http://www.revista-ferma.ro/ http://www.agroinfo.ro/ http://www.anunturi-agricole.ro/ BIOSECURITATEA FERMELORProf dr. Mihai Decun Timp de peste patru decenii crescătorii de animale au fost obişnuiţi cu ideea că prevenirea bolilor trans misib ile la animale reprezintă obli gaţia servi ciul ui vete rinar de stat , care trebu ie să efectueze vaccinările şi tratamentele preventive obligatorii, să planifice dezinfecţiile, dezinsecţiile şi deratizările şi să impună restricţiile de circulaţie necesare, în raport cu situaţia epizootică. Trecerea la economia de piaţă, privatizarea unităţilor zootehnice şi de industrie alimentară, pe de o parte şi liberalizarea pract icii medic ale vete rinare , pe de altă parte, în persp ect iva ade rării ţării noastre la Uniunea Europeană, au produs schimbări importante în strategia şi tactica prevenirii şi combaterii bolilor la animale, însoţite de un transfer de răspundere dinspre stat spre fermieri, care sunt nu numai interesaţi economic să crească animale sănătoase şi să producă alimente lipsite de risc infecţios, dar sunt şi răspunzători legal de managementul sănătăţii animalelor şi de protecţia sănătăţii publice. Pe de altă parte, îmbunătăţirea relaţiilor dintre state acondus laeliminarea într- un timp relativ scurt a numeroase bariere de ordin tehnic şi birocratic, ceea ce a permis accentuarea schimbului economic şi a circulaţiei animalelor şi a produselor de origine animală, în contextul globalizării economiei la nivel mondial. Circulaţia mai largă a animalelor şi a produselor favorizează şi circulaţia rapidă a agenţilor patogeni . În acelaşi timp, restrângerea profilaxiei specifice şi mai ales eliminarea unor vaccinări preventive, care înainte erau obligatorii, acordarea unei libertăţi mai mari fermierilor în ce priveşte managementul zootehnic şi veterinar au dus la creşterea riscului de apariţie a unor boli extrem de păgubitoare pentru fermieri şi pentru economia naţională. Aşa se explică, de exemplu, apariţia tot mai frecventă a pestei porcine clasice în cele 12 judeţe din partea de vest a ţării în care, începând cu anul 2002, a fost interzisă vaccinarea antipestoasă preventivă. Întrucât se întrevede că, pe măsură ce se apropie aderarea la UE, se vor extinde aceste restricţii şi în restul ţării, alături de măsuri similare cu referire şi la alte boli, devine obligatorie schimba rea mental ităţii şi a conduite i pract ice a cresc ătoril or de animale , după modelul ţărilor cu economie de piaţă şi o zootehnie dezvoltată. În acest context, devine nec esa ră îns uşirea temeini că şi resp ectarea principiilor de biosecuritate a fer melor de animale. Acest concept este relativ nou şi nu a pătruns încă în dicţionare, dar este prezent în numeroase publicaţii de specialitate străine şi mai ales pe Internet. La apariţia acestui concept au contribuit val uril e de feb ră aft oas ă, de encefa lop ati e spo ngi form ă bov ină , de gas tro enterită transmisibilă la porc, de gripă aviară, salmoneloze etc. în Europa şi Asia, care au produs pagube extraordinare şi au îngrozit fermierii. În ţările dezvoltate, asociaţiile de creştere a animalelor, în cooperare cu serviciile de extensie în producţie ale universităţile agricole, difuzează o sumedenie de programe de biosecuritate pentru fiecare specie de animale de rentă. Ce reprezintă acest concept?Prin biosecuritate se înţelege complexul de măsuri organizatorice şi tehnice, ce trebuie aplicat într-o fermă pentru prevenirea introducerii, persistenţei şi răspândirii de agenţi patogeni, astfel încât să fie prevenită apariţia bolilor transmisibile. Biosecuritatea este un concept polivalent, managerial, tehnic şi ştiinţific, dar mai ales important din punct de vedere practic. În ce constă importanţa biosecurităţii? Biosecuritatea reprezintă o garanţie a calităţii produ cţie i zootehnice şi în mod deose bit o garanţie a salubrit ăţii produse lor aliment are de origine animală şi a protecţiei sănătăţii publice de agenţi patogeni zoonotici, transmisibili la om (peste 150 de specii de virusuri, prioni, bacterii, ciuperci, agenţi parazitari). Pentru fermieri este importantă mai ales asigurarea exprimării potenţialului biologic productiv al raselor, creşterea producţiilor şi obţinerea de profit. Ignorarea măsurilor de biosecuritate este, de regulă, urmată de creşterea costurilor de producţie, ca urmare a subproductivităţii şi a cheltuielilor cu combaterea bolilor. Aspectul economic este la fel de important şi pentru economia naţională, deoarece producţia zootehnică nu numai că asigură hrana indispensabilă pentru oameni, dar reprezintă şi fundamentul
