Titlu lucrării: Biserica – locaș de închinareCASA BISERICII

Am schimbat acest titlu pentru că vreau să pui accent pe felul în care în limba română sensul şi semnificaţia originară a cuvântului Biserică (adunare a credincioşilor) a trecut în plan secundar; cei mai mulţi oameni înţeleg azi prin biserică fie clădirea, fie instituţia....

I. Introducere:- Introducere în temă, motivul alegerii temei, ipoteza de cercetare, precum și

prezentarea metodei de lucru;- Prezentarea pe scurt a ceea ce reprezintă Biserica;- Stadiul cercetării (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Ene Braniște ș.a.);II. Biserica în perioada primară:- Slujirea în paralel cu iudeii la Templu și particular în casele de adunare;- Biserica la creștinii proveniți dintre păgâni;- Basilicele donate de împăratul Constantin creștinilor;III. Biserica actuală- Compunerea locașului de cult: - - altarul şi funcţiunea lui liturgică;- , naosul şi funcţiunile liturgice care se derulează aici, - Pronaosul şi funcţiunile lui liturgice;- Pridvorul: apariţia şi funcţiunea lui (și pridvor);[despre apariţia şi funcţiunea

pridvorului vezi şi într-un studiu pe care l-am publicat eu într-un vol. La Oradea; cred că era anul omagial al Sf. Ioan Gură de Aur]

- [totul trebuie privit în ansamblu, ca un urcuş duhovnicesc înspre raiul ceresc – biserica M-rii Dragomirna e un astfel de model]

IV. Simbolistica locașului de cult- Înțelesurile tainice ale părților componente și ale obiectelor de cult [Maxim

Mărturisitorul, Gherman al Constantinopolului etc.];- Funcția mistică a iconografiei bisericești;V. Concluzii

Bibliografie1. *** Teologie și istorie la Dunărea de Jos, Fascicula I, Galați, Editura Episcopiei

Dunării de Jos, 20002. Pr. Prof. Dr. Alexandru Moisiu, Biserica – locaș de închinare, în „Mitropolia

Ardealului”, Anul XVII, nr. 5-6, mai-iunie 1972, pp. 413-419.3. *** Îndrumător bisericesc, Sibiu, Tiparul Tipografiei Eparhiale, 1974.4. Pr. Asist. Liviu Streza, Biserica, locaș de închinare, în „Ortodoxia”, XXXIV, nr. 4,

octombrie-decembrie 1982, pp. 561-569.5. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Locașul bisericesc propriu-zis, cerul pe pământ sau

centrul liturgic al creației, în „Mitropolia Banatului”, Anul XXXI, nr. 4-6, aprilie-iunie 1981, pp. 277-307.

Am dorit să compun această lucrare de seminar, deoarece m-a preocupat ceva vreme cum s-a ajuns ajuns la forma actuală a bisericilor de azi, cum au evoluat. Apoi, m-a interesat să arăt cum se slujea în perioada primară, în perioada de după ianuarie 313 d. Hr. Lucrarea de față dorește să arate o clarificare a situației Bisericii primare ca formă de cult și compunere, a Bisericii „licita” cu locașuri de cult și începerea dezvoltării ei tot mai intense; ca mai apoi să trateze despre cele trei părți (și pridvorul) componete ale unei biserici, după care să se dea o simbolistică a fiecărei părți, dar și a unor obiecte indispensabile (Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie etc.). În ultima parte a lucrării va fi tratată funcția mistică a iconografiei, cum ne induce ea în subconștient trăirea raiului pe pământ și pregătirea pentru viața viitoare.

Stupariu Lucian-Cătălin

Și aceste titluri îți pot fi de folos:

Constantin Noica, Adevăratul înţeles al sacrului, în «Dosarul» Eliade IX - 1972-1977- Infamie morală, Curtea veche, Bucureşti, 2004. Augustin Ioan, Intoarcerea în spaţiul sacru, Paideia, Bucureşti, 2004 [Acest autor are mai multe articole în Dilema: Ce este biserica ?, în “Dilema Veche”, Nr. 350 / 28 octombrie - 3 noiembrie 2010; sau Spaţiul sacru: cursul scurt, etc. – predă arhitectura sacră la Bucureşti]Pr. Prof. Ene Branişte, Biserică şi Liturghie în opera ,,Mystagogia'' a Sfântului Maxim Mărturisitorul în rev.Ortodoxia, XXXIII (1981), nr 1. Romulus Vulcănescu, Coloana Cerului, Editura Academiei, Bucureşti, 1972. Radu Drăgan, Augustin Ioan, Fiinţa şi spaţiul, All, Bucureşti, 1992. Mircea Eliade, Le sacré et le profane, Gallimard, Paris, 1965.