mmartor: ªtiaþi cã ambulanþa a întârziat 20de minute? ªi suntem la numai câteva strãzi despital, e posibil aºa ceva?

ªoferul dde ppe aambulanþã: Strãzile erau blocate.Se asfalta ºi a trebuit sã ocolim.

Mecanicul: Avea probleme cu frâna. I-am spusla ultima verificare, dar n-a mai venit sã i-o fac ºiuite ce a pãþit.

Pssihologul: Domnul X se afla într-o stare deîngrijorare profundã, care, deviindu-i atenþia, i-adevenit fatalã.

Eu: Cum v-aþi dat seama? Era deja mort cândl-aþi consultat, nu?

Pssihologul: Paloarea, cearcãnele, miciîncreþituri ale feþei, avem o întreagã tehnicã.

IIubita (prin telefon): Da, ne certasem (plânge).Credeþi cã de asta...?

Ghicitoarea: Domnu’ meu, era vineri, 13.Ucigã-l toaca ºi-a bãgat coada, ce mai.

Preotul: Domnul l-a chemat la El. Odihneascã-se-n Împãrãþia Cerurilor, în numele Tatãlui ºi-alFiului ºi-al Sfântului Duh, Amin.

ªoferul dde ttir: Eu nu am nici o vinã. Circulamperfect regulamentar ºi dintr-o datã îmi intrã neb-unul în faþã. Puteam sã mor ºi eu, vã daþi seama.

Cunoººtinþe, prieteni: Cum? A murit? N-amºtiut! Când? Cam avea patima bãuturii, ce-i drept.Era beat, nu-i aºa?

Medicul: Pot confirma cã într-adevãr alcooluldepãºea concentraþia normalã.

Muncitor ppompe ffunebre: Habar n-am de ce amurit, dar Domnu’ sã-i dea sãnãtate acolo unde ofi, cã de pe urma de-alde ãstora îmi câºtig eupâinea.

Fossta ssoþie: În sfârºit, a fãcut ºi el ceva bun.Nu termin bine de editat cele aflate cã sunt

trimisã din nou pe teren. De data aceasta, odoamnã Y a cãzut de la etajul 10 ºi a decedatinstantaneu.

Premiul Tribunei la Concursul naþional de poezie ºi prozã scurtã “Ars Maris”

Livia Ciupav

Cauza morþii domnului X

De la stânga la dreapta: Ladislav Cetkovsky, Radu Þuculescu, Radu Ilarion Munteanu, Ioan-Pavel Azap, Victor Cubleºan foto: Adelina Câmpean

Ioan-PPavel AAzap: – Domnule GeorgeVulturescu, pretextul acestui interviu îl reprezintãcele 200 de numere ale revistei Poesis, numãrulaniversar fiind lansat în cursul lunii septembrie ºila Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor. Chiar dacãPoesis este o revistã (re)cunoscutã, nu cred cã estelipsit de interes un scurt istoric al acesteia. Vãrog!

George VVulturescu: – Primul numãr al revisteiam reuºit sã-l scot pe piaþã la început de februarie1990. Singura tipografie din localitate (a fostuluiziar oficios „Cronica sãtmãreanã”) gemea decomenzi: cotidiene politice, reviste erotice, afiºede propagandã electoralã. N-am avut loc înpropriul oraº pentru paginile mele culturale: pînãla numãrul 3 le-am editat la Oradea. Satu Mare afost, din pãcate, mai mult un creuzet, un habitat-tampon între Ungaria ºi Ucraina, mai mult alcomerþului de graniþã decît de elevaþie creatoare,de aºezare „în proiect”. Sãrac în instituþiiculturale, cu cîteva reviste modeste prin vreme

(cea mai importantã a fost iniþiatã de G.M.Zamfirescu în perioada sa de refugiu sãtmãrean -Icoane maramureºene, 1923-1924), Sãtmarul aveanevoie de o revistã de culturã. Încercarea de-asusþine o astfel de iniþiativã s-a fãcut prin revistaTribuna (între 1984-1986) cînd în interiorulpaginilor ei a apãrut un supliment lunar „PaginiSãtmãrene” prin grija redactorului ºef de atunci,Vasile Sãlãjan, sãtmãrean de origine. AlexandruPintescu, Ion Vãdan, Radu Ulmeanu, GrigoreScarlat, Ion Ghiur, Alexandru Zotta, CornelMunteanu, Gh. Glodeanu ºi subsemnatul amsemnat paginile acelor ani.

– Dupã 1990 au apãrut ºi au dispãrutsumedenie de reviste de culturã (ºi mã refer nunumai la cele literare, ci ºi la reviste de film, deteatru, de artã plasticã). Cum a reuºit Poesis sãreziste în toþi aceºti 17 ani, mai ales avînd învedere profilul strict - poezia?

– Ciudat, nu de o „revistã de poezie” aveanevoie Sãtmarul, ci de o revistã de culturã care sãreveleze diversitatea cotelor atinse depersonalitãþile locale în domeniile artelor plastice,muzicale, a literaturii ºi istoriei. O altã gruparesãtmãreanã (Ion Vãdan, Nae Antonescu, RaduUlmeanu, Vasile Tarþa, Ion Ghiur) a încercat între1990-1994 sã punã pe picioare revista Pleiade: n-areuºit. Mai mult (ºi profitabil financiar!) a duratrevista lor Arena, un magazin cu informaþii culesede aiurea, cu poze erotice ºi divertisment. Dar înoraºele mici „minunile” nu þin mai mult de treizile!

Interesant este cã au „biruit” în timp douãreviste fãrã „tradiþie”, de care oraºul pãrea cã nuare nevoie ºi a cãror forþã de susþinere venea dinviaþa culturalã din aafara jjudeþului, fiecare„originalã” ºi atipicã în felul ei: Poesis, „revistã depoezie” ºi Ficþiuni, „revistã de literaturã SF&arte”(apãrutã în 1998, cu tînãrul Horia Nicola Ursuredactor ºef). Cum a reuºit Poesis sã se menþinãam mai spus: am avut ºansa sã pot alege sãlucrez la cîteva instituþii locale (Casa de culturã,Inspectoratul judeþean pentru culturã) undeproiectele mele au gãsit un teren virgin. Stelelenorocoase au fost un ºir de prieteni care aucrezut în visul meu de poet ºi fãrã de care -printre mentalitãþile locului - m-aº fi poticnit pedrum: Alexandru Pintescu, Gh. Glodeanu,Dumitru Pãcuraru…

– De la apariþie ºi pînã în prezent, Poesis estelegatã în primul rînd de numele dumneavoastrã.Ce v-a determinat sã vã osteniþi a face o revistã?A fost un gest de orgoliu scriitoricesc? Un„apostolat”? O afacere?

– Am mai spus: orice poet îºi viseazã propriarevistã de poezie ºi, probabil, propria istorieliterarã… Modelul meu, dacã vreþi, a fost revistaEchinox. Deºi am absolvit filologia la Cluj-Napoca(lucrare de diplomã cu 10 la Ioana Em. Petrescu)nu am publicat niciodatã în paginile ei. Nu amnicio explicaþie, poate nu eram „pregãtit”, deºidebutasem prezentat elogios de cãtre ªt. Aug.Doinaº în 1973 la revista Familia. Dar în sãlileBibliotecii „Lucian Blaga” (trebuie sã subliniez cãprimul ei director general a fost sãtmãreanulEugen Pavel Barbul între 1920-1935) mi-amcãpãtat conºtiinþa de transilvãnean: aici am copiattot ce am gãsit referitor la Satu Mare. Rodulacelor ani a fost editarea primului dicþionarsãtmãrean: Culturã ºi literaturã în þinuturileSãtmarului. Dicþionar: 1700-2000 (2000). Atunci,ºi acolo, la Cluj, am ºtiut cã voi rãmîne toatãviaþa la Satu Mare ºi mã voi dedica culturii din

acest spaþiu. „Apostolat”, spui, dar oare se poatedesprinde atît de uºor un transilvãnean deresponsabilitatea, de datoria, de „misiunea” faþãde locurile de origine? Cred cã nu. Nu e niciunorgoliu în revista mea, nicio urmã de regretprovincial. N-am încurajat nicio polemicã pentrucã nu m-am situat niciodatã în vreun grupanume, nu am nicio poliþã de plãtit. ªtiu bine cãdin Satu Mare nu se pot stabili „direcþii”,„canoane”, dar pot aduce prin paginile revisteivalorile culturii ºi pe graniþa de Vest. Asta ºi facprin asocierea revistei cu Festivalul anual „Zileleculturale Poesis”, prin întîlnirile cu scriitorii ºilansãrile de carte organizate la „Cafeneaua Poesis”patronatã de ziarul Informaþia zilei, editorulfinanciar al revistei.

– În ce mãsurã a fost ajutat ºi / sau în cemãsurã l-a încurcat „facerea” acestei reviste pescriitorul George Vulturescu?

– Nu ºtiu dacã pot trage cu adevãrat o linieîntre cel ccare aa ffãcut rrevistã, iatã de 17 ani, ºiscriitorul George Vulturescu. Sunt zile în careprejudiciul adus timpului de scris al scriitoruluieste enorm: nu e o „afacere”, cum mã întrebaþi, cio pierdere. Eu nu am avut niciodatã o redacþie cuoameni retribuiþi, cu atribuþii precise care sãpregãteascã un numãr. Concepþia numerelor,desenul machetei, selectarea materialelor,corespondenþa cu scriitorii, corectura, toateoperaþiile legate de tipãrire îmi aparþin. Nu amfost niciodatã retribuit pentru aceastã muncã,decît pentru activitatea din cadrul instituþiilor deculturã. Aceste instituþii mi-au fost însã un cadrularg de relaþii cu scriitorii ºi publicul sãtmãrean.Dacã am pierdut cu fiecare numãr mãcar unpoem propriu, cît cîºtig în bucuria de-a fi alãturide textele celorlalþi! Cu siguranþã am cîºtigat: atrebuit sã urmãresc la zi piaþa cãrþii, am bãtuttârgurile de carte, am primit cãrþile noi la timp,am descoperit bucuria de-ai urmãri pecontemporani ºi de a scrie despre cãrþile lor. Acestlucru se poate vedea în cartea mea de criticãCronicar pe Frontiera Poesis, Princeps Edit, 2005.

2200




„Nu m-am situat niciodatã învreun grup anume, nu am nicio poliþã de plãtit”

de vorbã cu poetul George Vulturescu

interviu

George Vulturescu


– Aþi debutat editorial în 1988. Dupã 1990ritmul volumelor semnate George Vulturescu ºi alreceptãrii acestora ar putea sã-i facã invidioºi pemulþi scriitori români. În condiþiile în caremajoritate covîrºitoare a scriitorilor se plîng cã nupot publica, sau cã tirajele sunt mici iar receptareaca ºi inexistentã (despre cîºtigul material nici nupoate fi vorba), vã consideraþi un norocos sau unprivilegiat?

– Cred, pe urmele altor scriitori, cã orice cartee un permanent debut. Eºti raportat istoriceºte laun anume cititor. Iatã: cartea mea de debut(Frontiera dintre cuvinte, 1988) mi-a fostrecenzatã de Nicolae Steinhardt. Celelalte cãrþi(Tratat despre Ochiul orb, 1996; Gheara literei,1998) l-au avut în faþã pe ªt. Aug. Doinaº, RomulMunteanu, Cornel Regman, Laurenþiu Ulici.Acum ei nu mai sunt, cãrþile celelalte au alþicititori.

Nu cred cã sunt mai „norocos” sau mai„privilegiat” decît alþii, aici, în Nordul meu.Dimpotrivã. Sunt însã un ardelean serios careîncearcã sã onoreze locul sãu ºi sã nu risipeascãharul ce i s-a dat. La marginea „sistemuluicultural”, în provincie, nu existã alte privilegii ºi„capital de imagine” decît cãrþile ºi faptele tale. ªiacestea sunt înþelese ºi comentate în funcþie deconjuncturi. Eu nu sunt interesat de top-urile cutrei sau cinci steluþe din reviste, de clasamentelepe universitãþi, pe apartenenþã de cenacluri.

Cel mai „norocos” mã consider cînd reuºescsã obþin fonduri financiare ºi pot sã adun scriitoride valoare la „Zilele Poesis” din Satu Mare…

– Cel puþin prin volumele Nord, ºi dincolo deNord, Stînci nupþiale ºi Monograme pe pietreleNordului aþi realizat o - sã o numim convenþional(sau nu?) astfel - mitologie a Nordului, spaþiu /teritoriu cãrui îi aparþineþi atît prin naºtere, cît ºiprin faptul cã aici trãiþi ºi scrieþi. Cît vi s-a impusde la sine ºi cît aþi construit acest univers, acestspaþiu? Cu alte cuvinte, în ce mãsurã omulsfinþeºte locul ºi în ce mãsurã locul sfinþeºte(poeticeºte) omul?

– Spaþiul meu natal (sunt fiu de codreni dintr-o zonã care uneºte Chioarul, Sãtmarul ºi

Sãlajul) are o mitologie proprie de care nu te poþiîndepãrta: eºti „iradiat” cu energetica pietrelor,cunoºti hãurile ºi misterul druidic al stejarilor dinsihle ºi, evident, strãlucirea cuþitului: „Mîna carescrie e totuna cu mîna de pe cuþit”. Dacã mi s-aimpus de la sine (prin latenþa limbii) predilecþiapentru verbul tãios, construcþia ºi selecþia temelorpot fi ºi rodul deliberat al culturii cît ºi sinergiileascunse ale temelor care te aleg pe tine: e ºi un„nord” interior, mai mult al unei sensibilitãþiseptentrionale (datoratã expresionismului german,lui Nietzsche, desigur) decît al unei geografiireale. Relaþia mea cu spaþiul de obîrºie nu etocmai una de „sfinþenie”: eu l-am trãdat prinvreme, pãrãsindu-l. Poate cã versul însã e legãturamea ombilicalã cu puterile pietrelor ºi ierburilorsale. Nu mi-e de loc teamã de acest stigmat al„nordului” ºi drept dovadã mi-am intitulat simplunoul volum de la Ed. Brumar: Alte poeme dinNord (2007).

– „Las oraºul poeþilor canonici” - mãrturisiþiundeva. Sã înþeleg cã poezia presupune pentrudumneavoastrã un demers polemic? Poetultrebuie sã fie musai un revoltat - poezia un act„paricid”?

– Nu un revoltat, ci un vizionar. Viziunile aparîn nopþile ºi-n hrubele creierului: „Mormîntul ºicreierul nu-l împarþi cu nimeni”, spun undeva. Înpieþe ºi-n sãli de academii se celebreazã(canonizeazã?) simulacre. Mã disociez (polemic?resemnat?) ºi „mã întorc la lupii mei din Nord: înochii lor am vãzut litera/ gata sã-ºi urle numele”.Limbajele contemporane mi se par osificate,textualismul a uscat puterile orfice ale cuvîntului.Prea multe coduri, prea multe mãºti de dat la oparte de pe respiraþia poeziei…

– Sunteþi unul dintre poeþii (ºi este cunoscutfaptul cã poeþii sunt mai „rãi” decît scriitorii!) ceimai lipsiþi de orgolii imediate, cotidiene; maisimplu spus, de rãutate sau invidie faþã deconfraþi. Dimpotrivã, orice gest al dumneavoastrãdenotã o vocaþie a prieteniei. Cine „dominã” înaceastã atitudine: omul George Vulturescu sauscriitorul George Vulturescu?

– Nu, nu cred cã poeþii sunt mai rãi decîtceilalþi scriitori - prozatorii, dramaturgii. Darcriticii literari care au sugrumat în ei poeþi sauprozatori? Dar invidiile dintre pictori, muzicieni,balerini? Oho-ho! Am vãzut scriitori de toatefelurile, dar pe poetul Ion Mureºan nu l-am vãzutnici rãu, nici invidios…

ªi: aveþi o pãrere idilicã despre mine. Or, nu enimic idilic în provincie: nici Poesis, care se facecu trudã ºi umilinþe, nici relaþiile cu oficialii localicare nu au nicio preocupare „culturalã”. Însã aveþidreptate în privinþa prieteniei: dintre toate valorilevieþii am ales-o mereu. Cred ºi în ceea ce senumeºte, atît de rar, „prietenie literarã”. Iar înprivinþa unei dominaþii, scindãri între om ºiscriitor nu-mi bat capul - am un „profesor” deveche „ºcoalã”: pietrele NNordului. A sta în faþaunei pietre e o „ucenicie a morþii”, un ritual deîmblînzire a efemerului. Cine cîºtigã? Întotdeaunape ppietre, în soare ºi vînt - ochiul omului;întotdeauna cînd omul e ssub llespedea lor cîºtigãversul lui din inscripþii…

– O întrebare pe care nu v-am adresat-o(evident, sunt mai multe) ºi la care aþi dori sãrãspundeþi…

– Da, cred cã ar trebui sã fie una referitoare lanumãrul 200 Poesis…

– Vã provoc sã rãspundeþi la ea...

– Desigur, numãrul 200 în sine nu înseamnãmare lucru: dar pentru Satu Mare 200 de numereale unei reviste de culturã înseamnã mult.Revistele precedente (se numeau „foi de culturã”)aveau 4 sau 8 pagini ºi nu depãºeau 3-5 numere(Þara de Sus, 1921; Datina, 1938; Muguri, 1929;Þara Oaºului, 1925; Prietenii artei, 1947). Aº fivrut sã fie un numãr „special” în chiar 200 depagini dar nu mi-a reuºit (decît în 154!). Suntrubricile permanente (Cartea de poezie,Confesiuni „Poesis”, Istorie literarã, Tineri poeþi,Planeta poezie etc.) ºi semnatari prezenþi aproapenumãr de numãr: Gh. Glodeanu, N. Catanoy,Viorel Mureºan, Gh. Mocuþa, Vasile Spiridon,Daniela Sitar-Tãut, Tatiana Rãdulescu, Ion Buzaºi,Arthur Porumboiu, Crina Bud, Marian Barbu,Marius Chelaru, Elvira Iliescu, Lucian Perþa,Andrei Zanca, Letiþia Ilea, Alexandru Lungu ºialþii. Dupã cum ºtiþi, revista are multe paginicolor, sunt numãr de numãr, reproduceri dupãlucrãri de artã plasticã (aici lucrãri de la expoziþia„Formã, Culoare, Timp” de la Negreºti-Oaº, iulie-august 2007), albumul fotografic „Poesis”,ilustraþii de Gabriela Melinescu.

Existã, ca ºi la alte reviste, numere de colecþii,numere bune ºi altele mai puþin reuºite. Încerc sãmã perfecþionez, învãþ cu fiecare numãr sã „fac orevistã”. Dacã dincolo de partea tehnicã-graficã sevede preþuirea pe care o port cãrþii cceluilalt (înacest numãr sunt recenzate peste 20 de cãrþi, sunt17 grupaje de poezie ºi peste 10 autori traduºi dinalte literaturi) este suficient. Poetul ºi cãrþile salesunt „pasagerii” cei mai aleºi ai acestei corãbii dehîrtie din Nordul meu sãtmãrean. Sper încã sãmai ieºim, împreunã, pe valuri…

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

Zilele Poesis 2007

Filarmonica “Transilvania” din Cluj-Napocatrãieºte de câþiva ani într-un “prezentcontinuu” cu probleme. Cea mai mare este

lipsa unei sãli de concerte, instrumental cerãspunde de sonoritatea unei formaþii, deomogenitatea ºi stilul propriu; apoi lipsa unuidirector, a unui manager care sã-ºi punã amprentapersonalitãþii proprii, cu bune ºi cu rele - dar sãducã lucrurile mai departe; lipsa unui dirijorpermanent la pupitrul orchestrei este un althandicap vizibil de la mare distanþã. Recent, celpuþin una dintre probleme pare a fi fost rezolvatã:

dupã încheierea concursului de rigoare, nouldirector al Filarmonicii de Stat “Transilvania” dinCluj-Napoca este domnul Marius Tabacu - pianist,muzician, om de televiziune dar ºi un cunoscut omde afaceri. I-am adresat “la cald” câteva întrebãri.

Ciprian RRusu: – Domnule Marius Tabacu, acestpost, rîvnit de unii ºi hulit de alþii, este pentru dum-neavoastrã o oportunitate, e un post înalt sau doaringrat?

Marius TTabacu: – Dacã e un post înalt sau nu,voi rãspunde mai exact peste cîtva timp - atunceacînd voi cãdea voi ºti cu siguranþã cît de înalt afost, deocamdatã vreau sã cred cã sunt cu picioarelepe pãmînt. Ceea ce este sigur deocamdatã e cã filar-monica este o bijuterie care, dacã nu vom avea grijãde ea se poate transforma foarte uºor într-ungablonþ, ºi cred cã nimeni nu vrea acest lucru. Euam crescut alãturi de aceastã filarmonicã, fãrã sã fifost membru al ei, am trãit, am vibrat alãturi defilarmonicã, în sala ei, în Casa Universitarilor, pecare o consider ºi acum sala ei, sala (ºi a) filar-monicii - iar problema sãlii trebuie rezolvatã cît mairepede cu putinþã. Pãrerea mea este cã noi cei cesuntem acum în birouri avem o singurã sarcinãrealã: sã creãm toate condiþiile pentru ca cei de pescenã sã se simtã cît mai confortabil, altfel nuputem sã le cerem sã cînte la nivelul pe care îl au.

– Aminteaþi despre sala de concerte. Cel care nuînþelege importanþa sãlii ºi a sonoritãþilor ce pot sãne ducã pe culmile extazului sau ale disperãrii, nuînþelege muzica deloc. O altã problemã, cughilimelele de rigoare, ar fi lipsa unui dirijor perma-nent. Cum vede Marius Tabacu aceastã problemã?

– Sã scoatem ghilimelele din context, proble-mele sunt reale. Problemele existã ºi nu vom mãtu-ra gunoiul sub preº. Problema dirijorului este unacapitalã, nu poate sã existe o orchestrã la niveleuropean, fãrã un dirijor permanent - desigur ºiacesta de nivel european, aºa cum filarmonica dinCluj o meritã din plin. ªtiu cã au fost ºi sunt dusetratative cu mai mulþi dirijori, lucrurile sunt pefãgaºul cel bun, dar nu-mi cereþi acuma nume, dinmotive lesne de înþeles. Trebuie sã-mi acordaþi ºimie cîtva timp de reflecþie, trebuie sã mã consult cuansamblul pentru cã la urma urmei ei sunt cei carevor lucra efectiv cu dirijorul ºi au un cuvînt de

spus. Sã nu fiu înþeles greºit. Sarcina unui dirijorpermanent nu este de a þine cît mai multe concerte,el ar trebui sã aibã pe stagiune ºase-ºapte concerte;metaforic spus, el trebuie sã ºteargã praful de peorchestrã, sã aducã orchestra la nivelul pe care defapt îl are ºi sã þinã în mînã frîiele formaþiei. Înultimã instanþã nu numãrul de concerte ale dirijoru-lui permanent este important, ci existenþa a cît maimulte concerte bune, toate bine drãmuite aºa cumtrebuie sã fie ºi politica repertorialã.

– Care a fost cea mai grea întrebare la concursulrecent încheiat?

– Am fost întrebat care vor fi problemele pecare le voi rezolva repede. Rãspunsul a fost: nimic.Nimic nu se poate rezolva repede. Repede se potporni o mulþime de proiecte - cu sala, cu dirijorulpermanent - dar pentru a rezolva orice problemã, ainevoie de timp ºi de ºansã.

– Nu avem pretenþia absurdã sã aflãm cum vorfi rezolvate toate problemele filarmonicii clujene darvom reveni cît mai curînd posibil cu, sperãm, veºtioptimiste pentru publicul clujean care aºteaptã unreviriment real al Filarmonicii “Transilvania”. Vãmulþumesc!

Interviu realizat deCiprian RRusu

Nu orice noþiune echivaleazã cu un concept.Atunci cînd este foarte des folositã ºi cîndconcentreazã semnificaþii profunde ale

gîndirii umane, deci, cînd este de neînlocuit printr-alta, atunci, noþiunea devine concept. Prinintermediul ei e dezvãluit un mod de a comunicaºi a acþiona al vorbitorilor unei limbi, un set devalori sau o stare de civilizaþie la care a ajunsgrupul care o utilizeazã. În sfîrºit, noþiunea aratãcomportamentul, respectiv, codul ce conferãidentitate grupurilor, societãþilor, naþiunilor.Clarificarea conceptualã este o preocupareconstantã în culturile occidentale de astãzi.Studiile dedicate acesteia au debutat în anii ’50 înMarea Britanie ºi Germania, pentru ca mai apoi sãse extindã în mediile ºtiinþifice din Olanda, Franþa,Spania, Italia, Finlanda, º.a. În seria preocupãrilorrecente de acest fel, meritã sã amintesc faptul cãîn noiembrie 2003 a avut loc la Sofia o conferinþãinternaþionalã dedicatã operei istoricului ReinhartKoselleck, cel mai important gînditor ºi promotorgerman al istoriei conceptelor fundamentale. Între31 august ºi 2 septembrie 2007, la Istanbul s-adesfãºurat un congres de istoria conceptelorfundamentale ºi a gîndirii politice, o sesiune fiinddedicatã contribuþiilor în domeniu semnate deacelaºi Reinhart Koselleck1. Repetatele crize dinultimele decenii aratã cã politicienii,administratorii, ziariºtii ºi universitarii au nevoiede mai bune instrumente de lucru, respectiv, deacele concepte capabile sã redea cît mai fidelschimbãrile rapide ale lumii contemporane.

Cunoaºterea gîndirii politice ºi a societãþii esteîndatoratã studiului conceptelor. Deconstrucþia

miturilor istoriei prin studiul limbajelor ºi aflareasoluþiilor pentru viitor sînt legate de istoriaconceptualã. Þãrile Europei Centrale, de Est ºi deSud-Est sînt încã puþin prezente în acest univers alcercetãrii ºtiinþifice2. Amintita absenþã are urmãriîn înþelegerea excesiv de sentimentalã a istoriei, îninterpretarea politicã a economiei ºi societãþii, îninexistenþa unui real pluralism politic ºi, adesea, anormelor societãþii civile. Are consecinþe încreºterea gradului de ignoranþã, dar mai ales înradicalizarea spiritelor. Pornind de la acesteconsideraþii, comentariul meu se ocupã de eseullui Giovanni Sartori intitulat Ce facem cu strãinii?Pluralism vs. Multiculturalism. Eseu despresocietatea multietnicã, (traducere din italianã deGeo Vasile, Humanitas, Bucureºti, 2007).

Cum se explicã atenþia acordatã acestui eseu?În primul rînd este vorba de traducerea în limbaromânã a uneia dintre operele controversate alefilozofului italian. În al doilea rînd, o parte dintrefostele state comuniste indicã un serios deficit depedagogie socialã ºi de formare intelectualã, dinacest punct de vedere România fiind între cele maiafectate; mai exact, volumele ce conþin derapajeideologice devin mai atrãgãtoare decît acelea cu unconþinut raþional ºi cu argumente ºtiinþifice. Însfîrºit, conceptul de multiculturalism pe care îladuce în prim plan cartea lui Sartori are nevoiemãcar de o cunoaºtere (dacã nu de o cercetareaplicatã) a experienþelor istorico-geografice,cultural-religioase (regionale, naþionale,continentale) precum ºi de o bunã fundamentareteoreticã spre a putea fi corect promovat.

2222




Victor Neumann

Pluralism ºi multiculturalismDouã concepte ale gîndirii politice vãzuteîn antitezã de Giovanni Sartori

accent

“O bijuterie se poate transforma foarte uºor într-un gablonþ”

de vorbã cu Marius Tabacu, directorul Filarmonicii “Transilvania”

Marius Tabacu foto: Farcas Filep

Imigraþia haoticã ºi apariþia noilor comunitãþiîn oraºele Europei occidentale îl preocupã peautorul cãrþii amintite. Interesul sãu pentruconservarea pluralismului democratic este motivatde extinderea politicii privind recunoaºtereadiversitãþilor culturale. În consecinþã, o mare partea eseului Ce facem cu strãinii? este dedicatãconceptului de multiculturalism. Importanþaoperelor de teorie ºi filozofie politicã ale luiGiovanni Sartori, precum ºi implicarea sa îndezbaterile culturale din Italia, mã face sã cred cãinterpretãrile propuse de acesta se cuvin luate înconsiderare. ªi pentru cã România este la începutde drum3, respectiv în faza descoperii conceptelorformatoare ale gîndirii politice democratice, credcã semnele de întrebare ridicate de eseul Ce facemcu strãinii? meritã atenþia, analiza ºi comentariilenoastre.

Cititorul va vedea cã Sartori a fost provocat defenomenul imigraþiei; va sesiza cã interesul sãupentru tema în cauzã se rezumã la oraºeleoccidentale ºi exprimã nemulþumirea faþã depolitica Italiei ce susþine integrarea noilor-veniþidin Lumea a treia; va vedea cã deºi filozofulacceptã interculturalitatea ca pe un conceptfundamental reflectînd identitatea comunãeuropeanã, el neagã utilitatea recunoaºteriidiversitãþii, respectiv, multiculturalitatea; varemarca de ce Sartori trateazã viaþa comunitãþilornaþionale ca rezultat al relaþiilor lor cu exteriorulºi nu ca o consecinþã a istoriei interne a Europei;va descoperi cã autorul abordeazã peiorativimigraþia, ideea de strãin, respectiv, capacitateaimigrantului de a se integra în societatea gazdã; vavedea cum este ignoratã perspectiva timpului pecare îl trãim, cum filozoful în loc sã se aºeze cufaþa spre viitor, se întoarce constant spre trecut; vadescoperi cã autorul omite problema imigraþiei dinfosta Europã comunistã, interesul fiind orientataproape exclusiv spre imigraþia din þãrile islamiceºi din Africa; va constata cã, adesea, ghetourileimigranþilor sînt echivalate comunitãþilormulticulturale. Oricît de subiective sau motivatede o percepþie personalã a socialului (în acord custandardele culturii civice florentine din careprovine filosoful), reflecþiile lui Sartori sînt un bunprilej pentru o utilã clarificare a contradicþiei ori acomplementaritãþii conceptelor pluralism ºimulticulturalism. În sfîrºit, ideile volumului îndiscuþie aratã evoluþia unui segment reprezentatival gîndirii intelectuale europene, una pe carepoliticile de mîine vor încerca sã o valorifice.

Critic la adresa studiilor ce referã lamulticulturalism, Sartori refuzã sã creditezeamintitul concept drept unul necesar democraþiilorcontemporane. Mai mult, gãseºte ca fiind gravãacceptarea ºi utilizarea lui în promovareadrepturilor colective ale imigranþilor. Conceptuluide multiculturalism, filozoful îi opune pe acela depluralism. El trage un semnal de alarmã cu privirela sensul ideologic al multiculturalismului ºi lagreºita lui asociere cu pluralismul. Nici vorbã decomplementaritate, scrie filozoful, cãci“pluralismul ºi multiculturalismul sînt concepþiiantitetice care se neagã reciproc” (cf. op.cit., p.7).Autorul produce o serie de argumente în favoareademonstraþiilor sale, reconsiderîndmulticulturalismul ºi comentînd sensurile abuzivatribuite acestuia în ultimele decenii. Dacã încazul pluralismului pledoaria e remarcabilã, fiindînsoþitã de exemple credibile ºi de comentarii ceevidenþiazã nobleþea conceptului4, atunci, înprivinþa multiculturalismului, lucrurile sînt cevamai complicate. Calitãþile speculative, bunul simþori temerile intime ale autorului nu sîntîntotdeauna suficiente spre a surclasamulticulturalismul ºi a oferi o rezolvare teoreticã

acceptabilã. Voi încerca sã arãt ºi de ce. Ar fi însãnedrept sã nu recunoaºtem cã Sartori redeschide otemã serioasã ce pretinde o abordare complexã, ocontextualizare exactã ºi o definire terminologicãcu mai puþine fisuri. Deºi atrage atenþia asupracelor mai cunoscute studii de multiculturalism,exemplul acelora ale lui Charles Taylor e notoriu5,autorul nu e în mãsurã sã identifice cele maiimportante dintre neajunsurile lor. Faptul sedatoreazã nu doar capcanelor temei, dar mai cuseamã insuficientelor cercetãri de sociologiaculturii ºi de istorie a societãþii.

Sã vedem de ce aºeazã în antitezã cele douãconcepte? Din perspectiva lui Sartori,recunoaºterea diversitãþii comunitare, a societãþiimulticulturale, este „plinã de consecinþe pentrusoarta comunitãþii pluraliste”. “O societatefragmentatã nu înseamnã cã este totodatã ºipluralistã. Chiar dacã este adevãrat cã pluralismulpretinde o societate de asocieri multiple, acesta nueste un atribut suficient. De fapt, aceste asocieritrebuie sã fie în primul rînd voluntare(neobligatorii sau aparþinînd celor nãscuþi îninteriorul lor) ºi, în al doilea rînd, non-exclusive,adicã, deschise unor afilieri multiple...”. Potrivitfilozofului, „pluralismul funcþioneazã atunci cîndpomenitele cleavages sau linii de separaþie sîntneutralizate ºi þinute în frîu de afilieri (inclusivlealitãþi) multiple, ºi se blocheazã, ca sã zic aºa,cînd liniile de fracturã economico-sociale coincid,însumîndu-se ºi întãrindu-se una pe alta (de pildãîn grupuri a cãror identitate este deopotrivã etnicã,religioasã ºi lingvisticã). În acest caz, pacea(coexistenþa socialã) poate fi încã asiguratã decãtre élites cosociative (vezi, de pildã, cazulOlandei). Aceeaºi pace socialã este în primejdieatunci cînd comunitãþile închise impuse decleavages coincidente devin invazive ºi agresive”(op.cit., pp.33-34).

Prin urmare, pluralismul depinde de societateadeschisã sau este funcþional în mãsura în carediferenþele accentuate sînt neutralizate. Pe de altãparte, la fel de adevãrat este cã suprapunereaidentitarã pe criterii etnice, religioase ºi lingvisticecreazã un handicap în calea afirmãrii civismului.Sartori evidenþiazã o importantã componentã acodului civil construit în Occidentul european înfaza celei dintîi modernizãri, o datã cu debutulalfabetizãrii, promovarea culturii individuale,separarea statului de bisericã ºi evoluþia toleranþeiintercomunitare. E vorba de codul ce conþinevalorile etice ºi comportamentale, de acel cod civicce nu se regãseºte în societãþile Europei de Est ºide Sud-Est, acolo unde elitele intelectuale ºipolitice s-au bazat doar pe etica sentimentelor colective ºiau promovat ideea de naþiune în absenþa culturiiindividului ºi a eticii responsabilitãþilor.

Deîndatã ce vizeazã coabitarea paºnicã,afilierea multiplã este parte componentã a lumiidemocratice. O societate funcþionalã se bazeazã pemultiplele apartenenþe sociale, profesionale,instituþionale ale persoanelor ce o compun.Convingerile civice fac posibile afilierile multiple,dînd substanþã crezului pluralist ºi diluîndseparãrile. Sã reþinem însã cã normele civismuluinu împiedicã, dimpotrivã, încurajeazãinterferenþele de orice fel. În acest caz, de ce sã nuacceptãm cã interculturalitatea poate la rîndul sãugenera afilieri multiple?6 ºtim cã în cazul coabitãriia douã sau mai multe grupuri culturale oritradiþionale, împrumuturile de valori sauinterferenþele îmbogãþesc sensurile sociale ºi civice.Conceptul care conferã asemenea înþelesurirelaþiilor dintre grupuri poartã numele deinterculturalitate. Trebuie sã fim de acord cãinterculturalitatea este posibilã doar atunci cînd e

precedatã de recunoaºterea comunitãþilormulticulturale. Ea se naºte o datã cu acestea,respectiv, în condiþiile coabitãrii diversitãþilorculturale ºi religioase. Negarea politiciirecunoaºterii - aºa cum o face Sartori - alimenteazãperspectivele ºi aºa confuze ale amatorilor devulgarizãri ori sporeºte temerea faþã de un proiectfecund al societãþii contemporane ce concurã laconstrucþia identitãþii Europei de mîine.

Sã fie vorba de o teorie neoconservatoare ?Amalgamarea configuraþiei demografice interne cuimigraþia externã aratã dificultatea teoretizãrii înabsenþa cercetãrii sociologico-istorice. Aidoma altorstudii, ºi în cazul acestuia teoria se bazeazã pe ocercetare ºtiinþificã ºi nu pe impresii, peprofesionalism ºi argumente palpabile, nu pe ideiori puncte de vedere generalizatoare rezultate dinexperienþe personale. E adevãrat însã cã sîntdestule exemple din care rezultã cãmulticulturalismul se preteazã la speculaþii ºidevine pentru reprezentanþii radicali aicomunitãþilor minoritare o ideologie ameninþîndstabilitatea statalã. Tendinþele extreme pot fiþinute însã sub control, iar existenþa lor nujustificã subminarea politicii recunoaºterii, aºacum, uneori, încearcã autorul volumului Ce facemcu strãinii?

Comparînd Europa cu America oriconsiderînd copierea modelului multiculturalamerican ca o limitã a politicii statelor europene,el este de pãrere cã “aºa zisa politicã arecunoaºterii nu se mãrgineºte la a recunoaºte; înrealitate, ea confecþioneazã ºi multiplicã diferenþe,vîrîndu-ni-le în cap. În plus, politica recunoaºteriinu se limiteazã la transformarea unor identitãþipotenþiale în identitãþi reale; îºi dã silinþa totodatãsã le ghetoizeze, sã le închidã în propria lorapartenenþã. Trecem cu vederea dacã ºi în ce felaceastã îmbuteliere este în avantajul celorîmbuteliaþi. Problema e cã în acest modcomunitatea pluralistã e fisuratã” (op.cit.,p73).Doar exagerînd se poate ajunge la asemeneaobservaþii! Sau, admiþînd ipoteza potrivit cãreia„multiculturaliºtii sînt cei care fabricã (le facvizibile ºi relevante) culturile pe care apoi legestioneazã în scopuri de segregare ºi/sau revoltã”(op.cit., p.72). Într-adevãr, în Canada ºi în Americaexistã asemenea preocupãri excentrice, forþîndidentificarea individului cu un anume grup etnic.Fenomenul vine sã contrazicã întrucîtva ideeameltingpot-ului ce conferise sens ºi motivaþie uneiimense majoritãþi a imigranþilor de altãdatã dinSUA.

Într-o analizã mai aplicatã, vom observa cã înEuropa lucrurile stau cu totul altfel ºi cãrecunoaºterea o solicitã în primul rîndcomunitãþile ce au o culturã ºi o istorie de sinestãtãtoare: minoritãþile austriecilor din Italia, alefrizilor din Olanda, ale germanilor din Cehia ºiDanemarca, ale turcilor din Bulgaria, alemaghiarilor din Slovacia, Serbia ºi România, aleromânilor din Serbia, Ungaria ºi Ucraina etc.Putem fi de acord cã sînt împrejurãri în caresepararea pe criterii etnice ºi religioase conduce (înabsenþa politicilor interculturale) la exclusivism,motiv pentru care acordarea dreptului la diferenþãcomunitãþilor minoritare nu este îndeajuns. Maimult, observarea consecinþelor rezultate dinpropaganda diferenþialismelor etno-culturale ºireligioase – Sartori trimite la ex-Iugoslavia –pretinde redefinirea raþionalã a sensurilor atribuiteconceptului de multiculturalitate, dar ºi sensuriloratribuite altor concepte identitare precumcetãþenie, naþiune, naþionalitate7, minoritate, strãinº.a. Astfel, vom ºti mai exact ce anume esteprovocator sau chiar distructiv în privinþa

2233




multiculturalismului profesat într-o societate sau înalta.

Dacã teama de multiculturalism ºi de opoliticã a recunoaºterii diverselor comunitãþi esteexplicatã doar prin imigraþia islamiºtilor în statelevest europene, atunci lucrurile se cer tratatedistinct ºi într-o analizã comparativã din care sãnu absenteze exemplele similare din mai multeregiuni ale continentului. Respectiv,contextualizarea devine esenþialã. Cum un întinsfragment al studiului trimite la conceptul demulticulturalism, rezultã cã este foarte importantãcunoaºterea cît mai exactã a ceea ce reprezintãminoritãþile culturale. Doar cercetarea aplicatãpoate contribui la depãºirea confuziilor. Cãci nu eacelaºi lucru sã vorbim despre ghetourile oricartierele imigranþilor (islamici ori de altãprovenienþã) din oraºele ºi statele vest-europene ºidespre multiculturalitatea societãþilor naþionalecare în momentul constituirii lor au inclus (ori aufost nevoite prin tratate internaþionale sã o facã)grupuri culturale deosebite de acela majoritar. Evorba de societãþile naþionale ce au folosit dreptreferinþã supremã în formarea lor comunitateaetnicã ºi au evoluat cultural, politic ºiadministrativ, atît înainte cît ºi dupã genezastatului modern, prin politici diferenþialisteîntemeiate pe limbã, origini, istorie ºi/sau religie.Diferenþialismul a neglijat tema recunoaºterii ºinormele coabitãrii propuse de codul civic, de undeºi importanþa dezbaterii de astãzi din România înjurul ideii de societate interculturalã, învãþãmîntmulticultural ºi plurilingv, toleranþã religioasã. Iatãde ce, deosebirea dintre statele-naþiune promovîndintegrarea ºi acelea obligînd la diferenþã în funcþiede limbã, nume, tradiþii, nu poate fi trecutã subtãcere. Cu atît mai mult cu cît totalitarismelesecolului al XX-lea au profitat de absenþanuanþelor din cultura politicã europeanã. Cum afost posibilã o asemenea omisiune în eseul luiSartori?

* **

Ceea ce trebuie reþinut din demonstraþiaautorului este cã normele incluse în statutul decetãþean ºi care nu sînt transmise noilornaturalizaþi, transformã codul civic într-o marenecunoscutã pentru o bunã parte din imigranþi.De aici accentele mai tari ale lui Sartori ºi carevizeazã asumarea regulilor de coabitare impuse demajoritate. Importantã mi se pare afirmareaexistenþei unui cod civic bazat pe moºtenirilesocial-comunitare venite din istorie, cod ce nuexlude însã ideea recunoaºterii diversitãþilor ºi aconservãrii lor. Cu alte cuvinte, o pespectivãistoricã în sensul promovat de Reinhart Koselleck,cu faþa spre viitor, dar inspiratã de exemplele buneale trecutului (trecutul viitorului). Condiþiadepãºirii impasului este educaþia semenilor înacord cu ideea de toleranþã ºi, deci, cu pluralismulce împiedicã ghetoizarea. În fapt, în discuþie ereciprocitatea recunoaºterii valorilor ceparticularizeazã grupurile (inclusiv acelea cultural-religioase) ºi, care, evident, pretinde un efort egalde adaptare din partea majoritarului ºi aminoritarului.

Integrarea înseamnã însuºirea culturii deadopþie, dar nu presupune uitarea obligatorie aculturii în care te-ai nãscut. De aici ºi importanþarelativizãrii discursului, deloc agreatã de Sartori.Practicarea bilingvismului sau a plurilingvismuluinu înseamnã uitarea limbii materne, iar adoptareanormelor civice necesare convieþuirii nu atragedupã sine subminarea societãþii multiculturale. Tot

aºa, asumarea valorilor spirituale provenind dinreligii diverse nu justificã renunþarea la religia încare te-ai nãscut. O religie poate fi schimbatã cualta, dar o asemenea schimbare este firesc sã fieconsecinþa opþiunii individuale ºi nu urmareaintoleranþei faþã de o colectivitate. Este regretabilãignoranþa unora dintre susþinãtorii ori practicanþiimulticulturalismului dornici sã limiteze universuluman la propria comunitate. Dar, atîta timp cîtgrupurile culturale minoritare revendicã dreptul deconservare al propriilor valori, ele îºi propun doarrecunoaºterea ºi sînt dornice sã coabiteze. Nu poþiignora aceste aspecte atunci cînd iei în discuþie unconcept precum societatea multiculturalã. Cu atîtmai mult cu cît societatea europeanã a evoluatastfel ºi aceasta nu în temeiul politicilor recente, ciîn acela al unei istorii de lungã duratã. Secolul alXIX-lea subminase articularea cosmopolitãeuropeanã de inspiraþie iluministã, pentru casistemelele totalitare din secolul al XX-lea sã ourascã. Iatã de ce acest subiect pretinde numeroaseinformaþii, diverse unghiuri de abordarecomplementare, precizãri ºi idei bine argumentate,ceea ce nu e cazul întotdeauna al volumului Cefacem cu strãinii? Pluralism vs. Multiculturalism.Eseu despre societatea multietnicã.

Sesizînd cã unele afirmaþii nu au fostîndeajuns cumpãnite, Sartori revine cu o precizaresugerînd îndoilelile ce l-au cuprins pe parcursulteoretizãrii. Am reþinut una dintre reflecþiile ceinduce o perspectivã mai raþionalã, menitã sã punãpe gînduri pe toþi aceia ce vor sã înþeleagã unfragment esenþial din construcþia societãþiipostmoderne europene: “pentru a fi viabil,multiculturalismul presupune o societate deschisãcare crede în valoarea pluralismului” (op.cit., p.61).În pasajul mai sus citat, autorul pare sã revinãspre a accepta condiþionat o lume multiculturalã.Dincolo de criticile partizane ale conceptului demulticulturalism, critici datorate mai ales absenþeiconfruntãrii cu experienþele societãþiimulticulturale, cartea Ce facem cu strãinii?sugereazã cîteva din îndoielile autorului. Ea lasã sãse întrevadã cã filozoful este dispus sã reia temaantitezei ori complementaritãþii celor douãconcepte fundamentale: pluralismul ºimulticulturalismul. Teoria dezvoltatã de Sartori îiva atrage atenþia cititorului român ºi o va faceprin capitolele ori fragmentele în care dezvoltã ideiaccentuat conservatoare. Tocmai de aceea, cred cãîn România este esenþial ca lectura unoraasemenea volume sã fie precedatã de prezentareadiversitãþii peisajului cultural, de elaborarea unuilexicon al conceptelor istorice fundamentale, depromovarea unui limbaj ºi a unei pedagogiinecesare bunei coexistenþe a majoritãþii cuminoritãþile. Altminteri, citind (fãrã note,introducere, menþiune criticã ori adaptare lacontext) teoria filozofului italian dezvoltatã încartea Ce facem cu strãinii, riscul este sãconsolidãm prejudecãþile care au fãcut carierã înistoria culturii ºi a gîndirii politice româneºti.

Note:

1 Deconstruirea limbajelor social-politice, mai precis,decodarea conceptelor-cheie folosite în Europa Centralã,de Est ºi de Sud-Est mã preocupã de mai mulþi ani. Cf.Victor Neumann, Neam, Popor sau Naþiune. Despreidentitãþile politice europene, ediþia a II-a, EdituraCurtea Veche, Bucureºti, 2005. Am tradus în românãunul dintre conceptele fundamentale ale culturiigermane, anume, acela de istorie (Geschichte). VeziReinhart Koselleck, Conceptul de istorie, Traducere deVictor Neumann ºi Patrick Lavrits. Studiu introductiv deVictor Neumann, Editura Universitãþii Al. Ioan Cuza,Iaºi, 2005.

2 Dezbaterile pe aceste teme sînt dominate de

savanþi din Europa occidentalã ºi SUA, prezenþa redusãa est-europenilor fiind un indiciu cã preocupãrile pentrustudiul conceptelor fundamentale sînt încã puþinînþelese ºi puþin aplicate în beneficiul deschideriiºtiinþifice, dar ºi în interesul societãþii. Schimbareasetului de valori, înnoirea codului cultural ºi acomportamentului civic, îmbogãþirea gîndirii politice ºi arelaþiilor dintre individ ºi stat sînt legate de formareasocietãþii deschise.

3 În cultura românã vor trebui clarificaþi termeni ceau o mare frecvenþã în limbajul cotidian ºi un impactmajor asupra mentalului colectiv, precum român,cetãþean, stat, naþiune, fascism, comunism, parlament,ºef, preºedinte, etc. De pildã, termenului de român nu i-au fost nicicînd precizate semnificaþiile: cînd anumetrimite el la etnicul majoritar?; cînd anume la cetãþeanulstatului?; cînd, de ce ºi care sunt urmãrile (în sensulorganizãrii democratice a societãþii) suprapuneriietnicitãþii ºi religiei? În acelaºi exemplu al termenuluide român, ce fel de distincþie existã între ideea decomunitate naþionalã ºi aceea de comunitate etnicã?Este expresia neamul românesc echivalentul ideii denaþiune românã ºi dacã da, ce fel de naþiune cultivãcultura ºi politica statului printr-o asemenea preferinþãterminologicã ? Pentru evoluþia acestei categorii deconcepte, vezi Victor Neumann, Neam, Popor sauNaþiune? Despre identitãþile politice europene, EdituraCurtea Veche, Bucureºti, 2005.

4 Conceptul de pluralism este interpretat dintr-operspectivã istoricã ºi politicã, autorul dezvãluindu-isemnificaþiile, rolul jucat în momentele decisive aledevenirii democraþiei occidentale. Îi sînt arãtate rosturileprofunde în privinþa formãrii codului civic de caredepinde convieþuirea ºi conlucrarea în spiritul binelui deobºte. Valenþele integrative reale ale cetãþeanului sîntevidenþiate rînd pe rînd, demonstrîndu-se rolul lor înfuncþionalitatea pluralismului. Raþionala teoretizare apluralismului e însoþitã la tot pasul de refuzul obstinatal multiculturalitãþii. Pluralismul în viziunea luiGiovanni Sartori intrã în contradicþie cu diversitateaculturalã, cu multiculturalitatea, cu fragmentarea(ruptura) pe care aceasta din urmã ar pretinde-o.

5 Problema lui Taylor este cã el extinde cercetareaasupra unor zone în care evoluþia istoricã este diferitãcomparativ cu America, pe care el a studiat-o.Înþelegerea europeanã nu coincide cu aceea americanã ºiaceasta pentru cã diversitatea culturalã de pe vechiulcontinent reprezintã un fenomen de lungã duratã, cu oevoluþie naturalã a comunitãþiloir ºi nu unulconjunctural. În consecinþã, Europa multiculturalãpretinde a fi vãzutã drept un dat social-istoric ºi nurezultatul imigraþiei ori al unei conjuncturi politicefavorizînd asocierea. Cît priveºte politica recunoaºterii(aceasta, recunoaºterea, e chiar un concept de bazã, pecare Sartori nu l-a aprofundat îndeajuns), aici trebuie sã-idãm dreptate lui Taylor. Cu o singurã condiþie, practicamulticulturalã sã admitã transferul de valori,interculturalitatea ºi transculturalitatea, sã fie permisivãfaþã de alteritãþile de orice fel, admiþînd identitateamultiplã, meltingpot-ul. În acest din urmã caz, Sartori apropus conceptul de afiliere multiplã, ceea ce vine atîtîn întîmpinarea demersului civic, cît ºi a aceluia alcoabitãrii mai multor grupuri culturale. Pentru teoria luiTaylor vezi textele din volumul colectiv a lui A.Gutmann, Multiculturalism: Examining the Politics ofRecognition, Princeton University Press, Princeton,1994.

6 În douã din studiile mele promovasem conceptulde identitate multiplã. Vezi Victor Neumann, O perspectivã comparativã asupra filozofieimulticulturale, în Idem, Neam, Popor sau Naþiune.Despre identitãþile politice europene, Editura CurteaVeche, Bucureºti, 2005; Idem, Homo europaeus ºiconceptul de identitate multiplã, în Idei în dialog, nr. 6ºi 7/ 2007.

7 A se vedea în cultura românã confuzia indusã prinsensul atribuit noþiunii de naþionalitate.

.

2244




Timp de aproape un deceniu, pânã în ianuarie2007, România asista la discuþiile referitoarela aderarea Turciei în UE din perspectiva unui

stat candidat. Statutul de membru ºi, implicit, rolulde participant activ la deciziile europene, necesitã opoziþionare solidã a României, non-dualã în ceea cepriveºte aderarea Turciei. Chiar dacã evaluarea estecontextualã, forumul revistei Tribuna a deschisposibilitatea mai multor cititori informaþi sã îºiexprime poziþia referitor la aderarea Turciei. Pentruredarea dezbaterii care are loc ºi la nivel european,prezentul numãr include sumarizarea argumentelorîmpotriva aderãrii Turciei, în timp ce urmãtorul seva concentra pe argumentele aduse în favoareaaderãrii statului fondat de Kemal Ataturk laconstrucþia europeanã.

Construcþia europeanã - de laidee la 27 de state membre

Ideea Europei unite a fost susþinutã, progresiv,de-a lungul timpului de intelectuali ºi împãraþi.Astfel, puncte de referinþã rãmân Platon (susþinã-torul ideii de pace în Europa prin organizarea unorconfederaþii urmând modelul cetãþilor greceºti),Imperiul Roman (unirea prin Pax Romana actualu-lui teritoriu al Europei sub conducerea ºi sim-bolurile sale), Albericus Gentilis (1589, propunea unproiect de organizare al statelor pe baze juridice),Hugo Grotius (1652, proiectul unei asociaþii inter-naþionale a principiilor creºtini), Abatele deSaint–Pierre (1713, “Proiectul pentru pace perma-nentã în Europa” care contureazã un SenatEuropean cu competenþe legislative ºi juridice),Napoleon I (urmãrea ca Europa sã devinã pentrutoþi cetãþenii ei o “patrie comunã”, bazat pe un codeuropean, o Curte de Casaþie, o monedã unicã ºilegi comune pentru toþi cetãþenii Europei), conteleCoudenhove-Kalergi (dupã Primul Rãzboi Mondial,sprijinã o concepþie federalistã de unitate euro-peanã, susþinând o depãºire a suveranitãþii statelorprintr-un proces de integrare a Europei) ºi AristideBriand (7 septembrie 1929, formarea unei legãturifederale între statele europene care sã nu aducã însãatingere suveranitãþii acestora).

Toate aceste idei au fost aduse la un factorcomun în urma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.La 9 mai 1950, în salonul Orologiului din Quaid’Orsay, ministrul afacerilor externe francez RobertSchuman fãcea publicã oferta Franþei (“Declaraþia

Schuman”)i cãtre Republica Federalã Germania, darºi oricãrei alte þãri europene care doreºte sã li se alã-ture, de a pune în comun producþia de cãrbune ºioþel. Acestei declaraþii îi vor subscrie, la 3 iunie1950, ºase state europene: Franþa, Germania,Luxemburg, Olanda, Italia ºi Belgia. Tratatele s-aufinalizat pe 18 aprilie 1951 la Paris când a fost sem-nat Tratatul instituind Comunitatea Europeanã aCãrbunelui ºi Oþelului. Desãvârºirea procesului deconstituire a Comunitãþii Europene are loc prinTratatul de la Roma din anul 1957 când a fost insti-tuitã Comunitatea Economicã Europeanã. În aceeaºizi, s–au pus bazele unei alte comunitãþi europene,cea a Energiei Atomice. Astãzi, ca urmare a proce-sului complex de extindere al UE marcat de eforturide adaptare, atât pentru statele membre cât ºi pen-

tru cele candidate, folosim sintagma “Europa celor27”.

Încã departe de UE

Nicio dezbatere referitoare la state candidate ºila posibilitatea aderãrii nu a fost mai aprinsã ºi maicontroversatã decât cea privitoare la candidaturaTurciei. Dorinþa Turciei de a adera la ComunitateaEuropeanã nu este una de datã recentã. Primii paºiau fost fãcuþi acum 44 de ani, prin semnarea în1963 a Acordurilor de Asociere cunoscute ºi subdenumirea de “Acordul Ankara”. Acesta, semnatîntre Turcia ºi “Cei ºase” este urmat de constituireaunei Uniuni Vamale. Turcia depune cererea oficialãde aderare la Comunitatea Europeanã în anul 1987,mult mai repede decât au fãcut–o statele ce aveausã devinã membre în 2004 ºi 2007. Alãturându–seîn 1995 Uniunii Vamale, Turcia a considerat cãpasul urmãtor va fi acceptarea sa în UE ca membrucu drepturi depline, perspectiva întârzierii nefiindluatã în calcul. În cele ce urmeazã, structurãm prin-cipalele disensiuni între Turcia ºi UE.

Criteriile de la Copenhaga

Condiþiile de aderare sunt cumulaltive ºi au fostexpuse într-un raport din 1992 despre Europa ºimiza extinderii sale, confirmate de cãtre ConsiliulEuropean de la Copenhaga din iunie 1993, ºiprezentate pe larg de cãtre Comisia Europeanã înAgenda 2000 din 16 iulie 1997. În cele ce urmeazãvom analiza modalitatea în care Turcia îndeplineºtecriteriile enunþate. Primul dintre acestea se referã laIdentitatea europeanã. Numai un „stat european”(ºi cu vocaþie continentalã) poate adera la UniuneaEuropeanã (articolul 49, alineatul 1 din TratatulUniunii Europene). Problema aderãrii Turciei estecomplexã datoritã diferenþelor culturale ºi religioase.Tratatele privitoare la constituirea UE menþioneazãcaracterul creºtin ca unul dintre fundamentele sale.

Robert Schuman, în lucrarea sa “Pour l’Europe”ii,insistã asupra necesitãþii unei Europe unite bazatepe fraternitate creºtinã. Astãzi lucrurile nu staudiferit la nivel european. Vaticanul pledeazã încontinuare pentru o Europã creºtinã, opunându–seaderãrii Turciei. În proiectul Constituþiei Europenese discuta despre introducerea unui articol care sãmenþioneze faptul cã, deºi nu exclude deschidereaspre celelalte religii ºi pe contribuþia lor culturalã,Europa trebuie sã accentueze pãstrarea valorilor ºirãdãcinilor sale creºtine. Raportând discuþia laistoria ideii europene, se poate observa o axare înjurul a trei piloni ideologico-intelectuali, suficient deîndepãrtaþi de Turcia: dreptul roman, filosofiagreacã ºi creºtinismul.

Cel de-al doilea criteriu este reprezentat destatutul democratic. Statul candidat trebuie sãasigure respectarea criteriilor politice necesareinstaurãrii democraþiei: stat de drept, stabilitateainstituþiilor ºi sã garanteze democraþia, supremaþialegii, drepturile omului ºi respectul minoritãþilor.Turcia înregistreazã la acest capitol cele mai mariprobleme. În ceea ce priveºte statul de drept ºistabilitatea instituþiilor, Turcia a fãcut progrese

considerabile dupã introducerea noi Constituþii (cea urmat unei dictaturi militare) la începutul anilor’80. Însã, semnele de progres au fost ameninþate întrecutul recent de încercãrile de implicare a religieiîn procesul de guvernare. Supremaþia legii este,astfel, ºi ea în pericol ºi poate periclita menþinereademocraþiei instituþionale în Turcia. Capitolulreferitor la drepturile minortiãþilor, în particular, ºiomului, în general, reprezintã capitole dificil deabordat. Sunt cunoscute relaþiile tensionate cukurzii sau cu Armenia, referitor la recunoaºtereagenocidului. Spre deosebire de drepturileminoritãþilor, progrese semnificative au existat înceea ce priveºte drepturile omului, fiind abolitãpedeapsa capitalã în urmã cu câþiva ani, rezultat alpresiunilor europene.

Referitor la acest ultim aspect, Turcia trebuia sãreformeze codul penal, ºi sã semneze Protocolul deextindere al Uniunii Vamale la cele zece state careau aderat în 2004 (incluzând Cipru). Turcia a sem-nat acordul Vamal, dar nu a recunoscut oficialCipru, continuând sã interzicã accesul transportuluiaerian ºi maritim cu pavilion grec pe teritoriul sãu.Acum se naºte firesc urmãtoarea întrebare: într–oUniune bazatã pe toleranþã ºi acceptare identitarã,cum poate sã îºi gãseascã loc o þarã care refuzãrecunoaºterea existenþei unuia dintre membrii struc-turii la care se zbate sã adere?

În acord cu precedentul punct menþionat,acceptarea acquis-ului comunitar poate ridica uneleprobleme Turciei. Aderarea implicã acceptareadrepturilor ºi obligaþiilor sistemului comunitar,precum ºi a mecanismului sãu instituþional(subscrierea la obiectivele Uniunii politice,economice ºi monetare), anumite derogãri sauadaptãri tehnice fiind posibile în cazuri speciale(zona EURO, spaþiul Schengen). Dacã Turciei nu îiva fi dificil sã subscrie la obiectivele economice ºimonetare, nu acelaºi lucru se pate spune desprecele politice. În acest sens, relaþiile cu vecinii,drepturile minoritãþilor ºi recunoaºterea Cipruluisunt încã probleme pregnante ce trebuie rezolvate.

Ultimele douã criterii sunt mai puþinproblematice, Turcia fiind capabilã sã leîndeplineascã. Odatã rezolvatã acceptarea acquis-ului, aptitudinea de a aplica sistemul comunitar nuar trebui sã fie dificilã. Este vorba aici de criteriileeconomice de aderare: se cere din partea þãriicandidate crearea unei economii de piaþã viabile ºicompetitive (capacitatea de a face faþã la presiuneaconcurenþialã ºi a forþelor pieþei în interiorulUniunii), un sistem administrativ ºi juridic adaptat.Toate acestea nu reprezintã o problemã pentruTurcia, a cãrei economie de piaþã funcþioneazã deceva vreme, iar sistemul administrativ ºi juridic areperformanþe mai ridicate decât cel românesc saubulgar, acceptat de UE.

Divergenþe cu vecinii ºi elemente de securitate comunã

Turcia are un trecut apropiat marcat de uneveniment menþionat deseori în argumenteleîmpotriva sa – Insula Cipru, populatã în sud cuciprioþi de origine greacã, iar în nord de cãtre cei cuorigine turcã. La 20 iulie 1974, Turcia invadeazãCiprul ca urmare a unei lovituri de stat a ciprioþilorgreci. Din acel moment Ciprul a fost divizat îndouã zone, cea greacã, recunoscutã de comunitateainternaþionalã ºi care a aderat la UE la 1 mai 2004ºi cea turcã din nord, care nu se bucurã decât derecunoaºterea Ankarei. Criza cipriotã nu a fost

2255




Visul europeanCât de aproape este Turcia de UE?

Sergiu Gherghina, Alexandra Nazarie

dezbateri & idei

soluþionatã nici pânã astãzi, Turcia fiind obligatã sãîºi soluþioneze problemele cu Ciprul dacã doreºtesã devinã membru al UE. Acest aspect este relevantîn condiþiile în care o condiþie a aderãii estereprezentatã de soluþionarea divergenþelor cuvecinii, UE neputând accepta conflicte între doimembri ai sãi (Turcia ºi Grecia).

Prin acceptarea Turciei, întreaga geopoliticãeuropeanã trebuie reconsideratã, nefiind în avanta-jul UE un spaþiu comunitar cu frontiere pânã înOrientul Mijlociu ºi Caucaz, zone instabile dinpunct de vedere al securitãþii. UE va fi pusã, astfel,în faþa unei scene dominate de conflicte în Caucazºi tensiuni permanente din partea vecinilor Turciei:Iran, Irak, Siria. Pentru a gestiona cu succes acestesituaþii Uniunea va trebui sã acorde o importanþãprivilegiatã sectorului de securitate ºi apãrare, acestlucru implicând suplimentarea bugetului alocatsecuritãþii ºi un management al conflictelor realizatdin perspectiva valorilor sale. Astfel, politicaexternã a Uniunii se va axa pe transferul de stabili-tate din interiorul acesteia spre zonele tensionatedin vecinãtatea sa, slãbind structurile sale interne.

Emigraþia

O emigrare în masã a populaþiei turceºti câtreEuropa de Vest este o altã provocare la care UE vatrebui sã gãseascã o soluþie, în ipoteza aderãriiTurciei. Problemele legate de adaptarea ºi integrareaemigranþilor este o provocare realã pentru EU, înspecial pentru cele 15 state membre, situaþia emi-granþilor polonezi, români ºi bulgari fiind deja peagendele interne ale mai multor state membre UEîncepând cu ultimul val de aderare.

Concluzii

UE a deschis negocierile de aderare cu Turcia,relaþiile dintre ele intrând într–o etapã ce nu va filipsitã de apariþia dezbaterii aspectelor sensibile.Flexibilitatea ºi coerenþa deciziilor, dar ºi înþelegereareciprocã sunt elemente care nu trebuie sã lipseascãde pe agenda negocierilor. Drumul pe care Turcia îlare de parcurs pânã la eventuala obþinere a statutu-lui de þarã membrã a Uniunii este unul lung ºi sin-uos, cert este cã încã nu este pregãtitã. Datoritã ele-mentelor expuse mai sus, data la care Turcia va fipregãtitã sã se alãture Uniunii este complicat deestimat cu atât mai mult cu cât urmeazã negociereacapitolelor care alcãtuiesc acquis–ul comunitar. Cei40 de ani de aºteptãri pot fi urmaþi de mulþi alþiidacã nu sunt înregistrate progrese sau nu sunt iden-tificate soluþii pentru problemele existente. Certeste, în acest moment, cã identitatea europeanã seconstruieºte pe recunoaºtere reciprocã, solidaritateºi respect.

i “Declaraþia Schuman” a fost inspiratã de discursul pe careînaltul funcþionar public Jean Monnet l-a þinut în 5 august1943 ºi în care susþinea cã nu se poate vorbi de pace peteritoriul european decât în momentul în care statele vorrenunþa la suveranitatea naþionalã ºi se vor constitui într-ofederaþie. Jean Monnet ºi Robert Schuman au transformatîn realitate ideea europeanã, fiind denumiþi “pãrinþiiUniunii Europene”. ii

http://biblio.domuni.org/europe/robertschuman/robertschuman_fr.pdf

2266




Discursul grav, deloc patetic, saturat deexplicaþii exhaustive apare ca fiind ocaracteristicã marcantã a scriiturii

ricoeuriene. Nimic nu pare a fi lãsat pe dinafarã,orice posibilã lipsã de înþeles este deîndatã corectatãprintr-o nouã precizare. Cu greu se poate gãsi vreofrazã care sã nu spunã pânã la epuizare absolut tot.Una din dificultãþile cu adevãrat mari pe care oriceinterpret al operei lui Ricoeur le are de surmontatar fi legatã de întrebarea care declanºeazã orice felde discurs: ce vrea sã spunã autorul? Din nefericire,în cazul lui Ricoeur, totul pare a fi inteligibil. Nimicnu rãmâne fãrã înþeles, nespus, neclarificat. Calector, singura posibilitate pe care o mai ai laîndemânã e de a îngâna imberb spusa lui Ricoeur.

Dorin ªtefãnescu în a sa „Creaþie ºiinterpretare”1 încearcã sã meargã dincolo de spusalui Ricoeur, adicã mai întâi încearcã sã spunã ceeace Ricoeur spune, ca mai apoi sã adauge ceva pecont propriu. Sa vedem în ce mãsurã Dorinªtefãnescu spune altceva decât Ricoeur.

Sã începem cu sfârºitul. Avalanºa noutãþii pecare Dorin ªtefãnescu o propune stã în concluzie:„Vom încheia aceste consideraþii cu o scurtãaplicaþie a metodei ricoeuriene la un mit ale cãruiconotaþii ambigue înlesnesc încadrarea lui într-unorizont simbolic ce dã de gândit. Este vorba deDon Juan [...] ca simbol grãitor al venusitãþii ori alnecrofiliei (p.211)”. Cã Don Juan poate fiinterpretat ca un simbol viu aparþinând culturiiuniversale nu e un fapt greu de înþeles, cã Dorinªtefãnescu îºi încearcã puterile în marginea acestuipatrimoniu, din nou, ni se pare absolut firesc. Însãceea ce ne dã de gândit este „metoda ricoeurianã”pe care îºi propune sã o aplice asupra acestuisimbol. Astfel a doua precizare prin care se deschidconcluziile lui Dorin ªtefãnescu, anume cã„simbolul amintit nu se mãrturiseºte într-o vorbire,ci într-o acþiune care se construieºte ca discursfactual (ibid)”, îl îndreptãþesc oarecum sã propunão „metodã ricoeurianã”. Adicã, simbolul Don Juan,deºi nu se mãrturiseºte într-o vorbire, ci într-oacþiune, „dã de gândit”. Apoi, conceptualizarea luiDon Juan într-o schema raþionalã ar putea eºua,ceea ce îl transformã într-un „simbol viu”, adicã unceva care semnificã dincolo de realitatea imediatã.Sã spunem deci cã Dorin ªtefãnescu preia dinRicoeur darul simbolului (donaþia pe care simbolulo face gândirii) precum ºi pulsaþiile vii, faptul cãsimbolul vizeazã un ceva neconceptualizabil, fãrã afi împietrit în raþionamente sterile.

Nimic de obiectat pânã în acest moment, însãceea ce Dorin ªtefãnescu doreºte cu patimã sã nedemonstreze, concluzia concluziilor, ne pune pe

gânduri. Acesta ne mãrturiseºte fãrã nicio rezervãcã simbolul Don Juan poate fi interpretat „într-unfel de realitate kerygmaticã non-lingvisticã (ibid)”.Greu de acceptat o astfel de interpertare, indiferentde numele care ar veni în spatele sãu sã-i susþinãargumentaþia (Kierkegaard, Platon, Heidegger, Denisde Rougemont, Jung, Gilbert Durand, etc). Deºipoate cã ºase pagini nu sunt suficiente, o nouãstrãdanie, o nouã încercare în furcile caudine alesimbolului Don Juan nu ar fi de neglijat. Pânã laurmã nici mãcar aceastã prea lungã înºiruire deautori care, pare-se, îl îndreptãþesc pe Dorinªtefãnescu sã vorbesacã de „realitatea kerygmaticã”a lui Don Juan, nu ne îndreptãþeste pe noi sã-lsupunem pe Dorin ªtefãnescu unui interogatoriu,însã ceea ce ne mirã este tocmai acestã prea brutalãconcluzie. Recunoaºtem, evident, concluziile luiRicoeur care vorbeºte ºi el despre un soi de„realitate kerygmaticã” însã exclusiv în raport curãul. Dacã Dorin ªtefãnescu vede - ºi într-adevãr oface (p.213) -, în simbolul Don Juan un simbol alerosului cel rãu atunci, cu o uriaºã ingãduinþã,poate sã aibã dreptate. Numai cã vorbind desprekerygma ºi Don Juan în aceeaºi propoziþie se poatecominte o eroare imediat amendatã, nu de gândirealiberã prinsã în mrejele simbolului viudeconceptualizat, ci de gândirea tare sigurã pe sinea teologiei. Desigur, Dorin ªtefãnescu nu face, amvrea sã credem, teologie, deºi finalul apodictic nune mai dã nici mãcar de gândit: „(v)enusitateacondiþiei noastre donjuaneºti nu e doar abatere ºirãtãcire de la adevãrata iubire a celor sublime, cifascinaþia rece pe care o exaltã moartea strecuratãîn natura ce respinge spiritul, fantasma letalã adisperãrii care, sub numele falsei iubiri, bântuieoameni ºi timpuri deopotrivã (p.216)”. Altfel spus,„don juanii” din noi sunt cu adevãrat rãul, dar caremulþumitã profundei sale încãrcãturi simbolice(evident, înþelegând simbolul în maniera luiRicoeur) ne deschid ochii pentru a vestidesuetudinea vieþii noastre. Încã o precizare seimpune: Dorin ªtefãnescu poate oricând sã-linterpreteze pe Don Juan pronind de laKierkegaard, însã nu credem cã o poate facepornind de la Ricoeur.

Ne-am îndepãrtat prea mult de intenþia primã aacestui articol, aceea de a vedea exegeza la lucru,dar sã revenim. Dacã Dorin ªtefãnescu îºiintituleazã eseul „Spre o hermeneuticã a rostiriisimbolice (Paul Ricoeur)”, lucrul firesc ºi primulcare ne-a venit în minte, a fost acela al anlizeiatente asupra a ceea ce Ricoeur are de spus desprerostirea simbolicã. Într-adevãr, Dorin ªtefãnescuatacã frontal problemele pe care Ricoeur, le

pharmakon

Ricoeur dupã Ricoeur (II)Cãtãlin Bobb

ªtefan Balazs

2277




urmãrise: rãul, pãcatul originar, mãrturisirea rãului,gnoza, cvasi-gnoza, conceptul, simbolul, eºeculgândirii, escatologia, numai cã o face într-o moda-litate profund, prea profund, am spune, ricoeurianã(pentru comparaþie, a se vedea Paul Ricoeur,Conflictul Interpretãrilor, Ed. Echinox, Cluj, 1999,Pãcatul originar Studiu de semnificaþie, pp.247-263,precum ºi Hermeneutica simbolurilor ºi reflecþiafilosoficã I, pp.264-288). Argumentaþia lui Dorinªtefãnescu respectã întru totul argumentaþia luiRicoeur. Dacã e vorba de o prezentare ad literampe care Dorin ªtefãnescu vrea sã o facã asupra luiRicoeur, trebuie sã recunoaºtem cã succesul estedeplin. Dacã Dorin ªtefãnescu ºi-a propus altceva,lectura noastrã nu a putut înþelege ce anume.Exemplificãrile sunt prea multe pentru a fi reluateaici, însã de la structura (aranjarea argumentelor)panã la concluzii, Dorin ªtefãnescu spune acelaºilucru pe care Ricoeur îl spune, nimic în plus.

De fapt, imposibilitatea interpretãrii lui Ricoeur,a spune ceva dupã Ricoeur, fãrã Ricoeur, prindecontur. Desigur, interpretarea pe care Dorinªtefãnescu o face asupra lui Don Juan propunând o„metodologie ricoeurianã” respectã cumva intenþialui Ricoeur, însã structura simbolului Don Juan nusuportã comparaþie, spre pildã, cu „pãcatuloriginar”. Am putea merge mai departe ºi sãspunem cã, de ce nu, Marchizul de Sade poate facedovada unei „realitãþi kerygmatice non-lingvistice”sau „Cassanova” sau, pentru a fi în trena luiUmberto Eco, „Jack Spintecãtorul ”. O astfel deinterpretare poate fi abuzivã încercând, de exemplu,sã decodifice tablele lui Moise în manierahermeneuticii ricoeuriene. Dar, mai mult, lãsând lao parte tentativa lui Dorin ªtefãnescu de a-linterpreta pe Don Juan ca simbol al Erosului Rãu,care în final ne vorbeºte despre „fantasma letalã adisperãrii” umanitãþii ºi a fiecãruia din noi, nu

credem cã de aici se poate extrage vreo „realitatekerjgmaticã non-lingvisticã”. O astfel deinterpertare pare pe deplin fortaþã ºi probabilmãrturiseºte ceva despre structura interioarã a luiªtefãnsecu însuºi, însã nu ne mãrturiseºte nimic înplus despre Ricoeur, un ceva pe care Ricoeur sã nuni-l fi spus.

1 Dorin ªtefãnescu, Creaþie ºi interpretare, Ed. CasaCãrtii de ªtiinþã, Cluj, 2003, capitolul Spre o hermene-uticã a rostirii simbolice (Paul Ricoeur), pp.198-216.

Citesc o carte despre neuitare care s-a scristimp de patruzeci de ani. O carte ce ºi-apãstrat cu gelozie, dupã spusa autorului,

dorinþa de rãmâne ceea ce a fost la început: ocolecþie de simple adnotãri pe marginea unorcãrþi, vieþi ºi evenimente. Cât de simple, nu însãîn sensul de naive, au fost ºi au rãmas noteleautorului, adicã rândurile care au dãinuit pânãacum, alcãtuind cele opt sute cinzeci ºi una depagini ale opului purtând titlul Cultural Amnesia.Necessary Memories from History and the Arts(W.W.Norton & Company, New York, London,2007), rãmâne de vãzut. De vãzut, spun, nu însãdin dorinþa de a amâna ceea ce ochiul cuprindeîn ºi prin paginile cãrþii, ci din nevoia uneiadecvãri cu racursiul eseistic care comprimã,dilatã, aproximeazã distanþa, relieful personajelorºi evenimentelor. Focalizând asupra unui fel decocã literarã bine crescutã, cu crustã ºi totuºi„poroasã”, prin care vezi învecinându-seliteratura, filmul, politica, pictura, muzica,eveniment monden. Fãrã tentaþia de a impune oanumitã ordine, lãsând firul, ce þese povestiridespre scriitori, filosofi, muzicieni, dictatori,actori, inventatori, sã se depene singur, autorulreuºeºte sã respecte convenþia de a rãmâne, ca ºicititorul, un simplu degustãtor al proprieiproducþii dolofane.

Clive James, poet, eseist, comentator, articlier,ori dacã vreþi doar publicist, de excepþie însã, nupare sã fi dorit sã îºi îmbogãþeascã minereulextras din lecturile, evenimentele ºi vieþile unoroameni celebri, lãsând zãcãmântul brut, anumeneprelucrat. Spaima de ganga care l-ar puteasufoca, pare sã nu fi existat în nici un moment alscrierii fiecãrui eseu luat în parte. În schimb aexistat dorinþa de a rãmâne sincer nu doar primeiimpresii, ci bunului simþ (ori simþului comun)despre care William Hazlitt, unul din patroniispirituali ai eseului scria în Despre mod, atuncicând facem ceva: „Pentru a înþelege un autor estela fel de necesar sã-i pãtrunzi stilul ca ºisentimentele. Aceeaºi poveste spusã de douãpersoane diferite sau va face ca întreaga masã sãizbucneascã în hohote de râs, sau nu va provocanici un zâmbet în societate, totul fiind aºadar înfuncþie de maniera rostirii.”

O carte fãcutã aºadar din plãcerile imediateale lecturii, reflecþiei, ºi manierei care nu s-au

legat niciodatã înaintea altarului nemuririi cuobligaþia fidelitãþii faþã de un singur gen, secol, deo anumitã þarã ori culturã. O carte-ghid, carte-insectar, carte de colecþionar obsedat cã nu vaavea niciodatã suficient de mult piese pentru a-ºicelebra pasiunea pentru unicate. Un op bizar, caretrãdeazã ºi în acelaºi timp ascunde identitateaautorului în travestiuri pe cât de spectaculoase peatât de necesare. James reporterul este ºimuzeograf pios, ghid de necropolã, alpinist caresuferã de vertijul trecutului, flâneur împãtimit debiblioteci, bulevarde, cafenele, vitrine. Ori, maidegrabã, conductor de tren.

Un tren trans-cultural ºi trans-temporal, încompartimentele cãruia cãlãtoresc, fãrã sã steaunul lângã altul, Chamfort, Leszek Kolakowski,Flaubert, Tony Curtis, Witold Gombrowicz, Mao,Czeslaw Milosz, Montesquieu, Hitler, MarcelProust, Freud, Edward Gibbon, Satie, Diaghilev,Fellini, Tacitus, Nadejda Mandelstam, Kafka,Coco Chanel, Jean Paul Sartre, AlexandraKollontai, Rilke, Unamuno, Thomas Mann ºifamilia, de Gaulle, Robert Brasillach, Sir ThomasBrowne, Duke Ellington, º.a.m.d.

Simpla înºiruire a acestor nume (lista nu ecompletã!) provoacã curiozitatea. În acelaºi timp,o anesteziazã. Tangajul epocilor de la Tacitus laSophie Scholl, tânãra rezistentã anti-nazistã, dãameþealã. Un fel de lehamite specialã sastiseºteparcã cheful strunit sã adaste pe paginile cãrþii.Mai bine ar fi sã te mulþumeºti poate doar cucontemplarea numelor, a semnãturilor simbol,despre care s-a spus însã totul, demult. Carteapoate sã stea închisã aºadar, lãsând pentrualtãdatã, ori poate pentru niciodatã, pofta de aciti ceva despre, sã zicem, Raymond Aron,Norman Mailer, John Keats.

Însã amnezia culturalã, uitarea ºi somnul einãuc, sunt cu neputinþã când ai la cãpãtâi oasemenea comoarã de informaþii. Autorul a mizatcorect pe insomnia consumatorului de culturã, pepruritul lui mental inflamat de „ultima” noutate.De aceea e imposibil sã reziºti tentaþiei de a citiun pasaj, unul singur mãcar. Iar dacã nu teconvinge, insatisfacþia te va mâna sã cauþi maideparte. Imposibil sã nu gãseºti ceva bun în optsute de pagini. Grosimea cãrþii te face parcã sãeziþi. ºi totuºi, parcã nu...

Sã recunoaºtem: o asemenea carte ºi-a gãsit

perfect cititorul. Pe cel doct dar ºi cel snob.Trãind în vremuri postmoderne când egalitatea adevenit obligatorie, nu putem vorbi de unul fãrãsã amintim de celãlalt. Sã ne închipuim cuminsomnia culturalã se aºterne de îndatã pe feþeleamândurora, din motive diferite, desigur. Snobulva fi ºi mai fericit rãsfoind cartea lui James care îiva încuraja pe mai departe gusturile pentru lecturide tip instant. Cel doct se va simþi în viitor ºi mainefericit, marginalizat în singurãtatea lui de„elitist”, deoarece romanul amneziei culturale,deºi atât de gros, nu are decât un singur volum, ºiacela destul de expeditiv.

Nemaipomenit e însã pentru amândoi faptulcã într-o asemenea carte, în care opulenþainformaþiei e aproape indecentã, e loc ºi pentruun compromis decent. Un compromis între celdoct ºi pe cel snob, care citind cartea penerãsuflate, desigur din motive diferite, oritraducerea ei în româneºte, (pe care orecomandãm de altfel cu cãldurã), se vorrecunoaºte cu o indiferenþã amicalã, ridicându-ºipãlãria unul înaintea celuilalt, în timp ce salutãamândoi templul memoriei culturale.

O carte despre neuitarerezonanþe

Marius Jucan

2288




Sabia nu cade (neapãrat) din America sauEuropa continentalã, ci se strecoarã lucindameninþãtor în ceþurie Britaniei natale,

precum Excalibur-ul lui Ambrosius Aurelianus, zisArthur (învingãtorul saxonilor la 518) pentru a-lcãsãpi post-mortem pe Shakespeare, unica falã(major-internaþionalã) a literaturii anglo-saxone.Toþi ceilalþi mari scriitori “englezi” fiind irlandezi,în orice caz, de origine celtã… Shakespeare, stîlpulcanonului literar al lui Harold Bloom, referinþanoastrã de toate zilele, un Bach al cuvintelor ºi oBiblie a omenescului poetico-muzicalo-psihologic –de un tragism al liberului arbitru renascentist,relativizînd culpa, spre deosebire de “grecii ceiantici” – Shakespeare, aºadar, nu e Shakespeare!Vestea, desigur, nu e nouã; nou nouþã e acumvehemenþa ºi amploarea contestãrii autenticitãþiisemnatarului neasemuitului teatru ºi vers deepocã elisabetanã.

Iatã faptele: “distinºi actori shakespeareeni” aureactivat dezbaterea asupra identitãþii “bãtrînuluiWill” ne relateazã D’Arcy Doran (AssociatedPress). Ei nu vor sã admitã nici în ruptul capuluicã un “prolet” al secolului al XVI-lea, de originesemi-analfabetã din Stratford-upon-Avon a creat

opera ce-i poartã numele. Astfel, Derek Jacobi ºiMark Rylance, fost director al Teatrului Globe, audat curs unei “declaraþii a justificatei îndoieliasupra originii scrierilor atribuite lui Shakespeare”.Li s-au asociat erudiþii “de serviciu” în încercareade a demonstra cã un flãcãu de provincie nuputea concepe scenarii atît de ample îndesfãºurarea culturii poetice, istorice, de drept ºiºtiinþe. Adevãratul “fãptaº” a mai fost demascat înpersoanele reale ale lui Christopher Marlowe,Francis Bacon, contele de Oxford, Edward deVere. “Mi se pare cã <farul cãlãuzitor> a fost deVere” – spune Jacobi, “deoarece un autor nu poatescrie decît despre propria experienþã de viaþã înevoluþia personalitãþii sale”. Coaliþia asupraautenticitãþii scrierilor shakespereene numãrã doar300 de membri, dar e foarte zgomotoasã ºiintenþioneazã sã provoace cercetarea istorico-literarã la noi aventuri.

Documentele afiºate de Jacobi ºi Rylanceîncearcã sã demonstreze cã niciun WilliamShakespeare n-a primit vreodatã soldã pentruscrierea unor piese. Totodatã, ne aratã ei, deºiexistenþa lui Shakespreare e într-adevãr atestatãdocumentar, nu se aflã referinþe literare cu privire

la viaþa ºi faptele respectivului. Testamentul lui Shakespeare – de un umor

involuntar-?! – judecînd vorbele ca atare, anumecele prin care lasã soþiei “my second best bedwith the furniture” (al doilea pat foarte bun ºimobila), ignorã orice referinþã la cãrþi sau poeme,piese de teatru. De asemeni, familiaritateaautorului cu stilul de viaþã al aristocraþiei anglo-europene (intrigi subtile la Curtea Angliei, apoiaspecte din Italia, spre exemplu…) n-ar fi pututajunge la urechea - oricît de finã – a unuicomediant de duzinã!

În deceniile trecute, s-au enumerat printrecontestatarii lui Shakespeare (ca identitateauctorialã): Mark Twain, Orson Welles, Sir JohnGielgud ºi Charlie Chaplin.

În ce ne priveºte, indiferent de eventualdetectabilã coincidenþã a ADN-ului manuscriselorcu urmele mic-burghezului “negustor de teatru”din Stratford-upon-Avon, sau de rezultatulinvestigaþiilor - rãscolitor potrivnice legendei,Shakespeare rãmîne Shakespeare. Cãci opera (lui/a lor…) trebuia sã poarte un nume.

Shakespeare contestatde la lume adunate

Monica Gheþ

Auzi? Mânca-þi-aº sufletu’ matale de literatangoasat ce eºti, vrei sã te relaxezi calumea dupã orele de bibliotecã, de catedrã,

dai pe Clanu’ Sprânceanã de pe Antena 1 ºi n-osã-þi parã rãu. Ascultã la mine cã ºtiu ce vorbesc.Zic ãia de-au pãþit-o mai dihai ca ingineru’ Popdin serialul nou lansat al lui Andy Lupu ºi EugenOprina cã nu ne alegem pãrinþii ºi vecinii. Aºa sãfie? Cicã prietenii þi-i faci dupã gust ºi preferinþe,dar pãrinþii Dumnezeu þi-i dã, n-ai ce face. Câtdespre vecini, ce sã spun? Te trezeºti cu ei ºipace. Þi-i aduce la gard învârteala. Vezi? DacãToni Sprânceanã s-a învârtit ca un mafiot ce este,a ajuns vecin cu ingineru’ Pop într-un cartier devile pentru pretenþioºi. Duplex de lux, privire ca-noglindã: o familie de români, una de þâgani.Acum convieþuiþi, fi-v-ar învârteala sã vã fie deminune! C-aºa-i viaþa printre ajunºi. Da’ rasistingineru’. Rasist rãu de tot. Unul de-ãla ce nu seuitã niciodatã pe OTV. I-a trântit uºa în nas lu’America, fomeia lu’ Toni, când, prietenoasã cume ea, le-a dus intelectualilor de dupã gard o micãatenþie ca-ntre vecini, un tort. Nu, ingineru’ vreasã-i alunge de acolo cu toate cã sãracii de ei abias-au mutat. Bine le-o zice Toni, mânca-i-aº vorbaînþeleaptã. Parcã noi n-am avea suflet. Dacã netãiem la mânã, nu curge ºi din noi sânge? Curge,rafinatule, spilcuitule, chiar dacã nu-i albastru,cum pretind unii cã au, albãstri-le-ar Dumnezeufaþa necãutatã de soare sã le-o albãstreascã!

Regizoru’ îi pune în ring din primul episod ºi-iîndeamnã sã boxeze un an de zile, probabil, pânãajungi sã te plictiseºti de ei. Aºa se întâmplã cutoate noutãþile, parcã io nu ºtiu. Crezi cã io îsmai prost decât prevede legea? Vãd ºi am vãzutmulte. Marginalizaþi am fost, ne-au bãgat la “altenaþionalitãþi”, acum gata. Ne-am scos. Suntem pe

val. Au ajuns þâganii noºti vedete, au dat nãvalãîn telenovele ca americanii nevrotici la psihologi.ºi ce dacã a ajuns ºi Toni la psiholog, la tantiFreud, fomeia inginerului? E la modã sã mergi lapsiholog? Merge ºi þâganu’ nost la psiholog. N-arevoie? Numai în telenovelele alea mexicane þâganii-s tot nomazi. La noi s-a emancipat specia.E galanþi ºi stabili, au palate, nu mai umblã decolo-acolo. Uitã-te numai la Aurelian Temiºan cebãrbãtoc e. Nu degeaba i-a pus mã-sa numeleElvis. E frumos, solid, bronzat, bine hrãnit, numaibun sã facã reclamã omului nou care asupravieþuit tranziþiei. Cum a supravieþuit? Nuconteazã. ªi unde mai pui cã are niºte sprâncenea la Fãrãmiþã Lambru care preiau tradiþiaholbatului la cotele cele mai înalte alecuceritorilor epocali. Averea lui e o bucãþicã s-opui în vitrinã, nu alta. Elvis nu pierde timpul, nustã prea mult pe gânduri. Primul episod, primaºmanghealã. Simplu ºi practic.

Cu Toni lucrurile se complicã. E un tipascuns. Se ascunde dupã mustaþã. Ce surprizãpentru toatã lumea! Nu l-a vãzut nimeni deghizataºa pe Marius Bodochi. Îi zic „mustaþã ataºatã”cã la el sprâncenele-s neglijabile, deºi e ºefu’sprâncenaþilor. Cu el intenþiile realizatorilor aumers mai departe. Nu e un þâgan oarecare, e unþâgan interiorizat, cu probleme de conºtiinþã, inscare vrea sã se lase de furtiºaguri, sã nu mai aibãde a face cu gaborii, exact aºa cum se cere înuniunea lãbãrþatã în care am intrat. Lipsit devitalitatea celorlaþi, el pare „un þâgan ratat”. N-arediscernãmânt? Mofturi. Are cap, copilu’. Mai binesã n-aibã discernãmânt, decât sã intre la bulãu.Parcã ãla din „cuibul de cuci” a ales de nebunadãpostul cãlduþ al dezechilibraþilor mintal? Nu,

frate! Decât la bulãu, mai bine la nebuni sau lapsiholog.

Clanu’ lu’ Andy Lupu a mers pe modelulamerican, e limpede, dar n-are a face. A auzittrâmbiþa din vest cu democraþia, cerinþele aderãrii,drepturile omului, minoritate defavorizatã, luptaîmpotriva rasismului ºi s-a pus pe treabã. Scopulcomenzii: sã îndulceascã disensiunile, sã împaceetniile. Firesc, amuzant, respectând regula genului,îndesând pitoresc ºi specific cu ghiotura. Bine cã aprins momentu’ când lumea se intereseazã denoi. Poate cã n-o fi ca modelul mai vechi cuRãdãcinile alea cãutate prin continentul negruafro-americanilor marginalizaþi, în frunte cu KuntaKinte, da’ tot e ceva. Acum Andy Lupu ne-a pusºi pe noi pe ecran. Aºa, sã se vadã cã suntem ºinoi în cãrþi, cã trãim ºi pe ecran, nu numai pemaidane romane.

Pe sprânceanãzapp-media

Adrian Þion

Tudor Ionescu

2299




Na, aici era aici: pe unde sã intri? Soluþiierau, ºi nu puþine. Mai întâi, timid fiind,fraier fiind sau bine-crescut fiind, dãdeai

sã intri fix ºi exact pe poarta de intrare. Dar...dar... ba puteai intra ca la tine acasã, ba plãteaiun bilet, ba plãteai (ceva mai puþin) în interesulstrict al portarului. Cum banii de pe noi erau camcâþi puricii de pe mort, ne «sfiam» sã plãtimorice, oricui. Cei câþiva lei (deloc mulþi) pe care îiaveam asuprã-ne, preferam sã-i pãstrãm în vedereacovrigilor pe care, în jurul bazinului, îi vindea –dintr-un coº de rãchitã – un moºulicã simpatic,ungur, al cãrui nume acum îmi scapã. Foarte bunicovrigi: chiar cãlduþi, nu prea prãjiþi, nici nefãcuþi,nu prea sãraþi, ce mai... niºte covrigi aºa cum secuvine, aºa cum îþi plac.

Dar sã revin la «modul» de intrare.Aveai variante, dar ºi nevoie de obrãznicie. O

intrare, “blatistã”, era cam prin preajma strãziiPlopilor, pe acolo pe unde Canalul Morii porneºte(sau pornea) pe lângã «Babeº». Era cel mai simpludar ºi primejdios, deoarece puteai fi prins una-douã. Dacã scãpai, în douã minute erai pemarginea bazinului sau chiar în el. Apropo debazinul acesta, în care am jucat pancraþiu – vã voispune eu ce joc era acesta – trebuie sã spun cãpânã ce nu m-am însurat cu Ildi, unguroaicã, amfost obsedat de un afiº scris cu roºu pe alb ºiagãþat de una dintre barele din jurul bazinului. Pe

afiº scria, de nu mã înºel, Hideg víz. Atât detâmpit am fost încât n-am întrebat pe nimeni ceînseamnã, de fapt, acest text terminat printr-unsemn de exclamare. Textul acesta m-a speriat de-alungul singurei mele adolescenþe. Mã fãceam cãnu-l vãd ºi, în necunoºtinþã de cauzã, sãream înapã ca sã joc «mâþã» cu amicii, spre nemulþumireacelorlalþi din bazin. Dar, ca sã fiu cinstit, nejucam doar într-un colþ, într-un sfert din bazin,poate nici mãcar. Era mult, dar nu exagerat,þinând cont de faptul cã eram vreo zece care,oricum, am fi ocupat ceva locuri. Mãcar, ºtiu eu,la soare, pe bãnci, pe tribunã sau pe mal, pelângã domniºoarele deloc nereuºite din preajmã.Deci... Deci susþin cã puteam fi iertaþi, nu? Om fifost? Cred cã nu, chiar i-am deranjat pe vreunii.Ãsta era «Babeºul», Ah, sã nu uit: mai puteai intraºi prin spate, de pe lângã Someº, sãrind gardul.Era tot pe gratis dar cu mai mult efort ºi maimulte riscuri. Însã, cumva, tot intram. Merita:gagici faine, covrigi buni ºi ieftini, varã clujeanã...Hideg víz... Ba, dacã aveai chef, o rachetã, unpartener ºi cam cinci lei, puteai juca ºi tenis. Peterenurile din faþã; pe cel din spate, din groapã,mai cã puteai juca oricând (dacã nu þi-o luasealtcineva înainte, de pildã Feri).

Nu v-am spus ce era acel pancratiu. În latinãar însemna luptã ºi pugiliat puse la un loc. În«Babeº», pe atunci, era cu totul altceva – mai

exact (cine ºtie cât de exact ar putea fi) era vorbadespre un fel de rugby ce se juca atunci cândbazinul era golit sau umplut, oricum, când apa îþiajungea doar pânã pe la genunchi, asta ca sã poþifugi, de bine-de-rãu. Jocul era dur, tare, ºi cusucces la publicul feminin. Apropo de rugby, numult dincolo de bazin era un soi de dreptunghigazonat pe care se antrenau jucãtorii de rugby(majoritatea gãzduiþi în aºa-numita «Cabanã»). Totacolo, pe colþul din dreapta, era «Troiþa», cu obãncuþã, pe care se întâlneau ºi se pupau noilecupluri. Umbla vorba cã e mare ispravã s-omomeºti pe una mai arãtoasã pânã la «Troiþã»! Pevreo douã le-am pãcãlit ºi eu, dar nu m-am alescu nimic. Cu nimic memorabil.

Mult mai încolo, dincolo de terenul aldoilea, era «Capela». În jurul ei – copaci, flori,arbuºti, fluturi, pãsãrele – un fel de adevãratcrâng. Prin tot locul fugeau oameni. Nu fugeau denimeni, doar pentru ei, aºa – “de nebuni”. Înzona pentru copii, vedeai... copii, în generalînsoþiþi de bunici, care se dãdeau pe tobogan,copiii nu bunicii. Aceºtia din urmã stãteau pebancã, în chioºc. Alþi copii se bãlãngãneau înleagãne, alþii fredonau nisipul. Soarele bãtea dintoate pãrþile. Fluierau ºi mierlele, vrãbiile ciripeau,porumbeii gungureau, ciorile cârâiau, alte jivinetãceau. Totul era frumos ºi împãcat cu sine, cuexistenþa.

Era tare «fain» în «Babeº»! Mai ales dimineaþa.Pânã pe la unu. Acuma cum e? Nu vã duceþi sãvedeþi ºi, dupã aia, sã-mi spuneþi ºi mie? V-aºmulþumi,

“Babeº”, la intrareTudor Ionescu

remember

Stimate domnule preºedinte,

Pe vremea tinereþii mele, eram pasionat decãrþi ºi de filme ºtiinþifico-fantastice.Majoritatea dintre acestea prevesteau un

viitor al omenirii destul de sumbru. Cel maiadesea era vorba despre un viitor în care oameniide rînd, adicã poporul – un cuvînt atît de dragtuturor conducãtorilor – era urmãrit în cele maimici acþiuni ale sale. Adicã toate miºcãrile omuluierau monitorizate. Ochi ascunºi ai unor cameresuperperfecþionate îl urmãreau pe om în cele maiintime demersuri ale sale. Ba chiar ºi în creier îipãtrundeau, aflau ce gîndeºte, ce intenþioneazã aface. Tare mã distram eu pe atunci, chiar dacãºtiam cã securitatea noastrã cea de toate zileleascultã oarece convorbiri telefonice ºi, mai ales, sebazeazã pe turnãtori, aproapele tãu, îia care auajuns acuma sã li se plîngã, cicã, de milã, cã ei defapt n-au vrut dar au fost constrînºi! Jalnicã scuzã,de-a dreptul greþoasã. Dar sã revin la filmele deimaginaþie superbogatã. Iatã cã în zilele noastre,perspectiva aia imaginatã de minþile înfierbîntateale unor romancieri ori scenariºti, tinde sã devinãcrasã realitate. Orice miºcare îþi este tot mai desînregistratã. Auditiv ori vizual. Nu peste multãvreme, obiective ascunse te vor filma cum taiceapa în minuscula bucãtãrie a blocului fostcomunist, cum te scarpini în intimitate, cum faciori nu sex, cum mergi la budã, cum urmãreºtijurnalele, ce reacþii ai la apariþia pe micuþul ecran

a ºefului suprem, scuzaþi, nu-i nicio aluzie, cum teautosatisfaci din toate punctele de vedere, cescrisori scrii prin computer (pe vremuri sedesfãceau plicuri, acum se sparg codurile cãsuþelortale cu emailuri – oare tot ãia fac treaba asta, încãnu au crãpat?) ºi aºa mai departe. Se instaureazã,încet ºi sigur, o stare de tensiune generalã, adicãpoporul sã fie blînd ºi ascultãtor ºi supus altfeltotul se va afla despre el, pãi dacã despre indivizicu grad de miniºtri ori alte grade asemãnãtoare seaflã tot, se ascultã tot, se filmeazã tot ce fac,atunci un biet popor e fix pixul pentru specialiºtiiîn urmãriri intime, nici nu mai existã niciun felde intimitate, totul este vizionat ºi pus la cutiuþãpentru clipa cînd e nevoie ca individul sã fiecompromis, manipulat, ºantajat, anulat. Nucumva sã credeþi cã m-a apucat mila faþã de ãiacare ni s-au arãtat la teve ori prin ziare, cum cãau fost prinºi primind ºpagã pe biata spinare apoporului, Doamne fereºte. Dar, daþi-mi voie sãnu prea cred cã miniºtrii ãia ori ce-or fi fost ei sãfie, sînt atît de idioþi, de imbecili, de tîmpiþi încîtse lasã filmaþi ori înregistraþi în plinã zi, în spaþiifoarte publice, cum îºi dau reciproc plicuri cueuroni, cîrnaþi ºi damigene cu þuicã, pulpe deporc ºi saci cu cartofi. Ce dracu, nu se puteauîntîlni la vreunul acasã, în viluþa lui, în debaraualui, în maºina lui, adicã taman în miezul zilei,într-un birt oarecare, fac tranzacþii demne debulãu? Mã bãieþi, îmi vine sã exclam, voi chiar necredeþi pe noi niºte cretini? Care înghiþim toateporcãriile date prin mass-media, aºa se zice, nu?

Mai mergem ºi noi pe la teatru, am mai vãzut ºinoi cum se fac diverse scene de film din ãlanumit artistic, credeþi cã înghiþim toate plãcintele?Mã rog, cel puþin aºa îmi imaginez eu cum cã nuîntreg poporul înghite tot ce i se aruncã.Poporul... ce cuvînt îndrãgit ºi scuipat din guratuturor conducãtorilor noºtri în toate situaþiile,indiferent cîte revoluþii au trecut peste (prin,deasupra....) þarã. Poporul are suveranitate, behãietot politicianul! Suveranitatea poporului seexprimã prin organele sale. Care organe? Celealese, se zice. Adicã noi, poporul, ne alegenorganele care ne reprezintã. Iar alte organe,nealese de popor, ne fileazã, ne înregistreazã, nemonitorizeazã fiecare miºcare pentru ca turma sãmiºte conform indicaþiilor, de astã datã nescrisedar tot aia e...

Zãu, Caragiale devine tot mai trist, tot mailipsit de haz.

Nu pricep de ce mã mir eu aºa de mult, de cemã enervez, chiar mã revolt oarecum faþã defilajul la care am fost ºi vom fi supuºi în veciivecilor! Tocmai eu! Pãi mie mi se bate în þeavacaloriferului atunci cînd scriu scrisorile ãstea, cumoare? Reminiscenþe comuniste, veþi spune iar euvoi rîde ca boul, reminiscenþe pe mama dracului,tehnica avanseazã de la o zi la alta, doarmentalitatea rãmîne la fel de ordinarã... ori o finecesarã? Te pomeneºti cã tot în slujba poporuluise face ºi asta... Prin urmare mã grãbesc sãsemnez cît se poate de umil ºi de popular: un omdin þarã.

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a nouãsprezeceaRadu Þuculescu

Spovedanie la Tanacu, sub titlul DeadlyConfession, este montatã la Teatrul “La MaMa”în New York ºi jucatã dupã numai treisãptãmâni de repetiþii.

Piesa, construitã dupã romanul nonficþionalal Tatianei Niculescu Bran, este jucatã de ungrup de actori tineri, din Cluj dar ºi din toatãRomânia, ºi compune ficþional o atmosferãefervescentã a vieþii ºi a muncilor la o mãnãstireortodoxã, zi de zi, mixând-o cu degringolada ºiatmosfera apãsãtoare din clinica de nebuni ºigaºca gãlãgioasã a lumii de dincolo de zidurilemãnãstirii, prinsã în dansuri deºãnþate ºiacorduri de manele.

De altfel, universul “manelelor” prolifereazãîn epilog, un fel de apocalipsã ce instituie nouaordine a lumii, în care, în deznodãmânt, preotul-cãlugãr, cel cuvios, îºi primeºte rãsplata laînchisoare pentru fapta sa creºtineascã, iar Irinamoare, lãsând în urmã lumii acea parte posedatãºi demonicã a ei. Încã din primele fraze sedefineºte intriga: ”Ce dacã vine lumea lamãnãstire? Ce dacã nu ia bani laînmormântãri?”. Cuvintele Episcopului vor

deveni leitmotiv de-a lungul piesei.Ce impresioneazã la Andrei ªerban este

gimnastica actorilor, oricine ar fi ei, studenþii luisau actori consacraþi. Important rãmâne faptulcã toþi stau sub bagheta magicã a magicianului.Andrei îºi pune amprenta, le dã acel sufluenergetic, acel spirit sinergic pe care artiºtii îlsusþin cu talent realizând atmosfera ce face atâtde particulare toate montãrile sale, dramatice saude operã.

Compoziþional, existã trei lumi pe careAndrei ªerban le prezintã în paralel, construiteîn aºa manierã încât, deºi aparent izolate, seîntrepãtrund. Sunt în fapt trei aspecte aleaceluiaºi univers aflat în pragul alienãrii ºi aldisoluþiei: lumea mãnãstireascã, clinica denebuni ºi universul cotidian, cel din afarazidurilor mãnãstirii. Cum spuneam, eleinterfereazã: cãlugãriþele de la mãnãstire suntconsiderate nebune, conduse de un preot vândutdiavolului, gaºca stridentã de „maneliºti” netrimite prin vestimentaþie ºi grotesc la atmosferadin clinica de nebuni. Lumile par izolate, iarIrina este singura care se miºcã între ele, leagãmiºcarea scenicã, negãsindu-ºi locul nicãieri.

Drept care, în final, prin autoexorcizare, ea sesmulge acestei lumi, ajutatã de preotul ce oizbãveºte sau de tratamentul medicilor de laclinicã. De ce moare Irina nu este elucidat ºi nicinu are importanþã; ea moare în tranzitul dintrelumi, pentru cã este izgonitã de peste tot: dinGermania, unde munceºte din greu ºi i se furãbanii, de la mãnãstire, de unde este trimisã laspital, deoarece comportamentul ei tulburaordinea canonicã, de la spital înapoi lamãnãstire. Lumile sunt prezente în scene în lanþsuccesiv, ele trec una în alta imperceptibil, pescena circularã, dovedind încã o datã mãiestriaregizorului fantastic ce le construieºte ºimanipuleazã dupã buna lui intuiþie. O lumemedievalã, în secolul douãzeci ºi unu, transpareprin sãrãcia ºi simplitatea vieþii mãnãstireºti,ajutatã de rechizitoriul inchiziþional alpoliþistului, ce ancheteazã pe rând, pe Kiþa,doctoriþa de spital, preotul ºi maicile.

3300




Roxana Pavnotescu

teatru

Dinspre Tanacu spre New York

În 1 octombrie 2007, pe scena „The Annex” a faimosului teatru newyorkez „La MaMa” a avut locprima, ºi deocamdatã singura, reprezentaþie a spectacolului Deadly Confession, realizat de regizorulAndrei ªerban cu un grup de tineri actori din România - Csilla Albert, Richard Balint, Ionuþ Caras,

Ramona Dumitrean, Cristian Grosu, Cãtãlin Herlo, Cristina Holtzli, Silvius Iorga, Mara Opriº,Florentina Þilea ºi Andreea Tokai. Scenariul a plecat de la volumul Spovedanie la Tanacu al TatianeiNiculescu-Bran. Proiectul, organizat, sub titulatura „Andrei ªerban Traveling Academy”, de AsociaþiaECUMEST ºi Institutul Cultural Român din New York, a demarat în România, într-un atelier susþinutde Andrei ªerban la Plopi, lângã Cluj, la începutul verii.

Tribuna prezintã în exclusivitate un comentariu „de spectator” despre reprezentaþia newyorkezã,scris de o rezidentã româncã în Statele Unite.

Sã adaug cã, într-un mesaj pe care mi l-a expediat recent, regizorul Andrei ªerban ºi-a exprimatsperanþa ºi dorinþa ca acest spectacol sã se joace ºi la Cluj. Sper, la rându-mi, cã aceastã dorinþã a sa vadeveni cât mai curând o realitate. (cl.g.)

Actriþa Ellen Stewart, fondatoarea Teatrului “La MaMa”, alãturi de regizorul Andrei ªerban, dupã spectacolul Deadly Confession

foto: Daniela Dima

foto: Daniela Dima

În construcþia piesei timpul devine personajîn contextul întâmplãrilor ce se desfãºoarã pedouã planuri care structural se intercaleazã: ºirulde anchete ce alterneazã cu firul narativ alpovestirii. Dacã ultimul se desfãºoarã cronologic,primul nu se miºcã dupã legi temporale, ci arerolul de a creºte tensiunea dramaticã ºi de-a neintroduce în atmosfera piesei. Ea începe cuancheta Kiþei, prietena din orfelinat a Irinei.Metoda, repet, este inchizitorialã de la început:Kiþa este crucificatã ºi legatã în lanþuri.

Viaþa se scurge într-un timp aleator. Scenelese nasc una din alta, fãrã cortinã, fãrã recuzitã,fãrã pregãtiri, iar timpul se scurge discret întoate direcþiile. Andrei ªerban se dovedeºte unmagician al timpului, al spaþiului, dar mai ales alconºtiinþelor.

Urmeazã scena cu doctorul sanatoriului denebuni, conformist ºi oportunist, ºi cu Episcopultrimis de „partid” la tratament în strãinãtate.Episcopul stã la plajã în costum de baie, cusutana strãlucitoare atârnând drapatã pe osfoarã, ca o „mascã” a fãrãdelegii. Elmanipuleazã elemente ale lumii moderne,legãtura lui cu biserica este pur instituþionalã:cu celular, aparat digital foto…

Tehnica este expresionistã, cu puterniceaccente naturaliste. Procedeul este ºarja.Miºcãrile ºi gesturile actorilor sunt ample dar sefrâng în posturi devenite simboluri; fiecare gesteste un strigãt. Dacã modalitatea esteticã estesimbolul expresionist, el realizeazã legãtura cuspaþiul cosmic, procedeul fiind pantomima;exemplele sunt numeroase: redarea muncilormãnãstireºti, a procedurilor medicale, aritualurilor creºtine. Economia de mijloace estedebordantã: actorii sunt cei ce dau ritmul,realizând muzica interioarã a rãtãcirii umane.Actorii bat toaca, trag clopotul, trupurile lor caniºte hieroglife sugereazã munci, stãri de spirit,canoane, sau relateazã amintiri cum ar fi viaþade la orfelinat a celor douã prietene, Irina ºiKiþa. Contrar spiritului faustic, clopotul stã pepodea ºi ocupã ca o efigie mijlocul scenei, casimbol al ortodoxismului, ca expresie a“sofianismului”, cum ar spune Lucian Blaga:Dumnezeu coboarã ºi vegheazã printre noi ºiiartã cel mai îngrozitor pãcat! Dar singuracondiþie este credinþa.

Realitatea cumplitã este revelatã de moarteaIrinei, pretext pentru tânãrul episcop de a-ºiexercita influenþa, pentru a-ºi duce planul laîndeplinire. Gelos pe faima pãrintelui, ce nu ia

bani de la înmormântãri, dar „câºtigã din greucu acatistele”, cum îi place lui sã spunã, vaconduce ancheta de elucidare a cazului Irinei însensul dorit de el: aruncând în puºcãrie pe preotºi cãlugãriþele lui. Altfel, un caz precum cel alIrinei, orfanã, singurã pe lume, nereclamatã denimeni, diagnosticatã cu schizofrenie, cu uncomportament reprobabil, nu ar fi atras atenþianimãnui.

Spaþiul sacru ºi disciplinat al mãnãstrii esteviolat de prezenþa Irinei ºi a fratelui sãu. Celedouã ipostaze concrete ale Irinei, jucate de douãactriþe diferite, exprimã elocvent dubla ei naturãschizofrenicã: o Irinã frumoasã, copilãroasã, dardurã ºi bãrbãtoasã, ce se miºcã în posturi„karatiste”, ºi alta urâtã, îmbãtrânitã, posedatãde pulsiuni libidinale, lesbiene, agresivã ºidezgustãtoare, ce va constitui o ameninþarepentru echilibrul ºi moralitatea mãnãstirii.Motivul dublului s-a impus cu har imaginativ,îmbrãþiºând o nouã identitate, o omologare aunei stãri sau a unei ipostaze.

La îndemnurile stareþei, preotul acceptãîntoarcerea Irinei la mãnãstire pentru exorcizare,eveniment ce va creºte faima mãnãstirii.Ipostazele Irinei alterneazã de la o scenã la alta.Întoarsã de la spital ºi supusã postului ºirugãciunii, Irina îºi recâºtigã forma iniþialã, ceafrumoasã, dar pentru scurtã vreme. Irina intrã lamãnãstire pentru a renunþa la viaþa ei lumeascã,

unde este furatã ºi respinsã, dar nu poate scãpade natura sa dualã, de boalã. Este interesant cumhalucinaþiile ºi fantasmagoriile Irinei devinulterior cele ale preotului, precum temptaþiunileSf. Anton. O Irinã suavã, feminizatã,înveºmântatã într-o rochie roºie – ea, careniciodatã nu poartã rochie – apare ca o mireasãa lui Christos în faþa salvatorului ºi izbãvitoruluiei, preotul. Erotismul exacerbat al Irinei estepentru prima oarã adresat unui bãrbat. AceeaºiIrinã, în rochie roºie, va apare ulterior înviziunea preotului încãtuºat, pe post de îngerullui pãzitor. Irina moartã, preotul în închisoare.Unde este eroarea? Explicaþia, care se dã, estepur creºtinã: atât Irina, când completeazã cuKiþa pomelnicul pãcatelor, cât ºi preotulrecunosc cã s-au îndoit. Eºecul nu poate survenidecât prin „îndoirea raportatã la credinþã”.

Deznodãmântul piesei ne proiecteazã încotidian; dupã apocalipsa dansului manelic încare se fac aluzii politice la preoþii securiºti detipul „Satanã în sutanã”, scena se va umple deoameni de presã ºi ziare ºi publicaþii strãine,rãspândite pe podeaua scenei, semn cã întreagalume este la curent cu tragedia de la Tanacu. Laasta se mai adaugã o carte, o piesã, ...povesteadevine din ce în ce mai deformatã... dar treptatadevãrul ºi sensul povestirii se impun, esteticvorbind, prin creaþia regizorului ºi a actorilor lui,prinºi în scenariul riguros construit.

Dupã piesã, spectacolul se mutã în auditoriu.Au loc discuþii cu Andrei ªerban ºi TatianaNiculescu Bran, autoarea romanului. Piesa estejucatã de actori români, în limba românã ºititratã în englezã pe un ecran din spatele scenei.Sala e plinã de americani, ce par cei mai activiîn adresarea întrebãrilor. Sunt deopotrivã atraºide fenomenul social ºi de jocul actorilor, defenomenul artistic. Se dezbate universalitateatematicii piesei, dar ºi particularitatea ºidiversitatea mesajului pe care ea îl transmite dela individ la individ. Americanii ce iau cuvântulnu sunt la prima audiþie a artistului. Parcunoscãtori ai creaþiei lui pe continentulamerican ºi chiar în Europa. Andrei ªerban stãcuminte pe un scaun, printre elevii lui, înmijlocul scenei ºi rãspunde la întrebãri cât maisimplu ºi elocvent posibil, cu naturaleþea care-lcaracterizeazã.

Dupã numai trei sãptãmâni de repetiþii, piesae perfect închegatã, ea are deja viaþa ei ºi nevorbeºte de la sine, dincolo de orice comentariusau prejudecatã.

3311




foto: Daniela Dima

foto: Daniela Dima

3322




Luna octombrie 2007 a marcat debutul înPortugalia al excelentissimului CvartetTransilvan. Evenimentul a fost posibil datoritã

colaborãrii dintre Institutul Cultural Român dinLisabona ºi Societatea de Concerte Bistriþa, condusãde Gavril Þãrmure. Pe scena din incinta ICRL, ceipatru muzicieni au venit cu un program cuprinzândcompoziþii de Wolfgang Amadeus Mozart, JosephHaydn ºi (în aranjamente proprii) briantele Suiteromâneºti, inspirate din tezaurul melodiilor noastretradiþionale.

Dincolo de virtuozitatea ºi sensibilitateamuzicalã a protagoniºtilor – Gabriel Croitoru /vioara întâi, Nicuºor Silaghi / vioara secundã,Marius Suãrãºan / violã ºi Vasile Jucan / violoncel –oferta lor artisticã constituie o ocazie optimã demeditaþie. În primul rând, asupra rolului pe care îlpoate juca aceastã formulã de agregare sonorã încontextul sonor tot mai abrutizant al secolului princare încercãm sã avansãm. (Re)acomodarea auzuluila un format chintesenþial în istoria instrumentelorde coarde ne reveleazã virtuþile sunetului „acustic”,neprelucrat/neviciat electronic; totodatã, neracordeazã la un întreg patrimoniu istoric-sonor,fãrã de care însãºi civilizaþia noastrã ar fi mult maipauperã spiritualmente. Dacã muzica e hranã asufletului, atunci sunetele instrumentelor clasice potfi asemuite alimentelor pure, verificate în timp,„curate din punct de vedere ecologic”, racordându-ne la sursele (ºi resursele) primare ale sensibilitãþiiumane. Evident, asta nu înseamnã cã trebuierespinse fãrã discernãmânt ameliorãrile, inovaþiile,perfecþionãrile survenite atât în domeniul producþieisonore, cât ºi în cel al artei culinare... Totul e însã ochestiune de simþ al mãsurii, de concepþieponderatã, aºa cum o dovedeºte chiar evoluþiaCvartetului Transilvan, de la înfiinþarea sa acumdouã decenii pânã în prezent. Dupã cumîndrãznisem sã afirm în textul de prezentare scrispentru publicul portughez, acest produs de vârf alºcolii muzicale româneºti concureazã de la egal laegal cu cele mai faimoase cvartete de coarde de pemapamond. Sonoritatea de ansamblu e minuþios

cizelatã, catifelatã, dar viguroasã. Cele patrupersonalitãþi muzicale reunite în C.T. sunt perfectsubordonate scopurilor comune, se articuleazãimpecabil într-un efort conjugat, fãrã însã a sediminua reciproc. În cazul de faþã nici nu se maipoate aplica cunoscuta sintagmã suma e superioarãpãrþilor, întrucât avem de-a face cu un fenomen deperpetuã reciprocitate. Totul exprimând realul spiritde camaraderie ce îi animã pe componenþi. Un atual formaþiei nãscute sub aripa protectoare aAcademiei de Muzicã G. Dima din Cluj îlreprezintã repertoriul. Acesta cuprinde un ampluarc istoric ºi tematic, de la Mozart, Haydn,Beethoven, pânã la Brahms, Debussy, Dvorak,Ravel, ªostakovici, Bartok, Prokofiev ºi numeroºicompozitori români (Theodor Rogalski, MarþianNegrea, Pascal Bentoiu, Aurel Stroe, TheodorGrigoriu, Adrian Pop º.a.). Un loc aparte îl ocupãfascinantele Suite româneºti, create – dupã cumspuneam – de înºiºi membrii cvartetului caprelucrãri ale melodiilor de pe întreg teritoriul þãrii.

Concertul de la Institutul Cultural Român dinLisabona, a avut urmãtorul program: W.A. Mozart– Divertimento KW 136 în re major; Joseph Haydn– Cvartetul op. 64 în re major Ciocârlia; Suiteromâneºti. Fascinat de prestaþia muzicienilorromâni, numerosul public prezent în Amfiteatrul dela parterul instituþiei i-a ovaþionat îndelung. Deremarcat cã recitalul a fost înregistrat de o echipã aRadioteleviziunii Portugheze (RTP ANTENA 2),condusã de redactoarea Andrea Lupi. La fel ca ºialþi muzicologi ºi oameni de culturã prezenþi laeveniment, d-na Lupi a apreciat în termeni superla-tivi nivelul prestaþiei muzicale. Înregistrarea a fostdifuzatã pe post dupã scurt timp, în cadrul emisiu-nii Concerto Aberto (Concert deschis). Reascultândconcertul, am avut senzaþia unei impecabile înreg-istrãri de studio (maestru de sunet fusese însuºi reg-isorul tehnic al Institutului Franco-Portughez,Dominique Le Gué). Performanþa artisticã aCvartetului Transilvan îl recomandã printre formaþi-ile ce aduc servicii majore prestigiului României peGlob.

Serata din 18 octombrie 2007 a fost continuatãpe coordonatele artei fotografice (însã ca un com-plement vizual al muzicilor tocmai audiate), cuvernisajul expoziþiei Photomagna. Aceasta reuneºtecincisprezece artiºti fotografi, îndeosebi din tânãrageneraþie. Lucrãrile sunt rodul celor ºase TabereInternaþionale de Fotografie organizate dupã anul2000 de cãtre Fundaþia Culturalã «Societatea deConcerte» Bistriþa, condusã de Gavril Þãrmure(totodatã ºi impresarul Cvartetului Transilvan).Grupurile de fotografi au studiat la faþa loculuipeste 100 de localitãþi din judeþul Bistriþa-Nãsãud,reinterpretând în alb-negru miriadele de nuanþe cro-matice, peisagistice, spirituale-afective ale þinuturilorbistriþene. Rezultatele acestei investigaþii artistice deduratã pot fi admirate la ICR Lisabona pânã laînceputul sezonului invernal. Expoziþia a fostprezentatã receptivului public lisabonez de cãtrecoordonatorul proiectului, Francisc Mraz, ºi impre-sarul Gavril Þãrmure. Acesta din urmã a trans-portat cu sine ºi o donaþie cuprinzând cãrþi ºi dis-curi (editate de cãtre Fundaþia pe care o conduce)pentru Biblioteca ICRL.

Tot la sediul Institutului Cultural Român dinLisabona a avut loc vernisajul expoziþiei colectiveaparþinând grupului 8 Art Plus. Aceastã insolitãasociere este alcãtuitã din artiºti-profesori universi-tari de picturã, sculpurã ºi design de laUniversitatea de Artã din Bucureºti. Esteticagrupãrii se bazeazã pe ideea de schimbare ºi ino-vare, atât la nivelul mesajului, cât ºi al mijloacelorde expresie, propunându-ºi sã rãspundã exigenþelorremodelãrii spaþiului contemporan. Expoziþia are uncaracter itinerant ºi face parte din programulPromocult, menit sã disemineze arta contemporanãromâneascã în varii oraºe europene, sub egidaMinisterului Culturii ºi Cultelor din România.Expozanþii reuniþi pe simezele ICRL sunt: GheorgheAnghel, Marcel Bunea, Florin Ciubotaru, DarieDup, Petru Lucaci, Vladimir ªetran, Napoleon Tironºi Vasile Tolan. La vernisaj – pregãtit în colaborarecu impresarul Gavril Þãrmure, director al FundaþieiCulturale Societatea de Concerte din Bistriþa – auparticipat, din partea echipei de artiºti, pictorii/pro-fesori universitari Gheorghe Anghel ºi FlorinCiubotaru. Printre distinºii invitaþi prezenþi la eveni-ment s’au remarcat directorul Goethe Institut dinLisabona, Ronald Graetz, criticul Rodrigues Vaz,galeristul José Mendes, pictoriþa Helena Justino, pic-torul angolez Etona, antropologul Daniel SilvaPerdigão, jurnalistul Manuel Fernando Ferreira Enes,arhitectul Manuel Sampaio Taborda º.a.

muzica

Artiºti români la LisabonaDiscernãmânt estetic însunete ºi imagini

Virgil Mihaiu

Cvartetul Transilvan

Virgil Mihaiu, Gavril Tãrmure ºi Francisc Mraz

Un anumit model de spectacol inundã micileecrane româneºti. Directorii de programe TVau decis cã trebuie sã ofere multã sfadã,

multã zarvã, mult zbucium, chiar ºi pe subiectedezvoltate imaginar... orice, numai sã fie tumult! Sãnu lipseascã caractere ca Becali din vreo ediþie aºtirilor (unul cît mai aprins, dacã se poate, cît maisfidãtor), sã nu scape vreun scandal de cartierneînfãþiºat, sã nu rãmînã vreo insultã ambalatãelegant neadresatã (în direct, eventual). Tiparulacesta al spectacolului este însoþit constant decultivarea în masã a telenovelelor cu însuºiriasemãnãtoare. Mai nou a celor autohtone. Unde înprimul rînd se urlã. Crizele de nervi primeazã. ªimult necaz e prezent acolo. Personajele se înºealã îndraci, iar cuvintele Mari sînt vãrsate pe ecran cugãleata în credinþa cã prezenþa lor cantitativã ardetermina pozitiv calitatea prezentãrii.

Din pãcate, de astã nevrozã suferã ºi ultimulfilm al lui Nicolae Mãrgineanu. Faptul cã ruleazãpe marile ecrane nu-i aduce vreun dram de nobleþeîn plus. Pînã la final, o parte din personajelepoveºtii se lamenteazã de parcã ar fi într-o întrecerecu fostul serial TV Lacrimi de iubire. Problema nustã în faptul cã Sanda (Maria Ploae) ºi fiica ei, Irina(Oana Maria Mãrgineanu), zbiarã, plîng sau faceforturi sã rîdã cînd nu e cazul, ci fiindcã toatãhãrmãlaia asta nu prea are sens! Stil! Noimãdramaticã! Subiectul filmul e prea delicat, preasensibil, prea uman, pentru a fi supus la un astfelde tratament vocal. Ideea e cã odatã, înainte de1989, erau douã prietene, Sanda ºi Maria (TamaraCreþulescu). Cea din urmã era iubitã de ºi îl iubeape Radu (un Marcel Iureº pus în umbrã deconstrucþia zgmotoasã a personajelor din jur). Feteleerau stewardese, bãiatul era pilot de avion. Sandarîvnea la trofeul masculin al Mariei, aºa cãnãscoceºte un plan prin care sã i-l rãpeascã. CîndMaria îi spune cã ar intenþiona sã rãmînã în Statedupã un zbor, Sanda o sfãtuieºte sã nu-i spunãiubitului ei cã îi poartã copilul în pîntece. Apoiîmpãrtãºeºte tuturor ideea cã Maria e într-un sejurprin SUA cu ceva treabã trasatã de Securitate. Dupãcare Sanda îl seduce pe Radu, se cãsãtoresc ºi au ofatã. În prezent, filmul doreºte sã înfãþiºeze cum,dupã optsprezece ani de aºteptare, cele douã femeiîºi dreg conturile.

Maria este invitatã la conacul prietenei sale.Vine împreunã cu mama sa (Monica Ghiuþã), fiulPetru (Andrei Runcanu) ºi amicul ei gay, Willy(Horaþiu Mãlãele), simpatic pînã cînd se apucã sã opipãie pe Sanda în baie, moment în care ºipersonajul sãu este deplin integrat în precaritateapoveºtii. Odatã ajunsã Maria la conac, filmul putealua tot felul de înfãþiºãri antrenante. Putea fi orãfuialã în genul Beatrix Kiddo vs. Elle Driver,eventual avînd ca trofeu, pe masã, capul bãrbatului.Însã cînd are cuþitul în mînã pentru a tãia cevazarzavat, Sanda nu reuºeºte sã cresteze altceva decîtpropriul deget. Cînd iau foc fripturile în curte, ar fifost bine sã le ardã toatã casa ºi odatã cu eafantoma trecutului, precum în Rebecca luiHitchcock. Dar a fost mai simplu sã stingã focularuncînd peste el, þineþi-vã bine, un pahar dewhisky (era contrafãcut, oare?). Cînd Sanda picã înlac, nu e un Jimmy Stewart care sã o salveze, ca peKim Novak în Vertigo. Iar mai tîrziu, cînd Sandacautã sã stîrneascã interesul unui bãrbat care o

trezea din beþie, fatalitate, timpul e prea scurt,trebuia ca Willy sã îi fi încãput pe mîini maidemult, cã l-ar fi vindecat (!) ea de pasiunile salepentru genul masculin. Putea fi un Elephantfamilial autohton, însã crimele de calibru seplãnuiesc atent, în detalii, nu în reacþii obrazniceale unei adolescente rãzgîiate. ªi dupã toate acesteatrebuie sã fie clar cã Logodnicii din America nuputeau fi un Das Leben der Anderen autohton,oricîtã Securitate ar fi implicat istorisirea luiMãrgineanu.

Slãbiciunea Logodnicilor din America nu stã înîncercarea de a oferi o imagine cît mai amplãasupra unei traiectorii umane: poveºti de dragostepurtate între douã regimuri, unul infect, altul încontinuu ºoc, între caractere care, în parte, tind a semula pe însuºirile vremii, unde perfidia ºi minciunasînt cãile care asigurã succesul; o poveste careimplicã ºi adolescenþi, prime înflãcãrãri amoroase ºiprime dezamãgiri, negocierea unor situaþii limitã,nevoia de a face luminã în anumite laturi care, înmod normal, cînd conºtiinþa e treazã, sapãnecontenit gãuri în stomac; mai e ºi dorinþa de avorbi despre societatea prezentului, una aîmbogãþiþilor dubioºi – Sanda avea unele afacerineclare, derulate alãturi de foºti camarazi de filaj.Aºadar, nu în prea plinul narativ stã problema încazul de faþã, ci în forma prin care acest plin ajungesã fie arãtat. O poveste atît de discretã avea nevoiede o negociere maturã – la mijloc e o prietenie, oiubire furatã, o viaþã ratatã ºi un stigmat, alSecuritãþii – dar e tratatã ca la uºa cortului.Fandoseli, ocoliºuri, replici rostite cu o patimãcãutatã, prea mult delir, prea multã isterie ºi preapuþinã inspiraþie

*La TIFF nu s-a întîmplat sã intru la acest film.

Am vãzut, însã, o altã producþie norvegianã, Börn(Copii); un film construit pe o reþetã care mixadialoguri tip Tarantino cu acþiune tip Guy Ritchie.Un film care nu m-a impresionat în vreun fel,aºadar un slab reper conaþional pentru ceea ce euurma sã vãd acum, producþia lui Jens Lien ºi PerSchreiner, regizor ºi scenarist, Den brysommemannen (Omul problemã). La final am constatat cãºi aceastã poveste a îmbinat douã exprimãri artisticedeosebite, însã venite din literaturã: simþul realitãþii,ironia ºi pãtrunderea lui Cehov, cu absurdul,viziunea grotescã ºi coºmarul social din Kafka. Spredeosebire de istoria din Börn, povestea Omuluiproblemã are savoare, prin critica pe care o facesocietãþii actuale ºi prin tactul cu care expunereaeste adusã pe ecran; chiar dacã ºmecheria filmului oînveþi rapid, poate fiindcã au fost pelicule ceva maicelebre care au folosit-o ºi pe acelea deja le-amvãzut – A Beautiful Mind, Spider sau The Machinist–, (va) rãmîne acidul turnat de realizatori pesterealitatea în care ne miºcãm ca occidentali, sau caaspiranþi la acest statut socio-economic. Muzica ºiimaginea: chiar dacã sînt de multe ori evidentstudiate, vin perfect în tonul poveºtii, îmbracãelegant ceea ce numeam „ºmecheria” filmului ºiuneori oferã trimiteri ironice spre unul dintremaeºtrii punerilor în scenã imagistico-muzicale deazi, Wong Kar-way.

Ca prin minune, Andreas, un tip în plinãmaturitate, se trezeºte într-un oraº fermecãtor, cu oslujbã importantã într-o firmã de amenajãri

interioare. Totul pare creat astfel încît fiecare individsã se simtã buricul pãmîntului, iar asta devineevident prin felul în care Andreas intrã în astãsocietate: serviciul este garnisit cu pauze lungi ºidese, dupã nevoi, salariul vine într-un plic încãpãtorînainte ca Andreas sã înceapã propriu-zis munca încompanie, primeºte un apartament select, are omaºinã remarcabilã. ªi, dupã cum aþi ghicit, nu-ieste greu sã se cupleze cu o femeie dintre celedistinse. Asta ar fi faþa strãlucitoare a lumii, sauvisul american colorat de un norvegian.

Ce se ascunde în spate? De cealaltã parte egardul aseptic, în formã umanoidã, în halate gri ºiîntotdeauna în prizã, gata sã intervinã pentru acorecta orice deviere de la calea normalã, aceea încare este înscrisã viaþa tuturor celor aflaþi în preaj-ma lui Andreas ºi în care el însuºi trebuie sã intre.O cale presãratã cu grãmezi de zîmbete condescen-dente, însã fãrã pic de profunzime sau interespentru celãlalt, cu relaþii fade, consumîndu-se îndecorãri ºi reamenajãri de locuinþã, sau cuparticipãri plictisite la aventuri amoroase multiple.O lume în care papilele gustative au amorþit, olume care propune istorii stinse, din care Andreasevadeazã prin cufundãri într-o imaginaþiecopilãreascã: rãspunzînd parcã unor întrebãri degenul ce aº pãþi dacã...?, Andreas îºi reteazã undeget la maºina de tãiat hîrtie, vede cum un colegde serviciu se sinucide aruncîndu-se de la etaj într-un gard cu þepi, se întinde pe linie ºi aºteaptãmetroul sau vine cu autobuzul în deºert la undomn care-i oferã un serviciu important într-o firmãde amenajãri interioare, un apartament, o maºinã...într-un oraº fermecãtor... ºi este întotdeaunarecuperat de cei în halate gri ºi este dus cãtre„reeducare”.

Andreas e un fel de Kovrin, personajul principaldin pilduitoarea povestire Cãlugãrul negru deCehov. Personajul din Cehov, un promiþãtorasistent universitar, este fascinat de o legendã carespune cã timp de o mie de ani un cãlugãr, dupã cecãlãtoreºte prin diverse spaþii, revine într-un anumeloc ºi se aratã unui om însemnat. Kovrin pregãteºteo tezã importantã, pentru a deveni profesor. Muncaîl oboseºte peste mãsurã ºi un prieten medic îirecomandã un sejur la þarã. Merge în casa în care afost crescut dupã ce pãrinþii îi muriserã. Acoloparticipã la toate manifestãrile ca un provincialmonden, se îndrãgosteºte de fiica tatãlui sãuadoptiv, pune la cale nunta, însã lucreazã încontinuare la fel de mult. Începe sã aibã halucinaþiicu acest cãlugãr, iar discuþiile cu nãluca îmbrãcatãîn rasã îl umplu de viaþã, îl fac sã radieze, îl fac sãsimtã ºi îi dau puterea de a exprima adevãrurileexistenþei umane. Sevele vieþii ºi le cîºtigã în timpuldiscuþiilor cu fantoma nãscocitã de mintea sa. Într-un tîrziu soþia-i descoperã boala ºi, cu toate cãmanifestãrile halucinatorii îi erau cît se poate debenefice lui Kovrin, îl determinã sã urmezetratamentul de recuperare a „normalitãþii”.Tratamentul îl aduce într-o perpetuã zbateremediocrã, fatalã tuturor celor implicaþi în poveste.

În Den brysomme mannen, precum în poves-tirea lui Cehov, polii vieþii sãnãtoase au fost inver-saþi. Rezultã o acidã criticã la adresa societãþiicontemporane, care mie mi-a amintit de filmul luiFerreri, La grande bouffe, însã într-o prezentare maidiluatã ºi, conform proiectului norvegian, în altãdesfãºurare narativã: o continuã reverie, cu accenteenigmatice. ªi pentru cinematografia autohtonãfilmul acesta poate avea un sens: din punct devedere stilistic, pe tema alienãrii mintale, Denbrysomme mannen are toate ingredientele care potspune de ce o peliculã precum Milionari deweekend este ratatã în mare mãsurã.

3333




Lucian Maier

Logodnicii din America &Omul problemã

film

3344




În fiecare varã apãrea câte o carte de OctavianPaler. Cum scriitorul era “rac” pe scara zodiilor,în luna iulie citeam o nouã carte de-a sa (chiar

dacã uneori gãseam în librãrii doar o reeditareîmbunãtãþitã). Numai cã, dupã trecerea lui înnefiinþã, luna iulie n-a mai însemnat acelaºi lucru.ªi totuºi! A apãrut la Ed. Corint Convorbiri cuOctavian Paler de Daniel Cristea-Enache. Putemspune, o lungã confesiune semnatã de Paler,întrucât Daniel Cristea-Enache ºtie sã-l provoace, sãfie succint, sã stea elegant “în umbrã”. Ce zicePaler? Cã a muri înseamnã, de fapt, “a te muta într-o stea”. ªi redeschid Apãrarea lui Galilei (CarteaRomâneascã, 1978), un dialog conceput de O. Palerdespre “prudenþã ºi iubire”.

Galileo Galilei (1564-1642) a fost un fizician ºiun astronom italian. În 1602 el a stabilit legilecãderii corpurilor. A construit unul dintre primelemicroscoape ºi a descoperit luneta astronomicã. În1610 Galilei a verificat teoria lui Copernic despredubla miºcare a planetelor, în jurul lor ºi în jurulSoarelui. Sistemul solar propus de el era în totalãcontradicþie cu preceptele creaþiei lumii apãrate deBisericã. Inchiziþia deschide un proces, ca sã verificedacã Galilei este vinovat de erezie ºi de crimã con-tra Bisericii. Paler scrie: “Cred cã ai fost înþeleptevitând rugul.” Da, Galilei a abjurat, a cedat în faþaInchiziþiei, dar a zis cu voce înceatã: “ºi totuºi semiºcã!” Citez din Paler: “ºi nu vãd de ce mi-ar firuºine sã recunosc cã mi-e, într-adevãr, fricã demoarte ºi cã iubesc lucrurile din jurul meu atât demult, încât mã tem sã le pierd.”

În 2006 regizorul Jean-Daniel Verhaeghe arealizat filmul Galilei sau dragostea lui Dumnezeu /

Galilée ou l’amour de Dieu, dupã scenariul semnatde Claude Allègre ºi Jean-Claude Carrière. Regizorula mai realizat Controversa din Valladolid, EugénieGrandet, Moº Goriot, Cãrarea pierdutã etc. Rolullui Galilei e susþinut cu brio de Claude Rich. Înrolul papei Urban VIII e magistralul Jean-PierreMarielle, în timp ce Daniel Prévost îl interpreteazãpe marele inchizitor.

Filmul ca atare e un omagiu corect adus luiGalilei, dar ºi o ocazie potrivitã pentru câþiva mariactori de a se pune în valoare. Claude Rich meritãdin plin acest rol complex, construit din duritãþiînecate în fragilitate. Papa devine aici un personajuluitor, care înþelege clar opiniile lui Galilei, este, înfond, un vizionar, numai cã el are în grijã întreagaBisericã, ºtiind cã realitatea lumii e schimbãtoare, întimp ce adevãrul e etern. ªi îi spune lui Galilei (însecret): „În ochii lui Dumnezeu ce se schimbã dacãPãmântul se învârte în jurul Soarelui sau invers?”.Galilei mãrturiseºte prin cuvintele lui Paler: „Iatãunde m-a dus Inchiziþia. Într-un punct undeinteligenþa mea se opune fericirii. Ea sporeºtesingurãtatea în jurul meu ºi atunci mã tem decuvinte.”

Filmul lui Verhaeghe nu iese din interior, decâtpentru câteva secvenþe. Reprezintã, mai degrabã, unteatru filmat. Asistãm, de fapt, la proces, laîntrebãri elegante, la justificãri. Dacã existã vreoviolenþã, aceea este a ideilor. Ceea ce surprinde încartea lui Paler se bazeazã pe demitizarea perfectã apersonajului, ajungându-se la o umanizare în careGalilei nu ascunde nimic („ºi chiar dacã nopþile m-au învins, acum nu mai pot sã despart adevãrulde iubire”). În film, fiorul epic se naºte din

argumentaþie, din nãvala afirmaþiilor. Regizorul avrut sã demonstreze cã orice ingrediente filmice,tehnice n-ar fi putut concura cu forþa cuvintelor. LaPaler, dialogul sucombã în monolog poematic,rãscolitor, mai ales când Galilei afirmã dulceaþavieþii. A abjurat ca sã regãseascã lanurile de grâu,iarba, soarele. Toate amintirile lui erau de parteaInchiziþiei. Ele îl îndemnau sã abjure. ªi-a dat seamacã „nu sunt nici atât de tare ºi nici atât de singurîncât sã-i pot urma pe martiri”.

Evitând rugul sau a te mutaîntr-o stea

Alexandru Jurcan

colaþionãri

În ciuda faptului cã Jodie Foster este cap de afiº,Curaj nnebãnuit (The Brave One, SUA /Australia, 2007; r. Neil Jordan; cu: Jodie Foster,

Terrence Howard, Nicky Katt, Mary Steenburgen)este un film modest, eufemistic vorbind. De altfel,în ultimii ani actriþa n-a fost prea inspiratã înalegerea rolurilor de acþiune, sã ne amintim doar deCamera de refugiu (Panic Room, 2002; r. DavidFincher) ºi de Jurnal de bord (Flightplan, 2005; r.Robert Schwentke), care nu ºtiu dacã i-au adus saunu mulþi bani, dar cu siguranþã au contribuit laºifonarea imaginii sale. Dar Foster insistã ºi acumizbuteºte (probabil) cel mai prost rol din întreagacarierã. Ea interpreteazã în Curaj nebãnuit rolulunei femei, Erica Bain, care, dupã ce logodnicul sãueste ucis de o gaºcã de cartier într-un parc, în timpce plimba câinele, se transformã dintr-o fiinþã suavãîntr-un „justiþiar particular” (adicã pe cont propriu)nemilos, reuºind ca în doar câteva zile sã lase înurma sa, pe strãzile New-York-ului, nu mai puþin de8 (opt!) cadavre, dacã am numãrat eu bine. E drept,asta ºi cu complicitatea unui poliþist, care, bietul,pânã în momentul în care a întâlnit-o pe Erica afost de-a deptul incoruptibil. De fapt, Foster îl joacãîn acest film pe... Charles Bronson, Curaj nebãnuitfiind un remake dupã mai vechiul Death Wish(1974, r. Michael Winner). Ceea ce-i lipseºte însã ecelebra mustaþã bronsonianã... ºi demersul regizoral

lasã de dorit, „excelând” când prin lungimi, cândprintr-un ritm monoton (ceea ce înseamnã camacelaºi lucru). Surprinzãtor dacã ne gândim cãregizor este Neil Jordan, cel care semnat MichaelCollins (1996); defel surprinzãtor însã dacã neamintim cã acelaºi Neil Jordan a regizat ºi insipidulInterviu cu un vampir (1994)...

Un film încântãtor este Pulbere dde sstele(Stardust, SUA, 2007; sc. Jane Goldman; r.Matthew Vaughn; cu: Charlie Cox, Claire Danes,Michelle Pfeiffer, Peter O’Toole, Robert De Niro),basm cinematografic pentru toate vârstele. Chiardacã la un moment dat se aglomereazã cam multefire narative – povestea unui tânãr, Tristan, care îipromite iubitei sã-i aducã în dar de ziua ei o stea,cea a unei vrãjitoare rele, Lamia, care vrea, lapropriu, inima stelei cãzute pe pãmânt pentru adobândi tinereþea veºnicã, apoi povestea unui regedintr-un tãrâm fantastic ce se distreazã copios ºicinic pe sema descendentului la tron – filmul estebine þinut în frâu de regizorul Matthew Vaughn, cuaportul considerabil al scenaristei Jane Goldman.Basmul se ia în serios atât cât este necesar pentru arãmâne plauzibil, umorul este de bunã calitate,ritmul cel al unui thriller, iar interpretarea absolutsavuroasã: Michelle Pfeiffer – debordantã într-un rol

de compoziþie (vrãjitoarea Lamia); Claire Danes –delicatã ºi fragilã, strãlucitoare, la propriu (steauacãzãtoare Yvaine); Robert de Niro distrându-secopios în rolul unui pirat al aerului (cãpitanulShakespeare!) º.a.m.d. – adicã, aºa cum am maispus, întreaga distribuþie. Pentru a nu o mai lungi:un film recomandabil cu adevãrat tuturorcategoriilor de public, de toate vârstele,confesiunile, rasele, orientãrile sexuale etc., etc.

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Jodie Foster în Curaj nebãnuit

Jean-Daniel Verhaeghe

3355




Existã o anecdotã care circulã la Hollywood ºicare îl are în centru pe Fred Zinnemann. Înanii ’80, unul dintre marile studiouri de

film, schimbându-ºi conducerea executivã, aangajat un tânãr producãtor care, printre alþii, l-achemat pentru o presupusã colaborare pe FredZinnemann. Bãtrânul cineast a acceptat aceastãîntâlnire crezând cã unul dintre viitoarele saleproiecte avea sã fie realizat.

Ultimul film îl fãcuse în urmã cu câþiva ani(Julia, 1977) ºi de atunci aºtepta sã-i mai fieîngãduitã prezenþa la Hollywood. Avea aproape80 de ani, intrase în cinematografie cu aproape 50de ani în urmã realizând pelicule de diversegenuri, de la thriller la western ºi chiar adaptãriale unor piese de teatru. A fãcut parte dingeneraþia de aur a filmului hollywoodian, alãturide Martin Ritt, Elia Kazan, Sam Peckinpah,Stanley Kramer, Sindney Lumet, Billy Wilder,Robert Siodmak – pe ultimii doi îi cunoscuse înAustria natalã unde colaborase cu aceºtia îndiferite proiecte cinematografice. Fãrã acestenume ar fi de neconceput filmul american deastãzi. În fond aceastã generaþie cu totul specialãa fãcut tranziþia între maeºtrii filmului american –John Ford, John Huston, Lewis Millestone, FrankCapra, Ernest Lubitch etc. – ºi generaþia anilor’80: Steven Spielberg, George Lukas, Francis FordCoppola.

A lucrat cu actori de primã mânã de laHollywood câºtigând pentru aceºtia 19nominalizãri ale Academiei de film americanpentru cea mai bunã interpretare: Frank Sinatra,Audrey Hepburn, Paul Scofield, Jason Robards,Vanessa Redgrave, Jane Fonda, Gary Cooper,Maximillian Schell. El este cel care a avut curajulsã-i debuteze pe Spencer Tracey (The SeventhCross – 1944) ºi Marlon Brando (The Men –1950). A câºtigat Premiul Oscar pentru regie dedouã ori: From Here to Eternity (1953) ºi pentruA Man for all Seasons (1966). Nu trebuie uitatãpasiunea sa pentru filmul documentar,scurtmetrajul documentar Benji a câºtigat unPremiu Oscar în 1951. Influenþa lui RobertFlaherty a fost în acest caz covârºitoare. ªi astadeloc întâmplãtor. În anii ’30 a colaboratîndeaproape cu celebrul documentarist americanla mai multe proiecte cinematografice, uneledintre ele nefinalizate. De altfel, al doilea sãu filmde ficþiune, The Wave (despre o zi din viaþapescarilor mexicani), poate fi socotit pe bunãdreptate primul film neorealist din istoriacinematogarfiei americane – ºi asta cu cel puþincinci ani înainte de apariþia neorealismului italian.Dupã propriile-i mãrturisiri, acest film ºi aceastãperioadã legatã de colaborarea cu Flaherty l-auinfluenþat decisiv în întreaga sa operãcinematograficã.

Fred Zinnemann intrã în cinematografiaamericanã dupã ce a studiat imaginea de film laViena ºi apoi la Paris, fiind puternic influenþat deformidabila dezvoltare a picturii, a scenografiei ºia teatrului european – cu precãdere cel german.Opera filmicã ce a urmat, în special dupã anii’50, a urmat întru totul douã credinþefundamentale: credinþa faþã de respectareaadevãrului istoric, a reconstituirii în detaliu arealitãþii ºi o certã predispoziþie spre o plasticã arealitãþii surprinse, spre un frumos cinematograficrezultat al unei înalte simþiri ºi cunoaºteri a

legilor limbajului filmic. În opoziþie cu ceea ce se numea a fi pe

bãtrânul continent filmul de autor Zinnemannobiºnuia sã spunã: „Eu nu fac filme pentru a-mipromova viaþa personalã. Ci fac filme pentru amã bucura de ea. ªi pentru mine filmul trebuie sãaibã trei lucruri importante: scenariul, scenariul ºiiar scenariul...”

Cu toate cã dorinþa noastrã este aceea de aanaliza modalitatea cu totul specialã de nararecinematograficã în filmul High Noon – peliculãcare i-a adus notorietatea ºi care face parte dintopul celor 25 cele mai bune filme clasice de laHollywood (clasamentul a fost realizat în 1989 deRegistrul filmului american), mulþi critici de film,deopotrivã americani ºi europeni, clasându-lprintre primele cinci clasice – vrem totodatã sãrãmânem rãstigniþi în interiorul crezuluiregizorului austriaco-american ºi sã încercãm undemers analitic – nu neapãrat lucid cât maidegrabã, poate, sentimental – a afirmaþiiloracestuia.

Dintre toate filmele fãcute de FredZinnemann, cel mai îmbrãþiºat film vizionat peteritoriul strãlucitor al festivalurilor europene defilm – Veneþia, Berlin, Cannes – a fost peliculamult premiatã From Here to Eternity. Europeniinu au uitat cã Zinnemann, la urma urmelor, esteunul de-al lor, un emigrant de talent care doarîntâmplãtor a ales Hollywoodul. Nu trebuie uitatcã anii ’60, ’70 sunt anii Noului val francez, alvârfului valoric pe care se gãseau un Fellini,Antonioni, Visconti, al afirmãrii cinematografuluigerman (Wenders, Herzog, Fassbinder) ºi, îngeneral, al resuscitãrii cinematografiei þãrilorcentrale ºi de rãsãrit. Într-un cuvânt ne gãseam înimperiul filmului de autor promovat ºi teoretizatatât de convingãtor de un Truffaut. (Despreafirmaþiile profetice ale acestuia am discutat înepisodul numit generic Acum 50 de ani ).

Sigur crezul lui Zinnemann a cãzut într-uncontext cât se poate de nepotrivit. Europa era pre-gãtitã sã transforme regizorul, truditorul într-aledecupajului, al mizanscenei filmice ºi al alchimieilimbajului cinematografic într-un profet al proprieipersonalitãþi. Regizorul nu era numai un povestaºci un teritoriu al intimelor confesiuni, al stelarelorautobiografii, a unei fiinþe artistice care trãiapentru a-ºi povesti viaþa. Întâmplãtor era regizor.Iar mulþi dintre descendenþii filmului de autormai mult se racordau la un Proust decât la unHemingway sau Balzac. Cinematografuluieuropean pãrea sã-i lipseascã de acum înainte aurapoveºtilor obiective. Aproape nici nu se maicãutau. Regizorul îºi povestea viaþa, chiar dacãacest lucru nu a fost recunoscut de nimeni pânãla capãt, iar scenariºii, dacã existau, se strãduiausã-l înþeleagã ºi mai apoi sã-l nareze pe autor.Adicã pe regizor. Bucuria povestirii sincere,obiective, era umbritã acum de o exacerbatãprivire în oglindã. Paradoxal, producãtoriieuropeni în goanã dupã capodopere au încurajatacest sistem. Marile premii ale marilor festivaluride film europene au transformat pentru câtevadecenii în mod decisiv istoria cinematografuluiuniversal.

Cineaºtii americani nu au crezut niciodatã înacest lucru. Foarte greu digerabil este sã-l numeºtiastãzi pe un Coppola cineast-autor. În treacãt fiespus, pentru cã tot am pomenit numele autorului

lui The Godfather, filmul sãu The Conversation,peliculã primitã cu urale în Europa în 1977, estedeparte de a fi un film de autor – aºa cum l-adescifrat critica de film europeanã în accepþiuneadatã de Truffaut înainte ca el însuºi sã fi debutatcu acel fulminat Cele 400 de lovituri.

Sigur cã prezentul discurs nu are timp deargumentare pro ºi contra pe marginea temei ceîncape ºi ce nu încape într-un film de autor. Aicilucrurile sunt încã destul de neclare chiar dacãmultor critici de film li se pare discuþia definitivînchisã.

Întorcându-mã la cele afirmate de Zinnemann– prin care regizorul nu se autopromoveazã, nu-ºiface reclamã timp de o orã ºi jumãtate (sau,fereascã Dumnezeu, mai mult!) –, credinþaacestuia mi se pare mai apropiatã de inocenþalucrativã a unui Melies, Porter sau Sjostrom.Atunci, în zorii cinematografiei, nu se ºtia ce esteîncã filmul, nu erau trasate linii teoretice generale,filmul nu trebuia sã fie cutare sau cutare. A facefilm însemna bucuria de a povesti. Bucuria de aprimi un scenariu bun, bucuria de a lucra ºi acolabora cu actori fãcuþi pentru personajele dinscenariu, bucuria muncii în platoul de filmare,bucuria de a te contopi cu povestiri diferite, câtmai diferite de la un proiect la altul, de a filmade dimineaþa pânã seara pentru un publicinvizibil dar care, mai apoi, în proporþii de masã,râde ºi / sau plânge. La final totdeauna acestaaplaudã. Arta filmului stãtea pentru aceºti regizoriîntr-o formidabilã curãþenie moralã. Se ascundeaucu grijã îndãrãtul operelor sale astfel încât mulþiani industria regizoratului rãmânea în umbra arteiinterpretative. Regizorul nu se autopromova.Conta povestea ºi eroii care dãdeau conturacesteia. Filmul devenea el însuºi un mitpovestitor al altor mituri. Avea aurã iar aceastaera recunoscutã de public imediat. Poate de aceeafilmele western au fost ºi au rãmas, alãturi decomedie, cele mai iubite de public. Sunt, înnaivitatea lor narativã (nu conteazã finalul, decele mai multe ori pare sã-l ghicim), urme aleMarii Bucurii prin care lumea aceasta a fostcreatã. Cu bune ºi cu rele, cu durere ºi cuzâmbet. Cu naivitate ºi credinþã.

De aceea Fred Zinnemann credea cã faci filmepentru a te bucura de viaþã...

Tânãrul producãtor l-a privit scurt pe bãtrânullup de mare... cinema. Nu-l recunoscuse.Rãsucindu-ºi trabucul de viitor magnat alHollywoodului întrebarea acestuia cãzu cadespicãtura unei ghilotine: „Spune ce ai lucratpânã acum?” Rãspunsul legendar a venit prompt:„You first!”

(Continuare în numãrul viitor)

49. Fred ZinnemannMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

“Întîlnirile europene” organizate din 1999încoace de cãtre Centrul Cultural Francez dinCluj s-au transformat în “Întîlnirile de la Cluj”,bucurîndu-se de o reþea partenerialã localã(universitãþi, instituþii, media, actori culturali ºieconomici) ºi europeanã. În acest an, de-a lungulzilelor de 18,19 ºi 20 octombrie, “Întîlnirile…” auabordat delicata temã: Artã ºi societate, undeexpertã este redacþia Ideea. Artã ºi societate încolaborare cu Universitatea de Artã ºi Design dinCluj, manifestarea, în întregul ei fiind asociatã cuEuropa Atrium.

Alegîndu-ºi drept motto cuvintele lui ChristianDelacampagne1, participanþii recentei “Întîlniri…”au dezbãtut statutul artei în lumeacontemporanã, viitorul sãu în relaþie cu structurilesociale. “Este arta o mizã socialã ? Care esteaportul ei în comunitate ºi invers?” se întreabãorganizatorii. Mãrturia participanþilor implicaþi înproiecte artistice erau menite sã facã puþinãluminã pe parcursul acestei cercetãri. Astfel ziuade 20 octombrie a fost special consacratã preseiculturale ºi teatrului în calitatea lor de reflectareimediatã a dinamicii sociale. La 17 octombrie2007, în cadrul Europa Atrium – Academia detoamnã a Universitãþii de Artã ºi Design, rectorulUniversitãþii de Artã, Ioan Sbârciu a deschis ciclulÎntîlnirilor la Casa Matei Corvin, urmat deintervenþiile membrilor Academiei de Artã dinWroclaw (Polonia): Jacek Szewczyk, ChrisNowocki, Beata Ludwiczak – finalizate cuvernisarea expoziþiei “Pictura” la galeria ”Preview”din Piaþa Muzeului, nr. 3. Joi în 18 octombrie s-au desfãºurat tot la Casa Matei Corvinceremoniile Doctor Honoris Causa titlu conferitlui Walter Smerling, (Germania) ºi dnei ChantalDe Smet (B) invitaþi fiind John Butler din MareaBitanie ºi Carla Delfos (Olanda) – umate devernisarea galeriilor Anaid ºi Ataº din StradaMatei Corvin nr. 6.

Secþiunea “hard” a tematicii propuse a începutabia în 19 octombrie cu participarea lui GasparMiklos Tamas (Hu), Claude Karnoouh (F), AdrianT. Sîrbu (Ro), Ciprian Mihali (Ro), GabrielChindea (Ro), Laurent Godmer (F), OlivierMarboeuf (F), Rapaele Jeune (F), Sergiu Miscoiu(Ro), Tâncuþa Pârv (Ro), Patricia Perdrizet (F),Isabelle Tardiglio (F), Jean-Paul Michel (F), DanEugen Raþiu. Din partea Universitãþii de Artã ºiDesign s-au prezentat Corneliu Ailincãi,Alexandru Alãmoreanu, Bogdan Iacob, FlorinMaxa, Radu Moraru, Radu Pulbere, RaduSolãvãstru ºi rectorul instituþiei, Ioan Sbârciu.

Dezbaterea legatã de presa culturalã a fostsusþinutã de Victor Cubleºan (Steaua), Daria Ghiu(dilema Veche), Mihai Goþiu (Clujeanul), OanaCristea Grigorescu (Radio Cluj), Claudiu Groza(Clujeanul), Cosmin Nãsui (Observator cultural),Ioan T. Morar (Caþavencu), Ion Mureºan (Verso),Adrian Popescu (Steaua), Daniel Sârbu (Românialiberã ºi RFI), Demostene ªofron (Fãclia).

Exemplul teatrului din secþiunea “Artã ºisocietate” i-a adunat la Casa Matei Corvin pe

Jacky Berthon (F), regizoarea Mona Chirilã (Ro),Jean Claude Gal (F), Radu Macrinici,celebrissimul regizor Silviu Purcãrete (Ro) – caredin pãcate n-a fost vãzut…; Natacha Sibellas (F),Andras Visky (Ro), Benoit Vitse (F) ºi MonicaGheþ.

În aceeaºi zi de sîmbãtã dupã amiazaorganizatorii ºi participanþii s-au deplasat laGherla pentru o ilustrare a Experienþei Teatrului“La petite Danube”, urmatã de o întîlnire deîncheiere a lucrãrilor.

Participanþii au fost invitaþi sã-ºi înainteze înscris contribuþia la forum – în francezã sauromânã -, în vederea publicãrii ulterioare alucrãrilor “Întîlnirii de la Cluj”.

Casa Matei Corvin, cu toatã simbolisticaistoriei ei, s-a dovedit un loc binecuvîntat pentru“secreþia neuronalã – neuronal temperamentalã” aoaspeþilor. Prin urmare, dezbaterile au fost vii ºivehemente, de luare aminte… Aºteptãm cunerãbdare publicarea luãrilor de atitudine ºiumãtorul lor prilej oficial.

1 “Inundaþi de <culturã>, mai ºtim oare unde se aflãarta? Nimic mai puþin sigur. Cãci toate caracteristicileartei de altãdatã s-au transformat radical: simþulfrumosului, definirea operelor, însuºi statutul artistului.Cum s-a produs o asemenea mutaþie”.

3366

Black Pantone aalbastru iinchis

Black Pantone aalbastru iinchis

interferenþeevenimentIon Pop La Frankfurt, printre cãrþi 2

editorialVirgil Stanciu Încã un premiu Nobel pentru literatura britanicã 3

cvasicriticeOctavian Soviany O bomboanã de nervi 4

varia libriªerban Axinte Ar fi putut sã fie sau despre poezia lui Cãtãlin Anuþa 4Graþian Cormoº Diaconul poliþist ºi "românii strãzii" 5

pulsBogdan Creþu Valeriu Cristea: exigenþa memoriei 6

evocareMircea Muthu "A te situa simultan între existenþã ºi culturã..." 7

incidenþeHoria Lazãr Suveranul ºi lagãrul (I)... 8

telecarnetGheorghe Grigurcu Plaga naþional-comunismului 10

imprimaturOvidiu Pecican Uitat, dar important 11

sare-n ochiLaszlo Alexandru Vintilã Horia Ce-a fost ºi ce se zice azi (I) 12

Mircea Cãrtãrescu în actualitatea culturalãMihai Dragolea Micã staþiune montanã cu încãperi ale artelor 14Ion Pop "Þesând ºi destrãmând la nesfârºit minunea" 16

Întâlnirile Culturale Europene "Ars Maris"Ioan-Pavel Azap Reghinul în trei zile 17Premiul Tribunei la Concursul naþional depoezie ºi prozã scurtã "Ars Maris"Livia Ciupav Cauza morþii domnului X 19

interviude vorbã cu poetul George Vulturescu "Nu m-am situat niciodatã în vreun grup anume, nu amnici o poliþã de plãtit" 20de vorbã cu Marius Tabacu, directorul Filarmonicii"Transilvania" "O bijuterie se poate transforma foarte uºor într-ungablonþ" 22

accent Victor NeumannPluralism ºi multiculturalism. Douã concepte ale gîndiriipolitice vãzute în antitezã de Giovanni Sartori 22

dezbateri & idei Sergiu Gherghina, Alexandra Nazarie Visul European Cât de aproape este Turcia de UE? 25pharmakonCãtãlin Bobb Ricoeur dupã Ricoeur (II) 26

rezonanþeMarius Jucan O carte despre neuitare 27

de la lume adunateMonica Gheþ Shakespeare contestat 28

zapp-mediaAdrian Þion Pe sprânceanã 28

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a nouãsprezecea 29

rememberTudor Ionescu "Babeº", la intrare 29

teatruRoxana Pavnotescu Dinspre Tanacu spre New York 30

MuzicaVirgil Mihaiu Artiºti români la LisabonaDiscernãmânt estetic în sunete ºi imagini 32

filmLucian Maier Logodnicii din America & Omul problemã 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Evitând rugul sau a te muta într-o stea 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 49. Fred Zinnemann 35

interferenþeMonica Gheþ Întîlnirile de la Cluj ale Centrului Cultural Francez 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Întîlnirile de la Cluj aleCentrului Cultural Francez

Monica Gheþ

ªtefan Balazs

black pantone aalbastru iinchis tribuna · despre buchmesse- târgul de carte de la frankfurt -...

Documents